+ All Categories
Home > Spiritual > IFR Egiptul Antic

IFR Egiptul Antic

Date post: 22-Jan-2018
Category:
Upload: badila-andrei
View: 634 times
Download: 11 times
Share this document with a friend
33
Transcript

era convins ca la revarsatul zorilor pamantul insu~i i~i primeabinecuvantarea. Astfel, a saruta pamantul la revarsatul zori)orinsemna, de fapt, a te imparta~i cu binecuvantarea ~i putereainnoitoare a acestuia. In continuare, preotul scotea din ni~a statuia~i 0 imbaia, imbaierea seillilificand intoarcerea zeului din lumeasubpamanteana ~i din marea acesteia, ca ~i rasaritul soarelui.

Apoi 0 tamaia, 0 imbraca cu cele patru ve~minte rituale de inIn culori diferite, dupa care termina toaleta zeului, parfumandu-lcu uleiuri aromatice ~i fardandu-l. In cele din urma, ii prezentaofrandele : mancaruri variate, bauturi ~i flori. Odata cu aceasta,ceremonia de dimineata lua practic sffir~it. Preotul inchidea u~a ~i

o sigila din nou, a~a cum 0 gasise. Apoi curata spatiu1 din fa aincaperii unde se afla statuia zeului ~i se retragea cu spatele,~tergandu-~i urmele din nisipul de pe podea.

Revenind la seminficatia ritualului de dimineata, se pare caacesta reprezenta mult mai mult decat un omagiu adus zeuluiSoarelui. El reprezinta 0 retraire sau 0 reactualizare a creaJieilumii. Din perspectiva simbolisticii cultului egiptean, insu~i Soareletrebuia sa-~i reimprospateze, sa-~i reinnoiasca propria sa putere.In plus, ceea ce se petrece in cer, trebuie sa se petreaca ~i pepamant, pentru a se pastra ~i perpetua ordinea in tara. Toateacestea :it vizau, de fapt, pe rege. Prill ~i :in el exista ~i se conservapoporuJ, viata ~i viitorul Egiptului. Iar prin cultul zilnic se revars~

asupra oamenilor binecuvantarea creatoare din vremurileprimordiale. In fine, acest cult zilnic era 0 componenta a ultimuluiact al crcastiei, al crearii omului ~i intemeierii comunitatii umane.

Referitor la serviciul divin de la miezul zilei, acesta era cumult mai scurt. U~a incaperii zeului nu mai era deschisa de aceastadata, nu i se mai ofereau mancaruri, ritualul constand, in general,din stropiri cu apa ~i tamaie. Acest ritual i~i propunea, de fapt, sareliefeze momentul in care Soarele atinge punctul suprem,jumatatea distantei drumului sau spre asfintit.

Slujba de seara este mai complexa, Insa, in principiu, este 0

repetare a ceremonialului de dimineaFi, cu purificari, tamaieri,ofrande etc., exceptand faptul ca nici de aceasta data nu sedeschidea capela zeului.

74 Istoria §i filosofia religiei la popoarele antice

trepte sacerdotale erau foarte diferite. De aceea consemnam ~i 0

serie de titluri sacerdotale care pot fi detelwinate doar partial sauchiar deloc. Amintim aici, de pilda, doar "lectorii" (kheriheb), careaveau misiunea de a citi textele sacre :in timpul serviciilor divine.

De asemenea, :in serviciul templelor gasim ~i unele preote~e.

Cele mai multe dintre ele erau consacrate zeitelor 'Hathor ~i Isis,dar puteau foarte bine sa slujeasca ~i :in cadrul cultului. In rest,foarte multe dintre ele erau legate de templu, fiind angajate cadansatoare, dintarete sau muziciene. Dansul ~i muzica jucau, fire~te,

un important rol in cadrul sarMtorilor mari, cand erau evocate ~iA ••

reactualizate prin mimica evenimentele mitice. In Teba eXlsta ~I_O

"mare-preoteasa", privita ca "sotia lui Amon", care In perioada ~e

decadere a Egiptului :in ultimul rnileniu J'.d.Hr. a jucat un rol importantca simbol aI, mobilizarii ~i unitatii religioase ~i politice.

Numarul angajatilor temp)e)or a crescut pelwanent. Astfel, Intr­illl cunoscut papirus scris pentru Ramses al III-lea prin anul 1200l.d.Hr., se consemneaza faptul ca templuI imperial din Karnak, depilda, avea 'in aceasta perioada un numar de 80.000 de angajati.Nuexista, practic, In istoria omenirii nici un alt templu sau )aca~ de cultcare sa fi avut sau sa aiM un a~a mare numar de angajati.3. Cultul zilnic

•Cultul zilnic In templele egiptene pare sa fi cunoscut, In

principiu, aceIa~i ritual. Acest ritual ne-a fost transmis, In primu~

rand, printr-o serie de reprezentari murale pastrate In temp)ul lUI

Osiris din Abydos, apoi printr-un papirus datand din perio~da

dinastiei a XXII-a- ~i, in cele din urma, prin diferite reprezenta!iexistente in templul lui Horus din Edfu. Primele doua surse cuprinddoar ritualul pentru serviciul divin de dimineata, In timp cereprezentarile de la Edfu ofera, In afara de acesta, descrieri a~e

slujbelor de la amiaza ~i searj. .In fiecare dimineata, preotul intra singur In sanctuarul templul~l.

El aprindea focul sacru, punand pe foc tamaje, iar apoi deschideamica incapere in care se afla statuia zeulu!. In fata accsteia s~

prosterna cu fata la pamant, saruta pamantul, :imbrati~andu-l i~

acest fel pe Geb, zeul pamantu)uj. In acest act al preotului avem,de fapt, de-a face mai mult dedh cu 0 atitudine de respect. Preotul

Religia Egiptului antic 75

4. Cultnl festiv ~i sarbatorileRiturile cultului festiv se desta~urau cu 0 foarte mare amploare.

In asemenea Imprejurari, poporul avea posibilitatea sa-~i contemplezeul care era scos din sanctuarul sau ~i prezentat credincio~ilor,

de obicei pe un fel de barcj aflata In permanenta In templu.Acest act era numit "ie~ire" (pr. t) sau "aparitie" (h '.1). Acest dinurma termen desemneazi ~i aparitia zeului Soarelui sau zeuIl;!iprimordial la inceputul lumii sau in fiecare dimin~ata, dupa cum~i aparitia regelui dupa mcarea sa pe tron. Prin ur~are, acest a~~

simbolizeaza victoria asupra puterilor rau ui ~i mamfestarea puteTIIzeului. Fiecare sarbatoare cu ritualurile ei are la baza un modelmitico-ritualic. Evenimentele mitologice sunt ilustrate in cadrulprocesiunifor festive prin acte simbolice ~i, prin aceasta,reactualizate. In acela~i timp, cultul festiv reprezinta 0 manifestare,o descoperire a unui mister divin, cu acest prilej zeul fiind salutatcu mare bucurie de poporul prezent.

Zilele de sarbatoare in cadrul carora se oficia acest cult cu carac!erfestiv erau foarte numeroase la egipteni. Dintre cele mai impOltanteamintim, in primuL rand, siirbiitorile anuale ale inunda{iilor produsede Nil, sarbatori care se desfii~urau cu mare bucurie ~i care au ramaspana astazi in traditia mahomedana a Egiptul~i. Schimbareflanotim urilor zilele aniversare ale na§terii i ale urcarii pe tron a, .

regelui erau, de asemenea, prilejuri de sarbiitoar.e. Tot la modulgeneral, mai remarcam ca fiecare templu i~i avea zilele sale propri~

de sarbiitoare, corelate cu diferite evenimente mitice din viata zeulUlpropriu, a~a incat fiecare templu i~i avea calendarul s~l.

Una dintre sarbatorile mai semnificative era, de asemenea,siirbiitoarea recoltei in cinstea zeului Min (vechi zeu al cre§teril

•vegetatiei ~i forma de manifestare a lui Amon), celebrata in temPlulMedinet Habu. Cu aceasta ocazie, statuia zeului era purtata incadml procesiunii alaturi de un taur al12. In cazul acestei sarbat~ri

avem de-a face, in mod evident, cu un ritual al recoltei.' avand c~

scop binecuvantarea noii recolte ~i reinnoirea vietii intmchipatein vegetatie. Totodata, puterea regelui era consolidata, iar printrimiterea ; patru pasari in cele patm zari ale cerului era vestitintregii lumi acest eveniment.

76 Istoria ~i filosofia religiei la popoarele antice Religia Egiptului antic 77

Mai bine cunoscuta este sarbatoarea prilejuitii de vizita zeiteiHathor la Edfu, unde il intalne~te pe Horus. Calatoria ~i sosireazeitei sunt reprezentate in templul din Edfu, dar desfii~urarea Jiscopul ritualului central nu sunt descrisemaiindeaproape.Inaceasta reprezentare, Hathor apare ca "ochiul Soarel~", care sereintoarce la tatal sau; este Yorba, practic, de 0 revigorare_aputerii zeului Soarelui. In aceea§i scena apare ~i biruinta lui Homsasupra du~manilor sai. Urcarea pe tron a regelui Horus este anuntataprin expcdierea a patru ga~te in cele patru zari ale cerului. Deasemenea, cu acest prilej, sunt trase sageti in cele patru zari alecerului, pentru a nimici adversarii zeului. In mod simbolic, unhipopotam confectionat din ceara este inscris cu numel.e du~manilor

~i distrus, la fel cum pe~ti sunt aruncati pe pamant ~i zdrobiti,pentru a-i distruge pe du~manii zeului.

o alta sarbatoare, cunoscuta sub numele de Sed, era consacratacxcIusiv regelui. Se cunoa~tc faptul ca anumiti regi organizauaceasta sarbatoare cu prilejul implinirii a treizeci de ani de domnie,iar altii chiar mai devreme. Continutul ~i scopul principal al acesteisarbatori il reprezenta reinnoirea ~i reactualizarea unirii Egiptuluide Sus cu cel de Jos. Toti zeii, respectiv statuile zeilor din tara,participau la aceste ceremollii. Regele omagia, cu aceasta ocazie,divinitatile locale ~i urca pe tronul dublu, reactualizand astfelurcarea sa pe tronul intregului Egipt.

Tot in cadrul sarbatorilor ar mai putea fi amintite ~i celebrelemistere osiriene" care se desfa-:urau la 26 aprilie, respectiv la" ,~ .

19 septemblie. Primele se desfii§mau sub cerul liber, cu participareaintregului papor, iar cele din urma aveau loc in secret, in templu,in fata unui anunle numar de initiati. Cu acest prilej se reprezen~a

tragedia zeului Osiris, omorarea lui de catre fratele sau Seth,taierea in bucati, regasirea bucatil.or, invierea sa etc. La templeIe

•lui Isis din Edfu, Denderah, Philae existau s~ili speciale care serveaupentru desta~urarea misterelor rezervate initiatilor. Drama sac!aera reprezentata de preoti ~i consta din 24 de scene,corespunzatoare celor 24 de ore ale zilei. 0 deosebita valoare in..aceste mistere 0 aveau cuvintele ~i formulele magice, prin care secredea ca Osiris va reinvia.

5. Mantica ~i magiaMantica a fast profesata pe scad larga de vechii egipteni.

Astfel, Herodot consemneaza faptul ca egiptenii ghiceau viitorulunei persoane dupa luna ~i ziua in care s-a niiscu~ lunile ~i zileleanului fiind considerate de ei ca depinzand fiecare de cate unzeu. De asemenea, existau ~i nenumarate oracole, dintre careunele se bucurau de 0 mare reputatie. Cel mai vechi exemplu cuun asemenea oracol dateaza din perioada Regatului Nou. Regele-Thutmosis al IIl-lea re1ateazii intr-o inscriptie provenind din aceastiiperioada, cum zeul I-a privit ill cadrul unei procesiuni, s-a 0plit ~i 1­a condus spre "loca~ul regelui", prin aceas13 desemnandu-I ca rege.

Propriu-zis, consultarea oracolelor nu avea ca scop doar atlareaviitorului, ci-l ajuta pe cel ce Ie consulta sii-~i conformeze viatavoii zeilor. Se afla astfel parerea zeilor in problem~ cum ar fi, depildii, vinoviitia sau nevinovalia, luarea unor decizi i politiceimportante, vocatia preotilor etc.

Probabil cel mai celebru oracol din istoria Egiptului antic a, .fost cel al lui Amon situat in marea oaza care astazi se nume~te

Siuah. Aici existau peste 0 sutii de preoti care slujeau la templu,iar Amon riispundea, prill gura celor mai biitrani sau mai cu vazadintre ei, la toate intrebarile care i se puneal!. Acest oracol aramas celebru pana cu vreo trei secole inainte de Hristos ~i a fostconsultat chiar de Alexandru cel Mare, care a primit ca raspunsfaptul cii avea sa cucereascii toate popoarele ~i religiile lumii.

Unele izvoare literare egiptene presupun ca ar fi existat,ocazional, ~i persoane particulare inspirate de zei, care puteaughici viitorul. Astfel, intr-o lucrare datand, probabil, din timp!!ldinastiei a XII-a, se istorise~te faptul ca un preot pe nume Nefertiprezisese 0 mare nenorocire, care a venit in timpul regelui Snefru(dinastia a IV-a). Regele II invita pe preot la sine pentru a afla de lael evenimentele viitoare. Cu acest plilej, Nefelii ii relateaza despre 0deciidere to13la de ordin social ~i ii descrie tara intr-o mare mizeri.e.In continuare, el ii prezice revenirea ~i refacerea tarii.

Textul ac€sta este, evident, un fel de vaticiniwn ex eventu. EI•

descrie dezordinea sociala, politicii ~i morala din prima perioadaintermediara traversata de Egipt; apoi unneazii refacerea ordinii

in timpul lui Amenemhet I, din dinastia a XII-a. Prin urmare,prezicerea lui Neferti prezinta 0 anume tendinta politica dar, inacela~i timp, presupwle faptul ca se credea in posibilitatea unorasemenea preziceri, "profetii".

o situatie similarii 0 intalnim in Mustrarea profetului Ipuwel;ill care un barbat intelept se adreseaza unui rege, probabil ultimulrege al Regatului Vechi ~i ii prezice 0 perioada plina de neferieire~i nelini~te. Si aiei este Yorba, probabil, de descrierea nenorocirilordin prima perioada intermediara. Si tot la fel, intr-o inseriptie dinperioada ptolemaiea este prezentata 0 prezieere referitoare lafoametea care va afecta Egiptul pe 0 perioada de ~apte ani, intimpul regelui Zoser.

In ceea ee prive~te l11agia, retinem in primul rand faptul eainsa~i puterea misterioasa, prin care zeii puteau implini faptelelor supranaturale, se numea la veehii egipteni "hike", "magie","putere supranaturala". Este sigur cii egiptenii llU delimitau p1'~a

l11ult "re1igia" de "l11agie", a~a cum se intampla de obicei. Intextele magiee sunt invoeati zeii, iar miturile despre zei servesedrept fundament pentru descantece. Textele mortilor, incepandeu Textele din piramide ~i pana la Cartea mortilor, cuprind 0multime de formule magice, prin care eel raposat putea evitapericolele lumii de dupa momie. De pi Ida, e suficient sa cuno~ti

numele du~manilor, pentru a te apara de ei. Sau, la fel de bine,printr-o anume formula magica te poti transforma mtr-wl zeu ~i potidispwle de puterile acestuia. Ca atare, aiei este din nou yorba despreo intelferenta, pana la identifiem'e, a "religiei" eu "magia".

Exista 0 bogata literatura magica egipteana, in care estepreamarita puterea magicienilor ~i in care sunt deserise aete deisprava ale unor zei ~i regi, realizate prin magie. Mai ~ales zeitaIsis era eonsiderata ea avand exceptionale puteri magiee. In genere,zeii trebuiau sa se foloseascii de farmece ~i sa consume dinh'-obautura magicii (sa), pentru a-~i putea mentine puterile ~i nemurirea.Din aceea~i putere gustau ~i regele ~i 0 anume c1asa de pre?ti,dupa 0 initiere speeiala.

CuItul egiptean era In totalitate impregnat de magie, toaterugaciunile rituale cuprinse in formule fixe ~i rostite eu 0 anumita

79Religia Egiptului anticIstoria ~i filosofia religiei la popoarele antice78

o continuare a vietii de pe pamant. Singura deosebire intre celedoua stadii ale vietii era aceea ca mOJ1ii locuiau undeva in Apus,1mentet, pe cand cei vii traiau in Rasarit, pe Nil. Mortii erau"poporul Apusului", Imentiu.

In pofida abundentei documentelor scrise ~i nescrise,cercetatorii sunt, totu~i, foarte divizati atunci cand Incearca saexplice conceptia egipteana despre suflet ~i nemurire sau desprecultul mortilor. Dificultatea provine ~i din faptul ca, In atftteamilenii de istorie, credintele ~i practicile religioase egiptene aucunoscut 0 evolutie consecventa, a~a incat nu se poate vorbidespre 0 conceptie !impede ~i w1itara cu privire la suflet ~i viataviitoare. In cele ce urmeaza, yom tine seama de parerile cele maisemnificative ~i autorizate In materie.1. Conceptia despre suflet

In genere, din cercetarile Intreprinse de multi egiptologi paresa reiesc faptul ca, pentru vechii egipteni, sufletul nu avea unitatea~i personalitatea pe care noi, cre~tinii, obi~nuim sa Ie conferimsufletului nemuritor. Pentru ei, sufletul era scindat, comportand 0

serie de "suflete" care, In sine, nu erau decat aspecte, componentesau subdiviziuni ale activitatii spirituale a omului In general. Fiecaredintre aceste "suflete" sau subdiviziuni avea 0 denumire proprie.

a) Ba sau Bai reprezenta "sufletul" propriu-zis..; care In timpulvietii anima trupul pentru ca dupa moarte sa treaca intr-o altaviata. El poate fi inteles, In general, ca 0 "putere", ca 0 "capacitate"a omului. Dupa moartea trupului, ba 11 parase~te pe om subchipul unei pasari. Aceasta pasare ~mijloce~te apoi legatura dintr~

cel raposat din monnant ~i cei vii. In acela~i timp, ba poate lua ~1

alte chipuri, cum ar fi, de pilda, acela al unei lacuste, care Inconceptia vechilor egipteni era tot 0 pasare.

b) Ka, a doua subdiviziune a activitatii spirituale, constituie,dupa parer~a unor cercetatori, un fel de "dub~u", de "chip invizibil"al omului, iar dupa altii 0 reminiscenta a conceptului de totemprimitiv. Insa, cea mai plauzibila parere este aceea potrivit carei~

ka reprezinta un principiu vital strans legat de trup, care dupamoarte nu parase~te corpul, asemenea lui ba, ci coboadi inmormftnt, pastrftndu-se atftt timp Giit se pastreaza trupul. Din

80 Istoria §i filosofia religiei la popoarele antice

intonatie fiind considerate ca formule magice cu 0 puterehoHin'itoare asupra zeilor. De asemenea, cultul mortilor avea .1!.npronuntat caracter magic, toate riturile sale avand ca scoptransformarea celui decedat Intr-un Osiris, prin puterea magica aformulelor rituale. Incoronarea regilor era ~i ea 0 lucrare magicade divinizare a acestora In adeval'atul sens al cuvantului.

In popor, magia era practicata pe 0 scara fomie larga. De lanici un popol' din vechime nu ne-au ramas atatea urme alepracticarii magiei ca de la egipteni. Foarte interesant este fap.,tulca, Intotdeauna, la egipteni, intre mit ~i magie exista 0 legiituriiinterioarii foarte profunda. De pilda, ca mij loc de pl'otectieImpotriva bolii erau folosite, deseori, imagini ale lui Horus sta~d

triumfiitor pe un crocodil. Intr-o inscriptie in piatra gasim textemagice potrivit carora cel mu~cat de un scorpion sau ~arpe poateti vindeca't la fel cum Horus a fost vindecat prin f0l111Ulele magicesau descantecele zeilor. Se cauta intotdeauna ajutor la un zeucare intr-un anume mit a suferit ceva asemanator celui bolnav.Astfel, Impotriva crocodililor, vechii egipteni se biziuiau pe Osi~is,

care fusese ~i el salvat din apa. Prin urmare, intamplarile din mitsunt reactualizate prin formula magica, a~a Incat vindecarea zeuluise relizeaza din nou, Inca 0 data, acum ~i aici, In cel bolnav.

Vechii egipteni practicau, de asemenea, ~i magia analogici[.De exemplu, de multe ori erau confeetionate din ceara figurineale unor zei ~i oameni ~i a~ezate In locuinta du~manului, pentrua-i paraliza mana acestuia. Sau, uneori, erau Inscrise numelepopoarelor inarnice pe 0 oala, dupa care aceasta era sparta, crezand~­

se ca distrugerea oalei atrage dupa sine ~i nimicirea du~manilor.

1I. ESHATOLOGJA SI CULTUL MORTJLO~

Vechii egipteni erau, din fire, un popor optimi~t. Ei iubeauviata ~i se simteau legati de viata de zi cu zi. In acela~i timp, insa,a~a cum sublinia ~i Herodot In Istoriile sale (II, 1232, ei crede~u

cu tarie In nemurirea sufletului ~i In viata de dincolo de mormant.. ~ .

Probabil, tocmai de aceea, acest popor cuno~tea 0 smgura notlUnepentru a desemna cele "doua" vi~ti, respectiv ankJ;, care Insem~a

"viatii". Pentru egipteni, viata viitoare nu reprezenta altceva decat

Religia Egiptului antic 81

credinta existentei unui ka legat de tmp a luat na~tere preocupareadeosebita a egiptenilor pentm mumificari ~i piramide, ca mormintedurabile. In eventualitatea ca, totu~i, trupul ar fi suferit dupaimbalsamare vreo stricikiune, egiptenii au avut grija sa fadi statuicat mai asemanatoare cu defunctii, pentru a oferi posibilitatea lui

•ka sa locuiasca in ele. In plus, ka trebuiaht"anit din bel~ug ~i-ingrijit, pentm a nu veni ca strigoi printre cei vii.-c) Ran reprezenta, de asemenea, 0 existenta reala de sine, subforma numelui celui decedat, nume ce trebuia pastrat cat mai-mult cu putinta pe pamant In memoria descendentilor ~i pe pietrelefunerare. A ~terge numele unui raposat de pe mormantul sau

•echivala cu 0 mare crima.

d) Akh, ca ultima subdiviziune a activitatii spirituale, reprezentainima, sediul tuturor faptelor bune sau rele comise. Din acestmotiv, la judecata lui Osiris de dupa moarte, inima defunctuluiera cantarWi pe 0 balanta, spre a se vedea daca a savar~it mai muttefapte bune sau rele, daca se va numara printre cei buni sau rai.2. Destinul sufletului dU'p3 moarte-Se presupune ca, la inceputurile istoriei egiptene, exista 0conceptie destul de grosolana despre eshatologie. Conformdescoperirilor arheologice, In perioada preistorica egiptenii I iingropau mortii in pozitia numita "chircita", punand in preajm.alor unelte de lucru ~i provizii de mancare ~i bautura. "Locul d.eveci" al mortilor din acea perioada trebuie sa fi fost mormant!}1insu~i. Incepand cu dinastia a IV-a, Insa, apare credinta potriyitcareia sufletul celui decedat poate parasi mormantul pe 0 perioadamai mult sau mai putin indelungata, ba chiar i~i poate alege altalocuinta mai placuta. Tot acum a aparut ~i credinta In existenta uneilumi Indepartate a mortilor, in care se ajunge pe un drum greu, plinde peripetii ~i primejdii. Pentru calauzirea sufletului spreaceastalume s-au compus - a~a cum s-a observat Intr-un capitol anterior ­acele Carp ale mortilor, veritabile ghiduri pentru lumea postuma.

In general, izvoarele provenite din diferite centre principaleale Egiptului antic prezinta diverse variante privind destinulsufletului dupa moarte, in functie de caracterul special al divinitatiilocale. De pi Ida, la Memfis se credea ca sufletele l11ortilor VO!

merge intr-un loc trist, spre Apus, in de~ertul Libiei; otrivitteologiei heliopolitane, sufletele vor calatori fericite, impreuna cuzeul Re, pe barca acestuia, de asemenea spre Apus, iar la Abydosse credea ca intrarea in lumea de dincolo se afla la apus de acelora~, acolo unde barca Soarelui disparea in fiecare seara, Inimpaditia m011ilor, printr-o crapatura a muntelui.

Versiunea eshatologica predominanta, insa, in tot Egiptul a• • ft •

fost cea osiriana. Potrivit acesteaia, regele defunct ~l, mal tarzJU,fiecare raposat se identifica dupa moarte cu Osiris ~i prime~te 0

nOlla viata. Asemenea vietii plantelor care se relnnoie~te In fiecarean, tot Ii fel se relnnoie~te ~i viata lui Osiris ~i totodata, ~i adefunctului transformat in Osiris. Astfel, intr-un text din sareofagese spune: "Eu traiese, eu mor, eu sunt Osiris... Eu traiesc, eumol', eu sunt orzul; eu nu dispar". Dupa cum Osiris, dupa moarteasa, a fost declarat drept ~i a primit demnitatea sa de rege In lumeasubpamanteana, tot la fel regele defunct estc "justificat","indreptat", iar urma~ul sau apare ca mo~tenitoml sau de drept allui Homs. Ulterior, fiecare defunct devine un Osiris ~i prime~te

epitetul de ,Justificat": "Tu e~ti pe tronullui Osiris, ca ~epreze.n~ant

al Celui dintai Intre cei aflati la Apus (respecttv Osms).Imparta~e~te-te din puterea lui, prime~te coroana lui" (Pir. 2021).

Calatoria sufletului dupa moarte avea ca tinta lmpara{ia luiOsiris, Ciimpiile lui lam sau Imel1t~t, unde sufeletele duceau 0viata fericita, unde se bucurau de conditii mult mai favorabiledecat in viata de aici, intrucat fertilitatea Campiilor lui lam eramult mai mare decat aceea a regiwlii Nilului, granele crescandmai inalte decat omul ~i dand roade mai bogate.

Imparatia mOliilor apare, Insa, plasaUi ~i in lumea subpamanteana,strabatuta de Soare in timpul noptii. Aici persista tot felul d.eprimejdii, iar scopul textelor din Cartea mortilor este toemai aeelade a-I ajuta pe defunct sa Ie evite sau sa Ie biruiasca. Exis~~

drum uri gre~ite, care trebuie evitate, exista ape care trebUletraversate cu ajutorul unui ghid, exista mon~tri Ingrozitori, carepot fi biruiti cu ajutorul unor formule magice. In acela~i timp, eeldecedat trebuie sa cunoasca, de pilda, numele monstmlui (Oms),pentru a avea putere asupra lui, sau sa se identifice cu 0 divinitate

83Religia Egiptului anticIstoria ~i filosofia religiei la popoarele antice82

puternica sau alta, pentru a ie~i biruitor. Este, deci, evident fap~l

ca aici conceptiile ~i practicile magice joaca un rol deoseblt.Luata In sens strict, chiar ~i judecata lui Osiris face parte dintreaceste pericole. In fata tribunalului lui Osiris ~i a celor 42 ~e

judecatori ai sai, defunctul trebuie sa-~i sustina cauza, sa faca.. ~.

acea "confesiune negativa" despre care am ammtlt, sa-~l

dovedeasca nevinovatia, pentu ca altfel era devorat Indata d~

judeciitori, de monstrul de care am amintit sau era obligat sa seintoarca pe pamant la 0 viata mizerabila, 1ntrupandu-se chiar ~animale necurate.3. Rituri de inmormantare

Eshatologia atat de bogata a vechilor egipteni avea uncorespondent pe masura ~i 1n ce prive~te riturile de 1nrnOlmantare.In perioada preistorica, vechii egipteni I~i Ingropau mortii Intr-unmod similar tuturor popoarelor cu 0 civilizatie inferioara. Astfel,consemnam Inmormantarile In pozitie "chircita", cadavrul fiinpculcat pe partea stanga, cel mai frecvent cu capul spre sud ~i cufata spre apus. In anumite cazuri, trupul defunctului era taiat Inbuciiti ~i cap~l a~ezat deoparte, pentru ca mortul sa nu devinaprimejdios pentru cei vii, venind printre ei ca strigoi. De retinut estefaptul cii in aceasta perioada 1nca nu exista practica mumifica~F·

Insa, Incepand chiar din perioada Regatului Ve2hi, a 1nceputsa se practice tehnica mumifjciirii sau fmbalsamarii cadavrelor,care avea sa devina In mod treptat 0 adevarata arta. Acest procedeudemonstreaza, In primul rand, faptul ca vechii egipteni considerauabsolut necesara conservarea trupului. In viziunea lor, viata viitoa~e

nu era decat 0 continuare a celei de pe pama~t, ea fiind, d..easemenea, legata de tru . Insu~i Osiris, a~a cum s-a vazut, n-aputut Invia, Inainte ca trupul sau sa fi fost reconstituit din partiletaiate ~i Impra~tiate In urma luptei cu Seth.

Pregatirea mumiei Incepea cu extragerea creierului ~i :­viscerelor care, impregnate cu parfumuri, se pastrau In patru ur12e

~

(canope - pentru ficat, intestine, plamani ~i inima . In locul inimjisau, un~ori, chiar pe" mumie In dreptul inimii se punea un scarab~u,ca simbol al Invierii ~i reinnoirii, din argila sau dintr-o piat'adura, avand gravata 0 formula magicii ce pleda In favoarea

,

raposatului, aturIci cand acesta va ajunge In fata tribunalului luiOsiris. Apoi, corpul era umplut cu produse ra~inoase ~i aromate(smirna, scorti~oara, tamaie etc.); In continuare, i se reconstituiaforma cu paie sau cu tampoane de stofii, dupa care era tinut timpde 70 de zile Intr-o solutie de carbonat de sodiu ~i, In fine,1nfii~urat - dupa spalare - 1n foarte multe panze de in 1mbibateIntr-un ulei aromat. In mainile mortului ~i Intre benzile mumieierau a~ezate texte sacre, rugaciuni ~i mai ales Cartea mortilor,care 11 ajuta sa Invinga dificultatile calatoriei In lumea cealalta ~i

~

sa poata raspunde cum trebuie 1n fata judecatii lui Osiris. In celedin unna, mumia era inchisa intr-un sicriu de lemn de formatrupului. Acest sicriu era pictat In interior cu figuri ~i scenesimbolice 1n culori, avand ~i un text religios-funerar In hieroglife,iar 1n exterior era pictat cu portretul celui decedat.

Tot la fel, mormintele 1n care erau a~ezate mumiile dispuneaude 0 serie de desene ~i picturi pe peretii lor, Incercand sa-l redeape defunct ~i viitoarea sa familie, 1nconjurati de slujitori ~i animaledomestice. Probabil ca toate aceste reprezentari vroiau sa creeze

•pentru cel decedat 0 atmosfera de viata ~i ambianta similare celorde pe pamant.

In plus, 1ncepand cu perioada Regatului Mediu, apare tot maifrecvent obiceiul de a a~eza 1n mormant langa mumie ~i anumitestatuete din lenm, lut sau metal, care-l reprezentau pe mort. Maiales din perioada Regatului Nou devine tot mai limpede ce rostaveau aceste statuete. Practic, ele se doreau fie un substitut altrupului celui decedat, 1n eventualitatea ca respectiva mumie n-arfi fost bine conservata, servind ca sala~ lui lea, fie ar fi reprezentatun slujitor in monnant pentru defunct. Conceptia vechilor egiptenipotrivit careia existenta dupa moarte nu este decat 0 continuare avietii actuale presupunea faptul ca orice activitate, orice muncanecesara 1n viata de pe pamant ramanea, de asemenea, absolutnecesara ~i 1n Imparatia mortilor. Ogorul trebuie 1ngrijit, semanat~i recoltat pe mai departe ~i acolo, animalele trebuie ingrijite iarhrana pregatita. Iar pentru aceasta, mai ales cei bogati avea~l

nevoie ~i 1n 1mparatia mortilor de ajutorul unor slujitq,ri. Astfel, 1ncapitoluI 6 din Cartea mortilor exista till loc 1n care un defunct

85Religia Egiptului anticIstoria §i filosofia religiei la popoarele antice84

86 Istoria §i filosofia religiei la popoarele antice

constrange 0 asemenea figurina, numita uschebti, prin intermediulunei formule magice, sa lucreze in locul sau.

Fire~te, orice inmonnantare presupunea un ceremonial cu totulspecial. De retinut, intre altele, ar fi faptul ca preotul, imbrac..atintr-o blana de pantera, atingea fata ~i gura mortului cu un top~r

~i cu 0 foarfeca, in cn~dinta ca acesta ar redobandi put'erea de a...semi~ca ~i de a vorbi. La sIar~it, preotul sacrifica un animal, inainte d~

a fi introdus cada~l in mOlmant ~i de a se inchide mormantul.4. Mormintele

Inca din cele mai vechi timpuri, dar ~i mai tarziu, "locul de•

veci" pentru oamenii simpli era 0 groapa obi~nuita, nu prea adanc..a,sapata in nisip., sau 0 scobitura intr-o stanca, astupata apoi cu_opiatra mare, pentru a nu patrunde acolo ~acalii. Mormintele regale~i nobiliare, in schimb, aveau inca din cele· mai vechi timpuriinIati~area unor adevarate fortarete cu peretii oblici spre cent~l,

purtand astazi denumirea araba de mastaba ("bancheta").Intr-o astfel de mastaba, chiar deasupra mormantului, se afla

o capela in care se celebrau riturile funerare, mobilata cu 0 mas.apentru ofrande ; alMuri era 0 stela pictata sau gravata, in dos..ulcareia se afla "coridorul" (in araba: serdab), zidit, continand statuiledefunctului. Acesta comunica - prin statuile care it reprezent~l1 ­cu familia sa care, prin ni~te ferestmici mici, ii aduceau ofrandele~i fumul de tamaie. Capela era decorata cu scene pictate s!iusculptate in basorelief, reprezentand diferite activitati din viata icare, pe cale magica, 11 mentineu pe cel raposat "in viatii".Mastabe1e erau grupate, regulat, in jurul piramidei faraonulu~. 0mastaba a unui defunct foarte bogat putea avea ~i alte incap~ri,

comunicand intre ele prin diferite coridoare. Un alt tip, mai evolu!tde morminte, aparut in timpul dinastiei a III-a, il reprezentapiramida in trepte, care aminte~te - ca aspect - de ziguratujbabilonian sau de piramidele in trepte ale aztecilor ~i maya~ilor.

Primul mOl1nant de acest fel a fost construit de viziru1 ~i arhitectulIrnhotep pentru rege1e Djoser fondatoml dinastiei a III-a, la Sakkara.Aceasta piramida, reprezentand 0 suprapunere in diferite etape pe~te

o mastaba patrata, are dimensiuni impresionante: laturile bazeidreptunghiulare de 109 ll} ~i 121 m.. iar inaltimea de 61 ill.

Religia Egiptului antic 87

In timpul dinastiei urmatoare au fost construite marile piramidede la E1 GiselJ, inaltate pentm a adaposti l11umiile a trei regi dindinastia a IV-a (2723 - 2563 i.d.Hr.): KLJeops, Khefren ~i

•MykenilOs, dupa ortografia greceasca (Hufu, Hafi-a ~i Menkaura,dupa denumirea egipteana). Piramida construita de Kheops ~i

considerata una dintre "cele ~apte minuni ale lumii antice" are 0inaltime de 137 m aceea a lui Khefren de 136 m ~i cea a l~i

Mykerinos de numai 62 m. Constructia acestor monumentepresupwle eforturi ~i 0 imaginatie incredibile. De piIda, giganticaopera de construetie a marii piramide a lui KIleops a durat 30 deani, timp in care, a~a dupa cum consemneaza Herodot in Istorii1esale (II, 114 - 115), "au muncit tara intrerupere cate 0 suta demii de oameni". Blocurile de piatra - unele de 20 de tone - aufost aduse de la mari distante, pe tavalugi, pe sanii trase pe nisipsau intre doua barci; ridicate cu ajutorul parghiilor ~i a unorputernice balansoare de lemn, pe rampe ~i planuri indinate, eleerau inaltate pe terase succesive de pamant ~i caramida, teraseinUiturate apoi, dupa terminarea construetiei.

Incepand cu dinastia a XVIII-a, insa, datorita faptului ca jefuito.riide 1110rminte incepusera sa opereze intr-un mod din ce in ce maiingrijorator, faraonii au adoptat tipul de morl11ant complet subteran(hipogeu), cu mai multe incaperi, sapate in peretii de stanca, ina~a-numita Vale a Regilor, la vest de ora~ul Teba. Aceste sapMurierau foarte adanci, trecand de 100 m, ~i aveau peretii decorati cu,diferite scene ~i texte ce prezentau viata regelui defunct in lWl1~a

de dincolo. In aceasta perioada, templele funerare erau constmitedeparte de aceste morminte, respectiv in apropierea Nilu1ul, undeerau aduse ~i sacrifici ile funerare.

x. CONCLUZII FINALE. CA.TEVA CONSIDERATIIA

PRIVIND INFLUENTA RELIGIEI ~I GANDIRIIA

EGIPTENE ASUPRA ALTOR RELIGII ~I GANDIRIReligia vechilor egipteni este apreciata ca fiind religia care a

avut cea mai lunga perioada de existenta dintre toate religiilelumii. In inde1ungata sa istorie, aceasta religie a cunoscut 0 serie

rcspectiv copt'!; care in jurul anului 1600 d.Hr. se mai vorbeainca in anumite sate, in timp ce ultima inscriptie hieroglificildateaza in mod sigu~ din anul al 12-lea al domniei imparatuluiDiocletian (269 d.Hr.).

In ceea ce prive~te religia egiptean_a, ultimii ei marturisitoriaveau sa supravietuiasc~ in lumea romana pana prin veacul alVI-lea d.Hr. Ei erau insa de pe acum con~tienti de faptul ca traiauintr-o perioada care insemna, de fapt, sfar~itul vechii religiicgiptene: ,,0, Egipt, Egipt, din credinta ta VOl' ramane doar fabule,pe care neamurile viitoare Ie VOl' socoti de necrezut, ~i cuvinteinscrise pe pietre, care VOl' povesti despre faptele tale de evlavie"(Pseudoaspuleius Asclepius, 24).

Desigur, aceasta viziune foarte pesimista privind destinulreligiei egiptene avea sa nu se confirme pe deplin, intrucat, de~i

vechea religie egipteana nu mai era una vie ~i viabila in intregulsau, totu~i anumite elemente din ea aveau sa patrunda ~i sa fiepreluate mai ales de religiile ~i culturile din spatiul mediteraI~eea~.

Prin urmare, Egiptul antic va ramane in istorie nu numat pnnceea ce arbeologii vor scoate la lumina dupa multe secole, ci ~i

prin influenta sa sub aspect religios ~i cultural asupra popo.a~elor

din acest spatiu ~i chiar mai indepartate. Astfel, 1n ora/jc1c fcmclcl1!'cum ar fi, de pilda, Byblos, egiptenii au construit temple. Influentelecgiptene asupra miturilor ~i credintelor religioase ale fenicienilorsunt de asemenea evidente. Paralelisme semnificative pot fiidentificate ~i la ctmsci. Asemenea egiptenilor ~i etruscii - carecredeau ~i ei intr-o viafa viitoare asemanatoare celei de pe pamant- se pare ca dispuneau de texte funerare in genul Cal/ii morp1or.Tot la feI, se pare di uneori etruscii practicau ~i ei imbalsam::reacadavrului, folosind mijloace asemanatoare celor egipten~; inopinia un"ara, nu este exclus ca sculptarea chipului defunchllui I~etrusci pe capacul sarcofagului sa derive din figurarea defunctulmde pe sarcofagele de lemn ale mumiilor egiptene.

Evrcii, care au trait cateva secole in Egipt, au ~i ei in religia. ~icultura lor anumite eJemente de provenienta egiptean~. Astf~l,

numero~i scarabei ~i sigilii egiptene au fost descoperite in Palestina.Vitelul de aur" fiicut din cerceii evreilor era 0 divinitate egipteana

" .

89Religia Egiptului antic88 {storia ~i filosofia religiei la popoarele antice

de mutatii, de la formele cele mai inalte de spiritualitate pana laaspecte dintre cele mai grosolane. In ciuda unei aparente deunitate, a~a cum s-a putut observa, religia egipteana a fost, infapt, un mozaic bogat de credinte ~i rituri care pendulau in jurulcatorva probleme fundamentale, intre care culhd solar ~i credinJa~ .10 nemunre .

•Cultul Soarelui, in pofida feluritelor lui variante, reprezenta in

sine ideea de unitate divina, Soarele fiind divinitatea suprema,

careia i se subordonau toate celelalte. Accasta nu 1nscanm8, 1ns8,nici pc departe, a~a cum remarcam intr-un capitol anterior, C8vechca rc1igie egiptean8 ar fi fost cumva monotcista in adcvaratu1scns a1 cuvantu1ui /ji cu atat mai pupn universa1ista. Poporul n-araspuns niciodata convingator speculatiilor venite din partea unorteologi sau incercarilor unor regi de a schimba caracterul politeistal vechii religii, indiferent de motivatia lor. Structura insa~i areligiei egiptene a fost ~i a ramas una politeista.

Pe de alta parte, credinta in nemurirea sufletului a avut dreptconsecinta crearea pe pamantul Egiptului a unor monumentefunerare de 0 incredibila maretie, cum nu exista in nici 0 alta taradin lume. Aceste creatii monumentale i~i aveau izvorul tocmai incredinta ca viata viitoare nu este altceva decat 0 continuare acelei de pe pamant.

Parcurgand aceasta religie atat de bogata in continut ~i

semnificatii, ajungem la concluzia ca, de fapt, intreaga civilizatieantica egipteana a fost 0 creatie a religiei egiptene.

Aceasta civilizatie, ca ~i religia care a creat-o, tin, insa, incade foarte multa vreme doar de domeniul istoriei. Dupa perioademai scurte sau mai lungi de stapanire straina, imperiul faraonil9ravea sa fie cucerit definitiv de catre A1cxandru cel Mare in unna-luptei de la Jssos (332 i.d.Hr.). Odata cu integrarea aceshli spatiuin sfera culturii eleniste, vechea cultura egipteana a pierdut multdin semnificatiile ei, ca ~i din f011a ei proprie de formare a omuluiin acest spirit. Pana la cre~tinarea Egiptului, vechea culturaegipteana a continuat sa se manifeste, dar lara sa mai aiba putereacreatoare de odinioara. ° perioada mai indelungata de timp areu~it sa supravietuiasca ultima "treapta" a vechii limbi egiptene,

care ii ajutase sa paraseasca Egiptul (Ie~ire 32,2 - 4; III Regi12,28), divinitate care ar putea fi chiar zeita reprezentata cu capde vaca, Hathor. Deasemenea, chiar daca 0 anume influenta directaeste discutabila, apar totu~i anumite paralelisme intre literaturasapientiaHi egipteana ~i diferiti psalmi din Vechiul Testament,cum ar fi de pilda psalmul 104, intre Ciintecul llaJpistului ~i, , ~

Ec1esiast, intre Papirusul lsinger ~i Cartea lui lov, intre InvatatUJilelui Amenemope ~i Cartea proverbelor etc.

Referitor la influenta exercitata de vechea religie egipteanaasupra Greciei antice, cu mai multa sau mai putina acoperire,Herodot era foarte tran~ant in lstoriile sale: "Toate numele de zeiau venit in Ellada din Egipt... Cat despre serbari populare, alaiuri~i procesiuni religioase, egiptenii sunt cei dintai oameni care le­au creat datina - ~i de la ei Ie-au invatat ~i elinii" (II,50,58). Inplus, credintele egiptenilor cu privire la suflet ~i viata viitoare ~­

au raspandit ~i in llUnea vechilor greci prin intennediul mistereloreleusine, care, in opinia unora, ar fi tot de origine egipteana.

In planul gandirii mai filosofice, anumite reminiscente egiptenepot fi sesizate la Anaximandru, Anaximene, Empedocl~ ~in

Agrigento, Pitagora, influentat mai ales de doctrine1e cosmologlce~i morale ale egiptenilor, la Platon etc.

Spre deosebire de greci, pentru romani, insemnatatea Egiptuluiera inainte de orice de ordin material. Cu toate acestea, conceptiaegipteana despre regalitate, despre divinitatea regelui, a reprezentatun impuls serios pentru cultul imperial, pentru divinizareaimparatului promovata mai intai de monarhiile elenistice, iar apoide Imperiul roman. In plan strict religios, cultul zeitei Isis ~i ~I

zeului Serapis - identificat de romani cu Aesculap, zeul medicin~i

- s-a raspandit tot mai mult la R0tlla ~i in unele parti ale imperiului.De~i cultul zeitei Isis a fost persecutat un timp de imparati, totu~i

in cinstea ei s-a ridicat un templu la Roma, un altul la Pompei ­dispunand, fire~te, de un sacerdotiu propriu, pentru ca in secolulal V-lea d.Hr. sa-i fie consacrate, se pare, nu mai putin de ~apte

temple doar la Roma.In ce prive~te relatia sa cu lwnea Cre$tllla, Egiptul a contribuit

profund la dezvoltarea ~i raspandirea religiei cre~tine. Egiptenii

90 Istoria ~i filosofia religiei la popoarele antice Religia Egiptului antic 91

convertiti la cre~tinism - coptii (de la grecescul Aigyptios, devenitin araba cbibt) care reprezinta astazi aproximativ 10% din populatiaEgiptului - au fost cei dintai care, incepand cu secolul al III-lea,au practicat 0 riguroasa viata ascetica, organizata in binecunoscute1emanastiri de dlugari cre~tini. Ascetismul calugarilor egipteni ainfluentat serios monahismul cre~tin in general. Chiar ~i dupaocupatia islamica araba (642), Egiptul a continuat sa fie consideratinca pentru multa vreme 0 tara cre~tina. Ca "tara sflinta", ca locde pelerinaj, cre~tinii europeni aveau sa pastreze pe mai departecontactul direct cu manastirile egiptene, in ciuda prezentei islamice~i a distantei ce-i separa. Documentele istorice COl1semnau incain anul 1320, de pilda, pelerinajul permanent al calugarilorfranciscani din Dublin (Irlanda) la a~ezaminte1e monahale dinEgipt, ca sa nu mai vorbim de contactul direct ~i nemijlocit culumea ortodoxa cre~tina.

Pe teritoriul tarii noastre, prezenta vechii religii egiptene seface simtita prin nume1e divinitatilor Isis ~i Serapis, inscriptionatepe monede, sau prezente in sculpturi datand din secolul I i.d.Hr.la Histria, Tomis ~i Callatis. Ace~ti zei erau adorati mai ales laTonus. In secolul I i.d.Hr., divinitatile egiptene se bucurau la Tonusde 0 popularitate care avea sa creasca in veacurile unniitoare, datoritamai cu seama numarului tot mai mai mare de negutatori ~i marinaridin Alexandria, care veneau pe aceste meleaguri.

BIBLIOGRAFIE

I. lzvoareAcsan, 1., Postoiache, J.L., Poezia Egiptului faraonic, Bucure~ti, 1974;Assmann, 1. (I-Irsg.), Agyptische HymneJ1 und Gebete, Ziirich, Miinchen, 1975;Borghouts, J.F., The Magical Texts of Pap. Leiden, 1, 340, Leiden, 1971;Cartea egipteanii a mortilor, trad., studiu introductiv ~i note de Maria

Genescu, Arad, 1993;Daniel, c., Gandirea egipteanii In lexte, Bucure~ti, 1974;Idcm, Maxime, sentinte Iii aforisme din Egiptul antic, Bucure~ti, 1975;Drioton, E., Une nouvel1e source d'in!omJaliol1 sur 1a religion egyplienl1e,

Kairo,1951;

Idem Essai sur les relations entre Egyptiens et Prehelenes, Paris, 1945;,Wilson, J., The Culture of Ancient Egypt, Chicago, 1958.

3. ReligieAlclred, C., Akhenatoll, Pharaoh of Egypt - a new study, London, 1968;Badawi, A., Der Gott Chnum, Dissertation, Berlin, 1937;Bell, Sir H.1., Culls and creeds in Graeco-Roman Egypt, New York, 1953;Bergman, J., Ich bin Isis, Uppsala, 1968;Bleeker, C.J., Hathor and Toth, Leiden, 1973;

Idem, Egyptian festivals, Leiden, 1967; .. .Bonnet, H., RealJexikon der iigyptischen ReligioJ1Sgeschlchte, Berlm, 1971;

Budge, E. W. W., Ancient Egyptian religion, London, 1952; .Chiluleseu, G. ~i T., $apte monumente celebre ale antichitiitii, Bueure~tJ, 1969;Daumas, Fr., Les dieux de I'Egypte, Paris, 1970;

Drioton, E., Le temple egyptien, Kairo, 1942; .Englund, G., Akh - une notion religiellse dans J'Egypte pharaonique,

Uppsala, 1978;Erman, A., La religion egyptienne, Paris, 1967;Fairnlan, H.W., The Triumph of Horus, London, 1974;Frankfort, H., Ancient Egyptian Religioll. An hltelpretation, New York, 1948;Idem, Kingship and the Gods, Chicago, 1948;Gardiner, A., The Attitude of the Ancient Egyptians to Death and tJle

Dead, Cambridge, 1935;Garnot, J.S.F., L'11Ommage aux dieux dans J'ancien Empire egyptien d'apres

les textes des Pyramides, Paris, 1953;Giles, F.S., lkhnaton - Legend and History, London, 1970;Goneim, M.Z., Piramida ingropata, Bueure~ti, 1959;Griffiths, J.G., The Conflict of Horus and Seth, Liverpool, 1960;Hornung, E., Altiigyptische HolJlenvorstelJungen, Berlin, 1968;Idem, Der Eine lind die Vielen. Agyptische Gottesvorste/lungen,

Darmstadt, 1983;Junker, H., Die Geisteshaltllng der Agypter in der Friihzeit, Wien, Kaln,

1961 ;Idem, Pyramidenenzeit. Das Wesen der altiigyptischen Religion,

Einsiedeln, 1949;Ions, V., Agyptische Mythologie, Wiesbaden, 1968;Kees, H., Der Gotterglaube im alten Agypten, Berlin, 1983;Idem Das Priestertum im altiigyptischen Staat, Leiden, 1953;Idem: Totenglauben und Jenseitsvorstellwlgen der alten Agypten, Ber~in, 1983;Kmnmler, S.N., (ed.), Mythologies of the Ancient World, Garden CIty, 1961;

92 Istoria §i fiIosofia religiei la popoarele antice

Ernlan, A., Die Literatur der Agypter, Leipzig, 1923, Nachdr. Hildesheim,New York, 1971;

Faulkner, R.O., The Ancient Egyptian Pyramid Texts, Oxford, 1969;Junker, H., Die Gotterlehre von Memphis, Berlin, 1940;

Kees, H., Agypten, In: ,,Religionsgeschichtliches Lesebuch", 10, Tiibingen, 1928;Lange, H.O., Das Weissheitsbuch von Amenemope, Kopenhagen, 1925;Lichtheim, M., The Songs of the Harpes, in "Journal of near Eastern

Studies", 4, Chicago, 1945;

Mati6, M.E., Miturile Egiptului antic, Bucure~ti, 1958;Roeder, G., Die iigyptische Religion in Texten und Bildem, I - IV, Zurich,

1959 - 1961;

Scharff, A, Der historische Abschnitt der Lefue jilr K&Jig Merikare, Miinchen, 1936;Idem, Agyptische Sonnenlieder, Berlin, 1922;

Sethe, K., Ubersetzung und Kommentar zu den alt-iigyptischenPyramidentexten, I - IV, Gliiekstadt, Hamburg, 1935 - 1962.

2. Civilizatie ~i culturaDaniel, c., Civilizatia Egiptului antic, Bucure~ti, 1976;

Idem, Arta egipteana ~i civilizatiile mediteraneene, Bucure~ti, 1980;Daumas, Fr., La civilisation de l'Egypte pharaonique, Paris, 1967;D1mboiu, A., De la piatra la hartie, Bueure~ti, 1964;

Drioton, E., Bourguet, P. du, Arta faraonilor, [ - II, Bucure~ti, 1972;•

Drioton, E., Vandier, J., Les Peuples de J'Orient mediterraneen. L 'Egypte,Paris, 1952;

Drioton, E., L 'Egypte pharaonique, Paris, 1959;

Drioton, E., Vandier, J., L'Egypte, des origines a la conquete d'Alexandre,Paris, 1975;

Erman, G., Ranke, H., La civilisation egyptienne, Paris, 1952;

Mayani, Z., Les Hyksos et le monde de la Bible. Conquete de I'empiredes pharaons par les nomades d 'Asie, Paris, 1956;

Montet, P., Viata de toate zile/e in Egipt pe vremea dinastiei Ramses,Bueure~ti, 1973;

Idem, L 'Egypte et la Bible, Neuchatel, 1959;

Pi renne, J., Histoire de la civilisation de J'Egypte ancienne, I - III,Neuchatel, Paris, 1961 - 1963;

Pasener, G., Salmeron, S., Yoyotte, J., Enciclopedia civilizatiei ~i arteiegiptene, Bucure~ti, 1974;

Sauneron, S., L 'Egyptologie, Paris, 1968;Vercoutter, J., L'Egypte ancienne, Paris, 1963;•

Religia Egiptului antic 93

,Lauer, J.P., Le probleme des pyramides d'Egypte, Paris, 1952;

,Lexa, Fr., La magie dans I'Egypte anCieIlIJe, I - III, Paris, 1925;Mercer, S.A.B., The Religion of Ancient Egypt, London, 1949;Idem, Horus, royal god of Egypt, Grafton, 1942 ;Morenz, S., La religion egyptienne. Essai d'interpretation, Paris, 1962;Idem, Gott und Mensch im alten Agypten, Leipzig, 1964;.Morenz, S., Schubert, J., Del' Gott auf del' Blume, Ascona, 1954;

,Moret, A., Le ritllel dll cliite divin joumalier en Egypte, Paris, 1902;Otto, E., Monotheistische Tendenzen in der iigyptischen Religion, In

"Die Welt des Orients", 1955, pp. 99 - 110;Idem, Das Verhiiltnis von Rite tUld Mythus im Agyptischen, Heidelberg, 1958;Piankoff,A., Les Shrines de Tut-Ankh-Amon, New Yark, 1955;Posener, E., De la divinite dll Plwraon, Paris, 1960;Sander-Hansen, C.E., Del' Begriff des Todes im alten Agypten,

Kopenhagen, 1942;Sandman-Holmberg, M., The god Ptah, Lund, 1946;

,Sauneron, S., Yoyolte, J., La naissance du mom/e selon l'Egypte Ancienne,

In: "Sources Orientales", 1, Paris, 1959, pp. 18 - 91;,

Sauneron, S., Les pretres de I'ancienne Egypte, Paris, 1957;Idem, Les fetes religieuses d'Esna aWl: demiers siecles dll paganisme, Cairo, 1962;Schweitzer, U., Das Wesen des Ka im Diesseits lind Jenseits der alten

Agypter, Gliickstadt, Hamburg, 1956;Spiegel, J., Die Idee vom TotengericM in der iigyptischen Religion,

Gliickstadt, Hamburg, 1935;Vandier, J., La religion egyptienne, Paris, 1949;Vasilescu, E., lmportante descoperiri arheologice In Egipt, In "Stlldii

Teologice", VITI (1956), nr. 9 - 10, pp. 672 - 678;Velde, H. de, Seth, God of Conn/sion, Leiden, 1967;Wolf-Brinkmann, E.M., Versuch einer DeutlUlg des Begriffes "ba" anhand der

UberliefenUlg der Friihzeit lind des Alten Reichs, Freiburg i.Br., 1968;Zabkar, L.V., A Study of the BA Concept in Ancient Egyptian Texts,

Chicago, 1968;Zandee, l.A., Death as an Enemy According to Ancient Egyptian

Conceptions, Leiden, 1960.

RELIGIA IN MESOPOTAMIA ANTICA

Cea dintai mare religie ~i civilizatie a antichitatii s-a constituitin zonele vailor fluviilor Tigru ~i Eufrat, respectiv Mesopotamiade odinioara, tara care se intindea pe 0 lungime de aproximativ1.000 km ~i 0 Iatime maxima de aproape 400 km. TeritoriulMesopotamiei coincidea, in linii mari, cu cel al Irakului de astazi.

Odinioara, in acest spatiu, evolutia religioasa ~i culturala a fostmarcata in special de doua grupe de populatii, ~i anume sumerienii~i triburile de origine semita ale babilonienilor ~i asirienilor.

Pana nu demult, majoritatea cercetatorilor subliniau dificultateade a scrie 0 istorie a religiei Mesopotamiei antice, dad nu chiarimposibilitatea de a scrie 0 astfel de istorie, in pofida eforturilordepuse pe aceasta linie de mai bine de un seco!. De ciitevadecenii incoace, insa, diferiti sumerologi ~i asirologi au reu~it saliimureasca fomie multe dintre diferitele aspecte ale acestei religii.Intre altii, am aminti aici pe profesorul G.E. Ravn, pe celebruldiscipol al acestuia Th. Jacobsen, pe renumitul profesor deodinioara de la Heidelberg, A. Falkenstein, pe S.N. Krammer,sub a drui conducere au fost colectionate, traduse ~i publicate laPhiladelphia nenumarate texte mitologice sumeriene scrise incuneiformii; ~i tot la feI de merituo~i, alaturi de multi altii, ar maifi excelentul cunoscator al perioadei vechi sumeriene, A. DeiJl1elde la Roma, dupa cum ~i profesorul C.J. Gadd de la Universitateadin Londra. Cercetarea arheologica a contribuit ~i ea la fel de

~

masiv la cUJloa~terea vechii religii sumeriene. In acest context s-au evidentiat, in primul rand, H. Frankfort ~i A. Moortgat.

Cercetarea acestui spatiu a fost ~i este dificila mai ales datoritiifaptului ca intreg fondul de gandire religioasa ~i culturala sumeriana- dupa ce sumeriana a devenit 0 limbii mom'ta (la scurt timpdupa anul 2.000 i.d.Hr.) - s-a transmis pe cale orala din generatie

Istoria ~i filosofia religiei la popoarele antice94


Recommended