Rolul atmosferei în învelișul geografic.

Atmosferă, cuvânt compus de origine greacă desemnează învelișul de aer sau alte gaze al  Pămîntului sau al altui  corp ceresc. Atmosfera  planetei noastre este practic 100 % gazoasă, fiind compusă din aer, conține însă și urme de substanțe solide și lichide  fin divizate. Atmosfera este numită uneori și, simplu, „aer”.Atmosfera de astăzi a Pământului conține molecule diatomice de azot (nitrogen) (N2) în proporție de aproape 4/5 (78,2 %), molecule diatomice de oxigen(O2) (20,5 %), argon(Ar) (0,92 %), dioxid de carbon (CO2) (0,03 %), ozon sau oxigen triatomic (O3) și alte gaze, praf, fum, alte particule în suspensie, etc.Compoziția atmosferei s-a schimbat de-a lungul celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde de ani de când există, de la o atmosfera primitiva la cea actuală, trecând prin mai multe faze intermediare, în decursul cărora ea și-a schimbat nu numai compoziția chimică, dar și alte caracteristici precum densitate, grosime, transparentă și altele.

Părți componenteAtmosfera terestră are o masă de cca 4,9 · 1018 kg și este alcătuită in funcție de temperatură din mai multe straturi, partea superioară a fiecărui strat terminându-se cu o zonă de așa-numită „pauză”:Troposfera între 0 km deasupra munților înalți și 7 km în zona polara  și 17 km la tropice (inclusiv tropopauza). Ea are o grosime medie de ≈11 km (1/600 din raza de 6.371 km a Pământului). Dacă se închipuie un Pământ cu diametrul de 1 m, atunci troposfera ar avea o grosime de numai 0,863 mm. Troposfera constituie aproximativ 90 % din masa totală a atmosferei. Aici, în stratul inferior al atmosferei, au loc fenomenele meteorologice.Stratosfera între 7 - 17 până la 50 km (inclusiv stratopauza)Mezosfera între 50 și 80 km (inclusiv mezopauza)Termosfera numită și „ionosferă” între 80 și 640 km; denumirea de „termo-” este legată de creșterea relativ bruscă a temperaturii cu altitudinea, iar cea de „iono-” de fenomenul de ionizare a atomilor de oxigen și azot existenți, care astfel devin buni conducători de electricitate  și au influență asupra transmisiilor radio.Exosfera  între 500 și 1.000 km până la cca 100.000 km, cu o trecere treptată la spațiul interplanetar.

Atmosfera mai poate fi subîmpărțită și astfel:După procesele fizico-radiologiceIonosferaMagnetosferaOzonosfera(16 - 50 km)HemosferaStratul cu viețuitoareBiosfera (0 - 20 km)După gradul de amestec a gazelor:Homosfera (0 - 100 km)Homopauza (100 - 120 km)Heterosfera (> 120 km)

Omul nu poate trăi în lipsa aerului atmosferic. Prin respiraţie, el inhalează aer din care, la nivelul alveolelor pulmonare, oxigenul trece în sângele arterial, iar dioxidul de carbon din sângele din vene trece în aerul care este apoi expirat.Oxigenul preluat prin respiraţie este fixat pe hemoglobină şi dus cu sângele la diverse ţesuturi, unde participă la procesele de oxidare (ardere) a substanţelor organice, cu degajare de energie. Dioxidul de carbon din sânge are un rol stimulator pentru procesul de respiratie.Precipitaţiile atmosferice provoacă organismului uman stări de disconfort accentuat. La fel şi vântul puternic.Pentru a se apăra de efectele negative generate de parametrii fizici ai aerului atmosferic, omul este nevoit să facă mari eforturi şi mari cheltuieli băneşti şi de muncă, pentru confecţionarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte, pentru construirea locuinţelor şi clădirilor care adăpostesc instalaţiile şi activitâţile umane, cu sisteme de climatizare foarte costisitoare. între aceste cheltuieli, trebuie amintite şi cele pentru irigatii, pentru realizarea şi încălzirea serelor sau pentru realizarea solariilor.De altfel, însăşi diferenţierea teritorială a activităţilor agricole, cu o anumită repartitie a plantelor de cultură şi a anumitor tehnologii agrare, este determinată de variaţia condiţiilor climatice de pe suprafaţa terestră.Însăşi ritmicitatea sezonieră a activităţii în agricultură şi din unele ramuri industriale (de exemplu, în industria zahărului, în cea a conservelor de legume şi fructe etc.) este determinată de climă, prin succesiunea anotimpurilor.La rândul său, şi omul exercită importante influenţe asupra atmosferei. Astfel, prin arderi, el consumâ cantităţi enorme de oxigen din atmosferă şi produce, în schimb, dioxid de carbon. în felul acesta, el contribuie la modificarea compozitiei atmosferei. Faptul în cauză poate provoaca şi o încălzire globală a atmosferei (climatică), datorită rolului termoregulator al dioxidului de carbon.Dar, din diferite activităţi industriale şi din transporturi, omul degaja (deversează) în atmosferă şi alte substanţe, dintre care unele nocive pentru el însuşi şi pentru alte vieţuitoare. Dintre acestea, pot fi menţionate monoxidul de carbon (CO), dioxidul de sulf (SO2), hidrogenul sulfurat (H2S), fluorul, acidul fluorhidric, diverse hidrocarburi etc.Totodată, din arderi sunt împrăştiate în atmosferă enorme cantităţi de fum, iar din unele activităţi industriale sunt deversate diverse pulberi. Particulele solide care se depun la sol sub actiunea gravitaţiei sunt denumite pulberi sedimentabile. Particulele mai fine, care plutesc în atmosferă timp îndelungat, sunt denumite pulberi în suspensie. Particulele foarte fine, care au dimensiuni sub 100 Micrometri, formează aerosoli prin dispersia în aer. Si fumul se încadrează în aerosoli.

Importanța atmosferei

Poluarea atmosfereiSe produce astfel o poluare a atomosferei, care în unele centre urbane sau industriale devine atât de intensâ, încât afectează grav sănătatea oamenilor. Poluarea atmosferei este provocată de activităţile industriale, de transporturi de activităţile agricole, din arderile energetice şi casnice între poluanţii atmosferei se enumeră diferite substanţe gazoase (CO2, CO, SO2, NO2, NH3, H2S, hidrocarburi etc.), pulberi sedimentabile şi în suspensie.Unii dintre poluanţii atmosferei duc la producerea depunerilor acide (ploi acide). Aşa este cazul dioxidului de sulf (provenit de la turnătorii de metale, de la arderea cărbunilor în centrale termoelectrice) şi a oxizilor de azot (rezultaţi din arderea carburanţilor la autovehicule, din arderea lemnului şi a păcurii). Ajunse în atmosferă, aceste gaze duc la formarea de compuşi acizi care sunt antrenaţi la sol de precipitaţiile atmosferice.Ploile acide distrug pădurile, culturile agricole, dăuneazâ unor animale terestre şi acvatice, contribuie la degradarea construcţiilor şi a monu-mentelor etc.

Masuri:Problema poluării atmosferei a apărut şi devenit vizibilă în orizontul internaţional şi global în sec. 20. Aceasta a avut loc datorită intensificării activităţii industriei, exploatării excesive a terenurilor agricole, incendiilor forestiere, sporirii intense a numărului de locuitori şi apariţia unor noi tehnologii care deşi sunt excelente în domeniul său de lucru sunt teribile în protejarea atmosferei. Dacă nivelul de industrializare actual va continua să crească în aceleaşi ritmuri, spre sfîrşitul sec. 21 se preconizează un nivel de poluare al atmosferei cu 1,5 mai înalt decît cel actual. Astfel aerul va deveni dăunător.Poluarea atmosferei cauzată de cele mai sus generează următoarele efecte negative:- ploile acide distrug vegetaţia;- are loc efectul de seră; - sporirea pacienţilor ce suferă de cancer pulmonar;- modificări genetice ale unor organisme;- scăderea longevităţii vieţii în unele regiuni ale globului cu atmosfera înalt poluată;Principala sursă de poluare a atmosferei o reprezintă industria materialelor de construcţii şi transportul.