Sprijinirea IMM - urilor din Romania prin politici si instrumente specifice Capitolul 1 Locul şi rolul IMM-urilor în economie Considerente generale privind întreprinderile mici şi mijlocii Aşa cum ne demonstrează realitatea economică (indiferent dacă abordarea problemei se face la nivel naţional, european sau mondial), existenţa întreprinderilor mici şi mijlocii este vitală pentru o dezvoltare economică armonioasă şi capătă în prezent dimensiuni din ce în ce mai importante atât în plan social, cât şi politic. Această stare de fapt explică existenţa unei preocupări continue pentru acest sector şi implicit a multiplelor încercări de a defini, de a clasifica şi de a stabili principalele caracteristici ale IMM-urilor. Se pot distinge totuşi o serie de trăsături comune ale definiţiilor date întreprinderilor mici şi mijlocii, cele mai importante fiind: Nu cuprind sectorul primar; Mărimea întreprinderii se evaluează atât prin indicatori fizici cât şi valorici. Ca indicator fizic se utilizează numărul de angajaţi, iar ca indicatori valorici s-au consacrat cifra de afaceri şi valoarea activului net, pentru a reflecta atât o măsură a potenţialului (activului net) cât şi o măsură a volumului de activitate (cifra de afaceri); Pagina 1 din 65
Transcript
Sprijinirea IMM - urilor din Romania prin politici si instrumente
specifice
Capitolul 1
Locul şi rolul IMM-urilor în economie
Considerente generale privind întreprinderile mici şi mijlocii
Aşa cum ne demonstrează realitatea economică (indiferent dacă abordarea problemei
se face la nivel naţional, european sau mondial), existenţa întreprinderilor mici şi mijlocii este
vitală pentru o dezvoltare economică armonioasă şi capătă în prezent dimensiuni din ce în ce
mai importante atât în plan social, cât şi politic. Această stare de fapt explică existenţa unei
preocupări continue pentru acest sector şi implicit a multiplelor încercări de a defini, de a
clasifica şi de a stabili principalele caracteristici ale IMM-urilor. Se pot distinge totuşi o serie
de trăsături comune ale definiţiilor date întreprinderilor mici şi mijlocii, cele mai importante
fiind:
Nu cuprind sectorul primar;
Mărimea întreprinderii se evaluează atât prin indicatori fizici cât şi valorici. Ca
indicator fizic se utilizează numărul de angajaţi, iar ca indicatori valorici s-au consacrat cifra
de afaceri şi valoarea activului net, pentru a reflecta atât o măsură a potenţialului (activului
net) cât şi o măsură a volumului de activitate (cifra de afaceri);
Se bazează pe utilizarea unui set de indicatori care, de regulă, se aplică identic în
cazul tuturor (sau majorităţii) domeniilor analizate de pe o anumită piaţă;
Includ o condiţie de independenţă a întreprinderii, pentru a elimina riscul clasificării
ca întreprinderi mici a unor subsidiare de mari întreprinderi.
Totuşi, trebuie ţinut cont de faptul că întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă o
realitate extrem de eterogenă, astfel încât găsirea unui numitor comun în definirea acestora nu
este deloc uşoară. În acest context, se impune luarea în considerare a unor aspecte, dintre care
cele mai importante se referă la faptul că1:
Definiţia nu operează o distincţie clară a aşa-numitelor activităţi de „auto-ocupare”,
caracterizate prin faptul că patronul este şi singurul angajat (se face referire la societatea cu
1 L. Tăchiciu – „Competiţia în comerţul românesc şi competitivitatea întreprinderilor mici şi mijlocii” (teză de doctorat), Bucureşti, 2003, p.216
Pagina 1 din 40
răspundere limitată cu unic asociat, firma „de familie” organizată ca societate de persoane -
în nume colectiv -, cooperativa meşteşugărească sau de consum etc.). Deşi cel mai adesea nu
corespund pe deplin cerinţelor de organizare ale unei întreprinderi moderne, (motiv pentru
care se consideră că aparţin economiei informale) aceste forme de activitate economică
constituie o sursă importantă de ocupare, în special în zonele rurale sau în cele mai puţin
dezvoltate.
Există o tendinţă a celor mai mulţi autori de a distinge în rândul întreprinderilor de
talie mică, o clasă specială de întreprinderi meşteşugăreşti sau artizanale. Tendinţă are la bază
ponderea ridicată a acestora (circa 25% în totalul populaţiei ocupate şi circa 16% din cifra de
afaceri în cadrul Uniunii Europene) şi faptul că acestea constituie de cele mai multe ori
pepiniera pentru noii întreprinzători şi pentru noile întreprinderi industriale, comerciale şi de
servicii.
Nu se face o distincţie corespunzătoare a întreprinderilor nou înfiinţate (start-up).
Acestea constituie o clasă aparte de întreprinderi, al căror comportament şi destin depind de
profilul creatorului lor şi de montajul tehnico-economic specific al înfiinţării – motiv pentru
care unele cresc rapid, dar multe dintre ele eşuează în prima perioadă a existenţei.
Nu se face o distincţie corespunzătoare între întreprinderile inovatoare şi cele
tradiţionale, deşi comportamentul şi perspectivele lor sunt foarte diferite
Se poate considera însă că în momentul de faţă numitorul comun de la care mulţi
autori pleacă în fundamentarea propriei opinii despre sectorul IMM-urilor se află în strânsă
legătură cu legislaţia în vigoare. De asemenea, se remarcă o tendinţă de adoptare a unei
definiţii comune de către grupuri de ţări, în contextul actualelor procese de integrare
regională. În cazul României, ţară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană, trebuie
avută în vedere nu numai legislaţia românească, ci şi cea europeană. Dacă în urmă cu câţiva
ani se putea spune că întreprinderile mici şi mijlocii operează în special la nivel naţional, în
prezent, acestea şi-au extins aria de acţiune (o contribuţie însemnată în acest sens având-o
dezvoltarea comerţului electronic) Astfel, IMM-urile sunt afectate din ce în ce mai mult de
legislaţia europeană privind taxele şi impozitele, concurenţa, formalităţile vamale ş.a.,
context în care devine iminentă dorinţa de armonizare a legislaţiei româneşti cu
reglementările aflate în vigoare în Uniunea Europeană.
Din data de 1 ianuarie 2005, a intrat în vigoare o nouă definiţie a IMM-urilor la nivel
european, definiţie ce a fost aplicată pentru toate măsurile Uniunii Europene de sprijinire a
IMM-urilor (inclusiv Programele Cadru de Cercetare). În acest context, Agenţia Naţională
pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii din România (ANIMMC) a iniţiat un proiect care s-a
Pagina 2 din 40
materializat în O.G. 27/20062 pentru modificarea şi completarea Legii 346/2004 privind
stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii3. Cele mai importante trei
aspecte care au fost modificate structural se referă la: criteriile de încadrare a întreprinderilor
în categoria IMM (îndeosebi din punct de vedere al criteriilor patrimoniale), nuanţarea
definirii IMM-urilor din perspectiva relaţiilor stabilite cu alţi agenţi economici şi a structurii
acţionariatului şi la modul de calcul al indicatorului „număr mediu anual de salariaţi”.
ANIMMC a arătat că introducerea noilor praguri referitoare la cifra de afaceri (majorat de la
8 la 50 de milioane euro) şi la activele totale (majorat de la 8 la 43 milioane euro) sunt
definitorii în dimensionarea schemelor de ajutor de stat, care vor fi proiectate în anul 2006, pe
diverse paliere de intervenţie şi categorii de IMM. În plus, aceste prevederi permit IMM-
urilor româneşti să aibă acces la fondurile structurale. Ridicarea plafonului maxim în ceea ce
priveşte activele totale atrage după sine şi creşterea sectorului românesc de întreprinderi mici
şi mijlocii. Nuanţarea definirii dată IMM-urilor se referă la preluarea din terminologia
legislaţiei europene a trei concepte: acela de întreprinderi autonome, întreprinderi partenere şi
întreprinderi legate.
Din punct de vedere economic, întreprinderile mici şi mijlocii au fost considerate o
lungă perioadă de timp mai puţin competitive şi eficiente decât întreprinderile mari, deşi au
existat în permanenţă în orice economie. În timp ce teoriile clasice susţineau că micile afaceri
vor îngreuna creşterea economică, noile teorii ale evoluţiei industriale (Jovanovic, 1982;
Ericson şi Pakes, 1995; Audretsch, 1995; Hopenhayn, 1992; Lambson,1991 şi Klepper,1996)
susţineau exact contrariul şi anume că IMM-urile vor stimula şi vor genera creşterea
economică4. Această teză a fost susţinută ulterior de înşăşi realitatea economică din aproape
toate statele lumii, întreprinderile mici şi mijlocii devenind motorul economiei mondiale,
datorită capacităţii lor de a reprezenta o soluţie viabilă atât pentru sfârşitul cât şi pentru
începutul de mileniu.
În prezent, statisticile din aproape toate ţările Uniunii Europene şi nu numai, relevă că
IMM-urile predomină absolut în economie, reprezentând peste 99% din totalul firmelor şi
având ponderi substanţiale în obţinerea PIB-ului şi furnizarea de locuri de muncă.5 În aceste
condiţii devine iminentă întrebarea: rolul deosebit de important al IMM-urilor în economie
2 O.G. 27/2006 - Monitorul Oficial nr.88 din 1 ianuarie 20063 Legea 346/2004 - Monitorul Oficial nr. 681 din 29 iulie 2004. Conform acesteia, IMM-urile sunt acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ criteriul numărului de salariaţi (trebuie să fie mai mic de 250 de persoane), realizează o cifră de afaceri mai mică de 8 milioane euro sau au un rezultat anual al bilanţului contabil mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro, respectiv criteriul de independenţă. Conform legii citate, sunt considerate independente întreprinderile mici şi mijlocii care nu sunt deţinute în proporţie de peste 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de către o altă întreprindere ori de mai multe întreprinderi împreună, care nu fac parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii. 4 SME′s in Europe 2003 - Observatory of European SME′s, No. 7, European Commission 5 O. Nicolescu - Carta albă a IMM-urilor din România, ANIMMC, Bucureşti, mai, 2003
Pagina 3 din 40
este dat tocmai de această dominare numerică sau, din contră, procentul foarte ridicat este un
rezultat al multiplelor funcţii economice şi sociale pe care IMM-urile le deţin? Răspunsul se
regăseşte în eforturile susţinute în prezent (la nivel naţional sau european) pentru dezvoltarea
întreprinderilor mici şi mijlocii, în politicile adoptate pentru sprijinirea acestui sector. În
prezent, întreprinderile mici şi mijlocii contribuie în mod esenţial la dezvoltare, argumentele
acestei afirmaţii fiind redate sintetic în cele ce urmează.
întreprinderile mici şi mijlocii oferă locuri de muncă pentru majoritatea populaţiei
ocupate şi, în cazul forte multor state, sunt singurele care în ultimii ani au generat noi locuri
de muncă
generează cea mai mare parte din PIB – în Europa cotribuţia IMM-urilor atingând un
nivel situat între 55% şi 95%
dovedesc flexibilitate şi adaptabilitate ridicate la cerinţele şi schimbările pieţei,
favorizate fiind de talia redusă şi de rapiditatea procesului decizional
reprezintă una dintre principalele surse de venituri la bugetul statului (prin intermediul
impozitelor şi taxelor plătite)
valorifică eficient nişele de piaţă neprofitabile pentru întreprinderile mari
sunt puternic ancorate în economiile locale prin valorificarea resurselor locale
sunt „labor-intensive” – utilizează într-o proporţie mai mare mâna de lucru ca factor
de producţie comparativ cu întreprinderile mari. Volumul şi intensitatea muncii sunt
superioare în condiţiile permanentei prezenţe a întreprinzatorului în firmă şi a unei motivări
mai intense a personalului
conduc la o mai bună distribuire a puterii economice, ceea ce are de cele mai multe
ori un impact pozitiv în planul stabilităţii politice şi sociale pe termen lung
reprezintă germenii viitoarelor firme mari, în special în domeniile noi ale economiei,
în ramurile sale de vârf bazate pe tehnică sau tehnologie performante
încurajează o serie de investiţii ce au ca sursă economiile populaţiei (familie, rude,
prieteni) sau alte fonduri care altfel ar rămâne neproductive
oferă posibilitatea împlinirii profesionale şi sociale a unei părţi apreciabile a
populaţiei, în unele cazuri stimulând şi dezvoltarea capacităţii antreprenoriale
Nu trebuie însă neglijat faptul că în cazul unora dintre aceste „puncte forte” ale
întreprinderilor de talie mică se poate vorbi şi despre reversul medaliei. Astfel, unele studii
empirice au arătat că IMM-urile distrug aproape tot atât de multe locuri de muncă pe cât
creează, în principal datorită ratei ridicate de eşec în afaceri. De asemenea, de cele mai multe
ori, întreprinderile de talie mică au acaparat forţa de muncă disponibilizată în urma
restructurării marilor firme, aşadar crearea netă de noi locuri de muncă nu atinge cote foarte
Pagina 4 din 40
ridicate. Un alt dezavantaj major al IMM-urilor constă în faptul că productivitatea acestora
este inferioară celei înregistrate în firmele mari (în special din cauza rezervelor reduse de care
dispun) – dezavantaj compensat însă de obţinerea unei rate a profitului sensibil egală şi care
urmează un trend ascendent. Un alt punct slab al IMM-urilor se referă la gradul ridicat de
dependenţă a firmei de o singură persoană – întreprinzătorul. În mod frecvent, întreprinderile
de talie mică înregistrează un nivel de tehnicizare / automatizare / informatizare mai redus
decât firmele mari. De asemenea, IMM-urile trebuie să încerce întotdeauna să se adapteze la
schimbările mediului, ele neavând puterea necesară pentru a influenţa mediul în care
activează, astfel încât acesta să fie favorabil pentru atingerea obiectivelor (intereselor) lor. De
multe ori, rata mortalităţii IMM-urilor atinge un nivel destul de ridicat (comparativ cu rata
natalităţii) ceea ce se traduce printr-o instabilitate foarte ridicată a acestui sector şi implicit,
prin ineficienţa investiţiilor pe termen lung într-o întreprindere de talie mică.
Abordarea problematicii specifice IMM nu poate fi completă dacă nu se are în vedere
întregul sistem economic naţional, în care sunt integrate cu puternice influenţe întreprinderile
mari6. Necesitatea existenţei întreprinderilor mari este evidentă în unele domenii de activitate
(industria petrolieră sau cea constructoare de maşini, spre exemplu) în care sunt necesare
retehnologizări de anvergură destul de costisitoare, studii de piaţă, producţii de masă. Tot
întreprinderile mari sunt cele care contribuie în mod decisiv la echilibrarea balanţei
comerciale şi a balanţei de plăţi externe. Ele furnizează IMM-urilor forţă de muncă,
tehnologie de vârf, know-how, sunt clienţi importanţi pentru produsele şi serviciile IMM-
urilor şi de multe ori creează o conjunctură favorabilă pentru dezvoltarea acestora.
Întreprinderile mici şi mijlocii sunt esenţiale pentru întreprinderile mari din mai multe
motive: reprezintă o categorie de clienţi şi de furnizori foarte numeroasă şi importantă (prin
valoarea ridicată a comenzilor / livrărilor cumulate); furnizează întreprinderilor mari resurse
umane bine pregătite şi absorb majoritatea şomerilor rezultaţi din restructurarea acestora.
Pentru a înţelege rolul deosebit pe care IMM-urile îl joacă în economie şi implicit necesitatea
dezvoltării acestui sector, este suficient un simplu exerciţiu de imaginaţie în care firmele mari
ar fi unicii jucători existenţi pe piaţă. Cu siguranţă, o asemenea economie nu ar fi una viabilă,
dezvoltată armonios, argumentele în acest sens fiind multiple: produsele ar fi unele de masă,
cu caracteristici standard, ceea ce ar duce implicit la dispariţia produselor unicat, aşadar şi la
apariţia unui segment de clientelă nesatisfăcut (care deşi are dimensiuni reduse, este un
segment destul de important); valorificarea ideilor inovatoare (în special ale celor care intră
în contact direct cu procesul de producţie) ar fi una mai redusă; ritmul de creştere al preţurilor
ar fi unul foarte accelerat datorită convergenţei mai multor factori (cum ar fi poziţiile de
6 C. Caţavei – Contribuţii cu privire la necesitatea şi oportunitatea creditării bancare a întreprinderilor mici şi mijlocii în Romania” – Teză de doctorat, Bucureşti, 2004, p.29
Pagina 5 din 40
oligopol ocupate, creşterea costurilor de producţie datorită inexistenţei unor furnizori
distribuiţi uniform din punct de vedere geografic). De asemenea, aglomerarea unor zone,
concomitent cu apariţia unor zone de sărăcie ar fi una iminentă; un segment foarte redus din
populaţie ar ocupa funcţii de conducere – ceea ce ar conduce la neîndeplinirea aspiraţiilor
profesionale, la scăderea motivaţiei şi, implicit, a productivităţii.
Se poate concluziona că activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii este
complementară activităţii firmelor mari, funcţionalitatea şi performanţele oricărei economii
de piaţă fiind condiţionate de existenţa firmelor de toate dimensiunile şi de conlucrarea lor
permanentă, intensă şi pe multiple planuri.
Din punct de vedere financiar, IMM-urile prezintă o serie de particularităţi (atât în
ansamblu, cât şi pe domenii de activitate): sursele de finanţare de care beneficiază cuprind
capitalurile proprii, participarea la capital, împrumuturile bancare, leasing-ul, fondurile
nerambursabile / subvenţiile. Accesul la finanţare reprezintă problema cheie cu care se
confruntă foarte multe întreprinderi de talie mică. Din punct de vedere al ofertei de finanţare
principalele dificultăţi constau în impunerea unui nivel minim de autofinanţare, experienţa
limitată a instituţiilor de finanţare, termeni şi condiţii neadecvate IMM-urilor, limitarea
accesului în sfera organizaţiilor care desfăşoară programe de finanţare. Problemele nu apar
însă numai din partea celor care oferă finanţarea, ci, în mod destul de paradoxal, şi din partea
celor care o solicită. Aceştia se confruntă cu lipsa garanţiilor, insuficienta informare, lipsa
cunoştinţelor manageriale (de multe ori corelată cu experienţa limitată sau nulă în domeniul
afacerilor), slaba prezentare a afacerii în cadrul cererii de finanţare.
În cazul IMM-urilor româneşti se observă că resursele proprii ale acţionarilor este
preferată ca modalitate de finanţare în cele mai multe cazuri (45% se finanţează numai din
resurse proprii iar autofinanţarea este soluţia principală pentru alte 26,22%). Creditele
bancare nu se află tocmai în topul preferinţelor, dovada fiind că doar o firmă din cinci
beneficiază de această formă de finanţare (faţă de 8 firme din 10 în cazul UE). Cu toate că
sunt gratis, sursele din asistenţa financiară nerambursabilă (alocaţii bugetare şi granturi ale
UE) se situează abia pe locul trei în preferinţele IMM-urilor, aproximativ 90% nu au primit
niciodată un credit nerambursabil.
Situaţia sectorului românesc de IMM-uri
Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, care a constituit în ultima perioadă pilonul
de bază al economiei statelor membre UE, a reprezentat un factor generator de progres
economic şi în cazul României. În ceea ce priveşte negocierile de aderare la UE, capitolul 16-
„Întreprinderi mici şi mijlocii” a fost închis provizoriu.7 România a acceptat acquis-ul
7 Termenul de „închis provizoriu” înseamnă că Uniunea Europeană poate reveni asupra acestui capitol la un anumit moment dacă noi reglementări legislative la nivel de Uniune sunt adoptate în intervalul de timp
Pagina 6 din 40
comunitar al capitolului cu privire la IMM în vigoare la 31 decembrie 1999 şi nu a cerut
perioade tranzitorii sau derogări referitoare la acesta. În ceea ce priveşte implementarea
acquis-ului pentru aplicarea legislaţiei corespunzătoare sunt responsabile următoarele
instituţii: Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Autoritatea Naţională
pentru Turism, Comitetul Român pentru Distribuţie (afiliat la Asociaţia Internaţională pentru
Distribuţie) şi Ministerul Industriei şi Comerţului.
Pentru a evalua corect situaţia sectorului românesc de IMM-uri este absolut necesară
corelarea acesteia cu situaţia per ansamblu a economiei româneşti, europene şi chiar
mondiale. Aşadar trebuie menţionat că prăbuşirea regimurilor comuniste (şi implicit a
sistemelor economice aferente) a declanşat o criză economică de mare amploare şi
profunzime în toate ţările Europei Centrale şi de Est, astfel încât în perioada 1989 – 1992
rezultatele economice au decăzut dramatic, iar rata şomajului, precum şi rata inflaţiei au
cunoscut o adevărată explozie. Dincolo de aspectele specifice fiecărei ţări, se poate vorbi şi
despre o serie de trăsături comune ale economiei tranziţiei, trăsături ce se regăsesc şi în cazul
României8:
instabilitate macroeconomică (a avut un impact nefavorabil asupra resurselor publice
şi private; a instaurat un climat impredictibil, favorabil afacerilor speculative în detrimentul
investiţiilor de mai mare anvergură, cu un termen mai mare de recuperare)
liberalizarea pe scară largă, prea bruscă şi prea timpurie a importurilor (a subminat
investiţiile autohtone şi străine în industrie; a avut un efect nedorit asupra balanţei comerciale
şi de plăţi externe)
persistenţa unui sector de stat foarte larg
indisciplina financiară a întreprinderilor (a condus la deteriorarea semnificativă a
mediului de afaceri)
absenţa şi fragilitatea unor instituţii ale pieţei
cadrul legislativ inadecvat economiei de piaţă
lipsa cunoştinţelor moderne de economie, management, marketing
o administraţie publică şi un sistem judiciar ineficace
lipsa educaţiei antreprenoriale
În cazul României şi nu numai, începerea perioadei de tranziţie a însemnat anularea
bruscă a sistemului planificării strict centralizate, fără a-l înlocui cu alte instituţii care să
preia, cel puţin parţial, funcţiile acestuia. Astfel s-a produs un imens gol în funcţionarea
sistemului economic, fapt ce a condus la dereglarea întregului mecanism al producţiei sociale.
dintre încheierea capitolului şi finalizarea întregului proces de negociere sau dacă angajamentele asumate pe parcursul negocierilor nu au fost respectate (Întreprinderi mici şi mijlocii. Fişa de sector – Delegaţia Comisiei Europene în România, martie 2006)8 L. Tăchiciu, op. cit., p. 227 - 228
Pagina 7 din 40
Totuşi trebuie menţionat că odată cu anul 1989 fenomenul antreprenorial a renăscut în
România (după aproximativ patru decenii de întrerupere), chiar dacă a urmat un parcurs
dificil şi complex. Ovidiu Nicolescu consideră că evoluţia sectorului IMM a cuprins două
etape importante: o perioadă de dezvoltare relativ accentuată, cuprinsă între anii 1990 şi 1995
şi o perioadă de temporizare a dezvoltării acestui sector, după 1996 până în prezent.
Deşi a întâmpinat o serie de obstacole, economia românească a început să se redreseze
treptat, astfel încât, în traseul său către Uniunea Europeană, România a înregistrat un progres
foarte important – obţinerea statutului de economie funcţională de piaţă. Analiza câtorva
indicatori importanţi – precum gradul de creştere economică, rata inflaţiei, rata şomajului
(vezi anexa 1) – oferă o imagine clară asupra îmbunătăţirii economiei româneşti.
În ceea ce priveşte contextul macroeconomic în care activează IMM-urile româneşti
se poate preciza că, la nivelul anului 2004 economia mondială s-a dezvoltat puternic
(înregistrând o creştere economică de 5,1% faţă de 4% în 2003). Deşi în Zona Euro creşterea
economică a fost mai scăzută (2,3%), aceasta a înregistrat totuşi o evoluţie pozitivă,
superioară anului 2003. Noile state membre UE au continuat să înregistreze o creştere
economică riguroasă, nivelul mediu situându-se în jurul valorii de 5,6% (peste această medie
situându-se ţările baltice – Estonia, Letonia, Lituania). Dintre ţările în proces de aderare la
UE din sud-estul Europei – România, Bulgaria şi Turcia – ţara noastră a obţinut cea mai
ridicată dinamică a creşterii economice – 8,3% faţă de 5,6% şi respectiv 8%.
Contextul actual în care activează IMM-urile româneşti prezintă o serie de aspecte
pozitive şi negative, ambele având un impact puternic asupra dezvoltării acestora. Printre cele
mai importante aspecte pozitive se numără faptul că IMM-urile româneşti beneficiază de o
serie de programe de sprijinire din partea Uniunii Europene, iar contextul economic naţional
este unul favorabil, performanţele economice ale României îmbunătăţindu-se în mod vizibil
în ultimii ani. Obstacolele întâlnite în parcurgerea drumului de la idee la materializarea
acesteia prin deschiderea unui IMM sunt multiple, dar consider că printre cele mai importante
se numără lipsa unei informări prealabile corespunzătoare şi a cunoştinţelor şi / sau
experienţei în domeniul ales. Cu siguranţă însă, un impact puternic negativ îl au şi alte
aspecte cum ar fi legislaţia instabilă, gradul ridicat de birocraţie, gradul scăzut de libertate
economică, riscul de ţară (care încă atinge cote destul de ridicate).
În acest context, deşi a pornit practic de la zero, sectorul IMM din România s-a
dezvoltat progresiv, ajungând de la 95 840 firme noi în anul 1990 la peste 700 000 firme noi
în anul 2004. Situaţia IMM-urilor active pentru perioada 1999-2004 (redată în tabelul 1.2.1.)
relevă faptul că, din punct de vedere numeric acestea au înregistrat un trend crescător,
întrerupt de o perioadă de scădere în anul 2000. Trebuie remarcat faptul că
Pagina 8 din 40
microîntreprinderile au deţinut în tot intervalul analizat cea mai mare pondere în total IMM.
Această situaţie se explică prin faptul că microîntreprinderile reprezintă de obicei primul pas
în afaceri făcut de noii întreprinzători, barierele la intrarea pe piaţă nu sunt foarte ridicate, iar
procedurile de înregistrare şi autorizare a funcţionării au fost mult simplificate începând cu
anul 2003. Trebuie totuşi precizat că ponderea mare a microîntreprinderilor nu reprezintă un
factor de subdezvoltare a sectorului IMM; dimpotrivă, este un aspect care justifică şi
consolidează flexibilitatea şi capacitatea de adaptare la condiţiile în continuă schimbare ale
pieţei.
Tabel 1.2.1 Structura IMM-urilor active, în funcţie de categoria de mărime (număr şi
pondere)
Mărime
firme
1999 2000 2001 2002 2003 2004
nr. % nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %
Micro 29
45
97
9
0,
1
8
27
98
93
8
8,
5
3
28
04
48
8
7,
8
8
28
52
07
8
7,
7
0
31
34
85
8
7,
8
8
35
82
42
8
8,
9
0
Mici 25
98
7
7,
9
5
29
41
7
9,
3
0
31
24
9
9,
7
9
32
01
0
9,
8
4
34
88
3
9,
7
8
36
08
0
8,
9
5
Mijlocii 61
02
1,
8
7
68
64
2,
1
7
74
55
2,
3
3
79
89
2,
4
6
83
42
2,
3
4
86
74
2,
1
5
Total 32
66
86
1
0
0
31
61
74
1
0
0
31
91
52
1
0
0
32
52
06
1
0
0
35
67
10
1
0
0
40
29
96
1
0
0
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi INS, prelucrare proprie
Din perspectiva principalelor sectoare de activitate (vezi tabelul 1.2.2) se poate
observa că toate sectoarele au înregistrat valori demografice pozitive de-a lungul perioadei
1999-2004. Deşi ponderea IMM-urilor din servicii în total IMM-uri a înregistrat o continuă
scădere, aceasta este cea mai substanţială (77,4%). Sectorul IMM-urilor din construcţii a
înregistrat cea mai spectaculoasă dinamică (aproape dublându-şi ponderea de la 3,35% în
1999 la 6,23% în 2004). Principalii factori care au influenţat această evoluţie au fost
extinderea infrastructurii urbane şi rezidenţiale ca urmare a dezvoltării sectorului imobiliar,
Pagina 9 din 40
programul SAPARD şi alte programe guvernamentale care au sprijinit unele lucrări
industriale şi de infrastructură rutieră, precum şi deschiderea unor mari centre comerciale sau
extinderea unor lanţuri de magazine. IMM-urile din agricultură au deţinut cea mai mică
pondere în toată perioada analizată, înregistrând în mai mulţi ani (inclusiv în 2004) un ritm de
creştere negativ. IMM-urile din industrie, situate pe locul secund din punct de vedere al
ponderii, au urmat un trend crescător, excepţie făcând doar anul 2004, când au înregistrat o
uşoară scădere. Trebuie menţionat că IMM-urile din industrie sunt mai mari ca dimensiune,
sectorul servicii este practic dominat de micro-întreprinderi, în timp ce întreprinderile mici se
regăsesc în proporţii comprabile în construcţii şi în agricultură.
Tabel 1.2.2 Structura IMM-urilor active private după sectorul de activitate (număr şi
Sursa: Observatorul IMM din Europa, trimestrul I 2004.
Referitor la productivitatea muncii, pe ansamblu se observă că în sectorul IMM din
România aceasta este de peste 19 ori mai scăzută decât cea la nivel European.
Tabelul 1.3.3. Productivitatea muncii în 2003 (euro / angajat)
Zona
Productivitate
Total Micro Mici Mijlocii
Europa-25 65000 40000 75000 105000
România 3278 2688 3688 3542
Sursa: Agenţia Naţională pentru IMM şi Cooperaţie
Notă: S-a folosit o rată de schimb medie anuală de 36.027 lei / Euro.
România se clasează în urma altor state europene în ceea ce priveşte activitatea de
inovare în afaceri.
În ceea ce priveşte creditele pentru companii, acestea au încă dobânzi de 2-3 ori mai
mari în România faţă de UE, în timp ce garanţiile solicitate pentru IMM-uri sunt cu 75-80%
peste garanţiile medii din UE.
Rezultate slabe ale IMM-urilor româneşti comparativ cu cele din Uniunea Europeană
poate fi pusă, într-o mare măsură, pe seama investiţiilor de dimensiuni mici sau pe seama
lipsei acestora. De asemenea, o pondere însemnată de IMM-uri, se mai confruntă încă cu
lipsa bazei materiale pentru desfăşurarea corespunzătoare a afacerilor. La acestea se adaugă
faptul că foarte puţine IMM-uri româneşti apelează la servicii de consultanţă şi, în general, un
procent foarte mic din buget este alocat pentru efectuarea de studii şi cercetări de piaţă.
Unii specialişti consideră că aderarea României la Uniunea Europeană va fi
echivalentă cu falimentul a 15 – 30% din IMM-urile româneşti, în timp ce alţii susţin că
soarta IMM-urilor depinde în mod hotărâtor de destinul marilor companii, de o legislaţie care
să permită flexibilizarea mediului de afaceri, de demersul sistemului bancar de consolidare a
macrostabilităţii economice. România nu ar fi prima ţară care după aderare s-ar confrunta cu
o rată destul de ridicată a mortalităţii în sectorul IMM-urilor, dar impactul negativ al acestei
situaţii ar putea fi diminuat printr-o serie de măsuri. Având în vedere că instabilitatea
legislativă este considerată în multe cazuri ca fiind cea mai serioasă problemă cu care se
confruntă IMM-urile româneşti, alinierea cu legislaţia europeană poate constitui o soluţie
pentru eliminarea elementelor birocratice, contradictorii şi neconcordante. Foarte importantă
Pagina 14 din 40
este şi activitatea Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, schemele de
garantare puse la dispoziţie de către acesta reprezentând un instrument din ce în ce mai
important pentru accesul IMM-urilor la finanţare. Un impact pozitiv îl are şi creşterea
concurenţei pe piaţa bancară şi implicarea unui număr din ce în ce mai mare de bănci în
sprijinirea sectorului IMM. În contextul dezvoltării rapide a fenomenului de globalizare, se
impune deschiderea economiei româneşti şi creşterea competitivităţii întreprinderilor la
export. Pentru realizarea acestui deziderat este necesar ca IMM-urile româneşti să beneficieze
de consultanţă de talie europeană (un demers în acest sens fiind proiectul din cadrul
Programului PHARE – Servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor), iar sistemul
educaţional să se adapteze la cerinţele pieţei muncii din România.
Cu siguranţă, aderarea României la Uniunea Europeană va însemna intrarea pe o piaţă
concurenţială dură. În acest context, IMM-urile trebuie să folosească eficient întregul sprijin
acordat de organismele acreditate (un prim pas fiind realizarea unei informări corecte şi
complete referitor la sprijinul pe care îl pot obţine), dar trebuie să caute şi soluţii proprii, care
să le transforme în întreprinderi viabile (spre exemplu, printre soluţiile pertinente se numără
aplicarea mai bună a instrumentelor valutare şi financiare, precum şi fuziunile sau achiziţiile).
Capitolul 2
Politici şi instrumente de sprijinire a sectorului IMM în România
Întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă coloana vertebrală a oricărei economii
(afirmaţie susţinută de mulţi specialişti şi demonstrată sumar în capitolul anterior al prezentei
lucrări), context în care devine evident faptul că sprijinirea sectorului IMM reprezintă o
necesitate. Chiar dacă, teoretic, a fost înţeles rolul foarte important pe care IMM-urile îl au
într-o economie funcţională, în plan real acestea încă se mai confruntă cu o serie de
probleme, printre care cele mai importante se referă la: dificultăţi în găsirea unor resurse
umane cu experienţă profesională adecvată (ceea ce se traduce şi în creşterea costului de
oportunitate prin existenţa unei îndelungi perioade de căutare), probleme de adaptare la
tehnologia informatică, lipsa sprijinului oferit de administraţiile locale şi centrale. Astfel,
chiar şi în ţările dezvoltate economic, în sectorul IMM pot să se manifeste contraproductiv
sau chiar distructiv anumite disfuncţionalităţi ale societăţii în ansamblul ei, ceea ce impune
existenţa unor programe naţionale pentru stimularea dezvoltării IMM.
Pagina 15 din 40
2.1 Necesitatea implementării programelor de sprijinire a sectorului IMM
În România, anul 2007 (dacă acesta va coincide cu cel al aderării la UE) va aduce
importante provocări pentru sectorul IMM-urilor, care trebuie să facă faţă presiunilor
concurenţiale ale pieţei unice şi cerinţelor acquis-ului, în special privind conformarea la
standardele de mediu şi calitate. Acestea necesită investiţii semnificative din partea IMM-
urilor, lăsându-le fără resursele necesare dezvoltării de proiecte în contextul politicii de
coeziune. Astfel, principala problemă cu care se vor confrunta întreprinderile româneşti de
talie mică nu se va referi la lipsa fondurilor necesare dezvoltării, ci la capacitatea insuficientă
de absorbţie a acestor fonduri. Capacitatea de absorbţie reprezintă gradul în care o ţară este
capabilă să cheltuiască efectiv şi eficient resursele financiare alocate din Fondurile
Structurale. Dacă am lua în considerare că pentru a realiza acest lucru este nevoie, pe de o
parte, de capacitate de absorbţie din partea sistemului instituţional creat de statul respectiv
pentru a administra fondurile în cauză şi, pe de altă parte, de capacitate de absorbţie din
partea beneficiarilor cărora li se adresează aceste fonduri, am putea considera că este vorba
de două caracteristici distincte, respectiv de capacitate de absorbţie din partea ofertei (de
fonduri) – capacitate macroeconomică, financiară şi administrativă de absorbţie – şi
capacitate de absorbţie din partea cererii. Aceasta din urmă se referă la capacităţile
potenţialilor beneficiari de a crea proiecte şi de a le cofinanţa.10
În cazul întreprinderilor mici şi mijlocii din România, capacitatea redusă de cofinaţare
pe care o deţin conduce la neutilizarea eficientă a sprijinului oferit de către Uniunea
Europeană. La ameliorarea sau chiar eliminarea acestui neajuns pot contribui atât statul
român (un exemplu în acest sens constituindu-l înfiinţarea Fondului Român de Garantare a
Creditelor sau a Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi
Mijlocii) şi instituţiile bancare româneşti, cât şi însuşi IMM-urile (prin administrarea mai
judicioasă a resurselor, printr-o informare mai bună şi prin conştientizarea priorităţilor). O
altă problemă întâmpinată de către IMM-urile româneşti (dar şi de către alţi potenţiali
beneficiari ai Fondurilor Structurale) se referă la lipsa personalului calificat (ce are la bază
inexistenţa unei experienţe anterioare în domeniu). Impactul negativ al acestui aspect devine
şi mai pronunţat în contextul în care implementarea programelor de sprijinire revine fiecărui
stat membru UE.
Se poate concluziona că necesitatea implementării programelor de sprijinire a
sectorului IMM derivă din rolul foarte important pe care acestea îl deţin în orice economie.
Mai important însă pentru România nu este conştientizarea acestei necesităţi, ci
conştientizarea resurselor pe care le deţine pentru integrare. Aşadar, nu este suficientă
10 Gh. Oprescu (coord.) – „Analiza capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare în România”, Studii de impact III, Institutul European din România, 2005, p. 9
Pagina 16 din 40
existenţa unui sprijin pentru IMM-uri din partea Uniunii Europene, ci transformarea acestuia
într-un sprijin real. Astfel, va fi inutil ca băncile din România să ofere finanţarea aportului
propriu dacă garanţiile cerute în schimb sunt prohibitive. De asemenea, programele pentru
finanţarea întreprinderilor de talie mică trebuie să fie întotdeauna însoţite de ample campanii
de informare şi de instruire a beneficiarilor. Unii specialişti11 consideră că IMM-urile
reprezintă sectorul economic cel mai dinamic şi mai profitabil din România, cu cele mai mari
perspective de dezvoltare după integrarea în Uniunea Europeană. Trebuie subliniat că, în
mare măsură, managerii şi proprietarii firmelor de mici dimensiuni sunt cei de care depinde
viitorul acestui sector, deoarece ei sunt cei care vor opta pentru o strategie ce va aduce profit
pe termen scurt sau pentru una de consolidare şi dezvoltare durabilă.
2.2 Strategia guvernamentală 2004 – 2008
Secolul al XXI-lea va fi cu siguranţă secolul comerţului electronic şi al economiei
digitale, context în care întreprinderile mici şi mijlocii pot beneficia de mari oportunităţi, dar
concomitent pot întâmpina şi o serie de pericole. Pentru ca acest sector să supravieţuiască şi
mai mult chiar, să contribuie semnificativ la creşterea economică, este nevoie de sprijin
începând cu cea mai joasă treaptă (întreprinzătorul) până la cea mai înaltă (autoritatea
naţională şi cea europeană), fiecare verigă având un rol foarte important. Lucrarea de faţă nu
îşi propune o analiză a IMM-urilor la nivel microeconomic, ci la nivel macroeconomic,
aşadar se va înceca o sumară detaliere a sprijinului pe care acest sector îl primeşte din partea
statului român şi a Uniunii Europene.
Încă de la începutul anilor ’90, Guvernul României, asistat de Uniunea Europeanã,
Banca Mondialã, USAID şi alţi donori bilaterali, multilaterali şi instituţii financiare, a
introdus un număr de măsuri pentru a accelera creşterea sectorului IMM. Principala problemă
a constat însă în faptul că guvernele care s-au succedat din 1990 până în prezent nu au
acţionat totuşi în baza unei strategii unitare şi mai ales coerente în ceea ce priveşte intervenţia
sau neintervenţia statală în cazul IMM-urilor. Astfel, în unele perioade s-au derulat programe
şi politici de subvenţionare a unor sectoare sau activităţi (cel puţin în faza legislativă), în alte
perioade s-a adoptat doctrina neintervenţionismului, materializată în abandonarea, din punct
de vedere al reglementărilor legislative, a unor întregi ramuri economice. Sprijinul IMM-
urilor româneşti ar trebui să înceapă cu crearea unui cadru macroeconomic general bazat pe o
legislaţie economică articulată şi coerentă. La rândul său elaborarea legislaţiei necesită o
analiză competentă şi responsabilă a situaţiei existente, combinată cu obiectivele strategice
ale acţiunii la nivelul statului. În paralel cu acţiunile de consolidare relativă a cadrului
11 A se vedea L. Anghel – „Marketingul întreprinderilor mici şi mijlocii”, Editura ASE, 2005, p. 33
Pagina 17 din 40
macroeconomic general, sunt necesare politici sectoriale care să vizeze factorii
microeconomici cu influenţă semnificativă asupra deciziilor privitoare la investiţii.
În Raportul de ţară al Comisiei Europene publicat în octombrie 2003 au fost
recunoscute eforturile României de a sprijini IMM-urile şi progresele înregistrate în
implementarea Cartei Europene pentru Întreprinderile Mici. Totuşi, s-a atras atenţia asupra
constrângerilor cu care IMM-urile româneşti încă se mai confruntă şi anume lipsa libertăţii de
mişcare şi acţiune a acestora. În acest context, măsurile cuprinse în Strategia Guvernamentală
2004-2008 au fost proiectate astfel încât să elimine constrângerile înregistrate şi să accelereze
progresul în îndeplinirea cerinţelor impuse de Piaţa Internă. Agenţia Naţională pentru
Întrprinderi Mici şi Mijlocii (ANIMMC) este cea care urmăreşte ca obiectivele Strategiei
Guvernului pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii în perioada 2004 – 2008 să fie
în strânsă concordanţă cu priorităţile, măsurile şi aranjamentele de implementare pentru
politicile industriale şi regionale şi în consens cu principiile concentrării, parteneriatului,
coordonării şi adiţionalităţii.
Priorităţile strategice ale Guvernului României pentru susţinerea dezvoltării IMM-
urilor în perioada 2004 -2008 (vezi Anexa 2) sunt: crearea unui mediu de afaceri favorabil
înfiinţării şi dezvoltării IMM, dezvoltarea capacităţii competitive a IMM, îmbunătăţirea
accesului IMM la finanţare, îmbunătăţirea accesului IMM pe pieţele externe, promovarea
culturii antreprenoriale şi întărirea performanţelor manageriale. Strategia guvernamentală
2004-2008 are ca principale obiective: creşterea cu 16% a numărului de angajaţi în IMM-uri,
majorarea cu cel puţin 8% a nivelului de productivitate a muncii, creşterea cu 14% a ponderii
serviciilor în structura întreprinderilor mici şi mijlocii. Principalele măsuri incluse în
proiectul strategiei Guvernului de sprijinire a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii
pentru perioada 2004 – 2008 (vezi tabel 2.2.1) se referă la simplificarea sistemului de
impozitare, subvenţionarea dobânzilor la creditele bancare şi facilitarea accesului la utilităţile
publice.
Tabel 2.2.1 Măsurile adoptate prin Strategia Guvernului pentru susţinerea IMM
( 2004-2008)
Prioritatea A Crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM
Măsura A1 Îmbunătăţirea cadrului de reglementare şi eliminarea barierelor administrativ-
birocratice
Măsura A2 Dezvoltarea capacităţii instituţionale a ANIMMC
Măsura A3 Îmbunătăţirea dialogului public-privat, cu organismele reprezentative ale IMM şi
alţi factori relevanţi
Pagina 18 din 40
Prioritatea B Dezvoltarea capacităţii competitive a IMM
Măsura B1 Sprijin pentru inovare şi accesul la noile tehnologii
Măsura B2 Susţinerea IMM în introducerea standardelor de calitate şi a sistemelor de
management al calităţii
Măsura B3 Promovarea e-business
Măsura B4 Facilitarea accesului la activele disponibile ale întreprinderilor cu capital majoritar
de stat şi la achiziţii publice
Măsura B5 Îmbunătăţirea accesului IMM la servicii de consultanţă şi informaţii de calitate
Măsura B6 Susţinerea incubatoarelor de afaceri în domeniul producţiei şi serviciilor cu valoare
adăugată ridicată
Măsura B7 Susţinerea parcurilor industriale
Măsura B8 Participarea IMM la reducerea disparităţilor economice regionale
Prioritatea C Îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare
Având în vedere că situaţia prezentată în tabelul de mai sus este una schematică, (nu
sunt prezentate toate băncile de pe piaţa românească ce oferă sprijin IMM-urilor, iar oferta
băncilor amintite nu este redată complet) se poate aprecia că întreprinderile de talie mică au
început să beneficieze şi în România de o gamă foarte variată de credite. Cu toate acestea,
gradul de reticenţă este încă destul de ridicat în ceea ce priveşte apelarea la un credit bancar,
cauzele fiind multiple. Pe de o parte este vorba despre lipsa de informare şi de pregătire
corespunzătoare a celor care solicită creditele, afirmaţie demonstrată prin faptul că băncile
sunt consultate de întreprinzători decât în proporţie de 21,1%, faţă de mass-media care este
consultată în proporţie de 42% înaintea apelării la un credit bancar. Pe de altă parte este vorba
de faptul că potenţialii beneficiari se confruntă adeseori cu un proces dificil de obţinere a
creditului şi cu un cost al finanţării prin credite greu de suportat. Printre aspectele care
îngreunează accesul la fonduri se regăsesc garanţiile excesive impuse de bănci, precum şi
dobânzile mari practicate (dobânda la un credit pentru investiţii în valută în Romania fiind, de
regulă, între 9 şi 16%, mai mult decât dublul celei practicate în UE sau SUA). De asemenea,
IMM-urile se confruntă de multe ori şi cu dezinformarea voită din partea băncilor, dobânda
anuală efectivă (DAE) fiind adeseori mult mai mare decât dobânda afişată, la aceasta
adăugându-se o serie de comisioane (de administrare, de analiză, de gestiune etc.) care
contribuie la mărirea DAE până la 24%. Având în vedere că rata de nerambursare a creditelor
se situează în cazul IMM-urilor româneşti sub nivelul de 9%, nivelul nejustificat de mare al
dobânzii demonstrează încă o dată lipsa unei concurenţe puternice pe piaţa bancară
românească. Totuşi, în ultima perioadă numărul de credite acordate IMM-urilor a cunoscut o
evoluţie pozitivă fapt ce are la bază, într-o proporţie considerabilă, sprijinul acordat de către
FNGCIMM (Fondul Naţional de Garantare a Creditelor Pentru Întreprinderile Mici şi
Mijlocii) care are 18 bănci partenere12. Valoarea garanţiilor acordate de Fond a crescut
12 BCR, ING Bank, Eximbank, BRD, Alpha Bank, Banca Românească, Eurom Bank, Romanian International Bank, Romexterra, Banca Comercială Carpatica, Raiffeisen Bank, Bancpost, UniCredit, CEC,
