IN CAUTAREALUIIISUS CELISTORIC:
DINAMICA§I DRAMATISMUL EVANGHELIILOR
Lector dr. Valeriu Andreiescu
Ca §i alfi istorici protestanfi, Karl Heussi estima ca Jextele
evangheliilor nu au fost alcatuite intr-o perspective istoricd".1
Citandu-1 pe Rudolf Bultmann, care vorbea despre Jnsuportabila
platitudine" a biografiilor lui Iisus, Mircea Eliade preciza ca, pentru
istoricul neutru, aceasta nu infirmS valoarea lor documentary, flindca
tradijia transmisS de evanghelii ^astra structurile semnificative ale
evenimentelor si propovaduirii".2
De fapt, evangheliile, surse de doctrinS, nu aveau doar un
caracter istoric ci §i sacramental-liturgic in adunarile de Inchinare,3
precum §i un caracter pur devotional pentru zidirea spirituals a
credinciosului. Ca relatari istorice, ele erau folosite in scop apolo
getic, a§a cum Luca a scris evanghelia sa pentru ^rea alesul TeofiF
1 K. Heussi & E. Peter, Precis d'histoire de I'Eglise, Neuchatel, Suisse, 1967(version autorisee par K. Heussi), p. 15.
M. Eliade, Istoria credinfelor fi ideilor religioase 220-, II, Bucure§ti: Editura
Stiintifica, 1992, p.308-309 (cap. XXVUI, § 220); cf. Craig Blomberg, The
Historical Reliability ofthe Gospels, Leicester, UK: Inter-Varsity Press, 1987.
3 Iustin, Apologia' I, 67, in T. Bodogae, O. Caciuia, D. Fecioru (tr. com.),Apologefi de limbagreaca, Bucuresti: IBM-BOR, 1997, p.5: deface adunarea...sise citesc memoriile apostolilor".
8 Valeriu Andreiescu
- o persoami de rang inalt ce dorea s& se infonneze asupra religiei
cre§tine (Luca, 1:1-4).
Expunerea solemna, rituala nu inseamna platitudine, ci
substituirea perspectivei seculare cu una sacra. De aceea, exceptand
jertfa de pe cruce si evenimentele imediat premergatoare, nu sunt
u§or de sesizat dramatismul §i dinamica istoric£ a lucr&rii mesianice
a lui fisus. Istoricul, chiar §i eel cre§tin, trebuie sa recurga la o
operafie de desacralizare, ca sa trateze subiectul din punct de vedere
social, politic sau psihologic si cultural In sensul eel mai larg,
infelegand prin cultura - comportamentul mo§tenit pe baza tradifiei.
K. Heussi observa:
tJnfruntarea periculoasd dintre lurne §i
Evanghelie este ineluctabila. De aceea nu se
poate cunoaste Biserica ford a cunoa$te
civilizafia in care ea se insereazdtt4
Nu ne propunem s& combatem revelafia divina a Scripturii,
cum procedeazS de obicei critica istorica §i literara, ci doar sa-1
descriem pe Iisus ca personaj istoric, a§a cum il studiaza de fapt
apologejii cre§tini, dar §i istoricii de genul lui M. Grant.5
Inspirafia Evangheliilor de catre Duhul Sfant apare tocmai in
selectarea supraumana a con^inutului semnificativ din punct de
vedere religios, printr-o concizie ce aplatizeaza aspectele semnifi-
cative istoric, ale caror urme pot fi insa identificate. Rela^ia dintre
4 Heussi & Peter, op. cit. p.9.5 Cf. Josh McDowell, MSrturii care cer un verdict, Wheaton, IL: SMR, 1992; M.Grant, Jesus: An Historian's Review of the Gospels, New York: Charles
Scribner's Sons, 1977.
In cautarea lui Iisus eel istoric
Iisus Christos si loan BotezStorul reprezinta, pe de o parte, o pildS de
rezumat concis si relevant, iar pe de alta parte - un exemplu de
dinamica istorica dramatica ale carei proporjii cresc mult daca se
citeste printre randuri, mai ales conform Evangheliei dupa loan.
S-au comentat deja destul prezumatele relafii ale eseilor cu
Iisus Christos §i loan BotezStorul;6 amintim doar ca orientalistul
roman Constantin Daniel a publicat articole despre termenii care i-ar
denumi pe esei in Noul Testament (i|r€u6oirpo(|)fjTai, 'HpcpSiavoi
euvoOxot, inclusiv amfibologia: profet=hozoia, adica ,,vdzdtor" in
aramaica, termen raportat la hosios=sfant, in greaca, de unde numele
de ,,eseu" sau ,,esenian") in reviste din Romania, S.U.A., Franfa,
Belgia, Olanda, fiind recenzat elogios de orientalisti ca J. Carmignac,
director la Revue de Qumran, iar evreul roman Solomon Schoechter
a descoperit si publicat primul manuscris esenian ,,Documentul de la
Damasc".7 Mai pu^in a fost luata in considerate incadrarea ,,miscarii
lui loan Botezatorul" in noianul ,,miscarile baptismale" in care intrau
si nazoreenii (pazitorii), termen corespunzator ebraicului nozarim,
adica ,,miscarea" lui'Inaoug 6 NaCwpalo; {loan, 19:19), Pavel fund
denumit si el: 6 TTpcoTootdTTic lift aipkoeuc, tcov NaCwpaicov (iar nu
,,nazarinenilor" - cum traduce D. Cornilescu in Fapte, 24:25). Dupa
S. Legasse:
7 e.g. E. Bordeaux Szekely (ed.), Evanghelia eseniana, Bucure§ti: Orfeu, 2000.apud V. Andreiescu, Istoria gandirii cre§tine, Bucure§ti: ITP, 2004, p.6-7.
,10 Valeriu Andreiescu
„Iisus s-a aldturat miscarii lui loan Botezatorul,
spre a purcede apoi cu de la sine putere sa-si
raspandeasca propriul mesaj".8
Lasand la o parte expresia „ cu de la sine putere" (fiindca
Iisus era incredinjat ca implineste voia lui Dumnezeu), o apropiere §i
o separare a lui Iisus de loan Botezatorul se poate deduce din
Evanghelia dupa loan9. In loan 1, loan Botezatorul il prezinta
propriilor sai ucenici pe Iisus, iar patru dintre acestia il vor urma pe
Mesia, adaugandu-se §i altii, ca de pilda Nathanael. In loan 2:12,
Iisus se intoarce de la Cana la Capernaum cu grupul sau de ucenici
deja constituit. In loan 3, cele doua mi§cari baptismale sunt atestate
separat, de§i - dupa W.H.C. Frend - era vorba de o cooperare intr-o
noua misiune baptismala in Iudeea. Retragerea lui Iisus din aceasta
colaborare este motivata in loan 4:1-3 prin pericolul reprezentat de
fariseii din Iudeea, insa Frend crede (facand trimitere la Luca 5) ca
era vorba de deosebirile de viziune intre conducatorii celor doua
miscari spirituale si interpreteaza textul din Mat. 11:12m sensul unei
mustrari aduse celor ce doreau sa for^eze intrarea in Imparafia
cerurilor prin practici religioase excesive. Iisus propunea o cale noua
pe care loan Botezatorul, eel mai mare proroc al religiei vechi-
testamentale, nu o injelegea (Mat. 11:11). Din alt punct de vedere,
lucrarea baptismala din Iudeea i§i atinsese scopul: pacato§ii il
S. Legasse, „ loan Botezatorul §i Iisus in Evangheliile sinoptice ", in P. Geoltrain
(ed.), Originile crestinismului, Ia§i: Polirom, 2002, p. 167.
9 C.H.H. Scobie, John the Baptist, London: SCM Press, 1964, p.53-56.
In cautarea lui Iisus eel istoric 11
c&utasera pe Iisus, acum Iisus avea sa ii caute pe pacato§i10. Calea
Domnului fusese pregatita in pustie, acum trebuia adusa printre
oameni (desj loan nu se abatea de la textul din Isaia 40:3).
Faptul ca Iisus !nsu§i nu boteza pe alfii implica o delimitare
de mis.c&rile baptismale, mis.carea lui fiind intru totul mesianica, a§a
cum recuno§tea, de fapt, loan Botezatorul (loan, 1:30, 33). Oricum
separarea de loan Botezatorul nu a fost o ruptura: ,,no evidence for
violent break"}1 La tensiunea ce a dus la probabila despar^ire (loan,
3:25-26), loan Botezatorul raspunde in spiritul vedeniei pe care o
avusese la botezul lui Iisus (Duhul, pogorandu-se din cer ca un
porumbel §i oprindu-se peste eel botezat - loan, 1:3T)}1 Aceasta
vedenie a lui loan putea motiva plecarea lui Iisus intr-o lucrare
separata, cum crede J. Schlosser, referindu-se la caracteristicile
asociate botezului primit de Iisus. Dupa Schlosser, Iisus a descoperit
puterea eliberatoare a Impara{iei lui Dumnezeu prin experienta
vizionara a caderii lui Satan (Luca, 10:18) sj astfel va inlocui pe
Dumnezeul maniei, predicat de loan Botezatorul, cu un Dumnezeu in
mod radical §i neconditionat bun, la care ii cheama pe pacato§i §i in
plan general pe saraci.13
W.H.C. Frend, The Rise of Christianity, London: Darton, Longman and Todd,
1984, p.62.
11 Scobie, op. cit. p. 156.
l2Comentand pe Matei, 3:16-17, N. Manoilescu-Dinu, Iisus Hristos Mantuitorul,vol.1, Bucure§ti: Editura BizantinS, 2001, p. 124, observa c3 teofania respectiva
,,nu poate safifost vizibila decatpentru Iisus si Botezator".
13 J. Schlosser, Iisus din Nazaret, Bucure§ti: Corint, 2003, p.99-100 (§i mai sus,p.85-86).
j2 Valeriu Andreiescu
Este relevant ca tensiunea (ce i-a facut pe ucenicii lui loan sa
se planga inv&Jatorului lor ca toti oamenii se due dupa Iisus) pomise
de fapt de la o chestiune religioas&: „ o neinfelegere cu privire la
curafire" (loan, 3:25-26). Era vorba, probabil, de botez, ca ritual de
cm-afire, loan va face greseala sa piece din Samaria in Galileea, unde
va fi arestat din porunca tetrarhului Herod Antipas (a carui cas&torie
o osandise public), iar apoi intemnitat si decapitat in fortareata
Machaerus.14 Iisus nu-i va cenzura in mod individual pe puternicii
vremii, cum faceau profe{ii Vechiului Testament, insa dupa unii
autori el va continua in Galileea miscarea baptismala chiar si dupa
arestarea lui loan Botezatorul15, Evangheliile sinoptice atesta totusi
ca, dupa arestarea lui loan, lucrarea mesianica a lui Iisus incepuse
deplin (Mat. 4:12; Mar. 1:14; Luca, 3:19-20). Aceasta lucrare era
simtita de toti ca fund ceva cu totul nou (Mar. 1:27), deosebita de
lucrarea lui loan care ,,n-afacut nici un semn " (loan, 10:41).
Desi Galileea era departe de zona de putere a Sinedriului de la
Ierusalim si a armatei romane din provincia Iudeea, Iisus nu era in
siguranja nici aici dupa intemnifarea lui loan Botezatorul §i de aceea
i§i fixeaza centrul la Capernaum, la hotarul de nord al Galileei (Mat.
4:12-13), de unde isi va extinde misiunea, din cand in cand, spre
nord-est, in tetrarhia lui Filip si chiar spre nord-vest, in Fenicia de
sud. Miscarea baptismala a lui loan a continuat intr-o anumita
competi|ie cu lucrarea lui Iisus si dupa intemnijarea BotezStorului,
14 Flavius Iosephus, Antiquitates, XVIII, 118-119.15 Schlosser, op. cit. p.99.
In cautarea lui Iisus eel istoric 13
insS. departe „ de a vedea in loan pe adversarul lui Hristos, cum se va
intdmpla in cazul comunitdfii mandeenilor"}6
Intre ucenicii lui loan se aflau ,,mulfi dintre farisei $i
saduchei" pe care, conform evanghelistului Matei, Botezatorul li
denumise ,,pui de ndpdrci" {Mat. 3:7). Pe acestia Evangheliile cauta
sa-i diferentieze de „ucenicii lui loan". Luca le atribuie fariseilor si
carturarilor intrebarea provocatoare despre post {Luca, 5:30, 33).
Marcu aminte§te insa ca fariseii erau impreuna cu ucenicii lui loan
{Mar. 2:18), iar Matei se refera numai la ucenicii lui loan {Mat.
9:14). De fapt intrebarea nu-1 deranja pe Iisus, ce reglementase
anterior postul pentru ucenicii sai {Mat. 6:16-18).
Credibilitatea Evangheliilor ca document istoric este oglindita
de relatarea privind nesiguran^a lui loan Botezatorul (aflat in temnifa)
cu privire la identitatea lui Iisus. Episodul este redat, desi nu ajuta la
asimilarea Botezatorului in teologia crestina si nici nu-1 glorifica pe
Iisus, reprezentand punctul culminant al tensiunii dintre loan si Iisus
{Mat. 11:2-6; Luca. 7:18-23). Botezatorul se a§teptase ca Mesia sa se
manifeste ca un rege politico-militar care sS-1 elibereze din
mchisoare §i nu in|elegea ca razboiul impotriva imparatiei lui Satan
era dus de Iisus intr-un mod diferit, conform profe|iilor lui Isaia.
DupS plecarea solilor lui loan, Iisus tine o cuvantare pentru a-1
recupera pe botezatorul sau, identificandu-1 cu Jlie care trebuie sd
vind" {Mat. 11:14), dar calificandu-1 drept mai mic decat eel mai mic
16 Legasse, op. cit. p. 167.
Valeriu Andreiescu
din Imparajia cerurilor {Mat. 77:77), adica din Impara|ia lui
Dumnezeu (Luca, 7:28).
Cum remarca Legasse, ucenicii lui loan mentin alianja cu
Iisus, dandu-i §tire despre martiriului invafatorului lor {Mat. 14:12).
17 TotusJ E. Renan se indoia ca ei 1-au acceptat pe Iisus ca Mesia.18
De altfel un ucenic al Botezatorului proclama mai tarziu ca loan ar fi
fost Mesia.19 As.a cum conchidea Claude Tassin:
,,Ioan a fost nasul sau unul dintre parinfii
miscarilor ce s-au impotmolit la un moment
dat..., dar si al Bisericii... "20
Caracterul dramatic al unor evenimente istorice este generat
de tensiuni, conflicte, impotriviri §i lupte. Cea mai dinamica dintre
cele patru Evanghelii, cea ,,dupa Marcu", este dramatica deoarece
oglinde§te in plina ac|iune razboiul spiritual dus de Iisus, mai ales
printr-o inlanfuire de minuni §i exorcizari in succesiune rapida.
Departe de a fi incredibile, fenomenele supranaturale reprezinta
inceputul lucrarii harismatice, daruite apoi Bisericii dupa ce aceasta
avea sa primeasca o putere de sus {Fapte, 1:8) §i atestate in mi§care
penticostaia {cf. loan 14:12).
Pe vremea cand scria, de pilda, Euseviu Popovici, ,,cautarea
lui Iisus eel istoric " era dominata de „ rafionalisti" (care considerau
17 ibidem, p. 170.
18 E. Renan, Viafa lui Iisus, Bucure§ti: Europrint, p.l 17.19 Pseudo-Clemens Romanus, Recognitions, I, 60; apud R. Witherington,,,John the Baptist", in J. B. Green & S. McKnight (eds), Dictionary ofJesus and
the Gospels, Leicester, U.K: InterVarsity Press, 1992, p.389.
C. Tassin, ,,Ioan Botezdtorul si baptismalii", in Geoltrain, Originile
crestinismului, p. 166.
In cautarea lui Iisus eel istoric 15
minunile din perspective mitologicS);21 in prezent, totu§i istoricii
critici admit ,,supranaturalismul"22 §i posibilitatea ,,reanimarii unui
mort". De altfel, chiar §i acceptarea ,,invierii in trup" & lui Iisus
Christos, nu mai are in prezent mare valoare apologetica, adica nu-i
converte§te automat la crestinism pe cei ce interpreteaza fenomenul
in spiritul concepfiilor lor, cum a dovedit N. Geisler.24
Oricare ar fi fost relafiile lui Iisus cu eseii sau cu baptismalii,
el intra in lucrarea sa de propovaduire ca un hakam (chakham), un
maestru religios inzestrat eventual cu capacitatea de a savarsi
miracole, cum sugereaza sensurile termenului comentat de S.
Zodhiates.25 Hakamii puneau la indoiala centralitatea si indispen-
sabilitatea Templului, precum §i formalismul ritual, criticand pe
farisei de§i erau mai apropiati de ace§tia decat de alte grup&ri §i
apaitineau uneia dintre ,,miscarile de sfinjire" in cadrul iudaismului
conservator.26 Familia lui Iisus se caracterizeaza1 probabil printr-un
legalism. mult mai accentuat decat al lui, de unde §i un conflict
dramatic, ale carui indicii sunt uneori evidente, iar alte ori putin
perceptibile.
Euseviu Popovici, Istoria bisericeasca universala, I, Bucure§ti, 1925, p.31.
Schlosser, op. cit. p.99: ,,In acfiunea lui Iisus, minunile - a caror istoricitate
este...foarte larg recunoscuta de cercetarea recenta - ocupa un he considerabil".
23 ibidem, p. 139-146, mai ales p.144; cf. G. Eldon Ladd, / believe in theResurection ofJesus, London: Hodder and Stoughton, 1979.
24 N. Geisler, Apologetic^ crestind, Wheaton, IL: SMR, 1993, p. 149.25 S. Zodhiates (compiler), „Lexical aids to the Old Testament", no.2450 inHebrew-Greek Key Study Bible (HGKSB) Chattanooga, TN: AMG, 1992.26Paul Johnson, O istorie a evreilor, Bucure§ti: Hasefer, 2001, p. 107.
M> Valeriu Andreiescu
Opozitia familiei §i a ora§elului sau Nazaret este sugerata de
Iisus prin afirmafia ca „ Un profet nu este disprefuit decat in patria
lui (§i intre rudele lui) si in casa lui" (Marcu, 6:4). Referirea la
,,rudele lui" este omisa in unele manuscrise, cea privind ,,casa lui"
se mai gases,te in Matei, 13:57, pe cand cea privind ,,patria lui"
apare §i in Luca, 4:24, precum si in loan, 4:44. Ultimele doua
evanghelii menajeaza ,,Sfdnta Familie" care devenise (alaturi de
,,cei doisprezece" in frunte cu Petru) un centru de putere in
cre?tinismul primar. Familia lui Iisus, imigrata din Iudeea, isi atribuia
un prestigiu social §i religios superior iudeilor galileeni, pe care
acestia din urmS il acceptau probabil numai datorita ascendentei
davidice a lui Iosif §i a Mariei. Frend observa ca Iisus nu a fost
niciodata zeflemisit ca iudeu galileean,27 desi evreii galileeni
,,dispre(uiau pe evreii din Iudeea iar aceste simfdminte erau
reciproce". §i unii si alfii erau foarte na^ionalisti §i legalisti, fund
contrariati de ,,liberalismul" cu care Iisus trata Legea, pe vamesi si pe
pacato§i, iar opozitia nu venea doar din partea fariseilor §i
saducheilor, fund impartasita de cercuri largi, intre care si familia lui
Iisus.29
De§i avea sa se alature mai tarziu Bisericii §i lucrarii
misionare, familia lui Iisus a respins la inceput misiunea acestuia.30
Iisus respinge si el in mod repetat legSturile pamantesti de rudenie,
ceea ce a fost corelat cu unele manuscrise de la Marea Moarta:
27 Frend, The Rise ofChristianity, p.57.28 ibidem, p.56
Schlosser, Iisus din Nazaret, p.l 10.
G. Bornkamm, Jesus ofNazareth, New York: Harper & Row, 1975, p.53.
In cautarea lui Iisus eel istoric 17
,,for my father knew me not... Thou art a Father
to all (the sons) ofThy truth "31
Asemenea cuvinte se pot raporta, de pilda, la afirmafia lui Iisus:
,,oricine va face voia Tatalui Meu care este in
ceruri acela imi este frate sau sora sau mama"
(Mat 12:50).
Afirmafia citata aici nu reprezinta insa o simpla continuare
generala a unei tradifii spirituale, ci un raspuns specific dat familiei
care incerca sa intervina in lucrarea lui {Mat. 12:46-49). Discujia
refuzata in Matei, 12 a avut loc in loan 7. Frajii lui Iisus, care ,,nu
credeau in el" (7:5) au incercat sa-1 trimita in Itideea, unde risca sa
fie omorat (7:1-4). Iisus le-a injeles intenfia, raspunzand: ,,Timpul
meu n-a venit inca" (7:6)- evident cu referire la timpul jertfei, ca si
atunci cand a raspuns Mariei: ,,N-a sosit inca ceasul meu " (loan, 2:4).
Intenjia rudelor lui Iisus de a trece la acjiune directa
impotriva lui este relatata in Marcu, 3:21:
$i cand au auzit ai sai (sau: rudele sale), au venit
ca sd-l prinda, pentru ca spuneau: ,,§i-a iesit din
minfi!"
Episodul este dificil de in^eles; in versetele urmatoare Iisus
era acuzat ca ar fi fost demonizat §i s-ar putea crede ca rudele lui
trecusera de partea acuzatorilor, ceea ce ar fi fost grav. De fapt, insasi
31 Geza Verities (ed.), The Dead Sea Scrolls in English, Baltimore: PenguinBooks, 1970, p. 182, 1. 34-36: ,,caci total meu nu m-a cunoscut... Tu esti Tatd
tuturor (fiilor) adevarului Tau ".
A? . Valeriu Andreiescu
expresia ,,ai sai" nu desemneaza obligatoriu pe rudele lui Iisus,
putand fi vorba de prietenii sau ucenicii lui. Sursa relatarii este Petru
care, la Roma, era departe de ,,Sfanta Familie", ca si loan la Efes. In
fond, Petru s-a lepadat si el de trei ori de Iisus... Scopul celor doi
apostoli putea fi demitizarea ,,Sfintei Familii", ceea ce nu exclude
inspiratia Duhului Slant. Episodul din Marcu 3 a fost tratat de J. D.
Crossan si J. Schlosser.32 Unii dintre scribii manuscriselor timpurii
au schimbat formularea, astfel incat reiese ca muljimea surescitata
incearca sa-1 prinda pe Iisus, ea fiind cea despre care apropiatii lui
Iisus spuneau ca si-a iesit din minji.33
Din perspectiva Impotrivirilor din propria lui familie, apar cu
atat mai personale si mai dramatice afirmajiile cu caracter general din
Luca, 12:51-53 (despre dezbinarea pe care o va aduce Iisus in
familiile credinciosilor) sau despre incompatibilitatea dintre ucenicii
lui Iisus si vechile lor familii (Luca, 14:26;18:28-30). Este excesiva
rezerva unui istoric, altminteri crestin, ca J. Schlosser, dupa care
,,este dificil chiar sd i se dea crezare lui loan
cdnd o reprezintd pe Maria la picioarele
crucii. "34
Totusi, cultul marian primeste un dus rece in texte cum ar fi
Luca, 11:27-28 sau altele - deja citate. Impotrivirea ucenicilor, tot
J. D. Crossan, ,,Mark and the Relatives of Jesus" in Novum Testamentum15(1975), p.81-113; Schlosser, op.cit. p.l 11.
33 c/. Larry W. Hurtado, "How the New Testament has come down to us ", in TimDowley (ed.), The History of Christianity, Grand Rapids, MI: Eerdmans 1978p.92.
34 Schlosser, op. cit. p.l 10.
In cautarea lm Iisus eel istoric 19
asa de dramatica, nu este nici ea uitata. Lasand la o parte tradarea lui
Iuda Iscarioteanul sau lepadarea lui Petru de invajatorul sau, este
suficient sa amintim abandonarea lui Iisus de un mare numar din
ucenicii lui cu mult inaintea jertfei de pe cruce (loan, 6:60-66).
Dinamica si dramatismul general al lucrarii lui Iisus rezultS in
modul eel mai amplu din Evanghelia dupa Matei, care trebuie insa
corelata uneori in aceasta privinja cu celelalte Evanghelii. La Matei,
lucrarea lui Iisus este marcata de doua pietre de hotar-inceputul ei:
,yde atunci a inceput Iisus sd predice" (Mat.4:17) si anticiparea
jertfei - ,,De atunci, Iisus a inceput sd le arate ucenicilor sdi cd el
trebuie... sdfle omordt si a treia zi sd invieze " (Mat. 16:21).
Asa cum observa corect un autor modern, vestea buna sau
evanghelia proclamata din prima clipa de Iisus difera de cea pe care
i-a atribuit-o tradijia crestina, fiind cuprinsa in formula Impdrdfia lui
Dumnezeu sau Impdrdfia cerurilor.35 Cum se intampla si azi, formula
aceasta era infeleasa de multe ori gres.it, chiar si de loan Botezatorul,
eel ce lansa acest concept biblie (Mat. 3:2) si care se astepta la altceva
decat la ceea ce predica Iisus. Natalia Manoilescu Dinu, o autoare
ortodoxa-rasariteanS, remarca - intre aljii - ca termenul de
,,impdrdtie" (asa cum 1-a utilizat Iisus) nu apare nicaieri in Vechiul
Testament, ci doar sporadic in apocrifele premergatoare Noului
35 J.-C. Barreau, Adevaratele cuvinte ale lui Isus, Bucure§ti: Lucman, p.77.
20 Valeriu Andreiescu
Testament, de§i sensul conceptului respectiv era prefigurat de
gandirea vechi - testamentala. Autoarea amintita considera, In acord
cu gandirea penticostala, ca ,,un verset capital pentru fnfelegerea
nofiunii atdt de tainice si de polivalente a impdrdfiei" este eel ce
reda astfel cuvintele lui Iisus:
Iar daca eu cu Duhul lui Dumnezeu scot demoni,
iatd ca a ajuns la voi imparafia lui Dumnezeu
(Mat.l2:28).36
Pentru autorul romano-catolic I. Martinca:
Iisus vine sa anunfe ,,Vestea cea Bund", adicd
prezenfa si lucrarea personald a lui Dumnezeu in
mijlocul oamenilor, un Dumnezeu voind sa
elibereze poporul si toatepopoarele.37
Dupa Renan, biograful nationalist" al lui Iisus:
Numele acesta de Jmpardfia lui Dumnezeu",
sou de ,,impdrdfia cerurilor"fu termenul favorit
al lui Iisus spre a exprima revolufia pe care o
aducea in lumea aceasta. El venea din cartea lui
Daniil, ca aproape to\i termenii relativi la
Mesia.(...) Aceasta impdrdfie a lui Dumnezeu pe
36
' N. Manoilescu Dinu, Iisus Hristos Mantuitond, I, p. 115, 130; cf. D. C. Stamps,"Imparafia lui Dumnezeu", in Biblia de studiu, Oradea, Bucuresti: Life, 2000*£.1314-1315.
I. MSrtincS, Iisus din Nazaret - Fiul lui Dumnezeu, Bucure§ti: EdituraUniversita$ii din Bucure§ti, 2000, p.57.
In cautarea lui Iisus eel istoric 21
pamdnt dadea nastere celor mai deosebite
talmaciri.38
De altfel, Evanghelia dupa Matei este in mod special
Evanghelia despre Iisus in calitate de Mesia — Imparatul uns de
Dumnezeu pentru a intemeia impdra\ia si a domni in ea. Iisus a
precizat natura spirituals a Imparajiei peste care este imparat (loan,
18:36-38). Misiunea lui Iisus s-a incadrat in tradijia profetica a
iudaismului, dar s-a corelat si cu mesianismul si izbavirea,
tamaduirea §i compasiunea §i nu in ultimul rand cu lucrarea de
inv&fator (rabbi) - titlu ce i se da lui Iisus in mod obisnuit, desi nu
pare sa fi facut studii rabinice. Jaroslav Pelikan considera ca:
exists eel pufin patru titluri atribuite lui Iisus...
Iisus ca rabbi sau invatator; Iisus ca amen sau
profet; Iisus ca messias sau Hristos; si Iisus ca
mar sau Domnul. 9
Momentul intemeierii imp&rajiei este estimat in mod diferit
de diferiji autori; de pilda, conform lui Emile Puech, intemeierea este
proclamata de discursul inaugural cunoscut ca Predica de pe Munte
(Mat. 5-7), introdus cu imnul Fericirilor. Acestea din urniS, o
declara^ie de principii a Constitufiei Imparatiei , pot fi corelate cu
,,fericirile" din Vechiul Testament, din Ben Sirah sau de la Qumran
insa, in raport cu ele, se ridica la o inaltime sublima. Lor le
38 Renan, Viafa lui Iisus, p.40.39 J. Pelikan, Iisus de-a lungul secolelor. Locul lui in istoria culturii, Bucure§ti:Humanitas, 2000, p. 19.
22 Valeriu Andreiescu
corespunde Predica eshatologica {Mat. 25:31-46) despre rasplatirea
celor ,,care au aplicat pravila Impdrdfiei definite defericiri".40
Dupa prologul ,,Fericilor'\ pravila Imparajiei mai cuprinde
insa si partea privind implinirea Legii si Profejilor {Mat. 5:17-20)
intrecand cerintele lor prin Antitezele din Mat. 5:21-48, apoi
principle vietii devojionale {Mat. 6:1 - 7:11), Legea de aur {Mat.
7:12\ iar fn final - Cele doua cai {Mat. 7:13-27).4] Diferite idei din
acest text se tntalnesc intr-o forma mai pu^in izbitoare in literatura
rabinica, dar in legatura cu acestea, spre deosebire de rabini, Iisus nu
se refera la Tora, ci la auzirea si implinirea cuvintelor lui,42 care
reprezintS deja un nou legamant De aici si noutatea radicals a
mesajului sau {Mat. 7:28-29; loan, 7:46), defmit mai tarziu ca
Jegea desdvarsitd a libertdfii" {lac. 1:26) sau Jegea lui Hristos"
{Gal. 6:2).
Atunci cand Iisus formuleaza antiteza: Ati auzit ca s-a zis:
,,Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrasmasul tau" {Mat.
5:43), el nu se refera la o porunca a Torei, ci la una din Manualul de
disciplind de la Qumran {IQS, 1:1-15):
,,sa iubesti tot ceea ce El a ales si sa urasti tot
ceea ce El a lepddat... sa iubesti pe tofi copiii
Emile Puech Manuscrisele de la Marea Moarta si Noul Testament", inGeoltrain, Originile crestinismului, p. 152.
G. N. Stanton, „ The Origin and Purpose ofMatthew's Sermon on the Mount",in G. F. Hawthorne; O. Obetz (eds), Tradition and Interpretation in NewTestament: Essays in Honor ofE. Earle Ellis, Grand Rapids, MI: Eerdmans, 1987.Josh McDowell & Bill Wilson, El a umblat printre noi, Oradea* SMR 1994
p.259.
In cautarea lui Iisus eel istoric 23
luminii... §i sa urasti pe tofi copiii
intunericuhd".43
Porunca de a-i iubi pe vrajmasi {Mat. 5:44-48) - legea
dragostei desavarsite, reprezinta punctul culminant al mesajului lui
Christos.
In lucrarea de extindere a Imparafiei pe baza acestei
constitujii pe care avea s-o proclame eel pu|in de doua ori {Predica
depe munte, in Mat. 5-7 §i Predica de la cdmpie, in Luca, 6:20-49),
Iisus si-a asumat puterea de Fiu al Omului {Mat. 9:6) tainicul agent
al lui Dumnezeu prevestit in Daniel 7:13, venit pentru a mantui ceea
ce era pierdut {Mat. 18:11; Luca, 19:10), iar in final - ca sa judece
{Mat. 13.-41-43).44 La randul sau , avea sa-si aleaga ucenici
imputernicifi pentru lucrare ca tamaduitori, exorci§ti si ,,pescari de
oameni", care sa propovaduiasca Imparatia, la inceput doisprezece
{Mar. 1:17; 3:14-15; Mat. 10:1, 7), iar in final saptezeci {Lc. 10:9, 17).
Lucrarea lui Iisus in Galileea a durat eel pufin doi ani, timp in
care el a evanghelizat Galileea, depasjnd hotarele acesteia spre nord
si calatorind de asemenea la Ierusalim prin Samaria {Lc. 9:51-53;
17:11). A continuat sa dea invataturi in cere restrans {Mat. 10) si in
public, plin de compasiune fata de poporul sarman {Mat. 9:36) pe
care 1-a chemat la sine {11:28-30). Semnele fmpSraJiei le-a rezumat
dupa Isaia:
43 T. H. Gaster {ed. transl), The Dead Sea Scriptures in English Translation,Garden City, NY: Doubleday Anchor Books, rev. ed. 1964, p.44.
44 I. H. Marshall, "Son ofMan ", in J. B. Green; S. McKnight (eds), DictionajyofJesus and the Gospels, 1992, p.775-781(cu bbgf.).
24 Valeriu Andreiescu
,,Orbii primesc vederea si schiopii umbld;
leprosii sunt curdfafi si surzii aud; morfii sunt
inviafi si saracilor li se predicd Evanghelia"
(Mat. 11:5; Lc. 7:22)
Este evident ca personajul istoric Iisus nu poate fi studiat fara
lucrarile sale miraculoase. Asa cum observa Michel Quesnel, aceasta
dimensiune a viefii lui Iisus ii imparte eel mai mult pe istorici, dupa.
masura deschiderii lor fa{a de supranatural.45
Istoricul §i apologetul cre§tin G. Eldon Ladd constata ca pana
§i istoricii care ar admite ca pot avea loc miracole ar considera - cei
mai mulji - ca ele nu pot face obiectul cercetarii istorice, fiindca nu
pot fi incluse sub legile ordinare ale istoriei.46 I. Howard Marshall
preciza ca, pentru asemenea istorici, este o ,,qfirmafie istoricd" sa se
spuna: ,,mul\i ucenici credeau ca Iisus facea minuni"; tnsa nu ar fi o
,,aflrmafie istoricd" sa se spuna: ,,Iisus a fdcut minuni". Pentru
acestia, ,,Iisus eel istoric" ar fi un om obi§nuit si chiar daca ei admit
ca Iisus a fost un om mai mult decat obisnuit, apreciaza ca, in acest
caz, Iisus nu ar putea fi abordat din punct de vedere istoric, ci numai
prin credinja.47
Reticen|a de a recunoas.te faptul istoric supranatural si de a-1
include in analiza istorica apar^ine fara mdoiala criticismului
rationalist din sec XIX §i. se bazeaza pe prejudecata dupa care
45 M. Quesnel, „Iisus si marturia Evangheliilor", in Geoltrain, Originilecrestinismului, 2002, p. 180.
46 G. Eldon Ladd, Jesus and the Kingdom, London, 1966, p. 188, n.53
47 I. H. Marshall, / believe in the Historical Jesus, London: Hodder andStoughton, 1979, p.59.
In cautarea lui Iisus eel istoric 25
„ istoricul modern traie§te intr-o lume in care nu au he miracole §i
evenimente supranaturale".4* Cu toate acestea, este evident in
momentul de fa|S c& nu se poate scrie, de pilda, o istorie a mi§carii
penticostale din sec. XX, facand abstracjie de multitudinea de
manifestari ale lucrani darurilor Duhului Sfant atat de numeroase §i
istoric atestate, incat sunt admise deja in mod general. Criticii
,,supranaturalului" au trecut in defensiva §i incearca inlocuirea
expresiei ,,fapte supranaturale" sau ,,miracole" cu aceea de
,,fenomene paranormale", incerc&ndu-se §i inlaturarea teologica a
no^iunii de ,,supranatural'\ pe motiv c& nu intalnim in Biblie un
cuvant cu forma utt€P(|>uoik6<; sau unul cu un confinut §i o forma
corespunzatoare ebraicl Dupa W. J. Hollenweger, Duhul lui
Dumnezeu elibereaza in oameni puterile tamaduirii §i alte harisme
care ar fi in esenta ,^iaturale"49 intrucat ,,naturalul" se confunda cu
,,supranaturaluF' in actul divin al creafiei, eel mai mare miracol
dumnezeiesc, la care se adauga pastrarea crea^iei si guvernarea
crea^iei.50 Credem insa cS termenul clasic de ,,supranatural" va fi
folosit in continuare ,for want ofa better term".51
48 ibidem, p.55.
49 W. J. Hollenweger, Penticostalism, Peabody, MASS.:Hendricksen, 1997,p.224-227,243
0 Cf. M. J. Erickson, Teologie cre§tina, vol. I, Oradea: Cartea Cre§tina, 1998,n.444-445.
1 Marshall, I believe in the Historical Jesus, p.55.
26 Valeriu Andreiescu
Lucrarea actuala incontestabila a darurilor Duhului Sfant a
fost deja pusa in legatura cu manifestarea Duhului Sfant prin Iisus.
Iisus insu§i spusese despre cei ce vor crede in el ca vor face
lucrari ,,si mai mari decat acestea" pe care le-a facut el (loan, 14:12),
de unde rezulta §i absurditatea rajionalismului cesa^ionist.53 Atat in
cazul lui Iisus, cat §i in cazul celor ce aveau sa-i continue lucrarea,
manifestable supranaturale aveau scopul de a confirma Evanghelia
(Marcu, 16:20). Vindecarile divine erau interpretate in Mat. 8:17 ca
un aspect al jertfei soteriologice profejite in Isaia 53. Ele reprezinta
modelul slujbei de vindecare asumate in sec. XX nu numai de
penticostali,54 ci §i de romano - catolici.55
Un autor cre§tin intens preocupat de miracolele atestate in
Evanghelii este istoricul gandirii cre§tine Colin Brown.56 El sublinia
ca istoricitatea miracolelor este confirmata de rolul lor in
dezlan|uirea celui mai dramatic conflict pe care 1-a infruntat Iisus
Christos, conflictul cu frunta§ii iudaismului. Ace§tia erau speriati de
un dvT]p irpo(j)riTr|(; 6uvai6g kv epycp Kal Aoyco (Luca 4:19), a carui
»invatatura noua" (Mar. 1:27) era intarita prin puterea Duhului lui
52 James Dunn, Jesus and the Spirit, London: Xpress Reprints, 1995, p.44-53(power of exorcism), 69-76 (miracle worker)
53 Cf. Jon Ruthven, On the Cessation ofthe Charismata. The Protestant Polemicon Postbiblical Miracles, Sheffield Academic Press, 1993; Robert Dickinson,
God does heal today, Carlise, UK: Paternoster Press, 1995.
54 Morris Maddocks, The Christian Healing Ministry, London: SPCK, 1995; P.Horrobin, Vindecarea prin eliberare, vol. I-II, Oradea: Editura fnvatatorul, 1996,1998.
55 F. MacNutt, o.p., Healing, Notre Dame, Indiana: Ave Maria Press, 1974.56 Colin Brown, Miracles and the Critical Mind, Grand Rapids, MI:Eerdmans,1984
In cautarea lui Iisus eel istoric 27
Dumnezeu. (Mat. 12:28). Fiindu-le periclitata pozijia, autoritajile
religioase 1-au acuzat pe Iisus ca este un proroc de felul celui descris
in Deut. 13:1-5 care abate prin minuni poporul de la Dumnezeu §i de
aceea, la scurta vreme dupa Predica de pe Munte, s-au sfetuit sa-1
omoare. (Mat. 12:14).
La inceput Iisus a c£utat sa evite polemica si conflictul fajis
(Mat. 12:19)\ pe un lepros curajit 1-a trimis sa se arate preotului §i sa
aduca darul randuit de Moise (Mat. 8:4), apoi a poruncit bolnavilor
pe care i-a tSmaduit sa nu-1 dea in vileag pe tamaduitor (Mat. 12:15-
16). Atunci insa cand a fost acuzat ca scoate dracii cu Beelzebul,
domnul dracilor, a raspuns printr-o cuvantare lungS §i dura (Mat.
12:24-37). Ca sa nu se lase antrenat in polemici, Iisus a trecut de la
invafatura directa din Predica de pe Munte la exprimarea cifrata din
Pildele Impdrafiei din Mat. 13:1-52; el insusi explicS in mod taios de
ce prefera limbajul ermetic (Mat. 13:10-17).
S-a afirmat cS, intre diferitele forme de A.6yia (cuvinte
revelate) rostite de Iisus, parabolele au eel mai inalt grad de
istoricitate.57 Desi acestea reprezentau un gen literar practicat de
inv^atorii Legii, din povestirile lui Iisus se deprindeau invaj;aturi ce
i-ar fi scandalizat pe farisei, ca de exemplu din alta parabola a
Imp&ra{iei: ,>vorfi cei din urmd intdi §i cei dintdi in urma, pentru ca
mulfi sunt chemafi darpufini sunt aletf* (Mat. 20:16). Pentru farisei,
fiul risipitor poca"it era mult mai pufin vrednic de respect decat fiul
neprihanit care nu avea nevoie de pocainta, dar Iisus da ca invajatura
57 Marshall, Historical Jesus, p. 175
28 Valeriu Andreiescu
ca: ntn cer va fi mai multd bucurie pentru un pdcdtos care se
pocdieste, decdt pentru nouazeci si noua de drepfi care n-au nevoie
depocdinfd" (Luca 15:7).
R&stalmacindu-i cuvintele, fariseii acuzau pe Iisus ca este ,,wn
prieten al vamesilor si al pacdtosilor" (Mat. 11:19). La randul sau,
Iisus ataca pe preotul si pe levitul ce nu aii dat ajutor calatorului
»cdzut intre tdlhari" pe care 1-a ajutat in schimb un samariteanul
milostiv (Luca 10:25-37). Norman Geisler considera ca lui Hsus i se
potrivea portretul unui: »tanar revolufionar care ataca tiparele
religioase inflexibile din vremea sa". Daca un apologet evanghelic
conservator afirma aceasta, nu este surprinzator sa intalnim ca un loc
comun caracterizarea de mai sus la autori ce nu adopta o perspective
teologica §i ll cauta pe Iisus eel istoric, punctul de pornire pentru
»imensa revolutie spirituals pe care a reprezentat-o crestinismuV.
Astfel, inca din sec. XIX, Iisus eel istoric era ^revolutionarul
transcendentaF\60 iar in sec. XX Paul Johnson credea ca era vorba de
,,o revolufie spiritualizatd si non-violent^ care-si avea originea in
Vechiul Legamant, in:
,,ideea ca Dumnezeu va rasturna ordinea
existenta in lume, ii va imbogdfi pe cei sdraci, iar
pe cei slabi ii va face puternici, ii va prefera pe
cei vinovaft in detrimentul celor infelepfi si-i va
indlfa pe cei umili si modestF.61
58 N. Geisler, Apologetica cre§tina, Wheaton, IL:SMR, 1993, p.39559 Zoe Petre, tyPrefafa" in Schlosser, Iisus din Nazaret, p.760 Renan, Viafa lui Iisus, p63.
61 Paul Johnson, O istorie a evreihr, p. 111.
In cautarea lui Iisus eel istoric 29
fntr-adevar, Iisus respingea cultul bogatiei din iudaism: i
putefi sluji lui Dumnezeu si lui Mamona" {Luca 16:13). §i tot Iisus
proclama: ^ericifi voi cei sdraci, ca a voastrd este impdrdfia lui
Dumnezeu" {Luca 6:20). Schlosser constata preferinja lui Iisus
pentru {arani si pentru s&raci,62 desi Invajatorul ingaduia bogajia ca o
stare de fapt si nu refuza sa stea la masa cu fruntasii sinagogilor si ai
societajii locale, chiar daca erau farisei ( Luca 7:36; 11:37; 14:1),
fara a-i refuza insa nici pe »vame§i $ipacdto$i" (Mar. 2:16-17).
Iisus pare sS fi preluat, de asemenea, atitudinea revolu^ionara
a lui loan Botezatorul Impotriva discriminarii femeilor, fiindca li
mustr^ la Ierusalim pe arhierei si pe batranii poporului prin cuvintele:
^vame^ii $i desfrdnatele merg inaintea voastrd in
impdrdfia lui Dumnezeu. Cdci a venit loan la voi
in calea dreptdfii si n-afi crezut in el, ci vamesii si
desfrdnatele au crezut..." (Mat. 21:31-32).
La fel o apara Iisus pe pacatoasa pocSita, cand il mustrS pe
Simon fariseul (Luca 7:47). Dupa W.H.C. Frend, pentru Iisus the
sexes were equal,63 pozijie pe care o aveau in epoca si
nonconformi§tii cynici care susjineau egalitatea dintre sexe si
promovarea femeii.64 Iisus s-a opus divorjului, desi fariseii desfSceau
casatoriile farS nici un motiv (Mat. 19:9). J. Schlosser a argumentat
ca Iisus avea in anturajul sau so^i cu sojiile lor si ii trimitea cate doi
62 Schlosser, op.cit., p.45-46,147.63 Frend, The Rise ofChristianity, p. 67.64 Ben Witherington, III, The Jesus Quest. The Third Search for the Jew ofNazareth, Downers Grove, IL: Inter-Varsity Press, 1995, p. 58-92.
30 Valeriu Andreiescu
in lucrare a§a cum vor pleca in misiune mai tarziu unii apostoli si
fra$ii Domnului si Kephas (lCor.9:5).65
Caracterul revolufionar al Imparafiei lui Dumnezeu nu se
raporta la najionalismul evreiesc, ci la deschiderea ei speciala fa{a de
oamenii desconsiderafi de societate, inclusiv copiii in care
yjocietatea anticd vedea..., in primul rand, neimplinirea,
imaturitatea".66 In copil Iisus vedea un model atat pentru a intra in
Jmpdrdtie" cat si pentru a fi mare in ,,imparatie" {Mat. 18:3,4), iar in
versetele urmatoare se refera la copilasi (prunci, micu^i) ca la
ucenicii lui (Mat. 18 .5-6). Un rol semnificativ 1-a avut un irai6apiov
(baiat, baiejel, garcon, little boy) in vestitul episod al hraniri celor
cinci mii (loan 6:9), act interpretat ca o incercare de instaurare a
imparajiei.
Desi ,,imparatia" era initial pentru iudei, Iisus nu respinsese
muljimea de oameni care venisera inca de la inceput de la Tir si
Sidon {Mar. 3:7-8; Luca 6:17), iar cu prilejul vindecarii slujitorului
unui centurion roman de la Capernaum a spus:
,,vor veni mulfi de la est §i de la vest si vor sta la
masa cu Avraam si cu Isaac si cu Iacov in
imparafia cerurilor; dar fiii impdrafiei vor fi
aruncati in intunericul de afara" {Mat. 8:11-12)
In afara de aceasta, cand Iisus §edea la masa cu vamesii §i cu
pacatosii, ,,masa simboliza dupa cat se pare Imparafia". in toate
65 Schlosser, Isus din Nazaret, p. 104-10666 Ibidem, p. 147.
In cautarea lui Iisus eel istoric 31
aceste cazuri, ,,prezenfa intu§abililor ii ofensa §i ii irita pe rigori§tii
evrei".67
Pe langa o reacjie religioasa din partea rigori§tilor, Iisus
starnea opozifia tetrarhului Herod Antipas, deoarece imp&ratia
mesianica avea implicajii politice, chiar daca propovaduitorul ei
incerca sa le evite, cum dovedeste de pilda titlul de Fiul al Omului,
folosit in locul celui de Messiah, dupa cum si termenul spiritual de
Imparafia cerurilor sau Impdrafia lui Dumnezeu schimba sensul
politico-militar dat de iudei acestei imparatii. Lucrarea lui Iisus
atrasese puternic atenfia lui Antipas, pana Intr-atat meat estima ca
Iisus ar fi fost loan Botezatorul inviat din morfi (Mat. 14:2; Mar.
6:14-16). Conform lui Luca, presupunerea aceasta o faceau §i al^ii,
iar Herod »cauta sa-l vada" pe Iisus (Luca 9:9). Iisus §i-a prevenit
ucenicii sS se pazeasca de ,,aluatid lui Herod" (Mar. 8:15), adica sa
nu desconsidere semnele divine.68
Nemulfumirea poporului din cauza uciderii lui loan
Botezatorul ii impiedica pe Antipas sa ia mSsuri cu u§urin|a
impotriva lui Iisus, de§i se simfea amenin^at de lucrarea acestuia.A
Intr-adevar, cu toate ca Iisus mcercase sa se retraga in pustie cu
ucenicii ca sa se roage, dupa ce aflase de martinul lui loan, poporul 1-
a urmat, venind din toate parjile, iar Invafatorul a sim^it compasiune
faja de nestiin^a mul|imii, a tamaduit pe bolnavi, a predicat
67 M. Eliade, Istoria credinfelor fi ideilor religioase, §220, II, 1992, p.312, n. 221.68 J.-P. Lemonon, Jisus in fafa puterii politice", in Geoltrain, Originilecre$tinismului, p. 186.
32 Valeriu Andreiescu
Imparajia, l-a asezat pe cete si i-a hranit in mod miraculos cu paine si
pe§te. Poporul l-a proclamat ca Messiah, dar Iisus a respins modul in
care injelegeau ei impar&Jia mesianica {Mat. 14:13-21; Mar. 6:30-
44; Luca 9:10-17; loan 6:1-15).
A urmat un conflict relatat in loan 6:22-60, intre Iisus, pe de
o parte, iar pe alta parte, poporul si majoritatea ucenicilor. Herod nu
s-a lasat convins de aceasta atitudine a lui Iisus, fiindca (in pofida
unei abandonari temporare a Invafatorului de catre muljimi si de unii
ucenici), Iisus nu a renunjat la »anticiparea simbolica a viitorului
eshaton",69 reluand hranirea rituala a unor mari mul^imi de oameni
cu paine si cu peste (Mat. 15: 29-35; Mar. 8:1-9). O imparajie atat
viitoare, cat §i prezenta avea, conform lui Schlosser, conotatii
politice (chiar dac^ Iisus o proclama numai spiritual), putand
conduce la tulburari sociale prin:
^atacuri impotriva celor bogafi...predilectie
pentru saraci...insisten{a...asupra rdsturndrii
ierarhiilor...".
A§a cum s-a aratat, Iisus - ca si tofi hakamii - era mai
apropiat de farisei decat de alte grupari, desi ii critica intens. De
aceea (ca §i loan Botezatorul) a avut adepfi printre farisei (ca, de
pildS, pe Nicodim). Asemenea farisei 1-au sfatuit pe Iisus sa piece din
Galileea, fiindcS Herod voia sa-1 omoare. Iisus a dat ,,vm//?w" un
69 M. Eliade, op. cit, §219, vol. II, p. 305.70 Schlosser, op. cit, p. 281.
In cautarea lui Iisus eel istoric 33
raspuns ermetic, al carui sens era ca isi va sfarsi misiunea la
Ierusalim, astfel meat tetrarhul putea fi linistit (Luca 13:31-33).7]
* * *
Din acest punct se ridica problema con§tienjei lui Iisus ca
lucrarea lui implica martirajul.72 C.H. Dodd (a carui lucrare despre
intemeietorul crestinismului, rezultata In urma a patru decenii de
studii biblice reprezinta baza cercetaiii istorice referitoare la Iisus) a
analizat cele doua figuri ideale, cea a lui Mesia si cea a Slujitorului
patimitor, atribuite persoanei lui Iisus.73 A doua piatra de hotar a
Evangheliei dupa Matei este tocmai anticiparea martirajului (Mat.
16:21) asociatS cu Schimbarea la fafd (Mat. 17:1-7), viziune ce
exalta pe Iisus ca Mesia.74
Cristalizarea noii perspective asupra misiunii mesianice a
avut loc in timpul ultimei replied strategice a lui Iisus cu ucenicii sai
spre nord, retragere consacrata edificarii spirituale a acestora.
Formularea noii evanghelii este consemnata in Mar. 10:45:
,,Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci sa
slujeasca si sa-§i dea viafa rascumparare pentru
mulji".75
M. Grant, Jesus: An Historian's Review of the Gospels, New York, 1977, p.
129-131 (despre temerile lui Antipas cS Iisus ar fi reprezentat o primejdie politica).
J. Downing, Jesus and Martyrdom, in Journal of Theological Studies (JTS), no.14 (Oct. 1963), p. 279-293; apud Frend, op. cit. p. 69 cu n. 68 de la p. 81.
C.H. Dodd, The Founder of Christianity, New York: MacMillan Co., 1970, p.103 si urm.
7* cf. D. Flusser, Jesus, New York: Herder and Herder, 1969, p. 96-97.B.V. Anania (red.), Biblia jubiliarS sinodala, Bucuresti: EBM-BOR, 2001, p.
1509. La fel, Biblia Justinian, Bucuresti: I BM-BOR, 1988, traduc 6ouvai xr\v
34 Valeriu Andreiescu
Mesajul privitor la Imparajia lui Dumnezeu era inclus in
evanghelia slujirii si a jertfei rascumparatoare, iar ucenicii urmau sa
domneasca in Impar&Jie daca urmau modelul slujirii si al
martirajului.76 Aceasta strategie era inspirata (atat cat poate
introspecta cercetatorul istoriei) de unele modele vechi-testamentale,
precum §i de rezistenja intampinata de Iisus. Tinand seama de
afirmatia repetata a lui Iisus ca numai Tatal cunoa§te data instaurarii
glorioase a fmparajiei (Mat. 24:36; Mar. 13:32; Fap. 1:7),A
Invafatorul pare sa fi sperat ca data respective avea sa fie foarte
apropiata (Mat. 16:28; 24:34; Mar. 9:1; Luca 9:27). In acest sens,
apare §i mai dramatics trecerea lui Iisus Messiah la ofensiva finala in
fruntea ucenicilor sai, spre sfarsjtul anului 29 al erei crestine.
Lucrarea lui Iisus se muta sfidator in zona dominata de
adversarii principali, reu§ind in urmatoarele patru luni s& declan§eze
lupta suprema. Nu ne-am implicat pana aici in controverse
cronologice, fiindca nu le-am socotit suficient de relevante pentru
tema acestui studiu. Indiferent dacS misiunea lui Iisus a durat doi sau
trei ani, dinamica si dramatismul ei raman aproximativ aceleasi.
Exista incS un consens mult mai larg pentru datarea sfar§itului istoric
al acesfei lucrari mesianice: la ora 15 din ziua de vineri 7 aprilie anul
i|ruxnr| autou prin: ,,sa-§i dea via|a rascumparare" respectiv ,,donner sa vie en
ran<;on", spre deosebire de Biblia Teoctist, Bucuresti: IBM-BOR, 1988, p. 1152,
care traduce: ,,s3-§i dea sufletul rascumparare".
76 Dodd, The Founder ofChristianity, p. 94-95.
In cautarea lui Iisus eel istoric 35
30 al erei cre§tine, cu doar cateva ore inainte de apusul soarelui, cand
incepea Pas.tele iudaic.
Plecarea lui Iisus din Galileea cu ucenicii sai (Mat. 19:1;
Mar. 10:1; Luca 9:51) se poate corela fie cu prezenja lui la Ierusalim
in octombrie anul 29, cu prilejul SarbStorii Corturilor (loan 7:2-
10:21), fie mai curand cu atestarea participarii lui la Sarbatoarea
Dedicarii, in decembrie anul 29 (loan 10:22-39), de§i Gerhard
Maier, de pilda, argumenta ca Iisus s-a aflat neintrerupt in Ierusalim
sau {inutul inconjurator in perioada oct. anul 29 - apr. anul 30. In
orice caz, se afirma ca dupa sarbatorirea Hanukkah, Iisus a trecut
dincolo de Iordan, in Pereea (loan 10:40 - 11:53). De§i afirmafia are
bazS biblica (loan 10:40\ se poate observa ca nu pot fi localizate in
Pereea, ci in Iudeea, cele doua locality in care §tim ca Iisus a stat
temporarin aceasta perioada: Betania79 §i Efraim (loan 11:54)}°
Pare evident ca Iisus s-a retras de la Ierusalim in Jinutul
inconjurator - in a§teptarea Pa§telui cand urma sa revina triumfal ca
sa-§i instaureze Impara$ia, pregatit fiind §i pentru sacrificiul suprem.
77 Michel Quesnel, Isus ?i marturia Evangheliilor, in Geoltrain, Originile, p. 181,
se refera la anul 29; Schlosser, Iisus din Nazaret, p. 51, se refera la 7 apr. anul 30
sau 3 apr. anul 33; istoricii bisericesti romani ortodocsi prefera anul 738 a.U.c.
(=30 d. Chr.) - de ex. Eus. Popovici, Istoria bisericeasca universala I, 1925,
p.121,1. RSmureanu, M. §esan, T. Bodogae, 1st. Bis. Univ. /, 1987, p.50.
Gerhard Maier, Evanghelia dupa loan, Comentariu biblic, Korntal: Lumina
Lumii, 1999, p. 447-448.
79 Alfred Kuen, Dicfionar biblic, trad. C. Moisa, vol. I, Bucuresti: Stephanus,
1995, s. v. ,fietabara, Betania", p. 152.
80 D.J. Wiseman, ,,Efron (3)", in J. D. Douglas (red.), Dicfionar biblic, Oradea:
Cartea Crestina, 1995, p. 374.
36 Valeriu Andreiescu
Evangheliile sinoptice tree peste cele doua prezen^e ale Invajatorului
la Ierusalim din oct. si dec. anul 29 si se refera numai la intrarea
glorioasa in Orasul Sfant de la 2 aprilie 30. Conform lui Schlosser,
sursele de baza pentru finalul misiunii lui Isus raman Marcu si
loan.81
loan motiveaza amanunjit atat hotararea sinedriului de a-1
ucide pe Iisus in urma invierii lui Lazar {loan 11:47-53), cat si
nemul^umirea baneasca a lui Iuda {loan 12:4-6), posibila cauza a
,,vanzarii" lui Iisus {cf. Mar. 14:10). Resorturile acjiunii lui Iuda sunt
analizate de J. Klausner, un pionier din sec. XX al cautarii lui Iisus
eel istoric,82 precum si de HJ. Schonfield.83
Din descrierea facuta de Evangheliile sinoptice ultimei
calatoni a Inva|atorului spre Ierusalim reiese ca opinia publica era
pregatita in felul ei pentru instaurarea Imparajiei propovaduite de
Iisus. La poarta Ierihonului, orbul Bartimeu il aclama pe Iisus cu
titlul de ,,Fiu al lui David" (Luca 18:38), iar in oras mai marele
vamesilor, Zacheu, ii aducea fnva{atorului eel mai inalt omagiu,
imparjindu-si saracilor averea dobandita in mod abuziv {Luca 19:1-
10). Sentimentul general era ca: Jmpardfia luiDumnezeu se va arata
indatd", fiindca Iisus era aproape de Ierusalim {Luca 19:11).
81 Schlosser, Iisus din Nazaret, p. 236, 27182 J. Klausner, Jesus ofNazareth: His Life, Times and Teaching, London: GeorgeAllen & Unwin, 1925, p. 325.
H.J. Schonfield, Jesus: A Biography, London: Herbert Joseph, 1948, p. 234-
237.
In cautarea lui Iisus eel istoric 37
Aceasta stare de spirit va fi ilustrata de extraordinara primire
facuta ,Jmparatului care vine in Numele lui Yahweh" {Luca 19:38)u
la intrarea In Ora§ul Sfant, la 2 aprilie 30 {Mat. 21:8-9; Mar. 11:8-
11; Joan 12:12-19). Iisus urmarise in mod deliberat acest efect, cum
o dovedeste procurarea magarului pe care a trecut calare poarta
ceta^ii, sugerand printr-o profefie entuziasmul primirii:
,JBucurd-te foarte, fiica Sionului, vesele§te-te,
fiica Ierusalimului, cad iata impdratul tau vine la
tine drept §i biruitor; smerit §i calare pe un asin,
pe mdnzul asinei" (Zah. 9:9).
Sfidarea adresata de Iisus-Messiah cu acest prilej autoritatilor
religioase85 reprezenta §i o lucrare profetica menita sa le puna in
situajia fie de a se converti, fie de a-1 martiriza pe Fiul Omului ca pe
profejii anteriori, martiriu ce avea sa capete insa o valoare
fundamentala. De aici §i aten^ia centrala acordata de Iisus Templului.
Tradijia interbiblica prezenta Templul innoit de Macabei ca avand un
rol de interimat pana la venirea Proorocului prevestit de Moise in
Deuteronom 18:15 {IMacabei 4:44-46). Rolul preo^ilor inceta deci la
84 Aclamatia este inspirata din Ps. 118:26, cf. Mat. 21:9; Mar. 11:9; loan 12:13;Kupiog corespunde deci tetragramei YHWH - vide Thomas Nelson (ed.), Hebrew-
English Bible, Jerusalem: I.A.D.B.W and B.S.I., 1997, O.T. p 1120 (Ps. 118:26),
NT. p. 135 {Luca 19:38).
85 R.H. Hiers, The Historical Jesus and the Kingdom ofGod: Present ad Future inthe Message of Jesus, Gainesville: University Press of Florida, 1973, p. 78-83,
subliniazS cd Iisus nu respingea aclamafiile mesianice. Guenther Bornkamn,
Jesus of Nazareth, New York, 1975, p. 158, crede ca Iisus porne§te din acest
moment atacul final contra autorita(ilor religioase iudaice.
38 Valeriu Andreiescu
venirea Proorocului Iisus, eel ce avea, de altfel, sa gaseasca Templul
la fel de pangant ca §i inainte de innoirea din 165 i.Chr.
Smochinul ce nu avea sa mai mverzeascS inainte de venirea
lui Iisus in slava §i vinul Cinei de Taina pe care Iisus avea sa-1 bea a
doua oara cu ucenicii in fmparajia lui Dumnezeu sunt asociate de
R.H. Hiers ca figuri ale viejii ideale din Jara Fag£duita §i din
Imparatia mesianica.87 Avand in vedere ca timpul rodirii smochinilor
era peste vreo opt saptamani, rezulta ca Iisus spera sa intemeieze
foarte curand Imparafia lui in glorie.
A doua curafire a Templului (dupa cea din vremea lui Iuda
Macabeul) sugera ca Noul Templu trebuia sa fie centrul lucrarii lui
Iisus si apoi al Bisericii apostolice, conform istoricului §i teologului
Luca, dornic sa sublinieze ca dupa cum Jsus inva\a in toate zilele pe
norod in Templu" {Luca 19:47), tot asa vor fi nelipsiji de la Templu
primii crestini (Fapte 2:46) si apostolii (Fapte 5:12-13). S-a
subliniat adesea ca zarafii §i negustorii din incinta Templului
furnizau moneda rituala §i animale de jertfa fara de care preo^ii nu-§i
puteau desfa§ura activitatea, iar !n violenfa uimitoare a lui Iisus li• 89
soma pe preofi sa-i raspunda la fel sau sa-i recunoasca autontatea.
Faptul ca asa era pusa problema apare si din evenimentele
care au urmat imediat dupa aceea. Arhiereii, carturarii §i batranii au
86 Frend, The Rise ofChristianity, p. 71
87 R.H. Hiers, op. cit. p. 85, n. 2888 Relativ la aprecierea din Schlosser, op. cit. p. 235-236, c5 viziunea lui Luca ar fi
teologica, iar nu istorica, un raspuns ll poate da I.H. Marshall, Luke - Historian
an Theologian, Exeter, Eng. The Paternoster Press, 1979, p. 53-76 {Luke as a
Historian).
89 cf. Hiers, op. cit., p. 86, Bornkamm, op.cit. p 158-159.
In cautarea lui Iisus eel istoric 39
cerul lui Iisus s& le dezv&luie izvorul autoritajii sale pe care msS nu
erau dispusi s-o accepte, cum a dovedit refuzul lor - chiar si acum -
de a accepta mesajul lui loan (Mar. 11:27-33). Confruntarea continue
cu dramatism, intr-un ritm tot mai accelerat. Parabolele §i cuvantarile
lui Iisus din aceste zile afirma tot mai vehement rolul sau mesianic §i
ll arata gata de sacrificiul de sine, in urma uneltirilor §i harfuirii lui
de catre autorit^ile religioase.90
Parabola viticultorilor rai (Mat. 21:33-45) preciza ca dupS
jertfirea Fiului, Tatal va veni sa-1 razbune si sa dea Imparajia altui
neam (evident, Bisericii). Iisus avea inca mulfi susjinatori ce-1
socoteau proroc si de care fariseii se temeau (Mat. 21:45), astfel meat
provocarile viclene se fin lanj, incercand sa-1 puna r^u si cu
autoritaple romane. Aceasta prilejuie§te lui Iisus prima formulare a
laicismului - separarea dintre cultul religios si stat (Mat. 22:15-22).
Chiar daca apareau si farisei care nu rezistau atracjiei exercitate de
Iisus (Mar. 12:28, 34), majoritatea acestora li hotanisera pieirea inca
dinainte de intrarea lui Iisus in Ierusalim cum s-a vazut mai sus (loan
11:47-53). Raspunsul dat de Iisus provocarilor ll constituie socanta
cuvantare sub forma unui lung pamflet impotriva carturarilor si
fariseilor (Mat. 23:1-35). Manifestable de violent (de limbaj sau
fizica) preflgurau Ziua Judeca^ii pe care Iisus o descrie pe larg in
parabolele si cuvantarea din Mat. 25, tot mai constient ca sacrificiul
sau devenea inevitabil (Mat. 26:1-2).
90 E. TrocmS, Jesus and His Contemporaries, London: SCM Press, 1973, p. 117(ultima sSptSmana a lui Iisus la Ierusalim in tradijia preevanghelica).
40 Valeriu Andreiescu
Sfidarea adversarilor li provoaca pe acestia la o consfatuire in
curtea marelui preot Iosif bin Caiafa, urmata de cumpararea tradarii
lui Iuda (Mat. 26:3-5, 14-16), ceea ce deschidea seria evenimentelor
imediat premergatoare morfii lui Iisus.91 Iisus anticipa ca autoritajile
religioase vor incerca sa-1 prinda §i sa-1 execute eel tarziu in vinerea
dinaintea Pastelui iudaic. Ospaful sau pascal cu ucenicii a avut loc
mai inainte; era vorba de fapt de intemeierea Noului Legamant pe
baza jertfirii lui Iisus, in momentul acela - prefigurate {Mat. 26:28;
Mar. 14:22-25; Luca 22:19-20). Noul Legamant fusese promis in
repetate randuri prin profeji (Ier. 31:33-34; 32:39-40; Ez. 11:19;
26:26-27) iar jertfa lui Iisus era anticipate in Isaia 53.
Incercarea de a analiza istoric misiunea lui Iisus gaseste de
regula interpretari la nivel uman. Se trece cu vederea ca lucrarea unui
mistic nu poate fi injeleasa decat aparent, fiindca nu avem acces la
comuniunea lui cu Dumnezeu si la calauzirea inefabila pe care o
primeste in acest chip. Scriptura insasi atrage atenjia cat de
inaccesibil este modul de gandire al lui Dumnezeu (Is. 55:8-9; ICor.
1:25). Isus se referea la aceasta" calauzire cand spunea lui Nicodim:
nVdntul sufla unde vrea §i tu li auzi glasul, dar nu
§tii de unde vine §i nici unde se duce. Asa este cu
tot eel ce e ndscut din DuhuF* (loan 3:9).
91 C.H. Dodd, The Historical problem of the Death of Jesusy in More NewTestament Studies, Manchester University Press, 1968, p. 84-101.
92 Eus. Popovici, Istoria bisericeasca univ. I, 1925, p. 121-123: o excelenta sintezSa interpretarilor in uz la inceputul sec. XX, care trebuie completatS cu Joachim
Jeremias, The Last Supper, Journal of Theological Studies (JTS), 50, (1949) p.
1-10, §i cu Schlosser, op. cit. p. 251-269.
in cautarea lui Iisus eel istoric . 41
Episoade mistice cum ar fi Schimbarea lafafa sau Suferinfele
din Ghetsimani sunt, far& indbiala, injelese mai bine printr-o exegeza
teologica, decat printr-una istorica. In viziunea unui istoric protestant
liberal, precum W.H.C. Frend, Iisus ar fi fost 3idevastat de indoieli":
,,sfdrsitul trebuia safle acesta? " „ voia Tatalui era aceasta? " ,,putea
fi evitat paharul acesta?" ,,oricum, se va supune planului ceresc".
De§i episodul li pare lui Frend ,,autentic", istoricul constate
descumpanit ca nu exista nici un martor ocular!93 Este totusi de
neinchipuit ca evlavio§ii evangheli§ti sa fi nascocit aceasta
intamplare ce-1 umbrea, oarecum, pe Fiul lui Dumnezeu; intram deci
in sfera istoriei transcendente, inauntrul careia vom patrunde tot mai
mult spre finalul istoriei lui Iisus, final ce constituie de fapt un
inceput. Ins8§i adormirea celor trei apostoli in Ghetsimani,
reprezinta, sub aspect mistic, un e?ec inifiatic.94
Arestat abuziv, in toiul nopfii, Iisus este supus la doua
procese, unul evreiesc §i altul roman, ambele profund viciate.
Subiectul a fost larg dezbatut de cercetatorii seculari, intre care si
evrei; se poate aminti §i studiul unui jurist §i teolog roman, I. Fruma,
care le rezumS pe toate.95 In epoca audiovizualului, asemenea studii
(adesea controversate) palesc in faja controversatului film Isus de
Mel Gibson (2004) ce reconstitute confruntarea finala sSlbatic §i
93 Frend, op. cit., p. 7294 M. Eliade, op. cit. §219, vol. II, p. 307; totu§i din punct de vedere cre§tin,veghea simbolizeazS nemurirea doar in mSsura in care prilejuie§te rugSciune §i
comuniune cu viaja lui Dumnezeu.
95 I. Fruma, Procesul lui Iisus in lumina noilor documente si descoperiri
arheologice, Bucure§ti: Roza Vanturilor, 2000.
42 Valeriu Andreiescu
minutios (cu unele abateri fa{a de sursa, motivate artistic sau politic).
Istoricitatea relatarilor din Evanghelii cu privire la judecata si
crucificare este spectaculos confirmata de arheologul Werner
Keller.96
In ceea ce priveste atitudinea lui Isus din timpul »proceselor"
si al supliciului, ea pare deconcertantS pentru istoricii actuali. Iisus
nu a facut nici un efort ca sa se apere in mod eficient, ca si Socrates -
eel ce socotise ca moartea sa, survenita in urma unei condamnari
nedrepte, va influenza mai puternic posteritatea in favoarea
invafaturii lui. Conform lui Charles Perrot ,,istoricul nu poate
aproape deloc evalua cum si-a in^eles Iisus talcul propriei morji".97
De fapt, nici ucenicii nu injelesesera nimic, din momentul prinderii
Invajatorului panS dupa invierea lui.
W.H.C. Frend constata impacarea lui Iisus crucificat cu
mama lui si cu unele dintre rudele sale, precum si iertarea celor
vinovati de moartea lui, dar istoricului i se pare ca Iisus s-ar fi indoit
din nou ca ar fi fost alesul lui Dumnezeu: ,,ultimele cuvinte ale lui
Iisus, dupa primii doi evanghelisti ar fi fost un strigat de disperare
(Mat. 27:46; Mar. 15:34)', insa tot Frend constata ca ele erau primul
verset din Psalmul ebraic 22, psalm ce se incheie cu promisiunea
Imparajiei.98 Este vorba asadar de istoria transcendenta, careia ii
aparfine si Invierea lui Iisus, cum observa Ch. Perrot:
96 Werner Keller, $i Biblia are totu§i dreptate, 1979, p. 394-401.97 Charles Perrot, In cautarea lui Iisus eel istoric, in Geoltrain, Originele, p. 19298 Frend, op. cit, p.74
In cautarca lui Iisus eel istoric 43
,,daca marturia primilor credincio§i, referitoare
la Inviere, este intru totul reala, evenimentul
acestei Invieri scapa in mod evident privirii
istonei .
Daca moartea lui Isus pe cruce reprezinta pentru crestini
sfar§itul Legii, invierea lui constituie un nou inceput. Ucenicii vor
primi o putere de sus, vor constitui Biserica si vor raspandi
crestinismul. Prin lucrarea darurilor Sfantului Duh, Biserica este deja
Impar^ia lui Dumnezeu instaurata pe pamant ca putere spirituala:
»imparafia lui Dumnezeu nu std in cuvdnt ci in putere" (I Cor. 4:20).
Faptul ca lumea de tradijie cresting domina azi intreaga planets ar
trebui sa-i dea de gandit oricSrui necredincios asupra marejiei lucrarii
Tncepute de smeritul iudeu din Nazaret. Iar asa-numita crizS a
credin^ei nu face decat sa pregateasca vremea sfar§itului.
In aceastS perspective, care poate fi rostul cautarii lui Isus eel
istoric? Obiectivul cercetarii istoricului crestin nu poate fi acela de a
confirma toate doctrinele teologice referitoare la Iisus, desi unele
dintre ele pot fi abordate istoric sau apologetic, cum a facut G. Eldon
Ladd, privitor la Inviere100 sau John Stott cu referire, de pilda, la
partenogeneza lui Iisus.101 Crestinismul are doua principii primare ce
trebuie acceptate prin credin^a: axioma ontologica - Dumnezeu si cea
99 Perrot, op. cit. p. 191100 G. Eldon Ladd, / Believe in the Resurection of Jesus, London: Hodder andStoughton, 1979.
101 John Stott, The Authentic Jesus, London: HarperCollins, 1992.
44 Valeriu Andreiescu
qpistemologicS - revelajia scripturala; din ele se deduce in mod
rational teologia doctrinara"102
Rolul istoricului cre§tin este acela de a dovedi ca relatarile
Evangheliilor nu reprezinta" un mit, pe de o parte, iar pe de alta parte
- ca Iisus eel istoric nu a fost un intemeietor de religie ca oricare
altul. Desi istoricul nu poate surprinde in profunzime misterul
Dumnezeului - Om, ne-am propus sa* suger&m taina respective
punctand cateva aspecte ale dinamicii si dramatismului misiunii lui
Iisus Christos, a§a cum reies acestea daca" tratam Evangheliile din
perspective strict istorica. Am subliniat insa c& dincolo de istoria
secular^ exista o istorie transcendenta, accesibila numai prin
acceptarea revela|iei scripturale a lui Dumnezeu.
102 Carl F.H. Henry, Pentru o recuperare a credinfei cre§tine, Oradea: Cartea
Cre§tina, 1998, p. 61.