+ All Categories
Home > Documents > IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

Date post: 19-Jun-2015
Category:
Upload: lilian-hancu
View: 2,880 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
141
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI Cu titlu de manuscris CZU: 338.43 (043.2) CARAGANCIU GALINA IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE DE REFORMARE A ACESTORA ÎN SUSŢINEREA ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE Specialitatea 08.00.05 – Economie şi management (în industrie) Teză de doctor în economie Conducător ştiinţific: dr., conf. univ. Fuior Elena Autor: Caraganciu Galina Chişinău - 2009
Transcript
Page 1: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris CZU: 338.43 (043.2)

CARAGANCIU GALINA

IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE DE REFORMARE A ACESTORA ÎN SUSŢINEREA ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

Specialitatea 08.00.05 – Economie şi management

(în industrie)

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific:

dr., conf. univ. Fuior Elena

Autor: Caraganciu Galina

Chişinău - 2009

Page 2: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

2

CUPRINS Introducere 3

Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICO-METODOLOGICE AFERENTEIMPOZITELOR INDIRECTE ÎN CADRUL ACTIVITĂŢIIÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE 9

1.1. Aspecte conceptuale privind fiscalitatea şi rolul ei în asigurarea

creşterii economice 9 1.2. Specificul impozitelor indirecte şi particularităţile aplicării acestora în

practica mondială 22 1.3. Incidenţa impozitelor indirecte asupra comportamentului

agenţilor economici 35

Capitolul II. EVALUAREA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII SECTORULUI INDUSTRIAL DIN REPUBLICA MOLDOVA PRIN PRISMA IMPACTULUI IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE 49

2.1. Tendinţe economico-sociale de dezvoltare a sectorului industrial şi rolul acestuia în asigurarea creşterii economice a ţării 49

2.2. Efectele aplicării impozitelor indirecte în sectorul industrial din Republica Moldova 64

Capitolul III. ORIENTĂRI DE REFORMARE A IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN VEDEREA SUSŢINERII ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE 78

3.1 Optimizarea cotelor de impunere şi posibilităţi de aplicare a acestora în practica întreprinderilor industriale autohtone 78

3.2 Fundamentele modelării simulare a proceselor economice 88 3.3 Modelarea efectelor impozitelor indirecte: aspectul bugetar şi cel al

activităţii întreprinderilor din sectorul industrial 100Concluzii şi recomandări 110

Bibliografie 116Adnotare 124Cuvinte cheie 127Anexe 128

Page 3: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

3

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare este condiţionată de necesitatea estimării

impactului impozitelor indirecte asupra rezultatelor activităţii întreprinderilor

industriale din Republica Moldova şi de oportunitatea elaborării unui mecanism de

perfecţionare a impunerii indirecte, aplicate în cadrul acestora, în vederea

armonizării intereselor private cu cele publice. De aceea, revizuirea politicii fiscale

şi crearea unui sistem fiscal eficient este una din problemele-cheie în vederea

realizării schimbărilor rezultative în economie.

Creşterea economică reprezintă unul dintre obiectivele principale ale politicii

economice a statului. Luând în considerare consolidarea politicilor statale de

stimulare a activităţii economice, urmează a fi analizat rolul şi impactul acestora în

asigurarea unei creşteri economice durabile. Experienţa mai multor ţări

demonstrează că majoritatea politicilor de redresare economică utilizează

instrumentele politicii de impunere, care au consecinţe favorabile asupra economiei

reale a statului.

Politica fiscală, fiind parte componentă a politicilor macroeconomice,

îndeplineşte funcţia de coordonare a corelaţiilor dintre celelalte politici economice:

bugetare, structurale, antreprenoriale. Eficacitatea politicii fiscale se manifestă prin

consecinţele ei asupra activităţii economice. Astfel, intermediul impozitelor, atât

directe, cât şi indirecte, ea intervine în procesul de obţinere şi distribuire a

veniturilor agenţilor economici şi, respectiv, asupra rezultatelor financiare ale

acestora.

Economia autohtonă necesită perfecţionarea instrumentelor de gestiune

macroeconomică. În acest context, considerăm că este deosebit de importantă şi

binevenită analiza politicii fiscale, a impozitelor indirecte şi impactul acestora

asupra economiei reale din Republica Moldova, în particular, asupra sectorului

industrial. Asigurarea dezvoltării economiei naţionale, a căreia parte componentă o

constituie industria, necesită atât perfecţionarea bazei legislative, cât şi a sistemului

Page 4: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

4

fiscal. Concomitent redresarea economiei Republicii Moldova este posibilă prin

elaborarea unui mecanism fiscal eficient, în cadrul căruia un rol important le revine

impozitelor indirecte. De aceea, considerăm oportună efectuarea unui studiu

consacrat estimării impactului impozitelor indirecte asupra rezultatelor activităţii

agenţilor economici.

Gradul de studiere a temei investigate. În teză, s-au luat în consideraţie

rezultatele cercetărilor ce relevă anumite aspectelor ale politicii fiscale, precum şi

ceea ce vizează rolul impozitelor indirecte în condiţionarea activităţii

întreprinderilor industriale şi impactul lor asupra procesului de dezvoltare a

întreprinderilor etc. Dintre acestea le consemnăm pe cele realizate în cadrul

Centrului de Investigaţii Strategice şi Reforme; Centrului de Studiere a Problemelor

Pieţei din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei; Institutul de Economie, Finanţe

şi Statistică etc.

Pentru a completa studiul problemelor aferente temei alese şi a spori nivelul

de argumentare a deciziilor politicii fiscale, au fost studiate şi folosite ca bază

lucrări teoretice şi recomandări practice ale savanţilor consacraţi în domeniul teoriei

fiscalităţii, precum sunt: A. Smith, D. Ricardo, L.J. Gitman, A.M. Birman, R.

Stourm, J.M. Keynes, C.P. McConnell К. Р., Samuelson Paul A., Paul Hein, E.

Selyhman, Pierre Lalumiere ş.a. Din lucrările savanţilor din România, enumerăm

valoroasele cercetări ale lui Bălănescu R., Bran P., Brezeanu P., Corduneanu C.,

Lăzărescu A., Manolescu Gh., Văcărel I. ş.a., iar dintre lucrările savanţilor

autohtoni în domeniul fiscalităţii îi menţionăm pe: Manole T., Cobzari L., Secrieru

A., Fuior E., Kuzimina O., Domenti O. ş.a.

Scopul lucrării constă în studiul interacţiunii dintre politica fiscală aferentă

impozitelor indirecte şi creşterea economică sub aspectul impactului deciziilor

autorităţilor fiscale asupra procesului de formare şi asigurare a climatului favorabil

unei creşteri economice stabile, elaborarea unui mecanism eficient de impunere prin

intermediul impozitelor indirecte, precum şi unele orientări de reformare a

Page 5: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

5

impunerii indirecte în sectorul industrial ce vor permite redresarea situaţiei în

industria Moldovei.

Realizarea acestui scop determină următoarele sarcini:

analiza, generalizarea şi interpretarea teoriilor economice fundamentale în

domeniul fiscalităţii, cu scopul evidenţierii acesteia, în fundamentarea

ştiinţifică a locului politicii fiscale;

cercetarea tipologiei impozitelor indirecte, a particularităţilor definiţiilor şi

delimitărilor conceptuale, precum şi aspectele aplicării instrumentelor fiscale

în scopul dezvoltării întreprinderilor industriale din Republica Moldova;

determinarea specificului de impunere în baza impozitelor indirecte şi

particularităţile aplicării acestora pe plan naţional şi mondial;

elaborarea modelului de simulare şi evidenţierea efectelor impozitelor

indirecte asupra activităţii unităţilor economice;

elaborarea modelelor economice, ce ar permite analiza consecinţelor

aplicării impozitelor indirecte în industrie;

elaborarea propunerilor de perfecţionare a sistemului impozitelor indirecte

în industria Republicii Moldova.

Obiectul cercetării îl constituie practica impunerii indirecte a rezultatelor

activităţii întreprinderilor industriale din Republica Moldova în corelare cu

creşterea economică în perioada actuală.

Structura şi conţinutul tezei. Pornind de la obiectivul de bază şi de la

sarcinile preconizate spre realizare, lucrarea este concepută cu următoarea structură:

introducere; trei capitole, care reflectă conţinutul de bază al cercetărilor efectuate;

concluzii şi recomandări; bibliografie şi anexe.

În Introducere este reflectată actualitatea temei de cercetare, e formulat

scopul şi sunt stabilite sarcinile acesteia, este specificată noutatea ştiinţifică,

importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a rezultatelor.

Capitolul I – Abordări teoretico-metodologice aferente impozitelor

indirecte în cadrul activităţii întreprinderilor industriale – include analiza de

Page 6: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

6

sinteză a teoriilor economice clasice şi moderne privind politica fiscală, clasificarea

impozitelor şi în special, a celor indirecte. Atenţie deosebită s-a acordat

particularităţilor aplicării impozitelor indirecte în practica naţională şi mondială,

concomitent s-a examinat conţinutul şi rolul acestora. De asemenea, în acest capitol,

se evidenţiază incidenţa impozitelor indirecte asupra activităţii economice a

întreprinderilor industriale.

În capitolul II – Evaluarea rezultatelor activităţii sectorului industrial din

Republica Moldova prin prisma impactului impozitelor indirecte asupra

întreprinderilor industriale – se analizează situaţia economică a industriei din

Republica Moldova, în general şi a unor întreprinderi industriale în particular. În

acelaşi timp este demonstrată evoluţia încasărilor în bugetul public naţional cu

specificarea structurii impozitelor şi evidenţierea ponderii impozitelor indirecte.

Ţinând cont de rolul important al impozitelor indirecte în prelevările fiscale au fost

evidenţiate impozitele indirecte de bază, TVA şi accizele. Totodată s-a efectuat o

evaluare comparativă a efectelor impunerii asupra situaţiei economice a

întreprinderilor industriale din diferite ramuri.

În capitolul III – Orientări de reformare a impozitelor indirecte în

vederea susţinerii activităţii întreprinderilor industriale – se descrie baza

teoretică şi metodologică de elaborare a modelelor de simulare; se analizează

influenţa impozitelor indirecte asupra activităţii producătorilor; sunt elaborate

schema şi modelul respectiv, ajustate la situaţia actuală a industriei Republicii

Moldova.

În compartimentul Concluzii şi recomandări se expune sinteza rezultatelor

obţinute în cadrul cercetării efectuate. În opinia autorului, recomandările elaborate

ar putea contribui la eficientizarea mecanismului de impozitare a întreprinderilor, la

stimularea activităţii lor, la sporirea atragerii investiţiilor şi, în consecinţă, la

creşterea economică.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării. Studiul este axat pe

teorii, concepţii, principii, elaborate până în prezent de notorietăţi în economie. Din

Page 7: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

7

şirul de metode şi procedee, folosite în ştiinţa economică, în cadrul cercetării, au

fost utilizate următoarele:

abstractizarea ştiinţifică, în scopul identificării principalelor concepte,

principii, teorii şi legi economice, care determină obiectul cercetării;

inducţia şi deducţia, care în tandem constituie componentele de bază ale

procesului de cercetare economică ştiinţifică;

analiza, comparaţia, analogia şi sinteza, care au permis cercetarea esenţei

obiectului lucrării şi obţinerea unor concluzii, care prezintă interes pentru

ştiinţa economică;

modelarea economico-matematică prin utilizarea metodelor statistice şi

modelelor de simulare a proceselor cercetate, în scopul analizei relaţiilor

funcţionale, care există între principalele componente ale obiectului

cercetării.

Suportul informaţional al lucrării îl constituie datele statistice ale Biroului

Naţional de Statistică, materiale analitic-informaţionale ale diferitelor organe

centrale de specialitate ale administraţiei publice, rapoartele financiare ale agenţilor

economici şi cele ale autorităţi administrative centrale, acte, documente normativ-

juridice.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor cercetărilor se manifestă în:

sinteza şi clasificarea teoriilor economice cu privire la esenţa şi locul

impozitelor indirecte;

evaluarea comparativă a obiectivelor şi practicii aplicării impozitelor

indirecte în diferite ţări;

relevarea mecanismului de impozitare indirectă şi a modului de influenţă a

acestora asupra evoluţiei economiei naţionale şi a agenţilor economici;

identificarea parametrilor impozitelor indirecte în sectorul industrial şi

elaborarea schemei şi modelului de simulare a acestora;

elaborarea recomandărilor care vizează reorientarea mecanismului de

aplicare a impozitelor indirecte în sectorul industrial din Republica Moldova.

Page 8: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

8

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării este determinată de

recomandările conţinute în lucrare, implementarea cărora va spori eficienţa

activităţii economice a întreprinderilor din sectorul industrial al Republicii

Moldova.

Aportul personal al competitorului. Rezultatele ştiinţifice expuse în teză au

fost obţinute cu participarea nemijlocită a autorului la procesul de elaborare a unor

importante Comenzi de Stat, inclusiv proiectul 01.18.07 „Amplificarea influenţei

financiare în depăşirea crizei economice actuale” cu trei teme: 01.18.07 (1)

„Optimizarea poverii fiscale şi evaluarea influenţei diferiţilor factori asupra ei”,

01.18.07 (1) „Fiscalitatea şi impactului ei asupra creşterii economice” şi 01.18.07

(1) „Monitoringul poverii fiscale, modelarea şi modernizarea sistemului fiscal”.

Publicaţii. Concluziile şi recomandările, obţinute în cadrul cercetării, au fost

prezentate şi discutate la diferite conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

Conţinutul lucrării a fost reflectat în 12 lucrări ştiinţifice, cu un volum de 6.6 coli de

autor, publicate în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate.

Cuvinte-cheie: creştere economică, impozite indirecte, taxa pe valoarea

adăugată, accize, taxa vamală, politică fiscală, obiective şi instrumente ale politicii

fiscale, sistem fiscal, presiune fiscală, sector industrial, armonizarea legislaţiei,

model de simulare.

Page 9: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

9

Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICO-METODOLOGICE AFERENTE

IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN CADRUL ACTIVITĂŢII

ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

1.1. Aspecte conceptuale privind fiscalitatea şi rolul ei în asigurarea

creşterii economice

În prezent, Republica Moldova are drept scop constituirea unei economii

dezvoltate. Principalul rol, în realizarea acestui deziderat şi în asigurarea unei

creşteri economice stabile, îi revine sistemului fiscal, fiindcă, anume, nivelul

acumulărilor fiscale influenţează, în mod direct, mărimea încasărilor bugetare. Este

bine cunoscut faptul că resursele financiare ale statului se constituie în baza

fiscalităţii, veniturilor întreprinderilor şi instituţiilor publice. După importanţă,

fiscalitatea deţine un loc primordial şi se prezintă ca un ansamblu de măsuri,

metode, instrumente, acte normative şi instituţii specializate.

Concomitent, este necesar să menţionăm că, din punct de vedere conceptual

şi al conţinutului economic, sistemul fiscal este un mecanism de asigurare a

echilibrului economic şi financiar, întrucât acumulările fiscale constituie cea mai

importantă sursă de finanţare a necesităţilor statului. Din aceste considerente, un

sistem fiscal bine gândit trebuie să fie însoţit şi de un mecanism eficient, care, pus

în funcţiune, ar favoriza creşterea economică şi, totodată, ar putea releva expres

tipurile de impozite capabile să asigure această creştere.

În acest sens, fiscalitatea se manifestă ca un donator de resurse pentru

efectuarea acţiunilor statale, ca instrument de promovare a politicii economice şi ca

o sursă de forţă a autorităţilor publice. Datorită faptului că politica fiscală are ca

scop şi asigurarea creşterii economice, ea trebuie să contribuie la:

formarea unui regim fiscal, ce ar permite multiplicarea veniturilor;

menţinerea nivelului oportun de presiune fiscală;

reducerea evaziunii fiscale etc.

Page 10: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

10

După părerea noastră, pentru asigurarea unei îmbinări eficiente a politicilor

economice, ce vor asigura dezvoltarea durabilă a statului, echilibrul financiar,

echilibrarea balanţei de plăţi, protecţia socială şi altele, e necesar un mecanism

fiscal adecvat. Obţinerea unei creşteri economice stabile poate fi realizată numai ca

urmare a sporirii producerii de bunuri, întrucât, anume, aceasta asigură acumularea

volumului necesar de resurse financiare. În acelaşi timp, impozitele se manifestă şi

ca instrumente de gestiune macroeconomică. Din acest motiv, fiscalitatea, ca o

modalitate de constituire a veniturilor bugetare necesită un şir de delimitări. Privitor

la plăţile obligatorii în bugetul public, prin care se mobilizează resursele băneşti,

menţionăm că acestea îmbracă diverse forme, care diferă între ele în dependenţă de

funcţie, de destinaţie şi de nivelul administrării autorităţii publice.

Se cere remarcat faptul că un sistem fiscal trebuie să dea răspuns la două

abordări principale: nivelul presiunii fiscale, ce nu va influenţa creşterea economică

şi categoriile de impozite ce vor contribui la stimularea dezvoltării economice a

Republicii Moldova.

Se cuvine ca toate acestea să fie stipulate în cadrul politicii fiscale, care

reprezintă ansamblul deciziilor abordate de către autorităţile publice în domeniul

fiscalităţii şi căreia îi revin următoarele sarcini de bază:

− conceperea sistemului fiscal;

− stabilirea nivelului general de presiune fiscală;

− colectarea la timp şi în volumul prestabilit a prelevărilor fiscale;

− prevenirea şi combaterea evaziunii şi fraudei fiscale etc.

Totodată, ţinem să menţionăm că teoria şi practica mondială denotă că

fiscalitatea este formată dintr-o serie de concepte specifice, care cuprind: sistemul

fiscal, politica fiscală, prelevările fiscale, impozitul.

Actualmente, există două direcţii de studiu ale conceptului de sistem fiscal:

primul, este văzut ca o totalitate de impozite existente într-un stat, iar al doilea –

evidenţiază elementele definitorii ale sistemului, cu stabilirea relaţiilor de

interdependenţă. În baza primului concept se reglementează modul în care este

Page 11: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

11

format sistemul fiscal, precum şi modalitatea funcţionării acestuia, iar al doilea

permite examinarea relaţiilor fiscale prin prisma principalelor elemente şi

aprecierea parametrilor cantitativi şi calitativi ai finanţelor publice.

În prezent, administrarea eficientă a sistemului fiscal, impune studiul

diferitelor viziuni privitoare la definirea noţiunii de sistem fiscal. Este demn de

reţinut faptul că Codul Fiscal al Republicii Moldova face următoarea

specificare: „Sistemul Fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea

impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire,

modificare şi anulare a acestora, prevăzute de Codul Fiscal, precum şi

totalitatea măsurilor care asigură achitarea lor”. Referitor la această

definiţie, nu poate fi trecut cu vederea faptul că aceasta, pe de o parte, nu

ţine cont de politica fiscală ce reglementează relaţiile dintre stat şi

contribuabili, iar pe de altă parte, de principiile şi elementele impunerii.

Totodată, este important de relatat că, vizavi de această categorie, există şi

alte opinii, printre care putem specifica viziunea savantului I. Condor, care afirmă

că sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, care alimentează

bugetele publice şi care provin de la persoane fizice şi juridice [29, pag.122].

Merită să menţionăm opinia economistului român N. Hoanţa care

susţine că sistemul fiscal înglobează în sine totalitatea impozitelor instituite într-un

stat. Ele asigură o parte covârşitoare a veniturilor bugetului. Fiecare impozit are o

contribuţie specifică şi un anumit rol regulator în economie[37, pag.164].

O tratare mai amplă este elaborată de savanta română Carmen

Corduneanu, în lucrarea sa, „Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor” [30,

Page 12: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

12

pag.22], în care specifică faptul că „sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de

concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elemente (materie

impozabilă, cote, subiecţii fiscali etc.). Între aceste elemente, se stabilesc relaţii, ca

urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor. Ele sunt

gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului”.

După cum se observă în definiţia prezentată, sistemul fiscal se

caracterizează într-o optică sistemică, reflectând interconexiunea dintre toate

elementele integrante ale acestuia. Astfel, menţionăm că crearea unei baze economice a veniturilor bugetare a

atras după sine necesitatea perfecţionării sistemului fiscal, care se axează pe:

− înlocuirea impozitelor analitice cu cele sintetice. Primele se bazează doar pe

un singur element determinant al contribuabilului, pe când cele sintetice se

fixează în funcţie de veniturile globale ale contribuabilului;

− adoptarea mecanismelor noi de aşezare şi percepere a impozitelor;

− sporirea potenţialului fiscal;

− aplicarea fiscalităţii în realizarea unor obiective ale politicii generale a

statului.

Din cele expuse, conchidem că sistemului fiscal i se atribuie cea mai

responsabilă funcţie şi anume, de reglementare a situaţiei financiare a statului. Deci,

îndeplinind funcţiile de finanţare a cheltuielilor publice, de redistribuire a

veniturilor, de stabilizare a activităţii economice şi de corectare a dezechilibrelor

economice, aceasta asigură necesităţile financiare ale ţării. Specificăm faptul că

sistemul fiscal, având ca obiectiv asigurarea resurselor financiare necesare

pentru acoperirea cheltuielilor publice, scoate în evidenţă rolul financiar al

acesteia. Sub acest aspect, sistemului fiscal concomitent i se atribuie şi rolul

Page 13: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

13

intervenţionist, care are drept ţintă încurajarea sau frânarea activităţilor

economice.

Elementul-cheie, în definirea sistemului fiscal şi a prelevărilor fiscale, îl

constituie impozitul. Este bine cunoscut faptul că constituirea resurselor financiare

publice se realizează din contul impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al veniturilor

nefiscale ce se percep de la contribuabili. Acestea au drept scop asigurarea finanţării

cheltuielilor publice.

Primele definiţii ale acestei categorii economice afirmau că impozitul

reprezintă un avans, o primă de asigurare şi un schimb oferit pentru serviciile

publice. Spre exemplu, Rene Stourm formulează noţiunea în felul următor:

“Impozitul este contribuţia cerută fiecărui cetăţean pentru partea sa în cheltuielile

Guvernului” [79, pag.112]. O definiţie mai amplă a impozitului este prezentată de

savantul Paul Leroy-Beaulieu, în lucrarea sa, „Traite de la science des finances”,

unde impozitul este prefigurat ca o sursă de acoperire a cheltuielilor publice [73,

pag.27]. La rândul său, Adam Smith afirmă că „Impozitul este contribuţia tuturor

membrilor societăţii sau a unei părţi dintre ei la cheltuielile Guvernului” [81,

pag.205].

Merită o atenţie deosebită opinia lui Maurice Duverger, care precizează

această noţiune în felul următor: – „Impozitul este o prestaţie pecuniară impusă

particularilor pe cale autoritară cu titlu definitiv şi fără contrapartidă în vederea

acoperirii cheltuielilor publice” [74, pag.107].

Filozofii Montesquieu şi Voban considerau că impozitul este plata introdusă

pentru asigurarea protecţiei şi siguranţei averii. „Deşi afacerea aceasta e departe de a

fi întotdeauna benevolă şi, mai rar, echitabilă, dar, totuşi, acest schimb este

convenabil. Cel mai incapabil Guvern, mai ieftin şi mai bine ocroteşte supuşii săi,

Page 14: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

14

decât dacă fiecare din ei s-ar fi apărat de sine stătător şi independent de alţii” [108,

pag.75].

Economistul american E. Seligman, în definiţia impozitelor, indică lipsa

câştigului la plătitorul de impozit: „Impozitul este încasarea forţată, percepută de

stat, de la fiecare pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru necesităţile statului

fără oarecare avantaj special pentru plătitor” [109, pag.75].

În dicţionarul Larousse, editat la Paris în a.1940, noţiunea dată este formulată

astfel: „Impozitul constituie o prelevare silită, obligatorie, generală, definitivă, fără

vreo prestaţie şi nerambursabilă a unei părţi din venitul sau/şi averi a persoanelor

fizice sau juridice în favoarea bugetului de stat” [78]. Alt dicţionar, şi anume,

„Dictionnaire de science economique”, editat la Paris în a.1970, confirmă că

„Impozitul reprezintă o prelevare pecuniară obligatorie, definitivă şi fără

contraprestaţie imediată, asupra resurselor persoanelor fizice şi juridice pentru

acoperirea cheltuielilor în interes general al unei colectivităţi” [68].

În altă accepţiune, „impozitul este considerat un procedeu de repartiţie a

cheltuielilor bugetare între persoane după capacitatea lor contributivă” [82, pag. 9].

Această definiţie a impozitului presupune o totalitate de trăsături

caracteristice, dintre care menţionăm:

impozitul reflectă cheltuielile publice, ce se repartizează pe baza resurselor

financiare în măsura stabilită de autoritatea de stat;

repartiţia sumelor se realizează pe baza principiilor contributive;

sumele se repartizează prin buget, conform autorizării prestabilite.

Totalizând viziunile existente ale diferiţilor savanţi în literatura ştiinţifică,

propunem o abordare nouă a definiţiei categoriei de impozit – impozitul semnifică

contribuţia bănească obligatorie a contribuabililor în buget, stabilită prin lege,

care, având un caracter definitiv şi nerambursabil, vizează achitarea imediată şi

fără echivalenţa directă, a unor plăţi în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Page 15: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

15

Luând în considerare evoluţia orânduirii sociale şi pornind de la formele

necondiţionate ale fiscalităţii considerăm că ea, treptat, se transformă într-o formă

de parteneriat social între stat şi sectorul privat. Savanţii clasici şi contemporani au

formulat un şir de comentarii privitoare la principiile aferente impozitelor. Ei

consideră că fiscalităţii i se atribuie un şir de principii, dintre care menţionăm:

principiul echivalenţei, principiul siguranţei şi principiul sacrificiului.

Astfel, „principiul echivalenţei” precizează faptul că impozitele se încasează

de către stat în schimbul serviciilor şi avantajelor oferite populaţiei, reprezentând

concordanţa dintre stat şi cetăţeni privind serviciile şi avantajele furnizate. În acest

caz, impozitul nu constituie expresia echivalenţei serviciilor prestate, deoarece

prelevarea prin impozit nu se stabileşte în raport cu serviciile de care poate

beneficia un cetăţean.

Un alt principiu – „principiul siguranţei”, apreciază impozite drept prime de

asigurare plătite statului pentru ocrotirea vieţii şi a averii proprietarilor. Conform

acestuia, statul se angajează să protejeze viaţa şi averea cetăţenilor şi solicită, în

schimb, contribuţii băneşti sub formă de impozite. Deci, acestea nu reprezintă o

primă de asigurare plătită statului, dar reflectă o contribuţie obligatorie la buget.

Consemnăm că „principiul sacrificiului” evidenţiază faptul că statul este în

drept să pretindă la acoperirea cheltuielilor publice de către contribuabili, sub formă

de prelevări obligatorii, fără contraprestaţie directă şi imediată.

Sub acest aspect, putem menţiona că, din momentul apariţiei impozitelor,

problema îmbinării intereselor statului şi a drepturilor contribuabililor se află în

prim-plan. Statul, întotdeauna, tinde să acumuleze în trezoreria sa un volum maxim

de surse. Interesele contribuabililor sunt diametral opuse, întrucât aceştia tind la

protejarea intereselor proprii şi la un nivel mai redus de povară fiscală, care n-ar

afecta interesele activităţii de antreprenoriat.

Din punct de vedere al tendinţei ştiinţifice intervenţioniste, impozitul este

văzut ca un instrument ce poate fi utilizat pentru influenţarea comportamentului

Page 16: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

16

agenţilor economici şi al contribuabililor, precum şi pentru a contribui la realizarea

unor obiective sociale în vederea reducerii dezechilibrului dintre venituri şi averi.

Pentru prima dată, analiza principalilor factori, ce influenţează prosperarea

capitalului comercial, a fost argumentată de reprezentanţii „şcolii mercantiliste” la

finele sec. XV - începutul sec. XVI, care au stabilit că impozitul poate influenţa

activitatea de antreprenoriat. În acest sens, economistul francez Pierre Lalumiere

sublinia că impozitele pot fi folosite pentru „a încuraja (sub forma exonerării) sau

pentru a descuraja (pe calea suprataxării) o anumită activitate economică. Pe lângă

faptul că impozitul este un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, acesta a

devenit un mijloc de intervenţie în domeniul economic şi social” [77, pag.180].

Luând în considerare importanţa impozitelor, care actualmente au devenit un

instrument principal al politicii economice, specificăm că acestea influenţează

redistribuirea veniturilor. Concomitent, e necesar de menţionat că funcţia

impozitului ca instrument de mobilizare a resurselor financiare, a fost instituită ca

un instrument financiar al statului cu scopul mobilizării resurselor financiare

necesare satisfacerii cerinţelor publice. Pe lângă funcţiile date, impozitelor li se

atribuie şi alte funcţii, cum ar fi: fiscală, de reglementare, socială etc.

În lucrarea „Impozite: teorie şi practică”, economiştii V. Gluhov şi L. Dolidă

au formulat aceste funcţii ale impozitelor în felul următor:

1) Asigurarea cheltuielilor statale (funcţia fiscală);

2) Corelarea impozitelor la mărimea veniturilor diferitelor grupe ale populaţiei

(funcţia socială);

3) Reglarea economiei (funcţia de reglementare)” [88, pag.36].

O importanţă majoră îi revine funcţiei fiscale, dat fiind faptul că necesităţile

de fonduri publice sunt determinate de nevoile susţinerii unor interese social-

economice ale statului. Această funcţie presupune asigurarea unui volum de venituri

statale ce ar permite să acopere pe deplin necesităţile activităţii sale. Acest necesar

de resurse este influenţat de factorii politici, economici şi sociali.

Page 17: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

17

O altă funcţie care permite influenţarea dezvoltării economice este funcţia de

reglementare. Această funcţie reglementează mărimea cotelor impozitelor, deoarece

majorarea acestora peste un nivel normal atrage diminuarea bazei fiscale. O astfel

de situaţie se întâmplă din cauza că se diminuează cointeresarea contribuabililor de

a presta activitatea de antreprenoriat, de a obţine venit, de a majora capitalul etc.

Toţi aceşti factori, corespunzător, provoacă reducerea mărimii veniturilor fiscale în

trezoreria statului.

În teoria economică, funcţia de reglementare sau de corectare a

dezechilibrului sistemului fiscal este abordată din două puncte de vedere: primul se

referă la nivelul macroeconomic, iar cel de-al doilea – microeconomic.

Sub aspect macroeconomic, semnificaţia acestei funcţii are la bază politica

bugetar-fiscală keynesiană, care propune realizarea echilibrelor globale. Conform

acestei abordări, impozitul reprezintă una din variabile bugetare, pe care statul le

gestionează în scop de stabilizare conjuncturală (politici de acţiune asupra cererii

globale) sau structurală (politici fiscale destinate să favorizeze creşterea

economică). Deci, această teorie, afirmând necesitatea creşterii cheltuielilor publice

în scopul asigurării relansării economiei, concomitent, promovează un nivel de

fiscalitate moderată pentru stimularea complementară a agenţilor economici.

Referitor la aceasta, J. M. Keynes consideră că problema echilibrului în

economie trebuie evaluată de pe poziţiile cererii şi formulează noţiunea de „cerere

efectivă”, care exprimă echilibrul dintre consum, producţie, venit şi ocupaţie.

Cheltuielile publice se consideră un instrument de intervenţie a statului în

dezvoltarea ciclică a economiei şi evitarea crizelor. Majorarea cheltuielilor statului

trebuie să asigure realizarea venitului naţional şi, ca rezultat, să permită atingerea

nivelului minim de şomaj.

Pentru realizarea celor menţionate, statul trebuie să acţioneze asupra

componentelor principale ale cererii şi mai ales asupra consumului personal şi

investiţii. În cazul în care cererea globală este mai mică decât oferta, atunci

întreprinzătorul nu-şi poate acoperi costurile şi, respectiv, nu poate obţine profit.

Page 18: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

18

Prin urmare, profitul va reduce investiţiile. Şi, dimpotrivă, antreprenorul va spori cu

mult investiţiile în situaţie diametral opusă. Cererea guvernamentală, asigurată prin

impozite şi împrumuturi, trebuie să învioreze activitatea de antreprenoriat.

La acest capitol, J. M. Keynes prezintă şi altă formulare, numită „impozit –

stabilizator automat” [104, pag.58], care se bazează pe dependenţa funcţională

dintre venitul naţional şi impozite. Creşterea nivelului venitului naţional majorează

sumele încasate în buget şi invers. Un asemenea caracter al impozitelor asigură o

anumită elasticitate automată a sistemului economic, dat fiind faptului că, odată cu

sporirea venitului, creşte şi „înclinaţia spre economisire”.

Prin urmare, economisirile excedentare (excesive), mobilizate prin impozite,

trebuie îndreptate, prin intermediul bugetului de stat, către investiţiile capitale ale

statului, căci, consideră Keynes, reglarea volumului investiţiilor curente nu poate fi

lăsată în mâini particulare, doar „socializarea largă a investiţiilor poate deveni

unicul remediu de asigurare a ocupării depline, cu toate că nu trebuie excluse

diferite compromisuri şi modalităţi de colaborare cu iniţiativa particulară”[92,

pag.58].

Funcţia de reglementare, care se axează pe stimularea cererii pe termen scurt,

sub aspect microeconomic, se opune teoriei lui Keynes. Ea contestă eficienţa

politicilor stabilite de Keynes, arătând că eficienţa acţiunilor statului asupra

nivelului activităţii economice, prin fluctuaţiile cheltuielilor publice, este redusă.

Totodată, se menţionează că politica fiscal-bugetară, nu îşi atinge în totalitate

obiectivul, ceea ce poate avea drept consecinţă efecte nefavorabile şi nedorite.

Deoarece aceasta se bazează pe existenţa unei relaţii multiplicative între

modificările impozitelor şi cheltuielilor publice, precum şi pe oscilaţiile producţiei

şi ale veniturilor globale.

Instrumentul de stimulare a economiei ofertei îl constituie promovarea unei

politici de destindere fiscală sau de „tax cut”, ce se foloseşte pentru a stimula

creşterea, competitivitatea, deciziile de a economisi şi a investi. Pentru a susţine

utilitatea unei asemenea politici, economiştii, ce promovează teoria dată, pun la

Page 19: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

19

bază principiile elaborate de A. Laffer, care se aseamănă mult cu cele elaborate de

A. Smith, J. B. Say, L. Walras, J. Rueff şi alţii. Reprezentanţii acestei concepţii

susţin că trebuie să se acţioneze asupra structurilor economice pentru a se obţine o

creştere economică şi a stopa inflaţia. Deoarece această creştere este determinată de

mărimea economiilor şi acumulărilor, se consideră că teoria ofertei poate fi

prezentată în felul următor: economiile – acumulările – investiţiile capitale –

producţia (oferta). Se cere menţionat că reprezentanţii teoriei ofertei, la fel ca şi

clasicii, sunt de părere că impozitele percepute către stat contribuie la cheltuirea

neproductivă a unei părţi din venitul global. Cheltuielile publice sunt considerate

nişte cheltuieli suplimentare, ce ridică costurile producţiei fabricate şi care reduc

motivaţia de a investi.

Orice accentuare a presiunii fiscale provoacă o reducere a sumei prelevărilor

obligatorii percepută de autorităţile publice. În cercetarea sa, A. Laffer reuşeşte să

pună de acord două aspecte aparent opuse, respectiv reducerea prelevărilor fiscale

fără ca să fie necesară o reducere concomitentă a cheltuielilor publice. Pentru

aceasta, Laffer propune micşorarea presiunii fiscale în scopul intensificării

investiţiilor şi a absorbţiei şomajului. În consecinţă, diminuarea presiunii fiscale

poate genera, pe o anumită perioadă de timp, o scădere a încasărilor fiscale, iar

extinderea bazei impozabile va duce la creşterea prelevărilor fiscale.

Vorbind despre funcţia de reglementare a sistemului fiscal, atât printr-o

optică macroeconomică, cât şi prin cea microeconomică, relevăm puncte discutabile

vis-à-vis de motivaţia de a investi. În ceea ce priveşte optica macroeconomică, ea

presupune transferarea unei părţi mai mari de surse către stat, iar viziunea

microeconomică consideră presiunea fiscală ca o piedică în vederea relansării

activităţii unităţilor economice, presupunându-se o relaţie directă dintre volumul

fondurilor rămase şi investirea acestora.

Mulţi savanţi teoreticieni au încercat să demonstreze aplicabilitatea ambelor

aspecte de abordare a funcţiei de reglare a sistemului fiscal prin încercarea de a

armoniza interesele sociale şi de antreprenoriat, căutând un raport optim între

Page 20: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

20

volumul şi structura impozitelor. Aceasta presupune găsirea unor cote de impunere,

cât şi tipuri de impozite, care vor contribui la realizarea unui volum şi a unei

eficienţe maxime ale investiţiilor.

Din cele relatate anterior, reiese că impozitul reprezintă un instrument de

politică economică a statului, care influenţează posibilităţile dezvoltării economice

a întreprinderii. Funcţia impozitului, ca mecanism de stabilizare a funcţionării

statului, poate fi exercitată în cazul în care factorii de piaţă nu asigură, în mod

spontan, echilibrul între cerere şi ofertă. Totodată, impozitul reprezintă un

instrument care influenţează asupra realizării echilibrului global.

În calitate de instrument al politicii economice, impozitul poate fi prezentat

sub aspectul de stabilizator sau de corector al proceselor economice. Impactul

acestuia în asigurarea unor dezechilibre din economie depinde de concepţia pusă la

baza dezvoltării politicii economice. În viziunea doctrinei economice liberale,

cheltuielile publice şi impozitele trebuie să fie reduse, pentru ca acestea să nu

influenţeze asupra activităţii economice, investiţiilor, schimburilor comerciale etc.

Prin prisma funcţiilor sale, impozitului i se atribuie rol financiar, economic şi

social. În plan financiar, impozitul reprezintă mijlocul principal de procurare a

resurselor financiare necesare, pentru acoperirea cheltuielilor publice. În legătură cu

acest aspect, remarcăm utilizarea impozitului ca instrument de diminuare a

inegalităţilor de venituri.

Din punct de vederea economic, rolul impozitului se manifestă ca instrument

de influenţare a vieţii economice de către stat. Sub acest aspect, impozitului îi

revine rolul de stimulare sau de restrângere a investiţiilor, a producţiei sau a

consumului.

În plan social, rolul impozitelor se concretizează prin faptul că statul

urmăreşte o distribuire mai echitabilă a resurselor în societate, precum şi realizarea

unor obiective cu caracter social. Impozitul constituie un instrument al politicii

sociale, destinat satisfacerii unor obiective sociale.

Page 21: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

21

Pentru a aprecia efectele diferitelor categorii de impozite sub aspect

economic, financiar şi social, literatura de specialitate oferă numeroase clasificări.

Una din ele permite de a atribui impozitele la categoria administrativă, ţinând

cont de structura organizatorico-funcţională a statelor în care sunt practicate şi în

funcţie de tipul instituţiei care le administrează.

O altă grupare bazată pe factorii şi impactul impunerii asupra rezultatelor

activităţii agenţilor economici, precum şi după obiectul impunerii, atribuie

impozitele la categoria economică.

Dar, cele mai des utilizate sunt clasificările tehnice, care deosebesc

impozitele după mai multe criterii în: impozite directe şi indirecte; impozite

financiare obişnuite (cu caracter fiscal) şi impozite de ordine; impozite permanente

(ordinare) şi impozite incidentale (extraordinare) [54, pag.231].

Conform Codului fiscal al Republicii Moldova [1, art.6] impozitele şi taxele

se divizează în: sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat şi sistemul

impozitelor şi taxelor locale.

Analizând experienţa internaţională şi naţională, privind modalităţile de divizare

a delimitării impozitelor în diferite categorii, menţionăm că acestea pot fi grupare în

baza principiilor lor. Delimitarea poate fi argumentată prin sistemul criterial, sau

conform altui principiu prin corelarea practicii cu reglementarea legislativă şi teoretică

a prelevărilor fiscale.

E bine cunoscut faptul că cerinţa clasică, privind coraportul dintre fiscalitatea

directă şi cea indirectă, presupune că în cazul în care statul preferă fiscalitatea

indirectă el este obligat să protejeze consumatorul de influenţa negativă a preţurilor.

În cazul nerespectării acestei cerinţe, povara fiscală exagerată influenţează negativ

asupra cererii şi ofertei.

Până nu demult, se considera că, prin impozite, care predomină în

sistemul fiscal al ţării, se poate caracteriza nivelul de dezvoltare al acesteia.

Page 22: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

22

În această viziune, se considera că statelor tipice, economic avantajate, le

sunt specifice sistemele fiscale în care prelevă impozite directe, având la bază

impozitul pe venit al contribuabililor. La acest capitol, savanta Carmen

Corduneanu afirmă că sistemele fiscale, în care predomină impozitele indirecte,

sunt caracteristice ţărilor puţin dezvoltate sau celor aflate într-o perioadă de

criză economică, iar ţărilor dezvoltate economic, cu structuri economico-

sociale echilibrate sau cu regim politic de tip social-democrat, le sunt

caracteristice sisteme fiscale complexe. Ţărilor cu înalt grad de dezvoltare, în

care există un aparat fiscal şi o contabilitate bine organizată, care aplică

impozitul pe venit global şi impozitul pe cifra de afaceri brută sau TVA, le

este specifică utilizarea sistemelor fiscale, în care prevalează impozitele generale

[30, pag.22].

Conform afirmaţiilor prezentate anterior, sistemul fiscal al Republicii

Moldova poate fi atribuit la sistemul fiscal al ţărilor puţin dezvoltate sau celor

aflate într-o perioadă de criză economică. Dar, după părerea noastră, un

singur factor nu poate determina apartenenţa la o anumită categorie.

Nici din punctul de vedere al poverii fiscale, sistemul fiscal naţional nu poate

fi considerat perfect şi nu poate fi comparat cu indicatorii-etalon similari aplicaţi pe

plan mondial. Totodată, considerăm că anume procedura de selectare a impozitului

şi evidenţa corectă a acestora reprezintă principala condiţie de constituire a unei

politici financiare verificate şi argumentate ştiinţific. Cu alte cuvinte, în Republica

Page 23: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

23

Moldova, este necesară distribuirea uniformă a poverii fiscale între contribuabili,

care să excludă posibilitatea de eschivare de la plata impozitelor şi oportunităţile de

recurgere la diferite subterfugii.

1.2. Specificul impozitelor indirecte şi particularităţile aplicării acestora în

practica mondială

În orice formaţiune economică, principala componentă a politicii financiare o

constituie relaţiile fiscale, ce depind de obiectivele statului, la momentul respectiv.

Situată pe un loc de frunte, după importanţă, fiscalitatea se prezintă ca un ansamblu

de procedee, instrumente, acte legislative şi instituţii specializate. Un sistem fiscal,

bine chibzuit, trebuie să prevadă un mecanism eficient, ce ar favoriza creşterea

economică şi, totodată, ar selecta impozitele capabile să asigure această creştere.

Practica şi teoria modernă a impunerii recunosc diversitatea plăţilor fiscale,

care cuprind proprietăţi şi deosebiri esenţiale. Aceste prelevări permit evidenţierea

obiectului, subiectului şi altor condiţii ale impunerii şi servesc ca bază la evaluarea

posibilităţilor de acoperire a necesităţilor statale, manifestându-se ca element al

complexului de măsuri privind depăşirea dificultăţilor economico-financiare.

Sistemul fiscal este format din două categorii de impozite: impozitele directe

şi cele indirecte. Opinia că, în ţările dezvoltate, la formarea veniturilor fiscale

aportul impozitelor directe este mai mare decât cel al impozitelor indirecte, iar în

statele aflate în curs de dezvoltare situaţia este inversă, este depăşită. Actualmente,

o mare parte din veniturile bugetare revine impozitelor indirecte, fapt important, ce

impune studiul aprofundat al acestei categorii a sistemului fiscal şi al rolului său în

dezvoltarea economiei şi sectorului industrial.

Pentru prima dată, divizarea impozitelor în indirecte şi directe a efectuat-o

filozoful englez J. Locke la sfârşitul secolului XVII. Economistul german Gekel a

caracterizat aceste impozite în felul următor: impozite directe sunt acelea care se

Page 24: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

24

stabilesc nemijlocit faţă de capacitatea de plată, iar impozitele indirecte, ce se aplică

la intermediere [99, pag.142].

Din punct de vedere conceptual, teoria economică evidenţiază două concepte

privind impunerea indirectă. Reprezentanţii primului concept au introdus în

circulaţie definiţia „impozite indirecte”. Adepţii acestuia considerau că diferenţa

dintre tipurile de impozite trebuie găsită în condiţiile impunerii consumatorului

final. În opinia acestora, impozitele incluse în preţ şi achitate nemijlocit de

contribuabili se consideră impozite directe, restul impozitelor sunt indirecte [99,

pag.64].

Conform celui de-al doilea concept, impozitele se divizează conform

criteriului administrativ, potrivit căruia impozitele indirecte se percep din preţurile

mărfurilor, iar cele directe doar din venituri.

Unul din economiştii contemporani M. Siuli, a acordat o mare atenţie

impozitelor indirecte, declarând că: „Din toate muşcăturile veninoase, cea mai

plăcută este muşcătura de aspidă, deoarece aceasta omoară pe nesimţite, în

prealabil, adormindu-şi jertfa, din toate impozitele, cel mai ascuns este cel indirect,

deoarece plătindu-l, nu-l plăteşti ca atare, ci doar cumperi marfa la un preţ ceva mai

mare. Această impunere este cea mai echitabilă şi raţională, deoarece populaţia, în

întregime, este implicată în plata acestuia, fiecare reieşind din sursele sale”.

Referitor la această categorie de impozite, Ch.L. Montesquieu susţinea că:

„Cetăţenii resimt cel mai puţin impozitele stabilite pentru mărfuri, deoarece, în

acest caz, faţă de ei nu sunt înaintate anumite cerinţe directe, formale despre plata

birului. Acest tip de impozite pot fi mascate cu uşurinţă în aşa mod, că populaţia

nici nu observă că le plăteşte” [99, pag. 263].

În decursul timpului, s-a concretizat esenţa aşezării impozitelor directe şi

indirecte. Se consideră că impozitele directe se stabilesc, nemijlocit, faţă de venituri

şi bunuri (forma directă de impunere), iar cele indirecte (taxa pe valoarea adăugată,

accizul etc.) se fixează prin intermediul preţurilor la mărfuri şi servicii.

Page 25: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

25

Odată cu schimbarea priorităţilor în politica financiară şi trecerea la ideile

teoriei lui Keynes, impozitele indirecte (impozitele pe consum) au fost criticate

pentru caracterul lor regresiv, şi anume pentru subminarea proporţionalităţii lor, faţă

de situaţia economică sau de venituri.

Este important de menţionat că, pentru ca impozitele indirecte să-şi

îndeplinească eficient funcţia fiscală, acestea trebuie să fie aplicate la mărfurile de

primă necesitate, deoarece doar prelevările de la acestea pot asigura venituri

permanente şi considerabile în buget.

Se ştie că şi plătitorii de impozite directe au posibilitatea de a transpune

parţial impunerea pe seama consumatorilor. Însă, această transpunere nu este

considerabilă, întrucât povara impunerii, preponderent, rămâne pe seama agentului

economic. Vis-à-vis de impozitele indirecte, se cere menţionat că ele se transpun, în

bază legală, asupra consumatorilor finali. Însăşi noţiunea „impozit indirect”

specifică faptul că impactul impozitului asupra venitului consumatorului se

manifestă prin cheltuielile suplimentare ale acestuia pentru mărfurile şi serviciile

consumate. Astfel, prin aceasta, economiştii evidenţiază, concomitent, echitatea

economică şi inechitatea socială a distribuirii presiunii fiscale.

În ţările dezvoltate, noţiunea de impozite indirecte incumbă un sens mai larg.

De obicei, la acest grup de impozite, se atribuie: taxele de consumaţii, veniturile de

la monopoluri fiscale, taxele vamale şi alte taxe. Iar economiştii americani

consideră că, la această categorie de impozite, putem atribui şi alte impozite, cum ar

fi: impozitul pe imobil, impozitul funciar, taxele pentru resursele naturale etc.,

deoarece ele sunt aferente cheltuielilor şi se transpun pe „umerii” consumatorilor

prin intermediul preţurilor [80, pag.52]. Savanţii Campbell R. McConnell şi Stanley

L. Brue, în lucrarea „Economics”, atribuie la impozitele indirecte „impozitul general

din vânzări, accizele, impozitele pe proprietate, plăţile de licenţiere şi taxele vamale”

[98, pag. 140].

Actualmente, economiştii contemporani se exprimă diferit referitor la

componenţa impozitelor indirecte. De exemplu, B.M. Sabanti, în lucrarea „Teoria

Page 26: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

26

finanţelor”, afirmă că grupul impozitelor indirecte cuprinde: „Accize, monopoluri

fiscale şi taxe vamale” [108, pag.126]. Un alt grup de savanţi-teoreticieni, în

categoria impozitelor indirecte, includ: „taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele

vamale şi monopolurile fiscale” [89, pag.158]. La grupul impozitelor indirecte,

economiştii A. Lăzărescu, P. Brezeanu şi Iu. Marinescu, adaugă: „taxele de

consumaţie, veniturile aferente monopolurilor fiscale, taxele vamale, taxele de

timbru şi de înregistrare” [22, pag.49]. Un alt grup de economişti români, Gh.

Voinea, G. Ştefura, A. Boariu, M. Soroceanu, clasifică impozitele indirecte în

funcţie de modul de aşezare şi de bugetul în care se încasează şi organul care le

administrează [64, pag.30] .

Structurarea componenţei impozitelor indirecte, pe lângă TVA, accize, taxe

de înregistrare şi autorizaţii, pot fi atribuite şi altele, aşa cum ar fi impozitul pentru

publicitate [116, pag.104]. Totodată, unele state, luând în considerare actele de rulaj

şi operaţiunile financiare, concomitent cu TVA şi cu taxele vamale, atribuie

structurii impozitelor indirecte şi impozitul pe operaţiunile cu valori mobiliare [113,

pag.50].

În prezent, cea mai completă clasificare a sistemului de impozite indirecte

cuprinde următoarele impozite şi taxe: taxe de consumaţie; taxe vamale; venituri

aferente monopolurilor fiscale şi taxe de timbru şi de înregistrare.

Putem identifica mai multe tipuri ale taxelor de consum, şi anume: taxe

speciale de consumaţie şi taxe generale de consumaţie. E binecunoscut faptul, că

taxele speciale de consumaţie sau pe produs (accize) se aplică în sumă fixă sau în

cote procentuale, iar taxele generale de consumaţie (impozitele pe consum general

sau taxele generale pe vânzări) se stabilesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri

a unităţilor antreprenoriale, acestea fiind cunoscute ca impozitul cumulativ

(multifaptic) şi impozitul unic (monofazic).

Astfel, este util de a specifica că prin impozitul cumulativ, mărfurile se supun

impunerii în toate etapele procesului de exerciţiu – de la producători la consumatori.

Aşadar, prin cât mai multe stadii trece marfa, cu atât mai mare este suma

Page 27: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

27

cumulativă a impozitului. Impozitul unic este caracterizat prin faptul că se încasează

o singură dată. Uneori, acesta se percepe la vânzarea producţiei, fiind numit taxa de

producţie, iar în cazul vânzării cu ridicata sau cu amănuntul – poartă denumirea de

taxă asupra vânzării (livrării), adică impozit pe circulaţie.

La rândul său, din punct de vedere al bazei de calcul, acesta cunoaşte două

forme: pe cifra de afaceri brută şi pe cifra de afaceri netă. Impozitul pe cifra de

afaceri brută se calculează prin aplicarea cotei de impozit asupra întregii valori a

mărfurilor vândute, astfel include în sine şi impozitul plătit la verigile anterioare.

Astfel, aşezându-se la fiecare verigă asupra preţului de vânzare al mărfii, care

cuprinde şi impozitele plătite anterior, impozitul dat conduce la calcularea şi

perceperea impozitului pe impozit. Un alt neajuns constă în faptul că acest impozit

fiind lipsit de transparenţă nu permite estimarea exactă a prelevărilor fiscale de la

etapa producătorului iniţial până la consumatorul final.

Impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică numai asupra diferenţei dintre

preţul de vânzare şi preţul de cumpărare, adică asupra valorii adăugate de către

fiecare participant la procesul de producţie şi circulaţie al mărfii respective. Drept

urmare, acest impozit face posibilă înlăturarea dezavantajelor menţionate privind

impozitul pe cifra de afaceri brută. Avându-se în vedere avantajele pe care le oferă

impozitul pe cifra de afaceri netă, cât şi preocupările ţărilor membre ale Comunităţii

Europene, pe linia unificării legislaţiei fiscale privind impozitele indirecte,

impozitul pe cifra de afaceri brută a fost înlocuit cu impozitul pe cifra de afaceri

netă, cunoscut sub denumită ca taxa pe valoarea adăugată. Urmărind introducerea

primei măsuri, eforturile de armonizare ale Comunităţii s-au concentrat asupra a

două impozite importante: TVA şi accize.

Vom relata că începând cu anii ’60 ai secolului XX, taxa pe valoarea

adăugată se consideră cel mai eficient impozit în politica şi practica financiară. La

momentul actual, TVA se percepe în circa 40 de ţări, fiind percepută şi în toate

ţările Uniunii Europene. Potrivit unei decizii a Uniunii Europene, TVA devine un

impozit obligatoriu pentru ţările membre ale UE.

Page 28: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

28

Aşadar, putem remarca că scopul politicii fiscale constă nu în standardizarea

sistemelor fiscale naţionale, ci în asigurarea compatibilităţii impozitelor conform

Tratatului Uniunii Europene. E necesar de specificat că privitor la TVA, statele

membre a UE, au ajuns în anul 1977 la un acord asupra unei baze comune de

calcul. Deci, acest impozit a fost primul în procesul de armonizare a exigenţelor

legislaţiei fiscale ale Comunităţii.

Una dintre primele ţări, în care a fost introdus acest impozit, a fost Franţa.

Anume aici TVA reprezintă veriga principală a mecanismului de impunere

indirectă. Modul de percepere a impozitului exclude impunerea multiplă. În mod

deosebit, urmează să menţionăm spectrul larg de cote ale taxei pe valoarea adăugată.

Astfel, cota-standard a TVA constituie 18,6%, cea majorată se aplică în mărime de

22% pentru anumite produse, precum: automobile, produse de tutun, parfum, blănuri

scumpe, iar cota redusă se practică la majoritatea produselor alimentare, producţia

agricolă, medicamente şi unele servicii. Acestea, constituind o pârghie de reglementare

fiscală eficientă din partea statului, exercită un impact suplimentar asupra preţurilor,

conjuncturii pieţei şi relaţiilor de producţie în ansamblu.

Germania este al treilea stat, după Danemarca şi Franţa, care a introdus TVA

în componenţa impozitelor indirecte. O altă denumire, care se foloseşte în Germania

pentru acest impozit, este impozitul pe circulaţie. Aportul acestui impozit în venitul

bugetului este aproape de 28%. În prezent, în Germania se aplică două cote de

impunere: cota-standard – 15%, şi redusă – 7%, cea standard fiind stabilită la

majoritatea mărfurilor. Cota redusă se aplică la mărfurile alimentare livrate,

consumate, importate şi procurate pe teritoriul ţării cu scopul utilizării în procesul

de afaceri. Totodată, cota redusă se aplică la serviciile de transport la distanţe mici,

la vânzarea cărţilor, ziarelor şi a obiectelor de artă.

Pentru a asigura competitivitatea mărfurilor germane pe pieţele mondiale

pentru mărfurile importate, baza impozabilă o constituie costul vamal al mărfii

importate, plus alte taxe de import (impozitul la produse importate în UE, accize,

precum şi cheltuielile de transport până la primul loc de destinaţie etc.). Mărimea

Page 29: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

29

cotei de impunere la aceste mărfuri se stabileşte analogic normelor pentru mărfurile

de origine germană. În Germania, impunerea mărfurilor cu accize asigură bugetul

ţării în mărime de 10-11%.

Interes deosebit prezintă procedura de aplicare a taxei pe valoarea adăugată în

Marea Britanie care practică cele mai progresive cote de impunere. Această

categorie de impozit a fost introdusă în anul 1973 şi urmărea aşa scopuri ca:

extinderea bazei impozabile, precum şi armonizarea sistemului fiscal intern cu

sistemul fiscal al ţărilor-membre ale UE. Guvernul britanic demonstrează o

atitudine specială faţă de impozitele indirecte în cadrul politicii fiscale, ca una din

principale surse de constituire a bugetului. Astfel, taxa pe valoarea adăugată se

află pe locul doi, după impozitul pe venit, şi constituie circa 17% din veniturile

bugetului. La momentul actual, în sistemul fiscal britanic, se utilizează două cote

de TVA: cota-standard, în mărime de 15% şi cota zero percepută asupra

principalelor produselor alimentare, îmbrăcămintea şi încălţămintea pentru copii,

producţia tipografică, mărfurile exportate etc.

Din impozitele indirecte stabilite în Italia, merită menţionată, în primul rând,

taxa pe valoarea adăugată. Acest impozit se aplică faţă de diferenţa dintre venitul

din vânzarea mărfurilor sau prestarea serviciilor şi costul acestora. Cota-standard, în

Italia, se stabileşte în mărime de 19%, cota redusă – 13,9%. Pentru produse

alimentare, ziare şi reviste, se aplică cota în mărime de 4%.

În acelaşi timp, e necesar de menţionat că numărul şi nivelul cotelor taxei pe

valoarea adăugată diferă de la o ţară la alta. Astfel, în Franţa, Spania, Belgia,

Grecia, Italia şi Portugalia, se utilizează trei categorii de cote: cotă redusă, cotă

normală (standard) şi cotă majorată, în Germania, Irlanda, Luxemburg şi Olanda se

utilizează două categorii de cote, respectiv cota redusă şi cota-standard, iar în

Danemarca şi Marea Britanie, se utilizează o singura cotă.

La ora actuală, în structura încasărilor în bugetele mai multor ţări, din contul

TVA, ponderea majoră revine cotei-standard. Pornind de la aceasta, constatăm că

populaţia cu venituri mici este supusă unei presiuni fiscale neadecvate. De aceea, în

Page 30: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

30

situaţia dată, e necesar să ţinem cont de nivelul de dezvoltare economică al fiecărui

stat, de nivelul de trai al populaţiei în întregime şi, nu în ultimul rând, de raportul

dintre diferite pături sociale.

Merită menţionat faptul că aplicarea cotelor înalte la impozitele indirecte nu

totdeauna majorează veniturile bugetului. Spre exemplu, în India şi Pakistan, au fost

stabilite cote înalte de impozite indirecte la carne şi ouă, fără a lua în considerare

tradiţiile acestor state. În consecinţă, aceasta nu a condus la majorarea veniturilor,

deoarece majoritatea populaţiei acestor ţări este vegetariană. În acelaşi timp,

stabilirea în aceste ţări a unor accize înalte la cereale şi zahăr poate duce la creşterea

bruscă a sărăciei populaţiei. Anume, acest motiv impune introducerea înlesnirilor

fiscale la produsele alimentare.

Este necesar să atenţionăm că toate ţările dezvoltate, cu excepţia SUA, aplică

TVA. Acest impozit este eficient atât pentru o economie dezvoltată, cât şi pentru o

economie slab dezvoltată. Structura încasărilor din impunere se stabileşte individual

pentru fiecare ţară. Din aceste considerente, pentru politica fiscală a unui stat, este

important determinarea raportului dintre impozitele.

Din acest punct de vedere considerăm că diferenţierea cotelor de impunere

poate fi eficientă în cazul în care sunt înregistrate încasări suficiente. Într-o

asemenea situaţie, gradarea şi varietatea lor nu influenţează negativ funcţiile fiscale.

Totodată, trebuie să luăm în considerare tradiţiile şi modul de trai al populaţiei din

fiecare ţară.

În ţările membre ale UE, există preocupări pentru unificarea modului de

calculare a taxei pe valoarea adăugată şi a mărimii cotei acesteia. Pe această linie,

TVA există ca o măsură susţinută de Uniunea Europeană privind îngheţarea

numărului de taxe şi stabilizarea numărului de cote în materie de cotă redusă,

situată între 4% şi 9% şi cotă standard situată între 14% şi 20%.

Evoluţia taxei pe valoarea adăugate în Comunitatea Europeană urmăreşte

principalul obiectiv a spaţiului comunitar: „armonizarea nivelului de TVA".

Această armonizare este importantă pentru agenţii independenţi, ce îşi pot procura

Page 31: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

31

bunuri identice din diferite ţări. Îmbunătăţirea normelor legislative privind acest

impozit indirect este prezentată de asemenea în deciziile Comisiei Europene,

arătându-se că de-a lungul anilor, legislaţia TVA în ţările UE a fost subiectul unor

numeroase schimbări, în scopul armonizării taxei cu prevederile directivelor.

Prin TVA s-a urmărit înlocuirea impozitelor pe consum şi producţie. Efectul

cumulativ al acestor impozite în cascadă a fost de a crea o barieră pieţei, în special

importurilor şi exporturilor între statele membre a Comunităţii, aceasta deoarece era

dificil de calculat suma exactă de impozit încorporată în preţul produselor şi a

serviciilor. Pe de altă parte, TVA are avantajul de a face vizibil conţinutul

impozitului la fiecare etapă de producţie sau distribuţie în lanţ.

Deci, pentru îmbunătăţirea sistemului intermediar de TVA şi pentru

întâmpinarea nevoilor unei singure pieţe, noul sistem de TVA trebuie să fie

simplu şi modern; să garanteze un tratament egal pentru toate tranzacţiile din

interiorul comunităţii; să determine o încetare a segmentării pieţelor datorită

sistemelor fiscale naţionale; să garanteze fiscalitatea efectivă şi să controleze

menţinerea nivelului veniturilor obţinute prin TVA. Programul se centrează pe

trei aspecte ale activităţii Comunităţii: aplicarea uniformă; modernizarea TVA şi

o schimbare a principiului ţării de origine.

Menţionăm faptul că TVA în comerţul exterior se stabileşte în baza

principiului originii mărfurilor sau destinaţiei mărfurilor. În cazul în care şi ţara

exportatoare, şi ţara importatoare aplică principiul originii mărfurilor, valoarea

adăugată va fi achitată numai în acea ţară în care s-au produs bunurile supuse

impunerii. Dacă statele (exportator şi importator) aplică principiul destinaţiei

mărfurilor, valoarea adăugată se achită numai în ţara care a importat marfa.

Principiul originii implică însă dezavantajul că determină discriminarea

bunurilor provenite din producţia internă şi a celor din importuri. Un alt dezavantaj

ar fi dat de faptul că produce schimbări semnificative în distribuţia veniturilor

provenite din TVA, deoarece ţările UE cu un surplus comercial vor colecta mai

Page 32: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

32

mult TVA, în timp ce ţările cu deficit vor trebui să garanteze un credit de TVA

pentru afacerile lor intracomunitare.

Este important de consemnat, că în cazul aplicării de către ţările exportatoare

şi importatoare a diferitelor principii de impunere, taxa pe valoarea adăugată va fi

percepută în fiecare din aceste ţări. În scopul evitării impunerii duble a TVA, toate

ţările care practică această taxă, aplică principiul destinaţiei mărfurilor. Important e

faptul că TVA, aferentă mărfurilor exportate, se percepe în bugetul ţării

importatoare, dar nu în bugetul ţării exportatoare. Din punct de vedere al acestui

aspect, TVA devine un instrument de protecţie vamală (cu cât cota de TVA internă

este mai ridicată, cu atât protecţia este mai mare).

Concomitent cu armonizarea TVA s-a produs şi armonizarea accizelor.

Aceste etape au fost însoţite de o aliniere a celor două tipuri de impozite indirecte

şi de aranjamentul pentru o strânsă colaborare între autorităţile UE. Realitatea a

demonstrat că piaţa unică are o eficienţă maximă în acele zone în care armonizarea

legislaţiei Comunităţii Europene cu legislaţia naţională este completă.

În cadrul impozitelor indirecte un loc aparte le revine accizelor care sunt

stabilite la anumite produse, cum ar fi: băuturile alcoolice, tutunul prelucrat şi

combustibilul. Accizele se aplică asupra acestor categorii specifice cu scopul de a

limita şi controla consumul acestora, având în vedere consecinţele, atât sanitare,

cât şi ecologice, considerate negative pentru societate.

În domeniul accizelor există diferenţieri semnificative la nivelul statelor

membre, ceea ce determină obstacole serioase în practicarea comerţului exterior.

Un sistem comun de accize a fost introdus la 1 ianuarie 1993 când s-a înfiinţat

piaţa unică. Accizele reprezintă impozite speciale, percepute pe un produs

specific de consum (tutun, alcool, uleiuri minerale). Ca regulă, cota de impozit

este exprimată în sumă fixă pe unitatea de produs, deşi uneori un procent din

valoare este folosit la stabilirea accizelor. Alegerea folosirii accizelor este în

parte dictată de considerente de sănătatea publică, mediu şi reducerea consumului

Page 33: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

33

energetic. Cota accizelor variază de la un stat la altul şi reprezintă o sursă

importantă de venituri.

Evenimentul impozabil este de obicei producerea sau importul de bunuri în

Comunitate. Oricum, plata este în general suspendată până când bunurile sunt

scoase pe piaţă (pentru consum), de obicei într-un stadiu final al lanţului. Această

regulă garantează că acciza este întotdeauna plătită într-unui din statele membre,

acolo unde bunurile sunt consumate. Cu alte cuvinte, acciza nu se plăteşte de

obicei pentru bunurile fabricate decât după înmagazinare sau în stadii mai

avansate. Bunurile importate din afara Uniunii Europene pot circula în interiorul

UE fără taxă până când sunt oficial eliberate pentru circulaţie.

Susţinem că măsurile pentru armonizarea accizelor trebuie intensificate.

Chiar dacă ţările europene au fost reticente în a coopera în acest domeniu,

deoarece acesta presupune reducerea şi chiar eliminarea, în unele cazuri, a acestor

impozite, ceea ce determină automat mari pierderi fiscale, trebuie căutate în

continuare soluţii pentru eliminarea barierelor fiscale create prin accize, iar, în

paralel, căutarea de noi surse de venituri.

Un loc deosebit în veniturile bugetare, percepute prin impozitele indirecte,

revine taxelor vamale care se aplică asupra mărfurilor ce trec hotarele ţării. Aceste

taxe îndeplinesc atât rolul fiscal, cât şi rolul de regulator al politicii comerciale.

Savantul român A. Lăzărescu identifică următoarele categorii de taxe vamale,

pe care le grupează în funcţie de următoarele criterii:

după scopul impunerii: taxe vamale fiscale şi taxe vamale protecţioniste;

în dependenţă de obiectul impunerii: taxe vamale de import, taxe vamale de

export, taxe vamale de tranzit;

în funcţie de natura relaţiilor comerciale existente între ţările exportatoare şi

ţările importatoare: taxe vamale autonome, taxe vamale convenţionale, taxe

vamale preferenţiale, taxe vamale de retorsiune;

după modul de percepere: taxe vamale ad-valorem, taxe vamale specifice,

taxe vamale mixte [40, pag.107].

Page 34: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

34

În temeiul celor enunţate, constatăm că specificul taxelor vamale constă în

faptul că ele pot fi folosite pentru protejarea producătorilor autohtoni şi crearea unor

restricţii pentru mărfurile importate, ceea ce permite crearea unor regimuri speciale

ale comerţului exterior a unei ţări. Totodată, menţionăm că rămâne nesoluţionată

problema accizelor pentru ţările membre ale UE şi a celor ţări care doar aderă la

Uniunea Europeană din cauza diferenţierii cotelor.

Regimul tranzitoriu având ca scop final eliminarea frontierelor fiscale a

stabilit o serie de măsuri cu privire la schimburile intracomunitare, obligaţiile

care revin agenţilor economici şi administraţiilor fiscale în materie de TVA.

În cadrul problematicii privind fiscalitatea comunitară, deosebit de

importante sunt unele precizări privind taxele vamale în Uniunea Europeană.

Obiectivele fundamentale ale UE sunt în concordanţă cu obiectivele fiecărui stat

membru, concretizându-se în elaborarea unor politici comerciale comune, vizând

apropierea progresivă a nivelelor dezvoltării economice, într-o Uniune în care

principiile loialităţii şi solidarităţii trebuie să funcţioneze.

Politicile comerciale comune sunt guvernate de patru libertăţi fundamentale

aşezate la baza pieţei comune: libera circulaţie a mărfurilor, libera circulaţie a

persoanelor, liberă circulaţie a capitalurilor şi a plăţilor şi libera circulaţie a

serviciilor.

Prezintă interes poziţia ce ţine de libera circulaţie a mărfurilor,

reglementarea căreia este stipulată în Tratatul CE în articolele 23-31. Libera

circulaţie a mărfurilor înseamnă realizarea unei uniuni vamale care să cuprindă

toate categoriile de mărfuri şi să implice interzicerea între statele membre a

taxelor vamale asupra importurilor şi exporturilor, ori a altor taxe având efect

echivalent, aprobarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţările terţe şi

eliminarea restricţiilor cantitative sau a măsurilor cu efect echivalent între statele

membre. Uniunea vamală implică interzicerea în comerţul între statele membre a

taxelor vamale şi a altor taxe cu efect echivalent.

Page 35: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

35

Astfel, este evident că, politica fiscală trebuie privită în relaţie cu celelalte

politici ale Comunităţii Europene, întrucât, deşi fiscalitatea reprezintă un factor

important pe care societăţile din UE îl iau în considerare în cadrul deciziilor lor

de investire şi localizare a afacerilor, el nu este totuşi singurul. Accesibilitatea

geografică faţă de pieţe, existenţa infrastructurii, costurile de transport,

disponibilitatea şi calitatea forţei de muncă şi altele joacă de asemenea un rol

important. Toţi aceşti factori sunt importanţi şi în plus influenţează a tipul

deciziei de investire. Prin urmare, politica fiscală trebuie concepută şi aplicată

într-un cadru mult mai amplu, al politicii generale a Uniunii Europene.

O altă sursă importantă pentru veniturile statului, care face parte din categoria

impozitelor indirecte, o constituie monopolurile fiscale. Monopolurile fiscale sunt

impozitele aplicate asupra bunurilor fabricate şi comercializate în exclusivitate de

stat. În funcţie de domeniul de utilizare, monopolurile fiscale pot fi: depline sau

totale, parţiale sau speciale.

Monopolurile fiscale depline (totale) se stabilesc atât asupra producerii, cât şi

asupra comercializării unor mărfuri, în timp ce monopolurile fiscale parţiale

(speciale) se aplică numai asupra comerţului cu ridicata sau numai asupra

comerţului cu amănuntul. Consemnăm, că în consecinţă, veniturile din

monopolurile fiscale depline se creează atât în procesul de producere a mărfurilor,

la producerea cărora statul participă în calitate de întreprinzător, cât şi din suma

impozitului inclus în preţurile la vânzare.

Modul de aplicare a impozitelor indirecte variază de la o ţară la alta.

Dezvăluind practica mondială a impunerii indirecte, luând în considerare că una

dintre cele mai importante surse ale bugetului din mai multe ţări este taxa pe valoarea

adăugată, în continuare, ne vom referi în special la acest impozit.

Ca rezultat ale celor expuse mai sus, menţionăm următoarele:

În a doua jumătate a secolului XX, economiştii din Occident şi-au format o

nouă viziune privind aplicarea extinsă a impozitelor indirecte;

Page 36: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

36

Aplicarea TVA în ţările cu economia dezvoltată, deşi cu anumite trăsături

distincte, funcţionează armonios în sistemele fiscale ale acestor ţări;

Practicarea aplicării taxei pe valoarea adăugată este nu numai un instrument

fiscal al ţărilor cu economia dezvoltată, ci şi al celor cu economia slab

dezvoltată. Acest impozit contribuie mult la stabilitatea veniturilor bugetului;

Introducerea impozitelor indirecte trebuie să fie bazată pe analiza specificului

şi tradiţiilor naţionale ale statului respectiv;

Structura impozitelor indirecte reflectă nivelul dezvoltării economice a ţării,

întrucât predominarea, în veniturile bugetare, a încasărilor din TVA şi a

taxelor vamale, indică orientarea economiei spre comerţ;

Impunerea indirectă prezintă următoarele avantaje: operativitate, comoditate

şi costul relativ redus al perceperii impozitelor indirecte;

Marele dezavantaj al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea fiscală, pe

de o parte, ca urmare a proporţionalităţii cotei de impunere, iar, pe de altă

parte, din cauza faptului că nu ţine seamă de situaţia personală a plătitorului.

1.3. Incidenţa impozitelor indirecte asupra comportamentului

agenţilor economici

Impozitele indirecte determină consumatorii finali în calitate de contribuabili.

Cu acelaşi impozit este taxat fiecare cumpărător, indiferent de nivelul veniturilor

sale, suportând în cea mai mare măsură povara impunerii. Respectiv, povara acestor

impozite asupra cetăţenilor poartă un caracter regresiv, fiindcă cu cât e mai mare

nivelul veniturilor cu atât mai puţin sunt afectaţi plătitorii şi invers, cu cât sunt mai

săraci plătitorii cu atât o mai mare parte a veniturilor este achitată sub formă de

impozite.

Din această cauză, impozitele indirecte, fiind suportate de către populaţie,

poartă un caracter neechitabil întrucât nu ţine cont de veniturile acestora. Fiind

regresive faţă de nivelul veniturilor, „împovărând contribuabilii cu capacitate redusă

Page 37: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

37

de plată şi favorizând pe cei aflaţi la polul opus” [60 ,pag. 397], impozitele indirecte

generează multe discuţii controversate.

Nemijlocit caracterul inechitabil al acestor impozite este determinat de faptul

că ele afectează, preponderent, populaţia cu venituri mici. Impozitele indirecte

asupra bunurilor de larg consum au cea mai mare pondere în veniturile păturilor

sărace ale populaţiei. „Spre exemplu, sistemul simplu al TVA, cu aplicarea doar a

unei cote unice a acestui impozit şi a unui număr redus de facilităţi fiscale, conduce

la situaţia în care ponderea plăţilor fiscale ale păturilor mai puţin asigurate ale

populaţiei în structura veniturilor şi a cheltuielilor acestora este mai înaltă decât

acelaşi indicator cu referinţă la păturile sociale mai asigurate” [107, pag.413].

Din aceste considerente, ar fi incorectă afirmaţia că producătorul nu suportă nici

un dezavantaj în urma aplicării impozitelor indirecte, motiv pentru care s-a formulat ca

obiectiv examinarea influenţei impozitelor indirecte asupra activităţii economice a

întreprinderilor.

La rândul său, totalitatea de impozite indirecte afectează nu numai

consumatorii produselor, dar şi producătorii. Aceste impozite majorează presiunea

fiscală asupra producătorilor, afectând şi activitatea lor. Impactul impozitelor

indirecte asupra producătorilor se realizează prin aceea că:

− preţul de vânzare al bunurilor se majorează cu valoarea impozitelor aplicate;

− se reduce cererea solvabilă asupra unităţilor de marfă comercializată. Apar

probleme ce ţin de comercializarea stocului integral de producţie, iar încasarea

veniturilor nu atinge sumele programate, astfel, afectându-se procesul de

reproducere şi profitul.

Tradiţional, se consideră că povara fiscală aferentă impunerii indirecte poate

fi transferată integral de către producători consumatorilor. Însă, trebuie menţionat că

această afirmaţie nu corespunde realităţii. Impozitele indirecte influenţează negativ

veniturile nete şi capacităţile de dezvoltare ale întreprinderilor industriale.

Concomitent menţionăm că, un interes deosebit îl reprezintă problema ce

ţine de determinarea mărimii impozitelor indirecte ce le suportă, pe de o parte,

Page 38: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

38

producătorul, iar pe de altă parte, consumatorul. Presupunem că comercializarea

unui bun de consum este impozitată cu o taxă fixată – T. În acest caz, situaţia este

expusă în figura 1.3.1, unde S şi S1 reprezintă liniile ofertei, D – linia cererii, prin

P*, Pn se exprimă preţul de echilibru, prin Q* P* şi Qn Pn – suma încasată, Ps –

preţul produsului fără TVA inclus.

P

S1

S

Pn Sn T

P*

Ps Q1

D

Qn Q* Q

Figura 1.3.1. Raportul de repartizare a impozitului indirect între

producător şi consumator

Sursa: Elaborată de autor în baza [98]

Impozitul T deplasează linia ofertei în sus conform nivelului impozitării.

Punctul de echilibru se stabileşte în poziţia Sn. Ca rezultat, preţul de echilibru atinge

nivelul Pn, iar cantitatea de produse vândute descreşte până la Qn. Parametrii noi sunt

determinaţi de intersectarea liniilor noi de ofertă şi a celei de cerere. Preţurile cresc.

Însă, în cazul general, majorarea preţului este mai mică decât valoarea impozitului T.

Coborând în jos, de la intersectarea lui S1 cu D spre vechea linie a ofertei S, avem

suma totală a impozitului, ceea ce denotă că venitul rămas producătorului după

impunere este (Qn Ps).

Aşadar, pierderile directe din venitul producătorului constituie:

P* Q* - Ps Qn (1.1)

Page 39: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

39

Ca rezultat, doar o parte din povara fiscală este suportată de către consumator,

restul impozitului rămânând în sarcina producătorului. Raportul sumelor plătite de

consumator şi de producător depinde de elasticitatea cererii şi a ofertei.

Efectele elasticităţii privind incidenţa impozitului au fost formulate de

cercetătorul român I. Văcărel: „În general, cu cât este mai elastic un program, cu

atât este mai elastică curba de cerere, cu atât este mai mică proporţia din impozit

plătită de consumatori şi tot cu atât mai mare este proporţia plătită de producători,

astfel, cu cât este mai elastică curba ofertei, cu atât este mai mare proporţia din

impozit, trecută asupra consumatorilor. În cazul extrem al unei oferte, perfect

inelastice, întregul impozit va fi suportat de producător şi, invers, într-o curbă

perfect elastică a ofertei, întregul impozit va fi trecut asupra consumatorilor” [60,

pag.39].

Situaţia se modifică puţin în cazul accizelor. Consumatorul poate să se

împotrivească creşterii preţurilor în urma introducerii accizului. El poate să

substituie bunul impozitat cu alte bunuri mai ieftine. Accizele se aplică asupra

unui număr redus de mărfuri. Din această cauză, consumatorii au mai multe

alternative să se opună creşterii preţurilor prin substituirea bunurilor cu altele

asemănătoare şi mai ieftine.

În realitate, creşterea moderată a preţurilor nu afectează volumul vânzărilor.

De exemplu, accizele pe benzină, ţigări, alcool sunt în întregime suportate de

consumatori, iar ei acceptă majorarea preţurilor.

Examinând distribuirea poverii fiscale a accizelor prin metoda elasticităţii cererii

şi ofertei, constatăm că cererea este elastică, dacă majorarea preţului duce la scăderea

venitului brut (creşterea preţului cu 1% duce la reducerea cererii mai mult de 1%). De

obicei, capacitatea de elasticitate demonstrează bunurile substituibile (cafea – cacao sau

ceai). Pentru bunurile cu cererea elastică, povara fiscală a producătorilor este

proporţională cu numărul de substituţii. În consecinţă, în cazul dat, obţinem scăderea

producerii şi diminuarea activităţilor de afaceri. Povara fiscală se distribuie între

producători şi consumatori.

Page 40: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

40

În teoria economică, există două legităţi de distribuire a poverii fiscale în

dependenţă de fluctuaţiile elasticităţii. Prima legitate: cu cât mai elastică este

cererea pentru marfă, cu atât mai mult povara fiscală va fi suportată de către

consumatori (în condiţia în care oferta rămâne constantă).

A doua legitate afirmă că impozitele, care asigură venituri egale în buget, pot

deţine povară diferită asupra economiei. În condiţii egale, creşterea elasticităţii

cererii şi ofertei induce creşteri excesive la creşterea poverii fiscale. Acest fapt

indică necesitatea calculării atente a cotelor de impunere. În caz contrar, economia

naţională înregistrează pierderi [98, pag.206].

În prezent, orientările privitor la fiscalitate sunt tot mai evident orientate spre

scăderea prelevărilor obligatorii. Pentru buna gestionare a echilibrelor, a îndatorării

şi a deficitelor publice, totodată se impune şi o diminuare a cheltuielilor.

S-a demonstrat că introducerea unui impozit (t) constă în diminuarea

cantităţilor schimbate, datorită creşterii preţului suportat de cumpărători. Furnizorii

pot să-şi ofere cantităţile lor la un preţ (P1) mai mic decât cel determinat de

introducerea impozitului (Po+0), sau pot reduce cantitatea oferită. Scăderea preţurilor

şi a cantităţilor sunt asociate.

Figura 1.3.2. Efectul impozitului asupra echilibrului parţial

Sursa: Elaborată de autor în bază [98]

B

A

C

0

Q Q1 Q0

P

P1+t

P0

P1

Page 41: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

41

Cantitatea vândută la P1+t este inferioară celei iniţiale, Q0 (la preţul P0).

Cumpărătorii plătesc un preţ superior, pentru o cantitate QL, mai mică. Efectul

distorsionat al impozitului constă în:

pierderea vânzătorilor, Po – P1+t , care poate fi egală cu sau mai mică decât t;

pierderea cumpărătorilor, prin plata unui preţ mai mare. pentru o cantitate mai

mică;

câştigul statului este superior pierderii totale a ofertanţilor şi solicitanţilor.

În Figura 1.3.2, acest efect distorsionat constituie suprafaţa triunghiului ABC.

El reprezintă o pierdere de bunăstare sau pierdere de surplus economic, proporţional

cu pătratul ratei marginale de impunere. În realitate, evident, cantităţile schimbate

pot să nu scadă şi să treacă, în parte, pe o piaţă neagră.

Demonstraţii ale reacţiilor similare se pot face pe piaţa financiară. Luând în

considerare influenţa elasticităţii ofertei şi cererii putem atesta că elasticitatea poate

creşte concomitent cu cotele de impunere. Pentru cote foarte ridicate, astfel încât

AQ/Q este superioară creşterii At/t, semnifică o creştere a presiunii fiscale şi o

diminuare a încasărilor fiscale şi invers.

Studiul incidenţei fiscale a arătat că impozitele apasă în special pe acei a căror

ofertă sau cerere este puţin sensibilă la preţ, ei având posibilitatea de a le transfera

asupra altora sau de a renunţa la cele taxate.

În aşa situaţie impozitele indirecte influenţează nu numai consumătorii finali

dar şi consumurile intermediare ale întreprinderilor (echipamentele pot fi

considerate drept consumuri intermediare).

Lucrările de fiscalitate optimală au subliniat problema dublei taxări a

veniturilor din economisiri. Economisirea provine din veniturile taxate prima oară,

iar propriile sale venituri sunt taxate a doua oară, ceea ce are un impact distorsionat

asupra arbitrajului dintre consum şi economisire. Se poate concluziona că ideal este

un impozit doar pe veniturile muncii, iar luarea în calcul a imperfecţiunilor

pieţelor financiare sau a patrimoniului moştenit pune la îndoială această concluzie.

După părerea noastră, ea legitimează o taxare a veniturilor din economisire, dar nu

Page 42: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

42

neapărat aceleaşi taxe, ca şi celelalte venituri. În schimb, impozitul pe avere pare că

tinde spre forfetar (el constituie o a treia impozitare), cu atât mai mult, cu cât,

redistribuirea patrimoniilor moştenite poate fi asigurată prin taxarea succesiunilor şi

donaţiilor.

Din cele expuse constatăm că, complexitatea fiscală nu are egalitate, decât în

complexitatea politică, economică şi socială. Principala problemă constă în reforma

fiscală care o se ia în consideraţie condiţiile tendinţei de armonizare a legislaţiei

fiscale autohtonă cu cea europeană.

Obiectivul fiecărei reforme fiscale ar trebui să fie reducerea ineficacităţilor

inerente prelevărilor obligatorii, garantând resursele necesare finanţării cheltuielilor

publice considerate necesare şi asigurând redistribuţia.

Printre ineficacităţile asociate impozitelor, în special trebuie menţionat

cheltuielile de gestiune legate atât de structurile de administrare, cât şi cele aferente

contribuabililor. Astfel este util de a specifica că acestea sunt cu atât mai importante

cu cât sistemul este mai complex, la fel ca şi cheltuielile ce ţin de incertitudinea

funcţionării administrării fiscale.

Una din componentele esenţiale, în realizarea reformării sistemului fiscal, o

reprezintă crearea unor condiţii favorabile pentru stimularea în sectorul real a

activităţilor economice. Aceste obiective sunt foarte actuale pentru ţara noastră şi,

din acest motiv, necesită o analiză prin prisma derulării reformei fiscale. Principala

atenţie a fost acordată impozitelor indirecte. Trebuie să menţionăm că etapizarea

reformei a fost realizată prin prisma modificărilor în domeniul fiscal cu incidenţă

asupra influenţei activităţilor economice. Aşadar, în procesul derulării reformei

fiscale, pot fi departajate convenţional următoarele etape:

I. Etapa incipientă, 1990 – 1993, determină conturarea sistemului fiscal al

Republicii Moldova ca stat independent, urmărindu-se doar realizarea funcţiei

fiscale a sistemului financiar. Această etapă începe odată cu adoptarea Legii privind

bazele sistemului fiscal, prin care s-au determinat principiile economice, juridice şi

organizatorice de constituire a sistemului fiscal, au fost delimitate tipurile de

Page 43: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

43

impozite şi taxe, ce au constituit sursele de bază ale veniturilor bugetare. De

asemenea, au fost adoptate şi legile pentru fiecare tip de impozite. În etapa

respectivă, drept obiect al impunerii erau considerate operaţiunile de desfacere a

mărfurilor. Ulterior, obiectul impunerii au devenit şi agenţii economici, care

efectuau tranzacţii de import.

Pe parcursul etapei analizate, funcţia principală a sistemului fiscal era cea

financiară şi, doar spre sfârşitul acestei etape, se manifestă funcţia de reglare. Încep

să se contureze primele stimulente fiscale oferite în vederea susţinerii anumitor

activităţi, în special, a celor din domeniul industrial, precum şi a investitorilor

străini. Stimulentele fiscale acordate întreprinderilor cu investiţii străine erau

coordonate prin Legea cu privire la investiţiile străine.

Astfel, prima etapă de formare a sistemului fiscal a generat un flux de acte

normative ce au constituit baza legislativă a sistemului fiscal.

II. Etapa a doua, 1994 – 1997, a fost menită să fundamenteze principiile ce

au stat la baza formării sistemului fiscal. Această etapă se caracterizează printr-o

argumentare mai clară a necesităţii conceperii unui mecanism de utilizare a

pârghiilor fiscale în scopul stimulării dezvoltării producţiei. În sistemul impozitelor

indirecte, se produc schimbări importante, care au fost reglementate prin adoptarea

Legii privind taxa pe valoarea adăugată în Republica Moldova, care stipula: cota

standard de 20%; cota redusă de 5% şi 8% şi cotă în mărime de zero procente.

Regimul fiscal pentru importuri şi exporturi diferă în funcţie de originea şi

destinaţia mărfurilor. Prima încercare de stimulare a activităţii economice a fost

realizată prin introducerea sistemul impozitelor directe. Totodată, s-au oferit şi un

şir de facilităţi fiscale suplimentare aferente TVA şi taxelor vamale.

III. Etapa a treia, 1998 – până în prezent – a avut drept scop perfecţionarea

metodelor de impunere, simplificarea sistemului fiscal, tendinţa de armonizare a

legislaţiei fiscale autohtone cu cea europeană. Cel mai important e faptul că în

cadrul acestei etape s-a pus accentul pe problemele atragerii investiţiilor în sectorul

real al economiei. În acelaşi timp, în vederea consolidării sistemului fiscal, a fost

Page 44: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

44

implementată în practică Concepţia reformei fiscale, în cadrul căreia s-au

reglementat măsurile necesare pentru punerea în practică a impozitului pe venit.

Prezintă interes stabilirea unor reguli clare la determinarea cheltuielilor

deductibile în scopul impozitării agenţilor economici. Ele prevăd deducerea din

venitul brut a tuturor cheltuielilor legate de obţinerea acestui venit. Totodată, prin

aprobarea unui regulament, s-a modificat procedura de calculare a uzurii activelor

materiale pe termen lung, prin înlocuirea metodei liniare cu cea reziduală.

Concomitent, au fost stipulate poziţiile ce ţin de stimularea atât a

producătorilor şi investitorilor interni, cât şi a celor străini prin permiterea raportării

proporţionale, pe o perioadă de 3 ani, a pierderilor rezultate în urma desfăşurării

activităţii economice de producere, cu scopul stimulării acestuia şi oferirea unui şir

de stimulente fiscale investitorilor.

Aşadar, putem afirma că toate transformările, care au avut loc în cadrul

sistemului fiscal al Republicii Moldova, au avut ca scop principal adaptarea

legislaţiei din domeniu şi a structurii lui la necesităţile agenţilor economici. În

concluzie, remarcăm că reforma fiscală a fost un proces destul de complicat, iar

implementarea deciziilor în practică, uneori, nu s-a soldat cu rezultatele preconizate.

Însă, cu toate aceste neajunsuri, sistemul fiscal actual este bine adaptat şi structurat,

dar luând în considerare modificările continue ce au loc în societate, considerăm că

reforma fiscală este departe de a fi terminată.

Totuşi, prin măsurile întreprinse în cadrul reformei, devine evidentă tendinţa

creării unui sistem de susţinere a agenţilor economici. În continuare, vom încerca să

reliefăm care a fost eficienţa acestora.

Problema redistribuirii poverii fiscale este strâns corelată cu mărimea cotelor

de impunere. Teoria respectivă aparţine lui A. Laffer, care a propus soluţii în

cadrul teoriei ofertei a şcolii neoclasice. Meritul lui A. Laffer constă în

determinarea relaţiei funcţionale dintre cotele de impunere şi veniturile bugetului.

El a determinat că relaţia proporţională are loc numai până la un nivel anumit al

cotei de impunere. După limitele acestei cote critice, apare efectul invers:

Page 45: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

45

ridicarea continuă a nivelului de impunere induce reducerea veniturilor

bugetului. Problema constă în faptul că este extrem de complicată determinarea

acestei cote critice. Nivelul ei depinde de starea economiei naţionale. În urma

investigaţiilor, s-a stabilit că cotele critice pentru economia ating nivelul

30% – 60%. Dar, totuşi, în opinia noastră, un algoritm suficient şi bine argumentat

nu există, toate încercările reprezintă doar nişte aproximări.

În Republica Moldova, impozitele indirecte sunt prezentate de: taxa pe

valoarea adăugată, taxele vamale, accize şi alte impozite indirecte.

În conformitate cu Codul fiscal al Republicii Moldova, la taxa pe valoarea

adăugată, se stabilesc următoarele cote: cota-standard, în mărime de 20%, cote reduse

– 5% şi 8% şi cota zero.

Cota-standard se aplică la mărfurile şi serviciile importate, precum şi la

livrările efectuate pe teritoriul Republicii Moldova. Cotele reduse sunt stabilite la

unele mărfuri de prima necesitate, având ca scop echivalarea presiunii fiscale asupra

populaţiei. Cota redusă, în mărime de 8%, se aplică la pâine şi lapte, la produsele de

panificaţie şi la produsele lactate, cu excepţia produselor pentru copii, la unele

medicamente, care sunt indicate în Nomenclatorul de Stat, precum şi la

medicamentele autorizate de către Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

Cota redusă, în mărime de 5%, se aplică la gazele naturale şi gazele lichefiate,

importate sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova. Cota zero este stabilită asupra

mărfurilor şi serviciilor exportate, transporturilor internaţionale, energiei electrice şi

termice, apei calde, mărfurilor şi serviciilor destinate utilizării de către misiunile

diplomatice, proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii

Moldova, livrărilor şi serviciilor prestate în zonele economice libere, precum şi

livrările efectuate între rezidenţii diferitelor zone economice libere.

Stabilind accize la produsele, care influenţează negativ asupra mediul

ambiant, statul limitează volumul de producţie a acestor mărfuri. Accizele aplicate

la produsele de larg consum, cum ar fi alcoolul şi produsele de tutungerie, pot fi

îndreptăţite, ele aducând un venit considerabil în bugetul statului. Pentru mărfurile

Page 46: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

46

importate în Republica Moldova accizele se aplică odată cu achitarea taxelor

vamale, în cazul exportului – obligaţia de achitare a accizelor rămâne până în

momentul repatrierii valutei şi prezentării documentelor justificative. Cotele

accizelor se stabilesc în sumă absolută, care se calculează la o unitate a produsului

sau ad-valorem, determinată în procente de la valoarea mărfurilor.

Formarea pieţei interne este influenţată şi de impunerile determinate de

efectuarea politicii vamale. Impunerea produselor importate se compune din mai

multe elemente. Cum s-a menţionat cele mai frecvent utilizate sunt:

1. taxele vamale;

2. taxele pentru efectuarea procedurilor vamale;

3. accizele;

4. taxele pe valoarea adăugată.

Taxa vamală este o plata obligatorie percepută de organele vamale. Ea se

stabileşte conform cotelor diferenţiate pentru tipuri de mărfuri importate pe

teritoriul vamal. Taxa vamală poartă un caracter obligatoriu. Mărfurile trecute prin

vamă sunt supuse impunerii în corespundere cu Legea Republicii Moldova despre

tariful vamal.

Taxele vamale pot avea formă:

1. specifică, dacă se aplică cota fixată la o unitate de marfă;

2. ad-valorem, dacă se aplică cota procentuală la valoarea vamală a mărfii;

3. combinată, dacă se aplică combinarea taxei ad-valorem şi a celei specifice;

4. specială, dacă se aplică în scopul protejării producătorilor autohtoni;

5. excepţională, dacă se aplică în scopul apărării intereselor economice ale ţării,

şi poate fi:

compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a

mărfurilor, la producerea sau exportul cărora, direct sau indirect, sunt folosite

subsidii de stat;

antidumping, aplicată asupra mărfurilor importate în ţară la preţuri mai

joase decât preţurile din ţara exportatoare.

Page 47: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

47

Aplicarea taxelor excepţionale este reglementată prin Legea „Privind

măsurile antidumping, compensatorii şi de salvgardare”. Antidumpingul urmează a

fi aplicat pentru prevenirea prejudiciilor pe care le pot aduce economiei ţării

importurile la preţuri inferioare valorii normale a mărfurilor. Importurile respective

provoacă o concurenţă neloială. Adoptarea măsurilor antidumping se reglementează

printr-un mecanism special în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Măsurile

de salvgardare se aplică în cazul în care mărfurile sunt importate în cantităţi şi

condiţii care pot cauza un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale.

Tariful vamal pentru mărfurile şi obiectele de import este stabilit prin

intermediul Legii „Cu privire la tariful vamal”. Taxele vamale variază între 0% şi

15%. Materiile prime şi utilajul sunt scutite de taxe vamale. De asemenea, nu se

aplică taxe vamale asupra mărfurilor ce se exportă din Republică. Cotele taxelor

vamale şi lista mărfurilor supuse acestora sunt stabilite de Guvern şi se aplică în

conformitate cu legislaţia în vigoare şi acordurile internaţionale. În cazul importului

mărfurilor accizele se calculează şi se achită o dată cu achitarea taxelor vamale.

Mărfurile supuse accizelor, cum ar fi băuturile alcoolice, articolele din tutun

– produse sau importate pentru comercializarea, transportarea sau depozitarea

acestora pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi mărfurile supuse accizelor,

procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul ţării, care nu au relaţii

fiscale cu sistemul ei bugetar, sunt marcate obligatoriu cu timbru de acciz. Marcarea

se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, până la importarea

acestora, iar in cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – până la

momentul expedierii (transportării) acestora din încăperile de acciz.

Având în vedere, pe de o parte, rolul taxelor vamale ca instrument activ al

politicii comerciale, iar, pe de altă parte, respectarea angajamentelor asumate pe

plan internaţional, specificăm necesitatea folosirii unui şir de măsuri, şi anume:

− diminuarea taxelor vamale în principal la produsele fabricate;

− suprimarea controalelor vamale practicate la frontiera;

− aplicarea şi respectarea dispoziţiilor legate de impozitarea indirectă;

Page 48: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

48

− realizarea şi funcţionarea unui sistem vamal eficient;

− adaptarea legislaţiei autohtone în funcţie de evoluţiile din cadrul

Organizaţiei Mondiale a Comerţului, etc.

Accizele reprezintă un instrument de politică comercială, ce permite

constituirea considerabilă de venituri bugetare. Dar, pentru a genera efecte pozitive,

el necesită utilizare raţională şi corectă. Republica Moldova, ca fiecare ţară, îşi

stabileşte, în mod obligatoriu, taxele pentru efectuarea procedurilor vamale şi, în

funcţie de acestea, se impun anumite reguli şi cerinţe de ordin tehnic. Aplicarea lor

în practică permite, în unele cazuri, discriminarea comercială şi limitarea

importurilor. Aceasta decurge din obligaţia prezentării de către importator a

numeroaselor documente. Formalităţile vamale greoaie şi complicate, stabilite în

unele ţări, deseori, barează sau limitează importul de mărfuri. Serviciile importate

se impun cu TVA conform prevederilor Codului Fiscal.

Aceeaşi taxă se aplică şi mărfurilor care reprezintă produse finite, procurate

sau produse din prelucrarea materiei prime a clientului; precum şi asupra mărfurilor

care reprezintă semifabricate, procurate sau primite spre prelucrare de la agenţii

economici situaţi pe teritoriul Republicii Moldova, care nu au relaţii fiscale cu

sistemul bugetar autohton. Prevederile date se aplică şi mărfurilor care reprezintă

produse finite comercializate sau predate după obţinerea lor din prelucrarea materiei

prime a clientului, precum şi mărfurilor care reprezintă semifabricate comercializate

sau predate spre prelucrare agenţilor economici situaţi pe teritoriul Republicii

Moldova, care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar.

Mărfurile introduse provizoriu pe teritoriul vamal al Republicii Moldova

pentru prelucrare şi mărfurile tranzitate prin teritoriul vamal al Republicii Moldova

nu se impun cu taxa pe valoarea adăugată, cu accize şi nici cu taxa vamală.

Mărfurile importate, supuse accizelor, se declară la punctele vamale de frontieră,

unde se plăteşte obligatoriu taxa pe valoare adăugată, accizele, taxa vamală şi taxa

pentru efectuarea procedurilor vamale.

Page 49: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

49

Cum a fost menţionat anterior, taxele vamale aparţin şi grupului impozitelor

indirecte, care se aplică la trecerea frontierei vamale. Baza impozabilă a acestora

constituie volumul natural sau valoarea mărfurilor importate. Totodată, la produsele

importate se stabilesc şi alte taxe şi impozite. Astfel, mărfurile importate se supun

accizelor şi taxei pe valoarea adăugată.

Remarcăm că majorarea acestor taxe, la produsele importate, contribuie la

protejarea industriei naţionale. Datorită taxelor vamale înalte, se majorează preţurile

la producţia de import, fapt ce, la rândul său, poate duce la reducerea volumului de

vânzări, ceea contribuie la protejarea producătorului autohton.

În final, generalizând cele de mai sus, concluzionăm:

1. Creşterea preţurilor, generată de impozitele indirecte, reduce cererea

solvabilă la produse. Drept consecinţă, creşterea preţului de echilibru este mai mică

decât valoarea impozitului, ce a generat-o şi, respectiv, rentabilitatea scade, astfel va

fi afectată şi dezvoltarea ulterioară a întreprinderii;

2. Costurile agentului economic includ gestionarea impozitelor indirecte şi, în

special TVA, care se referă la evidenţă, plată, decalajul în timp, impus de

întârzierea vărsămintelor compensatoare de la buget;

3. Este defavorizată trezoreria întreprinderii din cauza depăşirii normei fondului

de rulment, atras în acoperirea provizorie a defalcărilor compensatoare din buget;

4. Ţinând cont de efectele negative asupra producătorilor cât, şi de caracterul

regresiv al impozitelor indirecte pentru populaţie, este binevenită diminuarea cotei

pentru TVA, ceea ce se înscrie în lista acţiunilor de armonizare a legislaţiei fiscale

din Republica Moldova cu cea a Uniunii Europene;

5. Având în vedere că taxele vamale reflectă o anumită politică structurală (pe

grupe de produse), constituie un instrument de influenţare a restructurării

economiei, în general, şi a sectorului industrial, în particular, ele contribuie la

creşterea nivelului general al preţurilor, la reducerea nivelului de trai, la limitarea

posibilităţilor de creştere economică.

Page 50: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

50

Capitolul II. EVALUAREA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII SECTORULUI INDUSTRIAL DIN REPUBLICA MOLDOVA PRIN

PRISMA IMPACTULUI IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

2.1. Tendinţe economico-sociale de dezvoltare a sectorului industrial

şi rolul acestuia în asigurarea creşterii economice a ţării

Sectorul industrial al Republicii Moldova s-a format încă în anii 60-80 ai

secolului trecut. Structura acestui sector era bazată pe dezvoltarea prioritară a

ramurilor de prelucrare a materiei prime agricole, întreprinderilor de producere a

tehnicii agricole, precum şi a întreprinderilor din industria electronică şi

constructoare de maşini. Ele dispuneau de tehnologii avansate, care executau

comenzi pentru complexul militar al fostei URSS.

Criza politico-socială din anii ’90 a condus la o inflaţie galopantă şi la

scăderea considerabilă a volumului producţiei industriale şi agricole, la apariţia

masivă a şomajului şi diminuarea veniturilor populaţiei. Pentru a depăşi această

situaţie, statul a soluţionat un şir de probleme legate de funcţionarea lui

independentă creând mecanismele economiei de piaţă şi formând efectiv sectorul

privat.

Primele reforme promovate de statul independent Republica Moldova au fost:

introducerea valutei naţionale;

elaborarea politicii bugetare şi fiscale independente;

liberalizarea preţurilor;

crearea bazei legislative a economiei bazate pe proprietatea privată;

demararea procesului de liberalizare a regimului de export-import;

crearea condiţiilor favorabile pentru investiţiile străine.

Deşi au avut loc unele schimbări pozitive, totuşi, imperfecţiunea

mecanismelor economice, insuficienţa de investiţii în sectorul industrial, criza

financiară din anul 1998 şi instabilitatea economico-socială din perioada

anilor 1996-2000, nu au permis realizarea schimbărilor esenţiale în sectorul

industrial.

Page 51: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

51

Reducerea ponderii industriei în PIB a impus promovarea unei politici de

dezvoltare a complexului industrial. Începutul l-a constituit procesul de restructurare

intensă a întreprinderilor industriale şi dezvoltarea sectorului privat în industrie;

susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii.

În urma aplicării acestor măsuri, a început resuscitarea procesului de

producţie. Deja, în anul 2000, se înregistrează creşterea PIB-ului cu 2,1%, ceea ce s-

a datorat îmbunătăţirii situaţiei din industrie, producţia căreia a sporit cu 7,7%.

În anii 2001-2007, situaţia economică a republicii s-a stabilizat, fapt ce a

determinat o creştere constantă a PIB. În primul rând, dezvoltarea economică se

datorează sectorului privat. Ponderea lui în PIB constituie peste 75%, iar în volumul

producţiei industriale – circa 80%, fapt care denotă că, în structura economiei

naţionale, s-au produs schimbările progresive.

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

a.2001 a.2002 a.2003 a.2004 a.2005 a.2006 a.2007

Diagrama 2.1.1. Produsul Intern Brut al Republicii Moldova în anii 2001-2007, mln. lei

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Analizând datele din diagrama 2.1.1, observăm că în perioada 2001-2005,

PIB-ul are o tendinţă stabilă de creştere – de aproximativ 6-7%. În ultimii doi ani,

situaţia s-a schimbat. Astfel, în anul 2006, acest indicator a crescut doar cu 4,8%,

iar în anul 2007 numai cu 3%. Aceasta se explică prin faptul că Republica Moldova

s-a confruntat cu două şocuri economice: majorarea preţurilor la gaze şi embargoul

la producţia vinicolă impus de Federaţia Rusă. Însă, creşterea cumulativă a PIB-lui,

în anii 2001-2007, a constituit 52%, faţă de anul 2000. Considerăm, că majorarea

Page 52: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

52

PIB-lui s-a bazat pe evoluţia pozitivă în sectorul de servicii şi majorarea volumului

impozitelor încasate, în special din import.

Tabelul 2.1.1

Structura creşterii Produsului Intern Brut pe categorii de resurse

Creşterea faţă de anul precedent, în % Activităţi economice 2003 2004 2005 2006 2007

Valoarea adăugată brută 104,2 108,3 105,2 103,6 101,5 Bunuri - total 101,2 114 102,5 97,4 81,3 Agricultură 89,1 120,4 101,5 97,2 65,4 Industrie - total 116 107,4 103,6 97,7 97 Servicii - total 107,1 104 107,6 107,8 112,7 Construcţii 116,7 127,4 102,1 118,4 122,2 Comerţ 106,4 95,9 104,1 107 110,8 Transport şi comunicaţii 109 105,2 115,2 114,9 117,4 Alte servicii 105,7 104,3 106,3 103,6 110,3 Impozite nete pe produs şi import 123,4 102,1 121,7 111 110,6 PRODUSUL INTERN BRUT 106,6 107,4 107,5 104,8 103

Sursa: Datele Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova Examinând structura PIB-lui (tabelul 2.1.1), remarcăm că Valoarea Adăugată

Brută (VA) în anul 2006 a înregistrat o creştere modestă în mărime de 3,6%, faţă de

anul precedent, iar în anul 2007 acest indicator s-a majorat doar cu 1,5%. După cum

deja s-a menţionat creşterea PIB-lui faţă de anul 2006 se datorează în mare parte

creşterii valorii adăugate brute în sfera serviciilor, care a sporit în anul 2006 cu

7,8%, iar în anul 2007 cu 12,7%.

Contribuţia impozitelor pe produs şi import la formarea PIB-lui, în anul

2007, a constituit 18,4%. Suma acestor impozite, în anul de referinţă, a depăşit cu

11,6% nivelul impozitelor percepute în anul precedent. Totodată, acest indicator a

influenţat majorarea reală a PIB-lui la nivelul anului precedent (2,0%). Prelevările

fiscale pentru mărfurile importate, în anul 2007, au asigurat creşterea Produsul

Intern Brut cu 3,4%, faţa de 1,5% în a.2006. Atenţionăm că, în anul 2006, din

volumul total al impozitelor pe produs şi import, 26,7% reveneau impozitelor

Page 53: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

53

colectate din producţia autohtonă, în timp ce, în anul 2007, acest indicator a scăzut

până la 17,6% (vezi anexa 1).

Valoarea adăugată creată în industrie, în anul 2007, s-a diminuat cu 3%,

influenţând negativ sporirea PIB-lui (– 0,4%). Aceasta se explică prin faptul că s-a

diminuat volumul bunurilor fabricate de către sectorul industrial. Concomitent, în

anul de referinţă, ponderea bunurilor produse de industrie în formarea PIB-lui

rămâne la nivelul de 14,8%.

Volumul investiţiilor în capitalul fix, în anul 2007, s-a majorat de circa

2,5 ori, comparativ cu anul 2000. În acelaşi timp, fluxul de investiţii în capitalul fix,

în anul 2007, a consemnat o creştere faţă de anul 2006 cu 19,9%. Datorită

îmbunătăţirii cadrului legislativ cu privire la activitatea de investiţii, în anul 2007,

investiţiile străine în economia naţională au înregistrat o creştere de 22,1%, faţă de

anul precedent. De asemenea, s-au majorat considerabil, cu 51,9%, şi investiţiile

întreprinderilor din mijloacele proprii.

02000400060008000

10000120001400016000

a.2004 a.2005 a.2006 a.2007

Investiţii în capital fix, total Investiţii proprii ale întreprinderilor

Investiţii investitorilor străini

Diagrama 2.1.2.Dinamica investiţilor în capital fix în

Republica Moldova, mln. lei Sursa: Elaborată de autor în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Merită să fie subliniat că, din volumul investiţiilor în capitalul fix, sectorul

industrial deţine 23,5%. Examinând volumul şi structura investiţiilor în sectorul

industrial în anul 2007, constatăm că ponderea investiţiilor în ramura industriei

extractive a rămas la nivelul anului 2006 (1,44%). Cota investiţiilor în capitalul fix

Page 54: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

54

al industriei prelucrătoare a constituit 66,27% din volumul total al investiţiilor din

sectorul industrial. Totodată, cota investiţiilor în ramurile energiei electrice şi

termice, în gaze şi apă, din volumul total al investiţiilor în industrie înregistrează

32,3% (vezi anexa 2). Deşi creşte nivelul de investiţii în capitalul fix, totuşi în

industrie se menţine situaţia de predominare a dotării cu utilaj învechit.

Guvernul Republicii Moldova acordă o mare atenţie întreprinderilor mici şi

mijlocii din sectorul industrial, care contribuie substanţial la PIB-lui, la sporirea

oportunităţilor de ocupare a forţei de muncă şi la creşterea durabilă a economiei.

În acest sector, sunt înregistraţi circa 3 mii de agenţi economici, ceea ce

constituie 12,3% din numărul total pe ţară. Procesul de restructurare a industriei

autohtone, deşi decurge în ritm lent, a asigurat, începând cu anul 2000, creşterea

profitabilităţii sectorului industrial. Însă în anul 2006 tempoul creşterii se reduce de

2ori faţă de anul precedent. În anul 2007, doar 41% din numărul total al întreprinderilor

au obţinut profit. Numărul mediu al angajaţilor în sectorul industrial variază de la 118

mii de persoane, în anul 1999, până la 123 mii, în anul 2007

(tabelul 2.1.2). Salariul mediu lunar al unui salariat din industrie creşte treptat şi în anul

2007 a atins nivelul de 2540 de lei comparativ cu salariul mediu lunar al unui salariat

din economia naţională, care a constituit numai 2063 de lei.

Tabelul 2.1.2

Dinamica principalilor indicatori ai întreprinderilor industriale

din Republica Moldova Indicatorii Unit. 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Numărul de întreprinderi industriale

Pers. jur. 1653 1897 2104 2325 2539 2567 2714 2850 2960

Volumul producţiei (preţuri curente) Mln. lei 7191 8168 10428 12624 15963 17591 20770 22243 26187

Numărul mediu anual al personalului industrial-productiv

Mii. pers. 118 117 115 116 123 126 125,9 122,8 123

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova

Examinând datele din tabelul 2.1.2, constatăm că, în anii analizaţi, sectorul

industrial înregistrează creşterea volumului de producţie fabricată, pe când în

Page 55: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

55

ultimii ani, ritmurile s-au redus. Volumul producţiei industriale, în anul 2007, s-a

micşorat cu 2,7% (în preţuri comparabile), faţă de anul precedent. Volumul

producţiei confecţionate, ce revine unui angajat din sectorul industrial, în preţuri

curente ale anului 2007, a constituit 212,9 mii. lei. Comparativ cu anul 1999, acest

indicator a crescut de 3,5 ori.

În perioada analizată, cea mai mare creştere a volumului producţiei

industriale a fost înregistrată în anul 2003 – 15.6%. În următorii doi ani, volumul

producţiei industriale s-a majorat respectiv: – în anul 2004 – cu 8,2% şi în anul

2005 – cu 7%. Dar, din 2006, tempoul creşterii indică 6,5% în 2006 şi 3,3% în.2007

(diagrama 2.1.3).

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

a.2001 a.2002 a.2003 a.2004 a.2005 a.2006 a.2007

Industria extractivă Industria prelucrătoare Energia electrică şi termică, gaze şi apă

Diagrama 2.1.3 Dinamica volumului de producţie industrială în Republica

Moldova pe ramuri în anii 2001-2007, mln. lei Sursa: Elaborată de autor în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Menţionăm că, în anul 2007, în sectorul industrial, a fost fabricată producţie, în

preţuri curente, în valoare de 26186,8 mln. lei. (vezi anexa 3). În structura industriei,

ponderea majoră revine ramurii industriei prelucrătoare, care variază de la 68,1%, în

1999, până la 88,1%, în 2007 (diagrama 2.1.4). Reducerea ritmului de creştere a

acestei ramuri cu 3,3%, faţă de anul 2006, a condus la diminuarea volumului total al

producţiei industriale cu 3%. Producţia energiei electrice şi termice, de asemenea, a

înregistrat creştere, volumul căreia în anul 2007 s-a majorat cu 9%, comparativ cu

anul 2006. Industria extractivă, susţinută de cererea sporită la materiale de

Page 56: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

56

construcţie, a continuat să se dezvolte, ocupând în volumul total al producţiei

industriale, doar 1,8%, însă în anul 2007 a fost fabricată producţie în valoare de

414,6 mln. lei şi asigurând o majorare, comparativ cu perioada similară a anului

trecut, cu 3,6%.

0,8

0,8

0,7

0,8

0,8

1,2

1,4

1,7

1,8

68,1

82,1

80,4

82,9

86,3

86,6

87,5

88,6

88,1

31,1

17,1

18,9

16,3

12,9

12,2

11,1

9,7

10,2

a.1999

a.2000

a.2001

a.2002

a.2003

a.2004

a.2005

a.2006

a.2007

Energia electrică şitermică, gaze şi apăIndustria prelucrătoare

Industria extractivă

Diagrama 2.1.4. Structura producţiei industriale

în Republica Moldova pe ramuri Sursa: Elaborată de autor în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

În industria prelucrătoare, ponderea majoră aparţine industriei alimentare şi a

băuturilor, care, în anul 2007, ocupă circa 51% din volumul mărfurilor confecţionate

şi 32,7% din volumul total al producţiei industriale. Însă, această ramură, în 2007, a

influenţat negativ creşterea volumului producţiei industriale, diminuând cu 4,1%

volumul mărfurilor confecţionate. Cauza constă în faptul că întreprinderile din acest

sector şi-au redus volumul de producţie, exemplu, fabricarea zahărului s-a redus cu

50,4%, a vinului – cu 29,5%, a băuturilor alcoolice distilate – cu 22% (vezi anexa4).

Problema îmbunătăţirii calităţii producţiei, în industria alimentară şi a

băuturilor, rămâne a fi extrem de importantă. Întreprinderile de producere a vinului

deţin o pondere de 6,2% din volumul total al mărfurilor confecţionate de sectorul

industrial. O mare parte din vinurile produse în Republica Moldova sunt destinate

exportului, iar suspendarea exporturilor de producţie vinicolă a stopat îmbutelierea

acestuia. Prin urmare, întreprinderile vinicole au scăzut producerea cu 50%, faţă de

Page 57: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

57

anul precedent. În anul 2007, a fost fabricat vin în valoare de 1633,8 mln. lei. Faţă

de anul 2006, volumul producţiei vinicole s-a redus încă cu 29,5%.

Comparând volumul producţiei confecţionate de către ramura de prelucrare şi

conservare a cărnii şi a produselor din carne, în anul 2007, cu datele anului 2006,

observăm că volumul s-a majorat cu 23,9%. Totodată, în acest an, a crescut şi

fabricarea produselor lactate cu 3,4%, produselor de morărit cu 57,8% şi prelucrarea

şi conservarea fructelor şi legumelor cu 10,6%.

În ultimii ani, volumul producţiei de zahăr era în creştere stabilă, astfel în anul

2006 fabricarea produsului a crescut cu 15,8% faţă de anul 2005 şi de

2 ori faţă de anul 2004. Dar din cauza secetei, în anul 2007 zahărul s-a produs în

valoare de 461,5 mln. lei, ceea ce constituie cu 50% mai puţin faţă de perioada

similară a anului precedent.

Remarcăm că agenţii economici, fabricanţi ai produselor lactate, în volumul

total al mărfurilor confecţionate de sectorul industrial, deţin o pondere de 3,9%.

Această ramură, în perioada analizată, se afla în ascensiune (anexa 4), astfel în anul

2006 a fost fabricat cu 2,5% mai mult decât în anul precedent, iar în 2007 cu 3,4%.

Ramura fabricării pâinii şi a produselor de patiserie, în 2007, a atins nivelul

de 757,9 mln. lei, ce notează o creştere, faţă de anul precedent cu 7,5%. Totodată,

fabricarea produselor de morărit a crescut substanţial – cu 57,8%, comparativ cu

anul 2006.

Trebuie să menţionăm că ramura de tăbăcărie şi prelucrare a pieilor în ultimii

doi ani înregistrează o creştere considerabilă. Astfel, în anul 2006, volumul

producţiei la întreprinderile din această ramură au constituit cu 48,5% mai mult, iar

în 2007 cu 40,5% decât perioadele precedente. În consecinţă, s-a înregistrat o

sporire a volumului articolelor confecţionate din piele naturală: încălţăminte,

îmbrăcăminte, articole de voiaj etc.

Criza îndelungată persistă în industria de fabricare a maşinilor şi

echipamentelor. Astfel, în anul 2007, volumul producţiei fabricate s-a diminuat cu

2,5%, comparativ cu anul precedent. Menţionăm că, în anul de referinţă, ramura

Page 58: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

58

dată a produs mărfuri în valoare de 378,9 mln. lei. O pondere covârşitoare în

produsul ramurii o asigură producerea maşinilor agricole, pompelor, compresoarelor

şi sistemelor hidraulice.

Fabricarea hârtiei, de asemenea, a fost afectată de embargoul aplicat

producţiei vinicole. Astfel, în anul 2006, volumul producţiei a înregistrat o reducere

cu 9,3%, faţă de anul precedent. Faptul acesta a condus şi la reducerea până la 96%

a volumului de producţie a editurilor şi poligrafiei, precum şi a reproducerii

materialelor informative. Dar, în anul 2007, situaţia s-a schimbat. Ramura de

fabricare a hârtiei şi cartonului a produs cu 17,1% mai mult, faţă de anul precedent.

Datorită acestui fapt, volumul de mărfuri produse de către firmele de editură şi

poligrafie a crescut, în anul 2007, cu 4,8%, ceea ce a permis editarea a circa 1,52

mln exemplare de cărţi, broşuri şi imprimate similare.

Analizând activitatea întreprinderilor din domeniul industriei prelucrătoare, s-

a constatat faptul că fabricarea produselor textile s-a majorat, în anul 2006, cu

18,3%, comparativ cu anul precedent. În anul 2007, volumul lor a înregistrat o

sporire de 9,5% şi a atins suma de 705,2 mln. lei. În pofida concurenţei internaţionale

înalte, în ultimul an, au fost fabricate covoare sintetice, de lână şi articole de covor

în volum de circa 5300 mii m2.

Menţionăm că fabricarea articolelor de vestimentaţie, prelucrarea şi vopsirea

blănurilor este în creştere constantă, astfel în ultimul an volumul producţiei a crescut

cu 6,7%.

Pe parcursul ultimilor ani, se atestă un proces accentuat de renaştere a ramurii

de fabricare a încălţămintei calitative. În ultimul an, în republică, s-au produs mai

mult de 3,5 mln de perechi de încălţăminte.

Producţia de dispozitive medicale, instrumente de precizie şi optice, în

Republica Moldova, în ultimii ani, se află în creştere, astfel, volumul de producţie s-a

majorat, în anul 2006, de circa 2 ori, iar, în anul 2007, numai cu 39%. Aceasta a

avut loc datorită introducerii noilor tehnologii şi investiţii în ramura dată.

Page 59: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

59

Examinând producerea produselor din minerale nemetalifere, observăm că

volumul de producţie al întreprinderilor din această ramură se află în creştere

constantă, înregistrând, în anul 2007, un volum de producţie în valoare de 2659,3

mln. lei în preţuri curente, majorând nivelul atins în anul 2006 cu 9%. Analizând

fabricarea unor produse din această ramură, menţionăm că, din cauza lipsei de

cerere la sticlele pentru vin, s-a înregistrat o reducere a volumului acestei producţii.

Totodată, s-a majorat considerabil tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei, înregistrând

o sporire de 55,9%.

La întreprinderile de fabricare a mobilei, în ultimii ani, de asemenea, s-au

produs schimbări atât cantitative, cât şi calitative. De exemplu, volumul producţiei a

sporit, în anul 2006, cu 9,2%, iar, în anul 2007, creşterea este mai modestă – de

4,9% (vezi anexa 4).

În celelalte segmente, care nu au un impact substanţial asupra indicilor

producţiei industriale a republicii, volumul producţiei pentru perioada respectivă a

oscilat nesemnificativ.

Analizând situaţia industriei din Republica Moldova, prezentată mai sus,

considerăm că:

− Procesul de restructurare a industriei autohtone, ca şi anterior se derulează în

ritmuri lente. Structurile de stat încearcă prin toate metodele să orienteze businessul

către acţiuni mai energice, pentru a spori competitivitatea şi accederea pe pieţele

europene. Actualmente industria autohtonă poate propune la export preponderent

produse de materie primă agricolă. Însă în acest sector se atestă un grad înalt de

protecţionism, produsele respective rămânând dezavantajate pe pieţele externe;

− Suntem impuşi să reacţionăm la circumstanţele externe şi să ne adaptăm la

acestea. Trebuie să fim flexibili, să surprindem tendinţele curente şi să reacţionăm

adecvat la factorii externi. Doar economia liberalizată şi accentul pus pe capitalul

privat pot face această sarcină realizabilă şi eficace. Utilizarea eficientă a resurselor

intelectuale are menirea de a asigura o creştere a volumului serviciilor şi mărfurilor

fabricate în ţară;

Page 60: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

60

− Odată cu demararea procesului de majorare esenţială a preţurilor la materia

primă de hidrocarbură, complexul energetic a întâmpinat dificultăţi considerabile.

În cadrul complexului, este necesară:

renovarea rapidă a potenţialului de producere;

optimizarea distribuirii;

introducerea tarifelor diversificate la energia electrică;

efectuarea restructurării actualului sistem învechit de aprovizionare cu

energie termică;

stabilirea unor tarife raţionale pentru apă.

− Obţinerea resurselor financiare semnificative, în primul rând, în construcţia

spaţiului locativ şi o anumită înviorare a agriculturii au condiţionat continuitatea

procesului de creare a noilor întreprinderi şi extinderea celor actuale. Fabricarea

produselor din metal (cu excepţia producţiei de maşini şi utilaje), extragerea şi

producerea materialelor de construcţie, precum şi a altor tipuri de produse pentru

piaţa internă manifestă o tendinţă accentuată spre dezvoltare;

− În industria de confecţii şi de producere a încălţămintei, la ordinea zilei, se

află problema demarării trecerii treptate de la fabricarea produselor din materialul

clientului la producerea cu utilizarea propriului potenţial.

E bine ştiut că achitarea contribuţiilor în fondul social şi în fondul de pensii

se efectuează din contul întreprinderii, ceea ce duce la majorarea cheltuielilor

destinate forţei de muncă şi, ca consecinţă, la creşterea preţului mărfurilor.

Considerăm că, din punct de vedere metodologic, este legitimă sumarea alocaţiilor

sus menţionate la volumul total calculat din impozitele indirecte. Suma obţinută

constituie măsura poverii impozitelor indirecte asupra consumatorilor.

În baza datelor autentice, confirmate de către contabilii-şefi ale

întreprinderilor din diferitor ramuri a sectorului industrial s-a analizat situaţia

financiară a acestora şi totodată s-a elaborat prognoza, care relevă o corelare strânsă

între mijloacele destinate dezvoltării şi plăţile bugetare. Cu ajutorul calculelor, a

fost demonstrat că menţinerea practicii existente de repartizare a beneficiului net va

Page 61: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

61

duce la reducerea volumelor de producţie şi la diminuarea considerabilă a

încasărilor bugetare în anii următori. Numai impunerea unei politici rezonabile a

întreprinderilor, în ceea ce priveşte investiţiile, extinderea activităţii economice,

sporirea gradului de ocupare a forţei de muncă, majorarea salariului va provoca

dezvoltarea treptată, cu consecinţe pozitive asupra dezvoltării sectorului industrial.

Diagramele generalizatoare, care înglobează rezultatele cercetărilor, prezentăm

mai jos.

0

1000

2000

3000

4000

Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 Varianta 4

Diagrama 2.1.1. Încasările în venitul bugetului de la întreprinderile de construcţie

Sursa: Elaborată de autor Condiţiile funcţionării întreprinderilor de construcţie permit acumularea

profiturilor din activitatea operaţională. De aceea, ultimele trei variante, bazate pe

surse proprii şi împrumuturi, demonstrează o creştere suficientă. Creşterea nu are

loc doar în prima variantă, ceea ce denotă faptul că potenţialul economic al acestor

întreprinderi poate să demonstreze o creştere considerabilă în timpul ulterior.

0

50

100

150

200

1 2 3 4 5 6Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 Varianta 4

Diagrama 2.1.2. Veniturile în buget de la întreprinderile

producătoare de mobilă Sursa: Elaborată de autor

Page 62: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

62

Condiţiile funcţionării întreprinderilor producătoare de mobilă (diagrama

2.3.2) nu permit acumularea profiturilor mari din activitatea operaţională, din cauza

concurenţei mari din import. De aceea, primele trei variante, bazate pe sursele

proprii, nu demonstrează o creştere suficientă. Creşterea are loc doar în varianta a

patra, iar o analiză mai detaliată ne demonstrează că aceasta nu corespunde

realităţii.

0

200

400

600

800

1000

1200

1 2 3 4 5 6

Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 Varianta 4

Diagrama 2.1.3. Veniturile în buget de la întreprinderea

SA „Efes Vitanta Moldova Brewery” Sursa: Elaborată de autor

Condiţiile funcţionării SA „FARMACO” (vezi anexa 6) şi SA „Efes Vitanta

Moldova Brewery” (Diagrama 2.3.3) nu permit acumularea profiturilor mari din

activitatea operaţională. De aceea, primele trei variante, bazate pe surse proprii, nu

demonstrează creştere suficientă. Majorarea are loc doar în varianta a patra, ceea ce

demonstrează că potenţialul economic al acestor întreprinderi poate prezenta,

ulterior, o creştere considerabilă.

Totodată, diagramele care reflectă rezultatele studiului a întreprinderilor de

prelucrare a producţiei agricole şi întreprinderii SA „VISMOS” (anexa 6) permit să

confirmăm că acestea au posibilitatea acumulării a profiturilor din activitatea de

bază. De aceea, ultimele trei variante, bazate pe surse proprii şi împrumuturi,

demonstrează o creştere suficientă. Creşterea nu are loc doar în varianta întâi, ceea

ce denotă că potenţialul economic al acestor întreprinderi poate dovedi, ulterior, o

sporire vădită.

Page 63: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

63

Actualmente, structura industriei autohtone include 20 de genuri de activitate,

pe care le divizăm în 4 grupe, după cum urmează:

Grupa I – genurile de activitate, bazate, preponderent, pe materia primă

autohtonă şi destinate, cu excepţia industriei alimentare, pentru piaţa internă:

• industria alimentară;

• producerea altor produse din minerale nemetalice;

• industria de cosmetică şi parfumerie;

• recuperarea deşeurilor şi resturilor de materiale reciclabile;

• fabricarea elementelor de tâmplărie pentru construcţii, producerea

ambalajului din lemn.

Grupa a II-a – genurile de activitate, bazate pe materie primă, pe articole de

completare de import, inclusiv în regim vamal de perfecţionare activă, cu grad înalt

de competitivitate:

• fabricarea produselor textile, a articolelor de îmbrăcăminte, tăbăcirea şi

prelucrarea pieilor, fabricarea articolelor de voiaj, producerea încălţămintei;

• producerea maşinilor şi echipamentelor (fabricarea pompelor, maşinilor

agricole, agregatelor etc.).

Grupa a III-a – genurile de activitate, bazate pe materie primă, pe articole de

completare de import cu grad redus de competitivitate:

• producerea mobilei;

• fabricarea produselor chimice, inclusiv a celor farmaceutice;

• fabricarea hârtiei şi cartonului;

• producerea articolelor din masă plastică;

• fabricarea articolelor finite din metal.

Grupa a IV-a – întreprinderile de profil sciento-intensiv, care necesită

realizarea programelor speciale de restructurare, precum şi a programelor de

atragere a investiţiilor:

• tehnologiile informaţionale;

Page 64: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

64

• construcţia aparatelor şi instrumentelor.

În structura producţiei industriale, cea mai mare pondere o deţin întreprinderile

din prima grupă, în special, cele prelucrătoare, cărora le revin peste 50% din volumul

total al producţiei industriale. Ponderea sectoarelor cu valoare adăugată înaltă şi care

au posibilitate să fabrice produse sciento-intensive şi avansate din punct de vedere

tehnologic, solicitate pe pieţele mondiale, este de doar 0,2% din volumul total al

producţiei industriale, acest indicator, în ţările UE, fiind de circa 20%. Ponderea

înaltă a întreprinderilor dotate cu utilaj învechit, care practică în procesul de

producere un grad înalt de lucru manual şi care fabrică mărfuri cu o valoare adăugată

joasă, determină eficacitatea redusă a întregii industrii autohtonă.

Sporirea eficacităţii este împiedicată şi de realizarea politicii statului, care a

fost impus să întreprindă măsuri cu privire la creşterea salariilor pentru a putea

diminua, într-o oarecare măsură, sărăcia şi a contribui la majorarea veniturilor

populaţiei. În consecinţă, nivelul de majorare a salariilor l-a depăşit pe cel al

productivităţii muncii. Astfel, în perioada 2000-2007, acest indicator a sporit cu doar

70%, în timp ce salariile – de aproximativ 3 ori.

Dezvoltarea continuă a capacităţii pieţei interne de consum, preponderent din

contul mijloacelor parvenite din afara ţării de la cetăţenii care lucrează în

străinătate, pe fundalul nivelului scăzut al volumului de producţie industriale şi al

calităţii acesteia, conduce la majorarea considerabilă a importului de mărfuri şi, în

consecinţă, la creşterea deficitului balanţei comerciale, care, în anul 2007, a

constituit mai mult de 2 mlrd. dolari SUA, majorându-se, astfel, riscul economic al

statului.

În opinia noastră, măsurile propuse, ca de obicei, suferă de nedeterminare.

Problema este mult mai gravă şi constă în faptul că agenţi economici nu totdeauna

reflectă activitatea operaţională în conturile de decontare şi necatând la restricţii

efectuează plata nu prin virament, iar cu bani în numerar sau prin conturile de

decontare ale firmelor terţe.

Page 65: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

65

2.2. Efectele aplicării impozitelor indirecte

în sectorul industrial din Republica Moldova

Politica fiscală este un instrument important pentru stimularea dezvoltării

economiei naţionale. În acest context, apare necesitatea evidenţierii principalelor

obiective, ce determină reuşita adaptării întregului sistem fiscal şi financiar la

condiţiile actuale. Reforma economică şi fiscală din Republica Moldova, efectuată

în anul 1997, a prevăzut schimbări esenţiale ale Codului Fiscal al Republicii

Moldova, în ce priveşte principalele impozite, atât directe, cât şi indirecte.

Urmărind modificările Codului Fiscal referitoare la taxa pe valoarea

adăugată, constatăm că aplicarea acestui impozit s-a soldat cu o serie cu probleme

cu caracter teoretic şi practic.

Una din problemele importante este stabilirea corectă a bazei impozabile a

TVA. Obligaţiunile fiscale ale întreprinderii sunt determinate de modul de stabilire

a bazei. În general, taxa pe valoarea adăugată are trei modalităţi de stabilire a bazei

impozabile: pe consum, pe venit sau pe producţia globală. În Republica Moldova,

baza impozabilă a TVA o constituie valoarea mărfurilor (serviciilor) livrate de către

agenţii economici.

A doua problemă constă în determinarea metodei de calcul al TVA. Pe plan

internaţional, se utilizează trei metode de calcul:

1. Metoda scăderii este cea mai răspândită, ea presupune deducerea achiziţiilor

de bunuri şi servicii din volumul vânzărilor, efectuate pe parcursul unei

perioade stabilite;

2. Metoda adunării prevede calcularea TVA prin însumarea plăţilor sub formă

de profit, salarii, dobândă, rentă etc. Suma obţinută se taxează la rata

impozitului;

3. Metoda creditării se aplică prin achitarea sumei TVA în momentul

achiziţiei, se calculează în baza facturii şi să virează în buget.

Page 66: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

66

Este necesar să se ţină cont că modul de calculare a mărimii taxei pe valoarea

adăugată depinde de metoda de determinare a valorii adăugate brute. Aceasta nu

este tratată uniform. În diferite ţări, se folosesc concepţii proprii pentru

determinarea acestei valori. Calculul valorii adăugate poate fi făcut pe două căi

diferite, şi anume:

1) prin adiţionarea elementelor care alcătuiesc valoarea adăugată (salarii, profit,

dobânzi, rentă etc.), în cadrul activităţii, în decursul unei perioade;

2) prin deducerea din valoarea producţiei valorii mijloacelor de producţie şi

materiei prime, incluse în mărfurile fabricare sau serviciile prestate la preţul

de achiziţie al acestora de la furnizori.

Pentru determinarea valorii adăugate pe calea adiţionării, se aplică două

metode: adiţionarea directă şi indirectă. Momentan, aceste metode nu se aplică în

practică. Folosirea lor se confruntă cu unele dificultăţi de dimensionare a formelor

valorii adăugate.

Determinarea valorii adăugate pe calea deducerii se face prin: metoda

deducerii directe, metoda deducerii intermediare şi metoda deducerii indirecte.

Acestea se caracterizează prin faptul că întreprinderea determină mărimea TVA

aferentă vânzărilor de bunuri şi servicii in perioada considerată. Urmează deducerea

TVA, achitată furnizorilor în momentul achiziţionării produselor în aceeaşi

perioadă. Diferenţa dintre aceste două sume reprezintă prelevările în bugetul de stat

pentru perioada considerată.

Metoda sus-menţionată îmbinată cu eliberarea facturilor şi acumularea

impozitului pe o anumită perioadă, se foloseşte la determinarea obligaţiei fiscale

prin metoda creditării sau facturării. Se consideră că această metodă poate asigura

diminuarea evaziunii fiscale atât de cumpărători, cât şi de furnizori, deoarece

facturile conţin sumele TVA şi preţurile.

În Republica Moldova, se aplică metoda deductibilă sau de scădere. Conform

Codului Fiscal, subiectul impozabil este dator să declare şi să achite în buget suma

TVA pentru fiecare perioada fiscală. Suma TVA pentru achitare în perioada fiscală

Page 67: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

67

se determină ca diferenţa dintre suma TVA pentru mărfurile, serviciile livrate şi

suma TVA valorilor materiei prime, serviciilor procurate, inclusiv importate,

aferente activităţii de întreprinzător. Poate avea loc cazul când suma taxei pe

valoarea adăugată pentru valorile procurate şi serviciile primite depăşeşte suma

TVA a mărfurilor şi serviciilor vândute. Atunci, această diferenţă se ia în calcul la

determinarea sumei TVA pentru achitare în buget în următoarea perioada fiscală.

A treia problemă constă în determinarea regimului comerţului internaţional.

Referitor la poziţia dată, poate fi folosit principiul originii sau principiul destinaţiei,

ultimul fiind aplicat în Moldova. Astfel, acest principiu prevede că valoarea

adăugată produsă atât în ţară, cât şi în străinătate, se supune impozitării. Cu alte

cuvinte, exporturile sunt scutite, iar importurile sunt impozitate cu TVA. În practica

mondială a comerţului internaţional, taxa pe valoarea adăugată se stabileşte

conform principiului destinaţiei.

Atenţionăm că agenţii economici – subiecţii impozabili din Republica

Moldova – achită TVA pentru mărfurile şi serviciile importate până la momentul

introducerii acestora în ţară. Plata se efectuează concomitent cu prezentarea

declaraţiei vamale.

Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală.

Ea, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor

mărfuri, se determină în conformitate cu legislaţia vamală.

Nu mai puţin importantă este şi problema legată de scutirile de la taxa pe

valoarea adăugată. Conform legislaţiei în vigoare produsele şi serviciile de o

importanţă socială majoră se scutesc de la plata TVA. Aceste scutiri se efectuează în

funcţie de caracterul contribuabilului sau de caracterul propriu-zis al operaţiunii. În

cazul scutirilor, nu există dreptul de deducere şi, deci, TVA achitat ulterior pentru

valorile şi serviciile procurate este suportat de agenţii economici. Astfel, scutirea de

TVA este profitabilă pentru consumator, care va plăti un preţ mai mic.

Page 68: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

68

Pentru întreprinderi, care sunt plătitori de taxa pe valoarea adăugată, este mai

avantajoasă aplicarea cotei zero. În cazul dat, agenţii economici au dreptul pentru

deducerea sau rambursarea TVA achitată anterior.

Totodată, menţionăm că există problema legată de deducere a taxei pe

valoarea adăugată, când unul din participanţii tranzacţiei de procurare a bunurilor

nu este plătitor de TVA. Să examinăm cazul când cumpărătorul de mărfuri sau

servicii este înregistrat în calitate de plătitor al TVA, dar furnizorul nu. Într-o

situaţie, este evident că factura fiscală nu se eliberează de către vânzător. În

consecinţă, cumpărătorul, contribuabil al TVA, nu obţine dreptul de deducere.

Astfel, se micşorează venitul acestora.

O altă problemă constă în determinarea numărului de cote şi sferei de

aplicare. În prezent, în experienţa mondială, se practică următoarele variante de

impunere: impunere cu o singură cotă şi impunere cu două sau mai multe cote. Cel

mai frecvent, se utilizează cotele diferenţiate. Ele se stabilesc ţinând cont de natura

bunului sau serviciului impozabil. Cotele diferenţiate pot fi de următoarele tipuri:

reduse, intermediare, standard sau majorate.

Taxa pe valoarea adăugată pune în aplicare principiul egalităţii în faţa

impozitului, contribuabilii sunt supuşi impunerii în acelaşi mod, fără a ţine cont de

situaţia lor financiară.

În bugetul Republicii Moldova, o pondere considerabilă revine şi altui

impozit indirect – accizului, modul de aplicare al cărora este prevăzut în titlu IV din

Codul Fiscal al RM. Subiecţii impunerii cu accize sunt persoane juridice şi fizice

care produc ori importă pe teritoriul ţării mărfuri supuse accizelor. Suma accizelor

se calculează prin înmulţirea bazei impozabile şi cota stabilită. Cotele se determină

în suma absolută pentru o unitate de măsură a mărfurilor, sau ad-valorem, în

procente de la valoarea mărfurilor. Obligaţia de plată apare în momentul livrării

(transportării) mărfurilor din încăperea de acciz sau odată cu achitarea taxelor

vamale.

Page 69: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

69

Agenţii economici, care folosesc pentru prelucrare sau producere mărfurile

supuse accizelor, achită în buget diferenţa dintre suma accizelor plătite pentru

produsele folosite în procesul tehnologic şi suma accizelor aferentă produselor

eliberate din încăperea de acciz.

În conformitate cu Codul Fiscal, mărfurile destinate exportului sunt scutite de

plata accizului. Însă, dreptul la această scutire îl obţin numai agenţi economici, care

produc sau prelucrează mărfurile supuse accizului. În cazul când agenţii economici

au cumpărat, dar nu au produs mărfurile pentru a le exporta, ei nu obţin dreptul

pentru restituirea accizului, achitat la cumpărare.

După cum a fost menţionat, taxa vamală este un impozit plătit la trecerea

mărfurilor prin frontieră. La trecerea frontierei, plătitorii de taxă vamală au dreptul

să-şi aleagă de sine stătător regimul vamal. Sunt cunoscute următoarele regimuri

vamale: import, reimport, tranzit, depozit vamal, magazin duty-free (comercializare

fără taxa vamală), prelucrarea pe teritoriul vamal, prelucrarea sub controlul vamal,

intrare (ieşire) temporară, zona liberă, prelucrare în afară teritoriului vamal,

exportul, reexportul, refuz în folosul statului.

Baza de calcul al taxei vamale pentru procedurile efectuate o constituie

valoarea în vamă a mărfurilor sau tarifele fixate. Achitarea acestui impozit poate fi

atât în numerar, cât şi prin virament. Totodată, plata taxei vamale poate fi efectuată

şi prin oferirea vacanţei. În asemenea caz, aceasta se asigură prin gaj de mărfuri,

mijloace de transport, garanţia bancară etc. Pentru fiecare zi de prelungire sau

amânare a termenului de plată se calculează dobânda. Pentru neachitarea la timp, se

aplică amenda. În cazul plăţii excesive a taxei vamale, aceasta se restituie

plătitorului în baza cererii şi documentelor care confirmă plăţile anterioare. Condiţia

suplimentară – lipsa datoriilor faţă de buget.

Practica economică demonstrează faptul că impozitele indirecte sunt cele

mai repercutabile şi mai împovărătoare pentru consumatori. În condiţiile în care

presiunea fiscală este atât de mare, important este să analizăm efectele generate

Page 70: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

70

asupra producătorilor pentru determinarea influenţei impozitelor indirecte asupra

dezvoltării afacerilor.

Reforma economică şi fiscală din Republica Moldova a promovat formarea

sistemului fiscal, adecvat economiei de piaţă. Iniţial, accentul a fost pus pe aspectul

macroeconomic, iar apoi – microeconomic. E necesar să se ţină cont de necesitatea

asigurării cheltuielilor statului şi de reorientarea sistemului fiscal în instrument de

dirijare şi îndrumare a activităţii economice. În realitate, în momentul actual, funcţia

fiscală a impozitelor predomină, limitând funcţia de pârghie economică.

La nivel microeconomic, până în prezent, la formarea sistemului fiscal, a

dominat un singur criteriu – analiza comparativă a normelor presiunii fiscale atât în

republică, cât şi în ţările occidentale. Însă, situaţia economică şi financiară în

Republica Moldova este incomparabilă cu realitatea din Occident. Întreprinderile

sunt în căutarea locului pe piaţa de desfacere. Procesele de modernizare şi reutilare

se situează la un nivel destul de modest, ceea ce conduce la deteriorarea situaţiei

parcului existent al fondurilor fixe, la consecinţe dezastruoase pentru industrie în

ansamblu. Pornind de la cele expuse, se cere echilibrarea celor două funcţii ale

impozitelor – fiscală şi instrument de reglementare a activităţii economice.

Totodată, remarcăm că, în industrie, în anul 2002, se înregistrează schimbări

pozitive privitoare la investiţii. Sumele investite în mijloacele fixe de producţie şi

mijloacele pentru modernizarea utilajelor acestui sector al economiei naţionale au

sporit considerabil şi, în anul 2007, a atins 14936 mln. lei, crescând faţă de anul

2002 de circa 5 ori.

Toate aceste circumstanţe multiplică considerabil presiunea asupra

beneficiului net al întreprinderilor. În asemenea condiţii, consecinţele economice

ale repartizării beneficiului în favoarea consumului curent pot fi nefavorabile.

Pentru eficientizarea activităţii de antreprenoriat în ultimii ani au fost

întreprinse reformele ale cadrului legislativ în vederea liberalizării economiei

Republicii Moldova.

Page 71: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

71

Una din modificări prevede amnistierea fiscală, scopul ei fiind oferirea

posibilităţii de redresare a activităţii unor întreprinderi, care, din cauza datoriilor

faţă de buget, nu puteau activa normal. Esenţa amnistierii fiscale constă în anularea

restanţelor şi datoriilor contribuabililor faţă de stat, care erau la situaţia din

01.01.2007. Ca urmare – îmbunătăţirea indicatorilor economico-financiari ai

întreprinderilor autohtone şi posibilităţile suplimentare de atragere investiţiile.

O altă modificare a Codului Fiscal oferă agenţilor economici posibilitatea

legalizării capitalurilor, într-un mod confidenţial, achitând, pentru acesta, în

bugetul de stat, numai 5% din diferenţa dintre valoarea declarată şi valoarea

estimată anterior (Legalizarea priveşte toate formele de capital: mijloacele băneşti,

bunurile imobiliare, cotele de participare la afaceri şi valorile mobiliare).

Pentru ca agenţii economici să-şi poată îndrepta toate veniturile obţinute în

dezvoltarea întreprinderii, începând cu anul 2008, impozitul pe venitul reinvestit va

constitui 0%. Totodată, dacă agentul economic va decide să repartizeze, spre

consumul personal, o parte din beneficiu (plata dividendelor), în asemenea situaţie

pentru sumă dată va fi aplicată cota de 15%.

După părerea noastră, introducerea acestor modificări va spori nivelul

investiţiilor în extinderea şi dezvoltarea activităţii întreprinderilor şi va stimula

investitorii străini să-şi reinvestească profitul în economia naţională.

În continuare, vom evidenţia variantele calculelor, ce reflectă consecinţele

diferitelor practici de repartizare a beneficiului asupra dezvoltării întreprinderilor.

Politica fiscală reprezintă un instrument macroeconomic, care este cel mai

bine dirijat de către Guvern. Totodată, fiscalitatea influenţează direct evoluţia

proceselor de dezvoltare - circuitul principal al economiei, al capitalului

întreprinderilor. Din acest punct de vedere, va fi examinată influenţa impozitelor

asupra activităţii economice.

Impozitul indirect reprezintă o cotă anumită, conform căreia potenţialul profit

se repartizează între stat şi subiectul producerii. Evident, această cotă influenţează

procesele de reproducere şi dezvoltare economică, în ansamblu. Procesul impunerii

Page 72: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

72

fiscale indirecte poartă un caracter dinamic. Predominarea intereselor fiscale ale

statului dăunează dezvoltarea producţiei în viitor şi, ca urmare – încasările statului,

acumulate sub formă de impozite provenite din activitatea economică. Slăbirea

poverii fiscale, în prezent, cu condiţia creării mecanismului investiţiilor capitale

intense, ar conduce la creşterea volumelor de producţie în viitor.

Conform informaţiilor reale, au fost investigate 34 de întreprinderi din

diverse ramuri ale economiei Republicii şi s-a elaborat modelul dinamic

computerizat. Analiza rezultatelor e prezentată mai jos. În continuare, formulăm

principiile, ce au servit drept bază a modelului. În cadrul analizei, au fost aplicate

două scheme.

Procesul de investire al beneficiului net a fost modelat după patru variante:

refuzul total al consumului unei părţi a beneficiului net; investirea unei părţi a

beneficiului, care, real, revine consumului; investirea totală a beneficiului net şi

cooptarea creditelor bancare pentru acoperirea sumei necesare în corespundere cu

norma investiţiilor. Sumele necesare investirii în fondurile fixe au fost evaluate

ţinând cont de procesul de inflaţie, au fost utilizaţi indicatorii reali de producţie a

ramurii constructoare de maşini de pe piaţa Rusiei şi a materialelor de construcţie

de pe piaţa internă a Republicii Moldova.

În baza acestor informaţii, au fost calculate ritmurile creşterii potenţialului

întreprinderilor şi, drept urmare, creşterea producţiei. Ulterior, au fost prognozate

volumele încasărilor bugetare în perioada următoare.

Suntem conştienţi de faptul că potenţialul actual al întreprinderilor nu se

utilizează în măsură suficientă. Ceea ce, în nici un caz, nu poate servi drept argument

concludent pentru frânarea proceselor de renovare tehnică.

Bazele teoretice ale impunerii fiscale indirecte sunt destul de complicate. În

primul rând, trebuie găsit punctul de echilibru între interesele fiscale şi principiul

echităţii sociale.

Aceste impozite sunt plătite de către populaţie, inclusiv, păturile puţin

asigurate, cărora li se alocă mijloace de existenţă din bugetul de stat. Totodată,

Page 73: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

73

considerăm necesar să menţionăm că nu susţinem opinia că impozitelor indirecte nu

afectează activitatea întreprinderilor. În condiţiile preţurilor de echilibru, aplicarea

acestor impozite conduce la distribuirea beneficiului potenţial al producătorului în

favoarea statului, nemaivorbind despre cazurile, când aplicarea impozitelor indirecte

provoacă depăşirea preţului de echilibru ce duce la excesul ofertei de mărfuri.

În ţările cu presiune fiscală înaltă, se înregistrează cel mai înalt nivel de

economie subterană. Astfel, Grecia, Italia, Belgia şi Suedia sunt ţări cu cel mai mare

nivel de impunere din Europa – de la 72 până la 78%, respectiv şi ponderea

sectorului subteran este destul de mare. Totodată, ţările cu nivel redus de povară

fiscală deţin un sector subteran relativ mai mic, iar în Elveţia şi SUA, presiunea

fiscală, respectiv, atinge nivelul de 39,7% şi 41,4%.

Atragem atenţie asupra faptului că structura sistemului de impunere diferă de

la o ţară la alta. Spre exemplu, în sistemul fiscal al SUA, o pondere majoră o deţine

impozitul pe venit, în Rusia – prelevările în fondul social şi taxa pe valoarea

adăugată. În ţările, care practică politica protecţionistă, în veniturile fiscale, o

pondere esenţială o au veniturile din taxele vamale.

Analizând structura veniturilor bugetului al Republicii Moldova din anii

1998-2007 (anexa 2), menţionăm că ponderea impozitelor indirecte în aceste

venituri predomină. De asemenea, menţionăm faptul că, în structura PIB-lui, cota

impozitelor indirecte este destul de considerabilă şi variază de la 12,7% în 2001

până la 18,5% în 2007.

Examinând dările de seamă anuale privind executarea bugetului (vezi

anexa5), observăm că veniturile bugetului înregistrează o creştere. Astfel, în anul

2007, bugetul public a fost executat cu o majorare de 25%, faţă de anul precedent,

iar prelevările fiscale au indicat o sporire de 21,8%. Încasările fiscale, în anul 2007,

s-au majorat datorită faptului că încasările de la taxa pe valoarea adăugată la

mărfurile produse şi serviciile prestate pe teritoriul Republicii Moldova au sporit cu

24,8%, iar TVA pentru produse importate – cu 22,2%. Totodată, s-a mărit cu 30%

şi suma accizelor achitate.

Page 74: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

74

În prelevările fiscale, ponderea majoră aparţine taxei pe valoarea adăugată,

ceea ce este demonstrat în diagrama 2.2.1. Astfel, în anul 2000, veniturile din acest

impozit au constituit 32,7%, în totalul veniturilor bugetului consolidat; în anul 2007,

ponderea acestor venituri a crescut până la 34,0%. Deşi, în ultimii ani, cotele

impozitului pe venitul persoanelor juridice au fost modificate considerabil spre

reducere, ponderea acestui impozit în totalul veniturilor al bugetului consolidat a

rămas, practic, la acelaşi nivel: 6,7% în a.2000 şi 6,2% în a. 2007.

a.2000

16,15,6

1

26,96,7 6,4

3,9

0,7

32,7

impozit pe venit din activitatea de întreprinzătorimpozit pe venitul persoanelor fizice impozit funciar impozit pe bunuri imobiliaretaxa pe valoarea adăugatăaccizele impozit asupra comerţului internaţional şi operaţiuni externetaxe rutierealte impozite, perceperi şi încasări

a.20076,2

6,0 0,9

0,2

34,06,2

41,9

0,64,0

impozit pe venit din activitatea de întreprinzătorimpozit pe venitul persoanelor fizice impozit funciar impozit pe bunuri imobiliaretaxa pe valoarea adăugatăaccizele impozit asupra comerţului internaţional şi operaţiuni externetaxe rutierealte impozite, perceperi şi încasări

Diagrama 2.2.1. Structura veniturilor bugetului consolidat

al Republicii Moldova în anii 2000 şi 2007 Sursa: Elaborată de autor în baza dărilor de seamă anuale privind executarea bugetului consolidat al Republicii

Moldova.

Cu toate că în fiecare an cotele impozitelor se modifică, totuşi, presiunea

fiscală rămâne la un nivel destul de înalt. Astfel, impozitele indirecte, ce revin unui

locuitor, au atins nivelul de 2759 lei, în anul 2007, înregistrând o creştere faţă de

anul precedent cu 22%, iar faţă de anul 2004 – de 2 ori (vezi tabelul 2.2.1).

Remarcăm că această creştere se datorează faptului că s-au majorat importurile şi s-

a micşorat lista mărfurilor impozitate cu cota redusă a TVA. Totodată, în anul 2007,

au crescut şi impozitele directe ce-i reveneau unui locuitor cu 20%.

Page 75: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

75

Tabelul 2.2.1 Veniturile bugetului public naţional ce revin

unui locuitor al Republicii Moldova Indicatorii Unit. a.2004 a.2005 a.2006 a.2007

Venituri din impozitele directe mln.lei 1801 1904 2440 2943Impozitele directe ce revin unui locuitor lei 499 529 680 822Venituri din impozite indirecte mln.lei 4834 6236 8095 9879Impozitele indirecte ce revin unui locuitor lei 1340 1732 2255 2759Venituri din alte impozite, perceperi şi încasări mln.lei 4663 6280 7094 9334Alte impozite care revin unui locuitor lei 1293 1744 1976 2606Populaţia stabilă în RM mii.cet 3607 3600 3590 3581

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Anul 2007 a demonstrat o creştere pentru comerţul exterior al ţării. Astfel, în

Republica Moldova, au fost importate mărfuri în valoare de 3689,9 mln. dolari

SUA, ceea ce denotă o creştere cu 37% faţă de anul precedent. Astfel, în anul 2007,

cota importurilor din ţările CSI a constituit 36,1%, iar din ţările UE – 45,6%. Taxa

pe valoarea adăugată achitată pentru produse importate a constituit 6357,9 mln. lei.

Conform declaraţiilor vamale de export al anului 2007, volumul exporturilor

autohtone a sporit, comparativ cu anul trecut cu 27,6%, în timp ce anul 2006 a fost

dificil pentru exporturile ţării. În anul 2007, ponderea exporturilor în ţările UE a

înregistrat 50,6%, atunci când în ţările CSI – 41%. Astfel, în anul de gestiune,

operaţiunile de export în Federaţia Rusă au înregistrat o creştere cu 28%, în

România – cu 36%, în Ucraina – cu 30%, în Italia – cu 20%.

Analizând situaţia operaţiunilor de import şi de export, evidenţiem tendinţa

de a exporta materia primă. Într-un asemenea caz, materia primă exportată se

impozitează cu cota zero. Însă, dacă ea va fi livrată unui agent economic autohton,

pentru prelucrarea şi vânzarea pe piaţa internă a Moldovei, atunci se va calcula

TVA de la valoarea livrată. În consecinţă, producătorul autohton se află într-o

situaţie destul de dificilă, fiind nevoit să achite suplimentar 20% din valoarea

Page 76: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

76

materiei primei. În vederea stimulării producătorului autohton, este necesară

modificarea sistemului fiscal la compartimentul impozitelor indirecte.

Menţionăm că, conform standardelor internaţionale, evidenţa TVA se

efectuează odată cu livrarea producţiei (mărfii), efectuarea lucrărilor, prestarea

serviciilor şi prezentarea facturilor cumpărătorilor.

Aplicarea politicii de impunere a TVA „la livrare” este acceptabilă în ţările

cu industria şi tehnologiile avansate, producătoare de producţie cu rentabilitatea

înaltă, solicitată de consumatori. Implementarea principiului de evidenţă „la livrare”

intensifică problema neachitărilor şi nu reflectă situaţia reală din economie. Prin

aplicarea principiului fiscal „la achitare”, se exclude din impozitare producţia

livrată (lucrări, servicii), sumele neachitate – datorie debitoare.

Trecerea întreprinderilor care se eschivează de la plata impozitelor sub

controlul statului va da posibilitate, cu ajutorul managerilor profesionişti desemnaţi

de stat, să implementeze programe de investiţii de reînnoire a fondurilor fixe.

În scopul stimulării vânzării valutei liber convertibile, pe piaţa valutară

internă, ar fi binevenită restituirea TVA exportatorilor, doar după vânzarea, pe piaţa

internă, a valutei obţinute din tranzacţiile externe. Folosirea acestui mecanism ar

permite, pe de o parte, consolidarea valutei naţionale, iar pe de altă parte,

influenţarea pozitivă a comportamentului contribuabililor, referitor la respectarea

legislaţiei în vigoare.

O altă problemă, privind coordonarea legislaţiei, constă în utilizarea valutei

străine. În cazul când valuta se utilizează ca mijloc de plată, se efectuează tranzacţii

internaţionale. Are loc importul de mărfuri sau de servicii, ce atrage achitarea taxei

pe valoare adăugată la import. Pentru a asigura plata totală a TVA, este necesară

prevederea procedurii de achitare a TVA, la achiziţionarea valutei. În acest mod,

impozitul dat se va plăti în avans şi se va stabili din valoarea valutei achiziţionate,

care se va calcula în mărime de 16,67% din valoarea totală a valutei.

În schimbul sumei TVA, plătite în avans, se va elibera un titlu de valoare

(cambie de trezorerie), care trebuie să fie acceptată la vamă ca mijloc de plată a

Page 77: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

77

TVA pentru importul efectuat. Titlurile, care vor fi emise, trebuie să asigure o

dobândă. În acest mod, statul va acumula o parte din resursele financiare disponibile

exprimate în valută liber-convertibilă, ce se pot folosi la realizarea proiectelor de

investiţii.

În acelaşi timp, populaţia şi agenţii economici, care nu au scopul utilizării

valutei ca mijloc de plată, au posibilitatea tezaurizării mijloacelor băneşti cu un grad

de siguranţă mai mare, deoarece aceste titluri se garantează de către stat.

Propunerile de mai sus, pot fi testate prin următorul exemplu. Agentul

economic achiziţionează 10000 dol. SUA pentru achitarea importului. În urma

efectuării acestei operaţiuni, banca reţine 16,67% din suma dată sub formă de

impozit achitat în avans şi prezintă inspectoratului fiscal documentele ce confirmă

executarea operaţiunii date.În baza documentelor obţinute de la bancă, inspectoratul

fiscal eliberează o cambie de trezorerie, în valoarea sumei reţinute (1667 dol. SUA).

Agentul economic poate utiliza această cambie în vamă ca mijloc de plată.

Implementarea acestor măsuri va permite majorarea esenţială a bazei fiscale.

Pentru creşterea bazei impozabile este actuală problema reducerii presiunii fiscale

asupra persoanelor fizice – antreprenori. Reducerea impozitului la importul

efectuat, de către aceste persoane, va permite majorarea esenţială a încasărilor

bugetare din contul veniturilor obţinute din importul mărfurilor şi a serviciilor.

Conform celor prezentate mai sus, considerăm că impozitele indirecte

influenţează producătorii, generând următoarele efecte:

− majorarea preţurilor la producţie, în funcţie de mărimea impozitelor indirecte,

poate reduce, în anumite condiţii, cererea la aceste produse. Ca rezultat, se va

diminua volumului vânzărilor şi, respectiv, mărimea profitului. Astfel, va fi

afectată şi dezvoltarea ulterioară a întreprinderii.

− au loc pierderi financiare echivalente cu diferenţa dintre TVA colectată din

vânzări şi TVA deductibilă din achiziţii. Acest fapt conduce la menţinerea

unei presiuni permanente asupra trezoreriei întreprinderii în cazul în care taxa

colectată nu se sincronizează cu cea deductibilă.

Page 78: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

78

− TVA descurajează recurgerea la creditul comercial, influenţând trezoreria

întreprinderii. TVA aferentă avansurilor plătite furnizorilor pentru mărfurile,

care urmează a fi primite, devine deductibilă pentru plătitorii de avans doar în

momentul întocmirii facturilor de către furnizori.

Introducerea impozitelor indirecte, în RM, a fost incorect concepută. În

consecinţă, au fost comise multe greşeli ce au influenţat negativ economia ţării.

Iniţial, aplicarea cotelor înalte la impozite indirecte, în condiţiile creşterii

ratei inflaţiei, a avut urmări pozitive asupra sumelor încasate. Însă, în condiţiile

scăderii volumului de producere, aceasta a condus la creşterea inflaţiei.

Valoarea încasărilor din impozite este influenţată de factorii economici, care

determină capacitatea de plată a întreprinderilor. Printre ele se enumără: creşterea

creditelor comerciale şi creanţelor; diferenţa de curs valutar; veniturile din export.

Prezintă importanţă şi reglementările legislative referitoare la unele aspecte de

aplicare a TVA şi anume: trecerea datoriilor întreprinderilor la pierderi

(restructurarea datoriilor) şi, stipulată de legislaţie, compensarea TVA la mărfurile

de export.

În final, concluzionăm următoarele:

− Aplicarea impozitelor indirecte nu respectă echitatea socială;

− În condiţiile unor venituri mici, cu luare în consideraţie a elasticităţii

preţurilor la produsele identice, apare posibilitatea formării „coşurilor de

consum”, în cadrul cărora impozitele indirecte sunt reduse la minimum;

− La majorarea veniturilor cetăţenilor din consumul lor, dispar mărfurile şi

serviciile care nu sunt supuse taxării cu impozite indirecte şi, în consecinţă,

creşte cota totală a impozitelor de consum de la 25% până la 40%;

− Ponderea impozitelor indirecte deţine un loc esenţial în bugetul consolidat,

majoritatea fiind plătită de către cetăţenii cu venituri mari, datorită capacităţii

înalte de plată a acestora. Prin urmare, în condiţiile orientării sociale a

bugetului, marea parte a impozitelor încasate este destinată satisfacerii

necesităţilor cetăţenilor cu un nivel de trai scăzut.

Page 79: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

79

Capitolul III. ORIENTĂRI DE REFORMARE A IMPOZITELOR

INDIRECTE ÎN VEDEREA SUSŢINERII ACTIVITĂŢII

ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

3.1. Optimizarea cotelor de impunere şi posibilităţi de aplicare a acestora în

practica întreprinderilor industriale autohtone

Un rol primordial în stabilizarea proceselor economice în Republica Moldova

îi revine problemei optimizării poverii fiscale. Elaborarea unui sistem fiscal eficient

rămâne a fi una din problemele-cheie în vederea realizării schimbărilor rezultative

în economia naţională. Racordarea şi eficientizarea acestuia sunt dictate atât de

interesele contribuabilului, cât şi cele ale statului.

Pentru a găsi soluţia armonizării relaţiilor fiscale şi a spori încrederea

contribuabililor în sistemul fiscal existent, deseori, un rol decisiv nu îl joacă atât

povara fiecărui impozit în parte, cât nivelul integral al poverii fiscale. Anume,

astfel de caracteristici, de regulă, sunt puse la baza unei reforme fiscale.

Oportunitatea utilizării unei metodici speciale de calcul al presiunii fiscale

integrale este dictată de influenţa comună a tuturor impozitelor. Sumarea simplă a

cotelor de impozite duce la denaturarea rezultatelor şi luarea unor decizii eronate.

Deseori, un impozit poate modifica baza de calcul a altui impozit, care, în ordinea

stabilită de legislaţia fiscală, se percepe după el şi cu totul altfel se va manifesta

acest mecanism în cazul acţiunii tuturor impozitelor din cadrul unui sistem fiscal.

Practica activităţii economice impune studierea modului de corelare

judicioasă dintre aceste impozite. În experienţa mondială, procesul de estimare a

metodei multiplicative de calcul se utilizează foarte rar, deoarece necesită un volum

mare de muncă şi implicarea doar a specialiştilor calificaţi.

Din acestea considerente, se propune o metodă mai simplă de calcul al

presiunii fiscale, care se bazează pe unele presupuneri sau ipoteze şi anume:

1. În calitate de indicator de bază folosit pentru calcul, se selectează

componenta care participă la constituirea venitului global. Convenţional,

Page 80: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

80

această componentă se estimează la mărimea 1 sau 100%, suma exprimată în

cote (ori în procente din această sumă) din consumurile (impozite) directe şi

indirecte ce ţin de producerea şi comercializarea unei unităţi de producţie. În

situaţia dată, se ia în considerare doar partea din valoarea adăugată, întrucât

în conformitate cu legislaţia în vigoare, suma cheltuielilor prilejuite de

procurarea surselor materiale şi a altor servicii se prevăd spre deducere din

suma totală a cheltuielilor la calcularea impozitului pe venit;

2. În calcul se includ numai impozitele, taxele şi alte plăţi obligatorii, care sunt

prevăzute de către sistemul fiscal şi care, totodată, se află într-o

interconexiune cu baza unică de impunere. E binecunoscut faptul că acestea

constituie impozitul pe venit, TVA şi decontările în diferite fonduri: asigurări

sociale, medicale etc.;

3. Dat fiind faptul că decontările menţionate au una şi aceeaşi bază de calcul,

(fondul de salarizare) şi se deosebesc numai prin mărimea cotelor de

defalcări, pentru simplificarea calculelor, ele pot fi însumate într-un impozit

social unic, care va fi egal cu suma cotelor individuale ale acestor decontări;

4. La calcularea presiunii fiscale integrale, care revine venitului global dintr-o

unitate de producţie fabricată, ca indicatori vădiţi, în structura cheltuielilor de

producţie a întreprinderii, se consideră norma de profit (coeficientul de

rentabilitate Kr ≥ 1) şi fondul de remunerare. Astfel, cota cheltuielilor directe

se poate reflecta ca suma fondului de remunerare a muncii şi alte cheltuieli

directe;

5. Pornind de la cele expuse, presiunea fiscală integrală aferentă venitului

global, estimată faţă de o unitate de produs fabricat, se determină ca

coraportul dintre totalitatea de impozite prevăzute de legislaţie şi mărimea

venitului global impozabil. Acest coraport se estimează în baza formulei:

rt

vensocva

d

vensocva

d

i

xKCIII

CIII

CI

PFIcos

111

1

111

1

1 ++=

++== ∑∑ , (3.1.1)

unde: Σ PFI exprimă suma presiunii fiscale integrale;

Page 81: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

81

Σ Ii – suma impozitelor;

Cd – venitul global impozabil;

Iva – taxa pe valoarea adăugată;

Isoc – impozitul social;

Iven – impozitul pe venit;

Ccost – costul producţiei;

Kr – rentabilitatea;

6. În eventualitatea existenţei unor condiţii specifice în activitatea întreprinderii,

care impun în afară de achitarea impozitelor şi taxelor menţionate mai sus,

suplimentar şi alte impozit, calcularea cărora nu depinde de mărimea

profitului sau venitului impozabil, povara fiscală se determină printr-un

calcul separat şi se adună cu mărimea poverii fiscale integrale. Concomitent,

suma impozitelor stabilite suplimentar, se ia în consideraţie spre deducere la

determinarea impozitului pe venit, micşorându-l cu produsul dintre suma

acestor impozite suplimentare şi cota impozitului pe venit. Unica excepţie o

constituie estimarea mărimii presiunii fiscale integrale, în cazul acţiunii

reciproce a impozitelor şi taxelor cu impozitul pe imobil ale persoanelor

juridice, când, simultan cu sumarea presiunii fiscale integrale, în componenţa

deducerilor din venitul global, la aprecierea impozitului pe venit, în afară de

mărimea acestui impozit, se include uzura mijloacelor fixe pentru perioada de

timp corespunzătoare, care se determină ca suma decontărilor de uzură

stabilite de legislaţia fiscală şi categoriile de proprietate;

7. Presiunea fiscală integrală rezultată din acţiunea comună a diferitelor tipuri

de impozite stabilite faţă de venitul global, obţinut din volumul total de

producţie fabricată, în situaţia când structura cheltuielilor directe şi indirecte

nu se modifică şi coeficientul de rentabilitate Kr se poate determina din

relaţia:

∑∑∑∑ =

××

= 1

1

1

1

d

i

d

iftu C

IVCVIP , (3.1.2)

Page 82: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

82

unde: V indică volumul producţiei fabricate.

De aici, rezultă că mărimea presiunii fiscale integrale, pentru unul şi acelaşi

gen de activitate, nu depinde de volumul producţiei, ce permite folosirea acestei

metode de calcul al presiunii fiscale totale asupra oricăror întreprinderi şi ramuri

întregi.

Agenţii economici din Republica Moldova argumentează că presiunea fiscală

înaltă se datorează faptului că sistemul fiscal autohton include în sine un număr

foarte mare de categorii de impozite. Deoarece nivelul de venituri obţinute de către

contribuabili este redus, orice scoatere a mijloacelor lor financiare din circulaţie se

consideră de către ei ca o lovitură dată posibilităţilor de dezvoltare ale

întreprinderii.

Vom examina structura impozitelor plătite de către o întreprindere.

Presupunem că întreprinderea nu prestează activitate externă şi nu fabrică produse

supuse accizelor. În acest caz, impozitul total plătit de către întreprindere se va

compune din următoarele componente reunite în formula:

localprofitmedsoc TTVATTTI ++++= (3.1.3)

unde: Tsoc indică decontările în fondul social;

Tmed – decontările în fondul asigurărilor medicale ale lucrătorilor;

Tprofit – impozitul pe venit;

TVA – taxa pe valoarea adăugată;

Tlocal – impozitele locale.

Impozitele indicate mai sus pot fi exprimate prin cotele de impozitare:

LTsoc σ= (3.1.4)

unde: σ este cota impozitului social, L – fondul de salarizare şi retribuire a

muncii întreprinderii;

LTmed µ= (3.1.5)

unde: µ reprezintă cota defalcărilor în fondul asigurărilor medicale ale

lucrătorilor întreprinderii;

Page 83: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

83

RTprofit α= (3.1.6)

unde: α exprimă cota impozitului pe venit, R – valoarea profitului al

întreprinderii până la impozitare;

VATVA β= (3.1.7)

unde: β reprezintă cota taxei pe valoarea adăugată, iar VA – valoarea

adăugată.

Substituind datele din formulele de mai sus în formula (3.1.3), obţinem:

localTVARLLI ++++= βαµσ (3.1.8)

Valoarea adăugată creată în cadrul întreprinderii se calculează după formula:

*MVVA −= (3.1.9)

unde: V indică venitul întreprinderii, iar M* = M + S sunt cheltuielile de

producere ale întreprinderii, formate din cheltuieli pentru resursele

materiale (M) şi plata pentru servicii (S).

Ţinând cont de structura venitului întreprinderii, expresia (3.1.9) poate fi

scrisă în felul următor:

VA= V – (L+Tsoc +Tmed + Tlocal +R+U+A) (3.1.10)

unde: U exprimă uzura mijloacelor fixe, A – alte cheltuieli financiare

aferente.

Exprimând termenii din formula (3.1.10) prin valorile lor explicite din

formulele (3.1.5) şi (3.1.5), obţinem:

VA= V - [L (1+δ+µ) +Tlocal +R+U+A] (3.1.11)

Cu ajutorul relaţiilor din expresiile (3.1.8) şi (3.1.11), putem obţine relaţia

care stabileşte legătura dintre impozitul total plătit de o întreprindere în bugetul ţării

şi profitul realizat la această întreprindere. În urma substituirii din formula (3.1.11)

în formula (3.1.8) şi efectuând transformările elementare, se obţine relaţia:

AUTRLI local ββββαββµσ +++++++++= )1()(])1)([( (3.1.12)

Page 84: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

84

În baza relaţiei din formula (3.1.10), constatăm existenţa practicii impozitării

multiple a fondului de salarizare al întreprinderii şi a profitului realizat de

întreprindere. Astfel, are loc creşterea volumului resurselor financiare reţinute de la

producători şi impozitarea repetată a diferitelor baze fiscale, ceea ce nu corespunde

intereselor producătorilor şi, ca rezultat, stopează dezvoltarea întregii economii a

ţării. Acest fapt nu corespunde intereselor stimulării fiscale a producătorilor şi

complică relaţiile fiscale între agenţii economici şi stat.

Fondul de salarizare al întreprinderii este impozitat de câteva ori de taxa pe

valoarea adăugată. Profitul până la impozitare, constituind parte componentă a

valorii adăugate, de asemenea, este impozitat dublu cu impozitul pe venit α şi taxa

pe valoarea adăugată β. Această practică de impozitare determină agenţii economici

să ascundă o parte din profit şi volumul real al fondului de salarizare a muncii nu se

reflectă în documentaţia contabilă. Producătorul nu este cointeresat de crearea

locurilor noi de muncă, preferând să angajeze lucrători fără contract oficial şi carte

de muncă.

Totalizând cele menţionate mai sus, constatăm că are loc dubla impunere cu

taxa pe valoarea adăugată nu numai a fondului de salarizare a întreprinderii, dar şi a

defalcărilor în fondul social şi în fondul asigurărilor medicale.

Uzura mijloacelor fixe, fiind parte componentă a valorii adăugate, este

destinată acumulării resurselor financiare destinate reproducerii mijloacelor fixe ale

întreprinderii. Impozitarea uzurii cu taxa pe valoarea adăugată reduce considerabil

aceste acumulări, împiedică modernizarea mijloacelor fixe şi frânează dezvoltarea

tehnologică a întreprinderii.

Coeficientul (1+β) care, în formula (3.1.12), face parte din impozitele locale

Tlocal (impozitul pe bunurile mobiliare, taxa pentru amenajarea teritoriului, impozitul

funciar etc.), demonstrează faptul că întreprinderile achită aceste impozite într-un

volum mai mare decât este prevăzut în legislaţie, deoarece baza impozabilă se

impune suplimentar şi cu taxa pe valoarea adăugată. Este evident că, în cazul dat, la

fel ca şi în cel al decontărilor în fondul social şi în fondul asigurărilor medicale, are

Page 85: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

85

loc multiplicarea obligaţiilor fiscale ale întreprinderii. Aceasta, practic, nu depinde

de rezultatele activităţii de producere a agentului economic, ceea ce diminuează

posibilităţile de planificare fiscală cu scopul realizării intereselor economice proprii

ale agentului economic.

Cele menţionate mai sus pot fi confirmate cu ajutorul datelor prezentate în

tabelul 3.1.1, unde sunt incluse cotele de impunere a diferitelor baze fiscale în

Republica Moldova.

Tabelul 3.1.1

Estimarea presiunii fiscale asupra fondului de salarizare, profitului al întreprinderii până la impozitare, fondului de uzură, în %

Condiţiile impozitării

Indicatorii

Formula de calcul al

impozitelor faţă de baza impozabilă

a.2003 a.2004 a.2005 a.2006 a.2007

α – cota impozitului pe venit - 22 20 18 15 15

β – cota taxei pe valoarea adăugată - 20 20 20 20 20

δ – cota impozitului social - 29 28 27 26 25

µ – cota defalcărilor în fondul asigurărilor medicale

- 1 2 2 3 3

L – fondul de salarizare şi retribuire a muncii întreprinderii

ββµσ +++ )1)(( 56 56 54,8 54,8 53,6

R – valoarea profitului întreprinderii până la impozitare

βα + 42 40 38 35 35

U - uzura mijloacelor fixe

β 20 20 20 20 20 Sursa: Adaptat de autor în baza sursei [35]

Aşadar, putem menţiona că şi fondul de salarizare şi retribuire a muncii

întreprinderii, valoarea profitului întreprinderii până la impozitare, precum şi uzura

mijloacelor fixe se impozitează dublu cu taxa pe valoarea adăugată

Page 86: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

86

(vezi tabelul 3.1.1). Astfel, situaţia reală de impunere nu corespunde principiului

stimulării fiscale a agenţilor economici şi împiedică coordonarea intereselor

economice ale întreprinderilor şi ale statului. Conducerea întreprinderii nu este

cointeresată să majoreze salariul angajaţilor, fapt, care, în condiţiile unei scumpiri

continue a coşului minim de consum, poate duce la apariţia tensiunilor sociale.

Problema optimizării cotei de impunere a valorii adăugate poate fi soluţionată

prin analiza acesteia. Folosind structura cheltuielilor medii ale agenţilor economici

fără a lua în considerare plăţile efectuate de ei pentru resursele materiale şi

serviciile prestate de terţi. Totodată, din veniturile fiscale, am exclus suma accizelor

şi impozitul pe venit ale persoanelor fizice.

În acest caz, cota totală de impunere a valorii adăugate poate fi calculată după

formula:

VAICTVA = (3.1.13)

Înlocuind în formula (3.1.13) I şi VA cu valorile din formulele (3.1.12) şi

(3.1.9), obţinem:

AURTLAUTRL

Clocal

localTVA ++++++

+++++++++=

)1()()1()(])1)([(

µσβββαββµσ

(3.1.14)

Împărţind numărătorul şi numitorul la V (venitul întreprinderii), exprimăm

CTVA prin ponderea fiecărui impozit în structura venitului întreprinderii:

AURlocalL

AUlocalRLTVA PPPPP

PPPPPC

+++++++++++++++

=)1(

)()1()(])1)([(µσ

βββαββµσ (3.1.15)

E bine cunoscut faptul că agenţii economici sunt cointeresaţi ca valoarea

impozitelor pe care ei o achită statului pentru asigurarea funcţionării să fie

minimală. Iar interesele economice ale statului sunt determinate de maximalizarea

acumulărilor bugetare provenite din impozite în condiţii care asigură creşterea

constantă şi durabilă a reproducerii materiale. Încasările bugetare, în aceste condiţii,

depind atât de cota impozitelor, cât şi de investiţiile din sfera de producere de către

agenţii economici. Aceste două interese sunt realizate în urma găsirii unui

Page 87: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

87

compromis, în urma căruia este stabilită cota optimală a impozitului pe venitul

agenţilor economici.

Pentru a obţine din formula (3.1.15) expresia corectă de optimizare a cotelor

de impozite, au fost estimate valoarea medie, structura venitului, consumului şi

cheltuielilor unei întreprinderi din industria prelucrătoare. Am evidenţiat relaţia

optimă între cotele impozitelor α , β , σ şi µ care asigură cota de 35% a

defalcărilor obligatorie faţă de PIB.

Tabelul 3.1.2

Structura consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii

Indicatorii Valoare,mii lei

Pondereaîn VPF

Volumul producţiei fabricate (lucrărilor) (VPF) 145585 Consumuri şi cheltuieli, total 127096 Consumuri şi cheltuieli materiale, total (M) 96960 66,6Consumuri şi cheltuieli aferente serviciilor prestate de terţi (S) 1310 0,9Uzura (amortizarea) activelor pe termen lung, total (U) 1019 0,7Consumuri şi cheltuieli privind retribuirea muncii (L) 14705 10,1Contribuţii privind asigurările sociale de stat (Tsoc) 4222 2,9Alte consumuri şi cheltuieli operaţionale, total (A) 7861 5,4Impozite şi taxe incluse în cheltuieli, total (Tloc) 145 0,1Cheltuieli financiare (A) 874 0,6Profitul înainte de impozitare (R) 18490 12,7

Sursa: Elaborată de autor În baza datelor din tabelul 3.1.2 şi formulei (3.1.15), s-au estimat cote optime

ale impozitului pe venit (α), taxei pe valoarea adăugată (β), decontărilor în fondul

social (δ) pentru valoarea constantă a defalcărilor pentru asigurarea medicală

obligatorie (µ), datele estimării fiind prezentate în tabelul 3.1.3.

Page 88: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

88

Tabelul 3.1.3

Relaţia dintre cotele impozitelor pe venit, taxa pe valoarea adăugată şi defalcările în fondul social

Taxa pe valoarea adăugată (β) Defalcări în fondul social (δ) 5% 7,50% 10% 12,50% 15% 17,50% 20%

10% 61,34 55,24 49,13 43,02 36,92 30,81 24,71 11% 60,78 54,66 48,53 42,41 36,28 30,16 24,03 12% 60,23 54,08 47,94 41,79 35,65 29,50 23,36 13% 59,67 53,51 47,34 41,18 35,01 28,85 22,68 14% 59,11 52,93 46,74 40,56 34,37 28,19 22,01 15% 58,56 52,35 46,15 39,94 33,74 27,53 21,33 16% 58,00 51,78 45,55 39,33 33,10 26,88 20,65 17% 57,44 51,20 44,95 38,71 32,47 26,22 19,98 18% 56,89 50,62 44,36 38,09 31,83 25,57 19,30 19% 56,33 50,05 43,76 37,48 31,19 24,91 18,63 20% 55,77 49,47 43,17 36,86 30,56 24,25 17,95 21% 55,22 48,89 42,57 36,25 29,92 23,60 17,27 22% 54,66 48,32 41,97 35,63 29,29 22,94 16,60 23% 54,10 47,74 41,38 35,01 28,65 22,29 15,92 24% 53,55 47,16 40,78 34,40 28,01 21,63 15,25 25% 52,99 46,59 40,18 33,78 27,38 20,97 14,57 26% 52,43 46,01 39,59 33,16 26,74 20,32 13,89 27% 51,88 45,43 38,99 32,55 26,10 19,66 13,22 28% 51,32 44,86 38,39 31,93 25,47 19,00 12,54 29% 50,77 44,29 37,79 31,31 24,84 18,34 11,86 30% 50,21 43,70 37,20 30,70 24,20 17,69 11,19

Sursa: Adaptat de autor în baza sursei [35] Examinând datele din tabelul 3.1.3 privind optimizarea sistemului fiscal al

Republicii Moldova, constatăm că:

1. Pentru a satisface interesele bugetului de stat, adică acumularea veniturilor

suficiente realizării obiectivelor statului, precum şi corelarea acestora cu interesele

agenţilor economici (condiţie obligatorie pentru o dezvoltare economică durabilă a

Republicii Moldova), este suficient să se retragă, prin defalcările obligatorii, 35%

din valoarea adăugată. În cazul în care se va depăşi această cotă, conform analizei

Page 89: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

89

retrospective, presiunea fiscală excedentară va impune agenţii economici să se

retragă din activitatea economică legală;

2. Pentru sistemul fiscal al Republicii Moldova, cota optimă a impozitului pe

venit capabilă să asigure veniturile bugetare în proporţie de 35% din valoarea

adăugată cu defalcările pentru asigurările medicale – 3%, decontările în fondul

social – 25%, cota TVA – 20%, poate fi stabilită în mărime de 14,57%, iar conform

situaţiei anului 2007, cota impozitului pe venit a constituit 15% din venitul

impozabil. În cazul aplicării cotelor optime calculate agenţii economici au

posibilitatea de a-şi extinde activitatea, majorând investiţiile din sursele proprii cu

0,5%;

3. Reducerea cotei de impunere a impozitelor indirecte ar stimula activitatea

economică a întreprinderilor autohtone, creând posibilitatea de a acumula resurse

financiare necesare procesului investiţional, care, la rândul său, se va solda cu

creşterea avuţiei naţionale şi majorarea veniturilor bugetare.

Fundamentele modelării simulare a proceselor economice

Urmărind condiţiile funcţionării întreprinderii, se creează modelul

proceselor economice. Modelul se bazează pe calcularea corelării fluxurilor de

resurse şi interdependenţei acestora în condiţiile transformărilor tehnologice şi

valorificării economice a produsului. Acest model, în procesul său de

funcţionare, colaborează cu mai multe sisteme economice şi sociale. Ne referim

la următoarele sisteme: piaţa de consum, piaţa factorilor de producţie, bugetul,

banca. Activitatea economică a întreprinderii este dependentă de parteneri, buget

şi bancă. Regulile de formare şi distribuire a veniturilor trebuie să fie modelate.

De asemenea, este necesară modelarea unor situaţii economice: – participarea

agentului economic la formarea bugetului statului, circuitul fondurilor acestuia,

procesul formării şi evoluţia veniturilor în raport cu productivitatea şi plata

impozitelor. Baza deciziilor, în fiecare din situaţiile evidenţiate, o constituie

Page 90: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

90

practica de gospodărire formată şi actele normative în vigoare, formalizate în

grupul de restricţii sau de implicaţii logice. Există mai multe tipuri de restricţii

pentru determinarea modului comportamentului economic. Conform clasificării

lui J. Kornay [102] care formează o gamă variată de forme intermediere. Formele

extremale ale acestor restricţii se divizează în soft şi hard.

Acelaşi caz constă şi în diferenţierea formalizării sub formă de implicaţii.

Deci, orice eveniment atrage după el alt eveniment, aceasta având loc cu o

oarecare probabilitate, iar abaterea de la reguli se soldează cu penalizări, care

diferă între ele prin gradul de severitate.

Fluxurile materiale şi financiare acţionează reciproc, acestui fapt trebuind

să-i fie atrasă atenţia cuvenită. Influenţa fluxurilor materiale asupra celor

financiare se calculează mai simplu, iar a celor financiare asupra fluxurilor

materiale – mai complicat. În orice formă de organizare economică, procesele

materiale sunt influenţate considerabil de către cele financiare.

Principiul general de modelare a sistemului financiar poate constitui numai

un sistem dinamic al fluxurilor financiare. Acest sistem, ulterior, poate fi modificat

prin intermediul deciziilor manageriale, comportamentului mediului economic,

setului de caracteristici ale proceselor de producere.

Sistemul financiar poate fi constituit sub forma comasării cheltuielilor şi

rezultatelor. În cazuri concrete, pot fi utilizaţi indicatori specifici. Coeficientul de

rotaţie a mijloacelor circulante, reducerea sau sporirea acestuia, determină eficienţa

managementului mijloacelor de rulment. Starea generală a întreprinderii se

determină cu ajutorul formulei originale, elaborate de V. Presneacov [105].

Determinanţii primari constituie raportul dintre beneficiul brut şi mărimea

obligaţiunilor financiare pe termen scurt; dintre valoarea activelor şi suma totală a

creanţelor.

Precizia hotărârilor luate şi a calităţii nivelului de îndeplinite depinde de

aprecierea diferiţilor subiecţi economici. Abordarea subiectivă a fiecărui formează o

reacţie generalizată în fiecare situaţie concretă.

Page 91: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

91

Conducerea întreprinderii este cointeresată de atingerea indicatorilor

planificaţi, de perspectivele operative şi strategice ale agentului economic.

Materializarea în modele a acestor indicatori va permite trecerea la un sistem unic

de modele ale obiectului economic de producţie.

Modelele de tip simular pot ajuta la prezentarea mai amplă a relaţiilor

economice reale şi a managementului acestora. Ca reacţie la necesităţile testării

eficienţei inovaţiilor în gestionarea şi organizarea mediului economic au apărut

experimentale computerizate referitoare. Drept suport matematic al acestor

experimente serveşte metoda modelării simulare. Blocurile componente ale

modelelor de simulare nu se selectează dintr-o anumită categorie de modele. Sunt

folosite următoarele categorii de modele: – economice, de optimizare şi descriptive.

Ca primul atribut al modelelor de simulare este considerat – reflectarea

adecvată a obiectelor şi fenomenelor economice reale. Pentru descrierea corectă şi

adecvată a mecanismului de funcţionare a obiectului investigat, pentru evidenţierea

legăturilor inverse, este necesară utilizarea modelelor de simulare. Pentru a utiliza

acest tip de simulare este necesar să cunoaştem, în detaliu, situaţia economică a

obiectului analizat.

Pentru facilitarea operării cu modelele simulare, au fost elaborate anumite

limbaje algoritmice specifice, sisteme complexe de asigurare matematică. Unul din

aceste limbaje specifice este Complexul integral de generare, exploatare şi asigurare

informaţională a modelelor economice [115]. Legătura dintre complex şi cercetător

poate fi prezentată prin:

• întocmirea obiectivelor şi sarcinilor experimentului;

• analiza propunerilor privind realizarea experimentului;

• selectarea modelelor din cele de bază, ce corespund condiţiilor

experimentului;

• stabilirea ordinii interacţiunii modelelor;

• efectuarea experimentelor cu sistemul nou-creat de modelele.

Page 92: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

92

Drept celulă iniţială a modelului general va servi obiectul economic tip celulă

de bază, unde se intersectează toate hotărârile luate în sistemul financiar-economic.

Obiectul economic, la rândul său, influenţează indicatorii macroeconomici şi, prin

urmare, sfera financiar-economică.

Problema de bază, ce apare în descrierea obiectului economic de producere,

este problema asigurării financiare a activităţilor de producere. Această problemă

poate fi rezolvată prin elaborarea unui sistem ce ar permite distingerea fluxurilor

financiare deficitare, care sacadează activitatea întreprinderii3.

Cercetând influenţele din exterior şi analizând sistemul economico-financiar

al întreprinderii, ajungem la următoarele concluzii:

• Pentru a cerceta caracteristicile calitative ale fluxurilor financiare, nu este

suficientă metoda existentă ce descrie evoluţia fluxurilor financiare sub formă de

conturi ale unei balanţe duble. E justificată doar abordarea, bazată pe calcularea

şi exprimarea analitică a interacţiunii şi condiţionărilor fluxurilor financiare şi

materiale;

• La formarea indicatorilor financiari ai întreprinderii, contribuie sursele exogene

şi doar, într-o măsură mai mică, cele endogene faţă de întreprindere;

• Modelarea solicită reflectarea condiţiilor existenţei şi a formării

caracteristicilor cantitative şi calitative ale surselor;

• La crearea modelului complex, ce descrie influenţa asupra activităţii

financiare a întreprinderii, trebuie ţinut cont de principiul completării

exterioare;

• Este necesară efectuarea clasificării restricţiilor şi implicaţiilor condiţionate

de mecanismul economic în grupe soft şi hard după J. Kornay;

• Trebuie formulate criteriile de eficienţă locală pentru componentele

modelului general;

• La formarea părţilor componente trebuie avut în vedere faptul că parametrii

de intrare şi cei de ieşire ai părţilor să fie flexibili şi să permită plasarea

particularităţilor în modelul integral;

Page 93: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

93

• Corelaţia reciprocă a părţilor trebuie efectuată prin intermediul sistemului de

conturi duble – plătitorul şi beneficiarul, care ar reflecta forma şi mărimea

plăţii;

• Drept instrument mai acceptabil pentru analiza calitativă a condiţiilor

funcţionării sistemului financiar serveşte modelarea simulară.

Mecanismul de funcţionare a obiectelor economice urmează a fi supus unei

cercetări mai aprofundate cu ajutorul modelării simulare. Utilizarea modelării

simulare pentru procesele în continuă schimbare este mai productivă. Unul dintre

cele mai eficiente procedee de verificare a diferitelor propuneri şi tactici cu referinţă

la perfecţionarea sistemului relaţiilor economice este experimentarea computerizată.

Înainte de a propune măsuri de redresare a situaţiei financiare, sau de

modificare în politica fiscală, este necesară o evaluare a eficacităţii şi a efectelor

acestora. Rigiditatea modelelor de optimizare elimină posibilitatea aplicării lor, cât

şi efectuarea experimentelor în cadrul întreprinderii. Din acest motiv, cea mai

eficace metodă de experimentare este ceea din cadrul modelării simulare.

Tranziţia la economia de piaţă provoacă apariţia multor situaţii dificile în

gestionarea schimbărilor economice. Posibilităţile apărute din modelarea activităţii

financiare şi a interdependenţelor proceselor financiare devin destul de atractive

pentru analiza situaţiilor concrete din economie. În acest sens, pentru a obţine

rezultate pozitive în cadrul modelării simulare este necesară extinderea şi avansarea

ariei cercetărilor. Experimentele computerizate cu modelele simulare se desfăşoară

relativ simplu şi ne furnizează informaţie destul de obiectivă. Datorită acestor

metode devine posibilă imitarea la calculator a tuturor relaţiilor din economie.

Activitatea economică constituie o arie importantă de manifestare sub diferite

aspecte a procesului decizional: decizii cu privire la politica desfăşurării activităţii

întreprinderii, decizii ce ţin de dezvoltarea producţiei pentru piaţa internă şi externă,

conform strategiei selectate, decizii privind procesul investiţional.

Luarea deciziilor constituie un proces de selecţionare, care se efectuează

ţinând cont de anumite criterii, şi de alegere a unui mod de acţiuni din mai multe

Page 94: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

94

variante posibile. Problema luării deciziilor se reduce la determinarea câtorva

obiective şi a particularităţilor situaţiei problematice, ce necesită soluţionare.

Soluţionarea cazurilor problematice este determinată de mai mulţi factori,

condiţionaţi de diverse situaţii din economie. Cu cât mai înalt este plasat pe scara

ierarhică punctul decizional, cu atât mai puţin el este influenţat de mediul exterior.

Încât, la nivelul inferior de dirijare a fenomenului economic, este dificilă

enumerarea tuturor posibilităţilor de a influenţa înfăptuirea deciziei.

În timpul elaborării deciziei, pot fi luate în considerare toate posibilităţile sau

numai unele din acestea, - să zicem cele mai probabile, în dependenţă de gradul de

complexitate al situaţiei. Etapele procesului decizional sunt, după cum urmează:

Analiza activităţii economice şi constatarea existenţei situaţiei-problemă;

Stabilirea indicatorilor dirijabili şi nedirijabili în cazul problemei date;

Găsirea căilor posibile de soluţionare a problemei, şi după cum urmează analiza

avantajelor şi dezavantajelor aferente fiecărei căi, ţinând cont de scopul urmărit;

Aplicarea criteriilor de selecţie şi, în funcţie de scopul propus, selectarea

variantei optimale;

Elaborarea deciziei de dirijare în conformitate cu strategia şi criteriile adoptate;

Decizia de dirijare;

Analiza efectelor deciziei luate [106].

O importanţă mare, în procesul decizional, o au factorii: timp, riscul şi natura

situaţiei.

Controlul asupra modalităţii de desfăşurare a procedeelor de dirijare şi reglare

se efectuează prin monitorizarea desfăşurării proceselor supuse gestionării. Un

moment extrem de important, în asigurarea conducerii eficiente, îl reprezintă

diminuarea efectelor perturbaţiilor apărute în funcţionarea sistemului de dirijare.

Teoria matematică de gestiune admite două metode de reglementare:

reglementarea în baza devierilor şi reglementarea în baza perturbaţiilor.

Existenţa şi mărimea devierilor poate fi stabilită prin estimarea parametrilor

supuşi controlului. Când devierea atinge cu o mărime critică se semnalizează

Page 95: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

95

necesitatea începerii dirijării. Această metodă, destul de eficientă, este simplă de

realizat în modelele matematice. Însă, există un inconvenient considerabil al acestui

mod de dirijare. Concomitent cu procesul elaborării deciziei, continuă devierea

parametrului dirijat. Măsurile ce vor fi întreprinse spre ameliorarea acestor

divergenţe întârzie faţă de cauzele ce le-au provocat. Acest fapt poate condiţiona

amplificarea divergenţelor în funcţionarea sistemului.

Acţiunea perturbaţiilor poate fi evidenţiată conform efectelor sale asupra

activităţii economice. Uneori, există posibilitatea de a le prevedea. Identificarea

perturbaţiilor şi a efectelor lor asupra activităţii ne permite să estimăm valorile

variabilelor ce caracterizează starea sistemului în momentul respectiv. Se

procedează la compararea variabilelor, la momentul actual, cu valorile lor

planificate sau din perioadele precedente. Suprimarea perturbaţiilor presupune

precizarea cauzelor abaterilor de la valorile planificate, analizarea şi elaborarea

măsurilor pentru înlăturarea acestora. Funcţionarea eficientă a sistemului poate fi

posibilă odată cu identificarea eventualelor perturbaţii în evoluţia sistemului şi cu

adoptarea măsurilor la timp, înainte ca efectele perturbaţiilor să se extindă.

Pentru a descrie procesul de luare a deciziilor, până nu demult, era utilizat

principiul „comportamentului economic raţional”. Conform acestui principiu, era

considerat că, în fiecare caz concret, managerul rezolvă o problemă de optimizare.

Însă, s-a ajuns la concluzia că deciziile depind de subiectivism, de modul de

abordare a problemei şi a stringenţei necesităţii de soluţionare. Prin urmare,

elaborarea deciziei depinde, într-o măsură mai mare, de factorii administrativi şi,

într-o măsură mai mică, de raţionalitatea şi influenţa factorilor economici.

Ansamblul de cauze, ce formează deciziile, poate fi prezentat cu ajutorul vectorului

preferinţelor probabile, fiecare componentă a căruia reprezintă cota de influenţă a

cauzei corespunzătoare în procesul de elaborare a deciziei. Odată cu vectorul

preferinţelor probabile, a fost stabilită şi procedura de selectare a deciziei cu

ajutorul metodelor de optimizare. Această metodă dă posibilitatea introducerii în

Page 96: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

96

modelele elementelor de autoperfecţionare şi le asigură lor un înalt grad de precizie

la descrierea proceselor de dirijare.

Conform procesului de funcţionare, posibilităţile de ieşire din diferite situaţii

problematice pot fi corectate. Sistemul de dirijare este conceput astfel, încât el se

perfecţionează şi elaborează decizii din ce în ce mai eficiente. Orientarea la maxim

spre condiţiile concrete este asigurată din cauza posibilităţii de a mări probabilitatea

apariţiei evenimentelor, ce apar mai des în practică. Prin urmare, probabilitatea lor

de apariţie trebuie mărită şi viceversa. Avantajul acestei metode de modelare constă

în permiterea de a evita legăturile stricte de condiţiile economice existente. Anumite

modificări în descrierea condiţiilor economice se realizează prin intermediul

corectărilor adecvate ale vectorilor preferinţelor probabile.

Sistemul de dirijare al obiectelor economice se prezintă sub două aspecte: ca

un element al sistemului unic de dirijare a economiei şi ca un sistem relativ separat.

În primul rând, trebuie studiată legitatea de funcţionare a elementelor obiectului

economic, de evidenţiat dependenţele dintre aceste obiecte, şi numai după de

determinat legăturile cauză-consecinţă. În conformitate cu principiul completării

externe a lui Ştefan Bir, funcţionarea oricărui sistem complicat este imposibil de

prezentat, considerându-l doar ca un sistem separat.

Este necesară modelarea mediului ambiant al obiectului economic şi reacţia

acestuia la realizarea deciziilor de administrare. În condiţiile economiei de piaţă,

mediul ambiant este caracterizat de schimbările frecvente şi rapide. Ele presupun

că, în sistemul de dirijare, semnalele mediului exterior pot constitui perturbaţii.

Cercetarea fluxurilor financiare se poate efectua în mod analogic, cu cea a

rezervoarelor, unite prin canale. Este posibilă şi implicarea teoriei reţelelor electrice. În

opinia mai multor autori, al doilea exemplu ar fi unul mai reuşit, deoarece în reţelele

electrice semnalul circulă cu o viteză foarte mare, fapt caracteristic şi obiectului

descris, adică fluxurilor financiare.

Abordarea menţionată mai sus este unica variantă de modelare, unde este

elaborată şi macheta fluxurilor financiare. Aceasta permite efectuarea unei cercetări

Page 97: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

97

surprinzătoare a esenţei proceselor existente. Însă, o continuare firească, în opinia

noastră, trebuie să fie completată cu blocurile de modele, ce simulează interacţiunea

politicii de gestiune cu finanţele întreprinderii; apariţia efectelor economice

concrete şi influenţa inversă asupra activităţii economice.

În acest mod, vom supune cercetării nu doar efectuarea plăţilor (sub forma

fluxurilor băneşti), ci şi investigarea cauzelor de apariţie sau micşorare a unei

anumite grupe de plăţi. Aceste cauze se manifestă sub forma diverselor modificări ale

cotelor impozitelor. Acestea provoacă perturbări în sferele învecinate, formând un

sistem de interacţiune complicat. În final, ele se reflectă în formarea tendinţelor

decurgerii fluxurilor băneşti şi plăţilor.

Concepţia modelării activităţii economice constă în modelarea, în mod

aprioric, a principiilor formării plăţilor iniţiale, astfel, încât fluxul financiar anual să

deţină parametrii necesari. Respectiv, fluxul bănesc anual se formează ca

totalizarea mişcării acestor parametri pe parcursul anului, dar nu ca recalcularea

orbească a rezultatelor obţinute pe parcursul anului în termenii băneşti.

Bazele teoretice ale impunerii fiscale indirecte sunt destul de complicate. În

primul rând, trebuie găsit punctul de echilibru între interesele fiscale şi principiul

echităţii sociale. Impozitele indirecte sunt plătite de către toată populaţia, inclusiv

păturile mai sărace care îşi găsesc finanţare tot în bugetul de stat. În acelaşi timp

considerăm necesar de menţionat că noi nu susţinem opinia privind neutralitatea

impozitelor indirecte în raport cu activitatea economică.

În condiţiile preţului de echilibru, aplicarea acestor impozite duce la

distribuirea beneficiului (potenţial) producătorului tot în favoarea statului. Însă, se

regăsesc şi cazuri, în care aplicarea impozitelor indirecte provoacă depăşirea

preţului de echilibru şi duce la excesul stocului de mărfuri.

Mecanismul transferării mijloacelor financiare în fondul social şi în fondul de

pensie ne permite să categorisim aceste impozite ca fiind tot impozite indirecte.

Faptul că aceste mijloace nu ţin de bugetul de stat nu introduce schimbări

semnificative în principiul de clasificare al acestora. Considerăm că, din punct de

Page 98: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

98

vedere metodologic, sumarea tuturor impozitelor indirecte se consideră legitimă,

inclusiv a alocaţiilor sus-menţionate. Suma obţinută caracterizează măsura poverii

impozitelor indirecte asupra consumatorilor. Includerea în aceste sume a accizelor se

efectuează, ţinând cont de ponderea consumului de mărfuri, supuse impozitării, în

consumul total.

Schema, prezentată în figura 3.1.1, reflectă blocurile generale ale modelului

simular al circuitului bănesc la întreprindere.

Figura 3.2.1. Schema fluxurilor băneşti Sursa: Adaptat de autor în baza sursei [105]

Fluxurile băneşti însoţesc fluxurile materiale, de aceea, vom descrie schema,

începând cu fluxul al 2-lea „output material”, care oglindeşte procesul de realizare a

producţiei-marfă şi este însoţit de operaţia financiară „Încasarea”.

Toată suma care urmează a fi încasată este divizată în 3 părţi, în funcţie de

destinaţia financiară a acesteia: profit brut, capitalul circulant şi amortizarea.

Amortizarea se acumulează pentru răscumpărarea valorii fondurilor fixe. De regulă,

sumele de amortizare nu pot fi utilizate pentru alte scopuri. Însă, este posibilă

Resurse împrumutate

Unitatea economică

Profit brut

Capital circulant

Amortizarea

Acumulare

Încasare

Output material 2

Input material 1 7 8 10

4

5

Page 99: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

99

atragerea temporară a acestora în aplanarea deficitului financiar, doar că sunt

folosite la fel ca şi împrumutul fără dobândă.

Capitalul circulant se foloseşte la procurarea partidei de materii prime

aferente următorului ciclu economic de producţie.

Profitul Brut acumulează toată valoarea adăugată în timpul procesului de

producere. Din punctul de vedere al fluxurilor băneşti, el nu necesită divizarea în

compartimente financiare fireşti. După părerea noastră, este important că suma

corespunzătoare rămâne (cel puţin provizoriu) la dispoziţia întreprinderii şi poate

servi drept sursă de lichidităţi.

Un rol deosebit în fluxurile băneşti ale întreprinderii îi revine procesului de

împrumuturi ale mijloacelor băneşti, care a fost divizat, de către noi, în 3 fluxuri

distincte. Aceasta reflectă creditarea capitalului circulant, investiţională şi a

stocurilor de producţie finită.

În continuare, o să specificăm situaţiile mai problematice din domeniul

mijloacelor băneşti ale întreprinderii. Ţinând cont de faptul că acestea se

intercalează cu situaţiile problematice ce ţin de domeniul financiar, deci, putem

afirma că acestea ţin de domeniul financiar. În ceea ce priveşte problema

lichidităţilor, aceasta poate fi numai de un fel – rânduirea. Fapt ce denotă

coordonarea veniturilor şi cheltuielilor la momentul efectuării cheltuielilor.

Problema cheltuielilor se rezolvă relativ simplu sub forma unui model de

programare lineară. Problema deficitului temporar al veniturilor se soluţionează

prin atragerea mijloacelor investiţionale atât bancare, cât şi comerciale. La

următoarea etapă, trebuie verificate veniturile şi cheltuielile în condiţii noi,

formând un program calendaristic.

Toate pierderile, ce apar în procesul dirijării mijloacelor băneşti, se pot diviza

în două grupe:

1. Grupa problemelor de balansare a veniturilor şi cheltuielilor la data concretă,

de obicei, sfârşitul anului, care se rezolvă prin metodele echilibrării existente;

Page 100: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

100

2. Grupa problemelor de echilibrare a veniturilor şi cheltuielilor pe parcursul

perioadei de funcţionare. Aici se regăsesc mişcarea fluxurilor băneşti, în

general, şi a părţilor ei componente în corespundere cu sarcinile perioadei de

planificare ca un tot unitar. Destinaţia principală constă în armonizarea

tuturor verigilor sistemului, coordonarea lor în timp pe baza legăturilor

sistemului intern. Această armonizare trebuie să fie realizabilă şi să se bazeze

pe tendinţe formate anterior. Este necesară existenţa unui sistem flexibil de

dirijare operativă cu mijloacele băneşti, în funcţia căreia ar fi controlul

privind realizarea indicilor programaţi.

În timpul elaborării programelor, este necesar să se aibă în vedere faptul că

fenomenele economice nu sunt suficient de determinate ca timp şi trebuie prevăzute

şi rezervele băneşti care vor fi utilizate, ulterior, pentru stingerea deficitului ce ar

putea apărea în momente de criză. Volumele acestor rezerve pot fi observate, dacă

analizăm planurile riscurilor în perioadele precedente.

Balanţa anuală de prognozare a veniturilor şi cheltuielilor este agregată şi nu

poate servi drept îndrumare la soluţionarea problemelor concrete, apărute pe

parcursul executării planurilor. Balanţa trebuie dezagregată, ţinând cont de ordinea

volumelor, de perioadele de efectuare a încasărilor şi cheltuielilor concrete.

Soluţionarea acestei probleme constituie sensul rânduirii şi constă în construirea

graficului desfăşurat în timp.

Trebuie urmărit fiecare moment al circulării fluxurilor băneşti pentru a

determina devierile posibile în fluctuaţia acestora, aici găsim cea de a doua funcţie

de dirijare a fluxurilor băneşti – evidenţa şi controlul operativ. În orice formă în care

vom determina definitiv procesele de realizare a programelor, adoptate anticipat, va

avea loc devierea de la volumul stabilit iniţial. Pe parcursul funcţionării, pot apărea

evenimente neprevăzute, ce pot duce la devieri considerabile, care subminează

activitatea în întregime.

Page 101: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

101

3.3 Modelarea efectelor impozitelor indirecte: aspectul bugetar şi cel al

activităţii întreprinderilor din sectorul industrial

E principial să reţinem că stabilirea, repartiţia, perceperea şi folosirea

impozitelor ţin de funcţiile statului, care dirijează şi coordonează politicile de

stabilire a veniturilor impozabile şi aprecierea influenţei acestora asupra rezultatelor

activităţii agenţilor economici. În etapa actuală, mecanismul de impunere prezintă

caracter de distribuire directă, care se îmbină cu diferite forme de transpunere a

impozitelor, care, fără îndoială, are influenţă asupra mărimii preţurilor, structurii

lor şi nivelului de consum.

Conceptul matematic al transpunerii impozitelor, din punct de vedere

metodologic, se bazează pe teoria utilităţii marginale a mărfurilor, valorii şi

preţurilor. Aici examinăm paralel două aspecte ale efectelor impozitelor indirecte.

Pentru a stabili esenţa presiunii fiscale e necesară clarificarea problemei ce

ţine de sursele de plată şi etapele care asigură constituirea impozitului. Din această

perspectivă problema modelării încasărilor fiscale devine una fundamentală pentru

toate categoriile de subiecte implicate în procesul de impunere, după cum urmează:

statul – ca subiect de administrare, impune redistribuirea veniturilor obţinute

din activitatea economică;

contribuabilii – formează baza fiscală şi rezolvă problemele activităţii

economice constituind mecanismul esenţial de dezvoltare a societăţii,

asigurându-se astfel o creştere economică.

La cercetarea formării costului, a preţului de vânzare şi a raportului lor faţa

de preţul de echilibru, se atestă necesitatea de a ţine cont de impozitele indirecte,

care modifică preţul de echilibru al pieţei de consum. „A dirija economia înseamnă

a dirija reproducerea, evoluţia şi circuitul. Se impune prezenţa interacţiunii,

reciproce a diferitelor pieţe: de mărfuri, financiare de diverse niveluri. Piaţa

reprezintă, întotdeauna, legătura dintre producţie, consum şi schimb” [105]. Fazele

reproducerii trebuie armonizate, doar atunci funcţionează mecanismul capitalizării

venitului şi corelează normal treptele ciclului economic de reproducere. Trebuie

Page 102: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

102

ţinut cont de pârghiile şi mecanismele economice, care influenţează la formarea

acestei armonizări şi de sistemul fiscal.

Piaţa de consum, unde se realizează producţia fabricată, se caracterizează prin

doi contragenţi integrali: obiectul economic producător, care formează cantitativ

oferta globală; şi consumatorul generalizat, care formează cererea globală. Mărimea

cererii solvabile este determinată de volumul veniturilor şi valoarea de întrebuinţare

a produsului comercializat.

Povara fiscală influenţează activ raporturile pieţei de consum. Pe de o parte,

modifică cererea solvabilă prin intermediul impozitelor indirecte, iar pe de alta,

formează premisele viitoarei activităţi ale obiectelor economice, deposedându-le de o

parte din mijloace pentru dezvoltare. În acest sens, vom conchide că impozitele

indirecte, influenţând volumele de realizare, provoacă daune activităţii curente a

întreprinderii; iar impozitele directe provoacă daune problemelor de dezvoltare

strategice.

Fiscalitatea influenţează direct evoluţia proceselor de reproducere, principalul

circuit al capitalului. Influenţa impozitelor asupra activităţii economice va fi

examinată anume din acest punct de vedere.

Impozitul direct constituie o cotă anumită, conform căreia profitul se

repartizează între stat şi subiectul producerii. Evident, această cotă influenţează

procesele vaste de reproducere şi dezvoltarea economică, în ansamblu. Procesul

impunerii fiscale directe poartă un caracter dinamic. Predominarea intereselor

fiscale ale statului dăunează dezvoltarea producţiei în viitor, drept urmare, şi

încasările statului, acumulate sub formă de impozite directe. Slăbirea poverii

fiscale în timpul actual, cu condiţia creării mecanismului investiţiilor capitale

intense, ar conduce la creşterea volumului de producţie în ţară (în consecinţă, a

încasărilor sub formă de impozite).

Bazele teoretice ale impunerii fiscale indirecte sunt destul de complicate. În

primul rând, trebuie găsit punctul de echilibru între interesele fiscale şi principiul

echităţii sociale. Aceste impozite le plăteşte populaţia, inclusiv păturile puţin

Page 103: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

103

asigurate, care primesc mijloace de existenţă din bugetul de stat. Totodată,

menţionăm că nu suntem de acord cu opinia, care susţine neutralitatea impozitelor

indirecte privind activitatea economică. În condiţiile preţurilor de echilibru,

aplicarea acestor impozite conduce la distribuirea beneficiului potenţial al

producătorului în favoarea statului, nemaivorbind despre cazurile, când aplicarea

impozitelor indirecte provoacă depăşirea preţurilor de echilibru şi excesul de

mărfuri.

Practica a demonstrat că legătura dintre volumul impozitelor încasate de Stat

şi cotele de impozitare este destul de complexă. Considerăm că această relaţie poate

fi analizată pe baza unor modele economico-matematice existente [98]. În acelaşi

timp, remarcăm faptul că niciun model economico-matematic nu este universal.

Acest fapt este determinat de un număr extrem de mare de factori exogeni care

trebuie să fie luaţi în considerare, iar volumul datelor primare şi variabilitatea lor nu

este suficientă pentru a face pronosticuri exacte. În cazul unui număr mare de

parametri, este complicată selectarea factorilor ce reflectă relaţiile obiective,

existente între ei. În prezent, nu există criterii stricte de constituire a structurii unui

model economico-matematic. La elaborarea modelului, fiecare cercetător selectează

parametrii ce le consideră ca fiind cele mai caracteristice pentru soluţionarea

problemei.

În prima etapă de modelare, vom căuta soluţia problemei considerând ecuaţia

regresiei sub forma unui polinom de variabile independente. De obicei, se consideră

un polinom de puterea a doua, iar ecuaţia regresiei va avea forma

22

111112112110 ......... nnnnnnnnn XbXbXXbXXbXbXbbY ++++++++= −− (3.3.1)

Unde bj reprezintă coeficienţii modelului.

Coeficienţii vor fi calculaţi cu aplicarea metodei pătratelor minime, care

asigură ca diferenţa medie între valoarea calculată a datelor de ieşire şi cele reale să

fie minimală, asigurându-se minimumul funcţiei:

Page 104: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

104

2

1)( real

icalculat

i

N

iYY −∑

= (3.3.2)

Unde calculat

iY se calculează după formula (3.3.3)

Folosind algoritmul expus, vom încerca să stabilim influenţa diferiţilor factori

asupra acumulărilor bugetare. Ca obiect de studiu vor fi considerate două tipuri de

impozite autohtone, ce sunt cele mai semnificative în acumularea resurselor

financiare ale statului, şi anume: taxa pe valoarea adăugată şi accize.

Utilizând algoritmul expus anterior au fost elaborate câteva relaţii, care

explică fenomenele ce se petrec. Astfel, Modelul 1 ne demonstrează corelaţia dintre

veniturile băneşti ale populaţiei şi încasările în buget în baza TVA, fiind un impozit

pe consum este evident că depinde de veniturile populaţiei, în acest mod, stimulând

creşterea veniturilor băneşti şi consumul populaţiei, se va obţine creşterea

veniturilor fiscale în baza acumulărilor din taxa pe valoarea adăugată (anexa 7).

Modelul 2 arată corelaţia dintre veniturile acumulate în baza TVA şi PIB.

Astfel, odată cu înregistrarea creşterilor PIB-ului, se observă o creştere

semnificativă a acumulărilor bugetare formate în baza TVA (vezi anexa 8).

Rezultatele cercetărilor ne dovedesc că există o legătură reciprocă între

distribuirea impozitelor şi nivelul dezvoltării economice, stabilindu-se că, în

volumul total a impozitelor, odată cu reducerea nivelul de trai, creşte cota

impozitelor indirecte. Această legitate este caracteristică şi pentru Moldova şi se

explică prin faptul că impozitele directe mult mai greu se supun acumulării în buget.

Conform unor estimări, cota impozitelor indirecte, în totalul impozitelor în ţările în

curs de dezvoltare constituie 60-70%, comparativ cu cele dezvoltate, unde cota este

de 30-40%. Sistemele fiscale din ţările străine au la bază impozitarea directă,

considerând-o un factor de impulsionare a afacerilor. Aceste concluzii îşi au

aplicare mai mult în activitatea practică, întrucât problema teoretică este mult mai

Page 105: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

105

complicată, fiindcă, în cazul unui monopol absolut sau parţial, companiile au

posibilitatea de a transpune o parte din impozitele lor directe asupra clienţilor lor,

astfel realizând mecanismul de transformare a impozitelor directe în cele indirecte.

În cazul unei activităţi ineficiente, companiile, dimpotrivă, nu pot transfera

consumatorilor recuperarea impozitelor indirecte şi sunt nevoite să le acopere din

contul veniturilor proprii. Deci, schimbarea nivelului şi componenţei impozitelor, în

urma realizării unei reforme fiscale radicale, se face resimţită asupra economiei,

populaţiei şi întreprinderilor şi generează grave discordanţe între obiectivele

propuse şi cele realizate.

Aşadar, povara fiscală exagerată influenţează negativ cererea şi oferta, iar

satisfacerea cerinţelor personale şi de producţie duce la diminuarea veniturilor

populaţiei şi la majorarea volumului de producţie necalitativă. Cerinţa clasică,

privind coraportul dintre fiscalitatea directă şi cea indirectă presupune că, dacă

statul preferă fiscalitatea indirectă, el este obligat să protejeze consumatorul de

influenţa negativă a preţurilor. Analiza teoriei transpunerii impozitelor permite de a

conchide că problema transferării poverii fiscale influenţează direct stabilitatea

sistemului fiscal.

Este binecunoscut faptul că, în teoria impunerii, se evidenţiază trei abordări

de bază faţă de noţiunea echităţii sau a poziţiilor de bază ale principiului de

distribuire a poverii fiscale în economie. Prima abordare presupune că subiectul

impunerii trebuie să procure serviciile statale în baza aceloraşi condiţii, ca şi

procurarea altor mărfuri şi servicii. În funcţie de volumul serviciilor statale, trebuie

să fie distribuită presiunea fiscală dintre contribuabili. Sub acest aspect persoanele

care obţin un volum de servicii mai mare trebuie să plătească impozite

corespunzătoare pentru a finanţa cheltuielile statului. În baza acestui principiu, sunt

stabilite unele impozite şi taxe, precum: taxa pentru resursele naturale, plăţile în

fondurile sociale extrabugetare, taxa de stat etc. Cu toate acestea, este foarte dificil

a stabili şi a utiliza în practică dependenţa directă dintre impozite şi volumul

serviciilor sau a avantajului obţinut de către fiecare contribuabil separat. În aceste

Page 106: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

106

situaţii, se utilizează principiul distribuirii proporţionale a presiunii fiscale între

plătitorii de impozit, care presupune participarea egală a acestora la finanţarea

serviciilor statale şi care se estimează raportându-se doar la baza fiscală.

Astfel, ambele principii de distribuire a impozitelor prezintă avantajele şi

dezavantajele lor. Din acest motiv, pentru asigurarea echităţii şi egalităţii în

practica impunerii ţărilor dezvoltate, se folosesc ambele principii.

Astfel, scopul principal constă în elaborarea unui astfel de regim al impunerii,

care ar asigura o coordonare optimală a intereselor tuturor subiectelor şi anume:

statul, agenţii economici şi populaţia. În acest sens, în limitele modelării, vom

demonstra cum influenţează mărimea taxelor şi impozitelor la realizarea producţiei.

Pentru verificarea modelului, vom utiliza întreprinderea-tip (datele ipotetice),

astfel, încât modelul propus conţine un caracter general şi aplicarea acestuia la

fiecare întreprindere concretă ţine de o cercetare aparte. Această abordare permite

depistarea legităţilor generale proprii fenomenului economic fără dependenţă de

specificul obiectului economic concret.

Luând în consideraţie cele expuse, vom purcede la descrierea problemei.

Influenţa fiscalităţii asupra cererii şi ofertei pe piaţă se manifestă prin impozitele

directe şi cele indirecte.

Aşa impozitele directe reduc profiturile nete ale agenţilor economici;

influenţează capacitatea acestora de extindere a activităţii. În consecinţă, frânează

creşterea în perspectivă a ofertei. Impozitele asupra persoanelor fizice reduc

capacitatea lor la cererea solvabilă. Respectiv, este redusă cererea globală. Pe de

altă parte, după acumularea în veniturile bugetului, impozitele sunt redistribuite şi

în formă de cheltuieli, care, la rândul lor, formează veniturile păturilor vulnerabile:

în formă de pensii, compensaţii etc.

În rândul său impozitele indirecte influenţează direct structura cererii globale

prin majorarea preţului de echilibru.

Pentru modelarea primului factor „oferta solvabilă” o să notăm indicatorii

în felul următor:

Page 107: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

107

RM – volumul produsului comercializat la preţul de echilibru (MDL);

RMD – rata profitului care necesită să fie investit în dezvoltare;

M – oferta globală pe piaţa de consum (unităţi);

MS – oferta solvabilă pe piaţa de consum (unităţi);

S – cheltuielile reproductive în structura unităţii de produs (MDL);

RIND – rata impozitului indirect, raportată la cheltuielile reproductive în structura

produsului;

RID – rata impozitului direct, raportată la volumul profitului. Conform ultimelor

iniţiative ale Preşedintelui ţării, o egalăm cu zero.

Concomitent pentru modelarea factorului al doilea „cererea solvabilă” o

să folosim indicatorii care le notăm aşa cum sunt prezentate mai jos:

P – cererea solvabilă integrală a consumatorilor;

D – venitul global al consumatorilor;

RI – înclinaţia spre economisire, raportată la venitul global;

PE – preţul de echilibru.

Atunci:

P = D*(1 – RI) (3.3.4)

PE = f(M, RIND, P) (3.3.5)

MS = P / (S * RIND * RMD) (3.3.6)

PE = P/MS (3.3.7)

PE – preţul de echilibru;

P – cererea solvabilă integrală a consumatorilor;

MS – oferta solvabilă pe piaţa de consum (unităţi).

După modelarea preţului de echilibru, revenim la modelul iniţial. În cazul

dat, în calitate de parametru de ieşire se calculează comercializarea producţiei în

funcţie de preţ de echilibru. Din modelul iniţial, folosim volumul ofertei şi cererii

integrale.

Pentru determinarea influenţei impozitelor indirecte asupra realizării

mărfurilor, comparăm volumele comercializate la diferite rate ale impozitului

Page 108: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

108

indirect. Pentru a determina influenţa impozitelor indirecte asupra venitului

întreprinderii în calculule efectuate, reducem şi majorăm doar rata impozitului

indirect, lăsând intacte alte date.

Prezentăm un exemplu al calculului influenţei impozitelor indirecte asupra

realizării mărfurilor la rata iniţială a impozitului indirect: volumul vânzărilor, la

preţul de echilibru, a fost calculat în valoare de 93600 de lei. În condiţiile realizării

producţii totale, preţul constituie 30 de lei pentru o unitate, iar volumul vânzărilor –

90000 lei. Deci, întreprinderea a ratat profit în sumă de 3600 lei. Dinamica

volumului vânzărilor este prezentată în diagrama 3.3.1.

80 000

82 000

84 000

86 000

88 000

90 000

92 000

94 000

96 000

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Volumul vânzărilor la preţ de echilibruVolumul vânzărilor în condiţii pealizării poducţiei totalmente

Diagrama 3.3.1. Dinamica volumului vânzărilor la preţul de echilibru, în lei Sursa: Elaborată de autor în baza calculelor

Analizând datele calculului efectuat, conchidem că întreprinderea ratează

profitul până când rata impozitelor indirecte nu scade cu 5%, fiecare scădere cu

un punct schimbă situaţia privitoare la venit (întreprinderea înregistrează profit).

Datele de mai jos, prezentate în diagrama 3.3.2, indică mărimea profitului ratat

de către agentul economic.

Page 109: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

109

3600

2850

2040

1260

480

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

1 2 3 4 5

Diagrama 3.3.2. Profitul ratat, în lei

Sursa: Elaborată de autor în baza calculelor În urma calcului efectuat după modelul descris mai sus, obţinem rezultatele

influenţei impozitelor indirecte asupra activităţii întreprinderii, majorând rata

impozitelor indirecte până la 1,5% şi micşorând până la 1,1%. Aceste rezultate sunt

expuse în diagrama 3.3.3.

Analizând rezultatele calcului efectuat, constatăm că reducerea cu un procent

a ratei impozitelor indirecte asigură creşterea profitului firmei cu 780 lei, iar fiecare

majorare a acestor impozite cu un procent diminuează, în aceeaşi măsură, profitul.

"+" profitul ratat; "-" venit înregistrat

-10 000

-5 000

0

5 000

10 000

15 000

20 000

25 000

30 000

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Diagrama 3.3.3. Influenţa impozitelor indirecte asupra venitului întreprinderii Sursa: Elaborată de autor în baza calculelor

Page 110: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

110

Totalizând rezultatele calculelor modelului elaborat, afirmăm că, micşorând

sumele plătite de impozitele indirecte, întreprinderile au posibilitate să-şi

investească suplimentar în dezvoltarea activităţii sume mai mari, ca rezultat,

obţinând profit în valoarea considerabilă.

Estimând şi efectul sumelor investite, constatăm că: investind numai în active

curente, rentabilitatea întreprinderii va creşte numai până la 24%, iar în cazul

investiţiilor şi în active curente şi în active materiale pe termen lung, rentabilitatea

creşte până la 36%. Totodată, o se fie modificate şi veniturile bugetului: sumele,

percepute din impozitul pe venit de către stat, vor fi în creştere.

Page 111: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

111

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În baza cercetărilor efectuate privind impozitele indirecte şi orientările de

reformare a acestora în susţinerea întreprinderilor industriale, pot fi formulate

următoarele concluzii:

1. Veriga de legătură dintre economia reală şi cea publică o constituie sistemul

fiscal, care are ca scop finanţării acestuia. Pentru a realiza o bază de

funcţionare echitabilă a sistemului fiscal, sunt aplicate unele principii şi

exigenţe, care, fiind respectate întocmai, ar duce la obţinerea unor rezultate mai

înalte. Atunci când sistemul fiscal, aplicat în ţară, nu este orientat spre

realizarea deplină a potenţialului intern al categoriei de fiscalitate, rolul unui

astfel de sistem este negativ. Astfel, afirmăm că impozitul reflectă un transfer

de valoare din posesia privată în posesia statului, care, în esenţă, reprezintă

relaţiile obiective de distribuire şi redistribuire, dictate de o necesitate vitală.

2. Constatăm că studiul funcţiilor sistemului fiscal, prin prisma macroeconomică,

cât şi prin cea microeconomică, relevă puncte controversate privitor la

motivaţia de a produce. Soluţia, însă, constă în intenţia de armonizare a

intereselor sociale şi a celor antreprenoriale, găsind un raport optim între

volumul şi structura impozitelor.

3. Este necesar să menţionăm că, din punct de vedere conceptual şi al conţinutului

economic, sistemul fiscal este un mecanism de asigurare a echilibrului

economic şi financiar, manifestându-se ca un donator de resurse financiare, ca

instrument de promovare a politicii economice şi ca o sursă de forţă a

autorităţilor publice. După părerea noastră, pentru asigurarea unei îmbinări

eficiente a politicilor economice, ce vor asigura dezvoltarea durabilă a statului

e necesar de un mecanism fiscal adecvat ce ar permite sporirea producţiei

industriale.

4. Impozitele şi taxele aplicate la cotele exagerate privează activitatea economică

de profituri şi face nerentabilă continuarea acesteia. Aplicarea cotelor înalte la

Page 112: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

112

impozitele indirecte nu neapărat majorează veniturile bugetului. În acelaşi

timp, când nu se iau în consideraţie tradiţiile şi modul de trai al populaţiei din

fiecare ţară, diferenţierea cotelor de impozite indirecte influenţează negativ

veniturile fiscale.

5. Menţionăm că marele dezavantaj al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea

fiscală, care este consecinţa proporţionalităţii cotei de impunere, în care nu se

ţine cont de situaţia personală a contribuabililor. Structura impozitelor indirecte

reflectă nivelul dezvoltării economice al ţării, întrucât predominarea în

veniturile bugetare a încasărilor din TVA şi a taxelor vamale, indică orientarea

economiei spre comerţ. Impunerea indirectă prezintă drept avantaj rapiditatea,

comoditatea şi costul relativ redus al perceperii.

6. Ţinând cont de caracterul regresiv al impozitelor indirecte, precum şi de

efectele negative ale acestora, care sunt resimţite pe deplin de către

producătorii autohtoni, propunem o diminuare a sarcinii fiscale prin acest tip

de impozite. O reducere a impunerii indirecte s-ar încadra, de asemenea, în

tendinţa armonizării legislaţiei fiscale din Republica Moldova cu cea

europeană.

7. Principalele elementele ale mecanismului fiscal sunt: determinarea obligaţiilor

fiscale, reglarea fiscală şi monitorizarea fiscală. Cel mai mobil din aceste

elemente este reglarea fiscală. În funcţie de metoda realizării reglării fiscale se

determină, în final, rezultativitatea politicii fiscale. Considerăm că pentru

perfecţionarea mecanismului reglării fiscale trebuie luate în considerare analiza

permanentă a fiscalităţii, în scopul descoperirii punctelor vulnerabile, care

influenţează negativ asupra activităţii social-economice şi eliminarea lor.

8. Cercetarea normelor fiscale în raport cu principiile contabile aferente taxei pe

valoarea adăugată a accentuat disconcordanţa evidentă privind modul de

deducere al acestui impozit. În cazul în care cumpărătorul de mărfuri sau

servicii este înregistrat în calitate de plătitor al TVA, iar furnizorul nu,

vânzătorul nu eliberează factura fiscală. În consecinţă, în situaţie defavorizată

Page 113: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

113

să află ambele părţi: se micşorează veniturile plătitorilor de TVA, iar cu

vânzătorii, neplătitorii de TVA, se evită să se încheie contracte comerciale.

Remarcăm că soluţionarea problemei constă în corespunderea principiilor

contabile cu normele fiscale.

9. Afirmăm că dubla impozitare reprezintă o frână împotriva spiritului de afaceri.

Având în vedere opţiunile de fiscalitate, ar fi raţională modificarea modului de

calcul al impozitelor şi taxelor la importuri. Actualmente, la mărfurile

importate accizele şi TVA se calculează din mărimea valorii în vamă. Astfel,

pentru produsele importate, din suma TVA care se calculează în vamă, pentru a

fi achitată, nu se scade suma accizelor, fapt care duce la scumpirea mărfurilor

importate şi calcularea dublă a acestora.

10. În opinia autorului, prevederile de reducere sau de scutire de impozitul pe venit

pe o perioadă desemnată, în vederea încurajării investiţiilor în active fixe de

lungă durată, nu sunt chiar atât de generoase, cum par a fi la prima vedere.

Acestea se dovedesc a fi un stimulent sărac, cel puţin prin comparaţie cu alte

stimulente fiscale potenţiale. Dacă întreprinderea este scutită în totalitate de

impozitul pe venit pe o perioadă desemnată şi tot atunci investeşte în active

amortizabile cu durate mai mari de viaţă economică, rata efectivă a impozitului

pe venit, plătit de către această unitate economică depinde de relaţia dintre rata

de amortizare (fiscală) şi adevărata amortizare economică.

11. Analizând situaţia din Moldova privind importurile şi exporturile, remarcăm

tendinţa de a exporta materia primă. În cazul acesta, materia primă exportată va

fi impozitată cu cota zero. Însă, dacă o livrăm unui agent economic autohton,

în vederea prelucrării şi vânzării pe piaţa internă a ţării, se va calcula TVA de

la valoarea livrată. Ca urmare, producătorul autohton se află într-o situaţie

destul de dificilă, fiind nevoit să achite suplimentar 20% din valoarea materiei.

În vederea stimulării producătorului autohton, este necesară modificarea

sistemului fiscal la compartimentul impozite indirecte.

Page 114: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

114

12. Constatăm că, printre principalele efecte ale impozitelor indirecte asupra

consumatorilor, se înscriu:

Aplicarea impozitelor indirecte nu respectă echitatea socială;

Impozitele indirecte oferă posibilitatea de a supune veniturile fiscalităţii

în concordanţă cu creşterea acestora;

În condiţiile unor venituri mici, cu luarea în considerare a elasticităţii

preţurilor la produsele identice, apare posibilitatea de formare a „coşurilor

de consum”, în cadrul cărora impozitele indirecte sunt reduse la minim;

La majorarea veniturilor cetăţenilor, din consumul lor dispar mărfurile şi

serviciile care nu sunt supuse taxării cu impozite indirecte şi, în consecinţă,

creşte cota totală a impozitelor de consum de la 25% până la 40%;

13. Ca rezultat al cercetărilor efectuate, evidenţiem principalele efecte ale

impozitelor indirecte asupra producătorilor:

majorarea preţurilor la producţie, în funcţie de mărimea impozitelor indirecte

poate reduce, în anumite condiţii, cererea la aceste produse. Ca urmare, se va

diminua volumului vânzărilor şi, respectiv, mărimea profitului. Astfel, va fi

afectată şi dezvoltarea ulterioară a întreprinderii;

au loc pierderi financiare egale cu diferenţa dintre TVA colectată din vânzări

şi TVA deductibilă din achiziţii. Acest fapt conduce la menţinerea unei presiuni

permanente asupra trezoreriei întreprinderii, în cazul în care taxa colectată nu se

sincronizează cu cea deductibilă.

TVA descurajează recurgerea la creditul comercial, influenţând trezoreria

întreprinderii. TVA, aferentă avansurilor plătite furnizorilor pentru mărfurile

care urmează a fi primite, devine deductibilă pentru plătitorii de avans doar în

momentul întocmirii facturilor de către furnizori.

În scopul obţinerii unui impact benefic al sistemului fiscal asupra

economiei reale, se propun următoarele recomandări:

1. În urma examinării viziunilor existente în literatura ştiinţifică, propunem

abordarea autorului a definiţiei impozitelor - impozitul semnifică contribuţia

Page 115: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

115

bănească obligatorie a contribuabililor în buget, stabilită prin lege, care având

un caracter definitiv şi nerambursabil, vizează achitarea imediată şi fără

echivalenţă directă, a unor plăţi în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

2. Considerăm oportună implementarea măsurilor eficiente în vederea consolidării

disciplinei de stat, în ceea ce priveşte respectarea strictă a legislaţiei fiscale, în

vederea combaterii corupţiei în rândurile fiscale.

3. În viziunea autorului, pentru perfecţionarea mecanismelor reglării fiscale trebuie

luat în considerare faptul că sarcina cea mai importantă este analiza permanentă

în scopul descoperirii punctelor vulnerabile, care influenţează negativ activitatea

social-economică în ţară şi eliminarea lor.

4. În scopul acordării facilităţilor fiscale, corect orientate, este necesară utilizarea

unei metodologii unice de evaluare cantitativă a presiunii fiscale aplicate

întreprinderii, ramurilor sau domeniilor de activitate. Asigurarea unui caracter

stabil, concis şi fără neconcordanţe legislaţiei fiscale este o problemă prioritară.

O parte importantă în utilizarea mecanismului facilităţilor fiscale este aplicarea

lor pentru stimularea anumitor procese economice.

5. Este binevenită anularea stimulentelor fiscale ineficiente acordate la plata

diferitelor impozite şi reconsiderarea sau introducerea celor care generează un

efect pozitiv asupra comportamentului investiţional. Astfel, se cere revizuirea şi

anularea stimulentelor fiscale greşit acordate şi reconsiderarea sau introducerea

celor ce generează un efect pozitiv, stimulator asupra comportamentului

producătorului (acordarea selectivă a prevederilor de susţinere a pierderilor,

revederea condiţiilor de acordare a creditelor fiscale pentru investiţii, revederea

unor cheltuieli deductibile din baza impozabilă a impozitului pe venit, anularea

unor scutiri la plata TVA pentru unele domenii de activitate etc.).

6. Evidenţiem necesitatea transformării TVA într-un impozit unic, atât pentru

întreprinderile businessului mic, cât şi pentru celelalte tipuri de întreprinderi,

pentru a reduce cheltuielile la întreprinderile mici.

Page 116: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

116

7. Subliniem necesitatea aplicării în cadrul analizei rolului impozitelor şi taxelor în

formarea pieţei interne a Complexului Integral de Generare, Exploatare şi

Asigurare Informaţională a Modelelor Economice, care este destul de eficient şi

livrează cercetătorului informaţie descriptivă, aferentă fenomenului economic

investigat.

8. În opinia autorului, în scopul stimulării vânzării valutei liber–convertibile, pe

piaţa valutară internă, ar fi binevenită restituirea TVA exportatorilor, doar după

vânzarea, pe piaţa internă, a valutei obţinute din tranzacţiile externe. Folosirea

acestui mecanism ar permite, pe de o parte, consolidarea valutei naţionale, iar pe

de altă parte, influenţarea pozitivă a comportamentului contribuabililor, referitor

la respectarea legislaţiei în vigoare. Pentru a asigura plata totală a TVA, este

necesară prevederea procedurii de achitare a TVA, la achiziţionarea valutei. În

acest mod, impozitul dat se va plăti în avans şi se va stabili din valoarea valutei

achiziţionate, care se va calcula în mărime de 16,67% din valoarea totală a

valutei.

9. Ar fi binevenit ca în schimbul sumei TVA, plătite în avans, să se elibereze un

titlu de valoare (cambie trezorerială), care ar fi acceptat ca mijloc de plată a

TVA la vamă pentru importul efectuat. Titlurile emise trebuie să asigure plata

unei dobânzi. În acest mod, statul va acumula o parte din resursele financiare

disponibile exprimate în valută liber–convertibilă, ce se poate folosi la

realizarea proiectelor investiţionale.

10. Remarcăm că modelul simular de analiză a rezultatelor influenţei impozitelor

asupra stării pieţei, elaborat de autor şi adaptat pentru testările la calculator,

poate livra informaţii pentru concluzii calitative în domeniul funcţiei de

reglementare a impozitelor.

Astfel, reorientarea impunerii indirecte în vederea susţinerii activităţii

întreprinderilor industriale autohtone, prin intermediul implementării

recomandărilor elaborate, trebuie să devină practică uzuală şi să contribuie la

armonizarea relaţiilor dintre stat şi antreprenoriat, ca premisă a dezvoltării durabile.

Page 117: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

117

BIBLIOGRAFIE 1. Codul fiscal, nr. 1163-XIII din 24 04 1997. Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, ediţie specială din 2007.

2. Codul vamal, nr. 1149-XIV din 20.07.2000. Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, nr.160-162/1201 din 23.12.2000.

3. Legea cu privire la mărimea, modul si termenele de achitare a primelor de

asigurare obligatorie de asistenţă medicală, nr. 1593-XV din 26.12.2002.

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.18-19/57 din 08.02.2003.

4. Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător, nr. 81-XV din

18.03.2004. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 64-66 din

23.04.2004.

5. Legea cu privire la tariful vamal, nr. 1380-XIII din 20.11.1997. Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, nr. 40-41 din 07.05.1998.

6. Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2006,

nr.339-XVI din 16.12.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.176-

181/875 din 30.12.2005.

7. Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2007, nr.

408-XVI din 21.12.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 203-

206/987 din 31.12.2006.

8. Hotărârea Guvernului nr. 1149 din 05.10.2006 cu privire la Strategia de

dezvoltare a industriei pe perioada până în anul 2015, Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, nr.164-167 din 20.10.2006.

9. Instrucţiune privind restituirea sumelor taxei pe valoarea adăugată, nr.10 din

23.07.2001. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.100-101 din

18.08.2001.

10. Instrucţiune cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe venit

de către persoanele ce practică activitatea de antreprenoriat, nr.3 din

Page 118: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

118

29.01.2001. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 21-24 din

27.02.2001.

11. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2000/ Departamentul Statistică şi

Sociologie al Republicii Moldova. Chişinău: Statistica, 2002.

12. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2005/ Departamentul Statistică şi

Sociologie al Republicii Moldova. Chişinău: Statistica, 2006.

13. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2007/ Departamentul Statistică şi

Sociologie al Republicii Moldova. Chişinău: Statistica, 2008.

14. Armeanic A., Fiscalitatea în statele contemporane. Chişinău: CE USM, 2003.

15. Bălănescu R., Bălăşescu F., Moldovan E. Sistemul fiscal. Bucureşti: Editura

Economică, 1994.

16. Bălănescu R., Corduneanu C., Bugetul şi sistemul fiscal – experienţe

internaţionale. Bucureşti: CIDE, 1992.

17. Blaug M., Teoria economică în retrospectivă. Bucureşti, 1997.

18. Bran P., Decizia financiară în unităţile economice. Bucureşti: Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980.

19. Bran P., Finanţele întreprinderii: gestionarea fenomenului microfinanciar.

Bucureşti: Editura Economică, 1997.

20. Brezeanu P., Fiscalitate: concepte, metode, practici. Bucureşti: Editura

Economică, 1999.

21. Brezeanu P., Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă:

concepte, teorii, politici financiare şi studii de caz. Bucureşti: Editura Fundaţiei

România de Mâine, 1999.

22. Brezeanu P., Şimon I., Celea S., Fiscalitatea europeană. Bucureşti: Editura

Economică, 2005.

23. Caraganciu A., Iliadi Gh., Probleme metodologice ale analizei mecanismului

financiar în economia de tranziţie. Chişinău: ASEM, 1998.

24. Caraganciu G., Direcţii de perfecţionare a sistemului fiscal în contextul

integrării UE. Chişinău: IEFS, 2007.

Page 119: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

119

25. Caraganciu G., Evoluţia perceperii conceptuale a sistemului fiscal. Sibiu –

Chişinău: Revista Economică, nr. 2 (15), 2004.

26. Caraganciu G., Impactul negativ al taxei pe valoarea adăugată asupra activităţii

economice a întreprinderii. Sibiu – Chişinău: Revista Economică, nr. 5 (24), 2005.

27. Caraganciu G., Incidenţa impozitelor indirecte asupra comportării agenţilor

economici. Chişinău: IEFS, 2006.

28. Cobzari L., Restructurarea sistemului financiar al economiei în tranziţie a

Republicii Moldova: Autoreferatul tezei de doctor habilitat în ştiinţe

economice. Chişinău, 1999.

29. Condor I., Drept financiar. Editura Regia Autonomă, Bucureşti, 1994

30. Corduneanu C., Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. Editura Codecs.

Bucureşti. 1998

31. Dezvoltarea social-economică a Republicii Moldova în anul 2007/

Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova. Chişinău:

Statistica, 2008.

32. Domenti O., Consecinţele influenţei impozitelor asupra comportamentului

investiţional. Autoreferatul tezei de doctor în ştiinţe economice. Chişinău,

2001.

33. Fală A., Restricţii vamale. Iaşi, 1995.

34. Fuior E., Caraganciu G. Consideraţii privind metodele de estimare a

credibilităţii solicitanţilor de împrumut. Bucureşti: Editura ASE, 2006.

35. Fuior E., Oprea S., Maxim I., Caraganciu G., Direcţiile de optimizare a

mecanismului fiscal şi modelarea încasărilor fiscale în Republica Moldova.

Chişinău, 2005.

36. Giurgiu A., Bunduchi M., Stăneanu G., Mecanismul financiar al întreprinderii.

Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 2001

37. Hoanţa N., Presiunea fiscală, nr. 3-4. Impozite şi taxe, 1995.

Page 120: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

120

38. Ignat I., Economie mondială. Bucureşti, 1996.

39. Lupu N., Eficienţa şi finanţarea investiţiilor. Bacău: Moldavia, 1999.

40. Lăzărescu A., Finanţe publice. Bucureşti, Editura Naţional,2000.

41. Manole T., Finanţe publice locale. Chişinău: Tipografia Centrală, 1998.

42. Manolescu Gh. Managementul financiar. Concepte, instrumente, studii de caz.

Bucureşti: Editura Economică, 1996.

43. Manolescu Gh., Fiscalitatea şi formarea capitalului, Tribuna Economică nr.24,

1994.

44. Manolescu Gh., Politici economice – concepte, instrumente, experienţe.

Bucureşti: Editura Economică, 1997.

45. Moldova în tranziţie. Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme. Chişinău:

CISR, 1999.

46. Moldova XXI. Strategia naţională pentru Dezvoltare Durabilă. Chişinău, 2000.

47. Muntean S., Caraganciu G., Reflecţii privind piaţa de capital a Republicii

Moldova. Sibiu – Chişinău: Revista economică, nr. 1 (14), 2004.

48. Nechita V., Economie Politică. Vol.1. Galaţi, 1991.

49. Hoanta N., Economie şi finanţe publice. Editura Polirom. Iaşi, 2002

50. Republica Moldova în cifre, culegere succintă de informaţii statistice 2006.

Chişinău, 2006.

51. Republica Moldova: Dimensiunile reformelor. Centrul de studiere a

problemelor pieţei. Chişinău: Pontos, 2002.

52. Robinson S., Management financiar. Bucureşti: Teora, 1999.

53. Romanu I., Vasilescu I., Managementul investiţiilor. Bucureşti, 1997.

54. Secrieru A., Finanţe publice. Instrumente şi mecanisme financiare de

intervenţie guvernamentală. Chişinău: Epigraf. 2004

55. Stan I., Teoria generală a impozitelor indirecte. Bucureşti: Institutul de arte

grafice „Lupta”. 2001

56. Stancu I., Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor.

Analiza şi gestiunea financiară. Bucureşti: Editura Economică, 1996.

Page 121: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

121

57. Tendinţele în economia Moldovei. Chişinău: TACIS, 1998-2000.

58. Toma M., Alexandru F. Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere.

Bucureşti: Editura Economică, 1998.

59. Ulian G., Cobzari L. Necesitatea şi rolul grupurilor industrial financiare în

perioada de tranziţie în Republica Moldova. Economica, An VI, 1998, nr.2

(19).

60. Văcărel I., Finanţe publice. Bucureşti, 1999.

61. Văcărel I., Politici economici şi financiare de ieri şi de azi. Bucureşti, Editura

Academiei Române, 1995.

62. Văcărel I., Probleme ale teoriei finanţelor. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1964.

63. Vintilă G., Fiscalitate: metode şi tehnici fiscale. Bucureşti: Editura Economică,

2004.

64. Voinea Gh., Ştefura G., Boariu A., Soroceanu M., Impozite, taxe şi contribuţii.

Iaşi: Junimea, 2002.

65. Adam Smith, The Wealth of Nations, Cannan ed, Methuen, 1950.

66. An industrial competitiveness policy for the European Union. Com (94) 319

final, of 14.09.1994.

67. Audretsch B., Industrial Policy and International Competitiveness: The Case of

Eastern Europe. Edinburg: Heriot - Watt - University, 1996.

68. Beitone A., Cazorla A., Dollo Ch. et al., Dictionnaire des sciences

économiques. Paris. 2002 (nouvelle édition).

69. Cozian M., Precise de fiscalite des entreprises. Paris: Libraires techniques,

1980.

70. Eve John Langlois A., Finance. Oxford: University Press, 1988.

71. Gitman L.J., Principles of managerial finance. San Diego State University,

1979.

72. Interstate statistical committee of the CIS: „External Economic Activities of

the CIS countries”. Moscow, 1999.

Page 122: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

122

73. Leroy-Beaulieu Paul., Traité de la science des finances. Sixième édition revue

et corrigé. Paris: Librairie Guillaumin, 1899. Vol. 2

74. Maurice Duverger, Finances Publique, Presses Universitaires de France, Paris,

1971.

75. New perspectives on financing small business in developing countries. San

Francisco, 1995.

76. Ostry S., The threat of managed trade to transforming economies. Working

paper. No 3. EBRD, 1993.

77. Pierre Lalumiere, Les finances publiques, Paris, Librairie “Armand Colin”, 1970.

78. Petit Larrousse, Dictionnaire encyclopédique , 88e éd., Larousse, Paris, 1940

79. Rene Stourm, Systemes generaux des impots, Paris, 1905.

80. The Modern Theory of Corporate Finance. Edited by Clifford W.Smith with

the assistance of North-Holland Publishing Company, 1989.

81. The Wealth of Nations, Cannan ed, Methuen, 1950

82. Trotobas Louia, J. M. Cottert, Droit fiscal, Dalloz, Paris, 1992.

83. Бирман С., Теория финансов. Москва, 2000.

84. Брейли Р., Майерс С. Принципы корпоративных финансов. Москва:

«Олимп-Бизнес», 1997.

85. Брызгалов А. В., Налоги и налоговое право. Москва: Аналитика-Пресс,

1977.

86. Ван Хорн., Основы управления финансами. Москва: Финансы и

статистика, 2001.

87. Вознесенский Э.А., Финансы как стоимостная категория. Москва:

Финансы и статистика, 1985.

88. Глухов В., Дольдэ И., Налоги, теория и практика. Москва: Специальная

литература, 1996.

89. Дробозина Л., Финансы. Денежное обращение. Кредит. Москва: ЮНИТИ,

1997.

Page 123: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

123

90. Караганчу Г., Некоторые аспекты уплаты НДС в Республике Молдова.

Материалы Республиканской научно-практической конференции. /Под

ред. А. Наумчик/ Гомель: 2004.

91. Карасев М., Налоговая политика и правовое регулирование

налогообложения в России. М.: Вершина 2004.

92. Кейнс Дж. М., Общая теория занятости, процента и денег. М.: Гелиос

АРВ, 1999.

93. Козырин А., Правовое регулирование НДС в Великобритании. Москва:

Финансы, 1995, №7.

94. Корнай Я., Дефицит. Москва: Наука, 1990.

95. Куликов А., Скворцов А., Место финансово-промышленных групп в

экономики. Москва: Экономика, 1997, №10.

96. Любушин Н., Лещёва В., Дьякова В., Анализ финансово-экономической

деятельности предприятия. Москва: „ЮНИТИ-ДАНА”, 2000.

97. Maкаров В., O pазвитии экономико-матиматического инструментария на

современом этапе. Экономика и математические методы, 1987, №3

98. Макконнелл К. Р., Брю С. Л., Экономикс: принципы, проблемы и

политика. т. 2. Москва: Туран, 1996.

99. Микеладзе П., Косвенные налоги. Ленинград: Финиздат,1927.

100. Налоги: Учебник /Под общ. ред. Н. Заяц, Т. Василевской/. Минск: БГЭУ,

2000.

101. От налога с оборота – к акцизу. Москва: Экономика и жизнь, 1991, март.

102. Перминов С., Имитационное моделирование процессов управления в

экономике. Москва: Экономика, 1989.

103. Петти У., Смит А., Рикардо Д., Антология экономической классики.

Москва: Эконов-ключ, 1993.

104. Пол Хейне., Экономический образ мышления. М: Каталаксия, 1997.

105. Пресняков В., Модель поведения предприятия. Москва: Наука, 1991.

Page 124: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

124

106. Пресняков В., Фонотов А., Информационное моделирование

экономических систем. Москва: ЦЭМИ, 1979.

107. Разуваев Н., Моделирование в управлении финансами объединений.

Москва: Финансы и статистика, 1984.

108. Сабанти Б., Теория финансов. Москва: Менеджер, 1998.

109. Селигман Э., Cтрум P., Этюды по теории обложения. Москва: СПб, 1998.

110. Справочник финансиста предприятия. Москва: „ИНФРА-М”, 2000.

111. Сутырин С., Погорлецкий А., Налоги и налоговое планирование в

мировой экономике. Санкт-Петербург: Полиус, 1998.

112. Танзи В., Налогово-бюджетная политика в странах с экономикой

переходного периода. Вашингтон: МВФ, 1993.

113. Черника Д., Налоги. Москва: Финансы и статистика, 1996.

114. Четыркин Е., Финансовая математика. Москва: Дело, 2001.

115. Шубкина И., Моделирование механизма принятия решений. Москва:

Наука, 1976.

116. Якобсон Л., Экономика общественного сектора. Основы теории

государсвенных финансов. Москва: Наука, 1995.

117. http://www.statistica.md

118. http://www.fisc.md/ro/lege/acte_legislative/legi/

119. http://www.minfin.md/ro/raportinfo/budget/state/

120. http://www.cnam.md/

Page 125: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

125

ADNOTARE

la teza pentru conferirea titlului de doctor în economie

„Impozitele indirecte şi orientările de reformare a acestora în susţinerea

activităţii întreprinderilor industriale”

Teza este destinată studiului influenţei impozitelor indirecte asupra activităţii

întreprinderilor industriale. Anume în Republica Moldova aceasta problemă merită

o atenţie deosebită. Aceste impozite au o pondere dominantă în formarea poverii

fiscale. La rândul său povara fiscală este importantă pentru stabilirea nivelului de

competitivitate a întreprinderilor industriale autohtone. Însă reducerea taxelor de

impozitare induce micşorarea veniturilor bugetului naţional. Toate aceste determină

oportunitatea atenţiei sporite din partea statului către reformarea acestui sector.

În cadrul cercetării autorul a studiat relaţia între impozitele indirecte şi

activitatea agenţilor economici În baza exemplelor concrete au fost examinată

influenţa nivelului de impozitarea asupra eficienţei întreprinderilor industriale.

Autorul a stabilit că unul din factorii determinanţi al întăririi poziţiilor industriei

naţionale este regimul de fiscalitate.

Autorul a propus unele metode de optimizare a cotelor impozitelor indirecte.

Drept instrument de analiză, autorul a elaborat un model original. Acesta a permis

pronosticarea activităţii întreprinderii în condiţiile reformării sistemelor de

impozitare indirectă.

Page 126: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

126

АННОТАЦИЯ

диссертации на соискание учёной степени доктора экономических наук на

тему

«Косвенные налоги и направления их реформирования в целях

поддержки деятельности промышленных предприятий»

Диссертационная работа посвящена изучению влияния косвенных

налогов на деятельность промышленных предприятий. Именно в условиях

нашей страны необходимо уделить особое внимание этому виду налогов, так

как они существенно влияют на формирование налогового бремени. В свою

очередь налоговая нагрузка играет важную роль в развитии

конкурентоспособности отечественных промышленных предприятий. Однако

резкое снижение налоговой ставки влечет за собой уменьшение доходной

части национального бюджета, что объясняет необходимость повышенного

внимания государства к реформированию этого сектора.

В ходе исследований автор продемонстрировал зависимость между

косвенными налогами и деятельностью хозяйствующих субъектов.

Основываясь на конкретных примерах, рассмотрел влияние уровня

налогообложения на эффективность промышленных предприятий. В ходе

исследования автор пришел к выводу, что одним из факторов, влияющих на

укрепление позиций национальной промышленности, является режим

косвенного налогообложения.

В работе, автором, были предложены методы оптимизации ставок

косвенных налогов. В качестве инструментария для анализа, автором

разработана оригинальная модель, с помощью которой была рассчитана

деятельность предприятия при реформировании косвенных налогов.

Page 127: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

127

ANNOTATION

on the thesis for the doctor degrees in economics:

“Indirect taxes and trends of their reformation towards sustaining

industrial enterprises activity”

This thesis is aimed to analyze the indirect taxes’ influence on industrial

firm’s activity. In our country this problem requires a special attention. These

taxes have a dominant share of fiscal burden. By-turn, fiscal burden is very

important to assess the competitiveness level of inland industrial firms. But the

taxing reduction will involve a decrease of national budget revenues. All these

determine the opportunity to enhance the state attention on this sector’s

reformation.

Within the thesis, the author has studied the link between indirect taxes and

economic units. There has been also analyzed, on the basis of concrete examples,

the influence of taxing level on industrial enterprises efficiency. The author has

assessed that the fiscal regime is one of the main factors to enhance the national

industry position.

In the study there have been suggested new methods to optimize the indirect

taxes shares. Also, the author has elaborated as analyze instrument an original

model. This model has allowed the prognostication of firms’ activity in the

environment of indirect tax systems reformation.

Page 128: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

128

CUVINTE CHEIE KEY WORDS КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА Accize Excise Акциз

Administrare fiscală Tax administration Налоговое администрирование

Amnistia fiscală Tax amnesty Налоговая амнистия

Armonizarea legislaţiei Harmonization of legislation Гaрмонизация законодательства

Buget public Public budget Публичный бюджет

Cota unică de impozitare Flat tax rate Фиксированная налоговая ставка

Creştere economică Economic growth Экономический рост

Dumping fiscal Fiscal dumping Налоговый демпинг

Fiscalitate Fiscality Налогообложение

Impozite indirecte Indirect taxes Косвенные налоги Instrumentele politicii fiscale Instruments of fiscal policy Инструменты

налоговой политики Mecanism fiscal Mechanism of fiscal Налоговый механизм

Model de simulare Model simulation Имитационная модель

Politică fiscală Fiscal Policy Налоговая политика

Presiune fiscală Fiscal pressure Налоговое бремя

Reglare fiscală Tax reglementation Налоговое планирование

Sector industrial Customs duty Индустриальный сектор

Sistemul fiscal Tax system Налоговая система

Taxa pe valoarea adăugată Value added tax Налог на добавленную стоимость

Taxa vamală Duty Таможенные пошлины

Venituri fiscale Fiscal income Налоговая прибыль

Page 129: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

129

A N E X E

Page 130: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

130

Anexa 1

Principalii indicatori macroeconomici ai Republicii Moldova

a.1997 a.1998 a.1999 a.2000 a.2001 a.2002 a.2003 a.2004 a.2005 a.2006 a.2007 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Produsul intern brut (preţuri curente), mil. lei 8917 9122 12322 16020 19052 22556 27619 32032 37652 44754 53354

din care: bunuri 4119 3873 5159 6684 7836 8642 9922 11102 11485 13068 13178 servicii 3882 4282 6533 7717 9371 11510 14248 17146 19982 25376 32599

servicii ale intermediarilor financiari indirect măsurate -336 -436 -693 -379 -433 -463 -647 -730 -722 -1119 -1494 impozite nete pe produs şi import 1252 1403 1323 1998 2278 2867 4096 4514 6010 7429 9070 Produsul intern brut pe locuitor, lei 2441 2498 3379 4402 5247 6227 7646 8890 10475 12483 14916 Volumul producţiei industriale (în preţuri curente)1, mil. lei 5889,4 5981,9 7190,8 8167,7 10428 12624 15963 17591,1 20770 22370,7 26186,8

Producţia agricolă (în preţuri curente), mil. lei 5100 4775 6396 8268 8646 9474 10354 11819 12688 13734 12550

Investiţii în capital fix - total (în preţuri curente), mil. lei 1202,2 1444,4 1591,8 1759,3 2315,1 2804,2 3621,7 5140,0 7796,5 11012,3 15180,5

din care, pentru lucrări de construcţii-montaj 591 649,8 855,4 755,6 1056,8 1102,3 1526,8 2548,1 3913,4 5849 8484,4 Export - total, mln dolari S.U.A 874,1 631,8 463,4 471,5 565,5 643,8 789,9 985,2 1091,3 1051,6 1341,8 Import - total, mln dolari S.U.A 1171,3 1023,6 586,4 776,4 892,2 1038,0 1402,3 1768,5 2292,3 2693,2 3689,9 Balanţa comercială, mln dolari S.U.A -297,2 -391,8 -122,9 -305,0 -326,7 -394,2 -612,4 -783,4 -1201,0 -1641,6 -2348,1 Volumul de vânzări cu amănuntul (inclusiv alimentaţia publică) - total, mln lei 3970,5 3679 3601,7 6012 7612,4 10753 14537 16575,8 19488 23356,6 28304 Salariul nominal mediu lunar al unui salariat în economie, lei 219,8 250,4 304,6 407,9 543,7 691,5 890,8 1103,1 1319 1697 2063 Indicele preţurilor de consum la : produse alimentare - total 106,3 111,3 144 123,1 106,1 102,8 120 112,8 113,7 109,1 111 mărfuri nealimentare - total 105,5 120,7 135,6 112,5 107,9 108,2 111,5 111,9 112,3 116,4 113,1

servicii - total 137,3 134 155,6 111,6 104,5 104,4 112,6 112,4 107,8 114,7 114,3 1 Indicatorul include volumul producţiei calculate pe întreprinderile individuale;

Page 131: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

131

Anexa 2

Investiţiile în capitalul fix pe unele activităţi industriale în RM mln. lei

milioane lei (preţuri curente) 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Industrie – total 484,2 1032,5 1022,1 1475,1 1705,4 2285,9 2663,2 3565,9 din care:

Industrie extractivă 3,3 7,9 6,5 6,1 18 32,3 54,1 51,2 Industrie prelucrătoare 255,4 617,4 728,3 1150,4 1144,5 1637,2 1679,6 2363 Industria alimentară şi a băuturilor 160 400,6 445,4 753,1 648 1006,9 882,9 1153,6

Fabricarea produselor de tutun 6,8 8,5 6,5 13,8 21,3 69,7 90,9 8,6

Fabricarea produselor textile 7,1 8,5 9,3 26,2 50,9 87,7 143,6 66 Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; prepararea şi vopsirea blănurilor

15,7 28,5 26,4 29,5 25,8 41,2 47,4 76,6

Producţia de piei, de articole din piele şi fabricarea încălţămintei

13,4 43,6 11,4 8,4 2,7 13,6 16,8 45,6

Prelucrarea lemnului şi fabricarea articolelor din lemn

0,3 5,4 1,9 13,5 4,6 11 12,8 21,8

Fabricarea hîrtiei şi cartonului – – 0,2 8,8 22,6 17 33,2 71,8

Edituri, poligrafie şi reproducerea materialelor informative

7,4 17,1 43,2 25,3 63,6 56,9 26,3 41,6

Industria chimică 11,6 14,2 5,6 8,1 14,1 58,6 27,2 40,7 Producţia de articole din cauciuc şi din material plastic

0,4 1,3 3,1 3,2 15,9 73,2 77,8 55,2

Producţia altor produse din minerale nemetalifere 23,6 63,7 109,9 150,9 189 113,4 199,7 573,2

Industria metalurgică 0 – – 0,3 0,1 0,2 0 1,6 Fabricarea produselor finite din metal, exclusiv producţia de maşini şi utilaje

0,2 10,7 7,1 6,9 18,1 20,6 20,5 61,5

Fabricarea de maşini şi echipamente 1,3 3,2 19,3 39,8 13,1 18,8 13,6 28,8

Producţia de maşini şi aparate electrice – – 0,7 3 0,7 2 7,1 15,3

Producţia de echipamente şi aparate de radio, televiziune şi comunicaţii

– 0,3 0,8 – 2,2 2,1 0,2 0

Producţia de aparatură şi instrumente medicale, de precizie şi optice

– – – 0,1 0 0,1 0,7 1,6

Producţia altor mijloace de transport – – – 0 – – – –

Producţia de mobilier şi alte activităţi industriale 7,6 12,2 37,4 59,4 51,8 32,2 73,4 70,1

Energie electrică şi termică, gaze şi apă 225,5 407,2 287,3 318,6 542,9 616,4 929,5 1151,7

Page 132: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

132

Anexa 3

Activitatea industriei din Republica Moldova în anul 2007

Volumul producţiei industriale în preţuri curente,

mil. lei

Indicii volumului

producţiei în ianuarie-

decembrie 2007 faţă de

ianuarie-decembrie

2006 în preţuri

comparabile3, %

Ponderea în volumul total de producţie

de la începutul

anului 2007, în preţuri

comparabile3, %

Gradul de influenţă a

creşterii (descreşterii)

volumului producţiei pe

tipuri de activităţi asupra indicelui general de producţie, %

Informativ: ianuarie-

decembrie 2006 faţă de

ianuarie-decembrie

2005 în preţuri

comparabile4,%

Industria – total 26186,82 97,3 100,0 -2,7 93,1 Industria extractivă 414,6 103,6 1,9 +0,1 122,5 Industria prelucrătoare 16737,5 96,7 89,1 -3,0 91,5

din care: Industria alimentară şi a băuturilor 8550,6 90,5 40,3 -4,1 80,9

inclusiv: producţia, prelucrarea şi conserva-rea cărnii şi a produselor din carne 732,4 123,9 3,6 +0,7 107,4 prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor 1025,3 110,6 4,3 +0,4 109,4 fabricarea produselor lactate 1008,6 103,4 4,3 +0,1 102,5 fabricarea produselor de morărit 58,5 157,8 0,3 +0,1 104,5 fabricarea nutreţurilor gata pentru animale 22,4 102,4 0,1 +0,0 112,9 fabricarea pâinii şi a produselor de patiserie proaspete 757,9 107,5 3,5 +0,2 104,4 fabricarea zahărului 461,5 49,6 3,0 -3,0 115,8 fabricarea de cacao, ciocolată şi produselor zaharoase de cofetărie 378,0 116,0 1,8 +0,2 97,9 fabricarea băuturilor alcoolice distilate 445,6 78,0 2,5 -0,7 62,7 fabricarea vinului 1633,8 70,5 7,5 -3,0 49,9 fabricarea apei minerale şi băuturilor răcoritoare 275,7 129,5 1,3 +0,3 118,2

Fabricarea produselor de tutun 349,9 92,6 1,7 -0,1 77,1 Fabricarea produselor textile 705,2 109,5 3,5 +0,3 118,3

din ele, covoare şi preşuri 527,3 100,0 2,5 +0,0 124,9 Fabricarea de articole de îmbrăcăminte; prepararea şi vopsirea blănurilor 657,9 93,3 10,6 -0,7 101,8 Tăbăcirea şi prepararea pieilor 31,7 140,5 0,2 +0,1 148,5 Fabricarea articolelor de voiaj şi de marochinărie 36,7 100,7 0,5 +0,0 102,8 Fabricarea încălţămintei 164,3 103,5 2,9 +0,1 101,3 Prelucrarea lemnului şi fabricarea articolelor din lemn 32,0 55,5 0,2 -0,2 96,3 Fabricarea hârtiei şi cartonului 513,3 117,1 2,7 +0,4 90,7 Edituri, poligrafie şi reproducerea materialelor informative 175,5 104,8 1,1 +0,0 96,9 Industria chimică 228,4 104,7 1,1 +0,0 106,7

din care: fabricarea de medicamente şi produse farmaceutice 88,2 113,8 0,4 +0,0 116,5

Producţia de articole din cauciuc şi din material plastic 400,1 104,0 2,0 +0,1 97,2 Producţia altor produse din minerale nemetalifere 2659,3 109,0 12,2 +1,0 110,1

Page 133: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

133

Volumul producţiei industriale în preţuri curente,

mil. lei

Indicii volumului

producţiei în ianuarie-

decembrie 2007 faţă de

ianuarie-decembrie

2006 în preţuri

comparabile3, %

Ponderea în volumul total de producţie

de la începutul

anului 2007, în preţuri

comparabile3, %

Gradul de influenţă a

creşterii (descreşterii)

volumului producţiei pe

tipuri de activităţi asupra indicelui general de producţie, %

Informativ: ianuarie-

decembrie 2006 faţă de

ianuarie-decembrie

2005 în preţuri

comparabile4,%

din ele fabricarea: sticlei şi a articolelor din sticlă 672,7 93,7 3,4 -0,2 94,4 cărămizilor şi ţiglelor din lut ars 170,7 98,6 0,7 -0,0 107,2 elementelor din beton, ipsos şi ciment 371,4 90,6 1,6 -0,2 98,1 tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei 32,8 155,9 0,2 +0,1 132,3

Industria metalurgică 36,1 82,3 0,2 -0,0 113,5 Fabricarea produselor finite din metal, exclusiv producţia de maşini şi utilaje 368,6 108,1 1,7 +0,1 121,2 Fabricarea de maşini şi echipamente 378,9 97,5 1,8 -0,0 97,3

din care: fabricarea de maşini agricole 134,6 99,6 0,6 -0,0 92,6 fabricarea maşinilor-unelte 38,2 101,9 0,2 +0,0 127,0 fabricarea aparatelor de uz casnic 37,1 106,1 0,2 +0,0 75,0

Producţia de aparatură şi instrumente medicale, de precizie, optice 246,8 139,0 1,3 +0,3 206,9 Producţia de mobilier 319,0 104,9 1,5 +0,1 109,2

Producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică 2415,1 101,9 9,0 +0,2 105,5

Producţia şi distribuţia energiei electrice 1773,3 104,1 7,4 +0,3 104,8 Aprovizionarea cu aburi şi apă caldă 641,8 92,9 1,6 -0,1 108,5 1Datele sunt prezentate fără întreprinderile din partea stângă a Nistrului şi m. Bender 2Conform calculelor suplimentare estimative a producţiei întreprinderilor care prezintă rapoartele statistice anual şi întreprinderilor

individuale 3În preţurile medii ale anului 2006 4În preţurile medii ale anului 2005

Page 134: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

134

Anexa 4

Volumul producţiei industriale pe tipuri de activităţi mln. lei (preţuri curente)

a.1998 a.1999 a.2000 a.2001 a.2002 a.2003 a.2004 a.2005 a.2006 a.2007 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Industrie – total 5982 7191 8168 10428 12624 15963 17591 20770 22243 26187Industrie extractivă 51,8 56,5 61,6 74,2 100,9 127,2 206,2 285,8 362,4 414,6Industrie prelucrătoare 4045 4669 6479 8107,6 10066 13311 14665 17627 14672 16738

din care: Industria alimentară şi a băuturilor 2650,6 2800,1 3798,2 4968,5 6355,8 8269,8 8752,1 10242,8 8043,4 8550,6

inclusiv: producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii şi a produselor din carne 204,3 276,4 315,5 355,2 488,4 595,2 615,7 652,6 529,9 732,4prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor 287,7 343,7 404,9 424,6 440,7 760 550,2 690,2 767 1025,3fabricarea uleiurilor şi grăsimilor vegetale şi animale 37,6 45 63,6 212,2 362 476,2 510,6 678,1 669,1 781,3 fabricarea produselor lactate 181,7 203,9 312,9 406 474,1 541,2 639,1 721 818,4 1008,6fabricarea produselor de morărit, a amidonului şi a produselor din amidon 261,7 175 155,3 160,9 175,9 188,9 95,1 79,9 29,8 58,5fabricarea nutreţurilor gata pentru animale 36,2 30,1 19,8 15,7 19,5 20 20,4 23,5 19,6 22,4fabricarea produselor de panificaţie 288,4 310 408,1 462,9 487,7 552,3 703,8 683 630,2 757,9fabricarea zahărului 221,2 297,7 331,3 430 552,9 393,1 423,4 659,7 933 461,5fabricarea de cacao, ciocolată şi produse zaharoase de cofetărie 71,7 79,6 100 122,5 188,2 227 234 286,5 306,7 378fabricarea băuturilor alcoolice distilate 84 95,2 129 114,8 106,9 597,3 717 805,1 454 445,6fabricarea vinului 868,2 784,4 1335 1991,1 2664 3263,9 3489,9 4031 1893,8 1633,8fabricarea berii 61,8 87,3 125,1 158,8 244,1 317,7 407,1 476,7 560,5 fabricarea apei minerale şi a băuturilor răcoritoare 28,9 37,5 51,9 65,2 87,5 120,5 136,2 178,5 256,9 275,7Fabricarea produselor de tutun 235,6 423,6 484,2 523,1 383,6 424,9 424,4 429,9 333,4 349,9Fabricarea produselor textile

86,6 122,5 163,2 235,9 169,1 215,4 242,2 369,2 526,4 705,2din ele:

covoare şi preşuri 55,2 61 66,7 84,8 110,7 139,3 167,3 293,1 464,1 527,3Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; repararea şi vopsirea blănurilor 64,4 111,4 163,1 182,1 307,8 377 491,6 577,7 555,8 657,9

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Page 135: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

135

Producţia de pieli, de articole din piele şi fabricarea încălţămintei 69 79,6 115,6 120,8 142,7 156,3 160,2 204,3 206,9 232,7Tăbăcirea şi repararea pieilor 36,9 30,1 50,7 53,4 52,8 29,1 26,7 29,3 27 31,7Fabricarea de articole de voiaj şi de marochinărie 6,2 16,4 18,2 20,6 31,1 44,8 35 40,6 31 36,7Fabricarea încălţămintei 26 33 46,7 46,7 58,7 82,4 98,5 134,4 148,9 164,3Prelucrarea lemnului şi fabricarea articolelor din lemn 21,6 28,5 56 55,5 71,5 97,6 95,7 90,6 38,6 32Fabricarea hârtiei şi cartonului 58,6 33,9 58,7 66,2 109,3 250,7 382,5 499,9 395,1 513,3Edituri, poligrafie şi reproducerea materialelor informative 66 84,8 181,6 255,6 356 486,8 386,9 474,5 160,8 175,5Industria chimică 51 109,1 114 122,3 146,6 151,7 176,7 231,7 205,1 228,4din care: fabricarea de medicamente şi produse farmaceutice 36,3 75,1 53,1 64,3 72,4 61,3 61 60,2 76,7 88,2Producţia de articole din cauciuc şi din material plastic 19,7 29,6 82,2 90,8 143,8 250 345,9 499,8 289,8 400,1Producţia altor produse din minerale nemetalifere 311,1 397,9 674,7 785,4 1034,5 1244,4 1508,9 1993,1 2182,7 2659,3din ele fabricarea: sticlei şi a articolelor din sticlă 153,8 207,9 402,6 426,9 499,9 507,2 546,8 687,7 732,4 672,7 cărămizilor şi ţiglelor din lut ars 25,3 36,1 44,7 47,7 60,8 77,3 101,1 113,1 149,1 170,7 elementelor din beton, ipsos şi ciment 93,4 95,9 103,8 137,2 163 463,4 396,8 550,4 294 371,4tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei 10,6 11,1 12,7 16,6 27,8 24,2 16,8 18,5 21,1 32,8Industria metalurgică 6,5 9,8 8,9 12,2 9,5 12,7 18,2 59,8 15,3 36,1Fabricarea produselor finite din metal, exclusiv producţia de maşini şi utilaje 44,1 64,3 88,7 107,2 160,5 270,7 348 435,4 292,6 368,6Fabricarea de maşini şi echipamente 208,8 164,7 248,6 322,4 367,9 428,4 460,5 448,2 379,2 378,9din care:

fabricarea de maşini agricole 93,5 41,8 73,3 107,2 120,4 146 142,2 146,9 123 134,6fabricarea maşinilor-unelte mecanice 3,1 10,5 15,9 20,8 18,9 38,2 25,5 34,9 39,9 38,2fabricarea aparatelor de uz casnic 33,3 25,9 43 30,2 68,7 83,6 62 45,7 37,4 37,1Producţia de aparatură şi instrumente medicale, de precizie şi optice 31,1 65,1 67,1 72,7 83,8 115,4 136,7 112,5 177,6 246,8 Producţia de mobilier 44,9 56,7 69 86,3 112,5 183,8 241,2 363,1 229,3 319

Page 136: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

136

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică, gaze, aburi şi apă caldă 1502 1922 1092 1606,3 1689,4 1716,8 1789 1949,2 1725,6 2415,1Producţia şi distribuţia energiei electrice 904,8 1331 830,1 1311,9 1432,6 1407,7 1378,6 1367,9 1381,8 1773,3Aprovizionarea cu aburi şi apă caldă 471,2 520,7 191,6 220,7 183,2 199,5 218 353,5 343,8 641,8

Page 137: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

137

Anexa 5

Datele bugetului consolidat în anii 1998-2007

Unit. a.1999 a.2000 a.2001 a.2002 a.2003 a.2004 a.2005 a.2006 a.2007

Venituri - total mln lei 3100,3 4102,4 4324,8 5084,3 6620,5 11407,6 14527,7 17827,2 22292

Ponderea în PIB a veniturilor bugetului consolidat % 25,2 25,6 22,7 22,5 24,0 35,6 38,6 39,8 41,8Executat buget faţa de anul precedent % 113,9 132,9 105,4 117,6 130,2 130,4 127,4 122,9 125,0

Impozite directe mln lei 617,4 727 889,6 1114,7 1399,5 1801,2 1903,6 2439,5 2943,4

Ponderea în PIB a impozitelor directe % 5,0 4,5 4,7 4,9 5,1 5,6 5,1 5,5 5,5impozit pe venit din activitatea de întreprinzător

mln lei 233,4 275,6 349,7 427,6 577,5 779,5 801,8 1079,1 1388,4

impozit pe venitul persoanelor fizice

mln lei 218,8 264,5 347,6 467,4 623,4 796,5 869,3 1127,7 1328,7

impozit funciar mln lei 139,7 159,7 164,5 189,7 167,9 190,9 196 196 189,5

impozit pe bunuri imobiliare

mln lei 25,5 27,2 27,8 30 30,7 34,3 36,5 36,7 36,8

Impozite indirecte mln lei 1615,5 2231,9 2412,8 3025,2 4156,9 4833,9 6235,7 8095,2 9879,2

Ponderea în PIB a impozitelor indirecte % 13,1 13,9 12,7 13,4 15,1 15,1 16,6 18,1 18,5taxa pe valoarea adăugată

mln lei 940,2 1342,7 1497,8 2034,3 2791,9 3427,9 4623,2 6193,7 7586,9

accizele mln lei 444,5 658,5 680,8 658 888,4 910,4 1171,9 1070,9 1392,3

impozit asupra comerţului internaţional şi operaţiuni externe

mln lei 230,8 230,7 234,2 332,9 476,6 495,6 440,6 830,6 900

Taxe rutiere mln lei 41,5 40,4 46,5 49,9 73,1 109,3 108,6 198,8 135,8

Alte impozite, perceperi şi încasări

mln lei 825,9 1103,1 975,9 894,5 991 4663,2 6279,8 7093,7 9333,6

Excedent (+)/deficit (-) ai bugetului

mln lei -395 -166,4 -1 -109,8 437,1 151,6 578,4 -146,7 -123,6

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova

Page 138: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

138

Anexa 6

020406080

100120140

1 2 3 4 5 6

Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 Varianta 4 Veniturile în buget de la întreprinderea SA „FARMACO”

0500

10001500200025003000

1 2 3 4 5 6

Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 Varianta 4

Veniturile în buget de la întreprinderea „VISMOS”

0

100

200

300

400

500

600

1 2 3 4 5 6

Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 Varianta 4

Veniturile în buget de la întreprinderile

de procesare a producţiei agrare

Page 139: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

139

Anexa 7

Model 1

Multiple linear regression

Intercept b0 = 2,22118 t = 0,02298 P = 0,9822

x8 b1 = 0,125436 t = 11,240577 P < 0,0001

x3 = 2,22118 +0,125436 x8

Analysis of variance from regression

Source of variation Sum Squares DF Mean Square

Regression 2906667,900391 1 2906667,900391

Residual 184038,288609 8 23004,786076

Total (corrected) 3090706,189 9

Root MSE = 151,673287

F = 126,350573 P < 0,0001

Multiple correlation coefficient (R) = 0,96977 [95%CI = 0,873492 to 0,993048]

RІ = 94,045429%

RaІ = 93,301108%

Durbin-Watson test statistic = 1,710087

Page 140: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

140

Anexa 8

Model 2

Multiple linear regression

Intercept b0 = -1,051948 t = -0,009802 P = 0,9924

x6 b1 = 0,087396 t = 10,1336 P < 0,0001

x3 = -1,051948 +0,087396 x6

Analysis of variance from regression

Source of variation Sum Squares DF Mean Square

Regression 2867328,420528 1 2867328,420528

Residual 223377,768472 8 27922,221059

Total (corrected) 3090706,189 9

Root MSE = 167,099435

F = 102,68984 P < 0,0001

Multiple correlation coefficient (R) = 0,963185 [95%CI = 0,847558 to 0,991512]

RІ = 92,772598%

RaІ = 91,869172%

Durbin-Watson test statistic = 1,862996

Page 141: IMPOZITELE INDIRECTE ŞI ORIENTĂRILE td

141

Anexa 9

Veniturile fiscale în Republica Moldova în perioada anilor 1993 -2007 (datele pentru calcul)

x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 x9 x10 x11 x12

Anu

l

Nr.

crt.

Impo

zit p

e ve

nit,

pers

. jur

id.,

mln

. lei

TVA

, m

ln le

i

Impo

zit p

e ve

nit,

pers

. fiz

ice,

m

ln le

i

Acc

ize,

mln

lei

PIB

no

min

al

(preţu

ri cu

rent

e) m

ln le

i

Vol

umul

inve

stiţi

ilor,

capi

tal

fix, m

ln le

i

Ven

ituril

e bă

neşt

i al

e po

pulaţie

i (p

reţu

ri cu

rent

e),

mln

lei

Vol

umul

ven

ituril

or f

isca

le,

mil.

lei

Cot

a TV

A, %

Cot

a im

pozi

telo

r pe

ven

it a

între

prin

deril

or, %

Cot

a m

edie

a a

cciz

ului

, %

1993 1 102,5 94,5 35,6 61,5 1821,1 171,4 671,6 372,4 20 35 40

1994 2 418,2 282 130 151,5 4736,8 712,3 3190,9 1165,1 20 35 40

1995 3 397,5 576,7 201,7 190,3 6479,7 844,8 5114,3 1623 20 35 40

1996 4 358,6 613,9 219,1 196,5 7797,6 987,4 6401,1 1719,8 20 35 35

1997 5 244,1 948,9 281,9 401,1 8917 1202,2 7211,6 2298,5 20 32 35

1998 6 178,6 1124 234 374,6 9122,1 1444,4 6573,9 2205,8 20 32 35

1999 7 233,4 940,2 218,7 444,5 12321,6 1591,8 7320,4 2422,8 20 28 30

2000 8 275,7 1342,7 264,5 658,5 16019,6 1759,3 9463,8 3085,9 20 28 30

2001 9 349,7 1497,9 347,6 680,8 19051,5 2315,1 12860,6 3937 20 28 30

2002 10 427,6 2034,3 467,5 658 22040 2804,2 16392,7 4283,8 20 25 30

2003 11 577,5 2791,9 621,2 888,4 27619 3621,7 19671,2 5722,7 20 22 30

2004 12 779,5 3427,8 796,5 910,4 32032 5140,0 24372,6 9658,0 20 20 30

2005 13 801,8 4623,2 869,3 1171,9 37652 7796,5 20395,2 12063,2 20 18 30

2006 14 1079,1 6193,7 1127,7 1070,9 44754 11012,3 25333,4 15100 20 15 30

2007 15 1388,4 7586,9 1388,7 1392,3 53354 15180,5 26750,1 18396,5 20 15 30


Recommended