1 CMYK

Anul XII l 2012 l nr. 385 l iulie

Cultural

întrebăriNEconvenţionale13

Nume, prenume, data şi locul naşterii, ZodiaSTEROM VICTOR, 14 februarie 1937, Mizil, Vărsător. Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru

al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, Redactor şef al revistei Impact cultural, Redactor şef adjunct al revistei Viaţa de pretutindeni din Arad.

1. Deviza (motto-ul) după care vă ghidaţi în viaţa de fa-milie şi în cea publică?

R. Una din cele mai mari virtuţi ale omului este RĂBDAREA (a se citi

aşteptarea) a se înţelege: Speranţa. Deviza mea este: Cine are răbdare, trăieşte mai mult. Aceasta m-a călăuzit şi în viaţă şi în ceea ce priveşte scrisul meu.

P.S. E adevărat că unii din confraţi m-au lăsat să trăiesc mai mult, dar n-am disperat.

2. Ce moment din copilărie-adolescenţă-maturitate a marcat evoluţia şi care sunt persoanele ce v-au influenţat iremediabil alegerea în ceea ce priveşte profesia (carie-ra) ?De ce nu, soţia (ul)?

R. S-o luăm pe rând: cel mai greu moment din adoles-

cenţă a fost moartea mamei mele la numai 15 ani, după ce rămăsesem orfan de tată în copilărie la 3 ani. În ceea ce priveşte vocaţia mea de creator de poezie s-a întâmplat la o întâlnire cu un grup de scriitori veniţi de la Uniunea Scriitorilor şi conduşi de poeta Nina Cassian care, după ce am citit un poem scurt, mi-a spus că am talent. Am as-cultat-o şi m-am apucat de lucru, cultivându-mi talentul prin lecturi de poezie din poeţii de la noi, dar şi din alte literaturi ale lumii. Numesc aici pe: Gheorghe Tomozei, Cezar Baltag, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu, Nichita Stănescu - poeţi contemporani cu mine dar şi: Lucian Blaga, Bacovia, Miron Radu Paraschivescu cum şi poeţii: Rilke, Elytis, Seferis şi Vako Popa...

continuare în pag. 2

Smara şi TârgovişteaPersonalitate a vremii sale, poetă, proza-

toare, publicistă, dar şi militantă în dome-niul social-cultural, cu realizări în slujba în-văţământului românesc (a întemeiat prima şcoală în aer liber), a fost şi o ambasadoare a culturii noastre în afara graniţelor ţării, mărturisind că „pasiunea mea de scriitoare a fost călătoria”.

Pseudonim al Smarandei Gheorghiu, năs-cută Andronescu, la 5 septembrie 1857, în Târgovişte. Nepoata poetului Grigore Alexandrescu. Urmează cursurile Şcolii Centrale de Fete din Bucureşti. Se că-sătoreşte cu poetul George O. Gârbea, iar după moartea acestuia, cu căpitanul P. Gheorghiu. Este institutoare la Sinaia, Ploieşti şi Bucureşti. A fost printre primele militante de la noi ale mişcării feministe, având iniţiative pe tărâm cultural. A con-ferenţiat în ţară, la Ateneul român, sau în alte oraşe, precum şi în străinătate (Italia, Belgia, Franţa, Suedia, Danemarca, Grecia). Colaborează la organizarea „Congresului Orientaliştilor” (Roma, 1899), unde este reprezentata Societăţii Presei Române. La

Paris este una dintre organizatoarele Con-gresului pentru Pace al „Uniunii Universale a femeilor” (1900). Tot în capitala Franţei participă la „Congresul Latin” (1902), deve-nind astfel, alături de conferinţele susţinu-te în afara ţării, o adevărată ambasadoare a culturii şi cauzei româneşti. Introduce şi susţine în învăţământul românesc for-ma şcolii în aer liber. Târgoviştea natală o poartă în inimă şi-n suflet întreaga viaţă. Conferenţiază despre istoricul şi prezentul ei la Ateneu, în 17 decembrie 1898; îi dedi-că volumul Schiţe din Târgovişte în acelaşi an. Afirmă că „a vorbi aici despre Târgovişte, însemnează a poseda acea titanică putere de gândire, acele vaste cunoştinţe despre trecutul ei, aşa ca să vă pot înfăţişa cele trei veacuri de menire în care vechea capitală a ţării, Târgoviştea, strălucit de cea mai mare slavă, dete poporului muntenesc şi voievozi-lor lui prilejul de a băga groaza în toate ace-le popoare vecine, care cutezară să atace datinele, credinţele ori hotarele sale”

@ VICTOR PETRESCUcontinuare în pag. 2

„Şcoala de poezie de la Târgovişte”la Serbările Revistei „Vama Literară”

– invitat special George Filip din Canada –

Radu Cârneci, Antologia Sonetului Românesc, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007 – 2008 – 2009 Din umbra Creatorului Absolut

Serbările Revistei „Vama Literară” organi-zate de scriitorul Daniel Vorona la Club Art Boema 33 din Bucureşti, au găzduit „Şcoala de poezie de la Târgovişte”. Alături de poe-ţii târgovişteni: Ştefan Doru Dăncuş, Geor-ge Coandă, Vali Niţu, ediţia s-a bucurat de prezenţa unui invitat special: poetul George Filip din Canada.

Scriitorul Ştefan Doru Dăncuş, „vinovat” de prezenţa invitaţilor enumeraţi, i-a pre-zentat pe fiecare în parte, dându-le cuvântul pentru a recita din creaţiile proprii. De ase-menea, a informat publicul spectator des-pre Proiectul literar iniţiat de Grupul Media Singur pe care îl conduce, Proiect intitulat „Întoarcerea poetului risipitor” (50 de volu-me de poezii cu rimă), evenimentul cuprin-zând şi lansarea a două volume incluse în proiect.

Poetul George Filip din Montreal, Canada, a venit în ţara natală pentru a-şi lansa volumul de poezii „FÂNTÂNA DORURILOR”, apărut în Editura SINGUR, Târgovişte, 2012, inclus în Proiectul „Întoar-cerea poetului risipitor” la nr. 14. Cu acest volum domnia sa a adunat în palmares 33 de volume.

Un al doilea volum de versuri lansat în ca-drul Proiectului a fost „Ciclul eu-lui”, apărut în Editura SINGUR, Târgovişte, 2012, fiind inclus în Proiect la nr. 3, autor Vali Niţu, poet, jurnalist, membru al Societăţii Scriito-rilor Târgovişteni, director al Revistei Impact Cultural Dâmboviţean. Domnul George Coandă, o figură proeminentă a cultu-

rii dâmboviţene, scriitor, jurnalist, istoric, geopolitician, şi-a lansat volumul „ADIO FANTASTIC SECOL 20 (CIMITIRUL DE BUSO-LE), apărut în Editura Bibliotheca, 2011.

Recitările poeţilor târgovişteni au fost completate de actorul Nucu Stângaciu de la Teatrul Naţional din Bucureşti, care prin talentul şi vocea sa de excepţie a impresio-nat publicul, dar mai ales pe autori. Printre invitaţi şi prieteni s-au aflat: Florian Siliştea-nu din Piteşti, Silvia Butnaru din Germania, George Tei, Lucian Gruia, Mihai Antonescu, Baki Ymeri, Eugen Bot. Au mai fost citite cre-aţii ale scriitorilor Mihai Antonescu, Daniel Vorona şi Valentin Mihăescu, creaşiii inclu-se în Antologia de poezie „Vama Literară”.

Şi pentru că poeziei îi stă bine cu muzica, câţiva folkişti, cantautori, muzicieni au ridi-cat asistenţa în picioare prin cântecele lor, inspirat interpretate, pe versuri proprii sau ale unor poeţi consacraţi. Traian Chiricuţă, Ionel Bogdan, Kjersti June (Germania), Tic Petroşel, Nelu Susan şi Dorin Andone au fă-cut să răsune clubul în acordurile chitarelor şi ale vocilor. Surpriza serii a fost nimeni al-tul decât inimosul Ştefan Doru Dăncuş care în loc să recite, şi-a cântat poeziile acompa-niindu-se la chitară, cu o voce care a sur-prins, ca de fiecare dată, prin tonalitatea diferită de cea de toate zilele.

A fost un eveniment reuşit, cu un public numeros şi entuziast. Invitaţii veniţi pentru prima oară şi-au propus să mai revină şi altă dată.

@ EMILIA DĂNESCU

Pe răbdare şi întoarcere la sine, aşezăm spre bună întocmire pietrele dintâi ale lucrării de rămânere. Pe re-nunţări şi neasemeni altora, fugim din cercul etern roti-tor al lumii, spre a-i înţelege mai bine rostul şi cercuirea întru lauda drumului. Iară drumul, nu întru spaima or-bului se aşterne, ci, musai întru izbânda colindătorului de vise ce-şi imaginează urma paşilor, hăt, dincolo de semnul de întrebare al departelui.

Sonetul: gen literar ne-muritor, fir roşu prin lirica lumii, cu legile şi canoane-le-i arhiştiute, incitând, am-biţionând, ostenind până

la esenţă spiritul celor ce fac sarea şi cinstea oricărei mari culturi. Sonetul: privi-rea inversă a lacrimii înspre ochiul care o plânge, ca un recurs la nesingurătate.

În peste o mie patru sute de pagini însumând trei volume unul mai frumos decât altul, se aşterne An-tologia Sonetului Românesc apărută la Editura Muze-ul Literaturii Române sub îngrijirea unuia dintre cei mal importanţi cărturari ai timpului nostru, scriitorul Radu Cârneci. Un volum de muncă imens, ivindu-se din nemăsura timpului şi bazat pe o minuţioasă cercetare, fac din lucrarea mai sus

amintită, un monument de referinţă şi incontestabilă valoare artistică a genului în discuţie.

Căci, de la Gheorghe Asachi întemeietorul, prin Ion Heliade Rădulescu, Mihai Eminescu, Macedonski, Coşbuc, Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu, până la Nichita Stănescu, Ioanid Romanescu, Romulus Vulpescu şi, Doamne, câţi încă alţii sute, sonetul românesc stă cu faţa la pre-zent şi istorie, cum ar sta un izvor la începutul curgerii lui, întru setea lumii.

@ MIHAI ANTONESCU-continuare în pag. 3

pagina 2

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

13 NEîntrebări convenţionalecontinuare din pag. 1

4. Dacă dispuneţi de mulţi bani, faceţi economii, îi risi-piţi pe lucruri simpliste sau îi investiţi în donaţii pentru cei nevoiaşi? De ce? Motivaţia, fără „a vă bate cu cără-mida în piept”..!

R .Dacă dispun de mulţi bani, ceea ce nu este cazul meu, fac mai întâi investiţii în cultură: editez o revistă literară, sau o carte din producţia mea de toate zilele şi ce îmi rămâne, fac donaţii pentru cei mai nevoiaşi decât mine, cu motivaţia că pot ajuta pe un om care îşi doreşte un lucru şi nu-1 poate procura din cauza lipsei de bani.

5. Aveţi obiceiul de a întreţine o relaţie de prietenie ve-che, chiar dacă nu este în avantajul dvs. şi nu aduce ni-ciun profit?

R. Da. Am întreţinut relaţii de prietenie fără să mă gân-desc vreodată la vreun avantaj. O prietenie - veche ori nouă - nu se întreţine prin aşa-zisa reciprocitate; prin aşa-zisul şantaj. Jacă tu nu-mi dai, nici eu nu-ţi dau. E o prostie să pui condiţii în aţi întreţine o prietenie pe condiţii meschine.

6. Care este părerea dvs. despre oamenii care se gân-desc prea mult înainte de a întinde o mână de ajutor celor săraci, calculând profitul, avantajele, interesul sau...?

R. Cred că am răspuns cât de cât clar la acest mod de gândire cu privire la oamenii care se - gândesc prea mult - atunci când trebuie să ajute pe cineva căzut în mari nevoi. Acela din urmă cerea un ajutor iar cel dintâi îl refuza din varii motive. N-am o părere bună...

7. Credeţi că pentru a schimba societatea trebuie mai întâi de toate să-i schimbăm pe cei care conduc, sau să începem prin a ne schimba pe noi înşine?

R. O societate nu se schimbă de la o zi la alta, chiar dacă

are loc o – revoluţie -. Nu prin schimbarea celor de la vârf se produce schimbarea unei societăţi. Cei care conduc, azi sunt, mâine nu mai sunt. Vin alţii, tot aşa... Noi, cei rămaşi să fim socotiţi - mulţimea - încet, încet, ne putem schimba mentalitatea, comportamentul, prin atitudine şi prin răbda-re.

8. Aţi participat la vreo acţiune pentru strângerea unor fonduri în scopuri caritabile? La care anume şi când?

R. Nu. Nu am fost niciodată - prins - la propriu în astfel de acţiuni...

9. Sunteţi persoana care-şi face griji din orice şi aveţi accese de nervozitate fără motiv, sau sunteţi un om echi-librat?

R. Structural sunt un om echilibrat, conciliant, clement. Nu-mi fac griji fără de rost şi nu am accese de nervozitate colerică fără motiv...

10. Vă deranjează discuţiile în contradictoriu cu prie-tenii, colegii sau cunoştinţele care nu au aceleaşi idei, principii sau stil de viaţă cu dvs. ?

R. Nu mă deranjează nici o discuţie în contradictoriu din principul meu de viaţă şi anume: fiecare om trebuie înţeles aşa cum gândeşte el şi nu cum gândeşti tu ce e bine sau rău...

11. Aveţi impresia că oamenii au un interes când sunt mai mult decât amabili şi „săritori” în a vă ajuta? Exem-plificaţi...

R. Majoritatea oamenilor se ajută reciproc. Unii sunt mai amabili decât ne închipuim, alţii sunt mai apatici - ne sări-tori - la nevoile altora. Personal, m-am întâlnit şi cu unii şi cu alţii.

12. Consideraţi că aţi mai trăit într-o via-ţă anterioară şi că ma-gia (albă sau neagră) are efecte asupra oa-menilor? Credeţi în vrăjitorie sau în sem-nele prevestitoare de rău?

R. Nu cred că am mai trăit cândva, deci în altă viaţă an-terioară. Nu cred în nicio magie - nici albă, nici neagră -. Nu cred în vrăjitorie şi nici în semnele prevestitoare - fie de rău, fie de bine. Cred doar în intuiţia mea despre viaţă, intuiţie care m-a scăpat de trei ori de la moarte sigură.

13. Care este frecvenţa cu care vă duceţi la biserică şi dacă aveţi credinţă în Dumnezeu?

R. Frecvenţa mea la biserică se poate socoti pe degetele de la o mână într-o viaţă de om ajuns la o vârstă de trei sferturi de veac.

De ce? Pentru că eu cred într-un Dumnezeu care trăieşte în mine cu tot ce are El mai bun, mai frumos în structura harului său. Înainte de naşterea Domnului Iisus Christos, Dumnezeu era departe de oameni şi oamenii îl invocau mai aproape de sufletele lor. După naşterea mântuitorului, Dumnezeu a coborât cu „duhul” sfânt în oameni. El este prezent în fiecare dintre noi. Este prezent ca Duh în inima şi în sufletul meu. Nu pot să-mi pierd credinţa în El pentru că mi-aş părăsi lăuntrul meu, interiorul fiinţei mele.

A consemnat,VALI NIŢU

SMARA ŞI TÂRGOVIŞTEAConsiderându-se „fiică a Târgoviştei” de-

plânge starea actuală aşteptând o nouă glo-rie a acestor meleaguri încărcate de istorie: „… eu, de multe ori pe ruinele ei am plâns şi mângâiată aş fi numai dacă, acuma, aş izbuti să îngân slab, cu slabele licăriri de vreascuri uitate de timpuri, ceea ce îmi zdro-beşte sufletul, ori de câte ori îmi îndepărtez paşii, calc peste aceste sacre tărâmuri, pes-te această Romă a ţărei noastre.

Trecutul acestui oraş, sub zidurile căruia s-au păstrat atâtea veacuri libertatea, dati-nele şi credinţele neabătute ale poporului nostru, este învăluit în negura veacurilor şi cu greu, în întunericul vremii, se mai poate pătrunde. Istoricul lui, ca şi al multora din ţara noastră, peste care trecură atâtea hor-dii barbare, atâtea nevoi, este de făcut şi vedeţi, sarcina aceasta naş îndrăzni să mi-i iau, căci răpesc drepturile cronicarilor noştri de seamă şi de la care Târgoviştea aşteaptă s-o dezgroape ei din pulberea trecutului”.

După ce descrie gloria străbună, precum şi oraşul contemporan ei care este „ca mai toate oraşele de provincie”, „un oraş mono-ton, concluziona: „Târgoviştea, unde se află ţărâna atâtor strămoşi iluştri, vlădici, mitro-poliţi şi voievozi ai ţării, cum şi ţeasta celui mai genial dintre dânşii, acel viteaz Mihai, care a conceput şi a realizat ideea unirii tu-turor românilor, sub un singur sceptru, în loc să fie Roma ţării noastre, în loc ca să se păs-treze acolo fiecare pietricică, spre a povesti la feciori de feciorii noştri, gloriosul trecut al strămoşilor lor, este lăsată cu toate aceste monumente, în prada trecătorilor, în stăpâ-nirea bufniţelor şi a cucuvelelor.

Face şi o frumoasă prezentare a Turnului Chindiei: „ca o făclie de veghe, lângă o ilus-tră moartă, mai rămâne în Târgovişte, mă-reţul Turn al Chindiei, de unde am spus că

domnii ţării vedeau pe inamici la depărtări de poşte şi alergau să întărească oraşul, de unde, lor, când venea soarele la chindii, le cânta meterhaneaua ca, mai frumos, până la ei, în palat să se audă; iar doamnele la toacă, în Biserica Domnească de lângă pa-lat la rugăciune să meargă.

Rămas-a pustiu Turnul Chindiei, acioală ciorile întriu-însul, găsindu-şi zbârnâitoare praştii până la pământ din el copiii… jos, în joacă mai aruncând”.

Sunt de consemnat, numeroasele sale ini-ţiative dedicate vechii Cetăţi de Scaun.

Se implică în ridicarea bustului lui Grigore Alexandrescu, ce va fi inaugurat la 10 mai 1899, precum şi cel al lui Tudor Vladimires-cu, dezvelit în august 1911, cu prilejul ce-lui de-al VIII-lea Congres al Învăţătorilor din România. În perioada 1912-1913, Liga Cul-turală, a cărei membră importantă a fost, va construi sarcofagele de marmură ale lui Radu cel Mare şi Mihai Viteazul, opere ale sculptorului Fr. Storch. Mai târziu, în 1935, alături de Elena Văcărescu, ca membre ale Societăţii Culturale „Târgoviştea”, va confe-renţia la Liceul „Ienăchiţă Văcărescu” (căru-

ia îi va dona, mai târziu, un important fond de cărţi) şi la Sala de Arme. Tot în acest an, la 3 octombrie este prezentă la inaugura-rea şcolii din cartierul Sârbi, al oraşului, şi la punerea pietrei de temelie a Casei Învă-ţătorilor din judeţul Dâmboviţa. Punând în practică ideile sale de militantă pe tărâm cultural, va înfiinţa un cămin cultural în Va-lea Voevozilor, lângă Târgovişte, care îi va purta numele, căruia îi dăruieşte cărţi „ne-cesare învăţăturii sătenilor” după propria-i mărturisire. Ca o recunoaştere a meritelor sale, în general, şi în special de a susţine Târgoviştea i s-a dezvelit în Parcul Mitropo-liei un bust cu prilejul centenarului naşterii (1957), operă a sculptorului Mihai Onofrei.

Prin întreaga sa viaţă (5 septembrie 1857, Târgovişte – 26 ianuarie 1944, Bucureşti) şi activitate scriitoricească de animatoare şi sprijinitoare a culturii, de ambasadoare a acesteia în foruri interne şi internaţionale, rămâne un punct luminos timp de peste pa-tru decenii, fiind apreciată de mari persona-lităţi a vieţii politice şi culturale din ţară sau de peste hotare.

@ VICTOR PETRESCU

continuare din pag. 1

pagina 3

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

continuare din pag. 1

Radu Cârneci, Antologia Sonetului Românesc, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007 – 2008 – 2009 Din umbra Creatorului Absolut

@ MIHAI ANTONESCUCarte egală doar cu sine şi cu gândul în-

tocmitorului ei, scriitorul Radu Cârneci, An-tologia Sonetului Românesc era inevitabilă şi stringent necesară pentru întregul Istoriei Literaturii, iar beneficiul, unul pe termen ne-definit, după cum viitorul o va demonstra. Postfaţatorii celor trei substanţiale volume, cărturari la rându-le şi instanţe fără doar şi poate, Constantin Ciopraga, Dumitru Micu şi Mihai Cimpoi, scot în evidenţă importan-ţa demersului istoric al lui Radu Cârneci, cu ample introduceri în trecutul sonetului uni-versal şi al impactului pe care 1-a avut aces-ta de-a lungul timpului asupra creatorului român, până-n contemporaneitate. Despre estetica frumosului vorbim, despre lucidi-tate şi spirit critic, atunci când textul musai devine artă, cum şi despre surprinzătoare li-bertăţi îngăduite, ca în cazul sonetelor Anei Blandiana sau ale Carolinei Ilica. Structură, formă, legi, reguli. Dacă ne uităm în opera aproape oricărui autor antologat, observăm că sonetul este, nu numai piatră de încer-

care, ci şi izbândă a întregului ei, cum ar veni. Sub semnătură: O, Prinţ, ivit sub zodia minunii / Sonet încins cu legi dăinuitoare / din care armonii se nasc, odoare / dând străluciri adânci înţelepciunii. Pilduitor ge-nunchi-şi pleacă unii / la chipul tău, cuvinte domnitoare / sculptându-te, iar frumuseţea doare / de necuprins ca-ntinderea genunii. Şi timpul trece, însă nu te fură / nu-i pen-tru tine negurosul Lethe /drapat în toga-ţi – fragedă armură - Surâzător si trist ca vechi portrete / sublimului dai veşnica măsură / iar trecerii mirabile regrete... (Radu Cârneci - PRINŢUL SONET). „Interogaţie meditativă asupra fiinţei si fiinţării" sonetul românesc îşi află definitiv loc de cetate, recunoaştere şi dăinuire - întru reînnoire pe seama isto-riei în mers, tocmai pornind de la această excelentă antologie. Din umbra luminoasă a Creatorului Absolut ne vin cărturarii, cău-tându-ne largul minţii şi-al simţirii cu tot ce au mai bun, mai demn de oferit, iar scriitorul Radu Cârneci tocmai asta face, acum ca şi altădată, oricând. Ave !

Alexandru Anca - 90@ LUCIAN GRUIA

Alexandru Anca s-a născut la 13.06.1922 în Dej, judeţul Cluj. Face studii de drept la Cluj între anii 1940 – 1944 şi colaborează la “Tribuna Ardealului” unicul cotidian în lim-ba română apărut în teritoriul cedat Ungari-ei horthyste prin Diktatul de la Viena.

În toamna anului 1944 este dus cu forţa de horthyştii în retragere în vestul Ungariei, apoi în Germania.

Se repatriază în 1946.În anii următori lucrează în presă la Bucu-

reşti şi colaboreză cu poezii la revistele: ”Tri-buna”, “Familia”, “România literară” .

Se căsătoreşte în 1950 cu ziarista Erna Blumenfeld şi au doi copii.

Din anul 1988 trăieşte în Israel.Este autorul trilogiei aubiografice: DESTIN

ARDELENESC (Ed. “Clusium”, Cluj Napoca, 2001); DIN BUCUREŞTI ÎN ŢARA FĂGĂDU-INŢEI (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2004) şi ÎN UMBRA MĂSLINILOR (Ed. Limes, Cluj-Na-poca, 2010) şi al volumului de versuri: DIN PRIMÎVARĂ PÎNĂ-N TOAMNĂ (Ed. Editura Printeuro, Ploieşti, 2007)

Primele două volume ale trilogiei au fost distinse la Haifa cu “Premiul pentru cultură şi artă “Ianculovitz”, pe anul 2005, menţi-onându-se pe diplomă: “Alexandru Anca: O poveste de familie începută cu volumul DESTIN ARDELENESC (2001). Drumul de la Bucureşti la Beer-Sheva, pregătirile de ple-care, întâlnirea cu copiii şi nepoţii stabiliţi în Israel şi adaptarea la situaţia de noi ve-niţi DIN BUCUREŞTI ÎN ŢARA FĂGĂDUINŢEI (2004). O cronică adevărată descrisă cu mult farmec şi sinceritate.”

În momentul naşterii sale, camera în care a văzut lumina zilei, la Dej, a luat forma vi-orii cu care va cînta în formaţia liceului “An-drei Mureşanu” din oraşul natal. În tot tim-pul vieţii sale, a făcut astfel ca să păstreze

sunetul viorii sale curat.În fiecare din poeziile sale, adunate în

volumul DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ ÎN TOAMNĂ (Editura Printeuro, Ploieşti, 2007) se regă-seşte atmosfera casei părinteşti şi foşnetul frunzelor copacilor din livada înconjurătoa-re.

Departe de orgoliile şi luptele literare ale poeţilor în vogă, care vor să epateze cu ori-ce preţ, lirica lui Alexandru Anca, scrisă în tinereţe, în formă clasică, de obicei cu rirm şi rimă, evocă viaţa patriarhală cu valorile ei, care, recitită astăzi, revigorează sufletul.

Deşi a plecat departe, o parte din sufletul său a rămas în permanenţă aici, impregnîn-du-se în pereţii casei, urcînd în seva copa-cilor primăvara, lenevind în ierburi în arşiţa verii, întristîndu-se în frunzele uscate ale toamnei, înghetând în ţurţurii streşinei casei natale, iarna. Cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 90 de ani îi dorim sanatate, pute-re de muncă şi LA MULŢI ANI!

Fluier prelung în colţul casei,degete subţiri în mănuşi albe dirijând norii,comunicând depărtărilor mesaje şi şoapte...Printre preacuvioşii pomi ai liveziiîncărcaţi de rod şi importanţăatât de străin şi nefolositor,atât de bolnav de mister şi poezie!Nici de Aristotel, nici de Hegel,n-a auzit vreodată,totuşi, seară de seară, culege,

din adieri abia simţite dinspre cimitir,fioruri metafizice ciudateşi ramurile încep să-i cădelniţeze neliniştipeste acoperişurile de ţiglă arsă...- Cum de mai este tolerat în grădina atât de bine chivernisită,acest palid şi netrebnic iluzionistcare nu ştie să scoată din bagheta-i magică decât ieftine mărţişoare, galbene şi roşii?

@ ALEXANDRU ANCA

MESTEACĂNUL

Întregul după fractură - Mirela Ispăşoiu – Ghemele târziului, Eubeea – 2011@ MIHAI ANTONESCU

Cum ar veni, un vas de lut e un obiect fără poveste. Mă rog, ar putea avea una, pe care doar o bănuim. Sunt frumoase flo-rile din smalţul lui, - dacă vasul e smălţuit - dar nu cunoaştem gândurile celui ce le-a pus acolo. Or fi grădină? Or fi pajişte? Nu ştim, şi ne enervăm. Ajungem chiar, să nu ne mai încânte vasul de lut. Să nu mai înţelegem pentru ce 1-am cumpărat. Între estetic şi util, se cască un gol ce le-ar putea înghiţi pe amândouă. Ni se pune pata până la enervare. Luăm vasul de gât, de toartă, de pe unde nimerim şi dăm cu el de un perete. Fireşte, lutul nu rezistă supărării noastre. Se divide şi subdivide într-atâtea părţi sau bucăţele, care, luate separat, răsucite pe toate feţele, ar putea deveni la rândul lor între-guri. Din acele întreguri astfel obţinute şi altfel interpretate, ne vom strădui, - dacă nu avem ceva mai bun de făcut - să recompunem forma iniţială a vasului. Şi, uite bre, folosind un adeziv marca „falimprov" ne iese!? Astfel întregul aproximativ al tuturor fracturilor vremelnic întreguri, capătă, în fine, o po-veste. Notă explicativă, suficientă credem noi la cartea Mire-

lei Ispăşoiu GHEMELE TÂRZIULUI apărută la Editura Eubeea în anul 2011. Autoarea, e limpede, nu are stofă de gaijin au-tentic, multe versuri pendulând destul de riscant între genul aproximativ tanka, şi haiku-ul dezlânat: „Capcana organelor/Învârtea prietenos/Momeala/În ură fericea / Ultimul regret / Cu un surâs neşters” Sau: „verdele crapă / oasele de lemn / înmugurind / scheletul soarelui". Poeta, - că e şi poetă pe ici pe colo, uneori surprinzătoare - utilizează respiraţia prea scurtă credem noi , între idee şi transfigurarea ei imagisti-că. Astfel mesajul ajunge la receptor trunchiat, fără noimă parcă, mai ales în versurile cu titlu : „Gheme de aer/Prin fire răsucim/Nările rostogolind/Cerul suspendă nervii/În cercuri de fum Nervii/Scutură scrumul privirii/În arderi se strâng/Scrumierele carnale" (Ce o fi?) Sau: „vederile opuse împle-teau/blesteme/târând prin fiecare crucea/dezvelea celebrii nici cerul de intimidat/lipit în univers/nu ridica doar alcoolul aortic/flamba un alt trotuar/sub cap” (Blesteme). O noimă există, totuşi. Ea vine din relectura poemelor sub alt unghi, într-o altă stare. Unghiul şi starea, ţin de acele găuri aflătoare în întregul vasului de lut recompus, prin care, uitându-ne în-

lăuntrul lui, zărim ceva semne de sinceritate creatoare, oste-nind să salveze ceva din bunele intenţii ale Mirelei Ispăşoiu: „ard smirna/degetele albe albastrele pastile/dizolvă casca-dele/mâniei înlocuind/virgule de aer/cu carnea rară tran-spiră hârtia/ printr-o rugăciune " (Ridicare). Dar, cum ziceam, bunele intenţii nu-s totuna cu putirinţa fiindcă, iată ce mai citim din drag de exemplificare a contradicţiei: „la geamanta-nul pleoapelor/fermoarul se ridică/după somn coboară/din-tr-un cap în altul/plimbând limita/capcanei prin casa ultimei plecări/să ne răcească" (Plimbări). Uf! E limpede, autoarei nu-i prieşte stilul fracturist. Ce e simplă modă, chiar daca mai respiră, nu convinge „Căci, dacă tot am pierdut irecuperabil mici părţi din marele întreg al vasului, barem să fim atenţi la povestea golului rămas, cum şi în ce fel o întregim din drag de lutul fără vină: „desfacem curcubeiele din plic/drept cearcea-furi/acoperindu-ne de cer/înghiţim până la capăt somnul/ca un medicament naturist/vindecă până devenim/precum îngerii" (Risipire ) Aici, ar fi ceva… Nu ne grăbim să tragem concluzii definitive, totuşi. Mai aşteptăm. În aşteptarea ploii, lutul crapă de la sine, nu ?

Pălăria de paie (III)@ ATENA GABRIELA STOCHIŢĂ

Bunica renunţase la ştergare. Pereţii ca-merei erau împodobiţi cu desenele mele. Şi erau destule! Şi mai erau multe fotografii.

Am adormit repede. Doar eu şi culorile mele. Fără vise. Dimineaţa, tanti Pena mi-a adus lapte şi ouă. Am stat amândouă pe prispă, pe banca făcută de bunicu’, amin-tindu-ne de el. Încă mai hoinăream printre amintiri. Vedeam totul în cea mai clară lumi-nă. Doar cei doi brazi de la intrarea în curte erau mai înalţi, la fel şi merii din livadă, pru-nii şi cireşul, în rest, totul era neschimbat.

Voi curăţa fântâna, voi cosi iarba, voi readu-ce viaţa, viaţa mea, în toată liniştea aceea.

- Tanti Pena, eu vreu să merg pe la cimitir. Mergi cu mine?

- Chiar mă gândeam, Ilonă. Nici eu n-am mai fost demult!

Eu aveam lumânări, tanti Pena a luat tă-mâie, am cules flori din grădiniţă. Nu ştiam cum dar, în fiecare vară, grădiniţa se umplea de clopoţei albaştri. Am făcut un bucheţel. Mi-am amintit-o pe bunica, cum în fiecare zi trecea prin grădina cu flori, cum vorbea cu ele. Eu nu înţelegeam şi o întrebam de ce le vorbeşte, că doar ele nu aud. Ea mă privea

zâmbind. Aceeaşi uliţă prăfuită, acelaşi drum pe

care cu ani în urmă îl străbăteam, fie dumi-nica, spre biserică, fie spre şcoala unde bu-nicul meu era învăţător. Satul se schimba-se mult. Nici casele nu mai erau la fel. Nici lumea nu-mi mai era cunoscută. O auzeam pe tanti Pena povestindu-mi de unul sau de altul, dintre cei cu care ne întâlneam.

Nu ştiu cum mi-a venit ideea dar, văzând-o

intrând pe poartă, zâmbindu-mi, când m-a descoperit sub cireş, privindu-mi curioasă pânza, neînţelegând mare lucru din schiţa mea, mi-am dorit s-o pictez. Îmi adusese pâine caldă făcută de ea. Îi fac propunerea. Acceptă. Am lumină bună şi mă grăbesc să-i surprind şi să-i schiţez trăsăturile. Stă nemişcată. Mă priveşte atentă. Zâmbeşte delicat. Sigur îşi aminteşte ceva. Ochiul meu caută, cărbunele aleargă, mâna îmi zboară printre linii, multe linii, atâţia ani în linii, i se vede un pic din ureche, baticul e strâns la spate într-un nod mare, câteva fire de păr îi ating obrazul. Ce ochi frumoşi! Îmi place că-maşa albă. E îmbujorată. Doar a frământat şi a copt pâine! Are mânecile suflecate, iar palmele şi le ţine una peste alta în poală. Parcă se odihnesc. Sigur se odihnesc! Pal-me obosite de ani şi de muncă.

pagina 4

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Jurnal de metropolă@ VALI NIŢU

În nemiloasa curgere a timpului nu rămâne decât amintirea, o altă probabilă certitudine, dar sigur ră-mâne JURNAL DE PROVINCIE. Spu-nem de nenumărate ori că, după noi, rămân copiii. Şi ei sunt muri-tori chiar dacă refuzăm să gândim asta. În schimb, evident, rămâne cartea, un copil veşnic, un copil căruia i se îngălbenesc filele su-fletului dar el rămâne, aici, acolo, pretutindeni.

Cu ani în urmă, cam mulţi de

altfel, l-am cunoscut pe OMUL şi PRIETENUL Adrian Stângă. Acum câteva zile i-am cunoscut copilul, un copil cu nume de carte – JUR-NAL DE PROVINCIE. Eu afirm că este un JURNAL DE METROPOLĂ, una a maturităţii scriitoriceşti, a unui condei ce scoate din călimara sufletului trăiri şi simţiri ce te con-duc pe aleile bucuriei. O bucurie a unui prieten ce-şi scrie speranţa succesului pe un pergament im-pregnat în sinceritatea şi bucuria cuvântului. Fiecare cuvânt, dacă este spus atunci când trebuie, şi

Adrian Stângă asta face, mântu-ieşte, alină, clădeşte şi reclădeşte frumuseţea din viaţă. Şi la jurnalis-tul, poetul, scriitorului din Moreni, asta am văzut şi, încă văd foarte bine!

Am citit acest volum cu inima strânsă, cu respiraţia accelerată, asta pentru că în scurtele scrieri m-am regăsit, i-am regăsit şi pe alţii dragi mie şi scriitorului, am re-găsit sensibilitatea şi prietenia oa-menilor, omului cu har. Din când în când am „oprit” o metaforă pentru mângâierea sufletului meu. Mă re-

găsesc prietene, mă contopesc cu unele gânduri ce fac viaţa noastră mai altfel, mai a noastră, a poeţi-lor, a scriitorilor, a celor sensibili şi, de ce nu, trişti – atunci când nu pot face altceva decât să strige du-rerea prin scris. Spun asta pentru că atunci când aşternem pe hârtie o poezie sau un eseu, un repor-taj sau o cronică de carte simţim că trăim, că putem ajuta şi dărui. Asta am văzut în trecerea timpului tău, prietene Adrian Stângă. Liniş-tea şi bucuria scrisului.

Uneori timpul nu ne lasă, nu ne

ajunge, nu ne vrea la masa scri-sului. Ne vrea undeva între preo-cupările existenţiale, între ieri şi mâine. Ce să facem? Renunţăm la o mângâiere pentru a scrie un alt gând.

E bine? E rău? E un mod de a trăi? Poate că da, poate că nu, sau habar n-am.

Înainte de aţi mulţumi că exişti şi prin scris, îmi permit să spun că ai reuşit un JURNAL DE METROPOLĂ, de o ţinută exemplară. Semnez şi eu indescifrabil în descifrabilitatea unui JURNAL DE PROVINCIE.

Iulian Nuţă - Poetul responsabilităţii versurilor sentimentale@ ION MACHIDON

Dacă ar fi să-l analizăm după felul său de comunicare cu semenii, mai cu seamă cu colegii de la întâlnirile de la şedinţele de ce-naclu, unde, în câteva vorbe, îşi prezintă din scrierile literare, am putea spune că Iulian Nuţă este un introvertit, dar citindu-i poezi-ile, aşa cum am făcut-o şi noi, acum, dar şi cu alte ocazii, vom vedea că lucrurile stau cu totul altfel. Spunem însă că felul retras de la comunicare se datorează, în primul rând, mâhnirilor, neliniştilor, nemulţumirilor de tot felul, care şi pe el îl determină la sacrificiu întru existenţă-ea pe tot românul. Numai că, din toate acestea, poezia sa prinde viaţă. O viaţă specifică visătorilor stăpâniţi de muze curtenitoare, întru croirea de poezii aseme-nea alfabetului morse, care se iscă, precum şi furtuna, din orice trăire sentimentală. Din orice vârtej al inspiraţiei, pornit din clipe de meditaţie. Nu putem spune însă că Iulian Nuţă este un poet al meditaţiilor profunde, poezia sa se axează pe tot itinerariul său, pe blândeţea cuvântului lin, în demersul său lăsând fuioare calde de lumină, suprapuse într-o ordine firească a trăirilor de viaţă, por-tretizându-le în catrene, tristihuri, acordân-du-le spaţii inegale ca structură. Cu toate acestea apogeul său liric este evident prin creaţiile care au trimitere directă spre poe-tul nepereche Mihai Eminescu. Pentru aces-ta poetul în discuţie are un mare respect şi reală afecţiune, ceea ce-l face să se apropie cu mai multă căldură şi patimă de poezia descrierilor, a muzicii viorilor naturii de care depindem atât în timpul vieţii, dar mai ales

după moartea noastră. Poemul „Salcia de lângă râu”, (pag. 37) este o expresie clară în acest sens, la care este evidentă evoluţia şi transformarea naturii, a cursului vieţii, care, ca mijloc de comunicare, este susurul izvo-rului, limba cuvintelor care contribuie prin farmecul său deosebit la zidirea naturii prin poezie şi invers. Dar să dăm curs acestei po-ezii, aşa cum poetul a scris-o, a meditat-o, a născocit-o dintr-o reflectare prealabilă la cele două forme de existenţă ce reprezin-tă viaţa perenă a naturii şi viaţa trecătoare a omului pe acest pământ, demonstrând încă o dată că omul este rodul naturii şi natura prilej de sănătate şi bucurie pentru acesta:„Sa/c;a de lângă râu/ începuse să se usuce.//Este primăvară!/A spus râul;/Dar salcia se usca.//Răsare soarele!/A spus din nou râul;/Dar salcia se usca. /în-floresc cireşii!A spus iarăşi râul;/Dar salcia se usca fin satul nostru se vorbeşte limba română!/A mai spus râul;/Şi salcia a înce-put să înmugurească.” Poezia „Reportaj”, pag. 71 confirmă acest lucru, în care în ciuda bucuriei sale de-a fi respirat cândva natura prin „livada de meri’’, în preajma acesteia, acum, descoperă „o fabrică de armament pentru care îşi exprimă durerea, dezapro-bând războiul, care după cum se ştie, nu aduce hrană de-ale gurii, dimpotrivă, morţi, ologi, de la nemiloasele obuze şi schije ale morţii. Acest poet pe lângă bucuria dintru în-ceput a poemului, pe atât de trist devine în partea a doua, ceea ce ne face să-l suspec-tăm de mare iubitor de pace, şi care, la tot pasul, doreşte flori, oameni paşnici, părinţii cu pruncii lângă ei în liniştea căminelor lor.

Poezia este un tablou al bucuriei după cum se va vedea, dar şi unul terifiant de dureros, al groazei şi temerii de tot ce se poate în-tâmpla omului mai rău pe acest pământ, iz-bucnirea unui război: În stânga/Era o livadă cu meri//În dreapta/ Oamenii făceau ţuică din mere.//Acum/În stânga este o fabrică de armament//În dreapta Mormântul pri-mului om împuşcat.”

De aceea, ca un îndemn suprem în poezia „Oameni puţini”, pag. 72, poetul nu scapă prilejul să-şi îndemne concetăţenii să aibă grijă de viaţa lor. Cum? Prin a-şi proteja pă-mântul şi a-şi arunca hula din suflet. Poe-mul pe toată suprafaţa sa, este un manifest care trebuie luat în seamă şi analizat ca atare, chiar dacă vine din partea unui poet care se află pe calea înfăptuirii scrierilor sale definitive: „Pământul este atât de fin în-cât /Sufletul omului nici nu-l observă. /Su-fletul omului trebuie să privească atent/Ca să vadă pământul.//Puţine suflete/Privesc atent pământul,/Dar ce folos/Dacă oamenii care privesc pământul/Sunt puţini ?”

Poetul însă nu se limitează când scrie. Câmpul său scriitoricesc este cu mult mai amănunţit şi parcă mai aproape de inima cititorilor care gândesc pe aceeaşi lungime de undă cu sentimentele sincere ale poeţi-lor. Poezia „Doină”, 186, este expresia vie a muritorilor de rând care pentru un dram de viaţă ar face orice, şi dacă e posibil să răsa-ră din neant, de oriunde, aşa cum a fost în anii tinereţii. Poemul în cauză, în care poe-tul se rosteşte este de-a dreptul emoţionant, ca temă şi realizare artistică, sub formă de poezie populară, lucru tot mai rar întâlnit la poeţii noştri indiferent de generaţie:,, Foa-ie verde de stejar /Peste moarte vreau să sar/Să fiu tânăr cum eram/Când speranţa o aram./Anii se despart de noi/Ca lâna tun-să la oi;/Lâna la oi iar creşte /Viaţa noastră

descreşte.”Poezia lui Iulian Nuţă nu se rezumă doar

la acest aspect, ci ea îmbracă mult mai mul-te forme de existenţă sentimentală pentru drumul pe care până în prezent poetul l-a parcurs. Pentru că aşa după cum ne lasă să înţelegem, spunem, dat fiind faptul ata-şamentului său faţă de lirica lui Minai Emi-nescu, la care ne-am referit ceva mai îna-inte, şi de la care a învăţat destule pilde, că dacă acesta n-ar fi existat cu siguranţă că, acum, în mileniul trei, prin actualita-tea şi filozofia operei sale cineva l-ar fi in-ventat, spre binele românilor, care fără de Eminescu şi Biblie ar fi fără de ţară ca pa-sărea fără de văzduh: „Eminescu —/Soare care nu apune/Niciodată.” Sau: „Spune-mi codruţule/Nu din lumina ta/A luat lumină Eminescu?”

În final spunem că suntem în asentimen-tul poetului, a versului său tonic, pentru că aşa cum ne mărturiseşte, în viaţă nimic nu poţi realiza, dacă nu ai credinţă în Divinita-te, chiar scriind poezii, după cum ne măr-turiseşte însuşi poetul, în poemul „Infinitul meu”, pag. 188, care ce e drept, îl putem socoti, un elogiu adus nu numai lui Dumne-zeu, ci şi omului în toată definiţia sa întru statornică legătură cu acesta prin rugăciu-ne şi smerenie:

Tot ce-mi aparţine /Tot ce-i pe mosor,/Pu-terea divină /îmi este dresor. II Dacă-i rău sau bine/Dacă vin sau plec;/Puterii divine/ Infinit m-aplec.”

Iată o carte botezată poetic „Grădini sus-pendate” care îşi are rostul şi rolul său în lumea cititorilor dornici de lucruri cinstite, scrise îngrijit şi cu responsabilitate, deoare-ce, vrem sau nu vrem trebuie să recunoaş-tem că prin această apariţie tipografică, Iu-lian Nuţă şi-a consacrat condiţia sa de poet cu veleităţi tradiţionale.

pagina 5

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

GABRIEL PETRU BĂEŢAN - ILUZII ÎN AMBALAJ DE CARNE (ED. FIDES, IAŞI, 2011)

„ILUZIA IUBIRII SUB SEMNUL APOCRIF AL ÎNŢELEPCIUNII”@ GHEORGHE A. STROIA

Cel mai frumos sentiment - pe care omenirea l-a „antologat” în scrierile sale de-a lungul vremii - este dragostea. Pentru unii - dra-gostea ca manifest al iubiri, pen-tru alţii – frustrare, însă pentru cei mai mulţi - frumos, divin, extaz, inspiraţie, terapie şi balsam. Cu certitudine firea omului modern se dovedeşte a fi din ce în ce mai goli-tă de sentimentul ce a inspirat ge-neraţii de poeţi în scrieri fabuloase precum cele ale lui : Eminescu, Labiş, Coşbuc sau Puşkin, Esenin, Baudelaire, Malarmé. Firea omului modern, zdrobită pur şi simplu de un „timpus fugitus” mai uşor simţit ori resimţit, nu îşi mai află liniştea şi nici răgazul pentru a gusta din

frumuseţea vieţii sau de a face din dragoste un ideal. Pentru omul modern „Carpe diem” se traduce pregnant prin satisfacerea nevoi-lor mărunte, simple, pur-existenţi-ale, ce-l situează pe scara trebu-inţelor – undeva la baza piramidei lui Maslow. Rareori omul mai ştie să viseze, să spere, să dăruiască şi, mai presus de orice, să iubeas-că. Cu iubirea aceea pură, aleasă, născătoare de stele, aducătoare de noroc, sălaş al fericirii.

În acest context, apariţia scrieri-lor de dragoste, în care planurile ideatice diverse să contureze un „tablou” pozitivist complet, este rarisimă. Parcă au secat cerurile de culoare sau au dispărut câmpi-ile cu ghiocei, în privirile flămânde de faimă, glorie, putere şi bani ale

lumii. Gabriel Petru Băeţan ne pro-pune, timid - dar virtuos în acelaşi

timp - un titlu emblematic „Iluzii în ambalaj de carne” – Editura Fides din Iaşi, 2011, lucrare prefaţată de poetul consacrat al diasporei canadiene: Ionuţ Caragea. Pentru un volum de debut, titlul, structu-ra poetică, claritatea textului liric şi aserţiunea declarată către vis este aproape completă. Poetul are aspiraţii simple prin mesaj, însă profunde prin înălţimea până la care poate ajunge: statuarea dra-gostei ca lege universal valabilă: „ne-am fi dorit ca iubirea să devi-nă/ o condamnare fără recurs/ un medicament care să ne vindece de rutină/ un poem pentru muţi/ iar pentru orbi/ ne-am fi dorit să fie o melodie de Ceaikovski!” (ADN-ul cuvintelor).

Iubirea poate fi arma de luptă

împotriva rănilor provocate - fără urmă de scrupul - de această lume sterilă. Şi mai poate fi puterea pe care corolele pline de parfum ale crinului le va furniza ca răsplată a câştigării acestei bătălii. Până la urmă, iubirea se doreşte a fi un sentiment împărtăşit, care-şi află corespondent în jumătatea plină a paharului cu nectarul zeilor. Fără a fi insistent, dar dovedind o subtili-tate de expresie şi emoţională pu-ternică, poetul găseşte ca singură modalitate de supravieţuire, otră-virea cu doze mici de iubire, care ard sângele şi inundă arterele, în revelarea sublimului şi dobândirea echilibrului: „otrava mea este/ iu-birea/ mi-o injectez în vene/ ca pe o apă/ sfinţită/ de singurătate” (simfonie de pixeli) (…)

GEORGE PEAGU – 75@ LUCIAN GRUIA

George Peagu – s-a născut la 4 iunie 1937 în satul Se-ciuri, comuna Roşia de Amaradia, judeţul Gorj. De-a lungul tim-pului a publicat ur-mătoarele volume de

versuri şi proză: CUMPĂNA (Ed. Litera, Bu-cureşti, 1978); ANTENE GALACTICE (Ed. Al-batros, Bucureşti, 1985); INTERSTELE (Ed. Eminescu, Bucureşti, 1997); AMINTIRI DIN ALTĂ LUME (Ed. Perpessicius, Bucureşti, 2006); 222 CATRENE (Ed. Perpessicius, Bu-cureşti, 2006); UN ZÂMBET LA PATRU DINŢI (Ed. Perpessicius, Bucureşti, 2007)

LA DRUM CU UN ÎNGER (Ed. Perpessicius, Bucureşti, 2007); SUFLET DE REZERVĂ - Afo-risme (Ed. Perpessicius, Bucureşti, 2008); CARTEA RONDELURILOR (Ed. Perpessicius, Bucureşti, 2008); RELAŢIA INTERSTELARĂ – Catrene (Ed. Arefeana, Bucureşti, 2009); CÎŞTIGĂTORUL NU IA NIMIC (Ed. Albanezul, Bucureşti, 2009); AL DOILEA ZÂMBET ( Su-pliment revista Climate Literare, Târgovişte, 2010); LA ŢĂRMUL FIINŢEI MELE (Ed. Alba-nezul, Bucureşti, 2010); Z/3 (AL TREILEA ZÂMBET) ( Ed. Criterion Publishing, Bucu-reşti, 2011)

ÎNGRIJITORUL DE STELE (Ed. Armonii cul-turale, Adjud, 2012).

Volumele publicate până în prezent atestă un poet de factură clasică, cultivând poe-zia ritmată şi rimată, aplicat cu predilecţie asupra florilegiului poemelor cu formă fixă (sonete, rondele, catrene, epigrame etc). În volumul ÎNGRIJITORUL DE STELE , geor-ge peagu cultivă versul liber. Indiferent de genul lor, versurile poetul George Peagu promovează valorile morale şi tradiţia româ-nească.

I-a mai rămas să publice o căruţă cu ma-

nuscrise lirice: „Nu mai pot căruţa, Doam-ne, s-o mai duc - / Am în ea poeme lungi şi scurte poezii. / Am catrene-n faşă, cam vreo patru mii / Şi mai am gorgona grea ca un butuc.”

Liantul care coagulează cărţile enumerate este umorul taumaturgic, în ton cu autorul care este un personaj bonom şi simpatic. Să exemplificăm cu o strofă din poezia Mai treci pe la noi din volumul CĂRUŢA CU PO-EME: „Iubita mea, elastică – jartea, / Mai treci şi tu deseară pe la noi / Să te întinzi, cum ştii, după nevoi - / Să nu mai stai în ploaie pe şosea.”

În replică, poezia socială izbucneşte fie sub forma unei revolte mimat naive, împotri-va îmbogăţiţilor peste noapte, pe spinarea celor ce muncesc cinstit: „Au luat şi vile şi pământ – de toate, / Au împărţit avutul ţă-rii-ntregi, / Apoi au dat nemăsurate legi – / La proşti le-au dat în schimb certificate. / Au împărţit averea şi tot rostul – / Eu la hârţoagă mă tot uit ca prostul...” ; fie sub forma unor imprecaţii sarcastice sau chiar instigaţii la violenţă. Printr-o rugăciune ex-presionistă, poetul invocă venirea lui Iisus ca să facă dreptate: „Trimite-l Doamne pe Cristos, / S-aducă între noi cântarul / Şi pâi-nea noastră El s-o-mpartă / Şi peştele şi tot amarul.” (Nevoia de cântar – din volumul ÎN-GRIJITORUL DE STELE) Pornind de la ţară şi muncind o viaţă întreagă pentru supravieţu-irea sa şi a familiei, poetul se simte refuzat de la masa bogaţilor. De aceea se revoltă împotriva celor care nu-i apreciază munca cinstită şi care au acaparat cu japca avuţiile din sudoarea poporului.

Dragostea atâţătoare, vulcanică, dă sens vieţii: „În carnea ta stă gândul meu / înfipt şi înfloreşte / ca o explozie solară.

Alinarea i-o aduce poezia, unde fantezia debordantă compensează ariditatea exis-tenţei: „Da, recunosc: m-am bătut / cu Don Quijote / şi l-am învins. / Numai astfel eu /

am salvat o parte / din morile de vânt. / Dar decoraţia mea unde-i?” (ÎNVINGĂTORUL LUI DON QUIJOTE)

Dincolo de momentele nostalgice provo-cate de trecerea timpului, George Peagu rămânâne acelaşi bonom cu sufletul tânăr: “Zeus m-a smuls din pământuri, / m-a dus departe prin nori / apoi în grija lui Bachus m-a dat / Cu acesta nu mă pot înţelege / decât lângă slăvitul butoi - / altfel imi face necazuri: / se-mbată ca porcul şi / mă trage mereu înapoi. / Mă pune în conflict cu poli-ţia / cu familia, cu inchiziţia. / Astăzi aş vrea ca Zeus / să mă dea în grija lui Apollo / că poate-i voi face şi eu / cândva, un serviciu. Ori dacă / nu, să mă lase singur, pustiu.” (AVENTURI IN NORI)

George Peagu şi-a confecţionat şi o artă poetică de sorginte argheziană, ce constă din transformarea urâtului în frumos: „Eu nu mi-am scris nici un poem la masă: / Am scris cu mâna scoasă din gunoaie / Şi-am înţepat hârtia prin tramvaie, / Să-mi dante-lez imaginea aleasă.” (Aşa am scris)

Atestatul de poet al lui George Peagu este semnat de Nichita Stănescu. Cred că poetul nostru materializează în versurile sale acel „râsu-plânsu” de care vorbea autorul Necu-vintelor. Până la urmă râsul triumfă: „Mai ţii minte? Prin lucernă / Rochia ţi-am şifonat-o... / Mai ţii minte, zvăpăiato? / Amintirea-mi stă sub pernă. // Sufletu-i căzut în bernă – / Umbra azi ţi-am dezbrăcat-o. / Vezi cât sunt de hoţ, şireato? / Leano, te-am făcut eternă... „ Prin povestirile sale năstruşnice reunite în volumul CU CAPRA PRIN BUCU-REŞTI (Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2011), a devenit un „păcală citadin”, hătru şi hir-sut, în maniera lui Creangă. Marcel Crihană comentează astfel prozele lui George Pea-gu: „Şi mai practic, pe urmele lui Creangă, care a înzestrat literatura română cu acel bildungsroman deghizat sub titlul AMINTIRI DIN COPILĂRIE, George Peagu îşi aminteşte

drăcăriile, drăciile, năzdrăvăniile, poznele, boacănele (el le numeşte minuni) pe care le face un copil (care poate fi el însuşi ori poate fi un copil universal, cum ar fi zis G. Călinescu) şi compune un text care referă despre ele. Smântânitul oilor, introducerea în casa unei femei sărmane a unui şarpe mort în locul unor cârnaţi, distrugerea unei mori, a culturii de porumb a unor vecini, arderea unei pisici etc. sunt numai câteva din acestea. Concret, toate povestirile cu-prinse în volum conţin asemenea minuni. Se remarcă totuşi, între toate, mai ales cea intitulată Minuni, un fel de recapitulare a drăciilor, copilul neastâmpărat, superinte-ligent, pus mereu pe şotii, pe care cititorul îl îndrăgeşte chiar din primele pagini, ca să rămână alături de dânsul până la sfârşit. Ticurile verbale ale personajului (pe cuvân-tul meu, dumneavoastră ce ziceţi? etc.), un fel de captatio benevolentiae, nu fac decât să sporească farmecul întâmplărilor cu haz (căci aşa ceva sunt povestirile lui Peagu), în mijlocul cărora ne simţim bine, indiferent de legătura lor cu realitatea (obligată să fie transfigurată, în orice text literar).

Cu această apariţie, George Peagu se ilus-trează ca prozator de mare talent şi îşi com-pletează biografia de scriitor cu un capitol prea puţin cunoscut. Să vedem ce surprize ne va aduce autorul în continuare!”

Cu barba şi pletele albe şi gârbovit de mii-le de catrene scrise, George Peagu, îmi pare un patriarh al catrenului românesc.

Putem concluziona că George Peagu re-prezintă un talent viguros, vulcanic, a cărui erupţie imagiativă şi fantastă, este contro-lată prin ritm şi rimele care curg de la sine. Expresia este sinceră, simplă şi directă.

Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de rodnică şi trudnică existenţă, sa-i urăm sănătate ca să-şi publice căruţa de poeme care-l aşteap-tă în manuscris.

LA MULŢI ANI!

@ CRISTI IORDACHE

Uneori poveştile savuroase nu se spun niciodată! într-o lume a întrunirilor „congresiste”, unde fiecare pupă pe fie-care (sau invers) şi laudă bălăriile liricoide ale doamnelor umezite din cauza de şpagat şi ale domnilor care meditează concentraţi la câte o ţâţă tahitiana, feisbucu’ îşi are latura sa pozitivă pentru că scoate din pălărie… căptuşeala!

„Niciodată” nu există, deci înseamnă că cel puţin o dată se va întâmpla. Voi scrie câteva rânduri în care povestea să fie

întreagă. Nu am nevoie de cerneală multă pentru a spune că azi scriu şi public datorită câtorva oameni pe care-i număr pe degetele mâinii drepte (fără mijlociul implicat în mişcări circulare). Una dintre persoanele (poate chiar „cea mai” sau „prima”) care a marcat prezenţa numelui meu pe o publica-ţie trecută prin rotativă este domnul Vali Niţu. Poveşti care nu se spun, dar trebuie ştiute. S-a scris despre poezia lui Vali Niţu dar prea puţin despre promotorul cultural. Eu vreau să se vorbească despre oameni! Omul Vali Niţu rămâne dincolo de cortina care pendulează în faţa voastră, lăsând la rampă novicii cu aer de împăraţi goi puşcă. Să nu cad în extrema de cor al bocitoarelor şi pana mea de jurnalist fără ţidulă, voi încheia lăsând pipiţele şi cocalarii să se sărute reciproc pe gură, aplaudaţi de publicul înfometat de „of veaţa mea”. În spatele cortinei sunt oameni care lucrează pentru oameni.

Lumea îi încape pe toţi! El nu a spus niciodată nimic despre sine. (Mulţi au elogiat poezia sa.) A lăsat totuşi să se vadă că a dăruit! Ştiţi cum? Copacul sădit de el a crescut cu tot cu sfori legate împrejuru-i. Îl găsiţi în toate cărţile, în zeci de versuri. Nu a putut spune „eu sunt”, „eu am făcut”, „eu VĂ IUBESC”, ci a crescut răstignit pe copacul pe care-l boteza-se… s-a încarnat în el ca un altoi. Poate invers? În tăcere se plimbă printre oameni, fără a şti nimeni că el e cel ce a dă-ruit. Mi-e lehamite de veleitarismul scriitoricesc şi artistic în general, atâta vreme cât unul dintre cei mai de seamă oa-meni de cultură, rămâne dincolo de cortina dinspre care se aude tropăitul „scriacilor”.„Dar nu-i nimic”, spune în suflet şi în istorie, Vali Niţu: „le-am lăsat copacul răstignit în mine, pe care îl botezasem, din iubire, CELEST”.

Oameni…

Celest

pagina 6

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Zenovie Cârlugea„LUCIAN BLAGA – SFÂRŞIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE MILENIU”

@ LUCIAN GRUIA

Opera şi viaţa unui mare creator se propagă în minţile exegeţilor ca nişte unde concentri-ce provocate de căderea unei pietre într-un lac liniştit. În cazul lui Lucian Blaga putem vorbi chiar de prăvălirea unei stânci sau de căderea unui meteorit în apă. Prima undă acvatică recepţionată aparţine operei şi produce comentariul nemijlocit al efectelor estetice şi sem-nificaţiilor acesteia, urmează a doua undă, provocând comentarea biografiei şi a corespon-denţei autorului în cauză, iar în final se comentează lucrările exe-geţilor. Desigur, amplitudinile undelor scad progresiv, în schimb, propagarea lor se face, în conştiinţele cititorilor, tot mai departe.

Toate fazele de receptare enumerate se regăsesc în cărţile dedicate operei şi biografiei lui Lucian Blaga, de către profesorul dr. Zenovie Cârlugea, din Târgu-Jiu (redactorul şef al revistei de marcă, Portal-Măiastra).

Exegetul a interpretat întâi opera titanului din Lancrăm (sub efectul primei unde), în cărţile: Poezia lui Lucian Blaga (1995) şi Dinamica antinomiilor imaginare (2005); apoi a cercetat aspecte biografice (acaparat de a doua undă), rezultând Lucian Blaga - solstiţiul sânzienelor (2010) – carte dedicată muzelor poetului-filosof (Domniţa Gherghinescu-Vania, Coca Rădulescu, Eugenia Mureşanu şi Elena Daniello – tolerate cu înţelepciune de Corne-lia Brediceanu-Blaga pentru influenţa lor benefică asupra poeziei soţului); şi în sfârşit (cotropit de a treia undă) a scris cartea de interviuri cu personalităţi care l-au cunoscut pe autorul spaţiului mioritic: Lucian Blaga – între amintire şi actualitate (2011) şi a comentat cărţile exegeţilor contemporani: Lucian Blaga – sfârşit de secol, început de mileniu.

Dinamica antinomiilor imaginare conţine imanent teza de doc-torat a profesorului Zenovie Cârlugea, iar addenda cărţii Lucian Blaga – între amintire şi actualitate reprezintă o documentare, la faţa locului, prin Mărginimea Sibiului, pe urmele lui Lucian Blaga.

În cartea la care ne referim, LUCIAN BLAGA – SFÂRŞIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE MILENIU (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012), Zenovie Cârlugea analizează cu acribie şi competenţă, unele dintre volumele dedicate spiritului tutelar al Lancrămului, tipărite începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea şi până astăzi. Din punct de vedere tematic, autorul grupează cărţile recenzate, astfel:

Cap. I – Biobibliografia adăugită şi memorialistica familiei:1. D. Vatamaniuc – LUCIAN BLAGA – CONTRIBUŢII DOCUMENTARE LA BIOGRAFIA SA ŞI A

OPEREI (1998)2. Dorli Blaga – TATĂL MEU, LUCIAN BLAGA (2005)3. Cornelia Blaga-Brediceanu – JURNALE... (2008)Cap. II - Cărţile referitoare la activitatea diplomatică a poetului-filosof:4. Corneliu Blaga – LUCIAN BLAGA NECUNOSCUT (1993)5. Octavian Vorobchievici – CU LUCIAN BLAGA ÎN PORTUGALIA (2005)6. Nicolae Mareş – LUCIAN BLAGA DIPLOMAT LA VARŞOVIA (2011)7. George G. Potra – LUCIAN BLAGA ÎN DIPLOMAŢIA ROMÂNEASCĂ (2011)Cap. III – Noi interpreteări ale operei blagiene: 8. Vasile Fanache – CHIPURILE TĂCUTE ALE VEŞNICIEI ÎN LIRICA LUI BLAGA (2003)9. Mihai Cimpoi – LUCIAN BLAGA – PARADISIACUL, LUCIFERICUL, MIORITICUL (2011)10. Ioan Mariş - LUCIAN BLAGA – CLASICIZAREA EXPRESIONISMULUI ROMÂNESC (1998)11. Corin Braga – Lucian Blaga – GENEZA LUMILOR IMAGINARE (1998)Cap. IV – Noi interpretări ale dramaturgiei blagiene:12. Doina Modola - LUCIAN BLAGA ŞI TEATRUL..... (2003)13. Constantin Cubleşan – LUCIAN BLAGA - DRAMATURGUL (2010)14. Luminiţa Cebotari – FERMENTUL EXPRESIONIST ÎN TEATRUL BLAGIAN (2011)15. Lucia Bâgiu – DRAMATURGIA BLAGIANĂ. INSTITUIREA ESTETICĂ A ABSOLUTULUI (2003) Cap. V – Noi interpretări ale metafizicii blagiene:16. Traian Pop - LUCIAN BLAGA – ONTOLOGIA CULTURII (2006)17. Eugeniu Nistor – CONCEPTUL DE SPAŢIU MIORITIC ÎN FILOSOFIA LUI LUCIAN BLAGA (2007)18. Georges Piscoci-Dănesco – FILOSOFIA LUI BLAGA ÎN LIMBA FRANCEZĂ (traduceri din

perioada 1988-1996)

19. Alexandru Husar - LUCIAN BLAGA ÎNTRE AMINTIRE ŞI ACTUALITATE (2008)Cap. VI - Comentarii la cărţile de exegeză blagiană precum şi la monografia satului

Lancrăm: 20. Gheorghe Pavelescu - LUCIAN BLAGA - EVOCĂRI ŞI INTERPRETĂRI (2008)21. Mircea Popa - LUCIAN BLAGA ŞI CONTEMPORANII SĂI (2007)22. Ieronim Muntean – POLEMICILE LUI LUCIAN BLAGA (2007)23. Ion Mărgineanu – CEREMONIA PAGINII – 21 PENTRU ETERNITATEA BLAGA (2008)

24. Radu Cărpinişianu – CONTRIBUŢII LA EXEGEZA BLAGIANĂ (2007)

25. Dorin Ovidiu Dan – LANCRĂM, VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT (2000)

Am enumerat titlurile cărţilor comentate de Z. Cârlugea pentru a releva faptul că undele de receptare cărora le corespund re-prezintă un simptom pentru gradul de actualitate al unuia dintre titanii spiritualităţii noastre.

Din cele şase cărţi selectate de autor dintre cele tipărite în a doua jumătate a secolului trecut, două se referă la opera blagi-ană (Corin Braga şi Mihai Cimpoi), una la filosofia blagiană tra-dusă în limba franceză, două la activitatea diplomatică şi una la biobibliografie, cu alte cuvinte, întâlnim trei lucrări care decurg din primul val interpretativ (între care una se referă la traduceri) şi alte trei revocate de al doilea val.

Din cele nouăsprezece cărţi selectate de autor dintre cele tipă-rite la începutul mileniului trei, şase sunt interpretări ale operei blagiene, unsprezece aparţin valului următor, una adună polemi-cile poetului-filosof şi una este dedicată istoricului satului natal al titanului, Lancrămul.

Ce rezultă din această analiză statistică?Deşi ponderea interpretărilor directe ale operei blagiene este

în scădere faţă de cele dedicate biografiei, corespondenţei şi co-mentariilor exegezelor (3/3 la sfârşitul secolului, 6/13 la început de mileniu), opera blagiană se menţine în actualitate (6 interpre-tări ţin de primul val al receptării, acum, la început de mileniu).

Să enumerăm câteva concluzii asupra cărţilor selectat de Z. Cârlugea în cercetarea sa.

În cadrul cărţilor biografice, demnă de tot interesul este cea semnată de fiica poetului, Dorli Blaga, în care descoperim informaţii din dosarul de urmărire al poetului-filosof de către securitatea socialistă, precum şi câteva nume sonore din cadrul delatorilor. Lăsăm cititorilor surpriza descoperii acestora, lecturând cartea.

Între volumele dedicate operei blagiene, ţin să remarc următoarele trei pentru originalita-tea interpretativă adusă. Cartea lui Corin Braga cercetează opera şi biografia poetului din punct de vedere psihanalitic, marjând pe complexul copilului nedorit (venit pe lume după moartea surorii sale, Lelia, survenită la vârsta de un an şi jumătate); lucrarea academicia-nului Mihai Cimpoi pentru legătura inedită pe care o semnalează între paradisiac, luciferic şi mioritic, evidenţiind că, mioriticul decurge silogistic ca sinteză între paradisiac şi luciferic, şi volumul lui Vasile Fanache pentru relevarea chipurilor tăcute ale veşniciei din lirica blagi-ană, ca imagini ale unei poetici a tăcerii.

Acum putem concluziona prin ce seduce opera blagiană şi astăzi:poezia, prin tensiunea dramatică a temelor existenţiale abordate;dramaturgia, propunând un teatru de idei care ar putea resuscita interesul spectatorului,

adormit de postmodernismul demolator;metafizica, prin speculaţia intelectuală pe care ne-o propune asupra Demiurgului, de-

păşind faza abulică a habotnicului religios care se ghidează după axioma: „crede şi nu cerceta!” În Addenda sunt redate recenziile scrise de critici renumiţi referitoare la cărţi-le dedicate lui Blaga de către Zenovie Cârlugea: Gheorghe Gricurcu, Mircea Popa, Ovidiu Moceanu, Jeana Morărescu, Monica Grosu etc. Din aceste comentarii se desprind câteva concluzii referitoare la calităţile de cercetător ale autorului: puterea de sinteză, informaţia la zi, modernitatea interpretărilor, claritatea expunerii.

Cartea profesorului Zenovie Cârlugea demonstrează ataşamentul autorului la opera bla-giană. Nu întâmplător a fost premiata la a XXXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de la Sebeş (6-9 mai 2012). Autorul ar merita premiat şi pentru întreaga suită de cercetări pe care le-a dedicat până în prezent eternităţii lui Lucian Baga.

pagina 7

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

CONTURUL LUMINII @ OCTAVIAN MIHALCEA

Poezia lui Vali Niţu stă sub metamorfica influenţă a cromaticii eternului început, in-vocând veşnica dimineaţă. Volumul bilingv PEREŢII CUVÂNTULUI (Amanda Edit, Bucu-reşti, 2011) are ca piatră angulară imaginea visului mereu verde al iubirii ce poate face lumea să ia nebănuite valenţe: m-ai mân-gâiat la ţărmul tău sigur / dăruindu-mi val albastru/ fiecărei picături din lacrima zilei / o lume renăscută din nisip / cu unică tre-sărire finală / te sărut mereu ţărmul meu / răsărit spre amurg / alunec…(alunec…). Ob-servăm o specială comuniune cu teluricul învăluit într-o subtilă stare devoţională.

Divinitatea protejează desfăşurarea pro-fundelor sentimente. Icoana mamei are rol călăuzitor, reamintirea momentelor de gra-ţie din copilărie fundamentând existenţa, în toată complexitatea ei. Pentru Vali Niţu, lumea se metamorfozează floral, orientată fiind către subtile renaşteri parfumate, de multe ori în împrejurări puţin favorabile: am surprins parfumul uitat / în tomnatica po-licromie / şi mai târziu am înţeles / ce în-semnă culoare (cântecul lebedei). O altfel de bibliotecă, având inconfundabilul aer al timpurilor de mult apuse, veghează interiori-zările intelectualului de modă veche. Aceas-tă poezie profund benignă ne reaminteşte că încă mai există imagini serafice, viziuni

ale primului zbor încântător. Blânde me-lancolii însoţesc, suav, odihna itinerantă a sufletului. Femeia e înconjurată cu maxime energii de adoraţie, reper incontestabil într-o viaţă trecătoare. Clepsidra timpului, tot mai accelerată, poate strivi chiar şi culorile curcubeului. Aceasta în momentele crepus-culare care marchează ireversibila trecere. Principiul feminin poate redimensiona, cla-rificându-le, întunecatele şi dureroasele pro-funzimi ale viselor urâte. Şi totuşi, estetica valurilor înspumate vesteşte o dezirabilă eră a încrederii în viitor. Stările poetice au o pro-fundă corespondenţă cromatică iar exacer-bările emoţionale conduc mereu la figura maternă, veritabilă axă a lumii: caut un pe-nel colorat / în verde / şi prind unicul cuvânt sfânt / într-un poem al emoţiilor / ce mi-a dat viaţă / mama (degetele rămase). Visele se profilează, uneori sfios, pe fundalul curat al iubirilor apropiate de sublim. Zâmbetele dau contur luminii într-o atmosferă capti-vantă. Atemporalitatea adie peste aceste versuri ce caută surprinderea esenţelor an-cestrale. Vali Niţu invocă o iubire ce poar-tă nimbul harului. Sufletele trebuie să se contemple unul în celălalt, spre apoteoza contopirii aproape divine. Prezenţă arheti-pală, mama veghează asupra poeziilor din PEREŢII CUVÂNTULUI. Universul fertil prea-curat va fi mereu ocrotit: maica mea prea albă / şi-a lăsat amprenta miresei / dintr-un

nou spre altceva / măr închis într-o nuntă / şi nesfârşirea ei / cu sediul într-un trava-liu / prin spini de timp / maica mea prea albă /…închide fereastra. (maica mea prea albă). Nostalgia copilăriei apasă ultrasensi-bilul suflet poetic. Vechi rememorări, parcă în fotografii sepia, întregesc acest totuşi ro-mantic vis care este viaţa. Modelul feminin

e inalterabil, înzestrat fiind cu profunde vir-tuţi călăuzitoare. Poezia lui Vali Niţu are şi tonuri sepulcrale, ipostazieri de trecere pro-prii unui ritual reamintit. Perpetua nevoie de iubire poate renaşte doar sub razele ocroti-toare ale lui Dumnezeu: bătrâna frunte se ridică spre Tine / în ceasul Ajunului de Paşte / lângă Tine Doamne nu sunt pustiu / sunt o sămânţă a unui cuvânt / ce-i un poem acum / mâine…gând / într-o carte. (pereţii cuvân-tului). Dar, această lume intens spiritualiza-tă e supusă, inevitabil, presiunii umbrelor destabilizatoare: existenţa mea naufragiază / pe trăirile inegale ale singurătăţii (poemul celest). Simţind rătăcirea în imensitatea cerurilor, poetul varsă lacrimi estete pentru contopirea cu nepieritoarele idealuri. Versu-rile joacă un amplu rol de catharsis, elibe-rări spre căile neconstrângerii. Albastrele refugii dezlegate caută febril răspunsurile, pentru că, având în vedere comprimarea timpului, oricine poate fi o frunză rece. Sunt pericole considerabile pe veritabilul traseu iniţiatic propriu existenţei: priveam spre pământul cel reavăn săpat / ce parcă mă chema şi se ruga să stau / dar am scăpat şi de-astă dată / din mâna cea bătătorită / a unei greble cu un dinte / spart. (salvat de un mugur). Mereu, persistă sentimentul că se putea face mai mult, mai bine… Singurăta-tea va privilegia aflarea sensurilor ocultate ale Cuvântului.

ANOTIMP CERNUTde Veronica Oşorheian

Ancestralele doruri ale omului modern, manifestul necesarei întoarceri către rădăcini

@ GHEORGHE A. STROIA

Într-o lume tot mai frământată de nevoile existenţiale, în care omul nu-şi află pe de-plin rostul ori locul, se manifestă - poate mai mult ca niciodată - acuta nevoie de linişte, de pace izvorâtă din suflete, de calm. Omul modern, eternul împovărat al vremurilor pe care le parcurge, îşi riscă existenţa, să-nătatea - poate şi viaţa – invocând neînce-tat lipsa de timp. Deşi mai există (încă) un timp al căutării şi un timp al descoperirii, a dispărut - în totalitate - timpul regă-sirii, al reîntâlnirii cu sine. Nu mai este timp pentru introspecţii, pentru „recon-figurări” ori „reconstrucţii” spirituale. Este timp doar pentru o goană nebună după himere, o goană ne-bună a strămutării pe alte şi alte meleaguri, din nevo-ia – să zicem – de aflare a echilibrului ori a bunăstării mult râvnite. Ori, este foar-te greu de crezut că un om care nu-şi află rostul pe pământul din care-şi trage seva, îşi va afla vreodată liniştea sau rostul pe pământul care-l adoptă şi care, cu certi-tudine, îl va socoti, întotdeauna, fiu vitreg şi nu odor de sânge. Contrară tuturor prezum-ţiilor de vinovăţie ale omului modern, răsa-re - precum razele soarelui de vară, peste miriştea de aur, precum briza de prospeţime a unui vânt amurgit, prevestind naşterea Lunii – cartea poetei Veronica Oşorheian: Anotimp cernut (Editura Armonii Culturale, Adjud - 2011). Şi, se poate spune poetă – fără nicio umbră de îndoială – în special prin aducerea în actualitate a brizelor de aer proaspăt şi curat, sosit din locul de naştere al veşniciei – de la sat, aşa după cum mare-le Lucian Blaga scria: „Copilo, pune-ţi mâini-le pe genunchii mei./ Eu cred că veşnicia s-a

născut la sat./ Aici orice gând e mai încet,/ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,/ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,/ ci adânc în pământ un-deva./ Aici se vindecă setea de mântuire/ şi dacă ţi-ai sângerat picioarele/ te aşezi pe un podmol de lut.” Împletind sinergic energii arhaice (pure, curate, înălţătoare) cu energi-ile omului modern (dorul, nevoia de linişte şi echilibru), Anotimp cernut poate fi con-siderată o veritabilă monografie în versuri, a satului ardelean, o frescă lirică, ce redă

prin culoare şi sentiment, valorile satului tradiţional, tocmai din această arden-tă nevoie de întoarcere către origini. Cu un vers inspirat, indiferent de rima ori ritmurile sale, Veronica Oşorheian, încearcă – şi cu certitudine reuşeşte – să readucă în atenţia omului modern, obiceiuri, cutume, credinţe, legende, într-un cuvânt – valori, poate de mult trecute în uitare dar, care fac parte integrantă din spiritualitatea poporu-lui român. Versurile se îm-pletesc într-un ciclu natural

al anotimpurilor, sugerând ideea de linişte şi echilibru, de integrare a valorilor satu-lui românesc în planul divinităţii şi deplina armonie inspirată de aceasta. Apar astfel ciclul anotimpurilor, fiecare purtător de bo-găţie şi răsplată, fiecare aducând culori pro-prii, în deplină consonanţă cu trăirile simple ale ţăranului român. Aşa cum se sublinia în prefaţa şi în postfaţa cărţii, este vorba des-pre ţăranul român care, prin truda lui, ză-misleşte valori morale şi spirituale, creează valori materiale care devin vremelnice – re-zistând probei timpului. Este vorba despre acel ţăran, exponent al culturii şi civilizaţiei române, din care se trag toate marile perso-nalităţi ale culturii române – fără îndoială. 2008 (…)

COSMIN-IONUŢ DRĂGHICI“PERSONALITATEA LUI ŞTEFAN D. FILIPESCU - DRĂGĂŞANI”

Ed. Autograf Mjm , Craiova, 2009

@ GHEORGHE A. STROIA

Surprinzătoare în abordarea unor studii ori cercetări cu caracter monografie, etnografic şi istoric, este tocmai tratarea şi dezbaterea acestora, de către cercetători aflaţi la vârste timpurii, fapt care le aduce prestigiu, fără îndoială. Tinerii vremurilor noastre nu mai sunt aple-caţi spre lectură, spre cunoaşterea şi aprofundarea variilor domenii din aria curricula-ră specifică vârstei lor şcolare şi, cu atât mai mult, nu manifestă dorinţa de a se angaja în finalizarea unei lu-crări care solicită foarte multă seri-ozitate, atenţie la detalii, respect faţă de adevărurile ori izvoarele istorice. Cu atât mai mult asupra unor studii şi cercetări care au ca tematică prin-cipală restituirea adevărului istoric, aplecarea asupra unor perioade sau perso-nalităţi din istoria României, mai puţin cu-noscute ori investigate.

Aceasta este şi conjunctura, fericită pen-tru iubitorii de istorie, în care mult prea tâ-nărul dar talentatul Cosmin-Ionuţ Drăghici s-a aplecat asupra vieţii unei personalităţi vâlcene, despre care se cunoşteau puţine lucruri. Iată care este, din punctul de vede-re al autorului motivaţia sa pentru scris şi pentru demararea acestei pertinente şi va-loroase investigaţii, făcută cu simţ de răs-

pundere şi respectând „canoanele” scrieri-lor monografice: “Ca elev de liceu, am fost atras de ştiinţa istoriei, citind cu interes din autori cu mare notorietate precum N. Iorga sau documentându-mă despre viaţa şi ac-tivitatea unor personalităţi precum Napole-on Bonaparte. Mi-au fost de folos nu numai

orele de istorie, lectura, ci şi Inter-netul, cu ajutorul căruia am putut să iau contact cu felurite tipuri de activitate în do-meniul cercetării istorice. Ca par-ticipant şi la con-cursuri cu tema-tică istorică, am decis să îmi asum răspunderea pen-tru dezvoltarea unei teme de in-teres imediat, cu substanţă istorică şi social-politică locală. Aceas-tă temă a făcut obiectul prezen-tei cărţi, având în centrul atenţiei pe politicianul li-beral Ştefan D.

Filipescu, originar din Drăgăşani.”Cu eforturi susţinute şi dedicarea multor

ore de documentare în arhivele vâlcene, Cosmin-Ionuţ Drăghici adună documente inedite, foarte importante despre Ştefan Filipescu şi despre soţia sa, provenită prin înfiere din familia bogatului grec Caragic, stăpân pe întreaga comună Zăvideni. Un alt eveniment marcant din viaţa lui Ştefan Fi-lipescu este legat de ctitorirea bisericii din satul Bărbuceni, care-i poartă numele de botez – Barbu (…)

pagina 8

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

@ CRISTI IORDACHE

Liviu Cheloiu şi Antonia Micu s-au adaptat cum nu se poate mai bine la o piesă pornită dintr-o cultură musulmană care foloseşte ca mesaj principal şi „temă de meditaţie”, un simbol din tradiţia rusă.

Povestea de dragoste dintre un Richard Gere al lumii scriitoriceşti şi amanta sa mai tânără, impulsivă şi geloasă pe măsura sen-zualităţii ei Elektr-ice, este pusă în scenă de Cătălin Chirilă cu abaterile necesare de la originalul conceput de către Tuncer Cuce-noglu.

Am citit piesa originală a acestui mare dra-maturg turc şi afirm că regizorul a adaptat ce şi cât a fost nevoie, astfel încât specta-torii să plece satisfăcuţi de umorul negru,

satisfacţie cel puţin egală cu a personajelor care trăiesc idila.

Cartea cu autograful acestui „Hemingway” rămâne liantul relaţiei căreia frumoasa amantă îi găseşte partea negativă, aceea a infidelităţii iubitului ei scriitor, ajungând să fie geloasă pe alte amante (total nedrept!) şi deopotrivă pe fiica şi soţia acestuia. Deh, femeia e îndrăgostită! De-aici iste-ricalele şi secvenţele de pseudo-wrestling care încântă ochiul spec-tatorului avid de acţiune. Cu toate acestea cadoul primit de la ea, Ma-trioska, ţine să-i sugereze ca i s-a-nfundat - chiar el spunând cu un oftat adânc: “asta e ultima!”.

Păpuşile ruseşti cuprind piesa din debut până la final şi interpretările pot fi tot atâtea câte vrea fiecare dintre noi… Etape în viaţă, iubiri, esenţe, involuţii, dar întotdeauna maxim cinci.

Pe tot parcursul se simte umanul şi condiţia sa, balansând între mă-reţ şi mărunt.

Piesa de fapt este o matrioşkă. Elemente de reţinut: trandafir,

carte, autograf, telefoane, palme, săruturi, dureri de şale şi, ultima matrioşkă, iubirea dintre chipeşul scriitor şi mai tânăra lui amantă care dau happyend-ul în aplauzele noastre.

Notă: Nu ştiu cât de bine a picat Liviu pe rol, dar nu este prima dată când îşi înşeală femeia iubită. A fost văzut în zonă înşelân-du-şi nevasta, care, culmea, era tocmai gra-ţioasa Antonia. Vă spun din surse sigure: în “Helter Skelter”!

Jurnal: Ca să scriu despre Liviu (matrioşka lui poate fi multiplu de 5, de 5x5, dar nu 5),

trebuie să renunţ o vreme la alte activităţi. Este un colos al teatrului şi nu numai, un mare actor, cu un C.V. profesional impresi-onant.

Antonia, deopotrivă, o mare actriţă (cine nu a auzit de Antonia Ionescu în teatru şi tv !?), dar despre ea aş putea scrie zeci de cărţi. Ştiţi de ce? Este o muză!

Te mândreşti cu pantalonii tăi cârpiţi exemplar@ CRISTI IORDACHE

Suntem eroii din povestea noastră. Scrisă de noi, de ceilalţi şi de Dumnezeu.

Indiferent de rol, rămânem stăpânii ne-încoronaţi ai scenei. Dramă sau comedie, spectatorii aplaudă în picioare, finalul fericit sau tragic. Casa ta nu mai înseamnă „aca-să”. Uneori poţi avea „mult” fără să realizezi cât de „puţin” ai. Într-o singură zi strigi spe-riat: „am pierdut tot!”. Urli, cazi, te târăşti. O oră, o săptămână, apoi îl vezi pe Dumnezeu şi simţi că eşti viu. Îţi aminteşti exerciţiul de supravieţuire. Exerciţiul pe care îl aplicai în sălbăticie. Deja, dacă EŞTI şi EŞTI împreună cu EL, CEL care a creat restul câte te încon-joară, îţi dai seama că ai TOTUL. Te pipăi,

atingi pământul, te mândreşti cu pantalo-nii tăi cârpiţi exemplar şi eşti fericit că nu ai pantofi. Desculţ, păşeşti întotdeauna cu grijă să nu striveşti furnica şi firul de iarbă.

Casa ta nu mai înseamnă „acasă”. „Aca-să” începe să fie libertatea pe care ţi-au dat-o „prietenii” atunci când te-au vândut şi-au fugit. „Acasă” începe să fie omul în care nu credeai, dar acum ţi-a întins mâna. Când nu mai ai nimic, abia atunci ai totul. Fiind-că ceea ce era din belşug nu valora nimic. Acum nu te mai risipeşti în „prea multe”, iar inima ţi-e liniştită şi plină de iubire. Exerciţiul de supravieţuire printre oameni este bucu-ria cu care-i priveşti. Nu te interesează hai-na ta ponosită şi faptul că nu ai casă, atâta vreme cât te simţi acasă. „Acasă” înseamnă

să nu judeci istoria oamenilor şi să-i iubeşti pe ei şi lumea lor. Cu un zâmbet şi-o mân-gâiere, tu, cel fără nimic, poţi încălzi sufletul celor ce sunt. O ... abia atunci ai ajuns aca-să, acolo se numeşte „acasă”! Acolo unde omul în care nu credeai, se-aşează desculţ lângă tine!

Suntem eroii din povestea noastră. Actori pe scena vieţii. Nu există drame decât în pri-mul act, căci piesa nu e la final. Pe acesta din urmă continuăm să-l scriem. Piesa su-pravieţuirii este povestea celui mai bogat om, iar averile lui sunt Legile Universului şi IUBIREA nemărginită. Când nu mai ai NIMIC şi casa ta nu mai înseamnă „acasă”, „aca-să” a devenit Dumnezeu, iar Dumnezeu e TOTUL!

Teatrul Municipal Târgovişte - Matrioşca

FLORILE PRIMĂVERII PENTRU CULTURA ROMÂNEASCĂ@ MARIA DOBRIN

Când am hotărât să aibă loc activitatea Cenaclului ,,Vlăstare Brâncoveneşti”, la Şcoala Potlogi - Dâmboviţa, ştiam că va coinci-de cu săptămâna ,,Şcoala Altfel”. Eram convinsă că activitatea va fi un eveniment cultural inedit atât în localitatea noastră cu rezonan-ţă istorică brâncovenească dar şi la nivel judeţean. Pe ordinea de zi erau inserate întâlnirea cu bi-bliotecarele Grigorescu Nicoleta din oraşul Titu şi Toboşaru Vasilica din Potlogi în cadrul unui proiect cultural în derulare. Dar valoroa-să în cadrul activităţii a fost par-ticiparea tinerilor voluntari de la Centrul tineretului din oraşul Titu, cu un program muzical, îndrumaţi de aceeaşi inimoasă şi devotată bibliotecară profesoara Grigorescu Nicoleta.

Punctul cu o intensitate sufle-tească maximă a fost decernarea premiilor ediţiei a II-a a Concursu-lui de creaţie literară „Eminescia-

na” - faza judeţeană care a avut loc la Titu, la care au participat un număr de peste 100 de elevi din judeţ. La această activitate toţi cei 13 elevi ai Şcolii Potlogi s-au remarcat prin compoziţiile literare obţinând premiile II şi III. Impor-tant este faptul că faţă de ediţia precedentă ştacheta valorică a exprimării literare, a experienţei sufleteşti a elevilor, a creşterii sen-sibilităţii, a valorificării lecturilor literare a fost evidentă. Personal am încercat un sentiment de mul-ţumire dar şi de mândrie pentru cei 13 poeţi în devenire, conştien-tă că am oferit o modalitate de or-ganizare altfel a activităţii şcolare în săptămâna ,,ŞCOALA ALTFEL”.

Entuziasmul general al sălii a transformat activitatea cenaclului într-o veritabilă manifestare literar-muzicală sub atenta mea îndruma-re. Frumuseţea şi emoţia momen-tului constând şi în intervenţiile poeţilor dâmboviţeni: Alex Vâlcu – preşedintele Cenaclului literar ,,Luceafărul” - Titu, vice-preşe-dintele Cenaclului literar „George

Coandă” - Potlogi, Constantin Pre-descu – Lunguleţu, vicepreşedin-tele Cenaclului Luceafărul - Titu, Vasile Oneaţă - Lunguleţu, secre-tar al Cenaclului Luceafărul-Titu, care au venit cu toată dragostea la manifestarea noastră. Dânşii au citit din propriile creaţii şi au ţinut şi câte un mic discurs scoţând în evidenţă importanţa păstrării va-lorii culturii noastre româneşti. Alături de noi scriitorii şi elevii au mai fost profesorii: d-na directoa-re a Şcolii din Potlogi - Otilia Bre-benel, împreună cu d-na Laura Nae - instructor şi coordonator al programului artistic al şcolii: dan-suri populare, scenetă de teatru - îndrumător prof. Anda Topoligă, scenetă – îndr. prof. Sandu Gina, muzică folk, cântece populare – îndr. prof. Fănel Zamfirescu. Rând pe rând elevi şi poeţi au încântat audienţa. Îi mulţumim:

- invitatului nostru d-lui Liviu Tu-dorache care a cântat 4 cântece folk pe muzică proprie şi pe ver-suri din cartea ,,Poeziile Dianei” a poetei Iulia Pârvu, Titu, impresi-

onând profund pe cei prezenţi cu vocea lui caldă şi melodioasă.

- interpreţilor de muzică uşoară şi populară de la Centrul tinere-tului: Cristina Filimon, Cerasela Chiriac, Vlăduţ Chiriac şi Claudiu Dumitrache care pur şi simplu a extaziat pe cei prezenţi cu vocea lui şi cântecul I will always love you. Activitatea în sine a atras în sala Căminului Cultural şi un număr în-semnat de părinţi şi reprezentanţi ai Primăriei. Trebuie remarcată munca cu elevii în afara programu-lui şcolar a inimoasei profesoare de limba şi literatura română Anda Topoligă pentru reuşita literară a acestei activităţi.

Am primit un ajutor preţios şi din partea d-lui viceprimar al comunei, Viorel Drăghici, simpatizant al po-eziei, care s-a ocupat personal de transportul tinerilor din Titu, până la Potlogi şi înapoi. O vibraţie su-fletească puternică, un ecou venit parcă din sferele înalte ale poezi-ei, un tremur în sufletul fiecăruia dintre noi, elev, scriitor, profesor, părinte, invitaţi, l-a constituit me-

sajul poetic telefonic cu maestrul Ion Machidon, strălucit tălmăcitor al vorbelor, poetul patriot care a bătătorit: „Tălpile goale” potecile creaţiei.

Am lăsat să se prelingă pe obra-zul meu şi al colegilor scriitori o lacrimă atât pentru chemarea însufleţită adresată copiilor de a descoperi în cuvânt puteri miracu-loase cât şi pentru emoţia a peste 150 de suflete care au făcut dintr-o sală de Cămin cultural un altar al poeziei. Şi toate aceste trăiri sufle-teşti au avut loc într-un sat dâmbo-viţean, Potlogi, veche vatră istori-că, lângă Palatul fostului domnitor Constantin Brâncoveanu, într-o zi strălucitoare de primăvară târ-zie sub razele incandescente la această dată, ale unui soare de vară.

Coordonatorul acestei acţiuni culturale a fost scriitoarea Maria Dobrin - preşedintele Cenaclului elevilor Vlăstare Brâncoveneşti de la Şcoala Potlogi, prim-vicepreşe-dinte al Cenaclului literar George Coandă din comuna Potlogi.

pagina 9

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Pavel Rătundeanu - Ferghete - CIOBANUL MIORIŢEI, IISUS CRISTOS?@ LUCIAN GRUIA

Parohia Malovat din judeţul Mehedinţi a publicat până în prezent, prin Editura „Cuget Romanesc”, patru volume de COLINDE DIN TRANSILVANIA, culese de folcloristul Pavel Rătundeanu – Ferghete din satul Ciubăncuţa, judeţul Cluj, care sunt rodul unei cercetări de teren, desfăşurate de-a lungul a zeci de ani. Peste o sută de colinde inedite sunt adunate doar în primul volum. „Numai la regretatul folclo-rist Gh. Dumitrescu-Bistriţa am mai întâlnit atâta iubire pă-timaşă pentru zestrea spirituală a poporului român, pentru folclor.” (mărturiseşte editorul şi sponsorul preotul Stănciu-lescu Bârda)

Volumul IV, care încheie seria, cuprinde Colinde de Cră-ciun, Colinde de Anul Nou, Colinde de Bobotează, Colinde de Florii, Colinde de Paşti, Colinde pastorale, Colinde isto-rice şi colinde diverse. Am enumerat capitolele, pentru a remarca bogăţia de materiale culese de Pavel Rătundeanu – Ferghete. Am fost surprins să constat că acest volum sunt adunate o mulţime de variante ale baladei Mioriţa, cântate drept colinde. În legătură cu acest fapt, culegătorul a afir-mat ceva cu totul şi cu totul deosebit, şi anume că pentru el, ciobanul sacrificat îl reprezintă pe Iisus. Iată ce declară Pavel Rătundeanu – Ferghete: „În Biblie scrie negru pe alb: El a fost de la început, lumea a fost făcută şi mântuită prin El, dar lumea nu l-a cunoscut, iar într-o variantă a Mioriţei scrie: Noi poate l-am văzut, / numa nu l-am cunoscut. În altă variantă, culeasă de Grigore Tocilescu şi publicată în Mate-riale folclorice scrie: Nici un om n-a fost / ca Iisus Hristos. În Biblie soarele e lumina lumii. Fecioara Maria l-a născut pe Iisus Hristos. Iar poporul român zice că pentru orice mamă copilul e ca un soare, ca lumina propriilor ochi, pentru orice mamă fiul ei este ca Iisus Hristos. Apoi cine în afara Lui s-a născut într-o poiată cu vite şi oi doar fiul păstorului, viitorul cioban din Mioriţa. Şi Iisus a venit să se sacrifice pentru omenire dar nu a fost crezut. Păşunile cu iarbă verde şi cu ape limpezi nu reprezintă altceva decât grădina Edenului. Ceilalţi doi păstori nu reprezintă pe cei doi hoţi între care Iisus a fost răstignit ci pe toţi oamenii păcătoşi care l-au condamnat la moarte fără să-l cunoască, fără să ştie că el le aduce mântuirea. Iar mama păstorului e Fecioara Maria.

Oaia şi ciobanul vorbesc limba raiului.”Pavel Rătundeanu-Ferghete exemplifică prin varianta a

IV-a a Mioriţei (culeasă tot de el şi publicată în COLINDE DIN TRANSILVANIA – volumul IV (Ed. Cuget Românesc, 2011) tipărită tot cu sprijinul preotului Al. Stănciulescu-Bârda de la Parohia Malovăţ (judeţul Mehedinţi).

Iată exemplificarea: „Trei păcurei pe munte / Cu oi multe şi / Cu unu-n frunte, / Unu mai frumoşel / Şi mai străinel, / Pe care-l tot mâna / Şi-l aduna, / Oile de-nturna / La păşuni, la ierburi verzi, / la izvoare cu ape dulci, / Până el oile-nturna / Şi le aduna, / Ei legea că-i făcea. / Să-l suliţe ori să-l puşte, / Ori capu´să i-l taie, / Să ieie a lui oaie. / O oaie că auze´ / Şi la el că strigă: / Să o ieie p-a părăului dungă, / Să ieie tăt p-ângă părău, / Duşmanii să nu-l ajungă, / Că-s oarecum într-o dungă, / Că i-au pus gând rău. / Ş-or face bolovanii să-l îngroape / Şi să-l înece cele ape. / - Pe mine de mi-ţi puşca, / Ori capu de mi-ţi tăia, / pe mine să mă-ngropaţi / În strun-gă de oi, / Să nu fie vai de voi. / Şi voi la cap să-mi puneţi fluiera, / Să fluiere când vântu´ o sufla, / Că oile-or zbera. / Şi de mama o afla, / Că ea m-a căuta, / Voi să-i spuneţi aşa: / Că-s dus la munte / Cu oile de munte. / Că-s dus la şes / Cu oile pe ales. / Şi luna şi cu soarele / Mi-o văzut soroacele / Prin toate băltoacele / Şi păscând toate răzoarele. (Miori-ţa -varianta a VI-a informator: Gheorghete Veronica, 39 ani, din Puşcaş, Localitatea Sâmpetrul-Almaşului, judeţul Sălaj; data culegerii: 15 decembrie 1967).

Un argument mai puternic ar fi că ciobanul nu păstorea oi ci oameni şi atunci s-ar putea aplica sintagma biblică pre-cum că Iisus era păstor de oameni şi de cuvinte.

Nu sunt un cercetător al baladei Mioriţa şi ca atare nu cunosc faptul dacă această identificare a mai fost făcută până în prezent. Cert este că ritualul de iniţiere care stă la baza cântecului mioritic datează dintr-o perioadă dina-intea creştinismului. Pentru Ion Lazu, acest ritual constă în trecerea la o altă etapă de maturizare a tânărului ciobănel care devine, din adolescent, devine deodată conştient că pe toţi ne aşteaptă moartea (care nu se produce în baladă ci constituie doar o ameninţare). Versiunile colind ale Mio-riţei provin din perioada creştină, iar cele de baladă au fost culese pe la sfârşitul secolului XVIII – începutul secolului XIX. Personal sunt de părere că dacă textul ar fi fost scris în

perioada creştină, referirile la Iisus Cristos ar fi fost mult mai evidente. Şi totuşi...

Pe cine ar pute reprezenta atunci ciobănelul baladei? Mio-riţa a fost creată într-o epocă precreştină, când ocupaţia de bază era păstoritul şi s-a perpetuat pe cale orală. D. R. Po-pescu consideră că ciobanul a fost ucis pentru că venise să propună o viaţă sedentară unei comunităţi pastorale, repre-zentată de ceilalţi doi păstori nomazi. Romancierul remarcă faptul că acest cioban avea: “cai mai învăţaţi” - cu plugul “şi câini mai dresaţi” – pentru apărarea gospodăriei.

Emil Cioran se revoltă pentru că ciobanul îşi acceptă moartea fără să riposteze, simbolizând slăbiciunea nativă, specifică poporului nostru. Pentru a găsi o justificare aces-tei acceptări senine, Adrian Fochi consideră că Mioriţa fă-cea parte dintr-un scenariu ritualic din care nu ni s-a trans-mis fragmentul care să justifice acest comportament pasiv.

După părerea mea s-ar putea descoperii în această ba-ladă, pornind de la Mircea Eliade, un rit de resacralizare a lumii, prin sacrificiul uman. Se ştie că dacii trimiteau în momentele de cumpănă un mesager dintre ei, pe cel mai curat, la Zalmoxis. Observăm că ciobanul sacrificat este cel mai frumos dintre ei, cel mai tânăr şi de el se îndrăgosteşte fata de maior.

Apoi, răutatea celorlalţi ciobani arată că lumea a devenit impură şi era nevoie de a fi resacralizată. Poate că ciobanul Mioriţei îşi acceptă şi el moartea ca să ne reîmpace cu na-tura şi cosmosul. Şi moartea i s-a preschimbat în cântare de fluier în bătaia vântului. Ciobanul nu moare efectiv ci se contopeşte cu natura întreagă, aşa cum consideră tradiţia românească, în care între cele două stări nu e incomunica-re ci vamă (diferenţă de statut ontologic). Dacă analizăm în cheie simbolică faptele, putem accepta şi acest punct de vedere. Astfel el devine un precursor al lui Iisus Hristos. Tot Mircea Eliade consideră că în Estul Europei, şi la noi, exista un „creştinism cosmic”, cu alte cuvine o mitologie asemă-nătoare viitorului creştinism. De aceea, religia creştină s-a impus la noi fără riposte, iar creştinismul a preluat multe elemente ale mitologiei zalmoxiene. De ce nu ar fi preluat şi colindul Mioriţa ritualul trimiterii unui mesager la Zalmoxe pentru resacralizarea lumii decăzute? Poate că astfel, Iisus Cristos poate fi omologat acestor mesageri anteriori.

@ MONICA GROSU

Dincolo de vitralii este noul volum al scri-itorului şi publicistului Gheorghe A. Stroia, redactorul revistei ,,Armonii culturale”, în paginile căreia spiritul solidarităţii şi al pri-eteniei literare sunt dominante.

După un lămuritor ,,Argument”, scris în virtutea simplităţii şi generozităţii în Cuvânt, structura cărţii mai înglobează trei segmen-te: I. Sub ploile albastre ale poeziei, II. Prizo-nier al prozei – Oglinzi paralele şi III. Cititor de scriitor. Acestora li se adaugă o fişă de autor şi un minialbum foto ce încheie ima-gistic templul prieteniei literare în care au-torul se încăpăţânează să creadă, făcând abstracţie de neînţelegerile, ponegririle şi dezbinările existente adesea în viaţa şi pre-sa literară. ,,Nimeni nu are dreptul de a face dintr-un act de cultură, un josnic atac la per-soană şi, mai mult decât atât, nimeni nu are dreptul de a-şi satisface setea animalică de sânge, pentru a-şi demonstra ferocitatea – fie ea şi din raţiuni „pur literare” ori „esteti-ce”. Nu avem dreptul să călcăm în picioare munca nimănui, nici să ne considerăm su-periori tuturor (după cum făceau inchizitorii

ori cruciaţii), sub pretextul dreptăţii, de par-tea căreia ne place să credem că suntem. Ar trebui să ne gândim la faptul că fiecare gest pe care-l vom face, fiecare gând nega-tiv, pe care-l manifestăm, se va întoarce ca un bumerang, împotriva noastră!” (p. 6-7).

Aşa cum autorul argumentează în Cuvân-tul introductiv, cartea sa realizează un inven-tar de cronici, recenzii, prefeţe şi aprecieri asupra unor volume sau studii pe care le-a citit cu aceeaşi abnegaţie pe care o pune în tot ce întreprinde pe tărâmul cultural-literar. Materialele însumate în volumul Dincolo de vitralii sunt scrise în perioada februarie-iulie 2011 şi au fost publicate în diverse reviste din ţară, majoritatea în format electronic, având astfel, nu doar acoperire naţională, ci şi internaţională. Dintre acestea, men-ţionăm câteva: ,,Constelaţii Diamantine” (Craiova), ,,Plumb” (Bacău), ,,Vatra Veche” (Târgu-Mureş), ,,Moldova Literară” (Iaşi), ,,Armonii Culturale” (Adjud), ,,Agero” (Stutt-gart), săptămânalul ,,New York Magazin”, revista sebeşeană româno-germană ,,Der Underwald”, ,,Basarabia literară” (Repu-blica Moldova) etc. Predispoziţia spre po-eticitate se adevereşte încă din paginile

introductive şi are menirea de a însoţi şi încânta lectura: ,,Fără frustrarea specifică firii umane, am pornit într-o căutare furibun-dă a poeziei autentice. Am început să caut

poezia acolo unde nu aş fi căutat-o poate, niciodată: în verdele firului ierbii, în pletele vântului călător, în ochii lucitori ai astrelor, în spuma neîncepută a viselor, dar mai mult decât atât – în sufletele oamenilor.” (p. 5).

După cum deja am mai precizat, Gheor-ghe A. Stroia este adeptul convins al scrisu-lui constructiv, mişcându-se cu lejeritate şi dincolo de canoanele critice rigide. Ştie să sublinieze foarte bine eleganţa unui vers, supleţea unei fraze, intuiţia unei lucrări sau profunzimea unei gândiri. În acest sens, are în vedere scrieri aparţinând unor autori precum: Cristian Petru Bălan, Victor Sterom, Florina Zaharia, Constantin Severin, Ion Cro-itoru, George Paşa, Viorela Codreanu Tiron, Lucian Gruia, Doina Drăguţ, Răzvan Alexan-dru Oţetea, Elena Toma, Adina Sorohan, Doina Popescu-Brăila şi alţii.

Prin volumul Dincolo de vitralii, Gheorghe A. Stroia ne facilitează o privire ce invită la o intimitate anume cu operele prezentate, mizând pe tehnica sugestiei, a misterului ascuns în spatele vitraliilor intens colora-te, pe hermeneutica gestului de apropiere, conciliere şi complementaritate în spaţiul literar şi cultural.

GHEORGHE A. STROIA SAU DESPRE ARMONIA UNEI PRIVIRI DINCOLO DE VITRALII

DAN ANDERSSON (1888-1920)Poetul suedez Dan Andersson

s-a născut în 6 aprilie 1888 la Ska-ttlösberg, Dalarna şi a murit prin otrăvire cu cianură, în camera 11 a hotelului Hellman la Stockholm, la 16 septembrie 1920, unde a fost în căutare de lucru la ziarul social-democrat. Personalul hote-lului făcuse o dezinfecţie cu cianu-ră de hidrogen împotriva insecte-lor şi, din neglijenţă, nu au aerisit conform normelor aşternuturile

patului. La ora trei după amiaza poetul a fost găsit mort.

A început să lucreze făcând cărbune din lemn la o cabană în-chiriată de tatăl său în apropiere de Ludvika, apoi ca muncitor fo-restier. În iarna 1914 – 1915 ur-mează cursurile Universităţii Po-pulare a mişcării muncitoreşti din Brunnsvik.

O dată, în timpul unui inter-viu, Dan Andersson a sugerat ca

titlul articolului să fie ”Cântăreţul întunericului şi a persoanelor fără adăpost”. Este o caracterizare personală care surprinde esenţa vieţii şi poeziei lui Dan Andersson. În poeme sugestiv simple, poetul a prins ceva din tristeţea şi dorul omului trăitor în ţinuturile pustii suedeze.

Debutează în 1914 cu Kolarhis-torier (Istorii de cărbune), în care povesteşte despre viaţa grea şi su-

ferinţa oamenilor din păduri, dar, de asemenea despre persoanele originale de acolo şi lupta lor pen-tru existenţă, superstiţiile lor, apro-pierea lor de troll (spiriduşi) şi de alte făpturi fantastice ascunse în întunericul şi singurătatea pădurii. Descrierile sale sunt un amestec de naturalism şi mister. Istoria re-marcabilului său loc natal şi unici-tatea sa le regăsim în povestirile şi poeziile din Kolvaktarens visor

(Cântecele paznicului de cărbu-ne) din 1915. Cu volumul Svarta ballader (Balade negre) din 1917 Dan Andersson atinge punctul cul-minant al liricii sale. Deşi este o dezvoltare a poeziei din Kolvakta-rens visor, în Svarta ballader apa-re ceva nou, concretul primeşte o dimensiune metafizică, cântecul simplu devine artă.

Traducere şi prezentare DORINA BRÂNDUŞA LANDÉN

pagina 10

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Profesorul universitar doctor Nicolae Ciachirmentor şi prieten

Motto :„Cum arată astăzi şcoala,Va arăta mâine ţara „

Spiru Haret

@ GELCU MAKSUTOVICI

Am avut prilejul de a fi admis student al Facultăţii de Istorie – Universitatea Bucu-reşti, în toamna anului 1951, în prima pro-moţie de 5 ani,deşi mai toţi candidaţii eram absolvenţi a 12 clase liceale, fiind desem-naţi a fi, cum se spunea atunci, unor secţii de cercetare ştiinţifică şi diplomaţie, dovada constând în exigenţa la examene şi mai ales la cel de absolvire în anul 1956. Pentru o mai corectă apreciere a promoţiei Preşe-dinte al Comisiei examenului de stat, a fost numit Academicianul Constantin Daicoviciu de la Universitatea din Cluj, deşi avusesem pe parcursul celor cinci ani de studii perso-nalităţi de seamă ale ştiinţei şi învăţămân-tului românesc precum Acad.Emil Condura-che la „istoria veche”, Acad.Andrei Oţetea la „epoca Renaşterii”, scriitorul Dumitru Almaş

pentru „istoria Franţei şi a Chinei”, Dionisie Pipidi, ginerele lui Nicolae Iorga, alţii de ace-laşi calibru, iar la „istoria URSS” pe doam-na Valeria Costăchel ce avea ca asistent pe tânărul basarabean Nicolae Ciachir, bun cunoscător al limbii ruse,care o corecta de multe ori pe d.na profesoară în formularea în limba română a unor texte din limba rusă.

În aceste condiţii, începând cu anul II de facultate, la seminarii, l-am cunoscut mai în-deaproape pe asistentul,lectorul şi mai târ-ziu profesorul Nicolae Ciachir de care avea să mă lege o prietenie frăţească, durabilă până la sfârşitul vieţii sale în anul 2007.

Trebuie să afirm de la început că mi-a fost mentor şi prieten, îndrumător permanent pe tot parcursul strânsei noastre relaţii de colaborare în varii domenii începând prin convertirea mea spre istoria sud-estului Eu-ropei, în susţinerea tezei mele de doctorat

şi apoi în coordonarea activităţii Asociaţiei de Balcanistică şi Slavistică din România al cărei preşedinte fondator a fost, eu îndepli-nind funcţia de secretar general al acesteia.Tot Dânsului îi datorez prezenţa mea la o se-rie de Congrese şi Conferinţe internaţionale, dar mai ales la semnarea unor articole de specialitate în reviste de prestigiu din ţară şi străinătate.

Îmi amintesc cu nostalgie anii studenţiei când datorită apropierii ca vârstă, deve-nind prieteni ne permiteam ca în „recreaţia mare” să plecăm împreună de la Facultate până la Restaurantul Capşa, pentru o cafea sau eventual un pahar cu bere dar în acelaşi timp mărturisesc că relaţiile dintre noi au fost întotdeauna de la Profesor la student, l-am respectat şi i-am rămas devotat până la sfârşitul spontan, neprevăzut al morţii sale.

Într-una din vizitele în Ţara vulturilor – Al-bania împreună cu dl. academician Emil Condurachi,eram deseori invitaţi la reşe-dinţa ambasadorului român de atunci la Tirana dl.Manole Bodnăraş,persoană foarte agreabilă, care, ne furniza multe date inedi-te din politica ţării noastre. Atunci, în acea ambianţă i-am vorbit pentru prima dată profesorului meu despre afecţiunea şi res-pectul ce-l port profesorului Ciachir, detali-ind împrejurările în care mi s-a imprimat ca mentor în întreaga mea formaţie de istoric. La început a fost surprins, apoi încet...încet, m-a aprobat şi pentru prima oară am aflat cât de mult a fost nedreptăţit în facultate. Profesorul mi-a vorbit şi de îndrăzneala lui Ciachir în abordarea anumitor teme ale is-toriei, pentru care considera că realmente trebuie avute în vedere şi demne de luat în seamă (…)

Basarabia – 200Basarabia – 200Basarabia – 200@ GELCU MAKSUTOVICI

Cea mai recentă carte a poetului publicist Mihai Prepeliţă din colec-ţia „ Românii uitaţi în Imperiul ră-ului” este intitulată sugestiv ” Ba-sarabia – 200,” apărută la editura Printech, Bucureşti 2012, 290 pa-gini, lansată în ziua de 10 martie la Salonul de carte AMPLUS din in-cinta Muzeului Naţional de Istorie a României, în faţa unui numeros public, în majoritate avizat asupra istoriei acestei regiuni româneşti care, prin Pacea de la Bucureşti se încheia ocupaţia de patru ani (1808 – 1812) a Principatelor de către trupele ruseşti şi Poarta Oto-mană. Bun cunoscător şi trăitor al Basarabiei, cu numeroase scrieri şi publicaţii asupra acesteia, Mihai Prepeliţă aduce în dezbatere pu-blică noi episoade bine documen-tate statistic, cum ar fi de exemplu faptul că,” în 1812 ruşii au găsit

în Basarabia o populaţie prepon-derent românească : 419.240 ro-mâni (86 %), 30.000 ruteni (6,55 %), 19.130 evrei (4,2 %), 6.000 lipoveni (1,2 %), 1207 găgăuzi ( 0,25 %), 1200 bulgari (0,25 %) „ (p.13)

Momentul şi conjunctura în care ne-a fost răpită Basarabia în anul 1912 este redat exem-plar de către istoricul Constantin C.Giurescu afirmând : „ O altă pier-dere însemnată teritorială pe care au suferit-o ţările noastre în epoca fanarioţilor a fost aceea a Moldo-vei dintre Prut şi Nistru, numită im-propriu de către rusi Basarabia. În 1806 începuse un nou război între ruşi şi turci, al cincilea în decurs de o sută de ani soarta armelor era iarăşi defavorabilă armatelor sultanului. Luptele ţinură mai mul-ţi ani, până în 1812, când începu-ră tratativele de pace. Ruşii cereau ambele ţări româneşti, când auzi-ră însă că Napoleon le-a declarat

război, ei se mulţumiră numai cu Moldova dintre Prut şi Nistru. Nici pe aceasta n-ar fi căpătat-o poate, dacă marele dragoman Panaiota-

che Moruzi şi cu fratele său Dimi-trie, favorabili ruşilor, n-ar fi trădat interesele turceşti. Moruzeştii plă-tiră, e adevărat, cu viaţa trădarea lor, dar Moldova dintre Prut şi Nis-

tru rămase pierdută timp de 106 ani, până în 1918. Ruşii o numiră Basarabia, spre a crea o confuzie, spre a face să se creadă că e vor-ba numai de ţinutul dinspre miază-zi, lângă gurile Dunării, care se nu-mea într-adevăr Basarabia, după vechii stăpânitori ai acestor locuri, Basarabii munteni „ vezi Constan-tin C.Giurescu, Istoria românilor.Din cele mai vechi timpuri până la moartea regelui Ferdinand, ( pp.223 – 224), Humanitas, Bucu-reşti 2000.

Din păcate, problematica basarabeană este şi veche, stu-foasă în documentele timpului, încă nu suntem în posesia mul-tora, care ne-ar da posibilitatea unei abordări cât mai aproape de înţelegerea suferinţelor populaţiei sub diferite stăpâniri, încât cre-dem că lucrarea de faţă adaugă noi informaţii culese la faţa locu-lui privind modul de receptare a acestei problematici şi de lumea

contemporană. În acest sens ci-tăm „Decretul privind promulga-rea Legii pentru instituirea zilei naţionale de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacre-lor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organi-zate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”,datat, 6 mai 2011, semnat de Preşedintele României Traian Băsescu, având acest articol unic publicat şi în carte la pagina 47, la care Mihai Prepeliţă ilustrează cele îndurate de românii basarabeni prin poe-zia Leonidei Lari „in memoriam”, din care cităm doar câteva versuri pentru înţelegerea conţinutului cărţii la care ne referim. „Acasă la noi Basarabia-i tristă / Îşi face de cap o lichea kaghebistă / Şi frate cu soră se bat la cuţit / Domneş-te Anticrist, de vin ameţit...” (p.48) (…)

Pălăria de paie (IV)@ ATENA GABRIELA STOCHIŢĂ

Îi spun că am terminat. Nu face nici un gest. Mă apropii şi-i arăt desenul. Îşi pune mâna la gură. E vădit uimită. Sunt fericită. Aceasta era o schiţă în cărbune, dar o voi picta şi în ulei. Aveam nenumărate desene cu bunicii mei. În creion sau culoare. Dar, abia acum îmi dau seama, tabloul copilăriei mele ar fi fost incomplet fără tanti Pena. Nu

căutam ceva anume. Ştiam că bunicului îi plăcea să cioplească în lemn. Orice bucăţi-că de lemn îl inspira. O privea un timp şi-i dădea forme neînchipuite. Îmi plăcea să-l privesc şi să ghicesc dinainte. Aveam o co-lecţie bogată. Primul meu şevalet era făcut de el şi chiar inscripţionat cu numele meu. Mi-l amintesc, aici în magazie, în zilele plo-ioase de toamnă.

- Bunicule, de ce ciopleşti?- Mai hrănesc şi sufletul, Ilona!- Păi cum, bunicule, sufletul se hrăneşte

cu asta?!- Păi da! Atunci când simţi că sufletul are

nevoie de hrană, îl asculţi. El îţi spune ce vrea. Îţi şopteşte, te învaţă. Nu trebuie decât să-l asculţi.

- Sufletului meu nu-i e foame?!- Draga bunicului! Sufletul tău e micuţ.

Dar, când o să mai crească, o să-ţi spună. Ai să vezi! Mai are multe de învăţat!

- Eu credeam că ciopleşti pentru bunica. - Păi, şi ea face parte din sufletul meu, şi

tu... Scaunul lui şi uneltele de cioplit sunt la locul lor, au mai rămas câţiva buşteni, unul pe jumătate început, trebuia să fie..., îl pri-vesc, dar nu înţeleg. Îl aşez alături de cei-lalţi, la urma urmei, aşa a fost să fie şi aşa va rămâne. Nu va înceta niciodată să existe întrebarea. Avea dreptate bunicul. Învăţa-sem să-mi ascult sufletul, să-i desluşesc vocea, dorinţa. Şi se întâmpla de câte ori pictam. Uneori îmi dădeam frâu liber ima-ginaţiei, încercam să-mi surprind starea, să mă ascund printre detalii şi apoi să mă în-ţeleg. Poate tocmai de aceea mă întorceam cu atâta drag aici.

pagina 11

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

CODUL „OMOLOS”. TAINA ZEILOR STELARI (DENSUŞIANA)

Bătăliile lui Uran şi Saturn Tronul Făurarului@ GEORGE COANDĂ

Regele Uran, Întemeietorul pelasg al civi-lizaţiei ancestrale a strămoşilor românilor, după o îndelungată domnie făuritoare s-a confruntat cu revolta fiilor săi, titanii, incitaţi de mama lor Gaea. Uran, de fapt, îi pedepsi-se aruncându-i „în închisori subterane încât gemeau sânurile pământului de mulţimea lor” (Nicolae Densuşianu, op. Cit., p. 604) şi pentru că păcătuiseră cu pământence.

În fruntea revoltei se va fi aflat fiul cel mare, Saturn, care îl va fi avut secund la comandă pe Hermes Trimegistul, secretarul său, un fel de strateg pragmatic, adică cel ce aplica „pe teren” planurile de luptă ale comandantului suprem.

Lupta a fost cumplită, Uran fiind, în cele din urmă, detronat, alungat şi ucis. Este de amintit că şi de o parte, şi de cealaltă s-au aruncat în bătălie arme sofisticate inteli-gente. De pildă, Uran a construit „petre ce aveau spirit” (ibidem. P. 605) numite „bae-tulia”, cu care, o vreme, l-a ţinut în şah pe Saturn. Dar, în cele din urmă Saturn, a folo-sit o „armă secretă”, o „sabie strâmbă din oţel” cu care şi-a răpus tatăl.

A fost, deci o bătălie între entităţi extra-terestre care au purtat războiul cu arme despre a căror existenţă ştim, ca tehnologia militară a oamenilor să le fi inventat după al Doilea Război Mondial şi, mai ales, în peri-oada „Războiului rece” şi a „Războiului ste-lelor” de către cele două superputeri, SUA şi URSS.

Despre „petrele cu spirit”/ „baetulia” chiar Niculae Densuşianu, într-o notă de subsol, ne spune că erau explozive. „Şi mai crede că din cuvântul pelasg „baetulia” ne vine substantivul „bătălie”). Şi – şi de ce n-am lua în seamă această ipoteză – că Uran con-struise şi folosise rachete teleghidate capa-bile să-şi caute singure ţinta fiind dotate cu încărcătură nucleară şi cu multiple capete pluridirecţionale.

Iar dacă ne gândim şi la „sabia strâmbă de oţel”, cu efecte răvăşitoare asupra corpului uman, pe care o utilizase Saturn, nu poţi re-prima asemănarea cu dronele aruncate în luptă de US Army pe fronturile războaielor din Golf şi din Afganistan după 1990.

Biruindu-şi tatăl într-un război paricidal – şi care s-a desfăşurat în spaţiul românesc carpato-dunărean şi pe care-l regăsim şi în cântecele eroice populare, dar şi în colin-dele străbune, în care „aceşti monarhi glo-rioşi din timpurile pelasge, ne apar ca per-sonalităţi divine , ca semizei scoborâţi din ceriu, cari domnesc deodată peste pământ şi peste pământ şi peste ceriu” (ibidem) - , Saturn îşi va fi întins domnia din Munţii Car-paţi până în nordul Africii, astfel că „imperiul rasei pelasge sau arimice se extindea şi din-

colo de Tigru, peste Assyria, Persia, Bactria şi celelalte regiuni ale Asiei veche” (Ibidem, p. 620). Centrul acestei stăpâniri saturnie-ne tricontinentale va fi fost în spaţiul carpa-tic tutelat de muntele Omolos (vârful Omu).

Însă, din pricini de orgoliu, la care se va fi adăugat vârsta înaintată, Saturn crampo-nând-se de putere, dar şi neînţelegerile cu capricioasa sa soţie Rhea, şi „severitatea (…) faţă de clasa cea puternică a titanilor, cu ajutorul cărora dânsul detronase pe Uran, dar pe cari îi aruncase iarăşi în închisori subterane, fiindcă aceşti titani erau totdeau-na în conspiraţiune, totdeauna voiau să fie dânşii stăpâni asupra tronului” (Ibidem, p. 622) a izbucnit un război fabulos terestru şi aerian. Iar cel ce se va situat la comanda supremă a inamicilor lui Saturn a fost fiul său Joe. Avem de a face, iarăşi, cu un război paricidal. Un război în care alianţele bizare s-au schimbat şi de o parte şi de cealaltă.

Ambele tabere vor fi dus un război atât de devastator încât la sfârşitul său lumea era alta, iar Joe a devenit stăpân absolut al imperiului pelasg, autorii antici numind encomiast această colosală înfruntare „Ti-tanomahia”.

Iată cum au surprins această „Titanoma-hie” unii istorici eleni şi latini reproiectată de Nicolae Densuşianu: „Vuietul războiului, scrie Hesiod, se înalţă până la ceriu, Joe azvârlea în continuu din Olymp cu fulgerele sale, pământul se cutremura şi începu să urle, focul cuprinse pădurile cele imense, Oceanul (Istrul) şi Pontul cel vast clocoteau, haosul întreg se aprinsese şi se părea că ce-riul s-a amestecat cu pământul.

Aceeaşi icoană o aflăm şi la poetul Quin-tus: că ceriul îşi vărsă asupra titanilor toată puterea focului său; pământul se aprinse şi flăcările încinseră de toate părţile pe titani; fluviul cel vast al Oceanului începu să cloco-tească din adâncimile sale, izvoarele secară şi speriau toate animalele pe care le năs-cuse pământul. Locul, unde se petrecuse aceste evenimente extraordinare de război a fost, după cum rezultă din tradiţiunile şi legendele vechi, lângă Oceanos potamos (Istru), în apropiere de muntele Atlas pe teri-toriul Daciei vechi” (Ibidem, p. 623).

Deci, a fost să fie, în spaţiul dintre Carpaţii româneşti şi Dunărea de Jos, un război ho-meric. Descrierea lui ne proiectează imagi-nea unui holocaust nuclear de tip Sodoma şi Gomora, Mohenjo-Daru (Pakistan), Hiro-şima şi Nagasaki, atâta vrem cât şi soare-le fusese întunecat „ceaţa” letal produsă de aromele folosite în război fără seamăn. Căci, aceste arme au incendiat şi adică îm-prejurimile cosmice ale Pământului, iar ful-gerele lui Satutn trebuie să fi fost lasere de luptă şi torpile fotonice.

Apoi, Omenirea a fost alta.

@ GEORGE COANDĂ

„Columna ceriului” – cum îi zice Niculae Densuşianu într-o pronunţie veche româ-nească – nu este decât vârful Omu şi care „După vechile tradiţiuni greceşti (…), se afla în părţile extreme sau de nord, ale lu-mii cunoscute, pe muntele cel înalt şi vast din ţara hiperboreilor numit Atlas” (Nicolae Densuşianu, op. Cit, p. 213. Iar acest vârf a fost considerat în legendele meridionale ca, columna cea miraculoasă a pământului, care susţinea bolta cea înstelată a ceriului sau polul nordic al universului” (ibidem). Fi-ind , deci, acea straboniană Axă a lumii (Axis mundi).

Spuneam că această „Columnă a ceriu-lui”, datorită energetismului său cosmic, trebuie să fi fost unul din „Farurile” terestre care au ghidat aterizarea unor nave astrale pe planeta Pământ, aşadar şi în zona Bu-cegilor.

Şi ar mai fi de spus că „Această columnă a fost considerată în timpurile antehome-rice ca cel mai sacru simbol religios al în-tregii lumi pelasge. Ea era reprezentată în aceeaşi formă pe monumentele religioase ale Eladei şi ale Egiptului, în arta statuară a romanilor, cum şi pe diferite specimene de pictură ceramică din epoca grecească şi etruscă” (Ibidem, p. 226)

Cu alte cuvinte, vârful Omul a fost să fie, iată, în urmă cu mii de ani, un loc al cărui energetism, şi a cărui sacralitate ni se de-conspiră astăzi ca o posibilă „radă” în care au „ancorat”… zeii din alte dimensiuni ale spaţiului cosmic. Şi aceşti mesageri (zei), care au aterizat în Carpaţii Româneşti – mai târziu au migrat mitic în spaţiul heladic – se pare că au avut câţiva lideri, dintre care, Saturnus, fiul lui Uranus, creatorul „marelui imperiu pelasg din Europa” (ibidem, p. 165), şi ar fi avut „tronul” pe vârful Omu. Să pre-cizez că, de pildă, Saturnus era văzut de că-tre antici drept „Principes deorum” şi „înce-putul tuturor zeilor şi al posterităţii”, dar şi divinitatea cuprinzătoare a întregii naturi a Universului (Isidor, Platonis Cratylus, Diony-sios din Halicarnas, apud Nicolae Densuşia-nu, op. Cit,. pp 165-166), şi care a instaurat „etatea de aur” – paradisul terestru al bibli-ei” (Ibidem, p. 166).

Este zeul/mesagerul extraterestru din acre se trage alt zeu tutelat al strămoşilor geto-daci, şi anume Zeul-Moş (etimologic, în geto-dacă, Zalmoxis). De unde ideea că, pe filieră genetic extraterestră pelasgo-ge-todacică, Zeul suprem al panteonului mitic al strămoşilor românilor trebuie să fi fost (pentru că realitatea sa a fost confirmată şi de Herodot, şi de Platon, şi de Lucian din Samosata, şi de Strabon) fie de origine din-tr-o anumită lume a Cosmosului, fie urmaş

saturnian, fie influenţat/educat de o civiliza-ţie galactică. Şi mai există şi o altă idee-ipo-teză: Saturnus şi Zalmoxis ar fi fost una şi aceeaşi zeitate.

Ca lider expediţionar extraterestru, Sa-turnus – haideţi să achiesăm la această ipoteză densuşiană – şi-a stabilit sediul în Bucegi, locul (vârful Omu) fiind „botezat” de autori antici greci, Omolos/Homoles, iar în unele tradiţii româneşti, acest zeu/mesager este numit „Omul mare” trimis pe Pământ de „Tatăl din ceriu” (Ibidem, p. 176)

Este interesant de remarcat că vârfului Omu, tot la cei vechi, era investit cu „statu-sul” suprem de „tron al Făurarului”. Privit cu atenţie, vârful re o astfel de configuraţie.

Dar de ce Făurar? Pentru că, în sens civi-lizator, Saturnus a realizat o operă impresi-onantă de făurire a societăţii omeneşti, de fapt o remodelează producând „saltul” de la existenţa în sălbăticie la organizare socială

a omului preistoric, căruia îi oferă ştiinţa de a practica o agricultură de supravieţuire pe termen lung, tainele metalurgiei şi legi, cele mai cunoscute fiind celebrele „Leges Bella-gines/Lex antiqua valachorum”, transmise prin intermediul zeului subaltern Hermes/dacicul Armis. Acest adevărat codex, despre care ne-au lăsat mărturie Hesiod, Sophocle, Eschyl (primii doi vorbesc de „legi arhaice”, de „legi divine”) cuprindea legi „destina-te să conducă guvernul tuturor fiinţelor vii (…) o serie vastă de precepte morale, reli-gioase, politice şi civile; se mai ocupau cu astronomia, geografia, medicina şi cu toate invenţiunile ştiinţelor” (Ibidem, p. 558).

Astfel că, Saturnus a fost să fie Făurarul, „ începătoriul şi propagatoriul fericirii ome-neşti” (Ibidem, p. 166)

De bună seamă că Saturnus nu putea să fi fost un mesager demiurgic venit dintr-o civilizaţie extrem de avansată din adâncul spaţiului cosmic (deep space).

Numai astfel poate fi explicat „saltul” po-pulaţiei predacice (a arimilor pelasgi) de la preistorie la civilizaţie. Iar decriptarea aten-tă a mitului ne duce firesc la această con-cluzie.

Scriu

Ion Machidon

Scriu despre revolta oaselor de pe oameni scriu despre glonţul din şoldul pensionarului tras de jandarmul de la gura de metrou pentru că a strigat că moare de foame scriu despre vara care nu mai vine deşi suntem în plină vară

scriu despre floarea de pe inelul tău de logodnăcă nu te-am iubit pe un covor de flori albastrescriu despre suferinţa mea pe care nimeni nu o cunoaştescriu că dorul este focul care mă mistuie de o orânduirecu oameni cinstiţi curajoşi pentru orice bătaie de drum lung

scriu despre oameni cu chip de oamenidespre câini cu chip de câiniscriu dar nu ştiu dacă mă mai citeşte cinevadeoarece toată lumea e plecată din ţară

aici rămânând doar bătrânii surzii şchiopii ologii ciungiiorbii de nu mai văd cine le scrie preţul la bucata de pâineprin sate bântuie strigoii stafiile cucuvelelela oraş curvele - trepăduşii de doi banicerşind voturile pentru lumina lor din limuzineca un făcut Doamne, săracul este tot sărac indiferentcă munceşte pentru că el nu este înţelescât de important este pentru viitorul celorce vor doar lor le fie burta plină

scriu că nu am vreme de a privi la stelescriu pentru că nu am drum pe care să merg înapoisă-mi aleg un alt destin cine ştie, n-am greşit nicidecumpentru că am citit prea mult la viaţa meadar prea multe chipuri de oameni palide am văzutcu care m-am înrudit prin suferinţă la spitalul de nebunila spitalul de leproşi la spitalul de osoşi la spitalul de sifilitici

scriu despre toate acestea să ştie se cine sunt eucare pentru îmbuibaţii acestor vremurisunt huliganul de dus în beciurilePoliţiei şi anchetat pentru că sunt desculţşi că fac societatea de râs, acum când se mergecu elicopterul la munte, la nuntă, la femei pe centură,şi de ce nu port la mine siguranţa zilei de mâine: baniibunicii de înmormântare! O, şi de câte nu voi fi întrebatacuzat la interogatoriu - dar nu voi spune nimic că euam viaţa mea şi felul meu de fi cu fruntea suscând vine vorba de demnitatea naţiunii mele

scriu în numele copilului părăsit de părinţi...

pagina 12

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Primăvara...Barza vine în zbor,Cu scrisoare de la rândunelePentru vrăbiuţe...„Dragele mele surori,Vă iubim foarte mult!Noi străbatem zi şi noapte,Ca să ajungem acasă...Ca să ştiţi: Nicăieri nu e mai bine Ca ACASĂ !...”

@ ANA MARIA NIŢĂ6 ani

Doar o picătură...Mi-e teamă

Să nu mi se stingăLumina bucuriei de-a fi eu, însămi

Când voi ajunge la o răscruce,Unde vorbele oamenilor pot naşte furtuni,

Să-mi lase opicătură de speranţă

să-mi ţinăaprinsă lumina…

@MARIA BORZAŞI

Drumul neted către armonieCând pleci din biserică

Doar tu hotărăştiPe care drum o apuci…

Caută locul undeToate drumurileSe întâlnesc…

Vei simţi cum DumnezeuÎţi împodobeşte sufletul…

@ MARIA BORZAŞI

Epigrame şi catreneScriitorului şi gazetarului Lucian Grigorescu

Maestre, noi toţi confraţii nu te-am uitatNici eu nu te voi uita vreodatăÎn lumea literelor să străbatm-ai ajutat cu inima curată.

Scriitorului Vali Niţu – autorul volumului de poezie „Cana stropului de vin”

„Cana stropului de vin”E plină doar de poezie

Din care beau câte puţinCa să mă-mbăt de bucurie.

Scriitorului Adrian Melicovici – autorul volumului de poezie „Colţ de cer”

Cartea ta un „colţ de cer”Doar de dragoste e plină

Eşti îndrăgostit, poeteSe vede fără de lumină.

Membrilor Societăţii Scriitorilor Târgovişteni

Societatea Scriitorilor din oraşul Turnului ChindieiE un harnic stup de albine lucrătoare

Care trudesc pentru înălţarea culturii RomânieiŞi creşterea în lume a patriei onoare.

@ ŞTEFAN NEAGU - POTLOGI

RenaştereCând dansează cocoriicu aripi de fum,se culeg steleşi se aruncă pe drumsă le rotunjească pomii,să-şi facă din elestraie de aromeşi culori pereneîn cântec de perle…

@ VIORICA POPESCU

CatedralaTurla-i mângâie mareacu priviri protectoare;clopotul ehrană de seară;Luna – vedeta rotundăîn trăirile zării –are gust de buzinchi – sirtachiîn ritm de Eladăpe-ntinsul Mării Egee…

@ VIORICA POPESCU

Semitrezie

Funinginea ninsorii a troienit casa

în propria-i frică de moarte. Cocoşii de lemn au cântat

de trei ori,camera s-a privit în oglindă.

Noaptea a venit,n-a găsit pe nimeni

Şi n-a mai bătut în poartă.

@ GABRIEL-VINCENŢIU MĂLĂESCU

Aprilie Tineri pomi cu mândre frunţiIntră-ncet, cu paşi mărunţiÎn grădină să alineDoru-n cântec de albine.

Rodul doldora – floral –`Nalţă sclipitorul voal –Un balon sprinţar verzuiCa la nunta Prinţului.

@ CIUPITU PETREA

Copacul personificat(viaţa lui, dăinuind prin conformarea

frunzei cu nerostita povaţă cerească)

– Tu vrei să pici? Stai! Nu te pierde! Cât prinsă-n crengi, eşti „Frunzăverde”......Nu-i toamnă încă, brumă nu-i,Unde să pleci aşa – hai-hui?(Ştii bine, dincolo de zidTe paşte ploaia cu acid!Zvârlit aici, un bulb de „Crin”Îşi trage seva cu venin).

@ CIUPITU PETREA

Fără a sfâşiaacum vezialt cerc mişcător adunătoată fuga înaintefără a sfâşia rădăcina fulgului de zăpadăcare tot împinge tot măsoară

fierul se transformă albdupă urmele pietrei curate

straturi de încinsă rouăbântuie apoi tinere basme

Doar la începutaur suflat pe sufletul ploii demult

lasă-ţi inelul adânc sub gratiilângă focul dintre săbiiascundere în ceaţa frunzelorce tac şi curgdoar la început din largunde ştii binerăsar păduri înalte

@ OCTAVIAN MIHALCEA

din toate rătăcirile una singură mi-a rămaso răscruce de drumurişi nici astăzi nu pot ştiîncotro ar fi trebuit să mergîn picioare

preţul ezitărilor mă pedepseşteîn fiecare pas dezordonatreperul rămâne acolo la răscrucece pot să fac decât să merg mai departepurtând însemnul unei cruci grelepe umerii aduşila tăcere

adeseori aş pleca şi privireauneori aş trage o linie imaginarăîntr-o pauză ce depinde de vremea de afarăce-mi biciuie încheietura mâinii ce scrienota de platăincluzând şi bacşişul ce trebuie datca rest unei vieţide altădată.

@ VALI NIŢU

bac+ş

dilema curând se face searăla pariu pe prietenievoi fi la Mojola bocancul literardar când mă voi întoarceundemă voi întoarce?

de ce?

am trăit să o aud şi pe asta„dacă pleci să nu mai vii aici”striga de după plasăjuma’ de viaţăla un geam

aud odată„mie cine-mi trage fermoarul”de la rochie firescîntreb ca să mă aflu-n vorbă„în sus sau în jos?”

iubita mea de treabă… @ VALI NIŢU

pagina 13

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Poeme din volumul (în curs de apariţie)„Cana stropului de vin” de Vali Niţu

aripi false încerc să mă echilibrez psihicdintr-un dezechilibru temporalîn care singura vinovată dispusă să rişte nefericireacercului neiubirii de semeni

este însăşi aripa falsă

acum mă loveşteşi nu se înduioşează când îmi atinge obrazullovit de nepăsarea unei femeice crede că poate fi stăpâna absolutăa dreptului la visare

şi a zborului spre înalt

am căzut pentru a mă ridicaşi a putea zâmbiam iubit pentru a suferiînţelesul definitiv dintr-un târziu

al începutului cu aripi.

bun găsitsingurătate

stranie tovărăşie

bună dimineaţa albastruculoare din pictura ochilor tăiparcă ne-am cunoscut cândva

demult

în penumbra tabloului cu ramă deschisă

privirile tale îmi amintesc de iubire

desenul în creionascuţit pe marginea de viaţă

din colţul rezervat acumîn galeria de pe centrul vechi

îmi spune bun venitsingurătate.

deziluzie ce poate fi mai „minunat” decât adevărulconstatat pe propria-ţi pielecât te trezeşti că totul a fost doar o iluzie optică

în viziunea unui peisaj moderniubirea e undeva la eratăpresupunând că ea există ca parte a unui moment existenţial

frecvente şi imbecile situaţiijenanţi purtători de idei filosoficeprecum genurile jurnalisticeale unor realităţi pareîn imparul unui demers emoţional

concluziile nu pot fi artificialeaşa cum sunt unele iubirice rău doare iluziacând tu eşti propriul capitoldintr-o carte la final.

e atât de sâmbătăcuprind în necuprinsul de sete

dorul sărutului flămândce se apropie pe îndelete

nepăsându-i de nerăbdarea prezentăla balul unui alt sfârşit

de sâmbătă seara

alte timpurisosesc în gări diferite

puncte de vedere se prefigurează absentela gala de excelenţă a florilor de Paşte

poate regăsite peste timpîn simfonia unor diplome cu chenar verde

deschise sâmbătă searaatât de târziu

atâtea timpuriîncât nu ştii cu care să pleci

sau pentru cine trebuie să rămâidepinde dacă te regăseşti pe lista invitaţilor

la gala prezentăde fiecare dată în ziua de Florii

sau mai bine rămâi în aşteptarepentru gala dintr-un târziu

e atât de verdeviu…

fra(ieri) alaltăiericorespondentul unor atitudini neînţelesede unele minţi ascuţitese profila la polizorul unei vieţi arondateunei roţi din timpul cu spiţeadeseori centrate pe exteriorul plin al aparenţelorce-şi defineau menireade şef gânditor

ierinepredestinat să plece la ceasul amiezilor dezbrăcatede responsabilitatea aruncată aiureala picioarele unui fotoliu verdecu desene din floriîşi pune-n piept la nunta fără mireurzitele scenarii aberantedin dansul miresei

aziplouă cu semeţie şi bate şaua din pielesă priceapă asinul degradat din cauza încăpăţânăriide a nu fi sluga cea proastăîn momentul când merge la târgbineînţeles să-şi cumpere biletla reprezentaţia post pascală

mâinese vinde şi se achiziţioneazăunul sau mai mulţi fra(ieri)la snopsau la legăturăcăci e primăvara ridichilor frecate cu sare.

gheenă anunţ important

scot la licitaţie construcţia unui gardcare să mă separe de lumea ta

vândută pe un banal sejurîntr-o staţiune exotică

cu focuri de artificiişi atât

fiinţa ta se mai distingedoar prin vocea spartă de tăcerecrezută prin vorbe fără valoare

atunci când adulmecă miros de pradă ucisă cu vorbe otrăvite

pe masa de piatrăplină de lacrimi

ce curg

încet se scurge verde popasla umbra ce separă trecut de prezentşi arde mocnit lumea mea învechită

tristeţea-i eternă.

hopundeva curgem prin timp cândva ne aducem aminte de momentele verziniciodată nu putem înţelege de cespunem hop înainte de a sări pârleazulce separă curtea copilărieide grădina ghioceilordin colţul de pe tâmplă

curioşi din fireîmpletim poveşti pe care dorim să le auzimconvinşi că nimeni nu ne poate contraziceacum când am rămas stingheriîn banca noastră

spătarul ruginit ne întristează din nouam mai rămas puţini în curtea de altădatănici scaunul de lemn de la polatăn-a mai răbdat singurătateaunui picior plecat

mai curgem prin timp atât cât ne este datşi nu mai spunem niciodată… hoppârleazului nedorit îngustci doar îndepărtat.

pagina 14

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

STAREA LUMII - O PROMOŢIE REGĂSITĂ

Reîntoarcerea la mit sau reinterpretarea luiManole şi Ana, Coca Farago

@ GEORGE COANDĂ

Când şi cum se risipiră-n clepsidră cinzeci de ani!? Nu ştiu. E un secret al timpului. Şi pe care niciodată Omul nu-l va ghici încercând să-l smulgă din învelişul său cosmic. Iar taina asta ne dă un fior de eternitate. Când şi cum... La o ju-mătate de veac nu se mai pune. Se simte greu în lăuntru-ţi.

Aşadar, fugit ireparabile tempus... Şi, totuşi, din 81 câţi am fost studenţi, vreo 30 de colegi ai celei dintâi promoţii a Facultăţii de Istorie-Geografie de pe şoseaua Pandurilor din Bucureştii de odinioară, ne-am strâns de prin zările româneşti la revedere. Pentru cei mai mulţi s-a întâmplat să fie chiar la o jumătate de veac de la despărţire. Ne-am strâns, noi, cei care, printr-un paradox al sorţii, am fost par-te din „prima promoţie socialistă” a României de atunci – aşa cum ne proclamase oficial partidul şi guvernul –, drept pentru care ne-au adunat, în iunie 1962, la Sala Palatului, cândva Regal, din toate centrele universitare ale patriei. (N.B. În acel an se înfăptuise „colectivizarea agriculturii”, în consecinţă „relaţiile de producţie socialiste triumfaseră pe deplin” conform ideologiei marxist-leniniste).

Or, nu mai ştiu ce-am simţit noi, la acel început de vară. Ne-o fi străbătut vreo trăire înalt patriotică? E drept că ni s-a promis un „viitor luminos” într-o ţară pe care aveam datoria s-o făurim pentru noi şi urmaşi. Şi, haideţi s-o recunoaştem cinstit: am făurit-o. O fi sunând a „limbaj de lemn” ce zic, dar aşa a fost să fie cu adevărat. Eu am făcut asta în felul meu, ca profesor prin mărginimea Ţării Oaşului şi pe sub poalele dâmboviţene ale Bucegilor, şi ca ziarist care, în re-portajele publicate cu convingere am „fotografiat” construc-ţia unor mari platforme industriale. Din „ctitoriile” de atunci – astfel le-am numit în spiritul „indicaţiilor preţioase” ale partidului – astăzi s-a ales ruina şi pulberea. De ce n-aş fi trist? Nu nostalgic. Trist.

Să mă reîntorc. Şi, uite că, doi colegi inimoşi – sunt dator cu recunoştinţă să-i numesc –, Rodica Zănescu şi Rudolf Pufulete şi-au adus aminte că a fost, în urmă cu o jumătate

de veac, o întâie promoţie a Facultăţii de Istorie-Geografie de pe bucureşteana şosea a Pandurilor. Rodica, draga de ea, s-a făcut luntre şi punte, ne-a căutat, unora ne-a dat de urmă, alţii n-au mai fost de găsit, câţiva, estimp, s-au refu-giat anonim dincolo de Styx la „masa umbrelor”. Şi ne-am revăzut cu o lacrimă pe pleoapă şi un palpit mai mult al ini-mii în bătrânul amfiteatru, acum al unei facultăţii de chimie.

Numai castanii care-l umbresc sunt aceiaşi de odinioară şi pe sub care ne dădeam neliniştiţi întâlnire cu frumoasele colege de la căminul de dincolo de elegantul portal cu bolti-re bizantină. Ne-am revăzut – cei mai tineri au acum 70 de ani – şi ne-am întrebat unii pe alţii, cu uimire, „mă, frate, tu care eşti?”, sau „fato, tu eşti aia după care ni se scurgeau ochii?”.

Peste unii vremea a trecut aşezând peceţii cu riduri adân-ci, asemenea unor tranşee ale vieţii, un coleg – „cronicarul sportiv” pasionat şi pocheristul promoţiei – a coborât de la Rucăr, abia ţinându-se în cârjă, cu pas îngăimat, el, care fusese, da, ca un argint viu, dintre copilele ehei!, de atunci, unele abia împliniseră majoratul când au intrat în faculta-te, ne-au îmbrăţişat nişte distinse doamne la vârsta a treia, unora le-am mai desluşit câteva urme ale nurilor de altăda-tă, şi toţi eram cu pastilele „la purtător”. Dar nimeni, dintr-o orgolioasă pudoare, nu s-a văitat.

Fetele au adus câteva albume şi aşa ne-am revăzut stu-denţia petrecută în excursiile de studiu din Dobrogea şi din Carpaţii de Răsărit şi de Miazăzi. Şi am zărit nişte chipuri – de ce nu? – de Ilene Cosânzene şi de Feţi Frumoşi. Ca într-o imagine de dagherotip brumată de cenuşa vremii. Pufi, Rudolf, adică, ne-a strigat la catalog, am retors, în amintire, „firul vieţii”, CV-ul ăsta ne-a săltat un nod în gât şi, din nou, lacrimile ni s-au aninat de pleoape. Fusesem o promoţie rătăcită prin patrie în vremuri ciudate, nu bănuiam că, vre-odată, ne vom mai regăsi. Eram o promoţie pierdută – aşa cum ne-am mărturisit după pomenirea colegilor, într-adevăr pierduţi, la Biserica Sf. Spiridon Vechi, la „masa festivă” cu preţ pentru pensionari în tranziţie la Hanul Berarilor / Casa Soare –, o promoţie regăsită cu emoţia podidindu-ne vâr-stele la care crezi că nimic nu mai este în stare să te tulbu-re. Dar ne-a tulburat.

Şi când după-amiaza s-a îngânat cu amurgul ne-am des-părţit cu melancolie. Nu ne venea parcă. Ne priveam cu o mută întrebare în priviri. Pentru cât timp? Nu ştiu care a spart tăcerea: până la anul. Şi, totuşi, pentru cât timp? Doamne, pentru cât timp? Iată, trecuse peste noi, şi prin noi, în clepsidră, o jumătate de veac într-o ţară – cel puţin în existenţa noastră – ciudată, reclădită şi pierdută. Noi i-am dăruit sufletele noastre. Din patriotism?

Când ne-am despărţit iarăşi, după cincizeci de ani – a fost să fie 1 iunie anul 2012 d.Hr. – până când? – ziua se îngâna cu amurgul.

@ RĂDULESCU MIHAELA

Piesa intitulată Manole şi Ana a fost scrisă în 1935, fiind o piesă în care formula teatrului de idei e proiectată în dimensiunea spiri-tului inovator, în care convenţiile, stereotipiile, modelele dispar. Pie-să în 3 acte, Manole şi Ana a atras atenţia criticii prin formula nouă, specifică teatrului de lectură, o formulă bine venită în cadrul dra-maturgiei perioadei anilor ’30-’40. Primele două acte au fost publi-cate în revista „Familia“ în 1935, fiind rescrisă ulterior în 1940, în umbra ideii expresioniste a piesei Meşterul Manole, a lui Lucian Bla-ga. Coca Farago a scris teatru sub amprenta ideologiei noii generaţii, care dorea înlăturarea conven-ţiilor, stereotipiilor sau a rutinei, promovând teatrul idei, în cadrul căruia doctrina „trăiristă“ reflecta stări existenţiale care vorbeau de

neliniştea metafizică.Manole şi Ana este o pie-

să de teatru care persiflează regulile, rigorile sau limitele, împingând mesajul către substratul experimental al existenţei trăită în toate am-plitudinea ei, fără nici un fel de convenţie. Teatrul Cocăi Farago a stat sub influenţa tinerei generaţii, care dorea promovarea unei literaturi noi, gata să revoluţioneze conceptele literare şi să re-stabilească destinul literar românesc. Doctrina „trăi-ristă“, „experimentală“, specifică generaţiei criterioniste e oglindită în teatrul Cocăi Farago, persona-jele sale trăind în nelinişte, dispe-rare sau într-o continuă aventură interioară. Toate aceste aspecte ale ideologiei criterioniste fac din teatrul scriitoarei, suma unei ope-re de „cunoaştere“, de depăşire a

existenţei mediocre, cotidiene.Coca Farago a scris teatru stimu-

lată de ideile lui G. M. Zamfirescu, mentor al tinerilor scriitori-actori, care dorea la începutul anilor ’30, înlăturarea pastişei şi a rutinei în dramaturgie. G. M. Zamfirescu şi-a manifestat preferinţa pentru tea-trul de idei, piesele Cocăi Farago fiind astfel, receptate admirativ

de acesta, încurajând-o să scrie în spiritul teatrului de lectură. Manole şi Ana reite-rează în registru subtextual, mitul meşterului Manole, reinterpretat într-o formulă parabolică sau metaforică, pusă în contextul ideologiei noii generaţii. În piesa Cocăi Farago, condiţia artistului, a creatorului e parafrazată, e reinterpretată, artistul de-venind alter-ego-ul omului ce dorea să iasă din canoa-nele existenţei banale, mo-notone. Condiţia artistului e

surprinsă în contextul vieţii, demi-tizarea schimbând coordonatele viziunii asupra creaţiei, a artei în general. Demitizarea creatorului nu favorizează nicidecum o in-terpretare ironică sau sarcastică asupra actului de creaţie, ei mai degrabă sprijină filozofia gândirii trăiriste, care pledează pentru o

nouă înfăţişare a existenţei, a vie-ţii, a artei. Astfel, personajele pie-sei jonglează cu dimensiunile me-taforice ale existenţei, trăind sub nevoia permanentă de căutare a propriului eu, de redescoperire a interiorului sufletesc. Mitul creato-rului e readus de Coca Farago în contextul modernităţii, traversând generalul simbolic şi coborând în simbolistica individuală. Parafrază a condiţiei omului creator, piesa a atras atenţia prin subtilităţile sti-listice, mărci ale unei sensibilităţi artistice în stilul tinerei genera-ţii. Personajele sunt construite în manieră nouă, lungile conversaţii cu ele însele traducând misterio-sul joc al creaţiei şi al creatorului. Conflictul din piesa Manole şi Ana îl constituie tocmai această pro-blematică a actului artistic, Coca Farago anunţându-l sau expunân-du-l într-o ţinută metaforizată, re-flexivă, inter-textuală.

pagina 15

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Breviare de victor

sterom

GEORGE PAŞA - SINGURĂTATEA UNUI SUNET ED. PREMIER, PLOIEŞTI, 2009

ION LAZĂR da COZA - APUSUL ÎNGERILOR ED.ARMONII CULTURALE, ADJUD, 2011

Extras din substanţa emoţiilor subsidiare, poemul uşor sincopat şi uneori ludic, oferă tangenţe afectate în direcţia dictonului an-tic al efesianului Heraclit: „ceea ce tinde să se separe se uneşte; din tonurile cele mai diverse se creează cea mai frumoasă armo-nie şi totul se naşte din discordie”.

George Paşa a înţeles că nu juxtapune-rea de contrarii, ci separarea lor în câmpuri epistemice aparţinând aceluiaşi limbaj po-etic, constituie liantul prin care - poetul - adunat sintagmele într-un univers al cărui centru se află pretutindeni, iar marginile nicăieri. Aşadar, în singurătatea unui sunet - gândirea metafizică şi decizia expresiei po-etice axată pe un stil ce se vrea să fixeze

atenţia, denotă un simţ lingvistic de o deo-sebită substanţialitate.

„în ea se lovesc apele sărate de lacrimile norilor./ nici un răspuns, nicio îndoială nu-i mai sapă şanţuri târzii. / acolo, ascunse ochilor şovăielnici / literele de aur scrijelesc noi începuturi. / povara va fi ridicată mult mai târziu. / din miez, în cele patru vânturi, / se vor împrăştia sunete nemaiauzite, / curgerea tainei va potoli setea nespusă. / mai aproape, tentaculele urii se întind pes-te semeni, / frumuseţea se vinde, plătită în bani peşin, / pe o piaţă unde străluceşte au-rul calp al dezmăţului. / aici balansul conti-nuă, aşteptam echilibrul. / decupez, cu un gând, o fereastră,privesc” / (o cruce).

Format din treisprezece povestiri, volumul: Apusul îngerilor - sugerează starea - zonelor de munte - într-o formă echilibrată, pulsând energii persuasive care au menirea să se rupă în varii pasaje epice. Zbuciumul personajelor fie din povestirea: Pietre, fie din: Noaptea, potopul, stă nerăbdător să se topească în fi-rele nevăzute ale întregului „spectacol”. Cred că nu greşesc prea mult spunând că o astfel de - spunere - în povestire, are caracteristică o notă de mărturisire punând sinceritatea în raport direct cu tumultul afectiv. Ion Lazăr

da Coza (pe numele său adevărat Ion Lazăr, născut la 2 aprilie 1963 în satul Coza, comu-na Tulnici, judeţul Vrancea) simte structural nevoia de a-şi decripta mesajul, indiferent de atitudinea stilistică adoptată. Astfel, autorul poate fi considerat un sentimental-cerebral incurabil. Emoţiile create pe parcursul lectu-rii acestui volum par a fi uneori, destrămate, alteori melancolice şi nostalgice. În toate - însă - aceste povestiri se observă o îndârjire a Spiritului în plină ascensiune şi maturitate artistică.

ION MUREŞAN - CARTEA ALCOOL,ED. CHARMIDES, BISTRIŢA, 2010

Ion Mureşan nu-şi concepe existenţa de-cât în limitele euforiei pe siajul poemului foarte lung, foarte lat şi îndeajuns de lax cu încărcături sublimate în stil baroc. Un profe-sionist în acest sens dar şi al literaturii clu-jene - şi nu numai - un perpetuu căutător de timp în criză,un poet ispitit de căile lirice şi nu ştiu de ce rază premonitorie.

Aproape în toate poemele din această carte, Ion Mureşan - pamfletează stările euforice răsucind - gâtul subiectivităţii - re-levând posibilitatea scrisului ca şi act demi-urgic, cum şi despre materialitatea lumii şi „acuta” şi „usturătoarea” ficţiune a imaginii

acesteia şi, în fine,despre încrâncenata sa luptă cu... dimonul.

„E o noapte feerică. / Luna tremură gal-benă şi rotundă în pahar. / Îmi bag degetul în pahar. / Apoi îmi bag mâna până la cot în pahar. / Apoi îmi bag mâna până la umăr în pahar. / Vodka e rece ca gheaţa. / Pe fundul paharului este o lespede mare de piatră. / Mai sunt frunze moarte şi rădăcini negre. / Mai este o cizmă de cauciuc spartă. / Pe fundul paharului mai este o sobă ruginită. / Îmi bag capul în pahar / Vodka e rece ca gheaţa. / Deschid ochii în pahar / În pahar văd bine şi fără ochelari”. (Pahar)

ADRIAN MELICOVICI - NOAPTEA DESTINELORED. BIBLIOTHECA, TÂRGOVIŞTE, 2010

Am descoperit cum că în paginile acestei cărţi vieţuieşte un om conştient de sine şi creator în acelaşi timp care simte nevoia să-şi rememoreze adevărurile şi avataru-rile fundamentale. Pentru că, eu cred că numai acestea limpezesc şi tonifică marile sensuri ale vieţii noastre cotidiene. Vocea lăuntrică a scriitorului Adrian Melicovici este – aici - parte şi întreg dintre întâmplările combustive, deoarece, el întruchipează în excursul epic acel „supraindividual”. El ştie

că însemnările diurne şi uneori nocturne ale conştiinţei, pot deveni reflectarea dialectică a realităţilor în care se mişcă şi trăieşte în bunul sens al cuvântului, însuşi scriitorul, în-tru ceea ce credem că, contemporaneitatea scăpată şi amurgeşte. Diferitele situaţii ale vieţii trăite de eroii acestor pagini, constituie răspântii de cale, iar gesturile capătă gre-utate în memoria noastră. Totul se petrece aproape filmic, precum o curgere dinlăuntru în afară ne drum invers.

Al 19-lea volum din seria de autor Întoar-cerea poetului risipitor, coordonată de Şte-fan Doru Dăncuş prin editura Singur, îl are ca autor pe Leonard Ionuţ Voicu şi este in-titulat „Singur şi departe”. O plăcută lectu-ră, în care versurile sprintene, mânuite cu uşurinţa exerciţiului în ale scrisului, fac citi-torul să parcurgă cu uşurinţă textul poetic. Primim drept răsplată frumoase descrieri ale plaiurilor ţării, bucuriile vieţii simple şi curate de la ţară, încă păstrate (oare pentru cât timp încă?) în inimi. Ca şi cum ai privi calmul Carului cu boi al lui N. Grigorescu. Şi dacă am uitat că putem fi români, Leonard Ionuţ Voicu ne atrage atenţia încă de la în-ceput (p. 3, Cine sunt) asupra apartenenţei sale (şi a noastră) la fiecare palmă de ţinut românesc, îmbogăţit cu daruri unice pentru fiecare. Tot un dar este firul de nemuritoare speranţă pe care îl trăim în zori cu fiecare răsărit de soare (p. 6, Răsărit de soare). Tot în prima parte a volumului întâlnim omagii aduse poetic pentru confraţi în ale scrisului: George Filip (p. 8, Poetului frate), lui Mihai Eminescu (p. 13, Lui Mihai, p. 18, Doamne Mihai) şi chiar recent dispărutului Adrian Păunescu (p. 36, Amintiri pentru Carmen Donciu), scrise cu o inimitabilă undă de res-pect adânc. Suntem chemaţi cu voioşie la joc (p. 10, Hai la joc), dar şi să ascultăm o Doină printre străini (p. 11), oricât de pribe-gi prin ficţiuni am fi siliţi să trăim. O emigrare prin ţări străine întristează întoarcerea aca-să în Căutare (p. 15). O vacanţă la ţară are o imagine poetică deosebit de curată într-o lungă şi eternă reîntoarcere (p. 19, În vacan-ţă). Întoarcere care împrospătează chipuri şi amintiri, ca după orice călătorie îndepărtată (să fie oare o simplă coincidenţă cu progra-mul editurii, Întoarcerea poetului risipitor?), surprinse în versuri din care citez: Anii au trecut şi iată, / Visu-i faptă aplicată. / Vorba ceea din poveşti, / Să trăieşti, să haiduceşti, / Tot mărşăluind prin viaţă, / La răspântii a fost ceaţă, / Ne-am pierdut, ne-am separat, / Să fim una n-a fost dat. / Eu plecat-am pes-te mări, / Voi prin reci înmormântări. / Ieri în

vise mi-aţi venit, / Pe un vers v-am nepierit. // Foaie verde tristă-i moina, / Unde-s Laura şi Doina? / Unde e călugăreasa? / Unde e unchiul Marin? / Dragii mei... sunt flori de crin! (p. 26, Laura şi Doina). Istoria, încă vie, mai poate fi amintită (vezi p. 28, Zece bate, p. 29, Chemarea sângelui, şi urm.), aşa cum sfântul chip al mamei plecate în lumină e prilejul unei emoţii adânci (p. 41, Adio).

În a doua parte a volumului găsim poezii de dragoste, scrise cu dor şi talent. Trăirile amoroase sunt descrise astfel: Sus pe alta-rul încrustat din gheaţă, / Unde te-am pus de-atâtea ori, / Florile moarte se întorc la

viaţă, / Dar s-ofilesc iar, către zori. / Noi am pornit pe drumuri separate, / De-un veac, hotarul mării ne desparte (p. 50, Viaţa). Lungile călătorii peste mări şi ţări îndepărta-te pe care Leonard Ionuţ Voicu le-a parcurs, „Singur şi departe”, i-au adus o îmbogăţire poetică, asemenea înnobilării vinului odată cu trecerea timpului.

Un volum sensibil şi reuşit, un merit al editorului Ştefan Doru Dăncuş.

Leonard Ionuţ Voicu, “Singur şi departe”, ed. SINGUR, 2012 Rodica Cernea, “O pleoapă peste lumea mea”, ed. Singur, 2011

Autori editaţi în cadrul Proiectului ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR

Volumul „O pleoapă peste lumea mea” de Rodica Cernea este cel de-al patrulea din seria de autor Întoarcerea poetului risipitor, coordonată de Ştefan Doru Dăncuş prin edi-tura Singur. Această pleoapă nu coboară peste o lume interioară a poetei, ci se ridică spre cititor, dezvăluind o sumă de sentimen-te şi stări omeneşti exprimate poetic. Încă de la prima pagină, în loc de prefaţă găsim o declaraţie de intenţie sau un adevărat crez poetic: Iubesc lumina, marea, munţii, / şi-n vârf vreau să ajung, / iubesc şi oamenii, / doar lor le cânt cuvânt! // Gândurile-mi aripi să vă fie / şi, de veţi coborî, / să vă scăldaţi doar... în poezie! (pag.4, Cititorilor mei). Ur-mează un strigăt de revoltă asupra stării lu-mii actuale şi a românilor, un îndemn la pre-ţuirea nemuritorului şi nepreţuitului adevăr în momente când minciuna tinde să devină un mod de viaţă: Jefuitori de ţară e tagma voastră slută, / putere nu mai are pe sfânt ca să-l corupă. / Trezitu-s-a românul, sătul e de minciună, / e timpul ca puterea minciunii să apună! (pag. 6, Adevăr sau eroare?). O ro-mantică Baladă neterminată se alătură unei Clepsidre de timp (pag. 9-12), în versuri cla-re, în care cuvântul este bine strunit. Există o uşurinţă a versificării care face mesajul poetic să fie bine transmis: Împrăştiat, / în lung şi-n lat / pe munte’ nalt, / luat de val, / dus de ocean, / apoi spre cer / pe tril stin-gher! / Îl vreau’napoi / în număr doi / doar pentru noi! (pag. 23, Încerc să urc). Magia poeziei (pag. 29) este descrisă limpede la apus de soare: Cuvântul meu e glas de-nchi-năciune / Şi vers duios şi poate-o clară vizi-une, / e un liman candid de linişte şi pace / din care tu clădeşti o lume care tace!. Peste tot în volum se simte prezenţa plăpândă şi tăcută a florilor, semn de feminitate, roşeaţa macilor / din obrajii fetelor, sau Mult mi-e dor de vânt de seară, / de cuvânt ce mă-nfioară, / de albeaţa norilor / şi sărutul flo-rilor, / de parfum de liliac / şi de tot ce-mi este drag! (pag. 31, Mult aş vrea). Poeziile de dragoste alcătuiesc un buchet de mici romanţe încărcate de nostalgie, tot aşa cum

uimirea în faţa vieţii se poate simţi în versuri precum: Rătăcesc fără mine prin culoare de vis care curg / şi mi-e cald şi-mi doresc doar răcoarea din crâng. // Clipa înfiptă într-un secol ce-aleargă pe aripi de vânt, / e iluzia clar obscură din liniştea unui simplu cuvânt (pag. 40, Rătăcire). Descoperim la pag. 54 un adevărat text pentru o baladă medievală: Unde eşti, / când între palme / stelele stri-

vesc uşor / şi cu dorurile-mi calme / torc din ele-un firişor? // Unde eşti / când el, apusul, / umbra trist şi-a sărutat / şi când peste tot întinsul / nopţile au îngheţat? (Unde eşti?).

Un volum care cuprinde mărturii poe-tice ale vieţii Rodicăi Cernea, un glas ce se exprimă cu dezinvoltură în stilul clasic al po-eziei cu rimă, preţuit din ce în ce mai puţin în vremurile recente. Programul editorial În-toarcerea poetului risipitor îşi propune mai cu seamă a readuce în atenţie poezia cu rimă scrisă cu mult talent în România. Poate o altfel de moştenire a marelui Eminescu, străbătând veacul.

@ GRUPAJ REALIZAT DECONSTANTIN P. POPESCU

pagina 16

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Autori editaţi în cadrul ProiectuluiAdrian Erbiceanu, „Printre silabe”, ed. Singur 2011

Adrian Erbiceanu aduce prin volumul „Printre silabe” un grupaj de poezii sensibi-le, care pot duce gândul şi emoţia cititorului departe, în timpuri de romanţe amintind în-trucâtva de Minulescu (ex. Treceai, pag 15). Păstrându-şi nota originală, poetul cultivă un stil în care împletirea imaginilor în versuri se face cu multă abilitate, utilizând forma clasică a poeziei cu rimă, deseori atât de părăsită în anii din urmă. Există multă gin-găşie şi impresii picturale, alături de reflecţii încărcate de înţelepciune în versurile me-lodioase, bine strunite în cuvânt, amintind câteodată baladele cavalereşti, altădată de un romantic trubadur îndrăgostit. Poetul îşi trăieşte dorul (vezi Însingurare, De ce nu vii acum, Dor), pasiunea sau extazul în imagini precum: Misterul focului albastru / Pe stin-se ape de rubin. De cele mai multe ori, po-etul este un îndrăgostit, declarând simplu: Mă avea suflet o tornadă / Ardeam închis de dor durut (pag. 11, Pe urma ta). Poeziile lui Adrian Erbiceanu pot ajuta la înţelegerea faptului că sunt zadarnice orice clasificări sau cuantificări valorice ale materiei subtile numită poezie, că poetul este întotdeauna un spirit liber, dar înlănţuit asemenea unui Prometeu, pedepsit parcă să exprime inex-primabilul unor stări de dincolo de cuvinte. Din uşă-n uşă bat, printre destine,/ Să aflu drum, din Carte a-mi citi... / Pe partea asta-s eu... Dincolo cine / Îmi luminează marginea de zi?, se întreabă poetul, întrebându-şi în egală măsură cititorul (pag. 64, Printre si-labe, poemul care este titlul volumului). De asemenea, aş cita adevărate momente de luciditate în faţa spectacolului lumii actuale : Ura e dragoste; dragostea-i ură... / Ieri a fost mâine; Mâine e Azi. // Adevărul, frate

bun cu Minciuna, / S-a logodit cu un glob de cristal... (pag. 61, Perdelele nopţii).

Printre silabe, imagini şi rime, ca printre adevărate borne de pe drumul vieţii, Adrian Erbiceanu este un călător neobosit pe tă-râmul poeziei. Dacă îi suntem alături fie şi numai pentru o bucată de drum, cât acest volum de versuri, ne vom simţi cu siguranţă mai buni. Se află oare o altă răsplată mai plăcută pentru un poet? O carte frumoasă, cea dintâi din seria “Întoarcerea poetului risipitor”, îngrijită de editura Singur şi pro-motorul Ştefan Doru Dăncuş, în dorinţa pe deplin legitimă de a aduce în atenţia publi-cului cititor valorile poeziei prea ades risipi-te în experimente nu dintre cele mai fericite.

“Aumbre” este a doua carte de versuri din seria de autor a editurii Singur prin programul dedicat „Întoarcerii poetului risipitor”. Autorul volumului, Eugen Evu, oferă cititorului versuri menite parcă să creeze nu numai jocuri de subliniere ci şi de idei. În aceasta constă bo-găţia volumului, o sumă de idei contempora-ne interpretate poetic şi aproape dureros de o conştiinţă cât se poate de trează, dovedind cu-noaşterea creaţiei poetice de la O. Khayaam până la E. A. Poe sau J. L. Borges, a filozofiei greceşti şi moderne. Izbutite alăturări conso-nantice (ex. harpoane, harpagoni, harpii, ş.a) creează viziuni surprinzătoare, care impun cititorului atenţie sporită asupra imaginilor (pag.8: Dalb ca spinul înflorit / Sferic pe colină schit / Endocrin graal sanscrit / Doamne, n-am înnebunit). Unele versuri, amintind de poezia populară, sunt întreţesute cu termeni ai altor culturi sau de originale alăturări de neologis-me şi arhaisme (pag. 9: Aina daina, Leroi Ler, în care găsim chakre, sacru orgasm / în stră-bunul Basm, ori sacru tahion, pag. 10). Crezul poetic al lui Eugen Evu l-am simţit exprimat în următoarele versuri: Dincolo de-o moarte, / Dincoace de-o moarte / Logodiţi prin Arte / În orgasm de carte (pag.12, Oratio vechio). Întâl-nim ridiculizări amare, ca în “Ismele ciborgo-nului”, ale haosului de informaţii conceptuale care pot deruta omul prezentului, dar cărora poetul le opune un strigăt. Concluzia? “…este ceva în om / Străin omului” (pag. 17). O con-statare amar ironică se face simşită în Epoda prostiei gravide: Trei muze fecioresc stihia: / Frica şi Foamea, altfel zis Prostia. // De-i omul fructifer tragic-ferice / L-or jefui vandalii, zice / Partea din Stalin a lui Nietszche (pag. 55). Poezia lui Eugen Evu este ermetică, cu valenţe

iniţiatice, magice chiar, provocând cititorul la obligatorie instruire necesară înţelegerii. Ase-mănarea cu Ion Barbu devine firească, dar nu avem de-a face numai cu înţelepciunea înci-frată, ci şi explicită, a unor vechi cugetări: “Să nu uiţi că mori / Deci exişti” (pag. 22, Coro-pişniţa). Vocea poetului este bine reliefată şi găsim, mai departe, imagini cumplit de lucide ca: “unitate în diversiune” (pag. 23, Ceva în-

genunchiat), „Precum în Sistem aşa şi în om”, expresii ale unei gândiri proprii care poate uimi prin punctul său de vedere. A se vedea/cita şi “Legea info” (pag. 27), dar şi „Starea împărăţiei în satrapii sau lamentaţia Noncon-solării”, poem dedicat lui C.G. Jung, în care

se întrevede o posibilă desăvârşire a căderii omului în veacul nostru: “Prin aceea că rob devine robot / şi programul de sine se teme” (pag. 30). Sunt idei complexe, interpretate în profunzime, greu de „digerat” pentru un cititor neavizat, dar provocat într-o mare măsură la o opinie activă. Se mai află în volum o Poezioa-ră (pag. 35), o mică lecţie filosofică în Aphoria (pag. 37) şi altele. Opinia poetului asupra scrie-rilor sale: poeme electrice. Da, unele din ele pot electrocuta cititorul, ca un stimul al trezirii, şo-cul zdruncinând rutinele, ideile gata fabricate şi livrate la pachete informatice zi de zi. Există o frumoasă dar tristă şi tainică legătură cu un trecut sfânt, ilustrat de ciclul Mitopoeme. Avem de-a face cu o hiperluciditate dureroasă, ali-mentând substanţa gândirii cu arta (clarvăză-toare) a poeziei. Versuri precum: “Ca nicicând şi niciunde etern pretutindeni / Libertatea pe sine se naşte mereu” (pag. 53, Cosmopoema) pot aminti fără nicio îndoială (la nivelul acestui mileniu) de Eminescu. Bogăţia lecturilor poeti-ce şi nu numai îşi face pe deplin simţită prezen-ţa în poeme. O cultură care se completează cu metafora originală, în imagini caleidoscopice şi mobile precum freamătul cosmic al lumii. „Eu mă dărui ca în pustie o ninsoare” (pag. 54, La-mento miserabilis), acesta este darul pe care îl primim prin “Aumbre” de la Eugen Evu, un dar al sinelui său profund. O răscolitoare că-lătorie prin mitologii şi curente filosofice care îşi pot pierde semnificaţiile în confuzia gene-rală a acestui mileniu grăbit al căderii umane, asupra căruia încă mai veghează poeţii. Eu-gen Evu este unul dintre ei, spre o preţioasă nepierdere a sensurilor,volumul său oferind posibile răspunsuri la mereu gravele întrebări ale omului.

Eugen Evu, „Aumbre”, Ed. Singur, 2011

Marilena Velicu, “Vise prăfuite”, ed. SINGUR, 2012

Volumul cu nr. 13 din seria de autor „În-toarcerea fiului risipitor” a editurii Singur (în îngrijirea lui Ştefan Doru Dăncuş) aparţine Marilenei Velicu şi poartă titlul „Vise părfu-ite”. Şi pentru că orice vis, odată făurit, tre-buie îngrijit cu migală, ca o floare, până la înflorire, în versurile poetei se adună, chiar prăfuite, o sumă de vise frumoase. Sunt vise care poartă o rază de culoare galbenă, care străbate volumul cu lumina melanco-licelor toamne şi foşnetul frunzelor ce cad. Dragostea, prilej de meditaţie, de suferin-ţă sau înălţare sufletească, însoţeşte paşii autoarei, fiind sprijin şi înţelegere (pag. 8, Prieten drag), chemare romantică (pag. 10, Dansează cu mine) sau nebunie frumoasă (pag. 14, Nebunii). Deopotrivă viziune, do-rinţă arzătoare sau dor răscolitor, poezia Marilenei Velicu se desfăşoară lin, evocând starea de visare dar şi de conştientizare a trăirilor. Poezia devine astfel o clipă unică a trezirii, în care există o claritate a forme-lor şi culorilor care poate trimite gândul la picturile lui Sabin Bălaşa. Din strofele poe-ziilor se desprind acorduri cristaline de pian sau chitară, toate acestea dezvăluind o ex-primare a senzaţiilor bine stăpânite. Este poezia sufletului ce se recunoaşte pe sine, poezia ca introspecţie. Legătura cu natura este la fel de bine oglindită: florile, copacul, frunzele toamnei, vântul, marea, răsăritul şi culorile schimbătoare ale apusurilor sunt evocate la tot pasul (pag. 25, Frunzele nu plâng degeaba), ca rezonanţe sufleteşti amintind adevăratul romantism, pur şi fără pretenţii geniale sau cosmice. Un dor se ascunde sub pleoape de sânge (pag. 32, Chitara plânge iar) ar putea fi caracterizarea

cea mai potrivită pentru versurile Marilenei Velicu, surata frunzelor toamnei. Un specta-col al lumii care nu trece totuşi cu uşurinţă peste absurdul vieţii (pag. 7, De ce?: De ce pe scena vieţii suntem umili actori / Şi nava ce ne poartă-i lipsită de catarg?). O gravă în-

trebare în acest de ce care caută posibile cauze, depăşind astfel momentul de visare pasivă.

Sunt versuri de romanţă a toamnelor târzii, care poartă un strop de frumuseţe ne-cesară şi oferă o plăcută lectură în tumultul agitaţiei zilnice. Un luminiş de pace a visării, un adevărat album de “Vise prăfuite” primit în dar de la Marilena Velicu.

niciodată plecatîncerc să ma ridicdin propria-mi cenuşăca rezultat al unui focîn nici un cazde paie

mai am şi aripice-i dreptuneori sunt frântemai am şi capdar mai sunt şi săbiimulte săbiişi capul meuniciodată plecat

mă voi ridicachiar dacă nu sunt rara avissemăn cu o pasărecu un nume cunoscut

încă mai am capdin când în când mi-l pierdmi-l mai şi găsescuneoriniciodată plecat.

@ VALI NIŢU

@ PAGINĂ REALIZATĂ DECONSTANTIN P. POPESCU

pagina 17

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITORVali Niţu, “Ciclul eu-lui”, ed. Singur, 2012

Se ascunde în volumul lui Vali Niţu, Ciclul eu-lui, o frumoasă descoperire a me-taforei în cotidianul vieţii. Purtând numărul 3 în seria de autor “Întoarcerea poetului ri-sipitor” a editurii Singur, volumul cuprinde o suită de mesaje încifrate în jocuri abile de cuvinte care capătă sensuri neaşteptate, îndemnând la meditaţie: este imaginaţia ca mod de viaţă (pag. 38, Tăcerea privirii albastre). Ştii ceva prietene... / poate mă simţi din scriere / am toamnă în suflet / şi mi-am legat înţelesul / de căutarea unui răspuns (pag. 5, Cântecul lebedei), este mărturia poetică a lui Vali Niţu, care surprin-de în gesturile obişnuite sensuri adânci şi poate face să dispară în parte vălul ce aco-peră aparenţe întotdeauna înşelătoare.

Cuvântul, scris şi citit în linişte, nerostit cu glas tare, capătă la Vali Niţu forţa tăcerii, strunind prin ascultare interioară gândul, care nu poate rămâne neroditor şi cu atât mai mult neexprimat: Doamne... prost mai sunt / când încerc să înţeleg / neînţelesul / trage linie şi adună / vaca mea-i cu lap-te / a ta e stearpă / banul meu e verde / al tău nu se vede (pag. 9, Con(f)uzii). Micile parabole poartă în poeziile sale o intuiţie poetică a vieţii cotidiene dincolo de gesturi devenite reflex, ca semne de înţelesuri ale trăirii. Un astfel de reflex este felul în care este desprinsă coaja lucrurilor şi a impresi-ilor, punându-ne dinainte nevăzutul adesea ignorat de grabă: surâd / şi-mi adun gând după gând / rememorez un vers şi parcă-l aud / când vine din trăire / şi pleacă mai departe / către tine drag lector / iubit / în parte (pag. 6, Copilul carte). Pentru Vali Niţu Frigul din târg se transformă într-un frig inte-rior sub privirea unui ochi interior: am privit roata olarului / şi pământul ce lua forma / unui om amărât / cu degetele modelând greu / bucata de pâine (pag. 13). Ciclul eu-lui cuprinde o esenţială (şi cauzală) întreba-re strigată: de ce? Oare de sete? (pag. 30). Este o provocare către gândire în Clepsidra ce ne curge, să putem să strigăm prezent / pentru absenţa a ceea ce trăim / pe un colac de salvare / aninaţi de culorile cur-cubeului... (pag. 25). Este presimţit cumva nevăzutul regizor al spectacolului lumii, pe care Vali Niţu îl provoacă, mai în glumă, mai în serios, dar îl şi înţelege, astfel că dialogul se desfăşoară (poetic) de pe poziţii egale. Folosul este al cititorului, care primeşte în dar un caleidoscop complex, într-o continuă

schimbare de culoare şi semnificaţii cum poate fi numai viaţa. Astfel, m-am născut pentru a semeţi / azi umbresc / clopotele bat semn de tristeţe / înspre Divinitate /.../ cuprins de remuşcare / gonesc umbrele minţii / în direcţii necunoscute / cu timbru sec / trăiesc (pag.10, Destinatar) devin ver-surile curajului de a explora viaţa în posesia

cheilor propriului destin. Cel ce stăpâneşte forţa stră-vederii realităţii simte amara de-venire a omului acestor timpuri, de zdrun-cinate şi răsturnate valori, o prăpastie des-chisă între suflete ce uită să se preţuiască unul pe altul: şi cad în ea adeseori / grofii parveniţi din manivele / cu bolţul rupt / şi colţul pus în dreapta gurii / la bariera dintre om şi câine/.../ se vrea să pară dulce grai / dar piere pe limba ei // o manivelă (pag.59, O manivelă). În finalul volumului poezia în care citim: simţim că nu mai putem înainta / ne pierdem echilibrul aşteptărilor visate / iar întrebările retorice ne râd în nas / cu fi-ecare pas descălţat de idealuri cumsecade / o altfel de sinucidere (pag. 60, Potcoava unui cal de rasă) este concluzia dureroasă şi lucidă a unei colecţii de adânci trăiri uma-ne dăruite cititorului. Actul dăruirii, îmbogă-ţit de experienţele unei vieţi pline şi deplin asumate, este cel care le face să străbată deopotrivă atât timpul cât şi adormirea unor conştiinţe, pentru că Vali Niţu îşi durează zi-direa, Ciclul eu-lui, pe temelia dintâi, aceea a Cuvântului, eternă reîntoarcere acasă.

Cristian Gabriel Groman, “Gânduri”,ed. Singur, 2011

Poetul Cristian Gabriel Groman ne dă-ruieşte prin volumul „Gânduri”, cel de-al 12-lea din seria “Întoarcerea poetului risipitor”, îngijită de Ştefan Doru Dăncuş la editura Singur, o sumă de picături poetice, pe care le îmbogăţeşte cu trăirile harului deosebit al iubirii. Titlurile poeziilor şi versurile sunt însoţite de puncte de suspensie, indicând pentru cititor un îndemn la aşteptare, la meditaţie, la vis. Atmosfera pe care o zugră-veşte Cristian Gabriel Groman este plină de melancolie, de nostalgia căminului (pag. 9, Toamna) sau de dor (pag.18, Dorul). Acest dor pare să fie o călăuză a creaţiei sale, do-rul de fiinţa iubită şi pierdută, tânjire care se exprimă în mai toate poemele. Întâlnim şi stări de revoltă (pag. 11, Revoltă), de ru-găciune şi protest (pag 11-13, Protest, Mă doare). “O noapte-ntunecoasă coboară pes-te lume”, citim în Speranţa (pag. 14), dar nota definitorie a acestui volum rămâne dragostea ca o stare divină, de îndumnezei-re a fiinţei umane, învingătoare prin puterile sufletului asupra a toate cele rele. “Iubeş-te şi fă ce vrei”, spunea cineva, iar Cristian Gabriel Groman scrie versuri, dăruit fiind cu acest îndemn. Invocarea divinităţii se face adesea simţită, ca un strigăt de alarmă şi de salvare.

Natura întreagă participă alături de ro-manticul singuratic, rătăcind pe un ţărm de mare sau pe străzile pustii şi întunecoase ale oraşului, căutându-şi iubita. Poetul me-ditează, suferă, tânjeşte şi străvede cu ochii îndrăgostitului o realitate mai adâncă, inte-rioară, care îl defineşte ca om. Este un semn al trezirii conştiinţei de sine. Poeziile sunt scurte, catrene care poartă floarea poetică a unui gând rostit, aripi ale căror atingeri

care amintesc uneori de Bacovia (pag. 39, Privesc). O anumită puritate, o curăţenie a sentimentelor se face simţită cu claritate în versurile lui Cristian Gabriel Groman, amin-tind de trubadurii rătăcitori ai Evului Mediu, în ciuda unei uşoare inegalităţi emoţionale între poeziile ce alcătuiesc volumul.

În ansamblu, o lectură plăcută, încărca-tă de o melancolie blândă şi purificatoare, un îndemn la ascultarea glasului interior al iubirii care se poate face auzit în fiecare din

noi. Poate cea mai înaltă formă de legătură cu Dumnezeu, iar poezia lui Cristian Gabriel Groman devine în acest fel o unealtă folosi-toare cititorului iubitor de frumos.

Florin Grigoriu, “Oglinda rondelului”,ed. Singur, 2012

Purtând numărul opt în seria de autor “În-toarcerea poetului risipitor”, îngrijită la edi-tura Singur de Ştefan Doru Dăncuş, aflăm volumul Oglinda rondelului, avându-l ca au-tor pe Florin Grigoriu. Cunoscut ca animator al editurii şi cenaclului Amurg sentimental, autor a 42 de cărţi publicate, Florin Grigoriu ne oferă spre lectură rondelurile d-sale, fără a avea a se teme de desuetitudinea demer-sului poetic într-o lume a liricii dominată de tot soiul de experimente. Volumul este ima-ginea poetică a unui suflet năpădit de gân-duri, aşezate în haina cu croială standard a rondelului. Şi avem înainte o sumedenie de astfel de gânduri rondelizate, dar care expri-mă teme dintre cele mai diverse, pornind de la patriotism până la protest, de la contem-plare până la dragoste.

Interesantă ideea de oglindă a ronde-lului pe care o descoperim în titlu, în care zărim, fără deformări, imaginea reflectată a sinelui autorului. Simple gesturi îi oferă lui Florin Grigoriu prilejul alcătuirii unui rondel. Citez câteva titluri: Rondelul trezirii în zori, Rondelul de la plajă, Rondelul celor trei meri, Rondelul târgului de carte, ş.a., fără a trece cu vederea şi teme mai grave ale momentu-lui, în rondeluri cum sunt Acest guvern e cel mai bun, Au unde? (un îndemn ca un stri-găt către cer, în căutarea celui ce poate uni un neam sub flamura lui Sfântul Gheorghe, pag. 14). Scene ale vieţii casnice, în pacea

caldă a căminului şi în compania soţiei iubi-te pot transmite fiorii unei nostalgii aproape uitate astăzi: De-o vreme stau într-un halat / În casă, când citesc ori scriu, / Ba chiar la masă-s alintat / Şi-mi place, iară mai târziu // Când toate sunt de dezbrăcat / Şi se ter-mină gioc zglobiu / Încep a sta iar în halat / În casă, când citesc ori scriu (pag. 27, Ron-del de interior). Un frumos titlu descoperim în Al doilea rondel al aruncătorului de ceas: Am aruncat ieri vremea într-un ceas / Într-o grădină a lumii, la-ntâmplare; / creştinul găsitor să de popas / De mulţumire sau de-mbucurare (pag. 10), sau în Rondelul pă-cătos: Sunt omul din lut / Din flăcări înalte / M-a cunoscut, / Dar nu cum celelalte, / Ea are de toate (pag. 32). În final, rondelul intitulat Lumea asta oferă singura şi divina soluţie pentru multele probleme umane ale acestui timp: Lumea asta nu-i aşa, / E un aisberg ce pluteşte; / Doar un sfert vedem din ea / Şi aceasta ne uimeşte. // Doar iubi-rea încălzeşte / Gheaţa ce-n noi lăcrima / A chemare, a veghea / Sufletul ce înfloreşte. / Lumea asta nu-i aşa (pag. 62).

O lectură deconectantă dar care poa-te oferi sugestii de meditaţie asupra lumii contemporane. Realizarea lui Florin Grigo-riu, prin Oglinda rondelului, este o punte aruncată peste timp de la Al. Macedonski până în prezent, spre păstrarea frumuseţii poetice a sentimentului bine strunit în vers.

@ PAGINĂ REALIZATĂ DECONSTANTIN P. POPESCU

NOAPTE CU SALCÂMIDin turn, un orologiu cu ochi de cucuvaiepândea cum cade vălul, tăcut, pe caldarâm,cum îşi desleagă noaptea tot părul de văpaie,învăluind oraşul în giulgiuri de salcâm.

Pe uliţa în trepte, un singur lăutarurca încet, cu paşii nesiguri, către stele...iar cântecul, pe-alături, îl căuta-n zadarpe la-o fereastră ascunsă-n zăbrele de zorele.

Rătăcitor romantic, în noaptea aceea largă,strângeam în braţe, albe, părerile de rău,dar simt şi azi mireasma salcâmilor întreagăşi golul cald, pe umăr, lăsat de capul tău...

@ ALEXANDRU ANCA

pagina 18

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

George Coandă, „Secretul clepsidrei”, ed. Singur, 2012 La numărul 5 al seriei de autor

“Întoarcerea poetului risipitor”, co-ordonată şi îngrijită la editura Sin-gur de Ştefan Doru Dăncuş, se află Cartea lirirunelor, sub titlul Secretul clepsidrei de prof. dr. George Coan-dă. Eminent om de cultură al cetăţii Târgoviştei şi nu numai, prof. Geor-ge Coandă inventează acest gen liric cu un scop bine definit, anume acela de a transmite într-un fel ori-ginal şi nou mesajul poetic al volu-mului d-sale. Runele, magice sem-ne din vechime, folosite cu sute de ani înainte de Cristos, sunt com-binate cu unda lirică în acest nou gen. Şi volumul se constituie astfel într-unul cât se poate de inedit, atât prin conţinut, cât mai ales prin ex-primarea clară a mesajului poetic. O adevărată pledoarie pentru luci-ditate în faţa prezentului dezorien-tat al lumii: Câtă luciditate, atâta dramă, spunea camil Petrescu, iar acest adevăr este trăit de prof. George Coandă cu intensitatea pe care i-o oferă erudiţia cunoaşterii, dar şi propria experienţă de viaţă şi o meticuloasă ascultare a inimii.

Lirirunele sunt alcătuite din trei catrene şi un vers în plus care îl repetă pe primul. Se simte astfel o chemare în primul vers, încheiată printr-o provocare la gândire, ca o necesară recapitulare a ideii tex-

tului poetic. Deosebit de eficace e rezultatul asupra celui care citeşte atent, în aşa fel încât prof. George Coandă izbuteşte, asemenea unui maestru, să transmită prin lirirune-le d-sale un mesaj mai adânc decât cel explicit. Este forţa specifică a cu-noaşterii, lirirunele devenind o pun-te de cuvinte pentru a aşeza în min-tea cititorului, aproape subliminal, tainele dezvăluite. Este un act de dăruire (sau poate de sacrificiu), un alt mod de a rosti „cine are urechi de auzit să audă”. La terminarea volumului ai senzaţia unui deja-vu, ca şi cum ai fi ştiut dintotdeauna tot adevărul, iar acest lucru e rezulta-tul lucrării maestrului George Coan-dă. Posesor al unei vaste culturi istorice, d-sa a pătruns până la sim-bol, dincolo de faptul istoriei, până la esenţialul uman descoperit în el însuşi şi pe care îl trezeşte la viaţă în cititor. Şi dacă în teribila dezori-entare a lumii nu am mai avea ca unic sprijin propriul suflet, sămânţa credinţei nepieritoare nu ar mai pu-tea rodi. Runele lirice se vor în felul acesta o posibilă înlăturare a voa-lului adormitor al iluziei, întins abil peste fiinţele omeneşti, îndreptând atenţia, ca un veritabil strigăt, către valori de neclintit.

Lirirunele prof. George Coandă sunt paşi prin ţinuturi îndepărtate

(a se vedea Lirirunele asociate cu-lorilor, aflate la pag. 44-49), dar şi prin întreaga gamă a trăirilor uma-ne. Spicuiesc doar câteva titluri: Li-riruna Învierii, Liriruna ultimei spe-ranţe, Liriruna pesimistă, Liriruna de iubire, Liriruna gravă, Liriruna

filozofică, Liriruna căutării, Liriruna trecerii, Liriruna tăcerii, ş.a.m.d. Este o notă de căldură sufletească ce străbate întreg volumul, umani-tatea ca valoare, nu numai poetică. Şi dacă Mihai Eminescu adopta în Glossă înţelepciunea aproape bu-distă a non-acţiunii, clipa de faţă a lumii nu mai permite această ati-tudine. Omenirea asistă ca supusă

unei străine hipnoze la demolarea cetăţii planetei chiar de către locu-itorii ei. Oricum, destinul lumii ne priveşte, (pag.13, Liriruna ultimei speranţe), iar prof. George Coandă nu poate rămâne indiferent acestei fatale secunde şi astfel ar trebui să fim fiecare din noi. Cheia înţelepciu-nii, Secretul clepsidrei, vine din cu-noaşterea făpturii umane, cu toate luminile şi umbrele ce o cuprind. Şi dacă nisipul clepsidrei e alcă-tuit din mii şi mii de fire, la fel tră-ieşte într-un singur om o întreagă omenire, alcătuind o singură fiinţă. Curgerea fiecăruia este posibilă numai împreună, unele alături de altele, alcătuind fluidul timpului în clepsidra Universului. Izolarea poa-te fi necesară, dar numai pentru o reîntoarcere către sine şi apoi mai departe, către oameni. Un salt exis-tenţial necesar, cu riscuri pe deplin asumate. Atâta ură, Doamne, ne striveşte...

Demersul poetului este reuşit pe deplin. Cum? Prin îngrijirea, şlefuirea până la strălucire a fie-cărei silabe, a faţetelor acestui di-amant care este cuvântul. Printr-o armonioasă împletire de vechi (în sens istoric) şi nou într-un stil unic, personal, amintind deopotrivă de baladele evului mediu dar şi de poezia populară ori cea modernă.

Printr-o bogăţie de idei care poate fi mânuită cu uşurinţă numai de către cel ce le-a primit în dar, le-a ascultat şi a meditat îndelung, cu răbdare, asupra fiecăreia dintre ele. Într-o lume în goană, oprirea aceasta e cât se poate de nece-sară, dacă nu obligatorie. George Coandă trăieşte parcă istoria pen-tru fiecare din noi, dăruindu-ne stări de suflet care le pot lipsi uno-ra. Preţiozitatea cuvântului se face simţită peste tot în Secretul clepsi-drei (nu folosesc citate în această prezentare, spre a face mai dorită lectura volumului). Nu întâmplător, ultima lirirună este o trimitere la mitul meşterului Manole şi al Anei, o sugestie a sacrificiului necesar zborului (pag.61, Liriruna baladă). Vocea pe care o simţi în suflet este a unui om care rosteşte cu drag aproapelui său: Opreşte-te, tre-cătorule, ascultă muzica limpede a simfoniei destinului tău, priveş-te lumea şi trezeşte-te până nu e prea târziu! E clipa întoarcerii clep-sidrei pentru un timp nou! Poate un timp al reamintirii memoriei uitate şi a obârşiilor sale cosmice.

Ar putea fi o părintească bătaie pe umăr sau o bătaie de inimă ală-turi, pe un drum pe care istoria se repetă pe sine mult prea dureros de mii de ani.

Autori editaţi în cadrul Proiectului

Volumul cu nr.11 din seria de autor „În-toarcerea poetului risipitor”, coordonată laeditura Singur de Ştefan Doru Dăncuş, poartă titlul ‚Poezii pastelate” şi îl are ca autoare pe Constanţa Abălaşei-Donosă, o figură marcantă a graficii şi picturii. De data aceasta avem în faţă tuşele curate ale condeiului de poet, mânuit cu aceeaşi mă-iestrie ca şi pe coala de desen. Titlul este semnificativ tocmai din acest punct de ve-dere, astfel încât poţi să priveşti nuferii în ochi (pag. 6, Ne-am mai iubit cândva...) sau poţi citi cugetări de o autentică inspiraţie despre timp: Iar ceasul vechi şi arhicunos-cut / Uitând măsura timpului trecut, / Ucis de stele inutil, / Rămâne-n amintire efemer / Şi straniu de tăcut / Ca în talourile lui Dali. (pag.7, Oraşul cu amintiri); Învaţă de la timp / Că totu-i trecător... / Chiar şi timpul însuşi (pag. 13, Timp) .

Alcătuieşte-ţi un drum şi lasă pe el o urmă, a spus cineva, iar Constanţa Abă-laşei-Donosă lasă pe acest personal drum urme frumoase, durabile şi sensibile, în care artele se împletesc armonios. Dacă autoarea scrie Poezii pastelate şi pictează pasteluri de culori, toate acestea vibrează

deopotrivă muzical, pentru că Poezia cântă mai mult / Decât valurile mării (pag. 8, Bi-ruinţa poeziei). Alt exemplu: Ploaie nesfâr-şită, / Împleteşti din trupu-ţi / Sonatele lui Chopin. / Ploaie făr-de cântec - / Cu muzică tristă (pag. 15,Glissando). Poezia intitulată Anotimpuri romantice ne poate aduce amin-te de muzica celor patru Anotimpuri ale lui Vivaldi, acest al treilea fior artistic comple-tând parcă poezia şi desenele autoarei, care din păcate lipsesc din volum. Dacă poezia Capriciu (pag.19) poartă un parfum simplu şi apropiat de hai-ku, privirea scru-tătoare a artistei poate să străvadă până în adâncurile fiinţei: Spaţiul se implică final / În mintea mea. / Timpul îşi scoate masca / Să-mi iscălesc istoria vieţii. / Monstrul din noi / Ne învăluie ilizibil - / În noaptea fără început / Sau fără de sfârşit / Rareori stră-bătută / De purpura sorilor / Ce se aprind sau se sting / În spaţiul simfonic (pag. 17, Spaţiul în oglindă).

Trezirea unui suflet se petrece numai în dragoste, o rază ce străbate acest volum, cu umbre şi lumini, cu dor, cu tristeţe, dar şi cu extaz. Şi cum oare îţi poţi păstra mai bine sufletul dacă nu dăruindu-l? Este ceea

ce primim în dar de la Constanţa Abălaşei-

Donosă, aflând împreună deosebirea dintre dor şi vis: Nu-i nici o diferenţă! / Explică-mi;

/ Dorul este promisiunea / Unei posibile fericiri / Pe când visul / Cheamă viaţa la realitate. / Visul atrage aerul vecin / Şi iz-voarele cerului /.../ Prin vis / Vezi alt para-dis (pag.23,Geneză pentru natură). Există o continuă legătură cu natura în poeziile Constanţei Abălaşei-Donosă, pătrunzând cititorul cu tristeţea toamnei sau cu albul rece-luminos al zăpezilor, dar şi cu tonurile pure ale florilor verii, îndemnând la o blândă contemplare. Pretutindeni în volum, culorile clare abundă prin cuvânt în aceste Poezii pastelate, făcând ca vocea poetică a autoa-rei să semene cu foşnetul calm al vântului prin frunzişul pădurii, fără a fi lipsit uneori de furtunile violente ale emoţiilor.

Cuvântul înţelept al editorului Ştefan Doru Dăncuş încheie acest volum, sublini-ind potenţialul poetic şi nu numai al autoa-rei. Aflăm de asemenea bogatul palmares expoziţional al Constanţei Abălaşei-Donosă, îmbogăţind patrimoniul bibliotecilor sau aşezămintelor culturale ori mânăstireşti ca urmare a donaţiilor d-sale. Un act de o deo-sebită generozitate, marcând calea artistu-lui prin timp, cu atât mai frumoasă pe cât de grea nu de puţine ori poate fi.

Constanţa Abălaşei-Donosă, „Poezii pastelate”, ed. Singur, 2012

şah şi mat „de ce trebuie să-mi mulţumeştipentru seara petrecută împreună

doar nu ai fost la bordelaşa cum înţeleg eu

din sms-ul scris de tine citeţ

în limba română

ai fost în braţele melefii bărbat şi lasă vrăjealacu dulcegăria nu mai ţine

s-au schimbat vremurile şi nu înţelegică trebuie să fii pragmatic

şi hotărâtpe felie?”

mă trezesc din beţia sărbătoriişi încerc să disec fiecare mişcare

înţeleg într-un târziusensul unor aşa zise glume

ce aveau ca motto„capul sus”

tataie”. @ VALI NIŢU

pagina 19

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

George Filip, “Fântâna dorurilor”,ed. Singur, 2012

Gheorghe Mizgan, „Dilema clepsidrei”, ed. Singur, 2011

Gheorghe Vicol, „Invitaţie”, ed. Singur, 2012

ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR

„Eu am pierdut o ţară, ţara a pierdut un poet”, citesc pe coperta acestei cărţi de po-ezie care poartă titlul “Fântâna dorurilor” de George Filip, numărul 14 din seria de autor a programului „Întoarcerea poetului risipi-tor” coordonată la ed. Singur de Ştefan Doru Dăncuş. Aş îndrăzni să cred că ţara nu se poate pierde, orice ai face, şi că ţara a năs-cut un poet, ca mulţi alţii, oriunde s-ar lăsa purtaţi paşii acestuia. Din paginile volumu-lui a poposit la noi un poet / luminat ca de-o bună vestire (p. 36, A trecut un poet), din păcate revenind din depărtările unde a dus dorul românesc, poate pentru luminarea celor străini, cine ştie... Pentru că George Filip îndrăzneşte să scrie poezie patriotică într-o lume a globalizării, în care frontierele cad şi popoarele se amestecă după un plan parcă bine stabilit, ca într-un nou Babilon. Însă cine poate scrie mai bine despre ţara şi locul natal decât cel lipsit de tainicele şi profundele lui vibraţii? Poezia, ca modalita-te de îmbărbătare a inimii unui român stră-mutat dincolo de un mare ocean, este bine strunită: a fi sub al luminii clopot / în bronzul vremii chiuind, / la masă cu străbunii gliei / când sună Ţara a colind (pag. 8, A fi). Iubi-rea pentru Ţară n-are dimensiune (pag. 5, Legământ), aflăm de la George Filip, verita-bil poet risipitor, dacă este să dăm o nouă interpretare programului editorial, unde zi-direa e un poem ascuns. Ecouri venite de departe, de la Montreal, unde George Filip respiră româneşte de peste 30 de ani.

Ţara, cu bogăţiile pământului ei, unde când tălpile îşi lasă urma-n colb / cu şap-te guri din ţarini sevă sorb / că e bogat pă-mântul, suflet are / să toarne şapte vieţi în fiecare (p. 9, Cântec pentru pământ) este în fiecare făptură născută aici din sufletul românesc. Într-un periplu prin Dobrogea, lo-cul natal al poetului, toate cele întâlnite se preschimbă în poezie: ...cu bărbile la brâu, / pescari frumoşi, cu ochii de copii... (p. 17, Pescarii, p. 10, Lângă mare, p.13, La Pon-tul Euxin, ş.a.). Remarcabilă poezia Stea

(p. 23), amintind de motivele baladei Mio-riţa. Să nu uităm: Iar dacă flăcări roşii ard / Şi vârcolacii muşcă ţara, / Cu torţe mari de adevăr / Din glie vom huli ocara (p. 52,

Ţara), pentru că numele ei se scrie întot-deauna cu majusculă. Cei pribegi duc dorul casei. / Cei rămaşi au dor de ducă. / Doruri mari de libertate / Ne usucă (p. 57, Crez), un paradox al prezentului bine exprimat po-etic. Puternice vibraţii, amintind de Doina lui Mihai Eminescu, descoperim în Testament (p. 71): Cine glia lui şi-o rupe / şi-n felii de dor o-mparte / să nu aibă loc de-o cruce / şi de prunci să n-aibă parte. Citim pe ultima copertă: nu-i da, Doamne, omului soarta emigrantului, o înţeleaptă rugăciune a unui român de 73 de ani pentru cei de acasă.

După mari nume de poeţi care au scris memorabil despre ţară, George Filip de-monstrează clar, în 2012, împotriva oricăror oprelişti de spaţiu, timp ori de altă natură, că nesecată şi limpede rămâne „Fântâna dorurilor”, în care apa vieţii este aceea a iu-birii de neam.

Am înainte un volum de versuri scris de Gheorghe Mizgan, intitulat „Dilema clep-sidrei”, tipărit de editura Singur în cadrul programului „Întoarcerea poetului risipitor”, sub îngrijirea lui Ştefan Doru Dăncuş. Este volumul cu nr. 9 din această serie de autor şi reprezintă un delicat segment al realităţii poetice, echilibrat în emoţii şi în expresie, din care se desprinde o imagine a lumii trecută prin conştiinţa poetică a autorului. Gheorghe Mizgan scrie, plutind la masa tă-cerii (pag. 10, Nocturnă), despre melancolia în faţa naturii (pag. 11, Surâsul primăverii) sau despre nostalgia casei copilăriei (pag. 38, Locul natal), cu sentimentul deplin al dragostei care îi înalţă sufletul în frumoa-se poezii (vezi pag. 16-18). Un Vis stelar, în care poetul îşi trăieşte conştient nesfârşita călătorie pe care o reprezintă viaţa: Între-ntuneric şi lumină, / Se zbat imagini zămis-lite, / În visul meu, trăirea-i plină / Cu ste-le-n gânduri, făurite. // Zburând în Cosmos, printre stele, / Prin Universul infinit, / Printre vibraţii şi inele, / O stea senin’ am întâlnit. (pag. 23, Vis stelar).

Tumultul uneori absurd al vieţii, în care rechinii dau târcoale, îndrăznind, este înţe-les şi depăşit prin poezie, poate singura for-mă de detaşare după arderea necesară (în piept, un roşu metalurgic) şi o legătură tai-nică spre obârşiile cereşti, spre ceru ‘nalt, lumina să ne-adape (pag. 26, Luntrea). Gheorghe Mizgan este un însingurat risipi-tor al speranţei, care îşi întâlneşte ...muza mea în noaptea-nsângerată, / Stea oglindi-tă-n apă cercetând / De-a mea singurătate-ngândurată / Cu aripi noi, spre-un alt poet plecând (pag 34, Cu aripi noi). Tot speranţă descoperim şi în Nu (pag. 56): Nu caut zări de neatins, / Nu rătăcesc după himere, / Trăiri profunde de atins / Dau sens vieţii să mai spere. Poezia care dă titlul volumului,

Dilema clepsidrei, este o meditaţie asupra efemerităţii fiinţei, alcătuită din substanţa etern curgătoare a gândului: Transpar prin-tre zăbrele gânduri ce revin / Voalând pre-zentul în sfere diafane... / Clipe călătoare parcă ne previn / Gândul adâncit în rătăciri

profane. (pag. 48, Dilema clepsidrei) O conştiinţă poetică înveşmântată în

metaforă: Sunt marea ce-nvăluie-o stâncă / Ori stânca izbită de val, / Sunt apa-n pătrun-dere-adâncă, / În praful năvalnic din mal (pag 41, Dualitate). Poetul, o punte între cer şi pământ, sprijinind bolta pe umerii ome-neşti ai poeziei pe care o întrupează, dăru-ieşte cititorului încă o carte reuşită, „Dilema clepsidrei” de Gheorghe Mizgan, în colecţia „Întoarcerea poetului risipitor” a editurii Sin-gur.

Am citit undeva că japonezii au un proverb: nu eşti bătrân decât atunci când nu mai ai nimic de învăţat. Cartea cu numărul 18 din seria de autor “Întoarcerea poetului risipitor a editurii Sin-gur”, sub îngrijirea lui Ştefan doru Dăncuş, este o carte cu un titlu semnificativ: „Invitaţie”, autor fi-ind Gheorghe Vicol, un dascăl care aduce în faţa cititorului versuri sprinţare şi uşoare ca un tril de privighetoare. Invitaţia o găsim pe pag.3, într-o clară descriere a frumuseţii sufletului românesc: Ascult-o rapsodie de Enescu, / Citeşte un poem de Eminescu, / Priveşte Pasărea Măiastră, / Ori mergi la marea cea albastră, / Contemplă Gân-ditorul din argilă, / El în istorie e prima filă! /.../ Intră să vezi o veche mânăstire / Şi sufletul ţi-l umple de iubire. /.../ Te voi primi cu pâine şi cu sare, / Venirea ta va fi o sărbătoare!.

Frumuseţea pe care o descoperi este peste tot, în cuibul de rândunele sau în tufele de sco-ruş adăpostind bursucii care se joacă. Pentru că totul ar putea părea o joacă, cel mai frumos fel de a învăţa, dar mici parabole stau ascunse prin-tre versuri, parcă anume pentru a fi descoperite. Un îndemn clar pentru a privi lumea cu adevă-rat, mai cu seamă pentru cei care sunt atât de grăbiţi încât se uită şi nu mai văd. Frumuseţea odihneşte, spune un alt proverb chinezesc; nu se ascunde, ci se oferă pe sine, simplă, curată şi naturală. Această frumuseţe durează (oare pen-tru cât timp încă, în această devoratoare epocă a omenirii?).

Nu e ruşine să nu ştii, iar a pune întrebări este un lucru firesc, chiar dacă ai mai mult trei ani: De ce omul vrea să zboare? / De ce punem lumânări? / De ce punem întrebări? / Şi de ce nimeni nu poate / Să răspundă chiar la toate? (pag.9, De ce?). Învăţăm cu mintea curată a unui copil despre anotimpuri şi flori, despre nu-mere şi Moş Crăciun, despre ploaie sau Baba Hârca. Am să folosesc iar o parafrază a unei zi-cale: frumuseţea nu este un mare lucru, ci un milion de lucruri mici. Dar condeiul lui Gheorghe Vicol are puteri vrăjite şi face minuni, deschizând ochi pentru priviri noi. Poeziile din volum alcătu-iesc un tablou care ar putea să pară naiv, dar nu este deloc aşa, pentru că regăsim unda de voio-şie melancolică a unui Topârceanu sau preţiozi-tatea cuvântului lui Arghezi. Mare când o fi să cresc, / Doamne, cât îmi mai doresc / Să ajung ca ei în sat, / Un artist adevărat!, ne mărturiseş-te poetul stând Pe prispă cu greierii (pag. 40). Dorinţa curată a copilului e ascultată undeva, acolo, sus şi Gheorghe Vicol izbuteşte să fie un artist adevărat, în locul unde se naşte veşnicia. O fi satul? O fi poezia? Sau poate vibraţia unui sfânt loc în care s-a născut în alt veac un român povestitor-învăţător, pe numele său Ion Crean-gă? Invitaţia lui Gheorghe Vicol este o splendidă re-creare a lumii, iar cei care au uitat de zâne, de basme şi de jocul copilului care trăieşte în ei sunt nefericiţii care au de primit o lecţie prin acest reuşit volum al editurii Singur.

@ PAGINĂ REALIZATĂ DECONSTANTIN P. POPESCU

DRUMUL CU PLOPINu-ţi pare rău că mâine, poate azi,drumul cu plopi se va închide-n carte,cupola şi pilonii, antenele prelungivor ilustra coperta cu umbra lor aparte?

Străin de loc, ecoul, un saltimbanc nătâng,ne va-ngâna continuu aceleaşi vechi refrenecând braţul tău şi părul mai fluturând în vântvor lumina-nserarea grădinilor boeme...

Nu vor mai fi întoarceri, nu vor mai fi nicicând,din anotimpul palid mutat în vagi imagini...Solemnii plopi şi ulmii încineraţi în gândne vor chema zadarnic de dincolo de pagini!

Unde-aţi rămas? – ne-or spune – de ce nu mai veniţi?când uite şi tramvaiul e dus de-o săptămână!Veţi rugini în ploaie, pe veci înlănţuiţi,de-o singură, fugară, strângere de mână?

@ ALEXANDRU ANCA

pagina 20

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Poezie, idei şi muzica albaneză în Bucureşti

Eveniment editorial albano-român la Muzeul Literaturii Române

Dr. Luan Topciu, a menţionat importanţa evenimentului petrecut. Excelenţa sa a subliniat că cea mai eficientă cale pentru comunicare între două popoare o reprezintă cultura. În această direcţie a menţionat rolul deosebit al poetului Baki Ymeri care a tradus mulţi poeţi români în limba albaneză, prin aceste realizări, autorii români pătrunzând în cultura albaneză şi viceversa.

Întâlnirea oamenilor de cultură albanezi şi români, desfăşurată la localul Boema 33 a avut un dublu scop: comemorarea a 100 de ani de la proclamarea independen-ţei de stat a Albaniei şi lansarea volumelor de versuri: Mihai Pascaru – DEFINIŢII (ediţie româno-albaneză, în traducerea talentatu-lui şi harnicului poet Baki Ymeri) şi Monica Mureşan – POEME CU VEDERE LA MARE. Organizatorul acestei mese de prieteniei a fost Uniunea Culturală a Albanezilor din Ro-mânia şi redacţia revistei Albanezul.

Moderatorul evenimentului, fost poetul Baki Ymeri care a făcut prezentarea invi-taţilor şi a condus discuţiile. Despre impor-tanţa proclamării independenţei de stat a Albaniei, petrecută la 28 noiembrie 1912, a vorbit succint istoricul Gelcu Maksutovici, Preşedinte de Onoare a UCAR, subliniind rolul Mişcării de Renaştere Albaneză din Bucureşti în această acţiune (comunitatea albaneză din România datează încă de pe vremea domnitorului Mihai Viteazul). În sen-sul bunelor relaţii culturale româno-albane-ze, istoricul menţionează că imnul Albaniei

e scris pe melodia românească Pe-al nostru steag e scris unirea.

Poeta Monica Mureşan a caracterizat drept încântător volumul de versuri DEFINI-ŢII al poetului din Alba Iulia, Mihai Pascaru, subliniind lapidaritatea textelor, inteligenţa sclipitoare şi umorul autorului. Actriţa Doina Ghiţescu a citit cu virtuozitate din lirica au-torilor prezentaţi, impresionând auditoriul. Despre volumul de versuri al Monicăi Mure-şan, POEME CU VEDERE LA MARE, a vorbit criticul literar Lucian Gruia. Acesta a afirmat că volumul reprezintă o artă poetică intere-santă şi ludică, prin care poemele se mate-rializează ca nişte încăperi pe care poetul le locuieşte, descriind stările sufleteşti din interiorul momentului de creaţie artistică. Totodată, poeziile reprezintă un fel de ma-xime şi reflecţii despre actul creaţiei lirice.

În încheierea manifestării, reprezentan-tul ambasadei Albaniei din România, Min-sitrul-Consilier Dr. Luan Topciu, el însuşi poet şi om de cultură, a menţionat impor-tanţa evenimentului petrecut. Excelenţa sa a subliniat că cea mai eficientă cale pentru

comunicare între două popoare o reprezin-tă cultura. În această direcţie a menţionat rolul deosebit al poetului Baki Ymeri care a tradus mulţi poeţi români în limba albaneză, prin aceste realizări, autori români pătrun-zând în cultura albaneză şi viceversa. În fi-nalul cuvântării sale, Domnul Luan Topciu a mulţumit organizatorilor şi participanţilor la manifestare. Au mai luat cuvântul: Doamna Alistar care a fost încântată de acest eveni-ment, care pentru dânsa a reprezentat cel mai frumos mărţişor al lunii martie. Cântă-reaţa Arlinda Morava a cântat o frumoasa melodie albaneză. Poetul Nicolae Grigore Mărăşanu a oferit câteva exemplare a pro-priului său volum de versuri, in ediţie bilin-gvă (traducerea în albaneză datorându-se tot lui Baki Ymeri), cu o prefaţă scrisă chiar de Luan Topciu, volum proaspăt tipărit (Tri-umful inocenţei). În cadrul bunelor relaţii culturale româno-albaneze, Nicolae Grigore Mărăşanu, unul dintre organizatorii Festiva-lului de poezie balcanică, desfăşurat anual la Brăila, a subliniat că ediţia din anul 2011 a fost dedicată Albaniei.

Criticul de artă, Armand Steriade, evocând pe Victor Eftimiu, a menţionat că, în anul 1971, acesta a fost invitat de Uniunea Scrii-torilor din Albania la o întâlnire la care a fost întrebat care i se pare punctul comun cel mai important al celor două spiritualităţi, iar dramaturdul a răspuns fără ezitare: PRIETE-NIA. Iata că, întâlnirea scriitorilor români şi albanezi, din data de 22 martie 2012, do-vedeşte că spiritul pritetniei dintre membrii celor două popoare, graţie lui Baki Ymeri, continuă şi astăzi. Această nouă întâlnire întru cuvânt, minte şi inimă mă bucură, cu atât mai mult cu cât în ultima vreme dacă nu îţi faci tu mici bucurii, nu ai parte de ele. Este o bucurie aşadar revederea oamenilor dragi, ce ne-au devenit prieteni cu timpul, cum şi întâlnirea cu alţii mai puţin cunoscuţi dar care rezonează cu ideile şi sentimentele ce ne animă pe fiecare. Şi de această dată Baki Ymeri reuşeşte să ne aducă solia prie-teniei dintre români şi albanezi deopotrivă pe tărâmul ideilor şi al sentimentelor şi nu în ultimul timp al poeziei de care cu toţii avem nevoie.

Sub egida Uniunii Culturale a Albanezilor din România şi în pre-zenţa unui public numeros şi sen-sibil la receptarea poeziei, în ziua de 07 mai 2012, în sala Muzeului Naţional al Literaturii Române au fost lansate cărţile poeţilor: Nico-lae Grigore Mărăşanu / Triumful inocenţei, Stere Bucovală – Vocile dimineţilor viitoare şi Constantin Gherghinoiu - Vina, în ediţie bilin-gvă, traducerea în limba albaneză datorându-se poetului Baki Ymeri. Toate cele trei cărţi au fost edita-te de Editura Grai şi Suflet – Cul-tura Naţională, Bucureşti, 2011. Cuvântul de deschidere a fost susţinut de Prof. Univ. Dr. Lucian Chişu, directorul MLR. El a spus: “Începem această manifestare cu un Bun-venit tuturor celor prezenţi în sală, reprezentanţilor Ambasa-dei Albaniei, Domnului ambasador şi domnului conf.dr. Luan Topciu, ministru consilier, cât şi Domnului Gelcu Maksutovici, primul preşe-dinte al Uniunii Culturale a Alba-nezilor din România. Aş dori să po-menim faptul că întâlnirea noastră este susţinută de o colaborare din timpurile cele mai vechi, oraşul Brăila deschizând porţile Albani-ei cu peste 150 de ani în urmă, când la Braila, albanezul Naum Veqilharxhi, cel care a participat la revoluţia condusă de Tudor Vladi-mirescu, a întocmit primul abece-dar al limbii albaneze (1884). De asemenea, în urmă cu 120 de ani în Brăila lua fiinţă o societate care edita revista “Drita” (1887) şi care aminteşte despre albanezii din acest oraş cosmopolit.

Aceste sunt amintiri ale perioadei mele din tinereţe, eu fi-ind cetăţean al Brailei, şi aş vrea ca, înainte să dau cuvântul vorbi-torilor, să spun că între brăileni şi scriitorii din Albania există o foarte veche şi în aceleaşi timp o foarte valoroasă colaborare. Asemenea

vreau să adaug că la Brăila, de câţiva ani, prin eforturile unor scri-itori brăileni, ale unor instituţii lo-cale, se organizează Festivalul Po-eţilor din Balcani, apare o revistă, toate aceste lucruri adunându-se într-un conţinut care vorbeşte de la sine despre importanţa Albaniei în Brăila şi în acelaşi timp despre colaborarea fructuoasă între alba-nezi şi scriitorii brăileni, precum Nicolae Grigore Mărăşanu, Stere Bucovală şi Constantin Gherghino-iu pe care îi sărbătorim azi.” Des-pre ei au vorbit criticii literari Au-reliu Goci, Florentin Popescu, Luan Topciu şi poetul Corneliu Antoniu.

Stere Bucovala este un suflet sentimental şi romantic, un poet acvatic, nocturn şi cosmic. Poezia lui conţine trei centre energetice ale căror pulsiuni fac să vibreze fiecare vers. Acestea sunt: apa, noaptea şi luna/stelele. Autorul descoperă metafore fruste pentru trecerea ireversibilă a timpului, uzitând de simbolul heraclitean al apei. Din punct de vedere al structurilor imaginarului, apa mai reprezintă un simbol înrudit cu fe-mininul şi nocturnul. În poezia lui Stere Bucovală, dragostea se situ-ează pe aceste coordonate între-ţesute elegiac. Revolta autorului e mai puţin socială şi mai mult cos-mică, orientată împotriva condiţiei umane muritoare. Apocalipsa se apropie, Dumnezeu a abandonat lumea, îngerul este „bolnav” şi „obosit” şi nu se întrevede naş-terea altei lumi. Poetul dedică o poezie inspirată artei sale poetice: „Visez cuvintele noapte de noap-te/ Şi ele dorm în paturile lor,/ Le caut rime în noua lor carte/ Şi per-nă sub capul rătăcitor.” Poeziile lui Stere Bucovală, chiar şi cele în vers liber, au o muzicalitate apar-te. Departe de zgomotul epatărilor postmoderniste contemporane, poezia lui Stere Bucovală reiterea-

ză marile teme existenţiale dintot-deauna. Aureliu Goci a subliniat că Stere Bucovală performează, din-colo de virtuozităile de versificaţie, dincolo de forţa de evocare, un ta-lent specializat în a descrie spaţii deşertice, tărâmuri de la marginea lumii posibile, şi chiar adevărate cosmogonii, ca în excelentul poem „Rezemaţi de ultima umbră”, un adevărat document sufletesc al unei frici universale... Forţa de sugestie a verbului configurează valiabilitatea situaţiilor umane, mitologii ficţionale, călătorii imagi-nare şi adevărate poveşti succinte, încât textele de amplitudine pot fi considerate adevărate balade.

Constantin Gherghinoiu, după Dan Anghelescu, pare să graviteze în jurul ideii că adevărul creaţiei pulsează şi capătă contur dintr-un impact discret, dar per-ceptibil, în reliefurile realului miş-cător. Poemele sale aspiră acest real, se instalează în el ca într-o, s-o spunem pe urmele lui Deleuze, materie capabilă să spună fiinţa. („Sinele şi deşertul” în Mesagerul Olteniei, nr.150, 2005). Sinele şi deşertul este cartea unui poet in-teresant pe care, în continuare, va trebui să-l urmărim cu multă aten-ţie, amintindu-ne mereu acea zice-re a lui Samuel Beckett potrivit că-reia „din orice scriere nu rămâne decât un păcat împotriva eşecului din cuvânt. Victoria Milescu: Car-tea impresionează prin gradul de plasticitate a expresiei, mergând de la rafinament până la excentri-citate, dar având totuşi o distinctă omogenitate. Autorul poate părea livresc făcând risipă de cultură, bun gust şi simţ al proporţiilor între ludic, ironic şi sarcastic. Tonurile se întrepătrund, dar nu se confun-dă. Este deschis la experimente, dar nu merge cu ele până în pân-zele albe.

Nicolae Grigore Mărăşanu

- un magician al cuvântului. În viziunea lui Luan Topciu, poetul adună în sine sentimentele şi vir-tuţile neamului său şi le dă glas prin rostire poetică. Este cămaşa pe care o îmbracă peste sufletul înrobit de cântec şi, prea plin de confluenţa nesăţioaselor iubiri, se revarsă peste malurile lumii, pentru a-i spăla rănile cu lacrima curgerii sale. Superbă definiţie a Poetului, a rosturilor lui pe pă-mânt. Iată ce ne-a determinat să ne rostim despre pozia acestui original poet român, supranumit în spaţiul său geografic şi spiritual, mitologic şi metafizic, chiar astfel; poet al fluviului. Registrul liric este bogat nuanţat, cu ecouri simbolis-te, intervenţii explorând universul acvatic, cu mijloace de expresie originale. protestatare şi incursi-uni în argoul specific portului de la porţile Orientului. Portul de la porţile Orientului este Brăila, ţinut în care se naşte, la 6 decembrie 1937, poetul. Un argument în plus pentru noi, albanezii, de a-l citi în limba albaneză, prin traducerea fi-delă a talentatului poet şi traducă-tor Baki Ymeri. La Brăila a trăit şi a lucrat Naum Veqilharxhi, primul iluminist albanez, care a alcătuit, tot la Brăila, cel dintâi abecedar în limba albaneză. Spuneam că poe-tul se identifică într-atât cu fluviul, pe malurile căruia s-a născut, în-cât după ce îl îmbracă pe trup ca o cămaşă, îi împrumută chipul. Încheiem cu această stare, pen-tru că cititorul, cât şi comentatorul simt că „logosul se topeşte şi ceea ce suie la ceruri este doar starea de iubire a cuvântului.” Să rămâ-nem cu această „stare de iubire”, să medităm în tăcere asupra aces-tei extraordinare poezii. Bun venit în limba albanezilor, Domnule Mă-răşanu!

Aureliu Goci a spus: Auto-rul, cu viguroase rădăcini în spaţiul

brăilean de esenţă balcanică, şti-ind că a trecut vremea rapsozilor, reactualizează paradigma poeziei sexualizante, ambiguă, melancoli-că, pitorescă. Structural – o altă „ars amandi”, îndrăzneaţă şi cu rezoluţie individuală, într-o lume a restricţiilor, principilor şi cenzurilor ascunse. Florentin Popescu: Cre-dem cu toata convingerea că, prin cea mai densă şi profundă parte a ei, antologia de faţă aduce în beletristica noastră componenta lirică a amintitului spaţiu acvatic printr-o serie de texte nu numai convingătoare, ci şi memorabile, căci Mărăşanu este un poet ade-vărat, de puternic filon, la care ritmurile interioare şi metaforele, ideile şi sentimenetele, sunt într-u totul înnăscute, neavând nimic artificial ori „regizat” sau ticluit în ele. Şi, în mod cu totul surprinzător „în comparaţie cu antologii simila-re”, acest poet nu se repetă de la un volum la altul, cu fiecare carte aducând o noutate. Noutate în ce priveşte tematica, dar şi unghiul de abordare a ideilor.

Câteva cuvinte despre poe-tul şi traducătorul Baki Ymeri: s-a spus despre el că este vulturul Dardaniei în ţinuturile României, un poet inspirat de frumuseţea fetelor noastre şi un adevărat ambasador al celor două culturi, română şi albaneză (Florentin Po-pescu). Că, deseori, îşi sacrifică propria creaţie poetică, o valoroa-să creaţie poetică, pentru a tălmă-ci cu fideltate în limba lui maternă (albaneza), poezia confraţilor săi români. Ţinând cont că Baki Ymeri este născut dintro mamă româncă şi un tată albanez, putem spune fără să greşim că el aparţine am-belor culturi şi că efortul lui este un efort uriaş pornit din inimă (Ni-colae Grigore Mărăşanu). Au reci-tat cu har actriţele Doina Ghiţescu şi Isabela Drăghici.

@ PAGINA REALIZATĂ DE LUCIAN GRUIA

pagina 21

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

Strania poveste a FLORII DE COLŢ din „NOAPTEA SPERANŢELOR”@ CRISTI IORDACHE

Ce legătura există între mine şi Adi Melicovici?

În cartea sa, „Noaptea speranţe-lor”, despre care vă mărturiseam că este unică prin faptul că perso-najele sunt reale şi se cunosc în-tre ele, autorul mă aduce în prim-plan, undeva după prima jumătate a cărţii. Vorbeşte despre mine lu-cruri pe care le-a aflat din scrierile mele, din relaţionările noastre, din articole şi interviuri. Când am aflat că apar în roman şi l-am primit chiar de la autor, am fost nerăb-dător să-l citesc şi chiar am făcut o scurtă cronică. Apoi am încercat să vad de unde a luat fiecare infor-maţie în ceea ce mă priveşte şi am găsit legăturile, mai puţin UNA.

CINEVA ÎMI SPUNEA CĂ TREBUIE SĂ DESCOPERI NU NUMAI SEMNE-LE, CI ŞI MESAGERII LOR.

Cine este Adrian Melicovici? M-am întrebat din nou. Cine sun-tem noi? Eu şi el.

Ştiţi de ce toate aceste întrebări? Pentru că la un moment dat se întâmplă un lucru straniu. Apare într-un pasaj descrierea unei ac-ţiuni, alături de un element păs-trat în sufletul meu, în podul casei mele şi la propriu şi la figurat, un

element despre care nu am vorbit nicăieri, niciodată şi despre care nu avea cum să ştie. Citez:

„(...) Vru să râdă dar se abţinu. Era periculos să faci chiar şi cel mai mic zgomot. Şi iar mai urca puţin. Se apropia de vârf. Privi cu coada ochiului în jos, subtil... sub el se afla lumea pe care o lăsase în urmă şi sus îl aştepta o noua victorie existenţială. Mai era atât de puţin şi totuşi părea atât de mult... dar se încuraja singur, că-pătând noi forţe, gândind la ceea ce chiar el scrisese, gândind la ne-rezistenţa de care acum nu avea nevoie, dimpotrivă... Deodată un picior îi alunecă şi în ultimul mo-ment se agăţă de o TUFĂ RĂTĂCI-TĂ în acea pustietate. O privi cu ochii înceţoşaţi. Nu era o simplă TUFĂ. Erau câteva FLORI DE COLŢ prinse într-o rădăcină zdravănă. Zâmbi din nou, fericit! Cine şi câţi pământeni aveau oare ocazia să le fie viaţa salvată de o FLOARE DE COLŢ? (...) Îşi înfipse mâinile pline de sânge în creasta din apropiere şi ridică unul din picioare în sus. Apoi pe celălalt. IZBUTISE. (...)”

CINE SUNT ACESTI MESAGERI? CARE ESTE CALEA PE CARE CIRCU-LA SEMNELE?

Ceea ce nu a ştiut Adi Melicovici

şi nimeni până acum este faptul că există o poveste paralelă şi în-treaga mea existenţă este legată de acea TUFĂ DE FLORI DE COLŢ. Cu mulţi ani în urmă s-a întâmplat

o smulgere de piton de asigura-re şi o prăbuşire din escaladă, în care am rămas rănit, izolat şi fără echipament, pe peretele aproape vertical, încercând un exerciţiu de supravieţuire peste care, exact cum spune autorul, cu palmele zdrobite şi pline de sânge (un alt element despre care nu avea nicio informaţie), am reuşit cu ajutorul

divin „să fiu”. Un incident pe care numai cabanierii de la vârful Omu (Gina şi Ginel) îl cunosc şi des-pre care chiar şi ei şi-au amintit cu greu prin iarna lui 2008, după 20 de ani. Nu au mai coborât din creierii munţilor, dar s-au retras lângă „Sfinx” şi „Babele” unde au construit o căbănuţă. Ginel este salvamontist în echipa din Buş-teni, iar Gina aşteaptă oaspeţii cu un ceai cald sau un vin fiert în an-treul unde pe peretele din lemn de brad, alături de suveniruri şi trofee se afla prima mea carte, „AL TREI-LEA DOR”, o carte care are, de ase-menea, o poveste stranie, întrucât nu a fost publicată de mine şi nu am ştiut de apariţia ei până ce nu m-am trezit cu ea în braţe. Cineva a găsit aceşti prieteni minunaţi şi le-a dăruit-o! N-am fost eu acela. Când i-am vizitat, după un sfert de veac, nu le-am mărturisit cine sunt... doar i-am admirat şi am pri-vit cartea aşezată pe perete, la loc de cinste, am băut cu ei un ceai cald, apoi afara am stat nemişcat văzându-mi filmul vieţii. Deasupra uşii scria cu litere mari numele ca-banei: FLOARE DE COLŢ!

Nu vă voi spune mai mult.Dacă „Noaptea speranţelor” a

avut un impact asupra mea, el s-a

produs cu efectul de a mă apropia de Adi, prin faptul că în credinţa mea, orice întâmplare vine pe cale divină.

ACESTA A FOST UN SEMN CLAR, IAR MELICOVICI UN MESAGER.

Duc cu mine un secret despre care numai frânturi din el am pu-tut să ofer şi doar câtorva persoa-ne apropiate inimii mele.

Niciodată, nimănui, întregul! Poate, cine ştie, vreodată voi scrie despre asta, însa mă îndoiesc. Deja mă încearcă nostalgia (nu vreau ca băieţii de pe creste să plângă) şi... mă voi opri aici. Dacă cineva are o parte din TUFĂ, are ceva din mine şi din Dumnezeu. Voi întoarce povestea acolo sus printre aripi albe, fiindcă este aş-ternută pe o dimensiune atipică şi de neînţeles cu ceea ce deţinem aici pe pământ.

Îţi mulţumesc pentru mesajul di-vin, dragă prietene! Deci noi avem un „COLŢ DE CER” al nostru şi atâtea lucruri pe care nu le putem explica, însă ne cunoaştem, cu si-guranţă, rostul.

DUMNEZEU MI-A DAT (NE)ÎN-TÂMPLAREA SĂ FIU, ORI DE CATE ORI AM FOST SĂ NU!

POVESTEA FLORII DE COLŢ O CU-NOSC DOAR EU ŞI DUMNEZEU!

EPICRIZA CELOR CARE SE ADÂNCESC

VINTILĂ ANASTASESCU: POETUL ESENŢEI FILOSOFIEI IMPUSĂ DE CUVÂNT@ ION MACHIDON

Despre dl. Vintilă Anastasescu din câte mi-aduc aminte i-am scris cândva câteva rânduri pe coperta de la volumul său „Destine ignorate, interzise, distruse.” Şi am scris cu toată sinceritatea privind stilul de lucru al acestui condeier care odată cu ieşirea sa la pensie a început să bată la por-ţile afirmării şi, ce e drept, încetul cu încetul, s-a afirmat în mare măsură prin producţiile sale literare publicate până în prezent: volume de poezii, proză, romane, articole despre cărţile confraţilor scriitori. Prezenţa sa în cenaclul „Amurg sentimental” avea să-i ofere prilejul de a se întâlni cu ce-nacliştii care ca şi dumnealui vibrau pentru acelaşi ideal: literatura, împărtăşindu-şi din sentimente şi aspiraţii din perspectiva viitorului.

Vintilă Anastasescu a ajuns la o vârstă pe care noi i-o pre-ţuim, mai ales că a adunat în palmaresul său destule crea-ţii proprii care au ajuns în atenţia cititorilor săi. Şi nu orice fel de cititori. Pentru că poezia (terţinele) sale din „Tragedia umană”, 2008, trei volume, nu sunt tocmai pe gustul omu-lui de rând, obişnuit cu versificarea pe genunchi sau la un pahar de vorbă. Şi nu că ar suferi de prea multă decenţă, ci greutăţii mesajului ce pare a fi ca un bulgăre de lumină strâns între ziduri de iederă, înzorzonate de grafitele copiilor care îşi încearcă şi ei norocul într-ale desenului. Drept pen-tru care se poate spune că Vintilă Anastasescu este truba-durul unei conştiinţe lirice profunde, la care verbul înseam-

nă scânteia din amnar pentru a da naştere unui orizont de flăcări multiple întru neatârnarea focului liric adevărat.

Acest poet scrie deopotrivă, iar scrisul său poate fi atribuit experimentului literar, specific postmodemiştilor, aidoma lui Şerban Foarţă, Leonid Dimov, ş.a. poeţi aparţinători genera-ţiei 60, pătimind pentru starea sa de scriitor generos, şcolit la atelierele muncii adevărate, sub pământ, în mină, sau la Canal, însoţit de muze, în toate frământările lor. Versurile sale de culoarea fluturilor plutind prin prunii albi, prevesti-tori de pace şi odihnă de rod ca la carte, şi al cântecului de brotăcei, la lăsarea serii cu borangic de lună nouă şi stele de carbid de nufăr. Citindu-l nu ai cum să nu fii părtaş la toate sentimentele sale scriitoriceşti pentru că acest poet robust întru cuvânt precum este lemnul de stejar se între-ţine mintal când scrie cu melodii din Beethoven, — pentru că starea sa este de giurgiuvean de viţă, ca şi eroul Toma lui Marinţă, poreclit Viejlie din romanul „Vijelie haiducul” al scriitorului Stancu Nedea care s-a născut la 17 martie 1906 în satul Drăghiceanu, comuna Gogoşari (Ilfov),unde a văzut lumina zilei şi poetul Petre Ghelmez, şi care, astăzi, aici, îşi doarme odihna veşnică, nu se opreşte de la fapte, de la atmosfera imaginaţiei şi felului său mistic, când vine vorba de existenţa pământeană o omului şi rostul său pe pământ: „Doamne, de ce mi-e teamă de erg,/de viaţa mea pământeană /când miezul adânc al humei îl încerc?.” Sau: „ – Doamne, umbra Ta e lungă dojană/drumul rămas l-oi face de-acum/cu semnul întrebării pe sâni de Ană”, pag.

15. (Tragedia umană).Poetul este, ce e drept, o fire curioasă nu doar numai cu

gândul la cele lumeşti, cum e şi firesc, ci şi la cele privind la ce se întâmplă cu noi dincolo de Styx. Totul rămâne ca şi în lirica eminesciană la stadiu de filosofie, ca strigăt de-finitoriu nu numai al lui, al oricărui dintre noi, atâta vreme cât suntem fiinţe pământene: „Arhetipul solar priveşte-n sine cu uimire/Cum peste Styx eu trec cu talpa neudată/Şi Cerber îndrăgindu-mă îmi dă de ştire://Că lumea asta pe nedrept condamnată,/Tot mai des peste pragul groaznic trece,/Spre a se afunda în edenul visat de gloată.//Fără cuvânt, vesteşte că-n lumea tristă-rece,/Zilele de lacrimi şi suspine/, Bunul Părinte,/ Vrea, delirând, bătrânul Styx să-l şi sece.”, pag. 26.

Vintilă Anastasescu scrie o poezie scăpărătoare prin esenţa filosofiei impusă de cuvânt—nelipsind momentele de inspiraţie privind aceasta ca faptă lirică întru demersul omenirii prin propriul său eu. Azi, la cei 80 de ani ai săi de viaţă, ne putem lăuda cu numele său, iar cei care i s-au dat la beregată, cu mult vreme în urmă, într-o şedinţă a unui cenaclu de la Biblioteca Metropolitană, păstorit de regreta-tul Mircea Micu, nu au decât, până când se va face ordine şi-n literatură, prin apariţia unui nou val de critici şi istorici literari, nemânjiţi de cerneala roşie a regimului totalitar. în cazul său, drumul verbului poeziei sale îşi urmează cursul, prin timp, demonstrând contrariul ranchiunelor la care a fost expus, în şedinţa de cenaclu cu pricina.

De curând, lui Octavian Mihalcea (O.M.), i-a apărut cel de-al treilea volum de poeme, Epi-criza, la editura Semne. Un motiv de bucurie pentru că ştiu de când lucrează la acest volum şi pentru că poemele sunt scrise în 2007. În plus, acest O.M. care deţine octava poeziei, merita un volum nou; un volum diferit de ce-lelalte două. Propoziţii şi fraze aparent dispa-rate, care nu urmăresc o idee, un mesaj, dar care, la a nu ştiu câta recitire (în funcţie de capacitatea celui care gustă), îşi arată sensul profund, mesajul încifrat în „zorii metaforei – treziri spre norocul drumului bun” („Castelul trăieşte în Malta regretelor”). Graba şi super-ficialitatea care ne caracterizează în cea mai mare parte a vieţii, sunt refuzate când îţi de-lectezi papilele sufletului cu poezia lui Octav.

Trebuie să uiţi că ai corp, că ai oase (pen-

tru că „oasele se mai şi rup”), că ai simţuri. În acest demers te ajută şi poetul: plecând de la materie te conduce spre tine cel însufleţit („Inima din inimi”), lent, fără bruscări, chiar proteguitor aş putea spune. Asta chiar dacă trecerea nu poate fi blândă pentru că cele două lumi doar se îngăduie („În plină orbire trăieşte adevărul”), neavând posibilitatea ru-perii definitive decât o singură dată. Dar, ca să ajungi la tine cel esenţial trebuie să îţi amin-teşti cu patimă şi dor că ai suflet şi să-l laşi să se scufunde în poezie. De aceea durează atât de mult, la unii, până simt poezia acestui O.M.: trecerea de la o trăire în carne, la cea în spirit cere timp şi dorinţă de a te reîntâlni. Este nevoie de tine pentru a putea cădea în abisul poeziei („Când cade o lume, sunt viori lente, sunt drumuri stârnite”), acolo unde te doreşti

fără să îţi recunoşti. Iar pe acest drum pierzi importanţa vieţii din care vii, din care te scurgi spre viaţă, şi o păstrezi doar ca amintire, doar pentru a nu uita ceea ce este mai important („Paşii purtau sângele uscat pe drumul celei mai mari fericiri.”). De aceea poemele acestui O.M. nu sunt facile şi tot de aceea nu poţi spu-ne de la prima lectură dacă „îţi plac” sau nu. Pentru că la prima lectură simţi că trebuie să le reciteşti pentru că simţi că îţi scapă, simţi că pierzi esenţialul pentru că simţi că nu eşti acolo pentru că nu simţi. Am abuzat de acest cuvânt deoarece el defineşte poezia lui Octav: este o transfigurare continuă a materiei în spi-rit sau o căutarea a sufletului în carne sau o forţare a simţurilor spre transcendere („Urma sufletului se pierde sus.”) pentru că „Pe ţărm aşteaptă ochii neudaţi”. Poemele din această

Epicriză a lui Octavian Mihalcea sunt esenţa vieţii actuale pe care sunt nevoiţi să o supor-te cei care se întorc în/la ei. Sunt o oglindă în care poate fi urmărită lupta acestora cu no-roiul „Superb întreţinut cu întreaga libertate a vidului exterior“ („Îţi spun că noroiul atrage ba-nii, iubirea şi moartea.”). Este o dramă trăită conştient şi dorită cu nesaţ, dar învelită încă în incertitudini („Oare lava o să îmbrace minu-natele interese?”). Este deja o obişnuinţă a al-ternanţei şi o acceptare a obligatoriei reveniri la gol („Am învăţat drumul spre acel oraş al iluziei mângâiate pe umbra întreagă.”). Poezia trebuie să iasă din aceste amăgiri şi trebuie să rămână „naştere pe rug”. Şi aş putea să vorbesc despre toate aceste lucruri până la sfârşitul volumului de poeme, dar mai bine vă las să vă adăpaţi singuri din voi.

pagina 22

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

@ ANA HÂNCU

Viaţa ne poartă adeseori cu gândul departe, alteori Des-tinul este cel care ne hotărăşte drumul, iar noi îl vom urma fără abatere, purtaţi de instinct, de sentimente. Întâmpla-rea pare să fie întotdeauna acel neprevăzut şi totuşi... Nimic nu este întâmplător! Sunt la mii de km (mile) distanţă de ceea ce consider casa mea. Am lăsat acolo doar o parte din mine, din amintiri şi trăiri, cealaltă parte mă însoţeşte fidelă pretutindeni, ca un ecou menit să alcătuiască în continuare întregul fiinţei mele - atât de purtat pe valurile existenţei - o lotcă aparent fragilă, dar niciodată fără speranţă, mereu în căutarea asiduă a acelui veşnic far călăuzitor...

Copiii ne sunt mlădiţele înmugurind a primăvară, lăsându-ne în urmă cu toamnele, aşteptându-ne resemnaţi iernile, dar nepoţii sunt acele verigi între generaţii prin care se con-struiesc punţi nevăzute, indestructibile. Bunicii redevin co-pii, părinţii se maturizează, conştientizând responsabilităţi-le crescute, atât faţă de proprii copii, dar şi faţă de părinţii deveniţi bunici. Când sunt aproape unii de ceilalţi, ajutorul poate fi mult mai uşor de dat unii altora, dar când soarta i-a purtat la distanţe atât de mari, că trebuie să ocolească pământul dintr-o parte spre cealaltă este mai dificil, dar bu-curia revederii este imensă, căci va fi pe măsura eforturilor făcute pentru a ajunge din nou în apropierea fiinţelor dragi, după care tânjeşti cu dor şi fericirea este mult mai sem-nificativă, reprezintă adevărată binecuvântare! Bunici între continente sunt mii în această lume atât de agitată, atât de schimbătoare! Sunt una dintre aceste fiinţe care îşi îm-parte dorul, grijile şi bucuriile între America şi Europa, cum alţii o fac între Europa şi Asia, sau Africa, India, ori Austra-lia...Să vezi mânuţele delicate, întinse a îmbrăţişare, doar pe webcam... să-ţi iei rămas bun cu lacrimile şiroindu-ţi pe obraji, să nu-i poţi atinge, să nu poţi mângâia obrajii dia-fani, nici mânuţa întinsă este o frustrare sfâşietoare! Noi, aceşti bunici vilegiaturişti ştim ce înseamnă să nu poţi sim-ţi căldura îmbrăţişării tandre, caldă şi dureroasă în acelaşi timp, plină de dorul neostoit atât pentru copii, dar şi pentru nepoţi. Despărţirea pentru un timp, poate fi uneori chiar ul-

tima - niciodată nu ştim ce poate însemna un mâine: un an, câţiva, sau... pentru totdeauna.

Dorul nu se poate traduce în cuvinte oricât ar fi de frumoa-se, în nici un gest oricât ar fi de bine intenţionat... Dorul este ca arsura lăsată de tăişul secerii pe firul ierbii, ca pârjolul secetei în lut. Departe de copii - fiinţele altoite pe propria-ţi existenţă - şi mai pregnant, atunci când nu mai ai perechea, fiindcă destinul ţi-a despicat întregul în două şi te-a înjumă-tăţit, preiei povara dorului nestins şi-l simţi înmiit, mărşă-luindu-ţi prin vise cu ascuţiş de coasă, ca un mănunchi de spini în perină, roi de lăcuste în inimă şi casă, stele căzând, gânduri arzând, valuri şi râuri înspumate, munţi de-ngenun-chiere în grindină, iluzii şi speranţe ferecate!

Destinul, căutarea unui loc mai bun de muncă, a unei existenţe mai demne, speranţa că se poate trăi mai frumos prin cinste şi corectitudine, toate acestea i-au îndemnat pe copiii noştri să-şi lase în urmă locurile natale, obârşia cu obiceiurile, amintirile copilăriei, rudele şi prietenii şi să-şi urmeze drumul într-o lume nouă plină de sacrificii, muncă, tenacitate, dăruire, efort. Nimic nu se clădeşte uşor, nici acasă unde totul îţi este familiar, nici acolo unde totul este nou şi mai ales, neaşteptat de diferit de ceea ce sperai sau fuseseşi informat. Privim oripilaţi la cearta dintre aleşii în-scăunaţi, care ne demonstrează pe zi ce trece, că singura lor, mare preocupare este doar păstrarea propriilor privilegii cu orice preţ: cu trădarea chiar a propriului partid care i-a propulsat, a propriului grup de interese, a unicei ţări care i-a „alăptat” cu seva spiritului românesc, a acestei culturi şi obiceiuri străvechi, împământenite ca fiind pline de har, selecţie riguroasă, de înţelepciune, dor şi dragoste de ţară. Patriotismul a rămas văduvit, departe de gândirea sau pre-ocuparea celor care au fost admişi ca lideri ai unei naţiuni dezorientate şi minţite prin promisiuni care de care mai atrăgătoare, prin programe menite să orbească şi să adoar-mă vigilenţele, speranţele, idealurile pentru care unii şi-au sacrificat tinereţea, sănătatea şi alţii chiar viaţa!

Zburăm între continente, cu teamă dar şi cu speranţă, în-cercând să ne mai reîncărcăm bateriile propriei energii fizi-ce şi psihice, până la o altă revedere, să ne scăldăm privirea în ochii atât de senini, atât de candizi ai pruncilor - corolă stelară, curcubeu sublim ce ne va broda pe suflet neste-mate, amintiri nepreţuite - simţind că ne vor hrăni ca sevă vitală, pentru eternitate.

America nu înseamnă doar coloşii din beton „zgârie-norii” marilor oraşe suprapopulate, nici politica guvernului, sau implicarea armată în problemele interbelice, America în-seamnă mai ales oameni obişnuiţi, localnici sau emigranţi, cu un spirit civic elevat, muncitori, inteligenţi, punctuali, cu respectul de sine şi de ceilalţi, familişti devotaţi, părinţi preocupaţi de educarea şi creşterea exemplară a copiilor, conştienţi că numai prin corectitudine şi destoinicie se păs-trează locul de muncă destul de greu obţinut şi aici ca în întreaga lume zdruncinată de criză. Locuim într-un oraş de munte, ca majoritatea celor de la poalele Munţilor Stân-coşi, la o altitudine de aproximativ 1800 m, cu case coche-te, curţi şi străzi îngrijite, liliac alb, grena, mov, arbuşti înflo-riţi ornamentali printre brazi, flori multicolore, gazon verde crud mirosind a fân proaspăt cosit, păsări ciripind, iepuri şi veveriţe zbenguindu-se pe aleile parcurilor sau în curţi, une-ori vezi lame şi căprioare pe stradă iar şoferii le urmăresc şi le ocolesc cu atenţie. În weekend, copiii se joacă, aleargă pe role supravegheaţi şi susţinuţi de părinţi, vecinii se salută amical, schimbă simple impresii. Un oraş ca atâtea în jurul Denverului, o adevărată oază de linişte.

Oamenii veniţi de pretutindeni, de naţii diverse, îşi dau în-tâlnire cu ei înşişi, cu prietenii, dar mai ales cu Dumnezeu,

în biserici. Aici suntem cu toţii egali: medici, profesori, ţă-rani, scriitori, preoţi, muncitori, grădinari, arhitecţi sau zidari ne dăm mâna frăţeşte şi împărţim aceeaşi pâine, dar nu ori-care ci una care este binecuvântată, sfinţită. Am participat cu emoţionantă stare spirituală, la botezul unuia din nepoţi, în credinţa noastră ortodoxă, preotul bisericii fiind chiar un român stabilit de mulţi ani în USA, cu familia. Căldura vor-belor din predică şi din conversaţie nu dezminte nici acum ospitalitatea şi marea prietenie plină de afinitate a româ-nilor. Bulgari, americani, români ne adunăm în jurul omu-lui ales de Dumnezeu să ne aducă aminte de cele sfinte, propovăduind bunătatea, înţelegerea, generozitatea faţă de aproapele nostru aflat în suferinţă sau impas. O festivă adu-nare a întrunit peste 150 de persoane care au participat la strângerea de fonduri pentru copii defavorizaţi, orfani care sunt asistaţi de o fundaţie a unei biserici din ţară şi unde, ca şi aici există un preot cu suflet binecuvântat de Dumnezeu, cu grijă de copiii sărmani şi pentru care adevărata credinţă se simte şi se materializează.

M-am întrebat atunci, de ce nu fac acelaşi lucru, bogaţii din România? Poate în felul acesta ar mai putea fi iertaţi, de păcatele nesimţirii înavuţirii prin vicleşug şi demagogie. Şi mai meritoriu este faptul, că aceşti oameni care s-au adu-nat ca să ajute, nu sunt bogătaşi sunt şi catolici americani dar în primul rând sunt români şi bulgari ortodocşi, care au suferit privaţiuni, au muncit cu dăruire şi pricepere până s-au aşezat la o casă a lor, dar din ceea ce au, dăruiesc cu suflet, mulţumind lui Dumnezeu, că la rândul lor au găsit calea prin care să-şi câştige o existenţă demnă, cu speranţa că efortul nu le-a fost zadarnic.

După slujbă, în jurul meselor, la o cafea, un dulce sau o gustare, cu amabilitate preotul ne prezintă membrilor bise-ricii. Clădirea propriu zisă este încă în construcţie şi multe se fac încă din donaţii şi prin voluntariat. Fusese instalat un leagăn pentru copii, există cenaclu literar şi lecţii de preda-re a limbii române şi engleze pentru copii. Meritorie iniţiati-vă, normal că motorul tuturor acţiunilor este însuşi preotul ajutat de consiliul bisericesc. Am observat toate acestea cu deosebită satisfacţie şi sunt mândră că sunt româncă şi că mulţi dintre concetăţenii mei, aici pe alt continent, la mii de km distanţă de ţară, ne reprezintă cu succes inteligenţa, generozitatea şi spiritualitatea naţiei. Păcat, că ţara noas-tră datorită politicii şi privaţiunilor sociale şi-a alungat atâţia tineri foarte bine pregătiţi în atâtea domenii, pe tărâmuri străine, făurind pentru alţii o lume aşa cum au visat s-o gă-sească în propria vatră strămoşească, iar noi, bunicii dintre continente suntem nevoiţi să-i urmăm sau să le ducem do-rul, încă legaţi de casă şi de ceilalţi dragi nouă rămaşi acolo. Doresc sincer, succes noului guvern şi sper ca schimbarea aceasta să aducă un nou impuls plin de speranţă în dome-niul investiţiilor, al creării locurilor de muncă şi dorinţa mo-tivată a copiilor noştri de a se reîntoarce să-şi reclădească viaţa pe glia strămoşească, şi să-şi recâştige încrederea în viitor şi în redobândirea deplină a demnităţii, prin recunoaş-terea adevăratei valori. Bunici intre continente, au fost şi vor mai fi în lumea aceasta atât de agitată. Mă aflu printre ei cu aceleaşi sentimente, idealuri, satisfacţii şi dureri. Impor-tantă este sănătatea noastră, a copiilor şi nepoţilor noştri, armonia, înţelegerea, credinţa şi speranţa într-un viitor mai bun. America nu este doar „Tărâmul tuturor posibilităţilor”, este lumea în care trebuie să dovedeşti că ai ce căuta, că eşti demn să trăieşti civilizat, să-ţi vezi visele realizate, dar numai prin inteligenţă, înţelepciune, disciplină şi muncă asi-duă. Nimic nu se obţine uşor, dar dacă nu îţi asumi riscul, nu ai iniţiativă şi nu ai credinţa învingătorului, medalia nu-ţi vine plocon de la sine!

Bunici între continente

SUPRAVIEŢUITOR CREŞTIN(ieşit beteag din închisorile comuniste)

VÂNT vs. CUVÂNT (epic şi liric)Motto: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător” Evrei 4,12

Nuc bătrân cu vârf uscatNu ştii: ceasul s-a stricat,Ori – ne-ntors – de mult a stat?………………………………..

Caraliul pus pe harţăTe-a lovit cu barda-n scoarţă.(Seva neurcând mai sus,Ai simţit că eşti răpus…)…Şi din tinereasca chicăHai-hui, timpu-ncet dumică,Dar lăuntricul VezuvTe-a făcut profet pleşuv:

Toamna, de culori flămând,Porţi Apocalipsa-n gând……Măcar mobilă de-ai fi,Trunchi uscat ai străluci!...

***

…Totuşi, chiar lucrat intars,Încă mai tresari ca ars,Numai că – spre rezidire –Dumnezeu ţi-a dat de ştire.

@ PETREA CIUPITU

Că ai vânt în faţă, că ai vânt din spateNu-i acelaşi lucru când îl simţi cum bate:Unul te înfruntă, celălalt te-ajută,Praful tot stârnindu-l, nasul îţi strănută.

Te bat cu cuvântul bunii tăi părinţiCa să ai, ca omul, parte de bun simţ;Ţinerea de minte este necesară,Căci, nescrisă, vorba în vânt zboară.

Vânt ca şi cuvântul mişcătoare sunt –Limba românească le-arată lucrând: Glas ceresc zefirul-vânticel te-ncântă,Vorba mamei dulce totuşi te frământă.

@ PETREA CIUPITU

pagina 23

Anul XI ● Nr. 385 ● iulie 2012 Accesează www.impactdb.ro

L.K. şi pagina eiHanul zburător

O comedie spumoasă despre o Prohibiţie avant-la-lettre, situată în Anglia la începutul anilor 1900...cu mult înainte de instaurarea Prohibiţiei în Statele Unite: G. K. Chesterton surprinde întotdeauna prin subiecte inedite, care ne frapează prin modernitatea şi vizio-narismul lor.

Personajul principal, Patrick Dalroy, un ir-landez de o statură impresionantă, uşor de recunoscut după impresionantul său păr roşu, se întoarce în Anglia după ce luptă împotriva turcilor ca auto-declaratul rege al Itacăi. Mergând să-şi viziteze vechiul prieten, cârciumarul Humphrey Pump, dă nas în nas cu lordul Ivywood şi acoliţii acestuia, veniţi să închidă hanul. Printr-o manevră excentrică, Dalroy şi Pump reu-şesc să scape cu un butoiaş de rom, o roată de caşcaval şi firma hanului. Astfel începe lunga lor aventură prin întreaga Anglie, profitând de o lacună a legii care menţionează că oriunde există o firmă de han se poate vinde alcool. Dalroy înfi-ge firma în pământ în cele mai absurde locuri, creând confuzie şi scandal, fapt care culminează printr-un mare marş revoluţionar împotriva lordului Ivywood, creatorul legii.

Romanul este populat de o multitudine de personaje care de care mai excentrice, din-tre care se remarcă în special Profetul Lunii, un turc care la început un lunatic ce îşi ţine predica pe o plajă ajunge o personalitate în vogă, propovăduindu-şi ideile despre faptul că la origini Anglia a fost o ţară islamică şi că trebuie să se reîntoarcă la această cale. Mania orientului care cuprinde întreaga ţară este parodiată în fel şi chip, de la lordul Ivywood care îşi decorează o parte din casă ca un serai, pâna la ideea de a uni creşti-nismul cu islamismul şi crucea cu semiluna.

D a l r o y se întreabă sec dacă noul semn se va numi ”cremilună”. Cartea este condimentată cu discuţii despre vegetaria-nism, ciudăţenia picturii abstracte şi pro-tecţia animalelor... teme foarte discutate de altfel şi astăzi.

Acesta este motivul pentru care Chester-ton nu pare un scriitor din timpurile sale, scriind despre contemporanii săi, ci un scriitor din timpurile noastre care alege să scrie fantezii istorice. Stilul său unic face ca lectura cărţlor sale să fie uşoară, relaxan-tă, apropiată cititorului modern şi mai ales amuzantă.

O metodă periculoasăApărut în 2011 în regia lui David Cro-

nenberg, filmul are ca subiect relaţia din-tre Carl Jung (Michael Fassbender) şi

Sigmund Freud (Viggo Mortensen) în contex-tul începuturilor psihanalizei. Tema secun-dară a acestuia este relaţia furtunoasă a lui Jung cu Sabina Spielrein (Keira Knightley), una din fostele sale paciente.

Subiectul este dur, iar personajele sunt expuse în totalitatea personalităţilor lor, ori-cât de revoltătoare sau teribile ar fi secre-tele acestora. Este exagerat pe alocuri, dar intenţia de a transmite ceva despre fiinţa umană este clară.

Deşi Freud este părintele psihanalizei, Jung reuşeşte să o facă mai accesibilă şi să o apropie mai mult de oameni. Aşa cum afirmă şi în film, Jung vrea ca pacientul să pornească într-o călătorie prin sine pentru a deveni persoana care a vrut să fie întot-deauna, în timp ce Freud se mărgineşte să îi arate pacientului cine este cu adevărat şi să-l determine să se accepte.

Nu e neapărat un film extraordinar, dar ac-torii se desfăşoară la un nivel ridicat, iar de-corurile şi costumele încântă privirea şi vor fi probabil apreciate de pasionaţii de filme de gen.

Cocktailuricu ceai

Dacă aveţi musafiri sau pur şi simplu doriţi să vă relaxaţi într-o zi călduroasă, pu-teţi să vă preparaţi acasă ice-tea, în loc să îl cumpăraţi de la magazin. Este simplu de făcut şi nu costă mult. Pentru reţeta clasi-că, aveţi nevoie de pliculeţe (sau frunze) de ceai verde, lămâi şi gheaţă. Preparaţi ceaiul verde (1 pliculeţ la 2 pahare de apă, infuza-re 5 minute) şi lăsaţi-l să se răcească până ajunge la temperatura camerei (ca să se răcească mai repede este de preferat să-l transferaţi în alt recipient decât cel care a fost pe foc). Adăugaţi felii şi suc de lămâie

şi îndulciţi după gust cu zahăr sau miere. Înainte de a-l servi, adăugaţi cuburile de gheaţă. Păstraţi-l în frigider. Această reţetă se poate realiza şi cu ceai negru.

Pentru o reţetă cu ceai negru puţin mai sofisticată, aveţi nevoie de pliculeţe (sau frunze) de ceai negru, lapte, coniac şi friş-că. Preparaţi ceaiul negru şi lăsaţi-l să se răcească. Începeţi prin a turna lichiorul într-un pahar înalt (1/5 din înălţimea paharu-lui), apoi completaţi cu ceaiul şi laptele (3-4 linguri de lapte rece sau 2 doze de lapte condensat).. Îndulciţi după gust, apoi adă-

ugaţi cuburi de gheaţă şi deasupra frişcă. Puteţi adăuga şi o cupă de îngheţată, pre-ferabil de vanilie. Puteţi folosi orice fel de lichior, atâta timp cât este dulce şi nu are o aromă care să nu se potrivească ceaiului. Pentru cei care nu preferă neapărat băutu-rile dulci, se poate adăuga chiar şi whiskey. Cu cocktailurile din ceai negru se potrivesc prăjituri mai dulci, cum ar fi amandinele sau alte prăjituri cu ciocolată, iar cu ceaiul ver-de se potrivesc prăjituri mai uşoare, cum ar fi cele cu frişcă sau cu fructe.

Poftă bună!

OCTAVIAN MIHALCEA,EPICRIZA, ED. SEMNE, BUCUREŞTI, 2011O poezie atipică, nu lipsită de semni-

ficaţii, de căutări, formule şi de frondă sintactică scrie Octavian Mihalcea în - Epicriza - lui străbătută de o melan-colie nostalgică şi punctată în subsidi-ar de o ironia ontică. În singurătatea fiinţei receptată când ludic, când epic, cu deplină gravitate, inovaţia lexicală apare interioară verbului într-un - siaj - dialectic de nuanţe cu motivaţie ex-presivă.

Aşadar, construcţia lirică pe cât de eterogenă, pe atât de echilibrată stilistic.

Ea conţine sub forma unor potente orfice şi - ceva - divin care nu este pe deplin divin fiindcă pare doar ficţional.

Fără a renunţa la severitate, volumul acesta este îndeajuns de rodnic în sa-tisfacţii estetice şi localizat acolo unde rarefierea este direct proporţională cu înălţimea. „înmărmurită pe trunchiuri baroce, paloarea aruncă amurgul/- este tinereţi incandescente./Deşi au dispărut umbrele/curbe, linia transpa-rentă uneşte substanţele, /segmente mângâiate./Materia îngheţată pică în-semnat,/continuă sensul,/viitorul po-sibil./Soarele a dispărut./Ne închinăm inimilor de gheaţă, căzând./Arată-mi noaptea prin noapte!/Pumnul strânge uniform, într-o ruină verde”(Ruină ver-de).

@ VICTOR STEROM

MIHAI ANTONESCUÎNGERUL PISICII NEGRE, ED. DELIANA, BUCUREŞTI , 2007Motivele epice, înnoirea procedeelor nara-

tive capătă un aspect nu doar programatic, ci şi polemic. Dar naraţiunea nu se desfăşoa-ră liniar, nu se prelungeşte la infinit în acelaşi flux epic.

Mihai Antonescu foloseşte fragmente-le într-o formă circulară, specifică mai ales construcţiilor alegorice într-o lume închisă în cerc din care nu există nicio ieşire. Este romanul parabolă unde personajele sunt pu-ţine şi tocmai de aceea uşor de urmărit, de memorat, acţionând în interiorul văzut cen-tripet, dar cu multă risipă de energie.

Mişcarea psihologică se realizează prin stări deloc banale sau schematice, toate mo-

mentele care se angajează ca gesturi, traduc în viaţă o formulă de imagine semnificativă şi definitorie. Nu-i deloc simplă de spus ce anu-me este acest roman: de dragoste, de ură, poliţist, biografic, psihologic, dar ştiu că efor-tul analitic, oricât de atent şi de pătrunzător, nu-i poate evidenţia toate faţetele, rămâne în subsidiar mereu ceva inanalizabil în materia lui semantică. Substanţa epică a romanului îşi găseşte rădăcinile înfipte adânc într-o re-alitate mărturisită şi asumată deopotrivă. Operând cu elemente strict reale, firul epic este structurat pe un fond plin de neprevăzut şi dinamism.

@ VICTOR STEROM

MIHAI PASCARUCUŢITUL DE VÂNĂTOARE, ED. EIKON, CLUJ-NAPOCA, 2011

PE UMBRA VERDE A LOGOSULUI

Scriitorul Mihai Pascaru nu inventează aproape nimic, ba dimpotrivă, pare că îşi povesteş-te chiar viaţa lui alături de semeni, deci este, dacă nu greşesc - o automărturisire. Oricum, ficţiune nu este sigur, ci descrie aşa cum a fost, cu nostalgie, cu umor şi cu înţelegerea de acum.

Replica e lapidară ca o explozie şi circulă spontan prin memoria fiecăruia, cu acea po-tenţă de a le contura mai precis temperamentul. Subconştientul lor pare a fi un labirint în care se deschid căile spre adevăr şi speranţă. Sunt consemnate întâmplări şi situaţii reale, verosimile care ne invită şi ne solicită sa le acceptăm ca atare. Nu planează niciun mister asupra biografiilor acestora.

De fapt, personajele - fie pozitive, fie negative - caută să se elibereze ca dintre nişte hăţi-şuri vizibile şi invizibile, împovăraţi ca de o vină, şi, reuşind acest lucru numai cu preţul unor mari şi inevitabile sacrificii. Totul este aici atât de veridic încât îl pune pe lector în situaţia de a se implica şi a vedea derulându-se în jurul lui - VIAŢA - cu luminile şi cu umbrele ei impla-cabile. Şi totuşi, „eroii” se înfruntă - satiric şi retoric uneori - cu speranţa de a trăi împreună, de a primi creator şi rodnic înţelesurile existenţei.

@ VICTOR STEROM

Alcătuirea obsedantă a unui stil ce se vrea să fixeze atenţia, şi acest lucru nu-i de-loc puţin la un creator de poezie, în semn de cod gestual, îl face pe Vali Niţu un poet al interiorităţii prozodiei cuvântului.

Şi aici, în această carte, poetul obiectuali-zează orice subiect. Anatomia şi fizionomia sunt transfigurate şi ritualizate şi trec din-colo de pragurile unui inevitabil manierism. Ca un romantic, trăitor într-un timp crezut de sufletul său propice creaţiei, Vali Niţu pleacă cu semenii săi în căutarea drumu-lui propriu printre sugestiile cu putere de a crea lumea din preaplinul trăirilor sale inte-rioare. Starea poetică din acest - Ciclu (al)eu-lui e filtrată printr-o viziune modernistă

care valorifică atât lecturile serioase ale poetului Vali Niţu, cât şi contactul direct cu - mişcarea - literară contemporană. Nu de puţine ori, poetul ridică sentimentul in-trinsec de cunoaştere la proporţii inefabile prin tensiuni persuasive, cultivând emoţia reflexivă.

„un penel/după formă şi culoare/uneori nu poate spune nimic/din punct de vedere al exteriorului/alteori în mâna unui artist înzestrat/de Divinitate/cu talentul în pro-pria-i tolbă/are atâtea de spus/încât to-muri de hârtie sunt aşezate/între coperţile vieţii goale/pline de iubire/fără timp/pier-dut”. (jocul gândirii).

@ VICTOR STEROM

Despre cărţile acestui important poet con-temporan care este Victor Sterom, am avut prilejul să mă pronunţ în mai multe rânduri, întotdeauna cu plăcerea şi bucuria cititorului dedulcit la poezia POEZIE. Fire prietenoasă, deschisă, poetul se remarcă în pleiada co-legilor lui prin discreţie şi aerul uşor bonom, vădind un spirit profund implicat în actul de creaţie. La Victor Sterom, poezia e rugăciu-ne de zi şi de noapte. E îngenunchere a si-nelui meditativ în zidirea cuvântului. Toate cărţile de până acum ale acestui important poet, cum spuneam, sunt mărturii ale unui spirit ales de cer să deschidă pentru sine şi pentru ceilalţi cele douăsprezece uşi secrete ale universului, invitându-şi cititorii în altcum de lumi, unde imaginarul încheagă altfel de realităţi capabile să schimbe văzul şi duhul fiinţei. Victor Sterom e unic prin expresie şi trăire, prin incandescenţa metaforei, pariul lui dintotdeauna: „dacă mă chemi/amurgul va fi mai gânditor/abisul mai aproape./părerea că pleci/o ţin în braţe/ca pe-o umbră de lună o/stăteam inaparent singur/priveam gângăniile apei/cum devin sângele meu./păros ca fumul pădurilor/norul mă plimbă de colo-colo/co-lina îmi deschide teama. după ceea ce văd/nici pasărea nu mai zboară/aripa e-o groapă comună.” (după ceea ce văd).

Volumul de versuri DESTINUL UMBREI apă-rut la Editura Amanda Edit în anul 2012, ne relevă un creator în veşnică transformare, un excelent adăugitor de valoare la propria-i operă, aproape niciodată acelaşi, întotdeauna surprinzător prin adâncimea cugetării şi prin forţa proiecţiei vizuale: „arborând un gest spre cer/mă umpleam de tine doamne/şi de inima astrului trist./un mugur de ger/cum o pată de sânge/eram în eroare./se înserase lucrarea/mâinii celui de sus/prelins în altă ninsoare/noaptea m-a prins târziu/în iarba unui gras ci-mitir/cu timpul plin de murmure. aud semnul lucitor şi infinit/cum suie în pulberi stelare/aud păianjenii ţesând detalii.” (aud somnul lucitor şi infinit). DESTINUL UMBREI se vrea memoria în mers a timpului dat, când fiinţa se întruchipează în logos, să lase mărturie şi pil-dă trecerii prin lacrimă şi surâs. Prin suferinţă si izbândă: „valurile curg din mâna mea/către lumi diferite - /lumini în jucăriile degetelor./umbre de îngeri/care mă strigă şi mă caută/dinspre viaţă spre moarte./aud însă civilizaţii arhaice - /ceruri topite/în marmora întâmplă-rilor./aud totuşi apropierea ceţii/înnoptând ţărmurile/în dulcea absenţă, nici nu simt că sunt singur/nici nu îmi dau seama/cum trec

veacurile.” (nici nu simt că sunt singur). În-apoia fiecărui verb, încolţeşte o certitudine, înapoia fiecărei idei, aşteaptă trupul umed al cuvintelor sub mantaua de vreme bună sau rea a strigătului hărăzit întocmirii în poem: „să pot descifra tăcerea/trăiesc întunericul/din fiecare secundă/fiecare verb fiindu-mi/o unică poartă/înspre miracol./semnul iubirii/că sunt un fluture/în jocul flăcării de la căr-bune./pe fiecare silabă am lăsat/un munte de aşteptări/o apă a durerii, cunosc până în inimă poemul/care singur va dura/mai mult decât un imperiu.” (cunosc până în inimă poemul). Una peste alta, DESTINUL UMBREI vine să depună mărturie că poetul Victor Sterom va fi în memoria colectivă atâta cât poezia lui, va să fie trăire si expresie de înal-tă ţinută pe umbra verde a logosului: „nu ştiu să pierd/deşi pierzând m-adaug/celui rămas în umbră./şi-n patima ţărânii/se împresoară/precum un pumn de pleavă./când mâna îl tra-ge spre prundul/doldora de stele negre/câte sunt durându-l./pe când eu vin dintre lucruri/care le sărută doar orbii/şi-ascult cimitirele, cum se înalţă iarba/secundă cu secundă/şi-ngraşe nopţile veşnice. (cum se înalţă iarba).

@ MIHAI ANTONESCU

VALI NIŢUCICLUL EU-LUI, EDITURA SINGUR, TÂRGOVIŞTE – 2012

Preţ 2 lei

Destinul umbrei, Editura Amanda Edit, 2012Victor Sterom

24 CMYK