Cuprins:

1. Descriere.

1.1.Istoric.

1.2.Sursa.

1.3.Componenţa anvelopei.

1.4.Incadrarea de cod.

1.5.Cantitaţi.

2. Legislaţia Naţionala de incadrare a deşeului.

3. Legislaţia europeană.

3.1.Paralelism intre legislaţia europeana şi cea naţionala.

4.Tehnologii de colectare, transport, procesare.

4.1.Modalităţi de colectare-sortare-depozitare-transport.

4.1.1.Colectare.

4.1.2.Sortare.

4.1.3.Depozitare.

4.1.4.Transport.

4.2.Tehnici de valorificare materială a anvelopelor uzate.

4.3.Tehnici de valorificare sub forma de granule şi pudreţe.

4.4.Tehnici de valorificare energetică a anvelopelor uzate.

4.5.Utilizarea anvelopelor ca sursă de energie termică la fabricarea

cimentului.

Bibliografie.

3

1. Descriere.

Anvelopa - invelis protector din cauciuc al camerei cu aer a unei roți de

vehicul.

1.1 Istoric.

Prima anvelopa pneumatică a fost facută de John Boyd Dunlop, un scoţian, în

1887, pentru bicicleta fiului său. Aceasta a fost facuta in scopul de a preveni durerile de

cap, ale băiatului în timpul echitatiilor pe drumuri accidentate(brevetul Dunlop a fost

ulterior anulat din cauza inventiei mai timpurii a compatriotului Robert William Thomson).

Dunlop a rămas insă creditat pentru realizarea de cauciuc care putea să reziste uzurii si

de a-si pastra calitatile, având astfel capacitatea de a fi o anvelopă.

1.2 Sursa.

Companiile de anvelope si-au început activitatea la începutul secolului 20, iar

aceasta a crescut în paralel cu industria auto. Astăzi, peste 1 miliard de anvelope sunt

produse anual, în peste 400 de fabrici de anvelope, cu trei producatori de top care

acopera o pondere de 60% din piaţa mondială

Sursa principala a anvelopelor uzate este industria auto, implicit autoturismele

care folosesc anvelopele ca suport de rulare .

1.3 Componenta anvelopelor.

Anvelopele pneumatice sunt fabricate din material elastomer flexibil, cauciuc,

structura acestora fiind consolidată cu materiale textile si metalice. O anvelopa este

compusa din cateva materiale al carui continut de cauciuc este cuprins intre 46% - 48%,

negru de fum 25% - 28%, otel intre 10% - 12%, ulei si agenti de vulcanizare 10% - 12% si

textile intre 3% - 6%. Un anumit tip de cauciuc este folosit in carcasa si altul in suprafata

de rulare.

Primul compus care intra pe masina de produs anvelope este cauciucul interior,

carcasa si breakerele (numite si centuri), fabricate din otel si poliester.

Urmeaza montarea talonului, doua inele formate din impletituri de sarma de otel

imbracate in bronz.

4

1.4 Incadrarea de cod.

Conform HG nr. 856/2002- M.Of. nr. 659/05.09.2002 privind evidenţa gestiunii

deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile, anvelopele uzate se încadrează la

categoria 16 deşeurile nespecificate în altă parte la subpunctul 16 01 03 anvelope

uzate.

1.5 Cantitati.

Industria anvelopelor (176,29 mil. t) este puternic dezvoltată în SUA (3,32 mil. t),

Japonia (11,7 mil t), Federaţia Rusă (18,8 mil t). În Europa de Vest se remarcă Franţa,

cu uzinele Michelin din Clement Ferrand (45 mil. bucăţi), Germania (41 mil. bucăţi),

Marea Britanie şi Italia. Se estimează că producţia anuală de anvelope va creşte cu

aproximativ 4% pe an, datorată creşterii producţiei anuale de vehicule la nivel mondial.

Anual în lume se fabrică peste176,29 mil. t de anvelope. În medie, o anvelopă

se poate folosi pentru circa 80.000-100.000 km parcurşi, în funcţie de condiţiile de

exploatare, după care trebuie înlocuită. În Franţa, anual circa 45 milioane de

anvelope , cântărind circa 420.000 tone ies din folosinţă. Lor li se mai adaugă şi cele

cu defecte de fabricaţie.

În România se estimează circa 40.000 tone/an anvelope uzate disponibile

pentru reciclare, cantitatea fiind în continuă creştere, la care se adaugă stocul

acumulat neevidenţiat şi nereciclat. În anul 2002, a existat o sursă de anvelope uzate

la nivel naţional de aprox. 60.000 tone, dispersate aleator în teritoriu, din care numai

aproximativ 7000 au fost colectate şi valorificate material sau termoenergetic.

Cantitatea de anvelope uzate existente în unele ţări din lume în anul 2007. Fig. 1.

Ţara Cantitatea de anvelope uzate[tone/an]

S.U.A. 2.000.000

Canada 860.00

Germania 600.00

Franta 362.000

Anglia 292.000

Italia 320.000

Spania 139.000

Olanda 65.000

Belgia 70.000

5

Evoluţia cantităţii de anvelope uzate colectate şi valorificate 2003-2007. Fig. 2.

Anvelope uzate colectate si valorificate

2003 2004 2005 2006 2007

Total, din care 9.995 17.118 29.221 34.518 38.543

Reciclate 3.400 4.278 4.628 5.532 5.896

Reşapate 172 191 215

Valorificate termoenergetic

2.582 12.000 17.728 22.117 27.248

2. Legislaţia Naţionala de incadrare a deşeului.

În scopul aducerii la îndeplinire a obiectivelor stabilite în Strategie de

gestionare a deşeurilor, în anul 2004 a fost elaborat Planul Naţional de Gestionare a

Deşeurilor. Conform acestui plan, precum şi pe baza Hotărârii de Guvern nr.

349/2005 privind depozitarea deşeurilor, anvelopele uzate nu trebuie eliminate prin

depozitare controlată, nici în formă originală nici mărunţită şi nu trebuie încinerate în

instalatii de incinerare a deşeurilor.

Potrivit prevederilor HG nr.170/2004, privind gestionarea anvelopelor uzate,

persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau uzate, destinate

reutilizării sunt obligate să recicleze şi/sau să valorifce termoenergetic întreaga

cantitate de anvelope uzate colectate.

Deorece producţia mondială de anvelope totalizează peste 800 milioane

anual, potenţialul pentru reciclarea milioanelor de anvelope vechi care sunt înlocuite

este în mod clar foarte important.

Opţiunile de gestionare a deşeurilor urmăresc următoarea ordine

descrescătoare a prorităţiilor:

prevenirea apariţiei prin aplicarea celor mai bune practici disponibile în

fiecare domeniu de activitate generator de deşeuri;

valorificarea prin refolosire, reciclare materială şi recuperarea

energiei;

eliminarea prin incinerare, coincinerare şi depozitare.

De asemenea, potrivit prevederilor HG nr.170/2004, privind gestionarea

anvelopelor uzate, persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau

uzate, destinate reutilizării sunt obligate să colecteze anvelope uzate, în limita

cantităţilor introduse de ele pe piaţă în anul precedent şi să reutilizeze, să

refolosească ca atare, să reşapeze, să recicleze şi /sau să valorifice termoenergetic

întreaga cantitate de anvelope uzate colectate.6

Acţiunile ce urmează a fi realizate în scopul colectării şi reciclării anvelopelor

într-un procent cât mai mare, vizează:

diminuarea riscului de poluare prin stocare temporară a anvelopelor uzate;

creşterea gradului de valorificare a anvelopelor uzate;

reducerea consumurilor de materii prime, în special a celor din surse

neregenerabile, prin utilizarea anvelopelor uzate ca materii prime secundare.

În aceste condiţii se impune realizarea de investiţii noi în instalaţii de reciclare

în scopul creşterii gradului de valorificare a acestora ca materii prime secundare,

având ca rezultat final creşterea calităţii mediului înconjurător şi dezvoltarea zonelor

în care vor fi amplasate.

În negocierile de integrare, Uniunea Europeană interzice din 2007, aruncarea

anvelopelor uzate la gropile de gunoi, iar din 2008 arderea lor în afara spaţiilor

organizate.

Aşa cum le-am descris mai sus acumulările de anvelope au dus la apariţia unor

probleme care trebuiesc rezolvate. Se apreciază că mai puţin de 7% din cele 300 de

milioane de cauciucuri uzate iau forma unor noi produse şi aproximativ 11% sunt sunt

transformate în energie electrică. Peste 77% sau 188 milioane sunt îngropate, depozitate

sau abandonate.

H.G. nr.170/2004 (MO 160/24.02.2004) privind gestionarea anvelopelor

uzate.

Ordinul MMGA nr. 243/2004 (MO 712/06.08.2004) pentru aprobarea

Normelor privind procedura si criteriile de autorizare a activitatii de gestionare a

anvelopelor uzate.

Ordinul MMGA nr. 549/2006 (MO 504/12.06.2006) pentru aprobarea

modelului formularului “Declaratie privind obligatiile la Fondul pentru Mediu’ si

instructiuni de completare si depunere a acestora.

Conform prevederilor H.G.170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate

Persoanele juridice care introduc pe piata nvelope noi si/sau anvelope uzate

destinate reutilizării sunt obligate:

a) sa colecteze anvelopele uzate, în limita cantitătilor introduse de ele pe

piată în anul precedent

b) Obligatiile prevăzute la pct. a) pot fi îndeplinite individual sau prin

transferarea responsabilitătii către persoane juridice legal constituite,

autorizate de Comisia Natională pentru Reciclarea Materialelor din cadrul

Ministerului Economiei si Comertului.

Persoanele fizice si persoanele juridice care detin anvelope uzate au obligatia

să le predea persoanelor juridice care comercializează anvelope noi si/sau anvelope

7

uzate destinate reutilizării ori persoanelor juridice autorizate să le colecteze si/sau să

le valorifice conform legislatiei în vigoare.

Persoanele juridice care comercializează anvelope noi si/sau anvelope uzate

destinate reutilizării sunt obligate :

a) să preia anvelopele uzate de acelasi tip si în aceeasi cantitate cu cele

comercializate, aduse de cumpărătorul final;

b) să asigure capacităti de depozitare corespunzătoare pentru anvelopele

uzate preluate;

c) să predea anvelopele uzate preluate, persoanelor juridice către care

acestea au transferat responsabilitatile.

Persoanele juridice care introduc pe piată anvelope noi si/sau anvelope uzate

destinate reutilizării sunt obligate să raporteze anual Ministerului Mediului si

Dezvoltarii Durabile, până la data de 15 martie, următoarele date:

a) cantitatea de anvelope introdusă pe piată în anul anterior celui pentru care

se face raportarea, conform tabelului nr. 4a) (prevăzut în anexa nr. 4 din

H.G.170/2004);

b) cantitatea de anvelope uzate colectată, predată pentru reutilizare,

refolosire ca atare, resapare, reciclare si/sau valorificare termoenergetică, în anul

precedent, conform tabelului nr. 4b) (prevăzut în anexa nr. 4 din H.G. 170/2004)

Persoanele juridice care desfăsoară una sau mai multe dintre activitătile de

colectare, resapare, reciclare si/sau valorificare termoenergetică a anvelopelor uzate

sunt obligate, sa raporteze anual datele prevăzute la lit. a) Ministerului Mediului si

Dezvoltarii Durabile, pana la data de 15 martie, conform tabelelor nr. 5a), 5b), 5c) şi

5d) (prevăzute în anexa nr. 5 H.G. 170/2004)

3. Legislaţia europeană.

Legislaţia românească privind anvelopele uzate este în concordanta cu

tratatul de aderare.

În tratatul de aderare Uniunea Europeană s-au impus statului roman

urmatoarele condiţii: interzicerea aruncarii anvelopelor uzate la gropile de gunoi;

incepând cu anul 2008 se interzice arderea anvelopelor uzate în afara spaţiilor

neorganizate este interzisă. În unele ţari din Europa, gestionarea fluxului de anvelope

uzate are state vechi. România a urmat exemplul lor si l-a adaptat condiţilor

specifice de la noi.

8

În legislaţia UE nu există o Directiva specifica care sa se refere exclusiv la

gestionarea anvelopelor uzate, care să stabileasca planurile ce trebuie urmărite de

Statele Membre si sa stabilească ţintele obligatorii minime de gestiune de realizat.

Fiecare ţara din UE şi-a creat propria legislaţie în domeniul gestionării

anvelopelor uzate sau au stabilit acorduri voluntare şi au infiinţat societaţi formate din

producatori şi importatori de anvelope care au responsabilitatea organizarii şi

desfăşurarii activitaţii de colectare şi valorificarea anvelopelor uzate.

3.1. Paralelism intre legislatia europeana si cea nationala.

Legislaţia europeană Legislaţia românească

Directiva Cadru privind deşeurile nr.75/442/EEC, amendata de Directiva nr.91/156/EEC

Directiva 2006/12/EC privind deşeurile

-Legea nr. 426/20001 (MO 411/25.07.2001) pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.78/2000 (MO 283/22.06.2000) privind regimul deşeurilor

-Hotărârea de Guvern 1470/2004 (MO 954/18.10.2004) privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestioanre a deşeurilor

-OUG 61/2006 (MO 790/19.09.20006) pentru modificarea şi completarea OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor

-Legea 27/2007 (MO 38/18.01.2007) privind aprobarea OUG 61/2006

-Hotărârea de Guvern nr.856/2002 (MO nr.659/05.09.2002) privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile inclusiv deşeurile periculoase

Directiva nr.99/31/EC privind depozitarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern nr. 349/2005 (MO 394/10.05.2005) privind depozitarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern 162/2002 (MO 164/07.03.2002.) privind depozitarea deşeurilor

-Ordinul Ministrului Apelor si Protectia Mediului nr.757/2004 (MO 848/25.11.2002) privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinit de deşeuri pentru a se regăsi pe lista specifică a unui depozit şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri 2002

-Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţia Mediului nr.757/2004(MO 86/26.01.2004) pentru aprobarea

9

Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor

-Ordinul MMGA nr.1274/2005 (MO nr.1180/28.12.2005) privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităţilor de eliminare a deşeurilor (respectiv depozitarea şi incinerarea)

Directiva nr. 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern nr.128/2002 (MO 160/06.03.2002) privind incinerarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern nr.268/2005 (MO 322/20.04.2005) privind modificarea şi completarea H.G. 128/2002

-Ordinul MMGA nr.756/2004 (MO 86/26.01.2005 pentru aprobarea Normativului Tehnic privind incinerarea deşeurilor)

-Ordinul MMGA nr.1274/2005 (MO 1180/28.12.2005) privind emiterea avizului de mediu la incetarea activităţilor de eliminare a deşeurilor (respectiv depozitareaşi incinerarea)

Decizia nr.2000/532/CE, amendata de Decizia nr.2001/119 privind lista deşeurilor, (ce înlocuieşte Decizia nr. 94/3/CE privind lista deşeurilor periculoase)

-Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 (MO 659/05.09.2002) privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

-Hotărârea de Guvern nr 155/2003 privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se regăsi pe lista specifică unui depozit şi pe lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri

-Ordinul MMGA nr.95/2005 (MO 194/01.03.2005) privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 259/93 privind supravegherea şi controlul transportului

-Hotărârea de Guvern nr. 1357/2002 pentru stabilirea autorităţilor publice responsabile de controlul şi supravegherea importului, exportului şi tranzitului de deşeuri

-Hotărârea de Guvern 228/20.2004 (MO 189/04.03.2004) privind controlul introducerii în ţară

10

deşeurilor în, dinspre şi înspre Comunitatea Europeană, înlocuită din 15.iulie.2007 cu Regulamentul 1013/2006/CE

a deşeurilor nepericuloase, în vederea importului, perfecţionării activităţii de tranzitului

-Hotărârea de Guvern 514/2005 (MO 505/14.06.2004) pentru completarea anexei nr.1 la HG nr. 228/2004 privind controlul introducerii în ţară a deşeurilor nepericuloase, în vederea importului, perfecţionării active şi a tranzitului

-Ordinul MAPMA nr. 344/2004 pentru aprobarea procedurii de reglementare şi controlul transportului deşeurilor pe teritoriul României

4.Tehnologii de colectare, transport, procesare.

4.1. Modalităţi de colectare-sortare-depozitare-transport.

4.1.1. Colectare.

Acţiunile ce urmează a fi realizate în scopul colectării şi reciclării anvelopelor

într-un procent cât mai mare, vizează:

diminuarea riscului de poluare prin stocarea temporară a anvelopelor uzate;

creşterea gradului de valorificare a anvelopelor uzate;

reducerea consumurilor de materii prime, în special a celor din surse

neregenerabile, prin utilizarea anvelopelor uzate ca materii prime secundare.

Activitatea de colectare şi valorificare a anvelopelor uzate nu este nouă în

România. Noutatea în acest domeniu o constituie reglementarea activităţii prin

Hotărârea de Guvern nr. 170/2004, prin care s-au stabilit atât factorii responsabili,

condiţiile în care se poate desfăşura o astfel de activitate, cât şi măsurile

administrative ce se vor lua împotriva celor care nu respectă prevederile actului

normativ.

Colectarea anvelopelor uzate atât de la persoane juridice cât şi de la

persoane fizice se poate realiza prin mai multe moduri. Persoanele fizice pot preda

anvelopele uzate la service auto, REMAT, comercianţi sau persoane juridice care se

ocupă cu colectarea acestora .

Folosită corespunzător, aceasta poate deveni o sursă de materie primă

secundară şi de energie. Dar, pentru a atinge această calitate este nevoie de

11

infrastructură: unităţi de reciclare, investiţii în filtre electrostatice pentru ardere în

condiţiile respectării Legii Mediului, flux tehnologic pentru produsele obţinute din

tocarea sau măcinarea anvelopei (piese turnate, roţi pentru cărucioare, pavele,

covoare, mochete, articole de uz casnic, tălpi de pantofi etc.) şi, nu în ultimul rând,

interesul consumatorilor pentru astfel de, produse. Sistemul de management al

activităţii de colectare şi valorificare trebuie să fie o soluţie viabilă, menită să elimine

inconvenientele administrative şi financiare generate de organizarea acestei activităţi

pe cont propriu de către agenţii comerciali. De exemplu cantitatea de anvelope

colectată şi valorificată de ECO ANVELOPE este de aproximativ 3.000 tone,

reprezentând un procentaj de colectare de 21 % din sarcina anuală.

Conform HG nr.170/2004:

Persoanele fizice şi persoanele juridice care deţin anvelope uzate au

următoarele obligaţii:

să nu le abandoneze pe sol, prin îngropare, în apele de suprafaţă şi ale

mării teritoriale;

să nu le incinereze decât în condiţiile prevăzute HG nr. 128/2002 privind

incinerarea deşeurilor;

să le predea persoanelor juridice care comercializează anvelope noi şi/sau

uzate destinate reutilizării ori persoanelor juridice autorizate să le colecteze

şi/sau să le valorifice conform legislaţiei în vigoare.

Persoanele juridice care comercializează anvelope noi şi/sau anvelope

uzate destinate reutilizării sunt obligate:

să preia anvelopele uzate de acelaşi tip şi în acelaşi cantitate cu cele

comercializate, aduse de cumpărătorul final;

să asigure capacităţi de depozitare corespunzătoare pentru anvelopele

uzate preluate;

să predea anvelopele uzate preluate persoanelor juridice care introduc pe

piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării ori persoanelor

juridice către care acestea au transferat obligaţiile.

Situaţia proiectelor în curs de finanţare din Fondul pentru Mediu, proiecte

vizând colecatrea şi reciclarea anvelopelor uzate sunt în valoare de 3.742.560 lei.

12

Fig. 3.

4.1.2 Sortare.

Operaţia premergătoare extragerii cordului metalic de talon este sortarea

anvelopelor. Pentru a realiza un proces de reciclare şi valorificare eficient a

anvelopelor uzate este necesar ca sortarea la sursă să se facă după două criterii de

bază:

-criteriu dimensional al anvelopei

-criteriu de structură al anvelopei

Sortarea iniţială după criteriul dimensional a anvelopelor se poate face în

funcţie de notaţiile imprimate de producător, aflate pe părţile laterale ale carcasei

anvelopei.

13

Este un spaţiu autorizat unde se realizează regruparea anvelopelor, sortarea

lor în AUR. (anvelope uzate reutilizabile) şi în AUNR (anvelope uzate nereutilizabile)

precum şi încărcarea în vederea expedierii către valorificatori (figura 2.7.).

Fig. 4. Sortarea anvelopelor.

Etapa primară de tratare a anvelopelor este spălarea lor. După aceea

urmează extragerea materialului feros din anvelopă. Anvelopa poate fi tratată şi cu

lianţi în funcţie de utilizarea acesteia.

4.1.3. Depozitare.

Anvelopele uzate sunt depozitate stivuite în boxe dotate cu pardoseală

betonată.

4.1.4. Transport.

Transportul anvelopelor uzate de la depozite la firmele de reciclare-

valorificare se poate realiza prin transport rutier, feratic sau naval. Cel mai des e

utilizat transportul rutier, cu autospeciale.

Deoarece de la majoritatea depozitelor aceste anvelope se transportă întregi,

ele ocupând un spaţiu mare, ştiind că din suprafaţa ocupată 83% este aer şi doar

17% este anvelopă, astfel apar cheltuieli ridicate la transportul acestora (se pot

încărca puţine) aşa că aproximativ 50% din cheltuielile de reciclare-valorificare a

anvelopelor uzate reprezintă trasnportul.

14

Fig. 5. Shredder mobil.

Datorită acestui fapt se recomandă preprocesarea la sursă de depozitare,

care include două etape şi anume:

extragerea cordului de metal

decuparea pe ecuator (tăierea)

premăcinare (figura 2.8.)

Prin relalizarea acestor două etape se vor economisii substanţial cheltuieli de

transport, deoarece anvelopele uzate tăiate vor ocupa o suprafaţă mai mică.

4.2 Tehnici de valorificare materială a anvelopelor uzate.

Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi:

Anvelopă nouă–anvelopa nou-produsă, inclusiv anvelopa rezultată în urma

unui proces tehnologic de reşapare, aflată înainte de prima montare după

reşapare, în termen de garanţie, neexploatată.

Anvelopă uzată-orice anvelopă, pe care deţinătorul, în urma utilizării, are

intenţia sau obligaţia de a o scoate din uz.

Anvelopă uzată destinată reutilizării-orice anvelopă uzată care are valoare

de întrebuinţare şi este destinată utilizării ca atare în activitatea de transport

rutier sau este destinată reşapării.

Anvelopă uzată destinată reşapării-orice anvelopă uzată care îndeplineşte

15

toate condiţiile tehnice necesare reşapării.

Cumpărător final-orice persoană fizică sau juridică care cumpără sau

dobândeşte anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării, în

scopul utilizării lor, şi nu al comercializării.

Introducere pe piaţă-acţiunea de a face disponibile pentru prima dată, contra

cost sau gratuit, anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării, în

vederea utilizării şidistribuirii

Refolosire ca atare

Refolosire ca atare-operaţiunea de utilizare fără reprocesare a anvelopelor

uzate nereşapabile, în scopul realizării de diguri, ţarcuri, apărătoare pentru

debarcadere, garduri de siguranţă pentru şosele, autostrăzi etc (figura 2.9.)

Anvelopele nereutilizabile întregi pot fi utilizate în construcţii de drumuri,

acoperiri de pardoseală, terenuri sportive, diguire, paravane antizgomot, protecţia

cheiurilor, drenare, rambleu pentru şosele.

Anvelopele tăiate pot fi utilizate ca un covor suport de cale ferată pentru

tramvaie în scopul reducerii vibraţiilor şi a zgomotului.

Anvelopele tocate, datorită proprietăţilor de drenare, a compresibilităţii , pot fi

utilizate la construcţia şoselelor, sau ca un substrat drenantal terenurilor sportive şi al

altor terenuri care necesită o drenare a apelor pluviale.

Schema de reutilizare a anvelopelor uzate prezentata mai sus. Fig. 6.

16

Domenii de utilizare:

După extragerea cordului metalic din talon:

-deşeu metalic debitat la L=80-100 mm pentru metalurgie

După operaţia de decupare radială:

-elemente radiale utilizabile pentru măcinarea mecanică grosieră

După operaţia de decupare pe ecuator:

-elemente circulare, cilindrice sau liniare pentru reţele hexagonale, rectangulare,

triunghiulare şi liniare utilizate la consolidarea terenurilor în pantă, digurilor, malurilor,

etc.

-covoare şi stabilimente de diferite forme (în funcţie de geometria sculei de răzuire)

utilizabile în horticultură şi amenajări, parcuri, scuaruri etc.

După operaţia de măcinare grosieră:

-fâşii şi bucăţi (cu cord metalic şi textil) de diferite forme la dimensiuni de

80x80~150x150 mm, livrabile pentru ardere, granulare sau piroliză.

Reşapare.

Reşapare-procesul tehnologic de recondiţionare prin care se reface

potenţialul de utilizare al anvelopei, constând în aplicarea unei benzi de rulare noi

pe anvelopa uzată reşapabilă sau pe o anvelopă uzată desitanată reutilizării care

îndeplineşte toate condiţiile tehnice pentru realizarea acestui proces.

Reşaparea este o modalitate sigură, eficientă şi ecologică pentru a aduce o

viaţă nouă anvelopelor uzate: partea uzată a anvelopelor este înlocuită cu o parte

nouă iar acest lucru înseamnă că anvelopa poate fi folosită din nou. Reşaparea de

calitate este alternativă pentru noi anvelope pentru vehicule comerciale, având în

vedere că oferă siguranţă, performanţe excepţionale şi o rată excelentă de beneficii

în ceea ce priveşte costul.

Procesul de vulcanizare face posibilă execuţia de anvelope de înalta calitate

care sunt foarte puternice şi rezistente la uzură şi, în termeni tehnici prin legături

încrucişate ale lanţurilor de hidrocarburi care formează cauciucul conduc la

realizarea unei reţele tridimensionale elastice. Sulfurile care rezultă din acest proces

nu pot fi îndepărtate, şi încercările de a le modifica structura prin vulcanizare s-au

dovedit dificile, costisitoare, şi mari consumatoare de energie. S-a continuat

cercetarea şi dezvoltarea, astfel încât au apărut numeroase tehnici care promit

creşterea ponderii materialului reciclabil care poate fi folosit în execuţia de noi

anvelope.

Din ce în ce mai mulţi consumatori recunosc şi ajung să aprecieze imaginea

17

pozitivă a reşapării de calitate superioară. Beneficiile reşapării constau în faptul că

sunt ecologice şi eficiente financiar! Când partea anvelopei ajunge pe şosea este

uzată, doar 20% din anvelopa este uzată. Carcasa care reprezintă aproximativ 80%

din valoarea anvelopei poate fi re-cauciucată pentru o ’’nouă viaţă a anvelopei’’.

Pentru producerea unei anvelope de automobil sunt necesari în jur de 28 de litri de

petrol brut. Pentru a reşapa o anvelopă de automobil, pe de altă parte, doar 5.5 litri

de petrol sunt suficienţi.

Reşaparea economiseşte peste 300.000 de tone de cauciuc şi 500.000 tone

de petrol brut în UE în fiecare an, anvelopele reşapate îi economisesc utilizatorului

mai mulţi bani, având în vedere că rezistă la acelaşi număr de kilometrii ca şi cele

noi, dar costă doar 45-60% din preţul unei anvelope noi. Pentru producerea unei

anvelope de camion sau autobuz se consumă circa 30-35 kg amestec de cauciuc.

Reşaparea aceleiaşi anvelope necesită numai 14 kg de cauciuc, ceea ce conduce

la economisirea unei importante cantităţi de materii prime.

reşapare la cald - este caracaterizată prin acoperirea suprafeţei de rulare şi

a flancurilor anvelopei deşapate cu amestec de cauciuc nevulcanizat.

Modelarea profilului benzii de rulare are loc într-o presă de vulcanizare la o

temperatură de 150˚C. În cadrul procesului de recondiţionare la cald, după

verificarea carcasei, banda de rulare este indepărtată prin polizare.

Cauciucul proaspăt extrudat este aplicat pe carcasa polizată. Carcasa astfel

acoperită este vulcanizată la aproximativ 155-165˚C într-o formă

corespunzătoare pentru profilul dorit. Banda de rulare capată un profil nou în

acelaşi mod în care se obţin şi pentru o anvelopă nouă.

reşapare la rece – este caracterizată prin vulcanizarea independentă de

matriţă a anvelopelor la o temperatură cuprinsă între 95-110˚C. Anvelopele

se confecţionează cu ajutorul unei benzi de rulare prevulcanizate (’’profil

nou’’) şi a unui strat de cauciuc nevulcanizat pentru perna protectoare şi

banda de rulare se realizează prin vulcanizare într-o autoclavă.

18

Fig. 7.

Fazele mai importante al tehnologiei de reşapare la rece (Fig. 6.):

-verificarea anvelopelor uzate:

inspecţia vizuală interior şi exterior la maşină de verificat;

verificarea la presiune de 8 bari;

verificarea nedistructivă cu ultrasunete cu ajutorul aparatului

TYRESCAN pentru depistarea defectelor de structură ce nu pot fi

depistate vizual.

-deşaparea anvelopelor:

îndepărtarea benzii de rulare.

-repararea defectelor:

se aplică pe carcasa deşapată o bandă de cauciuc de legătură, ce va

face legătura între carcasă şi banda de rulare nouă;

se taie banda de rulare după circumferinţa anvelopei deşapate;

se aplică banda de rulare pe anvelopa deşapată.

-vulcanizarea în autoclavă:

se introduce anvelopa într-o cameră de cauciuc şi este vidată la o

presiune de 0.5-0,8 bari;

se introduce anvelopa împreună cu acesta cămaşa în autoclavă, unde

se vulcanizează la o temperatură de aproximativ 110˚C şi o presiune de

6 bari.

-inspecţia finală:19

se face o ultimă verificare vizuală a anvelopelor reşapate, după care este

vopsită cu o vopsea pentru anvelope şi se depozitează în magazie.

Prin reşapare nu se soluţionează definitiv problema deşeurilor provenite din

anvelope dar prin valorificarea pneurilor uzate se aduce în mod clar o îmbunătăţire

în acest sector.

Este singura metodă de tratare, după care anvelopa este refolosită în scopul

iniţial. Anvelopele de camion pot fi reşapate de câteva ori înainte de a fi scoase din

uz. Posibilitatea de reşapare depinde de starea bună a carcasei anvelopei; doar 20-

25% din anvelopele de automobile şi 60-65% din cele de camioane îndeplinesc

condiţile pentru a fi reşapate.

Anvelopele reşapate sunt în general mai ieftine, dar utilizatori le consideră

ca fiind de calitate inferioară şi potenţial periculoase, nefiind recomandate pentru a

fi montate pe roţile din faţă ale autovehiculelor. Această imagine limitează piaţa de

desfacere a anvelopelor reşapate în sectorul privat.

4.3 Tehnici de valorificare sub forma de granule si pudrete.

Reciclare-orice operaţiune de valorificare materială a anvelopelor uzate,

respectiv de tăiere, mărunţire, granulare, sau alta operaţiune care determină

schimbări asupra naturii ori compoziţiei anvelopei uzate, prin procedee industriale, în

scopul obţinerii de materii prime.

Din avelopele uzate, în urma unui proces de măcinare şi cernere se pot

obţine granule de cauciuc şi pudretă. Acestea din urmă, amestecată sau nu cu

polimeri sintetici, se pot folosi la confecţionarea de obiecte turnate, ca de exemplu

roţile cărucioarelor destinate transportului de mărfuri şi a containerelor de deşeuri,

covoarele pentru acoperirea terenurilor din sălile de sport şi a spaţiilor de joacă, sunt

rezultatul reciclării anvelopelor uzate. Ele pot fi folosite în producerea pingelelor şi a

tocurilor pentru pantofi, pentru producerea de anvelope solide, pedale de bicilete,

vârfuri de bastoane şi cârje. O altă aplicaţie industrială este utilizarea pudretei şi a

granulelor în mixturile asfaltice. Această aplicaţie conduce la obţinerea unor rezultate

bune în reducerea zgomotului de rulare a automobilelor, în reducerea riscului

derapării şi în garantarea unei durate de viaţă mai mare a şoselelor.

De asemenea, din anvelope se realizează diferite piese pentru industria auto,

cum ar fi spoilere auto, volanul flexibil, covoraşe, garnituri pentru frâne. Ca şi aplicaţii

de material reciclat, anvelopele se mai pot folosi în industria mobilei pentru realizarea

20

de braţe pentru fotolii, pentru realizarea de pervaze, bariere antifonice, semne

rutiere, materiale pentru acoperiş sau echipamente pentru camping.

Producerea de pulberi de cauciuc din anvelope uzate a dovedit în anumite

cazuri modificarea caracteristicilor vulcanizării, şi prin aceasta lărgirea gamei de

potenţiale utilizări, inclusiv compuşi pentru producerea de noi anvelope. S-au

continuat cercetările în această privinţă dar, anumiţi producători de anvelope se

împotrivesc folosirii pe scară largă a materialelor alternative nu este suficient

dezvoltată ceea ce constituie un handicap în continuarea reciclării pe scară largă.

Anvelopele prelucrate pentru reciclarea materialelor au fost în general

procesate prin granulare. Materialele granulate au diferite aplicaţii:sunt folosite pentru

acoperirea unor suprafeţe de sport, pentru realizarea unor cizme din cauciuc, pentru

obţinerea unor mortăruri sau cimenturi şi la construcţia unor drumuri.

Granularea anvelopelor se realizează fie prin măcinarea mecanică a

acestora, fie prin măcinarea criogenă. Anvelopele se răcesc în azot lichid, pentru

fragilizarea cauciucului înainte de măcinare, ceea ce conduce la reducerea

consumului de energie necesară în proces.

Particulele de cauciuc cu dimensiuni cuprinse între 0,15-2.36 mm (figura

2.11.) obţinute prin măcinarea anvelopelor uzate, se pot utiliza ca material absorbant

pentru ţiţei brut, în cazul poluării accidentale a unor terenuri. După măcinare, fazele

cauciuc şi oţel sunt separate magnetic.

4.4. Tehnici de valorificare energetică a anvelopelor uzate.

Valorificare termoenergetică-operaţiunea de utilizare a anvelopelor uzate

drept combustibil alternativ sau suplimentar, prin coincinerare în cuptoare de ciment

ori în alte instalaţii, care să asigure recuperarea valorii energetice a acestora, în

condiţii prevăzute de HG nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor.

Piroliza.

Piroliza este o metodă chimică de descompunere termică a anvelopelor

uzate, cu formare de fracţii de gazoase, hidrocarburi lichide şi reziduuri cocsificate.

În cadrul pirolizei, deşeurile organice se transformă prin intermediul

descompunerii termice sub reţinerea aerului în produse ce pot fi valorificate

energetic datorită conţinutului mare de energie, respectiv depozitate în cantităţi mult

mai reduse.

Anvelopele uzate pot fi tratate prin piroliză, un proces de descompunere prin

încălzire, care produce uleiuri şi alte substanţe, inclusiv reziduuri nereciclabile.

21

Această poate reprezenta un domeniu de activitate în viitor, dar s-a observat un

interes crescut pentru folosirea anvelopelor uzate ca şi combustibili pentru a genera

energie, datorită puterii calorice comparabile cu cea ale petrolului şi mai mari decât

cea a cărbunelui.

Volumul este redus, armăturile de oţel pot fi refolosite ca materie primă în

turnătorii, iar produsul care rămâne este steril. Emisiile de substanţe toxice pot fi

reduse la nivele foarte scăzute.

Piroliza anvelopelor a fost subiectul a numeroase studii. Este descrisă ca fiind

degradarea cauciucului, sub acţiunea căldurii, în absenţa oxigenului. Materiile

organice din anvelope (în principal cauciucul) sunt descompuse în produse cu mase

moleculare mai mici (lichide şi gazoase), compuşi anorganici (în principal oţel şi

negru de fum) rămân în reziduu şi ar putea fi reciclate.

Compoziţia produşilor depinde de condiţiile de piroliză, ca şi de compoziţia

anvelopelor folosite. Procesul are loc de obicei în condiţii de deficit de oxigen sau

într-un gaz inert la presiunea atmosferică sau redusă, în domenii de temperatură

cuprins între 300-1000°C.

În urma procesării se obţin: gaze combustibile, produse lichide combustibile,

negru de fum impurificat şi metale în următoarele cantităţi:

-gaze combustibile 0,15 t/t deşeu 750 t/an;

-produse lichide combustibile 0,4 t/t deşeu 2000 t/an;

-negru de fum impurificat 0,38 t/t deşeu 1900 t/an;

-deşeuri metalice 0,07 t/t deşeu 350 t/an.

Pentru realizarea producţiei sunt necesare următoarele utilităţi:

-energie electrică: 44,2 kw/t materie primă;

-gaze combustibile: 128 Nmc/t materie primă;

-apă potabilă, PSI şi pentru complectarea apei de răcire: 10

mc/zi.

Prelucrarea deşeurilor are la bază procesul de cracare pirolitică într-un

reactor special dimensionat, la presiunea atmosferică în condiţii anaerobe şi la

temperaturi prestabilite de peste 450 oC.

Desfăşurarea procesului tehnologic are loc în şarje cu faze continue în

proces.

Materia primă este achiziţionată şi depozitată temporar pe o platformă

betonată, după care urmează faza de mărunţire a cauciucului uzat, într-un utilaj

specializat.

22

Tocătura obţinută este încărcată în buncărul de alimentare a instalaţiei, de

unde este preluată cu ajutorul unui elevator şi a unui şnec şi trimisă într-un vas de

dozare de unde este încărcat reactorul.

După încărcarea reactorului, începe încălzirea acestuia şi odată cu aceasta

agitarea materialului.

Încălzirea mantalei reactorului se realizează cu ajutorul gazelor arse rezultate

în urma arderii în focar a fazei gazoase care rezultă din proces, optimizând eficient

astfel bilanţul energetic al procesului.

La pornirea instalaţiei se poate folosi şi combustibil lichid din producţia proprie

sau adus din afară.

Gazele arse sunt emise în atmosferă prin intermediul unui coş având o

înălţime de 15 m, care asigură o bună dispersie a poluanţilor emişi chiar în condiţii

meteorologice defavorabile acesteia.

Concentraţiile poluanţilor din emisie: NOx, SOx, CO, COV şi funingine sunt

sub limitele impuse de Ordinul MAPPM nr. 462/1993.

Este prevăzut un punct de monitorizare a gazelor arse care se emit în

atmosferă. Sunt determinate continuu şi înregistrate într-o bancă de date,

concentraţiile poluanţilor şi ale oxigenului, rezultatele putând da şi o imagine asupra

randamentului de ardere a combustibilului în focar.

Gazele fierbinţi care ies din reactor sunt trecute printr-un anumit tip de ciclon,

unde sunt reţinute particulele antrenate, printr-o separare umedă cu ajutorul fracţiei

grele produse în instalaţie. Particulele reţinute sunt returnate în reactor.

După ciclonare gazele sunt răcite în două trepte: o treaptă de răcire cu aer şi

una cu apă.

În această fază are loc o condensare parţială a vaporilor.

Fracţia gazoasă este trecută printr-un spălător, în care cu ajutorul unor soluţii

alcaline sunt reţinuţi compuşii nedoriţi.

După purificare, gazele sunt trecute printr-un separator de picături şi colectate

într-un vas tampon, după care sunt comprimate cu ajutorul unui compresor şi

depozitate într-un rezervor sub presiune.

Reglarea desfăşurării procesului tehnologic se poate realiza astfel încât

cantitatea de gaze care rezultă să nu depăşească necesarul pentru încălzirea

reactorului.

Procesul de condensare fracţionată generează următoarele fracţii lichide:

fracţia uşoară; numită combustibil pentru –65oC;

fracţia medie, un produs asemănător motorinei;

fracţia grea.

23

Fracţiile uşoară şi medie sunt colectate şi depozitate separat în vederea

valorificării. Fracţia grea se colectează într-un sistem de stocare de unde se

pompează într-un ciclon având rolul agent de spălare a gazelor, ajungând în final din

nou în reactor.

Prin modificarea unor parametri tehnologici se pot modifica caracteristicile

produselor şi raportul lor cantitativ.

În scopul eliminării degajărilor de compuşi organici volatili care pot să apară

în timpul colectării fracţiilor lichide este prevăzut un sistem prin care aceştia sunt

reintroduşi în procesul tehnologic.

Din procesul tehnologic rezultă şi negru de fum impurificat cu metale, care se

depune la fundul reactorului.

După terminarea procesului tehnologic, negrul de fum se evacuează într-un

vas de colectare. Cu ajutorul unui separator electromagnetic sunt separate din negru

de fum cea mai mare parte din fragmentele metalice rezultate din inserţia metalică a

anvelopelor, după care sunt depozitate într-un vas de colectare metale.

Procesul tehnologic este condus cu ajutorul tehnicii de calcul printr-un

calculator de proces, care elimină orice eroare umană. Prin intermediul acestuia sunt

urmăriţi şi reglaţi toţi parametri pe tot parcursul desfăşurării procesului tehnologic,

având posibilităţi de semnalizare optică şi acustică a situaţiilor de avarie .

Rezultatele investigaţiilor analitice efectuate au condus la o concretizare a

principalelor caracteristici ale produselor rezultate (tabelul 2.7.), astfel:

gaze combustibile:

-2-butan, 2metil-butan 70 %;

-propan, butan, 2, 4 - pentadiol 20 %;

-4 – heptanol, 4 – pentenă, pentan 3 %;

-2 – propenil – ciclohexan, 2 – 4 decadienă, nonadienă sub 3 %.

produse lichide combustibile: fracţia uşoară şi medie

4.5. Utilizarea anvelopelor ca sursă de energie termică la fabricarea

cimentului.

Folosirea anvelopelor uzate drept combustibil pentru cuptoare de ciment este

în creştere, datorita diferitelor proiecte de testare din Marea Britanie. Fabricile de

ciment din Europa ardeau anvelope uzate incă din anii 1970, instalaţii de acest fel

exista şi în America de Nord, Franţa, Japonia, România.

24

Folosirea anvelopelor uzate în cuptoare pentru ciment are avantajul că nu

genereaza alte deşeuri decât cele create in mod normal de procesul de producţie al

cimentului.

Puterea calorifică a cauciucului furnizează căldura necesară procesului, pe

când oţelul din construcţia anvelopei, precum şi alte reziduri de combustie sunt

încorporate in ciment, fără a compromite semnificativ calitatea cimentului.

Fabricile de ciment au folosit in mod tradiţional combustibili fosili, de exemplu,

cărbune, pentru a obţine energia necesară. În loc să se cheltuiască sume importante

pentru cărbune, ar putea percepe o taxă pentru a accepta anvelopele uzate.

Anvelopele sunt introduse in cuptor fie tăiate in felii (marunţite), fie intregi, in funcţie

de tipul cuptorului folosit.

Deşeurile de anvelope pot fi utilizate drept combustibil şi în fabricile de

celuloză şi hârtie.

25

Bibliografie :

1. Tiberiu Rusu, Violeta Popescu: Materiale polimerice şi mediul Editura

Mediamira Cluj-Napoca 2005

2. Nemeş, O., Rusu, T., Soporan, V.-Deşeuri şi tehnologii de valorificare,

Editura UTPRESS, Cluj-Napoca, 2008.

3. http://www.remat.ro/reciclare/colectare/cauciuc.htm

4. http://www.ecoanvelope.ro

5. http://en.wikipedia.org/wiki/Tire#History

6. http://www.mediu-constanta.ro/deseuri/pdf/anvelope_uzate.pdf

7. http://www.legestart.ro

26