+ All Categories
Home > Documents > Incendii Le

Incendii Le

Date post: 28-Nov-2015
Category:
Upload: maria-iordache
View: 17 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
14
Iordache Maria Clasa a XI-a J Colegiul National I.L.Caragiale INCENDIILE “ Marile incendii se nasc din scântei mici. ” (Citat din Richelieu)
Transcript

Iordache Maria

Clasa a XI-a J

Colegiul National I.L.Caragiale

INCENDIILE

“ Marile incendii se nasc din scântei mici. ”

(Citat din Richelieu)

Incendiile

Definitie

Incendiul este un proces complex de ardere,cu evoluţie nedeterminată,incluzând şi alte fenomene de natură fizică şi chimică (transfer de căldură,formarea flăcărilor, schimbul de gaze cu mediul înconjurător,transformări structurale produse în materialele de construcţie şi elementele de rezistenţă etc.)

Focul joaca un rol foarte important in unele ecosisteme ca preeriile sau savanele de stejar. Totusi, cand focul ameninta vietile omenesti sau proprietati, este considerat un hazard natural.

În această categorie intră incendiile întâmplătoare, izbucnite indiferent de voinţa omului, cum sunt: incendiile provocate de electricitatea atomsferică (trăznetul), de razele solare, autoaprinderile datorate fie descompunerilor anumitor substanţe, fie fixării oxigenului din aer.

Incendiile întâmplătoare se mai pot datora cutremurelor de pământ, furtunilor puternice, meteoriţilor care distrugând anumite instalaţii, pot determina declanşarea incendiului. a. Incendii determinate de descărcările electricităţii atmosferice (trăznetul).

Aceste incendii presupun împrejurări atmosferice speciale, a căror legătură cu izbucnirea focului trebuie însă dovedită prin descoperirea urmelor caracteristice ale acestuia, căci în timpul descărcărilor electricităţii atmosferice se pot provoca incendii premeditate.Pentru a deosebi un incendiu accidental sau provocat de incendiile determinate de descărcările electricităţii atmosferice, se cercetează din primul moment obiectele care pot să poarte aceste urme şi care se prezintă fie ca urme mecanice de rupere sau zdrobire, fie ca urme de ardere, topire sau volatilizare.

Incendii determinate de razele solare

Aceste incendii sunt mai puţin frecvente decât cele provocate de trăznet, dar le întâlnim totuşi în locuri deschise, cum sunt pădurile cu multe uscături, miriştile etc. Un ciob de sticlă cu proprietăţi optice de a concentra razele solare ce-l străbat, un obiect sferic şi lucios de aluminiu, iar în încăperi ţiglele de sticlă pentru a asigura luminarea podurilor, glasvândurile sau sticlele defecte cu umflături au rol de lentilă. O pereche de ochelari, un vas de sticlă plin cu apă, o oglindă de bărbierit etc. pot determina în unele condiţii favorabile aprinderea obiectelor inflamabile din apropierea lor. Aprinderile datorate razelor solare sunt foarte rare deoarece soarele trecând la meridianul unui punct, razele sale vor fi concentrate numai în timp foarte scurt pentru a putea determina o aprindere, presupunând că toate celelalte condiţii sunt favorabile.

Electricitatea statică

Electricitatea statică, acumulată în principal prin frecarea a două corpuri izolate electric, prin scurgerea unor lichide rele conducătoare de electricitate pe conducte sau diverse recipiente, poate determina apariţia unei scântei de descărcare electrică destul de slabă, însă suficientă pentru declanşarea aprinderii, într-un mediu de gaze uşor inflamabile.

Autoaprinderile

Autoaprinderea este, de asemenea, un fenomen de natură fizico-chimică sau biologică. Autoaprinderile determinate de descompunerile chimice: Autoaprinderile pot lua naştere în urma unor procese chimice de descompunere sau în urma fixării oxigenului din aer. În această categorie de incendii intră cele provocate de substanţe în descompunere spontană. Datorită reacţiilor chimice interioare, substanţele în descompunere dacă sunt înmagazinate în condiţii lipsite de aerisire, pot determina aprinderea în urma exploziei sau a unei aprinderi bruşce. S-au întâlnit cazuri când unele materiale ca: focuri de artificii, focuri bengale etc, păstrate într-o unitate comercială fără a fi vândute, au determinat aprinderea magazinului. Substanţele care se pot aprinde spontan, în urma unei oxidării lente, sunt foarte numeroase şi pot fi grupate în mai multe categorii: cărbuni, uleiurile animale şi vegetale, furajele etc.

Aspecte generale. Incendiile sunt reacţii de oxidare biochimică rapide, cu temperatură înaltă şi care se alimentează singure. Țesuturile plantelor şi restul materiei organice sunt oxidate rapid, se descompun prin combustie sau ard. Prin ardere rezultă în principal monoxid de carbon, vapori de apă şi căldură. În realitate sunt eliberaţi numeroşi compuşi în formă solidă, lichidă şi gazoasă, dar în cantităţi foarte mici. Gazele împreună cu particulele solide de cenuşă (compuşi minerali) şi funingine (carbon nears) formează fumul observat.

Faze ale genezei și evoluției unui incendiu

- În faza de preardere (pre-igniţie) combustibilul este adus la o temperatură şi la un conţinut de apă care favorizează arderea. Sunt implicate două procese, preîncălzirea şi piroliza. În primul proces, combustibilul pierde o mare parte din apă şi alţi compuşi chimici volatili. Piroliza reprezintă mai multe procese care degradează combustibilul, divizând moleculele mai mari în unele mai mici. Produsele pirolizei includ gaze volatile, cenuşă minerală şi mangal.

- Combustia începe cu arderea. Spre deosebire de preardere care absoarbe energie, combustia înseamnă reacţii exoterme (eliberare de energie sub forma căldurii şi luminii). Arderea nu duce în mod automat la incendii, fără combustibil suficient. La scara de timp ecologic, aproape fiecare hectar de pământ este supus arderii într-o perioadă de 50 - 100 de ani, având multe surse: fulgerele, activitatea vulcanică, activitatea omului. În timpul incendiului nu există un singur moment al arderii, ci sunt arderi ce se repetă în timp (Ed. Keller, R. Blogett, 2006).

Tipurile dominante de combustie sunt: combustie cu flacără şi combustie cu luciri. Prima are loc la începutul unui incendiu când combustibilul curat şi gazele volatile produc reacţii rapide de oxidare cu eliberare de energie termică. În urmă rămâne material rezidual nears. Pătura de material necombustibil împiedică formarea flăcărilor şi urmează combustia lucitoare.

Transferul de căldură în timpul unui incendiu are loc mai ales prin convecţie (mişcarea gazelor încălzite datorită diferenţelor de temperatură).

- Extincţia se produce atunci când încetează şi combustia lucitoare.

Factori de condiționare

Factorii care condiţionează comportamentul unui incendiu sunt: combustibilul, topografia și vremea.

Topografia influenţează mai ales prin expunerea versanţilor faţă de radiaţiile solare şi direcţia vântului (în funcţie de care combustibilul are o umiditate mai mare sau mai scăzută), pantele versanţilor (la pante mai mari, focul duce la preîncălzirea combustibilului de deasupra şi astfel la răspândirea mai rapidă a incendiului).

Vremea poate influenţa în special prin prezenţa secetelor şi vânturilor.

Tipuri de incendii

Incendiile sunt clasificate după stratul de combustibil care permite răspândirea incendiului. Astfel se deosebesc: incendii de bază (se târăsc exact sub suprafaţa terenului având combustie lucitoare), de suprafaţă (se mişcă în lungul suprafeţei topografice) şi de coronament (prin combustie în flăcări, produse de vânturi puternice şi ajutate de pante foarte mari).

Aspecte de risc. Variabilitatea climatică, cu toate componentele sale, valorile extreme ale temperaturii şi lipsa precipitaţiilor pe parcursul unor perioade de secetă favorizează expunerea la incendii a culturilor agricole, depozitelor de furaje, zonelor cu vegetaţie forestieră, locuinţelor ş.a.

Efectele asupra solului depind de tipul şi conţinutul de umiditate al solului. Pe soluri uscate şi cu textură grosieră incendiile lasă un strat hidrofob în sol (prin acumularea unor substanţe chimice, rezultate din vegetaţia arzândă, în stratul inferior al litierei).

În urma unui incendiu, prin dispariţia vegetaţiei, se intensifică şiroirea, eroziunea, mai cu seamă în arealele susceptibile în mod natural la eroziune. De asemenea creşte hazardul la inundaţii. După un incendiu, bazinele hidrografice cunosc un potenţial mai ridicat la eroziune şi inundaţii. La precipitaţii ridicate sau furtuni are loc îndepărtarea compuşilor minerali şi depunerea lor în lacuri de acumulare menite să asigure alimentarea cu apă a oamenilor.

Efectele asupra mediului atmosferic. În părţile Globului unde fenomenul de încălzire globală se manifestă prin prezenţa unui climat mai cald, mai uscat şi cu vânturi mai frecvente creşte şi intensitatea şi frecvenţa incendiilor.

Există şi efecte indirecte cum ar fi creşterea temperaturii solului expus la radiaţiile solare ca urmare a pierderii covorului vegetal; astfel sunt alterate habitatele.

Fumul produs de incendii afectează sănătatea umană, cauzând afecţiuni ale ochilor, pielii şi la nivel respiratoriu.

Nu în ultimul rând, incendiile prezintă un potenţial de distrugere al proprietăţii private, mai ales în spaţiul de interferenţă seminatural/urban.

Pe langa amenintarile normale ale flacarilor fierbinti ce cauzeaza arderea materialelor, focul poate trimite cantitati vaste de cenusa in atmosfera, cauzand inhibitia dezvoltarii plantelor, reducand vizibilitatea si intervenind in probleme ale aparatului respirator. Poate fi si locul propice pentru instalarea alunecarilor de teren , prin distrugerea vegetatiei si lasand regiunile de deal vulnerabile la

caderi masive de precipitatii dupa ce focul s-a stins. Incendiile in paduri si regiuni salbatice sunt incendii care se extind pe multi kilometri si care ard zile intregi si sunt cauzate de fulgere (activitati umane ca fumatul sau focurile de tabara.)

Măsuri de prevenire și protecție

Sezonul cald, caracterizat printr-un proces de încălzire accentuată a vremii, poate favoriza creşterea numărului de incendii. Aceasta cu atât mai mult cu cât gradul de umiditate al vegetaţiei este scăzut, factor care favorizează izbucnirea şi propagarea rapida a flăcărilor. Întrucât, în această perioadă, temperaturile sunt în creştere, este necesar a fi luate măsuri preventive în vederea limitării producerii acestor evenimente care se pot solda cu pagube materiale importante şi chiar pierderi de vieţi omeneşti.

Temperaturile ridicate determina foarte multe persoane să caute confortul zonelor de agrement, lucru care presupune, în cele mai multe cazuri, folosirea focului. Însa acesta nu trebuie făcut oriunde şi în orice condiţii. Focul deschis se poate folosi numai în vetrele special amenajate sau la o distanţă de minimum 100m de marginea (liziera) pădurii. Se va curăţa vegetaţia din jurul vetrei iar focul va fi supravegheat în permanenţă pentru evitarea propagării acestuia la vegetaţia din jur. Copiii vor fi supravegheaţi, pentru a nu transporta jar sau alte materiale aprinse in afara vetrei de foc. La plecare, focul va fi stins prin stropirea cu apa a jarului până la răcirea totală a acestuia, lucru absolut necesar datorită posibilităţii de reaprindere la orice adiere de vânt.

Aceste reguli trebuie respectate şi de cei ce au parcele de teren pe lângă casă, pentru că o flacăra propagata de vegetaţie într-o curte poate aprinde în timp foarte scurt locuinţa şi anexele gospodăreşti.

De asemenea trebuie manifestată o grijă deosebită la fumat (mai ales la aruncarea resturilor de ţigări şi chibrituri), la executarea lucrărilor de sudură şi la desfăşurarea oricăror activităţi ce pot produce aprinderea diverselor materiale. Se impune respectarea cu stricteţe a regulilor privind manipularea, transportul si depozitarea materialelor si substanţelor cu risc ridicat de incendiu sau explozie. De exemplu, recipientele cu gaze lichefiate (GPL, oxigen, etc.) trebuie adăpostite de influenţa directa a razelor solare sau stropite periodic cu jeturi de apa pentru răcire. La depozitarea unor materiale (furaje, cărbune, rumeguş, bumbac, etc.) trebuie avut în vedere şi faptul că acestea, în condiţii specifice de temperatura şi umiditate, se pot autoaprinde.

Și nu în ultimul rând, trebuie verificate instalaţiile de paratrăsnet, ştiut fiind faptul că, după o perioada cu temperaturi ridicate, precipitaţiile sunt însoţite în mod frecvent de descărcări electrice atmosferice.

Administraţiile publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri:

- afişarea în locurile des frecventate de cetăţeni (ex. sediul primăriei, căminul cultural, lăcaşuri de cult, unităţi de comerţ etc.) a regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice acestei perioade;

- stabilirea locurilor unde se pot efectua lucrări cu foc deschis şi persoanele desemnate să supravegheze (instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare a incendiilor);

- interdicţia utilizării focului deschis în apropierea locuinţelor, anexelor gospodăreşti şi a depozitelor de furaje, pe terenuri acoperite de vegetaţie uscată, mai ales atunci când sunt amplasate în apropiere de păduri, plantaţii sau obiective cu risc ridicat de incendiu;

- atenţionarea, împreună cu administratorii fondului silvic (indiferent de forma de proprietate) a celor ce tranzitează pădurea sau desfăşoară activităţi în acest areal asupra consecinţelor pe care le pot avea folosirea focului deschis sau fumatul în pădure (în pădure, focul se face în locuri special amenajate, iar dacă acestea nu există focul se va face în locuri cât mai îndepărtate de arbori şi vegetaţie. Foarte important este ca la plecare să se stingă jarul);

- organizarea şi executarea prin intermediul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă controlul respectării regulilor de apărare împotriva incendiilor la gospodăriile cetăţenilor;

- asigurarea respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul adunărilor sau al manifestărilor publice;

- identificarea celor mai eficiente metode de alertare şi mobilizare a cetăţenilor în cazul izbucnirii unor incendii.

Incendii in istorie.Cele mai mari incendii din lume.

18 august 1917 - Marele incendiu din Thessaloniki

Una dintre marile catastrofe ale primei jumatati de secol XX s-a petrecut in orasul grecesc Thessaloniki, in vara anului 1917. Important centru de tranzit pentru trupele Aliate, in Primul Razboi Mondial, orasul adapostea, la data izbucnirii incendiului, aproape 100.000 de soldati britanici si francezi, pe langa o populatie autohtona de circa 200.000 de oameni. Potrivit investigatiilor desfasurate ulterior, focul a izbucnit in ziua de sambata, 18 august, la ora 3 dupa-amiaza, in mod accidental, intr-o casuta care adapostea mai multi refugiati, din cartierul Mevlane. O scanteie sarita dintr-un cuptor a aprins un brat de fan, iar focul s-a extins rapid, favorizat de zapuseala estivala si de un vant puternic, care a manat flacarile spre casele invecinate. Acestea au fost imediat mistuite de flacari si, din cauza lipsei de reactie a autoritatilor, incendiul s-a raspandit spre centrul orasului. Dar, in dimineata zilei urmatoare, vantul si-a schimbat directia, asmutind uriasele limbi de foc si spre cartierul comercial al urbei.

2 septembrie 1666 - Marele Foc din Londra

Marele Incendiu din Londra a distrus părţile centrale ale Londrei începând cu ziua de duminică, 2 şi până în ziua de miercuri, 5 septembrie 1666. Focul a pustiit centrul medieval al Londrei, aflat în interiorul vechiului zid roman al oraşului. A ameninţat, dar nu a ajuns la districtul aristocratic Westminster, Palatul Whitehall al lui Carol al II-lea, şi mare parte din mahalalele din suburbii.A distrus 13.200 de case, 87 de biserici de mir, Catedrala Sf. Pavel, şi mare parte din clădirile autorităţilor orăşeneşti. S-a estimat că a distrus casele a 70.000 din cei 80.000 de locuitori. Numărul morţilor în urma incendiului nu este cunoscut şi, prin tradiţie, este considerat a fi foarte mic, întrucât s-a înregistrat moartea a doar şase persoane. Recent, au apărut contestări ale acestei idei, pe temeiul că

decesul celor săraci şi a oamenilor din clasa de mijloc nu s-au înregistrat nicăieri, şi pe acela că focul ar fi carbonizat total rămăşiţele multor victime, fără ca ele să poată fi identificate.

"Focul etern": cel mai mare incendiu industrial din lume

Municipiul Moreni este o localitate încărcată de istorie. Aici s-au petrecut întâmplări extraordinare pe care canalul Discovery ar trebui să îl speculeze.Pe cât este de mic, pe atât este de mare farmecul acestor meleaguri care prin arc peste timp reînvie momente memorabile,imposibil de uitat. Vorbim despre un eveniment care vreme de aproape 3 ani a provocat delir,disperare,uimire,toate adunate lalolaltă. Discovery trebuie să vorbească despre acest moment al arderii sondei de pe platoul Țuicani din pe atunci comuna Moreni. Bătrânii au povestit despre acele momente prin cuvinte simple,emoţionante,cum au trăit şi cum au stat vreme de peste 850 de zile cu ochii aţintiţi către făclia gigantică. În perioada arderii,anotimpurile nu au existat. Veşnic a fost parcă o primăvară şi oamenii acelor timpuri,pe zi ce trece tot mai uluiţi, asistau prin propria lor existenţă la ceea ce ar putea fi denumit FOCUL ETERN care s-a înălţat către cer sute de zile. Presa a redat amănunte despre acel eveniment însă ea s-a inspirat mai degrabă din scrierile marelui rapsod George Topârceanu,adevăratul autor al unor descrieri considerate de unii şi poate pe bună dreptate plagiat. Dar iată ce ne scria cotidianul România Liberă, bineînţeles cu ajutorul pasajelor lui George Topârceanu, aşa cum şi eu cred.

” Timp de doi ani si patru luni, focul izbucnit pe un camp petrolifer din Moreni a ars fara incetare. Autoritatile de azi sunt incapabile sa speculeze turistic cel mai mare incendiu petrolier din istorie.»

Zona, numita si Valea Plangerii din cauza numarului mare de muncitori care au pierit in lupta cu flacarile, devenise un loc de pelerinaj.» Desi focul s-a stins de la sine in 1931, americanii sustin ca inginerul Myron Kinley a invins incendiul dupa o lupta demna de scenariile hollywoodiene de astazi.Orasul Moreni a cunoscut doi ani si jumatate de glorie internationala. Din Capitala, de peste munti, dar si din strainatate, jurnalisti, scriitori, fotografi, scenaristi de la Hollywood au luat drumul micutului oras pentru a vedea miracolul prin care sonda petroliera 160 a ars fara incetare timp de 850 de zile.Multe visuri de marire s-au inaltat o data cu flacarile celui mai mare incendiu care a cuprins vreodata un camp petrolier. Ingineri si specialisti de pretutindeni au cautat gloria la Moreni, cu gandul la recompensa consistenta pusa in joc de guvernul roman. In versiunea americana a catastrofei, inginerul Myron Kinley – descris in presa occidentala ca un veritabil Bruce Willis al anilor ‘20 – pune capat Focului cel Mare dupa o batalie inegala si plina de tensiune. Ziarele autohtone, insa, sunt clare.

Focul a izbucnit in dimineata zilei de 28 mai 1929 si s-a stins de la sine in septembrie 1931. A mai palpait pana la 4 noiembrie 1931. La inceputul crizei economice, de pe proprietatile din Moreni se extrageau anual 520 de mii de tone de petrol. In 1930 productia s-a dublat. Intre razboaie, dezvoltarea orasului a fost proportionala cu cea a industriei de petrol. Exploatarile se faceau de pe proprietati particulare concesionate unor firme americane si germane. Unii locuitori ajunsesera atat de bogati incat isi permiteau sa inchirieze o birja ca sa ia masa intr-o dupa-amiaza la Sinaia. Astazi, orasul incearca sa-si recapete prosperitatea de altadata.Din pacate, trimitandu-si tinerii la munca in Occident, si nu exploatand celebritatea trecuta.

3 IUNIE 1887 - INCENDIUL DIN BOTOŞANI

DESCRIEREA INCENDIULUI DIN 3 IUNIE 1887 PUBLICAT ÎN ZIARUL LOCAL "VOCEA BOTOȘANILOR" APARUT DUMINICĂ 7 IUNIE 1887

"Arareori s-a vedzut un incendiu mai înfiorător, un dezastru mai îngrozitor. Pornit de la extremitatea partei nordice a oraşului, din un grajdu, a lipit de nisce case-baratce, un timp prea scurt a cuprins toată partea nord-estică, întinzându-se cu o furoe înspăimântătoare. În timp de 6 ore sute de case au fost consumate de flăcări, reduse-n cenuşă. Vântul ce sufla de la nord spre sud-est cu multă vehemenţă, ridica în adevărate cicloane flăcările, transporta acoperimintele aprinse la mari distanţe şi distribuia focul asupra oraşului cu un capriciu iumitoriu. În timp de 2 ore strade întregi au fost reduse-n ruine. Pentru cei ce cunoscu posiţiunea oraşului o descripţiune a mersului incendiului nu mi se pare de prisos. Focul s-a ivit la 1 1/4 p.m. în dzioa de Miercuri, 3 iunie, în suburbia din vechia numită la Lipschi, în partea extremă dinspre Cărămidărie. N-au apucat flăcările a consuma grajdul şi casele din apropiere şi imediat focul sărind peste multe altele de dinainte, în direcţiunea vântului a făcut ca incendiul să se manifeste la o distanţă de câteva sute de metri, rămânând intacta o parte însemnată a suburbiei peste care sărise flăcările. Căzut focul în mijlocul Calicimei (astfel se numea această parte a oraşului), compuse din case construite numai din lemn, acoperite cu şindrilă, case vechi, adevărate barasce, lesne şi poate face orice idee cu câtă uşurinţă aceste materii combustibile,� foarte repede inflamabile, au servit în propagarea incendiului, la o secundă, stradele steclariei, podul Lipscăniei, a Braşoveniei, a Mindirigiilor şi altele multe stradele au fost în flăcări.”


Recommended