ÎMBĂTRÂNIREA ACTIVĂ

1

CUPRINS

1. Introducere.......................................................................................................... 3

1.1.Îmbătrânirea populației.................................................................................. ....3 1.2. Ce este îmbătrânirea................................................................................................. ...4

2. Definirea conceptului de ”îmbătrânire activă”........................................................... ..62.1. Îmbătrânirea activă. Concept și logică......................................................................... ......62.2. Ce este îmbătrânirea activă................................................................................ .....63.Conceptul de calitate a vieții............................................................................... ....7 4.Legislația UE în sprijinul îmbătrânirii active................................................... ....8

4.1.Combaterea discriminării................................................................................... ....94.2.Legislația privind egalitatea de gen................................................................... ....95.Populația Uniunii Europene, în plin proces de îmbătrânire................. .............10 5.1.Arii propuse........................................................................................................ ..115.2.Participarea pe piața muncii....................................................................... ...........115.3.Rol activ în societate și solidaritatea între generații............................................. 125.4.Mod de viață autonom ..................................................................................... ....135.5.Soluții privind fenomenul îmbătrânirii active ...................................................... 145.6.Îmbătrânirea sănătoasă .................................................................................... .....155.7.Răspunsuri politice asupra fenomenului îmbătrânirii .......................................... 175.7.1.Sănătatea .......................................................................................................... .185.7.2.Participarea ..................................................................................................... ..205.7.3.Securitatea ....................................................................................................... .206.Exemple ale aplicării politice în active ageing ................................................. ...21Concluzii .................................................................................................................... 23Bibliografie ................................................................................................................ 25

2

1. Introducere

Îmbătrânirea populației

Îmbătânirea populației este unul dintre cele mai mari triumfuri ale umanității, dar este

și de asemenea una dintre cele mai mari provocări. Persoanele în vârstă sunt o resursă

prețioasă și deseori ignorată ce aduc o importantă contribuție la fabricarea societăților în

care trăim.

Organizația Mondială a Sănătății afirmă că țările își pot permite să îmbătrânească,

dacă guvernele, organizațiile internaționale și societatea civilă adoptă politici și programe

pentru ”îmbătrânirea activă”, care să sporească sănătatea, participarea și securitatea

cetățenilor în vârstă.

La nivel mondial, numărul de persoane cu vârste cuprinse între 60 de ani și peste

crește mai repede decât orice alte grupe de vârste. În 2025 va fi un total de 1,2 miliarde

de persoane cu vârsta peste 60 de ani. Până în 2050 vor fi 2 miliarde, cu 80% din ei

locuind în țările dezvoltate. Dacă vorbim de regiuni, peste jumătate din populația în

vârstă din lume trăiește în Asia și va continua să crească cel mai mult, pe când în Europa,

populația în vârstă va scădea cel mai mult în următoarele decenii.

Procesul de îmbătrânire a populaţiei aduce cu sine o serie de întrebări fundamentale

pentru responsabilii politicilor sociale şi nu numai. Printre aceste întrebări numărăm

următoarele:

Cum putem ajuta oamenii să rămână activi şi independenţi pe măsură ce

îmbătrânesc?

Cum putem întări promovarea unui stil de viață sănătos și a politicilor de

prevenire a bolilor în special a celor direcționate către oamenii în vârstă?

Având în vedere faptul că speranța de viață a oamenilor a crescut, cum putem

îmbunătăți calitatea vieții vârstnicilor?

3

Oare numărul în continuă creștere al populației vârstnice va afecta în mod

negativ sistemul de sănătate și pe cel al securității sociale ducând la

falimentarea acestora?

Cum putem echilibra rolul familiei și al statului în ceea ce privește îngrijirea

oamenilor care au nevoie de asistență pe măsură ce înaintează în vârstă?

Cum putem recunoaște și aprecia rolul major al vârstinilor în societate şi

implicit în ceea ce privește îngrijirea celor din jurul lor?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările cheie cu care ne confruntăm când vine vorba

de fenomenul îmbătrânirii demografice. Pentru a face faţă cu succes acestei provocări

întreaga societate trebuie să contribuie la găsirea soluţiilor şi reintegrarea activă a

vârstnicilor în societate. Responsabilii în acest sens sunt decidenţii guvernamentali de la

toate nivelele, sectorul nonguvernamental,cel privat dar şi societatea civilă.

1.1. Ce este îmbătrânirea?

La nivelul fiecărei persoane, procesul de îmbătrânire se manifestă diferit, individualizarea

fiind determinată de: gradul de autonomie; degradările fizice; degradări psihologice; de

starea emoţională şi mentală; de posibilitatea de a se manifesta comportamental, cum ar fi

implicarea în viaţa comunităţii.

Dicţionarul Larousse (1991) defineşte îmbătrânirea ca fiind ansamblul de transformări

ce afectează ultima perioadă a vieţii şi care constituie un proces de declin, semnele

îmbătrânirii fiind: slăbirea ţesuturilor, atrofie musculară cu scăderea funcţiilor şi

performanţelor, toate acestea concurând la limitarea progresivă a capacităţilor de

adaptare.

Există mai multe teorii privind factorii care influenţează îmbătrânirea:

- cantitatea de energie determinată genetic;

- numărul de calorii puse la dispoziţia organismului;

- capacitatea de adaptare la factorii stresanţi;

- capacitatea celulei de a se diviza, prin urmare, odată cu epuizarea capacităţii celulei de a

se divide, viaţa încetează;

- distrugerea celulelor de către radicalii liberi;

- programarea genetică a îmbătrânirii

4

Când vorbim de îmbătrânire, putem lua în considerare mai multe aspecte:

-îmbătrânirea primară, care nu este însoţită de probleme de sănătate şi vine în mod firesc

după perioada adultă;

- îmbătrânirea secundară, este însoţită de o alterare a stării de sănătate;

- îmbătrânirea terţiară, este perioada care precede moartea (Muntean 2006).

Dicţionarul Larousse de psihiatrie (1991) defineşte bătrâneţea ca fiind ultima perioadă

a vieţii, corespunzând rezultatului normal al senescenţei. Senescenţa este termenul folosit

ca sinonim cu îmbătrânirea, iar senilitatea este termenul folosit ca sinonim cu

îmbătrânirea patologică.

Bătrâneţea este starea ce caracterizează ogrupă de vârstă particulară, cea a

persoanelorde peste 60 de ani.

Medicii geriatri fac diferenţa între:

- vârsta cronologică care desemnează numărul anilor de la naştere;

- vârsta biologică care corespunde vârstei diferitelor componente ale organismului;

- vârsta morfologică, aceasta desemnează modificări ale ţesuturilor şi ale organelor;

- vârsta fiziologică sau funcţională, care desemnează diminuarea capacităţilor unor

organe.

Clasificări ale bătrâneţii:

Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră:

- Între 60 – 70 ani avem persoane în vârstă;

- Între 75 şi 90 de ani avem persoane bătrâne;

- Peste 90 de ani avem marii bătrâni.

Americanii au următoarea clasificare:

- bătrâni tineri : 65 – 75 de ani;

- bătrânii bătrâni : peste 75 de ani.

Forma cea mai uzuala de clasificare a bătrâneţii:

- 65-75 de ani, trecerea spre bătrâneţe.

5

- 75 – 85 de ani, bătrâneţea medie;

- Peste 85 de ani, stadiul marii bătrâneţi

2. Definirea conceptului de „îmbătrânire activă’’2.1. Îmbătrânirea activă. Concept și logică.

Pentru ca îmbătrânirea să fie o experiență pozitivă, viața lungă trebuie sa fie

acompaniată de oportunități continue de sănătate, participare și securitate. Organizația

Mondială a Sănătății, a adoptat acest termen ”îmbătrânirea activă” pentru a exprima

procesul de atingere a acestei viziuni.

2.2. Ce este îmbătrânirea activă?

Îmbătrânirea activă este procesul de optimizare a oportunitaților pentru sănătate,

participare și siguranță, în vederea îmbunătățirii calității vieții ca persoane în vârstă.

Îmbătrânirea activă se aplică atât la nivel de individ, cât și la nivelul grupurilor de

populații. Le permite oamenilor să realizeze potențialul lor pentru bunăstarea fizică,

socială și mentală.

Cuvântul ”activ” se referă la continuarea participării la viața socială, economică,

culturală, spirituală și civică, nu doar abilitatea de a fi activ fizic sau de a participa la

forța de muncă. Oamenii în vârstă care se retrag din muncă și cei care sunt bolnavi sau au

dizabilități, pot rămâne contribuiori activi pentru familii, colegi, comunități și națiuni.

Îmbătrânirea activă vizează extinderea speranței de viață sănătoasă și a calității vieții

pentru toți oamenii înaintați în vârstă, inclusiv a celor care sunt fragili, cu handicap și

care au nevoie de îngrijiri.

În societatea contemporană, îmbătrânirea populaţiei reprezintă un aspect demn de luat în

seamă, având un impact major asupra dinamicii socioeconomice a lumii în care trăim.

Acest impact se răsfrânge asupra instituţiilor educaţionale, asupra pieţei forţei de muncă,

asupra securităţii sociale, serviciilor medicale, îngrijirii pe termen lung şi implicit asupra

relaţiilor dintre generaţii.

Îmbătrânirea activă este un concept central politic care ia în considerare nu numai

provocările dar şi oportunităţile societăţilor cu populaţii ce au indicatori ridicaţi ai

speranţei de viaţă. Aceste oportunităţi se referă la şansele persoanelor în vârstă de a-și

continua activitatea profesională chiar și după vârsta pensionării, de a contribui la

6

îmbunătățirea stării lor de sănătate pe termen lung dar și de a se implica activ în societate

prin intermediul voluntariatului. (Active ageing Unicef 2012)

Conceptul de îmbătrânire activă reprezintă acel proces prin care persoanele vârstnice sunt

încurajate să rămână în câmpul muncii și să împărtășească din experiența lor celorlalte

generații. Totodată, presupune încurajarea seniorilor societății de a se implica voluntar în

diverse activități culturale, comunitare și economice ce contribuie la dezvoltarea

societății în care trăiesc. Îmbătrânirea nu presupune retragerea individului din societate,

ci a juca un rol activ prin a duce o viață sănătoasă, independentă și împlinită.

( http://www.formref.ro/web/guest/imbatranire-activa)

Cea mai folosită definiţie a îmbătrânirii active este cea a Organizaţiei Mondiale a

Sănătăţii: „Îmbătrânirea activă şi cât mai sănătoasă este procesul de optimizare a

oportunităţilor referitoare la sănătate, participare socială şi siguranţă, cu scopul de

a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor în vârstă.’’

(Ghid de bune practici în îmbătrânirea activă, Editor Paul Matei, Materiale informative preluate de pe site-urile gestionate de C.E. şi organismele afiliate)

Organizaţia Naţiunilor Unite a fost cea care a adoptat expresia de “îmbătrânire activă” la

sfârşitul anilor 90. Prin această expresie, intenţia a fost de a transmite un mesaj mai

cuprinzător decât "îmbătrânirea sănătoasă" şi de a recunoaşte şi alţi factori – nu doar

sănătatea şi îngrijirea - care afectează modul în care îmbătrânesc indivizii şi populaţiile.

Abordarea îmbătrânirii active se bazează pe recunoaşterea drepturilor vârtsnicilor şi pe

principiile Naţiunilor Unite de independenţă, participare, demnitate, îngrijire şi auto-

realizare. Practic, mută centrul de greutate de la abordarea bazată pe nevoi (needs-based)

pe abordarea focalizată pe drepturi (rights-based), ce recunoaşte drepturile persoanelor la

egalitate de şanse şi de tratament pe măsură ce îmbătrânesc.

Mai mult, sprijină implicarea şi responsabilizarea vârstnicilor de a-şi exercita participarea

la procesul politic şi la alte aspecte legate de viaţa comunităţii.

2.3. Conceptul de calitate a vieţii

7

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (1994), conceptual de calitate a vieții se

referă la percepția unui individ despre poziția sa în viață în contextul cultural și al

sistemului său de valori, aflată în relație cu țelurile, aspirațiile, standardele și preocupările

sale. Calitatea vieții este un concept larg, încorporând într-o manieră complexă starea de

sănătate fizică și psihică, nivelul de independență, relațiile sociale, convingerile personale

și relația cu caracteristicile importante din mediul încojurător ale unei persoane.

Pe măsură ce îmbătrânesc, calitatea vieții oamenilor este larg determinată de

abilitatea lor de a-şi menţine autonomia şi independenţa.

3. Legislaţia UE în sprijinul îmbătrânirii active Angajamentul Uniunii Europene față de“îmbătrâmirea activă” se bazează pe valorile

sale esenţiale, astfel cum sunt ele definite în tratate. Conform Tratatului de la Lisabona,

Uniunea Europeană se întemeiază pe valorizarea demnităţii umane, libertăţii,

democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului. De

asemenea, UE combate excluderea socială şi discriminare, şi promovează justiţia socială

şi de protecţie, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi solidaritatea între generaţii.

Manifestarea cea mai puternică şi explicită a acestor valori este exprimată în

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, a cărei respectare este obligatorie

pentru acţiunile oricărei instituţii europene şi se aplică, de asemenea, tuturor

statelor membre. Capitolul despre Egalitate a Cartei conţine două articole ce arată foarte

clar angajamentul UE faţă de îmbătrânirea activă. Carta conţine de asemenea drepturi

suplimentare relevante pentru obiectivele de îmbătrânirii active în domenii ca egalitatea

de gen, de securitate socială, asistenţă medicală şi educaţie.

Îmbătrânirea activă în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 21(1) – Nediscriminarea

Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea,

originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile,

opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea,

naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.

Articolul 25 – Drepturile persoanelor în vârstă

8

Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă

şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.

Deși domeniile cele mai relevante pentru îmbătrânirea activă rămân în primul

rând o responsabilitate a statelor membre, există mai multe domenii-cheie în care

legislaţia UE contribuie la agenda de ansamblu privind îmbătrânirea activă.

3.1. Combaterea discriminării

Implementarea valorilor esenţiale ale UE definite în tratate implică abordarea

diferitor tipuri de discriminare, inclusiv a discriminării bazate pe vârstă și pe vreo

dizabilitate. Discriminarea bazată pe vârstă ameninţă capacitatea persoanelor de a

participa din plin la piaţa muncii și la societatea în ansamblu. Abordarea discriminării de

vârstă pe piaţa muncii este esenţială pentru realizarea îmbătrânirii active în cadrul

ocupării forţei de muncă. În anul 2000, UE a adoptat Directiva 2000/78/CE a Consiliului,

prin care se creează un cadru general pentru combaterea discriminării pe motive de

apartenenţă religioasă, handicap, vârstă sau orientare sexuală în ceea ce privește

încadrarea în muncă și ocuparea forţei de muncă. Conform acesteia, statele membre au

obligaţia de a scoate în ilegalitate tratamentul inegal al persoanelor, inclusiv pe motive de

vârstă și handicap, în domeniul încadrării în muncă, al ocupării forţei de muncă și al

activităţilor nesalariate. Directiva le impune statelor membre să implementeze legi

naţionale care să interzică discriminarea directă și indirectă, precum și hărţuirea și

represaliile pe motivul vârstei.

Anticipând Anul european 2012, Equinet, Reţeaua europeană a organismelor de

promovare a egalităţii a publicat în septembrie 2011 un raport privind Abordarea

îmbătrânirii și a discriminării (Tackling Ageism and Discrimination), pe baza unui studio

asupra activităţii organismelor de promovare a egalităţii în ceea ce privește vârsta.

3.2. Legislația privind egalitatea de gen

Egalitatea dintre femei și bărbaţi este una dintre valorile commune pe care este

întemeiată Uniunea, iar tratatele includ promovarea acesteia printre sarcinile Uniunii.

UE a adoptat mai multe directive specifice privind egalitatea între femei și bărbaţi care

contribuie la realizarea obiectivelor de îmbătrânire activă.

9

Directivele realizează acest lucru prin abordarea unor domenii-cheie ale

inegalităţii de gen care limitează accesul la oportunităţile de încadrare în muncă și de

educaţie și formare pe tot parcursul vieţii. Aceste inegalităţi au drept rezultat o pensie mai

mică și riscuri de sărăcie sporite la bătrâneţe pentru femeile mai vârstnice.

4. Populaţia Uniunii Europene se află în plin proces de îmbătrânire

Această mutaţie demografică este consecinţa inevitabilă a progreselor considerabile

înregistrate de societatea noastră: o rată a mortalităţii substanţial redusă şi, deci, o

speranţă de viaţă mai mare. În prezent, la nivelul Uniunii Europene, media de vârstă este

de 39,8 ani, însă, conform estimărilor Eurostat, în 2060 vârsta medie acetăţenilor Uniunii

va fi de 47,2 ani. Segmentul de populaţie cu vârsta de 65 de ani şi peste va reprezenta, în

2060, aproape 30% din populaţiaUE (faţă de 16%, în 2010). În câţiva ani, populaţia în

vârstă de muncă a Uniunii Europene va scădea, în timp ce numărul locuitorilor cu vârste

de 65 de ani şi peste va continua să crească cu aproape 2 milioane de persoane pe an.

În 2060, raportul dintre persoanele în vârstă de muncă şi persoanele vârstnice va fi de 1 la 2.Îmbătrânirea demografică în Europa presupune o serie de provocări: pentru piaţa

muncii, pentru sistemele de sănătate, dar şi pentru calitatea vieţii după pensionare. Mulţi

se aşteaptă la o degradare a calităţii vieţii persoanelor ieşite la pensie; alţii consideră că

pensionarii vor fi preocupaţi doar de propriile interese, lăsând astfel pe umerii tinerei

generaţii o povară grea.

Trebuie oare să ne înspăimânte viitorul pentru că societatea noastră este în plin proces de

îmbătrânire? Sigur că nu. Dacă promovăm îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate,

creăm mai multe oportunităţi pe piaţa muncii pentru persoanele în vârstă, rămânem activi

în comunitate şi promovăm un mediu de viaţă în care „a îmbătrâni” nu este sinonim cu „a

fi dependent de ceilalţi” – pe scurt, dacă „îmbătrânirea activă” devine o realitate pentru

noi toţi, nu avem de ce să ne temem. Aşadar, să facem în aşa fel încât să fim sănătoşi,

activi şi autonomi pe măsură ce îmbătrânim! Pornind de aici, Uniunea Europeană indică

mai multe arii de acţiune cu referire la îmbătrânirea activă:

munca şi ocuparea forţei de muncă, chiar şi la vârste înaintate;

participarea socială şi solidaritatea între generaţii;

10

sănătatea şi păstrarea autonomiei

4.1. Arii de acțiune

4.1.1. Participare pe piaţa muncii

Odată cu creşterea speranţei de viaţă, în Europa creşte şi vârsta de pensionare, în acelaşi

ritm cu teama pierderii locului de muncă sau a imposibilităţii de a găsi altul care să

asigure o pensie decentă.

Trebuie, deci, ca lucrătorilor vârstnici să li se ofere oportunităţi mai bune pe piaţa muncii:

• Învăţarea pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea de noi competenţe

• Condiţii optime de muncă

• Strategii de gestionare a piramidei vârstelor în întreprinderi

• Servicii specializate de plasare a forţei de muncă vârstnice

• Combaterea discriminării pe criterii de vârstă

• Sisteme de beneficii sociale şi fiscale care să favorizeze ocuparea forţei de muncă

• Transferul de experienţă

Concluziile Eurobarometrului Comisiei Europene, desfăşurat în perioada septembrie

noiembrie 2011, cu privire la îmbătrânirea activă, indică faptul că barierele în calea

participării pe piaţa muncii pentru persoanele vârstnice sunt, în principal:

lipsa de instruire,

lipsa de flexibilitate a programului de lucru, în sensul reducerii graduale a

numărului de ore lucrate,

percepţiile negative din partea angajatorilor.

Opinia generală a fost că vârsta de pensionare ar trebui să fie egală pentru bărbaţi şi

femei, dar fără împiedicarea indivizilor să lucreze dincolo de vârsta de pensionare, dacă

doresc.

În ceea ce privește aşteptările oamenilor cu privire la finalul carierei, majoritatea

respondenţilor (70%) au declarat că aşteaptă să fie capabili să lucreze până în jurul vârstei

de 60 de ani.

S-a înregistrat în schimb un dezacord general cu privire la menţinerea unei vârste de

pensionare diferite pentru bărbaţi şi femei. Majoritatea persoanelor chestionate au respins

ideea unei vârste de pensionare mai mari pentru femei ca urmare a faptului ca acestea

11

trebuie să ia pauze de carieră pentru a avea grijă de copii (81%) sau pentru că femeile

trăiesc mai mult (83%). Cu toate acestea, 62% dintre respondenţi nu sunt de acord nici cu

o vârsta de pensionare mai mică pentru femei.

Întrebaţi dacă oamenii ar trebui să aibă posibilitatea să continue să lucreze dincolo de

vârsta oficială de pensionare, 61% dintre cei chestionaţi au fost de acord cu această idee,

iar 33% sau poziţionat la polul opus. Au existat diferenţe mari la nivel de state: 93%

dintre respondenţii din Danemarca şi 91% în Ţările de Jos au răspuns că oamenii ar trebui

să poată să lucreze în continuare, iar 71% dintre persoanele chestionate din Grecia şi 66%

în Slovenia au considerat că oamenii ar trebui să renunţe la carieră când ajung la vârsta de

pensionare. Totuşi, concluziile sondajului arată că 54% dintre respondenţi nu ar dori să

mai lucreze după ce au ieşit la pensie. De asemenea, 65% ar susţine și varianta de a

combina un job part-time cu o pensie parţială ca alternativă la o pensionare completă.

Sondajul a fost realizat în perioada septembrie- noiembrie 2011, în contextul Anului

European al Îmbătrânirii Active și Solidarităţii între Generaţii şi se bazează pe

răspunsurile a 31,280 de persoane din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene,

precum și altor cinci ţări (Croaţia, Macedonia, Islanda, Norvegia și Turcia.

5. Rol activ în societate şi solidaritate între generaţii

Ieşirea la pensie nu trebuie să însemne lipsă de activitate. Contribuţia vârstnicilor la

dezvoltarea societăţii, atunci când îngrijesc de ceilalţi – părinţi, soţi sau nepoţi –, sau

când sunt voluntari, este adesea trecută cu vederea.

Sprijinul persoanelor vârstnice este asigurat prin două forme de solidaritate, cea familială

şi cea publică. Solidaritatea familială asigură transmiterea valorilor generaţiilor următoare

dar şi resurse financiare, iar solidaritatea publică asigură transferuri financiare din partea

adulţilor activi către persoanele vârstnice.

Cele două forme de solidaritate se intersectează şi se completează, situaţiile fiind diferite,

unele persoane vârstnice în cadrul realizării rolurilor lor sprijină familia prin preluarea

activităţilor de gospodărire a locuinţei sau îndeplinirea sarcinilor de bunici, ceea ce face

posibil ca adulţii să-şi desfăşoare activităţile din câmpul muncii, sprijină financiar familia

prin contribuţia pe care o are, dar sunt şi situaţii în care familia este obligată să-şi

reorganizeze modul obişnuit de viaţă ca urmare a faptului că vârstnicul din familie şi-a

12

pierdut autonomia şi este dependent de ajutorul lor, situaţie în care pot păstra vârstnicul

în familie sau pot apela la serviciile oferite de societate.

Familia se implică în servicii de sprijin informal acordate vârstnicilor prin activităţi

curente de gătit, spălat, suport emoţional, etc, fiind evidenţiat faptul că serviciile

informale oferite de familie, prieteni, voluntari sunt asigurate în proporţii diferite şi

depind de existenţa şi de gradul de utilizare al serviciilor formale, de către vârstnici.

Numărul persoanelor instituţionalizate, care au domiciliul în localitatea în care se află

instituţia de asistenţă socială, este mult mai mare comparativ cu alte localităţi.

In acelaşi timp însă, apariţia şi dezvoltarea serviciilor comunitare sunt determinate de

situaţia economică care împreună cu situaţia socială şi politică influenţează modalitatea

de interpretare şi intervenţie în problemele persoanelor vârstnice.

Este recunoscut faptul că nu procesul de îmbătrânire reprezintă problema şi fac

persoanele vârstnice vulnerabile, ci capacitatea acestor persoane de a face faţă cu

veniturile pe care le au condiţiilor din societate.

De aceea este nevoie de:

Asigurarea securităţii veniturilor la bătrâneţe

Sprijin pentru participare socială şi voluntariat

Sprijin acordat vârstnicilor care au în grijă o altă persoană

Asigurarea unui echilibru între viaţa profesională şi îndatoririle faţă de persoana

aflată în grijă

Solidaritate şi dialog

Depăşirea diferenţelor în ceea ce priveşte utilizarea noilor tehnologii

5.1. Mod de viaţă autonomOdată cu înaintarea în vârstă, sănătatea noastră se degradează, însă acest proces poate

fi încetinit. De asemenea, se pot lua măsuri pentru ca mediul să fie mult mai adaptat

persoanelor cu probleme de sănătate sau cu dizabilităţi.

Îmbătrânirea activă presupune si asigurarea mijloacelor necesare pentru a rămâne cât mai

mult timp cu putinţă stăpâni pe vieţile noastre.

Prin:

Promovarea sănătăţii şi a metodelor de prevenţie

Asigurarea de locuinţe adaptate nevoilor vârstnicilor

13

Asigurarea unor mijloace de transport adaptate şi necostisitoare

Bunuri, servicii şi medii adaptate vârstnicilor

Îngrijire pe termen lung bazată pe un mod de viaţă autonom

Adaptarea tehnologiei pentru încurajarea unui mod de viaţă autonom

6. Soluţii privind fenomenul îmbătrânirii activeCei mai mulţi oameni doresc o viaţă lungă, în stare bună de sănătate, dar nimeni

nu ne garantează acest lucru. Speranţa de viaţă a crescut dramatic în ultimul secol, dar

această nouă perspectivă de bătrâneţe devine o povară dacă aduce cu sine o sănătate

problematică şi plină de diverse boli. Pe lângă creşterea speranţei de viaţă, scăderea

natalităţii pune o presiune suplimentară pe sistemele de pensii şi asigurări sociale,

deoarece din ce în ce mai puţini angajaţi trebuie să sprijine, pe o durată mai mare de timp,

un pensionar sau chiar mai mulţi.

Dacă îmbătrânirea vine cu probleme de sănătate, îngrijirea specializată a

pesoanelor vârtsnice va întâmpina din ce în ce mai mult carenţe de personal, prezente şi

astăzi. Conflictul dintre puţinele resurse pentru îngrijire şi asistenţă medicală şi nevoia tot

14

mai mare a acestora este un alt factor de presiune. Progresele medicale care au cauzat

creşterea dramatică a speranţei de viaţă, au condus totodată şi la creşterea cheltuielilor în

domeniul sanitar. În unele ţări, în special în SUA, ultimele luni de viaţă ale unei persoane

sunt dintre cele mai scumpe în privinţa costurilor medicale. Desigur acest lucru ridică

întrebarea despre necesitatea unor proceduri medicale. Pe de altă parte, considerente etice

determină încercarea tuturor lucrurilor posibile pentru a salva viaţa unei persoane.

Aceasta este, de asemenea, motivul pentru care eutanasia, de exemplu, este un subiect

extrem de controversat, deşi este percepută pozitiv în unele împrejurări legate de vârstă şi

boli grave incurabile.

Este necesară restructurea sistemelor de pensii, sănătate şi de securitate socială,

mai ales că evoluţiile demografice ce aduc o speranţă de viaţă şi mai mare şi o natalitate

în scădere au ca rezultat o forţă de muncă în din ce în ce mai puţin numeroasă ce va

trebui să finanţeze întregul sistem.

Creşterea vârstei de pensionare a fost întâmpinată în mai multe ţări cu proteste, cu

atât mai mult cu cât muncitorii de peste 45 de ani îşi găsesc din ce în ce mai greu un loc

de muncă, mai ales dacă au probleme fizice şi mentale associate înaintării în vârstă.

Introducerea reformelor sistemului de pensii ce se concentrează pe economii individuale

pentru pensiile proprii, de asemenea, duce la o povară suplimentară pentru angajaţii mai

tineri, care trebuie să finanţeze pensionarii de acum dar şi să economisească bani pentru

propria lor de pensionare.

6.1. Îmbătrânirea sănătoasă

O soluţie pentru a îmbunătăţi situaţia ar fi aceea de a creşte calitatea vieţii

vârstnicilor prin scurtarea anilor de suferinţă, adică prin îmbătrânirea cât mai sănătoasă.

Situaţia ideală ar fi să trăim mulţi ani sănătoşi, urmaţi de o moarte subită, astfel încât

suferinţele bătrâneţii să ne chinuie cât mai puţin. Aşadar, avem nevoie de o strategie care

să ţină bolile cât mai departe de noi. De aceea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)

recomandă următoarea abordare pentru a îmbătrâni în mod activ şi sănătos:

- Promovarea unei stări cât mai bune de sănătate şi a comportamentelor sănătoase

la orice vârstă, pentru a împiedica sau intârzia dezvoltarea bolilor cronice.

15

Activitatea fizică, dieta sănătoasă, evitarea consumării în exces a alcoolului, evitarea sau

încetarea fumatului şi a produselor din tutun, toate acestea reduc riscul bolilor cronice la

vârste înaintate. Aceste comportamente trebuie să înceapă cât mai devreme şi să continue

toată viaţa.

- Minimizarea consecinţele bolilor cornice prin detectare timpurie şi prin îngrijire

de calitate (îngrijire primară, pe termen lung sau paliativă).

În timp ce riscul de boli cronice poate fi redus printr-un stil de viaţă sănătos, mulţi

oameni vor mai avea la bătrâneţe diverse probleme de sănătate. De aceea există

necesitatea detectării cât mai devreme a modificărilor metabolice, a hipertensiunii

arteriale, a diabetului zaharat şi a valorilor ridicate de colesterol, pentru a le putea

gestiona cât mai eficient. Mai există, însă, şi problema persoanelor care au deja boli

cronice, a celor care nu se mai pot îngriji singuri şi a celor care suferă îngrozitor şi care

au nevoie să se stingă cu demnitate.

- Crearea mediilor fizice şi sociale care favorizează sănătatea şi participarea

persoanelor în vârstă. De exemplu, faptul că locuiesc într-un cartier sigur şi în care se

pot plimba fără grija de a fi atacaţi, i-ar putea ajuta pe vârstnici să se implice mai frecvent

în activităţi comunitare. Faptul că un oraş sau o comunitate este “agefriendly” înseamnă

că are strategii pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi a serviciilor în privinţa

accesibilităţii, a transportului etc. Aceasta include strategii pentru a îmbunătăţi aspecte

fizice şi sociale ale mediului inclusiv accesibilitate, transport, link-uri între generaţii,

atitudinile sociale şi furnizarea de servicii. Exemplu: autobuzele din unele oraşe au

treapta inferioară mai jos decât celelalte, astfel încât să permită persoanelor mai vârstnice

şi cu probleme de mobilitate să poată urca în mijlocul de transport fără un efort deosebit.

-O nouă paradigmă-Reinventarea îmbătrânirii – schimbarea atitudinilor sociale

pentru a încuraja participarea seniorilor. Există o serie de stereotipuri care se se aplică

persoanelor vârtsnice. De exemplu, o persoană poate fi considerată prea bătrână pentru a

învăţa noi calificări sau prea aproape de pensionare pentru cursuri de recalificare. Ambele

16

atitudini fac mai dificilă integrarea pe piaţa muncii a persoanelor trecute de o anumită

persoanelor trecute de o anumită vârstă.

De aceea este nevoie de o nouă viziune, o nouă paradigmă unde bătrâneţea să nu mai fie

asociată cu pensionarea, boala şi dependenţa. Politicile şi programele care sunt închistate

în această paradigma tradiţionalistă a dependenţei nu reflectă realitatea. De multe ori

batrânii îşi păstrează independenţa. Spre exemplu, în ţările dezvoltate, continuă să

participe în cadrul pieţei forţei de muncă şi după vârsta de 60 de ani.

De asemenea, bătrânii se menţin activi şi în sectorul muncii informale legate de

activităţi domestice, sau alte activităţi pe cont propriu, fapt ce nu apare în statisticile

forţei de muncă. Contribuţia oamenilor vârstnici acasă, îngrijind nepoţii sau persoanele

care sunt bolnave în cadrul familiei sunt neplătite, însă facilitează calitatea vieţii rudelor

mai tinere angajate pe piaţa forţei de muncă.

În toate ţările, munca voluntară a vârstnicilor asigură o contribuţie

socioeconomică importantă societăţilor în speţă. De aceea este timpul pentru instaurarea

unei noi paradigme care să considere bătrânii drept participanţi activi într-o societate

bazată pe intergrarea persoanelor indiferent de vârstă care reprezintă nu doar

contribuabili active dar sunt de asemenea şi beneficiarii dezvoltării. Această paradigmă

merge pe o abordare intergeneraţională care recunoaşte importanţa relaţiilor dintre

diferitele generaţii, aducând în centru ideea de societate pentru toate vârstele.

Este de datoria populației vârstnice dar și a mass- mediei ca această nouă viziune

pozitivă asupra îmbătrânirii să prindă rădăcini în societate. Recunoașterea politică și

socială a contribuției vârstnicilor și includerea acestora în roluri de conducere va susține

această nouă imagine și va diminua treptat stereotipurile ce au legătură cu vârsta. De

asemenea educarea tinerilor în legătură cu procesul îmbătrânirii și acordarea unei atenții

deosebite susținerii drepturilor persoanelor în vârstă va contribui la reducerea

discriminării și abuzurilor .

7. Răspunsuri politice asupra fenomenului îmbătrâniriiÎmbătrânirea populației reprezintă un fenomen global care presupune implicare atât la

nivel internațional, național, local și regional. O abordare colectivă asupra procesului

17

îmbătrânirii și asupra persoanelor vârstnice va detemina modul în care noi, copiii și

nepoții noștri vom experimenta bătrânețea la rândul nostru.

Cadrul politic de acțiune se ghidează după principiile Națiunilor Unite pentru persoanele

vârstnice. Acestea sunt: independenţa, participarea, îngrijirea, sentimentul împlinirii de

sine şi demnitatea. Deciziile politice sunt bazate pe înţelegerea modului în care

determinanţii îmbătrânirii active influenţează modul în care îmbătrânesc indivizii şi

populaţiile.Cadrul politic necesită acţiune în trei direcţii şi anume: sănătate, participare şi

securitate.

7.1. Sănătatea

Atunci când factorii de risc (atât cei de mediu, cât şi cei comportamantali) privind bolile

cronice și declinul funcțional al organismului sunt menținuți la niveluri scăzute, iar

factorii de protecție seunt menținuți la niveluri ridicate, atunci oamenii se vor bucura de

longevitate și de o mai bună calitate a vieții. Ei vor rămâne sănătoși pentru mai mult timp

și vor deveni mai stăpâni pe viețile lor pe măsură ce vor îmbătrâni.Atunci vor exista din

ce în ce mai puțini adulți bătrâni care vor necesita servicii medicale și sociale de îngrijire

costisitoare. În ceea ce-i privește pe cei care vor avea nevoie de îngrijire, ei ar trebui să

aibă acces la întreaga paletă de servicii medicale și sociale care vizează nevoile și

drepturile oamenilor pe măsură ce îmbătrânesc.

Așadar, măsurile privind pilonul sănătății sunt:

1. Prevenirea și reducerea poverii handicapului, bolilor cornice și a mortațității

premature

Influenţa economică asupra sănatăţii

Elaborarea politicilor şi a programelor care vizează factorii economici care contribuie la

instalarea bolilor şi a dizabilităţilor mai tâtziu în viaţă ( de exemplu: sărăcia, inegalităţile

de venit, excluderea socială, niveluri scăzute de alfabetizare, lipsa educaţiei). Trebuie

prioritizată îmbunătățirea stării de sănătate a celor săraci și a grupurilor marginalizate.

Prevenția și tratamentele eficiente

-Servicii accesibile și eficiente pentru populația vârstnică

-Tratamente eficiente și accesibile care reduc dizabilitățile ( de exemplu: operaţia de

cataractă ori operaţiile de înlocuire de şold) destinate bătrânilor cu venituri reduse

18

Un mediu sigur, prietenos cu vârsta

-Crearea centrelor de îngrijire prietenoase cu vârsta și standarde care să prevină instalarea

sau înrăutățirea dizabilităților

- prevenirea accidentărilor prin protejarea pietonilor vârstnici în trafic, asigurând

securitatea deplasării pe jos

- eliminarea riscurilor accidentelor domestrice și informarea privind măsurile de siguranță

casnică

- instaurarea standaredelor de protecție a muncii pentru angajații vârstnici

-modificarea mediului de muncă formal și inoformal astfel încât oamenii să poată să-și

continue activitatea în mod productiv și sigur pe măsură de îmbătrânesc

Vieţuirea fără bariere

-Dezvoltarea locuinţelor, clădirilor publice, a mijlocelor de transport în comun şi a

toaletelor publice accesibile persoanelor cu dizabilităţi

Susţinere socială

-reducerea riscului de singurătate şi izolare socială prin susţinerea grupurilor comunitare

prin implicarea persoanelor în vârstă

-înurajarea interacţiunii intergeneraţionale

Sănătate mentală

Mediu de viaţă curat

2. Reducerea factorilor de risc asociați cu bolile majore și creșterea măsurilor de

prevenție care protejează sănătatea de-a lungul vieții

Descurajarea consumului de tutun, alcool şi droguri

Promovarea activităţii fizice şi a nutriţiei sănătoase

Promovarea sănătăţii orale

Factorii psihologici

Medicamentele

3. Elaborarea unui sistem de sănătate şi a unui sistem de servicii sociale prietenoase

cu vârsta,care să aiba preţuri accesibile, să aibă servicii de înaltă calitate ce

vizează nevoile şi drepturile oamenilor pe măsură ce îmbătrânesc

19

Îngrijirea continuă pe parcursul vieţii

Asigurarea trainingului şi a educaţiei pentru îngrijitori

7.2. Participarea

Când piața forței de muncă, ocuparea forței de uncă, educația, sănătatea și politicile

sociale și programele susțin participarea lor deplină în acticivitățile socioeconomice,

culturale și spirituale, în conformitate cu dreptuile fundamentale ale omului, capacități,

nevoi și preferințe, oamenii vor continua să aducă o contribuție productivă societății, atât

î n activitățile remunerate, cât și cele nerenumerate pe măsură ce îmbătrânesc.

1. Asigurarea oportunităţilor de educaţie şi învăţare pe parcursul întregii vieţi

2. Recunoaşterea şi accesibilitatea participării active a oamenilor în activităţi

referitoare la dezvoltarea economică, a muncii formale şi informale şi a

activităţior de voluntariat pe măsură de îmbătrânesc în acord cu nevoile

individuale, preferinţele şi capacităţile lor.

3. Încurajarea oamenilor de a participa în viaţa de familie şi a comunităţii pe măsură

ce înaintează în vârstă.

7.3. Securitatea

Când politicile și programele se adresează nevoii de securitate socială, financiară și fizice

și drepturile persoanelor cu vârste înaintate, persoanele vârstnice sunt asigurate de

protecție, demnitate și îngrijire, în cazul în care ei nu mai sunt capabili să se îngrijească și

să se protejeze singuri. Familiile și comunitățile sunt sprijinite în îngrijirea membrilor lor

mai în vârstă.

1.Asigurarea protecţiei, siguranţei şi a demnităţii persoanelor vârstnice cu referire la

securitatea financiară, socială şi fizică a acestora, a drepturilor şi nevoilor populaţiei care

înaintează în vârstă

2. Reducerea inegalităţilor legislative de gen ale femeilor vârstnice

20

Active Ageing, A Policy Framework, World Health Organization, A contribution of the World Health

Organization to the Second United Nations World Assembly on Ageing, Madrid, Spain, April 2002, p.45

7.4. Exemple ale aplicării politicii de active ageing

Combaterea izolării persoanelor vârstnice în zonele rurale

Village Meeting Point (Punctul de întrunire din sat) este unproiect finanţat din FEADR.

Acesta a creat un loc de întrunire pentru vârstnicii, până atunci izolaţi, din satul danez

Idestrup. Proiectul a inclus facilităţi și cursuri de formare IT, un centru de fi tness, o

cafenea și un mic magazin, facilitând astfel într-o mare măsură îmbătrânirea activă în

comunitate

Cooperarea din regiunea Mării Baltice cu privire la îmbătrânire: „Best

Agers”

Iniţiativa „Best Agers” vizează persoanele cu vârsta de cel puţin 55 de ani. Obiectivul îl

reprezintă promovarea inovării de-a lungul generaţiilor și reunirea „celor mai buni

vârstnici” pentru a colabora cu tinerii în domeniul afacerilor și al dezvoltării abilităţilor,

generând noi idei și împărtășind experienţe și cunoștinţe.

21

Susţinerea cursanţilor mai în vârstă cu ajutorul Grundtvig

EuBiA a dezvoltat lucrul în reţea și schimburi de bune practici adresate cursanţilor în

vârstă, cu scopul de a-I abilita. Acest proiect a dus la crearea unui ghid pentru implicarea

vârstnicilor în procesul de învăţare, precum și la înfi inţarea unei reţele permanente de

practicanţi.

8. Conferinţa Forever Young În cadrul proiectului TINERI ŞI VÂRSTNICI, MEREU ÎMPREUNĂ, la Colegiul

Economic Administrativ a avut loc conferinţa Forever Young, susţinută de voluntarii ED

Iaşi, dr. Geanina Ciopeică şi dr. Dana Mîndru. Medicii au prezentat mai multe abordări

ale îmbătrânirii active, au vorbit despre controlul factorilor de risc ce intervin odată cu

înaintarea în vârstă şi i-au învăţat pe participanţi despre modalităţile prin care noi toţi

putem îmbătrâni frumos. Persoanele care, în urma completării chestionarelor medicale,

au arătat anumite riscuri au beneficiat gratuit de măsurarea tensiunii arteriale, a frecvenţei

cardiace şi a densităţii osoase.

Componenta cea mai amplă a programului a avut loc în parteneriat cu o instituţie de

învăţământ ieşeană, şi anume, Colegiului Economic Administrativ (CEA) din Iaşi.

ED Iaşi şi CEA au lansat Cursul comun de limbă engleză. Iniţial, acesta a fost gândit

pentru 40 de beneficiari de vârste diferite (elevi, profesori sau profesori pensionari,

personal auxiliar), până la sfârşitul acestuia participând aproape 60.Timp de opt

săptămâni, persoane din generaţii diferite au învăţat cot la cot noţiuni elementare

de limbă engleză, sprijinindu-se reciproc în procesul de învăţare şi bucurându-se

de timpul petrecut împreună. Majoritatea cursurilor au fost susţinute de elevi, iar în bănci

au fost nu numai colegi de-ai lor, ci şi profesori şi pensionari, cursul aducând în acest

mod o schimbare de perspectivă tuturor celor implicaţi. Acest lucru a determinat întârirea

respectului reciproc şi sensibilizarea tinerilor în raport cu problemele vârstnicilor (de

sănătate, de solitudine etc), dar şi sensibilizarea adulţilor faţă de problemele copiilor şi

tinerilor (sentimental de inadecvare socială, timiditate, lipsa încrederii în sine Cursul

comun de limbă engleză a fost continuat de unul de informatică, la care au participat

în total 60 de persoane, de asemenea elevi, profesori, foşti profesori şi alţi angajaţi ai

Colegiului Economic Administrativ din Iaşi. Trei şedinţe săptămânale au fost suficiente

22

ca cei prezenţi să înveţe noţiuni de bază din informatică, despre documentarea cu ajutorul

Internetului şi modalităţi de stocare online.

Paul Matei, coordonatorul Centrului de Informare Europe Direct Iaşi sintetizează: “Am

vru să evidenţiem faptul că avem de învăţat unii de la ceilalţi, neţinând cont de vârstă. Nu

doar seniorii, cei trecuţi prin viaţă, au ceva de transmis celorlalţi, ci şi tinerii şi chiar cei

foarte tineri pot foarte bine să-i îndrume pe seniori. Astfel, credem noi, că sprijinim

solidaritatea între generaţii. Important la aceste cursuri nu e doar faptul că au învăţat unii

de la ceilalţi, ci şi că întreei s-a stabilit şi o altfel de relaţie”.

Profesorul Radu Lupuleasa, director adjunct la Colegiul Economic Administrativ Iaşi a

comentat: “Proiectul, inclus în Anul European al îmbătrânirii active şi solidarităţii între

generaţii, a urmărit să creeze o punte între generaţii, să faciliteze comunicarea şi

relaţionarea între persoane de vârste diferite. Scopul nostru a fost ca persoane vârstnice

sau adulte să înveţe notiuni de engleză, o limbă de largă comunicare, şi de utilizare a

tehnologiei IT, alături de tineri şi de la aceştia, realizând un schimb de experienţă”.

În acest fel, cele două cursuri au reprezentat un pretext al întâlnirii persoanelor din

generaţii diferite şi o ocazie a realizării schimbului de experienţă intergeneraţional.

9. ConcluziiO abordare politică a îmbătrânirii active și programul de dezvoltare au potențialul de a

aborda mai multe provocări, atât ale îmbătrânirii individuale cât și a populației. Când

sănătatea, piața forței de muncă, ocuparea forței de muncă, educția și politicile sociale

sprijină îmbătrânirea activă, vor putea fi:

Mai puține decese premature în etape productive ale vieții

Mai puține dizabilități asociate cu boli cronice la vârstele înaintate

Mai multe persoane care se bucură de o calitate a vieții pozitivă pe măsură ce

îmbătrânesc

Mai multe persoane care participă pe măsură ce îmbătrânesc, la aspecte sociale,

culturale, economice și politice ale societății, în roluri plătite și neplătite și în

viața de familie, de comunitate și pe piața internă.

Prețuri scăzute la tratamentele medicale și serviciile de îngrijire.

23

Politicile și programele îmbătrânirii active, recunosc necesitatea de a încuraja și de a

echilibra responsabilitatea personală (auto-îngrijire), mediile de vârstă prietenoase și

solidaritatea între generații. Persoanele și familiile trebuie să planifice și să se pregătească

pentru bătrânețe și să facă eforturi personale să adopte practici pozitive de sănătate

personale în toate satgiile vieții. În același timp, sunt necesare medii propice pentru ” a

face alegerile sănatoase cele mai ușoare”. Persoanele care rămân sănătoase pe măsură ce

îmbătrânesc, se confruntă cu mai puține impedimente în continuarea activităţii pe piața

muncii.

24

Bibliografie

Paul Matei, Ghid de bune practice pentru îmbătrânirea activă, Materiale

informative preluate de pe site-urile gestionate de C.E. şi organismele afiliate,I

Europe Direct Iaşi 2010- 2012

http://eudirect.ro/ghid/GBPIA.pdf

Active Ageing, A Policy Framework, World Health Organization, A contribution

of the World Health Organization to the Second United Nations World Assembly

on Ageing, Madrid, Spain, April 2002.

http://whqlibdoc.who.int/hq/2002/who_nmh_nph_02.8.pdf

Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa, Îmbătrânirea activă şi

calitatea vieţii vârstnicilor, Clemens Tesch-Roemer, Centrul German de

Gerontologie

http://www.unece.org/fileadmin/DAM/pau/ggp/publications/Active_ageing/Title-

Preface-Contents.pdf

Contribuţia UE la îmbătrânirea activă şi la solidaritatea între generaţii, Direcţia

Generală Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune Unitatea D.3

Manuscris fi nalizat în iunie 2012Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii

Europene, 2012

25