+ All Categories
Home > Documents > Import Export

Import Export

Date post: 26-Jun-2015
Category:
Upload: elena
View: 2,669 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
86
TEMA: Activitatea de comerţ exterior ca obiect al contabilităţii 1 Esenţa şi conţinutul specific al operaţiunilor de comerţ exterior Comerţul exterior este una din ramurile principale ale economiei naţionale şi cuprinde atît operaţiile de import cu bunuri şi servicii, cît şi activităţile de cooperare tehnico- ştiinţifică cu străinătatea. Importul şi respectiv exportul de bunuri şi servicii contribuie la realizarea Produsului Intern Brut, iar raportul dintre aceste componente influenţează în sens pozitiv sau negativ creşterea economică generală. Diferitele aspecte sociale şi politice ce rezulta din activitatea de comerţ exterior sunt necuantificabile prin sistemul de contabilitate, acestea fiind încadrate în categoria efectelor neeconomice care influenţează pozitiv sau negativ economia unei ţari. Principalele trăsături economico-financiare care caracterizează activitatea unităţilor ce practică comerţ extererior şi care se reflectă direct în contabilitate sunt:1) caracterul economic al activităţii; interferenţa factorului naţional cu cel internaţional a activităţii; diversitatea şi specificitatea activităţii de comerţ exterior; sistemul de finanţare, creditare şi decontare a activităţii. 1)Caracterul economic al activităţii de comerţ exterior se regăseşte în organizarea şi conducerea contabilităţii, iar modelul contabil al acestei activităţi are la bază planul de conturi destinat tuturor unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice. În contabilitatea financiară, formele de realizare a activităţii de comerţ exterior implică, utilizarea unor 1
Transcript
Page 1: Import Export

TEMA: Activitatea de comerţ exterior ca obiect al contabilităţii

1 Esenţa şi conţinutul specific al operaţiunilor de comerţ exterior

Comerţul exterior este una din ramurile principale ale economiei naţionale şi cuprinde atît operaţiile de import cu bunuri şi servicii, cît şi activităţile de cooperare tehnico-ştiinţifică cu străinătatea. Importul şi respectiv exportul de bunuri şi servicii contribuie la realizarea Produsului Intern Brut, iar raportul dintre aceste componente influenţează în sens pozitiv sau negativ creşterea economică generală.

Diferitele aspecte sociale şi politice ce rezulta din activitatea de comerţ exterior sunt necuantificabile prin sistemul de contabilitate, acestea fiind încadrate în categoria efectelor neeconomice care influenţează pozitiv sau negativ economia unei ţari.

Principalele trăsături economico-financiare care caracterizează activitatea unităţilor ce practică comerţ extererior şi care se reflectă direct în contabilitate sunt:1) caracterul economic al activităţii; interferenţa factorului naţional cu cel internaţional a activităţii; diversitatea şi specificitatea activităţii de comerţ exterior; sistemul de finanţare, creditare şi decontare a activităţii.

1)Caracterul economic al activităţii de comerţ exterior se regăseşte în organizarea şi conducerea contabilităţii, iar modelul contabil al acestei activităţi are la bază planul de conturi destinat tuturor unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice.

În contabilitatea financiară, formele de realizare a activităţii de comerţ exterior implică, utilizarea unor metodologii adecvate conţinutului fiecăreia dintre ele, iar în contabilitatea de gestiune a fiecărei forme sau tip de activitate ca o structură care se evidenţiază distinct potrivit nevoilor de gestiune internă.

Sistemul de finanţare, creditate şi decontare –reprezintă principalele modalităţi de asigurare de către unităţile economice a fondurilor necesare desfăşurării activităţii.

Pe calea finanţării se asigură fondurile proprii sub forma capitalului social şi a celorlalte fonduri proprii: rezerve, rezultatului exerciţiului, fondurile proprii cu scop determinat.

Pe calea creditării se asigură completarea necesarului total de fonduri sub forma datoriilor financiare, comerciale sau de altă natură.

Decontarea activităţii de comerţ exterior – are o influenţă deosebită asupra contabilităţii. Acestea se regăsesc în contabilitate sub forma: mijloacelor de plată, instrumentelor de plată şi de credit şi modalităţilor de plată.

Raportul de echivalenţă dintre unitatea monetară a unei ţări şi unităţile monetare ale altor ţări reprezintă cursul valutar sau cursul de schimb.

1

Page 2: Import Export

Sfera operatorilor economici care exercită activitatea de comerţ exterior este mai cuprinzătoare decît aceea a operatorilor interni care exercită exclusiv activităţi de comerţ intern.

În ceea ce priveşte organizarea contabilităţii operaţiunilor de comerţ exterior menţionăm că aceasta este influenţată de următoarele:

1) caracterul economic al activităţii de comerţ exterior,2) diversitatea activităţilor de comerţ exterior,3) sistemul de finanţare-creditare şi decontare a activităţilor de comerţ

Caracterul economic al activităţii de comerţ exterior are ca rezultat crearea de venit naţional, deoarece această activitate se desfăşoară în sfera producţiei destinate comerţului exterior, precum şi a circulaţiei acestei producţii.

Modelul de contabilitate practicat este acela prin care se pun în evidenţă fondurile materiale şi băneşti, consumul acestora pentru desfăşurarea activităţilor de import precum şi pe evidenţierea rezultatelor economice obţinute în urma prestării activităţilor de comerţ exterior.

În acest context în viziunea economistului D.Vişan modelul contabil al activităţii de comerţ exterior are la bază reguli generale ale sistemului contabil al întreprinderii, cadrul contabil general şi anume: obiectivele, condiţiile şi modalităţile de definire a sistemului contabil naţional; convenţiile contabile; metodele de evaluare, documentele de sinteză (definire, reguli de stabilire, modele).

În aplicarea sa sistemul contabil al întreprinderii ia în considerare Planul de Conturi, reguli de funcţionare a conturilor, principiile şi metodologia contabilă prevăzută în SNC şi SIRF.

În plus, prin specificul sau contabilitatea operaţiunilor de comerţ exterior reflectă raporturile economico-financiare dintre operatorii economici ce aparţin unor structuri economice diferite şi astfel uzanţele, cutumele şi normele dreptului internaţional apar în operaţiile contabile ce se execută. În această categorie putem exemplifica preţurile utilizate pentru evaluarea operaţiilor de comerţ exterior de bunuri şi servicii, a condiţiilor de livrare a mărfurilor, a modalităţilor de plată, a sistemului de finanţare etc.

2. Contractul de vînzare - cumpărare, conţinutul, pregătirea şi

executarea. Conditii INCOTERMS

2

Page 3: Import Export

Tranzacţiile de comerţ exterior prezintă forma tranzacţiilor economice internaţionale, care au ca obiect schimbul internaţional de bunuri şi ca bază au interdependenţa dintre ţări din punct de vedere al comerţului.

Operaţiunile de import-export sunt întemeiate în baza contractului de vînzare-cumpărare internaţional.

În sfera tranzacţiilor internaţionale se includ şi operaţiuni combinate, importuri complexe, cooperări internaţionale, precum şi alte operaţiuni legate de încheierea şi derularea de contracte comerciale internaţionale.

Contractul internaţional de vînzare-cumpărare este unul dintre cele mai importante acorduri juridice utilizate în comerţul extern. Acesta este un acord bilateral, prin care una din părţi, numită vînzător, îşi ia obligaţia de a livra celeilalte părţi, numită cumpărător, dintr-o altă ţară, un bun material determinat atît calitativ cît şi cantitativ, într-un anumit loc şi la o anumită dată, contra unei plăţi şi în anumite condiţii.

Încheierea contractului este o etapă responsabilă în realizarea afacerii. Persoanele, care participă la încheierea lui, trebuie să studieze minuţios şi detailat condiţiile părţilor contractante, să aprecieze solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii, cu care se încheie contractul, să cunoască actele normative corespunzătoare, care reglează tranzacţiile internaţionale. Condiţiile contractului sunt analizate de manager general, contabil-şef, jurist şi de alte persoane responsabile.

Din cauza că nu există o lege universală pentru încheierea contractului internaţional, obligaţiile părţilor sunt determinate de legile care le convin: legea din ţara vînzătorului, legea din ţara cumpărătorului, legea dintr-o ţară terţă, reguli şi practici internaţionale.

Marea parte a legislaţiilor prevăd forma scrisă a contractelor. În cazul în care contractul este încheiat între persoane absente, adică prin corespondenţă, apare problema precizării locului şi datei la care s-a efectuat încheierea contractului.

În practica internaţională se folosesc două teorii:1. Teoria recepţiei;2. Teoria emisiei.

Teoria recepţiei . Conform acestei teorii contractul de vînzare-cumpărare se consideră încheiat atunci cînd ofertantul a primit acceptarea. Această variantă este considerată ca teoria informaţiei, deoarece contractul se încheie doar cînd ofertantul a fost informat. Teoria dată este utilizată în Germania, Austria, Elveţia, România şi Republica Moldova.

Teoria emisiei, care prevede ca contractul să fie încheiat în momentul în care acceptarea ofertei a fost expediată prin scrisoare, fax, telegramă, iar locul încheierii contractului dat este sediul acceptatorului. Data încheierii contractului corespunde cu momentul în care destinatarul ofertei acceptă. Această teorie este cel mai des utilizată şi este acceptată de ONU şi de legislaţiile ţărilor ca: S.U.A. Franţa, Marea Britanie, ţările din America Latină.

3

Page 4: Import Export

Conform Codului Civil partea a treia, titlu II, capitolul I, art.666, contractul, în general, este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Părţile contractante pot încheia în mod liber, în limetele normelor imperative de drept, acest contract şi pot stabili conţinutul lui. Acesta se consideră încheiat, dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale.

Astfel, reieşind din definiţia generală a contractului dată de Codului Civil, art.753, contractul de vînzare-cumpărare este actul juridic prin care o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietatea celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. Vînzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vînzare-cumpărare nu este prevăzut altfel.

Condiţia de livrare este înţelegerea contractuală dintre partenerii de contract privind asumarea obligaţiilor acestora pe parcursul dintre livrarea mărfurilor din depozitul exportatorului pînă la sosirea mărfurilor la importator.

În acest context, alegerea şi includerea în contractele comerciale a celor mai favorabile clauze, la un moment dat, atît pentru vînzător cît şi pentru cumpărător, prezintă o importanţă deosebită, relaţiile dintre aceştea fiind guvernate de totalitatea clauzelor stipulate în contractul încheiat, unele dintre acestea fiin convenite în mod special, iar altele alese dintre cele folosite în practica curentă, integrată a comerţului internaţional.

În acest sens Camera de Comerţ Internaţional de la Paris a publicat reguli cu caracter internaţional cunoscute sub denumire de INCOTERMS,încă din 1936, pe măsura dezvoltării comerţului mondial,a modificărilor ce au intervenit în modalităţile de realizare a transportului internaţional şi a modernizărilor ce au caracterizat procesul evolutiv al vieţii economice internaţionale, a revizuit, completat şi sistematizat în mai multe rânduri şi anume în 1953,1967,1976,1980,1990 şi ultima ediţie INCOTERMS-2000.

Regulile INTECOTERMS prevăd denumiri standart şi abrevieri fiecărei condiţii de livrare şi cuprind cheltuieli minime şi maxime care pot fi suportate de vînzător.

Condiţiile de livrare conform INCOTERMS se grupează în 4 familii (grupe) de condiţii, şi anume:

Grupa E, litera E provine de la cuvîntul „EX”.Grupa prevede obligaţii minime pentru vînzător, în sensul că acesta are doar

obligaţia producerii şi punerii mărfurilor contractate (individualizate) la dispoziţia cumpărătorului.

Grupa F, litera F provine de la cuvîntul „Free” (în limba engleză” sau „Franco” (în limba franceză).

Grupa prevede, în general, că vînzătorul nu-şi asumă nici riscul şi nici costurile pentru transportul principal, însă este obligat să predea (să încredinţeze) mărfurile unui cărăuş (transportator) nominat de cumpărător.

Grupa C, litera C provine de la cuvintele „Cost or Carriage” (în limba engleză) sau cout ou port (în franceză).

4

Page 5: Import Export

Grupa prevede (în general) că vînzătorul îşi asumă numai tarifele (costurile) pentru transportul principal, fără a-şi asuma riscurile inclusiv daunele (pierderile) produse mărfurilor, şi nici costurile suplimentare generate de evenimentele produse ulterior, după încărcarea şi expediţia mărfurilor.

Grupa D, litera D provine de la cuvîntul „Delivered” (în engleză), în franceză cuvîntul sinonim fiind „rendu”.

Grupa prevede (în general) obligaţia vînzătorului de a-şi asuma riscul şi tarifele (costurile) transportului principal.

Cele 4 grupe sus-menţionate includ 13 condiţii de livrare, şi anume:I. Categoria "E" - vînzătorul pune marfa în propriile depozite la dispoziţia cumpărătorului:

EXW (Ex Works) - Franco uzina: este condiţia de livrare cea mai comodă pentru vînzător, care trebuie să pună marfa ambalată la dispoziţia cumpărătorului, care este obligat să o încarce pe cheltuiala şi riscul său.

Vînzătorul îşi îndeplineşte obligaţiunile atunci, cînd pune la dispoziţia cumpărătorului marfa ambalată în locul indicat în contract, la depozitul, uzină sau/şi în termenul indicat în contract. Cumpărătorul este obligat să încarce marfa şi s-o transporte la destinaţie, suportînd toate cheltuielile şi riscurile privind distrugerea mărfii. Părţile pot conveni ca vînzătorul să perfecteze documentele de export (licenţe, certificate) pe cheltuiala cumpărătorului.II. Categoria "F" - transportul principal nu este plătit de către vînzător, care remite marfa unui transportator desemnat:

FCA (Free Carrier) - Franco la cărăuş. Conform acestei condiţii marfa, dupa ce a fost vîndută este predată de exportator primului cărăuş, numit de cumpărător, cu taxele de export achitate la locul şi timpul indicat în contract. Indicat este să se stipuleze în contract obligaţia vînzătorului de a încarca şi stivui marfa în containere în mijlocul de transport pe cheltuiala sa, rămînînd în sarcina cumpărătorului cheltuielile cu transportul şi de descărcare şi riscurile de pierdere a mărfurilor.

FAS (Free Alongside Ship) - Franco de-a lungul navei: se poate utiliza numai în cazul transporturilor maritime şi fluviale. Cumpărătorul angajeaza nava, iar vînzătorul aduce marfa în port şi o plasează pe chei de-a lungul navei. Din acest moment riscurile pierderii mărfurilor, taxele de export şi cheltuielile de încărcare şi transportare trec asupra cumpărătorului.

FOB (Free on Board) - Franco la bord: transferul de la vînzător la cumpărător al mărfii, cheltuielilor, formalităţilor şi riscului se face în momentul cînd marfa a trecut balustrada (copastia) vasului. Vînzătorul trebuie să achite taxele de export.III. Categoria "C" - transportul principal este plătit de către vînzător, care suportă

5

Page 6: Import Export

cheltuielile dar nu şi riscurile pe timpul transportului: CFR (Cost and Freight) - Cost şi navlu: vînzătorul angajeaza nava, o încarcă şi o duce în portul de destinaţie convenit. Vînzătorul este obligat să încheie contractul contractul de transport şi să încarce marfa, taxele de export –achitate. Din momentul trecerii mărfurilor la balustradă trec şi riscurile către cumpărător. CIF (Cost Insurance and Freight) - Cost, asigurare şi navlu: pe langă CFRvînzătorul are obligaţia să procure pentru cumpărător, pe contul acestuia din

urma,un contract de asigurare împotriva riscurilor maritime de avariere sau de pierdere

amărfii în timpul transportului. Vînzătorul încheie contractul de transport şi

achităformalitărţile de export. Riscurile trec la cumpărător după încărcarea mărfii

pestebordul navei, iar cheltuielile – după descărcare. CPT (Carriage Paid To) - Transport plătit pînă la: vînzătorul plateşte transportul pînă la destinaţie, îndeplinind formalităţile de export. Riscul trece la cumpărător din momentul transmiterii mărfii la cărăuş. Condiţia poate fi utilizată pentru toate felurile de transport. CIP (Carriage and Insurance Paid To) - Transport şi asigurare plătite pînă la: pe lîngă CPT vînzătorul asigură marfa, în numele şi pe contul cumpărătorului, contra riscurilor minime de avariere şi pierdere.

6

Page 7: Import Export

IV. Categoria "D" - vînzătorul suportă toate cheltuielile şi riscurile pentru livrarea mărfii la locul de destinaţie convenit: DAF (Delivered at Frontier) - Livrat la frontieră: vînzătorul, cu taxele de export achitate, pune marfa la dispoziţia cumpărătorului la frontiera convenită şi îndeplineşte formalităţile de vămuire la import. Riscurile se transmit din momentul predării mărfurilor la frontieră. DES (Delivered Ex Ship) - Livrat franco nava: vînzătorul suportă cheltuielile şi riscurile aducerii mărfii în portul de destinaţie, punînd-o la dispoziţia cumpărătorului la bordul navei, nevămuită pentru import. Riscul în acest moment trece la cumpărător. DEQ (Delivered Ex Quay) - Livrat franco chei: pe lîngă DES, vînzătorul plăteşte vama în ţara cumpărătorului. DDU (Delivered Duty Unpaid) - Livrat vama neplatită: vînzătorul nu plăteşte vama şi celelalte taxe din ţara cumpărătorului, importul îl achită cumpărătorul. DDP (Delivered Duty Paid) – Livrat vama plătită: vînzătorul plăteşte toate taxele şi riscurile care intervin, ducînd marfa la destinaţie ( vînzătorul achită şi importul).

Cantitatea mărfii este exprimată în unităţi de măsură specifice naturii mărfii: bucăţi, metri cubi, metri pătraţi, tone, litri, perechi etc. sau în unităţile complexe specifice uzanţelor locale. În contract se va indica: locul şi momentul determinării cantităţii; modul de determinare a cantităţii: numărare, cîntărire, măsurare; documente ce atestă cantitatea.

Nivelul tehnic şi de calitate. În contractul internaţional un element, care nu trebuie evitat, este şi descrierea parametrilor tehnici şi de calitate a obiectului contractului. Foarte important este ca producătorul de mărfuri, în măsura posibilului, să producă mărfurile pe baza standartelor internaţionale. Astfel trimiterea, în contract, la standartul internaţional defineşte nivelul tehnic şi de calitate a obiectului.

Garanţia calităţii mărfii. Garanţia calităţii mărfii în contract, ca şi nivelul tehnic şi de calitate, joacă un rol important pentru părţile contractante. Astfel se poate de menţionat că sunt două categorii de mărfuri din punct de vedere al necesităţii acordării garanţiei: mărfuri care necesită termene de garanţie şi mărfuri care nu necesită termene de garanţie.

Pentru mărfurile la care, contractual, nu se acordă un termen de garanţie, contractul trebuie să prevadă obligaţia vînzătorului de a elibera un certificate de calitate sau un certificate de analiză. Abaterile calităţii de la cele menţionate în documente trebuie să-l oblige pe vînzător să facă înlocuirile mărfilor, sau remedierile ce se impun sau, după înţelegere, să acorde reducere de preţ. Pentru mărfurile la care se stabileşte termenul de garanţie, în contract se indică termenul dat, precizîndu-se data de la care începe să curgă termenul de garanţie şi data la care acesta expiră, precum şi condiţiile în care se prelungeşte garanţia sau în care încetează.

7

Page 8: Import Export

Ambalajul şi marcarea este un alt element, care poate fi menţionat într-un contract. Vînzătorul este obligat de a asigura un ambalaj corespunzător, care să protejeze marfa pe parcursul transportării acesteia pînă la destinaţie, să marcheze ambalajul în scopul înlesnirii manipulării şi publicităţii comerciale. Pe ambalaj se indică adresa de destinaţie, tipul mărfii şi diferite menţiuni specifice privind fragilitatea mărfii, modul de transportare, de comportare cu acest tip de marfă, modul de păstrare etc. Ambalajele trebuie să fie însoţite de foi de ambalaj pe care numaidecît trebuie să se indice denumirea mărfii. În unele cazuri este necesar de a marca ambalajul cu anumite denumiri, sub formă prescurtată, prin care se determină particularităţile privind calitatea mărfii sau originea lui.

Modul de decontare, care prevede ordinea, stabilită de ambele părţi în comun accord, privind executarea plăţii pentru marfa importată, indicînd aici suma care trebuie să fie achitată şi termenul de plată.

Forţa majoră este unul dintre cele mai importante compartimente ale contractului de vînzare-cumpărare internaţional. El prevede eliberarea totală sau parţială de obligaţia ai ambilor părţi de a răspunde de pierderile apărute în urma calamităţilor naturale, războaielor sau în urma acţiunilor organelor de stat sau a altor situaţii care nu pot fi controlate de părţile contractante. Ca dovadă, în aceste cazuri, servesc certificatele, actele eliberate de organele împuternicite din ţara cumpărătorului sau a vînzătorului.Contractul încheiat este semnat de ambele părţi şi toate modificările ulterioare în condiţiile contractului sunt reflectate într-un proces-verbal şi se anexează la contract. După aceasta participantul activităţii de comerţ organizează evidenţa operativă a îndeplinirii condiţiilor contractului respectiv, ceea ce e necesar pentru asigurarea controlului respectării (graficul de livrări) obligaţiunilor părţilor.

În cazul evidenţei operative manuale se deschide cîte o mapă pentru fiecare contract în parte. Fiecare primire de bunuri materiale de la furnizor străin se înregistrează pe o foaie aparte sau pe o cartelă cu indicarea datei, lunii, precum şi a volumului bunurilor în mărimea naturală şi valorică.

În condiţiile evidenţei automatizate a executării condiţiilor contractuale, toată informaţia necesară se introduce în memoria computer-lui în baza documentelor primare privind primirea bunurilor materiale. Controlul periodic asupra îndeplinirii obligaţiilor contractuale se efectuează în regim automatizat prin compararea volumului efectiv al importului de bunuri cu volumul stabilit de contract.

8

Page 9: Import Export

Interpretarea termenilor comerciale INCOTERMS-2000

Costuri

7uCondiţiile de bază

Indi

vidu

aliz

are,

am

bala

rea

Încă

rcar

ea (

cam

ion,

va

gon)

. Înc

ărca

re

cont

aine

r la

uzi

nă s

au în

an

trep

ozit

ple

care

Dep

lasa

re/a

prop

iere

de

port

, aer

opor

t, te

rmin

al

plat

form

a de

gru

paj:

te

rmin

al d

e pl

ecar

e

For

mal

ităţ

i vam

ale

de

expo

rt

Tra

nsbo

rdar

e (t

rece

re)

în

inci

nta

port

uară

, ae

ropo

rtua

ră, p

latf

orm

ă,

depo

zit d

e gr

upaj

, te

rmin

al d

e pl

ecar

e

Tra

nspo

rt p

rinc

ipal

Asi

gura

re /

tran

spor

t

Uti

liza

re/p

asaj

inci

nta,

po

rtur

i, ae

ropo

rtua

re,

depo

zit /

pla

tf. d

e gr

upaj

, te

rmin

al s

osir

e

For

mal

ităţ

i vam

ale

de

impo

rt (

drep

turi

şi t

axe)

Dep

lasa

re la

dom

icil

iu

sau

antr

epoz

it s

osir

e

Des

cărc

are

la d

omic

iliu

(u

zină

) sa

u an

trep

ozit

so

sire

VP

= V

înza

re la

ple

care

VS

= V

înza

re la

sos

ire

M =

Tra

nspo

rt m

arit

imT

= T

rans

port

tere

stru

MM

= T

rans

port

cu

oric

e m

odal

itat

e

EXW □ □ □ □ □ □ □ □ □ □VP

MM

FCA □ □ □ □ □ □ □ VP MMFAS □ □ □ □ □ □ □ VP MMFOB □ □ □ □ □ □ □ VP MCPT □ □ □ □ □ VP MMCFR □ □ □ □ □ VP MCIP □ □ □ □ VP MMCIF □ □ □ □ VP MDAF □ □ □ □ VS TDES □ □ □ □ VS MDDU □ □ VS MMDDP □ VS MMDEQ □ □ □ VS M

costuri în sarcina vînzătorului □ Costuri în sarcina cumpărătorului

9

Page 10: Import Export

Tema: Reglementarea activităţii de comerţ exterior 1. Cadrul legal aferent desfăşurării operaţiilor de comerţ exterior2. Regimurile vamale utilizate in activitatea de comerţ exterior.3. Instrumentele de politica comerciala de natura tarifara (vamala).

- 1 -Trecerea de la economia centralizat planificată la economia de piaţă a avut ca

efect schimbarea radicală şi a sistemului contabil al întreprinderii. În acest context menţionăm că s-au schimbat atît regulile generale ale sistemului contabil (obiectivele contabile, metodele de evaluare, definirea rapoartelor financiare, a regulilor de prezentare a acestora), cît şi regulile şi instrumentele de aplicare, respectiv Planul de Conturi, reguli de funcţionare a conturilor, metodologia de înregistrare a operaţiilor contabile; totodată s-au introdus treptat noi conturi, noi principii şi reguli ce vizează latura aplicativă a sistemului contabil al întreprinderilor.

Sistemul contabil practicat în Republica Moldova are la bază Legea contabilităţii, Standardele Naţionale de contabilitate. În acest mod contabilitatea întreprinderilor din Republica Moldova asigură informaţii de înaltă calitate ce răspunde următoarelor cerinţe:

- să fie transparenţă pentru utilizatori;- să fie comparabilă pentru perioadele pentru care este realizabilă; - informaţiile să fie generate de un cost care să nu depăşească

beneficiile aşteptate de utilizatori. Contabilitatea ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea,

cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice, ea asigurînd înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atît pentru cerinţele interne ale acestora, cît şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate.

Republica Moldova este un participant activ la viaţa comercială externă. Acest mijloc esenţial de realizare a circuitului mondial de valori materiale şi intelectuale se concretizează în ansamblul operaţiunilor şi activităţilor avînd ca obiect schimbul de mărfuri, lucrări, servicii la scară internaţională.

Astfel, în scopul supravegherii şi perfecţionării mecanismului de reglementare a comerţului exterior s-au întreprins măsuri concrete pentru crearea

10

Page 11: Import Export

unui cadru juridic adecvat. Aşadar, cunoaşterea actelor normative devine unul din factorii cei mai importanţi ai operaţiunilor de import.

Actele normative ale Republicii Moldova ce reglementează operaţiunile comerţului exterior pot fi grupate în :

- acte legislative cu caracter general. - acte legislative ale Departamentului Vamal: - acte legislative ale Ministerului Finanţelor:- acte legislative ale BNM:- acte legislative internaţionale:

Principalele documente normative ce ţin de organizarea contabilităţii operaţiunilor de import sînt:

- Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007.- S.N.C. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale” ;- S.N.C. 21 „Efectele variaţiilor cursurilor valutare”;

Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe nr. 1031-XIV din 08.06.2000 vizează modul de antrenare în această activitate a persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova şi din alte ţări, drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile în acest domeniuale autorităţilor publice.

Conform art.6 al legii indicate participanţii la activitatea comercială externă pot fi atît persoane juridice cît şi fizice, înregistrate în modul stabilit, cît şi autorităţile administraţiei publice locale.

Statul îşi realizeză obiectivele sale prin:- Promovarea unei politici unice în domeniul comerţului exterior

ca parte componentă a politicii externe a Republicii Moldova; - Centralizarea sistemului reglementării de stat a activităţii

comerciale externe şi exercitarea controlului asupra acestei activităţi;- Protecţia de stat a drepturilor şi intereselor legitime, inclusiv a

secretului comercial, ale participanţilor la activitatea comercială externă;

- Liberalizarea schimbului internaţional.Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451-XV din 30.07.2001

stabileşte tipurile şi modul de eliberare a licenţelor pentru unele genuri de activitate şi îşi extinde acţiunea asupra tuturor agenţilor economici din Republica Moldova, indiferent de tipul lor de proprietate, subordonare departamentală şi locul de înregistrare. Legea menţionată defineşte noţiunea de licenţă drept un act oficial, eliberat de autoritatea pentru licenţiere ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă determinată, genul de activitate indicat în aceasta, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere.

Procedurile naţionale în materie de licenţă de import pot afecta în mod negativ fluxul importurilor, în special dacă aceste proceduri nu sunt transparente sau dacă acestea întîrzie în mod nejustificat eliberarea licenţelor.

Legea R.M. cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997 şi cu modificările legii nr.11-XV din 17 februarie 2005 stabileşte modul de aplicare a tarifului vamal la mărfurile introduse pe/sau scoase de pe teritoriul RM, regulile de

11

Page 12: Import Export

supunere a acestor taxe vamale precum şi metodele de determinare a valorii în vamă şi a ţării de origine a mărfurilor.

Hotărîrea despre aprobarea regulamentelor cu privire la aplicarea regimurilor vamale nr. 207 din 26 februarie 2003 prevede tipurile de regimuri vamale condiţiile plasării mărfurilor în regimurile vamale, particularităţii achitării drepturilor de import.

Un rol important în activitea de comerţ exterior îi revine şi Codului Fiscal. Conform art.100 al Codului Fiscal valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor în vamă, determinată în conformitate cu legislaţia vamală, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia taxei pe valoare adăugată. În conformitate cu prevederile art.101 persoanele juridice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită TVA pînă la momentul prezentării declaraţiei vamale şi introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova.

Legea Contabilităţii nr.426-XIII din 04.04.1995 prevede modul de întocmire a documentelor primare, reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de import în valută naţională

S.N.C. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale” prevede formarea costului mărfurilor importate care cuprinde valoarea cumpărăturilor, taxele vamale şi cheltuielile de transport legate nemijlocit de achiziţionarea mărfurilor şi alte impozite (cu excepţia celor care ulterior urmează a fi restituite întreprinderii de către organele fiscale).

S.N.C. 21 „Efectele variaţiilor cursurilor valutare” determină regulile de contabilizare a operaţiunilor în valută străină şi a modului de reflectare a diferenţelor de curs valutar. Diferenţele de curs apărute ca rezultat al modificărilor în cursul valutar între data efectuării operaţiunii în valută străină şi data achitării creanţelor şi datoriilor referitoare la aceasta se constată ca venituri sau cheltuieli ale întreprinderii în perioada în care au apărut.

Reglementarea valutară pe teritoriul RM este efectuată în baza Regulamentului privind reglementarea valutară pe teritoriul RM aprobat prin hotărîrea Consiliului Administraţiei al BNM din 13 ianuarie 1994 cu toate modificările ulterioare. Acest document stabileşte modul de efectuare a decontărilor prin virament.

Totodată, pentru menţinerea suveranităţii şi asigurării securităţii economice a statului şi a agenţilor economici, pentru asigurarea respectării riguroase a standardelor şi normelor de calificaţie necesare, se acordă o atenţie deosebită licenţierii unor genuri de activitate. Din acest motiv, în continuare, autorul tezei va acorda atenţie anume acestui aspect al activităţii comerciale externe a Republicii Moldova, din punct de vedere al reglementării normative.

În art.2 al Legii privind licenţierea unor genuri de activitate nr.451-XV din 30.07.2001, se defineşte noţiunea de licenţă ca fiind un act oficial, eliberat de autoritatea pentru licenţiere, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura pentru o perioadă determinată, genul de activitate indicat în acesta, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere. Condiţiile de licenţiere reprezintă totalitatea cerinţelor şi condiţiilor stabilite, a căror respectare este obligatorie pentru

12

Page 13: Import Export

solicitantul şi titularul de licenţă la desfăşurarea genului de activitate licenţiat. Formularul de licenţă este un document de strictă evidenţă. Formularele tipizate au serie şi numerotare continuă. Tipul formularului de licenţă şi al anexei la acesta se aprobă de Guvern.

Licenţa conţine următoarele elemente:- denumirea autorităţii de licenţiere;- seria, numărul şi data eliberării licenţei;- denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului

de licenţă întreprindere sau organizaţie, persoană fizică sau juridică ori numele, prenumele şi adresa titularului de licenţă persoană fizică;

- data şi numărul cerificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei, codul lor fiscal ori seria şi numărul buletinului de identitate, codul fiscal al persoanei fizice;

- genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa;

- termenul de valabililitate a licenţei;- semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului

acestuia autentificată prin aplicarea ştampilei acestui organ.Anexa la licenţă este parte integrantă a acesteia şi conţine toate condiţiile de

licenţiere. Licenţele eliberate sunt valabile pe întreg teritoriu al Republicii Moldova şi peste hotarele ei, în corespundere cu acordurile internaţionale la care face parte. Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare începînd cu ziua primirii documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei. Titularul de licenţă nu are dreptul să transmită licenţa sau copia de pe aceasta altei persoane.

În art.8 al Legii privind licenţierea unor genuri de activitate, sunt enumerate 49 genuri de activitate supuse licenţierii. Referindu-ne la activitatea comercială externă, putem menţiona 9 genuri de activitate pentru desfăşurarea cărora este nevoie de licenţă, stipulate în art.8:

- importul alcoolului etilic; importul producţiei alcoolice şi a berii;- importul tutunului, a tutunului fermentat şi a produselor din tutun;- importul produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor;- activitatea legată de importul, exportul, surselor de radiaţii ionizate şi

a materialelor radioactive, inclusiv a deşeurilor radioactive ;- importul substanţelor şi materialelor chimice toxice, articolelor şi

produselor chimice de menaj; importul,şi/sau exportul, reexportul substanţelor care distrug stratul de ozon, precum şi al echipamentelor şi produselor ce conţin asemenea substanţe;

- importul şi/sau exportul armamentului şi muniţiilor, armelor de vînătoare, de tir, de instrucţie, de decoraţie, de colecţie şi de autoapărare;

- importul materialelor explozive;- importul, exportul mijloacelor criptografice şi tehnice de prorecţie a

informaţiei, dispozitivelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei;

- importul benzinei, motorinei şi gazului lichefiat.

13

Page 14: Import Export

Art. 18 al aceleeaşi legi stabileşte taxa pentru licenţă, care variază de la un gen de activitate la altul. Totodată, unele taxe sunt stabilite în anexa la Legea privind licenţierea unor genuri de activitate. Taxele pentru licenţă nu sunt rigide ci pot fi modificate în dependenţă de politica economică a statului. De exemplu, pentru importul alcoolului etilic; importul şi/sau comercializarea angro a băuturilor alcoolice şi a berii importate, taxa pentru licenţă este de 40000 lei, iar pentru importul articolelor din tutun - de 20000 lei.

În afara legilor sus menţionate, sunt elaborate şi alte acte normative care reglementează licenţierea operaţiunilor de comerţ exterior. Astfel, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova la 28 decembrie 1998 a aprobat „Regulamentul cu privire la modul de eliberare a licenţelor pentru importul articolelor din tutun, băuturilor alcoolice şi comercializarea lor angro”. În acest Regulament sunt expuse unele condiţii cărora trebuie să corespundă agentul economic, documentele necesare a fi prezentate la Ministerul Finanţelor pentru a obţine licenţa:

- cerere pentreu eliberarea licenţei;- certificat de atribuire a codului fiscal;- certificat de înregistrare ca plătitor de TVA;- statutul, Contractul de Constituire în original;- documentele eliberate de Inspectoratul Fiscal, respectiv ce confirmă

lipsa datoriilor la buget; - contractul de distribuţie încheiat cu producătorul etc.

Conform anexei nr.2 „Lista genurilor de activitate care se practică în bază de licenţă” la Legea privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate nr. 332-XIV din 26.03.1998, importul şi comercializarea cu ridicata a băuturilor alcoolice şi a articolelor din tutun este eliberată de Ministerul Finanţelor. În această anexă este prezentată nu doar lista tuturor activităţilor ce se practică în bază de licenţă, ci şi organele abilitate în eliberarea lor.

Întrucît este necesară o continuă perfecţionare a politicii economice a statului, sunt elaborate noi acte, hotărîri, decrete menite să îmbunătăţească şi activitatea agenţilor economici, respectiv să simplifice şi să optimizeze procedura de licenţiere. Astfel, a fost aprobat Ordinul Ministerului Economiei şi Camerei de Licenţiere privind condiţiile de licenţiere şi listele documentelor suplimentare, ce se anexează la cererile de eliberare a licenţelor pentru unele genuri de activitate nr.77-g din 10.19.2004.

În continuare vor fi prezentate unele condiţii de licenţiere pentru importul alcoolului etilic; importul şi/sau comercializarea angro băuturilor alcoolice şi a berii importate:

- desfăşurarea activităţii licenţiate în conformitate cu cadrul legislativ şi normativ;

- marcarea obligatorie a producţiei alcoolice importate cu timbre de acciz;

- respectarea volumelor importate de alcool etilic stabilite de licenţă;- onorarea de către titularul de licenţă a obligaţiunilor fiscale;- respectarea documentaţiei normativ-tehnologice la păstrarea şi

comercializarea producţiei alcoolice şi a berii importate;

14

Page 15: Import Export

- respectarea normelor sanitaro-epidemiologice şi antiincendiare;- depozitarea alcoolului etilic importat numai în depozite-tip de păstrare

a alcoolului etilic etc. Lista documentelor suplimentare ce se anexează la cererea de eliberare a

licenţei:- copia actului de proprietate asupra încăperilor pentru depozite

specializate;- copia documentului ce confirmă volumul de import al alcoolului etilic,

coordonat cu Departamentul Agroindustrial „Moldova-Vin”;- prognoza sortimentului producţiei alcoolice planificate spre

comercializare. Obiectivul acestui ordin este de a promova politica economică a statului şi

a asigura respectarea legislaţiei în domeniul licenţierii. În scopul asigurării unor condiţii optime pentru importul unor produse de

importanţă naţională, sunt aprobate diferite regulamente. La 2.02.1999 Guvernul Republicii Moldova a aprobat Hotărîrea cu privire la măsurile de reglementare a importului, transportării, stocării şi comercializării produselor petroliere împreună cu anexa „Regulamentul cu privire la modul de evidenţă şi controlul asupra importului, transportării, stocării şi comercializării produselor petroliere, perceperii accizelor şi altor plăţi în buget de ola agenţii economici.” La 15 07.2005 a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului „Regulamentul privind condiţiile generale de import/export şi tranzit al energiei electrice”.

Aceste hotărîri, precum şi altele similare, scot în evidenţă aspecte importante legate de operaţiunile de comerţ exterior, ceea ce ar trebui să ofere un anumit grad de siguranţă agenţilor economici rezidenţi în relaţiile lor cu „restul lumii”.Totodată, actele normative referitoare le licenţierea operaţiunilor de comerţ exterior conţin articole ce reglementează situaţiile care necesită suspendarea şi retragerea licenţei.

Drept temei pentru suspendarea licenţei servesc: - nerespectarea de către titularul de licenţă a prescripţiei privind lichidarea încălcărilor condiţiilor de licenţiere în termenul stabilit; - pierderea parţială sau temporară de către titularul de licenţă a capacităţii

de desfăşurare a genului de activitate licenţiat; Licenţa poate fi retrasă din mai multe motive: -cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia; -depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de licenţiere; -desfăşurarea ilicită de titularul de licenţă a altei/altor activităţi supuse licenţierii fără a deţine,însă, licenţa respectivă. Titularul de licenţă poate redobîndi licenţa urmînd insrucţiunile stipulate în

acele legislative ce reglementează acest domeniu de activitate. Din cele expuse, reiese că atît scopul licenţierii operaţiunilor de comerţ

exterior cît şi în general a emiterii de acte legislative şi normative este de a asigura egalitatea drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor,

15

Page 16: Import Export

organizaţiilor, persoanelor fizice, protecţia intereselor legale a cetăţenilor precum şi asigurarea securităţii economice a Republicii Moldova.

- 2 -Orice activitate de comerţ exterior necesita dirijarea de către stat a acestui gen de activitate. Unul din factorii principali utilizaţi de stat este reglementarea vamală. La 17.02.2008 Parlamentul RM a aprobat legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.XV MO nr.46-50 din 25.03.2008 prin care s-au operat un şir de modificări esenţiale în legislaţia vamală privind determinarea destinaţiilor vamale şi a regimurilor vamale în cadrul acestora, reanimarea depozitelor provizorii, reglementarea obligaţiei vamale separat de cea fiscală.Prin această modificare au fost introduse standardele vamale europene şi în RM.Totodată au fost concretizate şi caracterizate regimurile vamale. Regimul vamal reprezintă totalitatea reglementărilor vamale care determină statutul mărfurilor şi mijloacele de transport în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi destinaţia mărfurilor. Standardele legislaţiei comunitare şi codul vamal al RM disting următoarele regimuri vamale: 1. regimuri vamale definitive care includ: a) importul b) exportul 2. regimuri vamale suspensive: a) tranzit b) antrepozit vamal c) perfecţionare activă (cu suspendare) d)transformare sub control vamal e) admitere temporară f) perfecţionare pasivă Regimurile vamale definitive sunt operaţiuni de o singură dată prin care mărfurile se scot din supraveghere vamală şi se pun în circulaţie liberă necondiţionată fie pe teritoriul vamal, fie în afara acestuia cu aplicarea dreptului de import sau de export şi măsurile de politică economică respective. Caracterul definitiv este conferit acestui tip de regim de faptul că procedura de vămuire prevede încasarea obligatorie a dreptului de import sau de export. O altă trăsătură a regimurilor definitive este încheierea acestora care se face numai prin acordarea liberului de vamă şi punerea mărfurilor respective în circulaţie necondiţionată.În consecinţă, un regim vamal definitiv nu poate figura ca un regim vamal precedent şi nu poate fi continuat de un alt regim vamal. În acest context reimportul sau reexportul mărfurilor sunt proceduri vamale care încheie alte regimuri decât cele definitive. Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar care au drept efect suspendarea temporară sau parţială a drepturilor de import sau de export. Pe toată perioada aflării mărfurilor sub regim vamal suspensiv, acestea se află sub supraveghere vamală, iar autorizarea regimului vamal suspensiv se admite numai în caz când organele vamale pot asigura supravegherea şi controlul acestui

16

Page 17: Import Export

regim.Prin autorizaţia emisă, organul vamal fixează termenii şi condiţiile de derulare şi încheiere a regimului vamal suspensiv. Termenul de încheiere a regimului vamal suspensiv poate fi prelungit de către organul vamal care a autorizat regimul, sau în caz de refuz, de organul ierarhic superior la cererea scrisă, argumentată a titularului operaţiunii depusă în cadrul termenului acordat iniţial. De menţionat că cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv sunt suportate de titularul operaţiunii. În vederea acordării unui regim vamal suspensiv, organele vamale vor solicita constituirea unei garanţii pentru a asigura achitarea oricărei obligaţii ce poate apărea. Regimurile vamale suspensive cu excepţia tranzitului se încheie prin clasarea sub o altă destinaţie vamală fie a mărfurilor iniţiale fie a produselor compensate sau transportate. IMPORTUL- regim vamal în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal şi primesc statutul de mărfuri puse în liberă circulaţie după ce sunt plătite drepturile de import şi sunt aplicate măsurile de politică economică. În cazul importului în unele cazuri poate fi acordată o reducere sau o scutire de taxe vamale ceea ce se numeşte tratament tarifar preferenţial .De acesta pot beneficia unele categorii de mărfuri în funcţie de originea acestora potrivit acordurilor internaţionale la care RM este parte.O procedură importantă în cazul importului este constatarea originii mărfurilor. Organul vamal constată originea mărfii în baza următoarelor criterii: a) mărfurile obţinute în totalitate într-o ţară; b) mărfurile obţinute printr-o prelucrare sau transformare suficientă într-o ţară.Originea mărfii trebuie confirmată prin certificatul de origine eliberat de organele ţării abilitate de aceasta. EXPORTUL-regim vamal în care mărfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal fără obligaţia reintroducerii lor pe acest teritoriu.Sunt admise la export mărfurile produse în ţară precum şi cele importate şi puse în liberă circulaţie anterior cu excepţia mărfurilor care sunt puse unor măsuri de restricţie în cadrul politicii economice.Exportul se efectuează cu condiţia onorării drepturilor de export şi instrumentele de politică economică. Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile să fie scoase de pe teritoriul vamal în aceeaşi stare care se aflau la data înregistrării Declaraţiei de export cu excepţia pierderilor naturale aferente transportării mărfurilor. Mărfurile autohtone pot fi exportate temporar în caz în care urmează a fi reintroduse în ţară fără a suferi vreo modificare cu excepţia uzurii normale sau a pierderilor naturale. Organul vamal fixează termenul în care mărfurile trebuie să fie reintroduse sau să fie plasate sub o altă destinaţie vamală.Termenul dat nu trebuie să depăşească 3 ani. El poate fi prelungit în unele cazuri temeinic justificate de către guvern în fiecare caz separat. Exportul poate fi plătit definitiv şi temporar. TRANZITUL-regim vamal în care mărfurile sunt transportate pe teritoriul vamal sub supraveghere vamală de la un organ la altul fără perceperea drepturilor de import şi export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică. Timpul tranzitului se stabileşte de organul vamal, dar nu poate depăşi 8 zile de la data trecerii frontierei vamale. Titularul regimului vamal de tranzit este persoana sub

17

Page 18: Import Export

responsabilitatea căreia are loc operaţiunea de tranzit. El este obligat să depună la organul vamal de plecare o declaraţie vamală de tranzit. Nu pot fi plasate sub regim vamal de tranzit mărfurile interzise de legislaţia RM. Pentru a fi plasate sub regim vamal de tranzit, mărfurile trebuie să întrunească următoarele condiţii:

1. să nu fie utilizate în alte scopuri decât cele de tranzit;2. să fie transportate la organul vamal de destinaţie în termenii stabiliţi de

organul vamal de plecare.În cazul în care titularul operaţiunii de tranzit efectuată cu transportul său propriu nu poate garanta respectarea legislaţiei vamale, organul vamal este în drept să acorde regim vamal de tranzit cu condiţia respectării unor anumite cerinţe (înzestrarea corespunzătoare a mijlocului de transport, sau efectuarea transportului de mărfuri de către un alt transportator, sau cu însoţire vamală). Cheltuielile suplimentare aferente acţiunii date vor fi suportate de transportator.Regimul vamal de tranzit se încheie atunci când mărfurile împreună cu documentele însoţitoare sunt prezentate la organul vamal de destinaţie în starea iniţială cu excepţia pierderilor naturale. ANTREPOZIT VAMAL- locul aprobat de organul vamal şi aflat sub supravegherea acestora unde pot fi depozitate mărfurile şi anume:

1. a mărfurilor streine fără aplicarea drepturilor de import şi a măsurilor de politică economică;

2. a mărfurilor autohtone destinate exportului.Deţinătorul de antrepozit vamal este numit antrepozitar , care este o persoană juridică , administrează şi gestionează antrepozitul vamal. Sub regimul de antrepozit vamal pot fi plasate orice mărfuri cu excepţia celor prevăzute de legislaţia RM. Antrepozitul vamal poate fi privat sau public. Antrepozitul vamal public este disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor. Antrepozitul vamal privat este destinat exclusiv depozitării mărfurilor de către antrepozitar. Pentru a deschide un antrepozit vamal este nevoie de autorizaţie. În vederea obţinerii autorizaţiei solicitantul trebuie să depună în scris o cerere care să conţină informaţia necesară pentru acordarea autorizaţiei şi în special să demonstreze că există o raţiune economică pentru antrepozitare. Autorizaţia se eliberează numai persoanelor juridice din RM. Mărfurile plasate sub regim vamal de antrepozitare pot fi supuse următoarelor operaţiuni:

1. de asigurare a integrităţii lor;2. de pregătire cu acordul organului vamal spre vânzare şi transportare.Operaţiunile sus menţionate nu pot modifica parametrii tehnici de calitate a mărfurilor. PERFECŢIONARE ACTIVĂ- regim vamal ce permite ca mărfurile să fie utilizate pe teritoriul RM în una sau mai multe operaţiuni de prelucrare şi anume:

1. mărfurile streine destinate scoaterii de pe teritoriul vamal sub formă de produse compensatoare fără încasarea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică.

18

Page 19: Import Export

2. mărfurile importate şi puse în liberă circulaţie dacă sunt scoase de pe teritoriul vamal sub formă de produse compensatoare cu încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la realizarea exportului.

Pentru a activa sub regimul vamal dat, se eliberează autorizaţia la solicitarea persoanei care efectuează perfecţionarea activă, sau care este responsabilă de aceasta. Autorizaţia se eliberează numai persoanelor juridice din RM. Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie exportate , reexportate sau li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La stabilirea acestui termen se va ţine cont de procesele tehnologice ale fiecărui agent economic. Termenul dat începe să decurgă din data în care mărfurile sunt plasate sub regim vamal de perfecţionare activă. TRANSFORMARE SUB CONTROL VAMAL- regim vamal ce permite ca mărfurile straine să fie utilizate pe teritoriul RM în operaţiuni ce le modifică natura sau starea fără aplicarea măsurilor de import şi politică economică. Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează la solicitarea persoanei care efectuează transformarea sau care este responsabilă de aceasta. Ea se eliberează doar persoanelor juridice din RM. In autorizaţie se specifică termenul în care produsele transformate trebuie să fie exportate sau li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. Autorizaţia de transformare se eliberează în caz când:

1. mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;2. mărfurile după transformare nu pot fi readuse la forma sau la starea în care

se aflau până la plasarea lor sub regim vamal;3. utilizarea regimului vamal nu poate duce la evitarea efectuării reglementării

privind originea şi restricţiile cantitative aplicate mărfurilor importate;4. sunt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul vamal să contribuie la crearea

şi menţinerea activităţii de transformare a mărfurilor în RM fără a atinge nedorit interesele producătorilor autohtoni de mărfuri similare.

ADMITERE TEMPORARĂ – regim vamal ce permite utilizarea pe teritoriul RM cu suspendarea parţială sau totală de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică a mărfurilor streine destinate reexportului în aceeaşi stare cu excepţia uzurii lor normale. Pe toată durata regimului vamal de admitere temporară mărfurile trebuie să rămână în proprietatea persoanei streine. Ele nu pot fi vândute, închiriate, subînchiriate, gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei alte persoane pe teritoriul RM decât cu acordul organului vamal după plata drepturilor de import şi efectuarea procedurilor vamale de punere în liberă circulaţie cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Mărfurile introduse în baza unui contract de leasing internaţional se plasează sub regim vamal de admitere temporară. PERFECŢIONARE PASIVĂ-regim vamal în care mărfurile aflate în liberă circulaţie sunt scoase pentru prelucrare sau transformare în afara teritoriului vamal, iar produsele compensatoare sunt introduse cu exonerarea totală sau parţială de drepturi de import. Exportul temporar de mărfuri în vederea perfecţionării pasive atrage aplicarea măsurilor de politică economică prevăzute pentru exportul definitiv de mărfuri. Nu pot fi plasate sub acest regim:

19

Page 20: Import Export

1. mărfurile care prin scoaterea de pe teritoriul vamal creează temei pentru exonerarea de drepturi de import sau pentru restituirea drepturilor de import încasate;

2. mărfurile care înainte de a fi scoase de pe teritoriul vamal au fost importate cu exonerarea totală de drepturi de import până la expirarea termenului de exonerare.

Perfecţionarea pasivă se efectuează în baza autorizaţiei eliberată de organul vamal conform legislaţiei. În ea se indică termenul duratei acestui regim. Organul vamal determină termenul în dependenţă de durata procesului tehnologic justificat din punct de vedere economic.În afară de regimurile sus menţionate , mărfurile pot fi plasate în:

1. zona liberă;2. magazin „duty free”;3. reexportul mărfurilor;4. distrugerea mărfurilor;5. abandon în favoarea statului.

ZONA LIBERĂ este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile streine sunt introduse şi utilizate fără aplicarea măsurilor de politică economică, iar mărfurile autohtone sunt introduse şi utilizate cu respectarea condiţiilor stabilite pentru regimul vamal de export.MAGAZIN „DUTY FREE” constă în comercializarea mărfurilor sub supraveghere vamală fără aplicarea măsurilor de politică economică în locuri special amenajate, amplasate în aeroporturile internaţionale sau la bordul aeronavelor. Plasarea mărfurilor în aceste magazine se efectuează fără perceperea drepturilor de import. În magazinele date mărfurile se comercializează contra lei moldoveneşti , contra valută streină şi cu utilizarea cardurilor bancare.REEXPORTUL MĂRFURILOR este destinaţia vamală care constă în scoaterea mărfurilor streine de pe teritoriul vamal fără perceperea drepturilor de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică.DISTRUGEREA MĂRFURILOR este destinaţia vamală ce constă în distrugerea mărfurilor streine sub supraveghere vamală fără perceperea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică. Distrugerea mărfurilor se efectuează cu autorizaţia organului vamal. Nu se acordă autorizaţie în caz în care distrugerea mărfurilor ar putea aduce daune mediului precum şi alte cauze prevăzute de legislaţie. Cheltuielile ce apar în cazul dat sunt suportate de către persoana interesată.ABANDON ÎN FAVOAREA STATULUI este destinaţia vamală care constă în renunţarea la mărfuri în folosul statului fără acordarea drepturilor de import sau de export. Abandonul în favoarea statului se efectuează cu acordul organului vamal. Persoana ce abandonează marfa nu suportă nici o cheltuială.

- 3 -

Parte componentă a politicii comerciale a unui stat, politica vamală este realizată cu ajutorul reglementărilor adoptate de stat care vizează întrarea sau

20

Page 21: Import Export

ieşirea în/din ţară a mărfurilor şi care implică: controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat a mărfurilor şi mijloacelor de transport, îndeplinirea formalităţilor vamale şi plata taxelor vamale (sau impunerea vamală).

Instrumentele principale cu ajutorul cărora se realizează politica vamală sunt, în primul rînd tarifele vamale, care cuprind taxele vamale care se percep asupra mărfurilor importate (sau exportate) şi în al doilea rând, legile, codurile vamale şi regulamentele vamale, situaţia prezentându-se diferit de la un stat la altul în ce priveşte gama (mai largă sau mai resrînsă) de instrumente de politică vamală folosite

În cadrul politicii vamale, impunerea vamală a jucat şi continuă să joace rolul principal. Ea îndeplineşte următoarele funcţiuni:

a) de natură fiscală (taxe vamale fiind o sursă de venit la bugetul statului);b) de natură protecţionistă (protejează economia naţională de concurenţa

străină în sensul la taxa vamală percepută la import.Impunerea vamală s-a practicat şi în orânduirile precapitaliste, îndeplinind în

special o funcţie fiscală. În capitalism, pe lângă funcţia fiscală, s-au acceptat funcţiile de protejare, de negociere şi adesea chiar de discriminare în relaţiile comerciale internaţionale.

Barierele netarifare sunt un complex de măsuri şi reglementări de politică comercială (publice sau private) care împiedică, limitează sau deformează fluxul internaţional de bunuri şi servicii şi care au ca principal apărarea pieţei interne de concurenţă străină şi/sau echilibrarea balanţei de plăţi.

Spre deosebire de barierele tarifare (vamale), cele netarifare prezintă anumite particularităţi, mai importante fiind următoarele:

a) prin formele pe care le îmbracă, barierele netarifare urmăresc mărfurile pe tot parcursul lor de la exportator, şi până la consumatorul final, acţionând eşalonat, din momentul în care s-a efectuat comanda pentru un anumit produs ce urmează să fie importat şi până la momentul consumului final al acestuia;

b) marea diversitate şi gradul lor de diferenţiat de protecţie reprezintă o a două particularitate a acestor bariere;

c) domeniile extrem de variate de aplicabilitate, legate de sfera relaţiilor economice internaţionale, reprezintă o a treia particularitate a acestora;

d) în al patrulea rând, în marea lor majoritate, aceste bariere sunt mai greu de cunoscut de către exportatori şi, din această cauză, se evaluează mult mai greu gradul de protecţie şi mai ales gradul lor de discriminare;

e) în sfârşit, barierele netarifare pot influenţa direct volumul fizic al mărfurilor importate în sensul limitării acestuia, pot influenţa indirect volumul importurilor prin mecanismul preţurilor sau pot crea alte condiţii care să îngreuneze realizarea importatorilor.

Taxele pentru procedurile vamale sunt stabilite în mărimi advalorim în dependenţă

21

Page 22: Import Export

de valoarea mărfurilor şi obiectelor vămuite. Taxa pentru vămuirea mărfurilor şi obiectelor importate, exportate se percepe separat pe fiecare cod marfar cu aplicarea cotei în dependenţă de valoarea în vamă a mărfii şi tipul declaraţiei. Calculul taxelor pentru proceduri vamale se efectuează în dependenţă de regimul anunţat. Taxa pentru proceduri vamale nu se calculează la mărfurile şi obiectele cu valoarea în vamă până la 50 euro. Persoanele fizice ce nu sunt subiecţi ai antreprenoriatului achită taxa pentru proceduri vamale la introducerea , scoaterea mărfurilor şi obiectelor de uz personal în cantităţi ce nu depăşesc limitele stabilite de legislaţie. Taxele nu sunt achitate în caz când aceştia introduc, scot mărfurile în legătură cu schimbarea locului de trai permanent sau în cazul obţinerii unor moşteniri.Procedurile vamale sunt stabilite de legea nr.1380-XIII din 20.11.1997. Departamentul vamal efectuează calculul pentru proceduri vamale în formularul nr. PV-1 „calculul procedurilor vamale”. Acestea sunt achitate prin virament sau numerar până /în momentul efectuării tranzacţiei. Lista serviciilor vamale şi mărimea taxei pentru proceduri vamale Serviciile vamale cuantumul în euro1.vămuirea mărfurilor plasate în regim de import, de perfecţionare pasivă (cu excepţia celor menţionateîn punctul 2) de transformare sub control vamal în ma-gazin „duty free” cu valoare în vamă: de la 100-1000 euro 4 euro peste 1000 euro 0.4% din valoarea în vamă a dar nu mai mult de 1800 euro

2.vămuirea mărfurilor lăsate în regim de perfecţio- nare pasivă în cazul scoaterii lor pentru reparaţie 0.1% din valoarea în va cu obligaţia reintroducerii acestora după efectuarea mă a mărfurilor, dar nu acestor lucrări mai mult de 500 euro

3.vămuirea mărfurilor plasate în regim vamal deadmitere temporară sau export temporar, respectiv 0.08% din valoarea în vareexport sau introducerea acestora: mă a mărfii, dar nu mai a)până la 2 luni prezentate la târguri,expoziţii mult de 400 euro b)până la 2 luni cu valoarea în vamă de la 100-1000 euro 4 euro mai mult de 1000 euro 0.4% din valoarea în va

mă a mărfii, dar nu mai mult de 1800 euro

4.vămuirea mărfurilor plasate la export 0.1% din valoarea în va

22

Page 23: Import Export

sau reexport mă a mărfii, dar nu mai mult de 500 euro.

Totodată, organele vamale percep: 90 lei inclusiv TVA pentru prelucrarea declaraţiei; 4 euro pentru formularul declaraţiei; 3 lei pentru formularul PV-1.În afară de taxele percepute de Departamentul vamal, agenţii economici mai suportă cheltuieli legate de îndeplinirea Declaraţiei vamale, servicii terminal, care sunt achitate de altor persoane juridice autorizate cu acest drept.

Tema: Determinarea şi funcţiile documentelor specifice comerţului exterior

Orice act sau fapt de comerţ are putere juridică doar dacă este confirmat documentar. În linii generale, documentul este un act juridic care confirmă autenticitatea unri operaţiuni. Documentele confirmative sunt indispensabile cu atît mai mult în activitatea de comerţ exterior, deoarece în aceste operaţiuni sunt implicaţi agenţi economici din diferite ţări.

Conform art.19 al Legii Contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007, operaţiile economice se efectuiază în baza documentelor primare care se întocmesc la momentul efectuării operaţiunii economice, iar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după sfîrşitul operaţiunii.

Documentele justificative trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea documentului, data întocmirii, conţinutul operaţiunii economice, unităţile de măsură (în expresie naturală şi bănească), denumirea agentului economic, funcţia şi numele persoanei responsabile pentru efectuarea operaţiunii economice, semnăturile personale şi lizibile ale acestora.

În comparaţie cu tranzacţiile comerciale naţionale, operaţiile de import – export se caracterizează printr-o varietate mare de documente primare, care după caracterul şi destinaţia lor pot fi clasificate în:

documente comerciale; documente financiare.

Documentele comerciale includ: documente de transport, documente de asigurare, facturi comerciale, documente de însoţire a mărfurilor.

Activitatea de comerţ exterior ester posibilă numai în condiţiile transportării mărfurilor (produselor) de la vînzător la cumpărător. Transportările intrnaţionale se realizează cu transportul auto, maritim, feroviar şi aerian. Legalitatea şi siguranţa acestor operaţiuni sunt asigurate de documentele însoţitoare. Documentele de transport sunt acte oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia despre condiţiile şi caracterul deplasării, precum şi trăsăturile de bază ale mărfurilor transportate.

Transportul internaţional auto. Transportarea mărfurilor se efectuează în baza „Convenţiei privind acordul transportării internaţionale a mărfurilor”(CMR),

23

Page 24: Import Export

încheiată la Geneva în mai 1956 şi „Convenţia vamală privind transportarea internaţională cu utilizarea carnetului TIR” (Convenţia TIR, 1975). Prima stipulează drepturile şi obligaţiunile transportatorului. Prevederile ei se aplică la orice acord de transportare auto, cînd locurile de descărcare şi încărcare se află în ţări diferite. În practica internaţională acordul de transportare a confirmat prin întocmirea facturii internaţionale de transportare CMR (Convention Merchandises Routiers), considerată ca scrisoare de trăsură, document validat pentru transportare recunoscut de ţările Europene. Formularul acestei facturi este stabilită de Uniunea Internaţională a Transportului Auto (IRU).

În scopul simplificării procedurilor vamale în ţările europene a fost adoptată în 1959 „Convenţia vamală privind transportarea internaţională de bunuri cu utilizare a carnetului TIR”. Mărfurile transportate cu respectarea proceduii TIR nu sunt supuse plăţii sau depozitării vamale la vămi intermediare; nu sunt controlate de organele vamale intermediare cînd marfa (mijloc de trnsport) e plombată. Dreptul la transportare cu respectarea procedurii TIR îl are posesorul carnetului TIR, care se eliberează de Asociaţia Internaţională a Transportului Autorutier (AITA).

Transportul anumitor mărfuri este complet interzis sub acoperirea unui carnet TIR. Aceste mărfuri sunt: alcool şi produse derivate, cu excepţia berii sau a vinului; tutun şi produse derivate, cu excepţia tutunului brut.

Transportul internaţional feroviar. Aceste feluri de transportări se realizează pe baza acordului bilateral (multilateral), încheiat între ţările cointeresate şi în prezent se efectuiază în baza „Convenţiei privind transportarea feroviară internaţională”, care conţine textul unificat al Convenţiilor de la Bern. Documentul de bază care se întocmeşte la efectuarea transportării feroviare este factura feroviară Rail Way Bill, numită şi scrisoare de trăsură feroviară CIM.

Transportul internaţional maritim . Acest tip de transport se efectuează în baza contractului de transport maritim. Cel mai răspîndit contract internaţional maritim este contractul în baza conosamentului, care reprezintă un document de fracht al navei. În acest document se indică datele descrise în art.15 al „Convenţiei ONU privind transportul maritim de bunuri” din 1978.

Transportul internaţional aerian. Zborurile deasupra ţărilor străine şi deasupra mărilor se efectuiază în conformitate cu acordurile bilaterale şi multilaterale dintre părţile cointeresate. În cazul transportării bunurilor pe cale aeriană se încheie un contract de drept civil între compania aeriană şi expeditorul de bunuri, în care de asemenea se indică drepturile şi obligaţiile destinatarului. Transportarea internaţională aeriană de bunuri se perfectează printr-un document de transport aerian, numită scrisoare de transport aerian( Air Way Bill – AWB),sau „fracht aerian” de transport specific mărfurilor în trafic aerian.

Îndiferent de tipul transportului, orice marfă transportată e supusă riscului de a fi pierdută, deteriorată. Riscurile sunt anumite evenimente probabile care pot surveni pe parcursul transportului mărfurilor şi care pot avea ca urmare pierderea sau avarierea totală sau parţială atât a mărfurilor cît şi a mijloacelor de transport.

Riscurile se împart în:-riscuri asigurabile,

24

Page 25: Import Export

-riscuri excluse.De aceea exportatorii şi importatorii tind şă minimizeze aceste riscuri prin

încheierea contractului de asigurare a mărfurilor. Asigurarea se efectuează pe acea perioadă, pe parcursul căreia răspunderea o poartă importatorul sau cînd e trece la exportator. Încheierea acordului privind sigurarea mărfurilor se reglementează de Legea cu privire la asigurări nr.407 din 21.12.2006. Încheierea acordului privind asigurarea mărfurilor e confirmată de eliberarea poliţei de asigurare, care conţine informaţiile privind riscurile recuperate. În cazul în care conţinutul contractului general de asigurare nu corespunde cu conţinutul poliţei de asigurare eliberate pentru fiecare lot de bunuri, prioritate are poliţa de asigurare.

Momentul trecerii riscului pierderii sau deteriorării bunurilor de la vînzător la cumpărător este stipulat în termenii sistemului INCOTERMS.

Poliţa de asigurare se emite de către compania de asigurări în forma unei înţelegeri, menţionînd vloarea asigurată, detalii privind marfa livrată şi modalitatea de transport, riscurile acoperite de poliţa respectivă, precum şi termenii şi condiţiile aplicabile în cazul poliţei respective

Certificatul de asigurare este un document emis, de asemenea, de o companie de asigurări care conţine suma asigurată şi toate celelalte detalii legate de livrare mărfii şi face referire la poliţa sub care a fot emis.

Factura comercială (Invoice) este un document contabil care include aşa informaţie ca: numărul şi data documentului, denumirea furnizorului şi a cumpărătorului, numărul contractului, descrierea mărfurilor, cantitatea livrată, preţurile unitare şi totale, unităţile de măsură, numărul de colete, numerele şi marcajele de expediere, etc.

Certificatul de origine a mărfii este o declaraţie semnată prin care se confirmă origine mărfurilor. Ea conţine elementele caracteristice ale expediţiei la care se referă. În majoritatea cazurilor, certificatul de origine este emis de o cameră de comerţ sau de către autorităţile vamale. Certificatul de origine se întocmeşte în limba engleză.

Certificatul fitosanitar este un document emis de obicei de către o instituţie specializată în medicina veterinară care evidenţiază condiţia sanitară a mărfurilor. Anumite tipuri d marfă şi anumite ţări solicită prezentare acestui tip de certificat la importul anumitor mărfuri. Chiar dacă legislaţia ţării importatoare nu impune prezentarea unui asemenea certificat, beneficiarul de mărfuri poate solicita un asemenea document pentru a fi sigur că marfa livrată îndeplineşte condiţii contractuale şi standardele de sănătate.

Certificatul de origine este o declaraţie semnată prin care se confirmă originea mărfurilor. Ea conţine elementele caracteristice ale expediţiei la care se referă. În multe ţări certificatul dat are o formă standartă, convenită şi care trebuie să fie confirmată de un organ oficial independent printr-o semnătură şi stampilă sau sigiliu.

Lista coletelor (Packing List) reprezintă un document emis de către vînzător sau de către producătorul mărfurilor şi conţine specificaţii privind ambalajul, greutăţile, şi numărul de unităţi livrate, uneori conţine şi refriri la marcaj.

25

Page 26: Import Export

Lista de greutăţi (Weight List) este un document care conţine aceleaşi elemente ca şi lista de coletaj, dar este obligatoriu să fie indicată greutatea mărfurilor şi, eventual, greutatea fiecărui colet. Documentul trebuie să fie semnat de importator.

Aviz de însoţire al mărfii este un document în care se prezintă caracteristicile mărfii importate.

Certificatul d analiză (Certificate of Analisys)şi Certificatul de conformitate (Declaration of Conformity) sunt documente ce adeverescrezultatele analizelor de laborator cărora au fost supuse mărfurile.

Documentele financiare ţin nemijlocit de achitarea cu furnizrii de mărfuri, materiale nerezidenţi în depenenţă de modalitatea de decontare utilizată. Efectuarea opeaţiunilor de import-export presupune şi îndeplinirea unor formalităţi vamale. Cu toate că au existat preocupări pe plan internaţional (Camara Internaţională de Comerţ, Acorul pentru Tarife şi Comerţ, Organizaţia Mondială a vămilor de Bruxells, etc.) pentru simplificarea formalităţilor şi tipizarea documentelor legate de circulaţia mărfurilor pe plan internaţional, un număr încă mare de ţări cere îndeplinirea unor documente suplimentare care îngreunează sau limitează importul de mărfuri.

Documentele vamale includ Declaraţia Vamală, Formularul PV-1 „Calculul procedurilor vamale”.

Declaraţia vamală se completează în limba de stat. Nu se permit corectări la întocmirea acesteia. Declaraţia vamală este de două tipuri:

a) Declaraţia vamală primară – exemplarul dclaraţiei vamale în detaliu care cuprinde informaţie generalizată cu privire la suma în factura comercială şi valoarea în vamă.

Ea include un singur cod tarifar.b) Declaraţia vamală complementară – serveşte ca supliment la cea primară

şi include în detaliu codurile tarifare diferite.Declaraţia vamală se întocmeşte conform prevederilor Ordinului referitor la

aprobarea Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu nr. 199-O din 29.10.2004. Declaraţia vamală se completează cu ajutorul maşinii de dactilografiat sau a imprimantelor.

Totodată organele vamale completează Borderoul documentelor anexate care se anexează la declaraţia vamală. În acest boderou sunt indicate toate documentele ce înoţesc marfa: contractul de vînzare-cumpărare, scrisoarea de trăsură CMR sau alt document de transport, invoice-ul, certificat de origine al mărfurilor, certificat de conformitate, etc.

Fiecare operaţiune de import-export are specificul său, ceea ce determină lista documentelor necesare la efectuarea tranzacţiei.

26

Page 27: Import Export

Tema 3 : Contabilitatea operaţiilor de export 1. Contabilitatea exportului pe cont propriu.2. Contabilitatea exportului de servicii şi active nemateriale

1Noţiunea de export, definită ca totalitatea operaţiunilor comerciale prin

care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări, pare să nu ridice probleme cu privire la reflectarea acestora în contabilitate. În realitate operaţiunile contabile privind exportul de mărfuri îmbracă forme variate în funcţie de criteriile după care acestea se diferenţiază, şi anume: 1.după modalităţile de realizare de către societăţile comerciale externe a exportului de mărfuri: a) export de mărfuri pe cont propriu; b) export de mărfuri în comision. 2. după termenul de decontare a mărfurilor exportate: a) export cu încasare le vedere; b) export pe credit comercial. 3.după modalităţile de decontare cu clienţii externi: a) export cu decontare prin acreditiv; b) decontare prin incasso documentar; c) efecte de comerţ. 4.după provenienţa mărfurilor exportate: a) mărfuri indigene; b) mărfuri streine

Aspectele după care se diferenţiază metodologiile contabile sunt multiple de la structură, modul de calcul şi evidenţă a cheltuielilor, a veniturilor, a angajamentelor şi creanţelor, decontarea acestora până la calcularea rezultatelor financiare.

Exportul de mărfuri pe cont propriu constituie o formă de organizare a modalităţii indirecte de export în care agenţii economici ce practică activitatea de comerţ exterior, cumpără mărfurile de la unităţile producătoare şi le vând pe contul şi pe riscul propriu. Ca urmare, rezultatul exportului pe cont propriu se reflectă în contabilitatea exportatorului ca profit sau pierdere, după caz. La fel, agenţii economici producători, care au relaţii de comerţ internaţional fac parte din exportul pe cont propriu.

Conform art.104, lit.a) al Codului Fiscal, „mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transport internaţional de mărfuri şi pasageri, precum şi serviciile operatorului aerodrom, de comercializare a biletelor de călătorie în trafic internaţional cu aeronave, de deservire la sol a aeronavelor, inclusiv de livrare a combustibilului şi a mărfurilor la bordul navei, de securitate aeronautică şi de navigaţie aeriană, aferente aeronavelor în trafic internaţional”, se impozitează la

27

Page 28: Import Export

cota zero. Ca urmare, exportatorii au dreptul la restituirea TVA aferentă valorii exportate.

EXEMPLULa data de 18.07.09, întreprinderea mixtă „Florile” a întocmit invoice-ul

nr.101 de vânzare a produselor din piele (codul mărfii 4107919) către compania română „Nimrod” la preţ de vânzare 3961.11euro, costul efectiv – 42300 lei. Condiţiile de livrare FCA Chişinău. La 21.07.09 a fost întocmită Declaraţia vamală nr.37681 şi s-a acordat liberul de vamă. Departamentul vamal a determinat valoarea în vamă a mărfii de 60808.73 lei, ce a fost supusă taxei pentru proceduri vamale Taxa vamală a fost achitată în avans din contul curent al întreprinderii prin ordinul de plată nr.1210 din 18.07.09 în sumă de 500 lei. La vânzare, vânzătorul a suportat următoarele cheltuieli: 1.certificatul de origine emis de Biroul vamal - 180 lei. 2. servicii de brocher în sumă de 660 lei inclusiv TVA 20%. Serviciile au fost achitate din contul curent prin ordinul de plată nr.1325 din 04.08.09. 3. servicii terminal în sumă de 150 lei, TVA 20%. Serviciile au fost achitate prin titularul de avans cu acordarea avansului. Cursul oficial al BNM la 21.07.09 este de :1euro=15.1919 lei. Cumpărătorul a achitat creanţa la 14.09.08, cursul oficial al BNM, 1euro=15.4175 lei.

Efectuaţi calculele necesare; Întocmiţi formulele contabile.

2. Contabilitatea exportului de servicii şi active nemateriale

În practică în afară de exportul de mărfuri se mai practică exportul de servicii şi active nemateriale. În acest caz, vânzătorul acestora nu întocmeşte declaraţia vamală, dacă prestarea acestora nu e legată şi de exportul de mărfuri. Se întocmeşte doar invoice-ul. Livrarea serviciilor la export, acestea ca şi mărfurile se impozitează la cota 0 (zero) a TVA. Însă totodată, nu toate serviciile sunt considerate ca exportate. Acest moment se determină în baza art. 105 şi 111 al Codului Fiscal. Dacă în baza acestor articole livrările de servicii şi active nemateriale nu se consideră ca livrare de export, vânzătorul este obligat să întocmească factura fiscală şi să impoziteze serviciile şi activele nemateriale cu TVA 20%. EXEMPLU

Întreprinderea mixtă „Molita” SA rezident a efectuat la 02.07.09 servicii de publicitate companiei italiene „Alba Moda”, sediul or. Roma, în sumă de 10000 euro. Achitarea a fost efectuată în două tranşe:1. avans 20% la 26.06.092. diferenţa la 10.07.09

cursul oficial al BNM:

28

Page 29: Import Export

la 26.06.09 1euro= 15.5420 lei; la 30.06.09 1 euro=15.5005 lei la 02.07.09 1 euro= 15.5240 lei la 10.07.09 1 euro= 15.2930 lei

EXEMPLU SRL „Dacia” a încheiat un contract de executare şi prestare a serviciilor de descărcare a mărfurilor expediate de compania franceză „Fleur” în adresa rezidentului „Steaua” SA .Costul serviciilor constituie 3000 euro şi au fost prestate efectiv la 20.08.09. Încasarea a avut loc la 10.09.09. Cursul BNM: la 20.08.09 1 euro = 15.5560 lei la 31.08.09 1 euro = 15.6420 lei la 10.09.09 1 euro = 15.4235 leiÎn ambele exemple de efectuat calculele necesare şi de întocmit formulele contabile necesare

29

Page 30: Import Export

Tema: Contabilitatea operaţiilor de import

1. Particularităţile determinării valorii în vamă a mărfurilor. Calculul drepturilor de import.

2. Contabilizarea importului de mărfuri pe cont propriu.3. Contabilizarea importului de servicii şi de active nemateriale.

- 1 -Sistemul de determinare a valorii in vama a mărfurilor se aplica pentru toate

mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal.Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii in vama a

mărfurilor se stabileşte de câtre Guvern in baza prevederilor Legii RM Nr.1380-XIII din 20.11.97 “Cu privire la tariful vamal” si ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

La trecerea mărfii peste frontiera vamala, declarantul anunţa valoarea in vama a acesteia autorităţii vamale. Modul si condiţiile de declarare a valorii in vama a mărfurilor introduse pe si scoase de pe teritoriul vamal, precum si forma declaraţiei se stabilesc de câtre Guvern in conformitate cu legislaţia si cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Valoarea in vama a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determina prin următoarele metode:

a) in baza valorii tranzacţiei cu marfa respectiva ori in baza preţului efectiv plătit sau de plătit;

b) in baza valorii tranzacţiei cu marfa identica;c) in baza valorii tranzacţiei cu marfa similara;d) in baza costului unitar al mărfii;e) in baza valorii calculate a mărfii;f) prin metoda de rezerva.Principala metoda dintre cele specificate mai sus este metoda

determinării valorii in vama a mărfii in baza valorii tranzacţiei cu marfa respectiva. In cazul in care metoda principala nu poate fi aplicata, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplica doar in cazul in care valoarea in vama a mărfii nu poate fi determinata prin metoda precedenta. Metodele prevăzute la lit.d) si e) pot fi aplicate in orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.

Metoda determinării valorii in vama a mărfiiin baza valorii tranzacţiei cu marfa respectiva ori în baza

preţului efectiv plătit sau de plătit

La determinarea valorii in vama a mărfii in baza valorii tranzacţiei cu marfa respectiva ori in baza preţului efectiv plătit sau de plătit, in valoarea tranzacţiei se includ următoarele componente in cazul in care nu au fost incluse anterior in valoarea mărfii:

30

Page 31: Import Export

a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau in alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal:

cheltuielile aferente asigurării; costul transportului; costul încărcării, descărcării si transportării mărfii;

b) cheltuielile suportate de comparator:comisioanele si primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru

achiziţionarea mărfii;- costul containerelor si/sau al altui ambalaj de folosinţa repetata,

daca, in corespundere cu Nomenclatorul de mărfuri, acestea sunt considerate un tot întreg cu marfa;

costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj si al lucrărilor de ambalare;

c) valoarea, calculata in mod corespunzător, a următoarelor mărfuri si servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, in mod gratuit sau la preţ redus, in scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, in măsura in care aceasta valoare nu a fost inclusa in preţul efectiv plătit sau de plătit:

materiale, componente, parţi si alte elemente similare, incorporate in marfa;

instrumente, matriţe, forme si alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;

materiale cheltuite la producerea mărfii; lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de arta si design, planuri

si schite, executate in afara tarii si necesare pentru producerea mărfii;

d) redevenţele si taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie sa le achite, direct sau indirect, drept condiţie a vânzării mărfii evaluate, în măsura in care aceste redevenţe si taxe pentru licenţe nu au fost incluse in preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia redevenţelor si taxelor pentru licenţe plătite de către cumpărător pentru dreptul de reproducere si distribuire a producţiei cinematografice; e) partea din venitul de la orice revânzare, transmitere sau utilizare ulterioara a mărfii, care ar reveni, direct sau indirect, vânzătorului. La determinarea valorii in vama a mărfii nu se admite nici un adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia celor prevăzute de legislaţie. Metoda respectiva nu poate fi aplicata daca: a) exista restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor:

stabilite de legislaţie; în privinţa regiunii geografice in care marfa poate fi revânduta; care nu influenţează esenţial preţul mărfii;

b) vânzarea mărfii si valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a căror acţiune nu poate fi luata in considerare; c) informaţia folosita de declarant la anunţarea valorii în vama a mărfii nu este veridica sau nu este confirmata prin acte;

31

Page 32: Import Export

d) participanţii la tranzacţie sunt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor când interdependenta lor nu influenţează valoarea tranzacţiei si aceasta este acceptata in scopuri vamale. Persoanele se considera interdependente daca:

una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor celeilalte si viceversa;

sunt recunoscute legal ca asociaţi; una dintre ele este patron, iar cealaltă - salariat; o persoana oarecare poseda, exercita controlul sau deţine, direct sau

indirect, cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot emise de ele; una dintre ele exercita controlul, direct sau indirect, asupra

celeilalte; ambele sunt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţa

persoana; împreuna exercita controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe

persoane; ambele sunt membri ai aceleiaşi familii.

Metoda determinării valorii in vama a mărfiiin baza valorii tranzacţiei cu marfa identica

La utilizarea acestei metode, drept baza se ia valoarea tranzacţiei cu marfa identica. Se considera identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluata, inclusiv in ce priveşte: a) caracteristicile fizice; b) calitatea mărfii si reputaţia ei pe piaţa; c) tara de origine; d) producătorul. Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în categoria celor neidentice daca in celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor prevăzute.

Metoda determinării valorii in vama a mărfiiin baza valorii tranzacţiei cu marfa similara

La utilizarea acestei metode, drept baza se ia valoarea tranzacţiei cu marfa similara. Se considera similare mărfurile care, deşi nu sunt identice, au caracteristici asemănătoare si se constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite sa îndeplinească aceleaşi funcţii ca si marfa evaluata si sa fie interschimbabile din punct de vedere comercial. La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau in considerare următoarele caracteristici: a) calitatea, existenta mărcii comerciale, reputaţia pe piaţa; b) tara de origine; c) producătorul.

32

Page 33: Import Export

Principii suplimentare privind determinarea valorii in vama a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa identica sau similara

Marfa nu se considera identica sau similara cu cea evaluata daca: a) nu a fost produsa în aceeaşi tara cu marfa evaluata; b) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare estetica, designul, schitele si desenele tehnice ale ei au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova. Marfa fabricata de o alta persoana decât producătorul mărfii evaluate se considera identica ori similara cu cea evaluata numai in cazul in care nu exista mărfuri identice sau similare fabricate de producătorul mărfii evaluate. Metoda determinării valorii în vama a mărfii in baza valorii tranzacţiei cu marfa identica sau similara se aplica in cazul in care marfa identica sau similara: a) este vânduta pentru a fi introdusa pe teritoriul Republicii Moldova; b) este introdusa concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care urmează a fi evaluata; c) este introdusa aproximativ in aceeaşi cantitate si/sau în aceleaşi condiţii comerciale. Daca marfa identica sau similara a fost introdusa în alta cantitate si/sau în alte condiţii comerciale, declarantul trebuie sa rectifice corespunzător valoarea in vama a mărfii anunţate de el, ţinând cont de aceste deosebiri, si sa confirme prin acte datele prezentate. In cazul in care, la determinarea valorii in vama a mărfii, drept baza poate fi luata valoarea uneia din câteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplica cea mai mica valoare a tranzacţiei.

Determinarea valorii in vama a mărfiiprin metoda costului unitar

Daca marfa introdusa pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vânduta in tara de import in starea in care a fost importata, valoarea in vama a acestei mărfi, conform prevederilor prezentului articol, se va baza pe preţul unitar corespunzător vânzării acestei mărfi ori vânzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sunt in relaţii de interdependenta cu vânzătorul, si cu condiţia deducerii: a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, in mod obişnuit, beneficiilor si cheltuielilor generale aferente vânzărilor de mărfuri de aceeaşi clasa sau de acelaşi tip; b) cheltuielilor obişnuite de transport si de asigurare, precum si cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova; c) cheltuielilor pentru transportul mărfii la aeroport sau in alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal:

cheltuielile aferente asigurării;costul transportului;

33

Page 34: Import Export

costul încărcării, descărcării si transportării mărfii; d) impozitelor si taxelor pasibile de plata în legătura cu importul sau vânzarea mărfurilor. Daca nici marfa introdusa pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identica sau similara nu este vânduta la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat, valoarea in vama se va baza pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vând in starea in care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioara cea mai apropiata momentului introducerii mărfii de evaluat, insa nu mai târziu de 90 de zile de la aceasta data. Daca nici marfa introdusa pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identica sau similara nu este vânduta in starea in care au fost importate, la solicitarea declarantului, valoarea in vama se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare partida de mărfuri introduse, după prelucrarea ulterioara, a fost vândută către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenta cu vânzătorul, făcându-se, totodată, ajustările datorate valorii adăugate aferente prelucrării.

Metoda determinării valorii in vamaa mărfii in baza valorii calculate

Valoarea in vama a mărfii se va baza pe valoarea calculata a acesteia, incluzând: a) valoarea sau preţul materialelor si operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii; b) volumul beneficiilor si cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei in cuantumul vânzărilor de mărfuri de aceeaşi clasa sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinaţia tarii de import; c) orice cheltuieli pentru transportul mărfii la aeroport sau in alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal. Autoritatea vamala nu este in drept sa ceara sau sa oblige o persoana nerezidenta sa prezinte spre verificare documentele de evidenta sau sa permită accesul la ele in scopul de a determina valoarea calculata a mărfii. Totodată, informaţia comunicata de producătorul mărfii în scopul determinării valorii in vama a acesteia, conform prevederilor prezentului articol, poate fi verificata in alta tara de autoritatea vamala, cu acordul producătorului si cu condiţia preavizăriiguvernului tarii in cauza si neopunerii acestuia cercetărilor.

Metoda de rezerva

În cazul in care valoarea in vama a mărfii nu poate fi determinata de către declarant prin aplicarea consecutiva a metodelor specificate mai sus sau autoritatea vamala considera cu temei ca aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vama a mărfii se determina prin metoda de rezerva, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte si pe baza datelor disponibile. La cererea sa, declarantul va fi informat in scris asupra valorii in vama

34

Page 35: Import Export

a mărfii, determinate conform prevederilor prezentului articol, si asupra metodei utilizate la determinare. La determinarea valorii in vama a mărfii prin metoda de rezerva, drept baza nu pot fi luate: a) preţul de vânzare al mărfii pe piaţa interna a Republicii Moldova; b) preţul mărfii pe piaţa interna a tarii exportatoare; c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv; d) sistemul care prevede aplicarea, in scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din doua posibile; e) costul de producţie al mărfii, altul decât valoarea calculata a mărfurilor identice sau similare; f) valoarea mărfii comercializate pentru export in alta tara decât tara importatoare; g) valoarea in vama a mărfii minimala.

După determinarea valorii în vamă a mărfurilor urmează declararea acestei valori. Pentru declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse se utilizează tipizatele declaraţiei valorii în vamă DVV-1 şi DVV-2 (specificate în anexa la Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova nr 600 din 14.05.2002 ).TipizataDVV-1 se utilizează pentru anunţarea valorii mărfurilor în vamă determinată prin metoda 1 „Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza tranzacţiei cu marfa respectivă sau în baza preţului efectiv plătit sau de plătit”. Tipizata DVV-2 este recomandată spre utilizare pentru declararea valorii în vamă conform uneia dintre celelalte metode (2-6). Întrucît valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate documentar, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale documentele necesare. Unele din ele sunt: contractul comercial încheiat cu vînzătorul, factura, documentele de plată, documentele de transport, certificatul de origine a mărfii, listele de ambalaj, licenţa (dacă este necesară conform legislaţiei), contractul de asigurare etc. Declaraţia privind declararea valorii în vamă a mărfii ( DVV-1 sau DVV-2) se depune în organul vamal respectiv, concomitent cu declaraţia vamală şi alte documente necesare în scopuri vamale. Setul de documente se înregistrează într-un singur document numit „Borderoul documentelor anexate” şi se anexează la declaraţia vamală. În baza documentelor prezentate, organul vamal care efectuează vămuirea, procedeul de plasare a mărfurilor şi mijloacelor de transport într-un regim vamal şi încheierea acestui regim, verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant, oportunitatea aplicării ei, integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii şi suplimantare) şi corespunderea lor cu cerinţele stabilite.

Un moment important ce apare la trecerea mărfurilor peste frontiera ţării ţine de îndeplinirea drepturilor de export - import. Conform Codului Vamal, ca drepturi de import servesc aşa taxe:

35

Page 36: Import Export

- taxa pentru proceduri vamale;- tariful vamal;- taxa pe valoare adăugată; - accize;- orice alte taxe care se cuvin statului la importul de mărfuri încasate de organul

vamal în conformitate cu legislaţie. Taxa pentru proceduri vamale- taxă pentru serviciile acordate de organul vamal. Lista acestor servicii şi cuantumul taxei pentru prestarea lor sunt prevăzute de legislaţie, inclusiv de Legea cu privire la tariful vamal, în conformitate cu „Legea privind modificarea şi completarea anexei nr.2 la Legea nr.1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal” nr.156- XVI din 21.07.2005. Conform modificărilor parvenite, pentru vămuirea mărfurilor plasate în regim de import cu valoarea în vamă de peste 1000 euro, cuantumul taxei este de 0.4% din valoarea în vamă a mărfii, dar nu mai mult de 1800 euro. Pentru aplicarea sigiliului vamal (inclusiv costul sigiliului) se achită taxa de 4 euro de fiecare sigiliu vamal. Iar pentru păstrarea mărfurilor în depozitele vamale , pentru primele 30 zile calendaristice se achită 0.01 euro de fiecare kilogram. Ca bază de calcul a procedurilor vamale, este valoarea în vamă a mărfii, importate, sau taxele fixe. Alegerea bazei de calcul se face în dependenţă de condiţiile stipulate în anexa nr. 2 la Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20.11.1997. Taxele pentru proceduri vamale nu se percep pentru mostre şi exponate importate de agenţii economici pentru tîrguri, expoziţii internaţionale.

Tariful vamal reprezintă o plată obligatorie percepută de autoritatea vamală la importul, exportul, sau tranzitul mărfurilor. În prezent, cea mai frecvent întîlnită fiind taxa vamală de import. Taxa vamală de import se percepe asupra valorii mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior în momentul în care trec frontiera ţării importatoare.Importatorul, odată cu depunerea documentelor prin care ia în posesiune marfa importată, achită taxa vamală de import. Această taxă duce la scumpirea mărfii importate.Nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere-ofertă din ţara importatoare şi de coordonatele politicii economice pe care aceasta o promovează. După forma de exprimare, taxele vamale pot fi:- ad valorem- se calculează în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii;- specifică- se calculează în cote fixe pe unitate de marfă;- combinată- îmbină primele două tipuri de taxe vamale;- excepţională- se aplică temporar la mărfurile importate.

Atunci cînd taxele vamale se percep pe bază ad valorem, incidenţa reală a taxelor vamale depinde de modul în care organul vamal determină valoarea la care se aplică aceste taxe.

Acordul privind Evaluarea în Vamă prevede că această valoare să se calculeze pe baza preţului efectiv plătit sau de plătit de către importator în cadrul tranzacţiei care face obiectul evaluării. Ca rezultat al deciziei în Runda Uruguay, organul vamal are dreptul să respingă valoarea de tranzacţie, atunci cînd are motive de

36

Page 37: Import Export

îndoială asupra veridicităţii sau acurateţei valorii declarate de importator sau a documentelor prezentate de către acestea.

Un număr de ţări în curs de dezvoltare utilizează în prezent sisteme de evaluare bazate pe Definiţia de la Bruxells a Valorii elaborată de către Organizaţia Mondială a Vămilor (OMV).

Taxele vamale se percep ad valorem (de exemplu, 20% din valoarea produsului importat/sau ca taxe specifice (de exemplu,2€ pe kg sau pe litru).

Taxele vamale combinate sau mixte, care conţin atât taxe ad valorem, cît şi specifice, sunt de asemenea percepute (10% din valoare+ 2€ pe kg) pentru anumite produse,

Conform Legii cu privire la tariful vamal, cuantumul taxei vamale poate fi găsit într-un catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe scoase de pe teritoriul vamal, numit tarif vamal. Tariful vamal este publicat în legea cu privire la tariful vamal nr 1380-XVIII. Ca bază pentru calcularea acestei taxe este valoarea în vamă a mărfii. Taxa pe valoare adăugată este un impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova. Conform art.94 (b) al Codului Fiscal în cazul importului, subiecţii impozabili sunt persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri şi servicii, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de bugetul de stat pe anul fiscal respectiv. Obiectul impozabil constituie importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoanele fizice a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv. Pentru importator, valoarea mărfurilor în baza căreia se calculă T.V.A. o constituie costul mărfurilor la momentul intrării lor pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv cheltuielile legate de transport, asigurare, toate taxele legate de import, taxele vamale şi alte plăţi ce urmează a fi achitate de importator, cu excepţia T.V.A. Importatorii sunt obligaţi să prezinte documentele care confirmă valoarea mărfurilor importate, cum ar fi: factura fiscală, contractele sau alte documente stabilite de legislaţie. Înterprinderile ce importă mărfuri în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător achită T.V.A. pînă la sau la momentul prezentării declaraţiei vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova. Accizele, conform art.119 al Codului Fiscal, sunt impozit general de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum. Accizele reprezintă formele cele mai vechi ale impozitului indirect. Există dovezi scrise care demonstrează perceperea lor încă în perioada Imperiului Roman. Suma accizelor este inclusă în preţul mărfii sau serviciilor. În prezent, acest impozit este aplicat în toate ţările cu economie de piaţă. El poate fi privit sub două aspecte:

37

Page 38: Import Export

1. ca sursă principală de venit a bugetului;2. ca mod de limitare a consumului unor mărfuri supuse accizelor (de regulă, la

mărfuri dăunătoare sănătăţii). Prin includerea accizului în valoarea de procurare a mărfii, are loc majorarea preţului acestora. Astfel, statul are intenţia, de cele mai multe ori, să reducă consumul, respectiv, importul unor mărfuri sau protejarea pieţei autohtone. De menţionat că accizul se include doar în valoarea de procurare a mărfii, iar la vînzarea ulterioară a acesteia, el nu se calculă, reieşind, deci, că accizul este achitat de cumpărător. În cazul importului, subiecţii impunerii sunt toate persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri supuse accizelor. Obligaţia de calculare şi achitare a accizelor apare odată cu achitarea taxelor vamale. Mărfurile importate pentru a fi comercializate pe teritoriul Republicii Moldova, cum ar fi: votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile din struguri, din fructe şi pomuşoare, vinurile din struguri saturate cu dioxid de carbon, divinurile (coniacurile), articolele din tutun, sunt pasibili marcării obligatorii cu timbru de acciz. Marcarea se efectuează pînă la importarea lor. Responsabilitatea marcării mărfurilor cu timbre de acciz o poartă importatorul. Pe lîngă mărfurile menţionate mai sus, accizelor sunt supuse şi multe altele, care sunt specificate în anexă la Titlul IV al Codului Fiscal. Totodată, sunt mărfuri care deşi importate nu se supun accizului, lista cărora este expusă în art. 124 al Codului Fiscal. Pentru a determina suma accizelor la importarea mărfurilor respective, ca bază de calcul pot fi utilizate:- volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor sunt stabilite în sumă

absolută la unitatea de măsură a mărfii. - valoarea mărfurilor în vamă, fără a include accizul şi T.V.A., dacă pentru

mărfurile respective sunt stabilite cote ad-valorem în procente ale accizelor. Toate aceste plăţi vamale fac parte din politica economică externă a ţării noastre şi fac parte din „regulile de joc” a economiei externe.

38

Page 39: Import Export

- 2 -

Importul pe cont propriu constă în cumpărarea fermă a mărfurilor de unităţile comerciale pentru a fi vândute beneficiarilor interni sau de unităţile producătoare pentru consum propriu. Atât unităţile comerciale cât şa cele producătoare acţionează pe pieţele externe şi în continuare pe piaţa internă în numele, pe contul şi riscul lor. Deci, rezultatul activităţii de import se reflectă în contabilitatea unităţilor producătoare.Baza juridică o constituie contractele încheiate cu furnizorii externi, clienţii interni şi comunităţile prestatoare de servicii. Din punct de vedere financiar, decontarea mărfurilor pe cont propriu are loc pe fluxul circulaţiei lor şi anume:societatea comercială importatoare achită mai întâi din fonduri proprii sau prin credite bancare datoria furnizorului extern, unităţii prestatoare de servicii, taxele şi procedurile vamale apoi, toate acestea vor fi recuperate doar când mărfurile vor fi vândute clienţilor externi. Plata pentru mărfuri către furnizorii externi se efectuează în valută streină, iar celelalte servicii şi cheltuieli legate de import-în lei. EXEMPLULa data de 01.09.09 „Molita” SA în baza invoce-ului 39 din 26.08.09 a importat 2 tipuri de materii prime de la compania italiană „Alba Moda”, in condiţia FCA şi anume: „A” 1000 buc. la preţ unitar de 6 euro „B” 2000 buc. la preţ unitar de 4 euroLa 01.09.09 a fost întocmită declaraţia vamală 04523 şi s-a acordat liberul de vamă. Mărfurile au fost supuse următoarelor drepturi de import: proceduri vamale, tarif vamal 5 %; TVA. Drepturile de import au fost achitate în avans la 30.08.09 prin ordinul de plată nr. 527 în sumă de 102000 lei.Importatorul a suportat următoarele cheltuieli:1. serviciile organizaţiei de transport prestate de compania rezident 1400 euro;2. serviciile de asigurare a încărcăturii 500 lei, care au fost achitate companiei de asigurare în avans la 26.08.09;La 30.09.09 a fost achitată datoria faţă de furnizor şi transportator; cursul BNM la 01.09.09 1 euro = 15.4920 lei; la 30.09.09 1 euro = 15.2530 lei. de determinat valoarea în vamă mărfii ;de calculat procedurile vamale şi tariful vamal; de repartizat CTA; de calculat valoarea de intrare totală şi unitară a mărfurilor; de întocmit formulele contabile.

- 4 -

Importul de servicii conform art.93 punctul 9 al Codului Fiscal reprezintă prestarea de servicii de persoane fizice şi juridice nerezidente ale RM persoanelor fizice şi juridice rezidente sau nu ale RM pentru care locul prestării se consideră RM.

39

Page 40: Import Export

Art.111 CF mai stabileşte o normă specială în ceea ce priveşte locul prestării serviciului. Conf art.101, p.4 al CF, subiecţii impozabili care importă servicii în scopuri de antreprenoriat calculă şi achită TVA la data prestării serviciului, indicată în documentul ce confirmă prestarea lui. Suma TVA achitată se permite spre deducere. La importul de servicii nu se întocmeşte declaraţie vamală. Între executor şi beneficiar se încheie un contract, iar după prestarea serviciului se întocmeşte un act de prestare a serviciului. EXEMPLU Compania rezident „Alfa” a semnat un contract cu compania română „Alpina” de montare şi instalare a utilajului pentru producerea sticlei. Suma contractului este de 10000 euro. Actul de primire – predare al serviciului a fost semnat la 7.09.09. Achitarea a fost efectuată în 2 tranşe:

1. la 26.09.09, suma de 6000 euro;2. la 12.10.09, diferenţa

Cursul valutar al BNM: la 07.09.09, 1 euro = 15.2610 lei; la 26.09.09, 1 euro = 15.1420 lei; la 30.09.09, 1 euro = 15,1625 lei; la 12.10.09, 1 euro = 15.0925 lei.De întocmit formulele contabile; de calculat TVA şi diferenţele valutare.

Importul de active nemateriale se efectuează de asemenea fără completarea declaraţiei vamale. Conform art.93 punct 2 al CF, activele nemateriale se consideră ca marfă. Conform art. 95 punct b al CF, importul de mărfuri e obiectul impunerii cu TVA. Momentul apariţiei obligaţiei fiscale la procurarea de active nemateriale de peste hotarele RM e data primirii acestora de cumpărător. Odată cu obţinerea drepturilor de proprietate asupra activului nematerial importat, subiectul impunerii cu TVA este obligat să facă înregistrarea în registrul livrărilor indicând valoarea activului nematerial şi suma TVA către plată la buget. Trecerea în cont a TVA se face în baza documentelor de plată ce atestă achitarea TVA la buget. În registrul procurărilor, la fel se efectuează înscrierea corespunzătoare indicând nr. dispoziţiei de plată . Suma TVA achitată se permite a fi trecută în cont în acea lună în care a fost achitată.

EXEMPLULa data de 12.07.09 compania rusă „Exact” a emis invoice-ul nr.310 în sumă de 18000 euro către compania rezident „Molita” de vânzare a programei de contabilitate „Exact” Procesul verbal de primire predare a fost semnat la 15.07.09 . „Molita”a efectuat achitarea activelor nemateriale în 2 tranşe: 1 la 6.07.09 –în avans 8000 euro; 2 la 30.08.09 diferenţacursul BNM: la 06.07.09 1 euro =15.5020 lei; la 12.07.09 1 euro = 15.5508 lei; la 15.07.09 1 euro = 15.4510 lei;

40

Page 41: Import Export

la 31.07.09 1 euro = 15.4020lei; la 30.08.09 1 euro = 15.3040 lei.De efectuat calculele şi formulele contabile necesare.

Tema. Modalităţi de decontare şi control valutar a

operaţiunilor de comerţ exterior

Tranzacţiile economice externe reprezintă o dispută continuă între agenţi economici şi organele abilitate cu funcţii de control, deoarece, prin prisma tranzacţiilor externe, se realizează circuitul de mijloace băneşti şi/sau de mărfuri între diferite părţi, cu sediul în state diferite. În acest context, tranzacţiile externe constituie cea mai efectivă şi cea mai sigură sursă de efectuare a transferurilor peste hotare.

Modalităţi de decontare. Condiţiile de plată sunt un capitol-cheie în contractul internaţional de vânzare-cumpărare. La determinarea condiţiilor de plată în contractul se stipulează: (1) valuta şi termenul de plată, cursul de recalculare a valutei de plată în valuta preţului; (2) condiţii legate de micşorare şi eliminare a riscului valutar; (3) modul de decontare; (4) forma de decontare.

În cazul în care valuta de plată cu coincide cu valuta preţului, atunci contractul trebuie să stipuleze cursul de recalculare a valutei preţului în valuta de plată sau metoda de determinare a acestui curs (de exemplu, la ce curs, de ce bancă şi în ce zi va fi efectuată recalcularea valutei preţului în valuta de plată). Dacă în scopuri de control datele din contract nu sunt suficiente pentru recalcularea sus-menţionată, atunci banca comercială şi Banca Naţională a Moldovei vor aplica cursul oficial al BNM la data repatrierii mijloacelor băneşti la export. Exportatorul este interesat în curs valutar al preţului cât mai înalt şi curs valutar de plată cât mai scăzut, în această situaţie el va primi un beneficiu cel mai mare. În evidenţa contabilă o atenţie deosebită trebuie să fie acordată reflectării diferenţelor de curs pozitive/negative.

Riscul valutar – este probabilitatea pierderilor valutare care apar din cauza fluctuaţiilor cursului schimb în rezultatul tranzacţiilor de comerţ exterior. Exportatorul este supus acestui risc atunci când cursul de schimb se micşorează din momentul semnării contractului până la încasarea mijloacelor băneşti.

Clauza valutară se include în contractul internaţional de vânzare-cumpărare cu scopul de a se asigura de riscul pierderilor în urma devalvării sau revalvării şi fixează cursul unei valute în raport cu alta.

Modalitatea de decontare determină momentul când trebuie să fie efectuată plată pentru marfa livrată. Principalele modalităţi de decontare sunt: decontare în numerar, în avans şi decontare în credit7.

Decontare în numerar presupune plata pentru marfa integral sau în rate în perioada de la pregătire pentru livrare de către exportator până la intrare în posesia

41

Page 42: Import Export

importatorului. La moment actual Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova stipulează că în conturile persoanelor juridice rezidente valuta străină în numerar poate fi depusă de către nerezidenţi/persoanele lor împuternicite în cazul achitării conform contractelor care prevăd exportul de mărfuri (inclusiv a obiectului de leasing), servicii contra mijloace băneşti.

Plata în avans presupune achitarea de către importator în favoarea exportatorului sumelor indicate în contract înainte de transmitere a mărfii în folosinţa importatorului. Această modalitate de plată asigură o securitate maximă pentru exportator. Dacă exportatorul a primit de la nerezident mijloace băneşti în avans, dar exportul nu a fost efectuat sau a fost efectuat parţial, atunci întoarcerea banilor se efectuează numai prin virament respectând toate condiţiile.

Plata în credit presupune decontare pe baza creditului comercial pe termen lung, mediu sau scurt acordat de către exportator importatorului (în marfă sau în bani). Pentru exportator folosirea unei astfel de modalităţi de decontare îi permite să obţină un profit adăugător, exprimat în procente în raport cu valoarea livrării, care de regulă sunt mai mici decât dobânda bancară la credit.

La efectuarea operaţiunilor de comerţ exterior în Republica Moldova deseori se întâlnesc următoarele modalităţi de decontare: plata în avans; plata la termen; avans în marfă (importatorul moldovenesc este producătorul mărfii, dar exportatorul străin – furnizori al materiei prime); plata combinată (decontare în marfă şi bani).

Alegerea modalităţii de decontare este o etapă semnificativă la semnarea contactului internaţional de vânzare-cumpărare, fiindcă ambele părţi trebuie să se asigure maximal de nelivrarea mărfii, neîncasarea banilor şi de la riscul de neîncasare întârziată a banilor.

Pentru a garanta executarea condiţiilor contractuale de către contragent, băncile sunt atrase în calitate de intermediari. Modalităţile de decontare sunt legate de folosirea diferitor tipuri de mijloace de plată bancare şi creditoare. Decontările prin virament cu participarea băncilor se efectuează prin: transferul bancar, incaso, acreditiv, transferuri rapide, etc. Fiecare din aceste forme asigură un nivel diferit de protecţie pentru vânzător şi cumpărător în ceea ce priveşte livrarea mărfii şi plata pentru ea. Vom examina în continuare avantaje şi dezavantaje ale modalităţilor de decontare cele mai des folosite în tranzacţiile internaţionale.

Transferul bancar – operaţiunea de decontare bancară care constă în transferul ordinului de plată de o bancă alteia. Transferul bancar poate fi de două tipuri: transferul pentru marfa livrată şi transferul în avans. La rândul său, transferul în avans se divizează în transfer cu garanţia bancară, transfer fără garanţia bancară şi transfer documentar. Transferul documentar este cel mai avantajos pentru ambele părţi (exportator şi importator), deoarece avansul este transferat de banca exportatorului numai în cazul prezentării documentelor de încărcare a mărfii.

Decontare prin incaso (debitarea directă) – operaţiunea bancară care constă în debitarea de către banca importatorului a contului bancar cu suma plăţii indicată în cererea de plată emisă de exportator şi creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al beneficiarului.

42

Page 43: Import Export

Debitarea contului bancar al plătitorului de către banca plătitoare se efectuează în conformitate cu mandatul de debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al beneficiarului, în conformitate cu angajamentul privind debitarea directă.

Acreditivul documentar reprezintă un angajament, oricum ar fi denumit sau descris, prin care banca emitentă (banca importatorului), acţionând la cererea clientului său (ordonatorului) şi conform instrucţiunilor acestuia, efectuează o plată contra documente către beneficiar (exportator) ori la ordinul acestuia, sau acceptă şi plăteşte cambii trase de către beneficiar, sau autorizează o altă bancă să efectueze o astfel de plată ori să accepte şi să plătească asemenea cambii. Acreditivul documentar poate fi revocabil şi irevocabil. La rândul său, acreditivul irevocabil poate fi acoperit şi neacoperit. Cel mai sigur este acreditivul irevocabil acoperit.

Acreditivul documentar este avantajos pentru exportatori, deoarece el asigură plata şi viteza decontărilor (exportatorul primeşte bani după încărcarea mărfurilor). Exportatorul este sigur că banii pentru marfa vor fi transferaţi, fiindcă ei sunt păstraţi în banca care îl deserveşte.

Acreditivul trebuie să fie deschis la timp, în aşa caz cheltuielile exportatorului legate de păstrarea mărfii vor fi minimale. Neajunsul acreditivului (în comparaţie cu avansurile primite) constă în faptul că exportatorul nu poate primi şi folosi banii până livrarea mărfurilor nu va fi efectuată.

În fiecare caz la alegerea tipului de acreditiv pentru efectuarea decontărilor pe contractul de comerţ exterior, este necesar de a ţine seamă de cunoştinţe despre partenerul străin şi încrederea în el.

Din momentul deschiderii acreditivul se tratează ca o tranzacţie separată, independentă de contract internaţional în care este stipulată această formă de decontare.

În Republica Moldova s-a acordat o atenţie deosebită circuitului extern la o etapă, la care relaţiile economice au cunoscut o dezvoltare iniţială. Astfel, prin Decretul privind unele măsuri de asigurare a regularizării valutei pe teritoriul Republicii Moldova nr.6 din 13.01.1994, abrogat prin Decretul nr. 461-III din 24.01.2002, Preşedintele Republicii Moldova a recomandat Băncii Naţionale a Moldovei să stabilească, cu începere de la 17 ianuarie 1994, modul de regularizare a valutei pe teritoriul Republicii Moldova.

Generalizând modificările operate în legislaţia naţională care vizează repatrierea mijloacelor băneşti, mărfurilor şi/sau a serviciilor, se înregistrează tendinţa unor acţiuni de liberalizare de către stat a tranzacţiilor economice externe urmată de micşorarea sancţiunilor pecuniare aplicate pentru nerepatrierea în termen a mijloacelor băneşti, mărfurilor şi/sau a serviciilor.

Începând cu 7 februarie 2008 (data intrării în vigoare a modificărilor operate prin Legea privind modificarea şi completarea unor acte legislative nr.432-XV din 24.12.2004), controlul şi aplicarea sancţiunilor pecuniare faţă de agenţii economici, care nu asigură onorarea la timp a obligaţiunii de repatriere a mijloacelor băneşti, în conformitate cu art.4 alin. (1) din Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe

43

Page 44: Import Export

nr.1466-XII (în continuare – Lege), se efectuează de către organele Serviciului Fiscal de Stat în timpul controalelor efectuate la agenţii economici, în modul stabilit de legislaţie. Totodată, în Lege sunt prevăzute modul de activitate, drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea agenţilor economici şi a autorităţilor administraţiei publice în domeniul repatrierii mijloacelor băneşti, mărfurilor şi a serviciilor provenite din tranzacţiile externe.

Conform art.3 din Lege, agenţii economici rezidenţi nai Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, sunt obligaţi să repatrieze mijloacele băneşti şi/sau materiale în termenele stabilite, după cum urmează:

În contractele de vânzare-cumpărare, barter, de export în regim de consignaţie – în termenul stabilit în contract, dar nu mai mult de un an de la data expedierii mărfurilor respective sau efectuării plăţii pentru marfă, cu excepţia contractelor de procurare a materialului săditor viticol şi pomicol, al căror termen este de 18 luni de la data efectuării plăţii;

În contractele de prelucrare – 60 de zile calendaristice de la data încheierii ciclului tehnologic, stabilită în contract;

În contractele de leasing, la scoaterea obiectului leasingului din Republica Moldova, încasarea plăţilor se efectuează în termenele stabilite pentru efectuarea plăţilor conform clauzelor contractuale, dar cel puţin o dată în decurs de un an, începând cu data scoaterii obiectului leasingului din ţară;

În cazul efectuării lucrărilor de construcţii-montaj, realizării de obiecte „la cheie”, prestării de servicii în străinătate, executate cu plata la timp, termenul de încasare (repatriere) a contravalorii acestora, în expresie bănească sau naturală, este de 15 zile de la termenele scadente prevăzute în contractele externe;

Mijloacele băneşti transferate în avans nerezidenţilor pentru prestări de servicii şi neutilizate în termenele prevăzute în contractele economice externe, în cel mult un an de la data efectuării transferului, se asimilează cu sumele nerepatriate în termen din alte operaţiuni şi se supun sancţiunilor pecuniare;

Pentru tranzacţiile care, potrivit contractelor, prevăd elaborarea proiectelor de documentaţie, fabricarea, asamblarea şi furnizarea utilajului şi mijloacelor tehnice complicate (nestandard), termenul de repatriere a mijloacelor materiale se consideră data stabilită prin obligaţiile contractuale.

Respectarea termenului de repatriere a mijloacelor provenite din tranzacţiile economice externe se determină la momentul controalelor fiscale (de regulă, efectuate prin metoda verificării totale sau tematice, după caz).

Deşi legiuitorul a stabilit expres că constatarea încălcărilor şi aplicarea sancţiunilor pecuniare pentru neonorarea de către agenţii economici a obligaţiilor de repatriere a mijloacelor băneşti şi a mărfurilor (art.5 alin. (1) din Lege; art.133 alin. (1) lit.I) din Codul fiscal) se efectuează de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în activitatea practică situaţia este de altă natură.

Astfel, având în vedere faptul că, în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare (art.133 alin. (1) lit.k) din Codul fiscal), una din atribuţiile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat este de a delega atribuţii inspectoratelor fiscale de stat

44

Page 45: Import Export

teritoriale, acestea din urmă aplică sancţiuni în ceea c priveşte nerepatrierea în termen a mijloacelor băneşti şi/sau a mărfurilor.

Normele cu privire la termenul de repatriere a mijloacelor băneşti şi/sau a mărfurilor şi serviciilor urmează a fi aplicate în conformitate cu legislaţia în vigoare la momentul producerii situaţiilor juridice.

Agentul economic este obligat să efectueze repatrierea în termenul prevăzut în contract, dar nu mai mult de un an de la data efectuării exportului.

Termenul de un an prevăzut de Lege reprezintă termenul de la expirarea căruia colaboratorii Serviciului Fiscal de Stat încep a calcula sancţiuni pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti.

În cazul efectuării în termen a repatrierii a mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile economice externe, de regulă, se verifică următoarele documente:

Contractul, în baza căruia au fost livrate mărfurile. În cazul în care exportul a avut loc în numele comisionarului (mandatarului), dar pe contul comitentului (mandantului), se va verifica suplimentar şi existenţa contractului de comision sau de mandat;

Documentele vamale (declaraţiile), în baza cărora a avut loc exportul mărfurilor şi care confirmă data exportului;

Documentele de transport (actele oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia despre condiţiile şi caracterul deplasării, precum şi trăsăturile caracteristice de bază ale mărfurilor transportate).

Documentele comerciale (acte oficiale ce conţin informaţia despre costul mărfurilor deplasate (specificarea lor). În calitate de acte comerciale pot fi folosite facturile comerciale, pro-formele acestora, precum şi alte documente folosite în comerţul exterior);

Licenţele; Autorizaţiile; Certificatele de conformitate; Certificatele de origine; Actele de expertiză.În cadrul tranzacţiilor economice externe prevăzute de Lege se disting:

tranzacţii de export, tranzacţii de barter, tranzacţii de leasing, prestări de servicii, alte tranzacţii.

În cazul efectuării tranzacţiilor externe stipulate de Lege intervine elementul de extraneitate, ceea ce presupune implicarea normelor de drept internaţional privat.

Astfel, raporturilor între părţile contractante este aplicabilă legislaţia naţională atât a unui stat, cât şi a celuilalt stat.

În cadrul tranzacţiilor de export agenţii economici pot pretinde la încheierea unui şir de contracte, cum ar fi: contractul de vânzare-cumpărare; contractul de mandat; contractul de comision; alte tipuri de contracte.

Contractul de vânzare-cumpărare presupune că o parte (vânzător – rezident al Republicii Moldova) se obligă să predea un bun în proprietatea celeilalte părţi (cumpărător – nerezident al Republicii Moldova), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit.

45

Page 46: Import Export

Atunci când contractul este încheiat direct, adică fără intermediari, responsabilul financiar (declarat în rubrica 9 din declaraţia vamală) reprezintă rezidentul Republicii Moldova, care a încheiat contractul de export al mărfurilor. În acest caz, el este responsabil de repatrierea în termen a mijloacelor valutare provenite de la scoaterea mărfurilor din ţară.

Totodată, informaţia privind datele financiare ale responsabilului financiar este reflectată în rubrica 28 din declaraţia vamală. Anume aceste date (codul băncii, numărul contului curent în moneda naţională) se contrapun în cadrul controlului cu încasarea efectivă a mijloacelor băneşti.

În acest context, este necesar de urmărit sursa încasării mijloacelor băneşti: Direct la contul curent în valută al responsabilului financiar; La contul curent al responsabilului financiar, prin depuneri în numerar

(cu verificarea obligatorie a valutei în ţară). Astfel, condiţiile de repatriere se vor considera respectate în cazul în care la

termenul stabilit de contract (dar nu mai mult de un an) vor fi încasate mijloacele băneşti înscrise în rubrica 22 „Moneda şi valoarea totală facturată” din declaraţia vamală.

Contractul de mandat reprezintă un acord, încheiat în scris, prin care o parte (mandant) împuterniceşte altă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta se obligă să acţioneze în numele şi pe contul mandantului. Respectiv, responsabilul financiar poate fi atât mandantul (ca proprietar al mărfii), cât şi mandatarul (în funcţie de faptul cine este indicat în rubrica 9 din declaraţia vamală).

Contractul de comision reprezintă acordul de voinţă, prin care o parte (comisionar) se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul celeilalte părţi (comitent), iar aceasta se obligă să plătească o remuneraţie (comision). Relaţiile contractuale stabilite conform contractului de comision dau naştere unor drepturi şi obligaţii identice celor prevăzute de contractul de mandat.

În cadrul tranzacţiilor de barter se va ţine cont de faptul că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, forma scrisă a acestor tranzacţii reprezintă, de regulă, contractul de schimb, prin care părţile au obligaţia de a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun.

Fiecare parte a contractului de schimb este considerată vânzător al bunului pe care îl înstrăinează şi cumpărător al bunului pe care îl primeşte în schimb, astfel acestui tip de tranzacţie externă îi sunt opozabile prevederile contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel, în cazul controlului corectitudinii repatrierii se vor verifica: Contractul de barter (vânzare-cumpărare); Declaraţiile vamale de export/import; Decontările băneşti aferente contractelor date (în cazul apariţiei diferenţei

între mărfurile livrate şi cele primite); Înscrierea în evidenţa contabilă a mărfurilor aferente importului; Stingerea totală sau parţială a datoriilor aferente tranzacţiei în cauză.

46

Page 47: Import Export

Totodată, termenul repatrierii mijloacelor băneşti provenite ca rezultat al contractelor de barter se determină prin contrapunerea datei exportului de mărfuri cu data efectuării importului de mărfuri.

În cadrul tranzacţiilor de leasing se va ţine cont de faptul că forma scrisă a acestora reprezintă contractul de leasing, prin care a parte – creditorul financiar (locator) – se obligă să dobândească în proprietate bunul mobil specificat în contract şi să-l dea în posesiune şi folosinţă, pentru o perioadă determinată de contract, celeilalte părţi (locatar), iar aceasta se obligă să plătească în rate o sumă de bani.

În cazul efectuării operaţiunii de leasing, este necesar a determina tipul leasingului conform Legii cu privire la leasing nr.59-XVI din 28.04.2008.

Totodată, în cadrul controlului se va verifica contractul de leasing, în special termenele de încasare a mijloacelor băneşti în cazul scoaterii obiectului leasingului din Republica Moldova.

În cadrul prestărilor de servicii forma scrisă a angajamentului reprezintă contractul de prestări servicii, prin care o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta din urma se obligă să plătească retribuţia convenită.

În acest caz, se vor verifica: Contractul de prestări servicii; Data transferului de mijloace băneşti în opoziţie cu prestarea efectivă a

serviciului; Actul de prestare/recepţie a serviciilor; Alte documente care confirmă prestarea/recepţionarea serviciilor (de

exemplu, documentele de transport internaţional al mărfurilor). Este necesar de menţionat că repatrierea se va considera onorată în cazul

când se va dispune de confirmarea privind beneficierea de serviciile în cauză. În contextul celor expuse anterior, este de menţionat că contractul este un

acord de voinţă al părţilor. Totuşi, conţinutul, forma şi clauzele standard ale acestuia urmează să corespundă normelor imperative de drept, dar şi celor prevăzute de Codul civil al Republicii Moldova. În acelaşi timp, trebuie de ţinut cont şi de actele internaţionale în domeniu.

De corectitudinea clauzelor contractului şi de onorarea obligaţiunilor contractuale prin prisma Legii depind relaţiile agenţilor economici cu organele fiscale.

În art.5 alin.(7) din Lege sunt prevăzute cazurile în care nu sunt supuse sancţiunilor pecuniare sumele nerepatriate de la export-import provenite din tranzacţiile economice externe, după cum urmează:

Dacă acestea constituie plăţi prevăzute în acordurile interguvernamentale sau în contractele încheiate de autorităţile administraţiei publice centrale;

Dacă, în decurs de o lună de la data expirării termenului de repatriere, partenerului extern i-au fost înaintate pretenţii şi/sau dacă, în termen de două luni de la expirarea termenului de repatriere faţă de acesta a fost începută procedura judiciară – pe toată perioada examinării litigiilor în instanţele judecătoreşti;

47

Page 48: Import Export

Dacă există reclamaţii privind cantitatea şi calitatea mărfurilor, prezentate de partenerii economici externi, în baza documentelor respective eliberate de autorităţile competente;

La livrarea pieselor de schimb şi componentelor pentru mărfurile exportate şi aflate în perioada de garanţie;

La exporturile temporare; La returnarea de către nerezident a mijloacelor băneşti şi a mărfurilor

neachitate, dar nu mai târziu de o lună de la data expirării termenului de repatriere; În cazurile de forţa majoră confirmate de autorităţile competente; În cazurile pierderilor suportate de agenţii economici în urma

accidentelor rutiere confirmate documentar; În cazul pierderilor suportate de agenţii economici în urma reducerilor de

preţ al mărfurilor confirmate prin documente respective.Totodată, în cazul în care agentul economic nu este de acord cu decizia

adoptată de colaboratorii Serviciului Fiscal de Stat, acesta poate derula procedura de contestare, administrată de instanţa de contencios administrativ competentă (art.7 din Lege).

Regulile de evidenţă a operaţiunilor în valută străină şi modul lor de reflectare în rapoarte financiare sunt determinate de S.N.C. 21 „Efectele variaţiilor cursurilor valutare”, conform căruia diferenţa de curs valutar este diferenţa obţinută din reflectarea în rapoarte financiare şi în contabilitate a unor şi aceloraşi operaţiuni valutare la cursuri diferite de schimb valutar, precum şi recalcularea activelor şi datoriilor în valute străine la data întocmirii bilanţului contabil.

48

Page 49: Import Export

Bibliografie

I. Legile R.Moldova. Hotărîrile Guvernului R.Moldova

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova. // revista „Contabilitate şi audit”, nr.1/2010

2. Codul Vamal al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.160-162 din 23.12.2000.

3. Codul Civil al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.082 din 22.06.2002.

4. Concepţia sistemului de administrare a riscurilor în serviciul vamal, HG nr.1144 din 03.11.05 (M.O. al R.M. nr.151-153 din 11.11.05);

5. Legea Contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.90-93 din 29.06.2007

6. Legea bugetului de stat pentru anul 2010 // revista „Contabilitate şi audit”, nr.1/2010

7. Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe nr.1031-XIV din 08.06.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 119 din 21.09.2000.

8. Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451-XV din 30.07.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.108-109 din 06.09.2001.

9. Legea cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20.11.1997 (M.O. al R.M. nr.40-41 din 1998) şi modificările legii (M.O. al R.M. nr.147-149 din 17.08.2004 şi nr.107-109 din 12.08.2005)

10.Legea cu privire la asigurări nr.407-XII din 21.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.047 din 06.04.2007.

11.Legea nr.1466-XIII din 29 ianuarie 1998 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe (M.O. al R.M. nr.28-29 din 1998) şi modificările legii (M.O. al R.M. nr.1-4 din 1-7 ianuarie 2005);

12.Lege cu privire la scutirea de taxa vamală a unor mărfuri importate de către organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării (M.O. al R.M. nr.87-90 din 9 iunie 2006;

13.„Norme tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu”, Monitor oficial Nr.226-232 (1580-1586) din 10.12.2004, pg.128-161;

14.Regulamentul cu privire la reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin hotărîrea BNM, proces verbal nr.2 din 13.01.1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 54-55 din 18.06.1998.

15.Regulamentul cu privire la transferul de credit, aprobat prin hotărîrea BNM nr.373 din 15.12.2005 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.176 din 30.12.2005.

49

Page 50: Import Export

16.Regulamentul privind utilizarea acreditivului irevocabil şi acoperit pe teritoriul Republicii Moldova, prin hotărîrea BNM nr. 122 din 29.05.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 116 din 13.06.2003.

17.Standardul Naţional de Contabilitate 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor nr.174 din 25.12.1997 // Contabilitate şi Audit nr.1 din 1998.

18.Standardul Naţional de Contabilitate 21 „Variaţiile cursului de schimb valutar”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor nr.16 din 29.01. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.35-38 din 15.01.1999.

19.Ordinul Departamentului Vamal referitor la aprobarea Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu nr.199-O din 29.10.2004 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 226-232 din 10.12.2004.

20.Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova (M.O. al RM, 1998 Nr.54-55 cu modificările ulterioare)

21.Regulamentul cu privire la activitatea brokerului vamal şi a specialistului în domeniul vămuirii (M.O. al R.M. nr.168-171 din 16 decembrie 2005);

22.Regulament cu privire la activitatea echipelor mobile ale Serviciului Vamal (M.O. al R.M. nr.25-27 din 10 februarie 2006;

23.Regulamentul cu privire la completarea, autentificarea şi eliberarea certificatelor de origine a mărfurilor exportate din Republica Moldova în cadrul regimurilor de comerţ preferenţiale cu Uniunea Europeană (M.O. al R.M. nr.98-101 din 30 iunie 2006.

II .Manuale , monografii, cărţi, broşuri

24.Contabilitatea financiară / Alexandru Nederiţa, Vasile Bucur, ASEM – Ed.II-a, revăzută şi completată. – Chişinău, ACAP, 2003 – 640p.

25.2.2. Contabilitatea în comerţul exterior / Dumitru Vişan, Editura Economica, Bucureşti,1999 – 304p.

26.Contabilitatea în comerţul exterior / Constantin C. Toma, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2005 – 245p.

27.Contabilitatea financiară. Colectivul de autori (coordonator Nederiţa A.). ACAP, Chişinău 2003

28.Comerţ Internaţional. Tehnici, strategii, elemente de bază ale comerţului electronic. Vol.I /Ion Stoian, Emilia Dragne, Mihai Stoian, Editura Caraiman, Bucureşti, 2001 Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane Vol.I / Nicolae Sută, Editura Economica, Bucureşti, 2003.

29.Contractul comercial de vînzare-cumpărare internaţională / Lilia Gribincea, Editura „Reclama”, Chişinău, 2002

30.Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. şi Codului Fiscal / Alexandru Nederiţa, Chişinău, Contabilitate şi Audit, 2007

31.Drept civil Vol.III, Contracte speciale / Gheorghe Chibac, Aurel Băieşu, Ed.II-a, Editura Cartier, Chişinău, 2005 Dreptul comerţului internaţioal / Lilia gribincea, Editura „Reclama”, Chişinău, 1999

50

Page 51: Import Export

32.Sută N. Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane. Editura eficient Bucureşti 2000.

33.Tehnica plăţilor internaţionale / Dorel Mihai Paraschiv, Eitura Economica, Bucurewşti, 2003.

34.Visan D. Contabilitatea în exterior, ediţia d II-a. Bucureşti. Editura economică 1999.

35.Бухгалтерский учёт в торговле / М.И.Баканов,Москва «Финансы и Статистика» 2003

36.Бухгалтерский финансовый учет / В.П.Астахов, Ростов-на-Дону,Издательский центр «МарТ»,2005.

37.Учёт внешнеэкономической деятельности / Т.Н.Бабченко, Москва «Финансы и Статистика» 2003

III. Articole din reviste şi ziare 38.Melnic V., Sîrbu E. Introducerea Standartelor Vamale Europene în

Republica Moldova. Realităţi şi tendinţe”. Contabilitate şi Audit nr.5,6,7,8, 10 /2005.

39.Surchicin Gh. Problemele determinării valorii mărfurilor în vamă. // Revista Naţională de Drept. 2003 nr.1 p.58-61;

40.Gribincea L. INCOTERMS-2000. // Revista Naţională de Drept. 2003 nr.10 p.53-57;

41.Грибинча А. Порядок расчетов по экспортно – импортным операциям. // Contabilitate şi Audit 2004 nr.6 p.29-33;

42.3.4. Тостоган П. Вопросы учета и вычета стоимости импортируемых товаров.// Contabilitate şi Audit 2003 nr.4 p.16-19;

43.Букур В. Учет импортных операции// Contabilitate şi Audit 1999 nr.10 p.17-22;

51


Recommended