+ All Categories
Home > Economy & Finance > Impozitele directe

Impozitele directe

Date post: 07-Nov-2014
Category:
Upload: roguetoo
View: 6,233 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
Description:
 
Popular Tags:
25
Impozitele directe Noțiune și caracteristici: sunt impozitele suportate direct de către cei care le plătesc şi care nu se transferă asupra preţurilor; se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege; se încasează nemijlocit de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite; se percep cu ocazia consumului, a pretăsrii de serviciu, a circulaţiei bunurilor şi se „includ” în preţul produselor sau serviciilor, fiind suportate de către consumatori.
Transcript
Page 1: Impozitele directe

Impozitele directe

Noțiune și caracteristici:

• sunt impozitele suportate direct de către cei care le plătesc şi care nu se transferă asupra preţurilor;

• se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege;

• se încasează nemijlocit de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite;

• se percep cu ocazia consumului, a pretăsrii de serviciu, a circulaţiei bunurilor şi se „includ” în preţul produselor sau serviciilor, fiind suportate de către consumatori.

Page 2: Impozitele directe

Impozitele directe

Avantajele impozitelor directe:

a. asigurarea unei mai mari echităţi fiscale. Pot fi calculate pentru

fiecare individ, ţinând cont de situaţiile personale ale fiecărui

contribuabil, impozitul aplicându-se asupra venitului individual

impozabil (diferenţa dintre venitul brut şi venitul net, adică ceea ce

rămâne după scăderea deducerilor şi a scutirilor);

b. oferă posibilitatea impozitării diferenţiate a grupurilor cu venituri mai

mari. Impozitele directe reflectă atât conceptul de echitate

orizontală, cât şi pe cel de echitate verticală;

b. sunt nominative, cunoscute din timp şi au un cuantum şi termene de

plată precis determinate;

c. imposibilitatea sustragerii de la plata acestor impozite. Oamenii

trebuie să muncească pentru a-şi câştiga existenţa, de aceea

obligaţia de plată a impozitului nu poate fi evitată atunci când

impozitul se percepe pe venit.

Page 3: Impozitele directe

Impozitele directe

Dezavantaje ale impozitelor directe:

a. poate avea un efectul nestimulativ în ceea ce

priveşte munca, descurajând practic munca şi

iniţiativa particulară, precum şi acumularea de

capital;

b. evaziune fiscală; impozitele directe ridicate

încurajează „economia subterană” sau

„economia la negru”. Cu cât rata de impozitare

este mai mare, cu atât este mai ridicată

evaziunea fiscală.

Page 4: Impozitele directe

Impozitele directe

Clasificarea impozitelor directe.

• Impozite reale şi impozite personale.

a. impozitele reale

• sunt legate de situaţia averii considerată obiectiv şi separat de

raporturile pe care le are cu persoana interesată.

• Se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământul,

clădirile, produse etc.), făcându-se abstracţie de situaţia personală a

subiectului impozitului şi fără luarea în considerare a venitului

realizat şi a cheltuielilor de producţie şi desfacere, de aceea, mai

sunt cunoscute şi sub denumirea de impozite obiective sau pe

produs.

• Impozitele de tip real, obiective, au ca bază de impunere terenurile,

clădirile folosite ca locuinţe sau spaţii comerciale, activităţile

industriale sau comerciale şi profesiile libere.

• Formele de manifestare a acestora sunt impozitul funciar, impozitul

pe clădiri, impozitele pe activităţile comerciale, industriale şi

profesiile libere şi pe capitalurile băneşti.

Page 5: Impozitele directe

Impozitele directe

b. impozitele personale (subiective)

- se stabilesc asupra veniturilor sau averii, în strânsă legătură

cu situaţia personală a subiectului impozitului,

- tind a se substitui impozitelor reale ele având meritul de a

diferenţia sarcina fiscală în funcţie de veniturile (averea) sau

situaţia personală a subiectului impozabil.

• în acest scop s-a procedat la o diferenţiere a sarcinii fiscale,

în funcţie de mărimea veniturilor sau a averii şi de situaţia per-

sonală a fiecărui plătitor, ceea ce a însemnat trecerea la

sistemul impozitelor personale.

• impozitele personale se întâlnesc sub forma impozitelor pe

avere şi, respectiv, a impozitelor pe venit.

Page 6: Impozitele directe

Impozitele directe

Principalele impozite directe

Impozitele pe avere

Impozitul pe profitul persoanelor juridice

1. Impozitele pe avere:

• Impozitele pentru care baza de impozitare este averea sunt

cele aplicate bunurilor mobile şi imobile ale unei persoane,

care constituie averea persoanei respective.

• În practica fiscală, impozitele pe avere se întâlnesc sub

următoarele forme:

a. impozite asupra averii propriu-zise;

b. impozite pe circulaţia averii;

c. impozite pe sporul de avere sau pe creşterea valorii averii.

Page 7: Impozitele directe

Impozitele directe

a. Impozitele asupra averii propriu-zise:

• pot fi întâlnite atât ca impozite stabilite asupra averii, dar

plătite din venitul obţinut de pe urma averii respective, cât şi

ca impozite instituite pe substanţa averii.

• În cazul impozitului plătit din venitul obţinut, impozitul este

personal, în cazul impozitului pe substanţa averii, impozitul

este real

• Impozite asupra averii propriu-zise sunt: impozitele pe

proprietăţi imobiliare şi impozitele asupra activului net.

• Impozitele pe proprietăţile imobiliare se întâlnesc sub forma

impozitelor asupra terenurilor şi clădirilor. Baza de impunere

în cazul acestor impozite o reprezintă fie valoarea de

înlocuire, fie cea declarată de proprietar, fie veniturile

capitalizate privind bunurile respective.

Page 8: Impozitele directe

Impozitele directe

a. Impozitele asupra averii propriu-zise:

• Perceperea impozitului pe terenurile de construcţii se

realizează diferențiat în funcţie de categoria de folosinţă a

terenului, de amplasamentul acestuia, de materialele din care

este edificată construcția etc.

• Impozitul pe averea imobilă este criticabil pentru că nu stimu-

lează creşterea averii.

• Impozitul asupra activului net are ca obiect întreaga avere

mobilă şi imobilă pe care o deţine un contribuabil.

• În principiu, sub incidenţa acestui impozit ar trebui să cadă

toate activele care pot fi evaluate, în realitate se impun doar

patrimoniul agricol şi cel forestier, fondul funciar, bunurile

mobile şi imobile utilizate pentru desfăşurarea de activităţi

comerciale, profesii libere etc. din care s-au dedus datoriile

care le grevează.

Page 9: Impozitele directe

Impozitele directe

b. Impozitele pe circulaţia averii

sunt instituite în legătură cu transferul dreptului de proprietate

asupra unor bunuri mobile şi imobile de la o persoană la alta.

Sunt asemenea impozite:

• impozitul pe succesiuni,

• impozitul pe donaţii,

• impozitul pe actele de vânzare-cumpărare a unor bunuri

imobile,

• impozitul pe hârtiile de valoare (acţiuni, obligaţiuni etc.),

• impozitul pe circulaţia capitalurilor şi a efectelor comerciale

etc.

• cel mai des întâlnite sunt impozitele pe succesiuni, donaţii

(care vizează circulaţia cu titlu gratuit a averii) şi pe actele de

vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile.

Page 10: Impozitele directe

Impozitele directe

b. Impozitele pe circulaţia averii

• În cazul impozitului pe succesiuni, obiectul impunerii îl constituie

averea primită drept moştenire de o persoană fizică.

• Impozitul poate fi stabilit fie global pentru toată averea lăsată

moştenire fie separat pentru partea de avere ce revine fiecărui

moştenitor.

• Calcularea impozitului se face pe baza unor cote progresive, iar

nivelul acestora este diferenţiat atât în funcţie de valoarea averii

care face obiectul succesiunii, cât şi în funcţie de gradul de

rudenie existent între de cujus şi moştenitorii acestuia.

• Impozitul pe donaţii a fost introdus pentru a preveni ocolirea plăţii

impozitului pe succesiuni, în cazul în care are loc efectuarea de

donaţii de avere în timpul vieţii.

• Impozitul cade în sarcina donatarului şi se calculează pe baza

unor cote progresive.

Page 11: Impozitele directe

Impozitele directe c. Impozitele pe sporul de avere:

• se percep cu ocazia vânzării-cumpărării unor bunuri mobiliare

sau imobiliare.

• cade, de regulă, în sarcina cumpărătorilor, iar pentru calcularea

lui se utilizează cote progresive.

• Impozitele asupra creşterii valorii averii au ca obiect sporul de

valoare pe care l-au înregistrat unele bunuri în cursul unei

perioade de timp.

• Potrivit prevederilor art. 77 din C fiscal, notarii publici au obligaţia

să depună semestrial la organul fiscal teritorial o declaraţie

informativă privind transferurile de proprietăţi imobiliare,

cuprinzând următoarele elemente pentru fiecare tranzacţie:

a) părţile contractante;

b) valoarea înscrisă în documentul de transfer;

c) impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din

patrimoniul personal;

d) taxele notariale aferente transferului.

Page 12: Impozitele directe

Impozitele directe

Impozitele pe avere prevăzute de Codul

fiscal 1. Impozitul pe clădiri 2. Impozitul pe teren 3. Taxa asupra mijloacelor de transport 4. Impozitele pe circulaţia averii

1. Impozitul pe clădiri: Cade în sarcina tuturor persoanelor fizice şi juridice

deţinătoare de clădiri în România (cu unele excepţii prevăzute în art. 250 din Codul fiscal).

Dpdv al codului fiscal, clădirea este orice construcţie care serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalaţii şi altele asemenea.

Page 13: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe clădiri

Clădirile pentru care nu se datorează impozit sunt:

• clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

• Clădirile clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

• Clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

• Clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

Page 14: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe clădiri

Clădirile pentru care nu se datorează impozit sunt:

• clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;

• clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

• clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;

• clădirile funerare din cimitire şi crematorii; • Clădirile utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru

furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice.

Page 15: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe clădiri

• Clădirile aflate în administrarea sau în folosinţa, după caz, a altei persoane şi pentru care se datorează chirie în baza unui contract de închiriere, presupun plata impozitului de către proprietar.

• Clădirea aflată în proprietatea comună a două sau mai multor persoane, presupune ca fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii să suporte impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa.

• În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

Page 16: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe clădiri

• Calculul impozitului pe clădiri:

• În cazul persoanelor fizice, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 0,2% în mediul urban şi de 0,1% în mediul rural asupra valorii clădirilor, rezultată din înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a clădirii, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea stabilită prin lege, funcţie de nivelul dotărilor, materialelor de construcţie folosite, nivelul la care se află (subsol, demisol, mansardă).

• Valoarea clădirilor aflate în proprietatea persoanelor fizice se stabileşte pe baza criteriilor şi a valorilor impozabile - lei/mp - prevăzute de lege.

• Valoarea impozabilă pe metru pătrat este diferenţiată în funcţie de felul şi destinaţia clădirilor, precum şi în funcţie de dotările acestora (cu sau fără instalaţii de apă, canalizare, electrice, încălzire).

Page 17: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe clădiri

Dacă o persoană fizică are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează:

a) cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu; b) cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu; c) cu 300% pentru a treia clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de

domiciliu. Nu li se vor majora impozitele persoanelor fizice care deţin în proprietate

clădiri dobândite prin succesiune legală. În cazul deţinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de

domiciliu, impozitul majorat se determină în funcţie de ordinea în care proprietăţile au fost dobândite, aşa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.

• Persoanele fizice care deţin în proprietate mai multe clădiri au obligaţia să depună o declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în raza cărora îşi au domiciliul, precum şi la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora.

Page 18: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe clădiri

Pentru persoanele juridice, impozitul se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5% şi 1,0%, asupra valorii de inventar a clădirilor, actualizate.

Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii.

În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Page 19: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe teren

Se datorează de orice persoană care deţine în proprietate suprafeţe de teren situate în România, cu următoarele excepţii (art. 257):

a) terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire;

b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a acestuia, cu personalitate juridică;

c) orice teren al unui cimitir, crematoriu; d) orice teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar,

autorizată provizoriu sau acreditată; e) orice teren al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în

patrimoniul autorităţilor locale; f) orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie publică, cu

excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice; g) orice teren proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a

altor instituţii publice, aferent unei clădiri exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice;

Page 20: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe teren

h) orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;

i) terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, utilizate pentru exploatările din subsol;

j) terenurile legate de sistemele hidrotehnice, navigaţie, aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora,

k) terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de CNADNR - S.A., zonele de siguranţă a acestora, precum şi din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;

l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice; m) terenurile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor

administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;

Page 21: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe teren

• În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai

multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

• Acest impozit este stabilit în sumă fixă pe metru pătrat de teren, însă nivelul său este diferenţiat funcţie de zona şi rangul localităţi (legea stabilind 4 zone şi 6 ranguri) şi categoria de folosinţă (în număr de 9), conform încadrării făcute de consiliul local.

Page 22: Impozitele directe

Impozitele directe Impozitul pe teren

• Impozitul pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

• Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local sau CGMB.

• Impozitul anual pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată.

Page 23: Impozitele directe

Taxa asupra mijloacelor de transport

• Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează de orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Taxa se datorează anual şi se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

• În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de locator.

• Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport, capacitatea cilindrică, felul mijlocului de transport, masa totală şi coeficienţi stabiliţi de lege.

Page 24: Impozitele directe

Taxa asupra mijloacelor de transport

• Capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziţie sau un alt document similar.

• Taxa asupra mijlocului de transport se plăteşte anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipaţie a taxei auto, datorată pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

• În cazul unui mijloc de transport deţinut de un nerezident, taxa asupra mijlocului de transport se plăteşte integral în momentul înregistrării mijlocului de transport la compartimentul de specialitate al autorităţii de administraţie publică locală.

Page 25: Impozitele directe

Taxa asupra mijloacelor de transport

Impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru: a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care

aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;

b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;

c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice; d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt

utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public.

e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.


Recommended