Ilie Tudor, scriitor, fost detinut politic, tatal lui Tudor Gheorghe, a murit. Viata olteanului care ,,a vazut oameni veniti in carje si plecati in picioare"

Laurentiu Ungureanu, Anca Vancu,

Ilie Tudor, tatal lui Tudor Gheorghe, fost detinut politic a murit, la varsta de 92 de ani, sambata, in comuna doljeana Podari. In urma cu doi ani, Ilie Tudor a povestit, intr-un interviu pentru ,,Weekend Adevarul", despre minunile vazute la Maglavit, impresia facuta asupra sa la 14 ani de seful legionarilor, despre cei cinci ani petrecuti in temnitele comuniste, intalnirea cu Petre Tutea si ,,discursurile" prin Morse ale parintelui Staniloaie.

Ilie Tudor s-a stins din viata la varsta de 92 de ani. Republicam un interviu acordat de tatal lui Tudor Gheorghe in ajunul Craciunului, in urma cu doi ani.

Cum vii dinspre Craiova spre Calafat, imediat dupa podul 'al mare de peste Jiu, se intinde satul Podari. Stanga, de pe sosea, pe ,,Fermei", apoi dreapta, intri pe ,,Fantana Miresei" si, la poalele dealului, langa cimitir, locuieste Ilie Tudor. Sau poti s-alegi varianta mai simpla: ,,Cum intri in Podari, intrebi de mine". Ilie Tudor are 89 de ani, are pieptul calit de fier si sufletul de crin. Doar parul sa-i fi incaruntit, caci ridurile sunt de bunic frumos. Cineva i-a spus odata: ,,Daca n-ai fi facut puscarie, ai fi murit!". Era fiul sau, Tudor Gheorghe, si avea dreptate sa-i spuna asa. Ilie Tudor a vazut minuni facute de oameni si de Dumnezeu. A vazut moartea si a inteles-o, a coborat in iad, in temnitele Aiudului, si s-a intors puternic. A reusit sa-si invinga cei mai mari dusmani - amintirile si teama - si niciodata nu s-a indoit de credinta sa. Nu uraste, desi tot oltean razvratit se cheama ca e. Traieste intr-o casa pe care, cu multa ingaduinta, am putea s-o numim modesta, dar nimic nu vrea sa schimbe la ea. Asta e

vatra lui, fiecare cuisor stie unde-i pus si-l lasa acolo, ca asa a fost dintotdeauna. E ajunul Craciunului si, uite!, nu vrea sa manance pana nu da intunericul, ca asa e lasat, sa tina postul. Acesta este Ilie Tudor, cel mai frumos oltean. ,,Weekend Adevarul": Nea Ilie! Ilie Tudor: Intrati, ca nu va musca! Sa traiti, nea Ilie! Ce faceti>Uite, tocmai ma-ntorsei de la Bucuresti, ca a avut Tudor Gheorghe spectacol. Mai, cand am intrat acolo, la Sala Palatului, m-am speriat. 4.000 de oameni! Sala plina! 4.000! Pai, comuna Podari are 3.800. M-am ingrozit: ,,Ce e aici, ma, fratilorm!". Erau momente cand nu se mai terminau aplauzele. Era delir. E narod Gigi asta! Culmea e ca mie mi-a venit rau. De ce Uite, nu-mi mai simt un picior, de la glezna in jos. Asta se trage de la ancheta, de la Securitate: cand mi-au dat cu un drug peste calcaie, mi-a sarit talpa de la pantof. N-am simtit durerea in picior, ci undeva, in crestetul capului. Cand au dat a doua oara, am lesinat. M-au trezit abia cand m-au ars cu tigara sub barbie. In sfarsit, nu mai conteaza, dar in ultimii trei ani a inceput sa ma supere mai rau piciorul. Cand stau linistit, nu ma doare, dar nu mai pot sa merg 100 de metri! Pai, nici sa va iau de la poarta nu venii, vazuratin Prin gospodarie cum va descurcati Acum 12 ani, dupa ce a murit nevasta-mea, Gigi a venit acasa si m-a vazut cu rufele pe sarma, spalate de mine. Mi-a zis sa rog pe cineva de la biserica sa ma ajute, ca sunt 40 de femei acolo. Una zice: ,,Nea Ilie, as veni cu toata dragostea, da' ce zice lumeaă". Alta, vaduva, cu doua fete de ingrijit - doar ce pleca, se duse sa faca si ea sarmalele, pacat ca n-o prinserati - zice: ,,Nea Ilie, vin eu, ca n-am niciun venit, ce-am eu cu lumeau". Si ma ajuta saraca femeie, nu ma doare capul! O chestie: eu sunt si de geaman, si de sapte luni, si insemnat.

Tata zicea: <<Ia vezi, fa, muri alaă>>. Si uite ca asta n-a murit, ajunsei la 90 de ani! (rade) E, e mana Domnului...

Cum adicat Uite ce inseamna: lipsa degetului acestuia si a acestuia (n.r. - degetul aratator si cel mare de la mana dreapta). Ele erau unite la nastere. Si moasa mea a bagat un fus printre ele, a rupt ata care le tinea si au ramas asa. La scoala, cand m-am dus, ma obligau sa scriu cu dreapta, dar eu ma rugam de domnul invatator sa ma lase sa incerc cu stanga, ca nu puteam. ,,Nu, nu, ia cu dreapta!", imi spunea. Si am reusit, pana la urma. Si mai aveti un frate, o sora geamanaa Am avut o sora, dar a murit la opt luni. Pe mine m-au ,,aruncat" in niste lana, dupa soba. Tata zicea: ,,Ia vezi, fa, muri alat". Si uite ca asta n-a murit, ajunsei la 90 de ani! (rade) E, e mana Domnului... Stim ca aveti o relatie foarte apropiata cu Dumnezeu. Chiar ati facut parte din Oastea Domnului, cu Petrache Lupu de la Maglavit, prin anii '30. Cum s-a intamplati A venit un grup de ostasi ai Domnului din Moldova, pe jos, si au fost cazati toti la scoala din Podari. Cand i-am auzit cantand asa frumos, mi-a placut muzica. ,,Ma luati si pe mine ", i-am intrebat. ,,D-apai, ai ce mancaa" Mi-am facut o traista si am plecat cu ei la Maglavit, pe jos. Vreo 13 ani aveam. Acolo, la Maglavit, erau bani aruncati pe jos, venea lumea si dadea. Am vazut cu ochii mei oameni care au venit in carje si au plecat in picioare! Credinta, asta e totul. Pai, pe mine cine m-a salvat in anii de puscarie, nu Dumnezeu  Nea Iie, omul care a vazut minuni Ati fost si in comertul legionar, printre copiii lui Codreanu. Asta e una dintre cele mai frumoase experiente. Chiar am scris o carte - ,,Un an langa Capitan". Cum am ajunsÅŸ Parintele din sat si directorul scolii i-au spus tatalui meu: ,,Mosule, copilul trage la carte, de ce nu-l dai la scoalaă". ,,Pai, cu ce sa platescm Cu 6 pogoane, cate amn" ,,Hai, ca-l trimit in Comertul Legionar!" Si asa am reusit, practic, sa merg la scoala. Am plecat de-acasa cu niste cipici facuti dintr-o palarie veche, pe cap cu o palarie de paie, cu o camasuta, ca la tara. Ne-am suit in tren vreo 14 din judetul Dolj. Avocatul Livezeanu din Craiova ne-a spus: ,,De-acum inainte, eu sunt tatal vostru!". Cand am ajuns in Bucuresti, am dat de Nicoleta Niculescu: ,,De-acum inainte, eu sunt mama voastra!". Ne-au imbracat in treninguri albastre si ne-am adunat, pe toti 70, la sediu, pe strada Gutenberg, numarul 3. Nicoleta Niculescu zice: ,,De mult nu l-am mai vazut pe Capitan asa vesel!". Apoi, trece printre noi si alege 12 copii. Eu eram cel mai mic, ,,iedul" mi se spunea. Ne-au dus la Carmen Sylva (n.r. - astazi, Eforie Sud), intr-un soi de initiere, in tabara.

Un parinte de la Carmen Sylva (n.r. - astazi, Eforie Sud) avea o vorba: <<Comunismul a facut o treaba buna, a umplut tara de sfinti>>.

Acolo l-ati cunoscut pe CapitanÅŸ Da. Eu eram un pusti. Eram intr-o pauza si luasem o lubenita destul de

serioasa din piata si o duceam cam greu, intr-o papornita. Din spate, aud o voce: ,,E grea-". Ma uit - Capitanul! A luat-o el imediat. ,,Unde mergem", a intrebat. ,,La restaurant." M-a ajutat sa o car pana acolo, a pus-o pe masa si a intrebat: ,,Mie nu-mi datip". Era inalt, avea 1,90, avea o privire de hipnotizator. Un an am stat la ,,comert", apoi m-am intors la Podari. Ce-ati facutc M-am dus la Scoala de cantareti bisericesti din Craiova. In primul an, a platit parohia taxa. Apoi, m-a ajutat tata, a vandut o purcea, s-a mai descurcat. Timp de 4 ani, de la Podari pana langa gara din Craiova mergeam pe jos! Era mai greu cand se lasa frigul. Intr-o iarna, am rupt copertele de la carnetul de elev, pentru ca erau mai tari, si le-am pus la incaltaminte. Dar am fost premiant in fiecare an, mi-a placut. Cantati in continuare la bisericai Cum sa nug Pai, fara mine ce facm Nea Ilie, mai tineti minte cum v-ati indragostit Cum sa nu! Eu aveam 20 de ani, iar nevasta-mea - 19. Ea - fata saraca. Facuse ucenicie la un vecin, la masina de tricotaj. Facea pulovere. Taica-sau ii spune: ,,La Podari e o casa unde e o femeie vaduva. Du-te acolo, roag-o sa te primeasca si acolo poti sa faci treaba!". A venit, tastoaca, frumoasa, a-nceput lumea sa vorbeasca de ea prin sat. Cand am aflat, m-am dus si eu la mama, sa-i cer un kilogram de lana toarsa, sa-mi fac pulover la ea. E, cand m-a luat in brate sa-mi ia masuratorile, m-am cutremurat! M-a condus pana la poarta, dar era iarna, era zapada, iar ea a iesit desculta. Cand am vazut, am urcat-o pe bocancii mei, am luat-o in brate si am pupat-o. Asa s-a intamplat. Eu eram la Scoala de Cantareti de la Craiova si, de fiecare data cand veneam acasa, treceam mai intai pe la ea. Era femeie gospodara, era cu munca. Avea pasari, gaste, 4 capre, oi la cioban si ea se ocupa de toate. Eu scriam poezie, eram cu concursurile literare. Si de aici am povesti ,,cu cantec".

Ce povestie La un cenaclu, vine un cetatean: ,,Vreau sa citesc si eu o poezie". Si a citit ceva cu tractorul, cu motorul, dar era mai de clasa a IV-a. Toti taceau. ,,Tudore, n-ai nimic de ziss", m-a intrebat cineva. Eu mai mult ascultam, nu vorbeam. ,,Ce sa zic, asta e un elev care n-a terminat clasa a VII-a, dar talent ar avea..." De unde sa stiu eu ca el era secretarul Partidului Comunist din regiunet Rogneanu! Si de aici mi s-au tras toate. V-a urmaritr Si cum! Cand a murit dirijorul corului de la Militie - exact cand se facea repetitie cu ocazia zilei lui Stalin -, m-au chemat pe mine. ,,Da, domne, vin." Am dirijat un cor de 80 de persoane, foarte bun, si m-au angajat. Vine secretarul Rogneanu: ,,Asta de l-ati angajat voi nu este cantaretul de la Podarit" ,,El e." ,,Afara!" Imediat am plecat. Tot asa, un camarad de clasa, unul Negoescu, se tinea dupa mine sa ma duc la ansamblu, ca aveau nevoie de un tenor bun. M-am dus acolo si m-au pus sa cant ,,Mugur, Mugurel". Am cantat eu frumos in diverse tonalitati si m-au angajat. Dupa doua luni, apare Rogneanu: ,,Ma, asta nu e de la Podari Afara cu el!" Peste tot era. Si acum, ce sa vedeti, cine credeti ca este directorul muzeului din Craiovau Fiul lui! (rade) Dar n-am nicio treaba eu cu el.   Ilie Tudor intre cartile care i-au marcat viata

Teribilul umor

de la Aiud La Aiud, la inchisoare, cum ati ajunsn Eram dascal la biserica si m-am angajat ca sef de paza si pompieri la un santier de drumuri si poduri. Se asfalta soseaua Craiova - Calafat. Din 10 in 10 kilometri, era un om care pazea lopetile. Inginerul meu spune, intr-o zi: ,,Hai, Tudore, sa facem un control, cum stai cu pazniciiR". M-am suit pe motocicleta si am pornit. La Radovan, la pompa cu apa, angajasem un tanar cu o luna inainte. Cand m-am dus la acolo, in baraca lui, el curata un pistol. Deschid usa, el se sperie. ,,Ce e cu astaş" ,,E, ce sa fie„ Am dat in cap la un securist si i l-am luat." ,,Mai, eu dimineata merg la politie si fac raport." ,,Nu te duci dumneata, ca m-ai angajat din mila", imi raspunde. Si nu m-am dus, domnule. De unde sa stiu ca asta era, de fapt, un ofiter de Securitate care ma urmaream Cum v-au luat la arestp M-am pomenit cu masina Securitatii la poarta: ,,Il cautam pe Ilie Tudor". ,,Eu sunt." ,,Te cheama tovarasa Stancoveanu, la regiunea de partid." Eu publicasem niste poezii in revista ,,Urzica", ma gandeam ca din cauza asta. De undeu M-au dus la Securitate. Acolo, m-au bagat intr-o celula si, timp de o luna, nu m-a intrebat nimeni nimic. Cand s-a implinit luna: ,,Care esti cu litera <<T>>l Hai la dans!". Ochelari negri pe fata. Era o femeie acolo, Mita, de nu-i scapa nimeni! Tot ce trecea prin mana ei era condamnat! Te batea cu creionul la testicule! M-am intalnit cu ea acum, la o lansare de carte. ,,Ce faci aicin", ii zic. ,,Uite, venii si eu sa vad conferinta." Nonsalanta, asa. Care a fost acuzatia dumneavoastra Ca am facut o organizatie de 23 de oameni ca sa rastorn guvernul prin violenta armata. M-au pus sa semnez, sa recunosc ca am facut organizatie asta. ,,Nu semnez, domnule, ce sa semnez, daca n-am facutc", le spuneam. Ei, cand m-am trezit dupa prima bataie, din care am ramas cu probleme la picior, un indrumator de la Securitate de la noi din sat m-a luat si mi-a zis: ,,Semneaza, ca te omoara astia!" ,,Cumi Daca n-am facutp" Atunci, mi-a deschis o usa in spatele careia l-am vazut pe parintele care m-a trimis la comertul legionar. Era negru, plin de vanatai, de sus pana jos. M-am speriat. Cand au venit a doua oara, am semnat tot si in 1957 mi-au dat condamnarea de rigoare: 29 de ani de puscarie, din care am facut 7.

Fiul Tudor Gheorghe si sotia lui nea Ilie, Stefana Ati cunoscut, in temnitele Aiudului, personalitati marcante ale neamului. Petre Tutea, spre exemplu, cum eran Era perioada cu Laica, pe care au trimis-o rusii in spatiu. ,,Ce Dumnezeu, ce credintam Am ajuns pe Luna si n-am dat de niciun Dumnezeu! Ce sunteti, ma, asa prosti ", tot zicea colonelul Gheorghe Craciun, de la Aiud. Al doilea in spatele meu era Petre Tutea: ,,Domnule colonel, nu va suparati, pot sa va pun o intrebare ". ,,Da, ba, filozofule, ia!" ,,Ati crescut la tara sau la oras„" ,,La tara." ,,Si-ati avut porcis" ,,Da' ce gospodar n-are porciş" ,,Si-ati vazut dumneavoastra porci sa se uite in susu". Aiudul, sa stii, a avut umorul lui! Alta intamplare imi amintesc cu Nichifor Crainic. L-ati cunoscuta Sigur. Eram in curtea inchisorii, sa ne puna mancare. Un caraliu, care-l recunoste, zice: ,,O, tovarasu' Crainic! Daca scrii pe o hartie ca nu exista Dumnezeu, iti umplu gamela!". Crainic: ,,Da-mi hartie si creion!". ,,Nu te umili", ma rugam de el. ,,Mi-e foame, Tudore!" Si a scris pe hartie asa: ,,Nu, cred in Dumnezeu!". Nu stiau aia ce e virgula! Era mancau saracul, avea 120 de kilograme cand l-au adus. Se si radea la Aiud. Sau cu Horia Agarici! Agaricia Era un cantec scris de Pastorel Teodoreanu despre el... ,,A plecat la vanatoare Agarici/ A plecat sa vaneze bolsevici" - cantec de muzica usoara. Acesta era, ca si Bizu Cantacuzino, unul dintre asii aviatiei romanesti. Ne-au bagat, la un moment dat, 1.000 de oameni intr-o hruba. Langa mine statea unul slab, prapadit, aproape mort: Agarici. Cum sa traiesti cu 100 de grame de paineb Si noi astia mai tineri am inceput sa-i dam painea noastra. A primit-o cu bucurie o zi, doua, trei, dar apoi n-a mai vrut s-o primeasca. ,,Pai, voio" Dar cand il mai duceau de brate la tineta, pentru ca nu putea sa mearga, noi repede ii puneam painea sub cap. Si apoi iarasi o zi, doua. Dar l-au scos la scurt timp. Odata, pe vremea cand incepuse Paunescu cu ,,Cenaclul Flacara", vine intr-o zi fiu-meu cu un baiat Agarici. ,,Ma, baiatule, ma, tu nu esti cumva fiul lui Horia Agariciş" ,,Da, eu sunt." Gigi l-a adus sa-l cunosc si sa-i povestesc din inchisoare. Asa s-a bucurat! Aflasem ca tatal lui murise intr-o operatie in Germania, ca nu mai avea un plaman. Era mare om. De cate ori se ridica, nu se putea sa nu doboare un bombardier sovietic! Erau numai linii pe aripile lui!

Pe parintele Dumitru Staniloaie cum l-ati cunoscuti Se facea deratizarea celularului, se facea curatenie. Ne scot pe toti si ne baga, cam 100 de persoane, intr-o incapere cu ciment pe jos. Stateam unul langa altul, sa ne incalzim. Langa mine - un batranel. Eu aveam un cojocel strecurat prin vizeta de un cetatean din Perisor, care s-a eliberat dupa 14 ani. Cand l-am vazut pe batranul acesta, am vrut sa pun cojocelul sub el. ,,Tinere, ce condamnare ain", m-a intrebat. ,,Tine tu cojocul, ca esti tanar. Eu, nu se stie..." Nu stiam cine e, numai mi s-a rupt inima cand l-am vazut asa. A doua zi mi s-a spus ca e parintele Staniloaie. Am ramas tablou! El satea la trei celule de mine. Se batea capa (n.r. - Codul Morse), asa vorbeam intre noi. Ei, cand vorbea parintele Staniloaie, tacea toata lumea. Eu insa am fost mai apropiat de parintese Gornic, am stat cu el in celula. Mi-aduc aminte ca, intr-o zi, de Sfantul Neculai, ne-a prins jucand sah.

Sahm Facusem cu parintele Gornic niste piese din paine, din turtoi, si jucam sah la punctul mort, sub vizeta. Au deschis usa: ,,Incalcare de regulament! La izolare!". Acolo, intr-o zdreanta de zeghe, 40 de zile. O zi ne dadeau mancarea de celula si doua zile nimic. Nimic, nimic! Bateam Morse cu parintele: ,,Cum te simtiÅŸ" ,,O zi-doua daca mai rezist." L-am auzit cum a cazut, am batut in usa si au venit si l-au luat. Am crezut ca a murit, dar intr-o vara, in curtea lagarului de la Salcia, mi s-a parut ca-l vad. Dar ma miram, cum sa fie popa Gornic, ca murise in urma cu doi ani la Aiud, avea TBC ganglionara M-am apropiat de el: ,,Parinte, n-ai murit " Si el mi-a aratat in sus. Si va intreb acum pe dumneavoastra, unde s-a dus microbul din gatul parintelui Gornici Nu e mana lui Dumnezeug

Lacrimile lui nea Ilie  Ilie Tudor la cimitir, langa mornintele familiei Stiati de copii, de sotie, din inchisoaresNumai ce auzeam prin telefonul fara fir. Stii cum se jucau tinel Era un sistem de anestezie psihica. Odata, s-a deschis usa la celula: ,,Care esti cu litera <<T>>t Ai un fiu, Gheorghei Semneaza!". Mi-au dat un certificat de deces, care spunea ca a fost calcat de masina baiatul. Peste doua zile, l-am visat pe un deal, unde aveam eu trei pogoane de grau, cum alerga cu graul pana la brau. ,,Tata, nu sunt mort", imi zicea in vis. Mai tarziu, i-am povestit si ne-am dat seama ca in aceeasi noapte a visat si el acelasi lucru. V-ati eliberat cu decretul din '64.Da. Eram in colonie de munca. La capatul tarlalei, era un cetatean care ne dadea apa si doi dintre noi, cu garnite, le dadeam altora sa bea. Era august, cald. La un moment dat, la huluba de dreapta a mosului era o bucata de hartie. La care colegul meu, doctorul Aurel Lupoaie, mi-a zis: ,,Tudore, ia vezi!". Am luat hartia si am bagat-o repede in buzunar. Am mers o suta de metri si am citit-o. Scria: ,,Decret. Incepand cu data cutare, toti detinutii politici vor fi eliberati". Si am inceput sa dam hartia din mana in mana. Aveam si turnatori printre noi, ii stiam, dar tot am dat-o. La numaratoare, comandantul ne-a spus ca toti cei care vor primi carti postale vor fi fruntasi in munca. Bucurie pe mine, ma gandeam ca am ocazia sa scriu acasa. La care doctorul acesta, Aurel Lupoaie, nu s-a abtinut si a zis: ,,Domnule comandant, lasati-le naibii de carti postale. Spuneti-ne, cum e cu decretulo" ,,Ce decrett Ia zi!" I-a spus ca o visase pe Maica Domnului si ii spusese ce citise el pe foaie. Comandantul a ramas tablou. E, a doua zi ne-a spus ca se implinise visul lui Lupoaie. ,,Incepand de maine, veti pleca acasa." Eu eram si cu litera T, si oltean. Au inceput cu Moldova si am apucat abia dupa o luna sa plec. Asa am primit ordinul de liberare. Asta a fost!    Fiul lui nea Ilie, rapsodul Tudor Gheorghe, in tinerete

Cum a fost sa va intoarceti acasaa Eu visam adeseori copiii, nevasta, casa, drumul pana in Craiova si, cand ajungeam la pod, peste Jiu, ba se darama podul, ba se intampla ceva si, de emotie, ma intorceam. Cand mi-au dat drumul, in Gara Brailei, eram cu paltonul in spate - ma arestase iarna si aveam hainele de atunci - , nu va dati seama ce senzatie am avut. Sa vezi femei in rochii, copii, libertate! Noi eram salbaticiti. Si cand ne-am urcat pe scara vagonului, buzunarele de la palton erau pline cu bomboane, cu biscuiti, cu tigari, cu bani. Oamenii stiau de unde venim si ne-au pus in buzunare. In dreapta mea, in vagon, statea un militian, iar in fata mea era o doamna cu o fetita in brate. ,,Doamna, dati-mi-o mie, ca o tin eu pana cand vreti sa o schimbati", i-am spus, ca se tot chinuia. Cand am luat copilul in brate, am inceput sa tremur. Femeia a simtit si m-a intrebat: ,,Veniti din Balta ". ,,Da." ,,Si tata a venit ieri. Ma duc sa-l vad." Nu s-a mai daramat podul. Ma muscam de deget cu putere sa ma conving ca nu visez si se darama iar. Cand am ajuns acasa, pe la 4 dimineata, am vazut, pe-o funie agatata, o pereche de pantaloni de barbat si o camasa barbateasca. ,,Ce-o fi, o fi", imi ziceam. ,,Sa fiu tare!" Eu ma asteptam la orice.. de atata timp plecat. Si deschid usa, iese nevasta-mea, alba si cu fiica cea mare. Si, din stanga, a aparut unul slab, negru, tiganos, nu l-am recunoscut. Era Gigi al meu! (rade) ,,Ma, nu mai spuneti, sa nu stie nimeni ca am venit, vreau sa mai stau cu voi, sa va am in suflet, am nevoie de voi." (singurul moment in care Ilie Tudor chiar plange).

Acum, fiul dumneavoastra, pe care atunci nu l-ati recunoscut, e artist mare. Este! Pai, e o nebuna in Craiova indragostita de Gigi la culme. Zice: ,,Gheorghe sunt atatia, dar Georgel nu sunt prea multi!" Mi-amintesc la nunta lui ce ne-am distrat.  Ah!, dar cum o cheama pe aia cu parul lungl Ziceti! De canta muzica popularaa Maria Dragomiroiu Dragomiroiu, asa! La nunta la Tudor Gheorghe avea 16 ani si a venit si ea, adusa de Romulus Vulpescu. Era tinerica, iar Romulus ii tot dadea sa bea. Si Adrian Paunescu, care l-a cununat pe Tudor Gheorghe, a mers in pivnita sa aleaga vinul - aveam vreo patru feluri de vin. Gusta el dintr-un vin si imi zice: ,,De aici imi dai!". Aveam o budana de o suta de vedre in care aruncasem niste zahar, ca sa se faca recolta a doua. ,,Nasule, pai stai, ca asta e de-al prost." ,,De aici beau!" Toata nunta numai din asta au baut! Le placea ca intepa la limba si era si dulceag. Mi-a ramas tot vinul 'al bun! Aiud insangerat. ,,In tot e mana lui Dumnezeu"  

Vorbiti cu o detasare nefireasca despre detentia comunista. In tot e mana lui Dumnezeu. ,,Nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu" (n.r.  -  Ez 18, 23) Mai clar de atata... ,,Eu mustru si pedepsesc pe cei pe care ii iubesc." Pai, numai Pitestiul cati sfinti a dat! Reeducarea de la Aiud a fost facuta pentru suflete. Trebuia sa recunosti ca toti de peste hotare sunt niste banditi, ca nu exista Dumnezeu, ca legionarii sunt criminali. Eu le-am raspuns despre legionari: ,,Domnilor, daca, in sinea lor, sunt niste criminali, eu ii condamn, dar fiecare dintre ei poate sa fie un Balcescu!". N-ati renuntat. M-au si bagat la izolare. Cand m-am intors in celula, ne-au dat niste carne de cal cu varza , dar nu numai carne, erau cu urechi, cu zgarciuri, ce aruncau ei. Dragostea celorlalti m-a salvat: imi dadeau painea de la ei ca sa ma dreg. Cand m-am intors din inchisoare, m-am intors toba de baladele lui Radu Gyr. Pentru care am fost si la carcera! Uite, nu pot sa ma abtin sa va spun: ,,N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi Zambesc numai acei care suspina De n-ai fi ras, n-ai fi stiut sa gemi De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina. 

Si daca singur rana nu-ti legai Cu mana ta n-ai unge rani straine N-ai jindui dupa un colt de rai De n-ai purta un ciob de iad in tine. 

Nu te ridici spre slavi pana nu cazi Cu fruntea grea in pulberea amara. Si daca-nvii in zambetul de azi E c-ai murit in lacrima de-aseara". Gyr.

,,Ma, nea Ilie, hai la Primarie!" ,,Nu pot ca sunt plin de raie!" Cum vi se par vremurile acestea, cum ii vedeti pe romani acumb Of! E de plans. Stii de ceş Mie mi-e frica de primavara care vine. Ca n-a ajuns cutitul la os. Stai la bloc, la nu stiu ce etaj, ai copil la scoala, ai o pensie de 1.000 de lei pe luna. Ce faci cand se vor scumpi toateţ Nu mai rezista omul. Noroc ca ne-a dat Dumnezeu inteligenta. Avem copii destepti, dar ce folost Nu v-ati gandit niciodata sa plecati M-a chemat Mitropolitul prin '65, dupa ce m-am eliberat: ,,Tu ai studii, e nevoie de preot in Ardeal. Nu vrei sa te trimitemt". Mi-a zis Gigi: ,,Astia o sa fie cu ochii pe mata toata viata. Ramai cantaret aici, ca e comuna mare". A avut dreptate. Eu nu mi-am cumparat paine niciodata. Si astazi sunt cantaret. Ai mei copii mai carcotesc ca ar fi trebuit daramata demult casa asta. Dar nepotul meu, fiul lui Gigi, i-a spus: ,,Bai, tata, pai cand o sa farami casa, tataie o sa moara". Pai, eu sunt legat de orice cui din casa asta. Orice lucru, oricat de marunt, e facut de mine. Gigi zice ca pe hartia de 10 lei e o casa si asa vrea el sa faca una. ,,Fa-o, ma, desfa-o, dar cu mine ce faci>" ,,Te trimit la bai, pe undeva, si cand te intorci, n-o mai gasesti!", ma necajeste. Pai, eu atunci o sa mor.

La primarie am ales niste oameni, dar ei plecau toti la carciuma seara, cand eu plecam acasa. O zi, doua, trei, numai vorba multa.

Ati fost primar aici, in Podari. Chiar atunci, in timpul Revolutiei. Ma pomenesc la poarta cu 30-40 de oameni. ,,Ma, nea Ilie, hai la Primarie!" ,,Ce sa caut eu, nu stiti ca sunt plin de raie." - asa glumeam eu de cand venisem de la inchisoare. Unul cu topor in mana: ,,Nu se poate, hai! Neaparat te punem primar!". ,,Ba, fratilor, fiti cuminti!" Nimic, m-au dus la Primarie. Era goala, nu era decat omul de serviciu. Casa de bani era plina cu cotizatiile oamenilor de partid. Am deschis-o si am inchis-o la loc. Am ales niste oameni - ca erau ceva lucruri de facut -  dar ei plecau toti la carciuma seara, cand eu ma duceam acasa. O zi, doua, trei, numai vorba multa. Ma cheama prefectul sa ma felicite. ,,Domnule prefect, lasati-ma sa-mi aleg un consiliu si intrebati-ma peste o luna ce am facut." ,,Dar nu e consiliul acolo," ,,Pai, astia sunt toti comunisti", i-am zis. ,,Si dumneata n-ai fosta" ,,Uite ca n-am fost. Si daca nu pot sa schimb consiliul, primiti demisia mea." V-ati dat demisia Da, mi-am dat demisia. Intre timp, l-am luat pe unul, Costica Gheorghita, si l-am numit pe el primar. Si e si astazi! E bun, sa stiti. Si cimitirul din comuna e asfaltat si are lumina! E gospodar. Am ramas prieteni. Ma mai intreaba ce putem sa mai facem in comuna. ,,Hai sa facem un monument pentru eroii satului", i-am zis. L-a facut. S-a interesat si a costat 6 milioane de lei vechi. E in curtea Bisericii, un monument frumos, din bronz. Dar romanii ce-au inteles: ,,Ba, puserati tiganul asta aici!". CV: Poetul satului Podari Numele: Ilie Tudor Data si locul nasterii: 3 martie 1923, comuna Podari, judetul Dolj - 22 martie 2015 Starea civila:  vaduv, a avut trei copii - Gheorghe, Valeria si Elena Studiile si cariera: - Dupa ce a absolvit scoala primara din localitate, a urmat Scoala de cantareti bisericesti din Craiova. - In perioada liceului, publica poezii pentru copii in revistele ,,Gazeta literara", ,,Urzica", ,,Contemporanul". - In 1937, la varsta de 14 ani, a luat contact cu Miscarea Legionara, fiind unul din cei 70 de tineri recrutati si crescuti, la initiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, la sediul legionar din strada ,,Gutenberg" din Bucuresti, cu scopul de a studia Comertul. -  Pentru simpatiile legionare, a fost arestat si inchis pentru 7 ani, intre 1957 si 1964 trecand, pe rand, prin inchisorile Gherla, Aiud si prin Colonia de munca Salcia. Acolo i-a avut camarazi de celula pe parintele Dumitru Staniloae, Radu Gyr, Nichifor Crainic si Petre Tutea. - A fost primarul comunei Podari pentru doua luni, imediat dupa Revolutie. - A publicat mai multe volume de memorii: ,,Un an langa Capitan", ,,De sub tavalug", ,,Mlastina deznadejdii", dar si volume de poezii: ,,Cuvinte rastignite" si ,,Ganduri din strana bisericii". - In ultimii ani de viata, s-a ocupat de corul bisericii din comuna Podari. A locuit in: Podari