Home >Documents >Impozite Directe Si Indirecte

Impozite Directe Si Indirecte

Date post:25-Jun-2015
Category:
View:5,473 times
Download:14 times
Share this document with a friend
Transcript:

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA FACULTATEA DE ECONOMIE I ADMINISTRARE A AFACERILOR

REFERAT- IMPOZITE DIRECTE SI INDIRECTE -

DISCIPLINA: FINANE PUBLICE TITULAR CURS: CONFERENIAR UNIV. Dr. NICOLETA MOLDOVAN ASISTENT SEMINAR: ASISTENT UNIV. Dr. OANA-RAMONA LOBON STUDENI:An I, Seria 5, Grupa 6

TIMIOARA 2009

CUPRINS1. Impozitele 1.1. Noiunea de impozit. Coninut i rol........................................................................2 1.2. Elemente tehnice ale impozitelor.............................................................................2 1.3. Impunerea 1.3.1. Principiile impunerii.........................................................................................4 1.3.2. Criteriile impunerii...........................................................................................6 1.3.3. Tehnica de impunere.......................................................................................7 1.3.4. Perceperea impozitelor....................................................................................8 1.4. Clasificarea impozitelor.........................................................................................9 2. Impozite directe 2.1. Concept i clasificare.............................................................................................10 2.2. Impozitele reale.....................................................................................................12 2.3. Impozitele personale.............................................................................................13 2.3.1. Impozitele pe venit.........................................................................................13 2.3.2. Impozitele pe avere........................................................................................16 3. Impozitele indirecte 3.1. Concept i clasificare.............................................................................................17 3.2. Taxele de consumatie.............................................................................................18 3.2.1 Taxa pe valoarea adugat(TVA).................................................................19 3.2.2. Accizele........................................................................................................20 3.3. Taxele vamale........................................................................................................21 3.4. Monopolurile fiscale..............................................................................................22 3.5. Taxele de nregistrare si de timbru........................................................................22 Bibliografie........................................................................................................................24

2

1. Impozitele 1.1 Notiunea de impozit . Continut si rolImpozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau din averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice . Aceasta prelevare are caracter obligatoriu , este cu titlu nerambusabil si fara contrapestatie din partea statului. Impozitele se stabilesc numai prin lege si au rol deosebit de important din punct de vedere financiar, economic si social1 : in domeniul financiar are rolul de a procura resursele necesare efectuarii cheltuielilor publice ; in domeniul economic impozitul reprezinta un instrument de interventie al statului pentru a incuraja sau a descuraja anumite sectoare sau activitati economice ; pe plan social rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre diferitele categorii sociale precum si intre persoanele fizice si juridice ; 1.2 Elementele tehnice ale impozitelor Concretizarea si individualizaea fiecarui impozit in parte au o deosebita importanta atat pentru organele fiscale cat si pentru contribuabili in sarcina coror se institue . In acest scop se folosesc urmatoarele elemente tehnice2 : subiectul impozitului sau contribuabilul; suportatorul impozitului; obiectul impozitului ; sursa impozitului; unitatea de impunere; cota impozitului; asieta fiscala; termenul de plata ; Subiectul impozitului sau contribuabilul este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata impozitului . Totodata, in afara obligatiei de plata a impozitelor datorate, contribuabililor le revin si alte obligatii ce se refera la : declararea obiectului impozabil si a marimii acestora , intocmirea anumitor evidente scrise , depunerea la fisc a uno deconturi periodice . De asemenea , subiectii de impozite au dreptul de a beneficia de facilitatile fiscale legale si de a contesta operatiile considerate ilegale. Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul din veniturile sale. Acest element este important in legatura cu distinctia fundamentala dintre1

Doina Leonte, Mariana Cristina Cioponea Finante Publice Ed.Fundatiei Romania de Maine , Bucuresti 2001 pag 41; 2 Talpos I- Finantele Romaniei vol 1 , Ed. Sedona , Timisoara 1995 pag 139-140;

3

impozitele directe si cele indirecte Ca regula absoluta, la impozitele indirecte (TVA, accize) suportatorul difera de platitor si, subiectului impozitului ii revine o indatorire formala de a plati impozitul caci suportarea efectiva se realizeaza de catre persoana care cumpara produsele sau serviciile a caror vanzare este supusa impozitelor acesta , acest fenomen este cunoscut sub denumirea de repercursiunea impozitelor. La impozitele directe, de regula, platitorul si suportatorul sunt aceeasi persoana . Obiectul impozitului este bunul , venitul sau activitatea pentru care se datoreaza impozitele directe , precum si vanzarea , valorificarea sau punerea in ciculatie a unor produse , bunuri si servicii in cazul impozitelor indirecte. In mod traditional acest element poarta denumirea de materie impozabila . Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificila. De regula, aceasta se face pe baza declaratiei contribuabilului. In alte cazuri, ea se evalueaza conform unor norme fixate de catre autoritatea publica sau se face o expertiza fiscala. Sursa impozitului indica din ce anume se plateste impozitul , adica din venit sau din avere . Ca sursa a impozitului , veniturile apar sub forma salariului ,a profitului, dividendului sau rentei , in timp ce averea se prezinta sub forma de capital sau de bunuri mobile si imobile . La impozitul pe venit , obiectul coincide in toate cazurile cu sursa, lucru ce nu se intampla, de regula, in cazul impozitelor pe avere . Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura a materiei impozabile exprimata fie in unitati valorice, fie in unitati naturale. Spre exemplu, la impozitul pe venit unitatea de impunere este unitatea monetara (leul), iar la impozitul pe avere avem metru patrat pentru terenuri sau capacitatea cilindrica pentru automobile etc. Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei impozabile.Aceasta poate sa fie o suma fixa sau o cota procentuala . In toate tarile se practica mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de valoarea materiei impozabile, fie in unitate monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile. Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi: progresive; progresive in transe (la salarii); proportionale (la profit) Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mica sau mai mare decat cea aparenta, datorita unui sistem de scutiri sau penalizari). Asieta fiscala (modul de asezare al impozitului) reprezinta un grup de operatiuni prin intermediul carora se defineste in fiecare caz in parte forma concreta a impozitului si modul in care se aseaza. Asezarea unui impozit presupune: constatarea si evaluarea materiei impozabile; stabilirea cuantumului impozitului datorat de catre contribuabil; perceperea/incasarea impozitului. Termenul de plata precizeaza data pana la care impozitul trebuie platit . Acest termen are caracter imperativ , astfel ca in cazul nerespectarii sale sunt percepute majorari de intarziere sau se aplica unele sanctiuni cum ar fi : punerea sechestrului pe unele bunuri , vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate .

4

1.3. Impunerea1.3.1. Principiile impunerii Impunerea se realizeaza printr-un asamblu de operatii si masuri ce incearca sa asigure eficienta impozitelor si sa tina cont de respectarea unor principii de baza. Astfel, aceste principii fundamentale ale impunerii sunt3: principii de echitate fiscala; principii de politica financiara; principii de politica economica; principii social-politice ; Principiile de echitate fiscala presupun necesitatea impunerii diferentiate a veniturilor si a averilor , tinandu-se cont de indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii : stabilirea unui minim neimpozabil - adica legiferarea scutirii de impozit , a unui venit minim si a unei averi care permit satisfacerea nevoilor stricte de trai . Desigur , aceasta conditie este aplicabila doar in cazul impozitelor directe , intrucat in cazul impozitelor indirecte calitatea de suportator revine intregii mase a consumatorilor de bunuri sau servicii aflate sub incidenta respectivelor impozite; sarcina fiscala absoluta si relativa a fiecarui contribuabil sa fie stabilita in functie de puterea sa contributiva , ce este dependenta de marimea veniturilor si a averilor impozabile , precum si de situatia personala a subiectului impozitului (singur, casatorit , are mai multi copii sau alte persoane in intretinere ); la o anumita putere contributiva , sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita in comparatie cu sarcina fiscala a altei categorii sociale , iar cea a unei persoane comparativ cu sarcina altei persoane din aceiasi categorie sociala ; impunerea sa fie generala , adica sa cuprinda toti subiectii care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau care detin un anumit gen de averi , cu exceptia celora care se situeaza sub nivelul minim considerat in perioada respectiva ; Principiile de politica financiara cuprind cerintele ce trebuiesc indeplinite de orice impozit nou introdus in practica, cu referire la un randament fiscal ridicat , la o stabilitate si elasticitate acceptabile . De asemenea , se au in vedere tipul si numarul impozitelor de stat pentru formarea veniturilor sale . Randamentul impozitului - se masoara prin raportarea sumei globale colectata intr-un interval dat si cheltuielile facute de autoritatea publica in vederea colectarii acesteia. Conditiile ce trebuie indeplinite de un impozit pentru a avea un randament fiscal ridicat sunt urmatoarele : impozitul sa aiba un caracter universal , adica sa fie platit de toate persoanele fizice si juridice care obtin venituri sau poseda bunuri impozabile ; sa nu existe posibilitati legale sau nelegale de sustragere de la impunere a unei parti din materia impozabila ;

3

Ibidem 2 (Op cit pag 143-145);

5

volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si perceperea impozitelor sa fie cat mai redus ; Stabilitatea impozitelor vizeaza respectarea cerintei mentinerii constante a randamentului impozitelor , fara ca acest randament sa fie influentat de miscarea ciclica a economiei . Altfel spus, randamentul unui impozit nu trebuie s creasc pe msura sporirii volumului produciei i a veniturilor n perioadele favorabile ale ciclului economic i nici s se micoreze n perioadele nefavorabile ale acesteia. Elasticitatea impozitului - presupune ca acesta s poat fi adaptat permanent necesitilor de venituri ale statului, respectiv dac se nregistreaz o cretere a cheltuielilor bugetare, acesta s poat fi majorat, i invers. Din practica fiscal internaional rezult c, de cele mai multe ori, elasticitatea impozitului acioneaz n sensul majorrii acestuia. O problem de politic financiar n materie de impozite o reprezint tipul i numrul de impozite care s fie utilizate pentru procurarea veniturilor necesare statului. n timp, s-au conturat dou concepii: - prima susinnd c un singur impozit reprezentativ este suficient, iar a doua susinnd necesitatea instituirii perceperii mai multor impozite. - a doua , care are si mai multi adepti , este concepia promovrii unui sistem pluralist de impozite care este aplicat n practica fiscal a majoritii rilor lumii, ns alegerea numrului i tipului de impozite difer de la o ar la alta, n funcie de gradul de dezvoltare economic, de tradiii, de rezistena anumitor categorii sociale la introducerea unor impozite noi i de alte criterii luate n considerare de ctre guvernele i organele legiuitoare aflate n exerciiu. Principiile de politic economic vizeaz utilizarea de ctre stat a impozitelor nu numai pentru procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci i pentru ncurajarea sau restrngerea activitii din unele domenii, ramuri sau regiuni economice, pentru reducerea sau creterea consumului unei anumite mrfi, pentru extinderea exportului sau restrngerea importului anumitor bunuri, pentru limitarea inflaiei. Astfel, pentru stimularea activitii unor ramuri sau subramuri economice, se pot adopta anumite msuri de ordin fiscal, cum sunt: reducerea sau scutirea de plata impozitelor indirecte a mrfurilor autohtone, stabilirea unor taxe vamale ridicate la import, reducerea impozitelor directe stabilite n sarcina ntreprinztorilor care i plaseaz capitalurile n ramura sau subramura respectiv, admiterea amortizrii accelerate a capitalului fix din aceste domenii etc. Extinderea relaiilor comerciale cu strintatea poate fi stimulat i prin promovarea unor msuri fiscale cum sunt: - acordarea unor prime pentru export; - restituirea integral sau parial a impozitelor indirecte aferente mrfurilor exportate; 6

- reducerea taxelor vamale la importul anumitor mrfuri i servicii utilizate pentru fabricarea de produse destinate exportului; - scutirea de taxe vamale a importului unor mrfuri sau pentru mrfurile provenite din anumite ri. Restrngerea comerului exterior se poate realiza fie prin utilizarea unor taxe vamale la import cu caracter protecionist, fie prin limitarea accesului n ar a unor mrfuri prin intermediul unor contingente cantitative. De asemenea, contingentele cantitative se pot stabili i n cazul exportului unor materii prime, ncurajndu-se exportul de produse finite. In fine , impozitele se utilizeaza si pentru limitarea sau combaterea inflatiei , prin majorarea indeosebi a taxelor de consumatie , dar si prin introducerea de noi impozite , cum este impozitul suplimentar perceput in cazul depasirii unui anumit nivel al fondului de salarii. Principiile social-politice ale impunerii se refer la faptul c, prin politica fiscal promovat, statele au n vedere i ndeplinirea unor obiective de natur social politic. Prin realizarea acestor obiective, guvernele urmresc s i menin att ncrederea populaiei n politica pe care o promoveaz, ct i influena asupra unor categorii sociale. n acest scop sunt promovate : - anumite faciliti fiscale n favoarea contribuabililor cu venituri reduse sau care au n ntreinere mai multe persoane fr venituri proprii (copii, btrni). - in schimb pentru favorizarea natalitatii , unele state institue anumite impozite speciale n sarcina persoanelor cstorite care nu au copii i celibatarilor; - impozitele indirecte, care prin mrimea lor limiteaz influenele negative asupra sntii oamenilor, a consumului de tutun i buturi alcoolice etc. Principiile impunerii formeaza un sistem unitar , astfel ca cele patru categorii de principii se influenteaza si se conditioneaza in mod reciproc . De aceea organele fiscale trebuie sa aiba in vedere corelarea principiilor prezentate, astfel incat fiscalitatea promovata sa poata raspunde cerintelor presupuse de aceste principii. 1.3.2. Criteriile impunerii In stransa legatura cu realitatea obtinerii de venituri de catre unele persoane fizice sau / si juridice din activitatea desfasurata in mai multe tari sau din detinerea pe averi pe teritoriul mai multor tari , in practica fiscala contemporana se aplica separat sau in diverse combinatii posibile , urmatoarele trei criterii4: criteriul teritorialitatii sau al originii veniturilor sau/si averii; criteriul domiciliului contribuabilului sau al rezidentei ; criteriul cetateniei sau al nationalitatii contribuabilului ; Aceste criterii se aplica in mod diferit de catre un stat sau altul in functie de : interesul vizand stimularea sau ingradirea desfasurarii unor activitati generatoare de venituri impozabile ; nivelul de dezvoltare , structura si particularitatile economiei ; natura si cadrul conventiilor incheiate cu diferite state , inclusiv apartenenta la unele organizatii cu caracter regional;4

Catineanu F, Donath Liliana, Seulean Victoria Finante publice , Ed. Mirton , Timisoara 1997 pag 212-213;

7

luarea in considerare a unor recomandari ale organismekor cu vocatie universala, mondiala . Criteriul teritorialitatii potrivit acestui criteriu , impunerea se efectueaza de catre organele fiscale din tara pe al carui teritoriu s-au ealizat veniturile sau averea , facandu-se abstractie de nationalitatea sau domiciliul beneficiarilor de venit . De exemplu, un cetatean american cu resedinta in SUA , realizeaza un anumit venit anual in Mexic . Conform criteriului teritorialitatii acest venit v-a fi supus impunerii de catre autoriatatea fiscala din statul mexican . Acest criteriu este adoptat, de obicei, de tarile in curs de dezvoltare, care urmaresc in acest fel impunerea tuturor veniturilor realizate pe teritoriul lor de diferitele persoane fizice si juridice , dar nu este exclusa aplicarea sa si de catre tarile dezvoltate , asa cum este cazul SUA sau Franta . Criteriul domiciliului sau al rezidentei conform acestui criteriu, impunerea veniturilor si a averii se efectueaza de catre activitatea fiscala caruia apartine rezidentul , netinandu-se seama de faptul ca acestea sunt obtinute pe teritoriul acelui stat sau in afara lui . Altfel spus, impunerea se aplica de catre statul pe teritoriul carora domicilieaza contribuabilii. De exemplu , un cetatean american , cae obtine venituri in Canada dar domicilieaza in SUA , este supus la plata impozitului de statul american . Acest criteriu este folosit la impunerea veniturilor sau averii de catre tarile dezvoltate, deoarece sunt frecvente situatiile cand persoane fizice or juridice domiciliate aici obtin venituri sau detin averi pe teritoriul alto state . Criteriul nationalitatii potrivit acestui criteriu , statul supune rezidentii sai la plata impozitului pe venit sau avere obtinut in acel stat, indiferent daca locuiesc sau nu in tara lor. Evident , acest criteriu a aparut pe temeiul realitatii ca exista numeroase cazuri cand cetatenii unor tari (de regula dezvoltate ) isi stabilesc , din divese motive, rezidentele in alte tari , iar afacerile proprii se deruleaza in continuare in tara de cetatenie . 1.3.3 Tehnica de impunere

Impunerea se poate realiza in doua metode5 : impunerea in cote fixe ; impuneea in cote procentuale; 1. Impunerea in cote fixe este destul de limitata , deoarece nu aspunde bine cerintei de corelare a sarcinii fiscale cu puterea economica a contribuabilului , fiind utilizata pentru asezarea unor impozite indirecte ( ca de exemplu acciza in suma fixa pentru tigari si alcool ) sau a unor taxe ( in special locale ). Cota fixa = unitatea monetara / unitatea de masurare a impunerii (1.1.)

2. Impunerea in cote procentuale asigura o buna corelare a sarcinii fiscale atat cu puterea economica a contribuabilului , cat si cu situatia sa personala : - impuneea in cote proportionale presupune stabilirea cuantumului impozitului ( I ) cu o aceiasi cota procentuala (c%) indifeent de marimea masei impozabile ( M ):5

Mutascu M,Enache C, Crasneac A, Lobont Oana, Nicolescu Cristina Finante Publice-caiet de seminar , Ed Universitatii de Vest , Timisoara 2008 , pag 88-90;

8

I = c% *M

(1.2.)

Cotele progresive de impunere pot sa opereze atat orizontal , cat si vertical. In cazul progresivitatii orizontale , la venituri impozabile egale ca marime , cota de impozit este diferita in functie de natura venitului impozabil si de categoriile de platitori . In cazul progresivitatii verticale , cotele progresive verticale sunt simple (globale) si compuse (transe de venit): a). Impunerea in cote progresive- presupune variatia cotei procentuale in sensul in care varieaza si volumul materiei impozabile , iar caracteristica acestei modalitati de impunere este partajarea materiei impozabile pe transe , definite intre doua nivele ale volumului acesteia: - impunerea in cote progresive simple presupune aplicarea asupra intregii materii impozabile ( V) a cotei de impozit ( ci) ce ii coespunde in baemul de impozitare ; I = V * ci% (1.3.)

- impunerea in cote progresive compuse presupune dividarea materiei impozabile in mai multe transe conform baremului de impozitare si aplicarea , asupra fiecarei transe astfel obtinute , a cotei de impozit ce ii corespunde in baremul de impozitare , iar insumand impozitele astfel determinate se obtine impozitul final total .I = T1 ci %1 + T2 ci % 2 + ..... + Tn ci % n

(1.4. )

b). Impunerea in cote regresive - consta in faptul ca nivelul cotei de impozit scade o data cu cresterea veniturilor impozabile . 1.3.4. Perceperea impozitelor Perceperea impozitelor reprezint ultima operaiune din cadrul aezrii impozitelor, si reprezinta incasarea impozitelo in folosul statului . Dup determinarea mrimii impozitului, organele fiscale trebuie s aduc la cunotina contribuabililor att cuantumul impozitului datorat statului, ct i termenele de plata a acestuia i ulterior se trece la ncasarea lui. n timp, s-au utilizat mai multe metode de percepere a impozitelor, cum sunt: - strngerea impozitelor si varsarea lor in tezaurul public de ctre unul din contribuabilii fiecarei localiti(primar, cneaz, etc); - ncasarea impozitelor prin intermediul unor concesiuni; - perceperea impozitelor printr-un aparat specializat al statului cunoscut sub denumirea de fisc sau de aparat fiscal. n prezent, s-a generalizat metoda ncasrii impozitelor printr-un aparat fiscal propriu, folosindu-se urmtoarele modalitai6: - direct de ctre organele fiscale de la pltitori; - prin stopajul la surs;6

Ibidem 4 , Op cit ,pag 221-222;

9

- prin aplicarea de timbre fiscale. a) ncasarea impozitelor de ctre organele fiscale direct de la pltitori se realizeaz prin: - prezentarea contribuabilului la sediul organelor fiscale i achitarea impozitului datorat din proprie iniiativ (aceste impozite se numesc portabile); - deplasarea ncasatorilor la domiciliul pltitorilor i ncasarea impozitelor datorate (aceste impozite se numesc cherabile). b) Stopajul la surs - const n reinerea i vrsarea impozitului datorat statului de ctre o ter persoan. Modalitatea este comoda pentru fisc, nu implica mari cheltuieli de percepere . c) Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale i recipise CEC sau Trezoreria Statului- se practic n cazul taxelor datorate statului pentru aciunile n justiie i, de asemenea, pentru taxele privind actele, certificatele i diferitele documente elaborate de notariatele i de organele administraiei de stat. Odata cu perceperea impozitelor are loc stingerea obligatiei fiscale pentru contribuabil. Incetarea ei constitue lichidarea impozitelor.

1.4 Clasificarea impozitelorn practica fiscal internaional ntlnim o diversitate de impozite, care se deosebesc ca form i coninut. De aceea, pentru a identifica uor efectele diferitelor categorii de impozite n plan economic, financiar, social i politic este necesar gruparea acestora pe baza unor criterii tiinifice7: trsturile de fond i form ale impozitelor; obiectul asupra crora se aeaz; scopul urmrit de stat prin introducerea lor; frecvena perceperii lor; instituia care le administreaz. n funcie de trsturile de fond i form, impozitele se grupeaz n: 1. impozite directe; 2. impozite indirecte. 1. Impozitele directe se stabilesc nominal n sarcina unor persoane fizicei/sau juridice, n funcie de veniturile i averea acestora. De regul, n cazul acestor impozite, subiectul i suportatorul impozitului sunt una i aceeai persoan. Pe baza criteriilor care stau la baza aezrii impozitelor directe, acestea se grupeaz n: impozite reale (obiective, de produs) , n aceast categorie se includ: - impozitul funciar; - impozitul pe cldiri; - impozitul pe activiti industriale, comerciale i profesii libere; - impozitul pe capitalul mobiliar sau bnesc. impozite personale (subiective), n aceast categorie se includ: - impozitul pe venituri impozitele pe veniturile persoanelor fizice; impozitele pe veniturile societilor de capital;7

Ibidem 2 Op. cit , pag 155- 159

10

- impozitul pe avere impozitele pe averea propriu-zis; impozitele pe circulaia averii; impozitele pe sporul de avere. 2. Impozitele indirecte care in funcie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupeaz n: taxe de consumaie; venituri care provin de la monopolurile fiscale; taxe vamale; taxe de timbru i nregistrare. n funcie de obiectul asupra crora se aeaz, impozitele sunt: impozite pe venit; impozite pe avere; impozite pe consum (sau pe cheltuieli). n funcie de scopul urmrit de stat prin introducerea lor, impozitele se grupeaz n: impozite financiare instituite de stat n scopul realizrii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumaie etc) impozite de ordine introduse de stat n scopul limitrii unei activiti anume sau n vederea realizrii unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate asupra consumului de alcool i tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping n scopul limitrii importului anumitor mrfuri ce au pre de dumping. Dup frecvena cu care se realizeaz (respectiv se percep la buget), distingem: impozite permanente (ordinare) care se percep cu regularitate (de regul, anual), fiind nscrise n cadrul fiecrui buget public; impozite incidentale (extraordinare) care se instituie n situaii excepionale (cum ar fi, de pild, n situaii de criz i rzboi) i se percep o singur dat, motiv pentru care ele nu sunt nscrise n bugetul public. Dup instituia care le administreaz, impozitele se grupeaz n funcie de tipul statelor n care se instituie i percep, astfel: - n statele de tip federal distingem: impozite federale; impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaiilor; impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau judeelor, ale municipiilor, oraelor i comunelor. - n statele de tip unitar distingem: impozite ale administraiei centrale de stat; impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.

2. Impozite directe

11

2.1 Concept si clasificare Cum le arata denumirea , impozitele directe sunt acele impozite ce se stabilesc nominal n sarcina unor persoane fizice i/sau juridice, n funcie de veniturile i averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere i se percep direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite , fiind impozite individualizate8. Impozitele directe reprezinta principala sursa de venituri a bugetului administratiei centrale de stat in majoritatea tarilor lumii . Impozitele directe constituie forma de impunere nu doar cea mai veche si mai simpla, ci si forma de impunere care poate asigura echitatea fiscala. Caracteristicile impozitelor directe9: sunt nominative : se stabilesc diect pe numele fiecarei persoane fizice si juridice; de regul, n cazul acestor impozite, subiectul i suportatorul impozitului sunt una i aceeai persoan;tocmai de aceea , se spune ca impozitele de acest tip au o incidenta directa asupra subiectului platitor; o caracteristica importanta a impozitelor directe este aceea ca, de regula, acestea au un cuantum si termen de plata ce pot fi precizate in prealabil si, ca atare, pot fi cunoscute din timp de catre contribuabil; se stabilesc pe veniturile si/sau averea persoanelor fizice sau juridice ; efectul lor economic consta in diminuarea veniturilor(scad dupa plata impozitelor); Practica fiscala releva existenta a doua categorii de impozite directe: impozitele reale , fundamentate fara a se tine cont de situatia personala a contribuabilului , si impozitele personale , stabilite in stransa legatura cu starea economico-sociala a subiectului impozabil . Impozitele directe in functie de modul lor de asezare si de obiectul lor se impart ca in urmatorul tabel10: Structura categoriei impozite directe Tabel nr. 2.1 - impozitul funciar - impozitul pe cladiri - impozitul pe activitati economice - impozitul pe capitalul mobiliar - impozitul pe venituile persoanelor fizice - impozitul pe veniturile societatilor - impozit asupra averii propriu-zise - impozit asupra circulatiei averii - impozit aspra cresterii averii

Impozite reale Impozite directe Impozite personale

- impozite pe venit - impozite pe avere

89

www.idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/finante-publice;

Lacrita N.G, Cioponea Mariana Cristina Finante publice si fiscalitate , Ed. Fundatia Romaniei de Maine, Bucuresti 2004 , pag 181-182; 10 Ibidem 4, Op. cit , pag 229;

12

2.2. Impozitele realeImpozitele reale se mai numesc si obiective sau pe produs deoarece se aseaza asupra materiei impozabile , ele ilustreaza prevederi fiscale vechi, fara a se tine cont de situatia subiectului impozitului11 . Aceste impozite se stabilesc n legtur cu deinerea unor obiecte materiale (cum sunt pmntul, cldirile, magazinele etc), precum si asupra capitalului mobiliar . Impozitele reale au cunoscut o larg aplicabilitate n perioada capitalismului premonopolist, dar ele se practic i n prezent n cazul cldirilor, terenurilor ocupate de cldiri, exploatrilor agricole , facand parte din categoria impozitelor locale . In cea mai mare parte, impozitele reale au fost inlocuite cu impozite pe venit si impozite pe avere . In mod concret , in aceasta categorie de impozite se cuprind12 : - impozitul funciar; - impozitul pe cldiri; - impozitul pe activiti industriale, comerciale i profesii libere, - impozitul pe capitalul mobiliar sau bnesc. Impozitul funciar-a fost introdus in practica fiscala a unor tari europene in primele stadii ale dezvoltarii capitalismului, fiind dadatorat de catre toti proprietarii de terenuri . Pentru determinarea marimii acestora, se foloseau criterii care nu puteau servi la stabilirea corecta a capacitatii de plata a contribuabililor platitori , deoarece ele aveau in vedere numai factorii care influenteaza nivelul productiei agricole:suprafetele de teren cultivate si calitatea acestora , marimea arenzii. Introducerea cadastrului a permis determinarea mai exacta a impozitului funciar, in acesta fiind inregistrate atat bunurile funciare existente intr-o localitate, cat si veniturile pe care acestea le produceau, pe baza carora erau stabilite impozitele . Impozitul pe cladiri - a fost instituit in paralel cu impozitul funciar si era perceput de la toate persoanele care detineau in proprietate cladiri . Stabilirea marimii acestui impozit se facea pe baza unor criterii exterioare cladirii , care aveau in vedere : numarul si destinatia data incaperilor, suprafata construita , aspectul exterior al cladirii . Aceste criterii nu erau in masura sa realizeze o impunere echitabila , deoarece nu ofereau o imagine completa asupra obiectului impozabil . Cu timpul, aceste criterii au fost completate si diversificate , fapt care au permis o ajezare mai corecta a acestui tip de impozit . Impozitele pe activitatile industriale , comerciale si pe profesiile liberale- erau stabilite deasemenea in baza unor criterii exterioare, fara a se tine seama de veniturile realizate, de costurile de productie , de capacitatea contributiva a subiectilor platitori . Stabilirea marimii impozitelor avea in vedere marimea numarul salariatilor . Impozitele pe capitalurile banesti erau stabilite in functie de marimea veniturilor sub forma dobanzilor pe care creditorul le incasa pentru imprumuturile acordate sau in11 12

Ibidem 2, Op. cit. , pag 156; Donath Liliana, Finante publice si elemente de administrare a impozitelor Ed. Marineasa, Timisoara , 2004, pag . 142-143;

13

functie de cuantumul venitului sub forma dobanzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul imprumutat . Aceasta modalitate de asezare a impozitului oferea contribuabililor posibilitatea de a se sustrage de la plata impozitelor , intrucat nici debitorii si nici creditorii nu erau interesati sa informeze organele fiscale despre existenta unor raporturi de creditare intre ei . Pin urmare , randamentul fiscal al acestui tip de impozit era scazut. Actualmente , in practica fiscala internationala exista foarte putine impozite reale, majoritatea statelor lumii efectuand de-a lungul timpului complexe operatiuni de cosmetizare a impozitelor reale prin personalizarea acestora .

2.3. Impozitele personaleImpozitele personale se stabilesc asupra venitului sau averii exprimata in forma baneasca (in unitati monetare ), in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului , motiv pentru care sunt cunoscute si sub denumirea de impozite subiective . Trecerea de la impozitele reale la cele personale a fost determinata de mai multe cauze : - nevoia sporita de resurse financiare la dispozitia statului pentru indeplinirea sarcinilor sociale; - aparitia unei surse noi de impunee , salariul, cu mare pondere in veniturile din societate ; - impozitele personale sunt mai eficiente , presupun proceduri de evaluare mai corecte , mai simple, are un randament fiscal mai ridicat comparativ cu impozitele reale ; Impozitele diecte personale constitue o treapta superioaa in evolutia impunerii cupinzand doua grupe de prelevari: - impozitele pe venit; - impozitele pe avere; 2.3.1. Impozitele pe venit A fost introdus pentru prima data in Marea Britanie la inceputul secolului trecut si in cele mai multe tari din Europa la inceputul acestui secol . Impozitele pe venit au fost asimilate in practica in contextul inregistrarii diferentierii veniturilor realizate de diferitele categorii sociale si al distinctiei intre subiectii-persoane fizice si subiectii persoane juridice , in functie de care exista doua categorii de impozite pe venit13 : - impozitele pe veniturile persoanelor fizice; - impozitele pe veniturile pesoanelor juridice; Impozitele pe veniturile persoanelor fizice acest impozit este platit de pesoanele fizice cu domiciliul intr-un stat cat si de catre strainii care realizeaza venituri in acel stat . Obiectul impunerii il constitue venitul , indiferent de forma : salariu, chirie, dividende, venitul liber al profesionistilor, dreptul de autor, dobanda , rente . Acest tip de impozit este platit de persoana fizica care realizeaza una sau mai multe din aceste forme de venit .13

Ibidem 2, Op. cit. ,pag 156;

14

Impunerea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice se realizeaza in doua modalitati14: impunerea separata - in acest caz se impune separat fiecare tip de venit obtinut de persoana fizica in parte , numarul surselor de venit determinand numarul impozitelor calculate. Sistemul impunerii separate prezinta avantajul simplicitatii , preciziei, , insa comporta si o serie de impedimente , cauzate in special de faptul ca are un randament fiscal scazut , genereaza costuri ridicate de aplicare si dezavantajeaza persoanele care au o singura sursa de venit . impunerea globala consta in insumarea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica (indiferent de sursa de provenienta) , si deducerea din rezultatul obtinut a unor sume stabilite reglementat. In final venitul cumulat, astfel corectat, fiind supus impunerii printr-o singura prelevare fiscala, impozitul global. Acest sistem de impunere are o laga raspandire in lume , fiind practicat in multe tari din Europa Occidentala(Belgia, Franta, Italia ). In tara noastra s-a trecut la impozitarea globala incepand de la 1 ianuarie 2000. Avantajele sistemului de impunere globala ofera : - posibiliatea aplicarii progresivitatii impozitarii , - asigura individualizarea fiscala a pesoanelor fizice, - reduce numarul tentativelor de sustragere de la plata ; - confera un randament fiscal ridicat ; Pe cand dezavantajele acestuia se refera la : - imposibiliatea diferentierii sarcinii fiscale pe surse de venit; - volumul mare de munca ; inechitatea pricinuita persoanelor care obtin venituri din mai multe surse. Impozitele veniturilor persoanelor juridice se constitue si se percep in functie de modul oganizarii acestora, ca societati de persoane sau ca societati de capital . in cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimoniul societatii respective. la societatile de capital,impunerea are in vedere structura si repartizarea profitului. Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actionarilor sub forma de dividende (proportional cu participarea lor la capital), cat si la dispozitia societatii pentru constituirea unor fonduri. Aceasta repartizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital si anume15: - se impune mai intai profitul total obtinut de societatea de capital si apoi separat profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende. In acest caz, considerat clasic, partea din profit repartizata actionarilor este impusa de doua ori impozitarii (o data la societate si a doua oara la actionari sau asociati); - se impun numai dividendele, iar partea din profit lasata la dispozitia societatii de capital este scutita de impozit. Practicarea acestei metode este avantajoasa pentru14 15

Mutascu M. I , Finante publice , Ed. Art Press, Timisoara 2005, pag 88; Ibidem 2, Op. cit , pag 157;

15

societatile de capital si vizeaza simularea acestora in plasarea profitului realizat in noi investitii; - se impune numai partea din profit care ramane la dispozitia societatii de capital, iar dividendele repartizate actionarilor nu sunt impuse impozi-tarii. In acest caz se incalca principiul echitatii fiscale, deoarece se exone-reaza de la impunere dividendele realizate de actionari; impunerea separata, mai intai a dividendelor repartizate actionarilor si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de capital. Impozitul pe venitul persoanelor juridice imbraca urmatoarele forme: impozitul pe profit; impozitul pe dividende; impozitul pe venituri din vanzarea activelor Dintre acestea, impozitul pe profit este cel mai important avand in vedere ca profitul este principala forma de venit a societatilor comerciale. In sens, larg profitul reprezinta diferenta dintre veniturile unui agent economic realizate din activitatile pe care le desfasoara si cheltuielile aferente obtinerii lor. Obiectul impunerii este profitul anual impozabil care este reprezentat de diferenta dintre veniturile obtinute de agentul economic intr-un an fiscal si cheltuielile deductibile aferente efectuate. Daca exista si cheltuielile nedeductibile acestea nu pot fi scazute din venituri, ci se insumeaza acestora in vederea determinarii profitului anual impozabil. Determinarea profitului impozabil se face astfel: Pi = Vi Charv + Chnded (2.1.) Unde: Pi= profitul impozabil Vi= venituri impozabile Charv= cheltuieli aferente realizarii veniturilor Chnded= cheltuieli nedeductibile Cheltuielile nedeductibile sunt16: cheltuieli cu impozitul pe profit; dobnzile, majorrile de ntrziere, amenzile, confiscrile datorate ctre autoritile romne; cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lips din gestiune ori degradate. cheltuieli de protocol care depesc limita de 2% aplicat diferenei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile i totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, mai puin cheltuielile cu impozitul pe profit i cheltuielile de protocol; cheltuieli cu deplasarea care depesc de 2,5 ori nivelul legal stabilit; cheltuieli cu TVA aferent bunurilor acordate salariailor sub forma unor avantaje n natur, dac valoarea acestora nu a fost impozitat la surs; cheltuieli nregistrate n contabilitate, care nu au la baz un document justificativ; cheltuieli cu primele de asigurare pltite de angajator n numele angajatului;16

www.wikipedia.ro ;

16

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legal, cu excepia celor create de bnci; cheltuielile de sponsorizare i/sau mecenat i cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; cheltuielile cu serviciile de management, consultan, asisten sau alte prestri de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestrii. Sunt obligai la plata impozitului pe profit contribuabilii din urmtoarele categorii: persoane juridice romne; persoane juridice strine care desfoar activitate prin intermediul unui sediu permanent n Romnia. Cota general de impozitare este de 16%. n cazul n care un contribuabil desfoar activiti de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor, a cazinourilor sau a pariurilor sportive, impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente acestor activiti. n acest caz impozitul va fi 5% din veniturile aferente activitii.

2.3.2. Impozitele pe avere Impozitele pe avere se institue in stransa legatura cu dreptul de proprietate al diferitelor persoane asupra unor bunuri mobile sau imobile . Impozitul pe avere imbraca trei fome principale17: - impozit asupra averii propriu-zise; - impozit asupra circulatiei averii; - impozit asupra cresterii averii. Impozitele asupra averii propriu-zise - au ca obiect, in general, proprietatile imobiliare (terenurile, cladirile, etc) si activul net. Acest tip de impozite se plateste fie din profitul adus de avere, fie din alte venituri ale contribuabilului. In acest ultim caz, spunem ca acesta este un impozit pe substanta averii si se intalneste rar, din cauza ca determina scaderea materiei impozabile, adica a averii respective. O problema esentiala o constituie evaluarea averii. Aceasta poate fi facuta fie pe baza declaratiei contribuabilului, fie potrivit unor documente ce atesta dobandirea averii, fie conform unor norme fixate de autoritatea publica, fie in baza unei expertize. Impozitul asupra circulatiei averii - se plateste ca urmare a trecerii dreptului de proprietate de la o persoana la alta, cu titlu gratuit sau oneros si prin vanzare. Cele cu titlu gratuit sunt: - impozitul pe succesiune- taxa de mostenire se aseaza asupra averii care trece de la o persoana decedata la o pesoana in viata . Cotele acestui impozit sunt mici si varieaza in functie de marimea averii si gradul de rudenie . Impozitul il plateste cel care primeste averea . - impozitul pe donatie : a fost instituit ca o replica la evaziunea impozitului pe succesiune . Obiectul acestui impozit este valoarea bruta a donatiei . Are cote mici si un caracter regresiv . Cotele vor fi in functie de obiectul si motivul donatiei;

17

Morar I. D Introducere in studiul finantelor publice , Ed. Universitatii din Oradea , Oradea , 2001 , pag . 161-163;

17

Impozitul pe vanzare este instituit in momentul in care are loc vanzarea sau cumpararea unei valori mobiliare sau imobiliare . Obiectul acestui impozit este valoarea declarata a averii , iar in unele cazuri valoarea de piata a acesteia . Impozitele speciale pe avere se aseaza pe cresterea valorii averii . Dintre acestea amintim : - impozitul asupra plusvalorii imobilelor : obiectul acestui impozit reprezinta cresteea valorii datorita unor factori independenti de vointa proprietarului . Subiectul impozitului este proprietarul averii , care apare ca si platitor doar in momentul vanzarii imobilului respectiv. Acest impozit se percepe sub forma timbrelor fiscale . - impozitul pe cresterea averii pe timp de razboi : obiectul impozitului este valoarea in plus a averii cu dezavantajul ca materia impozabila este greu de evaluat , dar totusi se bazeaza pe cote progresive . Randamentul impozitului este foarte scazut pentru ca , cotele de impozitare sunt destul de mici , iar cuantumul impozitului este afectat de inflatie , fenomen ce se dezvolta de regula pe timp de razboi , astfel incat plata impozitului se face in moneda depreciata . - impozitul militar este un impozit incidental perceput pe timp de razboi , platit de persoane scutite de a indeplini stagiul militar pe tot timpul desfasurarii razboiului. Obiectul impozitului este averea persoanei respective . Motivul asezarii acestui impozit este acela ca daca persoana respectiva ar fi satisfacut stagiul militar n-ar fi avut timp sa se ocupe de propria sa avere.

3. Impozite indirecte 3.1 Concept si clasificareImpozitele indirecte sunt instituite asupra vanzarii unor bunuri si prestarii anumitor servicii , fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti si sunt suportate de catre consumatorii bunurilo si serviciilor impozabile . Denumirea de indirecte provine de la faptul ca aceste impozite nu se stabilesc direct pe persoana : atunci cand se introduc , nu se cunoaste , nici de organele fiscale si nici de cetateni cine va plati aceste impozite si in ce masura 18. Caracteristicile impozitelor indirecte sunt: nu sunt nominative , adica nu se cunoaste numele contribuabilului care datoreaza debitele fiscale; se percep la vnzarea mrfurilor i serviciilor prin adugarea unor cote de impunere la preurile i tarifele acestora; se ncaseaz de la toate persoanele care cumpr mrfurile i serviciile supuse impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situaia personal a acestora; se stabilesc n cote proporionale asupra preului mrfurilor supuse vnzrii i serviciilor n sum fix pe unitatea de msur a acestora;18

Ibidem 9,Op. cit. , pag. 190-191;

18

se vireaz la bugetul public de ctre productori, comerciani, ns sunt suportate de ctre consumatori, fiind incluse n preurile mrfurilor sau tarifele serviciilor; n acest sens exist o neconcordan ntre pltitorul acestora la buget i suportatorul lor real; mrimea acestora este necunoscut de consumatori, fiind camuflat n preuri sau tarife, fiind numite si impozite invizibile; au un caracter inechitabil, deoarece nu prevd un venit minim neimpozabil, nu cuprind anumite faciliti n cazul celor care au copii sau persoane n ntreinere i, totodat, avantajeaz persoanele cu venituri mari; au un pronunat caracter regresiv, datorit discrepanei dintre mrimea veniturilor diferitelor categorii sociale; utilizarea lor, ca i n cazul impozitelor directe, conduce la scderea nivelului de trai al populaiei, deoarece, prin reducerea veniturilor reale se diminueaz puterea de cumprare a populaiei; un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului si in acelasi timp este si mai putin costisitoare decat impozitarea directa. In functie de forma lor de manifestare , impozitele indirecte se grupeaza in 19: - taxele de consumatie ; - monopolurile fiscale; - taxele vamale ; - taxe fiscale de timbru , de inregistrare ; Schema impozitelor indirecte Tabel nr. 3.1 taxe de consumatie monopoluri fiscale impozite indirecte taxe vamale taxe traditionale - pe produs (accize) - generale pe vanzari(TVA) - asupra productiei - asupra vanzarii - asupra productiei si vanzarii - de import - de export - de tranzit - de timbru - de inregistrare

3.2. Taxele de consumaieCea mai raspandita forma de asezare a impozitelor indirecte o reprezinta taxele de consumatie. Poarta denumirea de taxe dintr-o simpla obisnuinta, in fond acestea sunt impozite in sensul ca sunt obligatorii, nu presupun o contraprestatie si sunt fara o destinatie speciala.2019

Ibidem 4, Op. cit. , pag. 247;

20

www.idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/finante-publice; 19

Taxele de consumatie sunt impozite cuprinse in pretul de vanzare al marfurilor produse si realizate in interiorul tarii . La plata acestora sunt supuse atat bunurile de consum cat si mijloacele de productie . Taxele de consumatie au un camp de aplicare diferit de la tara la tara . In orice caz, randamentul lor fiscal este mare . Se mai numesc si impozite pe consum . Taxele de consumatie se aseaza in doua moduri: fie ca taxa generala pe consum taxa pe valoarea adaugata; fie ca un impozit special asezat numai pe vanzarea anumitor bunuri accizele; 3.2.1 Taxa pe valoarea adaugata(TVA) Forma sub care exista in prezent taxa generala de consumatie este taxa pe valoarea adaugata (TVA). A fost introdusa intaia data in Franta (in 1954) , azi se practica in peste 50 de state de pe toate continentele. Taxa pe valoarea adaugata (impozitul unic incasat fractionat cum mai este denumit) se calculeaza asupra cresterii de valoare, adaugata de fiecare agent economic care participa la ciclul realizarii unui produs , adica impozitul se aplica la valoarea adaugata in fiecare faza a acestui circuit . De aici si denumirea de taxa pe valoarea adaugata. Platitori de TVA sunt toti agentii economici care vand produse, executa lucrari sau presteaza servicii, suportatorii taxei sunt, insa, consumatorii marfurilor respective o data cu cumpararea lor . Cota standard de impozitare este de 19%. Obiectul TVA il constituie , in pincipiu , operatiile cu plata , efectuate in mod autonom de persoane juridice sau fizice 21. Sfera de aplicare: Livrarea de bunuri (comercializarea mrfurilor) Prestri de servicii efectuate pe teritoriul rii Importul de bunuri i servicii Transferul proprietii bunurilor imobile ntre contribuabili, precum i ntre acetia i persoane fizice Serviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau domiciliul n strintate pentru care locul prestrii se consider a fi Romnia. Nu se cuprind in sfera de aplicare a TVA operatiunile privind livrarile de bunuri si prestarile de servicii , rezultate din activitatea specifica , autorizata efectuate de22 : asociatiile fara scop lucrativ, pentru activitatile avand caracter social filantropic ; organizatiile care desfasoara activitati de natura religioasa, politica sau civica; oganizatiile sindicale , pentu activitatile legate direct de apararea colectiva a intereselor materiale si morale ale membrilor lor ; institutiile publice , pentru activitatile lor administrative , sociale ,de aparare, siguranta statului , culturale si sportive ; Regii Autonome Administratia Nationala a Drumurilor din Romania ; Scutiri de TVA23: Spitalizarea, ngrijiirile medicale, i operaiunile strns legate de acestea.21 22

Ibidem 4, Op.cit., pag 251; Ibidem 1, Op.cit , pag 95-96; 23 www.wikipedia.ro;

20

Prestri de servicii de ctre stomatologi i tehnicieni dentari precum i livrarea de proteze dentare Prestrile de ngrijire i supraveghere efectuat de personalul medical i paramedical Transportul bolnavilor i al persoanelor accidentate de ctre entiti autorizate Livrri de organe i snge de provenien uman Activitatea de nvmnt Meditaiile acordate n particular de ctre cadrele didactice Prestrile de servicii legate de practicarea sportului sau a educaiei fizice Serviciile publice potale, activitile specifice posturilor publice de radio si televiziune; 3.2.2. Accizele

Distinct de TVA in toate statele exista taxe speciale de consumatie care "lovesc" numai anumite produse. Accizele sunt aceste taxe speciale de consumatie si se aseaza, de regula, pe vanzarea acestor grupe aparte de produse In prezent, aceste grupe speciale de produse care fac obiectul accizelor sunt reprezentate: de bunurile care dauneaza sanatatii ; de produsele considerate de lux ; Platitorii accizelor sunt agentii economici care importa produsul respectiv pentru vanzare, producatorii sau vanzatorii acestuia. Ca si in cazul TVA, suportatorul este insa, cel care cumpara produsul respectiv, adica consumatorul final24. Acciza se calculeaza de regula in doua moduri, in functie de cum este exprimata cota de impunere pentru fiecare produs accizat in parte. Astfel, cota de impunere poate fi: fie o cota fixa in lei sau in euro pe unitatea de masura specifica (de exemplu pe litru, pe gradul de concentratie, pe cifra octanica etc); fie o cota procentuala care se aplica asupra petului de vanzare; Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, si anume formarea de resurse la dispozitia statului. Cel putin la fel de importanta este insa si motivatia de ordin social a accizelor, prin faptul ca aceste pot fi folosite ca si parghii fiscale pentru controlarea consumurilor, in sensul descurajarii acelora care, spre exemplu, dauneaza sanatatii. Spre exemplu, in tara noastra se platesc accize pentru urmatoarele grupe de produse: alcoolul etilic alimentar, derivatele sale si orice alte bauturi alcoolice; produsele petroliere (exceptie face pacura); produsele din tutun; alte produse si grupe de produse: cafea, bijuterii (cu exceptia verighetelor), autoturisme, parfumuri, blanuri naturale, articole din cristal, ape minerale, armele de vanatoare si de uz individual.

3.3 Taxele vamale24

www.idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/finante-publice;

21

Taxele vamale - sunt impozite pecepute de stat asupa marfurilor la trecerea granitelor vamale ala statului respectiv. Ele sunt o categorie de impozite deosebite, avand rolul de a procura venituri fiscale bugetului, dar si a proteja economia nationala de concurenta straina . Taxele vamale fac parte din sistemul impozitelor indirecte. Nivelul taxelor vamale depinde de nevoia de protecie pe piaa intern. Cuantumul acestora va fi cu att mai ridicat cu ct condiiile de pe piaa intern sunt mai defavorabile fa de cele ale exportatorilor strini. De asemenea, fixarea nivelului taxelor vamale depinde i de diferenele existente ntre costul i preul mrfurilor pe piaa intern i pe piaa extern. n funcie de criteriul folosit, taxele vamale se pot clasifica astfel25: 1. Dup scopul urmrit de ctre stat: - taxe vamale fiscale; - taxe vamale protecioniste. Taxele vamale fiscale au ca singur obiectiv procurarea de venituri la bugetul de stat. Taxele vamale protecioniste vizeaz crearea unei bariere pentru mrfurile strine, prin intermediul creia se urmrete anihilarea concurenei strine pe piaa intern. 2. Dup obiectul impunerii: - taxe vamale de import(statul le percepe cu ocazia intrarii in tara a unor marfuri cumparate pe piata externa); taxe vamale de export ( se institue de obicei fie asupra materiilor prime pentru a detemina prelucrarea acestora in tara , fie asupra semifabricatelor ori produselor finite cu pondere mare in export ; taxe vamale de tranzit ( se stabilesc asupra marfurilor care fac obiectul comertului exterior , cu prilejul trecerii acestora pe teritoriul unei terte tari); 3. Dupa modul de stabilire taxele vamale pot fi: - taxe vamale autonome ( fixate reglementat si opozabile fata de oricare alt stat strain ); - taxe vamale conventionale ( instituite si opozabile fata de un anumit stat, prin consimtamantul acestuia ); 4. Dupa modul de exprimare al taxei intalnim: - taxe vamale ad valorem ( se calculeaza ca procent asupra pretului marfii); - taxe vamale specifice ( se fundamenteaza ca suma fixa pe unitatea naturala de masura a marfii); - taxe vamale mixte ( reprezinta o combinatie a taxelor vamale specifice cu cele advalorem );

25

Ibidem 14, Op.cit. ,pag. 95-96;

22

3.4 Monopolurile fiscale O alta sursa importanta de venituri ale statului26 , care fac parte din categoia impozitelor indirecte , o reprezinta monopolurile fiscale. Statul instituie monopoluri fiscale asupra produciei i/sau vnzrii unor mrfuri ca: tutun, sare, alcool, cri de joc i alte produse specifice. Monopolurile fiscale, n funcie de sfera lor de cuprindere, pot fi: - depline sau totale; - parialesau speciale; Monopolurile fiscale depline se instituie de ctre stat att asupra produciei, ct i asupra comerului cu ridicata ori cu amnuntul a unor mrfuri. n schimb, monopolurile pariale sunt instituite fie numai asupra produciei i comerului cu ridicata, fie numai asupra comerului cu amnuntul. Veniturile realizate de ctre stat de pe urma monopolurilor fiscale sunt formate, pe de o parte, din profitul creat n procesul de producere a acestor mrfuri pe care statul l realizeaz ca orice ntreprinztor -, iar pe de alta, din impozitul direct cuprins n pre, care se ncaseaz de la consumatorii mrfurilor respective. Deoarece numai statul produce sau numai statul vinde aceste mrfuri, el poate stabili un pre n care s fie inclus i un asemenea impozit indirect. Printre rile n care monopolurile fiscale aduc statului ncasri relativ importante, se menioneaz: Italia (asupra tutunului i chibriturilor), Germania (asupra alcoolului sau buturilor alcoolizate), Spania (asupra tutunului i petrolului) i Tunisia. n Romnia monopolurile fiscale se instituie asupra chibriturilor, parial asupra alcoolului i produselor alcoolice, tutunului, timbrelor fiscale, judiciare i potale, Loteriei Naionale, fabricarea si comercializarea armamentului , a munitiilor .a. Acolo unde se utilizeaz monopolurile fiscale, dei aduc venituri importante statului, afecteaz veniturile reale ale consumatorilor. Relaia de calcul a acestui impozit este: I = Pv (Cp + P) unde: I impozitul Pv preul de vnzare stabilit de ctre stat Cp costul de producie P profitul ntreprinztorului 3.5. (3.1.)

Taxele de nregistrare i de timbru

Taxele de timbru reprezint plata serviciilor prestate ori a lucrrilor efectuate de diverse organe sau instituii publice care primesc, ntocmesc sau elibereaz diferite acte, presteaz diferite servicii i soluioneaz anumite interese legitime ale subiecilor. Taxele de timbru au caracter obligatoriu si sunt preluate la bugetul statului cu titlu definitiv, nerambursabil .26

Ibidem 12, Op.cit. pag 182;

23

Cuantumul taxelor de timbru varieaza in functie de natura si complexitatea serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce fac obiectul actului taxabil sau de caracterul si importanta actelor sau faptelor solicitate27. Din acest punct de vedere se disting doua categorii de taxe de timbru : taxe in suma fixa , exprimate in marimi absolute , aplicabile, de regula actelor neevaluabile in bani , dar si celor evaluabile in bani pentru care legea stabileste o taxa in suma fixa ; taxe procentuale, proportionale, progresive sau degresive , aplicabile actelor evaluabile in bani ; Taxele de timbru se percep asupra urmtoarelor categorii de acte i servicii: deschiderea de aciuni i introducerea de cereri la instanele judectoreti exercitarea cilor de atac mpotriva hotrrilor judectoreti cereri pentru eliberarea de copii dup anumite acte pentru soluionarea litigiilor n faa organelor judectoreti prestarea de servicii de ctre notarii publici autentificarea anumitor acte, nregistrarea, rectificarea, i reconstituirea la cerere a actelor de stare civil eliberarea unor acte de identificare i cetenie anumitor autorizaii i a paapoartelor, a permiselor de conducere, vntoare, pescuit, etc. Tabel nr. 3.2

*) Sursa: Ministerul Finanelor Publice

Observatii : - TVA are cretere uoar de la 7,1% din PIB n anul 2005 la 7,3% n anul 2007, ca urmare a procesului de cretere economic i dinamicii consumului; - Accizele nregistreaza o cretere a ponderii n PIB cu aproape un punct procentual, de la 3,4% n anul 2005 la 3,9% n anul 2007; - Taxele vamale vor avea o tendin descresctoare ca raport n PIB, de la o.6 in 2005 la 0.5 in 2007;

27

Ibidem 12, Op.cit., pag 184-185;

24

Bibliografie1. Catineanu F, Donath Liliana, Seulean Victoria Finante publice , Ed. Mirton , Timisoara 1997 ; 2. Doina Leonte, Mariana Cristina Cioponea Finante Publice Ed.Fundatiei Romania de Maine , Bucuresti 2001 ; 3. Donath Liliana, Finante publice si elemente de administrare a impozitelor Ed. Marineasa, Timisoara , 2004; 4. Lacrita N.G, Cioponea Mariana Cristina Finante publice si fiscalitate , Ed. Fundatia Romaniei de Maine, Bucuresti 2004 ; 5. Morar I. D Introducere in studiul finantelor publice , Ed. Universitatii din Oradea , Oradea , 2001 ; 6. Mutascu M. , Finante publice , Ed. Art Press, Timisoara 2005; 7. Mutascu M,Enache C, Crasneac A, Lobont Oana, Nicolescu Cristina Finante Publice-caiet de seminar , Ed Universitatii de Vest , Timisoara 2008 ; 8. Talpos I- Finantele Romaniei vol 1 , Ed. Sedona , Timisoara 1995; 9. www.idd.euro.ubbcluj.ro; 10. www.wikipedia.ro;

25

Click here to load reader

Reader Image
Embed Size (px)
Recommended