2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Caietul Cioran la Editura l’Herne

LA PARIS, la Editura l’Herne, a apãrut, în sfârºit, Caietul

Cioran, proiectat de ConstantinTacou. Dupã moartea editorului,se pãrea cã proiectul a cãzut defi-nitiv. Din fericire, ºi editura, ºiproiectul Cioran au continuat. Învoluminosul Caiet de 542 depagini putem citi texte inediteale lui Cioran, documente, pre-cum ºi studii ºi eseuri de la ªte-fan Baciu la Fernando Savater,de la Norman Manea la FrançoisFejtö, de la George Banu la IonVartic, de la Constantin Zahariala Mariana ªora, de la MichaelFinkenthal la Stelian Tãnase, dela Constantin Noica la MartaPetreu.

�

AÎNCETAT DIN viaþã, în 19 aprilie 2009,la Budapesta, LÁSZLÓFFY ALADÁR,

poet, prozator, una dintre cele maiimportante personalitãþi ale literaturiimaghiare contemporane, autor a maimult de 40 de volume (poezii, prozã,eseuri). A fost membru al Uniunii Scrii-torilor din România, membru corespon-dent al Academiei Române, distins, în-tre altele, cu premiile József Attila ºiKossuth, din Ungaria, ºi de mai multeori cu Premiul Uniunii Scriitorilor dinRomânia. Important traducãtor al literaturii române contem-porane (transpunând în limba maghiarã mulþi autori români,între care: Mircea Dinescu, Eugen Jebeleanu, Aurel Rãu, BazilGruia, Nicolae Prelipceanu, ªtefan Aug. Doinaº). Volume apã-rute în limba românã: Sã ne scãldãm în iarbã (versuri, 1986,trad. Iosif Naghi), Dimineaþa universalã (nuvele, 1988, trad.Ion Tudoran). Lászlóffy Aladár s-a nãscut la Turda (18 mai1937); a absolvit Facultatea de Literaturã Maghiarã a Univer-sitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj (1959); a fost redactor la dife-rite edituri; în perioada 1962-1969, redactor al revisteiNapsugár; în 1970, pentru scurt timp, redactor-ºef al EdituriiDacia; a colaborat la revistele Utunk ºi Eløre; dupã 1990, redac-tor al revistei Helikon, colaborator al revistei Korunk.

Odihneascã-se în pace!�

In memoriam LÁSZLÓFFY ALADÁR

Foºti ºi actuali redactori ai Apostrofului

• Ana Cornea ºi Dan Craioveanu • Ovidiu Pecican • ªtefan Borbély

• Marta Petreu, Ana Cornea, Lukács József ºi Ion Vartic

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 3

AM STAT ºi m-am gîndit, nu ca un eroudumasian, ce înseamnã cei 20 de ani de

cînd Mircea Dinescu m-a numit redactor-ºef la o revista inexistentã, pe care am fã-cut-o sã existe. ªi care mai existã numaipentru cã eu, ardelean încãpãþînat, ºtiu cãinstituþia este o realitate transcendentã in-sului, aºa cã m-am simþit obligatã s-o þin în viaþã. Am þinut-o – împotriva multorîmprejurãri ostile.

Împrejurãrile în care ne aflãm în anul aldouãzecilea de existenþã nu sînt, o recu-nosc încã o datã, deloc prielnice: Primãriaºi Consiliul Local, care ne-au finanþat tipa-rul ºi alte cheltuieli de editare din ultimiicîþiva ani, ne-au aprobat în acest an o sumãnu numai micã (deci categoric insufici-entã), ci una înfricoºãtoare: 13.000 de lei.Dacã ar trãi Vlad Mugur, care avea pre-moniþia numerelor simbolice, ºtiu precis ce ar comenta.

Am mai spus-o ºi altãdatã ºi o repet:cultura costã. Cultura scrisã, de asemenea.Dacã noi, scriitorii – ca toþi creatorii devalori spirituale de întrebuinþare pe termenlung, altfel spus: ca toþi cei care creãm cul-tura românã –, sîntem gratis, fabricareaobiectului numit revistã sau a obiectuluinumit carte costã. Costã mult pentru ceicare, scriitori fiind, sînt ºi sãraci, deci nu aucum sã aducã bani de-acasã pentru hîrtie,toner, poºtã, contabilitate, calculatoare, te-lefon, internet, plata corecturii, a machetã-rii, tipar, difuzare etc. Costã infim în com-paraþie cu cheltuielile pe care o comunitate– inclusiv o þarã – le face pentru alte acti-vitãþi, cu vizibilitate efemerã.

Mã uit la cele 227 de numere de Apos-trof ºi la cele aproximativ 150 de cãrþi apã-rute la Biblioteca Apostrof. ªi fac un bilanþ.

Dacã nu ar fi existat Apostroful, adicãrevista ºi minieditura sa, multe lucruri înpeisajul cultural românesc ar fi absolut lafel. Altele însã nu: cãci ar lipsi, cu sigu-ranþã, urmãtoarele cãrþi:

• N. Steinhardt, Cartea împãrtãºirii, cartegînditã ºi alcãtuitã de Ion Vartic;

• Ion Ianoºi, O istorie a filosofiei româneºti;• D. D. Roºca, Introducere la viaþa lui Isus.

Mitul utilului, ediþie bilingvã, cu origi-nalul francez facsimilat, traducere în lim-ba românã de Dumitru Þepeneag;

• Bucur Þincu, Apãrarea civilizaþiei;• Evelyn Underhill, Mistica, traducere de

Laura Pavel, postfaþã de Marta Petreu;• Alexandre Kojève, Introducere în lec-

tura lui Hegel, traducere de Dumitru Þepeneag;

• I. Negoiþescu, Straja dragonilor, ediþieîngrijitã de Ion Vartic;

• De amicitia Lucian Blaga-Ion Breazu, co-respondenþã, carte gînditã de MirceaCurticeanu;

• Locatarii de la Ciucea, album; • Procesul „tovarãºului Camil“, teatru docu-

mentar în stare naturalã, carte prefaþatã

de Mircea Zaciu ºi înscenatã de IonVartic;

• Ludovica Rebreanu, Adio pînã la a douavenire, epistolar îngrijit de Liviu Maliþa;

• Arthur Dan, Mituri cãzute; • Dorli Blaga ºi Ion Bãlu, Blaga suprave-

gheat de Securitate; • Petru Dumitriu, Vîrsta de aur sau dul-

ceaþa vieþii, carte gînditã ºi alcãtuitã deIon Vartic;

• I. D. Sîrbu, Scrisori cãtre bunul Dumne-zeu, carte gînditã de Ion Vartic;

• Paul Georgescu, Învãþãturile unui vene-rabil prozator bucureºtean cãtre un tînãrcritic de provincie, carte îngrijitã de IonSimuþ;

• Radu Petrescu, Corespondenþã; • Radu Stanca, Aquarium; • Alexandru Vona, Misterioasa dispariþie a

oraºului din cîmpie; • Alexandru Vona, Esmeralda; • Alexandru Vona, Sã mai fiu o datã îndrã-

gostit; • Dosar Alexandru Vona ºi Ovidiu Con-

stantinescu, Ferestre întredeschise; • Zaharia Boilã, Memorii; • Zaharia Boilã, Amintiri ºi consideraþii asu-

pra miºcãrii legionare; • Dosar Cioran, 12 scrisori de pe culmile

disperãrii; • Dosar Apostrof: O sutã de autori ºi încã

unul: Cu un dosar Eugen Ionescu; • Dimineþile la Roma au o prospeþime de ne-

bãnuit: Dosar Marian Papahagi; • Dosar Nicolae Balotã 75; • Dosar Vlad Mugur: Spectacolul morþii; • În lumea taþilor; • Scriitorul ºi trupul sãu; • Cele 10 porunci; • Dorli Blaga, Tatãl meu, Lucian Blaga;

• Mircea Zaciu, Jucãtorul de rezervã; • Lukács József, Povestea oraºului-comoarã:

scurtã istorie a Clujului ºi a monumentelorsale;

• Lukács József, Clujul gotic; • Ion Vartic, Cioran naiv ºi sentimental.

MULTE DINTRE aceste cãrþi ori dintrecelelalte aflate în catalogul nostru le-am

„gîndit ºi alcãtuit“ sau numai le-am îngrijitdin punct de vedere editorial eu însãmi.

La fel, dacã nu ar fi existat Apostroful,cîteva cãrþi importante, cum sînt acelea alelui Norman Manea, pe care le-am editatnoi în anii nouãzeci – Despre clovni, Octom-brie, ora opt ºi Fericirea obligatorie – ar fiintrat cu o mai mare întîrziere în circuitulcultural naþional.

LA CE e bunã o revistã?, se poate întrebacineva, iar eu rãspund: ea este ºi incu-

batorul literaturii vii, ºi locul receptãrii,inclusiv critice, a acesteia. Iar dacã cinevase întreabã la ce e bunã literatura?, îi pu-tem rãspunde cã la nimica toatã: împreunãcu celelalte creaþii spirituale ale unei cul-turi, ea este numai chintesenþa identitãþiinaþionale a unui popor ºi deci valoarea careîl justificã, aºa cum observa D. D. Roºca,în faþa scaunului de judecatã universalã.

În al douãzecilea an de lucru în redacþiaApostrofului, poate cã mi-am pierdut iluzii-le în privinþa persoanelor, dar nu mi-ampierdut entuziasmul în faþa textelor. ªi niciîncrederea în proiectul pe termen lung pecare îl am cu privire la cultura românã, laliteratura românã. Culturã în valoarea cã-reia cred în cunoºtinþã de cauzã ºi în caremã încred cu seninãtate.

�

Dupã douãzeci de ani(II)

4 • APOSTROF

Cultura românã e mai bunã decîtpoporul român

1. Ce înseamnã literatura? Am sã-l para-frazez pe colegul nostru mai vîrstnic,Sfîntul Augustin, care se referea la timp.Dacã nu mã întrebi ce e literatura (timpul),ºtiu; dar dacã mã întrebi, nu mai ºtiu. E camersul pe bicicletã: dacã te întrebi cum dete þin în echilibru douã roþi becisnice, teprãbuºeºti. Sau e ca dragostea? Dacã o trã-ieºti pur ºi simplu, te încarci de eternitate.Dacã o explici, trãieºti experienþa amarã acelui care rupînd aripile fluturelui se trezeº-te în palmã cu un biet vierme. Din pãcate,„limitele limbajului tãu semnificã limitelelumii tale“, zice, pe bunã dreptate, Witt-genstein. Dacã te uiþi într-o istorie a litera-turii, de exemplu, e plinã de „limitele lim-bajului“. Sau de ilimitãri? Strada însãºi, caexpresie a libertãþii exprimatã la maximum,e de fapt plinã de oameni presaþi de limitelelumii lor.

Cred cã mai degrabã aº ºti ce nu esteliteratura, lucru pe care mi l-am fixat în capcu fiecare carte cititã, cu fiecare paginã scri-sã. Cã (tot) scriind, cã (tot) cetind ajungi înhãþiºurile metafizicului, ca Fãt-Frumos dinTinereþe fãrã bãtrîneþe... în Valea Plîngerii,unde brusc a fost (eºti) lovit de dorul du-pã realitatea fecundã pãrãsitã din cauzahimerelor.

Din aceastã perspectivã, literatura nueste viaþã, ci doar iluzia vieþii (ºi asta amînvãþat-o trãind, am verificat-o îndelung)!Un text genial nu naºte niciodatã nici mã-car un vierme de mãtase. Sau un vierme debãlegar. Literatura este minciuna convena-bilã cu care nu îi amãgim pe ceilalþi, cu carene amãgim noi pe noi înºine ºi o facem cucele mai seducãtoare argumente. Fiecareom trãieºte însã cu ºi pentru minciuna lui.În fiecare zi o sporeºte, o cosmetizeazã, oîmbunãtãþeºte, o susþine în faþa celorlalþi cuvehemenþã, clipã de clipã stã încruntat, în-gîndurat ca sã gãseascã alte ºi alte argumen-te în favoarea propriei minciuni.

Literatura, ca ºi arta în general, este ex-presia fricii cã lumea din jur este finitã.Scriem ca sã punem o virgulã mai apãsatãîntre finitudinea noastrã verificatã ºi eterni-tatea presimþitã. Dacã am fi eterni, ca pia-tra, crezi cã ne-am mai þine de visat? Crezicã am mai inventa licorne, pe care sã le cã-lãrim apoi pe deºãlatelea, pentru a ajunge

pe nu ºtiu ce coclauri unde bãnuim cã sã-lãºluieºte dublul nostru ideal?

2. Habar nu am dacã ceea ce facem noi ebun sau e rãu, la ce bun sã scriem în vre-muri de bejanie. Dacã o facem în oricecondiþii, probabil cã e vorba de un viciunepedepsit încã. Dar o sã zicem ºi o sã mo-tivãm ºi noi odatã cu Platon, care ne-a re-levat cã „mînuirea ºi cunoaºterea cuvinte-lor conduce la cunoaºterea lucrurilor“, ºiasta ar mai atenua ceva din gratuitatea cucare ne petrecem viaþa. Iar mînuirea lor, acuvintelor, ar fi asemeni mînuirii pericu-loase a otrãvurilor, trebuºoarã care afecteazãîn primul rînd pe mînuitorul stîngaci. De-sigur cã am putea sã nu scriem, cã am pu-tea sã îngînãm doar lucrurile esenþiale dinpreajmã, sã imitãm rãsãritul soarelui, asfin-þitul, mersul pe vîrfuri al ploii peste trupulmãrii, aºa cum o fãceau primii oameni,primitivi încã, care ºi-au descoperit oareºcesimþ artistic. În fond nici noi nu ne-amîndepãrtat prea tare de primitivitate, dacãscuturi o carte de poezii sau vreo carte deprozã, de azi, de ieri sau de alaltãieri, camaceleaºi lucruri de bazã se vor împrãºtia jur-împrejur, doar recuzita este uºor di-feritã. George Steiner zice, referitor la asta,într-un excelent eseu recent (Tritonuri,revista Nexus 50, 2008, Olanda; Idei îndialog, 16 sept. 2008):

O prea mare parte a comportamentului nos-tru social, politic ºi chiar familial rãmîne sa-dic, înºelãtor sau primitiv din punct de ve-dere intelectual. Pofta, setea noastrã demasacru pare nesfîrºitã. Duhoarea banuluine infecteazã vieþile. Dar cînd creãm un so-net shakespearian, cînd compunem o Misaîn B-minor, cînd ne luptãm, de-a lungul se-colelor, cu conjectura lui Goldbach, sau cu„problema celor trei corpuri“, ne depãºim li-mitele. Atunci, într-adevãr, „minuni maimari ca omul nu-s“.

Evoluþia literaturii, se ºtie, nu e la nivel de„ce spune“, ci la nivel de „cum spune“.Dacã s-ar întrerupe lanþul creãrii literatu-rii, împrospãtatã de la epocã la epocã, ome-nirea ar intra în impas. Ar muri, poate. De asta, cu fiecare generaþie existã indivizialeºi (sau autoaleºi?) care sînt chemaþi sãîmprospãteze temele ºi mijloacele.

3. La ce bun literatura românã?! Dar cineîºi poate imagina un popor fãrã culturãproprie? Sã zicem cã poporul bulgar s-arlãsa recomandat în lume prin cultura sîrbã,iar cultura rusã ar reprezenta poporul en-glez etc. Despre ce fel de lume am maivorbi, astfel? De asta, globalizarea poa-

te uniformiza meniuri din bucãtãrie sauindicatoare pe ºosele, dar nu poate unifor-miza cultura ºi literatura. Hai sã facem unexerciþiu de imaginaþie ºi sã ne închipuimcã am fi un popor fãrã literaturã proprie!Pãrerea mea ar fi cã am deveni vulnerabili,am dispãrea. Pentru cã becisnica literaturãe pata de ulei care rãmîne la suprafaþã indi-ferent de mãrimea potopului, de durata lui,de consecinþe. Iar limba, ca instrument alcomunicãrii, se modeleazã în exerciþiul lite-raturii. Fãrã mlãdierile poetice îndelungîncercate o limbã devine un buzunar cu bo-lovani. Zice acelaºi Platon, justificat: „Ca-racterul unui om poate fi judecat dupã gus-turile sale artistice“. Aºa ºi caracterul uneisocietãþi...! Iar un popor care îºi leapãdãcultura, care ºi-o batjocoreºte, care ºi-o re-negã, e un popor fãrã caracter. Ne recu-noaºtem uneori evoluþia „caracterului“ nostru naþional în aceste sentinþe?

Nu sîntem în avanposturile literaturiieuropene ºi universale pentru cã ne-am pe-trecut modernitatea omorîndu-ne propriaculturã, reprimînd-o, ucigîndu-ne scriitorii,ostracizîndu-i. Dacã n-am fost barbari cualþii, am fost barbari cu vîrf ºi îndesat la noiacasã. Am aspirat ºi barbaria altora ca são altoim pe a noastrã. Dacã ne-am fi agãþatde poala unor Cioran, Eugen Ionescu, Elia-de, Blaga, afirmîndu-ne la umbra lor cali-tatea de români, azi eram salutaþi cu respectîn Europa. Oricum, cultura românã e maibunã decît poporul român. Numai culturanu ne lasã sã pierim, sã dispãrem pe scaraistoriei. Dar ca sã vezi care e raportul unuineam cu propriii scriitori de geniu, trebuiesã vezi cum le respectã acesta postumitatea,numele, renumele, urmele trecerii prin lu-me, legenda. Ca sã ajungi la Ipoteºtii lui Eminescu trebuie sã încaleci drumuriproaste, sã faci slalom printre gropi, sã tefaci cã nu observi mizeria locului. La Hu-muleºtii lui Ion Creangã e la fel. Precari-tatea te întîmpinã ºi la casa Lucian Blaga,ºi la cimitirul Belu, ºi la Petrila, loculnaºterii lui I. D. Sîrbu.

Din acest motiv sîntem în Europa nu o culturã, ci o provincie culturalã. Iar scriitorul de provincie, fie raportat la Eu-ropa, fie raportat la propria capitalã cul-turalã, este în situaþia a ceea ce în ma-sonerie s-ar numi „moarte civicã“. În acestcaz ignorarea omoarã mult mai temeinicdecît contestarea.

4. La ce bun revistele literare? Ele sîntgimnastica cotidianã a spiritului, sînt genu-flexiunile cugetului care ar deveni obezdacã nu ar face un pic de miºcare pe cîm-piile de idei ale revistelor. Pînã nu au apãrut

Ce înseamnã pentru dvs. literatura? La ce bun ceea ce facem noi, scriitorii? La ce bun literatura, literatura românã în particular,

ºi la ce sînt bune revistele literare pe care ne încãpãþînãm sã le facem?

Ancheta

Adrian Alui Gheorghe

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 5

revistele în cultura românã, prin negurile ºihãþiºurile istoriei, pînã nu s-au dedat la cevacontroverse scriitorii noºtri strãmoºi, nuprea am reuºit sã ne rupem de „þîrcovnicis-mul“ cronicãresc. Chiar ºi în perioada co-munistã revistele au însemnat bastioane alenesupunerii, ale speranþei. Dupã 1989,anul descãtuºãrii energiilor fremãtãtoare aleunor generaþii intelectuale, prezenþa revis-telor în cultura noastrã a însemnat sindro-mul „bulgãrelui de zãpadã“, care în rosto-golire a stîrnit cam tot ce era de stîrnit. Sauca sã ºuguiesc puþin, aº compara fenomenulrevuistic cu dislocarea bolovanului de pedealurile Broºtenilor de cãtre Creangã copilºi care a spulberat casa mãtuºii Irinuca, bor-dei care ar fi semnificat, desigur, stagnareaºi anchiloza culturalã...! Fiecare apariþie aunei reviste noi a fost resimþitã ca o victoriecolectivã. E în România noastrã un specta-col de reviste cu reprezentaþii deseori strã-lucite la Bucureºti, la Cluj, la Iaºi, la SatuMare, la Oradea, la Craiova, la Botoºani, laBacãu, la Alba Iulia, la Piatra-Neamþ, laGalaþi, la Piteºti, la Constanþa, la Suceava,la Sibiu, la Baia Mare, la Arad, la Bîrlad, laChiºinãu... Numai dacã ai lua parte pasivla acest spectacol, în calitate de spectator-cititor, ºi nu ai avea cum sã nu devii deº-tept. Sau mãcar sensibil. Sau doar infor-mat. Sau doar buimac, dar cu cîtevaembrioane de gînduri în cap. Uneori re-vistele par prea multe, uneori par prea lo-caliste, alteori par exclusiviste, de multe orienervante, dar ele aratã aºa cum e lumeanoastrã, pline de potenþial, ratînd spectacu-los deseori, provocînd speranþa (ce cuvîntdemonetizat!) din clipa prezentã prea adesea.

În acest concert de reviste, Apostroful (altãu? al nostru?) a devenit o paradigmã, dra-gã Marta Petreu. De asta, dupã ce citeºtiApostroful, dupã ce cîntãreºti calitatea in-vitaþilor, a redactorilor, a materialelor, dupãce-þi mai clãteºti memoria cu ceva amintiridin alte vremuri, echinoxiste, dupã ce tescufunzi realmente într-o baie de rigoareculturalã ºi deºteptãciune, îþi spui în barbã:„Deh, Clujul rãmîne Cluj, indiferent deconjuncturã, de istorie, de situaþie! Sãrutmîna, Marta Petreu!“

�

Piatra-Neamþ, 14 aprilie 2009

O bunã aluzie la întrebarea lui Hölderlin!

CRED CÃ întrebãrile dumneavoastrã, încare citesc cumva spectral îngrijorarea

ºi/sau exasperarea ºi care trimit la întreba-rea fundamentalã pusã de Hölderlin în con-diþii mult mai favorabile culturii decît celede aici ºi acum, sînt legitime. Probabil, nile-am pus fiecare vreodatã, ni le punem cutoþii din cînd în cînd. Dacã mã uit în jurulmeu, dacã zãbovesc cu privirea asupra imaginii globale a acestei þãri manelizate,telenovelizate ºi tabloidizate pînã de din-colo de orice limite ale decenþei, tendinþamea este sã vã dau un rãspuns scurt, pre-cis ºi cinic – toate acestea nu sînt bune lanimic, nu servesc nimãnui, nu ajutã la ni-mic ºi nu dovedesc altceva decît fie inca-

pacitatea noastrã funciarã de adaptare larealitate, fie orgoliile noastre hipertrofiateºi dorinþa de a fi sau a pãrea „altceva“, „alt-fel“, fie pur ºi simplu vreun soi nou denebunie, s-o numim culturalã, pînã se tre-zesc psihiatrii ºi formuleazã un diagnosticmai exact decît o putem face noi ca inºi im-plicaþi adînc în „boalã“. Bun. Numai cã pri-virile generalizatoare, care nu þin seama dedetalii, ne oferã imagini simplificate ºi, pecale de consecinþã, deformate. Ne-ar con-sola probabil sã observãm cã niciodatã „cul-tura înaltã“ n-a fost pentru toþi, cã nu toatãlumea a manifestat o apetenþã nemãsuratãºi constantã pentru aceastã ciudãþenie a spi-ritului omenesc. ªi, iarãºi, ne-ar consola sãvedem cã, ori de cîte ori s-a încercat cuanasîna infuzarea „culturii înalte“ înspre„masele largi populare“, asta s-a petrecutîntotdeauna în dauna celei dintîi, prin vul-garizarea sa, prin coborîrea sa de pe piedes-tal! Sã fiu limpede, pentru a nu fi cumva,Doamne iartã!, acuzat de „elitism“! „Cul-tura înaltã“ nu e interzisã nimãnui din principiu, stã la dispoziþia tuturor celor în

stare s-o priceapã ori mãcar s-o accepte, darnici nu poate fi obligatorie! E foarte adevã-rat cã, întotdeauna ºi oriunde, consumato-rii „paraculturii“ au fost mai numeroºi decîtcei ai „culturii înalte“, acum însã cei dintîisînt, poate nu neapãrat mai mulþi, dar infi-nit mai vizibili. Noi scriem ºi facem revistede acest fel – iar Apostroful mi se pare exce-lent în acest domeniu al degustãtorilor –pentru cei puþini, iar dacã reuºim sã extin-dem cercul, e meritul nostru, dacã el se re-strînge, cred cã e vina noastrã! Oricum,cred cã putem fi fericiþi cã nu sîntem (în-cã!) în situaþia de a afla temperatura la careard cãrþile ºi nici nu sîntem nevoiþi sã me-morãm, ascunºi prin pãduri, care Iliada,care un dialog platonician, care un volumde poeme de Marta Petreu – deºi ar fi plã-cut, de bunã seamã! Pînã nu se întîmplãasta, cîtã vreme beneficiem de toleranþaigorantã a mediului nostru extins de viaþã,cît timp întîlnirea dintre cele douã lumiprovoacã doar zîmbete perplexate de am-

• Poarta barocã a conventului iezuit – mai tîrziu piarist – clujean, cunoscut ºi drept clãdirea Echinox (str. MihailKogãlniceanu), secolul al XVIII-lea. Foto: Lukács József

�

6 • APOSTROF

bele pãrþi, totul este OK! Iar dacã situaþia serãstoarnã, care ar fi problema? Cultura eobiºnuitã ºi cu catacombele, ºi cu încercã-rile de aneantizare, dar ºi cu rezistenþa în-dîrjitã ori cu tehnicile de guerrilla! Iar noi,cei mai de la rãsãritul continentului, nebucurãm ºi de avantajele unei foarte lungiºi recente experienþe. Aºa cã, dacã n-a reuºits-o zdrobeascã sinistrul interludiu comu-nist, de bunã seamã cã nu va ceda nici mi-zerabilismului material ºi mental al tranzi-þiei. Desigur, la „cultura înaltã“ mã refer.

�

Dulceaþa sãrii

UN TEOLOG ºi filosof ortodox contem-poran, Christos Yannares, observã un

fenomen care se manifestã tot mai pro-nunþat, acela al înstrãinãrii limbii: „Teolo-gia se confruntã în zilele noastre cu o pro-blemã majorã, ca ºi filosofia sau oricare altãdisciplinã preocupatã de faptele esenþialeale vieþii: limba nu mai are legãturã cu ex-perienþa imediatã, cunoaºterea este limitatãla categoriile ºi schemele inteligenþei“ (Ade-vãrul ºi unitatea Bisericii). În acest caz,limba se îndepãrteazã de cuvânt, adicã desursa sa, abstractizându-se excesiv sau pro-fesionalizându-se, adicã încadrându-se înniºte cliºee/strategii comunicaþionale, aban-donând încãrcãtura umanã inefabilã. Limbanu mai este conductul natural ºi direct, numai are vorbire, ci capãtã extravaganþa ezo-tericã a unei alchimii. Ea se îndreaptã totmai mult spre un exerciþiu retoric, pierzân-du-ºi concreteþea ºi autenticitatea, devenindtot mai ipoteticã. În acest caz limba se fal-sificã, ajungând propria imitaþie, îndepãr-tându-se de natura sa. Ea este scoasã dincontext, nu mai este universalã, ci sectarã,nu se mai vorbeºte înãuntru, ci numai înafarã. În loc sã se comunice, se comerciali-zeazã. Limba nu mai are nici poeticã, nicipoieticã, fãcând jocul (deliberat) al inteli-genþei (dramatic, în sine).

Situaþia nu reprezintã o noutate pentrucei care au trecut prin comunism. S-a reuºitatunci performanþa nu numai a impuneriicu forþa a cenzurii ideologice, care veneadin afarã, cât a ne face sã ne-o însuºim sin-guri, sã ajungem sã judecãm în termenii ei,afectându-ne grav funcþia liberã a gândirii.Prin urmare, eul agresat a devenit dual, s-a scindat într-o parte a unei rezistenþefoarte intime, a unei insurgenþe mute, înã-buºite, omologabile tragediei antice, ºi oaltã parte convenþionalã, de supravieþuire,racordatã la grilele politice. Gândirea,scrisul acelei perioade poartã, într-un felsau altul, mãrcile cenzurii ºi ale frustrãrii.

Azi, în schimb, existã o uimitoare ten-dinþã grafomanã. Toþi vor sã scrie, indife-rent cum ºi unde. Dintr-un apanaj aristo-cratic, scrisul este nevoit sã suporte regulile(slãbiciunile) democraþiei. Zidurile, pava-jele, copacii, vehiculele, internetul sunt pli-ne de incontinenþa scrisului. Se scrie multºi nu se mai citeºte aproape deloc. Iar aiciputem sã ne folosim de un alt citat, deaceastã datã preluat din Evanghelia luiMarcu: „Bunã e sarea. De va fi sarea ne-sãratã, cu ce o veþi sãra?“.

Revista Apostrof împlineºte 20 de ani,adicã tot atâþia câþi au urmat cãderii cen-zurii. Între revistele de valoare, ea ocupã unloc fruntaº, distingându-se prin colabora-torii de marcã, prin calitatea materialelorpublicate, prin consecvenþã. Chiar întreimportantele, unele cu lungã tradiþie, revis-te clujene, are o identitate netã. Fãrã îndo-ialã cã revista reflectã în bunã mãsurã per-sonalitatea puternicã a Martei Petreu, darºi pe a celor care o alcãtuiesc prin scrisullor, Irina Petraº, ªtefan Borbély, IulianBoldea, Ovidiu Pecican, Ruxandra Cese-reanu, Cãlin Teutiºan ºi alþii. Revistã fle-xibilã, de facturã europeanã, mereu proas-pãtã, Apostrof are ceva ce lipseºte multora,o sare bunã, numai a ei.

�

Apostrof, inima meaScrisoare Martei Petreu

Dragã Marta,

ÎNCEPÂND SÃ-ÞI scriu aceastã epistolã ºiaflându-mã încã – probabil – în spaþiul

pasional ºi literar al unui capitol din Abisulluminat, capitol încheiat asearã, cãruia i-amdat titlul (de oblicã sorginte eminescianã):„Apostat-inima mea“, mi s-a nãzãrit sau,mai bine zis, mi-a apãrut cu o luminoasãevidenþã nevoia de a pune aceste rândurisub semnul formulei „Apostrof, inima mea“.

Este în aceasta, cum preabine înþelegi,o declaraþie de amor intellectualis, pe care oadresez revistei prin tine, sufletul ei însu-fleþitor. Mi-e, de altfel, greu sã despart deafecþiunea ce þi-o port aceea pentru fiica taspiritualã (nu ºtiu de ce îmi place sã mi-oînchipui femininã). Preþuirea mea înglo-beazã Apostroful în aceea a persoanei ºi creaþiei tale. Te cunosc de când cunosc ºirevista ta. Pentru mine, aveþi amândo-uã douãzeci de ani. Pot chiar preciza: douã-zeci de primãveri, deoarece Apostroful sepregãtea sã aparã primãvara, cam odatã culiliacul din Cluj.

Primãvarã a speranþelor: 1990. Mã în-torceam dupã ani de despãrþire în Clujulmeu, al nostru. Primãvarã ºi început de varãa revederii oraºului pe care credeam în ore-le ceþoase cã nu-l voi mai revedea niciodatã.ªi printre bucuriile cu care mã întâmpinaera ºi aceea, la 1 iunie, a foilor proaspeteitale reviste. Multe dintre speranþele aceluian s-au spulberat în vântul unei istorii ne-sãbuite, purtãtoare de scorii. Nu ºi foileacelea scoase cu trudã, cu elan juvenil,jucãuº, cu enthousiasmos conºtient ºi incon-ºtient, nu ºi acel apostrophos, mãrunt semnde eliziune a unei vocale finale (ce poatefi mai futil semn al fragilelor noastre scri-eri?). Ele continuã an dupã an, de atunci,semn – printre atâtea altele – cã nasc ºi înTransilvania oameni care zidesc ceea cerãmâne. ªi ce rãmâne din þesãtura aceastadelicatã, fãcutã din semne atât de subtileîncât pot semnala pânã ºi lipsa semnului?

Rãmâne, înainte de toate, înscrierea saîntr-un spaþiu deschis al libertãþii. Dupãzeci de ani de suprimare a libertãþilor, depervertire a conºtiinþelor, într-o þarã strãbã-tutã încã de demonii diverselor intoleranþe,deschiderea acestui spaþiu, de la primulnumãr al Apostrofului, a fost pentru mine

revelatoare a unui spirit nou. Ca un clujeanmã bucuram, mãrturisesc, cã o asemeneapublicaþie poate sã aparã în oraºul meu deobârºie. Nu amintea ea Echinoxul de bunãamintire, nu relua ea ceea ce fusese începutºi prea curând curmat în Revista Cerculuiliterar? Deschiderea revistei Apostrof spreun mai larg univers al literelor ºi artelorse înscria în acel spaþiu al libertãþii ºi tot-odatã al unui universalism valoric ce fuseseºi al acelor înaintaºi. Apoi, revista nu eradoar un florilegiu anarhic de texte literare.Observam în evoluþia sa desenându-seanumite linii ordonatoare, printre care ceamai importantã conjuga filosoficul cu li-terarul. Apostrof nu devenea o publicaþie de specialitate, nici expresia unei ºcoli degândire, ci rãmânea deschisã dezbateriiideilor. Este semnificativ, în aceastã privin-þã, catalogul select, chiar dacã din evidenteraþiuni economice redus, al „BiblioteciiApostrof“, anexa editorialã a revistei. ÎnCastalia ardeleanã, ai construit, dragãMarta Petreu, un edificiu menit sã dureze.

ªtiu cã, numãr de numãr, ai de fãcuteforturi sisifice pentru a continua clãdirea.Atât doar cã, spre deosebire de efortul vanal eroului mitic, al tãu este rodnic. El nueste mai puþin merituos, deºi e mult maipenibil decât efortul ideaþiei ºi al creaþieitale. Dar clãdind castelul acesta de hârtie ºisemne, te clãdeºti pe tine în el ºi oarecumprin el. De aceea ºi eu vã îmbrãþiºez înaceeaºi comunã afecþiune.

Cu drag ºi cu cele mai cãlduroase urãride reuºitã pentru urmãtorii douãzeci de ani.

�

Cadou personal

SUNT UN colaborator sporadic ºi un ci-titor episodic al Apostrofului… deci,

aprioric, în ciuda apelului amical lansat deMarta Petreu, iniþial, intervenþia mea nu mi s-a pãrut legitimã. ªi de aceea, cãutînddes un rãspuns, nu-l gãseam. Refuzul nu-ldoream, elogiul îl evitam pînã în ziua încare am înþeles cã aceastã revistã parþial ne-cunoscutã, dar totuºi adesea cititã, de de-parte, îmi apare mintal ca o insulã de cul-turã, o insulã ce rezistã „inculturii“ ºi seconstituie în refugiu posibil pe timpuri grele. Uneori e benefic acest sentiment ce-l procurã certitudinea unei relaþii sauaceea a unei publicaþii. Prin soliditatea sa,ea conforteazã pe cel care-ºi trãieºte viaþacu teamã ºi neliniºte. Ea se constituie înrecurs posibil… Apostroful îmi produceacest sentiment de încredere: el existã ºi numã îndoiesc de el.

Ieri-searã un spectacol m-a tulburat ºi,decît sã mã lansez în consideraþii teoreticepentru a rãspunde interogaþiilor avansatede Marta Petreu, prefer sã-i relatez efectele:arta se justificã prin maniera în care ne afec-teazã. Dupã o zi confuzã la universitate ºinumeroase schimburi telefonice cu amicidin Europa, cei mai mulþi deprimaþi, bol-navi, sceptici, am ezitat o clipã ºi ideeaabandonului m-a tentat. Încã un spectacolîn plus… ªi totuºi, din teama unei cul-pabilitãþi inevitabile, a unui regret ipotetic– spectacolul la care n-ai fost, nu-l cunoºti! –,m-am dus la Teatrul Odéon/Paris pentrua vedea John Gabriel Borkman a lui Ibsen în

�

Paul Aretzu

George Banu

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 7

regia lui Thomas Ostermeyer. Cu cîtevaminute înainte vorbisem cu Radu Penciu-lescu la Stockholm despre un Borkman allui Luc Bondy în care doar Michel Piccoline convinsese, cãci, în rest, cum spuneaPenciulescu, „unde scrie cã ninge în text,ningea ºi pe scenã“. Aici, de astã datã, doarpereþi albi ºi cîteva elemente de mobiliermodern realizeazã un echilibru fragil între„minimalismul“ general ºi aceste accenterealiste disparate. Nici cãdere în evocareanaturalistã, nici voluntarism conceptual! Pededesubtul pereþilor imaculaþi se insinu-eazã, uneori, o fîºie de fum ce, o clipã, cao tapiserie uºoarã, acoperã solul… sugestiesubtilã a celuilalt Ibsen, de la sfîrºit, al Mor-þilor care se înalþã spre munþi! La Oster-meyer ura dintre personaje respectã tonali-tatea generalã ºi, fãrã strigãte sau hãrþuielifizice, e ºoptitã, vãrsatã ca o otravã în ure-che, pentru a infecta vieþile, dezechilibraexistenþele, neliniºti publicul. Niciun excesvocal, doar murmurul distrugãtor al vorbe-lor asasine! ªi pe deasupra, personajul cen-tral Borkman, prin destinul lui de banchercare a fãcut faliment, aminteºte, în modneaºteptat, direct ºi netraficat, criza noastrãde azi. Astfel, acest Ibsen ne apare, în ace-eaºi ambiguitate subtilã, ca fiind uºor înde-pãrtat ºi teribil de apropiat… nici de atunci,nici complet de acum. Ostermeyer adaugão explicitã nuanþã de ironie cinicã faþã detînãrul fiu pe care douã „mame“, una bio-logicã, iar alta adoptivã, ºi-l revendicã, fiuimbecil care nu ºtie decît sã strige „Sunttînãr, sunt tînãr“, în timp ce bãtrînii, în ju-rul lui, mor sau se sting. În întunericul sãliiredescopeream asearã bucurii de Spectatorde mult pierdute ºi-mi spuneam: „Iatã cemã seduce mai mult ca orice: teatrul de ar-tã perfect împlinit ºi totodatã irigat de pre-zent fãrã intervenþii brutale sau moderni-zãri agresive“. Astfel reconciliat cu teatrul,mi-am spus, ºtiind singur, dupã spectacol,în faþa unei halbe de bere, cã istoria acesteinopþi ibseniene putea fi cadoul ºi rãspunsulmeu la întrebãrile Apostrofului. Nu o artãne salveazã – literatura, teatrul sau altele –,ci operele. Opera unui artist satisface tem-porar aºteptarea unui Spectator. ªi atunciare loc o pasagerã… înviere!

�

Prezentul perpetuu

APOSTROFUL ÎMPLINEªTE douãzeci de ani(de fapt… nouãsprezece, adicã intrã în

al douãzecilea an de existenþã), lucru bi-neînþeles cã aparent de necrezut: „Cumadicã, douãzeci de ani? Parcã mai ieri ieºeaprimul numãr…“, fenomen de altfel rãs-pândit în ce priveºte „conºtientizarea“vechimii efective a diferitelor entitãþi iviteîn epoca postdecembristã. Pentru mine, celpuþin (dar, din câte bag seama, ºi pentrudestui alþii din generaþia mea sau din celeapropiate, deja mature la data Revoluþiei),Revoluþia din decembrie 1989 a avut locchiar ieri, în fine, zilele trecute, iar tot ce s-a întâmplat de atunci încoace e conden-sat într-un fel de ciudat tãrâm al unui pre-zent perpetuu, parcã prelungibil indefinit,cu acelaºi regim al simultaneitãþii generale.

Impresie înºelãtoare, evident, violentsubiectivã (dar cu, poate, explicaþii raþiona-

le posibil discursivizabile, asupra cãrora nuvoi insista însã acum), pentru cã e vorba,de fapt, de o întreagã epocã. Una compa-rabilã, ca amploare, cu mult mitizata ºi mi-tificata „perioadã interbelicã“, de pildã, oricu rãstimpul scurs de la alegerea lui Cuzaca domn ºi pânã la dobândirea indepen-denþei României ºi proclamarea regatului(sã-mi fie iertatã pedanteria, dar am vrut sãdau o imagine grãitoare despre ce înseam-nã, de fapt, ca timp, aceºti „câþiva ani post-revoluþionari“ de care tot vorbim cu dezin-volturã, fãrã sã ne dãm seama întotdeaunacât de mulþi au devenit…).

O întreagã epocã, aºadar, în peisajul cã-reia Apostroful (revista, bineînþeles, dar ºi„derivaþiile“ ei câtuºi de puþin neglijabile,adicã fundaþia ºi editura…) a fost ºi conti-nuã sã fie o prezenþã vizibilã, îmbucurãtoa-re ºi – în sensul tare, deplin ºi „etimologic“al termenului – admirabilã.

Nu am sã vã critic deloc (bun, evidentcã observaþii chiþibuºãreºti se pot gãsi ºichiar trebuie enunþate cu prilejuri, ca sãzicem aºa, mai „de lucru“, în cadrul uneieventuale evaluãri hiperanalitice, dar nu lamomente aniversare…), ci doar am sã vãlaud, ºi fãrã reþinere.

Întrecutã doar prin „consistenþã“ (inclu-siv sub raportul propriu-zis fizic, al numã-rului de pagini, al spaþiului disponibil, alimportanþei numerice a echipei redacþio-nale etc.) de doar câteva alte reviste literar-culturale (cum ar fi Vatra, de pildã…),practic neîntrecutã – ori foarte greu de

întrecut – în ce priveºte nivelul ºi capaci-tatea de a interesa, de vreuna din nu puþi-nele publicaþii omologe ori înrudite, Apos-trof rãmâne o piesã (of!, cuvântul ecompromis, dar nu-l pot evita!) de elitã amecanismului vieþii noastre literare, aºacum este el la ora actualã. Observând aces-tea, am comparat revista, implicit, cu alte-le, deºi, de fapt, prin structura, „parfumul“ºi „formula“ absolut specifice, cu totul originale (deºi originale cu aparentã dis-creþie, fãrã ostentaþia originalitãþii agresiveºi cãutate), ea rãmâne de necomparat sau,mai bine spus, in-comparabilã.

Sigur, enunþarea de elogii fãrã rezerve –fie ºi la o aniversare (ori poate mai alesatunci!) – e oarecum jenantã pentru „emi-þãtor“ ºi mai degrabã fastidioasã pentruprezumtivii „destinatari“. În ultima vreme,ca ºi mai demult, dar poate cã mai multdecât oricând, în referirea mediaticã la opersonalitate ori o instituþie, place ori in-tereseazã în primul rând ºi mai ales pre-zentarea criticã, satira, pamfletul, bârfa, înjurãtura. Laudele sau izbucnirile de ad-miraþie, chiar administrate în doze mici, audevenit somnifere garantate, procedãrisuspecte din principiu ºi necreditabile prindefiniþie. Îmi voi modera, aºadar, avântullaudativ, fiind încredinþat cã, despre faptulcã Apostroful este excelent, cunoscãtorii sunt edificaþi în virtutea propriilor con-statãri ºi observaþii, iar pe necunoscã-tori, oricum, nu-i voi putea convinge prin

• Ancadramentul baroc al porþii bisericii iezuite din Cluj (strada Universitãþii), construitã la începutul secoluluial XVIII-lea. Foto: Lukács József

Nicolae Bârna

�

exclamaþii elogioase, „suspecte“, nu-i aºa,din principiu!...

Am sã mã leg însã, un pic, de întrebãrileacelea „stângace“ pe care le formulaþi. Tothazul lor stã în chiar caracterul lor aºa-zisstângaci, asupra cãruia atrageþi atenþia nucu vreo cochetãrie de doi bani („ei, aºa sun-tem noi, stângaci, nu ne învrednicim sã leformulãm într-un chip mai percutant…“etc.), ci cu o finã, dar acidã ironie, de soibun, care vizeazã nu atât întrebãrile în sine– care sunt fundamentale! –, cât poziþia încare pare sã se afle în zilele noastre, la noi(ºi nu numai la noi!), literatura. Reginã oriîmpãrãteasã, în mai multe rânduri, ºi pentrurãstimpuri deloc scurte, a tãrâmului sem-nificãrii – ori a „Universului simbolic“, spu-neþi-i cum vreþi… –, ea pare sã se trezeascãacum (dar poate cã nu pentru prima oarã„în Istorie“?) în postura unei bizareriimarginale, în declin ºi evanescenþã, sortitãunui viitor „de niºã“. Într-o poziþie defen-sivã, constrânsã la autojustificare, la de-monstrarea propriei utilitãþi.

Situaþie totuºi mai degrabã aparentã (ºipoate cã pusã în luminã, uneori, în chip în-groºat, poate cã tocmai datoritã „senzaþio-nalismului“ ei intrinsec…) decât indiscu-tabilã ºi îngrijorãtoare. Sã nu-i plângem demilã, literaturii, nu e cazul, cel puþin deo-camdatã!

Cât despre întrebãrile (deloc stângace,fireºte!) pe care le formulaþi, ele sunt unelefundamentale, dezarmante prin generalita-tea lor, ca ºi prin aerul lor de „chestiunejudecatã“, tranºatã ºi îndeobºte împãrtãºitã.Sunt întrebãri dintre acelea cãrora le-au fostaduse, în timp, tone ºi tone de rãspunsuri.Rãspunsuri numeroase ºi consistente, carene stau la dispoziþie în tratatele de teoriea literaturii ºi în eseistica de toate calibreleºi nuanþele, de ieri ºi de azi, dar ºi în ceeace putem numi „simþul comun“. Rãspun-suri bineînþeles cã rezumabile ºi sinteti-zabile, regrupabile într-o tipologie ºi po-sibil de esenþializat într-un „punctaj“ dedimensiuni rezonabile. Nu le reiau ori re-amintesc, acum, nici mãcar în raccourci…Amintesc doar de hm!, scuzaþi, da’ asta-isituaþia, funcþia cognitivã specificã (imposibilde suplinit pe alte cãi) a literaturii, de caresuntem nu o datã tentaþi sã uitãm, atuncicând ne grãbim sã justificãm literatura re-

curgând la criterii potrivite unor alte feluride discurs… Numai asta, dacã ar fi, ºi toti-ar demonstra cu prisosinþã „utilitatea“.

Ce mã sâcâie însã în toatã povestea esenzaþia cã ne vedem parcã împinºi (decontext, de „vremi“, de… atmosferã) cãtreo poziþie defensivã, de autojustificare (a„muncii noastre «ciudate»“, de probare autilitãþii. Vãd cã ºi eu mã trezesc adoptân-d-o. Nu e bine!

Poziþie defensivã, autojustificativã? Hai-da-de!

Sã fim „rãi“ ºi orgolioºi (cei cãrora neplace literatura, care ne ocupãm de ea, caresuntem convinºi de rostul ei, care ne strã-duim sã o facem sã circule, sã-ºi poarteroadele)!

Sã ne vedem liniºtiþi (sau… ne-liniºtiþi,cum vreþi!) de treabã. Vorba ceea, fiecarecu târla lui.

κi pune cineva întrebãri despre, sã zi-cem, „utilitatea“ muzicii de camerã? Nu.Utilitatea ei e evidentã ºi indiscutabilã,chiar dacã domeniul e unul aºa zicând „deniºã“, ºi interesul pentru el nu mobilizeazãvulcanic mari mase de oameni. Iar compo-zitorii, instrumentiºtii, coordonatorii for-maþiilor ºi administratorii instituþiilor spe-cializate în asigurarea interpretãrii ei etc. îºivãd în continuare de treabã, fãrã angoaseinutile. Literatorii nu au de ce sã procedezealtcumva. Universul uman e format, înfond, din „niºe“ de tot felul, desigur de ta-lie diferitã ºi cu rãsunet diferit (în fond,fotbalul profesionist ºi industria divertis-mentului mediatizat de proastã calitate, carepar astãzi sectoare atotbiruitoare, tot niºte„niºe“ sunt!), care coexistã ºi interacþio-neazã (sau nu!) în modul pe care îl cunoaº-tem cu toþii. Dintre toate „niºele“ acelea,literatura e una dintre cele mai hãrºite ºitenace, n-am eu grijã…

A, sigur, putem consemna cã i-a scãzutimportanþa (respectiv impactul, audienþa,prestigiul…) relativã, în contextul generalal preocupãrilor omeneºti.

A, sigur, putem observa cã e talonatã,cãlãritã, detronatã, aservitã, substituitã dealte forme de discurs ori de comunicare,deturnatã, „obligatã“ la primeniri struc-turale º.a.m.d.

Bine, bine… Lasã!…Fluctuaþii de importanþã ºi influenþã,

„corciri“, impuse ori fireºti, au mai avut loc

ºi vor mai avea. Ne-am cam obiºnuit în ul-tima vreme – a trebuit sã ne obiºnuim: e untrend mondial, nu-i o nãscocire localã – curefluxul trecerii de care se bucura bele-tristica. Mai concret vorbind, am asistat ºicontinuãm sã asistãm la o acceptare – ori,mai bine zis, la o implicitã preconizare ºirecomandare – a unei mai accentuate he-teronomii a literarului, a unei mai marideschideri a acestuia cãtre – dacã nu chiaro subordonare faþã de – social, politic ºietic. Instanþele de validare valoricã – „in-filtrate“, vrând-nevrând, de factorul „co-mercial“, care, având drept þintã asigurareavandabilitãþii ºi îndoindu-se, într-un chipdestul de nemãgulitor, cã publicul poate citidin purã plãcere ºi gusta literatura ca lite-raturã, cautã întotdeauna o „acroºã“ extra-literarã, senzaþionalã sau „utilitaristã“, pen-tru a-i determina pe potenþialii cititori sãcumpere cãrþile – ne asigurã tot mai descã o anume carte este bunã pentru cã, ºtiueu, demascã crimele comunismului ori (dece nu?) pe ale imperialismului capitalist,pentru cã exprimã plenar erotismul necen-zurat, pentru cã aduce mãrturii interesantedin interiorul unor mentalitãþi ºi moduri devieþuire proprii unor populaþii, neamuri,tagme, categorii etc., marginale, mino-ritare, „exotice“ (sub raport social, etnic,ocupaþional, moral etc.), presupuse puþincunoscute ºi de aceea interesante pentrucititorul standard, „nemarcat“ (adicã majo-ritar, central, nonexotic etc.), ºi aºa maideparte. Aºa „bate vântul“ acum, dar astanu înseamnã cã lucrurile stau, în esenþã,chiar aºa. Sau cã literatura, ca atare, trecutã,prezentã ºi viitoare, ar fi devenit „inutilã“ori ar fi pe ducã.

Literatura mare, în pofida prohoduluiprelungit care i se tot cântã de mult, rã-mâne pe poziþii, lucru pe care e foarte pro-babil cã-l va face multã, multã vreme deacum înainte, mult mai multã decât suntdispuºi sã conceadã promotorii unor prog-noze mai degrabã simpliste decât efectivatente la tendinþele în curs de manifestare.

Acestea fiind zise, „utilitatea“ strãdani-ei echipei redacþionale a Apostrofului ºi aconfraþilor, emulilor, rivalilor (ºi chiaradversarilor eventuali, care tot confraþisunt!) celor care o însufleþesc n-are nevoiede apologii prisoselnice.

�

La ce bun?

L ITERATURA, DECI. La ce bun. La ce bunpoeþii, la ce bun revistele literare pe care

le citesc doar literaþii, la ce bun sã mai ci-teºti literaturã într-o lume complet dezin-teresatã de culturã în general, în care Becalibecalizeazã România, în care Vadim vadi-mizeazã, în care politicienii trag pe sfoarã,iar oamenii de afaceri dau tunuri finan-ciare, toate cu complicitatea trusturilor depresã, a mogulilor ºi a altor agenturi ale in-culturii de la noi. La ce bun freamãtul înfaþa unei metafore, fascinaþia unei subtilitãþilivreºti, tresãrirea dinaintea unui edificiuepic? La ce bun sã mai scrii, când nimeninu pare sã mai citeascã, într-o lume trepi-dantã ºi amorfã, receptivã mai degrabã labârfã, la neesenþial ºi senzaþional, decât laprofunditatea lucrurilor spuse în cãrþi? La

8 • APOSTROF

�

• Ancadrament de fereastrã renascentist clujean, al imobilului din Piaþa Unirii, nr. 31, construit în a doua partea secolului al XVI-lea, la comanda proprietarului, ªtefan Kakas. Foto: Lukács József

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 9

ce bun sã edifici o lume ficþionalã, alcãtuitãdin fantasme, din iluzorii spaþii ale imagi-narului, care sã paraziteze tautologic feno-menalitatea lumii de aici ºi de acum? Lace bun etica lecturii ºi a culturii, etica scri-sului într-o lume a anomiei ºi a fragmen-taritãþii, în care trãirea îºi are legile ei intrin-sece inexorabile, iar instinctele primare îºifac locul cu o copleºitoare prestanþã a bio-logicului? La ce bun literatura când timpulpreface totul în pulbere ºi în vacuitate, la cebun litera tipãritã când toate sunt deºertã-ciune a deºertãciunilor? La ce bun acestedantelãrii ale imaginarului, puse în miºcarede logica inefabilã a metaforelor ºi a epi-tetelor, când realitatea continuã sã fie ne-prevãzutã, apodicticã ºi atroce, alienantãºi reductivã, inepuizabilã în formã, culoa-re ºi ritm? La ce bun jocurile calofile aleimaginaþiei, când Istoria are, cum s-a spus,prestanþa atroce a unui coºmar, dicþiuneaunei traume? La ce bun somaþia delabratãa angoasei adãpostitã în cutele textului,când fiziologia ne deposedeazã de oricemiraj, ne amputeazã orice iluzie? La ce buntextul, cu simptomele ºi epifaniile sale carene exorcizeazã nevrozele, transcriind hime-re ºi ingenuitãþi, într-o sintaxã clandestinã,în care Subiectul zero îºi ascunde infir-mitãþile ºi virtuozitãþile psihotice? La cebun scriitura, chiar de gradul zero, incle-mentã vituperare a traumelor existenþialeori detabuizare autoscopicã, la ce bun par-titura de fanatisme ale sinelui, la ce bunconsemnarea convulsiei, când metafora saualegoria sau parabola nu sunt decât tot atâ-tea strategii ale autodenunþului, iluminãriconvenþionale ale tranºanþei de a fi? La cebun imponderabilitatea visului, a imagina-rului, când avem în jur realitatea cu formeleei nesãþioase, cu contururi infinite? La cebun „scrierea cu sine“ sau scrierea desprealþii, când ºtii cã nu poþi schimba marelucru nici în propriul sine, nici în reliefulmoral al lumii în care devenirea ta e cir-cumscrisã mai mult sau mai puþin silnic?La ce bun scrutarea donquijotescã a unuiabsolut ipotetic ori revelaþiile inutile alehedonismului celui care scrie ºi se scrie pesine, când ºtii cã butaforiile sinelui sunt atâtde lesne de demontat, atât de predictibileºi de previzibile? La ce bun sã încerci sãredai conturul unui gând sau relieful uneiidei, când ºtii cã simþurile tale sunt imper-fecte, amintirile – duplicitate, iar scrisul,presupus impersonal, e atât de impregnatde subiectivitate ºi de aleatoriu? La ce bunliteratura, la ce bun revistele literare, la cebun scrisul ºi scriitorii, într-o lume avidã de senzaþie ºi senzaþional, de facil ºi facili-tate? Da. La ce bun? �

Literatura în timpulcrizofalimentarismului

CE ÎNTREBÃRI (aproape) triste… Sau,poate, doar par a fi astfel din cauza cri-

zei în toate, peste toate… Adevãrul (mai)e însã cã despre menirea literaturii, desprefacerea-naºterea scriitoriceascã, despre revis-te ºi trecerea în revistã a acestor ºi altorinterogaþii mai cã (maicã!) necruþãtoare ºia unor posibile rãspunsuri ce sunt/ar fi defapt „variaþiuni pe o unicã temã – autojus-

tificativã“ este imposibil sã nu se interese-ze lumea, înºiºi scriitorul, cititorul, bine-voitorul, rãuvoitorul ºi, cum le plãcea sãcreadã confraþilor de pânã la noi – de hãtfoarte înapoi –, sã se intereseze zeii, muze-le, regii. (Spre exemplu, Balzac spunea cãscrie „la lumina a douã principii supreme:Dumnezeu ºi Monarhia“.)

Ne punem întrebãrile ºi încercãm sãrãspundem la ele – din ce motiv? Cã nu arfi propice timpurile pentru scriitor, pentruliteraturã, pentru a visa frumos, în general?Cã e crizã, cã e, parcã, brizã de preapoca-lipsã? Sau, poate, deoarece lipsã e briza? Eu unul îmi zic cã la fel de îndreptãþiþi arfi sã-ºi punã aceste întrebãri, aplicate no-þional-profesionist la propria-le îndeletni-cire, ºi compozitorii de muzicã zisã grea,simfonicã, uºor agonicã. Pentru cã ei, înorice timpuri, nu au prea avut aflux de au-zitori, dar, iatã, au rezistat, rezistã, chiardacã nu au publicul Madonnei sau al luiJackson (oricare, nu obligatoriu Michael).ªi încã ceva: þãrile, ministerele etc. subven-þioneazã uriaºe orchestre simfonice care, decele mai multe ori, nu aduc venit la vistierianaþiunilor. De unde, de ce atare dãrnicie(„în pustie“)? Din mai multe rãspunsuriposibile, cel esenþial cred cã ar fi: pentru cãmuzica simfonicã e o componentã indis-pensabilã a spiritualitãþii umane, a naþiuni-lor luate dimpreunã sau aparte, ceea ce aînþeles nu doar melomanul, ci ºi tiranul.

Fãrã muzica aceasta care nu aduce divi-dende umanitatea ar aduce oarecum ciu-datã. Adicã, nedeplinã, lipsitã de integri-tate. Astfel cã pentru mine rãspunsulreferitor la ce bun ceea ce fac scriitorii ar fiacelaºi, ca ºi în cazul simfoniºtilor-ghinio-niºtilor: pentru ca umanitatea sã fie mai aproape de o posibilã integritate a ei ca spi-ritualitate. Sau, poate, doar sã parã a fiastfel, dacã ne gândim la adagiile biblicesau hegeliene conform cãrora totul nu e de-cât iluzie sau, ºi mai grav, nu e decât vâ-nãtoare de vânt, (deºer)tãciunea (deºer)-tãciunilor. Da, sigur, tragi-poetic spunând-simplificând, totul e: tãciunea tãciunilor.Însã, pânã a ajunge la tãciune, trebuie sãarzi. Chiar dacã te pândeºte riscul sã cazi,cu acest „sã arzi“, în retoricã, în vorbe mari,atât de neagreate de… neopostmoderniºti (mise pare, pentru cã odatã ce au existat ºi maiexistã neoromantici, neoclasici, de ce nu arexista ºi neopostmoderniºti? Astfel s-ardepãºi, poate, impasul canonic ºi confuzii-le de tot soiul pe care le creeazã atât delabila noþiune de postmodernism).

Iar revista Apostrof este parte a literaturiiºi, prin urmare, cade (înãlþându-se!) subincidenþa celor spuse pânã aici, în special –a necesitãþii ei pentru o anume categorie decititori ºi, oarecum mai trist, a necesitãþilorde tot soiul pe care le-a avut ºi le are a le

�

• Uºa pivniþei casei renascentiste clujene (secolul al XVII-lea) aflate în Piaþa Unirii, nr. 22. Foto: Lukács József

potoli întru (supra)vieþuire ºi continuãdãinuire, iatã, deja 20 de ani. Astfel cãApostrof – una dintre revistele cele mai re-prezentative din cultura noastrã – nu e doaro publicaþie care împlineºte douã decenii deexistenþã, aproape simetric întâmplatã petreptele, promontoriile (de sfârºit ºi deînceput) a douã secole, ci e ºi exemplu deperseverenþã în susþinerea unui înalt nivelprofesionist întru respectul valorilor, înpofida impedimentelor ºi dificultãþilor pecare a trebuit ºi trebuie sã le înfrunte. (Celce nu ºtie sã înfrunte nu e de frunte!) Prinurmare, la aniversare, revista Apostrof esteîn egalã mãsurã deja a istoriei literaturii ºiculturii româneºti, precum e ºi a prezen-tului ºi, dupã cum aratã semnele faste, dupãcum spun intuiþiile în pofida timpurilorcrizofalimentarismului, e ºi a viitorului. Lamulþi ani!

�

Paºaportul de trecere

L ITERATURA A fost oaza mea de libertateîn regimul totalitar dinainte de Decem-

brie 1989. Tot ea a însemnat ºi paºaportulde trecere a graniþei dintre cele douã lumi,comunistã ºi capitalistã, în care mi-a fostdat sã trãiesc. Fãcînd revista Euphorion încondiþiile libertãþii reale de dupã Decem-brie 1989, împlineam un vis al altora ºipropria mea vocaþie. Dar la scurtã vreme de la acel romantic episod de acum 20 deani mi-am dat seama cã revistele literare nu mai înseamnã mare lucru, într-o civili-zaþie a imaginii ºi a banului, unde litera-tura în general ºi literatura românã în particular au devenit marginale ºi inutile.Ne încãpãþînãm sã le þinem în viaþã cusacrificiul propriei opere, deºi ele nu maisunt citite/eventual, rãsfoite decît de unpublic tot mai restrîns. Revistele literare nureprezintã o necesitate pentru marele pu-blic, ci un lux al elitelor intelectuale, ulti-mele redute ale culturii înalte în faþa inva-ziei culturii populare/de masã. Dacã n-ar fi subvenþionate de stat/sponsorizate dediferiþi mecena ºi lãsate în voia pieþei, ele ar fi sortite dispariþiei. Trebuie însã sã existe, atîta vreme cît societatea mai credecã elitele promoveazã adevãratele valori careîi asigurã mersul înainte. Trãim cu speran-þa cã nu valorile aleargã dupã bani, ci baniidupã valori. ªi cã aceste reviste vor fi cititeºi peste ani de cei care vor scormoni bi-bliotecile pentru a reconstitui o epocã lite-rarã ori pentru a completa bibliografia ºireferinþele critice la opera unor mari scrii-tori. Revistele literare dau încã iluzia uneiatmosfere a dezbaterii noilor idei ºi a afir-mãrii valorilor, ca un buzdugan aruncatînaintea apariþiei cãrþilor. În prezent, leputem încã asculta foºnetul de hîrtie, privirîndurile sau imaginile tipãrite, mirosi cer-neala, atinge muchiile subþiri ºi suprafeþelenetede, pentru cã revistele sunt obiectereale. Se pare însã cã viitorul le rezervã doaro existenþã on-line/virtualã. Fie ºi aºa, eletrebuie sã existe. Ar mai exista oare viaþãliterarã fãrã reviste? Mã îndoiesc. De aceea,doresc revistei Apostrof, ca ºi celorlalte re-viste literare româneºti, mulþi ani înainte.

�

Respectul pentru valori

D IN PÃCATE, la prima întrebare – ce în-seamnã pentru mine literatura? – nu

pot sã rãspund decât scurt. Dupã ce, multãvreme, literatura a însemnat ceva ce frec-ventam cu pasiune ºi scriam cu plãcere,acum nu mai e decât ceva ce citesc super-ficial ºi nu mai scriu deloc.

La ce e bun ce fac scriitorii? Depinde departea dinspre care priveºti. Dacã te situezila originea ei, acolo unde ea încearcã sã se facã, sã fie scriptibilã, cum ar fi spus Barthes, literatura e – pentru diletant, nu-mai pentru diletant! – un gest incert ºi neli-niºtitor pe care-l suporþi pentru cã îþi dã ºio voluptuoasã ameþealã. E ca o ceaþã înconfuzia cãreia, treptat, încep sã se întreva-dã linii, forme, figuri. Unele care parcã vorsã capete înþeles. E ceea ce redevine litera-tura ºi când o citeºti în sensul scrierii, cândi te substitui, oarecum, autorului ei.

Dacã, în schimb, te aºezi acolo undescrierile au devenit opere asumate ca valoriºi înscrise într-o istorie, lucrurile se vãdaltfel. Literatura nu mai face parte din – sã-i zicem, cu un cuvânt care începe sã obo-seascã – creaþie, ci din culturã. Întrebataltcândva, nu m-ar fi interesat sã insistasupra acestui aspect. Neinteresat de elastãzi, poþi fi acuzat de o culpã ce se pedep-seºte: non assistance à personne en danger.Periclitatã nu e, cum s-ar putea crede, cultura însãºi. Ea continuã sã fie alimenta-tã, în toate sectoarele ei, de opere valide.Periclitaþi sunt beneficiarii ei. Aici e toatãproblema. Se comite astãzi, în mentalitate,dar ºi în instituþii de decizie, cum ar fi Mi-nisterul Educaþiei, o uriaºã eroare. Se crededespre culturã cã e o chestiune care o pri-veºte pe ea însãºi. Cine vrea sã se cultive,cinste lui ºi treaba lui! Sã se descurce cumºtie. Sã nu consume din timpul necesar for-mãrii noului om nou. Problema e pusãgreºit. Cultura priveºte societatea, ºi nu, înexclusivitate, pe oamenii cultivaþi. N-aºmerge pânã la a pretinde cã într-o societateunde culturã nu e nimic nu e, dar aº spunedespre o asemenea societate cã e vai de ea.Sã nu pierdem vremea cu întrebãri de felul:dar societãþile rurale, dar societãþile arhaice?Acestea au o culturã mai ferm structuratãdecât aceea a societãþilor urbane, oricât deevoluate ar fi ele. Societãþile tradiþionale îºiau valorile ºi un respect religios pentru ace-le valori. Sunt ordonate în jurul culturii lor.

Ca sã încerc sã fiu explicit, mã întorcla literaturã ºi rãmân la ºcoalã. Sã luãm oclasã de elevi adolescenþi. Printre ei vor fifiind doi sau trei înzestraþi de la naturãpentru a fi atraºi, potenþial, de literaturã însensul ei de creaþie, dupã cum vor fi fiinddoi sau trei înzestraþi pentru muzicã, pic-turã, gândire… Ideal ar fi ca ei sã aibã par-te de profesori capabili sã-i îndrume. Sã-iajute sã nu rateze ceea ce, chiar ºi înzestratfiind, poþi rata. De cele mai multe ori,aceºti profesori nu vor fi. Totuºi, cândprofesorul de limba românã nu are harul de a înþelege literatura ca proces de creaþie,faptul e regretabil, dar nu e o vinã. Vino-vat va fi profesorul abia când nu va aveaformaþia necesarã pentru a ºti care sunt, în-tr-o perioadã datã, valorile asumate deculturã ºi de ce sunt ele asumate ca va-lori. Ce va obþine profesorul bun din par-tea elevilor? Nu enumãr. Mã limitez la ce

mi se pare a fi esenþial: le va cultiva respec-tul pentru valori. În ºcoala veche – interbe-licã, sã zicem – se ajunsese pânã acolo caelevul sã se simtã împuþinat de ceea ce, dinculturã, nu putuse sã asimileze. Astãzi nuse simte nici mãcar mândru, ceea ce ar pre-supune o anumitã frondã. Se simte în ordi-ne. Are tendinþa sã creadã cã cine se cultivã,cine citeºte e depãºit de mersul vremii, e unînvechit. Iar culmea e cã nu numai „foruri-le“, cu preocuparea lor aproape exclusivã deaspectul pragmatic al vieþii, de meseriilecãutate, de cerere ºi ofertã, contribuie laaceastã situaþie, ci prea adesea unii creatori„postmoderni“ ºi „multiculturali“. Aº puteasã numesc un mare scriitor, un scriitor demare valoare care susþine cu o certitudinesinucigaºã cã nu existã valori. La scara lumiiactuale avem parte de o pletorã de aseme-nea propovãduitori. Iatã de ce la întrebareapusã nu rãspund, cum mi-ar fi pornirea, cãliteratura e bunã pentru cei care o scriu ºipentru cei care o citesc aºa cum e scrisã, cispun cã literatura ar trebui sã facã parte ºidin structura mentalã a celor care n-ocitesc.

Nu adaug consideraþii despre rostulrevistelor literare. Îl gãsesc autoreferenþial.Prin simpla lor persistenþã, revistele ºi-ldovedesc. Douãzeci de ani, câþi împlineºteApostrof, e o dovadã peremptorie. Am sã leîncredinþez misiunea de a-mi dubla afir-maþia, peste alþi douãzeci de ani, urmaºilormei ciocârleºti.

�

O revistã ca o fabricãde oxigen

C ÎND AM început sã scriu versuri, dar ºiscurte naraþiuni care se doreau prozã,

nu am crezut vreodatã cã voi deveni scrii-tor. Era o dorinþã obscurã, un impuls alecãrui consecinþe îmi erau foarte necunos-cute. Un fel de salt înainte cu capul în altãlume, cum numai adolescenþii o pot face.Poate cã nici astãzi nu sînt conºtient, deºiam publicat un numãr de cãrþi ºi cîteva sutede articole, am fãcut pagini literare, iaracum construiesc o revistã de… teatru. Demulte ori îmi spun cã am fost totuºi noro-cos: ºi mie, un zeu „mi-a dat de scris“. Opatimã strãlucitoare, acolo…

Mã întreb ce m-aº fi putut „face“ dacãnu mi s-ar fi nãzãrit cîndva cã aº putea fi ºieu scriitor: o meserie nu ºtiu, sã lucrez ma-nual nu am voinþã (cîteva zile pe lunã, învie ºi prin grãdina pãrinþilor mei, mã fac sãmã cred un erou!), abil în afaceri nu sînt,politica nu mã tenteazã, nici vocaþie mo-nasticã nu am.

Nu ºtiu sã fac nimic concret, aºa cã scriu,dar, sper, nu cu acea conºtiinþã vanitoasã acelui care se crede predestinat pentru asta.Nu, nu aº vrea sã fiu doar un scriitor careþine creionul în mînã ºi nu are habar de lu-mea înconjurãtoare. Oameni ca ãºtia nuprea iubesc omul. ªi-aºa, sînt destule mo-mente în care mã îndoiesc cã lumea dã doibani pe meseria asta. Aº vrea, cu expresiacuiva, sã fiu un suhrid, adicã un om care face bine altuia fãrã sã aibã un motiv pentruasta. Wittgenstein, care ºi-a caracterizat mi-siunea profesoralã prin expresia „nu suntem

10 • APOSTROF

�

Dumitru Chioaru

Livius Ciocârlie

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 11

aici ca sã ne meargã bine“, le recomandainsistent prietenilor sãi mai tineri sã înveþeo meserie manualã pentru a se putea între-þine, iar unii dintre ei, intelectuali strãluciþi,chiar au pus în practicã îndemnul acesta.Filosoful austriac credea cã filosofia estebunã ca sã ne facã sã gîndim mai bine, darnu uita sã le spunã discipolilor cã practica-rea ei profesionalã nu ar putea avea o înrîu-rire fericitã asupra caracterului. Se temeade faptul cã exercitarea acestei profesii îlputea costa bucuria de a fi un om simplu,alãturi de ceilalþi oameni necorupþi de va-nitatea de a fi „ceva“.

N-ar trebui ºi scriitorii sã se pãzeascã devanitatea de a fi… scriitori? Mulþi, preamulþi suntem vanitoºi, afectaþi, ipocriþi cîndvine vorba de „aura“ care ne însoþeºte. Nude multe ori, scriitorii lumii au dat dovadãde o lipsã de exigenþã moralã vecinã cudelirul. Aº vrea sã citesc ºi în România cãrþidespre lipsa de verticalitate a intelectualilorºi scriitorilor români, care sã-mi dea senza-þia de onestã autocriticã, de netrucatã privi-re asupra „speciei“, aºa cum sunt, de pildã,Intelectualii lui Howard Johnson sau Spi-ritul nesãbuit a lui Mark Lilla. Cînd colo,ne întrecem în elogii ºi ditirambi dupã ceam trecut printr-un ºoc moral ºi socialcomparabil cu gulagul, iar prezentul estede tot diform.

Ceea ce doresc sã vãd cel mai mult la unscriitor, dincolo de talentul sãu afirmat înpagina scrisã, ar fi acel bun-simþ al fiinþeicelui care scrie. „Eticul ºi esteticul suntuna“, spunea acelaºi Wittgenstein. Oare ce-o fi însemnând asta? Noi suntem obiº-nuiþi sã elogiem supremaþia esteticului, sãne lãudãm cu rezistenþa prin culturã ºi custrãlucirea magicã a propriului scris, darpãrem sã uitãm cã fiinþa noastrã, dacã a fostcreatã pentru frumos ºi bine, a omis sã fieîntreagã. Artistul trebuie sã fie dedicat ºifrumosului, ºi binelui în acelaºi timp. Eprea simplist?

Na, cã am stricat momentul „festiv“!Dar mi s-a pãrut important sã dedic acestarticol acelora care încã mai sperã cã scrii-torul nu este doar o statuie mergând pe Calea Victoriei sau un invitat de lux la re-cepþiile potentaþilor, ci un om ca toþi oame-nii, pentru care scrisul sãu este o bunãmuncã „manualã“: face ca prin bunãtateaºi dãruirea sa umanã sã rãsarã fructele ade-vãrului pentru toþi. „Locul intelectualuluieste în Agora, nu la Curtea Regelui“, spu-nea Leszek Kolakowski. Sã ne þinem, pe câtputem, de acest „imperativ“ etic ºi estetic.Cei mai buni scriitori români asta fac ºicred cã pentru asta m-am apucat de scris ºicontinui ºi azi, într-o epocã în care am des-tul de multe motive sã nu fiu chiar bucurosde alegere. ªi ca mine, destui. Sãrãcia încare se zbat scriitorii români este ºi din vinanoastrã, nu doar a politicienilor. ªi-apoi, sãfim serioºi – noi nu suntem mai sãraci de-cât mulþi dintre sãracii þãrii: avem cãrþilenoastre ºi altele câteva de scris înainte, darºi posibilitatea de a gîndi liber într-o þarãpentru libertatea cãreia au murit oameni.Avem oameni ai scrisului care îºi înnobilea-zã breasla, în ciuda cedãrilor ei mai vechi ºimai noi. Avem reviste, aºa ca Apostrof, caresînt reprezentante ale eleganþei spiritului ºicampioane ale restituirii memoriei noastreculturale ºi istorice, active critic ºi dispuseconstant la dialog.

Uite, ca „oltean“, mã bucur enorm cândvãd noi pagini din arhiva Ion D. Sîrbu

publicate în revista condusã de infatigabilaMarta Petreu ºi mã gîndesc cã pentru uniiscrisul chiar a fost crucea lor. A meritat. Ca„evreu“, mã bucur de susþinerea constantãarãtatã de revistã lui Norman Manea ºiscrisului sãu, într-o vreme cînd persoana sanu este înghiþitã de anumite cercuri elitaredin Bucureºti. Ca „basarabean“, aº dori ºiun dosar aniversar Paul Goma, pentru cãgenerozitatea Martei Petreu poate face ºiaºa ceva. Ca scriitor român, îmi doresc câtmai multe ºi meritorii reviste ºi instituþii deculturã unde arta de calitate ºi dialogul sãprevaleze.

În fond, cãrþile ºi revistele bune pe carele facem ar trebui sã fie oxigenul pe care îlproducem pentru ca toþi sã respirãm nor-mal. Acel „nu suntem aici ca sã ne meargãbine“ asta ar putea însemna: puþinã jertfãindividualã a fiecãruia dintre noi pentru cabinele comun sã fie posibil.

Apostroful produce, între alte fabriciliterare, acest oxigen de 20 de ani. Îi dorescsã funcþioneze zeci ºi zeci de ani de aiciînainte, pentru sãnãtatea intelectualã ºimoralã a românilor. Scriitori – sau oamenicare muncesc cu mâinile proprii.

�

O invenþie fericitã

Dragã Marta,

C ITIND ÎNTREBÃRILE tale „stîngace“ (lace bun literatura, literatura românã în

particular… la ce bun revistele literare pecare vã încãpãþînaþi sã le faceþi, la ce bunmunca voastrã ciudatã ºi „inutilã“), mi-avenit spontan sã compar activitatea voas-trã, a fãcãtorilor de reviste literare în Ro-mânia, cu activitatea mea de românist înOccident (de profesor de literaturã românã,de critic ºi istoric literar, de traducãtor), în-cercat foarte des, ca ºi voi, ca ºi tine, de ace-laºi sentiment de „inutilitate“… ªi totuºi…

Precum scriai în nr. 1 al revistei, „Da, la Echinox am fost fericiþi“, am convingereacã ai putea sã scrii, la împlinirea vîrstei de

20 de ani a revistei: „Da, la Apostrof am fostfericiþi/am fost fericitã“. Ca ºi tine, ºi eu, laîmplinirea unei vîrste de aproape pensio-nar, pot sã afirm: „Da, la literatura românãam fost fericit“.

Am recitit acum, cu prilejul aniversãrii,„predoslovia“ ta din nr. 1, Izgonirea dinparadis (hazardul uneori norocos al vieþii afãcut ca în iunie 1990 sã fiu la Bucureºti– prima mea emoþionantã cãlãtorie înRomânia de dupã Revoluþie – ºi sã gãsesc,curios de toate noutãþile literare, revistaasta nouã abia apãrutã la Cluj, condusã deMarta Petreu, despre care nu ºtiam maimult decît cã face parte din generaþiaoptzeciºtilor), unde explicai titlul, cam ciu-dat, al revistei. Îmi suna în minte, rãsfo-ind-o, versul unui poet (pe atunci – cîndscria poezia respectivã – încã poet): „noiiubim linioara, noi nu iubim apostroful“,dar am înþeles imediat sensul programului:

Vremea paradisiacã a Echinox-ului a trecut.A sosit ceasul Apostrof-ului. Adicã al sunetu-lui care, dintr-un accident istoric, a fost pînãacum absent. Generaþia absentã, redusã latãcere ºi imaturitate socialã, generaþia cvasi-interzisã de-a lungul ultimului deceniu, ge-neraþia frustratã […] încearcã sã-ºi revelepropriul sunet regãsit acum. […] Ne-liberipentru culturã fiind, obligaþi moral sãprivim realitatea socialã ºi politicã în faþã,iatã, inventãm structura unui sunet absent,inventãm Apostrof-ul…

O invenþie care s-a dovedit într-adevãrfericitã ºi de care poþi fi mîndrã (þi-o spunfãrã nicio umbrã de adulaþie!).

De atunci am început sã iubesc Apostro-ful, deºi în primii ani a fost cam greu sã facrost de revistã; numai din 1994 ºi mai alesdin 1995, cînd am început colaborarea, amprimit revista cu regularitate ºi colecþia numai are lipsuri. Timp de aproape douã de-cenii, Apostroful, cu apariþiile sale lunare,cu numerele sale duble ºi triple, cu dosarelesale, cu apariþiile sale sub formã de carte, afost un preþios însoþitor în drumul meu îninteriorul culturii ºi literaturii române.

Ad maiora! �

(Continuare în p. 21)

• Porþi cu ancadramente în stil baroc, una pentru pietoni, cealaltã pentru cãruþe, ale casei clujene din bule-vardul Eroilor, nr. 4. Foto: Lukács József

12• APO

STROF

• Detalii din pagini ale Apostrofului, anul III, 1992

D O S A R

D O S A R

De la umbra cuvintelor la umbra realitãþii

Povestirile fantastice ale ANEI BLANDIANA (I)

Î N 1977, an în care a dat tiparului cel de-al ºaselea volum de poezii, Somnul

din somn, Ana Blandiana debuteazã înprozã cu Cele patru anotimpuri, titlu care îºigãseºte o explicaþie în subtitlurile celorpatru povestiri fantastice care compun car-tea: Capela cu fluturi (Iarna), Dragi spe-rietori (Primãvara), Oraºul topit (Vara),Amintiri din copilãrie (Toamna). Experienþaprozei fantastice urma sã îºi gãseascã o con-tinuare în volumul Proiecte de trecut, din1982, care cuprinde unsprezece povestiri:O ranã schematicã, Zburãtoare de consum,La þarã, Reportaj, Cel visat, Proiecte de tre-cut (povestire ce dã ºi titlul cãrþii), Gimnas-tica de searã, Imitaþie de coºmar1, Lecþia deteatru, Rochia de înger, Biserica fantomã.

Cele douã cãrþi vor fi reluate împreunãîntr-o ediþie din 1995, sub titlul Imitaþie decoºmar, iar în 2004 sub titlul Oraºul topit ºialte povestiri fantastice.

Alegerea autoarei de a-ºi lãrgi orizontu-rile de la versuri la scriitura în prozã (careîºi va gãsi urmarea în romanul Sertarul cuaplauze, publicat în 1992) pãrea sã rãspun-dã unei nevoi specifice de deplinãtate a ex-presiei:

Existã momente în care scrisul versurilor numã mai mulþumeºte, când lipsa de concret apoeziei ºi legile subminãrii ei mã stânjenesc:existã momente în care simt nevoia uneiconstrucþii mai mari, mai complete, cândtânjesc dupã arhitectura unei cãrþi definito-rii, care sã mã cuprindã exhaustiv [...] Dareste destul sã încep sã scriu prozã ca sãdescopãr uimitã cum complet nu înseamnãabsolut, ºi sã sufãr dupã poezia a cãrei pãrã-sire îmi apare deodatã ca o laºitate ºi o de-gradare. (Coridoare de oglinzi, 1984)

Experienþa prozei nu urma sã însemne, aºa-dar, abandonarea activitãþii poetice ºi, pânãazi, în ansamblul operei, volumele de poe-zie (douãsprezece la numãr din 1964 în2004; acestora li se mai adaugã cele treivolume de poezie pentru copii ºi cele ºaseantologii, tot mai cuprinzãtoare, eºalonatede-a lungul timpului) sunt mai numeroasedecât cele de prozã (cele trei opere citate,cãrora mai trebuie adãugate volumele deeseuri ºi notele de cãlãtorie), într-o co-existenþã, desigur, nu conflictualã, dar bi-neînþeles inegalã, în care se proiecteazã în prim-plan scriitura poeticã2.

Alegerea autoarei de a scrie povestirifantastice are diferite motivaþii. În primulrând, se cuvine sã remarcãm cã atare mo-

dalitate literarã se înscrie în tradiþia care, încontextul romantismului târziu, fusese inauguratã în literatura românã de MihaiEminescu, cu nuvela Sãrmanul Dionis (1872-1873), sub înrâurirea celor întâmplate maiînainte în Occident, mai cu seamã în lite-ratura germanã ºi în cea francezã. Prozafantasticã româneascã avea sã se îmbogã-þeascã, de-a lungul timpului, prin aportul

altor scriitori, dintre care unii de primãmãrime: Ion Luca Caragiale, Gala Galac-tion, Ion Agârbiceanu – la trecerea dintrecele douã veacuri; Mateiu I. Caragiale,Urmuz, Ion Minulescu, Cezar Petrescu,Gib I. Mihãescu, Pavel Dan – în perioada in-terbelicã; Al. Philippide, Laurenþiu Fulga,Oscar Lemnaru – în anii ’40; Vasile Voicu-

• Ana Blandiana

�

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 13

14 • APOSTROF D O S A R

lescu, ªtefan Bãnulescu, A. E. Baconsky –în anii ’60-’80. La aceastã listã, deºi bogatã,deloc exhaustivã, se cuvine sã adãugãmnumele celui mai de seamã reprezentantal acestui filon al prozei, Mircea Eliade, atâtpentru operele scrise în România, începândcu Domniºoara Christina (1936), cât ºi pen-tru operele scrise în exil, între care se distingnuvela Pe strada Mântuleasa ºi povestirea Laþigãnci. Scriitorii citaþi ilustreazã – într-undialog fecund cu tradiþia mitologicã ºi folclo-ricã autohtonã ºi cu creaþiile altor culturi –diverse modalitãþi ale fantasticului. SergiuPavel Dan, cel mai important cercetãtor aldomeniului, a schiþat o tipologie posibilã:miraculosul mitologiei autohtone, fantas-ticul ca rãsturnare inacceptabilã a verosi-milului, fantasticul doctrinar, fantasticul„voinþei de mister“, fantasticul absurd3.Povestirile Anei Blandiana sunt parte, aºa-dar, a unui filon bogat ºi cu multiple faþete.

Existã apoi în opera Anei Blandiana oafinitate, la nivelul poeticii, între cuvântulpoeziei ºi concepþia fantasticului. În ambeleexperienþe creative revine în mod semnifi-cativ cuvântul-metaforã „umbrã“.

Sã citim poezia intitulatã Vânãtoare, dinvolumul Ochiul de greier, din 1981: „N-amalergat niciodatã dupã cuvinte, / Tot ce-amcãutat / Au fost umbrele lor / Lungi, argin-tii, / Târâte de soare prin iarbã, / Împinsede lunã pe mare, // Nu am vânat niciodatã/ Decât umbrele vorbelor – / E o foarteiscusitã vânãtoare / Învãþatã de la bãtrâni /Care ºtiu / Cã din cuvânt / Nimic nu e maide preþ / Decât umbra / ªi cã nu mai au umbrã / Cuvintele care ºi-au vândut sufletul“.

Existã pe de-o parte materialitatea cu-vântului, perceputã ca „dar tragic“ („Tot ceating se preface-n cuvinte / Ca-n legendaregelui Midas“, scrie autoarea în poezia Da-rul din cea de-a doua culegere, Cãlcâiulvulnerabil), iar de cealaltã, aproape vrândsã scape de acest „blestem“, nevoia de aajunge la esenþa misterioasã a cuvântului,la sufletul acestuia. Aceastã „vânãtoare“ a„umbrei cuvintelor“ este însã supusã riscu-lui: cuvintele pot sã-ºi piardã umbra, partealor cea mai de preþ, îºi pot vinde sufletul.Metafora, în contextul acelor ani, era trans-parentã. Cuvintele poeziei îºi vânduserãadesea propriul lor suflet, trãdând esenþalor specificã. Aceastã trãdare însemnaseaservirea ºi obedienþa necondiþionatã lapreceptele ideologiei, cu renunþarea de consecinþã la orice finalitate esteticã ºi laliricitate ca adevãratã esenþã a poeziei. Lapolul opus, cu toate acestea, tocmai utili-zarea cuvântului poetic în scopuri etice,„morale“, este simþitã ca un risc care i-arputea compromite valoarea pe plan estetic,datoritã angajãrii excesive.

Problema aceasta nu era defel minorã.În volumul de eseuri din 1976 (Eu scriu, tuscrii, el, ea scrie) putem citi un pasaj carepune în evidenþã un aspect important le-gat de scris ºi de condiþia scriitorului.Acesta este redactat într-un ton neutru, lapersoana a treia, dar e limpede cã autoarease simte implicatã la persoana întâi:

Existã scriitori care, obsedaþi de categoriilemorale, ajung, chiar dacã n-ar vrea, înatingere cu politicul. Este o atingere uimitãºi dramaticã, izvorâtã din contradicþia învirtutea cãreia artistul îºi este suficient sieºi– „sfânt trup ºi hranã sieºi“ – deci indepen-dent de circumstanþe, ºi, în acelaºi timp, el

este cel ce nu se poate împiedica sã suferepentru toþi, sã fie, deci, dependent de dure-rea tuturor.

În intervenþia sa la Congresul L’intellettua-le e la rivoluzione: l’esempio rumeno [Inte-lectualul ºi revoluþia: exemplul românesc](Roma, 13-16 mai 1991), Ana Blandiana,spre a lãmuri motivele pentru care a fost înmod repetat supusã rigorilor cenzurii, îndecursul activitãþii sale, preciza:

Vorrei, però, richiamare l’attenzione sulfatto che ogni volta […] non si trattava ditesti politici, ma di semplice letteratura, unaletteratura considerata pericolosa solo per-ché vera. In una società in cui l’unica mate-ria prima abbondante era la menzogna el’unica realtà incontrovertibile era l’appara-to repressivo […] la verità estetica diventa-va […] un atto sovversivo, quindi politico. Sonoarrivata così alla politica senza volerlo [corsividi M.C.], resistendo semplicemente allecause che, ogni volta, volevano allontanar-mi dal mio destino4.[Aº dori totuºi sã atrag atenþia asuprafaptului cã de fiecare datã [...] nu era vorbade texte politice, ci de simplã literaturã, o li-teraturã consideratã periculoasã pentru sim-plul fapt cã era adevãratã. Într-o societate încare singura materie primã abundentã eraminciuna ºi unica realitate indiscutabilã,aparatul represiv [...] adevãrul estetic devenea[...] un act subversiv, aºadar politic. Aºa se facecã am ajuns la politicã fãrã sã vreau [subli-nierea lui M. C.], rezistând pur ºi simplucauzelor care, de fiecare datã, voiau sã mãîndepãrteze de destinul meu.]

Mai adãuga totuºi, referindu-se implicit laanumite aspecte ale poeziei sale ºi rãspun-zând întrebãrii de ce scriitorilor ºi, mai cuseamã, poeþilor, în situaþia specificã a þãrilorest-europene, li se atribuise o aurã – care înorice moment putea fi consideratã dreptcorpus delicti – de grãitori de adevãr:

La risposta a questa domanda è disarman-te nella sua semplicità: perché i poeti sonodetentori di un’arma segreta che nessunacensura può annientare del tutto, la metafo-ra. In un mondo in cui non si possono no-minare le cose in modo diretto, la metafora,questa comparazione cui manca un termine(come dicono i professori di letteratura),riesce a trasportare (come dicono i profes-sori di greco) il senso mascherato da cuinasce il pensiero, dunque la rivolta. In tuttii paesi dell’est, la metafora è stata usata come una bomba che esplode, a metà stra-da, tra scrittore e lettore, quando la veritàdell’uno, pronunciata per metà, era com-pletata dalla metà vissuta dall’altro, in unacomprensione complice e sovversiva. In talmodo, i poeti sono diventati i polmoni attra-verso cui i popoli cercavano di salvarsi,respirando l’aria sempre più rarefatta dellalibertà. In tutti i paesi dell’est, l’impatto dellapoesia degli ultimi decenni è stato immen-so e, evidentemente, molto più che lette-rario, mentre i poeti sono stati costretti aprendere il posto dei pensatori e talvoltaanche dei leaders politici, morti anni addie-tro in prigione, o ancora non nati.[Rãspunsul la aceastã întrebare este dezar-mant în simplitatea sa: fiindcã poeþii suntdeþinãtorii unei arme secrete pe care niciocenzurã nu o poate anihila întru totul, ºianume metafora. Într-o lume în care nu sepot numi lucrurile în mod direct, metafora,aceastã comparaþie cãreia îi lipseºte untermen (cum spun profesorii de literaturã)reuºeºte sã transporte (cum spun profesoriide greacã) sensul mascat din care ia naºteregândul, aºadar revolta. În toate þãrile dinEst, metafora a fost folositã drept bombã

care explodeazã, la jumãtatea drumului,între scriitor ºi cititor, atunci când adevãrulunuia, rostit pe jumãtate, se completa cujumãtatea trãitã de celãlalt, într-o înþelegerecomplice ºi subversivã. Astfel, poeþii au de-venit plãmânii prin care popoarele încercausã se salveze, respirând aerul tot mai subþiatal libertãþii. În toate þãrile din Est, impactulpoeziei ultimelor decenii a fost uriaº ºi, înmod desluºit, mult mai mult decât unulstrict literar, în vreme ce poeþii s-au vãzutsiliþi sã ia locul gânditorilor ºi câteodatãchiar pe cel al liderilor politici, morþi cu aniîn urmã în închisori, sau nenãscuþi încã.]

Pe mãsurã ce sporeau aberaþiile în viaþa so-cialã ºi politicã (în România anii optzeci aufost definiþi de criticul Mircea Zaciu înJurnal drept „deceniul satanic“), scriitoru-lui nu-i mai era de ajuns sã profereze ade-vãruri estetice, închis în propriul turn defildeº, sau sã se slujeascã de metaforã pen-tru a instaura un dialog „subversiv“ cu pu-blicul cititor: devenise necesarã, cu toateriscurile aferente, o implicare mai directã.Cele patru poezii publicate de Ana Blan-diana în decembrie 1984 în revista Amfi-teatru, retrasã imediat ºi trimisã la topit,rãspundeau unei atari exigenþe ºi trebuiecitite, aºadar, din aceastã perspectivã5. Înaceste texte, discursul metaforic se întreþesecu o luare de cuvânt încãrcatã de o incisivi-tate ineditã ºi în egalã mãsurã dramaticã,precum în Eu cred, care începe ºi se încheiecu aceste versuri: „Eu cred cã suntem unpopor vegetal / […] / Cine-a vãzut vreo-datã / Un copac revoltându-se?“.

În prozã, rolul pe care metafora îl are înpoezie putea fi asumat de procedeele nara-tive utilizate de genul „fantastic“. Alegereade a scrie povestiri fantastice îºi are obârºia,aºadar, ºi în motivaþii, sã le numim astfel,contingente: într-un context în care oriceoperã literarã trebuia supusã controluluisever al cenzurii (primul volum de povestiriavea sã fie iniþial respins cu motivaþia „ten-dinþe antisociale“; cel de-al doilea, blocatiniþial de cenzurã, urma sã fie publicat doarîn urma atribuirii la Viena a Premiului in-ternaþional Gottfried von Herder), genulfantastic putea masca cel mai bine anumiteconþinuturi.

Astfel, dupã cum s-a observat,

nel fantastico contemporaneo, la bugia, lacreazione narrativa immaginaria, vieneimpiegata per dire la verità. In altre parole,la menzogna fantastica riesce a esprimereverità che la storia documentaria ha spessopreferito passare sotto silenzio6.[în fantasticul contemporan, minciuna,creaþia narativã imaginarã, este utilizatã pentru a spune adevãrul. Cu alte cuvinte,minciuna fantasticã reuºeºte sã exprime adevãruri pe care istoria documentarã a pre-ferat adesea sã le treacã sub tãcere.]

Povestirile Anei Blandiana se situeazã, celpuþin parþial, în perspectiva indicatã deGünther Grass ºi Salman Rushdie, adicã îºiau originea

dal concetto basilare che romanzi, raccon-ti, storie immaginarie sono tutti «bugie chedicono la verità», e che pertanto, in un’epoca in cui coloro che dovrebbero esseredeputati a formare le opinioni della genteinventano finzioni, diventa un dovere delloscrittore fantastico raccontare la verità, amodo suo, ovviamente, attraverso i sogni,i desideri, le fantasie, passando in una solafrase «dalla piatta realtà che si vede e che sipuò toccare, a ciò che sta dentro le cose»7.

�

[în conceptul de bazã dupã care romanele,povestirile, poveºtile imaginare sunt tot atâtea „minciuni care spun adevãrul“ ºi cã,prin urmare, într-o epocã în care cei carear trebui delegaþi sã formeze opiniile oame-nilor inventeazã ficþiuni, devine o datorie ascriitorului de fantastic sã povesteascã ade-vãrul, în felul sãu, evident, prin mijlocireaviselor, dorinþelor, fanteziilor, trecând într-osingurã frazã „de la realitatea banalã care sevede ºi se poate atinge la ceea ce sãlãºluieºteînlãuntrul lucrurilor“].

Cu toate acestea, se poate întâmpla capovestirea definitã drept fantasticã sã fieefectiv o ficþiune, în înþelesul cã evenimen-tele narate sunt fapte care s-au întâmplat cuadevãrat, dar sunt atât de neverosimile, în-cât par inventate, imaginare, evocate cu unsoi de „hiperrealism fantastic“8.

La fel ca ºi alþi scriitori care au abordataceastã manierã narativã, ºi Ana Blandianaºi-a exprimat opiniile asupra fantasticului.Gãsim o primã ºi concisã definiþie pe ceade-a patra copertã a volumului Cele patruanotimpuri: „Fantasticul nu este opus rea-lului, este doar o înfãþiºare mai plinã desemnificaþii a acestuia. La urma urmei, a-þiimagina înseamnã a-þi aminti“. Este greude spus dacã aceasta este o definiþie de au-tor (recenzorii timpului o citeazã cel maiadesea ca atare) sau dacã este vorba de osintezã redacþionalã a pasajului care se re-gãseºte în Dragi sperietori (Primãvara):

Fantasticul nu este opus realului, este doaro înfãþiºare mai plinã de semnificaþii a aces-tuia, ºi dacã memoria mea logicã este în-tr-adevãr lacunarã, cea senzorialã ºi cea vizu-alã ºi cea a visului îºi pãstreazã întreaga acu-rateþe, rãmânând într-o perpetuã ºi haluci-nantã stare de veghe. Pot sã mã bizui pe ele.

Este mai cuprinzãtor ºi mai îndeaproapedefinitoriu fragmentul ce introduce poves-tirea Biserica fantomã, pe care îl reproducemparþial în cele ce urmeazã:

... simpla întâmplare a unui fapt [nu este]capabilã sã-l scoatã din perimetrul ima-ginarului, dupã cum umbrele fantastice aleunei întâmplãri [sublinierea lui M. C.] nusunt suficiente pentru a o sustrage pe aceas-ta imperiului efectivitãþii. [...] Realitatea ºiirealitatea coexistã, paralel, independenteuna de alta ºi indiferente chiar una alteia încea mai mare parte a timpului. E adevãratînsã cã în rarele momente când se ating,amestecul lor este reciproc revelator: unelement fantastic trecut prin realitate se întoarce în imaginar întãrit de autoritateaacestei verificãri, iar un element obiectivajuns în irealitate se încarcã de semnificaþiicapabile sã-i prefacã existenþa din care,pentru o clipã doar, a evadat.

Terminologia la care se recurge cel maifrecvent între cercetãtorii fantasticului estediferitã, întrucât fantasticul tradiþional seconfigureazã, cel mai adesea, într-o manierãdiferitã. Iatã o mostrã sinteticã. Cât priveºteraportul dintre real ºi fantastic în momentulgenetic, constitutiv, putem identifica o liniecare evidenþiazã ideea de „rupturã“ (Castex,1951: „intruziune brutalã a misterului înviaþa realã“; Schneider, 1964: „rupturã, sfâ-ºiere neaºteptatã în experienþa vieþii coti-diene“; Vax, 1965: „rupturã a constantelorlumii reale“; Caillois, 1965: „rupturã a or-dinii recunoscute, irumpere a inadmisibi-lului în legitatea inalterabilã cotidianã“9).Cât priveºte, în schimb, momentul final,concluzia textului fantastic, putem identi-

fica o linie a „ezitãrii“ – „inexplicabilitãþii“,reprezentatã, respectiv, de Todorov ºi deLugnani.

Meritã sã amintim nucleul central alteoriei lui Todorov, considerat un punct dereferinþã indispensabil:

In un mondo che è sicuramente il nostro,quello che conosciamo, senza diavoli, né sil-fidi, né vampiri, si verifica un avvenimentoche, appunto, non si può spiegare con leleggi del modo che ci è familiare. Colui chepercepisce l’avvenimento deve optare peruna delle due soluzioni possibili: o si trattadi un’illusione dei sensi, di un prodotto dell’immaginazione, e in tal caso le leggi delmondo rimangono quelle che sono, oppurel’avvenimento è realmente accaduto, è parteintegrante della realtà, ma allora questarealtà è governata da leggi a noi ignote. Oil diavolo è un’illusione, un essere imma-ginario, oppure esiste realmente come tuttigli altri esseri viventi, salvo che lo si incon-tra di rado. Il fantastico occupa il lasso ditempo di questa incertezza; non appena si èscelta l’una o l’altra risposta, si abbandonala sfera del fantastico per entrare in quella diun genere simile, lo strano e il meraviglio-so. Il fantastico è l’esitazione provata da unessere il quale conosce soltanto le leggi na-turali, di fronte a un avvenimento apparen-temente soprannaturale10.[Într-o lume care e desigur lumea noastrã,cea pe care o cunoaºtem, fãrã diavoli, nicisilfide ºi nici vampiri, are loc un evenimentcare, iatã, nu se poate explica prin legilelumii familiare nouã. Cel care percepe eve-nimentul cu pricina trebuie sã aleagã întredouã soluþii posibile: fie este vorba de o ilu-zie a simþurilor, de un produs al imaginaþiei,ºi în acest caz legile lumii rãmân cele care aufost ºi pânã atunci, fie evenimentul s-aîntâmplat cu adevãrat, este parte integrantãa realitãþii, dar atunci aceastã realitate esteguvernatã de legi necunoscute nouã. Fie dia-volul este o iluzie, o fiinþã imaginarã, fieexistã într-adevãr la fel ca toate celelaltefiinþe vii, doar cã îl întâlnim arareori. Fan-tasticul ocupã segmentul temporal al acesteiincertitudini; de îndatã ce alegem un rãs-puns sau celãlalt, abandonãm sfera fanta-sticului pentru a intra în cea a unui gen si-milar, straniul ºi miraculosul. Fantasticul esteezitarea încercatã de o fiinþã care cunoaºtedoar legile naturale în faþa unui evenimentaparent supranatural.]

„Ezitãrii“ lui Todorov drept condiþie afantasticului, Lugnani îi contrapune condi-þia „inexplicabilitãþii“, care nu implicã ne-siguranþa alegerii între douã opþiuni, cilipsa soluþiilor:

Il nodo vero del problema […] consiste nelfatto che al livello della conclusione e degliesiti del racconto, là dove per forza tutti inodi vengono al pettine, si scopre che lacategoria naturale-soprannaturale e lo scon-tro conseguente fra spiegazione razionaleinverosimile e spiegazione soprannaturaleverosimile non stanno al fondo dell’esitofantastico del racconto e sono invece supe-rati, bruciati e consunti nella dinamica nar-rativa che li ha utilizzati. […] L’impasse fan-tastica […] non è affatto una esitazione fraqualcosa e qualcosa d’altro, ma appunto unostato assoluto di stallo, un insuperabileinceppamento del paradigma, insuperabileproprio perché non si riconoscono se non le leggi della natura. All’origine dell’atto di narrazione fantastico e al fondo dell’attodi lettura fantastico c’è il blocco gnoseolo-gico che deriva da questa inesplicabilità11.[Adevãratul nod al problemei [...] constã înfaptul cã la nivelul concluziei ºi al rezulta-telor povestirii, acolo unde prin forþa lucru-rilor toate nodurile ajung sub pieptene,

descoperim cã categoria natural – suprana-tural ºi confruntarea de consecinþã dintreexplicaþia raþionalã neverosimilã ºi explicaþiasupranaturalã verosimilã nu se aflã la bazarezultatului fantastic al povestirii, ci cã sunt,în schimb, depãºite, arse ºi consumate îndinamica narativã care le-a utilizat. [...]Impasul fantastic [...] nu e defel o ezitareîntre ceva ºi altceva, ci este în schimb o stareabsolutã de ºah, o fundãturã de netrecut aparadigmei, de netrecut fiindcã nu recu-noaºtem decât legile naturii. La origineaactului narativ fantastic ºi la baza actuluide lecturã fantastic existã blocajul gnoseolo-gic care derivã din aceastã inexplicabilitate.]

În concepþia fantasticului exprimatã de AnaBlandiana, pare exclusã orice idee de„rupturã“, de neputinþã a concilierii; aces-tora i se opune implicit ideea de interferen-þã, o interferenþã „reciproc revelatoare“. Înacest raport paradoxal imaginaþia are un rolcovârºitor, imaginaþie care, la rândul sãu,este solidarã cu memoria „senzorialã“ ºi cucea „oniricã“. Nu pare exclusã însã ideea de„ezitare“ a lui Todorov, dupã cum se întâm-plã, spre exemplu, în finalul povestirii Bise-rica fantomã, sau cea de „inexplicabilitate“,precum în Lecþia de teatru.

Dacã scrisul în versuri presupune cerce-tarea „umbrelor cuvintelor“ ºi utilizareametaforei, povestirile care se fundamentea-zã pe poetica fantasticului, aºa cum îl con-cepe Ana Blandiana, trebuie sã surprindã„umbrele fantastice“, „semnificaþiile“, careemaneazã din realitatea însãºi, din care suntun aspect tot atât de esenþial, un soi de su-flet. Putem, aºadar, afirma cã existã, cu ex-cepþia motivaþiilor contingente arãtate maisus, o linie de continuitate între cele douãexperienþe ale scriiturii, pe lângã faptul cãse pot releva afinitãþi textuale precise întreunele poezii ºi unele povestiri.

Trebuie totuºi sã adãugãm cã, deºi semenþine valabilã poetica fantasticului expu-sã mai sus în nucleul ei esenþial, în practicascrisului, adicã în realizarea concretã a celorcincisprezece texte, prozatoarea experimen-teazã diferite modalitãþi ale naraþiunii.

Primul volum, Cele patru anotimpuri, seprezintã ca fiind mai unitar. Bazându-se peintrospecþia psihologicã, naratoarea utili-zeazã cu precãdere dimensiunea oniricã ºivizionarã pentru explorarea din perspectivãnarativã a „irealitãþii imediate“ (reiau sin-tagma lui Max Blecher, scriitorul indicat decriticã drept cel mai apropiat dintre pre-decesori12) a propriei interioritãþi, precumºi a percepþiei discontinue pe care aceastao are asupra realitãþii exterioare. În carteaurmãtoare, Proiecte de trecut, realitatea in-terioarã va trebui sã se mãsoare cu o „rea-litate imediatã“ diferitã, impusã dramaticde istorie: de aici derivã deschiderea sa te-maticã mai amplã.

În volumul de început, „trecerea pragu-lui“ dintre dimensiunea realitãþii ºi cea fan-tasticã are loc în patru locuri – o capelãabandonatã, un cimitir, marea, un depozitde carte – în care protagonista trãieºte totatâtea experienþe existenþiale fundamentale,care pot fi considerate experienþe iniþiaticeîn adevãratul sens al cuvântului. În primapovestire, Capela cu fluturi (Iarna), prezen-þa misterioasã ºi inexplicabilã a fluturilordevine din ce în ce mai neliniºtitoare ºi maiameninþãtoare, într-atât încât nu este defelnepotrivit sã vorbim de iniþierea în moarte,dat fiind cã, în povestire, atare valenþã paresã capete o importanþã deosebitã în cadrul

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 15D O S A R

�

16 • APOSTROF D O S A R

simbolismului complex al cãrui vehicul estefluturele. În povestirea Dragi sperietori (Pri-mãvara), prezenþa copiilor-flori între mor-mintele din cimitir, unde protagonistaajunge atrasã în mod irezistibil de o pre-zenþã misterioasã, poate sã trimitã la o ini-þiere în sexualitate, însoþitã totuºi de un felde teamã de maternitate, la care pare sã facãaluzie dialogul dintre femeie ºi copiii-flori.Marea din cea de-a treia povestire, Oraºultopit (Vara), dupã momentul apocalipticevocat de titlu, al cãrui unic martor supra-vieþuitor a fost protagonista, este fãrã în-doialã „simbolul dinamicii vieþii“13. Dinmare va fi aruncat afarã delfinul, simbol alregenerãrii14 (vom reveni asupra acestei te-me) ºi de cãtre mare este primitã protago-nista, într-un „schimb de ostatici“ dintrecele douã elemente, pãmântul ºi apa: dupãce a asistat la disoluþia uscatului, care repre-zenta stabilitatea (sunt memorabile ºi sem-nificative, în contextul tematic al povesti-rilor, paginile în care se descrie lichefiereabibliotecii ºi dizolvarea cãrþii: „Cred cãatunci m-a cuprins spaima, în clipa cândam înþeles cã literele dispãruserã definitiv,înainte de a fi apucat sã le citesc. Am înce-put sã strig îngrozitã, sã depãn într-unghem absurd funia aceea moale pe care oîntinsesem prin camerã ºi care fusese cu câ-teva clipe înainte gândirea cuiva. [...] Nuse putea spune cã toate aceste cãrþi, desprecare ºtiam cã e destul sã le deschid pentrua înþelege totul, sã disparã deodatã, înaintede a-mi fi transmis ce aveau de transmis“),protagonista povestirii va intra în mare,pãºind pe cãrarea luminoasã desenatã delunã pe apã.

Motivul cãrþii, prefigurat pasager în po-vestirea precedentã, este însã punctul cen-tral al celei de-a patra povestiri, Amintiridin copilãrie (Toamna), care adoptã, ca ºicele de dinainte, procedeul naraþiunii lapersoana întâi, frecvent în tradiþia povestiriifantastice, ºi care va fi reluat în cea mai ma-re parte a povestirilor din cel de-al doileavolum. Nu este vorba de un simplu arti-ficiu literar, cu eul narator care devine per-sonaj. Componenta autobiograficã susþinesusþine aici rolul esenþial pe care urmeazãsã îl aibã în multe din povestirile urmã-toare, întreþesute cu elemente autobiogra-fice „reale“, la fel cum reale „istoric“ suntºi unele evenimente evocate. Acest „auto-biografism“ este inaugurat în mod ideal dechiar titlul povestirii, Amintiri din copilãrie,care mai e, la fel ca altele ºi în tradiþia ge-nului fantastic (ne gândim la Hoffmannºi Poe), povestirea unei „aventuri“, termencare se repetã în acest text ºi în alteledeopotrivã: aici protagonista, la fel ca ºiautoarea între anii 1975 ºi 1977, are func-þia de bibliotecar care trebuie sã preia cãrþi– puse la index, interzise – într-un depozitsituat în vecinãtatea Bucureºtilor. Reuºeºtesã intre în misteriosul depozit, unde totuºinu-i va fi cu putinþã sã-l întâlneascã pe deo-potrivã de misteriosul administrator, ciintrarea în aceastã realitate paradoxalã, înaceastã lume a cãrþii interzise, provoacã alu-necarea în fantastic, „trecerea pragului“:recuperarea prin memoria, iniþial olfactivã,a unor episoade cruciale din copilãrie, le-gate de carte ºi de figura tatãlui, face ca„aventura“ sã devinã o adevãratã iniþiere aprotagonistei în lumea scrisului ºi, în con-secinþã, în destinul sãu de scriitoare. Dupãevocarea camerei din visul de dupã-amiazade varã, cu cele douã acuarele misterioase

atârnate pe perete, sunt trei momenteleacestei recuperãri progresive a trecutului,care marcheazã desfãºurarea povestirii: bi-blioteca tatãlui, ascunsã în pod cu ajutorulprotagonistei copile (cãrþile din depozit auacelaºi miros ca ºi cãrþile tatãlui); arderea,parþialã, a cãrþilor, care are loc în soba dincamera acuarelelor ºi la care copila asistãfãrã sã înþeleagã motivele (aici e mirosul defrunze uscate arse în livada de gutui, alt locmagic al copilãriei, care favorizeazã recupe-rarea memoriei), ºi, în fine, „odaia de frun-ze“ din teiul din curtea casei, de unde seîntinde copila pentru a-ºi spiona tatãl înbiblioteca lui de cãrþi interzise ºi în carepetrece apoi orele devorând ceea ce-a mairãmas din biblioteca tatãlui salvatã din flã-cãri („[erau] primele cãrþi pe care le-amcitit ºi le-am scris în acelaºi timp“, afirmãnaratoarea). În momentul încheierii, ºi aldezlegãrii întrucâtva a enigmei care dominãpovestirea, are loc ultima „trecere pesteprag“: dupã ce sare peste un gard, dincolode care este peisajul uneia dintre acuareleleneliniºtitoare din copilãrie, protagonistaregãseºte, în casa de buºteni de culoareacafelei pictatã în tablou, cãrþile tatãlui ne-atinse, aºa cum erau „înaintea arderii“.

Dacã cele patru povestiri din primul vo-lum se prezintã unitar sub un titlu care lea-gã cele patru experienþe evocate prin suc-cesiunea anotimpurilor în momentele saleculminante, cele unsprezece povestiri alevolumului urmãtor, Proiecte de trecut, suntmai variate atât sub aspect tematic, cât ºi,în consecinþã, în ceea ce priveºte modalita-tea de a scrie. Putem, aºadar, identifica ele-mente de continuitate ºi elemente de dis-continuitate între cele douã momente decreaþie.

Un element de continuitate este utili-zarea naraþiunii la persoana întâi, pe care oregãsim aici în majoritatea povestirilor (facexcepþie Zburãtoare de consum ºi Gimnasticade searã, narate la persoana a treia, Lecþia deteatru, unde eul narator este un actor, ºiO ranã schematicã, care are drept prota-gonist un delfin mort).

�

(Continuare în nr. viitor)

Traducere de BOGDAN HARHATA

Note1. Acesta este primul text de prozã fantasticã

publicat în italianã (il Racconto, nr. 17/1995, p. 130-140, traducere de Anca Bra-tu ºi Maria Teresa Dinale). Vezi, de ase-menea, Ana Blandiana, Progetti per il pas-sato e altri racconti, traducere ºi postfaþã deMarco Cugno, Milano: Edizioni Anfora,2008 (cuprinde urmãtoarele povestiri:Amintiri din copilãrie (Toamna), Zburãtoa-re de consum, Gimnastica de searã, Bisericafantomã, Reportaj, Proiecte de trecut). Oparte a postfeþei a fost reluatã în textulde faþã.

2. Vezi antologia Ana Blandiana, Un tempogli alberi avevano occhi [Cândva copaciiaveau ochi], îngrijitã de Biancamaria Fra-botta ºi Bruno Mazzoni, Roma: Donzelli,2004 (cuprinde poezii din opt culegeri,1966-2000, un eseu de Ana Blandiana, Lapoesia tra silenzio e peccato [Poezia între li-niºte ºi pãcat], douã texte ale îngrijitorilorediþiei: Verso una poesia povera [Cãtre o poe-zie sãracã; B. Frabotta], Nota [B. Mazzo-ni] ºi o Notã biobibliograficã în încheiere).

3. Sergiu Pavel Dan, Proza fantasticã româ-neascã, Bucureºti: Minerva, 1975. De ace-laºi autor, Feþele fantasticului: Delimitãri,clasificãri ºi analize, Piteºti: Paralela 45,2005. Alexandru George a îngrijit o an-tologie a prozei fantastice româneºti: Mas-ca: Prozã fantasticã româneascã, 2 vol.,Bucureºti: Minerva, 1982.

4. Ana Blandiana, „Lo scrittore rumeno traresistenza e opposizione“, in RomàniaOrientale, IV-V, 1991-1992, Roma, Bagat-to Libri, p. 69-74; Atti del convegnoL’intellettuale e la rivoluzione: l’esempiorumeno (Roma, 13-16 mai 1991), ed.Angela Tarantino ºi Luisa Valmarin.

5. Este vorba de Eu cred, Cruciada copiilor,Delimitãri ºi Totul. Pot fi citite în MarcoCugno, La poesia romena del Novecento,ediþia a doua, revãzutã, Alessandria: Edi-zioni dell’Orso, 2008. Textele, copiate demânã, au circulat ca un fel de samizdat. Înrecenta antologie de autor, din toatã opera(Poeme 1964-2004, Bucureºti: Humanitas,2005), Ana Blandiana le-a reluat în modfiresc ºi pentru valoarea lor documentarã,într-o secþiune aparte, sub titlul: Revista„Amfiteatru“, 1984.

6. Silvia Albertazzi, Il punto su: La letteratu-ra fantastica, Bari: Laterza, 1993, p. 57.

7. Ibidem.8. Preiau aceastã sintagmã de la Lorenzo

Renzi, „Una donna che decide un gior-no…“, in L’Indice dei libri del mese, VI, 2,febr. 1989, p. 23.

9. Cf. Silvia Albertazzi, op. cit., p. 4.10. Tzvetan Todorov, La letteratura fantastica

[1970], trad. it., Milano: Garzanti, 1985,p. 28. Cu privire la fantastic, pe lângã Sil-via Albertazzi, op. cit., cf. ºi Remo Cese-rani, Il fantastico, Bologna: il Mulino,1996 ºi Stefano Lazzarini, Il modo fantas-tico, Bari: Laterza, 2000.

11. Lucio Lugnani, „Per una delimitazione del «genere»“, in La narrazione fantastica,Pisa: Nistri-Lischi, 1983, p. 72.

12. G. Dimisianu, „Fantasticul poetic“, in Ro-mânia literarã, nr. 38, 22 sept. 1977; Ni-colae Manolescu, „Livada cu gutui“, inRomânia literarã, nr. 11, 11 martie 1982.

13. J. Chevalier ºi A. Gheerbrant, Dizionariodei simboli, Milano: BU Rizzoli, 1987, s.v.

14. Ibidem, s.v.

�

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 17

• Detalii din pagini ale Apostrofului, anul IV, 1993

18 • APOSTROF

Interviul care urmeazã a fost realizat pe e-mail în iunie 2008, în limba francezã, fiindapoi tradus în englezã de cãtre Aude Jeanson.

AUDE JEANSON: Porumbelul zboarã!... afost publicat sub pseudonimul Ed Pastenague.Puteþi explica originile acestui pseudonim? Dece vi s-a pãrut necesar sã recurgeþi la el ºi ceefecte a avut asupra romanului însuºi?

DUMITRU ÞEPENEAG: Foarte devreme încariera mea, chiar ºi atunci când scriam înRomânia, am fost de acord cu ideea, foar-te inteligent formulatã de cãtre Jean Ricar-dou, cã „romanul nu mai presupune faptulde a scrie despre o aventurã, ci relateazãaventura scrierii“. Aceastã idee mi-a hrã-nit în mare mãsurã câteva gânduri maivechi – analogia sau, mai exact, relaþia din-tre muzicã, regina tuturor artelor, ºi lite-raturã. Subiectul sau melodiile nu sunt celemai importante în muzicã. Acelaºi lucrueste valabil ºi pentru literaturã...

Am dus întotdeauna o viaþã liniºtitã laParis. O viaþã liniºtitã ºi monotonã, o viaþãfãrã Ceauºescu ºi fãrã incertitudinile aºa-numitului regim comunist. Singura mea„aventurã“ pânã acum a fost cãlãtoria meala Paris. Toate întâmplãrile prin care amtrecut acolo, toate „aventurile mele politi-ce“ – sper cã ele vor deveni subiecte pentruscriitorii realiºti.

Actul de naºtere al unui text este primafrazã pusã pe hârtie. Nimic nu existã înain-te de asta... De fapt, mã rog, nu chiar, ci arfi mai întâi intenþia autorului de a scrie,adicã intenþia unuia al cãrui nume se aºter-ne pe copertã, dominând totul de-acolo, desus...

Primele douã cãrþi pe care le-am scrisdirect în francezã (Le mot sablier ºi Romande gare) au fost semnate cu numele meuromânesc real, Þepeneag, sau, mai precis,Tsepeneag („ts“ descrie un sunet care nuexistã în limba francezã). ªi apoi i-am spuseditorului meu francez: „Uite, am de gândsã utilizez un pseudonim de acum înainte.Aº dori sã... mã nasc din nou. ªi asta graþielimbii franceze...“ El a râs, fiindcã aveamdeja pe atunci cincizeci de ani. A ezitat obunã bucatã de vreme, apoi a fost de acord.Aºa cã, pentru a evita sã aleg un nume laîntâmplare, am început sã mã joc cu pro-priul meu nume, dorind sã gãsesc o ana-gramã eligibilã: Stepanege, Pangestene etc.Nici unul dintre acestea nu era bun. Pes-tange? Prea pretenþios. Am sfârºit prin a-lalege pe „pastenague“, prin aceasta scãpândde o anume literã înfricoºãtoare, „e“, caredominã limba francezã ºi care poate fi pro-nunþatã în moduri foarte diferite, în aºamãsurã încât nefericiþii cititori nu au nicioidee cum sã-mi pronunþe numele când îl

citesc tipãrit, astfel încât renunþã sã-mi maiciteascã numele ºi cartea totodatã...

Când cauþi într-un dicþionar francezstandard cuvântul „pastenague“, iatã ce poþiciti: „pastenague, substantiv, <Provensal:pastenago>, Calcan mare care vieþuieºte pecoastele europene, dotat cu o coadã lungã,de forma unui bici, pe care se aflã unul saumai mulþi þepi, de obicei veninoºi“. Cecoincidenþã! Cuvântul „þeapã“ e înglobat în numele meu românesc.

Acest cuvânt a devenit, de aceea, unsemn distinctiv al identitãþii mele. Datoritãunei serii de omonime, sinonime ºi cuvin-te din aceeaºi arie semanticã (în francezã:pastenague > raie > rai> craie > raide >raideur > etc.) ºi, de asemenea, datoritãporumbelului pe care l-am vãzut, uitându-mã întâmplãtor pe fereastrã, am început sãscriu o paginã, apoi douã, ºi aºa s-a nãscuttextul. Înainte de asta, exista doar numeleautorului; acum, pas cu pas, naratorul luaîn posesie textul, descria ceea ce putea ve-dea de la fereastra sa – de exemplu, o feme-ie plimbându-ºi cãþelul –, dãdea nume ace-lor personaje ºi îºi imagina vieþile lor. ªi caºi când n-ar fi fost de ajuns, el, autorul, ºi-a chemat în ajutor câþiva colegi de ºcoalãimaginari, care au luat fiinþã tocmai dato-ritã numelui naratorului, Ed (Edouard,Edmond, Edgar sunt numele aºa-ziºilor co-legi de ºcoalã). ªi mi-am spus atunci, mân-dru de ingeniozitatea mea textualã: „Ia-tã-i pe asistenþii mei!“ Apoi au urmat unschimb epistolar, o serie de întrebãri, detelefoane, de critici, de întâlniri, chiar deinsulte. Aºa încât acest roman poate fi des-cris ca un atelier de creative writing.

A. J.: De ce aþi scris acest roman în francezã?

D. Þ.: Am început sã scriu în francezã cã-tre sfârºitul anilor ’70. Mai întâi am scrisLe mot sablier, iniþial în românã ºi apoi înfrancezã. Aceastã carte a fost publicatã abiaîn 1984. Apoi am scris un al doilea textcare ar fi urmat sã fie un scenariu de film(Roman de gare); dupã câtva timp a apãrutPorumbelul zboarã!... (Pigeon vole, 1989).De ce am început sã scriu în francezã? Eibine, ca sã fiu foarte sincer, am trecut lalimba francezã pentru a-i face pe plac edi-torului meu francez, care mi-a spus cã numi se vor vinde bine cãrþile ºi cã traduceri-le costau foarte mult. El m-a întrebat: „Dece nu scrii în francezã?“. Avea dreptate, cuatât mai mult cu cât ceea ce mã îngrijora înprocesul traducerii era faptul cã, din punc-tul de vedere al limbii române, cuvinteleromâneºti serveau unui singur scop: acelade a gãsi echivalente franceze pentru ele.Cuvintele franþuzeºti ale traducãtoruluimeu urmau sã fie singurele cunoscute încele din urmã. Cuvintele mele erau doarlocuri de trecere, umile ºi efemere, con-damnate la un anonimat complet, înmor-mântate pe fundul sertarului. Nu-mi pu-team publica volumele în România, eleerau interzise acolo fiindcã eram un opo-zant al regimului comunist. În asemeneacondiþii, scrisul devenise un fel de execuþiemortalã: cuvintele mele trebuiau sã moarãpentru ca eu, scriitorul, sã pot supravieþuica autor.

Chiar înainte sã încep sã scriu în fran-cezã, am publicat un articol în care încer-cam sã descriu disconfortul ºi nemulþumi-

Cãrþile lui Dumitru Þepeneag, valorosul prozator bilingv româno-francez, încep sã cunoas-cã în ultimii ani o carierã de succes peste ocean. Traducerile americane ale câtorva dintreromanele sale (Zadarnicã e arta fugii, tradus din românã în englezã de Patrick Camiller,ca Vain Art of the Fugue, la Dalkey Archive Press, Champaign and London, în 2007, apoiPigeon Post, traducere de Jane Kuntz a romanului apãrut în francezã ca Pigeon vole, totla Dalkey Archive Press, în 2008, urmând ca în iulie 2009 sã-i aparã la aceeaºi editurã TheNecessary Marriage, traducerea lui Patrick Camiller dupã Nunþile necesare) au partede o receptare criticã favorabilã. Prezentul interviu este acordat de cãtre autor, via e-mail,lui Aude Jeanson, în limba francezã, ºi apoi tradus de cãtre aceasta în englezã. În versiuneasa în limba englezã, interviul este publicat la finalul romanului Pigeon Post, apãrut în 2008la Dalkey Archive Press, în traducerea (din francezã în englezã) a lui Jane Kuntz. La felca în romanul experimental Le mot sablier/Cuvântul nisiparniþã, îl regãsim pe Þepeneagîn Pigeon vole/Porumbelul zboarã!... în ipostaza simptomaticã de romancier textualist înluptã cu propriul exil lingvistic. Scriitorul recurge aici la tehnica spiralei narative, teore-tizând-o ca pe o riguroasã metodã de creaþie, prin care textul lasã impresia cã ar continuala infinit:

Spirala mea se poate opri ºi-apoi continua. [...] E o structurã deschisã ºi închisã în acelaºi timp. [...]Mã inspir din muzicã, dragã domnule. Însã nu e vorba de-o simplã prelucrare tematicã [...],nici de laitmotiv care e de-o facilitate [...], e vorba mai curând de fantome, fantome tematice,pricepeþi? Entitãþi care revin... ectoplasme, lucruri sau fiinþe, ce conteazã!... Revenind, vedeþi dum-neavoastrã, culoarea lor e niþel diferitã... la fel ºi semnificaþia lor...

Una dintre vocile narative din Pigeon vole, fie cea auctorialã, fie cea a dublului sãu de pecopertã, purtând pseudonimul anagramatic Ed Pastenague, formuleazã o fascinantã artãpoeticã, mãrturisindu-ºi o nostalgie mistuitoare. Este nostalgia pentru Cartea absolutã, înte-meietoare, arhetipalã, al cãrei text s-ar putea sfârºi în orice moment, fiindcã în orice punctal ei se poate regãsi ºi oglindi, întreagã, perfecþiunea ansamblului.

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 19

rea mea în legãturã cu traducerile, careomoarã în chip concret textul ºi sunt oînºelãtorie, lãsând doar numele autorului pe copertã. Un autor tradus e lãsat fãrãputeri, fiindcã el nu mai e deloc prezentîn textul însuºi. Cum altfel poþi fi mai pre-zent decât prin cuvinte! Coperta conþinepromisiunea unui autor, dar „de îndatã cedeschide cineva cartea, sicriul autorului seînchide“.

Acestea sunt cuvinte foarte dure, desprecare nu mai cred însã cã ar fi ºi foarte co-recte sau exacte. Întotdeauna se mai pãs-treazã ceva dintr-un text pe care cineva l-ascris. Devine oare autorul o fantomã? Pro-babil... Dar dacã ne gândim la Shakespeareºi, totodatã, la mulþi alþi scriitori, putemvedea cã o fantomã poate fi mai convingã-toare uneori decât un om care minte, exa-gereazã, ºi pe care ceilalþi îl dispreþuiesc.

Iar un text literar înseamnã mai multdecât cuvintele care-l compun. Structuraformalã, construcþia unui roman este totatât de importantã pe cât sunt cuvintele.Structura...

A. J.: De ce aþi început sã scrieþi din nou înromâneºte dupã 1990?

D. Þ.: De-a lungul ultimilor mei ani deexil, abandonasem orice speranþã cã voimai fi martor la vreo schimbare de regimpolitic în Est. Deveneam mai mult sau maipuþin resemnat. Scriam în francezã de vreozece ani ºi, deºi este imposibil sã fii perfectbilingv, mã descurcam bine. Le mot sablierºi Pigeon vole avuseserã destul de mult suc-ces. Nu mai eram izolat, cum fusesem vre-me de mulþi ani, când nu fãceam altcevadecât sã joc ºah ºi eram un mic maestru,nimic mai mult...

Apoi, în anul de graþie 1989 (la douãsute de ani dupã cãderea Bastiliei), scenapoliticã europeanã a trecut prin teribileschimbãri ºi faimosul Zid al Berlinului acãzut. Regimul lui Ceauºescu a supravieþuitpânã cãtre sfârºitul acelui an. Când a venit

Crãciunul, dictatorul a fost executat în ur-ma unui proces sumar. Nu m-am pututopune euforiei generale ºi am plecat spreBucureºti, cãlãtorind într-un camion plinde medicamente ºi alimente. Am ajuns ladestinaþie în ultima zi a anului.

Aºadar, de ce am început sã scriu dinnou în româneºte?

Fusesem alungat nu doar din þara mea,din România, ci ºi din literatura românã.Îmi pierdusem cetãþenia, iar cãrþile meleerau interzise – nu se gãseau pe nicãieri,nici mãcar în bibliotecile publice. Deºi fu-sesem considerat una dintre marile speran-þe ale literaturii de cãtre anumiþi critici lite-rari români, ajunsesem, douãzeci de animai târziu, aproape uitat. Aºa încât, da, amînceput sã scriu din nou în limba românã,ca un fel de rãzbunare. Una dintre cãrþilemele, care a fost publicatã câþiva ani maitârziu, se chema Reîntoarcerea fiului la sâ-nul mamei rãtãcite. Nu mã vedeam pe mineca pe un fiu rãtãcitor. Nu-mi pierdusemcalea. Ei bine... am reuºit sã stau departede politicã, deºi aº fi putut-o folosi pentrua mã rãzbuna: am refuzat sã mã înregi-mentez în diferite cauze politice, ceea ce arfi fost o adevãratã catastrofã într-o þarã de-acum liberã, însã complet dezorientatã.Am rezistat oricãrei tentaþii politice ºi amrãmas doar cu literatura. Am scris de douãori mai mult decât scrisesem înainte. Amscris o trilogie de 1200 de pagini, al cãreiprim volum este Hotel Europa, tradus apoiîn mai multe limbi. Am scris, de asemenea,multe alte cãrþi de eseuri, articole polemi-ce º.a.m.d.

Cu toate astea, nu am abandonat cu to-tul limba þãrii mele adoptive. Am mai scrisîn francezã, în special criticã literarã. Mãgândesc sã recurg la pseudonimul meu dinnou, la acest Pastenague pe care l-am þinutpe tuºã atât de multã vreme...

A. J.: Într-un interviu anterior, pe care l-aþi acordat revistei CONTEXT, aþi comparatcartea Vain Art of the Fugue, publicatã în

traducere englezã la Dalkey Archive Press în2007, cu o fugã muzicalã, cu un canon pen-tru douã voci. Fãcând aceastã comparaþie vãrefereaþi la o structurã muzicalã care influen-þeazã întotdeauna schema formalã a romane-lor dumneavoastrã. În Porumbelul zboarã!...,naratorul spune cã muzica ºi ºahul sunt sub-stanþa vitalã a literaturii [sale]. Puteþi expli-ca mai întâi diferenþa dintre modul în caremuzica influenþeazã romanul Zadarnicã earta fugii ºi cel în care influenþeazã romanulPorumbelul zboarã!..., iar apoi sã explicaþiinteresul special pe care-l aveþi pentru muzicãºi, în egalã mãsurã, pentru ºah? Cum se ra-porteazã acestea una la cealaltã?

D. Þ.: În textul francez, cuvântul folositpentru a denumi noþiunea de substanþã vi-talã e „sân“, în formularea „muzica ºi ºahulsunt cei doi sâni la care se hrãneºte litera-tura mea“. Sânii sunt legaþi de posesorullor – sau de autor, ca în deja convenþiona-la metaforã folositã de Tiresias – prin restultrupului, în special prin cap. Unul dintresâni este de obicei mai mare decât celãlalt– sau, în acest caz, mai important decât ce-lãlalt. De pildã, muzica, mama tuturor arte-lor, stã la originea artei europene. Muzicaeste importantã întrucât ea creeazã struc-turã purã. Tonul sau melodia nu sunt decâtpretexte.

ªahul este de asemenea structurã purã:câºtigãtorul jocului este cel care gãseºte ceamai bunã structurã pe tabla de ºah. A-l faceºah-mat pe oponent înseamnã sã-i impui ostructurã ultimã. O moarte resemnatã... Îþipui jos pe tablã regele, îi accepþi înfrânge-rea, dar regele nu moare. Jucãtorul învinspoate juca un alt joc de ºah.

Jucãtorul nu este totuna cu regele. Eleste, întocmai ca un autor, doar pãpuºarulcare trage sforile din spatele scenelor. El secrede nemuritor, ceea e, desigur, culmeaironiei...

Modelul sau structura globalã a muzi-cii, precum ºi a ºahului, este totuºi starea

�

• Dumitru Þepeneag

20 • APOSTROF

de a visa. Dacã vrei sã câºtigi un joc de ºah,trebuie sã descifrezi fiecare miºcare a opo-nentului tãu, intenþiile lui secrete, malefi-ce, letale. Asta înseamnã multã bãtaie decap! Dincolo de simpla aparenþã, „conþi-nutul latent“ este foarte semnificativ, chiardacã a fost supus unei anume abstractizãri.

Poþi pune pe hârtie fiecare miºcare din-tr-un joc de ºah, dar rezultatul va repre-zenta doar schema fomalã a miºcãrilor, lã-sând pe dinafarã ceea ce s-a întâmplat înmintea jucãtorilor în timpul jocului.

Zadarnicã e arta fugii este structuratãmuzical într-un mod mai evident: un canonpentru douã voci, s-ar putea spune. Sau,mai precis, rectus ºi inversus: tema o ia cuun pas înainte, apoi face un pas înapoi, ºiaºa mai departe. Tema este întârziatã decapcane de tot felul, care, paradoxal, asi-gurã înaintarea.

Cazul din Porumbelul zboarã!... e cevamai complex. La prima vedere, aminteºtede proiectul lui Flaubert de a scrie o „cartedespre nimic“. Dar Porumbelul zboarã!...trateazã mai mult refuzul unui subiect pre-conceput, asociat cu supunerea în faþa mu-zicii, vãzutã ca o hranã esenþialã, ca o sursãa vieþii. Nu e vorba despre o supunere înfaþa muzicii clasice, ci în faþa muzicii ato-nale, care poartã în sine seminþele sfârºitu-lui: sfârºitul muzicii, al artei în general.

Ce mai rãmâne de spus?Structura fragmentarã a textului meu

are un rol foarte important. S-ar putea vor-bi de „celule tematice“, care corespund înliteraturã cu ceea ce eu numesc, altundeva,

fantome tematice, ectoplasme ale lucruri-lor ºi fiinþelor. Mã refer în acel context ºi laBoulez. Mã refer totodatã ºi la vrãjitorulWebern dintr-un anume fragment. Dar, vãrog, nu mã atrageþi în capcana pedante-riei de a-mi analiza propriile texte.

Aº mai adãuga un ultim lucru. Nu existã un subiect înainte ca textul sã fiescris. Cu toate astea, dupã câteva pagini, omulþime de subiecte sunt sugerate, unulcâte unul, mai multe poveºti ºi anecdote

diferite se amestecã ºi interfereazã, precumporumbeii în zbor. Printre acei porumbei,unii sunt porumbei de poºtã, care poartãmai multe mesaje; odatã puse cap la cap,acele mesaje dizarmonice anunþã moarteaunui anume gen de literaturã: acea litera-turã care încã mai nutreºte iluzia cã se poa-te revigora la nesfârºit.

�

Traducere ºi prezentare de

�

JURIUL ALCÃTUIT din Gabriel Dimisianu (pre-ºedinte), Daniel Cristea-Enache, Mircea A.

Diaconu, Dan C. Mihãilescu ºi CornelUngureanu (membri), întrunit în ºedinþa din 5mai a.c., a stabilit prin vot urmãtoarele nomi-nalizãri:

I. Prozã 1. DANIEL BÃNULESCU, Cel mai bun roman

al tuturor timpurilor, Editura CarteaRomâneascã

2. VIRGIL DUDA, Ultimele iubiri, EdituraPolirom

3. FILIP FLORIAN, Zilele regelui, EdituraPolirom

4. DOINA RUªTI, Fantoma din moarã, Editu-ra Polirom

5. EUGEN URICARU, Cât ar cântãri un înger,Editura Cartea Româneascã

II. Poezie 1. ANDREI BODIU, Oameni obosiþi, Editura

Paralela 45 2. VASILE IGNA, Luminã neagã, Editura

Limes 3. ªTEFAN MANASIA, Cartea micilor invazii,

Editura Cartea Româneascã 4. ANCA MIZUMSCHI, Poze cu zimþi, Editura

Brumar 5. LIVIU IOAN STOICIU, Craterul Platon,

Editura Vinea III. Criticã literarã/eseu/istorie literarã

1. PAUL CORNEA, Delimitãri ºi ipoteze,Editura Polirom

2. DAN CRISTEA, Poezia vie, Editura CarteaRomâneascã

3. ALEXANDRU MUªINA, Poezia: teze, ipoteze,explorãri, Editura Aula

4. EUGEN NEGRICI, Iluziile literaturii româ-ne, Editura Cartea Româneascã

5. ILINA GREGORI, ªtim noi cine a fostEminescu?, Editura Art

IV. Dramaturgie Nu s-au fãcut nominalizãri.

V. Traduceri din literatura universalã ºi Premiul„Andrei Bantaº”

1. ILIE CONSTANTIN – EUGENIO MONTALE,Oase de sepie, Editura Paralela 45

2. LIVIU COTRÃU – E. A. POE, Cãlãtoriiimaginare, Editura Polirom

3. SORIN MÃRCULESCU – MIGUEL DE CER-VANTES, Galateea, Paralela 45

4. RAREª MOLDOVAN – HAROLD BLOOM,Anxietatea influenþei, Editura Paralela 45

5. ANAMARIA POP – PÉTER ESTERHÁZY,Harmonia caelestis, Editura Curtea Veche

6. HORIA FLORIAN POPESCU – PHILIPROTH, Viaþa mea de bãrbat, EdituraPolirom

7. MARIANA ªTEFÃNESCU – MILORAD PAVIC,Mantia de stele, Editura HumanitasFiction

8. GEORGE VOLCEANOV – JOHN UPDIKE,Întoarcerea lui Rabitt, Editura HumanitasFiction

VI. Debut 1. SVETLANA CÂRSTEAN, Floarea de men-

ghinã, Editura Cartea Româneascã – poe-zie

2. IULIAN COSTACHE, Eminescu: Negociereaunei imagini, Editura Cartea Româneascã– criticã literarã

3. VLAD MOLDOVAN, Blank, Editura CarteaRomâneascã – poezie

4. OANA SOARE, Petru Dumitriu & PetruDumitriu, Editura Fundaþia Naþionalãpentru ªtiinþã ºi Artã – criticã literarã

5. SIMONA SORA, Regãsirea intimitãþii,Editura Cartea Româneascã – criticã lite-rarã

6. IOANA VASILOIU, Receptarea criticã a luiEminescu pânã la 1930, Editura MLR –istorie literarã

Premii speciale 1. VALERIU ANANIA, Memorii, Editura Po-

lirom 2. AUREL DUMITRAªCU & ADRIAN ALUI

GHEORGHE, Frig: Epistolar (1978-1990),Editura Conta

3. GHEORGHE FLORESCU, Confesiunile unuicafegiu, Editura Humanitas

4. OVIDIU HURDUZEU ºi MIRCEA PLATON,A treia forþã: România profundã, EdituraLogos

5. ION IOVAN, Ultimele însemnãri ale lui Ma-teiu Caragiale însoþite de un inedit epistolarprecum ºi de indexul fiinþelor, lucrurilor ºiîntâmplãrilor/ în prezentarea lui Ion Iovan,Editura Curtea Veche

6. GABRIELA OMÃT, Modernismul literar ro-mânesc în date (1880-2000) ºi texte (1880-1949), vol. 1, Editura Institutului CulturalRomân

Comisia pentru literatura minoritãþilor a USR anominalizat urmãtoarele cãrþi:

1. MIKOLA KORSIUK, Nici Dumnezeu, niciom, Editura RCR – prozã în limba ucrai-neanã

2. JANCSÓ NOÉMI, Emotikon, Híradó Kiadó– prozã în limba maghiarã

3. BOGDÁN LÁSZLÓ, Tatjana, Híradó Kiadó–prozã în limba maghiarã

4. KIRÁLY LÁSZLÓ, Ploaia de la miezul nopþii,Mentor Kiadó – poezie în limba maghiarã

Premiile USR vor fi acordate în ziua de 18iunie, în cadrul unei festivitãþi care va avea loc laTârgul de Carte BOOKFEST. Cu acest prilej, juriulva acorda ºi premiul Naþional pentru Literaturãpe anul 2008.

�

Nominalizãri pentru premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2008

• Dumitru Þepeneag

`

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 21

(Urmare din p. 11)

O formã a neputinþeide a trãi

VÃD ÎN literaturã, îþi spun sincer, MartaPetreu, o formã mai degrabã a nepu-

tinþei decît a puterii de a trãi. În orice caz,o dificultate a ei. Nu eºti bun de altceva,într-un grad suficient, social, profesional.N-ai rãspuns imediat la provocarea exte-rioarã precum semenii ceilalþi, un inginer,un doctor, un profesor, un þãran din tatã înfiu, un muncitor calificat, sã zicem. Înain-te de a rãspunde, faci un ocol în scris. Camãsta e scriitorul: reacþioneazã la viaþã peocolite. Prin mijlocirea unei poveºti, a unuivers, a unei oralitãþi articulate ºi centratesemantic. El este un om încet, chiar împie-dicat, dacã ar fi sã-l comparãm cu ceilalþiatleþi ai faptei, ºi, în pofida aparenþelor, unintrovertit. Dacã el, ca mod de a fi, ca speþãumanã, este condiþionat decisiv de alþii,de cititori sã zicem, dacã ei ºi numai ei îivalideazã rostul lui pe lume, raþiunea lui dea fi ºi de a continua astfel pînã la capãt,atunci cu siguranþã genul acesta de „scîrþa-scîrþa pe hîrtie“ ar fi dispãrut demult. Cîþicititori (la început, cu urechea) au avutpoeþii cei vechi pînã în zorii modernitãþiicînd s-au industrializat ºi multiplicarea li-teraturii, ºi difuzarea ei (inclusiv în idio-muri altele decît cele originale)?

Nu, Marta Petreu, nu cred cã avemnicio ºansã sã dispãrem prea curînd caspecie, inclusiv într-o culturã micã, provin-cialã cum e cea românã.

Cred, apoi, cã revistele noastre literare(de culturã) au crescut exponenþial în im-portanþã, paradoxal, chiar acum, odatã cuerupþia masivã a vulcanilor de noroi dinpresa cotidianã sau hebdomadarã, scrisã,vorbitã sau audiovizualã. Sînt revistele deculturã, cele mai multe, o oazã de aer cu-rat, ori mãcar mai respirabil, de atmosferãmai seninã, de relativã decenþã în limbaj,simþire ºi gîndire într-un context nu o datãmurdar, isteric, tensionat insuportabil.

Apostrof e o astfel de revistã. Mai mult,personalitatea ei publicisticã îi dã o anu-mitã unicitate: cultivarea, fãrã excepþie, avalorilor, chiar dacã nu aparþin musai sezo-nului literar ori leatului redactorului-ºef,lipsa partizanatului generaþionist sau doctri-nar literar, sau zonal (geografic), o anumitãurbanitate, o civilitate a tonului, inclusiv înpolemicã, a relaþiei într-o lume a lui „genusirritabile“. Revista Arca, ea însãºi la 20 deani de apariþii neîntrerupte (din februarie1990), se simte solidarã ºi încurajatã deexistenþa Apostrofului, în pofida ostilitãþi-lor conjuncturale. Aºa cã la mulþi ani ºi,mai ales, banii necesari!

�

La ce bun scriitorii?

ÎNTREBAREA „LA ce bun scriem ceea cescriem?“ se strecoarã insidioasã, nu atât

în momentul în care scriu/scriem, ci mai cuseamã dupã ce am terminat (pentru mo-ment cel puþin) de scris. Sper cã LiviusCiocârlie, care ºtie multe despre aceste întrebãri, va rãspunde ºi el anchetei.

În fapt, redacþia a pus mai multe între-bãri care se leagã toate între ele; pe de oparte, ar fi greu sã rãspunzi în mod detaliatfiecãreia, pe de alta, te întrebi ce noimã aresã rãspunzi la doar una sau douã dintre în-trebãrile puse. Nedecis între cele douã po-sibilitãþi, aleg sã nu mã opresc asupra unuisubiect precis ºi, în ciuda titlului ferm ºibine definit de mai sus, mã voi mãrgini laun slalom rapid printre întrebãrile puse.

Poate cã întrebarea „la ce bun scriitorii?“nu ar trebui sã fie adresatã celor care scriu,ci mai degrabã cititorilor. În mod cert, cealegatã de ea ca o sorã siamezã, „la ce bunliteratura?“, se adreseazã ºi unora, ºi altora.Dincolo de aceste douã interogaþii, poatecã întrebarea esenþialã ar fi aceea a lui „dece scriu cei care scriu?“, fie ei scriitori sau… simpli „intelectuali publici“.

(Cred cã) scriitorul începe sã scrie îm-boldit de un demon ascuns undeva la gra-niþa dintre conºtientul ºi inconºtientul sãu.Undeva, pe drum, îºi dã apoi seama cãpentru a-ºi perfecþiona uneltele trebuie sã-i citeascã ºi pe ceilalþi slujitori ai demo-nului. Din acel moment, cel care scrie de-vine conºtient cã nu este un promeneur soli-taire pe o potecã în mijlocul unei pãduri,pierdut poate în spaþiu, dar cu picioarele pepãmânt, ci se aflã mai degrabã îmbarcat peo plutã precarã în mijlocul unui ocean ame-ninþat de furtunã. Colin Wilson povesteºteîntr-o carte cã în 1950, îmboldit de un bi-bliotecar din Los Angeles sã întocmeascãlista celor o sutã de titluri care l-au influen-þat de-a lungul carierei sale, Henry Millers-a trezit scriind în cele din urmã… o cartede trei sute de pagini!

Oricum am privi lucrurile, trebuie sãpornim de la constatarea banalã cã scrisulîndeplineºte o funcþie esenþialã în vieþilecelor care-l practicã. În cazul unora, scrisulajutã mai degrabã la pusul întrebãrilor;pentru alþii, el reprezintã un rãspuns la carevor reveni mereu în diverse versiuni. Între-barea a fost pusã odatã ºi pentru totdeaunade demonul amintit mai sus. De cele maimulte ori ea este întrebarea legatã de efe-merul ºi/sau de semnificaþia vieþii noastre.Primul rãspuns, fie el în prozã sau în ver-suri, aduce în majoritatea cazurilor doariluzia unei soluþii (Rimbaud sau Salinger,excepþii, au mers direct la obiect ºi l-auepuizat repede). Romanticii secolului alXIX-lea au apelat la imaginaþie, în timp ce

scepticii care i-au urmat s-au vrut „realiºti“.Secolul al douãzecilea a spart toate oglinzi-le, pentru a prefera arta mozaicului: reali-tatea ca (re)construcþie a unei imagini aflatemereu la graniþa dintre opac ºi transpa-renþã.

Pe un plan mai puþin abstract, sã neamintim impactul romanelor lui Rebreanusau Camil Petrescu, sau, mult mai încolo,într-o altã lume ºi în alt context, cele ale luiPetru Dumitriu sau Marin Preda. Existãcãrþi care au influenþat generaþii întregi, s-au scris cãrþi care au pus în miºcare mase.Orwell a vrut sã transforme literatura cutentã politicã în artã. ªi a reuºit. Pasternaka încercat calea inversã cu Doctor Jivago. ªinu a prea reuºit.

Un poem poate sã rãmânã în memoriacolectivã a unui popor întreg. Nu, nu m-am gândit la Luceafãrul lui Eminescu.Îmi amintesc cât de uimit am fost în urmãcu câþiva ani în Japonia când un coleg, pro-fesor de fizicã la Universitatea din Kyoto, a recunoscut de îndatã un vechi haiku pecare eu voiam sã-l citez într-o conferinþãpublicã, dar nu reuºeam sã regãsesc nicinumele autorului, nici perioada în care afost scris poemul...

Noi scriem pentru cã nu putem altfel.În ultima notã la al sãu Faux traité d’esthé-tique, Fondane observa cã „ce n’est pasd’écrire des poèmes qui me semble devoirconstituer l’exception. Cela devrait être,chez l’homme, son état naturel“. Dar omulnu ºtie sã scrie poeme ºi de aceea le citeºtepe ale noastre.

Mã opresc aici; sper sã ne reîntâlnim cutoþii la aniversarea a treizeci de ani de laînfiinþarea Apostrofului, pentru a continuadiscuþia.

�

Columbia, 12 aprilie 2009

Fratele meu, scriitorul

1. Cu puþin timp înainte de a sosi la ValeaCãprioarei, vremea se încãlzi brusc. De lao zi la alta, cenuºiul morocãnos al Grãdiniise trezi la viaþã, încoronând o gestaþieanevoioasã ºi nevãzutã. Un duh harniccoborî în labirintul milioanelor de capilareºi împinse sevele la lucru. Din strãfundurilefirii, în combustii misterioase ºi dureri denimeni ºtiute, se nãscu o nouã lume. Olume pe cât de veche pe atât de nouã. Cãcibalansul dintre moarte ºi înviere e ge-nerator de sublime metamorfoze, dar ºi degrosiere ºi circumstanþiale nãpârliri.

Suntem aici, oricât ar pãrea de para-doxal, în teritoriul evidenþelor, deoarece nu

Ancheta

Vasile Dan

�

22 • APOSTROF

altceva decât zãmislirea unei noi lumi, me-reu aceeaºi ºi mereu alta, e scrisul, litera-tura. Iar cu cât lumea nou-creatã este maibunã, mai proaspãtã, mai interesantã, maisurprinzãtoare etc., cu atât literatura e maibunã, mai interesantã, mai surprinzãtoare.Deoarece meseria de scriitor este egalã cu„meseria“ de Dumnezeu. Doar cã unul emeºterul perfect, pe când celãlalt e un uce-nic perpetuu. Unul creeazã sub specia eter-nitãþii, celãlalt sub cea a efemerului. Iar lite-ratura nu e altceva decât înfrângerea pe careo suferã efemerul în aspiraþia lui de a seconverti în veºnicie.

2. Fac parte dintre cei, nu puþini (dovadã,printre altele, ºi „democratizarea“ mese-riei de autor), care mai cred în rostul li-teraturii ºi în utilitatea ei. ªi mai cred cãmomentele de disperare ale scriitorului,clipele de lehamite ºi abandonare nu suntdecât semnele peremptorii ale prezenþeivocaþiei ºi simptomele unei boli cu etiolo-gie complicatã, la urma urmei, nevindeca-bilã. Chiar dacã n-ar folosi decât celor careo scriu, ºi totuºi literatura ar trebui sã exis-te. ªi-apoi, n-ar fi pãcat, oare, ca omenireasã fie lipsitã de partea ei cea mai idealistã?Profesioniºti ai inutilului ºi ai bucurieinemãrturisite, bancheri ai iluziilor, cavaleriai tristeþilor neîmpãrtãºite ºi infailibili das-cãli de orgolii, scriitorii sunt impecabil înarmaþi pentru a lupta atât cu ei înºiºi, câtºi cu indiferenþa ori, dimpotrivã, cu excesulde admiraþie al semenilor. Mici sau mari,geniali sau veleitari, în vinele lor curge ace-laºi sânge de cernealã, care-i face fraþi cepoartã pe umeri aceeaºi cruce ºi în sufleteaceeaºi tablã de legi. Atâta vreme cât se vormai gãsi o mie sau o sutã de cititori care sã-i urmeze în tristeþile, derutele, singurã-tãþile ºi speranþele lor, literatura în gene-ral ºi literatura românã în particular vorcontinua sã existe.

3. Cã lucrurile stau într-adevãr aºa, odovedeºte ºi faptul cã, iatã, de douãzeci deani, în ciuda tuturor necazurilor, invidiilor,piedicilor de tot felul, Apostroful continuãsã aparã. Îmi aduc bine aminte de momen-tul apariþiei sale, în vãlmãºagul, deopotrivãentuziasmant ºi frustrant, al anului 1990.Îmi aduc aminte de emoþia ºi confraternacuriozitate cu care am rãsfoit paginile pri-mului numãr, puternica impresie (care num-a mai pãrãsit de atunci) cã Apostroful sedoreºte a fi nu doar altfel decât celelaltereviste ale Clujului, ci diferitã ºi faþã depuzderia de reviste culturale care apãreaupeste tot în þarã. Apostroful a avut dintruînceput o ideologie ºi o direcþie. Ideea (lite-ratura) naþionalã (slujitã cu luciditate ºiexigenþã) s-a asociat permanent cu deschi-derea spre universalitate; Dosarele lui (mul-þumim, Doru Vartic!) au devenit repere decuraj ºi onestitate intelectualã; campaniileºi polemicile sale au avut, de fiecare datã,îndreptãþire ºi un ecou meritat. Iar cãrþiledin Biblioteca Apostrof, la rândul lor, facdovada limpede cã revista nu se mulþu-meºte cu statutul de efemeridã, ci aspirã, cuîndreptãþire, la cel de adevãratã instituþie.

Lista, prestigioasã, a colaboratorilor euna a „afecþiunilor elective“. Familia apos-trofilor este o realitate, una reconfortantã ºidãtãtoare de încredere. Ea mai e ºi semnulcã se poate, cã profesionalismul ºi onesti-tatea pot face casã bunã, cã nu e obligato-

riu ca o grupare sã serveascã doar meschineinterese de grup, cã þinuta unei reviste nu seasigurã doar prin verticalitatea conducerii(în cazul nostru, indelebila „ghearã a leoai-cei“ Marta), ci ºi prin alegerea colaborato-rilor etc. ªi cine, oare, nu ºi-ar fi dorit,mãcar o datã, sã se numere printre colabo-ratorii Apostrofului?

Dacã ar fi sã sugerez un anunþ care sãfie pus pe uºa redacþiei Apostrofului, acestaar putea suna astfel: „Aici se face culturã.Interzis veleitarilor!“

Vivat, crescat, floreat!�

E scris, deci existã

CHIAR, CE înseamnã pentru mine lite-ratura? Ca sã fiu nici prea zîmbitor, nici

prea încruntat, luînd, aºadar, doar un aerpreocupat, aº spune cã literatura a ocupatacea parte a vieþii mele cãreia i-am acor-dat cel mai mult timp, dupã somn ºi medi-tare, se înþelege! De dormit, am dormitmulþumitor, de meditat... cred cã nu prea.Însã am citit ºi am scris cu plãcere, oricîtde bine sau de rãu am reuºit, ºi una, ºi alta;în loc de jurnal, mi-am notat (de ce?) titlultuturor cãrþilor citite din 1966 încoace –poate sã fi scãpat cîteva –, iar cît am scrisse va vedea în operele mele complete pecare nu le pregãtesc pentru tipar. Sîntmulþumit cu literatura mea cititã, mult maipuþin cu aceea scrisã (a se vedea toposulmodestiei ºi semnificaþia lui în istoria litera-turilor). Nu am de spus despre literaturãnimic de rãu, cartea este unul din obiecte-le mele preferate, chiar cel mai preferat,ca sã folosesc un superlativ cam nãtîng. Cese va întîmpla cu cartea ºi cu cititul? Amvãzut de curînd o caricaturã (dacã aºa sepoate numi) care înfãþiºa o salã, privitã desus, în care se aflau vreo zece mese, pe eletot atîtea PC-uri, iar în spatele fiecãruia cîteun cap mirat, stupefiat, care privea la ceeace se petrecea în mijlocul lor, în centru,unde se afla încã o masã, dar la care unbãtrînel citea o carte...

Eu, bãtrînel fiind, nu pot citi o carteîn care sã nu pot sublinia sau sã nu-mi în-semn observaþiile – asta înseamnã cã nu potfrecventa unele ediþii de lux. Ceea ce în-seamnã, logic, cã literatura nu este pentrumine un lux. Este altceva, spuneþi dv. ce...

Mai departe. Scriitorii sînt buni, adicãfolosesc societãþii, vieþuirii, atît timp cît sîntscriitori, ºi nu altceva – adicã nu au ºi altemeserii sau intenþii, ca sã zic aºa. La noi –ca ºi în alte cazuri –, scriitorii au fãcut încãrþile lor politicã. Una e sã ai ca scop po-litica ºi alta e sã scrii pe teme politice. Aufãcut bine scriitorii noºtri fãcînd politicã înscopul libertãþii de creaþie ºi în cel al drep-turilor omului, împotriva dictaturii (dicta-turilor). Acum, ei au libertatea de a lua po-litica precum o altã temã: dragostea, crima,nebunia, tranziþia... Scriitorul a revenit înspaþiul în care se poate întreba „la ce bunceea ce facem noi, scriitorii, la ce bun lite-ratura?“ Rãspunsul meu este: la bun, la bi-ne, la frumosul artistic (în care intrã, nu eaºa, uneori ºi urîtul teribil al vieþii). Deci,iatã-mã bine instalat în banal.

Literatura românã e tot atît de necesarãspaþiului nostru vital cît ºi toate celelalte

literaturi, fiecare în spaþiul ei vital, toate,cu care mai luãm ºi noi cunoºtinþã. Dacãe sã disparã, împreunã cu vocaþiile ºi cãrþile,va dispãrea cu toate celelalte împreunã. Nuse va întîmpla atît de curînd încît revisteleliterare sã trebuiascã a da faliment, cum dauatîtea mari, uriaºe firme comercial-bancareacum, „în zilele noastre“. Sã nu ne bucu-rãm cã mor bogaþii, pentru cã din bogaþialor mai curge ceva ºi pentru arte, pentruliteraturi... De aceea sã nu ne simþimînjosiþi, cãci, aºa cum ºtiu toþi cei ce aufrecventat artele, literatura, cãrþile, reviste-le cultural-literare, aºa s-a întîmplat întot-deauna. Noi nu vom trãi aceste momente– mã refer chiar ºi la cititorii Apostrofuluicare au acum numai 20 de ani (dacã sînt).Dacã te uiþi la filmele (sau jocurile) cumonºtri (tereºtri sau nu) ºi cu miliarde degloanþe, morþi etc., atunci începi sã crezi cãliteratura, muzica, artele în genere vordeveni altceva decît sînt acum, deºi cuaceleaºi „unelte“ ºi... finalitãþi. Pînã atunci,Apostroful, cu „la ce bun-ul“ sãu cu tot,precum ºi alte reviste literar-artistice (acummult prea multe ºi mai vane în spaþiulcarpato-dunãrean) vor mai exista, cãci, dacãciteºti o carte, ai nevoie (oare?) sã ºtii cuma citit-o ºi altul, mai mult sau mai puþincalificat, ai nevoie ºi de literaturã „în porþiimici, dar expresive“, care pot fi gãsite nu-mai în reviste. De ajuns cu atîta îngîmfare!Mi se pare cã rãspunsul meu nu e nici op-timist, nici pesimist, nici realist, nici irealist.E scris, deci existã.

�

„… aceastã construcþiesolidã“

REVISTA APOSTROF a împlinit 200 denumere ºi va aniversa curând 20 de ani.

Pornitã la drum cu un program recupera-tor – al generaþiei echinoxiste „cvasiinter-zise“ din peisajul literar al anilor ’80 –,echipa apostrofilor ne provoacã din nou sã rãspundem unei anchete pe teme strin-gente ºi perfect acordate momentului debilanþ. Percep în sensul ºi timbrul întrebã-rilor oboseala lui Don Quijote dupã bãtã-lia cu morile de vânt; ceva din chemareaultimativã la solidaritate a poetei MartaPetreu, care, dupã ce trudise pentru exis-tenþa Apostrofului, ne anunþa cu câþiva aniîn urmã iminenta încetare a apariþiei, dinlipsã de fonduri ºi prin indiferenþa totalãa responsabililor culturali.

Tocmai de aceea, în loc sã rãspundexplicit chestionarului, prefer sã alegApostroful ca exemplu paradigmatic; mutaccentul interogaþiei: nu „ce este literatu-ra?“, ci „cum poþi vorbi despre literaturã?“.Mai precis, despre cum pot fi promovatevalorile literare datoritã revistelor încã-pãþînate.

Nu cunosc, în România postdecembris-tã, revistã mai curajoasã ca Apostrof: marelecuraj al Martei Petreu ºi al echipei sale e dea nu concesiona conjuncturalului nicimãcar o paginã a publicaþiei. Fidelã pro-gramului anunþat în editorialul primuluinumãr, revista rãmâne consecventã cu idea-lurile echinoxiºtilor: de abordare dezinhi-batã a fenomenului literar, de cultivare a

�

Gelu Ionescu

Alina Ledeanu

valorilor – inclusiv a celor româneºti, per-fect imbricate în fluxul cultural european.

Apariþia acestei reviste acurate, profe-sioniste, scutite de compromisuri, a fostuna din faptele care, la începutul anilor ’90,m-a fãcut sã cred cã schimbarea e realã,miracolele – cu putinþã.

Urmãrind exclusiv criteriul valoric,echipa redacþionalã a dãruit cititorilor, prinrestituiri revelatoare ºi analize de substanþã,sute de pagini din ºi despre Lucian Blaga,Emil Cioran, Eugène Ionesco, N. Stein-hardt, Gabriela Melinescu, Norman Manea,I. Negoiþescu, Nicolae Balotã, DumitruÞepeneag, I. D. Sîrbu, Adrian Marino,Alexandru Vona ºi mulþi, mulþi alþii.

Reverenþioºi faþã de modele, dar atenþila schimbarea generaþiilor, apostrofii con-tinuã sã ne îmbie cu rubrici în care conþi-nutul câºtigã pariul cu propriul titlu („Cuochiul liber“; „Biblioteci în aer liber“;„Ospãþul filosofilor“, dar ºi „Estuar“;„Puncte de reper“; „Dosar“ etc.) ºi sã nehrãneascã insomniile fertile cu teme pre-cum: „Psihanaliza“; „Sinuciderea“; „Celezece porunci“; „Noaptea“; „Cãlãtoria“;„Scriitorul ºi trupul sãu“.

Recurgem deseori în ultima vreme lasintagma politici culturale. Formula, uzatãprin folosirea excesiv administrativã, nu acãpãtat nicicând mai multã acoperire ca înbãtãlia pornitã, susþinutã masiv ºi câºtigatãde revista Apostrof pentru respectarea testa-mentului spiritual al lui Lucian Blaga, im-plicit a spaþiului sacralizat care e mormân-tul sãu.

Devenit o a doua marcã/siglã a revistei,ochiul atent al Martei – sever ºi ºãgalnic-prietenesc laolaltã – foto-radiografiazã spa-þiul literar contemporan, dând cititorului,de cum deschide revista, o cheie de lecturãinconturnabilã: o mare poetã, o conºtiinþãvie se zideºte numãr de numãr în aceastãconstrucþie solidã.

Reiau întrebãrile apostrofilor desprededicarea donquijotescã („tema munciinoastre ciudate ºi «inutile»“, cum o numeºteMarta Petreu): „La ce bun ceea ce facemnoi, scriitorii?... la ce sunt bune revisteleliterare pe care ne încãpãþânãm sã le fa-cem?“. Rãspunsul mi-l dã un congenerfrancez al Martei, el însuºi un „extrem-contemporan“; poetul ºi filosoful MichelDeguy rostea nu demult aceste adevãruri,atunci când revista sa, Poe&sie, împlineatreizeci de ani:

De aceea noi (un „noi“ al revistei care vor-beºte aici înconjurat de mulþi alþii) rezistãmcu toþii sã existãm, tocmai pentru cã ne-amîmbarcat; continuãm, adicã, sã preferãmmunca cu (&) mitemul, filosofemul, teolo-gemul, cu literatura, cu antropologia, cuinterlingua traducerii scrierilor (Dante, Coleridge, Sereni, Yu Jian...). Pentru intero-garea plasticitãþii.

Cât despre câmpul de luptã – fie ea dusã ºiîmpotriva morilor de vânt –, mã bucur sãconstat cã el nu riscã sã fie abandonat.Urez, aºadar, Martei Petreu ºi Apostrofuluimulþi ani la fel de intenºi cu cei pe care sepregãtesc sã-i împlineascã.

�

Din Echinox, un Apostrof

D INTRE PUÞINELE reviste „de proiect“ pecare le-am avut dupã 1990, Apostroful

e un caz special ºi foarte interesant. Nu ºtiudacã Marta Petreu, fondatoarea ºi coordo-natoarea gazetei, a formulat un programpropriu-zis (poate în deschiderea primu-lui numãr; ori cu alte ocazii, de pildã îninterviuri...), însã a rãmas un „loc comun“al lumii culturale faptul cã Apostroful con-tinuã spiritul Echinoxului.

Care spirit, însã?; al cãrui Echinox?! Cãcilunarul studenþesc clujean lansat în 1968parcursese pînã în 1989 cel puþin trei etapemari: cea a iniþiatorilor, care au furnizat oimportantã „falangã“ valului „ºaptezecist“al literaturii române; cea a echinoxiºtilorsincronizaþi cu prima „promoþie“ postmo-dernã autohtonã (a „optzeciºtilor“); ºi ceadinspre sfîrºitul regimului comunist, cîndîncepuse sã se contureze o a doua „pro-moþie“ a „noului val“.

Nu intru aici în detalii ºi exemplificãri.De reþinut cã de-a lungul acestei mici istoriia publicaþiei ºi a orientãrii sale literare auexistat ºi diferenþe notabile între etape (maiales între prima ºi a doua), dar ºi trãsãturi

de continuitate, identificate de obicei în zo-na formaþiei intelectuale solide ºi rafinate,de unde opþiunea poeþilor echinoxiºti pen-tru stilisticile livreºti, respectiv atracþia colegilor exegeþi faþã de autori ºi texte so-fisticate, încãrcate simbolic, baroce ori „de-cadente“. Pe scurt, ar fi vorba despre un soide „culturalism“, deci despre un profil cutrãsãturi foarte generale, echivalente maidegrabã cu „nobleþea“ intelectualã decît cuo ideologie cît de cît conturatã.

Combinaþia dintre un program atît dedifuz ºi o marcã puternicã, precum cea aEchinoxului (un adevãrat „brand“), e oare-cum paradoxalã; însã, din perspectivã re-dacþionalã, poate garanta compatibilitateacu colaboratori foarte diverºi, mai mult orimai puþin „echinoxiºti“, totuºi asimilabiliamintitului proiect larg-„culturalist“. Pre-luînd ºtafeta, Apostroful Martei Petreu ºi-aasumat atare „tradiþie“, delimitîndu-se dis-cret de tendinþele mai novatoare ori chiarrebele ale postmodernilor de ieri ºi de azi,inclusiv ale junilor descendenþi, grupaþi înredacþia „revistei-mamã“ ºi intraþi în repe-tate rînduri în conflicte cu „vechile gãrzi“.În acest fel, s-a ajuns la o rãsturnare pa-radoxalã: venerabilul Echinox, mereu ali-mentat cu „sîngele proaspãt“ al seriilor succesive de studenþi clujeni, se dedã la in-surgenþe adolescentine pe care predeceso-

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 23

• Ancadrament gotic clujean din secolul al XV-lea, aflat în str. Memorandumului, nr. 15, distrus în urmã cucîteva luni. Foto: Lukács József

�

Ion Bogdan Lefter

24 • APOSTROF

rii nu ºi le permiseserã, preferînd sã-ºi în-groaºe vocile ºi sã adopte sobrietãþi pre-coce; iar mai tînãrul Apostrof a „subtilizat“din 1990 încoace formula „echinoxistã“tradiþionalã, ilustrînd-o pe mai departe, cu dignitate ºi... maturitate. În plus, îndea-juns de alert, cu bune iniþiative publicis-tice (anchete, rubrici de „viaþã literar㓺.a.m.d.), lãsînd rigorile academice Caie-telor Echinox, care dubleazã de cîþiva anivechea revistã, devenitã jucãuºã, „trãsnitã“.

Ar mai fi ºi alte prelungiri ale „studen-þismului“ intelectual clujean în etapele mairecente ale Familiei orãdene, ale Vetrei tîrgu-mureºene sau în Euphorionul fondat în1990 la Sibiu, cam în acelaºi timp cu Apos-troful. Dupã cum se vede, acesta din urmãjoacã pentru întreaga „reþea“ de extracþie„echinoxistã“ un rol de (sã-i spunem aºa!:)„conºtiinþã originarã recuperatã“...

�

Destin ºi zãdãrnicie

VÃD LITERATURA nu doar ca o opþiuneviteazã ºi implacabilã, ci ºi ca un des-

tin, care nu exclude, fireºte, zãdãrnicia. Pre-zentã însã, zãdãrnicia, în toate opþiunileomeneºti. Încît, nu putem decît sã fim mul-þumiþi dacã ni se îngãduie sã perseverãm, ovreme, în propria noastrã zãdãrnicie, la felde bunã – ºi zadarnicã – precum oricarealta, dacã nu cumva mai onorabilã în ino-cenþa ºi inutilitatea ei.

Apostroful a fost pentru mine o gazdãafectuoasã, de la început, ºi sînt recunos-cãtor cã una dintre cele mai de calitate ºidemne publicaþii ale României postcomu-niste mi-a încurajat ºi promovat zãdãr-niciile.

�

New York, 8 aprilie 2009

Visul diurn

L ITERATURA ESTE aerul în care trãiesc dincopilãrie pânã în prezent. Ea este pen-

tru mine forma cea mai fascinantã a pro-cesului de cunoaºtere. Fiecare viaþã e unicãºi prin literaturã (oralã sau scrisã) oame-nii pot comunica între ei prin gânduri, sen-timente ºi experienþe acumulate de-a lun-gul secolelor.

Literatura este o formã a visului diurn,cum scria Isaac Bashevis Singer, un vis con-trolat, fãrã mesaj, dar având un þel foarteclar. Scriitorul este purtãtorul unui adevãrpe care-l comunicã în felul sãu, dupã senti-mentele sale intime.

Am fost mereu atrasã de oamenii„unici“ a cãror viaþã era plinã de vise diurneconfundându-se cu cele nocturne, ameste-cându-se misterios, într-o pastã subtilãprecum culorile din paleta unui pictor –vise „nebuneºti“ în care se întrezãreau fi-bre autentice ale adevãrului vieþii.

Aceste persoane semãnau cu niºte cãrþigata scrise, cãrþi umblãtoare în legãturã culanþuri de cãrþi, ºiraguri infinite de creaþii,

care îmi garantau cã niciodatã nu mã voiplictisi în viaþã – plictisul fiind pentru mineca ºi bolile greu de suportat –, pentru cãaveam de contemplat prin cãrþile vii chiaradevãrul în faþã.

Cu cît cunosc mai bine viaþa, cu atâtmai mult resimt nevoia de literaturã, nevo-ia de a privi în abisul oceanului omenesc.

Literatura n-a fost niciodatã pentrumine ceva ciudat ºi inutil, ea existã în fireaoamenilor, venind din strãvechea nevoie dea povesti viaþa, în jurul unui foc sau laumbra copacilor.

Superba revistã Apostrof, având ca numeun semn diacritic, înþelegând prin asta cãprima formã de comunicare au fost semne-le, imaginile scrijelite pe stâncile peºterilor,desenele rupestre povestind într-un limbajuniversal despre felul în care trãiau primiioameni, despre comuniunea strânsã dintrenaturã ºi viaþa lor, despre experienþele lorpentru a duce la capãt lucrul cel mai greu:viaþa.

Apostroful, în forme subtile, a strâns„documente“ unice ale vieþii scrise în douã-zeci de ani, ducând aventura cunoaºteriila culmi. Mai mult decât atât: a format ungust literar ºi un alt fel de curaj pentrunoile generaþii. Adevãrul vieþii a fost res-pectat, întrezãrit ºi neelucidat, aºa cumtrebuie sã fie adevãrul.

La mulþi ani, revistã care mi-ai îmbogã-þit ºi înfrumuseþat viaþa!

Mulþumesc celor care au fãcut posibilãaventura cunoaºterii ºi a plãcerii de a ci-ti, altfel de cum eram obiºnuiþi din altereviste, mulþumiri din toatã inima, în pri-mul rând, neobositei, iubitei poete MartaPetreu! La mulþi ani!

�

Vagonul de clasa a III-a

NU DOAR o datã, în decursul anilor mairecenþi, fiul meu mi-a reproºat cã

mi-am abandonat proiectele de tinereþe, cãnu mai sunt scriitorul care promiteam sãfiu ºi cã, în general, am devenit altceva (alt-cineva?). Spun cã mi-a reproºat acest faptpentru cã tonul pe care fãcea remarcile

amintite nu era defel unul apreciativ, ciexprima, mai curând, regrete.

Asemenea estimãri au ajuns la mine ºidinspre alte persoane, unele voci fiind aleprietenilor, altele aparþinând mai degrabãunor colegi nereþinuþi în ostilitatea lorrelativã, deºi nu mã cunoºteau personal(poate nici nu era necesar).

ªi unii, ºi alþii au, probabil, dreptate.Am abandonat câteva linii de atac de pela 20 de ani ºi chiar mi-am modificat un-ghiul de abordare a activitãþii mele cultu-rale, repoziþionându-mã în raport cu mi-ne însumi.

Pe vremea când debutam în ziare ºi re-viste neglijabile sau marginale, cu prozãscurtã ºi poezie, pentru mine literatura erasuma creaþiilor beletristice ºi a autoriloractivi în interiorul genurilor în care acestease înscriau (prozã, poezie, teatru – triun-ghiul divin al îndepãrtãrii de constrânge-rile imediatului). Modelele mele înglobaucariere de romancieri de mare succes, ge-neroºi cantitativ, ºi poeþi eminenþi, care îºifructificau din greu talentul. Scriam peatunci science-fiction, un mod de a îmbi-na viziunile subîntinse de o ideaþie netira-nizatã de marxismul obligatoriu cu alonjalipsitã de îngrãdirile poncifurilor ideologiceºi de convenþii realiste vetuste. Acesta eraun semn cã preferam marginalitatea lite-rarã, pãstrând nealteratã însã acurateþeaunei libertãþi de creaþie, bunã sau mai puþinbunã, dupã înzestrarea ºi efortul meu… Vi-sam sã devin romancier, reprezentându-miînsã destul de nebulos aceastã condiþiedespre care ºtiu astãzi cã în România rãmâ-ne ºi de aici încolo o ocupaþie de noapteºi de dimineaþa devreme, dar nicidecumuna din retribuirea cãreia sã poþi trãi.

Ei bine, astãzi nu mai scriu SF, iar ro-mancierul care sunt se ilustreazã rar, poa-te neconcludent, aºa cã...

Pe vremea aceea socoteam cã literaturaeste vehiculul cãtre un mediu separat oare-cum etanº de brutalitatea ºi grobianismulcotidian ºi cã e bine cã lucrurile stau aºa.Astãzi nu mai cred acelaºi lucru, pãrându-mi-se preferabil vagonul de clasa a III-acehovian anumitor ritualuri cãrturãreºticare nu mai sunt decât forme moarte, pieiîntinse pe un gard la uscat, rãspândind unmiros persistent.

Cu mine s-a petrecut, realmente, ceva.O schimbare pe care eu o socotesc benefi-cã, dar pe care alþii o vãd ca pe o pierdere.

�

• Facsimil Gabriela Melinescu

ªi fiecare avem motive sã credem cã drep-tatea este de partea noastrã. Cred cã dece-niul în care am traversat vârstele cuprinseîntre 20 ºi 30 de ani – întâmplãtor, deceniuldictaturii lui Ceauºescu – a avut asupra meaefecte pe care unii le-ar denumi „trauma-tice“, iar alþii le-ar vedea ca pe niºte deve-lopãri necesare, producãtoare de matu-ritate. În orice caz, în acest deceniu, în caremi-am fãcut studiile universitare ºi amsuferit apoi „condamnarea la locul de mun-cã“, vreme de ºase ani, cu o navetã îndobi-tocitoare, de zi cu zi, în trenuri personaleneîncãlzite, printre anonimi apatici, sãraci,loviþi de un marasm parcã ireversibil, s-aprodus pentru mine contactul cu realitatea.Aceºti ani au fost însã ºi productivi prinlecturile ºi prin somaþiile interioare care m-au modelat altminteri decât aº fi crezu-t-o. Cu bune ºi cu rele, ei au fãcut din mi-ne ceea ce am devenit ulterior ºi au avutefecte considerabile asupra vieþii mele,indiferent ce ar însemna asta.

La sfârºitul lui 1989, când lumea seschimba în jurul meu ºi – dupã zece ani deacumulãri, pe care, în momentele de dispe-rare tãcutã, mi-i treceam la „pasiv“, soco-tindu-i simplã stagnare – apãrea tot maiclar posibilitatea de a face nestingherit ceea ce visasem mereu sã fac, am avut derãspuns urgent la o întrebare. Nu conteazãcare era ea, ci faptul cã am decis sã încercsã descifrez prioritãþile culturale ale mo-mentului ºi sã ajut dupã puterile mele laurnirea din locul precar unde o adusesedictatura umanitatea cu o aparenþã deruta-tã în mijlocul cãreia trãiam.

Am schimbat, de aceea, fãrã ezitãrioraºul în care trãiam ºi locul de muncã,rãspunzând ºansei oferite de Ion Vartic ºiMarta Petreu de a pune umãrul la înfiin-þarea unei noi reviste a Uniunii Scriitorilor.Dupã ezitãri ºi tatonãri, numele ei a de-venit Apostrof. Experienþa de un an ºi un picîn aceastã redacþie a însemnat pentru minerãbufnirea la suprafaþã a tuturor elanurilorimposibil de imaginat pânã atunci în re-gistrul realului, posibilitatea de a avea unloc de muncã în interiorul literaturii, iluzia– întreþinutã de efervescenþa din jur – cã m-aº putea întreþine din salariul obþinutastfel, bucuria de a fi angajatul UniuniiScriitorilor înainte chiar de a-i devenimembru, ºansa de a lucra cu o echipã micãde literaþi selecþi, continuarea mitologieiEchinoxului într-o altã formã ºi perspectivã,bucuria creaþiei ritmice, alerte, exigente,nebuneºti, conºtiinþa forþei revoluþionare acuvântului. Noi l-am publicat, în revistanoastrã, pe regele Mihai, într-un suplimentspecial unde explica viziunea Maiestãþii Saleasupra zilei de 23 August 1944, noi ameditat – ca primã apariþie în colecþia revistei(ce urma sã devinã o adevãratã editurã) –romanul inedit pe atunci al lui Paul Goma,Sabina, noi am publicat interviuri cu uniidintre foºtii deþinuþi politici ºi am recuperat,cu ajutorul lor, un prim grupaj de poeme detemniþã scrise de Radu Gyr. ªi nu aveamdeloc preocuparea cã, undeva, cineva s-arputea gândi cã dorim o restaurare a rega-litãþii ºi o reabilitare a extremei drepte,fiindcã pe atunci, în primul an al RevoluþieiRomâne, prima readucerea grabnicã încircuitul cultural ºi public românesc a unornume ºi opere uitate, tãinuite, tãcute, inter-zise, contribuind, dupã puteri, la restaurareanormalitãþii pe care nici nu o cunoºteam.Nu uit nici cã, pe atunci, gândeam Apostro-

ful ºi ca pe o tribunã civicã, publicând fãrãezitãri mãrturiile de detenþie ale lui EusebiuCutcan ºi documentele despre crimele colec-tivizãrii furnizate de turdeanul Aurel Coþa.

Impresia era deci cã nouã ne revenea nudoar posibilitatea, ci chiar obligaþia de arecupera exilul, dându-i drept la „voce“, dea aduce în atenþie trecutul recent ocultat decenzurã ºi de Securitate, de a completa pei-sajul-caºcaval al literaturii noastre, vâslindpânã în largul interbelicului pânã de curândprohibit (ºi chiar mai departe), de a asigurareceptarea autorizatã a noilor contingentede autori – prin condeiele critice ale redac-torilor ºi colaboratorilor –, de a urca încão treaptã în revuistica literarã ardeleneascã,alãturi de Tribuna ºi de Steaua, de a articulao grupare literarã nouã, specificã, în capi-tala Transilvaniei. Ultimul obiectiv s-a do-vedit, cred, cel mai complicat, fiindcã, du-pã unii dintre noi, Apostrof se cuvenea sã fiecumva un fel de continuare a Echinoxului(Echinoxul de dupã absolvire al foºtilorechinoxiºti), dupã alþii nu era rãu dacãdevenea un fel de Gândirea (chiar dacã nuîn sensul programului tradiþionalist al aces-teia), iar dupã alþii merita încercat un drumcu totul nou. Prima variantã a cãzut repede,nu doar pentru cã Echinoxul a continuat sãexiste ca revistã studenþeascã, ºi nici pentrucã liderii lui simbolici au socotit cã nuexistau temeiuri pentru a-l transforma înaltceva. (Interesant de observat însã cãastãzi, de la plecarea duumviratului CorinBraga – ªtefan Borbély de la conducerealui, existã un Echinox studenþesc ºi unul

erudit, Caietele Echinox, ambele devenindpredominant apanajul Facultãþii de Litere.)Pentru a doua oraºul nu s-a dovedit sufi-cient de pregãtit, abia politicile de grup aleIrinei Petraº de la conducerea filialei Uniu-nii Scriitorilor, din ultimii ani, reuºind sãadune întrucâtva grupurile ºi grupusculelecomplementare, când nu adverse, ale Clu-jului. Cât despre ultima formulã, ea pare sãfi izbutit cel mai bine, ºi le revine altorasarcina de a o descrie.

Participarea mea la viaþa redacþionalã m-a modelat însã, oricât de scurtã a fost, îndirecþia conceperii prestaþiei mele culturaleca o componentã a unui efort de grup, pede o parte, ºi a unei concertãri cu nevoilecomunitãþii. Fãrã sã fac mare caz de asta, aºspune doar cã dupã 1989 mi s-a impus ºimie, ca ºi altor colegi care au trãit aceleaºievenimente, necesitatea de a împinge oare-cum înspre planul secund marile elanuri aleunei afirmãri artistice personale (romane,nuvele, povestiri, piese, poezii – toate ema-naþii ale celei mai personale înþelegeri aideii de literaturã), fãcând loc unor proiec-te mai puþin orgolios afirmative ale propri-ei persoane. Aºa se explicã faptul cã am de-dicat ani ºi ani studierii culturii românemedievale, încercând sã restitui conºtiinþaexistenþei unei culturi proprii în epoci so-cotite etanº închise în faþa privirilor noas-tre neputincioase, cãci dezvãluirea unei ase-menea componente putea – credeam ºi maicred încã – sã anuleze parte din complexele,

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 25

�

• Poarta turnului Cetãþii Vechi din Cluj, construit la sfîrºitul secolului al XIII-lea (str. Sextil Puºcariu). Foto: Lukács József

26 • APOSTROF

nefondate, legate de identitatea româneas-cã ºi restabilea adevãruri istorice. Pe de altãparte, mi s-a pãrut onest ca, fiind istoric demeserie, sã mã ocup de un predecesor ilus-tru, încercând o perspectivã criticã asupraacestuia, ca semn de liberã aservire unui altcapitol de literaturã ºi istorie decât cel carem-ar fi putut împinge pe mine, în dispreþulaltor autori ºi vremuri, în prim-plan. Nu cãnu mi-ar fi plãcut sã excelez într-ale litere-lor, Doamne fereºte! Dar este destul sã pri-vim în jur, oricât de fugar, pentru a observacohortele de autori care nu vor sã ºtie defaptul cã literatura noastrã a început de-mult, cã ea conþine ºi alte nume decât pecel propriu ºi cã, la urma urmei, a fi sau aface pe deºteptul ºi talentatul e destul de– scuzatã fie-mi vorba prea asprã, poate!– stupid, cinic ºi egoist într-un moment istoric când analfabetismul reapãrea cuvirulenþã, când jumãtate de þarã rãmâneadecupatã de la circuitul de carte ºi jurna-listic (vorbesc despre mediul rural) ºi cândnevoile de naturã materialã, insecuritateapersoanei ºi a familiei, erau marele spectrucare însoþea populaþia atât în timpul zilei,cât ºi în vis... Pentru mine, în acest context,mãrturisesc, literaturã înseamnã nu doar sãexprimi propriile fantasme, trãiri, raþiona-mente în termeni artistici ºi prin mijloace-le unei expresivitãþi literare, ci sã dai maimult celor din jur decât egoul tãu exacer-bat; ºansa unei situãri proaspete, a formu-lãrii unor întrebãri menite sã deschidãdrumuri, eventual unele schiþe de rãspuns...Poate sunã ca naiba, maiakovskian sau, înorice caz, propagandistic – mãcar cã nu facnicio politicã de partid –, asta nu mã sperieºi nici nu mã demobilizeazã. Mie îmi sunãa testament legat de ªcoala Ardeleanã ºi adistanþare de egoismul intrinsec, poate,literaturii, dar mereu posibil de diminuatprin vigilenþã personalã.

De altfel, mulþi dintre noi – mã referla colegii mei de vocaþie ºi de generaþie –facem cam acelaºi lucru. Mã amuzã teribilsã ascult cãinãrile ipocrite sau condamnãrileîn bloc ale generaþiei optzeciste, de exem-plu. Cã romancierii nu au scris literaturã,preferând sã îºi punã condeiul în slujbacomentãrii actualitãþii, din mers, nu estesemn de pierdere a vocaþiei, ci de sentimental datoriei de a contribui, în folosul oame-nilor din jur, la înþelegerea provocãrilor re-dutabile ale clipei istorice. La un recensã-mânt al operelor – anumite dicþionare l-aufãcut deja, nu întotdeauna valorizant –,opera didacticã a scriitorilor (dicþionare,antologii, texte teoretice, auxiliare didacti-ce) se relevã impresionantã, diversã, inven-tivã, de mare utilitate, reactivã la impera-tivele ºtiinþifice ºi pedagogice ale Românieidornice astãzi de cunoaºtere. Ea este nuneapãrat rezultatul unui apostolat, cât, maicurând, reflexul situaþiei ºcolaritãþii înalte ageneraþiei active de scriitori, care nu a so-cotit oportun sã îºi abandoneze expertizelede specialitate, obþinute prin studii univer-sitare ºi postuniversitare, ci, dimpotrivã, sãle fructifice pentru a spori creºterea gradu-lui de instruire al unor segmente ale so-cietãþii noastre sau chiar al întregii societãþi.

Au toatã admiraþia mea ºi scriitorii care,prolifici ºi înzestraþi, au atins o notorietateincontestabilã prin opera lor beletristicã.Dar lor li se adaugã un fenomen pe careistorii literare precum cele ale lui Alex.ªtefãnescu sau Nicolae Manolescu, lipsite

de ambiþii relevante pentru sociologia lite-raturii, nu au instrumentele pentru a-lobserva. Astãzi, mulþi dintre noi am pu-blicat mai mult ºi poate mai bine, câteo-datã, decât majoritatea profesorilor noºtriºi decât generaþia care i-a instruit pe aceºtia.Este, la urma urmei, firesc, fiindcã noi nu am luptat în rãzboaie necruþãtoare ºi nuam înfundat temniþe staliniste, chiar dacã ne-am irosit tinereþea în cazanul sub pre-siune al lui Ceauºescu. Noi nu avem de re-cuperat ºi adus la un standard de normali-tate doar literatura ca expresie a libertãþiiinterioare ºi a profesionalizãrii (mãiestriei).Erudiþia, cercetarea, vulgarizarea rezultate-lor la care ajungem, modificarea în concor-danþã cu Occidentul a standardelor munciiintelectuale, diversificarea ºi proliferareaculturalã sunt numai câteva dintre celelaltebãtãlii la care, vrând-nevrând, participãm.

Pentru toate aceste motive, vãd în Apos-trof ºi în alte reviste asemenea nu doar ooazã literarã, de stil ºi bun-gust, într-oRomânie degradatã îngrijorãtor de vulga-ritatea ºi agresivitatea publicã a mahalaleiajunse în palate, ci ºi un teren agonal încare reflexele unui uimitor efort, individu-al ºi colectiv, se pot reflecta cu mai multãsau mai puþinã justeþe, dar mereu cu gene-rozitate ºi bunã-credinþã. útia suntem, astae cultura românã astãzi, pe unul dintretronsoanele ei.

�

„Discurs contra piedicilor“

S IMENON LA taclale cu Chaplin. Primulse întreabã de ce or fi atât de mulþi

oameni triºti, ciudaþi ºi smintiþi pe lume.Chaplin îl priveºte zâmbind piºicher ºirãspunde: „Georges dragã, am fi ºi noiaidoma lor dacã n-am avea supapele noas-tre, tu – scrisul, eu – actoria. Pe când ei,sãrmanii...“ Povestea nu mai spune dacãSimenon a acceptat explicaþia. Nu e exclussã fi adãugat cã supapele lor pot deveni ºichiar devin utile ºi pentru ceilalþi, mãcardin când în când.

Oricum, cam aºa ceva par sã sugerezejucat-naivele ºi înduioºãtor de pateticeleîntrebãri ale Martei Petreu. M-am mirat nuo datã cum încap alãturi, în acelaºi trupsubþiratec, lucida, tãios-abstracta, inteligen-ta ºi trufaºa eseistã, necruþãtor-fierbinteapoetã adâncind „cicatricea“ metaforei ºifragil-patetica, vulnerabila, incomoda ºiprãpãstioasa luptãtoare pentru diverse cau-ze, pierdute uneori din start. Toate „pãrþile“sale – poeta, femeia, profesoara de filosofie,directoarea de revistã ºi editurã, luptãtoareape baricade donquijoteºti etc., etc. – inter-fereazã, fiecare rãsfrângând, dupã reguli pro-prii, „domeniul“ celorlalte; miºcarea cu harîn una dintre ele garanteazã o uºurinþã pestemedie în a traversa, oricând, teritoriul ce-lorlalte, dar cu pasul propriu, cu ritmul pro-priu. Singurãtatea ei funciarã stã alãturi deincapacitatea, la fel de funciarã, de a fi sin-gurã de îndatã ce se recunoaºte om. Retrac-tilitatea aproape dureroasã a celei pentrucare timpul propriu e mereu foarte scumpse înfruntã permanent ºi nu de puþine oricrizic (presupun) cu voinþa superbã de a fiîn cetate. Spuneam altãdatã cã se scrie, cufiecare intervenþie a Martei în spaþiul scrip-tural, o biografie a angoasei, însã una toni-

cã. Angoasa se învinge pe sine prin nemi-loasa, lucida, aproape senina, aº zice, auto-analizã; prin capacitatea, remarcabilã înordinea expresivitãþii, de a-ºi arunca sieºi(ºi lumii) în faþã un „da, ei ºi?“

La ce bun revistele literare?! La nimic,dacã e vorba de perioade de tranziþie. ªi n-aº putea cita, cu mâna pe inimã, vreunmoment din istoria omenirii în care sã fiîncetat „perioada de tranziþie“! În orice vre-muri, revistele de culturã (ca ºi orice felde alte reviste, ca ºi cãrþile, teatrul, filmul,muzica etc., etc.) sunt bune la ce e bunãoricând cultura. În definiþia ei mare, devistiernic de semne ale înaintãrii prin lumeºi de metodã de prospectat viitorul speciei,cultura îºi vede de ale ei. Nu moare, cãci arfi sã moarã toþi oamenii Pãmântului, ºi nuajutã, anume ºi punctual, la nimic. E ca ºicum ai întreba la ce bun viaþa. La nimic,fireºte, decât la împlinit un drum spremoarte. Dar acest nimic e Totul!

Viaþa ne e plinã/umplutã de noneveni-mente ºi de nonºtiri. Se vorbeºte mult ºidegeaba despre lucruri care înceteazã sãexiste în clipa imediat urmãtoare aºterneriitãcerii asupra lor. Evenimentul, ca sã-ºimerite numele, trebuie nu doar sã aibã omare razã de acþiune ºi reacþiune, ci sã ºischimbe ceva în mersul lucrurilor. Sã aibãurmãri. Multe întâmplãri culturale se în-scriu firesc în peisaj ºi nici nu-ºi doresc orin-ar trebui sã-ºi doreascã altceva. E absolutnecesar un fundal, un zumzet cultural coti-dian, persistent, pe care sã se proiecteze,atunci când se ivesc, Evenimentele. Iar eleau, cred, nevoie de timp ca sã-ºi merite nu-mele ºi faima.

Condiþiile financiare mereu precare suntvindecabile prin autotratament. Comunita-tea (nu spun „Statul“, cãci nu vorbesc aicineapãrat despre o Putere) nu are datoria dea sprijini pe oricine, de îndatã ce i se nãzaresã mai scoatã o revistã. De la un punct în-colo, nici continuarea/pãstrarea unei tradiþiinu mi se pare obligatorie cu orice preþ, adicãfãcând rabat la calitate. Revistele mai ºimor, sunt ºi ele oameni... Dacã nu mor, ebine ca asta sã se întâmple fiindcã prezen-þa/viaþa lor e indispensabilã „aparþinãto-rilor“, cum spun medicii. Trebuie sã maispun totuºi un lucru. Nu susþin nicidecumcã sunt gospodãriþi cum se cuvine baniipublici. Micul aranjament funcþioneazãadesea perfect, în dispreþul valorii ºi al în-semnãtãþii pentru ceilalþi. Dar nu mã speriepuhoiul de cãrþi/reviste proaste care aparfiindcã un ins sau altul „îºi comandã“ ocarte aºa cum comandã un costum de haineori un monument funerar: fiindcã are bani.E treaba insului cã o tipãreºte, e treabacititorului s-o ignore ºi a timpului s-o lasede cãruþã, dupã principiul pe care MarcelMoreau îl numea foarte expresiv „al hoar-dei“: în goana cãrþilor/revistelor de calitate,eºti strivit de copitele lor neîndurãtoaredacã nu te þine... vârtutea.

Revista e ºi ea o marfã. Trebuie deprin-se priceperi de negustor dacã vrei sã aimuºterii. Habar n-am cum anume am pu-tea ajunge la performanþele fotbalului, sãzicem. Am încetat de mult sã-mi mai facinimã rea cã sunt atât de mulþi cei care alegun meci, nu o carte, nu o revistã de culturã.Pânã nu sunt în stare sã schimb aceastãstare de lucruri, se cuvine s-o considerãmnaturalã. ªi sã ne comportãm ºi noi natural,vorba Gabrielei Melinescu. Sã scriem/sãcitim chiar dacã nu mai are (aproape)nimeni nevoie de asemenea farafastâcuri.

�

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 27

Apostroful e, de douã decenii, o revistãde pãstrat, cãci are întotdeauna ceva caremeritã aºezat în bibliotecã pentru când aiavea chef sã revii asupra unei chestiuni. Orevistã-eveniment – în sensul adãugãrii te-nace de urme, al pregãtirii neobosite aurmãrilor. O revistã „discurs contra pie-dicilor“. Una neliniºtitã ºi aºezatã, deo-potrivã, rãspunzând neliniºtilor ºi con-struind cu migalã temelii. Nu e un spaþiual confortului mãrunt ori al amãgirilor desine, ci unul tensionat ºi dornic de echi-libru, fãrã stare ºi visând calm performanþe.

Sã-i urãm La mulþi ani! ºi sã þinem aproape, câtã vreme departele e încã departe.

�

Un proiect axiocratic

C ITESC APOSTROFUL de douãzeci de ani.M-am obiºnuit cumva definitiv cu re-

vista, iar prezenþa ei îmi pare atât de fireas-cã, încât nu-mi pot imagina viaþa literarãfãrã ea. Am crescut ºi m-am format în ori-zontul esteticului, iar ea îmi satisface mereuaceastã exigenþã a prioritãþii criteriului este-tic în evaluarea literaturii. Apostroful este,în fond, actualizarea unui ambiþios proiectaxiocratic ºi, tocmai de aceea, lasã impresiaunui anume elitism conservator; dar poatechiar în rezistenþa la módele ostentativeconstau originalitatea, forþa ºi „avangardis-mul“ sãu. De fapt, revista e o emergenþãmajorã a echinoxismului ºi o confirmare aconsistenþei durabile a acestuia. Nu întâm-plãtor, redacþia iniþialã era formatã dintr-ungrup compact de echinoxiºti consacraþi.Marta Petreu conservã puritatea proiectu-lui fondator ºi reproduce, într-un fel, mo-delul eroic al revistei Echinox, secondatã deo mânã de colaboratori loiali ºi asistatã deo „infrastructurã“ discretã. Implacabilã îndârzenie, Marta Petreu ºtie sã dea un senseroic acestei publicaþii a cãrei existenþã stã,astfel, sub semnul unei solemnitãþi graveºi nobile. Apostroful nu pare destinat con-sumului imediat, fiecare numãr fiind maidegrabã un fragment al unui destin culturalînalt ºi o piesã rarã pentru marea bibliotecã.

�

Pregãtirea pentru dincolo

L ITERATURA ESTE un mod al meu de atrãi, precum al altora, poate câteva mii,

poate doar câteva sute de inºi, din Ro-mânia, un mod considerat uºor desuet,acceptat, tolerat, cu o anume îngãduinþã,un mod nu prea avantajos, social, care nuprea dã impresia de seriozitate azi, în lumeapragmatismului. Dar când a fost ea, litera-tura în sine, în afara unui cerc de „puþinifericiþi“, cu adevãrat preþuitã? ªi poate cã echiar bine cã este marginalã, când nu se lasãanexatã, politic, ideologic, recte financiar.

O vocaþie, o meserie, o pasiune, o înde-letnicire, toate la un loc, în miraculoase

• Facsimil Andrei ªerban

• Imagini din opera Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, în regia lui Andrei ªerban, care a avut premieraîn 20 martie 2009, la Opera Naþionalã din Praga. Foto: Daniela Dima.

�

proporþii, arta e libertate, omul e în cãuta-rea adevãrului, cel care-l face pe om „liber“,stã scris, cum deci sã-l aserveºti pe autorunui scop imediat, limitat, strict utilitar?

La ce bun ceea ce facem, fiecare dupãstrãlucirea darului primit, a talentului, ainteligenþei artistice, inventivitãþii? Nu maimult decât la menþinerea unei stãri de spiritnormale, fireºti, care ne spune, chiar dacãnu cu voce tare, cã locul nostru e aici, pen-tru a ne pregãti pentru dincolo. Cã esenþialeste sã ne ºtim destinul, destinaþia adicã.

Literatura românã ne aduce aminte cãavem un loc inconfundabil în lume, bun,rãu, aici la gurile Dunãrii ºi la graniþa cu unfost imperiu, dar ºi cu Europa de Apus, cãsuntem dincoace de curbura munþilor, prinmulte date, mentalitate, obiceiuri, central-europeni, cã o civilizaþie, cum a fost cea a„micului Paris“ interbelic, a aerului cos-mopolit bucureºtean, se face ºi cu aportulliteraturii vechi sau noi. Cã revistele viabile,deschise ideilor, unor standarde generalacceptate, noului, ca Apostroful celor douã-zeci de ani glorioºi, construiesc imagi-nea credibilã a unei þãri civilizate. Alãturide alte instituþii, ca universitatea, teatrul,cafenelele, de tip parizian sau vienez, ce-naclurile, premiile, uniunile de creaþie, li-brãriile, saloanele de arte, muzeele.

„Apostrofilor“, Martei Petreu – un gândfratern la aniversare, aceeaºi „încãpãþânare“de a face ºi reface din documente, cercetareºi imaginaþie, mai ales, revista unor idealuricare se contureazã „peste mode ºi timp“.

�

Partea vie

L ITERATURA A fost prima mea descope-rire din clipa cînd, odatã alfabetizat, a

început fabuloasa aventurã prin labirintulcãrþilor. Un labirint care aºteaptã sã fieexplorat ºi-ºi deschide noi ºi deosebite dru-muri cu fiecare paginã de literaturã. În rest,se poate apela la diferite definiþii sau zi-ceri celebre, dar, pentru mine, bucuria lec-turii, încîntarea de a cunoaºte aceastã lume,parcã mai adevãratã ºi mai vie, mai autenti-cã decît cea realã, este de ajuns nouã (dailanu – este sintagma dintr-o rugãciune iu-daicã la care apeleazã N. Steinhardt pentrua aduce mulþumire ºi arãta recunoºtinþã fa-þã de tot ce-i datoreazã lui Hristos). ªi,hegelian vorbind, nu-i poezia cea mai înaltãformã de manifestare a spiritului? Cum sãnu fii prezent cît de mult cu putinþã la aºaun banchet!

Literatura e bunã în primul rînd pentrunoi, cei care prin ea ne dãm un sens, sensce ne iluzionãm cã îl vom induce ºi citito-rilor. Totodatã, fãrã scriitori limba s-ar vul-gariza – sã ne uitãm la programele TV, un-de, pe majoritatea canalelor, emisiunile sînt pentru imbecilizarea privitorilor. Fãrãscriitori limba ar încremeni, nu s-ar mairafina, nu ºi-ar lãrgi posibilitãþile de ex-primare a unor subtilitãþi filosofice etc.

Dupã un sondaj realizat de curînd, lec-tura cîtorva pagini reduce stresul, în cîtevaminute, cu aproape 80%, faþã de, spreexemplu, vizionarea unui program TV, princare stresul se reduce cu doar 18-19%. Ia-

tã un argument statistic care lucreazã înfavoarea scriitorimii.

Cît priveºte revistele... la care ostenimde decenii (cum eºti tu, cu cele douã de-cenii petrecute cu atîta folos întru afirmareaºi perpetuarea Apostrofului), vãd în ele loculunde partea vie a literaturii române îºi aflãlaboratorul de creaþie, dar ºi spaþiul undene întîlnim semnãturile ºi aflãm desprefiecare ce-l frãmîntã, ce scrie etc.

Revista Apostrof, pãstoritã serios ºi apli-cat de cãtre Marta Petreu, printre pericu-loasele stînci ale finanþãrii, argumenteazãcît de folositoare sînt tenacitatea ºi talentulde a construi, lunã de lunã, o importantãpublicaþie naþionalã de criticã ºi istorieliterarã, însoþitã întotdeauna de paginiproaspete din poezia, proza, teatrul saueseul colegilor noºtri.

O felicit pe Marta Petreu ºi echipapentru bucuria oferitã lunã de lunã prinapariþia, fãrã sincope, a Apostrofului.

�

„Bunã pentru cap“

D IN SECOLUL al optsprezecelea, culturaeuropeanã nu s-a putut lipsi de revis-

tele literare. Operele cele mai mari ale lite-raturii au apãrut în foileton. Nu îi putemconcepe nici pe Balzac, nici pe Dostoievskiîn afara revistelor, nici poemele lui Emines-cu sau ale lui Macedonski. Nu putem con-cepe cultura francezã fãrã Nouvelle RevueFrançaise, nici pe cea românã fãrã Litera-torul. O revistã este un laborator. Este loculunde se întâlnesc scriitorii consacraþi cudebutanþii; formulele noi se încruciºeazã cucele decantate, este un loc viu prin excelen-þã, cãci o revistã are, prin definiþie, ritm,deci puls. Este un loc de întâlnire a ideilorºi stilurilor, a actualitãþii ºi a trecutului.Revista ºi cartea sunt într-un raport decomplementaritate: cea dintâi exprimã viaþa culturii în fierberea ei continuã, adoua sedimenteazã ceea ce tinde sã dureze.

Nu-mi pot imagina o culturã fãrã reviste,aºa cum nu este de închipuit una fãrã cãrþi.Cultura-internet nu desfiinþeazã nevoia dereviste literare pe suport de hârtie, fiindcã,mai mult decât orice vehicul de informa-re, lectura revistei se asociazã cu un mo-ment de visare activã, se citeºte la umbracopacului, în pat. ªi, mai presus de orice,revista este un loc de întâlnire ºi dialog.

Nu voi face aici o apologie a literaturiica literaturã, în ea trebuie sã crezi. Înschimb, se uitã azi cã literatura este „bunãpentru cap“. Din pricinã cã trãim într-o erãtehnologicã, se crede cã ºi cultura constã înînsuºirea bazelor tehnologiei. Este o maregreºealã. O culturã, o civilizaþie se constru-iesc cu imaginaþia, cu arta combinaþiilor. Seconstruiesc odatã cu limba, se definesc înraport cu un stil. Pentru toate acestea, li-teratura este ghid. O lume pur tehnologicãnu este numai neumanã; este, în primulrând, stupidã. Opþiunea de-a apãra culturaliterarã, deci cultura imaginaþiei ºi a inven-þiei, este una politicã. Un cititor are totdea-una un avans intelectual asupra unui neci-titor. Europa a înþeles mereu acest lucru;acum este pe punctul sã uite prioritateaumanitãþilor. Alternativa este barbaria.

�

Zilele ºi nopþileApostrofului

FORMULA DUMASIANÃ (loc comun) ar firedus din semnificaþia unei aniversãri

mult prea importante pentru a fi subiect devagi nostalgii despre timp, despre tentati-ve, uneori de-a dreptul istovitoare, pentruca ritmurile constante, neîntrerupte, une-ori accelerate ameninþãtor ale revistei sã re-ziste. Dupã ºtirea mea, în repertoriul abso-lut impresionant de periodice apãrute înRomânia nu existã nicio altã publicaþie cuacest „nume“. Istoricii literari ºi, în special,cercetãtorii avangardei româneºti îºi amin-

28 • APOSTROF

�

• Facsimil Cornel Þãranu

tesc, în mod cert, de Punct (1924-1925),unde colaborau, printre alþii, Ion Vinea,ªtefan Roll, Felix Aderca sau Ilarie Voron-ca. Aºadar, semnele de punctuaþie n-au ispi-tit; cu atît mai bine, fiindcã Apostrof e orevistã cu personalitate.

E meritul Martei Petreu, comentator ºicronicar al „momentului“ literar sau artistic(mã gîndesc la reflecþiile despre premiere ºispectacole memorabile pe scena Naþionalu-lui clujean). Alteori, Marta Petreu devinereporter al evenimentului, înregistrîndu-linteligent ºi cu humor de multe ori. Eaeste, în acelaºi timp, un eseist redutabil ºiun redactor-ºef cu iniþiative (ar putea fi alt-minteri un conducãtor de publicaþie li-terarã?). Am în faþã douã dintre cãrþileeditate de Biblioteca Apostrof: În lumeataþilor (2004) ºi Cele 10 porunci (2007). Aufost, bineînþeles, ºi altele. Interogînd ºiinvitînd la reflecþii, am citit (sau am notatcu creionul) confesiuni tulburãtoare, opi-nii remarcabile ca orizont intelectual.

Aºadar, repertoriul Apostrofului a sur-prins, a stimulat sau a incitat chiar, dupãcum lista colaborãrilor constante conferãrevistei altitudine ºi prestigiu. De altfel,autoritatea revistelor se întemeiazã, mãîncãpãþînez sã cred, pe culturã, ºi nu pesuperficialitate de publicist plictisit ºi bla-zat de numeroase… solicitãri. Un alt ele-ment însemnat, avînd darul sã defineascãstabilitatea revistei, o anume þinutã, gust ºivocaþia alegerii, e cronica literarã. IrinaPetraº ºi ªtefan Borbély au izbutit sã pãs-treze, neoscilantã ºi neconcesivã, calitateacronicii. Cãrþile – remarcabile ºi originale,informate ºi savante – ale lui ªtefan Borbélynu sunt defel strãine de comentariul cro-nicarului. La rîndul ei, Irina Petraº ne-aoferit un argument definitiv prin „panora-ma“ sa, Literatura românã contemporanã(Bucureºti: Ideea Europeanã, 2008). Nue vorba doar de o selecþie în mulþimea cronicilor apãrute în special în Apostrof.Precizãrile ºi Despre lumea literarã afirmã unmod de a privi drept ºi receptiv cãrþi, ma-nifestãri cu semnificaþii mai largi ºi scriitori.Avem în studiul liminar o veritabilã teoriea codurilor ºi a categoriilor criticii literare.Ideea cã Menþiunile critice ale lui Perpes-sicius ar putea oferi o idee despre carteaIrinei Petraº mi se pare discutabilã. Lecturatextelor lui Perpessicius confirmã ideeasemnalãrii, nu neapãrat descriptive, însã criticul are conºtiinþa obligaþiei de a înre-gistra miºcarea literarã, „menþionînd-o“.

Aºadar, doi cronicari, alþi colaboratoriºi, pentru a încheia, o secþiune de certãvaloare: documentul. „Dosarele“ ne obli-gã sã-l amintim pe Ion Vartic, spunîndu-icã paginile chemate sã reanime oameni ºifapte, uneori inimaginabile suferinþe, au re-prezentat pentru semnatarul acestor cuvinteo lecturã tot atît de pasionantã ca eseul sãudespre Bulgakov…

Aºadar, douãzeci de ani pentru un semnde punctuaþie! E Apostroful în aceste zileaniversare.

�

Trezirea

SÃ ÎNCERCÃM a ne aduce aminte: dacãavea vocaþie, chemare, un dascãl de

limba ºi literatura românã trezea întot-deauna, într-un numãr restrâns de elevi, dra-gostea pentru limba ºi literatura românã.Pilde au existat în acest sens atât în litera-turã, cât ºi în viaþa personalã a fiecãruia.

În acelaºi timp însã, el a creat pentrurestul grupãrii o atmosferã. O atmosferã care a lãsat urme în memoria afectivã a fie-cãruia, chiar dacã doar prin respectul pen-tru carte, pentru rolul esenþial al limbii ºiimplicit al literaturii în viaþa fiecãruia.

Tot astfel un scriitor nu poate face maimult decât sã trezeascã. ªi el trezeºte în pri-mul rând pe cei în care hiberneazã o Caleindividualã de parcurs, pe cei aflaþi într-unanume stadiu evolutiv al conºtiinþei.

Revistele literare joacã de aceea ºi rolulde a menþine o atmosferã de culturã ºi spiri-tualitate, un balans absolut necesar, mai alesîn aceste vremuri de mutilare, de chircirespiritualã, de rãtãcire, din care se nasc toa-te neajunsurile individuale ºi, implicit, colective.

Relatam undeva faptul cã un mare spi-rit, Karl Graf Dürckheim, aflat într-o in-cursiune în India, a dorit sã o cunoascã peMa Ananda May, o figurã spiritualã de excepþie a Indiei secolului 20. Ma Anandal-a întrebat ce anume doreºte sã afle de laea. La care Dürckheim a rãspuns cã doreºtedoar sã stea faþã-n faþã cu ea preþ de câtevaminute. Dupã ce a trecut acest momentmeditativ, Ma Ananda a spus: „Am avut înprezenþa dumitale viziunea limpede a luiHristos“. Apoi a adãugat: „Doresc însã sã

Vã spun ceva: o picãturã ºtie cã este înmare, însã nu ºtie cã întreaga mare se aflãîn ea“.

În prelungirea acestei afirmaþii, aº puteaadãuga faptul cã nici marea nu se înalþãdintr-odatã la cer evaporându-se, decâtpicãturã cu picãturã. O paradigmã care pa-re a contura deplin cele afirmate mai sus.

Schimbãrile adevãrate se produc înconºtiinþã prin trezirea individualã – urmatãîn mod necesar de travaliul individual –, ºinu în masã (fenomen absolut coercitiv, de-plin exemplificat în secolul trecut). Oschimbare, aºadar, ce constituie baza uneimetanoia individuale întru o posibilã schim-bare colectivã printr-un salt cuantic, calita-tiv în perimetrul conºtiinþei. ªi aici rolulliteraturii (oricâte compromisuri ar trebuisã facã ea, din pãcate, mai ales în cazulrevistelor literare ºi al editurilor, spre a seputea menþine economic), devine absolutevident ºi necesar.

A te întreba ce rost mai are literatura înaceastã perioadã de crizã generalã, sporitãde electronizarea cãrþii ºi de o cenzurã eco-nomicã pe potrivã, e pe undeva în prelun-girea întrebãrii de ce mai cântã pasãrea înaceastã lume erodatã aproape deplin, ros-togolindu-se pe panta autodistrugerii ºicare considerã problema Opririi drept oimposibilitate de la sine înþeleasã.

Punctul crucial se repetã însã în acest set de analogii continue: cine ºi câþi ascultãpasãrea? E lesne sã fii aproape de Dumne-zeu în tãcerea ºi liniºtea absolutã a unuiluminiº. Însã sã fii nesfârºit de aproape deDumnezeu în vacarmul, furia ºi dezlãnþui-rile mulþimii e cu totul altceva. Nu poezia seaflã în crizã, ci noi.

�

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 29

Marele Secret

Cântec pentru MARTA PETREU

iatã secretul cel mai bine pãzit al lumii acesteia:cuvintele noastre predeterminã realitateace gândeºte creierul nostru modeleazã cursul lumii de mâineiar visele pot fi programate din timpul zileimãnânci seara o turtã de pâine sãratã ca fetele de pe Valea Izeiîn noaptea de Sântandrei sau de Anul Noucoaptã pe jarul cuptoruluicel care îþi va aduce apã în visva fi ursitul nunþii tale viitoaresarea din turtã cheamã visele ºi pe cel visatalege-þi cu grijã cuvintele cu care vorbeºti schimbã-leînnoieºte-le roagã-te începe sã te rogimiracolul nu se întâmplã decât cu cei ce cred în miracoleiar dacã fiecare celulã nouã de materie vieîºi inventezã un nou fel de-a iubi în istorieiatã dovada palpabilã cã imaginarul însuºie numele de familie al întregii materii:dragostea fãcutã de adolescenþi în somncând simpla atingere în vis de coapsa doar imaginatãcu mult înainte de prima experienþã eroticãprovoacã inexplicabila maculare a visuluiiatã deci ºi dovada cea mai palpabilã cã imaginaþia simplãprovoacã abisala realitatecând cântecul e pentru zorii zileiceea ce trupul este pentru sufletiar un poet în mijlocul mulþimiie o planetã vie-n univers

�

Ion Zubaºcu

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 12 leipentru 6 luni: 24 leipentru 1 an: 48 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Stimaþi cititori ºi colaboratori,

LEGISLAÞIA DIN România vã permite înacest moment sã sprijiniþi o instituþie de

culturã, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar.În conformitate cu legislaþia actualã, con-

tribuabilii pot dispune asupra destinaþieiunei sume reprezentînd 2% din impozitulpe venitul net anual impozabil, pentru uni-tãþile nonprofit, ce funcþioneazã în con-diþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii.

Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitul pe venitul net anu-al, obþinut din salarii, onorarii, chirii, dividende etc., revin organului fiscal competent.

Toate persoanele fizice ºi juridice dinRomânia pot da 2% din impozitul pe carel-au plãtit statului în cursul anului 2008unor fundaþii sau asociaþii, pe care dorescsã le sprijine material.

Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuiesã completaþi ºi sã depuneþi la organul în acãrui razã teritorialã se aflã domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind des-tinaþia sumei reprezentînd pînã la 2% dinimpozitul anual“, cod 14.13.04.13.

Acest formular se completeazã de cãtrepersoanele fizice care au realizat, în anul2008, venituri ºi care solicitã virarea unei

sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin. 4 ºi art. 84, alin. 2,3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co-dul fiscal, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, pentru sponsorizarea entitãþi-lor nonprofit care se înfiinþeazã ºi funcþio-neazã potrivit legii.

Contribuabilii care îºi exprimã aceastãopþiune pot solicita direcþionarea acesteisume cãtre o singurã entitate nonprofit.

Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriind datele prevãzute de formular.

Termen de depunere: anual, pînã la datade 15 mai a anului urmãtor celui de rea-lizare a venitului.

Formularul se completeazã în douãexemplare: originalul se depune la organulfiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domi-ciliul fiscal al contribuabilului; copia sepãstreazã de cãtre contribuabil.

Formularul se depune direct la registra-tura organului fiscal sau la oficiul poºtal,prin scrisoare recomandatã.

Formularul se pune gratuit la dispoziþiacontribuabilului, la solicitarea acestuia.Acest formular trebuie sã conþinã:

a) Datele de identificare a contribuabilu-lui: numele, adresa ºi codul numericpersonal.

b) Destinaþia sumei de 2% din impozi-tul anual pentru sponsorizarea entitã-þii nonprofit.

c) Suma. În situaþia în care contribuabi-lul nu cunoaºte suma care poate fiviratã, nu va completa rubrica „Suma“,caz în care organul fiscal va calcula ºiva vira suma admisã, conform legii.

d) Denumirea entitãþii nonprofit.e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii

nonprofit.f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii non-

profit.g) Documentele anexate – se înscrie nu-

mãrul de fiºe fiscale anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Cul-turalã Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF

COD FISCAL 4868907CONT BANCAR (IBAN)

RO68BRDE130SV07853701300deschis la Banca Românã

pentru Dezvoltare (BRD) CLUJ

�

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• IN MEMORIAM

Lászlóffy Aladár 2

• EDITORIAL

Dupã douãzeci de ani (II) Marta Petreu 3

• ANCHETA APOSTROF

20 de ani Adrian Alui Gheorghe, 4Liviu Antonesei, Paul Aretzu, Nicolae Balotã, George Banu, Nicolae Bârna, Iulian Boldea, Leo Butnaru, Dumitru Chioaru, Livius Ciocârlie, Nicolae Coande,Marco Cugno, Vasile Dan, Michael Finkenthal, Vasile Igna,

Gelu Ionescu, Alina Ledeanu, Ion Bogdan Lefter, Norman Manea, Gabriela Melinescu, Ovidiu Pecican, Irina Petraº, Petru Poantã, Adrian Popescu, Cassian Maria Spiridon, Andrei ªerban, Cornel Þãranu, Ion Vianu, Ion Vlad, Andrei Zanca, Ion Zubaºcu

• DOSAR: ANA BLANDIANA

De la umbra cuvintelor la umbra realitãþii (I) Marco Cugno 13

(traducere de Bogdan Harhata)

• CONVERSAÞII CU...Dumitru Þepeneag Aude Jeanson 18

(traducere ºi prezentare de Laura Pavel)

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2007, 120 p. 12,50 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 31