îndrumar pentru secretarul unităţii administrativ-teritoriale

ÎNDRUMAR PENTRU SECRETARUL UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE

Pagina 2 din 43

Îndrumar pentru secretarul unității administrativ-teritoriale

Cuprins

Capitolul I – Rolul şi importanţa funcţiei de secretar al unităţii administrativ-teritoriale ............. 3

Scurt istoric al funcţiei de secretar .................................................................................................... 3

Interdicţii şi incompatibilităţi ale secretarului unităţii administrativ-teritoriale ........................... 4

Capitolul II – Elaborarea şi gestionarea actelor administrative .................................................. 8

Actul administrativ-noţiune şi trăsături ............................................................................................ 8

Trăsăturile actului administrativ ........................................................................................................ 9

Categorii de acte administrative........................................................................................................ 9

Actul administrativ de autoritate .................................................................................................... 11

Cerinţele de legalitate ale actului administrativ de autoritate ..................................................... 11

Procedura adoptării (emiterii) actului administrativ de autoritate .............................................. 14

Formalităţi procedurale adoptării/emiterii actului administrativ ................................................. 14

Condiţii procedurale concomitente................................................................................................. 17

Condiţii procedurale ulterioare ....................................................................................................... 20

Aplicarea actelor administrative de autoritate .............................................................................. 20

Gestionarea actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile administraţiei publice .......................................................................................................................................... 21

Cap. III – Organizarea şi desfăşurarea şedinţelor consiliului local ..............................................32

Convocarea........................................................................................................................................ 33

Invitaţia de şedinţă ........................................................................................................................... 34

Ordinea de zi ..................................................................................................................................... 34

Proiectele de hotărâri ....................................................................................................................... 35

Dezbaterile ........................................................................................................................................ 36

Procedura de vot .............................................................................................................................. 37

Cvorumul ........................................................................................................................................... 38

Procesul verbal al şedinţei ............................................................................................................... 39

Dosarul special al şedinţei ................................................................................................................ 40

Bibliografie ...........................................................................................................................43

Pagina 3 din 43


Capitolul I – Rolul şi importanţa funcţiei de secretar al unităţii administrativ-teritoriale

Scurt istoric al funcţiei de secretar

În administraţia la nivel judeţean - secretar al judeţului, sau administraţia locală, secretar al municipiului, oraşului, comunei, această funcţie implică o pregătire deosebită, în toate domeniile de activitate, întrucât este cel care avizează/contrasemnează pentru legalitate actele emise de organele deliberative alese sau numite, trebuind să fie la zi cu toată legislaţia din fiecare domeniu de competenţă a acestuia (Consiliul Judeţean, consiliile locale, respectiv ale preşedintelui Consiliului Judeţean sau ale primarului).

Tocmai pentru a „răsplăti” complexitatea muncii acestei categorii de funcţionari sunt ţări în care salariul acestuia reprezintă baza de referinţă pentru stabilirea grilei de salarizare pentru toţi ceilalţi angajaţi.

De-a lungul timpului, în ţara noastră, a purtat denumiri diferite, cum ar fi aceea de notar, de secretar de (birou) comitet executiv al Consiliului Popular, secretar de primărie, secretar al municipiului, oraşului, comunei, iar în prezent secretar al unităţii administrativ-teritoriale.

Alături de primar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale (comună, oraş, municipiu, judeţ) este una din cele mai vechi funcţii din administraţia publică locală. Dacă vom coborî în timp, vom constata ca o asemenea demnitate a apărut în plan european cu secole în urma. Instituţia secretarului a apărut şi la noi în ţară, sub influenţa europeană, mai precis în timpul revoluţiei franceze, într-o perioadă de intensă activitate administrativă. Funcţia a apărut şi a evoluat în continuu ca o necesitate firească, obiectivă, nicidecum ca un moft al uneia sau al alteia dintre forţele politice ale societăţii.

Instituţia a fost impusă şi de organizarea şi dezvoltarea continuă a colectivităţilor locale, de creşterea rolului acestora în viaţa economică şi socială a naţiunii, de aplicarea consecventă a principiului descentralizarii si autonomiei locale. Ca si primarul, secretarul este al întregii colectivităţi locale, al unităţii administrativ-teritoriale şi se află în serviciul acestora. Iată de ce, este cât se poate de greşită formula care, din păcate, se mai foloseşte şi în zilele noastre, formula potrivit căreia secretarul ar fi „al consiliului local” sau „al primarului” sau „al primăriei”. Practic, ar fi al nimănui întrucât, sub aspect legislativ, primăria nici nu există ca instituţie publică. Noţiunea „de primărie” este utilizată într-un singur text al Legii nr. 215/2001, fiind definită ca o structură funcţională constituită din primar, viceprimar, secretar şi din aparatul de specialitate al primarului, care are rolul de a duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului şi care soluţionează problemele curente ale colectivităţii locale. Spre deosebire de primar, care este ales de colectivitatea locală prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat şi care exercită o funcţie de demnitate publică,

Pagina 4 din 43


secretarul este numit în condiţiile legii şi exercită o funcţie publică. El face parte din categoria funcţionarilor publici de conducere.

Sub aspect legal, secretarul unităţii administrativ-teritoriale este cel mai vechi funcţionar public din România postrevoluţionară, definit ca atare încă de Legea administraţiei publice locale, nr. 69/1991. În mod practic, secretarul a făcut parte din corpul funcţionarilor publici, dacă ne putem exprima astfel, cu mult timp înainte de crearea prin lege a acestui corp. Prin atribuţiile sale, legal stabilite, prin complexitatea şi importanţa acestora secretarul se situează, ierarhic vorbind, în imediata apropiere a primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean.

Secretarul unităţii administrativ-teritoriale este persoana care asigură continuitatea şi permanenţa administraţiei publice locale. Secretarul are sarcina extrem de importantă de a asigura conformitatea cu legea a tuturor actelor emise de primar, precum şi a celor adoptate de consiliul local, respectiv consiliul judeţean. Deşi legea nu o spune în mod expres, secretarul este practic juristul colectivităţii locale în care îşi desfăşoară activitatea.

Este şi motivul pentru care legiuitorul a stabilit că pot ocupa o asemenea funcţie numai persoanele care au studii superioare juridice sau administrative. Importanţa funcţiei a impus ca, în Legea nr. 215/2001, secretarului să i se consacre o secţiune distinctă, iar atribuţiile principale stabilite acestuia să aibă legătură directă cu pregătirea lui profesională axată pe profilul juridic. Amintim în acest sens, compartimentele de stare civilă şi autoritate tutelară, de asistenţă socială şi pe cele cu profil juridic, care erau coordonate direct de secretar, precum şi activitatea de avizare pentru legalitate a proiectelor de hotărâri ale consiliului şi a proiectelor de dispoziţii ale primarului, respectiv ale preşedintelui consiliului judeţean, comunicarea şi aducerea la cunostiinţă publică a actelor emise/adoptate de autorităţile locale, eliberarea de copii sau extrase de pe actele oficiale, etc. Din păcate, nu toţi factorii responsabili, mai ales cei chemaţi să elaboreze proiecte de acte normative şi să le aprobe, au conştientizat întotdeauna rolul şi importanţa instituţiei secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Aşa fiind, în anul 2006, spre exemplu, a fost elaborată şi adoptată Legea nr. 286, prin care au fost diminuate în mod substanţial atribuţiile de fond ale secretarului fiind păstrate numai cele de ordin formal, protocolar şi de procedură.

Interdicţii şi incompatibilităţi ale secretarului unităţii administrativ-teritoriale

Având în vedere rolul pe care secretarul îl are în cadrul comunei sau oraşului şi pe lângă autorităţile administraţiei publice locale care funcţionează la acest nivel-consiliul local şi primar- legiuitorul a creat o norma imperativă ce impune ca persoana care va ocupa această funcţie să aibă studii superioare, juridice sau administrative (art. 116 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).

Perioada în care persoana cu studii superioare juridice ocupă funcţia de secretar al unităţii administrativ-teritoriale, precum şi funcţii de conducere din aparatul propriu de specialitate al unităţii administrativ-teritoriale/subdiviziuni administrativ-teritoriale constituie vechime în specialitate. Sub sancţiunea destituirii din funcţie, secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu poate fi membru al unui partid politic.

Pagina 5 din 43


Aceste dispoziţii legale trebuie înţelese prin prisma necesităţii asigurării unei stabilităţi mai mari în funcţie a secretarului. În condiţiile în care primarul este autoritatea executivă, ales prin vot liber, direct şi secret în urma alegerilor la care participă partidele şi alianţele politice este firesc ca secretarul, ca tehnician apolitic, să asigure, în condiţii de obiectivitate şi imparţialitate politică, continuitatea normală şi legală a activităţii în administraţia publică locală.

Interdicţia prevăzută de lege ca persoana care ocupă funcţia de secretar al unităţii administrativ-teritoriale să nu fie membru al unui partid sau al unei formaţiuni politice, îşi are raţiunea atât în rolul de specialist al secretarului pe lângă autorităţile administraţiei publice locale, cât şi în evitarea unor conflicte de interese. Totodată, potrivit alin. 4 al textului de lege amintit, secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu poate fi soţ, soţie sau rudă de gradul întâi cu primarul sau cu viceprimarul, respectiv cu preşedintele sau vicepreşedintele consiliului judeţean, sub sancţiunea eliberării din funcţie.

De altfel, prevederea stipulată de Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform căreia secretarul unităţii administrativ teritoriale nu poate fi soţ, soţie sau rudă de gradul întâi cu primarul, sub sancţiunea eliberării din funcţie respectă aceleaşi cerinţe de obiectivitate şi imparţialitate. Dacă o persoană se află în vreuna din situaţiile respective, ea nu poate ocupa funcţia de secretar, iar dacă o asemenea situaţie a intervenit ulterior, adică în timpul în care deţine funcţia de secretar, urmarea firească este eliberarea din funcţie.

Este de observat faptul că, în cazul nerespectării dispoziţiilor cu privire la interdicţia de a fi membru al unui partid politic, sancţiunea disciplinară este ,,destituirea din funcţie”, ca urmare a nerespectării regimului incompatibilităţilor, în timp ce în cazul nerespectării prevederilor cu privire la gradul de rudenie, măsura care se aplică este „eliberarea din funcţie”, considerându-se că, în această ipoteză, secretarul nu mai îndeplineşte o condiţie specifică pentru ocuparea acestei funcţii.

Recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu şi regimul disciplinar ale secretarului unităţii administrativ-teritoriale se fac în conformitate cu prevederile legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici, respectiv Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare.

Atribuţiile secretarului unităţii administrativ-teritoriale sunt enumerate în art. 117 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

a) avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;

b) participă la şedinţele consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;

c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul local şi primar, respectiv consiliul judeţean şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi prefect;

d) organizează arhiva şi evidenţa statistică a hotărârilor consiliului local şi a dispoziţiilor primarului, respectiv a hotărârilor consiliului judeţean şi a dispoziţiilor preşedintelui consiliului judeţean;

Pagina 6 din 43


e) asigură transparenţa şi comunicarea către autorităţile, instituţiile publice şi persoanele interesate a actelor prevăzute la lit. a), în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare;

f) asigură procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi efectuarea lucrărilor de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmeşte procesul-verbal al şedinţelor consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean, şi redactează hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;

g) pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi comisiilor de specialitate ale acestuia;

h) alte atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local, de primar, de consiliul judeţean sau de preşedintele consiliului judeţean, după caz.

Legiuitorul a stabilit la art. 6 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi autorităţile publice de la nivel judeţean se bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi solidarităţii în rezolvarea problemelor întregii colectivităţi. Considerăm că aceste principii trebuie să guverneze şi raporturile secretarului unităţii administrativ-teritoriale (deşi nu este definit ca fiind autoritate a administraţiei publice locale), cu autorităţile administraţiei publice locale.

Ca şi prefectul, care este „al judeţului”, secretarul este „al unităţii administrativ-teritoriale”. Sublinierea prin care denumirea acestei funcţii arată că ea se desfăşoară în slujba comunităţii este binevenită. Unii aleşi locali încă tind să considere că secretarul este „al consiliului”, sau mai grav, „al primarului”. Secretarul de unitate administrativ-teritorială, ca şi prefectul, reprezintă garantul legalităţii.

Prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu, fiind garantul respectării legii şi al ordinii publice la nivel local şi cel care conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Existenţa unui reprezentant al Guvernului în teritoriu este explicată prin faptul că autonomia locală, mai ales într-un stat unitar, dar nu numai, nu poate fi concepută decât în anumite limite. Aceste limite sunt inerente, unele având o determinare economică obiectivă, iar altele fiind determinate de considerente politice. Mai mult chiar, autonomia locală nu poate fi realizată decât într-un stat de drept, trebuind să existe o legătură organică între autonomie locală şi lege, între interesele locale şi interesele naţionale exprimate prin lege. Astfel se explică de ce în toate statele democratice, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale cu un grad mare de extensie se regăseşte un reprezentant al statului, mai exact al executivului, care are rolul de a veghea asupra aplicării legii de către autorităţile administraţiei publice locale.

În virtutea principiilor descentralizării şi deconcentrării administraţiei publice locale, prin intermediul prefectului s-a realizat transferul unor atribuţii ale autorităţii centrale şi a dreptului de tutelă administrativă de la Guvern la reprezentantul în teritoriu al acestuia, prefectul.

Relaţia cu Instituţia Prefectului este sintetizată în atribuţia secretarului care „asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul local şi primar, respectiv consiliul judeţean şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi prefect”.

Pagina 7 din 43


În mod practic, această atribuţie se concretizează în comunicarea de către secretar către cele trei autorităţi a diverselor acte emise de către aceste autorităţi, a invitaţiilor la şedinţele consiliului local, gestionarea diverselor situaţii inclusiv cele contencioase în care sunt implicate cele trei autorităţi.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din acelaşi act normativ, între prefect, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare, ci de colaborare. Raţiunea acestei colaborări constă în aceea ca prefectul, pe de o parte, şi autorităţile administraţiei publice locale, pe de altă parte, să-şi desfăşoare activitatea fără presiuni şi imixtiuni.

Pagina 8 din 43


Capitolul II – Elaborarea şi gestionarea actelor administrative

Actul administrativ-noţiune şi trăsături Actul administrativ se bucură de un mare interes în cadrul dreptului administrativ. Încă

de la sfârşitul secolului al XIX-lea (1895) s-a afirmat că dreptul administrativ modern este dominat de conceptul de act administrativ, o afirmaţie care rămane valabilă în contemporaneitate.

Preocupări legate de definirea actului administrativ găsim încă din perioada interbelică în doctrina noastră. Astfel, s-a precizat că prin actul administrativ se înţelege „actul sau o serie de acte şi operaţiuni, de ordin juridic, tehnic sau administrativ, prin care se ajunge la executarea unui text de lege”. Această definiţie este criticabilă, întrucât tinde la definirea unei noţiuni prin utilizarea aceluiaşi concept-sigur, circumstanţiat-şi, totodată, considerăm că este prea generoasă, înglobând şi operaţiunile material-tehnice care nu sunt producătoare de efecte juridice.

Într-o altă opinie, actele administrative reprezintă „declaraţiunile de voinţă [...] care emană în mod unilateral de la autorităţiile publice lucrând în calitatea lor de organe administrative şi indiferent de natura domeniului în care intervin”. Această concepţie aparţine Curţii de Casaţie pe la jumătatea deceniului al doilea al secolului al XX-lea şi corespunde conceptului de decizie administrativă care se află în relaţie de întreg-parte cu actul administrativ. Prin urmare, şi această definiţie este prea generoasă raportată la actul administrativ în sens strict.

Numeroase definiţii ale actului administrativ găsim în literatura noastră contemporană. Reţinem astfel că actele administrative pot fi definite ca „acte juridice unilaterale de putere publică, obligatorii şi executorii prin care se organizează executarea sau se execută în concret legile şi celelelte acte ale organelor statului sau ale colectivităţilor locale”, iar conform unei alte opinii ca „manifestări unilaterale şi exprese de voinţă ale autorităţilor administraţiei publice în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice”.

Definiţiile care au fost date actului administrativ pot fi clasificate în două categorii, în funcţie de izvorul lor: legale şi doctrinare.

În prezent, actul administrativ beneficiază de o definiţie legală în legislaţia noastră. Potrivit art. 2 alin. 1, lit. „c” din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este „actul individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice”. Potrivit alin. 2 „se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim sau, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.” Este vorba despre o definiţie foarte generoasă a actului adminitrativ, o concepţie extensivă, apreciată ori criticată în doctrină.

Pagina 9 din 43


În stadiul de aşteptare se află definiţia actului administrativ oferită de Proiectul de Cod de procedură administrativă a României. Astfel, art. 13 alin. 1 prevede: „actul administrativ este actul juridic emis/adoptat de o persoană administrativă în mod unilateral în regim de putere publică, prin care se organizează sau se aplică în concret legea”. Comparativ cu varianta cuprinsă în legea conteciosului administrativ, actul administrativ are un sens mult restrâns şi pe cale de consecinţă este preferabilă această definiţie.

Dacă în legislaţia noastră codul de procedură rămâne la stadiul de proiect deocamdată, alte ţări se pot mândri cu astfel de coduri în vigoare şi care includ şi sensul noţiunii de act administrativ. Sigur că între o definiţie doctrinară şi una legală este prioritară cea legală, deoarece aceasta este oficială şi face corp comun cu respectiva lege, impunându-se a fi aplicabilă.

Trăsăturile actului administrativ Trăsăturile actului administrativ sunt următoarele:

- reprezintă principalul act juridic care intervine în activitatea autorităţilor publice,

- este o manifestare de voinţă unilaterală,

- actul administrativ este emis în temeiul şi pentru realizarea puterii publice,

- actul administrativ este obligatoriu pentru persoanele fizice şi juridice cărora li se adresează, cât şi faţă de autoritate care l-a emis,

- actul administrativ este executoriu prin el însuşi, adică se execută din oficiu, fără a mai fi necesar să intervină instanţele judecătoreşti,

- actul administrativ este emis pe baza legii şi pentru organizarea executării şi executarea în concret a legilor şi a celorlalte acte normative,

- actul administrativ are un regim specific.

Categorii de acte administrative Cele mai importante criterii de clasificare a actelor administrative sunt:

După natura juridică, acestea pot fi:

- acte administrative de autoritate (sau acte administrative de putere publică). Aceste acte se adoptă sau se emit de o autoritate publică - legislativă, executivă, judecătorească - în mod unilateral pe baza şi în vederea executării legii; exemplu: lege adoptată de Parlament, hotărâre adoptată de Guvern, hotărâre adoptată de consiliul local, dispoziţie emisă de primar;

- acte administrative de gestiune; aceste acte se încheie de serviciile publice administrative cu persoanele fizice şi juridice şi privesc buna gestionare a domeniului public al statului sau al unităilor administrativ-teritoriale (judeţ, municipiu, oraş, comună), după caz; exemplu: cea mai importantă categorie a actelor administrative de gestiune ale administraţiei publice o constituie contractele administrative;

Pagina 10 din 43


- acte administrative jurisdicţionale; aceste acte se emit în mod unilateral de autorităţile de jurisdicţie administrativă, anume abilitate de lege; exemplu: hotărârile adoptate de comisia judeţeană de fond funciar .

După competenţa materială a organului emitent, pot exista:

- acte de administraţie generală; aceste acte se adoptă sau se emit de autorităţile administraţiei publice care au competenţă materială generală. Din această categorie fac parte: decretele Preşedintelui României, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, hotărârile consiliilor judeţene şi cele ale consiliilor locale, unele ordine ale prefecţilor şi unele dispoziţii ale primarilor; exemplu: hotărârea consiliului local privind aprobarea impozitelor şi taxelor locale, dispoziţia primarului privind numerotarea şi delimitarea secţiilor de votare etc.

- acte de administraţie specială; aceste acte sunt emise de organele administraţiei publice centrale de specialitate şi de autorităţile administraţiei publice locale de specialitate; exemplu: ordinele şi instrucţiunile miniştrilor.

După gradul de întindere al efectelor juridice, actele administrative sunt:

- acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general şi impersonal (decrete ale Preşedintelui României, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului, instrucţiuni, regulamente şi altele asemenea ale miniştrilor şi ale conducătorilor celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, hotărârile consiliilor judeţene şi ale celor locale, precum şi unele ordine ale prefecţilor şi dispoziţii ale primarilor); exemplu: hotărârea consiliului local privind aprobarea bugetului local;

- acte administrative individuale, care produc efecte numai cu privire la persoane fizice ori juridice determinate. Din această categorie pot face parte: unele decrete emise de Preşedintele României, unele ordine ale miniştrilor şi ale conducătorilor celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, actele emise de conducătorii serviciilor publice deconcentrate în judeţe şi în municipiul Bucureşti ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi cele emise de preşedintele consiliului judeţean şi unele dispoziţii emise de către primar (exemplu: dispoziţia primarului privind acordarea ajutorului de urgenţă conform art. 28 din Legea nr. 416/2001);

După conţinutul efectelor juridice pe care le produc pot fi identificate cel puţin patru mari categorii:

- acte prin care se stabilesc drepturi sau obligaţii determinate pentru subiectul căruia i se adresează (de exemplu, actul de atribuire a unui teren în vederea construirii unei locuinţe proprietate personală conferă titularului posibilitatea realizării acestui drept, determinat clar de actele normative în vigoare în frunte cu legea fundamentală);

- acte de conferire a unui statut personal (de exemplu diploma şcolară, decizia de pensionare, carnetul de conducere auto);

- acte de aplicare a constrângerii administrative;

- acte cu caracter jurisdicţional;

După perioada de timp în care produc efecte juridice:

- acte administrative permanente (produc efecte juridice de la intrarea în vigoare şi până la abrogare);

Pagina 11 din 43


- acte administrative temporare (care produc efecte juridice numai pentru o anumită perioadă de timp), anume prevăzută în actul respectiv exemplu: dispoziţia primarului privind stabilirea locurilor de afişaj electoral, etc.

Actul administrativ de autoritate Actul administrativ de autoritate constituie o categorie distinctă de acte juridice

adoptate sau emise, în principal, de autorităţile administraţiei publice, precum şi de instituţiile publice şi celelalte structuri organizatorice constituite în condiţiile legii, prin care se asigură realizarea sarcinilor care revin administraţiei publice.

Cerinţele de legalitate ale actului administrativ de autoritate Actele administrative de autoritate reprezintă categoria de acte administrative prin

care autorităţile administraţiei publice îşi exercită cele mai multe dintre atribuţiile care le revin. Cuprinzând o voinţă unilaterală, imperativă, aceste acte asigură în gradul cel mai înalt organizarea executării si executarea legii, de către emitentul actului.

Pentru ca actul administrativ de autoritate să aibă acest rol este necesar să răspundă unor cerinţe de legalitate. Aceste cerinţe sunt în principal, următoarele:

- actul administrativ să fie emis în conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei;

- actul administrativ să fie emis în litera şi spiritul legilor şi ordonanţelor;

- actul administrativ să fie emis pe baza tuturor actelor organelor administraţiei publice care sunt superioare organului administrativ emitent;

- actul administrativ să fie emis de organul administrativ numai în limitele competenţei sale;

- actul administrativ să fie emis în forma şi cu procedura prevăzute de lege;

- actul administrativ să fie actual şi oportun.

Neîndeplinirea uneia din condiţiile de legalitate atrage aplicarea sancţiunilor specifice dreptului administrativ. Dincolo de tragerea la răspundere a organului administraţiei publice sau, după caz, a funcţionarilor publici, vor interveni sancţiuni cu privire la actul administrativ, într-o formulare generică se va pune problema nulităţii acestuia.

Conformitatea cu legea se analizează în raport cu fiecare din elementele componente, structurale ale normelor juridice cuprinse în act - ipoteză, dispoziţie, sancţiune. Cât priveşte conformitatea actelor administrative cu scopul legii, ca o altă condiţie de legalitate a acestor acte, precizăm că scopul legii reprezintă rezultatul pe care legiuitorul intenţionează să-l realizeze prin reglementarea respectivă.

Actul administrativ derivând din lege şi fiind emis tocmai în vederea executării legii nu poate avea un alt scop, o altă finalitate. Dacă nu îndeplineşte această cerinţă, actul administrativ este considerat ca fiind ilegal.

Deci, scopul actului administrativ este prestabilit de lege, actul trebuind să se conformeze acestuia, chiar şi atunci când autorităţii administraţiei publice i se conferă o anumită iniţiativă sau apreciere în adoptarea (emiterea) actului administrativ.

Pagina 12 din 43


Competenţa reprezintă ansamblul drepturilor şi obligaţiilor ce revin unei autorităţi a administraţiei publice sau unui funcţionar public pentru realizarea cărora are şi abilitarea de a adopta sau emite acte juridice administrative. Competenţa adoptării sau emiterii de acte administrative este conferită prin lege şi este strâns legată de o anumită funcţie. Ea ia naştere odată cu funcţia respectivă şi există chiar dacă aceasta funcţie nu este ocupată de o persoană.

Competenţa poate fi: materială, teritorială şi personală.

Competenţa materială reprezintă dreptul unei autorităţi a administraţiei publice de a adopta sau emite un act administrativ. O autoritate cu competenţă materială specială va putea adopta sau emite un act administrativ numai din domeniul său de activitate. Chiar şi o autoritate cu competenţă materială generală nu va putea adopta sau emite decât acele acte administrative pentru care este abilitată prin lege, în vederea exercitării atribuţiilor ce-i sunt conferite.

Cât priveşte rolul competenţei teritoriale în a determina autoritatea administraţiei publice de a adopta sau emite actul administrativ de autoritate, ea se pune numai cu privire la autorităţile locale, întrucât cele centrale pot acţiona valabil pe întreg teritoriul ţării. Deoarece autorităţile administraţiei publice locale au o competenţă teritorială limitată la unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează, potrivit legii, ele nu vor putea emite acte juridice ale căror efecte să se producă şi să fie obligatorii pentru subiecţii de drept din alte unităţi administrativ-teritoriale.

Competenţa personală (calitatea persoanei) determină în mică măsură şi în puţine cazuri competenţa autorităţii care adoptă sau emite actul.

Competenţa adoptării sau emiterii unui act administrativ fiind stabilită prin lege, constituie în acelaşi timp un drept şi o obligaţie a celui căruia îi este conferită. Pe de altă parte, exercitarea unor atribuţii şi adoptarea ori emiterea, în acest scop, a unor acte administrative, cu nerespectarea competenţei atrage, de regulă, nulitatea actelor respective.

Atunci când incompetenţa este determinată de calitatea persoanei sau de competenţă materială ori teritorială ea îmbracă, de regulă, forma de “abuz de putere” şi se sancţionează în conformitate cu prevederile legii penale, în afară sancţiunii de anulare (desfiinţare) a actului administrativ emis cu nerespectarea regulilor de competenţă.

Având în vedere că în toate cazurile competenţa derivă din lege rezultă o caracteristică a sa şi anume cea potrivit căreia autorităţile sau funcţionarii publici care o deţin nu pot, de regulă, renunţa la ea, nu o pot tranzacţiona sau încredinţa unei alte autorităţi sau altui funcţionar, decât în condiţiile prevăzute de lege.

Pentru a se asigura continuitatea exercitării competenţei şi buna funcţionare a serviciului public, mai ales în situaţiile în care titularul ei ar fi în imposibilitate s-o facă, legea prevede şi posibilitatea suplinirii şi delegării competenţei.

Suplinirea în exercitarea competenţei constă în înlocuirea titularului acesteia cu altă persoană pe timpul când acesta nu o poate exercita. O asemenea suplinire este o suplinire de drept, în considerarea legii, legea prevăzând o asemenea posibilitate.

De exemplu, un ministru, un prefect, un primar, un director etc. este suplinit în exercitarea funcţiei pe care o deţine de înlocuitorul său de drept, pe perioada absenţei.

Pagina 13 din 43


Delegarea de competenţă constă în desemnarea de către titularul competenţei a unei alte autorităţi sau persoane care urmează să exercite anumite atribuţii care revin titularului competenţei.

Prin urmare, ceea ce deosebeşte instituţia suplinirii de cea a delegării competenţei priveşte sfera atribuţiilor transmise altuia: în cazul suplinirii, acest transfer se referă la toate atribuţiile titularului competenţei, în timp ce în cazul delegării transferul se referă numai la anumite atribuţii, expres stabilite şi pentru care titularul delegării este, de regulă, ţinut să dea socoteală titularului competenţei, care îi poate aproba sau nu actele emise în exercitarea atribuţiilor delegate.

Pentru dreptul administrativ, probleme deosebite ridică doar condiţiile referitoare la formă şi procedura prevăzute de lege.

Actele administrative cu caracter normativ îmbracă numai forma scrisă, deoarece legea prevede obligativitatea publicării lor.

Din acest punct de vedere precizăm că actul administrativ se redactează în limba română şi în formă scrisă.

Forma scrisă a actului administrativ este necesară din mai multe considerente şi anume: pentru a se cunoaşte conţinutul exact al actului, pentru a se putea executa întocmai, pentru a putea dovedi, în caz de litigiu, existenţa şi efectele pe care trebuie să le producă actul respectiv, pentru a se putea stabili legalitatea lui şi a se sancţiona cei care nu l-au respectat şi executat, pentru a se putea realiza rolul său educativ.

În esenţă, forma unui act administrativ reprezintă modalitatea în care se exprimă voinţa juridică cuprinsă în acel act, un ecran pe care sunt proiectate elementele actului a căror existenţă şi valabilitate urmează să fie verificate de către judecător.

Hotărârile consiliului local trebuie să îmbrace forma scrisă deoarece emană de la o autoritate colegială şi este necesar să se desprindă voinţa colectivităţii fată de diferitele opinii exprimate în cadrul şedinţelor. În privinţa dispoziţiilor emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, de asemenea, este obligatorie forma scrisă.

De forma scrisă, care pentru actul administrativ-act de autoritate-este o condiţie ad validitatem, se leagă şi alte condiţii de formă exterioară. Unele dintre acestea, cum ar fi limba în care este redactat actul, antetul (care arată organul emitent), titlul, preambulul, semnăturile, sigiliul, ştampila, data şi locul emiterii, numărul de ordine, numărul de ieşire-toate sunt foarte importante, iar neîndeplinirea lor atrage nulitatea sau, după caz, anulabilitatea actului.

O a doua categorie de cerinţe ale formei exterioare vizează aspectele de ordin tehnic, de redactare a actului în termeni simpli şi precişi, structurarea lui internă (capitole, secţiuni, articole, alineate), care au o importanţă mai redusă, iar nerespectarea lor nu atrage, în principiu, sancţiunea nulităţii.

Actele administrative normative trebuie elaborate cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Conform prevederilor art. 27 alin. (4), textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul

Pagina 14 din 43


juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor. Actele administrative individuale, în tăcerea legii, trebuie să adopte, la fel ca actele normative, un limbaj clar şi concis, fiind aplicabile, în mod corespunzător, prevederile Legii nr. 24/2000.

Actualitatea şi oportunitatea reprezintă o concordanţă, în cadrul şi în limitele legii, între atribuţiile autorităţilor administraţiei publice şi prevederile actului adoptat sau emis. Oportunitatea presupune dreptul de apreciere a autorităţii administrative, în cursul organizării executării legii, prin care se asigură exercitarea atribuţiilor legale în timp optim, cu cheltuieli minime şi folosind mijloacele care corespund cel mai bine scopului legii.

În exercitarea acestui drept de apreciere pe care îl are în baza legii, autoritatea administraţiei publice, poate să ia o măsură neoportună sau o măsură deja luată să devină neoportună. În aceste împrejurări, actul administrativ, deşi legal, va fi neactual sau neoportun.

Pentru unele acte administrative, legea prevede şi condiţia contrasemnării lor de către cei care au obligaţia de a asigura punerea lor în executare, nerespectarea acestei cerinţe ducând la nulitatea actului. În concluzie contrasemnătura este o formalitate substanţială. În lipsa ei actul nu poate intra în vigoare, aplicarea lui forţată fiind doar un fapt juridic ilicit.

Potrivit art. 47, teza I, din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile consiliului local se semnează de preşedintele de şedinţă, ales în condiţiile prevăzute la art. 35, şi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar.

Procedura adoptării (emiterii) actului administrativ de autoritate Actul administrativ, mai ales cel cu caracter normativ, este rezultatul unui proces

raţional, care porneşte de la necesitatea adoptării sau emiterii lui şi continuă cu strângerea în acest scop a informaţiilor necesare, prelucrarea acestora, elaborarea mai multor variante şi alegerea variantei optime şi se încheie cu adoptarea (emiterea) actului.

Procedura adoptării actelor administrative cuprinde un complex de activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţilor publice care adoptă actul. Toate aceste activităţi pot fi grupate în trei etape:

Formalităţi procedurale adoptării/emiterii actului administrativ Procedura de elaborare a actelor administrative cunoaşte mai multe forme, de la cele

mai simple până la cele mai complicate. Sub aspect strict juridic, însă, procedura administrativă are ca element central manifestarea voinţei unilaterale a organului administrativ (decidentului) reglementând operaţiunile prealabile acestui moment, precum şi cele ulterioare. În cazul organelor colective, procedura administrativă reclamă regulile care trebuie respectate ca hotărârea adoptată să fie valabilă, prima dintre ele fiind regula cvorumului de şedinţă.

Astfel, regulile procedurale ale regimului actelor administrative, analizate ca forme procedurale de emitere a actelor administrative sunt împărţite în trei categorii, în raport de momentul emiterii actului: anterioare, concominte şi posterioare.

Pagina 15 din 43


În activitatea autorităţilor administraţiei publice de organizare a executării legii şi de executare în concret a acesteia, necesitatea adoptării de acte administrative decurge, în unele situaţii, din însăşi prevederile legii, legea prevăzând că pentru realizarea unor acţiuni se vor adopta acte administrative de către autorităţile administraţiei publice – Guvern, ministere, etc.

Pe de altă parte, autorităţile administraţiei publice adoptă din oficiu şi din proprie iniţiativă, ori la sesizarea altor organe, astfel de acte, fără să existe o sarcină expresă în acest sens, cuprinsă într-o dispoziţie a legii. În ambele cazuri, autorităţile administraţiei publice desfăşoară activitatea de pregătire a elaborării actului, în care scop realizează o serie de operaţiuni de documentare, informare şi de prelucrare a datelor şi informaţiilor, menite a fundamenta actul administrativ.

În vederea adoptării actului administrativ, mai ales când acesta are caracter normativ, se efectuează o serie de operaţiuni cum sunt: întocmirea de evidenţe şi date statistice, referate, rapoarte, informări, dări de seamă, avize, autorizări etc.

Culegerea şi prelucrarea informaţiilor reprezintă, practic, activitatea care are cea mai mare pondere în desfăşurarea etapei de pregătire a actului administrativ, întrucât informaţiile culese stau la baza elaborării soluţiilor cuprinse în act.

La elaborarea proiectului de act administrativ trebuie avute însă în vedere şi respectarea unor condiţii de tehnică legislativă referitoare la redactarea proiectului şi la forma sa exterioară.

Actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cu principiile ordinii de drept.

Conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice locale.

Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei. În acest scop, proiectul trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior, cu reglementările comunitare şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.

Proiectele de acte normative se elaborează, de către autorităţile abilitate să le iniţieze. Au dreptul să iniţieze proiecte de acte normative, în conformitate cu atribuţiile şi cu domeniul lor de activitate, următoarele autorităţi publice:

- Guvernul;

- Ministerele şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi celelalte autorităţi publice care au drept de iniţiativa în temeiul altor acte normative;

- Instituţiile prefectului, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Pagina 16 din 43


Proiectul de act juridic reprezintă o formă preliminară, un stadiu intermediar al actului final cu conţinutul căruia poate fi mai mult sau mai puţin asemănător sau, după părerea noastră, chiar identic, în acest caz elementul de diferenţiere fiind de natură intenţională. În ultimă instanţă, proiectul de act juridic reprezintă o varietate a propunerii, cuprinzând o anumită modalitate de rezolvare a unei situaţii într-o formă apropiată de cea finală cu respectarea cerinţelor impuse de tehnica legislativă. Proiectul cuprinde o manifestare de voinţă care poate proveni chiar de la organul care urmează să emită actul administrativ însă nu poate fi confundat cu acesta din urmă, deoarece îi lipseşte intenţia de a produce efecte juridice.

Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele instrumente de prezentare şi motivare:

a) expuneri de motive – în cazul proiectelor de legi;

b) note de fundamentare – în cazul ordonanţelor, al ordonanţelor de urgenţă şi al hotărârilor Guvernului;

c) referate de aprobare – pentru celelalte acte normative.

Avizele sunt opinii, puncte de vedere ale unei autorităţi a administraţiei publice, solicitate de către autoritatea care a iniţiat un proiect de act normativ, la acel proiect. Avizele, de regulă, se clasifică în trei categorii:

- avize facultative, atunci când autoritatea care emite actul administrativ este liberă să ceară un aviz, iar dacă l-a cerut este liberă să se conformeze sau nu acestuia. Adoptarea sau emiterea actului fără acest aviz nu are nici o consecinţă asupra validităţii lui.

- avize consultative, atunci când autoritatea care emite sau adoptă actul administrativ are obligaţia să ceară avizul, dar nu este obligată să se şi conformeze acestuia.

Nesolicitarea acestui aviz duce la nulitatea actului administrativ, întrucât nu se respectă o cerinţă prevăzută de lege.

- avize conforme, autoritatea care emite actul administrativ trebuie să ceară aceste avize, iar opiniile pe care le conţin sunt obligatorii.

Prin avize se concretizează părerile altui organ decât cel care urmăreşte să emită un act, păreri, ca esenţă, ele reprezintă tot manifestări unilaterale de voinţă, care condiţionează sau, după caz, fundamentează manifestarea unilaterală de voinţă a organului administrativ, nefiind acte administrative de sine stătătoare, ci doar operaţiuni administrative foarte importante. Cu toate acestea, avizul, indiferent de categoria din care face parte, nu produce el însuşi efecte juridice, deşi fără avizul conform, actul administrativ nu este valabil.

În alte situaţii, pentru adoptarea sau emiterea actului administrativ legea prevede acordul al altui organ. Acordul exprimă consimţământul altui organ administrativ dat pentru emiterea unui act de un alt organ, iar acesta poate fi prealabil, concomitent sau posterior.

Acest acord este o manifestare de voinţă a organului stabilit de lege prin care acesta îşi dă consimţământul la adoptarea sau emiterea actului, organul emitent neputând acţiona fără acest consimţământ.

Deosebirea dintre ,,acordul prealabil” şi avizele facultative şi consultative constă în aceea că în cazul avizelor, organul emitent poate stabili măsuri contrare conţinutului din aviz,

Pagina 17 din 43


în timp ce în cazul ,,acordului prealabil” astfel de măsuri nu pot fi stabilite. ,,Acordul prealabil” se aseamănă în conţinut şi efecte cu ,,avizul conform”, dar nu se confundă cu acesta, întrucât acest aviz, deşi precede emiterea actului, nu produce el însuşi efecte.

Acordul prealabil produce el însuşi efecte juridice cu condiţia ca, prin conţinutul său, să concorde cu manifestarea de voinţă a organului care emite actul administrativ.

După obţinerea punctelor de vedere ale autorităţilor publice care urmează să avizeze, iniţiatorul definitivează proiectul de act normativ.

După ce, în prima etapă s-au strâns datele şi informaţiile necesare fundamentării actului administrativ, s-a elaborat şi definitivat proiectul de act normativ, se trece într-o nouă etapă - cea a adoptării (emiterii) propriu-zise a actului.

În această etapă se realizează o serie de activităţi, unele din ele strict reglementate de lege, care au ca finalitate adoptarea actului administrativ respectiv.

Adoptarea actelor administrative de către autorităţile deliberative, colegiale, se face, în urma analizei în cadrul şedinţei de lucru, la care trebuie să participe, de regulă, majoritatea membrilor acestor autorităţi. În cadrul şedinţei se prezintă Nota de fundamentare la proiectul actului întocmit, care se supune dezbaterii. Participanţii la dezbateri pot fi de acord cu proiectul, pot propune modificarea lui, ori pot arăta că nu este nevoie de o reglementare în problema respectivă.

Unele acte normative cuprind dispoziţii care stabilesc atât cvorumul necesar pentru ca deliberările organului colegial să fie valabile, cât şi majoritatea ce trebuie întrunită pentru adoptarea actului.

După analizarea proiectului de act administrativ de către autoritatea deliberativă şi aprobarea lui, actul administrativ se consideră adoptat.

Condiţii procedurale concomitente - Cvorumul reprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenţi pentru

adoptarea actului, raportat la totalul membrilor autorităţii care îl adoptă. Această problemă se pune numai la autorităţile cu structuri colegiale. De regulă, pentru ca actul sa fie adoptat în mod legal, se cere prezenţa majorităţii membrilor (jumătate plus unu), iar în alte cazuri se prevede prezenţa a 3/4 din numărul membrilor.

- Majoritatea de vot, ca majoritate cerută de lege pentru adoptarea actului administrativ reprezintă numărul minim de voturi necesar a fi exprimat pentru ca actul administrativ să fie adoptat în mod valabil.

În ceea ce priveşte majoritatea necesară a se întruni pentru adoptarea actului administrativ, în unele cazuri se prevede majoritatea absolută (din numărul celor prezenţi, iar în alte situaţii din numărul total al membrilor organului), sau majoritatea calificată (două treimi din numărul celor prezenţi sau, în alte cazuri, din numărul total al membrilor organului colegial).

- Motivarea actului administrativ poate fi factorul de întărire a legalităţii şi de apropiere a administraţiei de cetăţeni şi este privită ca principiu al actelor administrative cu caracter jurisdicţional. Totodată, motivarea este operaţiunea administrativă prin care se

Pagina 18 din 43


expun considerentele de fapt şi de drept, care justifică şi impun adoptarea unui act administrativ.

După analizarea proiectului de act administrativ de către autoritatea deliberativă şi aprobarea lui, actul administrativ se consideră adoptat.

- Redactarea. Actele administrative trebuie redactate într-un stil concis, clar şi neechivoc, cu respectarea regulilor gramaticale şi ortografice.

Problematica redactării actelor normative este reglementată în cap. IV al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se referă, în principal la:

- sistematizarea ideilor în text;

- stilul actelor normative;

- unitatea terminologică;

- exprimarea conţinutului normativ;

- referirea la alt act normativ.

- Structura actului administrativ este cea prevăzută de normele de tehnică legislativă. La art. 40 din Legea nr. 24/2000, republicată, se stabileşte că actul normativ are următoarele părţi constitutive:

- titlul actului normativ, respectiv denumirea generică a actului;

- formula introductivă, care constă într-o propoziţie care cuprinde denumirea autorităţii emitente şi exprimarea hotărârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv;

- preambulul – trebuie să cuprindă în sinteză scopul şi, după caz, motivarea reglementării. Preambulul precedă formula introductivă;

- partea dispozitivă – reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării şi menţiunea privind transpunerea normelor comunitare;

- formula de atestare a autenticităţii actului – constă în semnarea actului de către reprezentantul legal al emitentului, datarea şi numerotarea acestuia.

- Semnarea actelor administrative reprezintă condiţia de formă prin care se atestă autenticitatea acestora. Ea are ca scop stabilirea originii actului şi certificarea conţinutului său: aplicând semnătura, autorul îşi apropriază, în principiu, conţinutul înscrisului, atestându-i sinceritatea şi asumându-şi răspunderea.

În consecinţă, semnătura este o condiţie de existenţă a actului administrativ, în lipsa acesteia înscrisul nefiind decât un simplu proiect. Cu alte cuvinte, un act administrativ nesemnat este inexistent, lipsa semnăturii conduce la nulitatea actelor administrative emise de organele unipersonale.

Uneori, actul trebuie să fie semnat de către mai multe persoane. De pildă, potrivit art. 47 alin. 1 teza a II-a, „În cazul în care preşedintele de şedinţă lipseşte sau refuză să semneze, hotărârea consiliului local se semnează de 3-5 consilieri locali”. De ce 3 sau 4 sau 5 semnături?

Pagina 19 din 43


Şi cine anume stabileşte exact numărul acestora? Din formularea laxă a acestui text legal se pot desprinde, cel puţin două concluzii:

a) în cazul în care semnează 4 sau 5 consilieri, una, respectiv două dintre acestea sunt formalităţi neesenţiale, a căror nerespectare nu poate atrage nicio sancţiune, de vreme ce, în viziunea legiuitorului 3 semnături sunt suficiente;

b) în cazul lipsei unei semnături dintre cele 3 minime prevăzute, sancţiunea este, nulitatea actului (dar nu inexistenţa - sancţiunea obişnuită în aceste situaţii) întrucât, pe de o parte, o aparenţă de legalitate există de vreme ce actul a fost adoptat în mod legal şi există cel puţin o semnătură pe acesta; pe de altă parte, date fiind aceste constatări, nu se poate susţine nici că actul este încă în stadiu de proiect.

În situaţiile expres prevăzute de lege, actele administrative se supun şi operaţiunii contrasemnării de către persoanele abilitate. În ce priveşte contrasemnătura, aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca fiind semnătura aplicată de către o autoritate pe un act deja semnat de către o altă autoritate - autorul actului - pentru a autentifica această semnătură şi a marca colaborarea autorităţilor semnatare. În primul rând, ea este aşadar un element al înscrisului, aplicarea ei materială pe act fiind necesară; un acord verbal sau chiar o scrisoare separată a autorităţii competente a contrasemna actul nefiind suficiente.

Doctrina analizează această problemă în treacăt, doar din punctul de vedere al sancţiunii, fiind susţinută atât ipoteza inexistenţei actului căruia îi lipseşte contrasemnătura, cât şi aceea a nulităţii acestuia. Contrasemnătura este o formalitate substanţială. În lipsa ei actul nu poate intra în vigoare, aplicarea lui forţată fiind doar un fapt juridic ilicit.

Potrivit art. 47 teza I din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare „Hotărârile consiliului local se semnează de preşedintele de şedinţă, ales în condiţiile prevăzute la art. 35, şi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar”.

Referitor la forma actelor administrative, precizăm că acestea trebuie să cuprindă obligatoriu: denumirea emitentului, nr. de înregistrare, data emiterii actului sau adoptării, ştampila sau sigiliul, după caz şi semnăturile legale.

Data emiterii actului prezintă totuşi, o dublă importanţă:

- determină curgerea anumitor termene pentru comunicarea actului către destinatar ori alte organe administrative, nerespectarea acestora putând angaja răspunderea funcţionarului vinovat ori, în anumite situaţii, chiar eficacitatea actului administrativ legal emis, cum se întâmplă în materie contravenţională;

- determină curgerea termenului maxim de 1 an pentru atacarea actului în contencios administrativ, termen prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

În fine, cum data înscrisă pe un act administrativ este o dată certă, dovada contrară nu se poate face decât urmându-se procedura înscrierii în fals.

Ştampila nu afectează însăşi valabilitatea actului emis (din acest punct de vedere ar trebui să fie o formalitate neesenţială), ci doar prezumţia de autenticitate (de provenienţă) a actului. Altfel spus, actul fără ştampilă este, cel puţin de facto, contestabil şi, prin urmare, forţa sa executorie ar putea fi afectată.

Pagina 20 din 43


- Numerotarea actelor este anuală şi se realizează distinct pe categorii de acte administrative. Exemplu: hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului se numerotează de la nr. 1 în fiecare an calendaristic şi se înregistrează în ordine cronologică în Registrul de evidenţă a actelor administrative de către secretarul localităţii.

De precizat, că în urma alegerilor locale, numerotarea hotărârilor consiliului local se face de la nr. 1, chiar dacă este jumătatea anului calendaristic, motivat de faptul că este vorba de o nouă legislatură.

Condiţii procedurale ulterioare - Comunicarea. Actele administrative cu caracter individual produc efecte juridice de la

data comunicării lor subiectelor de drept interesate, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel.

Comunicarea este operaţiunea procedurală care vizează actele administrative cu caracter individual, care produc efecte juridice din momentul comunicării lor celor interesaţi, prin predare directă acestora, prin afişare la domiciliul sau sediul lor sau prin alte mijloace.

- Publicarea. Actele administrative cu caracter normativ produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, în condiţiile legii, prin imprimare, afişare într-un loc public sau prin alte mijloace de difuzare scrisă.

Cerinţa publicării actelor normative care produc efecte juridice pentru subiecţi determinaţi generic, este impusă de principiul potrivit căruia „nimeni nu poate invoca în apărarea sa necunoaşterea legii”.

Comunicarea şi publicarea actelor administrative cu caracter normativ sunt condiţii procedurale obligatorii în vederea asigurării transparenţei decizionale conform Legii nr. 52/2003, privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Aplicarea actelor administrative de autoritate Actele administrative, ca orice acte juridice, dau naştere, modifică sau sting raporturi

juridice, deci produc efecte juridice cu o anumită forţă. Prezumţia de legalitate a actelor administrative este asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) şi prezumţia de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă). Actele administrative unilaterale ale autorităţilor publice, emise în realizarea puterii publice, se caracterizează prin regula executării din oficiu, fiind elaborate în executarea legii. În unele situaţii şi condiţii prevăzute de lege, aplicarea actului administrativ poate fi întreruptă temporar sau definitiv prin suspendare, revocare şi anulare.

Suspendarea actelor administrative reprezintă operaţiunea juridică prin care un act administrativ îşi încetează în mod vremelnic efectele. Suspendarea actelor administrative este o garanţie a asigurării legalităţii, dar o garanţie ce intervine numai în cazuri de excepţie.

Suspendarea poate opera de drept, ope legis, sau poate fi dispusă prin act juridic, la cerere sau din oficiu, în condiţiile legii, de către autoritatea administrativă emitentă, autoritatea ierarhic superioară ori instanţa judecătorească.

Pagina 21 din 43


Exemplu: Actele administrative atacate de prefect la instanţele de contencios administrativ sunt suspendate de drept conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 123 alin. 5 din Constituţia României.

Revocarea actelor administrative este operaţiunea juridică prin care autoritatea administraţiei publice emitente desfiinţează actul, fie la solicitarea organului ierarhic superior sau din proprie iniţiativă, pentru nerespectarea condiţiilor care privesc legalitatea actului.

Exemplu: Revocarea actului nelegal la solicitarea prefectului.

Sunt supuse revocării atât actele administrative normative, cât şi cele individuale, cu excepţia actelor administrative jurisdicţionale şi cele prin care s-au creat drepturi subiective în favoarea unor persoane.

Efectele revocării pe motive de nelegalitate se produc, atât pentru viitor, cât şi pentru trecut, din momentul adoptării sau emiterii actului.

Anularea actelor administrative, reprezintă sancţiunea actelor administrative emise sau adoptate cu încălcarea legii şi constă în lipsirea acestora de efectele juridice în vederea cărora au fost elaborate. Sunt supuse anulării atât actele administrative normative, cât şi cele individuale, iar competenţa anulării acestora revine instanţei de judecată. Anularea unui act administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice ulterioare care au fost condiţionate, sub aspectul legalităţii, de existenţa acestui act administrativ.

Gestionarea actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile administraţiei publice

Actele administrative emise sau adoptate de autorităţile administraţiei publice locale se păstrează de către emitenţi. În practică, evidenţierea acestor acte este consemnată în registre speciale, instituite în acest sens. În cazul hotărârilor adoptate de consiliile locale şi dispoziţiilor emise de primari, evidenţa acestora este ţinută de către secretarul localităţii în registrele de evidenţă a actelor administrative, separat, pentru hotărâri şi pentru dispoziţii.

Aceste registre sunt tipizate şi conţin rubricaţia corespunzătoare conform prevederilor legale, respectiv:

- numărul de înregistrare cronologică al actului;

- anul, luna şi ziua emiterii actului;

- conţinutul pe scurt al actului;

- comunicarea actului;

- legalitatea actului;

- responsabilităţi şi termene.

Rubrica „comunicarea actului” se completează obligatoriu de către secretar în vederea îndeplinirii cerinţelor legale cu privire la aducerea la cunoştinţă publică a actelor cu caracter normativ sau comunicarea celor cu caracter individual. Tot aici se consemnează şi data comunicării oficiale a actelor în vederea exercitării controlului de legalitate de către prefect, conform art. 48 şi art. 115 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările

Pagina 22 din 43


ulterioare. În cazul hotărârilor consiliului local, secretarul comunică un exemplar, în original, primarului în vederea aducerii la îndeplinire a acestora, iar un exemplar, în original, se păstrează în dosarul de şedinţă.

Dosarele cu actele administrative se păstrează de către secretar în conformitate cu Nomenclatorul arhivistic, potrivit Legii nr. 16/1996, legea arhivelor naţionale, urmând să fie arhivate conform cerinţelor legale.

La rubrica „legalitatea actului” se menţionează dacă actul a fost apreciat ca legal de către prefect sau nu a fost contrasemnat de către secretar, fiind formulată o opinie motivată cu privire la nelegalitatea actului, care a fost înaintată prefectului conform art. 48 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. La rubrica ,,responsabilităţi şi termene” se consemnează cine aduce la îndeplinire actul şi în ce termen.

Modele orientative de hotărâri

Consiliul Local ______________

HOTĂRÂRE

privind: Concesionarea, prin licitaţie publică, pe o perioadă de _____, a unei suprafeţe de teren de __________, aparţinând domeniului public al _________

Având în vedere:

- prevederile O.U.G. nr. 54/2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică;

- prevederile H.G. nr. 168/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare;

- prevederile Legii nr. 52/2003, republicată, privind transparenţa decizională în administraţia publică;

- raportul de evaluare întocmit de evaluator autorizat;

- raportul de specialitate nr._____ al compartimentului de resort;

- rapoartele comisiilor de specialitate ale Consiliului local _____ nr.__________;

- prevederile art. 36, alin. 2, lit.c, art. 36, alin. 5, lit. b şi art. 123 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind administraţia publică locală,

CONSILIUL LOCAL AL ___________

HOTĂRÂŞTE:

Pagina 23 din 43


Art. 1 Se aprobă concesionarea, prin licitaţie publică, pe o perioadă de _____ani a unei suprafeţe de teren de _______ mp., aparţinând domeniului public al ___, având datele de identificare (tarla, parcelă, vecinătăţi, număr cadastral), pentru realizarea _______.

Art. 2 Se însuşeşte raportul de evaluare întocmit de evaluator autorizat ____, anexa nr. 1, parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3 Se aprobă ca preţul de pornire a licitaţiei privind concesionarea terenului să fie de _______, conform raportului de evaluare.

Art. 4 Se aprobă studiul de oportunitate şi caietul de sarcini, anexele nr. 2 şi 3, parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 5 Imobilul descris la art. 1 nu face obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată sau de restituire depuse în temeiul actelor normative cu caracter special privind fondul funciar, respectiv cele care reglementeză regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu este grevat de sarcini şi nu face obiectul vreunui litigiu.

Art. 6 Prezenta hotărâre se comunică:

- Instituţiei Prefectului Judeţului Olt;

- Primarului comunei/oraşului/municipiului ________;

şi se aduce la cunoştinţă publică prin afişare.

Avizat de legalitate,

Preşedinte de sedinţă, Secretar,

__________________ _______________

Nr. ____/_______

HOTĂRÂRE

privind: Vânzarea, prin licitaţie publică, a unei suprafeţe de teren de __________, aparţinând domeniului privat al _________

Având în vedere:

- prevederile art. 858-art. 865 Cod Civil;

- prevederile art. 123 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;


- prevederile art. 29 din legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;

- raportul de evaluare întocmit de evaluator autorizat;


Pagina 24 din 43



- prevederile art. 36, alin. 2, lit.c, art. 36, alin. 5, lit. b din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;



HOTĂRÂŞTE:

Art. 1 Se aprobă vânzarea, prin licitaţie publică, a unei suprafeţe de teren de _______ mp., aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, având datele de identificare (tarla, parcelă, vecinătăţi, număr cadastral).

Art. 2 Se însuşeşte raportul de evaluare întocmit de evaluator autorizat ____, anexa nr. 1, parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3 Se aprobă ca preţul de pornire a licitaţiei privind vânzarea terenului să fie de _______, conform raportului de evaluare.

Art. 4 Imobilul descris la art. 1 nu face obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată sau de restituire depuse în temeiul actelor normative cu caracter special privind fondul funciar, respectiv cele care reglementeză regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu este grevat de sarcini şi nu face obiectul vreunui litigiu.







__________________ _______________

Nr. ____/_______

HOTĂRÂRE

privind: Însuşirea Inventarului bunurilor care aparţin domeniului public al _________ Având în vedere:

- Hotărârea Guvernului nr. 1355/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Olt, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Olt, cu modificările şi completările ulterioare;

Pagina 25 din 43


- prevederile Ordinului nr. 3471/2008 al Ministerului economiei şi finanţelor pentru aprobarea normelor metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice;

- prevederile Hotărârea Guvernului nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, cu modificările ulterioare,

- prevederile art. 122 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare;


- prevederile H.G. nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor



- Dispoziţia nr.______, privind comisia specială pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public şi privat al __________;

- prevederile HCL nr._____ privind atribuirea de denumiri de străzi din localitate;

- prevederile HCL nr.______privind aprobarea nomenclatorului stradal;



HOTĂRÂŞTE:

Art. 1 Se însuşeşte inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al ________, judeţul Olt, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2 La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri îşi încetează aplicabilitatea Hotărârea Consiliului Local nr.______.

Art. 3 Se aprobă ca preţul de pornire a licitaţiei privind vânzarea terenului să fie de _______, conform raportului de evaluare.

Art. 4 Imobilele înscrise în anexă nu fac obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată sau de restituire depuse în temeiul actelor normative cu caracter special privind fondul funciar, respectiv cele care reglementeză regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu sunt grevate de sarcini şi nu fac obiectul vreunui litigiu.



Pagina 26 din 43


- Consiliului Judeţean Olt;





__________________ _______________

Nr. ____/_______

Model orientativ raport de specialitate

Direcţia Arhitect Şef

Nr. ______/_______

Raport de specialitate

Prin Programul Operaţional Sectorial Mediu, AXA 2 Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate istoric, DMI 2.1. Dezvoltarea sistemelor integrate de management al deşeurilor şi extinderea infrastructurii de management al deşeurilor Consiliul Judeţean Olt derulează proiectul „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Olt”. În cadrul acestui proiect se execută şi investiţia „Închidere depozit neconform al municipiului ______”. Deşeurile sunt răspândite pe o suprafaţă mult mai mare decât cea existentă înscrisă în cartea funciară a municipiului ______aferentă acestei investiţii. Suprafaţa de teren ce este necesar a se suplimenta domeniul public al municipiului _______ şi reda circuitul agricol este de 1,3234 ha şi se află amplasată în Tarlaua 25/1, parcela 2 la nord de suprafaţa de teren a depozitului ce se află în etapa de închidere. Terenul de 1,3243 ha nu este înscris în prezent în proprietatea nici unei persoane fizice sau juridice.

Date de identificare a imobilului teren, amplasat în extravilanul Municipiului ___ Tarlaua 25/1, Parcela 2

Pagina 27 din 43


Nr. crt.

Locul unde este situat

imobilul

Situaţia juridică actuală

Situaţia juridică propusă Caracteristici ale imobilului

1.1 TEREN

1

_________ judeţul Olt, Extravilan, Tarlaua 25/1, Parcela 2

-

Domeniul public al municipiului ____ şi administrarea Consiliului Local al municipiului _____

Teren:-Suprafaţă teren=1,3234 ha Categoria de folosinţă:neproductiv Vecinătăţi: N-Pârâul _______ S-Domeniul public al municipiului ________ V-Statul Român-MapN, Cazarma 3125 E-Domeniul public al municipiului ___

Considerăm că sunt îndeplinite condiţiile legale de formă şi conţinut, drept pentru care propunem adoptarea proiectului de hotărâre referitor aprobarea „Includerea în domeniul public al municipiului _______, a suprafeţei de teren de 1,3234 ha amplasată în extravilanul municipiului _____ T25/1, P2 şi administrarea Consiliului Local al municipiului ________”.

ARHITECT ŞEF

Modele orientative de dispoziţie

DISPOZIŢIA nr. _______

Cu privire la: modificarea cuantumului ajutorului pentru încălzirea locuinţei

Primarul oraşului _______;

Având in vedere referatul Serviciului Public de Asistenţă Socială al oraşului ___nr. ___ din_____, prin care se propune modificarea cuantumului ajutorului pentru încălzirea locuinţei, conform O.U.G. nr. 70/2011, acordat domnului/doamnei__, prin dispozitia nr. ___ din data de ____, pe baza cererii şi declaraţiei pe propria răspundere.

În conformitate cu prevederile art. 30, alin (4) şi (5) din O.U.G. nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece şi a normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, aprobate prin H.G. nr. 920/2011;

în temeiul art. 68, alin. l din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, emite urmatoarea:

DISPOZIŢIE:

Art. 1 (1) Se modifică începând cu data de _______ cuantumul ajutorului lunar pentru pentru încălzirea locuinţei, acordat domnului_____, cu domiciliul în oraşul ____________, str. Mihai Eminescu, nr. 7, judetul Olt, C.N.P. _________în calitate de titular

Pagina 28 din 43


al ajutorului, prin dispoziţia nr. ______din data de _______, de la 34 lei, la 30 lei, ca urmare a faptului că acesta nu a declarat corect veniturile familiei.

(2) Suma de 12 lei încasaţi cu titlu necuvenit se va recupera de la beneficiarul ajutorului de încălzire de către Direcţia Economică din cadrul aparatului de specialitate al primarului oraşului _______, în termen de______ de la data emiterii prezentei dispoziţii.

Art. 2 Prezenta dispoziţie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la Primarul oraşului ______;

Art. 3 În cazul în care sunteţi nemulţumit de soluţionarea contestatiei, dispozitia poate fi atacată la Tribunalul Olt în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei contestaţiei, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4 Prezenta dispoziţie se comunică:

- Serviciului Public de Asistenta Socială al orasului ___

- Domnului ________;

- Instituţiei Prefectului-Judeţul Olt.

Nr. ________/________

D I S P O Z I Ţ I E

Referitor la: acordare ajutor de urgenţă

Având în vedere:

- cererea înregistrată la nr. _______, prin care dl/dna ___________ (CNP ________) din _____________, solicită acordarea unui sprijin financiar în vederea procurării de medicamente,

- referatul nr._____, al __________,

- Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare,

- H.G. nr. 50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001;

- H.C.L. nr. ______, referitoare la aprobare „Norme locale de acordare a ajutorului de urgenţă”,

În temeiul prevederilor art. 63 (1), lit. d), art. 63 (5), lit. c) coroborat cu art. 68 (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

PRIMARUL ___________

D I S P U N E:

Art. 1 Se acordă un ajutor financiar de urgenţă în cuantum de _____, dnei/d-lui _______ (CNP____________) din ________________, în vederea procurării de medicamente.

Pagina 29 din 43


Art. 2 Suma prevăzută la art. 1 se va suporta din bugetul local, Capitolul „Ajutor de urgenţă” şi va fi încasată de către ___________, de la casieria __________, cu sediu în _________.

Art. 3 D-na/d-nul __________ are obligaţia ca în termen de 60 de zile de la emiterea dispoziţiei să prezinte dovada utilizării sumei încasate, conform destinaţiei stabilită la art. 1.

În cazul în care suma acordată cu titlu de ajutor financiar de urgenţă nu va fi utilizată conform destinaţiei, suma încasată va fi restituită împreună cu dobânda aferentă, calculată la cursul de referinţă al B.N.R., potrivit legii.

Art. 4 Prezenta dispoziţie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la Primăria __________.

Art. 5 În cazul în care sunteţi nemulţumit de soluţionarea contestaţiei, dispoziţia poate fi atacată la Tribunalul Judeţului Olt, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Art. 6 Direcţia/Serviciul/Biroul/Compartimentul ________va lua măsuri de executare a prezentei dispoziţii.

Art. 7 Prezenta dispoziţie se va comunica:

- Primarului _________;

- Direcţiei de Asistenţă Socială;

- Dlui/dnei________;

- Instituţiei Prefectului-Judeţul Olt.

PRIMAR,

Avizat pentru legalitate

SECRETARUL _____________,

Nr. ________/________

D I S P O Z I Ţ I E

Referitor la: exercitare cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere

Având în vedere:

- Referatul ______________, înregistrat sub nr. ______,

- Avizul favorabil nr. _______ al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici înregistrat la Primăria ________ sub nr. _____, cu privire la exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de conducere vacantă de __________________ de către dna/dl __________, funcţia____, clasa____, nivel studii_____, grad profesional_____, gradaţia____, clasa de salarizare_____coeficientul de ierarhizare ____, în cadrul ___________,

Pagina 30 din 43


- Prevederile art. 87 alin. (2) lit.”e”, art. 92 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

- Prevederile art. 10 alin. (2), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 15 alin. (1)-(2), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 33 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,

- Anexa nr. I cap. I, litera A, punctual b) din Legea-Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,

- Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în 2011 a personalului plătit din fonduri publice,

- Prevederile art. 2 din art. II al O.U.G. nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011,

- Prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale,

- Prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare,

- Prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu completările ulterioare,

În temeiul dispoziţiilor art. 63 alin. (5), lit.”e” şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

PRIMARUL ___________

D I S P U N E:

Art. 1 Începând cu data de ___________, până la ocuparea postului prin concurs, dar nu mai târziu de ______________inclusiv, doamna/domnul ___________ funcţia___, nivel studii______, grad profesional__, gradaţia ______, clasa de salarizare______, coeficientul de ierarhizare _____, în cadrul _______________, va exercita cu caracter temporar funcţia publică de conducere ___________, grad ____, clasa ____, coeficientul de ierarhizare_____ din cadrul _________.

Art. 2 Salariul de bază, aferent funcţiei publice de conducere ________ este de _____lei.

Art. 3 Atribuţiile aferente funcţiei de conducere________________ sunt prevăzute în fişa postului, anexă la prezenta dispoziţie.

Art. 4 Compartimentul _________________din cadrul _____________ va lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei dispoziţii.

Art. 5 Prezenta dispoziţie se va comunica

- Primarului _________;

- Compartimentului Resurse Umane;

- Dlui/dnei________;

Pagina 31 din 43


- Instituţiei Prefectului-Judeţul Olt;

- ANFP.

Nr.______/________

PRIMAR,

Avizat pentru legalitate

SECRETARUL _____________,

EXPUNERE DE MOTIVE

privind promovarea proiectului de hotărâre referitor la concesionarea, fără licitaţie publică, către ______ , a terenului în suprafaţă de ___, ce aparţine domeniului privat al_____, situat în ________________________

Având în vedere solicitarea ___________, reprezentant/ă al/a ________, privind concesionarea terenului în suprafaţă de ______, situat în _____, str.______, nr. ____, în vederea ____________,

- Faptul că terenul în suprafaţă de ____, situat în _____, compus din __, după cum urmează:

Lot 1 – teren în suprafaţă de ___, cu vecinătăţile ____:N---S----E---V---,

Lot 2 – teren în suprafaţă de ___, cu vecinătăţile_____: N---S----E---V---,

Face parte din patrimoniul privat al ______, fiind inventariat prin Hotărârea Consiliului Local nr. ________/_____ şi nu a fost revendicat în baza legislaţiei în vigoare privind retrocedarea proprietăţilor;

- Oportunitatea realizării extinderii spaţiului comercial,

- Certificatul de urbanism nr. ___, eliberat în scopul concesionării terenului în suprafaţă de ____, situate în _________________,

În temeiul prevederilor art. 15 lit.”e” din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora, terenurile aparţinând domeniului privat al unităţilor administrative teritoriale, destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică, pentru extinderea construcţiilor pe terenuri alăturate, de către proprietar sau cu acordul acestuia, cu plata taxei de redevenţă stabilite potrivit legii,

Terenul în suprafaţă de ___, adiacent _____, poate fi concesionat fără licitaţie publică, către ________, în vederea extinderii spaţiului ______.

Propun spre aprobarea Consiliului Local proiectul de hotărâre, referitor la concesionarea fără licitaţie publică către ____________, a terenului în suprafaţă de _____, situate în __________, adiacent _____.

PRIMAR,

Pagina 32 din 43


Cap. III – Organizarea şi desfăşurarea şedinţelor consiliului local

Activitatea consiliilor locale, în calitatea lor de autorităţi locale deliberative, se concretizează în emiterea de hotărâri. Natura juridică a acestor hotărâri este aceea de acte administrative, deoarece prin adoptarea lor consiliile locale îşi exercită atribuţiile prevăzute de Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale sau în alte legi. Activitatea de adoptare a hotărârilor este una complexă pe parcursul căreia intervin numeroase operaţiuni material-tehnice care au menirea să atragă în procesul legislativ local structuri interne formate din specialişti pentru ca adunarea deliberativă să decidă în cunoştinţă de cauză şi sub „pecetea” legalităţii. Totodată, procedura de adoptare a hotărârilor consiliului local ţine cont de natura colegială a acestuia ceea ce presupune îndeplinirea unor formalităţi specifice cum ar fi convocarea, ordinea de zi, cvorumul sau majoritatea necesară adoptării hotărârilor.

Membrii consiliului local reprezintă un organ reprezentativ pentru populaţia din localitatea care i-a ales şi de aceea trebuie să răspundă intereselor comunităţilor respective. Consilierii trebuie să desfăşoare o activitate eficientă, materializată în acte administrative elaborate pe baza operaţiunilor material-tehnice prevăzute de lege, în scopul prevăzut de aceasta şi nu într-unul şicanator, care să tulbure normala desfăşurare a activităţii consiliului local.

Pornind de la cadrul legal, consiliile locale (comunale, orăşeneşti, municipale sau de sector) pot fi prezentate în opoziţie cu primarii, deoarece îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceluiaşi perimetru teritorial însă, pe de o parte, consiliile locale sunt autorităţi deliberative, pe când primarii reprezintă puterea executivă la nivel local, iar, pe de altă parte, consiliul local este un organ colegial, în vreme ce primarul este unul unipersonal. Din coroborarea art. 28 cu art. 39 din Legea nr. 215/2001, rezultă că, în condiţiile structurii sale colegiale, consiliul local este compus din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat pe o durată a mandatului de 4 ani, mandat care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă şi care se exercită de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales. Consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale alături de primari alcătuiesc autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii.

Activitatea consiliului local poate fi sau nu producătoare de efecte juridice. În ipoteza adoptării de acte administrative, acte civile şi de dreptul muncii sau a încheierii de contracte administrative întrucât toate acestea fac parte din categoria actelor juridice, producerea de efecte juridice este neîndoielnică.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de art. 36 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, consiliul local se întruneşte în şedinţe cu caracter ordinar sau extraordinar, şedinţe a căror desfăşurare este reglementată, atât de Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi de Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, modificată şi aprobată prin Legea nr. 673/2002.

Pagina 33 din 43


Şedinţa reprezintă forma de lucru a consiliului local în care acesta adoptă hotarări. După cum întemeiat s-a remarcat, orice act aprobat de consilieri în afara şedinţei, chiar dacă ar purta semnătura tuturor consilierilor sau ar fi aprobat de aceştia în cadrul unei adunări generale a lor, nu poate fi considerat act al consilului şi deci nu poate produce efecte juridice.

Şedinţele consiliului local se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor locali în funcţie.

Prezenţa consilierilor locali la şedinţă este obligatorie. Cazurile în care absenţa este motivată se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local. Şedinţele consiliului local sunt conduse de un preşedinte de şedinţă, ales în condiţiile legii. Astfel, după declararea ca legal constituit, consiliul local alege dintre membrii săi, prin hotărâre adoptată cu votul deschis al majorităţii consilierilor locali în funcţie, un preşedinte de şedinţă, pe o perioadă de cel mult 3 luni, care va conduce şedinţele consiliului şi va semna hotărârile adoptate de acesta.

Consilierul local ales în aceste condiţii poate fi schimbat din funcţie, la iniţiativa a cel puţin unei treimi din numărul consilierilor locali, prin votul majorităţii consilierilor locali în funcţie. Şedinţele consiliului local sunt publice. Lucrările şedinţelor se desfăşoară în limba română, în consiliile locale în care consilierii locali aparţinând unei minorităţi naţionale reprezintă cel puţin o cincime din numărul total, la şedinţele de consiliu se poate folosi şi limba maternă. În aceste cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba română. În toate cazurile, documentele şedinţelor de consiliu se întocmesc în limba română.

Convocarea Convocarea consiliului local în şedinţe este de competenţa primarului, în cazul

şedinţelor ordinare şi de competenţa primarului sau a cel puţin o treime din numărul consilierilor, în cazul şedinţelor extraordinare, în ambele ipoteze aceasta făcându-se prin intermediul secretarului unităţii adiministrativ-teritoriale, cu cel puţin 5 zile înaintea şedinţelor ordinare sau cel puţin 3 zile înainte de şedinţele extraordinare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi de maximă urgenţă când convocarea se face „de îndată”. Convocarea se face într-o şedinţă anterioară, consemnându-se despre aceasta într-un proces-verbal, iar pentru ca actul de convocare să fie valabil, acesta trebuie să cuprindă data, ora şi locul desfăşurării acesteia, precum şi proiectul ordinii de zi. În opinia doctrinei, natura juridică a convocării este aceea de act administrativ cu caracter individual.

Procedura convocării consiliului local este amănunţit reglementată, deoarece de respectarea ei este legată îndeplinirea condiţiei publicităţii lucrărilor şedinţei, de aici decurgând o serie de consecinţe juridice privind încetarea mandatului de consilier, înainte de termen sau dizolvarea de drept a consiliului pe considerentul nerespectării continuităţii activităţii.

Ordinea de zi a şedinţei consiliului local se aduce la cunoştinţă locuitorilor comunei sau oraşului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.

În comunele sau oraşele în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoştinţă publică şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.

Pagina 34 din 43


Convocarea consiliului local se face prin intermediul secretarului unităţii administrativ teritoriale prin emiterea de către primarul localităţii a unei dispoziţii de convocare în care vor fi precizate:

- data şedinţei;

- ora la care se va ţine şedinţa;

- locul desfăşurării;

- ordinea de zi a şedinţei consiliului local.

În toate cazurile convocarea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.

Invitaţia de şedinţă Invitaţia de şedinţă va cuprinde o parte din dispoziţia de convocare şi ea va fi

transmisă consilierilor locali prin grija secretarului unităţii administrativ-teritoriale. În invitaţia la şedinţă se vor preciza data, ora, locul desfăşurării şi ordinea de zi a acesteia.

Ordinea de zi Ordinea de zi este înscrisă în cuprinsul invitaţiei de şedinţă transmise consilierilor.

Ordinea de zi a şedinţelor consiliului local cuprinde proiecte de hotărâri, rapoarte ale comisiilor de specialitate, rapoarte sau informări ale conducătorilor unităţilor subordonate sau care se află sub autoritatea consiliului, timpul acordat declaraţiilor politice, întrebărilor, interpelărilor, petiţiilor şi altor probleme care se supun dezbaterii consiliului. Proiectul ordinii de zi se întocmeşte la propunerea primarului, consilierilor, secretarului, comisiilor de specialitate sau la solicitarea cetăţenilor. Referitor la punctul intitulat „Diverse”, trebuie menţionat că acesta nu va fi cuprins ca şi punct distinct al ordinii de zi al şedinţei de consiliu local.

Proiectele de hotărâri şi celelalte probleme asupra cărora urmează să se delibereze se înscriu pe ordinea de zi numai dacă sunt însoţite de avizul comisiilor de specialitate cărora le-au fost transmise în acest scop şi de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului.

Dezbaterea punctelor înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local se va face doar dacă acestea sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului propriu de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului. De la acest termen sunt exceptate situaţiile în care convocarea consiliului local se face în şedinţe extraordinare, sau în cazuri de forţă majoră şi maximă urgenţă.

Ordinea de zi a şedinţei consiliului local se aduce la cunoştinţă locuitorilor localităţii prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. În comunele, oraşele sau municipiile în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoştinţă publică şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective. Îndeplinirea acestei obligaţii de informare a cetăţenilor asupra problemelor ce sunt înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local se va face prin întocmirea unei proces-verbal de afişare.

Pagina 35 din 43


Ordinea de zi a şedinţelor se aprobă de consiliul local, la propunerea celui care, în condiţiile prevăzute de lege, a cerut întrunirea consiliului. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la şedinţa următoare, şi numai cu votul majorităţii consilierilor locali prezenţi.

Scoaterea unui proiect de hotărâre de pe proiectul ordinii de zi se face numai cu acordul iniţiatorului sau dacă acesta nu îndeplineşte condiţiile privind raportul de specialitate al compartimentului de resort sau raportul de avizare al comisiilor de specialitate, exceptate de la această regulă fiind proiectele de hotărâre înscrise pe ordinea de zi a unei şedinţe extraordinare sau convocate de îndată.

Proiectele de hotărâri Proiectul de hotărâre constituie forma finală a unei propuneri, rezultatul unei activităţi

susţinute de documentare teoretică şi cu privire la situaţia de fapt. Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilierii locali, de primar, viceprimar sau de cetăţeni. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului unităţii administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului propriu de specialitate al primarului.

Proiectele de hotărâri vor fi însoţite de o expunere de motive şi vor fi redactate în conformitate cu normele de tehnică legislativă. În acest scop, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi personalul de specialitate din aparatul primarului vor acorda sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate prin întocmirea unor rapoarte de specialitate ce vor fi redactate în maximum 30 de zile de la înregistrarea proiectului de hotărâre.

Astfel, rapoartele de specialitate vor cuprinde în mod obligatoriu date despre necesitatea, cadrul legal (temeiul juridic) şi oportunitatea adoptării proiectului de hotărâre, precum şi efectele avute în vedere. Raportul constituie un act pregătitor prin care un organ al administraţiei de stat prezintă concluzii asupra unei probleme supuse examinării sale, precizând diferitele aspecte de fapt sau de drept, de lămurirea cărora depinde emiterea unui act administrativ de către un alt organ. Din însuşi scopul urmărit de lege atunci când prevede necesitatea unui raport rezultă că, de regulă, acestea trebuie să fie motivate. Pentru întocmirea raportului, compartimentul de specialitate din cadrul aparatului de specialitate va putea utiliza orice mijloace de informare: statistici, studii economice, expertize, etc. în vederea realizării unei analize specializate a problematicii înscrise pe ordinea de zi şi emiterii de aprecieri cu privire la motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază proiectul de hotărâre. Raportul compartimentului de resort reprezintă o operaţiune material-tehnică neproducătoare de efecte juridice, având o natură consultativă: trebuie să existe, dar nu trebuie asimilat întocmai de către consiliul local. În ultimă instanţă, decizia finală aparţine consiliului local care are posibilitatea să ignore concluzia desprinsă din cuprinsul raportului însă, va dovedi rea-credinţă, în măsura în care va adopta o hotărâre în ipoteza existenţei unui raport negativ al compartimentului de resort.

În cazul în care proiectul de hotărâre propus a fi adoptat are caracter normativ, se va ţine cont obligatoriu de procedura şi termenele prevăzute prin Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Pagina 36 din 43


Redactarea acestor rapoarte de specialitate trebuie să fie clară, fluentă şi inteligibilă, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie.

Proiectele de hotărâri se înscriu pe ordinea de zi a şedinţelor prin menţionarea titlului şi a iniţiatorului.

Prin grija secretarului unităţii administrativ-teritoriale proiectele de hotărâri se aduc la cunoştinţă consilierilor de îndată, cu indicarea comisiilor cărora le-au fost trimise spre avizare şi cu invitaţia de a formula şi depune amendamente.

Proiectele de hotărâri şi celelalte materiale se transmit spre dezbatere şi avizare comisiilor de specialitate ale consiliului local. Nominalizarea comisiilor şi compartimentelor cărora li se trimit materiale spre analiză se face de către primar împreună cu secretarul.

Odată cu transmiterea proiectelor se va preciza şi data de depunere a raportului şi a avizului, avându-se grijă ca raportul să poată fi trimis şi comisiei de specialitate înainte de întocmirea de către aceasta a avizului. Iniţiatorul proiectului sau al altor propuneri le poate retrage sau poate renunţa, în orice moment, la susţinerea lor. După examinarea proiectului de hotărâre comisia de specialitate a consiliului local întocmeşte un raport cu privire la adoptarea sau, după caz, respingerea proiectului ori propunerii examinate. Dacă se propune adoptarea proiectului, se pot formula amendamente. (Anexa nr.1 – model orientativ raport comisii specialitate).

Avizul dat prin raport se transmite secretarului unităţii administrativ-teritoriale, care va dispune măsurile corespunzătoare difuzării lui către primar şi către consilieri, cel mai târziu o dată cu invitaţia pentru şedinţă.

Proiectele de hotărâri şi celelalte propuneri, însoţite de avizul comisiei de specialitate al consiliului, se înscriu pe ordinea de zi şi se supun dezbaterii şi votului consiliului în prima şedinţă ordinară a acestuia. Consilierii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările consiliului şi să îşi înregistreze prezenţa în evidenţa ţinută de secretar. Consilierul care nu poate lua parte la şedinţă este obligat să aducă la cunoştinţă această situaţie preşedintelui de şedinţă sau secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Dacă în unitatea administrativ-teritorială există delegaţi săteşti, aceştia vor fi invitaţi în mod obligatoriu la şedinţele consiliului local în care se discută aspecte ce interesează satul respectiv. Delegatul sătesc va fi ascultat asupra problemei discutate şi va participa la vot, votul său având caracter consultativ.

Dezbaterile Dezbaterea problemelor se face, de regulă, în ordinea în care acestea sunt înscrise pe

ordinea de zi aprobată. Dezbaterea începe prin prezentarea pe scurt a proiectului de hotărâre sau a problemei înscrise pe ordinea de zi, pe care o face iniţiatorul. Apoi se dă cuvântul preşedintelui comisiei de specialitate şi, dacă este cazul, şefului compartimentului care a întocmit raportul.

După efectuarea prezentărilor se trece la dezbateri. Consilierii vor participa la dezbateri în ordinea înscrierii la cuvânt.

Preşedintele de şedinţă are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt, în funcţie de obiectul dezbaterii. În acest scop el poate propune consiliului spre aprobare timpul ce va fi

Pagina 37 din 43


afectat fiecărui vorbitor, precum şi timpul total de dezbatere a proiectului. Consilierul este obligat ca în cuvântul său să se refere exclusiv la problema care formează obiectul dezbaterii. Preşedintele de şedinţă va urmări ca prezenţa la dezbateri să se facă din partea tuturor grupurilor de consilieri. În cazul unor probleme deosebite se va aloca un anumit timp fiecărui grup de consilieri, în funcţie de mărimea acestuia. Preşedintele de şedinţă va permite oricând unui consilier să răspundă într-o problemă de ordin personal sau atunci când a fost nominalizat de un alt vorbitor, aceste prevederi aplicându-se şi în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament.

Preşedintele de şedinţă sau reprezentantul oricărui grup de consilieri poate propune încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia consiliului local. Propunerea de încheiere a dezbaterii se supune votului. Discuţiile vor fi sistate dacă propunerea a fost acceptată de majoritatea consilierilor. Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii de către consilierii prezenţi la şedinţă, precum şi dialogul dintre vorbitori şi persoanele aflate în sală.

În cazul în care desfăşurarea lucrărilor este perturbată, preşedintele de şedinţă poate întrerupe dezbaterile. El poate aplica sancţiunile stabilite de Statutul aleşilor locali în competenţa sa ori poate propune consiliului aplicarea de sancţiuni corespunzător.

Asupra proiectelor de hotărâri au loc dezbateri generale şi pe articole, consilierii putând formula amendamente de fond sau de redactare. Amendamentele formulate se supun votului consiliului local în ordinea formulării lor. Dacă s-a adoptat un amendament, celelalte se socotesc respinse fără a se mai supune votului. Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea acestor dispoziţii sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanţa de contencios administrativ, acţiunea putând fi introdusă de orice persoană interesată.

În cadrul şedinţelor de consiliu local consilierii pot adresa întrebări primarului, viceprimarului şi secretarului unităţii administrativ-teritoriale, precum şi şefilor compartimentelor din aparatul propriu al consiliului local sau ai serviciilor şi unităţilor subordonate. Prin întrebare se solicită informaţii cu privire la un fapt necunoscut. Cei întrebaţi vor răspunde, de regulă, imediat sau, dacă nu este posibil, la următoarea şedinţă a consiliului.

Procedura de vot Votul consilierilor este individual şi poate fi deschis sau secret. Votul deschis se

exprimă public prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal. Consiliul local hotărăşte, la propunerea preşedintelui de şedinţă, ce modalitate de vot se va folosi, în afară de cazul în care prin lege sau regulament se stabileşte o anumită modalitate. Votarea prin apel nominal se desfăşoară în modul următor: preşedintele explică obiectul votării şi sensul cuvintelor „pentru” şi „contra”. Secretarul unităţii administrativ-teritoriale va da citire numelui şi prenumelui fiecărui consilier, în ordinea alfabetică. Consilierul nominalizat se ridică şi pronunţă cuvântul „pentru” sau „contra”, în funcţie de opţiunea sa. Abţinerile se contabilizează la voturile „contra”. După epuizarea listei votul se repetă prin citirea din nou a numelui consilierilor care au lipsit la primul tur.

Pagina 38 din 43


Pentru exercitarea votului secret se folosesc buletine de vot. Redactarea buletinelor de vot va fi clară şi precisă, fără echivoc şi fără putinţă de interpretări diferite. Pentru exprimarea opţiunii se vor folosi, de regulă, cuvintele „da” sau „nu”. Buletinele de vot se introduc într-o urnă. La numărarea voturilor nu se iau în calcul buletinele de vot pe care nu a fost exprimată opţiunea clară a consilierului sau au fost folosite ambele cuvinte „da” sau „nu”. Consilierii au dreptul să solicite ca în procesul-verbal să se consemneze expres modul în care au votat, secretarul fiind obligat să se conformeze. Proiectele de hotărâri sau propunerile respinse de consiliu nu pot fi readuse în dezbaterea acestuia în cursul aceleiaşi şedinţe.

Cvorumul Prin cvorum se înţelege numărul de membri, raportat la totalul membrilor unui organ

colegial, care trebuie să fie prezenţi pentru ca deliberările acestui organ să fie valabile. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale cvorumul este calificat ca „o condiţie prealabilă, care trebuie întrunită imediat înaintea votării, în scopul asigurării unei prezenţe semnificative a parlamentarilor la adoptarea legii”. Sediul materiei cu privire la cvorum în Legea nr. 215/2001 este reprezentat de art. 41 alin. (1) unde se prevede că şedinţele consiliului local sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor în funcţie. Dacă în sala de şedinţe nu este întrunit cvorumul legal, preşedintele amână votarea până la întrunirea acestuia. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate. Majoritatea cerută pentru adoptarea actului se referă la numărul de voturi necesare pentru ca hotărârea să fie valabilă şi obligatorie. Majoritatea cerută de lege pentru adoptarea unui act administrativ poate fi simplă, absolută sau calificată. Regula în materia adoptării hotărârilor consiliilor locale o reprezintă majoritatea simplă iar majoritatea absolută şi cea calificată reprezintă excepţii de la acest principiu.

O chestiune importantă în materia formalităţilor concomitente adoptării hotărârilor consiliului local o reprezintă distincţia între majoritate şi cvorum. Cele două nu se confundă întrucât cvorumul se referă la numărul de membrii necesar pentru ca un organ colegial să fie întrunit în mod valabil iar majoritatea se referă la numărul de membri necesari pentru ca un act să fie adoptat în mod valabil. De regulă, majoritatea este mai mare decât cvorumul.

Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local:

- hotărârile privind bugetul local;

- hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii;

- hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale;

- hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră;

- hotărârile privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului;

- hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române sau străine.

Pagina 39 din 43


Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie. Precizările cu privire la cvorum vor fi cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul avizului de lagalitate pe care secretarul îl redactează pentru fiecare proiect de hotărâre în parte. (Anexa nr. 2 model orientativ aviz legalitate secretar).

Odată adoptate, în urma supunerii la vot, hotărârile consiliului local se semnează de preşedintele de şedinţă şi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretarul unităţii administrativ - teritoriale. În cazul în care preşedintele de şedinţă lipseşte sau refuză să semneze, hotărârea consiliului local se semnează de 3-5 consilieri locali.

Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală, situaţie în care va depune în scris şi va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al şedinţei. Hotărârile consiliului local vor fi comunicate de secretarul unităţii administrativ-teritoriale primarului şi prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării.

Comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii cu privire la legalitate, se face în scris de către secretar şi va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop. Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, iar cele individuale, de la data comunicării.

Aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect. În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoştinţă publică şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, iar cele cu caracter individual se comunică, la cerere, şi în limba maternă.

Procesul verbal al şedinţei Pentru fiecare şedinţă a consiliului local se întocmeşte, de către secretarul unităţii

administrativ – teritoriale, un proces verbal al şedinţei, care va cuprinde:

- felul şedinţei de consiliu (ordinară sau extraordinară);

- data şedinţei;

- locul şedinţei;

- dispoziţia de convocare a şedinţei;

- prezenţa;

- ordinea de zi a şedinţei şi eventualele modificări asupra acesteia;

- aprobarea procesului-verbal al şedinţei anterioare cu eventualele obiecţiuni;

- dezbaterile generale şi pe articole asupra proiectelor de hotărâri;

- modul şi rezultatul votului;

- hotărârea/hotărârile ce iau naştere în urma votării şi numărul acestora;

Pagina 40 din 43


Întrebările, interpelările, petiţiile adresate consiliului local şi informarea consilierilor locali

Procesul verbal al şedinţei va fi semnat de preşedintele de consiliu (consilierul care conduce şedinţele de consiliu), împreună cu secretarul unităţii administrativ-teritoriale, ce îşi asumă astfel prin semnătură responsabilitatea veridicităţii celor consemnate.

La începutul fiecărei şedinţe, secretarul supune spre aprobare procesul-verbal al şedinţei anterioare. Consilierii locali au dreptul ca, în cadrul şedinţei, să conteste conţinutul procesului-verbal şi să ceară menţionarea exactă a opiniilor exprimate în şedinţa anterioară. În acest caz, secretarul unităţii administrativ-teritoriale va întocmi o notă pe care o va anexa procesului verbal.

În termen de 3 zile de la terminarea şedinţei, secretarul unităţii administrativ-teritoriale afişează la sediul primăriei şi, după caz, pe pagina de internet a unităţii administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al şedinţei.

Dosarul special al şedinţei Pentru fiecare şedinţă de consiliu se întocmeşte de către secretarul unităţii

administrativ- teritoriale un dosar special al şedinţei respective, care va conţine:

- minuta şedinţei;

- opisul dosarului cu actele pe care acesta îl conţine şi numărul de pagini;

- referatul de convocare al şedinţei;

- dispoziţia de convocare a şedinţei;

- convocatorul şedinţei;

- dovada publicităţii, atât pentru convocarea şedinţei de consiliu local, cât şi pentru proiectele de hotărâre cu caracter normativ;

- prezenţa consilierilor la şedinţă consemnată prin semnarea de către fiecare consilier local a convocatorului şedinţei;

- proiectele de hotărâri şi materialele ce le însoţesc – expuneri de motive, rapoarte de specialitate, avizele comisiilor de specialitate, avizul de legalitate al secretarului unităţii administrativ-teritoriale, alte înscrisuri acolo unde este cazul (rapoarte de activitate, informări, petiţiile şi cererile adresate consiliului local, etc.);

- hotărârile adoptate în şedinţa respectivă;

- procesul verbal al şedinţei.

Acest dosar special al şedinţei va fi numerotat, sigilat şi semnat de preşedintele de şedinţă (consilierul care conduce şedinţele de consiliu) şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale după aprobarea procesului verbal de şedinţă.

Pagina 41 din 43


Anexa nr. 1 model orientativ raport comisii specialitate

Consiliul Local ___________, judeţul___________, telefon/fax___________, Comisia pentru_______________

RAPORT

Conform art. 44 din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare asupra proiectului de hotărâre:

Privind:_______________________________________________

Comisia pentru___________, formată din consilierii_____________________________, avizează/nu avizează favorabil proiectul de hotărâre menţionat mai sus, cu următoarele amendamente:__________________________________

______________________________________________

Data:________________ Comisia: 1___________

2___________

3___________

4___________

5___________

Pagina 42 din 43


Anexa nr. 2 model orientativ aviz legalitate secretar

RAPORT

privind avizarea legalităţii proiectului de hotărâre conform art. 117 , lit.a din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare pentru:

Proiectul de hotărâre privind: _____________

Competenţa: Potrivit prevederilor art. _____ din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, proiectul de hotărâre este de competenţa consiliului local

Procedura: Proiectul de hotărâre este însoţit de:

- _______________________

- _______________________

- _______________________

Dreptul material: Actul normativ nr. __________, privind ______________________.

Cvorumul: Pentru adoptarea hotărârii este necesar votul majorităţii membrilor prezenţi/majorităţii consilierilor în funcţie sau a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie, după caz.

Proiectul de hotărâre este legal şi propun înscrierea lui pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a Consiliului Local al __________ din data de_____________.

Data___________ Secretar UAT

Nume/prenume

Pagina 43 din 43


Bibliografie

1. Iorgovan, Antonie - Tratat de drept administrativ, vol. I, Introducere. Organizarea administrativă. Funcţia publică, editura All Beck, Bucureşti 2005;

2. Bălan, Emil - Drept Administrativ şi Procedură Administrativă, Editura Universitară, Bucureşti, 2002;

3. Negulescu, Paul – Tratat de Drept administrativ român, ed. IV, 1934;

4. Preda, Mircea - Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006;

5. Constituţia României, republicată, Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 octombrie 2003;

6. Legea nr. 215/2001, legea administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007;

7. Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004;

8. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010;

9. Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 673/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 2 februarie 2002.

Date post:	29-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	voliem
View:	299 times
Download:	2 times

îndrumar pentru secretarul unităţii administrativ-teritoriale

Documents