INFATISAREA OMULUI

Omul arata asa cum arata,deoarece-ca toate celelalte organisme- s-a adaptat mediului inconjurator de-a lungul milioanelor de ani,dezvoltandu-se intr-un mod aparte fata de celelalte primate atat in ceea ce priveste infatisa-rea,cat si comportamentul.

Este de ajuns sa mergem la gradina zoologica sau sa urmarim documentare despre viata animalelor ca sa observam asemanarea omului cu maimutele si gorilele.In acela9is timp suntem remarcabil diferiti fata de aceste animale.Asemanarea nu trebuie sa ne surprinda,pentru ca si noi facem parte din categoria primatelor;insa de-a lungul dezvoltarii noastrene-am adaptat in diferite moduri la mediul inconjurator.

Primatele cu care ne asemanam atat de mult sunt toate adaptate la viata in copaci.Aceasta le-a dezvoltat vederea,agilitatea si dexteritatea(abilitatea de a-si folosi mainile) si de asemenea un instinct explorator mai degraba decat unul de vanatoare.Stramosii nostri de acum cateva milioane de ani erau creaturi asemanatoare cu acesti locuitori ai copacilor iar noi am mostenit multe din caracteristicile lor.

Probabil ca una dintre cele mai dramatice schimbari care au avut loc pe masura dezvoltarii fiintei umane, si care ne face diferiti de celelalte animale,este faptul ca am devenit bipezi,mergand in pozitie verticala pe membrele din spate.Apoi, spre deosebire de alte primate,ne-am pierdut marea majoritate a parului de pe corp si ne-am dezvoltat dexteritatea,astfel incat mainile noastre sunt diferite de ale celorlalte animale si fata de cele ale stramosilor nostri.Mental,de asemenea,ne-am dezvoltat cu

mult fata de animale si fata de predecesorii nostri umanoizi,cu abilitatea de a gandi rational si a vorbi,unice pentru fiinta umana.

Nu este foarte clar cum si-au dezvoltat si adaptat stramosii nostri stilul de viata in copaci,iar apoi l-au parasit.Unii oameni de stiinta cred ca acestia au inceput sa creasca in greutate si marime,fapt pentru care agatatul si leganatul prin copaci nu mai reprezenta o siguranta pentru ei.O alta teorie sustine ca femelele care traiau in copaci au inceput incetul cu incetul sa coboare pe pamant pentru a evita caratul puilor lor in spate,asa cum o fac inca cimpazeii.Ar putea fi de asemenea un argument faptul ca atarnandu-se de ,,maini” a aratat acestor primate posibilitatea unei posturi verticale care degaja mainile, facandu-le capabile sa foloseasca unelte si sa dezvolte aceasta indemanare, acest mod de viata de la nivelul pamantului avand mult mai mult de oferit.

Un alt factor in dezvoltarea omului ca o fiinta care nu mai traia in copaci este faptul ca insasi mediul inconjurator s-a schimbat si el a trebuit sa se adapteze mediului.Cu aproximativ 10 milioane de ani in urma,un climat rece a transformat multe zone de padure in tundra si camp deschis,ceea ce facea imposibila vietuirea acestor fiinte in copaci.

O alta schimbare esentiala in dezvoltarea omului este pierderea parului.Din nou,oamenii de stiinta nu stiu exact cum si ce s-a intamplat.A fost sugerata ideea ca stramosii nostri au trait pe pamant si au inceput sa vaneze,iar din cauza parului de pe corp s-au incalzit,natura indepartand in timp stratul gros de par,pentru a facilita racorirea corpului.S-a sugerat ca si clima ar fi fost un alt factor care a contribuit la pierderea parului, dar acest lucru este putin probabil atata timp cat alte mamifere au blana groasa,fie ca traiesc in frigul din zona polara,fie in caldura din zona tropicala.Este de asemenea sugerat ca pielea subtire este o dovada ca omul a evoluat intr-o clima calda si numai treptat a migrat catre zone cu clima mai rece,unde purtatul hainelor a devenit esential pentru protejarea corpului lipsit de par.

Desi nu se stie exact cum s-au petrecut coborarea din copaci si adaptarea la o viata terestra,putem fi siguri ca a fost o evolutie inceata si a luat timp.Ar fi gresit sa credem ca stramosii nostri primati au inceput sa stea drept si sa umble dintr-o data.Verticalitatea este un punct de rascruce in dezvoltarea omului,insa adaptarea

anatomica care a facut posibil acest lucru nu s-a intamplat dintr-o data.Controlul muscular s-a referit doar la o parte a problemei,pentru ca stramosii nostri nu erau capabili sa stea vertical si sa mearga,datorita pelvisului lor lat si lung, a coastelor lasate, a membrelor anterioare lungi si a falcilor grele care le confereau un centru de gravitatie mult diferit.Pozitia verticala si nu in ultimul rand mersul si mentinerea acestei pozitii trebuie sa mearga mana in mana cu dezvoltarea pelvisului mai rotunda si ingusta, cu scurtarea membrelor anterioare si cu transformarea formei capului si a cavitatii abdominale.Fara indoiala ca undeva in timp aceste animale au devenit asemanatoare omului prin adaptarea pozitiei verticale care s-a petrecut probabil in milioane de ani.

Omul este singurul ,,animal” care are maini adevarate,care fac posibila manipularea cu un grad de precizie si de putere in functie de situatie.Mana omului se deosebeste prin degetul mare,mai lung in comparatie cu aratatorul decat la alte animale si care se poate misca cu mult inspre exterior.Degetul mare ne ajuta sa prindem cu putere un obiect si ne permite sa folosim mana cu mare precizie.Dezvoltarea mainii a ajutat omul sa vaneze,sa-si prinda vanatul si de asemenea sa manuiasca unelte.Dar,pe langa mana, suntem ajutati de brat si de muschii umarului, care ne dau posibilitatea de atine in mana obiecte de greutati diferite si chiar de a cara obiecte foarte grele.

Abilitatea de a cara obiecte folosind mainile demonstreaza ca omul nu a avut nevoie, comparativ cu alte animale, sa-si care prada in gura,Probabil acest lucru a dus la micsorarea gurii, pregatind-o incetul cu incetul pentru a scoate sunete sofisticate.Se pare ca inceputul vorbirii a avut loc mult mai devreme, cand stramosii nostri primati cu vederea foarte bine dezvoltata si pozitii bune de observatie strigau unii la altii printre copaci.Gura mica a facut posibila ajustarea altor organe cum ar fi limba,buzele si palatul, toate necesare vorbirii, dar comunicarea si exprimarea nu ar fi fost niciodata posibile fara dezvoltarea creierului.

Exista o teorie bazata pe dovezile din resturile vechi de cranii, conform careia creierul nostru a devenit bine dezvoltat destul de devreme in procesul nostru de evolutie si ca fiinte cu creier asemanator cu al nostru au existat cu 3 milioane de ani in urma.Azi se stie ca inteligenta nu depinde de marimea creierului.Marimea si forma caracteristica a creierului uman, asociate cu maxilarele mai mici, au dat capului nostru o forma diferita de cea a celorlalte primate,contri-buind in acelasi timp la dezvoltarea vorbirii.