Idei in dialog (iulie 2007)

Revist` lunar`de cultura ideilor

editat` deAcademia Ca]avencu

Anul IV Num`rul 7 (34)IULIE 2007

4 lei

DirectorH.-R. Patapievici

Despre „noua st\ng`“Codru] Alin Feher

Vlad Mure[an

Sibiu-Bookfest-Neptun-Târgovi[tevia… Cannes

Dan C. Mihìlescu

„Pentru cei mai mul]i oameni

imperiosul devine natural

nu fiindc` ajung s`-l în]eleag`,

ci fiindc` se obi[nuiesc cu el.“

Lucian Blaga

i d e i \ n d i a l o gA n u l I V N U M ~ R U L { A P T E ( T R E I Z E C I { I P A T R U ) h I U L I E 2 0 0 7

Istoria religiilor de la Eliade la EliadeHeliade î[i propunea s` realizeze o altfel de istorie. Chiar de laînceput, el anun]a c` aceasta va cuprinde nu doar evenimentele,ci [i dezvoltarea min]ii omene[ti, mai precis istoria [tiin]elor,artelor [i credin]elor.

h LIVIU BORDA{ PAG. 38

Revist` lunar` de cultura ideiloreditat` de Academia Ca]avencu.Apare în prima miercuri a fiec`reiluni. De[i apare la Bucure[ti, ID nueste o revist` bucure[tean`.

Caracterele cu care este scrisacronimul ID au fost desenate deAlbrecht Dürer în ultimul an al

vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ulti-ma parte a lucr`rii sale Vier Büchervon menschlicher Proportion.

Acesta este num`rul lunii iulie 2007 [i este distribuit \ncep\nd cu 4 iulie. Are 56 de pagini.

Lucrarea de pe copert` apar]ine lui Devis Grebu.

Toate desenele acestui num`r aufost realizate de Devis Grebu, cuexcep]ia lucr`rii de la pag. 43, a luiSorin Ilfoveanu.

CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN:

REDAC}IA

DIRECTOR: H.-R. PatapieviciREDACTOR-{EF: George [email protected]

CORECTUR~: Radu Dobând`DTP: Florin Iaru & Corina M\]`

SECRETARIAT {I ABONAMENTE:Elena Gogo] [email protected]

MARKETING: Sorin AxinteDaniela Polianschi

(brand manager)[email protected]

tel: 021 210 13 24DEPARTAMENT V|NZ~RIPUBLICITATE:Miruna Toma (sales manager)[email protected]

tel: 311 40 61; fax: 311 40 63DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SADIRECTOR DISTRIBU}IE: Alexandru Miri[tea318 55 31; 318 55 [email protected]

Tip`rit la TipografiaRomânia LiberÈDITOR: SC Ca]avencu SAMANAGER GENERALSorin Vulpe

Scriu \n acest num`r

Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradusCarlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului.Constantin B`l`[oiu Absolvent al Facult`]ii de [tiin]epolitice, Universitatea Bucure[ti, [i al Facult`]ii de Teologie.Ioana Bot Pred` la Facultatea de litere a Universit`]ii"Babe[-Bolyai" din Cluj. Ultima carte publicat`: Sensuriale perfec]iunii. Literatura cu form` fix` ca încercare alimitelor limbajului, 2006.Sebast ian Bo] ic Student la Universitatea de arhitec-tur` „Ion Mincu“, Bucure[ti. Liviu Borda[ Doctorand în filozofie la Universitateadin Bucure[ti. A publicat: Eliade secret. Comentarii la le-genda Me[terului Eliade [i Un hombre segreto în Indii.Alecu Ghica (1813-1870).Bogdan T`taru-Cazaban Centrul de studii medie-vale (Universitatea Bucure[ti). Ultima carte publicat`:Pluralitatea metafizicii medievale. Istorie [i structuri(volum coordonat), 2005.

Alexandru C`linescu Pred` la Universitatea „Al. I. Cuza“din Ia[i. Ultima carte publicat`: Incursiuni în prozaromâneasc`, 2004.S. Damian Critic literar. A predat la Universitatea din Heidel-berg. Ultima carte publicat`: Trepte \n sus, trepte \n jos, 2006.Codru] Al in Feher Licen]iat în istorie [i arheologie alUniversit`]ii „Ovidius“ din Constan]a.Alexandru Gabor Absolvent al Facult`]ii de filozofie,Universitatea Bucure[ti, coordoneaz` seminarii de politicipublice [i teoria elitelor.Andrei Gìt`naru Doctorand la Facultatea de filo-zofie, Universitatea Bucure[ti.Sorin Lavric Doctor în filozofie. Ultima carte publi-cat`: Ontologia lui Noica. O exegez`, 2005.Dan C. Mihì lescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ultima carte publicat`: Literatura român` \npostceau[ism III, 2007.Mircea Mihìe[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` laUniversitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publi-

cat`: Via]a, patimile [i c\ntecele lui Leonard Cohen, 2005.Andrei Muraru Cercet`tor la Institutul de investigarea crimelor comunismului.Vlad Mure[an Doctorand la EHESS-Paris [i la Univer-sitatea „Babe[-Bolyai“-Cluj-Napoca. Ultima carte publi-cat`: Criza antropologiei [i sarcina ei originar`, 2005.Mihail Neam]u Doctorand în teologie la King’s CollegeLondra. Ultima carte publicat`: Gramatica ortodoxiei.Tradi]ia dup` modernitate, 2007.Victor Neumann Pred` la Universitatea de Vest,Timi[oara. Ultima carte publicat`: Tenta]ia lui Homo eu-ropaeus, 2006.Tereza-Brîndu[a Palade Doctor în filozofie, pred` laFacultatea de {tiin]e Politice [i Administrative (SNSPA).Ultima carte publicat`: Amurgul Leviathanului:Supravie]uire [i libertate în comunism, 2000.Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima cartepublicat`: Fie-ne tranzi]ia u[oar`, 2006.Ovidiu Pecican Scriitor, istoric, profesor de studii eu-

ropene la Universitatea „Babe[-Bolyai“, Cluj. Ultima cartepublicat`: Imberia, 2006.Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle în România.Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de [tiin]e politice, Uni-versitatea din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Con[tiin]aconservatoare. Preliminarii la un profil intelectual, 2004.Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: De ce vedem filme, 2006.Dorin {te f`nescu Pred` la Facultatea de [tiin]e [i literea Universit`]ii „Petru Maior“ din Tîrgu Mure[. Ultima cartepublicat`: Metafizica [i credin]a, 2005.Mihaela Timu[ Doctorand la École Pratique des HautesÉtudes, Section des Sciences Réligieuses – Sorbona, Paris.A publicat Întotdeauna Orientul. Coresponden]a Mircea Eli-ade-Stig Wikander (1948–1977), Polirom, Ia[i, 2005. Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Eroi [ijocuri populare, 2007.

Adres`: B-dul. Regina Elisabeta nr. 7-9, sector 3, 030016Bucure[ti. Tel. redac]ie: 021–314 0238/39. Fax: 021-314 0258.Email: [email protected]

h IOAN STANOMIR PAG. 21

Contemplând crepuscululDestinul politic al conservatorilor se joac`, în ultimii lor ani,între dou` p`ci, fiecare dintre ele corespunzând, ca într-otragedie clasic`, ridic`rii [i pr`bu[irii României mici: inter-valul dintre 1913 [i 1918 este marcat de extremit`]ile crono-logice ale celor dou` p`ci de la Bucure[ti.

3 h TRAIAN UNGUREANU

Sec]iune prin prostia româneasc`5 h ALEX. LEO {ERBAN

PalMungiu d’Or – jurnal de Cannes –7 h DAN C. MIH~ILESCU

Sibiu-Bookfest-Neptun-Târgovi[te via… Cannes11 h CODRU} ALIN FEHER

Marxism dup` marxism14 h VLAD MURE{AN

Stânga f`r` proletari16 h S. DAMIAN

Un român la Paris19 h IOANA BOT

Interpretarea rezisten]ei la interpretare23 h DORIN {TEF~NESCU

De la metafizica Ie[irii la teologia Iubirii26 h ANDREI G~IT~NARU

Laboratorul ascetic al ispitirii30 h HORA}IU PEPINE

Despre reprezentare31 h HORIA BARNA

Uniunea European`:o pia]` comun` reformat`, nu un stat federal

32 h ALEXANDRU C~LINESCU

Fascismele imaginare33 h VICTOR NEUMANN

Homo europaeus [i conceptul de identitate multipl` (II)36 h CONSTANTIN B~L~{OIU

Este posibil un dialog al lumilor?42 h POEM

44 h SEBASTIAN BO}IC

Privind Sibiul46 h MIHAELA TIMU{

Bilan], demistific`ri [i alte începuturi48 h BOGDAN T~TARU-CAZABAN

Anatomia ignoran]ei49 h SORIN LAVRIC

Catalizatorul urii50 h ANDREI MURARU

Memoria din arhivele Securit`]ii51 h OVIDIU PECICAN

Indeci[ii ardeleni52 h RADU PARASCHIVESCU

Cronica traducerilor53 h MIRCEA MIH~IE{

În penumbr` (2)55 h ALEXANDRU GABOR

A fost sau va mai fi?

Ortodoxia [i secularizareaPu]ini sunt cei care ar nega faptul c` secularizarea estefenomenul cel mai pregnant care marcheaz` societateauman` la finele modernit`]ii. Chema]i s` defineasc` aceast`marc` a timpului nostru, speciali[tii descoper` instantaneuaporiile temporalit`]ii cu care se confruntase SfântulAugustin (Confessiones XI) la sfâr[itul antichit`]ii.

h MIHAIL NEAM}U PAG. 27

Despre dificult`]ilera]iunii publice liberaleDiscursul despre avantajele unei definiri minimaliste a ra]iunii publice

liberale p`rea destul de conving`tor pîn` în momentul în care criza di-alogului între culturi a atins un punct critic, dup` 11 septembrie 2001.

h TEREZA-BR|NDU{A PALADE PAG. 35

AC

TU

AL

IT

AT

EA

3

lectual` produce pro[ti blinda]i, min]i securizatestra[nic în spatele unor sisteme suficient de ample [isofisticate pentru a ru[ina simplitatea negalonat` abunului-sim]. Scena la care m` gîndesc s-a desf`[uratacum cîteva s`pt`mîni. Trebuia s` fie o lansare decarte. Era vorba de o cercetare serioas`, un volum ne-obi[nuit de sobru [i aplicat asupra unui moment graval istoriei noastre recente: Mineriadele între manipularepolitic` [i solidaritate muncitoreasc`, de Alin Rus (edituraCurtea Veche). Pîn` la un punct, discu]iile au mers pelinia unui bun-sim] solid, uneori animat sau iritat deamintiri [i istorii [ocante, culese în timpul barbarieiminere[ti din iunie 1990. Apoi, treptat, dezbaterea s-acurbat intelectual într-o direc]ie halucinant`. Proble-ma mineriadelor a devenit, mai întîi vag, apoi de-adreptul, o culp` sau o tem` în sarcina victimelor.Cumva, sub imperativul unei abord`ri „integrale“ [i alunei obiectiv`ri pline de r`spundere metodologic` [ispaim` de subiectiv, mineriadele au disp`rut de peecranul istoric [i din radarul penal [i au devenit un„obiect antropologic“, un „fapt cultural“, cu actori [icontext, o schem` de for]e sociale f`r` con]inut uman,complet eliberat` de valoriz`ri [i bine împlîntat`într-un spa]iu senin de complet` neutralitate. {tiin]`,nu-i a[a? Nu. În primul rînd o enorm` la[itate [i fug`de r`spundere intelectual`. Prostie dublu rafinat`.Apoi, interven]ia unui distins profesor american aveas` plaseze lucrurile în fic]iunea deplin` a intelectualis-mului, ca {ef de Cabinet al Prostiei. Interven]ia profe-sorului a descris ferm, cu cùt`tura parental` a teoreti-cianului care duce istoria la [coala de bune maniere, c`violen]a bestial` a mineriadelor e incontestabil`, darîn mare lips` de context. Minerii au fost adev`ratelevictime. Profesorul a dezvoltat o minifilozofie social`la cap`tul c`reia se întrez`rea, deja, conceptul-cupol`de „legitim` disperare“. Marginaliza]i [i tortura]i socio-cultural de regimul comunist, minerii trebuie „în]e-le[i“. În esen]`, ei n-au f`cut decît s` deverseze asupracentrului politic al ]`rii o energie negativ`, comprima-t` prea mult timp [i eliberat` dup` logica inevitabil` [iperfect coerent` a dinamicii interioare a sistemelorculturale. Conceptul de „legitim` disperare“ alunecaastfel, delicat [i pervers, în imediata vecin`tate a con-ceptului de „legitim` ap`rare“. Minerii aveau, cumva,dreptul de a reac]iona, de a pronun]a vizibil un „state-ment“ politico-social. Mai departe, rolul cercet`rii [i alopiniei avizate în materie nu poate fi decît un act demare igien` [i curaj etic: cercetarea nu trebuie s` secontamineze de militantismul politic sau s` se colo-reze de revolt`, ci e datoare s` se plaseze deasupra, înstratosfera ideatic` a cercet`rii pure, ba chiar sìmpun` corpului intelectual o smerenie umil-admira-tiv` la vederea m`re]ei desc`tu[`ri de for]e socio-cul-turale elementare provocat` de mineriade. Cea dintîidatorie a intelectualului e s` recurg` la auto-culpabi-lizare sau s` atrag` aten]ia victimei c` a avut privi-legiul nescontat de a asista la un proces cultural major.

Contextul bate crima

Acest tip de viziune are în primul rînd darul de ascoate complet din discu]ie problema r`spunderii. Înaceast` schem`, avem de-a face doar cu actori imper-

sonali [i vîrfuri de energii colective. Totul e egal [inimic nu e inxeplicabil. Contextul dicteaz` con]inu-tul, care scap` astfel oric`rei evalu`ri. Ne afl`m, deja,în plin` [i adînc` prostie intelectual`. C`ci exist` oarevreun act istoric sau vreun fapt oarecare f`r` context?Orice crim` [i orice suit` de crime vin de undeva, au oistorie cultural` [i social`, dar acest soi de împrejmuirecondi]ional` nu poate explica mai mult decît explic`.

Astfel gîndit`, cercetarea conchide mereu acela[ilucru: nimic nu e strìn de contextul istoric [i social.Rezultatul final al acestei abord`ri e un impas perfect.Rînd pe rînd, marii delincven]i civili [i urgiile colec-tive defileaz` într-un flux de serial-killers egali [i perfectexplicabili, care primesc num`r de serie [i se a[az` înrafturile marelui muzeu pedagogic al umanit`]ii f`ràrbitru. Bandele lui Lenin, uciga[ii de popoare ai luiStalin, m`celarii de evrei ai lui Hitler, genocidofilii luiMao, vîn`torii de capete cu ochelari ai lui Pol Pot,

NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007

S~ nu cùt`m defini]ia Prostiei. Ar fi oprostie. Dac` e ceva de spus despre prostie,atunci trebuie spus repede, dintr-o suflare:prostia nu are gravita]ie. Ea plute[te prinepoci [i oameni, se mut`, în cùtarea sedi-

ilor vaste de care are nevoie pentru a dicta mersul tim-pului, [i reu[e[te, odat` înscùnat`, s` aiureasc` polari-tatea general` a lumii. Prostia e o absen]` colosal` careia forma unei prezen]e gure[e, un fel de a nimiciîn]elesul lumii [i de a proclama o gramatic` f`r`în]eles, un analfabetism primar, savant [i iresponsabil,în care nimeni nu mai are îndatoriri [i toat` lumea eslobod` la stric`ciune. Pro[tii sînt, adesea, cul]i [i pro-blema e tocmai capacitatea lor de a face cultur`, încon-jura]i de prestigiu [i admira]ie. Pro[tii sînt politici [iau voca]ie cet`]eneasc`. Problema e c` nimeni nu des-poaie mai am`nun]it societ`]ile [i nu distruge maiminu]ios via]a public`. Pro[tii fac [i dreg, iar prostia]ine, în primul rînd, de fapte [i spuse. Prostia se ex-prim` anapoda [i n`prasnic, mînjind cu un graffiti in-terminabil toate zonele [i toate bunurile. Ea nu are dis-cre]ie, ci necheaz` alimentat` de o fertilitate de trib lu-bric, sigur pe înmul]irea prin gesta]ie instantanee.Prostia e, în cele din urm`, atît de productiv`, încîtformele ei f`r` încheiere [i plasticitatea ei fioroas`preiau tot conturul vie]ii noastre lùntrice [i publice.Prostia se strecoar` prin persoane [i mul]imi, darcucere[te timpuri [i dejoac` societ`]i. Prostia e o bestieistoric` [i rostul ei carnivor e tocmai discreditareabunei a[ez`ri în lume. Prostia distruge rela]ia omuluicu timpul [i victoria ei cea mare e sf`rîmarea duratelorconstruite, a sc`rilor de valori [i a proiectelor de oricefel. Omul învins de prostie trìe[te într-o clip` f`r`durat`, are fobia masiv` a construc]iei sau ini]iativei [i[tie deja foarte bine s` umbreasc` [i s` timoreze cura-jul din care ceilal]i încearc` s` nasc` schimbarea. Înfa]a prostiei, nu e mult de vorbit. O singur` arm` lu-creaz` bine [i poate pune pe fug` starea de conforts`lbatic la care duce prostia: acizii duri ai denun]ului.Altfel spus, distan]area prin comedie. Mari r`scula]isau anarhi[ti salutari, comediografii sînt, de la bun în-ceput, exila]i poten]iali. Lumea rîde [i le mul]ume[tetîrziu, uneori prea tîrziu, mult dup` ce îndr`zneala lora fost pedepsit` cu ostracizarea. În cazul prostieiromâne[ti, totul r`mîne de f`cut. Monstrul a rumegatnetulburat [i îndelung. În lipsa oric`rei reac]ii, subpaza slab` a unui umor popular simpatic (faimoaselebancuri) incapabil s` urce pîn` la tragismul acid pecare îl asmute un comediograf, monstrul prostiei ne-aînghi]it demult. Nu mai b`g`m de seam` acest pri-zonierat hidos. Trìm, vorbim, gîndim [i ne guvern`mdin vintrele prostiei, f`r` s` mai în]elegem în cem`sur` ne facem rù. Exasperat, v` invit la un raid dejaf [i represalii prin inima cheal` a prostiei române[ti.Primul exemplu: prostia intelectual`.

Legitim` disperare – legitim` ap`rare

Prostia intelectual` e un joc de sum` nul`. Ea pro-pune cu un pana[ irepro[abil de[tept`]irea [i culti-varea prin teorii [i ini]iative critice, dar se încheie cuun impas pe care îl amplific` monstruos. Prostia inte-

Sec]iune prin prostiaromâneascò TRAIAN UNGUREANU o

AC

TU

AL

IT

AT

EA

4minerii Vìi Jiului se amestec` irelevant [i stabilescpostum un singur lucru: asta e istoria, a[a se întîmpl`s` converseze stihiile autonome ale culturii între ele,a[a se deplaseaz` prin lume voin]a de nejudecat [inoncorectabil` a lumilor sociale. Important, în acestcaz, e c` o asemenea panoram` induce un relativismtotal (oricine [i orice e explicabil prin presiunea me-diului) [i înva]` corpul intelectual s` fug` de valoriledreptului. Problema acestui gen de neutralitate e pros-tia automutilant`. {i distan]a ostil` de ra]iune. Istoriadevine un cîmp indiferent [i, în acela[i timp, un in-strument de reeducare. Pe de o parte, nimic nu con-teaz` [i, prin urmare, merit`m s` ni se întîmple orice,pentru c` sîntem mereu vinova]i de înapoiere fa]` deavansul autentic [i violent al culturii care pedepse[teobi[nuin]ele noastre burghezo-juridice. Pe de alt`parte, începem cu fiecare din aceste demonstra]ii deîn]elegere „corect`“ a istoriei un exerci]iu de reeducaredin care trebuie s` ie[im nesiguri [i chiar mefien]i fa]`de cultura mam`. De altfel, relativismul de nuan]àntropo piloteaz`, acum, aproape f`r` concurent, sfera[tiin]elor sociale în lumea academic` occidental`, cuprec`dere în universit`]ile americane. Evident, profe-sorul care a explicat la lansarea unei c`r]i mai multdecît salutare unde [i cum trebuie s` ne plas`m dis-cern`mîntul a ]inut s` remarce similitudinea desitua]ii între România anului 1990 [i America de dup`11 septembrie. În ambele cazuri, Puterea a „construit“figura marelui inamic [i a impregnat societatea cu unresentiment grav: în primul caz împotriva clasei mine-rilor, în al doilea caz împotriva lumii musulmane, de-monizat` gratuit spre mai buna legitimare a unuir`zboi criminal. Sîntem la un pas de gîndirea conspira-tiv`, apogeu al prostiei sistematizate. Dar expedi]ia derepresalii prin inima prostiei române[ti cere tablouri[i figuri mult mai precise. Nu e lips`. Episodulurm`tor poate selecta dintr-o list` luxuriant` [isuprapopulat` de eroi [i cavaleri ai prostiei.

Neghiobii fondatori

Prostul român nu e niciodat` campion. El e concu-rat în fiecare clip` de o întruchipare [i mai alambicat`,de modelul de ultim` genera]ie al Prostiei. Aici neafl`m ast`zi. Clasicii recen]i ai prostiei române[ti sîntîn criz`. Opera [i profilul lor de mare autoritate publi-c` sînt sub asediu. Cei ce vin, vin cu o suficien]` [i oprecizie a prostiei care înlemnesc. La început a fostpalmaresul muncit [i întrucîtva greoi al seriei prime,echipa fondatoare a neghiobiei na]ionale postcomu-niste: Mînzatu, N.S. Dumitru, Gelu Voican-Voiculescu,Chi]ac. Nu [i Ion Iliescu, liderul [i manipulatorul aces-tei turme de luceferi pe baterii. Iliescu e pur [i simplucriminal, nu prost. Dimpotriv`, inteligen]a demonicà acestui personaj a prelucrat cu mare randamentexcedentul de prostie româneasc` [i îl consum` într-osupravie]uire politic` altfel inexplicabil`. Iliescianis-mul e cl`dit pe prostia româneasc` [i e, prin urmare,solid a[ezat. Prima echip` de pro[ti oficiali aiRomâniei a lucrat cu un entuziasm degradant. Lipsainstrumentelor a impus ca munca s` se desf`[oare lavedere. N-a fost o problem`, pentru c` întunericul ge-neral al lumii române[ti îng`duia orice fraud` [i oricestrîmb`tur`: a[a a venit [i a trecut o epoc` de crimina-litate direct` a statului (mineriadele) [i de adîncire înînv`]`tura celei mai obscurantiste forme de gregari-tate. De aici, asaltul de la Tîrgu-Mure[, în martie 1990,[i lunga proletarizare anticapitalist` [i antijuridic` aanilor în care strìnii [i produsele lor conceptuale, dela privatizare la statul de drept, au fost huli]i de unenorm cor de asista]i social. Prostia plenar` a acelorani cost`, ast`zi, amarnic o societate [i o economiecare nu mai pot face fa]` demografic [i financiardezechilibrelor grote[ti for]ate atunci. Pia]a de munc`,îndelung silit` la ruin` [i subdezvoltare, a fost p`r`sit`[i milioane de români s-au autoexportat în mediileeconomice fertile ale Europei de Vest. Acas`, o[tirilede pensiona]i ai cuplului de economi[ti-filantropi Ili-escu-Roman au r`mas singuri [i au trecut frenetic laun anume tip de produc]ie a dezastrului. Greutatea lorinert` apas` asupra sistemului de pensii, întîrzie agre-garea unui sistem coerent de asigur`ri sociale [iu[ureaz` banditismul temerar al pie]ei de credit facil.Abia de aici încolo începe rolul presei, probabil insti-

tu]ia cu cele mai îndrept`]ite preten]ii la titlul [i dem-nitatea de mare protector al prostiei române[ti. În fa]aproblemelor grave de construc]ie economic` [i socialàle României, presa a r`spuns cu propria versiune deprostie „vintage“. Presa a pornit o galerie de portrete [icompasiuni care au întotdeauna în centru „omuls`rman“, pensionarul p`r`sit sau [omerul uitat. Nicio-dat` îns` acest gen de foraje lirico-sociale nu a preg`titterenul pentru dezbateri propriu zise. Presa amanevrat între lirism [i senza]ional (specializîndu-se,simultan, în tehnici de baronizare care au dat speciaextraordinar` a ziaristului-plutocrat). Dezbaterea [ivoca]ia ini]iativei publice au fost complet ignorate,dac` nu cumva sabotate. Termenul mediu [i lung audisp`rut din orizontul public. Presa a impus o durat`f`r` durat`, în care ego-urile conduc [i acoper` orizon-tul de la un cap la altul. Educa]ia de pres` a românilortrimite spre nega]ie [i critic` somnambulic`, întot-deauna în lipsa unui plan alternativ sau a unui proiectcoerent. Presa a dat românilor o obi[nuin]` nevrotic`[i negativ` [i a f`cut din c`peteniile talk-show-urilortelevizate o categorie aparte de uciga[i de idei, bun-sim], bun` limb` român` [i seriozitate civic`. Presa ar`mas constant la acest rol de toxicitate maniacal` [i e,prin neschimbare, cea mai înapoiat` institu]ie aRomâniei postcomuniste. Decep]ia [i perturbatorulpublic num`rul unu.

Tembelismul pro-democratic(înlesne[te Sultanatul lui Adrian)

Genera]ia fondatorilor neghiobiei postcomuniste afost urmat` de promo]ia pro[tilor pro-democratici.Atuul destructiv al acestei forme de prostie public` epromisiunea emancip`rii. Efectul: compromitereaprin incompeten]` pur`. În mare, [i cu Emil Constan-tinescu în frunte acest tronson al prostiei române[ti ailustrat o nepricepere foarte d`sc`leasc` de a trì în re-alitate. România anilor 1996-2000 a suferit enorm depe urma unei vacan]e iresponsabile a voca]iei publice.Toate temele, de la justi]ie [i anticorup]ie la anticomu-nism [i occidentalizare, au fost enun]ate [i iar enun-]ate. Pro[tii pro-democratici au r`mas tot timpul latabl` [i au schi]at subiecte, f`r` a rezolva cea maibanal` socoteal`. Culmea, avalan[a verbal` [i cumululde ini]iative au pus în mi[care o energie haotic`, iaraceasta a dat, m`car par]ial, rezultate: perturbareagrav` a economiei a permis schimb`ri de direc]ie, adus la închiderea unor relicve industriale [i a tìat de-cisiv în obi[nuin]ele de asista]i ale muncitorilor indus-triali. A fost o epoc` de turbulen]e în care meritulprimilor pa[i în direc]ia bun` trebuie recunoscut. Dargenera]ia pro[tilor pro-democratici a l`sat intact aran-jamentul corupt al vie]ii de stat. Justi]ia s-a a[ezat maibine în dependen]a de marii feudali financiari. Inter-nele au continuat s` asigure garda de corp a re]elelorlocale. Mediile publice de informare au supravie]uitcu convingerea c` nu exist` valori publice. Singura de-plasare de sistem a fost dictat` de jocul de for]e ex-terne. Ca de atîtea ori, România a fost împins` maiaproape de Occident prin jocul complicat [i imprevizi-bil al h`r]ii strategice. Spa]iul din proximitatea fosteiUniuni Sovietice a devenit un teren în mare cre[terede pre] strategic [i România a fost absorbit` de acestcumul de for]e în orbita alian]elor militare occiden-tale. Îns` avaria intern`, agravat` de performan]aprostiei de extrac]ie pro-democratic`, era atît de grav`,încît epoca imediat urm`toare a fost foarte rù slujit`public [i a c`zut în întregime sub controlul unei ge-nera]ii de profesioni[ti ai exploat`rii. Anii N`stase aufost anii de maxim` optimizare a prostiei române[ti.Noua echip` de administratori ai României a f`cutproba unei excep]ionale capacit`]i de canibalizare.Jaful a luat o tent` imperial`, în care s-a oglinditcezarismul de parvenit al St`pînului: Marele Adrian,[ef de re]ea [i eminen]` politic`, în nici un caz prost,ba dimpotriv`, un operator de mare inteligen]` [ifine]e. Îns` tocmai iscusin]a aproape postpolitic` a luiAdrian N`stase, V. Hrebenciuc [i a unei mari p`r]i aechipei lor (excep]ii hilare fiind Rodica St`noiu cu alei ceferism juridic, Miron Mitrea prea voinic într-uncadru care cerea suple]e de culise [i M. Geoan` mereuridiculizat de propria demagogie cu [taif de socialism[ampaniard) a expus România acelei forme de repre-

siune mocnit` [i t`cut` de care sufer` societ`]ile în-delung prostite. Opozi]ia public` s-a articulat greu [iizolat. Presa s-a pr`bu[it. Evenimentul zilei, Românialiber`, Radio Mix [i Hotnews.ro au dus greul [i au datexcep]iile în plin masacru mediatic. Dup` 2004, cîndsistemul a fost îndep`rtat de apari]ia [i manevreleabile ale lui Traian B`sescu, am r`mas cu impresia cèpoca Sultanatului N`stase s-a stins f`r` consecin]e. Eo impresie fals`. Structurile interne ale acelui edificiuau r`mas în picioare [i tiranizeaz` via]a public` aRomâniei de aproape trei ani. Competen]a sinistr` aacestei forme de antimodernism a fost enorm ajutat`de apari]ia unei noi genera]ii de pro[ti plenari:euron`t`rìi de decor liberal.

Euron`t`rìi – superproduc]ie liberal`

{eful emblematic al acestei dinastii chinuite dedorul rafinamentului boieresc [i încîntate de meritulei ultracapitalist e un antet bicefal: Patriciu-T`riceanu.Împreun`, actualul, defunctul [i resuscitatul prim-ministru [i marele petrolist cu sonde înfipte în stat audat prostiei române[ti o nuan]` [i o tìetur` nou`. Ast-fel, în noua ei variant`, prostia nu mai e un act agresiv[i neinstruit. Cu Patriciu [i T`riceanu, prostia se cize-leaz` [i propune public o fantasm` în acela[i timp ci-vilizat` [i tembel`: capitalismul s`get`tor al liberalilorpur-sînge. Deodat`, ne trezim în salonul de mare den-sitate academic` [i economic` al [colii libertariene.Peste tot, vechiul teren industrial [i politic alRomâniei trebuie s` se preg`teasc` de întîlnirea cugîndirea f`r` de tutel` a acestor mari deschiz`tori dedrum. Din interiorul costumelor de manageri-colec-]ionari de Bugatti pînde[te tot ce are mai de pre] vi-itorul modern: autonomie, aventura solitar` a indus-tria[ului, etica sever` a oamenilor care [i-au f`cutaverea riscînd [i sînt gata s` ri[te mai departe, într-opia]` care e singura realitate sacr` a ]`rii. Visul patri-cio-t`riceanist e un soi aparte de prostie. În el stau, de-mult înmagazinate, ifosele micii protipendade bucu-re[tene [i obi[nuin]ele ei balcanice. C`ci în timp ce is-torisesc aceste preten]ii de mari constructori europeni,Patriciu [i T`ricenu nu fac decît s` promoveze un falsfastuos. Practic, [i Patriciu [i T`riceanu str`bat ]ara înlungul [i în latul canalelor tv, încercînd s` vînd` o lad`de Rolex-uri de plastic, produc]ie vietnamez`. Patriciue o crea]ie a statului fraudat, nu un antreprenor de tipFord. Capitalismul de tip patrician depinde de resurse[i se exercit` în trafic [i specula]ie. Liberalismul luiT`riceanu e varianta politic` a aceluia[i soi de opor-tunism. În spatele acestui joc de umbre vag liberale nuse afl` euromodernitatea, ci capacitatea de a simula undecor. Mondeni, poate. Reformatori, în nici un caz.Prostia de model Patriciu-T`riceanu presupune con-tacte personale: cu PSD, cu justi]ia, cu oricine poateasigura bunul mers al afacerii. Lumea româneasc` e, înacest tip de aranjament, util` [i datoare. Ea trebuie s`se lase [antajat` de fabrica]ia oficial` dup` care euro-penizarea e domeniul arondat unui club select demanageri care ]in leg`tura cu UE, pe baz` de gust [ivi]` aleas` (spre deosebire de grobianul B`sescu). Dac`va l`sa ceva în urm`, acest nou stil de prostie va reu[is` fac` posibil` impertinen]a fundamental`. Pre-cursorii se îmbulzesc. E vorba aici de galeria f`r`seam`n a pro[tilor profunzi [i tineri, f`pturi ale gafeis`pt`mînale, de la Adomni]ei la Chiuariu [i de laDavid la Cioroianu. Nu e nimic întîmpl`tor în aceast`supraproduc]ie de impostur` [i impertinen]`. Ea emo[tenitoarea lungii tradi]ii a prostiei sistematiceromâne[ti. În condi]iile în care vom continua sàsist`m f`r` replic`, ea va lansa [i consolida urm`toa-rea formul` de grup a prostiei române[ti: prostia culustru tehnocratic, arm` cu explozie amplificat` decoridoarele sistemului administrativ european, groparal viitorului românesc. j


FI

LM

EM

OR

IE

5

EBINE s` ajungi laCannes cu o zi înaintes` înceap` marea ne-buneal`: înc` mai po]imerge pe strad` f`r` s`

te împiedici la tot pasul de gur`-casc`, înc` mai g`se[ti locuri înrestaurante, via]a e înc` setat` pe„soft“ [i atmosfera e sedat` (de[iîn aer se simte deja c` „ceva-cevao s` vin`!“)…

15 mai. Dup` 5 (cinci!) orede mers cu TGV-ul, ajung – înfine – la Cannes. În gar` (voceaînregistrat`: „Caaannes, 3 mi-nutes d’arrêt“) se d` jos maimult de jum`tate din TGV. Îirecuno[ti imediat pe cei carevin ca s` fie v`zu]i: pe lîng`bagaje au umera[e cusmokinguri b`gate-n huse;oare de ce nu se facsmokinguri ne[ifonabile?! Emai comod s` le pui în valiz`.M` rog, eu vorbesc, care nicim`car nu mi-am g`sitsmokingul – purtat o singur`dat`, la Gala Gopo! Bine c`mi-am luat papionul. Nu credc` voi avea la ce s`-l pun: de 10(zece!) ani, de cînd tot „fac“Cannes-ul, cred c` am mers osingur` dat` la proiec]ia desear` – unde ]inuta e obligato-rie. Dac` e[ti un jurnalistcon[tiincios, ca mine (ha-ha!),nu prea ai ce s` cau]i laproiec]iile de sear`: apuci s`vezi filmele la proiec]ia de la8.30 diminea]`. Iar dac` te scolica s-ajungi la proiec]ia aia, e[ticam mort dup` 10 seara… adioparty-uri, deci. Le regret?Aiurea! Ai de ales: ori party, orifilme. Pe lista mea de priorit`]i,filmele sînt nr. 1, party-urile –pe la coada listei.

M` duc s`-mi iau badge-ulde acreditare: în zece minuteam terminat. Pîn` [i geanta defestival e mai simpatic`. Totmic` (clar nu-mi vor înc`peamapele de pres`!), dar m`carmai atent colorat`: neagr` [i cuclapeta de mu[ama în literemulticolore (anul trecut fusesetoat` mov!!). Numele cî[tig`to-rilor Palme d’Or. Pentru c` „Lefestival du film“ (cum îi places` fie [re]cunoscut) împline[te– anul acesta – 60 de edi]ii. Mùit pe „clapet`“: evident, niciun român. Cele dou` Palmed’Or-uri pentru scurtmetraj (al

lui Gopo a fost fix acum 50 deani!) nu se pun…

Ajung „acas`“ (în aparta-mentul – mai mic decît înpoze! – pe care-l împart cuIulia [i Tic`) [i-mi de[ert ta[ca.Publica]iile importante auap`rut deja, cu largi sec]iunidedicate festivalului. Istoric,„album aniversar“, fotografiicu vedete – cele de la-ncepu-turi, în alb-negru… Pe toatele-am mai v`zut de en[pe ori,dar tot m` mai uit la ele în-delung, aplicat [i înduio[at, deparc-ar fi poze din albumulfamiliei. Uite-o [i pe „tanti“Grace Kelly, ]]], c` frumoas`mai era… cu p`rul strîns în coc,într-o rochie alb` de dantel` [icu un simplu [irag de perle…oui, la classe! (de[i t`ticu’ Kellyproducea cîrna]i, sau a[a ceva!)De cînd e poza asta? Aha, din’55… Legenda spune c`-n anul`la a fost [efa delega]iei ameri-cane la festival [i c`, în timpulunei [edin]e foto, l-a-ntîlnit peprin]ul Rainier al III-lea deMonaco: restul e istorie…Uite-o [i pe „n`[ica“ (ani-malelor) Brigitte, zis` [i BB, unan mai tîrziu, f`cînd o piruet`care-i ridic` rochia pîn` lachilo]ei, ca o umbrelu]` – [i caîn scena aia cu Marilyn(apropo: Marilyn e peste tot,inclusiv pictat` pe calcanulunui hotel de 6 etaje nu de-parte de unde stau!)… Rochi]a eneagr`, cu un „bodice“ de al-binu]`, c`ptu[eala e alb` cupic`]ele (ca [i chilo]eii), iar pi-cioarele sînt ceva de zici c` nuexist`. Un critic englez a zisdespre BB c` e „ideea oric`ruib`rbat despre fata pe care-arvrea s-o întîlneasc` la Paris“;mie mi-ar fi pl`cut s`-i întîl-nesc picioarele, [oldurile, talia[i sînii – capul putea s` [i-l ]inàcas`… Trec peste cealalt`tu[ic` (Sophia Loren, doi animai tîrziu), era prea plantu-roas` [i avea gura prea marepentru gustul meu, [i mòpresc mai degrab` la tantiGina (Lollobrigida), înc` foartefrumoas` în ’72 – de[i rochiacu vol`na[e… deh, gustulepocii. Iar al`turi – KimNovak, în ’59 (anul na[teriimele), al`turi de Cary Grant,într-un fel de tog` care-i l`saun um`r gol [i un sîn „see

through“… mmm, era tare! Cerud` e cu mine? A[a, overi[oar` mai îndep`rtat` de-amaic`-mii… eu n-a[ fi zis nu,dar oare ea ar fi zis da??

Termin cu „albumul defamilie“ [i trec la alt` revist`.Aflu c` faimosul covor ro[u nua fost întins decît abia în 1987,la a 40-a edi]ie!! {i c`, ini]ial –cînd Palatul Festivalului era pelocul unde este acum hotelulNoga Hilton –, vechea cl`direnu avea decît 6 am`rîte detrepte – fa]` de 22, cît are nouacl`dire (inaugurat` în 1983).Bie]ii fotografi. Probabil c`starurile se eternizau pe cele 6trepte – cam cum face acumSharon Stone, înainte de a urcacele 22…

Din alt` publica]ie – [i dingura lui David Robinson, un„critic veteran“ cum se spune,[i bun prieten, de[i mie numi-a zis niciodat` chestia asta –aflu c`, la proiec]ia special` cuZboar` cocorii al rusului Kalato-zov (care avea s` primeasc`Palme d’Or-ul în 1958), nu aufost în sal` decît el [i al]i patruoameni: regizorul, un alt regi-zor rus, Jean Cocteau [i PabloPicasso… Totul era „în mic“, peatunci: la dejunul oferit de pri-mar, pe insula Sainte Mar-guerite, to]i invita]ii (staruri,jurnali[ti, staff) au înc`put peun yacht! (Ast`zi, numai jur-nali[tii sînt în num`r de 4000!!)

În fine – pentru cine vrea s`dea o petrecere în vila sa de laCannes, revista Variety î]ispune de unde s` iei cele maidelicate legume (din marchéGambetta), cele mai bune vi-nuri (de la magazinul „Nicolas“de pe rue d’Antibes) [i cele maiproaspete fructe de mare (de la„Chez Astoux“).

16 mai. Festivalul se deschi-de cu My Blueberry Nights al luiWong Kar-wai, primul sùfilm în limba englez`, produsde Harvey Weinsten (apare [iel pe la jum`tatea conferin]eide pres` [i se pro]`pe[te lîngìe[ire, ca un bulldog). Este de-butul cînt`re]ei Norah Jones,care nu se descurc` rù – adic`,vorba lui Noël Coward, nuse-mpiedic` în decoruri –, darnici n-are mare lucru de f`cut.Al`turi de ea, Jude Law(prezent [i la conferin]a de

pres`), Rachel Weisz, DavidStrathairn [i o de-nerecunoscutNatalie Portman, care face unrol excelent! Dar filmul, însine, e un fel de In the Mood forLove pentru supermarket:WKW era maestrul melo-melancoliei cool, aici neserve[te un fel de cl`tit`-come-die romantic`… Re]in o replic`(Norah [i Jude, stînd la o ]igar`în fa]a diner-ului unde „bar-tenduie[te“ Jude): „În curîndn-o s` mai avem unde s`fum`m…“ Se aplaud`: nici înPalatul Festivalului nu mai aiunde s` fumezi!

Apoi, la proiec]ia de sear`,evenimentul mult-a[teptat:Cristi Mungiu cu al sù 4 luni,3 s`pt`mîni [i 2 zile (432, pescurt)! Înainte de generic, în in-tervalul dintre logo-ul muzicalal Cannes-ului [i filmul pro-priu-zis, cineva strig` tradi]io-nalul „Raoul!“; e super: sîntemchiar la festivalul de la Cannes,nu e nici o îndoial`, iar „Raoul“– mascota sonor` a festivaluluide h`t, nu mai [tiu cîte edi]ii –e acolo s` ne-o aminteasc`.Închid o clip` ochii, spunîndîn gînd „Hai Mungiu!“, apoi îideschid mari [i-i casc în ecran.

1 or` [i 53 de minute maitîrziu, filmul se termin` peacordurile unei piese cîntate înduet de Angela Similea [i Cor-nel Constantiniu. Nu cred càm mai auzit-o vreodat`, dar eclar din „epoca de aur“:ac]iunea filmului se petrece în1987. Cu aceast` mic` rezerv`(personal, nu sim]eam nevoiamuzicii u[oare la finalul unuifilm f`r` orice muzic` – a[acum n-am sim]it nici laMoartea domnului L`z`rescu),nu pot decît s` m` înclin înfa]a filmului: 432 este impeca-bil cap-coad`, are un scenariubeton, dialoguri incredibil denaturale, interpret`ri perfecte[i un suspans care te ]ine cusufletul la gur` pîn` la final! {inu este un film „despre avort“(a[a cum nici L`z`rescu nu era„despre sistemul medical“), cidespre solidaritate ([i respon-sabilitate individual`) în vre-muri de cium`… BravoMungiu!

Sînt sunat imediat pentru ocoresponden]` telefonic`, dup`care m` culc împ`cat, cu senti-

mentul datoriei împlinite.17 mai. De diminea]`, Zodiac

al lui David Fincher (care m`las` rece), la prînz Triangle almae[trilor hongkonghezi TsuiHark, Ringo Lam, Johnnie To(unde-s trei putereadescre[te…), iar seara Izgnanieal rusului Zviaghin]ev (lung,lent, metafizic, cu o imagineuluitor de frumoas` [i o MariaBonnevie – actri]` norvegian`care-a jucat [i-n danezul Recon-struction, iar aici vorbe[te înrus` – splendid`: luminoas`,fragil`, emo]ionant`…). Cul-mea, filmul poveste[te tot unavort, dar Zviaghin]ev îl duceîn cu totul alt` zon`.

Cronicile la Mungiu sînt –toate – foarte bune! Iar pe lîng`cronici, to]i strìnii cu carem`-ntîlnesc m` felicit` pentru432 – de parc` eu l-a[ fi f`cut…M` culc fericit.

18 mai. Sar f`r` remu[c`ripeste cele dou` filmefran]uze[ti (Les chansonsd’amour al lui ChristopheHonoré [i Boarding Gate al luiOlivier Assayas) [i m` rezervpentru documentarul altuifrancez – Barbet Schroeder cual sù fascinant L’avocat de laterreur, despre „maître“ JacquesVergès, avocatul tuturor crimi-nalilor… Ies din sal` odat` cuCristi Puiu (care e-n juriul „Uncertain regard“) [i coment`m.Apoi m`-ntîlnesc cu MirelaNagâ] de la {tirile TVR1,c`reia-i promisesem impresiide la filmul lui Mungiu; eu,care de obicei m` feresc s` facpredic]ii (numai cine n-a fost laCannes timp de zece ani nu[tie cît de ridicol e s` facipredic]ii aici, ca la Oscaruri:niciodat` nu se-mplinesc!), riscspunînd ceva de genul: n-ar fiexclus ca 432 s` primeasc` unpremiu – pre[edintele juriului,Stephen Frears, f`cea pela-nceputul carierei sale filmecam la fel de „minimaliste“, iarîn juriu sînt nu mai pu]in depatru actri]e – Maggie Cheung,Toni Collette, Maria deMedeiros [i Sarah Polley – carevor fi, cu siguran]`, sensibile la„subiect“… de mi-ar fi guraaurit`! Dup` proiec]ia de sear`(cu No Country for Old Men alfra]ilor Coen: cel mai bun filmal lor din ultima vreme, cu un


PalMungiu d’Or– jurnal de Cannes –

o ALEX. LEO {ERBAN o

FI

LM

EM

OR

IE

6Javier Bardem genial!),m`-ndrept – c`znit – spre „pe-trecerea româneasc`“ de peplaja Rado (între Carlton [iMartinez), unde vine [i echipade la 432; e prima oar` cînd îiîmbr`]i[ez pe to]i – de la „Kiki“[i Izabela la Anamaria, Laura [iVlad… Atmosfera e tot atît de„româneasc`“ precum uncocteil oferit de delega]ia Is-landei. Dar spre 12 noaptea(cînd m` uit la ceas, de[i ceasul„interior“ îmi spunea deja c` eora de culcare) nu rezist unui„medley“ pe ringul de dans cuinevitabilul & inconturnabilul& irezistibilul „I Will Survive“,urmat de „Dragostea din tei“!Gata, am bifat [i „impresiaartistic`“, e timpul s` fac nani…

19 mai. Sar [i peste Sicko-ullui Michael Moore (documen-

tar despre sistemul medicalrealizat de cel mai „umflat“ – lapropriu [i la figurat – „palm-dorizat“) [i prefer s` m` duc laSoom-ul lui Kim Ki-duk (fru-mos & fioros), iar pe urm` laActrices al Valeriei Bruni-Tedeschi (simpatic & tonic),unde – la ie[ire – m`-ntîlnescdin nou cu Puiu, apoi cu DavidRobinson (cel cu Zboar` cocorii[i cinci oameni în sal`). Simtdeja efectele „oboselii deCannes“, care se instaleaz` pela sfîr[itul primei s`pt`mîni –[i nu te mai las`. E sîmb`t`

seara, cînd toat` lumea [i-aaranjat un party, sau un sex-party… eu m` culc cu gìnile,noapte bun`!

20 mai. În Le film français,poze de la „urcarea treptelor“:Darryl Hannah (înc` yummy…)într-o rochie verde, MaggieCheung într-o rochie [ic, cu pi-couri mari negre [i lan]uri cupanda la gît (culmea e c`, pe ea,„pic`“ bine!), Leo DiCaprio labra] cu surorile Conners, regi-zoare cic` (îmbr`cate în rochiid-alea cu talie înalt`, de zicic`-s toate gravide), Almodovarcu, hodoronc-tronc, Sarah Pol-ley (cu un fel de melci[ori înp`r) [i una bucat` frate Coen,Joel, al`turi de Javier Bardem [iJosh Brolin (protagoni[tiifilmului lor), ca „the men inblack“… cool! V`d Chacun son

cinéma, un film în vreo 30 descheciuri comandat de „boss“-ul Cannes-ului, dl Gilles Jacobîn persoan` – unele (cele maimulte) mai bune, altele(pu]ine) mai rele, cîteva exce-lente –, apoi frigorificul Im-port/Export al austriacului Ul-rich Seidl, care împarte criticiiîn pro [i contra. E un filmsemi-documentar, dur [i f`r`speran]`, care – printre atîteavedete, toalete [i fi]e cîte fire dep`r în cap – pare un lucr`tor dela pompe funebre venit s`strice petrecerea. Pas mal! M`

culc satisf`cut.21, 22, 23, 24, 25, 26 mai. Pe

„repede înainte“, c` nu mai eloc… Deci: v`zut Paranoid Parkal lui Gus Van Sant (simplu &suplu, de o fluiditate la caren-ajungi decît cînd e[timaestru), Stellet Licht al mexi-canului Carlos Reygadas (cusiguran]`, cel mai ambi]iosfilm din competi]ie, vizual su-perb, contemplativ [i hipnotic)[i jubilatorul Death Proof al luiTarantino (o ]`c`neal` f`r`limite [i f`r` mofturi pe carenu ]i-o permi]i decît cînd e[tideja „clasic“), Auf der AnderenSeite al turco-germanului FatihAkin (o semi-dezam`gire: subputernicul Head-On, telefonat[i tezist) [i jumate din SecretSunshine (sud-coreean, adic`ciudat) [i din Alexandra rusu-

lui Sokurov (filmat în Cecenia,cu cînt`rea]a de oper` GalinaVi[nievskaia – v`duva lui Ros-tropovici – în rolul titular; unfel de „Babette pleac` lar`zboi“…). Beneficiez depl`cerea unui „junket“ cu GusVan S.! Tipu’ e la fel de cool cafilmele pe care le face… M`sun` Mihaela Spineanu, caree-n Cannes pentru o zi – saudou` –, dar e imposibil s` nevedem; m`car am respiratacela[i aer. Îmi iau „zi liber`“ [im` duc la plaj` la Saint Tropez(80 km de Cannes) cu Dorin N.

– c` doar n-am omorît pe ni-meni [i am [i eu dreptul lapu]in bronz de Coasta de Azur([i nu!, în s`lile întunecoase nute bronzezi!)… Mai v`d WeOwn the Night al lui James Gray(solid, bine jucat) [i japonezulMogari No Mori (foarte frumos,dar la care adorm…). Între aces-tea – California Dreamin’ (ne-sfîr[it) al regretatului CristianNemescu: imperfect (c`cineterminat) [i emo]ionant. Totîn Le film français, „mutrelezilei“: nelipsita (Lff se întreab`„Ce-ar fi covorul ro[u f`r` ea?“)Sharon Stone (rochie lucioas`culoarea petrolului [i cap` debl`ni]` kaki închis; capa a[ fil`sat-o la hotel), legendarulMichael Cimino (la al nu-[tiu-cîtelea face-lift, acum pare sosialui k.d.lang), Jim Jarmusch [i

Nanni Moretti (amin2 cool),Manoel de Oliveira (98 de ani!),Marina Hands („statuia Liber-t`]ii“ f`r` f`clie) [i Em-manuelle Seigner (sexy [ic),cînt`rea]a Lio cu un ditamaimacul ro[u tatuat pe um`rulstîng, marea actri]` german`Hanna Schygulla (mult preadecoltat` pentru vîrsta ei [i cup`rul turbat deasupra unui soide turban…), Sabine Azéma(alt` decoltat`) [i-n alt` poz`Fanny Ardant (tot decoltat`,dar cît de sexoas`!), Tarantinola c`ma[` neagr`-cravat` alb-

lucioas` (înconjurat de femeipaietate [i lamé-late), Brad,Damon & Clooney „pictureperfect“ la smoking + papion,Angelina divin` într-o simplis-sim` rochie galben` – [i, înfine, Kylie (M., cine alta?!)într-un combinezon + sutiennegru vag SM; mai aud c`Sharon [i Kylie s-au dat înstamb`, semi-lesby, la GalaAmFar… de ce nu m` mir?! Noiziari[tii, în schimb, am fost la„tradi]ionalul dejun“ oferit deprimar în Suquet, unde a venit[i juriul (dar dup` o lungà[teptare!); acela[i meniu ca-nanii trecu]i, acelea[i mutre,aceea[i sticlu]` cu ulei dem`sline oferit` cadou. E ultimaoar` cînd m` mai duc…

Ah, era s` uit: v`zut [iPromise Me This al lui Kusturi-ca – groaznic!! Un fel de „P`cal`pleac` la ora[„ sau echivalentulunui botez la familia Prigoan`,pe manele.

27 mai. Palme d’Or pentruCristian Mungiu!!!

Cu o sear` înainte merse-sem la „La potinière du Palais“(peste drum de sala „Debussy“)pentru a s`rb`tori PremiulFIPRESCI [i cel al MinisteruluiEduca]iei Na]ionale pentru432. Kiki neverosimil de calm(chiar e, sau doar se preface?!),jovial ca întotdeauna [i modestpe bune. Odat` anun]at Pre-miul cel mare, imposibil s` nemai vedem – decît în treac`t,eu plecînd, el venind la undirect cu Realitatea TV.

De fapt, „marea nebuneal`“abia a-nceput: avem primulPalme d’Or din istoria filmuluiromânesc!! Aflu c` telefonullui s-a blocat de la cele peste 80de apeluri primite – al meusun` întruna, sms-uri de feli-citare de la prieteni sau doarcunoscu]i, „impresii la cald“pentru posturi de radio, ziare,televiziuni… Dau un lung in-terviu (care trebuia s` fie denumai 3 minute) în englez`,pentru BBC, în timp ce m` tîrîipe str`zile Cannes-ului cu„cina festiv`“ în burt` – nu aiadat` de festival, ci una pe carene-o oferim noi (Iulia, Tic` [icu mine) pe o teras`, pentru as`rb`tori evenimentul. Aflumai tîrziu c`, ajun[i la party-uloficial f`r` invita]ii, Izabela –so]ia lui Kiki – a scos „Palma“[i a ar`tat-o cerberilor de la in-trare, întrebîndu-i dac` pot sìntre cu „a[a ceva“; „În searaasta, doamn`, to]i românii sîntbineveni]i oriunde!“, i s-ar`spuns.

E clar c` „am intrat în Eu-ropa“. Dar chiar s`-i fim „frun-cea“ – asta cred c` nimeni nuse a[tepta! A[a c` Vive le Ciné-ma: de-acum, pe geanta de laedi]ia 70, se va scrie [i numele„Cristian Mungiu“ (întreNanni Moretti [i ErmannoOlmi)… Geant` latin`, deh! j


O poz` care a f`cut

\nconjurul lumii

mul caragialian („]i-ai g`sit: eu [inoroc!“), înc`rcat cu fatala convingerecioranian` cum c` r`mânem un „neamal nenorocului“, plus niscai reverbera]iiale conspirativitei valahe („e orachinezilor [i japonezilor, precis c`-i fa-vorizeaz` pe asiatici…“) m` f`ceau sigurc` o lucr`tur` de ultim moment ne val`sa iar`[i prad` nimicnicieitradi]ionale.

Ei bine, am trìt cu to]ii clipa-n carebuzele lui Jane Fonda s-au pogorât peobr`jorul drept al lui Cristian Mungiude ne-a stat la to]i lacrima-n gât, pentruca, la numai câteva minute, dup` ce amconsumat în direct efuziunile Mar-garetei Nistor [i stupefac]ia colegial` alui Lauren]iu Damian, s`-l auzim peCristi Puiu, cu voce palid`, ca abia trezitdin somn, mai mult sastisit decâtcople[it, cum c` eh, mda, uite c` totu[is-a întâmplat, c` au, domnule, occiden-talii `[tia a[a un obicei de se inflameaz`periodic de câte-o na]ie cu n`zbâtii, câteun capriciu, ba pentru iranieni, ba pen-

tru indieni, ba pentru români…Zilele urm`toare, când mi-am auzit

un amic ricanând c` „norocul nostru cuLoganul! Vezi ce înseamn` s` le daifrancezilor bani, pia]` de desfacere,locuri de munc` [i mân` calificatìeftin`!? Ciupe[ti [i matale pe colateralecâte ceva“ – am crezut c`-i o simpl`[arj` la paran-oile noastre. Îns` apoi,când însu[i Cristian Mungiu a recunos-cut cu triste]e în mai multe interviuric` nu se a[tepta s` fie infinit mai bineprimit la Paris decât la Bucure[ti [i c`bucuria laudelor de acolo a coincis cuotrava [i strepezeala primirii acas` –m-a cuprins o revolt` neputincioas` câtSchimbarea la fa]` a României.

S` ne fie clar: pentru na]iile mici, ast-fel de momente vin la câteva decenii odat`. Ceasul de acum al cinematografieiromâne[ti, cu nume de la Nae Caranfilla Mungiu, Puiu, Nemescu, Porumboiu,Mitulescu, Muntean, Mihìleanu, Jude,este echivalent cu anii în care seafirmau Ciulei, Pintilie, Penciulescu [i

Esrig, sau Blaier, Pi]a, Veroiu [iDaneliuc, sau – [i mai limpede compar-ativ – Purc`rete, M`niu]iu, Ducu Darie,Dabija, Tompa, Galgo]iu, Frunz`. Nu ede joac`. Momentul `sta trebuie ferti-lizat, alintat, speculat, administrat,pompat la maximum, nu precupe]it cusfor`riile meschine specifice locului.F`r` ezitare, f`r` jum`t`]i de m`sur` [if`r` team` de riscuri.

Chiar dac`, s` zicem – mergând peurma unor mai vechi temeri de levan-tin` jurizare reac]ionar` –, conser-vatismului nostru îi pic` prost pe mo-ment faptul c` Occidentul se arat` mag-netizat aproape exclusiv de actuala pa-tologie valah` a tranzi]iei [i de mor-bidul care-i înconjoar` pe L`z`re[tii cesuntem, n-are-a face! Odat` cu urâtulfabulei, vor selecta [i frumuse]eamoralei, cea care – din exasperare – aprodus „ororile“ cu pricina.

Trebuie neap`rat investit aaccuumm –financiar, mediatic, administrativ, afec-tiv, institu]ional [i emo]ional – în acest

VI

A}

A L

IT

ER

AR

~

7

S~ tot fie vreo doi ani de cândc`lc`m, când abulici, cândanxio[i, pe gresia spart` dinsufragerie, zugr`veala seco[covise deja artistic prin

col]urile umbroase, prin balcon ploua-ntr-o veselie, astfel încât so]ia a decretatstare de urgen]`, credit bancar, echip`de me[teri [i, deci, plecare-n bejenie.Autoexil imobiliar.

A[a se face c`, de[i sedentar [itabietliu la modul maniacalo-depresiv,mai bine de-o lun` am umblat cu vali-zele ba pe la rude, ba pe la Cluj, s`vedem Vara fierbinte de pe Iza lui MihaiM`niu]iu, la festivalul de teatru de laSibiu (unde am asistat la lectura uneipiese de Peca {tefan, pentru a o discutaapoi împreun` cu Florica Ichim, DoinaModola, Iulia Popovici [i Sebastian-vladPopa), trecînd din bra]ele Branului [i aleSinaiei direct în pl`cuta hinghereal` alans`rilor de la Bookfest, apoi la festiva-lul „Zile [i nop]i de literatur`“ de laNeptun [i, în fine, la Babelfest-ul organi-zat la Târgovi[te de M.C. Ranin, direc-torul Teatrului „Tony Bulandra“.

Toate ostenelile [i istericalele ine-rente pe [oselele spa]iului mioritic, totdisconfortul de prin hoteluri, toateriscurile p`r`sirii vremelnice a sfântu-lui Heimat de pe Olteni]ei au fost dinplin compensate [i, în timp, surpasatecu fruntea sus gra]ie enormei bucuriidin seara de 27 mai, când CristianMungiu a primit Palme d’Or-ul laCannes pentru „432“. Nu exagerezdeloc: nu am mai jubilat a[a în familiede la legendarul 1(0) al Montreal-uluiNadiei, când r`gu[eala extatic` a luiCristian }opescu ne f`cea s` atingemtavanul cu sc`fârlia-nfierbântat` demândrie na]ional`!

Nu deschide]i pumnul!

Tot citisem [i auzisem c` se coaceceva (eu habar n-am de filme, nu calc încinematografe, dar m` intereseaz` dinpunct de vedere psihosociologic [i, îngeneral, extraestetic), c` ar fi posibil s`,c` vom lua „m`car“ premiul juriului,„m`car“ premiul pentru personajulfeminin, c` juratul cel mare neagreeaz`, c` doamnele decidente ar fifost cucerite de actri]a noastr` londone-zo-bucure[teanc` [i c`… Dar scepticis-


Sibiu-Bookfest-Neptun-Târgovi[tevia… Canneso DAN C. MIH~ILESCU o

VI

A}

A L

IT

ER

AR

~

8m`nunchi de tineri creatori.

În tot cazul, modestia, bunul-sim],echilibrul, farmecul ata[ant – pe scurt,senin`tatea inteligent` a lui CristianMungiu în tot ce a ]inut de „gestionareasuccesului“ sù fulminant – au dat,sper, o lec]ie nùcitoare pe maidanulVIP-urilor autohtone. Sigur, într-ocrea]ie, pentru un destin, un premiunu-i mai mult decât un premiu. O aco-lad` [i o nou` deschidere. Dar pentruemula]ia care se creeaz` în jurul lui, unastfel de moment devine, în perspec-tiv`, de-a dreptul esen]ial. Trebuie caavutul de acum s` fie ]inut bine închisîn pumn. Dezinteresul oficial,lehamitea breslei [i invidia paralizant`,autopersiflarea, sabotajul fin [i vehicu-larea clasicului cli[eu: „cui nu-i placeaici [i se vait` c` n-are finan]are – n-aredecât s` se care din ]ar` [i s`-[i cautebanii aiurea“ – ar fi tot ce se poate mairù, nu doar pentru o individualitatesau alta, ci pentru soarta întregului or-ganism artistic.

„E de prisos s` mai spun în cem`sur` Cristian Mungiu, prin acest pre-miu, i-a f`cut României [i imaginiinoastre în lume un imens serviciu!“,noteaz` Eugenia Vod` în Jurnalulna]ional din 29 mai. Dar continu`: „În-trebarea cea mai serioas` care se poatepune, în acest moment, ar suna astfel:AAvveemm oo PPaallmmee dd’’OOrr.. CCee ffaacceemm ccuu eeaa?? Cee de f`cut pentru ca, în România, «bas-mul» s` continue [i s` nu ne trezim c`,din diverse motive, mai trec înc` 42 deani pân` la un nou premiu, câ]i au tre-cut din 65, de la P`durea spânzura]ilor?Ar fi, poate, momentul ca investi]iastatului în cinema s` creasc`? Ar fi,poate, cazul s` avem un mediu cine-

matografic mai relaxat financiar [i maigeneros cu debuturile? Ar fi, poate,necesar ca facerea unui film autohtons` nu mai frizeze aventura, financiarvorbind…?“

Sibiul: într-un an cât în 20

Sincer s` fiu, dac` n-ar fi fost senza]iade normalitate, adic` de senin`plin`tate, dat` de prezen]a lui CristianMungiu, a[ fi scris devastator, acum,despre diminea]a zilei de 25 mai, cândam intrat în Sibiu cu iluzia c` vom p`[iîntr-o feerie urbanistic`, într-un cvasi-Avignon cu aer de Stratford sau de MalaStrana, Strahov, Alfama… În loc de asta,am dat peste ceea ce-n ruptul capuluinu credeam c` ar mai fi posibil: un ora[mai isteric [i mai înnebunitor decât Bu-cure[tii! Desfundat, îmbubo[at de[an]uri [i [antiere (se lucra inclusiv launu noaptea, la lumina reflectoarelor!),adev`rat` jungl` fonic` de claxoane [ifluierat poli]ienesc. De[i declarat înc`demult capital` cultural` european`,Sibiului înc` îi lipsesc cele trei hoteluriprogramate s` intre-n func]iune cuaceast` ocazie (ca de obicei, nu e nimenide vin`, banii au venit târziu etc., etc.),de unde nebunia caz`rii sutelor [imiilor de vizitatori, a trupelor de actori[.a.m.d. În ce ne prive[te, am avutnorocul unei pensiuni luxoase, darde-abia inaugurate, astfel încât, dincauz` c` mobilierul emana parc` vaporide eter [i aerul camerei tr`znea achimie, noaptea ziceai c` intri într-olevita]ie de aurolaci.

Oricum, îns`, toate cele mici [iar]`goase se uit` numaidecât când vezicum zbârnìe aparatul zecilor de volun-

tari de la [i din preajma Teatrului „RaduStanca“, atunci când vezi uluiala[ugubea]` a localnicilor în fa]a strì-nilor debusola]i de una, de alta, pl`cereanebun` a tinerilor de a-[i urma trupelede actori prin tot soiul de „spa]ii necon-ven]ionale“, de a lega prietenii… m` rog,tot tacâmul festivalier care însufle]e[telocul [i d` un rost bovarismului.

Sigur, nu se putea ca mizantropulna]ional din mine s` lipseasc` de la oscen` emblematic` la modul deriziuniidisperante, ca s` zic a[a. La coad` lacovrigi, pe Corso, înaintea noastr` eraun cuplu de nem]i sexagenari, care audat o hârtie de 50 de mii pentru doi co-vrigi care f`ceau 15 mii. Juna vânz`-toare, altminteri amabil`, le-a f`cutsemn c` nu are m`runt s` le dea restul,ba chiar a dat s` spun` ceva în englez`,dup` care lumea a început s` vocife-reze, iar bietul neam] a oftat resemnatpatern, renun]ând la orice sum`, dând alehamite din mân` [i dep`rtându-se în-duio[at, cu un comprehensiv (înromâne[te!): „l`sa]i, e bine a[a…!“

V` recomand interviul acordatCristinei Rusiecki, în Adev`rul literar [iartistic, din 30 mai, de Constantin Chi-riac, arhitectul festivalului (un om, vezibine, intens bârfit în breasl`, cu ozvonistic` fabuloas` [i presupozi]iidemen]iale, ca orice energie b`[tina[`care alege s` construiasc` în loc s`d`râme): „…f`când o medie, pân` acumavem 81.250 de spectatori pe zi. Astaînseamn` o cifr` incredibil`. Pentru c`Sibiul are o popula]ie de 200.000 delocuitori. În mod cert, în Sibiu nu suntmai mult de 50.000 de spectatori (…) Eclar c` sunt peste 50.000 de turi[ti, deoameni care au venit special pentruacest eveniment (…) Am cazat [i laMedia[, am cazat [i în hoteluri la 30 kmde Sibiu. Este un câ[tig uria[. {i vorbescaici nu numai de banii pe care îi d` Fes-tivalul. Vorbesc de tot ce înseamn` tu-rismul. Dar am avut [i participan]i, înjur de 900 pe zi, to]i au mâncat înrestaurante, to]i s-au dus în magazine,to]i au mers cu taxiurile, to]i aucump`rat m`car o amintire… S-au f`cutni[te cheltuieli uria[e, iar banii intràici, în Sibiu (…) Acum Sibiul poate de-veni oricând obiectul unui studiu decaz despre felul în care o comunitate [iun ora[ se reabiliteaz` economic, turis-tic [.a.m.d. printr-un act cultural. Prac-tic, Sibiul a primit în ultimul an atât demulte investi]ii cât n-ar fi primit înurm`torii 20 de ani“.

Exact în sensul acesta, de comuni-tate care [tie s` valorifice inclusiv eco-nomic atare oportunit`]i culturale(cum sunt în lumea sportivòlimpiadele, campionatele europeneetc.), vorbeam adineaori de ce se cuvinef`cut de acum înainte, în regim deurgen]`, cu „noul val“ din cine-matografia noastr`.

Tot a[a, la capitolul „exerci]ii degândire pozitiv`“, g`sim în nr. 100, din17-30 mai, al revistei Cariere, un inter-viu cu arhitectul {erban Sturdza, ad-mirabilul talent care a reabilitat – cunoble]e, fidelitate [i profesionalism –conacul familiei Miclescu de laC`line[ti, care a pledat conving`torpentru revalorizarea culelor oltene[ti [icare, pentru iubitorii de cultur`, este [ist`pânul minunatului spa]iu de cartepe nume C`rture[ti, din casa legendaru-lui Miti]` Sturdza. Omul trebuie cu atâtmai intens respectat [i sprijinit în tot ce

întreprinde, cu cât se declar` ferm pen-tru conservare, nu pentru demolare,pentru preluarea creatoare a tradi]ieilocului [i nu pentru spulberarea câtmai provocatoare a acesteia, pentru un]esut ambiental cât mai aproape deduhul lucrurilor, de timbrul ancestral altopografiei [i nu pentru importurile]ip`toare de tehnologii dezumanizante.Cum s` spun, simplul fapt c` fa-vorizeaz` lemnul [i ceaiul, nu cimentul[i cafeaua, spune multe.

„În plimb`rile mele prin sate, spune{erban Sturdza în interviul acordatRodicì Nicolae, m-am apropiat foartemult de materiale ca lemnul, fânul,p`mântul, piatra… S` ne uit`m lachirpici de exemplu (…) De fapt, sunt lu-cruri care se re-descoper`. Interesanteste c` na]iunile bogate [i care au unstandard înalt de s`n`tate, cum suntDanemarca [i Elve]ia, experimenteaz`cu asiduitate aceste tehnologii. Acum sefac pere]i din paie, case din p`mânt, caizola]ie se folose[te lâna… Lucruri carela noi sunt dispre]uite“. Nu mai vorbimde furia viloaielor cu coloane zgu-bilitice [i bronzuri strivitoare umbrindfelioarele de gazon artificial, dar face]idumneavoastr` un drum în Mara-mure[, s` vede]i mândre]ea de bise-ricu]e din lemn împinse deneodispre]ul localnicilor în umbra unorcolo[i-kitsch de piatr`!

„Am refuzat s` fac blocuri pentruRomânia anilor ’70-’90, continu` {erbanSturdza. Atunci mi s-a dat s` fac unstudiu despre cum ar putea fi folositeni[te case vechi din centrul ora[ului.Am dovedit c` nu mai trebuie constru-ite prea multe lucruri, c` sunt suficientecase care pot fi refunc]ionalizate… Astaa stârnit din partea conducerii institu-tului o reac]ie foarte violent`. Mi s-aspus c` studiul e bun, dar c` vor fi tìateconcluziile. Se putea în]elege c`proiectan]ii n-ar mai fi avut nimic def`cut. Ceea ce era un nonsens. Ideea dea p`stra [i a între]ine nu era asimilat` [iacceptat` în România (…) Ceea ce mi s-ap`rut formidabil la so]ii Miclescu a fostc` au hot`rât s` se reîntoarc` în ]ar`, s`locuiasc` acolo [i s`-[i aduc` tot ceaveau mai frumos [i bun într-un sat,într-un conac devenit ruin`. Mi s-ap`rut un gest de un curaj atât de mare,c` nu puteam decât s` m` aliniez de-mersului lor. De fapt, speram s` devinùn exemplu pe care s`-l urmeze [i al]ii.S` recapete încredere în transformareapeisajului [i a vie]ii“.

Ce proiecte ave]i în plan? „Re]eaua.{tiu c` sun` a Matrix, dar experien]a dela C`line[ti [i înc` alte câteva de genulacesta ne-au convins c` e bine sàlc`tuim un fel de re]ea de puncte în di-verse sate sau ora[e, care s` înceap` sàc]ioneze coordonat (…) Avem înproiect revitalizarea unui conac colosal,o ruin` de fapt, în }ib`ne[ti, la vreo 50km de Ia[i. Era re[edin]a lui P.P. Carp…“

Dac` [i mediatizarea ar fi, din parteanoastr`, a gazet`riei culturale, pem`sura gestului, am putea sconta pe obun` molipsire!

M`car „Proiectul Verona“ de-ar aveaparte de mai mult sprijin oficial, darmai ales din partea comunit`]ii: „Vremca strada (Pictor Verona, n.n.) s` capete[i alte op]iuni decât cea de trecere, pen-tru a îmbog`]i peisajul [i a m`ri confor-tul urban al bucure[tenilor.


l pag. 10

LI

TE

RA

TU

RA

10 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007

l {coala Central`, Teatrul Bulan-dra, Parcul Icoanei, Parcul Filipescu, Bis-erica Anglican`, Biserica Pitar Mo[, Ca-sa Ion Mincu, Teatrul Ion Creang`, Imo-bilul ARO, Libr`ria C`rture[ti, fosta casà lui Titu Maiorescu, Ateneul, CaleaVictoriei, Palatul Regal, Gr`dina Ci[mi-giu sunt tot atâtea repere înl`n]uite peun posibil traseu cultural. Magheru arurma s` fie traversat pe dedesubt…“

Ce mai, interviul lui {erban Sturdzadin Cariere merit` s` „fac` pui“.

Târgul flasc [i Neptunul cu pùni

Despre Bookfest nu am nimic spe-cial de zis. Toat` lumea a fost de acordc` edi]ia din vara lui 2006 r`mâne o mi-nune irepetabil`, c` edi]ia de acum n-af`cut decât s` repete Gaudeamus-ul dintoamna trecut`, adic` o reeditare a spiri-tului activistic ceau[ist de la TIBCO,f`r` nici o str`lucire, f`r` [taiful occi-dental, f`r` mediatizarea necesar` (deunde [i num`rul vizitatorilor, mult suba[tept`ri), f`r` evenimente apte s` facèmula]ie [i, în special, s` fecundeze in-teresul pentru lectur` al copiilor [i ado-lescen]ilor.

Cât despre suprapunerea cu TIFF-ul[i festivalul scriitoricesc de la Neptun,aici a pus punctul pe i Cristian Teodo-rescu în Cotidianul din 8-10 iunie. Ar fide vorbit, înc` [i înc` o dat`, desprecvasi-inutilitatea majorit`]ii lans`rilorde la standurile editurilor (la zeci [i zecidintre ele particip` doar câteva per-soane), despre sup`r`toarele supra-puneri microfonice dintre vecini, umili-toare pentru ambele p`r]i ale „str`zii“,despre cultul anostului [i lipsa cronic`de fantezie comercial`, absen]a ini]ia-tivelor multimedia [.a.m.d. Dup` ce maiadun niscai argumente, cred c` voidedica aici un articol întreg vânz`rii decarte [i promov`rii ideii de lectur`.

La festivalul „Zile [i nop]i de litera-tur`“ am luat parte pentru prima oar`[i, ce-i drept, deformat fiind de tipiculcolocviilor de critic` literar`, am suferitoarecum din pricina pu]in`t`]ii timpu-lui pentru dezbateri. Am câ[tigat, înschimb, la capitolul ascult`rii poetice.Am în]eles acum de ce sunt a[a de feri-ci]i poe]ii în lecturile publice, cât suntde „munci]i“ de dr`cu[orul histrionic [ice bine le prinde comunicarea, bucuriarostirii laolalt`, mai ales când vin din(peste 20 de) ]`ri diferite [i când – ma-joritatea fiind trecu]i de 40-50 de ani(Claudiu Komartin [i Dan Sociu, depild`, au fost invita]i, dar n-au venit) –au l`sat metaforei locul princiar, ca pevremuri, cu un evantai de stilurimergând de la tonul senten]ei biblice laenergetismul whitmanian [i de laDylan Thomas la Prévert [i avangardis-mul începutului de secol 20…

M-am ales cu un nume de poet in-teresant (Arjan Leka, 41 de ani, n`scutla Durres, în Albania), cu insolitul]ipetelor de pùni din frumoasa gr`dinà vilei lui Ceau[escu, reîntâlnirea cuAdam Michnik, ceasul de bârfe istorico-literare, la Histria, cu Nicolae Manoles-cu [i Ilie Constantin, mustr`rile tandrualintate ale lui Emil Brumaru cum c`citez atâtea nume [i pe al domniei salenu, schimbul de experien]e româno-americane cu Carmen Firan [i AdrianSângeorzan, faptul c` i-am v`zut [iauzit în sfâr[it pe „legendarii“ MarcoCugno [i Joaquín Garrigós, c` am

v`zut-o la lucru pe Ioana Ieronim,punând în armonie atâtea personalit`]ide calibru diferit… {i cu zece minute detrenat pe falez`. Plus regretul infinit c`juriul l-a preferat pentru marele premiupe Evgheni Evtu[enko [i nu pe MichelTournier!

Suferind, între multe altele, de mituleficien]ei [i dat fiind c` textele comu-nic`rilor nu vor fi prinse în volum, îmivoi îng`dui s` v` agresez în cele ceurmeaz` cu câteva fragmente din vor-birea f`cut` acolo. Tema a fost ofertacultural` a R`s`ritului postcomunist [ia[tept`rile apusene (dac` sunt [i care arfi acestea).

A[tept`rile lor, disper`rile noastre

La 1 ianuarie 1990, literatura român`trìa aceea[i dezorientare pe care o încearc`solda]ii de rând în urma [ocantei decizii ageneralilor de a semna pacea în cel maimare secret. Nimeni nu o prev`zuse, nimeninu concepuse alternative, nimeni nu croiseplanuri strategice. Odat` inamiculdisp`rut, nimeni nu mai [tia care-i estemenirea. Con[tiin]a literar` devenise demult` vreme con[tiin]` politic`, iar esteticulse „militarizase“ iremediabil în contextulrezisten]ei antidictatoriale.

Deprin[i exclusiv cu lupta de gheril`, cutehnicile de supravie]uire [i contraatac noc-turn, evident c` nu concepeam victoria alt-minteri decât ca pe un statu quo agoni-zant, desf`[urat în deriziunea, alienarea [icomplicitatea general`. La alte r`scruci aleistoriei moderne – 1848, 1866, 1920, 1965– au existat strategii coerente, bine sus]inutepolitic, tactic [i financiar, inclusiv prin in-ginerii culturale de surmontare a handica-purilor, de recuperare a identit`]ii [i de sin-cronizare cu lumea civilizat`. La 1990,când ]arcul s-a spulberat peste noapte,vie]uitoarele micului parc zoologic s-auv`zut dintr-o dat` – din presupu[i eroilivra]i înmul]irii în captivitate – ni[te bietefiin]e inutile. Domestice, n`pârlite, castrate.F`r` st`pân, f`r` spectatori, f`r` rezerve dehran`, f`r` ]int`. {i – cel mai rù – v`du-vite de utopie, de marea a[teptare, adic` lip-site de iluzia libert`]ii. Odat` cucerit` (sau,mai bine zis: oferit`) libertatea, existen]apur [i simplu nu mai avea nici un rost.

Un paradox devastator, din care ne-asalvat memorialistica, recuperarea istoriei,a memoriei elitare, a demnit`]ii identitare [irearticul`rii fiin]ei na]ionale. Nu vom finiciodat` îndeajuns de recunosc`tori valu-lui de jurnale, memorii, volume de corespon-den]` [i interviuri mai ales din primul dece-niu de postceau[ism, când s-au ref`cutpun]ile c`tre România monarhic`, interbe-lic` [i pa[optist`, [i când golul enorm dinmintea [i sufletul nostru, ca [i sterilitatea lacare fuseser` condamnate, s-au v`zut bruscfertilizate de sutele de volume-destin aleMemoriei (…)

Între timp, literatura original` aveas`-[i vad` pe firmament primele marinume din postcomunism: Cristian Popescu[i Ioan Es. Pop în poezie, Dan Stanca, RaduAldulescu, Daniel B`nulescu în proz`,Horia-Roman Patapievici în eseu, MateiVi[niec în teatru, mul]i dintre ei sus]inu]i de„regia“ echipei Dan Petrescu-Valentin Nico-lau-Dan Silviu Boerescu de la edituraNemira.

Aceasta a fost prima [arj` a noii litera-turi. Ei avea s` i se adauge exorbitantulproiect literar care a fost [i este Orbitorulc`rt`rescian, cel care, ca vârf estetic nara-tiv, face pereche cu Ieudul f`r` ie[ire al lui

Ioan Es. Pop [i cu Omul recent al luiPatapievici, în poezie [i, respectiv, istoriaideilor.

Recuperarea istoriei ca însumare debiografii, evenimente colective [i adev`ruriindividuale avea s` declan[eze, între altele,nu doar reac]ia memorialistic` a liderilordejismului [i ceau[ismului (…) ci [i dou`mi[c`ri literare incitante: 1) impulsul gene-ra]iei ’60-’70 de a-[i examina retrospectiv –[i tot în variante confesive – evolu]ia (…) [i2) literatura autobiografismului minima-list, actuala vog` a egofic]ionarilor, micamare inginerie editorial` a Polirom-ului, cunume de toate calibrele (…)

Ce am deplâns când ne-am redobânditlibertatea?

– lipsa literaturii de sertar, a samizda-tului care s` ne cau]ioneze la[it`]ile [i com-plicitatea, oferindu-ne imaginea alien`riisuflete[ti sub dictatur`. Cauzele se [tiu, aufost îndelung discutate, cu circumstan]eatenuante [i agravante.

– lipsa marilor sinteze de istorie literar`,care – între epoci – s` redirec]ioneze doctri-nar [i estetic orientarea literar`, în felul încare s-a întâmplat, la cererea partiduluiunic, la jum`tatea anilor ’60-’70 din veacultrecut.

– absen]a unor titluri cu mare for]` deimpact, capabile s` transmit` cititoruluistrìn experien]a României traumatizate,decerebrate de comunism.

Totu[i, cu vremea, ne d`m seama c` lite-ratura a f`cut demult, în felul ei, procesulcomunismului, a[a cum s-a impregnat aces-ta în ADN-ul fiin]ei na]ionale. Ceea ce isto-riografia [i politologia sunt înc` departe dea fi realizat cum se cuvine.

De-o parte, a[adar, suferin]a de a nevedea f`r` miez, f`r` busol`, solu]ii [i desti-na]ie. Iar de cealalt`, exasperarea care neîncearc` pe noi, cei de 50-80 de ani, v`zândeforturile – când ridicole, când dramatice –ale noilor veni]i de a „cuceri pia]a occiden-tal` a c`r]ii“.

Aici se afl` în clipa de fa]` cea mai deli-cat` zon` a con[tiin]ei noastre literare(atâta cât mai exist` ea!…): în bovarismulautodisolutiv, complexul provincial, decolonie post-penitenciar`, care îi face pemul]i autori, în special tineri, s` ignore saus` dispre]uiasc` publicul autohton [i s`viseze – ori s` condamne direct, la modulvirulent revendicativ – traducerea [i vân-zarea câtorva exemplare la Paris, Madrid,New York [.a.m.d.

S` fim drep]i: noua literatur` ne-a de-complexat, dezinhibat [i resincronizat,f`când bun` pereche cu detabuizareareflec]iei sociale [i curentul demitizant-rela-tivizant din istoriografie. Avem poeziasecre]iilor vaginale [i romane cu lesbiene,narcomanie, partuze, ]ig`nie, piese deteatru cu homosexuali, SIDA, limbaj pornoetc. Avem, adic`, tot ceea ce corectitudineapolitic` occidental` a montat în sistemele deteste-gril` care impun tratarea estetic` aminoritarismului: etnic, religios, sexual,lingvistic.

Bun. Numai c` nimic din toate acesteanu intereseaz` pia]a occidental` de carte.

Sunt caracteristici bine impuse pentrucivilizarea internului, dar total inutilizabilela export. Or, noi trìm acum tocmai ob-sesia exportului. {i care vedem c` sunta[tept`rile Occidentului fa]` de ex-centrici,în descenden]a tradi]ionalei fascina]ii fa]`de exotism? Ce-i face pe britanici s` palpitela talentul excep]ional al tinerei ZadieSmith, indo-pakistaneza care ne-a încântatnu demult cu romanul sù Din]i albi? Cuce a impresionat Orhan Pamuk juriul pre-miului Nobel? Ce resorturi nev`zute va fi

atins Andrei Makine în sufletul francez a[ade tulburat odinioar` de Cehov, Turghe-niev, Tolstoi [i Dostoievski (de rela]ia lumiilui Aragon cu alde Maxim Gorki nu maivorbim…)? Cu ce atrag pretutindeniMamleev, Sorokin, Tatiana Tolstoia, pre-cum Kundera sau Ivo Andrici alt`dat`?Prin mimetism [i epigonism parodic, sauprin [ocuri profund identitare? Peste tot evorba de amprenta local`, de marcatradi]ional`, de mult-hulitul – în sistemulcorectitudinii politice [i al mondializ`rii –„specific na]ional“.

E limpede c` nu visând un Trainspot-ting bucure[tean, ni[te „îngeri în America“ajun[i pe malurile Dâmbovi]ei, ori vreo„veghe-n lanul de secar`“ dintr-un sat deB`r`gan po]i livra marf` vandabil` la ex-port, [i c` tot cu România montat`-n fili-gran de Filip Florian [i Florina Ilis,captiv`-n „Liftul“ lui Petru Cimpoe[u,surfilat` în monologul Vicì Delc` din„Diminea]a“ Gabrielei Adame[teanu ori înparabola Anei Blandiana din Sertarul cuaplauze [i prozele sociologice ale lui DanLungu – avem [ansa de a ispiticonving`tor. Ca [i cu c`r]i precum O lumedisp`rut` [i Omul recent.

Sigur, noi avem tot dreptul s` vis`m la„un Tournier al nostru“, cùtându-l în ro-manele lui Radu Aldulescu, s` jubil`m lagândul c` avem în Mircea C`rt`rescu „unThomas Pynchon autohton“, s` ne „stabi-lim“ un Kundera în Buzura sau, pentrucine vrea, un Dostoievski în Breban. Daratunci s` r`mânem acas`. S` ne bucur`mîn lini[te de avantajele bunei resemn`ri. S`nu mai tânjim dup` „succes în afar`“ f`r`s` lu`m aminte prin ce fel de Chin` [i deexperien]e strict circumstan]iate a avut suc-ces la Paris o scriitoare precum Dai Si Jie(…)

Dup` cum [tim, Occidentul s-a compor-tat întotdeauna fa]` de coloniile sale cam caLady Chatterley în fa]a binecuvântatei viri-lit`]i a p`durarului. O cur` de resuscitare,o baie de bun` s`lb`ticie, o binevenit`lubrifiere a circuitelor ruginite. Ei a[teapt`de la noi, ca de la sud-americani alt`dat`,sânge proasp`t, senzorialitate, pitoresc, fab-ulos, [ocuri tematice, pasiune, biciuiri de totfelul.. Ei bine, noi nu avem cum s`-i sur-prindem reiterându-le experien]ele, doc-trinele [i lec]iile, ci substituindu-le acestorapropriile noastre disper`ri. (…)

În al doilea rând, dup` variantele„bunului s`lbatic“, vesticii a[teapt` dinR`s`rit cu prec`dere orori. Sigur, orori sub-limate ludico-estetic, ecor[euri morale princare omul din Est s`-[i condamne impul-surile alterofobe, trecând, dac` se poate,spre extrema cealalt`, a discrimin`rii pozi-tive, deloc sup`r`toare, desigur, pentrua[tept`rile corectitudinii politice. Numair`zboaie etnice, genocid, endogamie, funda-mentalism – nimic din ce se arat` normal,nobil [i fecund neinteresându-i. Pentru ei,numai Borat, Good Bye Lenin, Moarteadomnului L`z`rescu, Marfa [i banii,Trenul vie]ii, Occident etc. func]ioneaz`magnetizant. Nu avem de ce [i cum s`-icondamn`m. Totul este, repet, ce reu[im nois` substituim valabil estetic [i eficient doc-trinar unui astfel de orizont de a[teptare.

Cred c` disper`ri [i forme de psihoz` so-cial` avem destule. Direct propor]ional cufoamea lor de exotism [i experien]e limit`.Totul depinde de ambalarea atr`g`toare anefericirilor [i a pitorescului patologic, ca [ide tehnicile de marketing. Sun` cinic, re-cunosc. Dar cu eterna îndrept`]ire a cinis-mului tot dumnealor ne-au obi[nuit...

Neptun, 11 iunie 2007

DE

ZB

AT

ER

I

11NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007

ÎN ANUL de gra]ie 1989, FrançoisFuret era convins c` „odat` cu le-gitimitatea comunist` murea [iideea care i-a servit atât de mult`vreme drept colac de salvare:

ideea revizionist`, potrivit c`reia seputea ignora întotdeauna ce este rù înregimurile comuniste, subliniind exce-len]a teoretic` a modelului [i caracterulexecrabil al capitalismului“ (FrançoisFuret, Revolu]ia în dezbatere, Ed. Polirom,2000, p. 150). Dezastrul era atât de evi-dent încât lui Furet i se p`rea c`„bricoleurii comunismului, care popu-leaz` intelighen]ia de stânga“, nu maiau practic spa]iu de manevr` (F. Furet,op. cit., p. 150). Se pare c` s-a în[elat, dinmoment ce marota fiabilit`]ii marxis-mului iese mereu la suprafa]` ca un ca-davru insubmersibil. Ce-i împiedicòare pe prizonierii acestei marote s`vad` leg`tura indestructibil` dintremarxism [i totalitarism [i ce-i face s`pun` la îndoial` „autenticitatea“marxismului lui Lenin? Ce-i opre[te sàccepte succinta, dar revelatoarea cri-tic` instrumentalist`, renun]ând la amai cùta „adev`rul“ marxismuluiodat` ce i-au constatat e[ecul, în cali-tatea pe care el însu[i [i-a arogat-o, deinstrument al „transfigur`rii“ sociale? Oenergie misterioas` alimenteaz` fer-voarea cu care a[a-zi[ii marxi[ti „antito-talitari“ te împing într-un labirint deaporii, de confuzii ideologice [i seman-tice, de divaga]ii diversioniste din carecu greu mai po]i ie[i netulburat. Admitc` Marx a gre[it, dar insist` s` fie recu-perat cu orice pre], ca [i cum f`r` elstânga contemporan` s-ar ofili instanta-neu. Se str`duiesc din r`sputeri s` „con-

funde“ marxismul cu social-democra]ia,ignorând c` aceasta l-a recuzat deja, in-tegrând din mers ce mai era viabil în el,[i c` orice reasociere a ei cu p`rintelecomunismului d` dreptei prilejul s-oexecreze, invocând, firesc, catastrofa to-talitar`. „Deparaziteaz`“ doctrinamarxist`, adic` îndep`rteaz` tot ce s-adovedit malign, tot ceea ce istoria [i[tiin]a au repudiat demult [i aupreten]ia c` „marxismul“ ob]inut înacest mod nu numai c` se mai poatenumi „marxism“, ci mai mult, c` e celmai autentic marxism. Sus]in, prin ur-mare, c` nu-i intereseaz` decât „ceea cee bun“ în doctrin`, dar continu` s-otrateze ca pe un organism, s-o învesteas-c` cu demnitate, nemul]umindu-se custarea ei actual` de apendice sclerozat,de simplu donator de organe. Marxistul„recent“ dovede[te astfel c` nu dore[tedoar recuperarea a „ceea ce e bun“ înmarxism, ci salvarea prestigiului în-tregii teorii, pornind de la pu]inele lu-cruri care au r`mas nealterate în ea.

Se [tie foarte bine c` Marx n-a fostdeloc inocent, c` a întrev`zut [i ignoratposibilitatea instaur`rii tiraniei în urmarevolu]iei violente pe care o prescria.Sunt binecunoscute ambiguit`]ile, con-tradic]iile, incoeren]ele [i erorile funcia-re ale filosofiei lui Marx [i Engels, umo-rile, suspiciunea, propensiuneaschizomorf`, reduc]ionismul,amplificate considerabil de preten]ialor manifest` de infailibilitate „[tiin]i-fic`“! E aproape banal s` consta]i c` ger-menii totalitari nu pot fi extirpa]i dincorpul marxismului decât cu pre]uldezafect`rii lui, c` utopia comunist` eprins` într-o dubl` capcan`,

luptându-se nu numai cu abera]ia eiimanent`, ci [i cu comandamentelevizibil maligne ale „Manifestului Co-munist“, adev`rate capete de pod aleleviatanului totalitar. E cunoscut faptulc` Lenin a fost un epigon autentic al luiMarx [i nu un fariseu care s-a folosit dedoctrina sa doar pentru a prelua pute-rea. E absolut elementar` constatareac`, odat` pus în mi[care, proiectulmarxist î[i activeaz` [i poten]ialit`]ilenev`zute de creatorul sù, putând con-duce, ori de câte ori ar fi reluat, înfund`tura în care l-a condus [i pe Lenin.În consecin]`, n-are nici un sens s` facinecropsia „minunatei“ lumi la care visaMarx, dac` [tii c` drumul pân` la eatrece obligatoriu printre „scylla“sechestr`rii statului [i „charybda“ dis-pre]ului fa]` de „democra]ia abstract`“a drepturilor, unde se poate oricând în-funda! În fine, nimeni nu arunc` peumerii lui Marx catastrofa comunist`,dar în aceea[i m`sur` nimeni nu poatecontesta faptul c` mistificarea colosal`pe care a z`mislit-o con]ine germenii to-talitarismului!

În ciuda acestor constat`ri carefrizeaz` deja platitudinea, fixa]ia pentruMarx persist`, este practic imuabil`! Eaeste atât de absurd` [i de suspect` încâtar trebui s` devin` limpede c` o critic` amarxismului e absolut ineficient` f`r`revelarea adev`ratelor surse ale fasci-na]iei pe care aceast` doctrin` o exer-cit` constant asupra adoratorilor [i im-precatorilor sì.

Una din cele mai adecvate defini]iiale marxismului îi apar]ine lui RogerCaillois. Prin marxism, Caillois nu de-semneaz` totalitatea operelor lui Marx,

ci „suma formulelor [i atitudinea psiho-logic` pentru care operele lui Marxr`mân istorice[te garante, indiferentdac` aceste formule au r`mas fideleoperelor de-a lungul atâtor schimb`ri [ivicisitudini“ (Roger Caillois, Abord`riale imaginarului, Ed. Nemira, 2001, p. 130). Marxismul a func]ionat de-opotriv` ca „o previziune asupra isto-riei, un program politic, o descriere, ometod`, un ansamblu de revendic`ri, ologic`, o doctrin` care tran[eaz` celemai vaste [i mai importante chestiuni,dar care d` [i sfatul adecvat în cele maim`runte detalii ale ac]iunii cotidiene [i,bineîn]eles, ideologia“ unor partideputernice cu milioane de membri(Roger Caillois, op. cit., p. 130). Neo-marxi[tii comit o eroare fundamentalàtunci când plaseaz` func]iunile „be-nigne“ ale marxismului înaintea celor„maligne“, când arunc` în derizoriufunc]ia angajat-hegemonic` de „ideolo-gie“ a partidelor comuniste, absolu-tizându-le pe cele neangajat-periferice:„descriere“, „metod`“, „critic`“ etc. Eireclam` astfel decuplarea marxismuluide istorie, dup` ce se folosesc din plinde istorie, pentru c` tocmai ea lefurnizeaz` motivele acestei decupl`ri.R. Caillois nu poate ignora îns` „meta-bolismul“ istoric al marxismului [iatunci construie[te o defini]ie amplec-tiv` care surprinde toate modurile de afi ale marxistului, toate încarn`rile is-torice ale crezului marxist. Pornind dela ea, am putea s` în]elegem c`, în fond,Lenin era aproape tot atât de marxist ca[i Sartre, iar Stalin era aproape tot atâtde marxist ca Léon Blum, ca Iliescu,Pruteanu ori Pùnescu, ca {tefan

Marxism dup` marxismo CODRU} ALIN FEHER o

DE

ZB

AT

ER

I


Andrei, ca Althusser sau ca mai tineriimarxi[ti ai prezentului, ei nef`cândaltceva decât s` graviteze în jurul luiMarx – evident, fiecare pe orbita care-lapropie cel mai mult de scopul sù f`r`s`-l îndep`rteze îns` de mijloacele decare dispune pentru a-l atinge. Neo-marxi[tii comit o alt` segrega]ie arbi-trar` între categoria „marxi[tilor auten-tici“ – în opinia lor „buni, umani[ti, an-titotalitari“ – [i categoria „marxi[tilorfal[i“ – „rì, antiumani[ti, totalitari“ –,pe care pur [i simplu o excomunic`!Erijându-se în singura autoritate capa-bil` s` despart` interpretarea gre[it` adoctrinei de cea corect`, marxi[tii „anti-totalitari“ uit` îns` c` bol[evicii auf`cut acela[i lucru [i c` dac` inter-pretarea lui Lenin e fals`, ale lor sunt [imai false, fiindc`-l deformeaz` pe Marxmai mult decât o face Lenin, pentru c`,spre deosebire de Lenin, beneficiaz` decertitudinea precarit`]ii [tiin]ifice atezelor marxiste [i pentru c` bricolajullor e totalmente aposterioric, e pro-dusul perspectivei neîngr`dite asupracatastrofei totalitare, perspectiv` care-ilipsea lui Lenin. E mai mult decât evi-

dent c` nu exist` distinc]ie între„marxistul fals“ [i „marxistul autentic“,ci poate doar între „marxistul totalitar“[i „marxistul antitotalitar“, numai c` îneconomia adep]ilor doctrinei cel dinurm` reprezint` comportamentul „de-viant“, muta]ia excep]ional`, iar cel din-tâi, normalitatea. Majoritateacovâr[itoare a marxi[tilor nu f`cea nicio deosebire între marxism [i regimulcomunist fiindc` era alc`tuit` din co-muni[ti, iar marxismul era profesiuneade credin]` a partidului comunist.

Prima [i cea mai redutabil` surs` aprestigiului doctrinei lui Marx [i Engelsar fi trebuit s` fie valoarea [tiin]ific`,mai ales c` însu[i Marx nu contenea s`laude fundamentele [tiin]ifice ale

tezelor sale. Îns` [tim cu to]ii c` subacest aspect marxismul nu mai esteast`zi decât „un moment îndep`rtat aleconomiei politice, o teorie sclerozat`,infestat` de istoricismul milenarist carebântuia secolul XIX“ (R. Caillois, op. cit.,p. 130), un bricolaj de ipoteze eronate,de teze perimate [i contradictorii, de co-mandamente maligne, lacune, ambigu-it`]i [i confuzii deschise c`tre com-plet`ri [i interpret`ri infinite. Ba maimult, aceast` fals` [tiin]` întinde o teri-bil` capcan` politicului, absorbindu-lpe de-a-ntregul în iluziile ei [i rupându-lcu totul de acea „minim` moral`“ f`r`de care arbitrarul devine norm`.Himera omnipoten]ei [tiin]ifice, încre-derea în puterea mântuitoare a ingine-riei sociale, subîntinde tabula rasa pecare Marx o face cu tot e[afodajul prin-cipiilor liberale. Pentru c` „[tie“ c` vi-itorul comunist „gesteaz`“ în pântecelerevolu]iei, Marx nu are nevoie de legi,de institu]ii, de drepturi ori libert`]i, cidoar de o putere discre]ionar` care s`protejeze Revolu]ia, adic` „necesitateaistoric`“. Delirul ra]ional, „[tiin]ific“ almarxismului arunc` astfel în derizoriu

Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanu-lui, recuz` „fic]iunea juridic` burghez`“a libert`]ilor civile [i politice, punândîn mi[care microbul arbitrarului [ianomiei, care devoreaz` societ`]ile to-talitare, inspirând acele veritabilefic]iuni juridice ale constitu]iilor comu-niste.

Sursa fascina]iei marxismului nupoate veni, deci, din soliditatea[tiin]ific` a doctrinei, ci cel mult diniluzia acestei solidit`]i, iluzie caresupravie]uie[te surprinz`tor, în ciudatuturor demonstra]iilor [i argu-mentelor, confundându-se de multe oricu fascina]ia venit` dinspre bogata mi-tologie pe care o încorporeaz`. Marxreia (M. Eliade, Mituri, vise [i mistere, Ed.

Univers Enciclopedic, 1998, p. 20) unuldin marile mituri ale lumii asiatico-mediteraneene, mitul mântuirii lumiiprin suferin]ele celui drept (proletaria-tul), pe care-l îmbog`]e[te cu mitulvârstei de aur (sfâr[itul istoriei), cu ele-mente de mesianism iudeo-cre[tin(rolul profetic al intelectualului, func]iasoteriologic` a proletariatului), cu mo-tive maniheiste (lupta dintre bine [irù) [i, bineîn]eles, cu mitul prometeic.Prin compara]ie cu optimismul funciaral mitului marxist, mitologia nazist`,care scufund` mitul limitat al rasismu-lui în pesimismul unui eschaton cata-strofic (acel ragnarok care se soldeaz` cumoartea tuturor eroilor, zeilor [i cu re-gresia lumii în haos), pare de-a dreptulmorbid`. Ce este de nedep`[it în mar-xism trebuie cùtat, prin urmare, însubstan]a mitologiei sale, care frecven-teaz` spiritele cu o fervoare remarca-bil`, [i în inspira]ia filosofului din Trierde a amorsa aceast` mitologie cu nece-sitatea „legilor naturale“.

O alt` surs` a prestigiului marxis-mului este ascenden]a lui iluminist` [irevolu]ionar`. Colportând un crezanarho-socialisto-asocia]ionist,proclamând imperativul egalit`]ii [ihegemonia ra]iunii, marxismul împartecu adversarul sù, liberalismul politic,aceea[i mam`, Revolu]ia francez`, [i-[iasigur` astfel ascendentul definitivasupra conservatorismului contrare-volu]ionar, de la care se reclam` toatedoctrinele de extrem` dreapt`.

Rela]ia doctrinei lui Marx cu socia-lismul francez e o alt` pârghie a noto-riet`]ii sale. Socialismul francez coagu-leaz` o „teleologie politic`“ (F. Furet, op.cit., p. 163) în jurul Revolu]iei care tre-buie reluat` [i dus` pân` la cap`t. Marxdevine socialist prin Saint-Simon [iadept al revolu]iei totale prin Babeuf.Este, deci, influen]at de socialismulfrancez, pe care ajunge s`-l influen]ezela rândul sù, dar grefa marxist` e valo-rizat` mai degrab` ca transcriere„[tiin]ific`“ a obsesiei sociali[tilorfrancezi pentru repetarea Revolu]iei.Contestat` de E. Bernstein [i de Proud-hon, contrazis` categoric de istorie, doc-trina marxist` are [ansa de a fi „protago-nista“ unui eveniment excep]ional:reu[ita loviturii de stat bol[evice înRusia. Epifania str`lucitoare a lui Marxîn societ`]ile liberale nu se produce,deci, cum s-ar p`rea, prin adeziuneaspontan` [i progresiv` la tezele sale, ciindirect, prin fascina]ia pe care o exer-cit` triumful revolu]iei bol[evice, carese reclam` de la ele, într-un mediu satu-rat de iluzia mesianismuluirevolu]ionar. Din postura sa de interce-sor, de „curea de transmisie“ între fan-tasmele lui Babeuf [i ac]iunile luiLenin, Marx devine profetul revolu]ieivictorioase! A doua gref` marxist` estede fapt o gref` bol[evic` ce infesteazìremediabil corpul socialismuluifrancez printr-un mecanism denun]atmagistral de François Furet: construireaunei „concatena]ii fictive“ întrerevolu]ia francez` [i cea bol[evic` princonfiscarea de c`tre P.C. Francez (cu aju-torul lui Albert Soboul) a „vulgatei uni-versitare despre revolu]ia francez`“ (F.Furet, op. cit., pp. 172, 175). Fascina]i derevolu]ia francez` (episodul iacobin),sociali[tii francezi sfâr[esc prin a trans-fera aceast` fascina]ie asupra revolu]ieibol[evice [i a ideologiei sale oficiale:marxismul.

Un alt atu irefutabil al marxismuluieste raportul sù obligatoriu cu ideea derevolu]ie, pe care practic o confisc`! Pre-scriind o tabula rasa cu tradi]iile, prin-cipiile, legile anterioare lui, marxismulse fondeaz` numai pe „revolu]ie“ [i las`mo[tenire totalitarismelor blestemul [i,deopotriv`, privilegiul de a-[i cùta le-gitimitatea numai în ac]iunea„revolu]ionar`“ prin care s-au instaurat,perpetuând-o astfel la nesfâr[it. Îns`[i„r`sturnarea comunismului prin revo-lu]ie este blocat` în capcana minciuniicomuniste“ (F. Furet, op. cit., p. 155), pen-tru c` ideea de revolu]ie face parte dininstrumentarul ideologic al puterii co-muniste.

În fine, o alt` surs` de fascina]ie estetocmai impeniten]a perpetu` a marxis-mului, revizionismul sù inepuizabil.Fiindc` eschaton-ul comunist nu poatefi împiedicat, marxistul nu se uit` lafiin]ele pe care le strive[te în mar[ulsù prin istorie, nu poate vedea decâtprofe]ia pe care o recupereaz` mereudin mormanul de cenu[` în`l]at dee[ecul ei repetat. Vinova]i sunt întot-deauna opozan]ii, „orbii“ care se a[az`de-a curmezi[ul „necesit`]ii“, blocândcu trupurile lor roata istoriei, amânândinevitabilul cu pre]ul catastrofei. Pentrucomunistul din anii ’20-’30, spunea KarlPopper, orice sacrificiu al unor fideli,orice nenorocire era trecut`, dintr-otu[`, în registrul rebutului, al e[eculuiacceptabil. Marxistul „antitotalitar“merge înc` [i mai departe. Pentru el,toat` experien]a regimurilor comu-niste poate fi redus` la un simplu rateu,la o imens` „eroare de transpunere înpractic`“, ce nu arunc` nici o umbr` deîndoial` asupra veridicit`]ii doctrinei.Ba mai mult, nici m`car recunoa[tereasclerozei tezelor marxiste nu poate fi unobstacol în calea realiz`rii „bunelorinten]ii“ ale lui Marx – evident, totprin… marxism.

Bizar este îns` c` efectul acestor re-dutabile surse de prestigiu ale marxis-mului (for]a mitologiei, noble]ea ori-ginii iluminist-ra]ionaliste, rela]ia privi-legiat` cu socialismul francez, cu ideeade revolu]ie, ori eterna „purificare“ re-vizionist`) este aproape nul înainte deoctombrie 1917, înainte de „revolu]ia“bol[evic`. Pân` atunci marxismul nu-[idep`[ise nicìeri condi]ia periferic` deapanaj al unor fac]iuni. {i-atunci de cese afl` el de 90 de ani pe buzele tuturor,anatemizat sau sacralizat deopotriv`?!Ce poate explica importan]a crucial` pecare i-o acord` de atunci o sumedeniede min]i lucide, ale c`ror interpret`ri [ireinterpret`ri nu sunt decât ni[te glosefunambule[ti pe marginea propensiu-nii justi]iare a lui Marx?! Cum se poatejustifica tortura hermeneutic` la care sesupun neomarxi[tii, încercând s`deslu[easc` în tezele perimate ale p`rin-telui comunismului ceea ce deslu[escîn mod obi[nuit astrologii în catrenelelui Nostradamus!? R`spunsul, aproapeneverosimil în eviden]a sa, e formulatde Roger Caillois: „Prestigiul enorm alacestei doctrine, proliferarea nemai-pomenit` a adoratorilor [i imprecato-rilor ei nu s-ar putea explica f`r` exis-ten]a PCUS [i a Rusiei sovietice“ (RogerCaillois, op. cit., p. 134). Departe de a seîntemeia pe infailibilitatea tezelormarxiste, for]a [i succesele partiduluibol[evic sunt cele care fondeaz` infaili-bilitatea doctrinei. F`r` partidulbol[evic, [i mai ales f`r` imperiul

DE

ZB

AT

ER

I


sovietic, interesul pentru Marx n-ar fidep`[it probabil interesul pentruProudhon, Fourier sau Owen. Cheia no-toriet`]ii fabuloase a marxismului seafl` în mult hulita „confiscare“ [i „per-vertire“ a sa de c`tre bol[evici. Or, dac`marxismul a fost „confiscat [i pervertit“,confiscarea [i pervertirea au loc într-unacord deplin cu previziunile [i cu logicaintern` a doctrinei. Marx preia de laFilipo Buonarotti, adept al lui Babeuf,motivul „dictaturii revolu]ionare afilosofilor radicali“, care, cunoscândAdev`rul, vor trezi con[tiin]a de sine aproletariatului (chiar f`r` [tirea sa [iuneori chiar împotriva voin]ei sale),salvându-l prin revolu]ie. Numai Marx[i filosofii/intelectualii comuni[ti încar-neaz` „con[tiin]a“ istoric` ce le permites` cunoasc` „voin]a subiectuluitranscendental“ al Istoriei (Luciano Pel-licani, citat de I.P. Culianu, Gnozele dua-liste ale Occidentului, Ed. Polirom, 2002, p. 322). P`rintele comunismului refuzèl însu[i accesul nemediat la doctrinasa, tratând-o ca pe un soi de „adev`r re-velat“, accesibil doar unei minorit`]i de„ini]ia]i“ (partidul comunist), care opoate administra eficient numai prinmen]inerea monopolului asupra ei.

Devine astfel imposibil` imaginareadihotomiei partid comunist/doctrin`marxist`, deschizându-se în schimbcalea confisc`rii [i monopoliz`rii doc-trinei de c`tre orice fac]iune/partid careo înscrie în program [i care pretinde cò serve[te. Dar cine pretinde cel maibine c` o „serve[te“? Iat` o aparent`dilem` pe care bol[evicii o tran[eaz`„gordian“ în disputa lor cu men[evicii.Pur [i simplu cine reu[e[te s`-i actua-lizeze comandamentul cel mai evident:preluarea puterii politice, „seches-trarea“ statului, adic` întemeierea unei„biserici“ [i, prin asta, fixarea distinc]ieidintre interpretarea „ortodox`“ [i cea„eretic`“, urmat` fire[te de con-damnarea „ereticilor“. Mecanismul, unadev`rat cerc vicios, e aproape insesiza-bil: „O doctrin` promite instaurareafericirii generale, o fac]iune ambi]ioas`,animat` de fervoare mesianic`“ î[iarog` în mod arbitrar monopolulasupra ei, „crezându-se, chiar în virtuteadoctrinei, singurul instrument capabils`-i împlineasc` profe]ia, adic` s` fù-reasc` acea transfigurare social` a c`reinecesitate, dictat` de istorie, dep`[e[teorice contingen]`“ (R. Caillois, op. cit., p. 144). Bol[evicii n-ar fi g`sit niciundeo formul` care s` se preteze la o încru-ci[are atât de fericit` cu narodnicismul,cu tezele lui Plehanov, care s`camufleze atât de bine maximelepolitice neiert`toare ale lui Clausewitz[i Neceaev, n-ar fi g`sit nicìeri un in-strument atât de eficace care „s` legiti-meze orice decizie a ierarhiei, dându-le,în acela[i timp, fidelilor certitudinea c`lupt` pentru o cauz` a c`rei victorie einevitabil` [i înscris` în natura lu-crurilor“ (Roger Caillois, op. cit., p. 155).În acest mod, ei pot confunda „necesi-tatea istoric`“ cu oportunismul unordecizii perfect arbitrare [i pot valorizae[ecul în aceea[i m`sur` cu victoria!Prin urmare, doctrina marxist` este„confiscat`“ înc` de la na[tere pentru c`se vrea „confiscat`“, relevându-[i uzulpentru care a fost creat` în realitate:preluarea puterii politice [i men]inereaei prin fanatizarea [i înmul]ireafidelilor Partidului Comunist.

Dup` ce se folose[te de doctrina

marxist` ca de un „talisman“ pentru aprelua puterea, Partidul Comunist îi în-toarce înzecit serviciul, o transform`realmente într-un „talisman“, într-o„gnoz`“, îi confer` mijloacele [ira]iunea de a cotropi definitiv min]ileprintr-o propagand` atât de redutabil`încât reu[e[te miracolul paradoxal alsporirii fascina]iei pentru ea pe m`sur`ce sporesc dovezile [i eviden]a falsit`]iiei. De ce? Pur [i simplu pentru c` for]aare nevoie s` se exprime în limbajuladev`rului, pentru c` Partidul Comu-nist [tie c` orice contestare a„adev`rului revelat“ al acestei doctrine„talisman“ ar face din el un partid oare-care, un partid failibil care nu [i-arputea justifica ambi]iile nem`surate [inu [i-ar mai putea mobiliza adep]ii.Caillois surprinde magistral aceast`metamorfozare, la propriu, a marxismu-lui într-o „ortodoxie“, într-un criteriuabsolut al adev`rului, ce gireaz` [i pre-scrie totul, de la [tiin]` la art` [i de laigien` la mod`. Transformarea de-buteaz` printr-un artificiu de adminis-trare a dogmei, care este por]ionatàtent, subtilit`]ile „teologice“ fiindrezervate unei mâini de „ini]ia]i“, întimp ce „neofi]ilor“ li se administreazùn crez simplificat drastic, un catehismpe care trebuie s`-l apere necondi]ionat.

Partidul se îndep`rteaz` astfel dedoctrin`, dar pe m`sur` ce se îndep`r-teaz` î[i fortific` adula]ia fa]` de ea [iefortul de a o face respectat`. Rolul eieste redus, treptat, la „poza“ ostentativ`de infailibilitate [i inaccesibilitate –poz` ce mascheaz` perfect flexibilitatearemarcabil` a marxismului. Dup` ce or-chestreaz` „epifania“ doctrinei, Partidulse ocup` de administrarea „cratofani-ilor“ ei. El scoate practic doctrina de sub„jurisdic]ia“ [tiin]ei, proclamându-i înacela[i timp superioritatea asupra aces-tui gen de cunoa[tere ([i asupra tuturorgenurilor de cunoa[tere, în general).R`sturnarea este prodigioas`: [tiin]aînceteaz` s` se mai pronun]e asupraadev`rurilor marxiste, în timp ce mar-xismul se va pronun]a de acum asupraadev`rurilor [tiin]ei, cenzurându-leabrupt atunci când amenin]`„revolu]ia, proletariatul ori partidul“,dar pretinzând c` de fapt le stimuleaz`[i c` din infuzia lui de „dialectic`“ î[i ex-trage [tiin]a remarcabila ei eficacitate(apogeul delirului marxizant e atinsodat` cu „lisenchismul“, cu anatemelepolitice aruncate asupra neo-mendelis-mului, a fizicii cuantice, teoriei relati-vit`]ii sau chiar asupra preten]iei deobiectivitate a [tiin]ei).

Evident c` aceast` aberant` meta-morfoz` n-a intrat în vederile lui Marx,[i nici m`car în ale lui Lenin, dar, înprincipiu, ea germina în vintrelemarxismului, acesta devenind dintr-opropedeutic` plin` de paralogisme, cupreten]ii de omniscien]`, o sofistic` in-conturnabil`, care, diseminat` prinmecanismele propagandei moderne, fe-cundeaz` acele câmpuri culturale satu-rate de totalism (sau de atomism – dup`H. Arendt), f`când posibil` coagulareamentalului totalitar. „Pervertirea“ estede fapt o sacralizare, „mistificarea“bol[evic` a marxismului prelungindmistificarea marxist` a realit`]ii, înprimul rând pentru a proteja doctrinaîmpotriva propriei degrad`ri ([i, prinasta, Partidul Comunist care face corpcomun cu ea) [i abia pe urm` pentru aîmpiedica constatarea unui derapaj al

bol[evicilor în raport cu ea! Dac` Marxn-ar fi fost transformat în sacramentprin recluziunea lui în corpul pon-cifelor propagandei comuniste, decrepi-tudinea dogmei sale ar fi fost prima [iultima eviden]` care s-ar fi impus.„Mistificarea“ de care e acuzat Lenindevine astfel absolut derizorie pentruc`, oricum, matricea marxist` e funda-mental eronat`?! Sacralizarea marxis-mului de c`tre regimurile comunisteexplic` cel mai bine recuren]a lui ob-sedant`. Lenin l-a „confiscat“ pe Marx,dar l-a salvat de la uitare, l-a beatificat,l-a încarnat într-o biseric`, într-un stat.În „coconul“ propagandei totalitare,doctrina î[i prezerv`, parc`, prospe-]imea de acum un secol [i jum`tate, iaratunci când se tope[te „coconul“, cândse n`ruiesc suporturile acestei formida-bile propagande dup` 1989, efectele eicontinu` din iner]ie, pentru a fi apoi re-cuperate de pandantul edulcorat altrendurilor [i brandurilor.

Eliberat din „robia“ bol[evic`, Marxî[i trìe[te a treia tinere]e, iar con-statarea rudimentarit`]ii tezelor sale numai surprinde pe nimeni, ba din contr`,

fascineaz` [i mai mult pentru c` din elen-a mai r`mas decât miezul mitologic,singurul care mai poate fi în]eles, reîn-vestit cu vreun sens [i asimilat etosuluiexemplar al stângii. Cine [i-ar puteaînchipui c` o dogm` care a reu[it s`-[iaserveasc` într-un mod atât de categoricadev`rul [tiin]ific, etic, filosofic, religiosî[i pierde cu totul puterea odat` cemecanismul propag`rii sale se defectea-z`?! Ce naiv î[i poate imagina c` proiec-tul marxist se mai poate lectura ig-norând notorietatea enorm` cu care l-aîncoronat totalitarismul?! Ce inocent arputea crede c` mentalul posttotalitarcontaminat de reziduurile imageriei co-muniste deconcertat de pletora mediati-co-publicitar` n-ar recunoa[te în Marx

altceva decât un brand excep]ional pecare ar continua s`-l trateze ca atare?!…Iat`, deci, cum o doctrin` fals` [i ne-frecventat` devine adev`rat` [i celebr`prin consecin]ele propag`rii timp dezeci de ani a credin]ei c` ar fi adev`rat`.{i iat` cum acest „adev`r“ falacios aldoctrinei, obosit dup` atâta escamotarea realit`]ii, îmb`tat de propria-i notorie-tate [i încântat c` moartea propagandeie suplinit` de na[terea publicit`]ii, arvrea s` se despart` de lestul istoriei carel-a consacrat pentru a se salva de unulsingur sub form` de „brand“! Un„brand“ pe care, înainte de a-l [lefuizelos, neomarxi[tii ar trebui s`-l treac`prin „nodul“ unei dileme aproapeshakespeariene: „A fi confiscat [i perver-tit“ sau a nu fi decât o doctrin` perife-ric`, a fi miezul ideologic [i compliceletotalitarismului comunist sau a vegetaîn cvasi-anonimat printre alte zeci de„[tiin]e conjecturale“! Iar cine vrea s`-l„salveze“ pe Marx din îmbr`]i[area to-talitar` ar trebui s`-l redea firesc derizo-riului din care l-a smuls acea îmbr`]i[a-re, cine vrea s`-l decupleze de la sursaperemptorie a notoriet`]ii sale ar trebui,

din acel moment, s` nu-l pomeneasc`mai mult decât îl pomene[te pe Saint-Simon sau pe Fourier.

Acesta este, în monumentala lui ba-nalitate, misterul fascina]iei pe care nucontene[te s-o r`spândeasc` marxismul.Odat` revelat, eviden]a lui e imposibilde evitat. Expulzat din corpul putred alregimurilor totalitare, marxismul [i-apierdut for]a de eficien]`, s-a reîntors lastadiul de dren al umorilor anticapita-liste, de crez periferic [i larvar, ai c`ruicolportori [i-au pierdut pân` [i facul-tatea de a-l privi ca pe un proiect posi-bil. j

PENTRU unii, stângii i-a venitceasul. Pentru al]ii, stângii i-asunat ceasul. Acest studiu î[ipropune s` discutesemnifica]ia emergen]ei unei

noi stângi în plan local. Împotriva uneiretorici prefabricate, care î[i mai per-mite s` vorbeasc` azi de socializarea pro-priet`]ii (când instan]ele gem de litigiiunde de 17 ani se tot descâlce[te ce aîncâlcit ultima mare solu]ie de stânga),vom încerca s` sesiz`m particularit`]iale noului context care solicit` pru-den]` unei stângi criminogene.

Pe lâng` ameliorarea general` acondi]iilor sociale, de neconceput pen-tru vremea lui Marx, falimentul siste-matic al revolu]iilor vechii [i noii stângigenereaz`, paradoxal, noi [i noi valuriale criticii sociale. Acestea insist` pe ocritic` a autenticit`]ii, acum când, eco-nomic vorbind, mizeria a fost înlocuit`cu o relativ` bun`stare. Dar alienarea(lucru pe care îl vom clarifica altunde-va) nu este proprie capitalismului, devreme ce exist` [i în socialism – ea fiindo structur` metafizic` a mundaneit`]iisubiectului, [i nu o simpl` problem` so-cial`. Singura diferen]` ar fi c` în capi-talism ea este eludat` prin dopajul con-sumerist (sub iluzia c` o fractur` tran-scendental` ar putea fi saturat` cuobiecte empirice), pe când socialismul,care critic` nesim]irea capitalismului înfa]a alien`rii, are impresia c` aceastaeste o simpl` heteronomie social` pepia]`, care s-ar putea rezolva prin re-structurarea raporturilor de produc]ie.

Oficial, o „nou`“ stâng` (totu[i pen-tagenar` pe mapamond, dar care vrea s`trìasc` o nou` tinere]e în spa]iul carpa-to-danubiano-pontic) trebuia s` debute-ze tocmai cu delimit`ri absolut clarefa]` de „vechea“ stâng`, cu tot cortegiulei falimentar de solu]ii istorice. Darvechile sloganuri au revenit f`r` con-cept [i f`r` realism, cu ghidu[ii, obr`z-nicii simpatice [i cu o bun` priz` la de-testabilele mecanisme de pia]`. Altfelspus, noii intelectuali ai stângii, „care[i-au f`cut o meserie din a gândi pentruproletariat“ (Georges Sorel), [tiu c` auun produs rar, cu poten]ial pe o pia]`cultural` nesaturat`, [i [tiu s`-l vând`.

Dar libertatea critic` autovalidat` es-te restant` la datoria autocritic` neono-rat`. Istoria documenteaz` o consecven-]` îndr`znea]` în fenomenologia socialistà penuriei: pretutindeni unde un regimplanificat a luat locul libert`]ii de ini]ia-tiv` [i separa]iei dintre politic [i eco-nomic, motoarele dezvolt`rii s-au oprit,iar munca [i produc]ia s-au anemiat1.Acolo unde capitalul a fost pus subacuzare, munca a fost a doua victim`.

Profitul este scopul unilateral alcapitalului (atunci când acesta nu estesterilizat prin tezaurizare). Conformipotezei „mâinii invizibile“ (conspira]ia

„bun`“ pentru liberali, „rea“ pentru so-ciali[ti), totalitatea agregat` a egois-melor produce în lipsa unei inten]iiplanificatoare globale un altruism desintez`, un „capitalism al bun`st`rii“.

Mijloacele de produc]ie (capitalultehnic) sunt instrumentul profitului, iarmuncitorul (capitalul uman) – simplumijloc de produc]ie de rangul doi (substitu-ibil). Profitul rezult` din exploatarea de-calajului dintre munca obiectivat` înmarf` [i salariul de subzisten]`. Aceastaar fi ecua]ia domina]iei capitaliste caretreze[te revolta socialist`.

De la monopolul comunistla oligarhia neocomunist`

Aici [i acum, la noi, este greu s` vor-bim despre un capitalism pur [i simplu,ignorând contextul viciat al genezei lo-cale a noilor rela]ii de produc]ie.

Crahul exogen al comunismului en-dogen a l`sat (printr-o perversiunerestaura]ionist` derivat` din legea con-serv`rii elitelor) tocmai aparatul de stat[i clica perestroikist` (refulat` deiner]ia unei dictaturi anacronice) sòpereze decomunizarea, jucând dup`revolu]ie farsa „noii stângi“.

Astfel, acumularea de capital nu s-arealizat de jos în sus, progresiv, într-oconfruntare creatoare cu legile pie]ei –ci, predominant, de sus în jos, prin„tunuri“, comand` statal` [i presiunepolitic`, cu pre]ul strivirii micilor între-prinz`tori pe altarul populist al unorpolitici sociale nivelatoare, dar înfavoarea caracati]ei oligarhice, aflat`într-o simbioz` parazitar` absolut las-civ` cu politicul.

Trebuie s` fii orb, atunci, s` maiaplici în acest punct analiza genealogieicapitalismului din Capitalul [i s` declaric` acumularea a avut deja loc [i criticasistemului capitalist trebuie declan[at`,

când tocmai capitalismul de pia]` a fostadev`ratul absent din procesul lent aldecompozi]iei piramidal descendente amacrocapitalismului de stat.

Aici tocmai e[aloanele secunde aleaparatului comunist au regizat autodi-vizarea oligarhic` a monopolului destat, au temporizat instaurarea unui ca-pitalism s`n`tos (conform cu idealurilestatului minimal [i liberei concuren]e,singurele care pot diminua corup]iacancerigen` din structura statului-mare-proprietar). S-a ob]inut suficienttimp (deci decalaj rambursabil) pentruca, prin pârghii politice, patrimoniul destat s` fie defalcat în structura unor pro-priet`]i private de cast` politic`. Astfel,capitalismul ([i capitali[tii) au începuts` fie fabrica]i de c`tre stat, de c`tre socie-tatea politic` angajat` în acaparareamatriceal` a societ`]ii economice. Su-perpozi]ia economiei cu politica a fost,mult timp dup` revolu]ie, regula jocu-lui pentru aceast` veritabil` mafia etati-zat`. Altfel spus: neocomunismul [i-aplanificat capitalismul pe care îl dorea,capitalismul oligarhic ob]inut prin„sciziparitatea“ Partidului. Monopolulde stat [i-a planificat autodivizarea pri-vat`, înhumarea economiei comunistecamuflând exhumarea metamorfotic` aoligarhiei neocomuniste2. Oligarhia,complexul politico-economic pere-stroikist, a temporizat „integrarea occi-dental`“ pentru a-[i definitiva auto-con-solidarea, pas esen]ial pentru a devenimediator parazitar al absorb]iei fon-durilor structurale. În capitalism lu-crurile stau exact invers (cf., de pild`,analizele lui C.W. Mills): acolo com-plexul economic oligarhic tinde s` aca-pareze complexul politic democratic,regizând o scen` liberal` pentru acamufla o plutocra]ie discre]ionar`.

A trebuit ca regulile occidentale s`limiteze, tenden]ial, prin presiuni con-

centrice, dictatura politicului asupraeconomicului [i s` deschid` pia]a con-curen]ei cu for]a „alinierii legislative lastandardele occidentale“. A trebuit cainvestitorii strìni s` aduc` infrastruc-turi noi [i reguli noi, pentru ca de-tute-larea economicului de c`tre politic s`fie m`car par]ial` [i tenden]ial`. F`r`presiunea Uniunii Europene, am fi avutdestinul ciclic al unui stat americano-latin, sfâ[iat între oligarhie de dreapta(la noi vechea-nou`-stâng` ajuns` la pu-tere [i îmburghezit` la propriu) [i ghe-rile de stânga (la noi viitoarea nou`-nou`-stâng`, care viseaz` s` fac` dinStat, prin etatiz`ri compasionaleorbe[ti, un nou mare-capitalist).

Problema stângii este, a[adar, aici [iacum: a propune, pe un fond istoric neo-fanariot, o etatizare a serviciilor strate-gice – a[adar, o rearticulare a politiculuicu economicul – implic` relansarea spi-ralat` a ciclului endemic al corup]iei.Natura sociologic` a structurii neofana-riote rezid` în realitatea c` mobilitateasocial` ascult` criterii loialiste, nu con-curen]iale sau meritocratice. Ethos-ul,m`rime sociologic` volatil`, are totu[i opregnan]` istoric` indeniabil`, care vici-az` transplantul institu]ional idealist(dar [i transferul teoretic necontextua-lizat).

Statul nu exist`, în astfel de ariideficiente istoric, decât ca abstrac]ie for-mal` a c`rei idealitate este greu de în-trupat în fondul real al societ`]ii. Socie-tatea politic` este „sufletul“ care anim`,dar poate confisca [i deturna monstrulmecanic statal. Or, cu cât mai multepropriet`]i are statul în patrimoniu, cuatât mai multe proiec]ii parazitare deorigine politic` vor fi aplicate în planulaparatului statal (sub forma unor tenta-cule extractive care dreneaz` capitalulpublic în structuri antreprenorialeprivate, paralele [i concurente). În lipsa

DE

ZB

AT

ER

I


Stânga f`r` proletario VLAD MURE{AN o

DE

ZB

AT

ER

I


acestei separa]ii, pe care doar principiulstatului minimal o confer`, politicul arprimi din nou pârghii de interven]ie înredistribu]ia oligarhic` a venitului. Ast-fel, pierderile, ca sacrificii înregistratecu ocazia privatiz`rilor strategice, ar firelansate tot pe costul contribuabililor.

Goana proletarilor dup` capital

Se vorbe[te despre natura „totalitar`“a capitalismului, într-o improprietatestrident` a termenilor. Se acuz` naturaexploatatoare a capitalului. Aici [iacum, la noi – sub forma unui caz pecare occidentalii încep abia s`-l simt` –,lucrurile stau tocmai invers: pentrumuncitor, mai ales cel din „lumea adoua [i jum`tate“ sau „Europa de Est“(postcomunist`), capitalistul este tocmaimijlocul de subzisten]` (imposibil de sub-stituit – cu excep]ia favorului asisten]eibugetare). Mai degrab` decât exploata-tor, capitalul este aici în primul rândmobilizator, trezitor al unui depozit de-mografic lipsit de alternative subzis-ten]iale. Este responsabil pentru con-versia cinetic` a unui capital umanpoten]ial sau subvalorificat. Ex-ploatarea este, desigur, o posibilitatereal` a capitalului, ca exces al unei mo-biliz`ri neremunerate, dar ea nu esteregula structural` invincibil` a lui3.Corolar: munca nu se afl` în rela]ie deantagonism structural cu capitalul, cidoar într-o rela]ie de avantaje compara-tive. Aceasta poate fi dezechilibrat` celmai adesea prin ira]ionalitatea pa-tronatului, dar pentru asta exist` sindi-catele. Desigur, putem spune: sindi-catele pot fi manipulate, este nevoie deintelectuali de stânga s` vegheze. Darpoate [i ei sunt manipulabili, de vremece errare humanum est. {i este, în genere,mai probabil ca muncitorii s` sesizezemai clar decât intelectualii o eventual`tr`dare în câmpul produc]iei4.

La noi, tocmai investitorii strìni au„salvat“ for]a de munc` local`. F`r` de-localizarea capitalurilor externe,aceast` for]` de munc` ar fi fost predes-tinat` – pe cadavrul unei fosteeconomii planificate [i falimentare –unei lumpenproletariz`ri ciclic-„fracaso-manice“ (Hirschmann) f`r` ie[ire. In-trarea [i localizarea productiv` a capi-talurilor a dat posibilitatea acesteimâini de lucru s` accead`, totu[i, lacondi]ia de proletariat (care, în ruineleexperimentului socialist, nu este au-tomat garantat`, precum în capitalismulclasic, fiind mai curând o mare evadarepentru [omajul structural). Trebuiesubliniat, împotriva marxismului cla-sic, c` progresul tehnic a disociat 1.plusvaloarea de produc]ie (în sensulvaria]iei ascendente libere a produc]ieifa]` de plusvaloare), [i 2. plusvaloareade remunera]ie (în sensul varia]ieilibere ascendente a remunera]iei fa]` deplusvaloare). Nici productivitatea, nicisalarizarea nu sunt, în capitalismul ac-tual, necesarmente corelate cu plusva-loarea – aceast` relicv` teoretic` amarxismului resentimentar.

Pe de alt` parte, a trebuit ca lumpen-proletarii (for]a de munc` nevandabil`pe o pia]` inert`, poten]ial ochlos crimi-nogen) s` emigreze, într-un scenariu an-timarxist extrem, tocmai în cùtareaînsetat` a… capitalului! Patronatul occi-dental nu mai cump`r` „sclavi“ – prole-tarii î[i vând serviciile de bun`voie [i

nesili]i de nimeni, obliga]i numai decalamitatea regimurilor de stânga ce auprodus o economie neperformant`. Du-p` atâtea [anse acordate socialismului,proletarii revin la sânul patronatului.

Mai mult, exportul de proletariat dinperiferie (devenit imigrant pe pia]a deadop]ie) concureaz` cu proletariatulmetropolitan (care intr` în [omaj în]ara de origine).

Astfel, dac` stânga local` r`mâne f`r`proletarii exporta]i sau cei bine încadra]i,stânga metropolitan` r`mâne f`r` prole-tarii locali – care vireaz` dezam`gi]i spredreapta. În criz` de proletari, stânga me-tropolitan` adopt` imigran]ii (proletari-at de import). Dar stânga local` nu areimigran]i, astfel c` se mul]ume[te cupensionarii ex-proletari5. În ambele ca-zuri se mai recurge la homosexuali, fe-ministe [i liceeni (cam 0,5%), pentru aconsolida avangarda marii emancip`ri.

Paradoxul stângii locale este astfelzdrobitor: ce pot s` fac` intelectualii destânga, artizanii unei noi rezisten]e,care se mobilizeaz` în ateliere antisis-tem, când tocmai proletariatul abiaa[teapt` s` î[i vând` for]a de munc`, pen-tru a evita s` ajung` o mas` aglutinat`de asista]i statal din fostele cartieremuncitore[ti, aceste M`n`[tururi f`r`speran]` ale experimentalismuluiplanificator marxist?

În numele cui mai vorbe[te atuncinoua stâng` local`? Care mai este pu-blicul ei ]int`, bazinul ei electoral? Devreme ce interesul strategic al sindi-catelor locale converge cu interesulstrategic al patronatelor (locale sau lo-calizate) [i cu interesul strategic al sta-tului: cre[terea productivit`]ii, competi-tivit`]ii pe pia]a mondial`, deci a expor-tului [i deci a cre[terii economice.Bineîn]eles: exist` [i conflicte în rezis-ten]` – munca, dar [i capitalul au onevoie intrinsec` de cre[tere (primulpentru reproduc]ie [i confort, cel`laltpentru competitivitate [i confort). Aiciinteresele opuse trebuie mediate de stat,depozitarul viziunii strategice globale.Dar antagonismul nu este structural,atunci când exist` o tripl` convergen]`strategic` a tuturor actorilor, dincolo dedivergen]e tactice sau locale.

Astfel, global vorbind, dup` crizaprofund` a sistemului postcomunist,statutul de salariat (de proletar) a ajunss` fie de fapt invidiat. Sistemul postco-munist nu a fost, a[adar, propriu-ziscapitalist, el reprezentând, trebuierepetat, doar faza de disolu]ie a patri-moniului de stat în favoarea oligarhilorneocomuni[ti. Noua critic` nu poate,într-un diagnostic creditabil, s` ignorestructurile hibride n`scute dintr-o so-lu]ie de stânga [i lec]ia acestui faliment.

Cât despre clasa muncitoare (ceacare trebuie trezit`), ea nu pare s` aib`nevoie de o critic` social`. Fie c` sevinde capitalului local (sau localizat),fie c` se vinde capitalului global (încadrul noii transhuman]e tardo-capita-liste), for]a de munc` autohton`prive[te c`tre capital ca spre o salvare,iar nu ca spre un blestem.

Desigur, trebuie s` recunoa[tem c`proletariatul exportat beneficiaz` de olegisla]ie protectiv` a tradi]iei socialeeuropene, drept pentru care exploatareaaberant` este de ordinul excep]iei. Darasta dovede[te nu doar c` stângaatenueaz` exploatarea, ci [i c`, în prin-cipiu, capitalismul socialmente corectatpoate avea o fa]` uman`.

Avancronismul stângii locale

Dar pentru noua stâng` estestrig`tor la cer c` proletarul trebuie, îngenere, s`-[i vând` for]a de munc`. Eltrebuie totu[i s` vând` ceva pentru a-[icâ[tiga pâinea „cu sudoarea frun]ii“ –pâinea nu cade din cer, [i nu putem to]itrì din burse occidentale (sauromâne[ti – aviz tinerilor stângi[ti depeste Prut care denun]` dictatura eco-nomic` din România, care le-a spon-sorizat ani grei nostalgiile sovietice re-gresiv-infantile, bune s` impresionezepe to]i cei abandona]i de concept).

Pentru irealismul noii stângi, „infa-mul capital“ pare c` „tri[eaz`“blestemul biblic. Totu[i, un antreprenorserios munce[te mai mult decât to]iintelectualii de stânga (care oricumvorbesc întotdeauna mai mult decâtmuncesc), f`când mai mult bine con-cret decât binele universal abstractpromis de acest nou front al salv`rii so-ciale. Desigur, doar statul burghez estede vin` pentru c` nu sponsorizeazàce[ti tineri intelectuali promi]`tori.Dac` ar putea s` ofere liderilor noiistângi ni[te burse pe via]`, sfâr[itulcatastrofic al capitalismului ar putea fiprobabil negociat.

În concluzie: dac` vechea stâng`na]ional` este anacronic`, noua stâng`cosmopolit` este avancronic`.

Se acuz` un capitalism care abia în-cepe, cu ajutorul regulilor europene, s`se structureze, prin emanciparea de subtutela politic` neocomunist` – nu [i desub oligarhii ei dinozaurieni deveni]imoguli [i piloni imobili ai (petro)libe-ralismului oligarhic.

Se propun deja m`suri radicale (dinrecuzita anarho-utopic`), înainte ca ac-tuala cre[tere economic` s` ating` unbuget mediu european, care s`-[i in-fuzeze lent, distributiv, efectele ascen-dente la nivelul societ`]ii productive.

Se traduc articolele stângiiinterna]ionale, uitând c` semnifica]ialor – prin efectul de pozi]ie – este saunul`, sau r`sturnat`. Una este s` fii destânga în metropol` (de unde se împru-mut` prin copy-paste discursuri pream-balate) [i alta e s` fii mimetic în peri-ferie, unde beneficiile capitalismuluiabia încep s` se contabilizeze în pro-dusul intern brut – cel care alimenteazàctualul buget record.

Stânga local` trebuie mai degrab` s`fie în dezacord cu stânga occidental` [iîn acord cu patronatul occidental: esteinteresul nostru, al tuturor, ca prole-tariatul transhumant s` concureze cusucces proletariatul sedentar occidental[i s` repatrieze capital în ]ara de origine.Fiecare stâng` cu proletarii ei – câ]i i-aumai r`mas!

Noua stâng` vrea s` se nasc` pre-matur, înainte ca înse[i condi]iile dis-cursului critic la adresa ei s` fie împli-nite – înainte ca regimul capitalist sèxiste la propriu. De aceea, ea respir`mai degrab` aerul unei sincroniz`ri for-male, f`r` un fond real de referin]`.Acum [i aici îns`, ma[ina trebuie por-nit`, tura]ia cre[terii economice trebuieconservat`, pentru ca ea s` ne readuc`la un nivel european – abia atunci vomputea vorbi despre redistribu]ie, [i par-tidele de stânga vor putea manifestam`rinimia lor procentual`, împ`r]ind„avu]ia na]iunii“ amplificat`, ca întot-deauna, de cruzimea sângerosului capi-

talism. Altfel nu vom înceta s` redis-tribuim penuria, conform principiului dela fiecare dup` capacit`]i, fiec`ruia dup`nevoi (ignorând, desigur, inteligen]a,abilitatea [i munca diferen]iat` afiec`ruia, deoarece socialismul ap`règalitatea dorin]elor pe inegalitateamuncii c`lcând).

Actuala cre[tere economic` provine,deci, din trei factori complet ne-sociali[ti: 1. capital extern (investi]ii di-recte [i fonduri structurale); 2. emi-grarea lumpenproletariatului intern,care devine proletariat extern, ce repa-triaz` capital în interior – sum` estima-tiv` a intr`rilor agregate: 75 miliarde; 3.politicile fiscale de facilitare a intr`rilorinvesti]ionale care men]in atractivi-tatea zonal` pentru capitalurile flotantemegacorporative6. Socialismul distribu-tiv inhib` performan]a, care este emina-mente ierarhic` [i diferen]ial`, [i estesingura noastr` [ans` de a dezvolta oeconomie competitiv`, pentru a evitastatutul de simpl` pia]` [i suburbie eu-ropean` – vacuol` digestiv` consumerist`[i improductiv`. Socialismul nu poate fidecât un apendice tardiv [i corectiv alcapitalismului – în nici un caz un în-ceput de organizare a bun`st`rii. Omo-genizarea fiscal` programatic`blocheaz` dezvoltarea talentelor antre-prenoriale [i egalizeaz` în jos, nu în sus.De[i nu to]i urc` la fel pe escalatorulprogresului (David Ricardo), acesta nueste un motiv s` oprim escalatorulînsu[i. Altfel, stânga ne va ]intui laparterul unei noi penurii.

l

1 Exemplul social-democra]iei suedeze nucontrazice acest fapt – ci îl confirm`. Acoloavem regim capitalist cu guverne social-de-mocrate, care nu fac decât s` corecteze distri-butiv circula]ia capitalului pe fondul unuicapitalism viguros, responsabil pentru o„avu]ie na]ional`“ deja prodigioas`.

2 A se consulta lucrarea de pionierat Furtulunei na]iuni. România de la comunism încoace,Tom Gallagher, Ed. Humanitas, 2004. Aicisunt descrise mecanismele politice ale acestuimare proces de conversie a patrimoniuluipublic în patrimoniu privat oligarhic.

3 Aceast` afirma]ie î[i va g`si îndrept`]ireaîntr-o analitic` a plusvalorii.

4 Luc Boltanski sus]ine, în Le nouvelle espritdu capitalisme (Gallimard, 1999), tocmai acestlucru: c` în anii ’60, critica „intelectual`“ aocultat critica social`.

5 Trata]i, e drept, cu un cinism niet-zscheean: ei vor fi întotdeauna prea mul]i, iarpensia mic` este o veritabil` eutanasiere etati-zat` care nu vrea s` le prelungeasc` agonia.

6 Cota unic` a relansat IMM-urile, dupànii cotei progresive, care a hipotrofiat capi-talul productiv – invers propor]ional cuhipertrofia celui speculativ sau a pie]ei negre.Asfixierea infanticid` a micului capital pro-ductiv s-a produs înainte ca acesta s` poat`genera „avu]ia na]iunii“ [i s` absoarb` [oma-jul în angrenajul structurii muncii. Aceast` în-cadrare a muncii în structura capitalului (decia produc]iei) este prioritar`, fiind tocmaipârghia prin care se difuzeaz` distributiv(salarii [i facilit`]i sociale) „avu]ia na]ional`“,care rezult` numai [i numai din produc]iacompetitiv`. Dar oligarhia [i suprafiscalizareaau preîntâmpinat tocmai libera concu-ren]`. j

PR

OF

IL

UR

I

16

LA sfâr[itul anilor ’60, dou` ex-plozii cu efect întârziat auschimbat fa]a literaturiiromâne. Prima e legat` de nu-mele lui Paul Goma. Pu]in`

lume auzise de autor, obscur redactor lao revist` literar`. El a avut curajul s`trimit` în strìn`tate un roman care nufusese aprobat în prealabil de forurilede resort editoriale, adic` de cenzura departid. A fost c`lcat` astfel o dispozi]iesacrosanct` care ]inea ferecat` într-uncle[te reac]ia autohton`. Ostinato, ro-manul care a generat scandalul, a fostcatalogat de oficialit`]i drept subversiv,nu numai pentru c` s-a apelat în proce-dura de tip`rire la un arbitraj din afar`,ceea ce reprezenta în orice caz un sacri-legiu. În plus, programatic, volumul nurespecta un canon instituit cu for]a,obligatoriu, atotdominator. Se desprin-dea provocator dintr-un peisaj previ-zibil, anula ierarhia de teme admise, nuelogia clasa muncitoare, axa sistemuluisocial-politic, nu prevestea un viitor lu-minos – a[adar, deschiderea optimist`–, prezenta rela]iile între oameni în so-cietate dictate de fric`, denun], min-ciun`. Prin gestul de nesupunere, s-ascos la iveal` un tablou de represiune [iteroare. Dincolo de detaliiledemistificatoare, cartea arunca o fâ[iede lumin` asupra cauzei degrad`rii gen-erale, înf`]i[a tirania lui Ceau[escu, in-stalat în capul malversa]iunilor, rùlf`r` leac. Nimic nu era mai grav înreprezentarea oferit` în literatur` decâtpunerea sub semnul îndoielii a familieist`pânitoare, culp` maxim` (s-a v`zutc` t`g`duirea pe alocuri a ideologieimarxist-leniniste era mai lesne deînghi]it în raport cu crima de lèse-ma-jesté).

Nu omit contribu]ia [i a altor proza-tori (Breban, Preda, D.R. Popescu, F`nu[Neagu, Buzura) care au comb`tut dog-matismul în alc`tuirea caracterelor [iîn]elegerea rudimentar` a psihologiei.S-a reinstaurat întoarcerea spre estetic,cum a afirmat pe drept cuvânt unuldintre ei, autorul Animalelor bolnave.Simptomatic era faptul c` doctrinareflect`rii lumii prin art`, dup`schemele ideologiei, nu mai era intangi-bil`. Pe planul direct social-politic, ro-manul lui Goma se dispensa de aluzii [i

trimiteri înv`luitoare, efectua unrechizitoriu neiert`tor al ordinii exis-tente. Ie[ind din hor`, Goma a intrat caprezen]` fizic` într-un ciclu infernal. Afost crunt persecutat, surghiunit,amenin]at cu închisoarea, pân` la urm`s-a trecut la aplicarea pedepsei, fiindazvârlit în carcer` [i maltratat.

A doua explozie n-a fost înregistrat`nici ulterior ca atare, n-a generat vâlv`,pentru mul]i s-a s`vâr[it neobservat`,ca [i cum nu s-ar fi întâmplat nimic.Sunt prevenit c` pledoaria mea nu va fiîmbr`]i[at` pe deplin nici azi, când pati-ma s-a stins în linii mari. Vorbesc decele câteva schi]e publicate de Dumitru}epeneag în România literar` cam înaceea[i perioad`. Din aceast` ]â[nire lalumin`, nu imediat, ci în timp, se vana[te un dezghe]. Cercetând calm, dup`scurgerea anilor, textele cu pricina, con-stat`m c` surpriza nu se ivise pe caleaa[teptat`. Nu fusese negat obiectul in-spira]iei, nu s-a mutat brusc ]inta deatac, ca în realismul incendiar Goma.Realul social-politic era ocolit. Se evi-tase unghiul critic vehement. Vinov`]iase bizuia pe altceva, pe felul de a scrie,personajele p`reau construite dintr-unalt aluat, expuse altor tenta]ii, circulauîn vehicule care nu mai opreau la sta]ii,se str`duiau pe nepus` mas` s`decoleze spre cer, zburau pur [i simpluf`r` s` fie ap`sate de inconvenientul c`,la origine, specia nu fusese h`r`zitàcestei metamorfoze. Transmiteau osenza]ie de spaim` [i de miracol (bio-logic). C`p`tau subit acces în ambian]aprozei imaginarul, irealul, halucina]ia.Pân` [i cerberii culturii presim]eau c`se prepar` pe t`cute o insurec]ie – înstil, în compozi]ie –, erau îns` mai de-grab` a]inti]i asupra altor sabotaje posi-bile: rebeliune flagrant` în fa]aschemelor prescrise sau deviere de laprincipiile comuniste. De aceea, înetapa primar` de tatonare nu se alar-mase instinctul lor de vigilen]`. Nici nuse vânturase înc` ideea c` propensiuneaspre fantastic poate seduce [i contracaraispita direct` de a contesta miezulpolitic. Putin]a de a face altceva pe unteren periferic ar fi putut slei energiile[i amortiza primejdia.

Jonc]iunea

Ceea ce a tulburat reac]ia oficial` afost circumstan]a c` pe nea[teptate celedou` r`zmeri]e, cu grade diferite dealarm`, s-au contopit. Apelul pentruspunerea adev`rului s-a asociat în de-scrierea realului cu campania de pro-movare a diversit`]ii de stiluri. Coinci-den]a a f`cut ca mi[carea s` fie rezulta-tul unei solidariz`ri ce n-a fost antici-pat`. Ce s-a petrecut? Junele ca un ae-rian, f`r` oper`, la începutul afirm`rii(promisiuni înc` vagi), neexersat înr`zboaie de gheril` cu autorit`]ile,

novice pe baricad`, mai mult obsedat deuniversul oniric – s-a în]eles c` m` referla }epeneag –, a fost împins de un con-curs de situa]ii în centrul disputei. Cata-pultat la Paris, s-a g`sit în fa]a uneiîncerc`ri majore, neobi[nuit` pentru el– acum putea îns` s` mi[te lucrurile dinloc, s` pun` în valoare spiritul sù ager,mobil, neastâmp`rat. {tia ce trebuief`cut, a preluat misiunea de a sprijinidin afar` greva început` de Paul Goma.A alc`tuit cu zel [i pricepere dosarulrespectiv, strângând m`rturii de ade-ziune, dar [i de boicotare, material caresemnaliza o clip` de rena[tere spiritualà României. Al`turi de Monica Lovines-cu [i de al]ii compatrio]i în exil, a asimi-lat alfabetul campaniilor politice,uluind pe zbirii regimului, sili]i s`r`spund` la acuza]ia c` au recurs la pre-siunea brutal`. În demagogia sa, [efulcel mare se contrazicea grosolan,deoarece cerea s` fie anihilat` în cul-tur` orice izbucnire de revolt` [i procla-ma, totodat`, în fa]a Occidentului c`, în]ara la a c`rei cârm` st`, guverneaz`libertatea de gândire [i de expresie. E demirare c` tân`rul neexperimentat înac]iune s-a achitat atât de bine demisiune. {i din jurnal reiese c`, pledândpentru o art` a sugestiei vagi [i a sus-tragerii din real, el nu se entuziasma înfa]a literaturii de interven]ie direct`, detipul Goma sau Soljeni]în. În tain` sebucura, pe ici pe colo, c` [i al]ii desco-per` populismul [i c`derile artistice aleacestei direc]ii. Prins în campanie, el eraîns` loial, irepro[abil, mereu solidar.Când editura Suhrkamp a prezentat laFrankfurt afi[ul romanului Ostinato,delega]ia român` a f`cut cale-ntoars`,retr`gându-se de la Târgul de carte, so-cotind gestul o provocare. }epeneag aluat atunci cuvântul [i împreun` cuBreban, oaspe]i ai târgului fiind, au ex-plicat de ce gândesc atât de primitivoficialit`]ile române.

Înainte de pornire

Despre zbaterile începutului în Occi-dent depune m`rturie un masiv jurnal(Un român la Paris) ]inut de Dumitru}epeneag, ap`rut în edi]ie rev`zut` [idefinitiv` în 2006, la editura CarteaRomâneasc`. E un document de valoa-re, care transcrie cu sinceritate [i fideli-tate etapele unei str`pungeri ob]inutepe criterii de substan]` [i autenticitate.Se cer l`murite totodat` o serie de as-

pecte care au precedat deplasarea laParis, preistoria unei revolte.

Se poate spune despre Dumitru}epeneag c` s-a încumetat cel pu]in dedou` ori în via]` s` r`stoarne dintemelii propria biografie. Mai întâi cânda p`r`sit labirintul anonimatului, undevegeta necunoscut, dar pân` la unpunct slobod în mi[c`ri, [i s-a hot`râts`-[i asume riscul de a ie[i la ramp`. Îlapucase dorul de afirmare, s` fie con-semnat ca scriitor, s` suporte implicitcorvoada public`rii, cu tot ce pre-supune contactul cu exteriorul. Maitârziu, for]at de situa]ie, a ridicat ancora[i a navigat dincolo de hotarele ]`rii,ajungând singur la Paris, ora[ alispitelor [i al concuren]ei acerbe înr`zbatere. Acesta e obiectul jurnaluluiadunat pe mai multe stadii. F`r` ocoluri[i reticen]e, autorul descrie ipostazaunui nou venit, lipsit de o preg`tire pre-alabil`, nedispunând de prieteni sau degazde certe. Nimeni nu ar fi pututprevedea, cred, succesul rapid [i consis-tent al tentativelor succesive, atât deneasem`n`toare. Un tân`r bâjbâind, în-clinat spre conservatorism [i nepreci-pitare, intr` în vârtej [i reu[e[te s`câ[tige notorietate. Izbânda poate fim`surat` în rezultate concrete care con-stituie azi puncte de reper în receptareascrisului românesc. Ea a fost dobândit`într-un interval relativ scurt, în ciudaunor obstacole imense. Din com-portarea lui normal`, re]inut`, de inte-lectual civilizat, nu se putea ghici deîndat` cealalt` identitate, adic` gustulboemei [i al aventurii, voin]a de a [oca,de a uimi.

Reconstituind fazele, ne oprim laanii când se compl`cea în penumbr`, semi[ca f`r` grab`, neîmboldit de vreourgen]`. Atunci comenta cu cei câ]ivaamici de chef [i de lectur` propriileîncerc`ri literare [i râdeau împreun` debanalitatea [i mediocritatea unor textece umpleau paginile revistelor. Nu m`pot ab]ine s` nu evoc episodul care ne-aîncruci[at drumurile. Ne-am întâlnit îns`lile unui club de [ah de pe Lipscani,cu pere]i scoroji]i [i mobilier ve[tejit.Nu se închegase atunci o rela]ie maistrâns`. Convorbirile se m`rgineau labagatele, aten]ia se îndrepta asuprapozi]iilor de pe tabla de joc. Abiare]inusem figura partenerului – un instaciturn, modest, smuls din contigent.M-a acostat într-o zi fâstâcit, avertizân-du-m` c` nu va vorbi de pasiuneacomun`, [ahul. A extras din geant` maimulte foi de hârtie, un manuscris a[ter-nut cu litere m`runte, [i s-a scuzat pen-tru solicitarea pe care mi-o f`cea: s`citesc textul, dând un verdict de critic.Era avizat c` lucrez la o revist` [i mòcup [i de selec]ionarea aspiran]ilor lagloria literar`. Am r`sfoit cu neîn-credere filele, convins c` voi reg`sitonul amorf [i plictisit care caracteriza


o S. DAMIAN o

l Dumitru }epeneagUN ROMÂN LA PARISEditura Cartea Româneasc`,Edi]ie rev`zut` [i definitiv`,2006, 544 pp.

Un român la Paris

PR

OF

IL

UR

I

17majoritatea coresponden]elor de lapo[ta redac]iei. Îmi imaginam cum îivoi comunica dezam`girea mea, îndul-cind judecata, fiindc` îl respectam ca peconcurentul corect [i amabil. Am fostscutit de ingrata postur`, pentru c`, spresurpriza mea, textul primit era excelent,defri[a o alt` zon` decât m` a[teptam,cu o tehnic` exersat` [i delocinfluen]at` de mod`. Sub aceste aus-picii s-a consumat debutul lui }epeneagla România literar` [i s-a inaugurat prie-tenia [i alian]a noastr` de breasl`. L-amacompaniat în peregrin`rile sale strictliterare [i i-am înlesnit urcu[ul. Maimult decât atât nu am cutezat s` fac.

În cavalcade extraliterare nu m-amsim]it apt s`-l înso]esc. El a dovedit dex-teritate în mobilizarea for]elor scriito-rice[ti, formulând din ce în ce maiap`sat deziderate de schimbare a sis-temului de îndrumare [i control. Curiosera faptul c` erup]ia de energie civic`nu prea concorda cu conturul prozei pecare o cultiva, abstras`, plutind înv`zduh. Triumful de la debut l-aîmb`rb`tat peste m`sur` pe }epeneag,care a descoperit în el însu[iri de agita-tor [i tribun, în condi]ii de încìerare cuun adversar f`r` scrupule. Nu l-amurmat pe aceste poteci, eram înc`tu[atde dependen]e de familie, de mentali-tate, m-am retras dincolo de lumin`, so-cotind c` nu poate rezista la tensiuneacoliziunii. Recunosc c` el a avut drep-tate [i m` jeneaz` conduita mea retrac-til`. }epeneag nu mi-a adresat niciodatìmput`ri, s-a str`duit s` men]in` priete-nia în limitele date [i a r`mas pân` azifoarte apropiat de mine. Nu mi s-au[ters din memorie acele zile [i nop]i în-cordate când se povestea în târg c`}epeneag organizeaz` ac]iuni deprotest [i c` savureaz` voluptatea de ase sui pe baricad`. Am fost invitat într-odup`-amiaz` la Mecet de prima luiso]ie, Simina. Foarte târziu a descins [iamfitrionul, care, într-o dispozi]ie deexaltare, ne-a relatat nou`, celor de lamas`, c` sc`pase dintr-o urm`rire, a cir-culat vrai[te cu taxiul prin Bucure[ti,derutând o iscoad`, pierdut` în cele dinurm` în bezn`. În ochii lui }epeneag seîntrez`rea euforie, îi pl`cea nespus s` sejoace cu focul, s` demonstreze bravada,lipsa de fric` [i s` î[i bat` joc de agen]iidep`[i]i de înfruntare. Am scris apoi de-spre traseul lui }epeneag, ciclurile salede existen]`, cele [apte vaci grase, adic`perioada de avânt literar, de frond`politic`, [i apoi cele [apte vaci slabe,când leg`turile cu vechii camarazi erautìate, nu-i mai vedea, nu le mai r`spun-dea la telefon. Trebuia s` fac` altceva,cu totul altceva, deci nu cùta o re-laxare, un reflux, ci o investi]ie total` pealt versant. În acest fel, cap`t` un sens [ipatima [ahist` – nu-l mai preocupa lite-ratura sau politica, trecuse pe alt t`râm,dar nu ca un amator, râvnea s` ajung`în liga superioar`, s` fie consacrat ca unexpert, un specialist de curs` lung`. Înarticol consemnam succesiunea vârste-lor în elan – în biografie defensiv`, îlcompar`m cu Ahile sup`rat în cort. Înanii mei de lectorat la Heidelberg m-amreabilitat, sper, în ochii lui [i pe planulac]iunii civice. L-am convocat la dezba-terile universit`]ii, am recomandatopera lui în bibliografia studen]ilor,de[i se afla pe lista de proscri[i fixat` laBucure[ti. La fel am procedat cu Breban,Goma, Dorin Tudoran, care, din ra]iunidiferite, nu erau agrea]i la centru.

Exilul ca un miraj

Ce putea pune la cale un necunoscutf`r` o carte de vizit` cât de câtimpun`toare? Ora[ul-lumin` era asaltatde solicitan]i, pe to]i îi atr`gea vedeniaconsacr`rii, nu se puteau îns` c`]`ra laramp` decât câ]iva. }epeneag nud`duse înc` la tipar nici o carte, [tiadestul de aproximativ franceza, nu seini]iase înc` în ritualul de conversa]ie [ide audien]e la personalit`]i de vaz`. Eraîns` tân`r, optimist, avid s` înve]e. Ca-pacitatea sa de a se acomoda într-un in-terval record preten]iilor mediului afost uluitoare. S-a descurcat, avândaplombul performan]ei. Se apucase s`studieze estetica, filosofia, etnologia [iîn special politica interna]ional`. Se în-scrisese la doctorat, frecventa cursul luiRoland Barthes. Cei care îl urm`riser` laînceputul carierei pariziene au con-

statat c` se orientase sigur pe sine. Fa]`de al]i emisari din Est – care ]ineau undiscurs insolent, îndopat cu repro[uri laadresa r`sf`]atului Occident, neocolindbârfa, injuria, dispre]ul –, tân`rul dinBucure[ti p`rea [lefuit la o alt` [coal`.El, un neofit, fusese invitat la reuniuni[i congrese, se r`spândise p`rerea c` elreprezint` R`s`ritul în latura sa civi-lizat`, înlocuie[te b`d`r`nia cu inter-ven]ia competent`, la obiect. Într-unsingur an îl g`sim la congresul de laRoma, comitetul Saharov, ia parte la uncolocviu în cadrul bienalei de laVene]ia, face emisiuni la radio, eprezent la o reuniune CIEL, e convocatla un colocviu despre Robbe-Grillet, sesf`tuie[te cu Domenach [i cu Jean-Marie Benoist, ia contact cu Sollers. Seîntreab` [i el cine exprim` mai exem-plar stilul noii filosofii: Bernard-HenriLévy sau André Glücksmann? Gr`bit,

expeditiv, cu replici prompte, [tie, cândtrebuie, s` fie mut, s` asculte respectuoscuvântul interlocutorului. Ceea ce nuînseamn` c` prefer` mereu s` tac`. Cuverva lui, cu sim]ul improviza]iei, spri-jinit îns` pe o informa]ie adus` la zi, cezicea avea miez [i de aceea era luat înconsidera]ie. Treptat, st`pâne[te un cod.Era chemat [i consultat, devenise unnume în diaspora interna]ional`, careasedia Parisul. Nici un român dintre ceitineri nu se integrase atât de bine, nureprezenta cu atâta str`lucire culturadin ]ara lui din sud-estul Europei. Eraales dup` o triere sever` s` conduc` re-viste, subven]ionate de diver[i mecena,era trecut pe lista colocviilor [i a reu-niunilor. A condus revista Cahier de l’Est[i apoi, în noua formul`, Le nouveauCahier de l’Est, din 1991. Era colaboratorla publica]ii foarte serioase, Esprit sauNouvel Observateur. Articolele sale


PR

OF

IL

UR

I

18ap`reau în premier` în Le Monde sauNew York Times. Desigur, voia el însu[is` se remarce ca literat, expediase pro-duc]ia sa înc` firav` la reviste de pe am-bele maluri ale Senei, fiecare apari]ie îim`gulea vanitatea. În contrast îns` cual]i promotori de cultur`, }epeneag s-adistins [i prin generozitate, a pusum`rul la lansarea altora (traduceri,referate, invita]ii în strìn`tate). Evan-taiul contactelor a fost impresionant. Ise dusese vestea c` e o adres` sigur`pentru românii care vor s` se afirmepeste hotare. De p`trunderea colegilordin grupul oniricilor – Dimov, Maziles-cu, Turcea – e primul responsabil, dar avegheat [i la t`lm`cirea lui B`nulescusau Sorin Titel. Anun]` c` ia parte la unmiting, La Mutualité, vrea s`-i scrie luiSartre, s` discute cu el despre condi]iasocial` a intelectualului din Est, dar totamân` demersul.

A luat masa nu o dat` cu b`trânulfilosof Gabriel Marcel, care l-a sprijinitîn diligen]ele pentru ob]inerea uneiburse de studiu. Respectabilul mentors-a ar`tat pl`cut surprins de nivelul degândire al junelui, i-a apreciat

prospe]imea [i discern`mântul repli-cilor. }epeneag cuno[tea bursa literar`[i era avizat c` piesele lui Gabriel Mar-cel îndurau pecetea vetustului, îl încân-ta îns` lipsa de în]epenire la vârsta saînaintat`. Cu Alain Robbe-Grillet seînchegase o prietenie, îi traducea înRomânia câteva romane, devenise firescun confident al proiectelor literare. Înjurnal rezum` unele opinii despre ori-zontul prozei. Sus]ine c` scriitorul cul-tiv` o art` a spa]iului, proza, ca [i muzi-ca pot circula în timpul real, dar [i în

cel ireal, adopt` „o vorb` în vânt“ arun-cat` de Roland Barthes [i explic`formele structuratoare originale. LaMaurice Nadeau, care a lansat nu-mero[i autori moderni înc` în faza lorde start, are u[a deschis`, îl sf`tuie[te cepoate s` g`zduiasc` din recolta Bu-cure[tiului, ofer` el singur texte dintrecele mai originale. Pinget îi destìnuielui }epeneag care e, din prisma sa,esen]a teatrului, nu intriga, ci dialogul,doi oameni merg pe strad` [i discut` –asta e totul (p. 109).

Excep]ionale sunt interferen]ele învia]a exilului românesc. Întâlne[te pro-fesioni[ti ai scrisului care au venit cumult înaintea lui în capitala Fran]ei. PeEugène Ionesco îl cunoa[te în-deaproape. I-a citit pe îndelete opera, avizionat spectacolele dramatice, a fostmartor, ca un intim al casei, la instanta-nee ale traiului privat. Dup` ce a reu[its` fug` de acas`, veteranul s-a purtat caun copil atras de [otii, l-a invitat bu-curos la Coupole, s-a dedat bùturii. Fi-indc` era obosit de via]`, i-a explicat dece îi e dor de meleagurile natale, s-a în-tunecat îns` la fa]` când a fost

pomenit` familia st`pânitorilor, oru[ine a neamului. În nostalgicaevoc`rii spa]iului autohton, compa-nionul de la Coupole crede c` desco-per` o tentativ` de aplanare a conflictu-lui fatal cu tat`l sù, care l-a marcat dincopil`rie. }epeneag a asistat cuadmira]ie la spectacolul Ce formidablebordel, dup` schema romanului Solitaire.L-a frapat mi[carea de scen` bule-vardier` dirijat` cu me[te[ug. Actorulsem`na în gesturi cu autorul, era unabulic, un nostalgic (pasesist) pân` la

imobilitate. Înfrico[at de moarte, l-acùtat [i l-a g`sit pe Dumnezeu. Str`batlungi interludii de mu]enie, actorul îlimit` pe letargicul Ionesco, îi copiaz` ti-curile. Între }epeneag [i Cioranfunc]ioneaz` un dispozitiv de atrac]ie-respingere. Au loc lungi promenadenocturne prin cartierele Parisului,ambii au darul taifasului, se tatoneaz`,cel mai în vîrst` îl trage de limb` pecel`lalt, vrând s` dibuie câte parale face.}epeneag se ab]ine uneori s` dea ri-poste, observ` c` îi apropie o valen]`sceptic`, negatoare. E nedrept îns` cândinsinueaz` c` nu disperarea, ci un ego-ism a demarat lep`darea de ]ar`. Intere-sante sunt adnota]iile despre bil-ingvism – Cioran nu gânde[te înfrancez`, de[i scrie în aceast` limb`.Profe]ia [i apocalipsa se conjug` la el cuun soi de disperare liric` ardeleneasc`(p. 257). Pe confratele mai tân`r îl irit`lamenta]ia, starea de a boci, disperareade paia]`, maimu]`reala pe margineapr`pastiei. De aceea, îi acord` o „solida-ritate dispre]uitoare“. Aici e pragul dejos al trat`rii în zeflemea, }epeneag eexcesiv de nedrept, a[az` în parantezàdmira]ia fa]` de oper`. E exasperant`în cazul lui Cioran aceasta poft` de acoborî spre banal [i derizoriu, cu totulinadecvat` – acesta e verdictul lui. DeMiron Radu Paraschivescu î[i aduceaminte pentru c` a sim]it sprijinul luiîn lucrul cu tinerii. Simte o mil` fa]` deel, îns` se corecteaz` denumind-o ab-stract`, pe poet nu l-a stimat, n-a fostlegat afectiv de el, deliciul de a fi încon-jurat de tineri era mai multdemonstra]ie. În concluzie: un jurnalistfoarte bun, un poet mediocru [i eclectic,un mentor spiritual. Timpul de laV`leni e zugr`vit ca o escapad` roman-tic` : „F`ceam haz [i puneam note, neprindea ploaia pe drumul spre gar`, Iv`î[i scotea c`ma[a [i alerga ca un porcprin ploaie“ (p. 79).

Sugestiv` e paralela Tzara-Breton,pentru unul (Breton) imaginea e unprodus al spontaneit`]ii, pentru cel`lalt(Tzara) spontaneitatea împiedic`na[terea imaginii. „E evident c` Tzaraavea dreptate“, conchide comentatorul(p. 431).

Limite [i inconsecven]e

E o eviden]` c` nu t`g`duie[te încli-na]ia sa spre exhibi]ionism. Când se au-toscruteaz`, îl surprinde modul provo-cator cu care î[i dezvele[te identitatea.C` o asemenea tr`s`tur` a comporta-mentului a contribuit la emiterea cu-vintelor de revolt` n-avea rost s` as-cund`. Principalul era c`, odat` trecutaccesul, în retrospectiv`, }epeneag nuascunde [i micile sl`biciuni. Nu asta areimportan]`, ci mai degrab` puterea de asc`pa din lan]uri instinctul de conser-vare. Nu se f`le[te cu lipsa de fric`,purtare care îi buim`ce[te pe securi[ti,deprin[i cu alte reac]ii. El r`spundecalm la interogatoriu, d` de în]eles càmenin]`rile voalate menite s`-l in-timideze nu au efect. În toiul pericolu-lui, doarme lini[tit nop]ile, nu-i pas` deurm`ri. E un erou? El se vede altfel.Poate c` nep`sarea i-a înlesnit mersulpe sârm` cu un bilan] surprinz`tor. N-afost arestat. Cum am mai subliniat,exist` explica]ii. Simptomatic` estecompensarea pe care i-o rezerv` joculde [ah, de care am mai pomenit. Luaparte la concursuri profesioniste, con-

specta tratate de teorie, a compus ocarte de specialitate, Ap`rarea Alehin.{ahul ofer` mai multe supape. Era maiîntâi o voluptate a gratuitului, îndelet-nicire f`r` scop imediat, satisf`ceanevoia de a face altceva decât trebuia (p. 323). Apoi era o provocare, un pariu,o dovad` c` se putea lansa în orice, nuca un simplu amator. Jocul r`mâne în-continuu o supap`. {i în zilele de parti-cipare la congrese importante g`se[teun r`gaz de a evada, se dedic` pariurilorla cursele de cai de la Longchamp,mânuie[te manetele de poker mecanicde lâng` casa de crea]ie de la Sinaia,vicii mai mult inofensive. De[i i-au dattârcoale diverse tenta]ii, a p`stratmereu verticalitatea. Cu natura lui depierde-var`, ademenit de lux în gândire[i de gratuit, s-a angrenat cu mult`st`ruin]` în munca de a scoate revista [ide a-i sprijini pe cei în suferin]`. Sesimte uneori amenin]at de schizofrenie,pentru c` poate fi fascinat depreocup`ri opuse în acela[i timp.Preg`te[te o lucrare despre Gérard deNerval (care s-a sinucis), compune con-ferin]e despre specificul curentuluioniric. Se d`ruie[te celor mai feluriteac]iuni de substan]`.

Am obiec]ii la unele caracteriz`ri. Seresimte din când în când o informa]ielacunar`, bunòar` în ce prive[te politi-ca extern`, c`reia îi dedic` multe pagini.În treac`t, admonesteaz`, de pild`,pozi]ia american` fa]` de statele din Est[i noteaz` cu dispre]: „America e de-parte [i stupid`“ (p. 19). Aspirând aerulParisului, e contaminat de o anumit`suficien]`, îl influen]eaz` starea delehamite fa]` de cei de peste Ocean. De-plânge umilirea intelectualilor din Est,trata]i cu condescenden]`, ]inu]i la u[i,privi]i [i de la stânga [i de la dreapta, unfel de încurc`-lume. Se bucur` c` el per-sonal a ie[it din categoria aceasta de so-licitan]i pis`logi, fiindc` poate discutade la egal la egal, nebântuit de com-plexe. De la distan]`, spectacolul din]ar` i se pare o tauromahie, se flutur` on`fram` ro[ie pentru a a]â]a taberele.Despre [eful statului are o p`rere for-mat`: îl dezgust` rapacitatea [i brutali-tatea despotului. Reproduce îns` otres`rire de uimire. Iat` ce scrie desprepre[edintele român, comparându-l cuGomulka: „E limpede c`, dintre to]i,Ceau[escu, a[a cum e el, e cel mai uman[i mai sensibil, aproape neverosimilpentru un conduc`tor al unui stat so-cialist. S` vedem cum rezist`“ (p. 25).Aberant` apreciere! Survin aluzii latezele lui Malthus, lucrurile nu suntîns` dezvoltate. Foarte bune suntreferirile la complexul lui Erostrat, ca [idespre particularitatea reformelor înEst, care vin numai de sus.

Ce a[teapt` el de la critici? Un cu-vânt despre oper`. Recunosc c` eu amr`mas dator. {tiu c` al]i cercet`tori s-auapucat de treab`. Nu m` dau înapoi.F`g`duisem s` revin asupra obiectului.Pe scurt, despre ce volume e vorba:

Arpièges (1973), Les noces nécessaires(1977), Cuvântul nisiparni]` (1984), HôtelEuropa (1996), Pont des arts (1998), Aupays de Maramures (2001), La belleRoumaine (2006). E o materie consis-tent`, despre care voi scrie. j


TE

OR

IA

LI

TE

RA

R~


Înainte-cuvînt: o lectur`participativ`

„Pardonnez-moi de parler dans malangue…“

(Jacques Derrida, Mémoires. Pour Paul de Man)

Nu [tiu scrie despre c`r]ile profesoru-lui Paul Cornea, de[i ele fac parte dintrevolumele cele mai de pre] ale biblioteciimele „imaginare“ de specialitate. Dinra]iuni pe care abia acum m` v`d în si-tua]ia de a le explicita, nu am f`cut-o vre-odat`. Mai întîi de toate, pentru c`, decînd m` [tiu a fi optat pentru meseria pecare o practic [i acum (de cînd m` [tiucitind c`r]i de specialitate, adic`), scrie-rile semnate de profesorul Cornea auf`cut parte din categoria lecturilor în-deplinite ca ni[te lec]ii (nu am fost stu-denta profesorului, [i l-am cunoscut per-sonal tîrziu, dup` cîteva asemenea „lec-turi esen]iale“), iar nu interpretate cani[te subiecte (fie acelea subiecte de lec-tur`, de cronici, de discu]ii, de pole-mici…). Au figurat întotdeauna în catego-ria c`r]ilor asumate prin lectur`, con-struindu-mi – profesoral, e-adev`rat, nudoar profesional – o forma]ie [i o infor-ma]ie de specialitate. Într-atît, încît am [iacum senza]ia c` ele m-au asumat pemine, formîndu-m`, educîndu-mi refle-xele profesionale fundamentale, iar nueu le-am apropriat citindu-le. Unii ar ve-dea aici, deja, o rela]ie de for]` paradox-al`, c`ci – inversat`, fa]` de bunele reguliale lecturii ([i interpret`rii). Apoi, faptdeloc neglijabil, profesorul Cornea se bu-cura, în ochii profesorilor importan]i aitinere]ii mele clujene, de autoritatea,rar` [i discret`, a lui „asta se înva]`, nu sediscut`“ – mi s-a p`rut întotdeauna c` o[tie [i o poart` cu o umbr` de autoironie.

Din asemenea c`r]i am deprins s`citesc – atît ca istoric literar, cît [i ca in-terpret al literaturii în istoria prezentului(traumatic) – „semnele vremilor“ (celeinspirat numite astfel de autor), inflexiu-nea discret participativ` din textul [tiin-]ific, pentru recunoa[terea c`reia pledaPaul Cornea în prefa]a volumului omon-im: „Îmi place s` cred (m` am`gesc,oare?) c` cititorul c`r]ii de fa]` va repera[i în text [i în subtext m`car unele dintreîntreb`rile, angoasele, limit`rile ultimi-lor ani […] ; c`, pe acest fundal de mur-mur surd, de ]ip`t, uneori de plîns, vaîncerca s` situeze efortul autorului (debun` seam` inegal) de a salvgarda valo-rile autentice, de a nu ceda «rinoceritei»,de a men]ine critica în spa]iul dialogului,[…] voin]ei de obiectivitate“1. Din ase-menea c`r]i, înainte de a deprinde o me-tod` (sau de a accepta inexisten]a uneiunice metode), am înv`]at „regulile jocu-

lui“ pe care eu îns`mi, de atunci, îl joc; fiec` este vorba despre contextualizareaobligatorie a fenomenului literar („acorela literarul cu socialul, […] a eluci-da rolul aparatelor colective (institu]ion-alizate sau nu) care condi]ioneaz` joculliteraturii [i […] a surprinde modul`rilediscursului social în spa]iul intra- [i ex-tratextual“2), fie c` este vorba despre apolemiza „implicit, cu cei ce consider`«imanen]a» drept o categorie suficient`pentru explicarea literaturii ori cu ceicare trivializeaz` raportul crea]iei cu so-cialitatea, ignorînd specificul transpo-zi]iei imaginare [i problematica medie-rilor“3.

Revin la interoga]ia dintîi: cum s` dis-cut, totu[i, plecînd de la asemenea „zonede cumin]enie formativ`“, vechi de cîndm` [tiu, cartea recent ap`rut` a profe-sorului Cornea, Interpretare [i ra]ionalitate(Ia[i, Polirom, 2006)? Prin „calibru“, ca [iprin subiect, ea se impune a fi clasificat`în aceea[i categorie. Pledînd pentru ra]io-nalitatea echilibrat` a interpret`rii, eacontinu` s` ]eas` firele esen]iale aleproiectului teoretic mai vechi al autoru-lui, acela de a ap`ra statutul privilegiat alcriticii literare ca act interpretativ: „Criti-ca singur` – scria Paul Cornea în 1980 –are privilegiul de a conjuga diverselepuncte de vedere într-o intui]ie global` [ide a traduce valorile operei nu într-unmetalimbaj abstract, ci într-un limbaj deechivalen]e, a[adar de a «spune» literatu-ra cu mijloacele literaturii. De aceea,probabil, în acest amurg de secol, sfîrte-cat de tensiuni [i plin de speran]e r`nite,ea î[i men]ine intact` pozi]ia [i for]a deiradiere în pofida tuturor agresivit`]ilorscientiste“4. Interpretare [i ra]ionalitate în-cununeaz` realizarea unui proiect teo-retic c`ruia Paul Cornea îi identific` pro-fesiunea de credin]` într-o pagin` din-tr-un teoretician afin, George Steiner;este vorba nu despre o apologie a inter-pret`rii, ci despre o asumare a responsa-bilit`]ii interpretului: „Aser]iunea c` sen-sul are un sens, c` textul sau opera deart` se vor inteligibile, c` exist` anumitelimite în privin]a diversit`]ii interpre-t`rilor acceptabile […] , c` dezacordurile[i subiectivismele inerente în orice lec-tur` tind spre un consens, […] aceastàser]iune a fost totdeauna, va fi totdeau-na, un pariu… A face îns` acest pariu, a-lface în acest moment al istoriei noastreeuropene, mi se pare absolut necesar“5.

Esen]ial pentru în]elegerea impactu-lui pe care Interpretare [i ra]ionalitate artrebui s` îl aib` asupra dezbaterilor ro-mâne[ti ale domeniului nostru este fap-tul c` studiul acesta, de larg` respira]ie,face ordine într-un subiect cel pu]in deli-cat pentru ultimele decenii ale „[tiin]elorliterare“. Dar – gest tipic pentru profe-

sorul Paul Cornea – dincolo de aceastòrdine (în sine, admirabil` [i mai mult cabinevenit`), Interpretare [i ra]ionalitate an-gajeaz` o pozi]ie etic` a autorului sù, capledoarie pentru posibilitatea interpre-t`rii, dar – mai ales – pentru ra]ionalitate.Ra]ionalitatea este – în ochii modelorcritice care ne podidesc în ultimele de-cenii – aproape un „cuvînt urît“. Cred càcesta este punctul în care putem identi-fica ceea ce l-a scos pe profesorul Corneaîn aren`, pentru a (re)defini ra]ionali-tatea, cu întreaga sa constela]ie concep-tual`, pentru a o reabilita [i a o ap`ra, caunic` alternativ` viabil`, în fa]a preau[orului anything goes, insinuat în oricediscurs care încearc` s` reduc` ra]iona-litatea la t`cere. F`r` a se dori o închidere– de altminteri, imposibil` – a ceea ce în-su[i profesorul nume[te „Confruntareaf`r` de sfîr[it între ra]ional [i ira]ional“,cartea configureaz` harta „crizei ra]ion-alit`]ii contemporane“ [i a celor dou`„lecturi posibile [i contradictorii ale seco-lului XX“ (id est: valorizarea cî[tigurilorra]iunii, dar [i a vulnerabilit`]ii progre-sului), pentru a reifica pozi]ia unui ra]io-nalism non-dogmatic, atent la contribu-]iile din afara sa, dar sigur de sine [iasumîndu-[i responsabilitatea etic`. Atîtcititorul participativ din mine, cît [i „spe-cialistul“ cred a identifica în dimensiu-nea etic` a actului interpretativ una dinideile-for]` ale c`r]ii de fa]`. Ea se întîl-ne[te, în chip nea[teptat, poate, în biblio-teca mea imaginar`, cu pledoaria pentruetica lecturii, ca ireductibil` interferen]`structural` a dou` sisteme de valori dis-tincte, din scrierile lui Paul de Man [i alediscipolilor sì de la Yale6; intersec]iaaceasta tematic` este de natur` s` sem-naleze, deja, o afinitate care îi va sur-prinde pe cititorii „gr`bi]i“, pe decon-structivi[tii supu[i modelor penultimeale teoriei literare – adic` tocmai pe aceiaviza]i, polemic, de „lec]ia de echilibru“din Interpretare [i ra]ionalitate.

Înc` o încercare, la fel – interogativ`:cum s` spun, f`r` s` sune patetic ([i ado-lescentin, poate), c` aceast` carte are maimult decît valoarea lini[titoare, generic`,a unui bun tratat [tiin]ific (care st`într-un raft de bibliotec`, spre a fi la în-demîn`, la nevoie), pentru c` lini[te[teînfierbînt`rile [i relativismele noastre(cînd jucù[e, cînd amare) dintr-un planmult mai profund? Pentru c`, în m`suraîn care cu to]ii interpret`m, „lec]ia“aceasta a profesorului r`spunde, impli-cit, nevoii noastre de a ne construi în in-terpretare. A interpreta, la rîndul nostru,aceast` lec]ie despre interpretare ar în-semna s` c`dem în capcana voioas` pecare o identifica Wlad Godzich, prefa]în-du-l pe Paul de Man; o identifica pentrua se l`sa, apoi, s` cad` într-însa: „…a

pretinde c` l-am citit pe de Man înseam-n` a presupune c` [tim s` citim. Dar,dac` exist` ceva ce opera lui de Man aafirmat cu insisten]` calm` [i tenace, estec` nu [tim ce e lectura. De aceea, înaintede a face orice afirma]ie asupra acurate]eip`r]ilor sau întregului sistemului des-criptiv de Manian, trebuie s` înv`]`m s`citim, [i s` înv`]`m s` citim problemalecturii la de Man“7. Interpretare [i ra]io-nalitate pledeaz` pentru ra]ionalitatea in-terpret`rii punîndu-ne, cititori [i (po-ten]iali) interpre]i de literatur`, „la oglin-da“ interpret`rii. E o lec]ie substan]ial`,pe parcursul c`reia m` vedeam – cititoringenuu, cititor cucerit – asumînd cele-bra butad` a lui Godzich despre de Man:„Once upon a time, we all thought weknew how to read, and then came deMan…“8. Dac` am s` adaug c`, pentruaceast` incomod` experien]`, m` simtdatoare s` îi mul]umesc profesorului, iarnu s` discut ceea ce a scris domnia saacolo, ve]i constata c` am ajuns de undeplecasem, adic` la convingerea mea càsemenea c`r]i m` construiesc (ceea cenu e pu]in lucru!) [i atît.

Se întîmpl` apoi, cum se întîmpl`cînd realul prime[te sensuri superioare,ca Interpretare [i ra]ionalitate s` mair`spund`, contextual, unei st`ri confuzede lucruri ([i de idei) în care m` aflu, nuatît ca interpret al literaturii, ci ca „das-c`l“ de interpretare (dac` îmi îng`dui]iexpresia, voit stîngace în precizia sa). In-terpretare [i ra]ionalitate a intrat în vie]ile[i bibliotecile multora dintre noi întoamna trecut`, într-o perioad` în care sef`cea tot mai stringent` nevoia regîndiriiunui spirit critic al spa]iului nostru aca-demic, „în curs de reformare“. Fac partedintre cei ce simt acut c` universitatea, ca„alma mater“ a elitelor vechii Europe, numai este, în mod necesar [i definitoriu,spa]iul spiritului critic. Nu vreau s` des-chid aici asemenea subiecte (de[i ele nusunt strìne, în cele din urm`, de oreflec]ie asupra supravie]uirii disci-plinelor academice precum ale noastre,destinate a forma tocmai un asemeneaspirit…), ci doar s` explic un alt aspect allecturii mele subiective [i participative.

Interpretarea rezisten]eila interpretareo IOANA BOT o

l Paul CorneaINTERPRETARE {IRA}IONALITATE

Editura Polirom, 2007,600 pp.

i

Interpretare [i ra]io-

nalitate angajeaz` o

pozi]ie etic` a autorului

sù, ca pledoarie pentru

posibilitatea interpre-

t`rii, dar – mai ales –

pentru ra]ionalitate.

Ra]ionalitatea este – în

ochii modelor critice

care ne podidesc în

ultimele decenii –

aproape un „cuvînt

urît“. Cred c` acesta

este punctul în care

putem identifica ceea ce

l-a scos pe profesorul

Cornea în aren`.

TE

OR

IA

LI

TE

RA

R~

20Dac` nu am fost în stare, în tot acest an,s` ]in (cum eram uneori tentat`) un „jur-nal din anul ciumei“, este [i pentru c` lec-tura, întins` în timp, a c`r]ii profesoruluiCornea mi-a ]inut loc de confesional,oferindu-mi confirm`rile [i pledoariilede care aveam nevoie. De care avem cu to]iinevoie. Chiar dac` sun` didactic, chiardac` retorica e mai ap`sat declarativ`,asemenea secven]e „fac bine“, pentru c`rea[az` lucrurile unde trebuie s` fie, neconfirm` op]iuni [i nelini[ti de indis-cutabil` actualitate [i generalitate: „Im-portan]a crucial` a spiritului critic vinedin puterea sa de a ne smulge din iluzii [ia ne spori vigilen]a fa]` de aparen]ele în-[el`toare. El repereaz` punctele vulnera-bile ori problematice ale persoanelor,fenomenelor, evenimentelor cu care neconfrunt`m, îns` cel pu]in tot atît de im-portant este c` ne dezv`luie [i propriileneajunsuri. Ne avertizeaz` c` pîn` [i îndomeniul de competen]` avem derectificat erori [i de înv`]at de la al]ii, c`nu exist` expertize imune falsific`rii, càpartenen]a de loc, moment, comunitate,tradi]ie, afiliere intelectual` ne conta-mineaz` cu opinii, reprezent`ri sociale [iconven]ii de care e greu s` ne deta[`m.Spiritul critic e singurul meterez re-dutabil împotriva ra]iunii automatizate[i autosuficiente, care e capabil`, cusenin`tate [i cele mai bune inten]ii, s`distrug` lumea“9.

Pentru interpretare

„For what is the use of asking, I ask,when we cannot even authoritatively de-cide whether a question asks or doesn’task?“

(Paul de Man, Allegories of Reading)

{i totu[i, de ce mi se întîmpl` asta? Dece nu pot discuta c`r]ile profesoruluiCornea, dac` ele sunt atît de importantepentru construc]ia mea intelectual`,fiecare în felul ei [i fiecare în parte? Maiîncerc un traseu de lectur`, pentru c`, a[acum scrie la carte, „De-abia dup` par-curgerea acestui itinerar va fi cu putin]ùn r`spuns întreb`rii puse. Ceea ce nuînseamn` c` f`g`duiesc s`-l dau, ci doarc` m` angajez s`-l caut“10. And that is theuse of asking…

Fa]` cu lectura mea participativ`,supus`, studen]easc`, ar trebui s` g`sesco bre[` din care s` încep dialogul, aceasecven]` textual` de care s` m` pot înde-p`rta ca dintr-un unghi mort. Rareoric`r]ile cu care am asemenea rela]ii „delectur`“ mi-o permit. Dar nu e mai pu]inadev`rat c` visez s` scriu, cîndva (înlini[tea unei alte planete, probabil), cîte-va exerci]ii de close-reading pe asemeneafragmente, care îmi permit s` m` despartde c`r]ile ce m` întemeiaz`. Ar fi inter-pret`ri ale unor fragmente care rezistàproprierii printr-o lectur` pasionat par-ticipativ`, dar [i care rezist` – în cele dinurm` – interpret`rii mele. Am deja, m`r-turisesc, un corpus discret. În care se în-vecineaz` (de pild`) oscila]iile regimuluipronominal al subiectului interpretantdin scrierile Ioanei Em. Petrescu, nota-]iile meteorologice despre Geneva înplin` „Transparen]`“ starobinskian`,anecdotele insolite din conceptualiz`rilelui Paul de Man [i marionetele stricatecare sunt, uneori, scriitorii în Istoriile luiDimitrie Popovici. În care fragmentul cerezist` interpret`rii din studiile profe-sorului Cornea nu apar]ine acestei c`r]i,dar el exist` [i a[teapt`.

Acum a[ vrea s` m` refer nu la frag-mentul respectiv, [i la acel exerci]iu declose-reading la care visez, ci la problemarezisten]ei la interpretare în sine, ca pro-blem` pus` interpret`rii. Consider c` eaface parte din spectrul celor legate de„rezisten]a la teorie“, a[a cum a fost con-ceptualizat` de Paul de Man (Allegories ofReading – 1979, Resistance to Theory –1986). Înainte de a absolutiza – cum auf`cut-o mai degrab` adep]ii [i discipoliidecît însu[i de Man – imposibilitatea in-terpret`rii, ca [i posibilitatea ei, s` o pri-vim mai îndeaproape. Ea ne intereseaz`întrucît – în versiunea sa original` –rezisten]a la teorie conceptualizat` dePaul de Man este o rezisten]` la lectur`11.Nu este vorba, aici, doar de ceea ce Inter-pretare [i ra]ionalitate identific` drept „in-decidabilitatea textului“ într-o contextu-alizare deconstructivist` a interpret`rii(„În condi]iile unei configur`ri textualeambigue, cu un coeficient slab de consis-ten]`, ori ale unei exploat`ri programa-tice a fluidit`]ii sensului [i a nedeter-min`rilor, care nu impun polisemiei cu-vintelor constrîngerea înscrierii într-untraseu preferen]ial de semnificare, tex-tul devine indecidabil, permi]înd […]dezv`luirea tensiunilor dintre gramatic`[i retoric` ori utilizarea altor procedee desubversiune“12). Considerat exclusiv lao-lalt` cu Derrida (cum se întîmpl` în acestsubcapitol despre deconstruc]ie), de Manî[i pierde orice „acurate]e echilibrat`“ aconceptualiz`rii, care este proprie teori-ilor sale. Indecidabilitatea „dup` Yale“(de Man, Hillis Miller, Culler chiar, dar nu[i Derrida!) denume[te „experien]a uneineîncetate, nesatisf`cute, mi[c`ri înrela]ionarea criticului cu textul“13. La fel,spre deosebire de Derrida, spre pild`, deMan consider` c` deconstruc]ia nu esteceea ce interpretul face cu textele („ca unfilosof operînd împotriva curentului do-minant al filosofiei institu]ionalizate“14),ci ceea ce fac textele cu ele însele [i cu in-terpre]ii lor (v. teza întregului volum in-titulat Blindness and Insight, din 1971).Pozi]ia interpretului este, în aceast` per-spectiv`, inconfortabil`, dar ea nu estecîtu[i de pu]in lipsit` de responsabili-tatea etic` a lecturii creatoare de sens,cum repede se gr`besc unele lecturi der-rideene s` clameze – aducînd în arena cir-cumscris` de problematica volumului îndiscu]ie tocmai problema responsabili-t`]ii [i ra]ionalit`]ii actului interpreta-tiv. Misreading de Man as Derrida, s-arzice. Decît c` tot de Man – [i întreaga „sa“[coal` de la Yale – ne-ar lini[ti, spunîndc` nu se poate altfel decît gre[ind în lec-tur`, c` orice reading e un misreading, caefect al unei esen]iale rezisten]e a obiec-tului în procesul lecturii. Ceea ce mul]icitesc (din nou, gr`bit) ca o condamnarela eroare a interpret`rii întîlne[te, în a-cest punct, teoria profesorului Corneadespre obligativitatea interpret`rii caform` de libertate a spiritului. Interpre-tul nu are „certitudini de oferit“ (el poategre[i sau – „de Manian“ – el este supusgre[elii), îns` „Spre a ne salva demnitateade fiin]e libere, nu exist` solu]ie deschimb“15. Ceea ce genereaz` interpreta-rea, ceea ce isc` facultatea semnificant` afiin]elor ce suntem, este tocmai elemen-tul care se refuz` în]elegerii, care rezistìnterpret`rii, care provoac` inteligen]anoastr`.

De aceea, în fi[ele de lectur` ale biblio-tecii mele, problematica interpret`rii (a[acum o abordeaz` profesorul Cornea) estestrîns legat` de aceea a rezisten]ei la in-

terpretare, pecetluit` la finele secoluluitrecut de teoriile lui Paul de Man. Pentruacesta din urm`, „Rezisten]a este o pro-prietate a referentului, am spune ast`zi,care permite acestui referent s` devinòbiect al cunoa[terii pentru care subiec-tul suntem noi. F`r` de aceast` rezisten]`,nu am fi niciodat` în stare s` [tim dac`fenomenalul sau sensibilul este cu adev`-rat «acolo». Dac` teoria are prezum]iicognitive, rezisten]a este foarte impor-tant` pentru teorie ca o precondi]ie aajungerii teoriei la fenomenal“16. Oasemenea definire a „rezisten]ei la inter-pretare“ o face pe aceasta asimilabil` fac-torilor care încurajeaz` [i permit inter-pretarea. Conform modelului lui de Man(care nu este unul derridean, insist), pen-tru a demara o interpretare, subiectul in-terpretant trebuie s` aib` în fa]a sa unobiect distinct, care – m`car într-un primtimp – îi este „strìn“, adic` „rezist`“ efor-tului apropriativ al subiectului respectiv.Interpret`m ceea ce rezist` în]elegeriinoastre, ceea ce nu suntem noi, ceea ce eîn afara noastr`. As simple as that. Dar –da, recunosc! – una din capcanele teori-ilor lui de Man ar putea fi [i aceasta: de ane aduce în situa]ii aparent simple, takenfor granted. A refuza îns` interpretareapentru c` ei îi va rezista întotdeauna ceva„ar fi ca [i cum ai refuza anatomia pentruc` nu a reu[it s` vindece mortalitatea“17.

Desigur, pozi]ia lui de Man este maiapropiat` de aceea a „de Manianului“Jonathan Culler, pe care profesorulCornea îl citeaz` în disputa cu Eco petema „interpretare [i suprainterpretare“,decît de aceea a lui Derrida. Dar eu credc` extremismul lui Culler în amintitadisput`, în numele c`ruia el ap`r` „inter-pretarea extrem`“ sau „suprainterpre-tarea“18, discutate cu atîta elegan]` în In-terpretare [i ra]ionalitate, se datoreaz` toc-mai filia]iei sale „de Maniene“ [i el tre-buie în]eles în rela]ie cu aceast` concep-]ie (despre interpretare ca fiind provocat`de rezisten]a textului în fa]a subiectuluiinterpretant). La fel, pledoaria aceluia[iCuller pentru interpretarea extrem` – caopus` interpret`rii moderate, „care arti-culeaz` un consens“19 – trebuie rev`zut`în rela]ie cu rezisten]a textului la inter-pretare. În ultim` instan]`, orice nou` in-terpretare, dac` este cu adev`rat nou`,porne[te ca o „interpretare extrem`“ fa]`de ceea ce exist` deja [i a articulat un con-sens asupra textului respectiv. „Interpre-ta]i, interpreta]i, totdeauna va mai r`mî-ne ceva de spus…“ nu e doar o inocent`butad` a semioticii tîrzii. Ceea ce r`mîne(neinterpretat) este ceea ce permite nouainterpretare; dar ceea ce r`mîne este, tot-odat`, ceea ce a rezistat unei interpret`ri.O asemenea viziune are, indiscutabil,repercusiuni în conceperea interpret`riica o cale infinit` spre un adev`r mereuincomplet. În viziunea lui de Man, eacorespunde unei conceperi particulare asensului ca „o problem` de limbaj mis-read de c`tre un cititor“20.

În sfîr[it, ceea ce mi se pare admirabilîn aceast` încruci[are a dou` perspectivediferite asupra interpret`rii, într-o aseme-nea lectur` pe dou` voci, unde fiecare îirezist` celeilalte, este faptul c` amîndoiteoreticienii î[i încheie reflec]iile petema interpret`rii/lecturii/teoriei cu ace-la[i optimism în privin]a [anselor vi-itoare ale propriei [tiin]e. În termenii luiPaul de Man, teoria literar` „nu poatedecît s` înfloreasc`, deoarece cu cît i serezist` mai mult, cu atît va înflori maitare, întrucît limbajul ei este limbajul

auto-rezisten]ei“21. Unul din generatoriic`r]ii despre care vorbim ast`zi a fostrezisten]a anumitor medii ale moder-nit`]ii tîrzii [i ale postmodernit`]ii lacomponenta ra]ional` a actului interpre-tativ. Profesorul Cornea demonstreazàstfel cum, cu cît i se rezist` mai înver-[unat ra]ionalit`]ii, cu atît ea înflore[temai bine. Nu cred c` se a[tepta s` se întîl-neasc` tocmai aici cu Paul de Man – înipostaza sa de teoretician non-derridean[i de un optimism bine temperat, daratent la ra]ionalitatea teoriei. Dar bi-bliotecile noastre imaginare se compundin asemenea întîlniri admirabile, care secer interpretate, fire[te, tocmai pentru c`– la fel de firesc, în ochii specialistului –acestea rezist` interpret`rii.

l

1 Paul Cornea, Semnele vremii, Eminescu,1995, p. 9.

2 Idem, Regula jocului, Eminescu, 1980, p. 7.3 Ibidem, p. 8.4 Ibidem, p. 8.5 George Steiner, „Une lecture bien faite“,

în Roger Chartier (ed.), Histoires de la lecture,Paris, 1995, p. 20; cf. Paul Cornea, Introducere înteoria lecturii, Polirom, 1998, p. 7.

6 V. în acest sens J. Hillis Miller, The Ethicsof Reading, New York, Columbia UniversityPress, 1987. „By ‚the ethics of reading’ […] Imean that aspect of reading in which there isa response to the text that is both necessitated,in the sense that it is a response to an irre-sistible demand, and free, in the sense that Imust take responsibility for my response andfor the further effects […] of my act of read-ing“ (J. Hillis Miller, „Reading Unreadability:de Man“, în Douglas Tallack, ed., CriticalTheory. A Reader, Harvester Wheatsheat, NewYork, 1995, p. 89).

7 Wlad Godzich, „Introduction: Caution!Reader at Work!“, în Paul de Man, Blindnessand Insight, Minneapolis, University of Min-nesota Press, 1983, p. XVI.

8 „Pe vremuri, to]i credeam c` [tim citi, [iapoi a venit de Man…“ (tr. I.B.), ibidem, pp.XVI-XVII.

9 Paul Cornea, Interpretare [i ra]ionalitate,Polirom, 2006, p. 212.

10 Ibidem, p. 214.11 „The resistance to theory is, for de Man,

a resistance to reading. Thus, the failure to rec-ognize resistance within theory and the fail-ure to account for theory as a form of resist-ance is, for de Man, a matter of misreading“ –Martin McQuillan, Paul de Man, Routledge,2001, p. 54.

12 Paul Cornea, op. cit., pp. 475-476.13 J. Hillis Miller, „The Critic as Host“, în

id., Theory Now and Then, Duke UniversityPress, Durham, 1991, p. 170.

14 T. Bahti, „Paul de Man“, în Ed. Craig, ed.,Routledge Encyclopaedia of Philosophy, vol. II,Routledge, London & New York, 1998, p. 811.

15 Paul Cornea, op. cit., pp. 566, 567.16 Wlad Godzich, „The Tiger on the Paper

Mat“, în Paul de Man, The Resistance to Theory,Univ. of Minnesota Press, 1986, p. XIII.

17 Paul de Man, „The Resistance toTheory“, în Douglas Tallack (ed.), op. cit., p. 83.

18 Paul Cornea, op. cit., p. 520 sq.19 Ibidem., p. 521.20 „Problema nu este c` nu ar exista un

sens adev`rat, la care pur [i simplu nu putemajunge, [i care ne a[teapt` la sfîr[it, ci c` sensuleste întotdeauna la mijloc, mereu suspendat,mereu amînat. […] sensul nu este absolut saufinit, ci este infinit, prins în frontierele per-petue ale misreading-ului“ – Martin McQuil-lan, op. cit., p. 58.

21 Paul de Man, op. cit., p. 87. j

i

În ultim` instan]`,

orice nou` interpretare,

dac` este cu adev`rat

nou`, porne[te ca o

„interpretare extrem`“

fa]` de ceea ce exist`

deja [i a articulat un

consens asupra textului

respectiv. „Interpreta]i,

interpreta]i, totdeauna

va mai r`mîne ceva de

spus…“ nu e doar o

inocent` butad` a semi-

oticii tîrzii.


IS

TO

RI

EI

NT

EL

EC

TU

AL

~

21

DESTINUL politic al conserva-torilor se joac`, în ultimii lorani, între dou` p`ci, fiecaredintre ele corespunzând, caîntr-o tragedie clasic`,

ridic`rii [i pr`bu[irii României mici: in-tervalul dintre 1913 [i 1918 este marcatde extremit`]ile cronologice ale celordou` p`ci de la Bucure[ti. Trecerea de laclimaxul diplomatic balcanic la peisajulP`cii separate de la Bucure[ti estelegat`, simbolic, de un personaj a c`ruitraiectorie se suprapune peste agoniami[c`rii conservatoare. În cazul luiAlexandru Marghiloman, finalul risc`s` compromit` legatul unei lungicariere publice: stigmatul de compliceal ocupantului german este a[ezat, ca opiatr` tombal`, peste întreaga sa bi-ografie intelectual` [i politic`.Încheierea r`zboiului va fi semnalulpr`bu[irii lumii al c`rei spirit îl în-truchipa, cu elegan]` desuet`,Marghiloman însu[i. Democratizarea,votul universal [i autodeterminareasunt noile for]e care modeleaz` Europapostbelic`. În noua geometrie, loculconservatorilor este unul previzibil:reac]ionari [i colabora]ioni[ti ai ocu-pantului, ei vor fi relega]i în margineacâmpului politic.

Episodul guvern`rii Marghilomaneste anun]at, profetic, de dou` evolu]iice fisureaz` blocul de marmor` conser-vator: introducerea pe agendacamerelor a revizuirii Constitu]iei, însensul celor sugerate de Ion I.C.Br`tianu în 1913, pe de o parte, [i asasi-natul de la Sarajevo, pe de alt` parte.Plasarea în defensiv` în raport de re-formismul revolu]ionar, pozi]ie vizibil`în programul partidului de la 1913, estecoroborat` cu diviziunile profundeîntre antantofili [i germanofili, în con-textul dezbaterilor din epoca neu-tralit`]ii.

Rivalitatea dintre Nicolae Filipescu[i Marghiloman, ca [i cea dintre acestadin urm` [i Take Ionescu se cere contra-pus` solidit`]ii liberale, tab`r` în careunica defec]iune semnificativ` este ceaa lui Constantin Stere. În decursul anumai doi ani, între 1913 [i 1915, con-servatorii se descoper` defaza]i [i izola]ipublic. În disputa, simbolic`, dintre celedou` aspira]ii na]ionale, Transilvania

gramatic. Liga duce mai departe ceea cepartida lui Marghiloman nu mai poateaspira s` realizeze: opozi]ia fa]` de hege-monia liberal` se poate organiza,aparent, în jurul unui general cu in-stinct mesianic [i a unei viziuni cen-trate pe ordine [i pe refuzul revolu]iei.

Anii 1918-1922 sunt [i anii în care secontureaz` schimbarea de peisaj insti-tu]ional. Odat` cu demiterea luiAlexandru Marghiloman, la finele lui1918, conservatorii nu mai pot revendi-ca postura de partid de guvernare. Înplanul proiectului de societate, PartidulConservator-Progresist (noua denomi-na]ie a conservatorilor din jurul luiMarghiloman), defazajul este vizibil [ise reflect`, previzibil, în dispari]ia virtu-al` din camere. Este ca [i cum ipotezaradical` a dependen]ei conservatoare devotul cenzitar [i marea proprietate ar fifost confirmat`. Unul dintre piloniiVechiului Regat disp`rea odat` cu aces-ta. În cazul conservator-democra]ilor,dup` coali]ia din vremea r`zboiului,timpul este al apropierii de AlexandruAverescu [i de partidul sù. Paradoxal,cariera european` a lui Take Ionescueste contemporan`, cronologic, cu ex-tinc]ia electoral` a propriului curent.

Cercul istoriei conservatoare seînchide: finalul de partid` este dominatde guvernarea efemer` a lui Take Iones-cu [i de moartea lui AlexandruMarghiloman, trei ani mai târziu, în

1925. În cele din urm`, victoriaapar]inuse organiz`rii [i tenacit`]ii libe-rale. Dup` intervalul administra]ieiAverescu, mitul generalului î[i probaselimitele. Opozi]ia grupat` în cabinetulVaida-Voevod, la finele lui 1918, fuseseeliminat` ca adversar, cel pu]in pentrumoment. În 1925, triumful liberalismu-lui ipostaziat de Ion I.C. Br`tianu, cuviziunea sa centrat` pe etatism, au-tarhie [i na]ionalism, era incontestabil.Din edificiul conservator nusupravie]uie[te, în anii 1930, decât unpersonaj politic bizar, Grigore Filipescu,[i un oficios cu nume istoric, Epoca.

Din pragul viitorului

Sfâr[itul de ciclu conservator, locali-zabil în epoca de dup` 1920,ocazioneaz`, simbolic, articularea uneiultime profesiuni de credin]` – luiAlexandru Marghiloman îi revineonoarea melancolic` de a scrie efigia depe piatra tombal` a vechiului curentpolitic. Invitat s` conferen]ieze de c`treInstitutul Social Român, pre[edinteleconservator va avea ocazia de a închideun cerc [i de a anticipa, profetic, untimp care va veni. Ironic, în momentulîn care partidul î[i epuizase energiile,sombrând în uitare, con[tiin]a conser-vatoare î[i redescoperea, odat` cuMarghiloman, ra]iunile ei de a fi. Clasic,textul de la 1922 face trecerea de la


are câ[tig de cauz` în fa]a Basarabiei.Elocvente, argumentele lui Stere [i Carpnu pot schimba un curs implacabil alopiniei publice. În cele din urm`,memoria posterit`]ii va re]ine nu ple-doaria sumbr` a ultimului Carp, cel din1915, obsedat de pericolul unei Rusiiatotputernice, ci înfl`c`rarea nobil` [iprofetic` a lui Take Ionescu, din dis-cursul dedicat politicii instinctuluina]ional. Întâlnirea dintre vechii ina-mici, Filipescu [i Take Ionescu, este fa-cilitat` de acest moment de elec]iune apatriotismului.

Odat` cu intrarea în r`zboi, în iulie1916, drama conservatoare este insepa-rabil` de ambiguit`]ile politiciina]ionale. Conservatorii lui AlexandruMarghiloman sunt destina]i s` joacerolul delicat al tr`d`torului de serviciu.Victoriile din august 1917 sunt prece-date de februarie 1917 [i urmate de oc-tombrie ro[u. Fidelitatea fa]` de Alia]irisc` s` devin` o povar` insuportabil`pentru un stat fragilizat [i izolat.Epopeea refugiului la Ia[i este dublat`,în cazul celor r`ma[i în teritoriul ocu-pat, de tribula]iile colabor`rii cu noileautorit`]i. Grani]ele dintre patriotism [iturpitudine sunt dificil de trasat, iarpeisajul Bucure[tiului administrat dePuterile centrale este unul mai degrab`sumbru.

Atunci când inevitabilul se produce,Alexandru Averescu [i AlexandruMarghiloman sunt invita]i s` ges-tioneze dezastrul prin articulareaarmisti]iului [i a p`cii. Istoria î[i areironiile ei – legenda generalului Averes-cu se na[te în aceste momente delicate,în vreme ce povara colabor`rii cade, în-treag`, pe umerii ultimului pre[edin-telui conservator. Asimetria este fra-pant`. Speran]ei postbelice a lui Averes-cu îi r`spunde, în oglind`, pr`bu[ireapublic` a conservatorilor.

Simptomatic, în circumstan]eleanilor 1917-1918 se va produce [i întâl-nirea dintre câ]iva conservatorideziluziona]i [i general: numele luiConstantin Argetoianu este poate celmai important dintre acestea. Gra]ie lui,[i nu numai, Liga Poporului î[i asumìdentitatea unui conservatorism reno-vat, identitate din care referirea lavechiul partid istoric este absent`, pro-

ContemplândcrepuscululAlexandru Marghiloman [i memoria conservatoareo IOAN STANOMIR o

IS

TO

RI

EI

NT

EL

EC

TU

AL

~

22investigarea vârstelor conservatoare laistoria ideilor însele. În absen]a uneivaste [i articulate produc]ii, epilogul dela 1922 este recapitularea unui parcursîntins pe decenii. Educa]ia junimist` fa-soneaz` discursul, [i elegan]a oratoricà Vechiului Regim î[i atinge, odat` cuacest moment, o culme.

În centrul paginilor lui Marghilo-man se plaseaz` o interoga]ie cemarcheaz` genera]ii de politicieni [i in-telectuali: cum po]i s` fii conservatoratunci când nimic nu pare s` înt`reasc`condi]ia conservatoare? Asemeni luiConstantin R`dulescu-Motru, invitat deInstitutul Social Român s`conferen]ieze în marginea concep]ieiconservatoare în rela]ia ei cu progresul,Alexandru Marghiloman nu face decâts` ofere un r`spuns oblic unei intero-ga]ii a c`rei formulare însemna, îndefinitiv, o recunoa[tere a propriuluie[ec.

Ceea ce modific` radical dateleecua]iei intelectuale este defazajul din-tre spa]iul autohton [i îndep`rtata En-gliter`. La [apte decenii dup` BarbuCatargiu, discursul conservator se în-toarce asupra propriei sale fascina]iianglofile. De data aceasta, demersulcomparativ este colorat sceptic. În celedin urm`, admira]ia pentru organici-tatea englez` este o alt` form` deutopie, a c`rei origine este localizabil`în profunzimea unui proces de acul-tura]ie. Distan]a dintre conservatorulclasic [i dreapta postbelic` este vizibil`în acest punct. Revizitarea istorieina]ionale nu are nimic protocronic:

„Pe vremea aceea, domnii mei – [iîntr-adins o spun –, via]a parlamentar`,constitu]ional`, b`tea în plin în Anglia,era într-o stare de dezvoltare uimitoare.Iar pe vremea aceea, aici pe la noi, în

Moldova, un Cantemir tìa capul luiMiron Costin [i îi r`[luia toat` familia;iar în Muntenia, un ag` turc putea s`mazileasc` pe un Brâncoveanu [i s`-ltârasc` la Constantinopole. De ce v` facaceast` apropiere? Pentru ca s` v` da]iseama cât de crud` este înc` la noi via]apolitic`, [i cât de lipsit` de tradi]ie. E a[ade tân`r` via]a politic` încât, pe la 1878– deci în zilele noastre –, un om cult caGrigore Peucescu se credea obligat s`scrie o foarte bun` bro[ur` pentru adovedi necesitatea fiin]`rii de partidepolitice [i legitimitatea lor.

Fac aceste amintiri, domnilor, ca s`predispun pe toat` lumea la ceva indul-gen]` când judec`m faptele [i zisele par-tidelor noastre politice. Dac` ei trec, demulte ori, pe lâng` ortodoxia principi-ilor lor, vina nu este a lor, vina este ast`rii noastre generale: am dobândit cul-tur`, n-am dobândit înc` educa]ie. Edu-ca]ia este depozitul sfânt al mai multor

genera]ii [i noi nu am avut înc`, învia]a noastr` de libertate, destul timp“.

TIMPUL. În ce m`sur` se poateimagina o conduit` conserva-toare atunci când ceea celipse[te este însu[i ingredien-

tul temporal, cel f`r` de care recursul latradi]ie este irelevant? {i la aceast` adoua interoga]ie, r`spunsul lui Alexan-dru Marghiloman este mai degrab` vag.Dincolo de cuvinte exist` îns` nivelulmelancolic al admiterii e[ecului dedurat`. Doar ei, conservatorii Angliei,au avut timpul de a transforma „dup`zisa poetului nostru, porecla înrenume“: metamorfoza precipitat` dereformele lui Disraeli este, în spa]iul au-tohton, doar o alt` fantasm`.

Textul lui Alexandru Marghilomaneste [i anatomia unui e[ec politic. În

absen]a timpului ca tradi]ie [i a timpu-lui ca interval ce încurajeaz` consti-tuirea unui ]esut al modernit`]ii, argu-mentul conservator este condamnat lae[ec. Melancolia lui AlexandruMarghiloman este o form` suprem` deluciditate: în cele din urm`, sugereazùltimul pre[edinte al partidului, conser-vatorii autohtoni au e[uat acolo undeîn]elepciunea englez` a triumfat. Istorianu mai ofer` ocazia unui nou început.Conservatorii români nu au [ansa unuialt 1868 englez: deficitul de adaptabili-tate le r`pe[te posibilitatea de a domes-tici schimbarea. Lucid, AlexandruMarghiloman intuie[te acest cap`t alliniei, dar îl ignor` în numele unei po-lite]i victoriene. Dup` cum ignor` inca-pacitatea conservatoare de a fi generatîn trecut un tip de discurs [i de practic`politic` care s` reconcilieze modera]ia[i tenta]ia democratiz`rii.

Din perspectiva acestui sfâr[it deciclu, semnifica]ia textului poate fi unasimilitestamentar`: aceste pagini din1922 stabilesc reperele unui conserva-torism renovat ipotetic, niciodat` mate-rializat. Sensul argumentului luiAlexandru Marghiloman trimite sprerecuperarea ulterioar` a setului deipoteze intelectuale pe care epoca dedup` 1918, fascinat` de democratizareradical`, risc` s` le ignore. În fond, im-pasul partidului nu înseamn`, în modnecesar, [i extinc]ia unei ideologii alc`rei fond de echilibru poate fi salvat.

{i aceasta cu atât mai mult cu câtdispari]ia Vechiului Regat presupunereinventarea întregului e[afodaj consti-tu]ional [i politic. Pe acest fond de reno-vare, mesajul conservator nu mai esteidentificabil în termenii unei pledoarii„de clas`“, ci implic` invocarea unuicorectiv al pruden]ei, organicit`]ii [imodera]iei. Evocarea lui Disraeli este,în sine, o mic` mise en abîme a proiectu-lui conservator niciodat` realizat cuadev`rat – ceea ce ambi]ioneaz`con[tiin]a conservatoare este s` recon-cilieze binomul aparent antinomic,inova]ia [i continuitatea. Pe acest drum,noteaz` profetic Alexandru Marghilo-man, suveranitatea ra]iunii î[i are limi-tele ei. În formularea lui MichaelOakeshott, cunoa[terea tehnic` nupoate exclude apelul la cunoa[tereapractic`, generat` de tradi]ie. Ra-portarea lui Marghiloman este afinèthosului conservatorismului modern.Opozi]ia dintre reforma întemeiat` perealitatea unui loc [i reforma imaginatàbstract este indisociabil` de tensiuneaunui secol XX pe cale de a începe cuadev`rat.

Deci este ceva organic în dezvoltareainstitu]iilor sociale: ca ele s` fie viabile,trebuie s` le aju]i, [i e o mare gre[eal` s`le arunci de-a gata, cu de-a sila, încalapodul pe care trufia unui om refor-mator sau a unui partid reformator l-aalc`tuit în t`cerea cabinetului sau înzgomotul unui club.

Nimeni, în aceast` privin]`, n-a zisvorbe mai în]elepte decât Beaconsfield:„O societate nu se construie[te ca oma[in`: o societate nu se reformeaz`cum se drege o ma[in`“. {i a[a este. Tre-buie s` a[tep]i progresul de la dez-voltarea îns`[i a con[tiin]ei colective:nu po]i s` impui voin]a unei singurera]iuni.

„De aceea, domnii mei, doctrina con-servatoare este o doctrin` care, înmersul înainte al unui stat, nu pierde

niciodat` din vedere dou` lucruri: întâi,înv`]`mântul trecutului, tradi]ia; [i aldoilea, starea real` a ]`rii, realitatea.Deci doctrina conservatoare, care nu ad-mite progresul prin salturi, este doctri-na eminamente a realit`]ilor pe care oopui doctrinei vis`toare a teoriilor [iutopiilor“.

Identificarea unei tradi]ii a loculuitrece prin mobilizarea a dou` reperecentrale, religia [i proprietatea. Edificiulconservator poate s` se întemeieze perevalorizarea instinctelor [i institu]iilorprezervate de spiritul local. În ambelecazuri, timbrul conservator se distingede radicalizarea postbelic`. AlexandruMarghiloman închide o linie a reflec]ieide natur` burkean` de la noi, linie ce îipoate include, schimbând ce-i de schim-bat, pe Barbu Catargiu, Titu Maiorescu[i P.P. Carp. O linie ce poate fi asimilat`liberalismului conservator european,extinct în intervalul de dup` 1918. Ceeace define[te aceast` direc]ie este încer-carea de a introduce modera]ia acolounde spiritul comun caut` extremele.

Pe acest fundal ideatic, ap`rarea pro-priet`]ii devine una dintre acele cauzepierdute pe care teoreticieniimodera]iei nu au încetat s` le apere însecolul XX. „Întruchiparea cea mai emi-nent` a activit`]ii [i ini]iativeiomene[ti“, proprietatea înceteaz`, odat`cu noul veac, s` mai constituie un barajîn fa]a avansului nivelator. În acestpunct, admiterea exproprierii se ceredublat`, în lectur` conservatoare, de oatent` îngr`dire a voca]iei de autoextin-dere a statului omnipotent. Sugestia luiAlexandru Marghiloman este simpl` [iprofetic`. A acorda fiec`rui parlamentpasager dreptul suveran de a identificara]iunile de oportunitate a exproprieriiechivaleaz` cu abandonarea voluntar` agaran]iilor ce îl ocrotesc pe individ înfa]a avansului etatic.

Pruden]a conservatoare recomand`luciditate acolo unde poate predominajudecata afectiv`. Sacrificarea proprie-t`]ii pe patul procustian al egalitaris-mului este semnul vremurilor ce vin.Asemeni lui Barbu Catargiu, lui Alexan-dru Marghiloman îi este dat s` între-vad`, la rândul lui, desenul din interio-rul oului de [arpe. Profe]ia omuluipolitic schi]eaz` o fereastr` c`tre viitor:

„Dac` acesta este adev`rul, ar gre[iun proiect de constitu]ie care pentru vi-itor ar l`sa cazurile de expropriere ladiscre]ia unui parlament obi[nuit.Ast`zi, partide de ordine la putere: ex-proprierea s-ar restrânge; mâine, partidede reformatori la cârm`: te pomene[ticu cine [tie ce expropriere votat` de omajoritate oarecare. (…) O majoritate or-dinar` poate oricând s` se joace cu pro-prietatea. Azi expropriezi o industrie înfavoarea unei anumite clase a poporu-lui; mâine, expropriezi o cas` înfavoarea unui club, centru de agita]iereformatoare; poimâine se decreteazùtilitate public` exproprierea unuip`mânt în favoarea Dumnezeu [tiec`rei experien]e de falanster, cum s-a în-tâmplat în Fran]a [i a[a mai departe.

Primejdie real`! {i n-a[ [ti s` zic în-destul legiuitorului de aiurea [i cu deo-sebire celui de la noi: circumspec]ie înmânuirea acestei arme, pentru c` viito-rul va fi solid sau [ubred dup` cum ve]iorganiza proprietatea tare sau nu“. j


FI

LO

ZO

FI

E

23

DOU~ lucr`ri filosofice ap`ruteîn acela[i an (1982) au scan-dalizat în epoc` atât teologiaconservatoare, cât [i fenome-nologia husserlian` orto-

dox`. Este vorba de Dieu sans l’être a luiJean-Luc Marion [i de De Dieu qui vient àl’idée a lui Emmanuel Lévinas (despreaceasta din urm` vom discuta cu o altòcazie). Ceea ce continu` s` nedume-reasc` [i ast`zi este încercarea radical`de a-l gândi pe Dumnezeu dincolo deorice concept de sorginte neoscolastic`(filosofico-teologic`) ori experien]` on-tologic`, împotriva riscului imanen-tismului, care, obiectivând absoluitateadivin`, destituie transcenden]a pân` lanivelul la care Dumnezeu nu mai erecognoscibil. Demers temerar în gândi-rea contemporan` [i cvasi-singular (s`-iamintim totu[i pe Heidegger ori peHenry Corbin, [i apoi pe un tovar`[ deidei în persoana lui Michel Henry), ceare o ascenden]` în intui]iile unorDescartes, Pascal sau Schelling, pefiliera patristicii areopagitice [i augus-tiniene. Punându-se ca alteritate abso-lut`, infinitul divin nu numai c` e „f`r`s` fie“, „f`r` fiin]`“, trans-fiin]ial, ci in-vizabilul transcendent, nev`zutul ce d`de v`zut [i de iubit. Confruntat` cu ab-solutul, gândirea – la fel ca [i privirea –trebuie s` se dezlege de tematizareafiin]ei; cuprins` de iubirea necuprinsu-lui, ea se închin` în slava inepuizabil` anev`zutului întip`rit în ceea ce se vede.

„Pentru c` Dumnezeu nu depinde defiin]`, el ne advine în [i ca dar. […]Dumnezeu mântuie darul tocmai înm`sura în care el nu este [i nu trebuies` fie. C`ci darul nu trebuie mai întâi s`fie, ci s` se reverse într-un abandon caredoar el îl face s` fie; Dumnezeu mântuiedarul d`ruindu-l înainte de a fi.“ Dificilasarcin` pe care [i-o asum` Jean-LucMarion1 nu ia defel în discu]ie inexis-ten]a lui Dumnezeu, [i nici nu încearc`s` demonstreze existen]a sa, ci, dim-potriv`, eliberându-se atât de discursulfilosofic specific onto-teologieimetafizice, cât [i de retorica teologic`de sorginte neotomist`, î[i pune proble-ma raportului dintre Dumnezeu [ifiin]` în termenii in-dependen]ei divinefa]` de exigen]a lui a fi, c`ci fiin]a – înmanifestarea a ceea ce este [i nu poates` nu fie – e pus` în criz` de eventualacuprindere a ceva precum Dumnezeu.Cu alte cuvinte, întreaga medita]ie arputea privi ceea ce Schelling (în ZurGeschichte der neueren Philosophie)nume[te „libertatea lui Dumnezeu fa]`de propria sa existen]`“. Încercare ea

îns`[i expus` riscului dezaproprierii depropriul obiect, întrucât traseul pe careîl parcurge – tematizând ecranareafiin]ei [i r`scrucea întâlnirii cu Dum-nezeu în darul iubirii – aproape c` sesuspend` ca discurs pentru a se trans-gresa în chiar orizontul pe care îl des-chide, în distan]a în care se tope[te,neîncetând s` înainteze, s` caute [i s`rosteasc`.

}inând cont de idolatria vizibilului[i, ca atare, de natura pre-vizibil` aoric`rui discurs conceptual referitor laDumnezeu, polul teo-logic al metafiziciidetermin` pozi]ia a[a-numitului „Dum-nezeu“, pe care filosofia [i-l revendic`drept ilustr` ipotez` de lucru. Pe urmelelui Descartes, conceptul metafizic deDumnezeu e în]eles drept causa sui;aprehensiunea transcenden]ei divine sevede limitat` la eficien]a unei cauze saua unui fundament fa]` de care credin-ciosul nu se poate raporta în vreun fel,c`ci metafizica astfel în]eleas` d` nu-mele de Dumnezeu unui concept pre-cum Ens causa sui, gândindu-l pe Dum-nezeu dinspre o cauz` circumscrisùnui spa]iu teoretic, ceea ce define[te înultim` instan]` destinul Fiin]ei idola-trizate. Prin urmare, afirm` Marion,„idolul conceptual are o pozi]ie,metafizica; o func]ie, teo-logia în onto-teo-logie; [i o defini]ie, causa sui“. Dim-potriv`, religia cre[tin` nu îl gânde[tepe Dumnezeu decât pornind de la Elînsu[i, în afara oric`rui proiect denatur` metafizic` (onto-teo-logic`),a[adar în afara oric`rui argument onto-logic conceptual. Nu Fiin]a e vizat` decredin]a cre[tin`, acel „Dumnezeu“ alfilosofiei pe care condi]ia sa de idol îlpune între ghilimele, ci Dumnezeulsupra-fiin]ial de dincolo de diferen]aontologic`. Altfel spus, nu Dumnezeucare d` de gândit, ci – a[a cum vomvedea – Dumnezeu care d` de v`zut [i deiubit.

Cum poate fi gândit acest Dum-nezeu pornind de la fiin]` [i ajungândla fiin]`, legat – cel pu]in teoretic – defiin]a pe care o lumineaz`? Chiar dac`Dumnezeu apare ca fiin]`, sau maiexact în fiin]a sa, modul acesta de a

ap`rea se sustrage nu doar problemeiexisten]ei sale, ci [i oric`rei compara]iicu lucrurile existente. Dac` vorbim de„existen]a“ lui Dumnezeu, nu despreDumnezeu vorbim, ci despre existen]`,adic` despre adev`rul Fiin]ei deschiseîn orizontul dumnezeirii. A postula an-terioritatea Fiin]ei fa]` de Dumnezeu, [ichiar identitatea lor, înseamn` a c`deaîn idolatria metafizic` (onto-teo-logic`).Înseamn` totodat` a porni de lapremisa c` Dumnezeu trebuie s` fie,supunându-l astfel unui imperativ cate-goric al fiin]`rii, subordonându-l de faptFiin]ei. „Dar, se întreab` Marion, e de lasine în]eles c` Dumnezeu trebuie s` fie[…] pentru a se da ca Dumnezeu? Dece Fiin]a este admis` f`r` problem`drept templu dinainte deschis (sau în-chis) oric`rei teofanii trecute sau vi-

itoare? […] F`r` îndoial`, dac` «Dum-nezeu» este, el este o fiin]are; dar Dum-nezeu trebuie s` fie?“ Gândirea caredep`[e[te diferen]a ontologic` ([i, im-plicit, cadrul onto-teo-logiei) ar trebuis`-l poat` gândi pe Dumnezeu în necon-di]ionarea sa, adic` f`r` a-l înscrie înFiin]`, f`r` a-l descrie ca fiin]are. Daracest mod de a gândi ar antrena imposi-bilitatea oric`rei gândiri. Este tocmaiceea ce gândirea are de f`cut când evorba de Dumnezeu: s` se lase derutat`[i zguduit`, tulburat` [i înnebunit` denem`sura divin`, de necuprins în niciun spa]iu teoretic. Insuficien]a concep-tual` – de-negânditul, în termenii uneimetafizici a Fiin]ei – îl elibereaz` peDumnezeu de ghilimelele idolului,redându-l esen]ei sale indispensabile.Or, Fiin]a lui, de pe care [tergem


De la metafizica Ie[iriila teologia Iubiriio DORIN {TEF~NESCU o

FI

LO

ZO

FI

E

24numele Fiin]ei, apare ca negândibil indis-pensabil, str`lucind chiar în absen]aoric`rui nume care ar da de gândit.

Ceea ce se d` ca Fa]` a lui Dumnezeunu d` de gândit, ci trece în negândibilulf`r` de care gândirea n-ar fi. Fa]a [tears`de urmele Fiin]ei r`mâne o fa]` [tears`;ea este îns` creatoare [i sus]in`toare atot ceea ce este, ca întreg nev`zut ce d`fiin]` tuturor celor pe care le ]ine înexisten]`. O metafizic` a Ie[irii ar r`mâ-ne înc` în definirea inteligibil` a luiDumnezeu drept cauz`, la fel cum pro-cedeaz` de fapt [i teologia: „Dumnezeueste cauza f`c`toare [i sus]in`toare a tu-turor împreun`“ (Sf. Gr. de Nazianz), „eleste cauza tuturor“ (Sf. Ioan Dam-aschin). „Eu sunt cel ce sunt“ (Ie[irea 3,14) nu este îns` cauza ori numeleFiin]ei, c`ci Fiin]a nu spune nimic de-spre Dumnezeu. Este r`spunsul pe careDumnezeu îl d` la întrebarea: „Cum Îlcheam`?“ (Ie[irea 3, 13). Numele Lui esteceea ce este, nume de pomenire a ceeace nu poate fi numit în alt fel. Poate fi Elîns` chemat în vreun fel? Cum secheam` El pe numele Lui nev`zut, dac`numele Sù este ceea ce este? Prin ne-garea tuturor celor ce nu sunt, pentru aajunge la cele ce sunt. Afirmarea caatare a numirilor lui Dumnezeu dreptcauza tuturor, a tuturor celor ce astfelse dau în gândire pentru a putea trece lacuprinderea lui Dumnezeu cuîn]elegerea, trebuie înlocuit` de ceea ceMarion nume[te „o propedeutic` nega-tiv` a gândirii de negândit (de la penséeimpensable) a lui Dumnezeu“. Chiardac`, prin urmare, gândirea poateîn]elege c` Dumnezeu „prin faptul c` eleste cauza tuturor existen]elor [i a în-tregii fiin]e, se nume[te «Cel ce este» [i«Fiin]`»“2, ei îi e dat s` în]eleag` toto-dat` c` numele lui Dumnezeu nu estedoar Fiin]a, c` ceea ce este nu trebuie s`fie doar pentru ca în]elegerea s`-l poat`cuprinde [i s`-i dea un nume. Dându-iun nume, îi spune Fiin]` sau Cel-ce-este-ca-Fiin]`. Chemându-l pe nume,nu-i poate spune îns` decât pe numelepe care Dumnezeu însu[i [i-l d`; unnume a-nume, care se afirm` în negareade sine, pe care, negându-l ca atare (înne-gândul în care se [terge orice gând),îl afirm`m în numele chem`rii Celui F`r`de Nume. „Numele cel mai pl`cut esteacela care rezult` din unirea acestordou`, spre exemplu: «Fiin]` mai presusde fiin]`»“3.

Dar ce înseamn` aceast` Fiin]` maipresus de fiin]`, acest „Absconditumr`mânând el însu[i pentru totdeaunadincolo de fiin]`, hyperousion“, cumspune Henry Corbin, dac` nu chiarnegândibilul gândirii, incomprehensi-bilul indispensabil [i inevitabil inepui-zabilul care tulbur` gândirea? Nu esteoare Fa]a [tears` de urma gândiriiFiin]ei, nevizat` ca idol, ci privindu-ne

cu ochii icoanei? Sau, în termenii luiMarion, Dumnezeu însu[i înf`]i[at „caaur` a advenirii sale, glorie a insisten]ei[i str`lucire a retragerii sale“? Pentrugândirea creat` [i finit`, negândibilul îlarat` pe Dumnezeu cu pecetea indeter-min`rii în care nu existen]a e preg-nant`, ci insisten]a – de ne[ters – aapari]iei, re-tragerea în care tr`s`turileFe]ei str`lucesc cu atât mai mult cu câtnici o privire nu le atinge în [i cu nu-mele Fiin]ei. De aceea, Dumnezeu nupoate fi chemat decât pe numele sù in-aparent, sau mai exact nu poate fi invo-cat pe nume, ci în numele a ceea ce elsemnific`. Prin urmare, numele sù e[ters, DumnXezeu, retras dincolo degândirea în care totu[i intr` canegândibil, ca exces ce o deviaz`, satu-rând-o [i [tergând-o la rândul lui.Gândirea [tears` e gândirea r`scolit` denegândibilul pe care nu-l poatecuprinde, gândirea orbit` care nu-lpoate invoca pe DumnXezeu decât înabsen]a numelui sù – altfel spus, înabsen]a oric`rei m`rci onto-teo-logicecare, blasfemiindu-l, l-ar chema înde[ert. „Nu [tergem numele lui Dum-nXezeu – precizeaz` Marion – decât pen-tru a ne ar`ta nou` în[ine c`negândibilul sù ne satureaz` gândi-rea“. Caz în care un singur apelativ maie lucr`tor, cel al iubirii (agapè), în carenegândibilul se d` ca glorie a daruluiînsu[i. Dac` al`tur`m cele dou` for-mul`ri care fac referin]` la identitatealui Dumnezeu – „Eu sunt Cel ce sunt“(Ie[irea 3, 13) [i „Dumnezeu este iubire“(1 Ioan 4, 8) –, observ`m c` ceea cer`m`sese înc` în expresia veterotesta-mentar` o urm` a specula]iei filosoficegrece[ti, ca ipseitate inconfundabil` –recognoscibil` – [i totu[i universal`, in-fuzat` de semnifica]ia ontologic` – tare– a lui a fi, acel Eu divin care este [i searat` ca fiin]` devine în formula neotes-tamentar` mai slab, în sensul c` in-dicele fiin]ial e abia copula ce d` întâi-etate iubirii. Nu un predicat al lui Dum-nezeu întâlnim aici, [i cu atât mai pu]inun atribut ontologic determinant, ci oidentitate substan]ial` f`r` fisur` întreDumnXezeu [i iubire; Dumnezeu nu estepentru c` trebuie s` fie, ci iube[te, prinurmare este; iubirea este felul lui de a sed`rui. În plus, iubirea nu sufer` con-fruntat` cu negândibilul, c`ci ea enegândibilul însu[i. Dându-se pe sine în[i ca iubire, DumnXezeu transgreseazòrice constrângere idolatr`, iubireafiind necondi]ionat` [i nelimitat`. A-lgândi pe DumnXezeu ca agapè nuînseamn` nici a-l fixa în vizarea primu-lui vizibil specific idolului, nici a-lînchide într-o oglind` invizibil`. Con-trar conceptului, iubirea nu încearc` s`în]eleag` totul; nu cuprinde, ci se dàbandonându-se pe sine, dep`[indu-[ineîncetat propria dona]ie. Faptul c` seabandoneaz` [i se dep`[e[te totodatìmplic` nem`sura ori necuprinsullucr`rii sale, ca atare imposibilitateaopririi ei într-un r`spuns sau într-oreprezentare – pe scurt, într-un idol.R`spunsul dat iubirii care se d` seînr`d`cineaz` în voin]a de a te l`sap`truns de ceea ce nu po]i gândi, de untranscendent care, punându-]i în criz`gândirea, î]i d`ruie[te puterea de a tran-scende propria finitudine. A-l l`sa peDumnXezeu s` fie gândit din perspectivaacestei exigen]e – a iubirii care se d`într-un exces al dona]iei – înseamn` adep`[i limita conceptului [i a oric`rei

condi]ion`ri. DumnXezeu nu d` de gân-dit, ci se d` gândirii ca negândibil în iu-bire, ca dar al iubirii ce na[te iubirea, cagândire a darului. „Sau mai bine, ca darpentru gândire, ca dar care se d`gândirii“. Darul care se d` gândirii nupoate fi îns` gândit decât de o gândirecare, la rândul ei, se d` darului. Cu altecuvinte, de o gândire d`ruit` caregânde[te propriul ei dar, se d`ruie[teCelui care o d`ruie[te, se tope[te [i sedep`[e[te în revela]ia iubirii Celui ceeste iubire.

DumnXezeu se reveleaz` drept sineînsu[i, nu ca esen]` reflexiv-speculativ`,in se, ci ca persoan` concret` care de-clinându-[i numele poate fi recunos-cut` [i chemat` pe nume? De vreme cenumele e comunicat unui Tu recunos-c`tor (revelat unui „tu“ în care numeledivin cade [i de unde se ridic` dreptfiin]`), el se vede implicat într-un con-text istoric determinat, angajat într-oac]iune personal` în care numele joac`rolul de agent [i semn de recunoa[tereal celui ce-l poart`: „Ve]i [ti c` Eu suntDomnul, când voi face cu voi dup` nu-mele Meu“ (Iezechiel 20, 44). Cumfunc]ioneaz` aici o instan]` precumtranscenden]a? Ca atribut conferit despecula]ie sub genesis sau ca prezen]èfectiv` sub specie aeternitatis et absoluti?În ce fel este iubirea în m`sur` – înîns`[i nem`sura negândibilului ei – s`-lcheme pe DumnXezeu pe numele sù ne-cunoscut, ca absconditum dincolo deorice nume atribuit pe care îl reveleaz`ca supra-semnifica]ie absolut`? Amspune, urmându-l pe Martin Buber, c`nu Numele însu[i al lui DumnXezeu estecel care se reveleaz`, ci semnifica]ia lui,care e chiar iubirea. Sensul Numeluidivin se proclam` prin ceea ce elsemnific`, prin iubirea care d` fiin]`.F`r` s` cad` într-o declara]ie ontologic`despre esen]a divin`, afirmarea luiDumnXezeu drept Nume al Iubirii insti-tuie un surplus de sens sau unsemnificat suplimentar, în virtuteac`ruia minunea nu e Numele în [i prinsine, ci – a[a cum observ` Nahmanide –„ea se afl` mai curând în invocarea Nu-melui“. Or, a invoca Numele Celui celucreaz` [i se dezv`luie ca iubireînseamn` a participa la „actul subzis-tent de a exista“ (Étienne Gilson) în ori-zontul Celui invocat. Nu în orizontulunei Fiin]e abstracte, filosofic de-ductibil` pe cale speculativ-conceptu-al`, ci în cel al iubirii prin care Dum-nXezeu se semnific` pe sine. Aspect carene pune în fa]a urm`torului paradox:cum poate fiin]a instituit` de iubireaCelui mai presus de fiin]` s` participe lave[nicia unui ipsum esse, de vreme cenatura sa este supus` schimb`rii [i fini-tudinii? „Ce înseamn`: ego sum qui sum– se întreab` É. Gilson –, dac` nu: eusunt ve[nic? Ce înseamn` ego sum quisum, dac` nu: eu nu pot s` m`schimb?“4. Dar dac` omului îi e dat s`participe prin r`spunsul sù iubitor laiubirea Celui ce este neschimbat (c`ciEl a fost [i mereu va fi), aceast` partici-pare presupune schimbarea, conver-tirea celui care poate [i trebuie s` seschimbe pentru a-l putea iubi pe Celneschimb`tor. E îns` în m`sur` s` reali-zeze acest act de radical` reînnoire doarîntrucât iube[te ve[nicia Celui ce este.„C`ci Dumnezeu a[a a iubit lumea“,pentru ca cel ce crede în El „s` aib`via]` ve[nic`“ (Ioan 3, 16). Altfel spus,dup` Sf. Augustin, „exist`m pentru c`

am fost crea]i“5, iar „celelalte exist` [inu ar putea exista decât de la El“6. Dartocmai echivalarea lui Dumnezeu cuAutorul sau Creatorul a tot ceea ce este[i, mai ales, cu prima cauz`, absolut` [isuficient`, a oric`rei fiin]e create puneîn dificultate raportul subtil dintre on-tologism (Dumnezeu este Fiin]a) [i apo-fatism (DumnXezeu este de nespus). Este,în ultim` instan]`, raportul dintre „ceeace se poate cunoa[te despre Dumnezeu“[i „cele nev`zute ale Lui“ (Romani 1, 19,20). Prin urmare, pe de o parte, Fiin]aeste numele propriu al lui Dumnezeu,nume care desemneaz` îns`[i esen]aLui, iar, pe de alt` parte, dac` esen]apoate fi cunoscut` – conformmetafizicii ontologice –, cine este Dum-nezeu semnific` tocmai ce este Dum-nezeu, numele revelând pe Dumnezeu-Fiin]a; dac` esen]a nu poate fi cunos-cut` – conform apofatismului teo-logic–, atunci Cel ce este nu e numele pro-priu al lui Dumnezeu, ci semnul „vizi-bil“, invocabil, al unei semnifica]ii„nev`zute“, pecetluite de tain`. Pornindde la acest paradox ce pare insolubil, s`ne oprim asupra r`spunsului pe careMarion îl d` întreb`rii referitoare lacum poate gândirea s`-l elibereze pe„Dumnezeu“ de idolatria conceptual` aoric`rui tip de reprezentare princhemarea iubirii ca prim nume al luiDumnXezeu.

„Iubirea nu are nevoie s` fie, devreme ce pentru ea este de ajuns s` sed`ruiasc`“; ceea ce înseamn` a-l gândipe DumnXezeu nu numai f`r` Fiin]`, dar[i f`r` gândire, „cinstind cu t`cerea celetainice, ce sunt mai presus de noi“7. Dart`cerea spune [i ea ceva, c`ci aici nu evorba de acea amu]ire a oric`rui glasdup` ce totul a fost spus, ci de t`cereacare vorbe[te despre Dumnezeu, în careDumnezeu însu[i se cuvânteaz`. Prinurmare, despre ce e vorba în aceast`gândire care îl tace pe Dumnezeu, cin-stind taina cea invizabil` [i invizibil`? Evorba despre chipul divin care d`na[tere chipului uman, de acel chip denegândit care surp` orice gândire, con-vertind omul dup` chipul [iasem`narea sa. Chiar dac` revelarea Nu-melui se poate încadra în contextulunui semn de recunoa[tere sau dedovad`, recunoa[terea care se opereaz`în [i prin semnul [i semnifica]ia Nu-melui antreneaz` dorin]a omului de a fiimago Dei. {i atunci, „pentru a-l sustragepe «Dumnezeu» idolului, nu ar trebuiîncercat s`-l gândim – trebuie s`spunem înc` a gândi? – pornind de la oalt` instan]` decât cea care îl reduce lat`cere?“ Ceea ce înseamn`, în primulrând, s`-l gândim pornind de la elibera-rea cuvântului „Dumnezeu“ de Fiin]afiin]`rii, adic` de identitatea dintreDumnXezeu [i Fiin]`. În al doilea rând, elar trebui gândit în afara oric`rei dovezicare i-ar determina fiin]area, altfel spuspornind de la manifestarea sau reve-larea sa nu ca Fiin]`, ci în fiin]a c`reia îid` fiin]`. V`zut astfel, din interiorulcredin]ei, Dumnezeul filosofiei apare ca„sminteal`“; „pentru credin]a cre[tinòriginar`, filosofia este o nebunie“,spune Heidegger; de aceea, o „filosofiecre[tin`“ reprezint` o contradic]ie întermeni8. Rezult` c`, depinzând detematizarea Fiin]ei, gândirea nu poateîn]elege credin]a, iar credin]a la rândulei, înr`d`cinat` în orizontul revela]iei,nu poate în]elege gândirea. Pe scurt,conchide Marion, „nimic mai pu]in


l Jean-Luc MarionDIEU SANS L’ÊTREFayard, 1982;Quadrige/P.U.F., Paris, 2002

FI

LO

ZO

FI

E

25decât o nebunie desparte teologia deFiin]`“. Chiar dac` filosofia nu î[i maipropune s`-l gândeasc` pe „Dumnezeu“în termenii diferen]ei ontologice, ea vafi o teiologie, adic` o [tiin]` filosofic` adivinului care îl vizeaz` pe Dumnezeuînsu[i, r`mânând în esen]` o metafizicà fiin]`rii, f`r` leg`tur` cu teologiacredin]ei. Ar însemna, de fapt, un trans-fer de la Dumnezeul revela]iei cre[tinela Dumnezeul filosofiei grece[ti [i, im-plicit, o subordonare a teologiei fa]` deproblema Fiin]ei. Nu e decât un caz par-ticular al onto-teo-logiei sau o concesief`cut` ontologiei elenistice. Cele dou`cì (a filosofiei [i a teologiei) sunt re-ductibile în cele din urm` la ometafizic` dependent` de onto-teo-logie[i, prin aceasta, indirect, de Fiin]`.

O a treia cale e deschis` deurm`toarea întrebare: „De unde provinehot`rârea c` DumnXezeu trebuie s` fie,precum o fiin]are pe care o manifest`Fiin]a [i care se manifest` potrivitFiin]ei?“ Cu alte cuvinte, o nou` pozi]ie,care nu uit` de diferen]a dintre mani-festarea fiin]`rii conform DeschisuluiFiin]ei (Offenbarkeit) [i revela]ia biblic`(Offenbarung). În ce sens, prin urmare,putem în]elege evenimentul prin careDumnXezeu apare în lume f`r` s` fie dinlume (Ioan 18, 36), f`r` s` poarte chipullumii, „c`ci chipul acestei lumi trece“ (1Corinteni 7, 31)? Iar dac`, într-adev`r,chipul lumii e trec`tor (mai bine: e tre-cerea îns`[i), Cel care apare de dincolode lume, neapar]inând lumii (ve[niculcare irupe în efemer), nu poate fi Fiin]acare se manifest` pe sine în ceea ce ea

este. Cel ce este nu e lumea în care sereveleaz`, lumea care nu este, sau esteca [i cum n-ar fi. Fiin]a este ecranul pecare se proiecteaz` orice „Dumnezeu“ce apare ca fiin]are. Or, aceast` consti-tuire este de fapt o destituire, o dec`derea lui la nivel de idol. Este vorba de unNume teofanic revelat unui „tu“ [itotu[i retras în incognito; „c` nu poatevedea omul fa]a Mea [i s` trìasc`“(Ie[irea 33, 20). „Pe Dumnezeu nimeninu L-a v`zut vreodat`“ (Ioan 1, 18), „darde ne iubim unul pe altul, Dumnezeur`mâne între noi [i dragostea Lui în noieste des`vâr[it`“ (1 Ioan 4, 12). Numelelui DumnXezeu, barat de crucea sfântu-lui Andrei, se crucific`, revelându-setocmai în punerea sa pe cruce, ca Dum-nXezeu al teo-logiei cre[tine. DumnXezeunu îi dezv`luie lui Moise numele Sù, cifaptul c` El este Cel ce este, în sensul încare natura Lui nu const` în a fi spus`,ci se spune ca fiind Darul-Iubire care d`fiin]`.

Trecerea pe care o oper`m este, caatare, în]eleas` în dublu sens: de la„Dumnezeul“ filosofiei (idol conceptualatât pentru metafizica onto-teo-logic`,cât [i pentru teiologie) la DumnXezeulrevela]iei cre[tine (icoan` în careprivirea uman` î[i vede chipul prinChipul [i Asem`narea Celui care oprive[te) [i, în cadrul acestui primtransfer, de la metafizica Ie[irii (Ie[irea3, 14) la teo-logia Iubirii (1 Ioan 4, 8).Prin aceasta, metafizica Ie[irii nu ep`r`sit`, ci în]eleas` prin teo-logia Iu-birii, iubirea fiind, conform Sf. Au-gustin, singurul criteriu hermeneutic.

„Comuniunea, precizeaz` Marion,dep`[e[te în iubire ceea ce fiin]a delimi-teaz` ca denominator comun“; nuDumnezeu e asumat de Fiin]`, ci Fiin]ae asumat` de Dumnezeu, ca nume ce sedezv`luie în numele iubirii. Dislocatdin diferen]a ontologic`, DumnXezeu numai joac` pentru gândire dup` regulileFiin]ei, ci, dejucând Fiin]a, dejoac`gândirea îns`[i, decreând-o [irecreând-o dup` alte reguli, eliberând-ode orice conduc`tor de joc. Prin urmare,nu diferen]a ontologic` între Fiin]` [ifiin]are, ci diferen]a instituit` de tran-scenden]a îns`[i, între DumnXezeu [ilume, între semne [i lucr`ri, în fa]ac`reia totul devine indiferent. Doarlocuind în aceast` diferen]` gândireapoate s`-l invoce pe DumnXezeu, îl poatechema pe numele prin care El însu[i ocheam`. Chemare a iubirii caresminte[te gândirea, iubind-o cu oasemenea intensitate încât o întoarcepe dos, în iubire de în]elepciune,adev`rata filo-sofie. R`pindu-i axullumesc în jurul c`ruia se învârtea, odezaxeaz`, îndreptând-o înnebunit`spre zarea tuturor sensurilor posibile.„În lumina invizibil` care o orbe[te cuun în-afara «lumii», «lumea» sesminte[te într-atât încât abate ea îns`[ifiin]area din calea Fiin]ei, dejucândFiin]a în fiin]are, dezarticulând dife-ren]a ontologic`. În lumina lui Dum-nXezeu, «lumea» se reveleaz` ea îns`[ifals`“. DumnXezeu nu distruge lumea, cio abrog`, o suspend`, o absoarbe; princhemarea iubirii nu o strive[te, ci opune pe cale, în sensul c` o pune s` tra-

verseze toat` distan]a care o desparte deEl. Abandonat` acestui dar, lumeaiube[te [i se las` iubit`, în numeled`ruirii iubitoare a Celui care o tran-scende. Precum Numele divin, iubireanu se spune, ci se face; darul se d`, intr`în distan]a în care – negândit`, nevizat`[i nev`zut` – respir` iubirea. A primidarul de a fi, care este chiar chemarea,înseamn` a ne l`sa privi]i [i primi]i deicoan`, de „chipul lui Dumnezeu celuinev`zut, mai întâi n`scut decât toat`f`ptura“ (Coloseni 1, 15). Primindu-l îns`,îl înapoiem totodat`, c`ci darul nu neapar]ine, la fel cum privirea str`fulge-rat` de ceea ce prive[te nu mai e a noas-tr`. În ea se deschide r`s-crucea – l`rgit`de iubire – în care Fiin]a Celui ce este seîncruci[eaz` cu trecerea tainic` a SlaveiCelui ce d` [i las` s` fie.

l

1 Dieu sans l’être, Fayard, 1982;Quadrige/P.U.F., Paris, 2002.

2 Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, I, 12.3 Ibid., I, 12, 14.4 É. Gilson, Introduction à l’étude de Saint Au-

gustin, Vrin, Paris, 1949, p. 28.5 Sf. Augustin, Confesiuni 11, 4, 6.6 Idem, De doctrina christiana, I, 75.7 Dionisie Ps. Areopagitul, Ierarhia cereasc`,

15, 9.8 M. Heidegger, Introducere în metafizic`, Ed.

Humanitas, Bucure[ti, 1999, p. 18.

N.R.: Autorul a p`strat grafia original` a luiMarion, unde numele divinit`]ii este \nso]itde crucea Sf. Andrei. j


TE

OL

OG

IE

26

PROCLAMA}IA evanghelic`[i ecoul patristic al acesteiasunt concentrate în jurul ex-perimentului crucial alkenozei [i al teozei hristice.

Cre[tinismul, la fel ca celelalte dou`monoteisme avraamice, recomand`punerea la încercare a voca]iei thean-drice (Geneza 1, 26-27) în vedereaasum`rii acesteia. Oricât de incomod arfi pentru corifeii corectitudinii politice,sensul drumului care se desf`[oar` fie [isub forma hermeneutic` a volumenuluipresupune gestul periculos1 al ispitirii[i posibilitatea rat`rii (itin)eran]ei c`trescopul urm`rit. În cadrul celor patrum`rturisiri ale Evangheliei „dup` Scrip-turi“ [i potrivit recept`rii acestora – dela avva Antonie, Grigorie de Nyssa, Ioanal Crucii pân` la Siluan Athonitul –,încercarea nu este gândit` din perspec-tiva unui rù accidental, a unei piediciinsidioase sau a unei regretabile sl`bi-ciuni. Ispita nu este întâmpinat` cufrisoane bigote sau cu nedumeriri ilu-ministe. Ci, ocolind critic pozi]ia va-riilor forme ale dualismului gnosticistcare recupereaz` ispita în schema com-plicit`]ii cu demiurgul, teologiacre[tin` gânde[te încercarea dinperspectiva catalizatorului a ceea ce afost dat. Ea este testul prin care esteverificat` metabolizarea revela]iei. Înlaboratorul ascetic al îndumnezeirii,ispita este procedura regal` a discerneriiesen]ei prin coborârea în starea de nigre-do, procedeul prin care „aurul sauarama sunt date pe fa]`“.

De cele mai multe ori, când se refer`la ispit`, evangheliile vorbesc despre„peira“, cuvânt al c`rui câmp semantictrimite c`tre „încercare“, „test“, „pro-bare“, „experiere“, „experimentare“.Suntem plasa]i, astfel, într-un lexicadecvat deprinderii de a verifica saua[tept`rii de a fi încercat, câteodat`chiar în felul în care pira]ii îi încercaupe cei care se considerau a fi navigatoritrecu]i prin furcile caudine ale oceanu-lui dumnezeirii.

În cazul tradi]iei cre[tine, actul ispi-tirii este ini]iat de episodul originar alc`derii adamice (Geneza 3). Amplu co-mentat de c`tre Sfin]ii P`rin]i ai Bise-ricii Cre[tine, episodul relev` încercareafondatoare prin care omului îi este testatstatutul de chip (eikon) al lui Dum-nezeu. Potrivit acestei interpret`ri,c`derea omului semnific` pierderea„naturii“ de imagine a divinit`]ii crea-toare. Altfel spus, este vorba despre des-coperirea inabilit`]ii de a oglindi, de adepozita sau de a reprezenta, f`r` pat`,

voin]a, legea, esen]a lui Dumnezeu.De[i comportamentul lui Adamreflecta, precum în cazul gestuluinomotetic al denumirii întregii crea]ii(Geneza 2, 20), „func]ia“ creatoare a di-vinit`]ii, coruperea îi altereaz` putereade a determina [i de a institui.Referindu-se la respectivul episod, Sfân-tul Maxim M`rturisitorul (cca 580-662),reper al ortodoxiei în cadrul celui de-altreilea conciliu ecumenic de la Con-stantinopol (680-681), arat` c`, prin in-termediul promisiunii de a deveniasemenea divinit`]ii, [arpele i-a testatomului abilitatea de a oglindi divini-tatea, de a primi [i de a-L reflecta peUnul Dumnezeu2.

Cu toate acestea, de[i pasajul abiaevocat este resursa de inteligibilitate aispitirii [i a c`derii omului, un alt loc,oglind`, ecou [i r`spuns al celui dintâi,aduce în prim-plan mecanismul paradig-matic al încerc`rii. Astfel, contextul epi-faniei din evangheliile sinoptice, botezullui Iisus, moment al revel`rii sale ca„Fiu preaiubit (agapetos) al Tat`lui“(Matei 3, 17)3, este punctat de pasajulimediat urm`tor: „Apoi Iisus a fost dusde Duhul în pustie, ca s` fie ispitit(peirastenai) de diavolul [sublinierea îmiapar]ine]“. În cele trei evanghelii sinop-tice, momentul revel`rii filia]iei divineeste imediat succedat de verificareafelului în care dumnezeirea recunos-cut` în Christos a fost asumat` de aces-ta. Episodul celor trei ispitiri ale luiIisus eviden]iaz` faptul c`recunoa[terea divinit`]ii sale nu poatefi împlinit` decât prin experimentareaei, prin încercarea felului în care ea afost metabolizat`, prin deslu[irea sem-nului sinergetic sub care a fost primit`.Cele trei r`spunsuri antiretice ale luiChristos pun în lumin` asumarea pro-priei divinit`]ii [i, prin reflexie, replicilepe care Adam nu a [tiut s` le dea.

}inând cont, parc`, de acea condi]iea repetabilit`]ii pe care trebuie s` osatisfac` experimentele [tiin]ifice pen-tru a confirma o teorie, Iisus î[i indic`de trei ori filia]ia divin`. Astfel, primaîncercare („de e[ti Fiul lui Dumnezeu,porunce[te ca pietrele acestea s` se fac`pâini“, Matei 4, 3) [i r`spunsul dat(„Omul nu trìe[te numai cu pâine, cicu orice cuvânt care iese din gura luiDumnezeu, Matei 4, 4) reprezint` prile-jul unei duble revel`ri. Printr-o singur`fraz`, elocven]` [i în]elepciune ce seindic` pe sine îns`[i pentru a trimitemai bine c`tre Altul în numele c`ruiavorbe[te, Iisus se reveleaz` ca Dum-nezeu, ca Logos – expresie a Tat`lui ce

va fi consumat` euharistic pentru a-ltransforma pe cel care o asum` în re-ceptacul ipostatic al dumnezeirii, închip al acesteia, în Dumnezeu prin har.

Celelalte dou` încerc`ri sunt imediatconvertite de Iisus Christos în prilejuriale revel`rii unei dumnezeiri a c`rei im-posibil` circumscriere anuleaz` oricefel de ispit`. Mecanismul argumentatival întoarcerii este urm`torul: în condi]iasingularit`]ii (monas) [i a infiniteicon]ineri de sine (henas), Dumnezeu nupoate fi pus la încercare pentru a-i fi de-terminat`, m`surat` sau definit` dum-nezeirea. El este cel care a fost, este [i vafi. Condi]ia infinit`]ii sale, trop apofatical imposibilei circumscrieri a fiin]ei luiDumnezeu, este indicat` de r`spunsuladresat celei de-a doua ispite: „Scris este,nu-L ispiti pe Domnul Dumnezeul tù“(Matei 4, 7). Adic` a[a cum s-a întâm-plat, potrivit Deuteronomului(Deuteronom 6, 16), în locul numit Masa,acolo unde iudeii au încercat imposibi-la determinare a divinit`]ii prinpunerea în chestiune a prezen]ei aces-teia: „este oare Domnul în mijlocul nos-tru, sau nu este?“ (Geneza 17, 7).

De asemenea, replica dedicat` celeide-a treia încerc`ri o continu` pe ceade-a doua: „Vade retro“ (Luca 4, 8),„stai/umbl` înapoia mea“, „urmea-z`-m`“. Sintagma reflect` ordinea (taxis)[i tradi]ia (paradosis) hristic`, fiind,printre altele, ecou al episodului (Exod33, 23) în care, cerând s` vad` întreagaslav` a fe]ei lui Dumnezeu, lui Moisenu i se arat` decât „spatele“ acestuia,metafor` a imposibilei circumscrieri afiin]ei divine. Comentând respectivulpasaj, Grigorie de Nyssa (335-384 d. Hr.)

sus]ine c` teofania divin` îl face peMoise s` în]eleag` faptul c` Dumnezeunu poate fi cuprins, c` în [i dinspre ceeace-l prive[te va mai r`mâne, întotdeau-na, ceva de v`zut, c` ceea ce se arat` esteinfinit. De aceea, retr`gându-se princhiar gestul erotic/ekstatic al faptuluide a crea, Dumnezeu apare ca Domn(Kyrios, Adonai), l`sând urme de urmat4.El invit` la participare [i dicteaz` sen-sul, ordonând totul înapoia Sa. În plus,replica final` dat` de Christos („Vaderetro“) dovede[te for]a institutiv` [iprincipial` a Logos-ului: „atunci, dia-volul L-a l`sat. {i deodat` [exaiphnes –desemneaz` momentul acronic, [ia[teptat f`r` a putea fi programat, alrevel`rii dumnezeirii lui Christos] auvenit la Iisus ni[te îngeri [i au începuts`-I slujeasc`“ (Matei 4, 5).

Cele trei r`spunsuri oferite de Chris-tos pun în lumin` asumarea [i re-cunoa[terea divinit`]ii sale. Epifaniadevine cu adev`rat inteligibil` tocmaiprin intermediul scandalosului experi-ment crucial întrupat de ispitirea luiIisus Christos [i se împline[te, potrivitm`rturiei ioanice, pe cruce.

Importan]a încerc`rii pentru itine-rarul anagogic al întâlnirii cu Dum-nezeu este exemplar ilustrat` într-unadintre apoftegmele p`rin]ilor din pustiaEgiptului. „Se spunea despre avva Ioancel Pitic c`, odat`, la rugat pe Dum-nezeu [i i-a ridicat patimile, devenindf`r` griji. S-a dus la un b`trân [i i-a zis:«M-am lini[tit, nu trebuie s` m` r`zbo-iesc cu nici o patim`». B`trânul îi zice:«Du-te [i roag`-l pe Dumnezeu s`-]i dear`zboiul înapoi, ca s`-]i revin` zdrobirea[i smerenia pe care le aveai. Sufletul


Laboratorul ascetic al ispitiriio ANDREI G~IT~NARU o

TE

OL

OG

IE

27înainteaz` r`zboindu-se». S-a rugat [i,dup` ce a primit din nou r`zboiul, numai cerea s`-i fie luat. Acum zicea:«D`-mi, Doamne, r`bdare în lupte»“5.Sensul povestirii m`rturise[te nu doarfunc]ia ispitei [i a cauzei eficiente aacesteia, patima. În acela[i timp, pildailustreaz` felul în care încercarea a fostinstitu]ionalizat` în practica ascetic`.Pasajul ne clarific` faptul c`, în mediulmonahal, laborator al experierii di-vinit`]ii, ispita ofer` mijlocul asum`riirevela]iei prin procedeul recapitul`riiacesteia. Noaptea duhovniceasc`reprezint` iadul în care monahul tre-buie s`-[i ]in` mintea f`r` adezn`d`jdui, ci doar sperând larepetarea fenomenului divin – dificilareflectare a epifaniei. Anamneza di-vinit`]ii este coextensiv` r`zboiului spi-ritual. Or, din acest motiv, ispita îi estedefinitorie monahului: „semnul princare se recunoa[te un c`lug`r suntispitele“6. În acela[i timp, încercareaspiritual` presupune o [tiin]` [i ometodologie ale r`zboiului ascetic,transformându-i pe „stâlpii monahis-mului“ în redutabili depozitari ai unei[tiin]e spirituale. Unui oaspete caredorise s` afle un cuvânt despre Dum-nezeu, îngeri [i crea]ie, avva Pimen nuîi r`spunde nimic. Îns`, chestionat fiindde c`tre acela[i în privin]a felului încare pot fi st`pânite patimile sufletului,avva Pimen r`spunde: „De data asta aivenit bine! Acum deschide-]i gura de-spre asemenea lucruri [i eu ]i-o voiumple de bun`t`]i“7.

Teza necesarului eseu duhovnicesc,[i a [tiin]ei pe care acesta o presupune,este redat` [i de urm`toarea apoftegmà unuia dintre campionii provoc`rilorspirituale, avva Antonie: „Nici unneispitit nu va putea intra în împ`r`]iacerurilor. Îndep`rteaz` ispitele [i nu va

fi nici un mântuit“8. Ecoul cuvinteloracestui axis al monahismului este rostitde Simone Weil: „Agonia este supremanoapte întunecat`, de care pân` [i ceides`vâr[i]i au nevoie pentru a atingepuritatea absolut` [i, pentru asta, enevoie ca agonia s` fie mai amar`“9.

Rezonan]a sintagmei „drumul c`treRai trece prin Infern“ î[i cap`t` rotun-jimea semantic` prin [lefuirea de vitrio-lizata10 piatr` unghiular`. Piatr` pe carePatriarhul Iacob a instituit-o ca „stâlp deaducere aminte [i piatr` de temelie acasei lui Dumnezeu“11. Ea este locul pecare acesta î[i sprijin` capul pentru adormi somnul în care avea s`-i fie reve-lat climax-ul angelic al fluxului [i alrefluxului energiilor divine necreate.Pasajul veterotestamentar indicat esteextrem de important, întrucât el este celcare angajeaz` [i aduce mai mult`lumin` asupra scenei luptei lui Iacob cuÎngerul (Geneza 32, 24-32). Confrun-tarea dintre cele dou` personaje este„preg`tit`“ de pasajul revela]iei unuiDumnezeu care, ap`rând ca surs` a ac-tivit`]ii creative [i sus]in`toare îndepli-nite de îngeri, se arat` ca fiind „DomnulDumnezeul lui Avraam [i Dumnezeullui Isaac, c`ruia îi face daruri, îl binecu-vânteaz` [i îi promite lui Iacob c` va fitot timpul cu el [i c` îl va p`zi“ (Geneza28, 13).

Astfel, destul de aproape de acestepisod, amenin]at fiind într-o noapte deEsau, Iacob se roag` lui Dumnezeu s`fie „izb`vit de mâna fratelui sù“ [i, princhiar gestul suplic`rii, îl invoc` [i îlm`rturise[te pe Dumnezeu ca fiindDumnezeul revelat, adic` „Dumnezeultat`lui meu Avraam, Dumnezeultat`lui meu Isaac“ (Geneza 32, 9). Or, totîn aceea[i noapte, în singur`tate [i peîntuneric, topos-atopos în care unul îl ex-perimenteaz` pe Unul, Iacob se confrunt`

(Geneza 32, 24-32) cu un om care,„v`zând c` nu poate birui, îl love[te laîncheietura coapsei“. În schimbuleliber`rii din strânsoarea bra]elor luiIacob, respectivul „om“ îi ofer` dublarecompens` a binecuvânt`rii [i aschimb`rii numelui sù în Israel, careînseamn` „cel ce l-a v`zut pe/s-a luptatcu Dumnezeu“. Atrage aten]ia faptul c`,pus la încercare, Iacob nu poate fi în-frânt, nu pare a fi dispus s` cedeze. Încontextul singur`t`]ii [i al întunericu-lui, Iacob dovede[te c` poate re]ine dum-nezeirea pe care cu pu]in timp înainte oinvocase în rug`ciune. Cu alte cuvinte,el se comport` ca [i cum ar fi integrat înpropria fiin]` ceea ce i-a fost revelat.Din acest punct de vedere, gestulmarc`rii/însemn`rii sale12 [i al nouluinume pe care îl prime[te nu face decâts` certifice faptul c` Iacob este locuit deDumnezeu, c` a v`zut fa]a Acestuia [ic` nu [i-a luat chipul de la ea. Dinacast` perspectiv`, itinerariul narativdevine clar. Iacob prime[te revela]ia [ieste binecuvântat. Apoi î[i aminte[te deteofanie [i, la scurt timp de la aceasta, îieste testat` „memoria“, abilitatea de a-lre]ine, de a-l suporta pe Dumnezeu(topos theou), de a metaboliza ceea ce afost dat. {i pentru c` iese înving`tor,prime[te distinc]iile care atest` acestlucru, devine „vas însemnat“ [iprime[te un nume care îi probeaz`statutul de înving`tor [i de „chip al luidumnezeu“. În plus, ca pentru a evi-den]ia faptul c` îl reflect` pe Dum-nezeu, c` a devenit chip al Domnului,Israel recupereaz` gestul nomotetic pecare îl practicase Adam (Geneza 2, 20):„a pus locului aceluia numele de Peniel[Fa]a lui Dumnezeu]“. Sufletul înain-teaz` r`zboindu-se.

În final, ar trebui poate s` adùg`mfaptul c` spa]iul institu]ionalizat al ve-

derii lui Dumnezeu [i al test`rii puteriinoastre de a-l reflecta, de a ne transfor-ma în chip al Acestuia, este cel eclezias-tic. În cadrul lui, ne este oferit` ascezapostului ce reprezint` noaptea [ilini[tea spiritual` în care are loctestarea felului în care Dumnezeu a fost„re]inut“. La cap`tul acestei încerc`ri,diminea]a zilei a opta deschide zonaepectasic` a prob`rii asem`n`rii cuDumnezeu. l

1 Per-iculum – „prin mijloc“, potrivit uneietimologii propuse de Aulus Gellius în Nop]ileAtice.

2 Maxim M`rturisitorul, „R`spunsuri c`treTalasie“, Filocalia sfintelor nevoin]e aledes`vâr[irii, vol. III, Editura Humanitas, Bu-cure[ti, 1999, pp. 156-158.

3 Marcu, 1, 12-13; Luca, 4, 1-13.4 Cfr. André Scrima, Timpul Rugului Aprins,

Editura Humanitas, Bucure[ti, 1996, p. 81. 5 Avva Ioan cel Pitic, 15, Patericul, Editura

Polirom, Ia[i, 2003, pp. 161-162.6 Avva Pimen, Patericul, Editura Polirom,

Ia[i, 2003, p. 267.7 Ibidem, p. 266.8 Avva Antonie, 5, Patericul, Editura

Polirom, Ia[i, 2003, p. 44.9 Simone Weil, Greutatea [i Harul, Editura

Humaniatas, Bucure[ti, 2003, pp. 117-118.10 V.I.T.R.I.O.L. este acronimul sintagmei

alchimice Visita Interiora Terrae Rectificando In-veniens Ocultum Lapidem. Tropul alchimic almateriei umile în care este recunoscut`prezen]a duhului (pneuma) nu poate fi decâtcoextensiv contextului unei antropo-teologiiapofatice în care descoperirea paulinicului„om interiror“ („sare a p`mântului“), semni-fic` redobândirea statutului de chipul (eikon)al Domnului, de loc al lui Dumnezeu (toposTheou).

11 Geneza 28, 18-22.12 Andrei Ple[u, Despre îngeri, Humanitas,

Bucure[ti, 2003, p. 239. j


Dreptul la p`rere

Pu]ini sunt cei care ar nega faptul c`secularizarea este fenomenul cel maipregnant care marcheaz` societateauman` la finele modernit`]ii. Chema]is` defineasc` aceast` marc` a timpuluinostru, speciali[tii descoper` instanta-neu aporiile temporalit`]ii cu care seconfruntase Sfântul Augustin (Confes-siones XI) la sfâr[itul antichit`]ii. Uzitat`f`r` rezerve de actori religio[i, jurnali[ti,politicieni, sociologi, juri[ti, istorici saufilozofi, no]iunea de secularizare risc`s` se piard` într-un semantism copios [iincontrolabil. În mod clar, pentru a pri-

cepe despre ce este vorba se cere nudoar un plus de rigoare conceptual` [ivigilen]` bibliografic`. Sporireacunoa[terii [i aprofundarea în]elegeriiau nevoie mai ales de contextualizare –a[a cum a ar`tat controversa recent`legat` de simbolurile religioase [i legeacultelor.

Cazul României, aflat` la intersec]iamai multor segmente de timpi istoricigeneratori de complexe ecua]ii reli-gioase [i culturale, este cu atât maistringent. Studiile academice despre im-pactul seculariz`rii în regiune se aflàbia la început. În mod special, raportulcomplicat dintre lumea Ortodoxiei [i

aceste „timpuri noi“ – purt`toare de ne-maiv`zut – nu s-a bucurat de o aten]iecare s` dep`[easc` crisp`rile apologe-tice sau prejudec`]ile vindicative. Maicu seam` în literatura de limb` român`,studiile care s` trateze cu competen]àcest fenomen nu s-au scris, abundent[i conving`tor. Reflec]iile eseistice saugazet`re[ti despre religia la români nudep`[esc nivelul unor „momente [ischi]e“ într-o istorie a mentalit`]ilorbalcanice. Mai ales dup` cazul Tanacu,toat` lumea are la noi p`reri despre ul-timele lucruri. Nu lipsesc anali[tiipolitici care îi spun Bisericii ce în-drept`ri dogmatice are de f`cut, a[a

cum g`se[ti sacerdo]i gata s` mandatezeelectoral orice actor mesianic alpolitichiei valahe – lep`dând mustrareaSf. Maxim M`rturisitorul, care spunea:„va fi f`r` form` [i f`r` frumuse]e [inevrednic de a fi ascultat cuvântul de-spre Dumnezeu, rostit oricum [i deoricine [i în timpul în care nu se cu-vine. C`ci socotesc c` cei care au mintetrebuie s` caute mult timpul potrivitpentru a vorbi despre El“1.

F`r` un efort colectiv de reflec]ie,îns`, va fi greu de ob]inut maturitateaunei judec`]i teologico-politice globale.În locul diaboliz`rii simpliste a secula-riz`rii, pe de o parte, [i al incrimin`rii

Vie]i paralele?Ortodoxia [i secularizareao MIHAIL NEAM}U o

TE

OL

OG

IE

28gr`bite a Ortodoxiei, pe de alt` parte, sesimte nevoia unei reflec]ii nuan]ate,pentru care cump`tarea [i franche]ea s`nu reprezinte solu]ii alternative2. Încu-rajarea unui asemenea proiect de cerce-tare ar trebui s` preocupe atât reprezen-tan]ii Bisericilor cât [i societatea civil`dornic` s` clarifice bazele sociologice [iinstrumentele conceptuale de analizàle raportului între religie [i politic`, depild`. România începutului de mileniuIII asist`, în mod cert, la desf`[urareaunor fenomene paradoxale.Institu]ional, societatea pare gr`bit` sàccepte exigen]ele unei moderniz`rioricum întârziate. Aderarea la UniuneaEuropean` d` un plus de elan acesteitendin]e. Aderen]a personal` a oame-nilor la manifest`rile cu caracter reli-gios nu pare îns` mult diminuat` deaceast` evolu]ie – cel pu]in nu într-unmod direct reflectat de ultimele re-cens`minte. Desigur, ne putem a[teptaca pe viitor sondaje mult mai atent con-cepute s` poat` releva tipare [i orient`riîn comportamentul religios al

popula]iei României în diferitele salecategorii (e.g., rural vs urban). Înabsen]a acestor date, numai observa]iaempiric` individual` [i dialogul dezin-hibat pot reconstitui imaginea com-plex` a raporturilor dintre Ortodoxie [isecularizare3. F`r` o anumit` „federare“a domeniilor cunoa[terii, ob]inut` prinschimbul de idei [i deschiderea gene-roas` c`tre cel`lalt, în]elegerea tuturorva avea de suferit.

Idei [i matematic`

În sine, datele unor sondaje pot valo-ra mai mult decât impresiile culesedup` o incursiune antropologic` indi-vidual`, care pot invita, în func]ie detemperament, fie la un pesimism esha-tologic excesiv („pretutindeni, semnelesfâr[itului“), fie la plictisul unei sta-bilit`]i imaginare („noi suntem aici peveci st`pâni“). Unii mizeaz` pe agendailuminist` a educa]iei etatiste, al]ii cre-diteaz` – pe urmele lui Petre }u]ea – vi-talitatea bimilenar` a ]`ranului drept-credincios. Între exaltarea simplit`]iip`[uniste [i cozeria metafizic` de salon– atitudini deopotriv` legitime, într-operspectiv` libertarian` – se adânce[teun deficit de cunoa[tere empiric`.

Induc]iile sunt, atunci, fragile, iarmarile teorii despre „religiozitateamodern`“ la români devin cel mult otem` beletristic`4.

Se pune, a[adar, întrebarea: amdep`[it stadiul „imagologic“ al obser-va]iilor despre „credin]e moravuri“f`cute odinioar` de prin]ul Cantemir înDescriptio Moldaviae? Am aprofundatoare o epistemologie a judec`]ii gene-raliste care, de[i nu poate evita mult dis-pre]uitul „esen]ialism“, scap` totu[i decapriciile suverane ale prejudec`]ii?Suntem, cu alte cuvinte, mult maiaproape de adev`rul pe care îl scrutau,în gen diaristic, C`l`torii strìni în }`rileRomâne? Nu avem – pe scurt – o hart`religioas` a României de care agen]iipriva]i, administratorii locali, exper]iiguvernamentali, antropologii religieiori teologii misionari s` se poat` slujiatunci când aloc` bugete, recomand`sponsori, valideaz` sentin]e sau inter-preteaz` memoria personal`. Trìmast`zi în plin` infla]ie doxografic`, cufiecare adult revendicând o p`rere, dar

în]elegem foarte rar raporturile ascunsede cauzalitate care explic` efectele secu-lariz`rii.

În studiul aderen]elor sociale aleOrtodoxiei locale trebuie integrat` odefini]ie larg` a termenului, care nuignor` con]inutul teologic (e.g., tradi]iascripturistic` [i mo[tenirea patristic`) [inici principiul sinodal al recunoa[teriiintrinsece (i.e., este ortodox într-o mani-festare tot ceea ce coreligionarii sau –mai frumos spus – confra]ii sârbi, ru[i,greci sau libanezi, bunòar`, vor validasub cupola eclezialit`]ii ecumenice). Înmod evident, pluralitatea de opinii [iexpresii regionale face ca sensul Orto-doxiei s` difere aproape la fel de mult caîn]elesul seculariz`rii. Îns` orice vocesincer preocupat` de aceast` problema-tic` ar trebui s` intervin` în aceast` dez-batere. Exist` deja câ]iva autori, remar-ca]i mai ales în rândurile tinerei gen-era]ii, care par s` accepte coagularea înjurul unor interoga]ii comune. Fiind oîntreprindere de pionierat, o asemeneacercetare – gândit` sub forma unor mi-cromonografii sau contribu]ii punc-tuale, ale c`ror rezultate s` fie apoi evo-cate într-o generoas` conferin]` aca-demic` ([i volumul subsecvent) – vadep`[i susceptibilit`]ile pasionale, înbeneficiul unui genuin nego] de idei.

Beneficii imediate

Care ar putea fi, a[adar, obiectiveleunui asemenea proiect? În primul rândeste vorba despre încurajarea unei dez-bateri vii asupra diferitelor instan]e aleseculariz`rii în România. Într-o ]ar`înc` marcat` cultic [i cultural de preda-nia ortodox`, noi practici ale credin]eicaut` s` se exprime cu spatele latradi]ie. Releele culturii media transmitvalorile globaliz`rii, între care sin-cretismul religios este un vector princi-pal de identitate. Romantica alian]`între na]iune [i confesiune pare tot maicorodat` – de[i regresia neobizantin`nu poate fi evitat`. Proiectul politic alcre[tin-democra]iei este departe de aprinde contur. Axiologia clasic` a fami-liei cre[tine este supus` unei presiunisporite. De aceea, analiza acestor trans-form`ri ale universului simbolictradi]ional al cre[tinismului ni se pareindispensabil`. Înaintea oric`ror solu]ii,radiografia [i diagnosticul st`rii de faptsunt binevenite.

Sunt cel pu]in trei aspecte pe care lecomport` o analiz` a seculariz`rii. Di-mensiunea institu]ional`, mai întâi,prive[te dinamica structural` a valo-rilor religioase la intersec]ia între Bise-rici, legisla]ie [i administra]ia statal`(inevitabil afectat` de normele UE). Di-mensiunea „organic`“ prive[te anamor-foza imaginii Ortodoxiei în „societateaspectacolului“ (Guy Debord), obsedat`de rating, valorile pie]ei, cosmetizareaoric`rei referin]e la spiritualitate,dilu]ia eticului printr-o estetic` libera-lizat` etc. Fenomenul kitsch, dezvoltareaanarhic` a site-urilor Internet centratepe „spiritual“ sau recondi]ionarea magi-cului intra-urban sunt doar câtevaexemple care ilustreaz` dialectica sacru-profan în lumea de ast`zi. Plecând de lamodestia unei descrip]ii, se poateajunge apoi la tratamentul explicativ.În mod predictibil, istoricii sau socio-logii vor vedea un element de „necesi-tate“ în evolu]ia societ`]ii, în timp ceteologii sau filozofii vor cùta r`spun-suri într-o cheie profetic`5. Poate acestlucru este binevenit. Dup` o bun`recolt` factologic`, ambele atitudinisunt legitime. Numai în acest fel, parti-cularit`]ile fenomenului seculariz`riiîn România – care nu se întâlnescneap`rat în ]`ri bine investigate socio-

logic, cum ar fi Statele Unite, MareaBritanie, Canada sau Fran]a – vor puteafi sesizate6.

În sfâr[it, dubla ancorare – comuni-tar` [i institu]ional` – a fenomenuluiseculariz`rii poate degaja spa]iul pentruo reflec]ie teoretic` general` (e.g., ni-hilismul, condi]ionarea politic` a re-ligiei, reîntoarcerea supranaturaluluietc.). Aici, teologia politic` [i-ar puteada întâlnire cu filozofia culturii, re-înnodând astfel firul unei remarcabiletradi]ii europene.

l

1 Sf. Maxim M`rturisitorul, Ambigua (§76),trad. rom.: Dumitru St`niloae, Ed. InstitutuluiBiblic [i de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, Bucure[ti, p. 290.

2 Datorez aceste reflec]ii conversa]iiloravute cu Mirel B`nic` pe marginea unei pro-blematici deloc lipsite de imediate implica]iiexisten]iale. Un semn îmbucur`tor carevorbe[te despre înnoirea preocup`rilor teolo-gice pentru consecin]ele seculariz`rii în con-textul unei modernit`]i deschise îl reprezintàpari]ia volumului Inter. Revista român` destudii teologice [i religioase, vol. I, no. 1-2 (2007),dedicat problemei „misiunii Bisericii“ înlumea contemporan`.

3 În mod curios, acest important segmentde analiz` lipse[te din comentariul lui TraianUngureanu („A doua und` de [oc socialist`“,ID, vol. 4, no. 31, aprilie 2007, pp. 4-5) despredemografia [i proiectul de societate aRomâniei contemporane. Date recente ale In-stitutului Na]ional de Statistic` (www.insse.ro)indic` performan]a specific` [i ame]itor-para-doxal` a ]`rii noastre, care r`mâne liderulnecontestat în num`rul propor]ional delicen]e teologice pentru b`rba]i [i avorturipentru femei. Explica]ia pentru curba descendent` a natalit`]ii (189.683 de întreru-peri de sarcin` în 2004) nu poate ignora rataîn cre[tere a divor]urilor (e.g., 24,6% divor]uridin mariajele civile contractate în acela[i an).Se întâmpl` [i la case mai mari – cum estecasa regal` britanic`, bunòar` –, dar crizavalorilor familiei tr`deaz` dezechilibrultradi]iei de care Europa [i Rusia s-a desp`r]itmult mai u[or decât Statele Unite.

4 Scriind cu mult talent un roman completal melancoliei care zugr`ve[te condi]ia cen-trifug` a urbanit`]ii noastre postcomuniste,Ion Manolescu evoc` în Derapaj (Ed. Polirom,Ia[i, 2006) un timp al Bucure[tilor din carecândva faimoasele – ast`zi doar miticele – 365de biserici ale capitalei î[i pierd esen]a crato-fanic`. I-au luat locul un decor ocupat de com-plica]iile cognitiviste ale unui ubicuu [i insi-nuant world wide web. Acest deces simbolic alcre[tinismului care – în Mediterana primuluiveac – se n`scuse [i iradia din cet`]ile Efesului,Corintului sau Romei evoc` nu doarr`zbunarea tehnologiei în b`t`lia dat` cu reli-gia pentru câ[tigarea min]ii, [i nici doar conti-nuitatea unei conven]ii literare interbelice(Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu,Mircea Eliade). A[ vedea mai curând un e[ecistoric al Ortodoxiei vernaculare, diagnosticateliptic [i sclipitor într-un eseu – demn deaten]ia calm` a unui tratat de retoric` – sem-nat Teodor Baconsky, „Refuz“, Dilema Veche,vol. IV, no. 166 (13-19 aprilie 2007), p. 18.

5 Hans Blumenberg, Die Legitimität derNeuzeit, 1974; Charles Taylor, Sources of the Self,1992; John Milbank, Theology and SocialTheory. Beyond Secular Reason, 1990; DavidMartin, Secularization. Towards a Revised Gene-ral Theory, 2005.

6 Owen Chadwick, The Secularization of theEuropean Mind in the Nineteenth Century, 1990;Callum G. Brown, The Death of ChristianBritain, 2001. j


PO

LI

TI

CA

30

TR~IM, înainte detoate, o criz` a ideiide reprezentare. Totce spunem azi de-spre politic` se în-

vîrte obsesiv în jurul relei con-duite a membrilor Parlamentu-lui. Pare firesc de aceea ca dez-baterea despre o nou` consti-tu]ie s` plece chiar de aici, de laraportul dintre guverna]i [i gu-vernan]i, dintre aleg`tori [iale[i. Am putea porni [i de lacriza institu]iilor, dar mi separe mai profitabil s` plec`mchiar de la ideea dereprezentare pentru c` din eadecurg multe altele, dar mai cuseam` pentru c` în felul acestavom putea stabili mai bine [icare s` fie limitele acestei re-forme. De altfel, Gabriel Li-iceanu a a[ezat explicit aceast`preocupare în centrul proiec-tului de reform`constitu]ional`1. El a reluat oidee familiar` [i pre]ioas` în-trucît de ea se leag` chiar fun-darea con[tiin]ei civice a anilor’90, orientînd totodat` întreagacritic` social` din perspectivànticomunist`. Politicianulcare ne reprezint`, a spusGabriel Liiceanu, nu estest`pînul, ci slujitorul nostru.

Reprezentarea politic` însensul de slujire, într-un raportinvers cu statutul social, refor-muleaz` integral, la primavedere, ideea clasic` dereprezentare parlamentar`, a[acum s-a cristalizat ea în secolulal XVIII-lea. A[ezat` pe inter-dic]ia mandatului imperativ,reprezentarea parlamentarèste cuprins`, în termenii luiMax Weber, în categoria dereprezentare liber`. Reprezen-tantul din aceast` categorie nue legat de nici o instruc]iune [ir`mîne st`pînul deplin al pro-priei conduite. În exercitareaatribu]iilor sale, el se rapor-teaz` doar la propriile convin-geri obiective [i nu la interese-le acelora care l-au delegat. Unreprezentant ales, mai spuneWeber, devine în virtutea aces-tui fapt „st`pînul“ ales alaleg`torilor sì [i nu „servi-torul“ acestora.

O asemenea imagine arela]iilor politice pare acumdesuet`. Chiar dac` în modobiectiv [i ca efect al normelorlegale parlamentarul continu`s` ocupe o pozi]ie dominant`în democra]iile contemporane[i s` se bucure de o mare inde-

penden]` în ac]iunile sale,opinia public` nu îi maiacord` încrederea deferent` deodinioar`, ci îl interogheaz` înpermanen]`, îl acuz`, îl con-strînge într-un fel sau altul sèxplice, s` dea socoteal` de totce face [i spune [i, nu în ulti-mul rînd, de toate cheltuielilesale. Spiritul public a evoluat [ila noi exact în acela[i sens, darcu o vitez` accelerat`. De fapt,aceasta trebuie s` fiesemnifica]ia afirma]iei, pe carea f`cut-o pre[edintele TraianB`sescu, c` societatea a evoluatmai mult decît reprezentan]iiei. Dac` cei guverna]i caut` s`participe personal într-o cîtmai larg` m`sur` la treburilepublice, membrii Parlamentu-lui nostru au tins s` l`rgeasc`sfera reprezent`rii libere cîtmai mult cu putin]`.

În definitiv, ce au ap`ratmembrii Parlamentului în ul-timii doi ani de zile? De ce s-aucoalizat f`r` s` aib` de fiecaredat` motive personale evi-dente? R`spunsul este c` mem-brii Parlamentului nu auap`rat de fiecare dat` intereseprecise, ci mai curînd au prote-jat ideea pe care [i-au f`cut-o eiîn[i[i despre reprezentarea par-lamentar`. Ei au dat, adesea, deîn]eles c` ap`r` ideea clasic` alibert`]ii parlamentare, aceea adeputatului perfect suveran înopiniile [i alegerile sale [i carenu se g`se[te în raporturi desubordonare moral` fa]` de ni-meni. În realitate îns` am asis-tat în ultimii 15 ani la specta-colul unei accelerate degrad`ri,pe viu, a modelului tradi]ional.Dac` în accep]ia clasic`reprezentantul ales se ra-porteaz` doar la convingerilesale obiective, a[adar la ideiledespre societate pe care lepoate expune public, parla-mentarul român de dup` 1990a tins s` exprime într-o cît mailarg` m`sur` convingerisubiective, deci public neargu-mentabile. Într-o ambian]`general`, în care datoriamoral` fusese deja grav com-promis` de comunism, liberta-tea reprezentantului a fostîn]eleas` preponderent ca au-tonomie personal`, ca spa]iude manifestare deplin` a in-tereselor subiective.

A[a se face c` azi, cuexcep]ia membrilor în[i[i aiParlamentului, toat` lumeareclam` o redefinire a ideii de

reprezentare politic`.În cuprinsul dezbaterii evo-

cate mai sus, cineva opuneamodelului reprezent`rii ca slu-jire imaginea demnitarului cafurnizor de servicii publicecuantificabile. A[adar, în loculunei rela]ii de natur` moral`între ales [i aleg`tor s-ar cuvenis` instituim în acest cuplu orela]ie contractual`, chiar dac`nu din sfera dreptului privat.Acest mod de a privi lucrurileare avantajul c` inspir` solu]iipractice dintre cele mai simple[i mai eficace, menite s`-l con-troleze, s`-l supravegheze [i îndefinitiv s`-l împiedice pe par-lamentar s` exprime un punctde vedere sau s` comit` un actneconform cu opiniile aleg`to-rilor sì. A[a au ap`rut o seriede revendic`ri formulateap`sat de multe organiza]iicivice [i care se refer` în prin-cipiu la transparen]a lucr`rilorparlamentare [i la conduitageneral` a reprezentan]ilorale[i: [edin]ele comisiilor par-lamentare s` fie de regul` pu-blice, s` se interzic` votul se-cret în toate împrejur`rile, in-clusiv la deliber`rile dincomisii, s` fie interzis` prinlege migra]ia de la un partid laaltul. Toate acestea se adaug`la revendic`rile care au fostdeja acceptate, cum ar fi limita-rea imunit`]ii parlamentare [iobliga]ia declara]iei de avere.

MI-ADUC aminte deelanul rousseauist allui Mircea Dinescu,

care pleda în CPUN pentruvotul deschis în toate împre-jur`rile, clamînd c` deputatular trebui s` voteze cu mînastîng` în sus [i cu mînadreapt` la inim`. Candoarearevolu]ionar` a epocii a fostatunci suprimat` rapid, dar nunumai de FSN, ci poate maiales de ]`r`ni[tii [i liberaliicare aveau amintirea tradi]ieisofisticate a parlamentului in-terbelic. Spiritul public deast`zi pare s` recupereze îns`tot mai mult tonulrevolu]ionar [i s` evoluezerapid în direc]ia descris` de J.-J. Rousseau.

Mircea Dinescu nu era înacele împrejur`ri un reprezen-tant ales, ci un delegat alpoporului în toat` puterea cu-vîntului [i care vorbea în nu-mele suveranit`]ii populare.Imaginea sa despre

reprezentare se tr`gea chiardin aceast` condi]ie asumat`spontan. Dac` a[ez`m acesteevolu]ii în termenii teorieipolitice, atunci am putea ar`taîntr-adev`r c` transform`rilespectaculoase ale spiritului pu-blic de la noi descriu de faptdrumul îngust de la ideea su-veranit`]ii na]ionale la aceea asuveranit`]ii populare. Consti-tu]ia din 1991 vorbe[te, de alt-fel, de suveranitatea na]ional`,dar o atribuie apoi, în acela[iarticol, poporului. Neputînd s`decid`, legiuitorul le-a ameste-cat. Consecin]ele teoretice sînttotu[i diferite [i contradictorii.Dac` vorbim de suveranitateana]ional`, atunci reprezentareaeste regula unic`, iar referen-dumul nu are sens. Corpurilereprezentative devin intangi-bile [i nu pot fi dizolvate.Reprezentantul este persoanacare se bucur` de imunitate întoate situa]iile [i este pe deplinliber` în exerci]iul mandatuluisù. Mai mult decît atît,reprezentantul nu se afl` înrela]ii de subordonare moral`fa]` de suveranul sù, el însu[ifiind suveran. Vedem de faptc` membrii legislaturilor cîtes-au succedat din anii ’90 în-coace au cùtat s` se instalezecît mai confortabil în aceast`defini]ie.

Ideea suveranit`]ii poporu-lui nu mai este o form` f`r`fond, ci exprim`, mi se pare, in-tegral sentimentul generalprivitor la politic`.Consecin]ele de principiu artrebui de aceea s` fie asumateca simpl` constatare a uneist`ri de fapt, dar, desigur,într-un spirit de modera]ie. Os` iau un singur exemplu, aflatde altfel în centrul disputei.Cît` vreme pre[edintele esteales prin vot universal [i direct,exprimînd, a[adar, în cea maimare m`sur` ideea dedemocra]ie participativ`, eldevine chiar instrumentul princare poporul suveran îi va con-trola pe reprezentan]ii sì [i leva cere restaurarea rela]ieioriginare de încredere sau, înal]i termeni, refacerea contrac-tului. Logic, pre[edintele vatrebui învestit cu posibilitateadizolv`rii corpurilorlegiuitoare. Aceast` preroga-tiv` preziden]ial` nu este ceamai avansat` consecin]` a ideiide suveranitate a poporului, ci,de fapt, este cea mai timid` [i

cea mai slab`. Este slab` pen-tru c` ea nu restrînge în prac-tic` libertatea reprezentantuluiales, nu îi îngr`de[te spa]iul dedeliberare. Privind lucrurile înlumina formulei de la care amplecat, aceea a reprezent`rii caslujire, vedem c` ea nu neag`,la drept vorbind, ideeareprezent`rii libere, ci, dim-potriv`, îi poate da o [ans` derestaurare, dup` cum maipoate salva parlamentul caadunare deliberativ`.

SPIRITUL revolu]ionarcare anim` ast`zi so-cietatea româneascàr putea merge mult

mai departe. Imaginea parla-mentarului ca furnizor de ser-vicii publice conduce la oac]iune nelimitat` deverificare [i de control. Dacàm aplica, de pild`, rigurosdoar acele solicit`ri pe carele-am enumerat mai înainte,cele legate de transparen]` [ide supraveghere a activit`]iiparlamentare, am limita atît demult libertatea reprezentan-]ilor ale[i, încît ace[tia s-artransforma încetul cu încetulîn cvasi-func]ionari, plasa]i lalimita mandatului imperativ.Parlamentarul, somat s` dea înpermanen]` socoteal` de toateactele [i cuvintele sale, [i aflatmereu la dispozi]ia presei deteleviziune, va deveni sclavulopiniei publice ca iluzie me-diatic`. Încredin]a]i c` adîncimdemocra]ia, nu am face decît s`deleg`m puterea real` ONG-urilor [i jurnali[tilor de succesde la televiziune.

Sînt încredin]at c` e prefe-rabil ca acele corpurilegiuitoare care s-au îndep`rtatde voin]a poporului s` fie cînd[i cînd dizolvate decît s` in-sinu`m în textura vie]ii parla-mentare mecanisme subtilrepresive, care vor ucide liber-tatea [i discern`mîntul înfavoarea unor activit`]i meca-nizate.

l

1 „Reconstruc]ia Institu]ional` aRomâniei: O nou` Republic`“,colocviu organizat de CADI [imoderat de Gabriel Liiceanu, mar]i19 iunie 2007. j


Despre reprezentareo HORA}IU PEPINE o

i

Dac` în accep]ia clasic`

reprezentantul ales se

raporteaz` doar la

convingerile sale obiec-

tive, a[adar la ideile

despre societate pe care

le poate expune public,

parlamentarul român

de dup` 1990 a tins s`

exprime într-o cît mai

larg` m`sur` convin-

geri subiective, deci

public neargumenta-

bile. Într-o ambian]`

general`, în care dato-

ria moral` fusese deja

grav compromis` de

comunism, libertatea

reprezentantului a fost

în]eleas` preponderent

ca autonomie person-

al`, ca spa]iu de mani-

festare deplin` a intere-

selor subiective.

IN

TE

GR

AR

EA

EU

RO

PE

AN

~

31

UNIUNEA European`pare s` fi ie[it deo-camdat` din criza încare stagna din 2005,când proiectul Con-

stitu]iei europene a fost respinsde Fran]a [i Olanda, prin referen-dum. Atunci, procesul a fost blo-cat de decizia luat` de majori-tatea popula]iei acelor dou`state membre, care au votat con-tra doar pentru c` a[a i-au în-demnat o parte dintre politi-cienii lor, nu fiindc` ar fi în]elesexact despre ce era vorba.

Acum, la Bruxelles, [efii destat [i de guvern europeni, înfrunte cu Angela Merkel [i Nico-las Sarkozy, sprijini]i de guver-nele Spaniei [i Italiei, au ales s`simplifice lucrurile [i s` deblo-cheze mecanismele institu]io-nale comunitare: în locul uneiconstitu]ii stufoase [i minu]ioase,care urm`rea s` instituie supra-statul federal Europa, un nou [imult mai simplu tratat euro-pean care s`-i reformeze institu-]iile [i func]ionarea cu 27 demembri. Criza a fost amânat`prin acceptarea negocierii no-ului tratat în a doua jum`tate aanului 2007 [i – eventual – rati-ficat în 2009.

Marea Britanie, Polonia,Olanda [i Cehia [i-au expus [icu acest prilej pozi]iile euro-sceptice, punând interesul na-]ional înaintea celui comunitar[i au acceptat unele compro-misuri doar pentru a scoate for-mal Uniunea din criz`. Paradox-al, premierul britanic, TonyBlair, s-a opus folosirii CarteiDrepturilor Fundamentale caelement primordial de referin]`în UE, de[i tocmai Marea Bri-tanie a generat [i transmis Eu-ropei aceste drepturi. Gemeniidin fruntea statului polonez aureu[it amânarea sistemului devot cu majoritate dubl` în UE.Olanda a ob]inut mai mult`putere pentru parlamentelestatelor membre. Nu emo]ie,proiecte, ci pragmatism.

O jum`tate de secol de expe-rien]` comunitar`, având cascop primordial evitarea unorconflicte militare pe b`trânul

continent, a adus prosperitatecomun` la nivel economic, dar elimpede c` nu a reu[it s` ge-nereze o coeren]` politic` solid`între statele membre ale UE.Summit-ul din iunie 2007 a pusîn eviden]` un moment de coti-tur` în istoria Uniunii: proiectuleuropean este negociabil pân` lanivelul proiectelor na]ionale.

Cancelarul german, AngelaMerkel, a jucat rolul poli]istuluirù, iar pre[edintele francez,Nicolas Sarkozy, pe cel bun.Scopul principal era convinge-rea gemenilor Kaczynski, careconduc împreun` Polonia capre[edinte [i premier, c` Europatrebuie salvat`. La asta au pusum`rul [i al]i „agen]i federali“:premierii britanic Blair, spaniolZapatero [i olandez Jean-ClaudeJuncker. O re]et` de thrillerpolitic palpitant (la propriu),plin de r`sturn`ri de situa]ie [icu un final calificat drept fericit– adoptarea de c`tre to]i [efii destat [i de guvern a unei schi]e deTratat care s` reglementeze însfâr[it func]ionarea Uniunii ex-tinse la 27 de membri.

Ce nu s-a reu[it prin proiec-tul de constitu]ie comunitar` vafi cel mai probabil ob]inut prinacest tratat de reform` aproaperevolu]ionar` a Uniunii, care leva amenda pe cele anterioare –Tratatul de înfiin]are a Comu-nit`]ii Europene de la Roma,1957, [i Tratatul UE de la Maas-tricht din 1992 (ambele modifi-cate între timp la Amsterdam, în1996, [i Nisa, în 2000). A[adar,cele dou` vor r`mâne în vigoare,îns` amendate.

Noul sistem de vot va intra învigoare din 2014, dac` nu chiarîn 2017, a[a cum a cerut Poloniaca s`-[i poat` folosi actualeleprerogative la adoptarea urm`-torului buget comunitar în-cepând din 2013. Deci evitândmajoritatea dubl` – 55% dintrestate [i 65% din popula]ie –,pentru a folosi înc` reglemen-t`rile adoptate la Nisa, care dauPoloniei [i Spaniei o reprezen-tare mult mai ampl`, aproape lanivelul Germaniei, Fran]ei, Ita-liei sau Marii Britanii.

Tratatul actual reformeaz` [icreeaz` controversatul post depre[edinte al Consiliului Euro-pean, eligibil cu majoritateacalificat` a membrilor sì, cu unmandat mai lung, de doi ani [ijum`tate, care poate fi prelungitcu înc` unul, înlocuind actualulsistem de pre[edin]ie semestri-al` prin rota]ie a statelor mem-bre. Competen]ele „[efului Eu-ropei“ vor fi în principal legatede politica extern` comunitar`.Primele zvonuri îl anun]` peTony Blair ca primul viitor pre-[edinte comunitar.

Va exista [i un „Înalt Repre-zentant“ pentru diploma]ie eu-ropean`, care nu se va numiministru de externe, cumulândatribu]iile actualului înalt re-prezentant pentru politic` ex-tern` [i securitate comun` cucele ale comisarului pentru re-la]ii externe. El va prezida Con-siliul Mini[trilor de Externe din]`rile membre, va asuma vi-cepre[edin]ia Comisiei Euro-pene [i va avea la dispozi]ie unaparat institu]ional. Totu[i, o de-clara]ie specific`, cerut` de bri-tanici, ar urma s` garanteze càctivitatea acestui reprezentantdiplomatic european nu va afec-ta politica de securitate [i ap`-rare a statelor membre. R`mânede v`zut dac` asta va rezolvavechea problem` ridicat` odi-nioar` de Henry Kissinger, fos-tul secretar de stat american,care dac` trebuia s` „sune în Eu-ropa“ nu [tia pe cine… Va existacineva, dar cu ce puteri reale?

F`r` s` fie inclus` ca text întratat, Carta Drepturilor Funda-mentale va prevala asupra drep-tului comunitar. Marea Britaniee „scutit`“ îns` de aplicarea sa. Înacela[i timp, parlamentele na-]ionale vor avea mai mult` pu-tere [i vor putea cere Comisiei s`reexamineze [i reformuleze an-umite propuneri despre careapreciaz` c` le-ar afecta compe-ten]ele.

Pe de alt` parte, sunt elimi-nate din textul Tratatului sim-bolurile comunitare – drapelul,imnul [i moneda comun` –, de[iele vor continua s` fie folosite în

via]a real` a Uniunii; indirect,aceasta este probabil cea mai im-portant` decizie, menit` s` eviteorice interpretare a Uniunii Eu-ropene ca fiind un stat federal.

Cu toate astea, dreptul comu-nitar va prevala asupra celuina]ional, UE va avea o persona-litate juridic` unic`, lucru ce nuva permite îns` institu]iilor eu-ropene s` legifereze sau s` în-calce competen]ele statelormembre conferite prin tratate. {icooperarea în domeniul juridic[i poli]ienesc se va consolida [iva func]iona prin intermediulunui mecanism automat de co-laborare, de care – din nou –Marea Britanie va fi… scutit`.R`mân totu[i valide criteriileanterioare de extindere ale UE.

Proiectul european începutîn urm` cu 50 de ani ca o marePia]` Comun` d`dea semne detransformare într-un supra-stateuropean. Prin renun]area laprocesul constitu]ional declan-[at în 2002, „Cei 27“ au revenit laformula clasic` de reform` in-tern`.

DINCOLO de inten]iilegenerale care vizeaz`îmbun`t`]irea func-]ion`rii UE format`

acum din 27 de membri, schim-b`rile la nivel institu]ional vorreda ]`rilor membre „mari“ ([ifondatoare), în special Germani-ei, ponderea pe care o pierduser`la nivelul lu`rii deciziilor înurma extinderilor succesive. Dealtfel, noul sistem de vot al „du-blei majorit`]i“ a reprezentat laultimul summit cel mai mareobstacol pentru ob]inerea unuiacord al „Declara]iei de la Ber-lin“.

Este îns` limpede c` Fran]alui Sarkozy va juca un alt rol,mult mai semnificativ în nouaformul` de organizare strictpragmatic`. Echilibrul precarîntre interesele la nivel na]ional[i cele comunitare trebuie [i maiatent supravegheat pentru a nuse înclina critic într-o parte saualta. „Turbosarko“ a ob]inuteliminarea concuren]ei libere caobiectiv al UE, de[i cu un an în

urm`, când era înc` ministru deinterne [i mult mai liberal,Sarkozy milita într-un articolpentru modernizarea Uniunii.Iar acum cere ca Uniunea sàsigure „protec]ia cet`]enilorsì“. Cuvântul protec]ie nu maie un „tabu“. Interesul protec]io-nist r`mâne comun pentruproblemele legate de energie, deemigra]ie, de mediul de afaceri…

Mult mai atent cu presa, ne-gociind pe toate fronturile cucolegii din statele membre,Sarkozy se afirm` ca un noulider european, iar alian]a rapid`cu Angela Merkel a fost decisiv`în cadrul summit-ului dificil dela Bruxelles. Poate c` meritele„tehnice“ concrete îi apar]in can-celarului german, dar pre[edin-tele francez s-a priceput de mi-nune s` exploateze mediatic si-tua]ia [i s` se impun` pe scenaeuropean` [i interna]ional` laînceput de mandat. Au [i ap`rutdin partea partidelor germanede centru-stânga tendin]e desubminare a pozi]iei de]inutede Angela Merkel, iar [ansele defisurare a autorit`]ii guvernuluiei sunt reale [i vor presupune di-verse concesii, cu efecte la ni-velul UE.

În schimb, despre Sarkozy sepoate într-adev`r afirma c`reprezint` singura „monarhie“european` autentic`. Sistemulpolitic din Fran]a, împreun` cuprerogativele de care el dispune,al`turi de rezultatele recenteloralegeri generale îi confer` luiSarkozy puteri aproape discre-]ionare. Importan]a Fran]ei înEuropa a fost considerabil în ul-tima jum`tate de secol tocmaidatorit` personalit`]ii aflate înfruntea statului [i care beneficiade pârghii serioase pentru exer-citarea puterii. Exemplele datede un Charles de Gaulle sauFrançois Mitterrand sunt eloc-vente, dar Sarkozy dore[te s`schimbe inclusiv modelul „dis-cret [i elegant“ al acestei seriimai mult sau mai pu]in presti-gioase, încheiat` probabil defi-nitiv cu Jacques Chirac.j


Uniunea European`:o pia]` comun` reformat`,nu un stat federalo HORIA BARNA o

SE

CV

EN

}E

FR

AN

CE

ZE

32

CLASAT – previzibil – printre„noii reac]ionari“, Pierre-André Taguieff (n. 1945) esteunul din cei mai virulen]icritici ai terorismului inte-

lectual exercitat de o stîng` ce se auto-proclam` „for]` a progresului“. Taguieffa scris mai multe c`r]i despre antira-sism [i antisemitism: Protocoaleleîn]elep]ilor Sionului. Falsul [i utiliz`rileunui fals (1992, edi]ia a doua 2004), Fi-nalit`]ile antirasismului (1995), Nouaiudeofobie (2002). A inventat conceptulde „bougisme“ (de la „bouger“), desem-nînd cultul contemporan al mi[c`rii însine. A fost foarte prolific în ultimii ani,publicînd printre altele: Iluzia populist`(2002), Sensul progresului. O abordare is-toric` [i filosofic` (2004), Republica împot-molit`. Pluralism, comunitarism [i cet`]enie(2005), Imaginarul complotului mondial.Aspecte ale unui mit modern (2006).

Noua lui carte e un „pavé“, cum zicfrancezii, de 620 de pagini: Contra-reac]ionarii. Progresismul între iluzie [i im-postur` (Denoël, 2007). Ideea de progres(„cuvînt-m`ciuc`“), spune din capullocului autorul, a devenit un mijloc dea-i delegitima pe adversarii politici [iideologici, de a-i stigmatiza dreptanacronici [i reac]ionari. În viziunea luiTaguieff, „contra-reac]ionarii“ sînt cei„care recurg la progresism pentru a-[ipune sub acuzare rivalii, adversarii saudu[manii, cu scopul de a-i descalificatotal, începînd cu excluderea lor dinspa]iul dezbaterilor legitime“. Progresis-tul este, în chip structural, de stînga [iconsider` c` doar stînga e o op]iunepozitiv` [i benefic`. Tot în numele pro-gresului s-a justificat adeziunea lautopia comunist`, ceea ce a implicat [iacceptarea violen]ei [i a terorii.

În secolul XIX, ideea de progres a datna[tere ideologiei progresiste; în secolulXX, progresismul a devenit o arm` înarsenalul propagandistic al stalinismu-lui. Avîndu-[i originile în spiritul Lu-minilor, progresismul a adùgat dimen-siunea scientist`; el s-a constituit treptatca utopie futurist` („viitorul luminos“),ca mit politic modern impregnat demesianism [i ca religie secular` (doctri-na salv`rii colective). Comunismul afost acela care [i-a apropriat progresis-mul, din care a derivat [i antifascismul.Dup` dispari]ia nazismului, progresis-mul antifascist s-a transformat în „ide-ologie politic` de substituire“: a[a în-cepe „istoria antifascismului f`r` fas-cism“. Reac]ionarii sînt stigmatiza]i cu

etichete-cli[eu, denun]a]i ca „fasci[ti“sau „de extrem` dreapt`“. Cea mai re-cent` ]int` a antifascismului f`r` fas-cism este America, imperialist`, rasist`[i „ultraliberal`“. Dubla obsesie a„amenin]`rii fasciste“ [i a „derivelor ra-siste“ func]ioneaz` ca un „mijloc de[antaj permanent“. Cuvintele magicesînt „vigilen]`“ [i „rezisten]`“, c`rora lise adaug` cultul „metisajului“, al„amestecului“, al „schimburilor“ [i al„dialogului“; cei ce se opun acestor no-bile scopuri sînt taxa]i drept „rasi[ti“ [i„xenofobi“. Taguieff nu ezit` s` vor-beasc` despre spiritul totalitar al neo-fascismului, care î[i inventeaz`du[manii pentru a-i expedia la groapade gunoi a Istoriei.

Cartea lui Taguieff, pu]in cam stu-foas`, dar de o bog`]ie impresionant` atrimiterilor bibliografice, nu poate firezumat`. O prim` parte se ocup` de„Fabricarea unei legende: «noiireac]ionari»“. Voi re]ine de aici capi-tolul despre „Imaginarul antifascist: im-pregnarea comunist`“. Autorul con-stat` c` antifascismul contemporan estemarcat în continuare de vulgata sovie-tic`. Pentru a explica fenomenul,Taguieff reface istoria antifascismului[i, mai ales, define[te termenii proble-mei. Ca [i „rasismul“, „fascismul“ este înacela[i timp un cuvînt abstract [i unulcare identific` o ipostaz` a Rùlui. Elintr` ast`zi într-o serie care s-a consti-tuit în timpul r`zboiului rece: anticapi-talism, antiliberalism, antiimperialism,antiamericanism, antisionism. A ajunsun element structural al terorismuluiintelectual de stînga, el însu[i „omo[tenire simbolic` a exerci]iului co-munist al terorii“. Aici st` [i superiori-tatea terorii comuniste asupra teroriifasciste: prima mobilizeaz` pasiuniintelectuale, valori, virtu]i, finalit`]isupreme, sentimente nobile, viziuneaexaltat` a unei „lumi mai bune“. A[a seface c` „universalismul liric al comunis-mului poate seduce publicuri variate,(pe cînd) particularismul frenetic alnazismului nu poate entuziasma decîtgrupul etno-rasial erijat în tip uman su-perior“. În acest moment, Taguieff pro-pune o nou` defini]ie, mai nuan]at`, aprogresi[tilor: „totalitatea celor care, ori-care ar fi credin]ele sau op]iunile lor,împart cu revolu]ionarii comuni[ti (saucu extremi[tii de stînga) un anumitnum`r de idei preconcepute (anticapi-talismul) [i de perspective (egalitaris-mul normativ)“. Progresismul a domi-


o ALEXANDRU C~LINESCU o

Fascismele imaginare

nat lumea intelectual` francez` din1945 pîn` la finele anilor ’70, cînd au în-ceput s` apar` m`rturiile disiden]ilordin Est, în frunte cu Soljeni]în. Ulterior,progresismul s-a reciclat, luînd drept]inte Frontul Na]ional al lui Le Pen, pre-cum [i „ultraliberalismul“ [i „imperia-lismul“ american.

Ref`cînd istoria antifascismului co-munist, Taguieff reaminte[te congrese-le intelectualilor de stînga din anii ’30[i, de asemenea, rolul jucat de „emi-nen]a ro[ie“ a mi[c`rii comuniste inter-na]ionale, Willy Münzenberg. În a douajum`tate a deceniului patru, lupta an-tifascist` se îngem`neaz` cu lupta îm-potriva r`zboiului. Pactul germano-so-vietic din 23 august 1939 îi oblig` pe co-muni[tii francezi la piruete acrobatice,dar ma[in`ria propagandistic` reu[e[te,o dat` în plus, s` instrumentalizezepacifismul. Propaganda sovietic` im-pune o ecua]ie simpl`: antifasci[tii sînt,automat, [i prietenii URSS. Dup`r`zboi, acuza]ia de „fascist“func]ioneaz` cu precizie de metronom.{i Revolu]ia din Ungaria din 1956 estesupus` aceluia[i tratament, insurgen]iifiind califica]i drept„contrarevolu]ionari“, „reac]ionari“ [i„fasci[ti“. În continuare, „fascismul“ î[iface apari]ia în Fran]a în cele mainea[teptate ipostaze. El devine, mai alesdup` publicarea unor lucr`ri ale is-toricului israelian Zeev Sternhell, [i unmod de reinterpretare a trecutului.Totodat`, stînga î[i reconstruie[te iden-titatea sprijinindu-se tot pe antifascism,redescoperind mereu un du[man mitic[i culpabilizînd, cu aceea[i ocazie,dreapta, c`reia i se atribuie dispozi]iastructural` de a aluneca spre extremadreapt` [i de a fi vulnerabil` în fa]a„tenta]iei fasciste“.

C E este, a[adar, „neo-antifascis-mul“? Termenul desemneaz`„mobiliz`rile (clasic antifasciste)

împotriva unor mi[c`ri identificate, pedrept sau pe nedrept, drept «neofas-ciste» [i, pe de alt` parte, manifesta]iile]inînd de antifascismul de imita]ie,lansate mai ales pentru a delegitimaorice forma]iune politic` reperabil` ca«na]ionalist`» (categorie ea îns`[i apli-cat` unor fenomene foarte diverse)“.Fascismele istorice au fost înlocuite cu„fascisme“ imaginare [i cu „pericole fas-ciste“ fictive (v. reac]iile stîrnite derevenirea la putere, în 1958, a lui deGaulle; de asemenea, sloganurile anti-

Sarkozy din recenta campanie prezi-den]ial`, gen „Sarko-facho“; în spa]iulautohton ne amintim de acuza]iile for-mulate de Ion Iliescu la adresa Pie]eiUniversit`]ii [i de justificarea chem`riiminerilor). Extrema stîng` a preluat [iea retorica pericolului fascist, con-damnînd pîn` la sa]ietate „banalizareaextremei drepte“ [i adùgînd temeleantiglobalizare [i antiliberal`. Concluzi-ile pe care le trage Taguieff merit`re]inute pentru c` rezum` teza întregiic`r]i: „1) antifascismul f`r` antitotali-tarism este în acela[i timp o iluzie per-iculoas` [i o impostur` redutabil`; 2)pseudo-antifascismul, sau antifascismulde sorginte totalitar`, este antifascismulcare s-a impus de la începuturi, înaintede a deveni rutin` sub forma contempo-ran` a neo-antifascismului cu organi-za]iile sale specializate (…) [i cuinfluen]a lui difuz` în lumea politicii [ia culturii, îndeosebi la stînga [i la ex-trema stîng`; 3) pseudo-antifascismulde stil totalitar s-a mondializat, mai întîigra]ie aparatelor de propagand` ale sis-temului comunist interna]ional, apoiprin efectul noului tiers-mondisme ce s-aaliat cu fundamentalismul islamic, înr`zboi împotriva Occidentului liberalsau democratic/pluralist“. Neo-antifas-cismul a integrat antirasismul cu sensunic (în care „albii“ sînt întotdeauna vi-nova]i), antiamericanismul [i antilibe-ralismul.

Nu l-am urm`rit pe Taguieff decîtîntr-o mic` parte a demonstra]iei sale.Ar mai fi meritat aten]ie analizautiliz`rii necontrolate a cuvîntului „ra-sism“; reconstituirea istoriei ideii deprogres ca mit, religie secular` [i utopie;corela]iile între fascismul imaginar [iimaginarul antifascist; demontarea mi-tului „metisajului“; dezv`luirea modu-lui în care antifascismul a func]ionatpentru a oculta [i minimaliza crimelecomunismului. {i aceste admirabile rîn-duri, pe care le propunem în chip deîncheiere provizorie: „Antifascismuldemocratic a fost admirabil, pseudo-an-tifascismul stalinist a fost îngrozitor,neo-antifascismul este jalnic. O dat` înplus, Istoria ne ofer` spectacolulrepeti]iei comice a unui episodtragic.“ j

EU

RO

PA

VI

IT

OA

RE

33

Kulturnation-Volknationvs Europa

Liniile de frontier` între na]iunile [iculturile europene sînt adeseaartificiale. S` ne oprim pu]in asupragenezei statelor-na]iune dup` primulr`zboi mondial; aceasta a f`cut ca, ade-sea, minorit`]ile discriminate pînàtunci s` devin` majorit`]i discrimina-toare. Noile centre de decizie nu au]inut seama de mo[tenirile plurale,bog`]ia culturilor [i importan]a maimultor limbi în fiecare regiune. Statul-na]iune [i regimul politic unic generatde acesta au favorizat persoanele ma-jorit`]ilor etnice, impunînd în mod ar-bitrar suprema]ia lor în toate dome-niile. Procesul acesta a fost favorizat deîmp`r]irile teritoriale dictate de marileputeri, de schimbarea centrelor politi-co-administrative [i impunerea pro-gramelor educa]ionale uniformizatoareîn detrimentul oric`rei diversit`]i. Afost momentul în care Europa a devenitlocul celor mai aprige dispute pe criteriietnice, rasiale, na]ionale [i geografice1.

Experien]a creuzetului francez nu serepet` în Germania. În locul integr`rii,respectiv asimil`rii, Germania pro-movase cultura diferen]elor. Cîtprive[te cazurile Poloniei, Iugoslaviei,României, Bulgariei, Greciei, ele sînt lafel de simptomatice pentru rupturile se-colului al XX-lea. Cu o men]iune impor-tant`, ce le particularizeaz`: modeluletno-diferen]ialist s-a impus pe fondulîn care civismul popula]iilor lor eraîntr-o faz` incipient`. Dac` în exemplulgerman exista o societate plural` aburg-urilor (la care se va reveni dup` aldoilea r`zboi), lumea Europei de Sud-Est va elimina asemenea modele. Înlocul moderniz`rii [i urbaniz`rii ob[tiisatelor, are loc dislocarea popula]iilorurbane, numite minoritare în limbajuletno-na]ional. Singurul lucru conside-rat util a fost impunerea a[a-numitei„specificit`]i“ etnografice a majorit`]iiîn dauna diversit`]ilor. Vechile iden-tit`]i urbane, regionale, de grup [i per-sonale î[i pierd propria lor istorie [i pro-

priul lor habitat. Intelligentsiile noilorstate-na]iuni au fost contributori deprim rang la acest proces, ele conlu-crînd cu administra]iile centraliste învederea elimin`rii lumii plurale2.

Confuzia lor are consecin]e pe ter-men mediu [i lung: transplantulartificial al culturii comportamentales`te[ti în mediul or`[enesc a ruralizatora[ele f`r` a genera o cultur` arela]iilor sociale. În concluzie, procesulde instituire statal-na]ional` din Europade Est [i de Sud-Est e legat de un demerspotrivit c`ruia o Völkischekultur devine oVolknation sau o Kulturnation3. Concep-tul de Volk sau de etnie – preluat din cul-tura german` a Sturm und Drang-ului –indic` structurarea unei identit`]i ce nu]ine seam` de formarea spiritului civicori de etica rela]iilor interumane aido-ma societ`]ii occidentale a Europei4.Tr`s`turi fundamentale precum indi-vidualitatea, sensibilitatea, demnitatea,solidaritatea, responsabilitatea – adicàcelea ce au generat o minima moralia înEuropa occidental` – sînt dificil [i ast`zide identificat în mai multe dinsociet`]ile fostelor ]`ri comuniste dinEuropa de Est. Prin urmare, nu exist`nici o asem`nare cu Fran]a, nici o com-para]ie cu „misterul grefei“ în]eles caasociere a grupurilor de imigran]idepunînd o m`rturie inconfundabil`privind originile pluraliste ale culturiifranceze.

În statele Europei de Est [i de Sud-Est gradul distrugerii sociale a putut fiv`zut atît sub fascism5, cît [i sub comu-nism6. Cu nuan]ele ori diferen]ele derigoare. Acest aspect nu a fost luat înconsiderare de cercet`torii ce au abor-dat tema integr`rii europene a zonei. Încondi]iile în care fenomenul social afost [i a r`mas unul insuficient studiat[i în]eles, asimilismul [i/sau diferen]ia-lismul etnicist inspir` principala doc-trin`. De aici ignorarea de c`tre [coal` [ifamilie a construc]iei plurale cedefine[te de secole geografia culturalèuropean`. Administra]ia statal-na]ional` construit` pe criterii etnice aoperat cu terminologia diferen]ialismu-

lui cultural, sus]inînd proiecteira]ionale în materie de convie]uire amultiplelor identit`]i: purific`ri etnice,schimburi de popula]ie, marginaliz`ri[i excluderi for]ate. Singura alternativàcceptat` era asimilarea în condi]ii pre-scrise. Potrivit acesteia, se f`cea schim-barea de religie, de limb` matern` [i denume. În caz contrar, avea loc margina-lizarea [i preg`tirea momentului ex-cluderii. În acest sens, fascismul [i co-munismul din România au multe ele-mente în comun.

Atunci cînd a fost vorba decertificarea individului în sensul re-cunoa[terii apartenen]ei sale la o colec-tivitate, criteriul consangvinit`]ii fuseseaplicat în dauna oric`rei eviden]e con-trare. Degenerarea rela]iilor dintre dou`sau mai multe grupuri autodefinite caetno-na]ionale în interiorul statelor-na]iune a fost posibil` prin promovareaidealurilor monoculturale ale ma-jorit`]ii puse în circula]ie prin c`r]i, re-viste, ziare, tv, radio [i curriculaîmbr`]i[at` de oficialii [colii. Din toateabsenteaz` interesul pentru diversitateconfesional`, pluralitate comunitar`,împrumuturi, „grefe“, valori amalga-mate [i ambivalen]e culturale. Adic` in-

teresul pentru Europa. Discursul parti-zan – în sensul propagandistic – a sub-minat actul cultural autentic. În jurulego-ului colectiv imaginat a fi specificse construise monocultura necesar`segmentului social-politic dominant,fapt ce a stimulat „arderea etapelor“într-un moment în care procesul deînr`d`cinare în modernitate trebuia s`devin` prioritatea absolut`.

Conceptul de identitatemultipl`

Este conceptul de identitate multipl`consecin]a interfer`rii a dou` sau maimulte culturi? Este identitatea multipl` oprovocare pentru filozofia politicii?Studiind istoria mai multor culturina]ionale, în]elegem c` idealurile eu-ropene pot fi definite mai bine prinprisma interferen]elor. Din acest punctde vedere, regiunile de frontier` sînt pil-duitoare. Situate între state cu identit`]ilingvistice distincte, ele se remarc` prinbilingvism sau trilingvism. Trìnd întredou` religii [i dou` na]iuni, locuitoriilor înva]` de mici ce înseamn` artacompromisului. Relativitatea discursu-lui lor identitar este îndatorat` multi-


Homo europaeus [i conceptul deidentitate multipl` (II)O idee despre avangarda viitoruluio VICTOR NEUMANN o

EU

RO

PA

VI

IT

OA

RE

34culturii locale, dar mai ales amesteculuide oameni [i de valori. Geografia [i de-mografia Europei con]in numeroaseasemenea exemple. Prin ele se poate ob-serva c` identitatea unui homo europaeustrimite în primul rînd la tradi]iilemixte, adic` la ceea ce este definitoriucultural dincolo de limba matern`, degeografia locului [i de istoria grupului.O atare schimbare de perspectiv` esteînnoitoare [i ea va contribui laredefinirea identitar` a europeanului.Teoria potrivit c`reia similarit`]ile sînttr`s`tura constant` a culturii continen-tale e una care cred c` va surclasa pre-ten]ia unicit`]ii lingvistice [i istorice apopoarelor europene, preten]ie ce a ali-mentat îndelung ideologia separ`rii et-nice, na]ionale [i statal-na]ionale.

Spre deosebire de monoculturalitatepe de-o parte [i de multiculturalitate pede alt` parte, conceptul de identitate mul-tipl` are, mai ales din perspectiva inte-gr`rii diversit`]ilor Europei, oînc`rc`tur` pozitiv`. Interferen]ele maimultor comunit`]i au contribuit la con-struirea unei societ`]i civice plurale, cuneputin]` a fi departajat` pe criterii despecificitate, etnicitate, apartenen]`rasial`, unicitate. De aceea, Europa seconfund` adesea cu un melting pot. În in-teriorul acestuia, orizonturilefuzioneaz` în mod firesc: „The fusion ofhorizons operates through our developing new vocabularies of com-parison, by which we can articulatethese contrasts“7.

Exceptînd statele na]ionale cur`d`cini culturale multiple, numeroasecomunit`]i regionale se autodefinescastfel. Conceptul în discu]ie nu numaic` este unul în deplin` coresponden]`cu realit`]ile comunitar-umane, dar eldeschide marea [ans` a identific`riiunui homo europaeus al timpului viitor.Ca o prim` concluzie, voi spune càvangarda viitorului european sînt in-divizii, familiile, comunit`]ile [i na]iu-nile mixte din punct de vedere cultural[i religios. Europa poate fi v`zut` – cumult beneficiu pentru proiectulunific`rii ei – prin prisma tipului deapartenen]e multiple pe care l-am avutîn vedere în paragraful de mai sus. Re-cunoa[terea identit`]ii persoanelor înfunc]ie de regiune face parte din aceea[ifilozofie politic` precum recunoa[tereadrepturilor minorit`]ilor lingvistice [ireligioase.

Ce este de re]inut ca fiind fundamen-tal în conceptul de identitate multipl`?În primul rînd, posibilitatea oric`reipersoane de a deveni coparticipant` laactivit`]ile din sfera public` f`r`limit`ri de ordin etnic, rasial, religios,lingvistic. În al doilea rînd, libertatea deop]iune a fiin]ei umane de a se reg`siidentitar ori nu într-unul din mediilelocale în care trìe[te. Într-un asemeneacaz, asocierea cu unul, dou` sau treigrupuri lingvistice, religioase, etnice înacela[i timp sau în succesiune (firesculnaturii umane admite aceasta f`r`pierderea valorilor morale) este un as-pect ce trebuie luat în considerare. De[ifor]ate s` se identifice cu un singurmodel, de obicei cu acela central, socie-t`]ile regiunilor transfrontaliere nu facabstrac]ie de propriile lor date interfe-rente. De aici necesitatea în]elegerii mainuan]ate a multi- [i interculturalit`]ii8.Identitatea regional` prive[te existen]auman` în baza unui acord tacit cuprivire la setul de valori comune. Un

concept ca acela al identit`]ii multipleeste mai lesne de admis de îndat` ceoper`m prin în]elegerea formelor cul-turale regionale. Cîteva trimiteri pot fil`muritoare, a[a c` le voi semnala înparagraful urm`tor.

În lumea franco-german` din Alsa-cia folosirea concomitent` a limbilorfrancez`, german` [i alsacian` indic` orealitate multicultural` nu în sensuldiferen]elor, ci în acela al similitu-dinilor. Adoptarea a dou` culturi înacela[i timp a fost nu doar posibil`, dar[i util`. Controversa istoric` asupra Al-saciei fusese creat` de statul-na]iune,respectiv de inten]ia ocup`rii [i asim-il`rii ei la una sau alta dintre culturile [ipoliticile celor dou` state învecinate,Fran]a [i Germania. O situa]ieasem`n`toare este de v`zut în contro-versele polono-german`, ceho-german`,slovaco-maghiar`, albanezo-sîrb`, bul-garo-turc`, maghiaro-român` [.a. Com-promiterea rela]iilor fire[ti [i creareast`rii conflictuale la scara regiunilor apornit de la interesele acelora carerevendicaser` teritoriul, nu [i de la rea-litatea intern-comunitar`. Atentatele latradi]iile de convie]uire din Tirol,Dalma]ia adriatic`, Cehia sudet`, Go-rizzia italo-sloven` [i Klagenfurt-ul aus-tro-sloven atrag aten]ia asupra roluluifundamental al interpret`rii critic-ra]ionale a istoriei, a tradi]iilor [i a cul-turii europene. Cùtînd adev`rul, vomajunge s` c`dem de acord c` identit`]ilebelgianului, olandezului, elve]ianuluisînt parte a unei evolu]ii social-cultu-rale multiple ori rezultatul vie]ii într-olume transfrontalier`. Comunit`]ileDun`rii de mijloc [i ale bazinuluicarpatic au trasee inconfundabile înacela[i sens. Croa]ia, Bosnia, Kosovo,Macedonia, Transilvania, Rumelia,Voivodina, Banat sînt regiunile est-cen-tral [i sud-est europene în care definireaidentit`]ii pe baza conceptului de etni-citate a indus în eroare administra]iilestatale [i puterile politice interna-]ionale. Coexisten]a mai multorgrupuri f`cuse mult timp imposibil`definirea pe criterii etno-na]ionale aregiunilor în cauz`. În locul cunoa[teriirealit`]ilor sociale multiple [i conver-gente, favorizînd apari]ia unui homo eu-ropaeus lipsit de complexe, politicilestatelor na]ionale moderne au impusideologia diferen]ialismului9. Temeiulnumeric invocat de ele prin apelul lastatisticile istoricilor [i sociologilor, pre-cum [i la tezele etnografice a indus par-tizanatul. Un motiv în plus s` nujudec`m lucrurile doar prin prismaacestor cercet`ri.

Ceea ce nu s-a re]inut suficient (in-struc]ia [colar` este responsabil` pen-tru aceast` ignoran]`) este c`, aidomapersoanei, grupurile au interese co-mune, schimb` reciproc valori, expe-rien]e sociale [i economice. {i, ceea ceeste [i mai important, ele coabiteaz`pîn` la nivelul mariajelor mixte, altransferului de obiceiuri [i culturi reli-gioase, al împrumuturilor. Mediile so-ciale mo[tenind asemenea ambivalen]eau fost îns` întotdeauna ]inute subsupraveghere de administra]iilena]ionale centraliste; au fost tratate cafiind nesigure ori neloiale majorit`]ii.În realitate, societ`]ile cu origini cultu-rale [i religioase plurale puseser` accen-tul pe setul de valori care a stat la bazafamiliei [i a societ`]ii civice mai multdecît o f`cuser` comunit`]ile

etnografice disputîndu-[i întîietateateritorial` pe baza noble]ei sîngelui.Conceptul de township invocat de Toc-queville cu trimitere la spa]iul ameri-can a avut [i în Europa regiunilor [iburg-urilor rolul sù de coagulare [i demodernizare social`, cultural` [i ju-ridic`. Acolo unde interferen]ele au fostasumate [i unde ele au f`cut posibil`respingerea sau uitarea ideologiilorseparatiste în favoarea integr`rii comu-nitar-civice, acolo am v`zut c` s-an`scut o bürgerlichegeselschaft, o „civicsociety“ sau o „comunità del popolo“.Acolo, orizonturile au fuzionat. De multi-plicarea unei asemenea pedagogii enevoie pentru creionarea personalit`]iiunui homo europaeus contemporan.

Transculturalitatea presupune înmod egal dreptul dezvolt`rii rela]iilortransurbane, transregionale [itransna]ionale. Conceptul arat` c` înorice proces integrativ avem de-a facecu o corelare între educa]ie [i idealurilefilozofice. Cît prive[te conceptul deidentitate multipl`, el se particularizeaz`în raport cu acelea de multiculturalitate[i transculturalitate prin faptul c` puneaccentul pe negarea teoriei valorilor ab-solute, subliniind c` nimic nu ne în-drept`]e[te s` oper`m ierarhic [i exclu-sivist prin mijlocirea termenilor identi-tari prefera]i. Dac` prin transculturalitateSiegel dezv`luia „idealuri care tran-scend culturi individuale“, atunci, prinidentitate multipl`, eu am observat simili-tudinile valorilor umane, originile lorcomune, posibilitatea asum`rii pluralis-mului prin revendicarea apartenen]ei lamai multe identit`]i culturale în acela[itimp. Cu alte cuvinte, am subliniat rela-tivitatea oric`rui ideal. De aici pre-supozi]ia potrivit c`reia ar trebui sàvem în orice moment o perspectiv`comparativ` asupra evolu]iei valorilorîn jurul c`rora s-a format personalitateaindividului, perspectiv` ce poate ghidasocietatea. Mai mult complementardecît alternativ multiculturalismului,conceptul de identitate multipl` stimu-leaz` ie[irea din perimetrul prejude-c`]ilor c`rora gîndirea politic` îi esteînc` tributar`.

Concluzii

Ipotezele formulate necesit` cîtevapreciz`ri spre a eviden]ia importan]ateoretic` [i practic` a temei supuseaten]iei. Identitatea lui homo europaeuseste tributar` transculturalit`]ii [i iden-tit`]ii multiple. Aceasta înseamn` càdeptul unei culturi este de acord s`îmbr`]i[eze atît propriile valori cît [i peacelea apar]inînd unei lumi diferite de asa. Transculturalitatea [i interculturali-tatea contribuie la fuziunea orizon-turilor aparent distincte, putînd fi unsuport în profesarea pedagogiei multi-culturale. E vorba de concepte ce fa-vorizeaz` comunicarea pe orizontal`,dar [i apari]ia identit`]ilor personale, co-munitar-civice, regionale, multiple. {i totgra]ie lor în]elegem c` în cazul lui homoeuropaeus este vorba de o unitate de des-tin, una în care avem de-a face cu egalaasumare a r`d`cinilor culturale, lingvis-tice, religioase. Prin urmare, dihotomiana]ional-european – aidoma dihotomieilocal-universal – nu î[i are rostul devreme ce îns`[i existen]a spiritualùman` probeaz` c` idealurile [i valorileasimilate transcend particularit`]ile deorice fel. Adic`, prin excelen]`, sînt

transculturale. În cazul nostru, eu-ropene.

l

1 Vezi Marc Mazower, Dark Continent: Eu-rope’s Twentieth Century, Penguin Books, Lon-don, 1999.

2 M` refer la diminuarea drastic` a mi-norit`]ii germane din Cehia, Slovacia, Româ-nia, Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Rusia;for]area asimil`rii ori a emigr`rii turcilor dinBulgaria în timpul regimului comunist al luiJivkov; eliminarea (în timpul r`zboiului) orivînzarea (în timpul comunismului) evreilordin aproape toate statele central, est [i sud-esteuropene etc.

3 Una dintre controversele de ast`zi se pe-trece în jurul mesajelor teoretice privind iden-titatea na]ional` formulate de Johann Got-tfried Herder. Vezi, de pild`, dou` comentariirecente la Damon Linker, „The Reluctant Plu-ralism of J.G. Herder“, in The Review of Politics,Notre Dame, Spring, 2000, pp. 1-14 [i la VictorNeumann, „Volk (Popor) [i Sprache (Limb`) îngîndirea lui Herder“. Teoria speculativ` a etno-na]iunii, în Idem, Neam, Popor sau Na]iune. De-spre identit`]ile politice europene, Editura CurteaVeche, edi]ia a II-a, Bucure[ti, 2005, pp. 47-84.

4 Pîn` [i cultura evreiasc` – una prin exce-len]` religioas` în diaspor` – a fost influen]at`de etnografie.

5 Pogromul de la Ia[i: 28-30 iunie 1941. Pro-logul Holocaustului din România, edi]ie îngrijit`de George Voicu, Editura Polirom, Ia[i, 2006.

6 Traian Ungureanu, Despre securitate.România, ]ara „ca [i cum“, Editura Humanitas,Bucure[ti, 2006. Pentru evolu]ia general` azonei în perioada de dup` r`zboi, vezi VictorNeumann, „National political cultures andregime changes in East-Central Europe“, învolumul History of Political Thought in NationalContext, Iain Hampsher-Monk & Dario Cas-tiglione (eds), Cambridge University Press,2001, pp. 228-246.

7 Charles Taylor, op.cit., pp. 66-67: „Butwhat the presumption requires of us is notperemptory and inauthentic judgments ofequal value, but willingness to be open tocomparative cultural study of the kind thatmust displace our horizons in the resulting fu-sions“, cf. Idem, op.cit., p.75.

8 Vezi Victor Neumann, The End of a Histo-ry. The Jews of Banat from the Beginning to Nowa-days, Bucharest University Press, 2006.

9 De exemplu, vezi Hans Dipplich,Rumänisch-Deutsche Kulturbeziehungen imBanat und Rumänische Volkslieder. Rela]iileculturale romano-germane în Banat, Bibliote-ca Român` Freiburg, 1960; Victor Neumann,Identit`]i multiple în Europa regiunilor. Intercul-turalitatea Banatului. Identités multiples dansl’Europe des Regions. L’Interculturalité du Banat,Hestia, Timi[oara, 1997. Abordarea fenomenu-lui identitar prin prisma regiunilor [i mai alesa acelora de grani]` poate promova un alt modde în]elegere a evolu]iilor na]ional-statale.Studiind minorit`]ile polon` [i german` dinregiunea de grani]` Flatow-Zlotow, MathiasNiendorf a ajuns la concluzii similare cu ace-lea ale cercet`rilor noastre despre Banat. El av`zut foarte bine cum abordarea na]ionalist`,rigid`, specific` secolului al XX-lea [i sus]inut`de statul-na]iune, este fals`. Cf. Mathias Nien-dorf, „Minderheiten an der Grenze: Deutscheund Polen in den Kreisen Flatow (Zlotow) undZempelburg (Sepolno Krajenskie) 1900-1939“,Wiesbaden, Harrasowitz, Deutsches Histo-risches Institut Warschau. Quellen und Stu-dien, vol.6, 1997. Cred c` redefinirea identit`]i-lor într-o viitoare Europ` a regiunilor este oprioritate a cercet`rilor contemporane de isto-ria culturii [i filozofia politicii. j


i

Ceea ce nu s-a re]inut

suficient (instruc]ia

[colar` este respons-

abil` pentru aceast`

ignoran]`) este c`, aido-

ma persoanei,

grupurile au interese

comune, schimb` reci-

proc valori, experien]e

sociale [i economice. {i,

ceea ce este [i mai

important, ele

coabiteaz` pîn` la

nivelul mariajelor

mixte, al transferului

de obiceiuri [i culturi

religioase, al împrumu-

turilor. Mediile sociale

mo[tenind asemenea

ambivalen]e au fost

îns` întotdeauna ]inute

sub supraveghere de

administra]iile

na]ionale centraliste;

au fost tratate ca fiind

nesigure ori neloiale

majorit`]ii.

{T

II

N}

EP

OL

IT

IC

E

35

DISCURSUL despre avantajeleunei definiri minimaliste ara]iunii publice liberale p`readestul de conving`tor pîn` înmomentul în care criza dia-

logului între culturi a atins un punct cri-tic, dup` 11 septembrie 2001. Solu]ia libe-ralismului politic pentru o societate plu-ralist` [i multicultural`, care propuneaadoptarea unui consens politic minimalcare s` implice doar principiile politicenecesare pentru a se men]ine stabilitateaunei ordini politice bazate pe dreptate –solu]ia filozofului american John Rawls–, p`rea s` fie pentru mul]i intelectuali [ioameni politici din Occident singuraposibilitate rezonabil` de a sus]inedemocra]ia liberal` în condi]iile diver-sit`]ii. Caracteristica acestui consens eraaceea c` se baza pe o ra]iune public` in-teresat` doar de nucleul politic al con-vie]uirii multiculturale, care elimina cairelevante politic orice opinii sau con-cep]ii mai largi cu implica]ii metafizicesau religioase (ceea ce Rawls nume[tecomprehensive views).

Chiar dac` au existat [i critici sau alter-native la aceast` form` de consens liberal,el nu [i-a pierdut totu[i legitimitatea pîn`în momentul în care reflec]ia liberal` afost nevoit` s` ]in` cont de provoc`ricare pornesc tocmai din sferele religioase[i metafizice pe care acest consens le ex-clude. Chiar [i în prezent exist`, în vir-tutea unei anumite auto-referen]ialit`]i amediului academic în care se discut`teorie [i filozofie politic`, tendin]a de aap`ra ra]iunea public` rawlsian` f`r` a se]ine cont de realitatea (recalcitrant` pen-tru teorie) a unor contra-valori, care seopun nu numai liberalismului, ci [i în-tregii culturi moderne, [i care provinîntr-un fel sau altul din teologia islamic`.A[a-numitul fundamentalism islamic,care contest` atîtea principii ale culturiimoderne, începînd chiar cu drepturileomului, nu poate fi, desigur, integrat înspa]iul unei culturi politice în care esteacceptat un consens politic liberal.

În lucr`rile sale timpurii, Rawls î[idefinea deja conceptul sù specific de„dreptate ca echitate“ (justice as fairness) cape unul „politic, nu metafizic“. În ela-bor`rile mai tîrzii, care au culminat culucr`rile sale despre ra]iunea public`,aceast` aten]ie de a decanta sfera politi-cului de orice implica]ii metafizice – [i, înfinal, chiar de orice implica]ii moralecare presupun concep]ii mai largi desprebine – a devenit [i mai accentuat`. Toateacestea sunt, desigur, compatibile cu

viziunea liberal` asupra neutralit`]ii stat-ului, care se ab]ine de la orice pozi]ion`riautoritare sau paternaliste în favoareaunei singure concep]ii despre bine.

Preocuparea de a exprima, prin prin-cipiile de baz` ale teoriei care au un cores-pondent în principiile constitu]ionale,ideile de toleran]` [i de libertate moral`[i religioas` primeaz` în teoria lui Rawls,care î[i propune s` g`seasc` o formulòptim` pentru a men]ine stabilitateaunei ordini politice echitabile. Avînd unasemenea obiectiv, Rawls nu se intere-seaz` de consecin]ele mai pu]in favora-bile pentru democra]ie care ar putea de-riva din aceast` excludere a valorilormorale (ce au o baz` metafizic`) [i reli-gioase din sfera dezbaterii publice cumize politice. Un autor care sus]ine un li-beralism pluralist deschis fa]` de opolitic` a compromisului [i a negocieriivalorilor ca Richard Bellamy critic`, dealtfel, „metoda evit`rii“ a lui Rawls, pen-tru c` traseaz` o linie a priori între „po-litic“ [i „metafizic“, [i între „public“ [i„privat“1. Bellamy observ` c` dac` un sin-gur grup respinge consensul politic ra]io-nal pentru c`, de pild`, religia sa neagègalitatea între b`rba]i [i femei, atuncicontrastul lui Rawls dintre politic [imetafizic este implicit pus în discu]ie2.Mai mult, dac` nu dispunem de o con-cep]ie de principiu, nu este limpede dac`consensul este unul de drept, stabilit peni[te baze obiective, sau dac` nu estecumva doar unul arbitrar [i subiectiv. {i,se întreab` Bellamy mai departe, „dac`consensul este politic, mai degrab` decîtmetafizic, de ce ar exprima el mai multdecît o simpl` coinciden]` incomplet` [itemporar` a intereselor?“3. A pune bazeleunei societ`]i democratice liberale pe ostructur` atît de fragil` [i de temporar` caun consens minimal ce poate fi respins defundamentali[ti ca subiectiv [i inconsis-tent nu pare deloc favorabil stabilit`]iiacelei societ`]i.

La baza timidit`]ii de a propune unconsens public ra]ional care s` treac` delimitele minimalismului ra]iunii publiceconceptualizate de Rawls st`, în opiniamea, o neîncredere de fond în putereara]iunii, ce caracterizeaz` o mare partedin filozofia contemporan`. Se [tie c`cercetarea filozofic` din ultimul secol ap`r`sit interoga]iile metafizice [i eticaancorat` de principii prime, dup` afirma-rea perspectivismului pe continent [i afilozofiei analitice în lumea anglo-saxon`(la începutul secolului XX). Desigur, limi-tarea drastic` a rolului ra]iunii în cu-

noa[terea filozofic` dateaz` mai de tim-puriu, avînd o referin]` paradigmatic`în Critica ra]iunii pure a lui Kant. Rawls,care este în multe privin]e tributar filo-zofiei kantiene [i care caut`, în plus, s`construiasc` o filozofie politic` adecvatùnei societ`]i pluraliste nu putea s` pro-pun` un concept mai tare de ra]iune decîtmarele sù predecesor german.

F`cînd acest imens pas înapoi prin re-ducerea drastic` a rolului cognitiv al ra-]iunii, filozofia (implicit [i filozofia poli-tic`) [i-a redus aproape la zero una din

cele mai importante prerogative episte-mologice: rolul ei tradi]ional de media-toare între [tiin]e [i de depozitar` a unorcriterii [i a unor instrumente critice careprivesc c`tre un orizont universal, avîndde partea ei ca pe un aliat important [ireflec]ia metafizic`. Abdicînd de laaceast` func]ie, prin concentrarea celeimai mari p`r]i a cercet`rii filozoficeasupra unor probleme speciale [i re-gionale, filozofia nu mai poate s` oferecriterii morale [i epistemologiceobiective care s` clarifice o parte din


o TEREZA-BR|NDU{A PALADE o

Politic, nu metafizic?– despre dificult`]ile ra]iuniipublice liberale –

FI

LO

ZO

FI

E

36problemele politice [i sociale mai largi alevremurilor noastre. O ra]iune care se de-clar` minimal` [i care nu mai are nici oîncredere în for]ele ei proprii nu poate s`filtreze problemele morale [i politice aleunei societ`]i atît de complexe [i plura-liste cum este cea de ast`zi [i e, de aceea,dep`[it` de multe din evenimentele con-temporane [i blocat` adesea într-o auto-referen]ialitate academic` steril`. Darsitua]ia la care m-am referit mai sus, încare ra]iunea public` liberal` apare ca in-capabil` s` fac` fa]` unei politici care, înmod evident, nu poate fi pus` într-uncontrast radical cu orice principiu me-tafizic, nu este decît o dovad` în plus càceast` abdicare a filozofiei de la reflec]iauniversalist` nu este întru totul respon-sabil`. O filozofie care ar avea curajul s`se declare mai încrez`toare în capacitateara]iunii omene[ti de a oferi criteriimorale, antropologice [i epistemologicemai obiective ar putea fi, probabil, unpunct de reper pentru limpezirea unorconfuzii ale societ`]ii noastre contempo-rane.

Dorin]a de a evita implica]iile pater-naliste [i autoritare ale teoriei politice,care l-a determinat pe Rawls s` reduc` atîtde strict rolul ra]iunii publice liberale,poate fi privit` [i ca expresia unei temeria teoriei politice contemporane fa]` deorice preten]ii de obiectivitate [i de uni-versalitate în cunoa[tere. Altfel spus, teo-ria politic` [i, de fapt, o mare parte dinfilozofia contemporan` prive[te cu neli-ni[te [i scepticism orice sugestie càdev`rul ar putea fi ceva absolut, obiectiv[i universal. Desigur, nu doar în istoriafilozofiei, ci mai ales în istoria politic` [i

social`, s-au comis de multe ori abuzuri [inedrept`]i în numele unui adev`r par]ialîn]eles [i impus altora ca o constrîngereabsolut`. De la abuzurile Inchizi]iei pîn`la crimele fascismului [i comunismului,teoreticienii liberali au suficient de multeexemple care s` sus]in` pozi]ia lor atît defavorabil` neutralit`]ii [i consensuluipolitic ([i epistemologic) minimal.

Pe de alt` parte, a spune c` erorileecleziastice sau politice, care, în ultimànaliz`, sunt pur [i simplu erori ome-ne[ti, dovedesc c` nu exist` nici un adev`rabsolut este un nonsens logic. Acest argu-ment ar putea fi valid numai dac` am pre-supune c` adev`rul obiectiv [i universalar fi imediat accesibil oric`rei fiin]eomene[ti ra]ionale. Cum aceast` afir-ma]ie nu poate fi sus]inut`, dat fiind c`ra]iunea, privit` ca o facultate de cunoa[-tere, reprezint` mai curînd un poten]ialdecît o actualitas, rezult` c` nu putem de-riva din erorile comise chiar de o multi-tudine de fiin]e ra]ionale inexisten]aunui adev`r obiectiv care s` poat` fiîn]eles de c`tre ra]iune.

Ra]iunea – care ar avea datoria [i re-sponsabilitatea s` în]eleag` cît mai multdin acest adev`r – este cea care ar putea fivalorificat` de cercetarea filozofic`, dacàceasta din urm` s-ar elibera de prejude-c`]ile kantiene [i de timidit`]ile rela-tiviste [i post-moderne, f`r` temerea c` înfelul acesta ar degenera în autoritarism.Desigur, pericolul autoritarismului [i alarbitrarului exist` [i nu putem nega c`liberalii au partea lor de dreptate atuncicînd consider` c` este prudent s` îl pre-venim. Dar sunt m`surile lor de a preveniun asemenea pericol, limitînd pîn`

aproape de inconsisten]` rolul ra]iunii înfilozofie, în etic` [i în politic`, cele maiadecvate [i mai responsabile?

Cùtarea autentic` a adev`rului pre-supune deja o anumit` con[tiin]` a faili-bilit`]ii omene[ti [i o modestie de fond. Acùta cu seriozitate adev`rul înseamn` înprimul rînd a cùta altceva decît fami-liarul [i a fi dispus s` accep]i c` [i erorileomene[ti pot fi utile în cunoa[tere (ca înteoria epistemologic` a lui Popper). Mo-destia de a cùta un adev`r care presupu-ne întîlnirea cu neprev`zutul [i pe care îlpo]i g`si doar dac` ]i se ofer` aceast` [an-s` poate s` însemne [i c` cercet`torul adevenit con[tient c` uneori aflareaadev`rului nu depinde de meritele sale.Or, numai aceast` simpl` con[tiin]`poate preveni deja derivele autoritare.Aspira]ia de a afla adev`rul, conjugat` cucon[tiin]a asupra propriilor limite con-duc mai degrab` la deschiderea c`treceilal]i, împreun` cu care sau de la carepo]i afla adev`rul, decît la tiranizareaaltor persoane cu propriile tale convin-geri (failibile).

Altfel spus, a afirma c` ra]iunea ome-neasc` este mai puternic` decît se credede obicei în filozofia contemporan` nuînseamn` s` sus]ii automat c` ar fi infaili-bil` [i atotputernic`. Pe de alt` parte, aspune c` tot ceea ce este produsul ra]iuniiomene[ti nu are nici o autoritate, pentruc` ra]iunea este incapabil` de o cunoa[-tere obiectiv` [i pentru c` orice ra]iunesubiectiv` poate deveni tiranic`, este oprecau]ie exagerat` în fa]a unui pericolposibil, dar care poate fi prevenit cu mij-loace mai bune. Altminteri, din teama deo nou` catastrof` produs` de arbitrarul

ra]iunii omene[ti, ra]iunea este pur [isimplu eliminat` sau redus` la o umbr`minimal`, ca în teoria ra]iunii publiceliberale. În locul exigen]elor unei filozofiibazate pe o recunoa[tere echilibrat` arolului ra]iunii, teoria [i filozofia politic`contemporan` nu propun decît un con-cept de toleran]` multicultural` nefunda-mentat metafizic, care nu poate oferi unr`spuns ferm ira]ionalismului ce r`spîn-de[te fanatic intoleran]a [i violen]a, cu ar-gumente „morale“ [i religioase. Ra]iuneaminimalizat` nu ofer` decît o structur`fragil` de rezisten]` în fa]a ira]ionalis-mului fanatic, care nu-i poate convingepe deplin nici chiar pe propriii ei sus-]in`tori.

Politicul nu poate fi, desigur, confun-dat cu metafizicul [i separarea lor anali-tic` este imperios necesar`. Pe de alt`parte, politicul, la fel ca [i orice alt dome-niu al existen]ei omene[ti, are nevoie deo structur` valoric`, chiar dac` valorilesale sunt definite ca politice. Valorilepolitice nu pot avea o via]` lung` [i nupot fi sus]inute conving`tor dac` nu sesprijin` [i pe aspira]ii [i interoga]ii maiprofunde ale oamenilor, care ating [i sferapostulatelor metafizice. Valorile politicesuspendate, la fel ca [i ra]iunea public`minimal`, risc`, în schimb, s` se expun`tragic superficialit`]ii [i efemerului.

l

1 Richard Bellamy, Liberalism and Pluralism:Towards a Politics of Compromise, London: Rout-ledge, 1999, p. 102.

2 Ibidem, p. 95.3 Ibidem. j


Este posibil un dialogal lumilor?Thomas Sheehan sau After Philosophyo CONSTANTIN B~L~{OIU o

ÎNTREAGA discu]ie a textului luiThomas Sheehan1 este concen-trat` în jurul filosofiei occiden-tale. Sheehan consider` c` un dia-log între lumi2 este improbabil,

dac` lumile î[i p`streaz` unicitatea ine-rent` a tradi]iilor lor sau Estul evit` „eu-ropenizarea“ Vestului. Textul i-a fost in-spirat de The Golden Jubilee Session ofthe Indian Philosophy Congress din de-cembrie-ianuarie 1975-1976, unde pre-ocuparea principal` a fost de a vedeadac` un dialog al lumilor este posibil [idac` el poate fi filosofic. Sheehanp`streaz` problemele principale aleCongresului, dar ne propune o evaluareproprie a rezultatelor filosofiei occiden-

tale. Pentru el, filosofia Vestului estesursa principal` a impasului dintre Vest[i Est: impasul provine din incapacita-tea filosofiei – cu preeminen]a inerentà omului (Vestului) în raport cu lumea[i lumile – de a recunoa[te dincolo de eanatura plural` a lumii sau a realit`]ii pecare o chestioneaz` sau [i-o face dispo-nibil`. Nu întâmpl`tor filosofia Vestu-lui culmineaz` cu [tiin]ele pozitive [itehnologia modern`, unde disponibili-tatea realit`]ii este sau devine total`, iartendin]a principal`, dup` filosofie, estede a explora [i extinde zonele deschisedeja de [tiin]ele pozitive [i tehnologie.Estul tradi]ional n-a fost lipsit defilosofie sau de în]elegeri generale ale

realit`]ii, spune Sheehan, dar n-a fur-nizat niciodat` ceva asem`n`tor. Un di-alog între Vest [i Est, e limpede, nu esteposibil, dac` Estul rezist` „monologuluieuropenizant“ al Vestului sau, în ter-meni [i mai nuan]a]i, „sintezelor facile[i superficiale oferite de europenizarepe de o parte [i întoarcerii culturii-pop ves-tice spre Est, pe de alta“ (p. 240).

Pentru Sheehan, o solu]ie exist`, eatrebuie cùtat` dincolo de filosofie sau,poate mai bine spus, în ceea ce într-unsens o precede sau o face posibil` cafilosofie. Dar mai întâi s` ne ocup`m deimpasul dintre Vest [i Est: filosofia, oanaliz` a „Vestului ca Vest“ întocmit`de Sheehan.

Întreaga chestiune const` în ce estefilosofia. Pentru Sheehan, filosofia esteun produs al Vestului. Scopul sau man-datul principal al filosofiei a fost de aface disponibil` realitatea – în cuvintelelui Sheehan, „de a face realitatea ches-tionabil` în semnifica]ia ei general`“.Pentru el, Estul [i Vestul sunt în impas,dac` Estul tradi]ional rezist` „europ-eniz`rii“, în special pentru c` filosofiaVestului exhib` o preeminen]` (impli-cit a subiectivit`]ii sau a esen]ei/fiin]eiumane) inconturnabil` în raport cu re-alitatea sau materia-obiect, a[a cum oreflect` [tiin]ele [i tehnologia moderne,implicit individualismul modern, înlinii mari incapacitatea (filosofiei) de a

[tiin]ei“ sau la argument`ri ale praxisu-lui uman. Sheehan e corect când ob-serv` c` întreaga problematic` a Vestu-lui poate fi rezumat` la aletheia: disponi-bilitatea lucrurilor pentru om saualetheia devine total` cu tehnologiamodern` [i [tiin]ele pozitive. ThomasSheehan folose[te un vocabular incon-fortabil pentru a descrie semnifica]iarevel`rii lucrurilor, precum „ra]iuneimperialist`“ sau „umanizarea naturii“sau „natura ca totalitate a ceea ce a de-venit disponibilitate material` brut`pentru a fi apropriat` [i dominat` dec`tre om pentru proiectul lui de ra]io-nalizare a naturii“ (p. 242). Pe scurt, re-alitatea realului implic` substan]aomului care o reveleaz`. Realitatea estealetheia, adic` subiectivitatea omuluicare o organizeaz` sau o semnific` sau oface disponibil` în interiorul unei or-dini de sens constitutiv` min]ii [i logo-sului uman. Conceptele de noein saugândire [i legein sau limbaj indic` loculunde realul este pus în chestiune [i des-fac modul în care fiin]ele ajung s` fierevelate sau aletheia.

Mandatul filosofiei n-a fost v`zutseparat de aceste eforturi de aproprierea realit`]ii: ne-a ar`tat realitatea realuluiar`tându-ne în acela[i timp subiectivi-tatea care o pune în chestiune [i o facecomprehensibil`; [i invers: ne-a ar`tatsubiectivitatea, cu esen]a ei, ar`tân-du-ne mai departe singura realitate pen-tru om, aletheia. Istoria filosofiei e un ar-gument, sus]ine Sheehan, consemnândfirul schimb`rilor în conceptul de reali-tate, în criteriul prin care ceva este justi-ficat ca real: exhib` traiectoria unei su-biectivit`]i, în cùtarea celor mai potri-vite subiectiv sau eficiente aproprieriale realului/lumii, expandat`, expansi-bil`. În orice caz, filosofia sau sfâr[itulfilosofiei nu este sfâr[itul revel`rii saudisponibilit`]ii fiin]elor pentru om.Dimpotriv`, cu tehnologia modern` [i[tiin]ele pozitive disponibilitatea lu-crurilor devine sau este total`. Limbajullui Sheehan, precum „ra]iune imperia-list`“ sau „umanizarea realit`]ii“ sau„monolog europenizant“, este corect.

În sum`, dialogul dintre Estultradi]ional [i Vest este improbabil. Pen-tru Sheehan, filosofia Vestului nu poateservi unui dialog al lumilor. Impasuldintre Vest [i Est tr`deaz` incapacitateafilosofiei Vestului de a sesiza diversi-tatea intrinsec` a lumii, pluralitatea lu-milor. Filosofia, istoria filosofiei, nu ealtceva în definitiv decât epopeeaadecv`rii subiectivit`]ii în raport cu re-alul/lumea (f`r` ca realul s` r`mân`neutru în adecvare), adic` istoria trans-form`rilor în modul în care subiectivi-tatea [i l-a f`cut disponibil, încheiat`probabil ireversibil cu tehnologia [i[tiin]ele pozitive moderne, cu disponi-bilitatea total` a realului/lumii pentruom. Filosofia exhib` reflexele vechi aleunei subiectivit`]i proeminente, îm-pins` la limit` cu tehnologia modern`.Este improbabil ca un dialog cu Estul s`fie posibil cu ajutorul filosofiei, pe careThomas Sheehan o consider` „o form`particular` de spiritualitate numit`ra]iune vestic`“. Dar o ie[ire exist`, pen-tru Sheehan ea poate fi cùtat` dincolode „ultimul stadiu al filosofiei Vestuluicu tendin]ele ei imperialiste de ra]iona-lizare“ (p. 243): dincolo, adic` în ceea ceface posibil` realitatea (ousia) [i reve-larea (aletheia), dar nu ca disponibilitatetotal` a fiin]elor pentru om, ci poate, în

termenii lui Levinas, ca Infinit, caTranscenden]`, ca „Cel cu Totul Altul“– în fine, ca responsabilitate. Reformu-lat strâns, ce trebuie pus` este chesti-unea filosofiei Vestului. Înc` nu a fostridicat`, spune Sheehan.

Misiunea lui Sheehan a fost de a nepropune o evaluare a filosofiei [i rezul-tatelor ei principale. F`r` s` intru în de-taliile unei alte discu]ii, ie[irea pe careSheehan o anun]` cu „ultimul stadiu alfilosofiei“ nu poate porni decât tot de lao întrebare, de exemplu: pentru Shee-han, „ce face posibile fiin]ele ca fiin]e,ce este sau face posibil` realitatea [i re-velarea?“(p. 243). În acest caz, e neclarcum sper` el s` dep`[easc` filosofia [ireflexele subiective inerente care o facîn definitiv posibil` ca filosofie [i ex-plic` impasul dialogic dintre lumi.Ie[irea, evident, trebuie cùtat` acolounde o indic` Thomas Sheehan, dar nucu mijloacele lui sau ale filosofiei. Pro-punerea mea este urm`toarea: raportuldintre etic` [i filosofie sau ontologie tre-buie schimbat: în termenii lui Critch-ley, „etica este prima filosofie, undeetica este în]eleas` ca o rela]ie cu res-ponsabilitatea infinit` pentru cealalt`persoan`“3. N-am s` v` r`pesc acumaten]ia cu detaliile unei alte construc]ii.Pentru a simplifica, muta]ia ne spunec` etica nu-[i poate extrage suportul dinfilosofie, rechizitoriul filosofiei f`cut deSheehan este corect. Etica este, dac`vre]i, opera prin excelen]` a Proximit`-]ii, a Celuilalt, e un eveniment exclusivinter-uman [i nu incumb` sub nici oform` eului sau filosofiei. Reformulatstrâns, „etica este prima filosofie“. Pen-tru Critchley, rela]ia etic` cu Cel`laltnu poate fi redus` la comprehensiune.Argumentul este c` „Cel`lalt nu estedat ca o problem` pentru gândire saureflec]ie“ (p. 8).

Cel`lalt este „cel cu totul altul“, o al-teritate radical`, pe care n-o po]i ches-tiona f`r` s` o reduci la un element alsubiectivit`]ii tale, a[a cum se întâmpl`în cazul filosofiei. Cel`lalt este Trans-cenden]a, care, în m`sura în care sedesf`[oar` înaintea ta ca Transcenden]`sau Infinit, declan[eaz` responsabilita-tea, etica. Etica este un eveniment carese petrece înaintea oric`rei percep]iisau a oric`rui efort de reflec]ie. Pentru areformula, riscând repeti]ia, „etica esteprima filosofie“, o solu]ie pe care eu og`sesc credibil` pentru dialogul dintreoameni [i lumi.

l

1 Thomas Sheehan, „After Philosophy: AProtreptic“, Philosophy Today, Fall, 1978,

http://www.stanford.edu/dept/relstud/fac-ulty/sheehan/pdf/78-after_philo.pdf

2 Pentru Sheehan, lumile func]ioneaz` ca„orizonturi unificante“ care fac din ceea ce artrebui probabil s` fie o simpl` colec]ie de oa-meni [i tradi]ii o comunitate [i asigur` unspa]iu (omologat) de discurs [i ac]iune. Lumilesunt de fapt spa]ii posibile/poten]iale deac]iune [i cùtare, nu daturi actualizatemecanic de popula]ii sau comunit`]i, [i înorice caz nu lumi ca popula]ii dispersate peglob (p. 239).

3 Simon Critchley and Robert Bernasconi(eds.), „The Cambridge Companion to Levi-nas“, Cambridge University Press, 2002,p. 6.j

FI

LO

ZO

FI

E

37admite pluralitatea lumii pe care opune în chestiune. Cred c` lucrul acestadevine mai clar din modul în carefilosofia Vestului a în]eles sau [i-a apro-priat realitatea. Thomas Sheehan inven-tariaz` trei concepte de baz` în filosofiaVestului, conceptele de logos (limbaj),nous (minte, gândire) [i realitate (împin-se, în era post-filosofic` sau „after phi-losophy“, la limit`, cu [tiin]ele [i tehno-logia moderne). Spre deosebire de pri-mele dou`, conceptul de realitate expu-ne o situa]ie complet special`: n-a fostluat sau considerat niciodat` izolat deprimele dou`. (E aici mo[tenirea filoso-fic` principal` a Greciei antice, conformlui Sheehan, care r`zbate din filosofiaVestului aidoma „întoarcerii discrete arefulatului lui Freud“.) Dac` logos-uldescrie limbajul, iar nous-ul mintea saura]iunea, realitatea nu înseamn` saureprezint` în schimb ceva dincolo demintea [i limbajul care caut` s-o apro-prieze sau s-o cuprind` sau s-o fac` s`semnifice, de[i exist` dincolo de ele. Re-alitatea unui lucru începe cu omul sauesen]a omului (existen]a omului calogos [i nous) care îl chestioneaz`: pentruom, un lucru este totuna cu apari]ia sausemnifica]ia sau inteligibilitatea lui.

Sheehan insist` nu întâmpl`torasupra distinc]iei dintre „cel care estereal“, lucrul, obiectul în sine sau caatare sau izolat de privirea sau esen]aomului, [i „cel prin care ceva este real“.Ultima descrie realitatea (conform luiSheehan, realness, [i nu reality, alocat`primei defini]ii) sau „norma sau crite-riul prin care ceva este luat ca real saurespins ca nereal, adic`: starea saucondi]ia care justific` un lucru real careal“ (p. 241). Pentru Sheehan, distinc]iaeste crucial` pentru „proiectul filosofical Vestului“. „Dac` filosofia are vreundrept din na[tere, spune el, acestaconst` în nevoia omului de a ridica defiecare dat` într-un mod diferit între-barea despre realitatea realului“(p. 241). Pentru Sheehan, istoriafilosofiei Vestului nu este altceva îndefinitiv decât istoria schimb`rilor înconceptul de realitate („ideea lui Platon,energeia lui Aristotel, ipsum esse al luiAquinas“): „fiecare astfel de schimbaredicteaz` schimb`ri fundamentale înceea ce omul consider` ca fiind fiin]ereale“ (p. 241).

Pe scurt, filosofia începe cu întreba-rea despre realitatea realului. {i invers:realitatea realului începe cu filosofiasau chestionarea semnifica]iei realului.Pentru om, realitatea realului nu esteseparabil` de propria-i apari]ie sau fiin-]are sau inteligibilitate, adic` de deschi-derea sau fiin]a sau esen]a sau gândireaomului. Filosofia sau mandatul filoso-fiei este „de a face realitatea chestiona-bil` în semnifica]ia ei general`“. Iar lu-crul acesta tr`deaz`, este limpede pen-tru mine, proeminen]a subiectivit`]ii înraport cu lucrurile sau lumea pe careSheehan i-o repro[eaz` Vestului pentruimpasul pe care îl genereaz` în dialogulcu alte lumi. O proeminen]` înc` [i maivizibil` din conceptele de minte/gân-dire (nous, noein) [i limbaj (logos, legein).Cu noein [i legein, omul î[i substituieinevitabil esen]a sau fiin]a esen]ei lu-crurilor. Noein sau gândirea descrie„arena unde singur` semnifica]ia re-alit`]ii poate fi ridicat` ca o întrebare“(p. 242). Pentru Sheehan, „ce este reali-tatea“ e inconturnabil legat de percep]iasau gândirea uman`: realitatea realului

începe cu noein care îl pune în chesti-une sau [i-l face disponibil. Realul i seprezint` percep]iei umane sub formarealit`]ii organizate de gândirea care-lobserv`, nu altfel. E ceea ce face ca întrerealitate [i gândirea care o gânde[te sauobserv` diferen]a s` fie asimilatèsen]ei sau identit`]ii sau fiin]ei subiec-tului. Pentru om, realitatea nu este sausemnific` altceva dincolo de limitelegândirii care o chestioneaz` sau în afarasemnific`rii operate de noein. Realitatea[i gândirea sunt „acela[i“ (sameness), de-clar` Sheehan. Dar prin mi[carea gân-dirii sau printr-un efort de substituire aesen]ei umane sau a subiectivit`]iiesen]ei/fiin]ei lucrurilor.

Filosofia începe de aici, conform luiSheehan: cu preocuparea pentru noein [icorela]ia lui cu realitatea. Legein estecel`lalt concept care ne retrimite sprenoein, dar care împinge mai departemodul în care noein sau gândirea ope-reaz` asupra realului. Thomas Sheehanîl las` la urm`, probabil nu întâmpl`tor:legein e de fapt modul în care noein pro-cedeaz`. Legein este limbajul. Func]ialimbajului, spune Sheehan, este de acolecta sau de a aduce împreun` lucruri[i de a le raporta unele la altele, omi[care prin care le reveleaz` sau leface s` semnifice. Cu legein, lucrurile/fi-in]ele sunt aduse din obscuritate saulipsa de sens/ascundere într-o ordine desens [i semnifica]ie sau „neascundere“.Sheehan, pe urmele lui Heidegger, onume[te aletheia [i consider` c` „aletheiaca revelarea fiin]elor pentru om estedefinitiv` pentru ousia ca realitate (real-ness) a realului“ (p. 242). S` vorbe[tiînseamn` s` aduci într-o unitate de sensfiin]e sau lucruri prin care le revelezi caceea ce ele sunt (p. 242). Substitu]iasubiectiv` a realului este evident`, iarcu [tiin]ele [i tehnologia modernedevine total`. Din acest motiv, Sheehansus]ine c` întreaga problematic` a Ves-tului const` în aletheia. A revela fiin]eleînseamn` a le face disponibile. PentruSheehan, esen]a logosului e aletheia, iaraletheia este disponibilitatea lucrurilorpentru om. Ce spune el e c` a revela unlucru înseamn` implicit a-l introduceîntr-o ordine de semnifica]ie sau inteli-gibilitate ontologic arpentat`, undeesen]a sau revelarea lui este echivalent`cu func]ia sau rolul configurat prin uni-tatea de sens sau raportarea lui la cele-lalte lucruri (de exemplu, o descoperireuluitoare în fizic` este f`cut` compre-hensibil` integrând-o într-un limbaj sauo serie de configura]ii de sens existentepentru a fi raportat` [i a-i revela sem-nifica]ia [i rolul într-un context desemnifica]ie, noutatea; altminteri, risc`s` r`mân` obscur`).

Un lucru nu este altceva dincolo defunc]ia, semnifica]ia sau rolul concretcare îi incumb` în ordinea sau unitateade sens în care se reg`se[te proiectat.Nu întâmpl`tor revelarea sau aletheiaeste uneori identificat` cu a mânui saua poseda. A schimba modul în carefiin]ele sunt revelate înseamn` a schim-ba modul în care fiin]ele sunt disponi-bile pentru om. Istoria filosofiei con-semneaz` schimb`rile în conceptul derealitate sau în modul în care realitateaa fost explicat` [i apropriat`, pentru catehnologia [i [tiin]ele moderne s`încheie eforturile filosofiei de apro-priere a realului (after philosophy), re-ducând-o, conform lui Sheehan, la o„reflec]ie epistemologic` asupra


ST

UD

IU

38

Un templu oriental

În 1924, în teza sa doctoral` consacratìnfluen]ei romantismului francez asupralui Ion Eliade R`dulescu, Gh. Oprescu sestr`duia s` redimensioneze statura celuiglorificat ca p`rinte al literaturii românemoderne. Inconsecven]ele [i parado-xurile sale erau surprinse printr-o suges-tiv` metafor`: „Întocmai ca o p`dureb`trân`, opera lui con]ine putregai [iplante parazite, n-are potecile regulate [iparterele înflorite ale unei gr`dini]e îngri-jite, este rebarbativ`, de multe ori chiarresping`toare; dar este plin` [i de copaciputernici care se înal]` pân` în sferile al-bastre ale idealului, de plante rare [i in-teresante tocmai prin capriciozitatea lor,de ape vijelioase [i turburi“1. Pân` atunciEliade (pe care îl vom ortografia aici He-liade) fusese aproape exclusiv judecatprin prism` literar`, de[i a fost înainte detoate o figur` cultural`. Acestui lucru i sedatora faptul c` profilul sù ap`rea înplan secund în raport cu genera]iileurm`toare [i c` o bun` parte din scrierilelui au fost neglijate.

De[i între timp opera i-a fost studiat`sub diverse alte unghiuri, statura sa cul-tural` nu a fost înc` m`surat` în întrea-ga ei amploare. Noile poteci tìate prinb`trânul codru au l`sat plantele exotice [ilianele baroce în aceea[i izolare. Desi[u-rile în care ele [i-au p`strat neatins farme-cul primitiv au fost cartografiate numaipentru a le p`stra în afara parcului didac-tic care a devenit opera sa. Studiile reli-gioase [i teologice abia încep s` sar` gar-dul în aceast` rezerva]ie s`lbatic`, în timpce orientalistica nu a f`cut nici m`car ogaur` prin care s` trag` cu ochiul.

Situa]ia se explic` nu doar prin istoriadificil` a acestor discipline, ci [i prin fap-tul c` la 135 de ani de la moartea lui He-liade suntem înc` departe de edi]ia com-plet` a operelor sale. Publicistica a[teapt`în continuare s` fie strâns` într-unvolum, iar o bun` parte din c`r]i trebuiecùtate tot în vechile edi]ii. Gh. Oprescuînsu[i, recuperând pentru exegez` textelemarginalizate, afirma c` partea capital` aoperei sale o constituie Biblicele (1858) [iEchilibru între antiteze (1859-1869), „unmonument lipsit de multe ori de gust, lip-sit de propor]ii, ceva monstruos ca aceletemple din Extremul Orient, înc`rcatede sculpturi, de o bog`]ie barbar`, însìmpun`tor, atr`gând aten]ia [i re]i-nând-o“2. De[i a fost primul care a ana-lizat-o cu aten]ie, el l`sa în afara ecua]ieio oper` teoretic` anterioar`, Istoria criticùniversal`, cu atât mai mult cu cât eracon[tient de influen]a acesteia asupra

Biblicelor [i de recapitularea ei în Echilibru.Ea era veritabilul templu extrem-oriental,dar probabil lipsa-i de expertiz` în acestdomeniu l-a re]inut s` se pronun]e.Acela[i lucru s-a întâmplat [i cu exege]iiulteriori, astfel încât templul a r`mas as-cuns în jungl`, acoperit de o vegeta]ie lux-uriant` [i a[teptând zadarnic un IndianaJones al istoriei culturii române.

E adev`rat, o tentativ` de exploraretocmai fusese întreprins` de G.D. Scraba,îns` la un nivel prea amator pentru a aveaast`zi alt` importan]` decât istorio-grafic`. Acesta considera c` Istoria nuEchilibru este opera filosofic` fundamen-tal` a lui Heliade [i observa c` ea se ocup`de fapt de istoria religiilor, propunând ofilosofie a istoriei religioase a popoarelorantice3. Alte dou` teze doctorale au fostconsacrate – de D. Popovici [i R. To-moiag` – explor`rii izvoarelor gândirii luiHeliade. Ele au trecut uneori prinapropierea celor orientaliste [i istorico-re-ligioase, dar nici competen]ele autorilor[i nici sec]iunea epistemologic` în care sesituau nu le-au permis s` le recunoasc` [i,

cu ajutorul lor, s` se aventureze în inte-riorul Istoriei critice universale4.

Dac` despre Echilibru între antiteze s-aputut spune c` a trecut direct din ti-pografie în muzeul gândirii române[ti,f`r` a exercita vreo influen]` asupra con-temporanilor, atunci Istoria, ap`rut` pos-tum, trebuie considerat` depus` în cimi-tirul acestei gândiri. Reflec]iile lui Heli-ade asupra istoriei religioase a Orientuluiantic nu au fost niciodat` considerate însine, ci numai în leg`tur` cu alte c`r]i [iidei ale sale.

E cazul, a[adar, s` ne întreb`m dac` nua sosit timpul ca manii sì – cum spuneaLovinescu – s` fie pe de-a-ntregul îm-p`ca]i.

„O astfel de istorie nu s-a scris înc`“

Interesul lui Heliade pentru geografie[i istorie traverseaz` în mod constantzbuciumata sa via]`. Dup` ce studiazàceste materii cu Gh. Laz`r la colegiul Sf.Sava, în 1820 – ca urmare a trimiterii lui

Eufrosin Poteca în strìn`tate – va preluael predarea lor. În prospectul din 1830 alAdaosului literar la Curierul românesc,printre materialele pe care le anun]` seafl` [i cele de istorie universal`. Deasemenea, inten]iona s` acorde o parte„pentru o prescurtare de geografie, încare s` ar`t capitalele p`mântului, religi-ile, guvernele [i l`cuitorii“5. În 1834tip`re[te pentru stat un manual de ge-ografie, iar peste doi ani traduce el însu[iun altul. În 1843 transpune din francezÈlemente de istoria universal`, dup` manua-lul lui Jacques Amyot, a c`rui prim` partee dedicat` popoarelor orientale: asirieni,egipteni, fenicieni, troieni, lidieni, mezi [iper[i. Lipsesc indienii [i chinezii, tocmaicei care îi vor atrage aten]ia dup` 1848, laParis. Manuscrisele unui manual de isto-rie antic` [i al unuia de geografie gene-ral`, ambele neterminate – [i necercetatepân` acum –, se p`streaz` la BibliotecaAcademiei Române (4188, 4196).

Scrierile sale anterioare exilului nudovedesc o preocupare special` pentruOrientul îndep`rtat. F`r` îndoial`, Heli-ade începe studiul antichit`]ii orientaleabia la Paris (ianuarie 1849 - iunie 1851)[i în direct` leg`tur` cu proiectul Istorieicritice universale. Despre geneza acesteiopere insolite nu exist` decât pu]inem`rturii. Momentul conceperii ei era celal unei explozii de curiozitate pentruvechile culturi asiatice, iar orientalismulplutea în aer. Din el se înfruptau [i medi-ile socialist-utopice sau umanitarist-ma-sonice în care Heliade se sim]ea atât debine. Revistele saint-simoniene o do-vedesc. Proudhon însu[i a cochetat cuorientalismul, iar Pierre Leroux [i JeanReynaud au scris pe larg despre religiileorientale, de unde [i-au tras [i o bun`parte din inspira]ie.

Dar Heliade fusese introdus în mod di-rect în cercul orientali[tilor. La 14 au-gust 1849, fostul consul la Bucure[ti A.Billecocq îl prezentase membrilor reuni]iai Société Orientale de France. Printre ei senum`rau scriitori care au exercitat oinfluen]` determinant` asupra lui: VictorHugo – fratele sù, deputatul Abel Hugo,fusese primul vicepre[edinte al Societ`]ii– [i Lamartine, în al c`rui salon va fi invi-tat. El s-a întâlnit [i cu noul pre[edinte alacesteia, ministrul de externe Drouin deL’Huys. R`mâne ca natura [i profunzimearela]iilor pe care le-a între]inut cu „orien-tali[tii“ francezi, influen]a]i deja de J.A.Vaillant în favoarea românilor, s` fie pre-cizate de viitoarele cercet`ri de arhiv`. Eevident îns` c` atât lecturile cât, [i fasci-na]ia lui Heliade pentru culturile Orien-tului antic [i-au avut aici unul dintre


Istoria religiilor de la Eliade la Eliadeo LIVIU BORDA{ o

Ion Eliade R`dulescu, Portret de I.D. Negulici

ST

UD

IU

39catalizatori. Pu]inele cursuri pe care le-aaudiat – probabil la Sorbona sau laCollège de France – l-au nemul]umit pro-fund, c`ci to]i profesorii i s-au p`rut„iezui]i“, [colile „iezuite“ [i însu[i minis-trul înv`]`mântului „iezuit“6. De unde [iimboldul trilogiei sale anti-iezuite ce tre-buia s` cuprind` Istoria critic` universal`,traducerea comentat` a Bibliei [i o istoriea literaturii universale.

Atunci când, în introducerea Istoriei,calculeaz` timpul scurs de la creareap`mântului, Heliade se raporteaz` la anul1850. Îns` scrierea ei a avut loc în insulaChios, unde [i-a continuat exilul întreiulie 1851 [i decembrie 1853, aducând cusine trei l`zi de c`r]i. Preg`tindu-se de ple-care, el trimitea „fra]ilor“ din Brusa, prin-tre altele, un atlas geografic [i cinci exem-plare dintr-o Istorie universal` în 7 tomuri,de care se ar`ta foarte entuziasmat. Nei-dentificat` de cercet`torii de pân` acum,ea e versiunea francez` a istoriei lui Ce-sare Cantù (19 vol., 1843-1849), din careHeliade s-a limitat la volumele istoriei an-tice, c`ci le considera mai pu]in „ie-zuitice“7.

A[a cum atest` coresponden]a exilu-lui, în noiembrie 1851 Istoria era înc` înproiect, dar în martie 1852 era deja seriosînceput`, pentru ca în august s` fie gatapân` la capitolele asupra Egiptului [i Per-siei. Heliade era convins c` a descoperitlucruri importante pe care vroia neap`rats` le transmit` posterit`]ii. Întreprindereasa trebuia s` cuprind` întreaga istorieuman` din cele mai vechi timpuri pân`în prezent, incluzând chiar [i istoriaromânilor. Îns` la 26 noiembrie anun]ac` a abandonat-o „pentru c` nu am capuldeocamdat` limpede de griji“. În februa-rie 1853 erau deja scrise „trei mari vo-lume“, dar în decembrie a fost din nou în-trerupt` de plecarea sa la Istanbul8. Dupò lung` pauz`, îl g`sim din nou asupra ei,în 1856, în capitala otoman`, cândajunsese la istoria evreilor9. În acela[itimp se ocupa de traducerea [i comen-tarea Bibliei. Comentariile vor ap`rea în1858, la Paris, sub titlul Biblicele. În prefa]alor, Heliade se refer` explicit la istoria uni-versal`, trimi]ând la volumele trei [ipatru ale acesteia, iar pe ultima copertànun]a c` o va tip`ri de îndat` ce vastrânge suficien]i prenumeran]i.

Dar temerea c` scrie aceste volume„numai pentru distrac]ia mea, f`r` spe-ran]` d-a le publica odat`“ se va împliniîntocmai. De[i dup` întoarcerea din exildeclara c` a renun]at la studiul istoriei, elva cùta în mai multe rânduri s`-[i pu-blice opera. Încerc`rile pe care le face îndeceniul urm`tor nu vor scoate textul dinforma sa manuscris`. În studiul Fabula(1860), în care rezuma o parte din ideileIstoriei, afirma c` aceasta se va tip`ri „latimpul sù“10. În în[tiin]area Asocia]iaBibliofil` din 6 ianuarie 1862 anun]a c`publicarea va începe în acel an [i vacuprinde trei volume („perioade“). Nu areu[it nici de aceast` dat`, dar nu varenun]a. Peste câ]iva ani, în ianuarie1865, îi scrie unui colaborator pe un tondevenit mistic: „De voi mai trì, voiprovedea [i pentru volumele de Istoriauniversal`, [i atunci, împlinindu-mi misia,voi putea, f`r` team`, a pronun]a cuinima deschis`: «Acum desleag` pe ser-vul tù, Doamne, în pace…, c` au v`zutochii mei mântuirea ta»“11. În martie1870, Heliade lanseaz` un nou apel pen-tru o „libr`rie na]ional`“, între ale c`reiproiecte se afla [i o „[tiin]` a omenirii sauIstoria universal` a globului nostru, a

popolilor antici [i moderni, a [tiin]elor,artelor [i inven]iunilor umane“, în numai pu]in decât 30 de tomuri12. Înce-putul ei erau, desigur, cele trei sau patruvolume pe care le redactase el însu[i.

Din p`cate, numai primele dou` vor fipublicate de c`tre fiul sù – postum, în1892 – [i acelea cu destule neglijen]e [igre[eli, mai ales în terminologia asiatic`.Ele acoper` primul „period“, incluzândetiopienii, indienii, chinezii, japonezii,caldeenii [i egiptenii. Din „periodul aldoilea“ a ap`rut doar sec]iunea dedicatìndienilor. Dup` afirma]iile lui Heliade,urm`toarele dou` volume se ocupau depersani [i de evrei. Despre soarta lor nu se[tie îns` nimic. Scraba aflase de la urma[ic` se mai p`strau unele manuscrise pecare ace[tia inten]ionau s` le publice13.Lucru care nu s-a mai întâmplat. Con-form proiectului, istoria ar fi trebuit s`continue cu grecii [i romanii, iar apoi cucre[tinismul. Între manuscrisele din arhi-va familiei preluate în 1953 de BibliotecaAcademiei Române se afl` [i un miscela-neu (3639) cuprinzând capitolul despreromani [i o schi]` a celui despre gali.

Heliade nu va reu[i s` materializezenici celelalte dou` componente ale tripar-titului proiect anti-iezuit. Istoria litera-turei –neterminat` [i ea – va fi publicatàbia în 1979. Tip`rirea traducerii Bibliei[i a Biblicelor va fi întrerupt` dup` primelec`r]i. E foarte probabil c` o bun` parte asec]iunii dedicate evreilor în Istoria criticùniversal` se reg`se[te în aceste comen-tarii, a[a cum se reg`sesc pagini despreegipteni, indieni sau chinezi. Transferular putea eventual explica [i dispari]iamanuscrisului celui de-al treilea volum alIstoriei.

Toate aceste str`danii confirm` însàfirma]ia din cuvântul funebru al luiHasdeu, c` „nu este aproape nici o ramurà cuno[tin]elor umane în care s` nu fiînfipt vârful condeiului“.

Rase, vârste, religii:clasificarea universalului

Cu Istoria critic` universal`, Heliade aînfipt totu[i mai mult decât vârful con-deiului: el a a[ezat un reper. Unul care,venind prematur pentru cultura român`,va fi recunoscut ca atare mult mai târziu.

Heliade î[i propunea s` realizeze oaltfel de istorie, de care era con[tient c`înc` nu se scrisese14. Nu una în date,evenimen]ial` [i deci „istoric`“ în sensclasic, a[a cum s-au l`sat în[ela]i cei maimul]i cercet`tori, care în consecin]` au [isubapreciat-o. Chiar de la început, elanun]a c` aceasta va cuprinde nu doarevenimentele, ci [i dezvoltarea min]iiomene[ti, mai precis istoria [tiin]elor,artelor [i credin]elor. Adic` va trata toc-mai chestiunile neglijate pân` atunci deistoriile universale: „despre cosmogoniile[i teogoniile na]iilor, despre primele lordogme [i credin]e [i mai vârtos despredogmele [i credin]ele oficiale, ce fur`punctul de plecare al tutulor institu]iilor[i a toatei vie]ei politice [i morale afiec`rui popol“15. Numai c`, intrând înmaterie, [tiin]ele [i artele sunt abando-nate în favoarea mitologiilor [i religiilor.Ceea ce construie[te el este de fapt o isto-rie filosofic` a ideilor [i credin]elor reli-gioase, pl`nuit`, în cunoscutu-i stil ci-clopic, s` acopere timpul scurs de lacrea]ia lumii pân` în prezent.

De[i afirm` primordialitatea religiosu-lui, Heliade abordeaz` polemic toateformele pe care acesta le ia de-a lungul

istoriei. Atributul „critic`“ plasat în titluatrage aten]ia c` e vorba de o tratare an-gajat „ra]ional`“ a istoriei religioase aumanit`]ii. Aceast` angajare e dat` depropria-i filosofie, pe care [i-o construise,eclectic, la Paris, în prelungirea unor dis-pozi]ii trasabile deja din anii ’20-’30. Nueste un studiu pozitiv al faptului reli-gios, abordare care înc` nu se manifestasecu adev`rat [i pentru care el nici nu eraînzestrat, ci o istorie a religiilor bazat` peo filosofie a istoriei. Ea e reminiscent` dincritica iluminist` [i tributar` socialismu-lui utopic.

Primordialitatea faptului religios întreelementele constitutive ale umanuluipoate fi considerat`, desigur, o influen]à c`r]ii lui Friedrich Schlegel, Über dieSprache und Weisheit der Indier (1808), pecare Heliade o avea în biblioteca sa în tra-ducerea francez` a lui Adolphe Mazure(1837). Dar ea este mai degrab` o con-secin]` a credin]ei sale în primatul spiri-tualului. Filosofia sa, expus` în introdu-cerea Istoriei, se întemeiaz` pe un dualismontologic integrat unei dialectici trinitarede tipul activ-pasiv-rezultat. Categoriileacestei ontologii sunt spirit-materie,timp-spa]iu, substan]`-form`, progres-conservare, libertate-fatalitate etc. Dacàccept` dou` principii, Heliade sus]inetotu[i întâietatea spiritului, aderând înc`din 1842 la ceea ce nume[te „spiritua-lism“.

Filosofia istoriei [i a culturii din aceaepoc` era dominat` de opozi]ii precumOrient-Occident sau arieni-semi]i. Ar fifost de a[teptat ca ele s` convin` dualis-mului ontologic heliadian. Acesta î[ig`se[te îns` contrariile în cu totul alte cu-pluri: nord-sud [i albi-negri. Op]iunea luiHeliade era determinat` de antropogoniasa: omul a ap`rut în zona arctic`, de undea migrat înspre tropice; primele rase eraunegroide, culoarea tenului deschizân-du-se treptat la cele succesive.

Urmând aceste idei [i dialectica satrinitar`, popoarele sunt clasificate dup`stirpe [i vârste. Cea mai veche ras` estecea etiopian`, urmat` de rasele mongol`[i caucazian`. Ele nu se reduc sau iden-tific` cu popoarele [i zonele geografice deunde î[i iau numele, ci devin termenigenerici. Rasa etiopian` începe herodo-tian cu aegopozii, nanii, troglodi]ii, ih-tiofagii [i ajunge la etiopienii propriu-zi[i,care reprezint` vârsta cea mai înaintat`.

Din aceea[i ras` fac parte „primitivii“antropologiei: negrii „s`lbatici“ din Africa[i Australia, botoconzii din Americameridional`, negrii mozambicani (ho-tento]ii, vambunii, macuaii) [i votofii dinSenegal. Rasa mongol` începe cu indieniidin America septentrional` [i îi includepe malaezieni, indieni, t`tari, chinezi [ijaponezi. În fine, cea caucazian` îireune[te pe arabi, caldeeni, armeni,egipteni, fenicieni, evrei, greci, romani,cel]i (adic` franco-germani) [i sci]i (adic`slavi), cel mai tân`r popor.

Ierarhia evolutiv` a raselor [i po-poarelor este determinat` în primul rândde culoarea pielii. Fiecare din cele treistirpe – neagr`, ar`mie [i alb` – î[i arevârstele sale, începând cu pruncia, daracestea sunt mai dezvoltate la stirpeaimediat superioar`, conform teoriei spi-ralei l`rgite a progresului pe care Heliadeo cuno[tea de la Michelet. De la trogloditla slav, „de la negrul cel mai neperfectpân` la blondul cel mai albinos“, se potdistinge 21 de nuan]e corespunzând totatâtor variet`]i umane, rezultate pe de oparte din geneza succesiv` a raselor, iar pede alta din metisarea lor. Amesteculraselor conduce treptat spre formareaunei singure omeniri [i a unei singure cu-lori, „albul general“, garant al înfr`]iriiuniversale [i al egalit`]ii16.

Caracteristica principal` a istoriei, înviziunea lui Heliade, este progresul,evolu]ia infinit` a umanit`]ii c`tre punc-tul final, perfec]iunea. Ca [i omul indivi-dual, omenirea parcurge o serie de vârste.Heliade nu crede necesar s` le consacre osec]iune în care s` discute sistematicnatura [i înl`n]uirea lor. Le trateaz` dinmers prin preciz`ri specifice unei rase sauunui popor, dar ajunge astfel la incongru-en]e [i chiar la contradic]ii. Acela[i lucruse întâmpl` cu „periodurile“ istoriei. Maimult, în bro[ura Spiritul [i materia (1866),cu care începe a treia parte a Echilibruluiîntre antiteze17, î[i recapituleaz` teoria is-toriei cu diferen]e sensibile care fac [imai dificil` conturarea unei imagini co-erente de ansamblu. Istoria, atât cât a fostpublicat`, se opre[te în mijlocul celuide-al doilea „period“, f`r` s` elaborezeasupra naturii lui, iar singurele vârste pecare le ilustreaz` sunt pruncia [i copil`riaumanit`]ii. La 1866, cele trei „perioduri“au o configura]ie diferit`, conform triadeiac]iune-reac]iune-rezultat. Ele reprezint`


ST

UD

IU

40teocra]ia, revolu]ia religioas` [i adventullogosului, adic` cre[tinismul.

Trecând peste inconsecven]e, tabloulvârstelor omenirii se prezint` astfel: ne-grii ilustreaz` pruncia, primii dintre ei, ae-gopozii, fiind de-abia oameni („stârpituraumanit`]ii“). Indienii sunt copil`ria,chinezii adolescen]a, iar babilonienii [iegiptenii june]ea umanit`]ii. Celelaltevârste le g`sim în studiul Fabula (1860):evreii, grecii, romanii [i galii sunt situa]icu to]ii în prelungirea june]ii, în timp cefranco-germanii reprezint` maturitatea,iar slavii decrepitudinea omenirii.

Asemenea raselor, [i religiile î[i auvârstele lor, superpozabile „periodurilor“Istoriei: de la feti[ism se trece la sabeism,forma sa spiritualizat`, iar de la acesta lapanteism, care îns` se materializeaz`,coborând în politeism18. Din Spiritul [imateria rezult` c` aceste trepte constitu-ie o singur` etap`, reprezentat` aici prinfeti[ism-teocra]ie-idolatrie, urmat` apoide antropolatrie [i, în cele din urm`, deptoholatrie (adic` „adora]ia proletarului,a s`racului“, numit augustinian „Christ-popolul“), corespunz`toare, desigur,cre[tinismului.

Folosindu-se de paralelismul cu vârs-tele individului, Istoria construie[te astfelo psihologie a umanit`]ii. Sentimentul re-ligios se concretizeaz` mai întâi prinfeti[ism, în economia raporturilor omu-lui cu natura, iar rolul esen]ial îl joac`, lafel ca în copil`rie, dorin]a [i imagina]ia. Aldoilea element prin care omul intr` pecalea religiei este fabula. Ra]ionalizândsociologic, Heliade crede c` acest produspopular inocent devine mit ca urmare ainteligen]ei pervertite în viclenie, prin caresuperioritatea celui inteligent (poetul,preotul) se traduce în putere asupra celuisimplu. Fabula ajunge minciun`,credin]ele „naturale“ sunt transformateîn credin]e „oficiale“, iar religia e folosit`ca opiu pentru cei meni]i subjug`rii. Înacest fel se constituie casta sacerdotal`,care, pentru a-[i perpetua domina]ia, [i-oasociaz` pe cea r`zboinic`. Castei negus-torilor [i artizanilor i se d` numai atâta li-bertate cât s` permit` primelor dou` sèxploateze marea mas` a poporului. Deaici, reac]ia celui din urm` fa]` de religia„oficial`“, revolta contra teocra]iei [i revo-lu]ia religioas`.

Religie [i revolu]ie

Toate aceste idei tr`deaz` reminis-cen]e ale teoriilor ce au marcat începutulstudiului comparat al religiilor, în a douajum`tate a secolului al XVIII-lea. De[i nuexist` trimiteri directe, se pot recunoa[tec`r]ile lui Ch. de Brosses (Du culte desdieux fétiches, 1760) [i N.S. Bergier (L’originedes dieux du paganisme, 1767), care expli-cau religiosul prin cauze psihologice. Celdintâi considera ca stadii ini]iale ale re-ligiei la toate popoarele feti[ismul, produsal fricii, [i sabeismul, produs al admira]iei.Pentru Bergier, acestea erau expresiileunei mentalit`]i infantile care vedeaspirite în toate lucrurile [i, astfel, l`rgeapaleta izvoarelor psihologice ale senti-mentului religios. Heliade nu i-a cunos-cut direct, ci probabil prin intermediulc`r]ii lui Benjamin Constant, De la religionconsidérée dans sa source, ses formes et sesdéveloppements (5 vol., 1824-1831), în carese reg`sesc multe din ideile Istoriei sale.

Nici schema vichian` a vârstelorumanit`]ii nu a fost cunoscut` direct, ciprin intermediul lui Michelet – care a [itradus în francez` Scienza nuova (1827) –

sau, mai probabil, prin lectura lui Saint-Simon ori a lui Auguste Comte, care otranspusese într-un context sociologic [iantireligios. Nu s-au g`sit pân` acumprobe concrete c` Heliade ar fi fost fami-liar cu c`r]ile p`rintelui pozitivismului,dar al doilea volum al Istoriei se încheie cuprofe]irea epocii [tiin]ei în locul celei acredin]ei.

În teoriile sale î[i dau întâlnire, de alt-fel, diverse idei ale unor binecunoscu]iautori din epoc`, uneori la limita conver-gen]ei, astfel încât numai o echilibristic`punctat` cu salturi mortale le poateîmp`ca. Influen]ele dominante vin din-spre utopi[ti: socialismul evanghelic allui P.-J. Proudhon, dimensiunea biblic` acosmosofiei lui H. Lecouturier, trinitaris-mul lui Pierre Leroux, reminiscent din er-metismul teosofic al lui Fabre d’Olivet.Sub egida celui din urm`, Heliade abu-zeaz` de mistica numerologic` [i de eti-mologismul analogic.

Ideea evolu]iei în cicluri e completat`cu cea a palingeneziei, adic` a succesiuniiepocilor de în`l]are, dec`dere [i regene-rare. Teoretizat` de Pierre-Simon Ba-lanche, ea relua ideea „eternei reîn-toarceri“ din gândirea indian`. Dar, fidelconvingerilor sale evanghelice, Heliaderespinge versiunile extreme, metempsi-hotice, exprimate de Leroux sau Rey-naud. Ideea palingeneziei este integrat`teoriei echilibrului antitezelor, în specialsub forma cuplului progres-conserva]ie.În dialectica unit`]ii [i opozi]iei contrari-ilor, op]iunea sa nu a fost pentru coinci-den]a lor, ci pentru echilibrul în sintez`.Contradic]ia genereaz` atât evolu]ia cât,[i revolu]ia. „Progresul conservator“împac` nu doar teama fiului polcovnicu-lui R`dulescu de primejdia dezorganiz`rii[i anarhiei, ci satisface totodat` nevoiaeroului cu manta alb` de a r`mâne pro-tagonist în scenariul revoltei continue.

Eclectismul sù era caracteristic auto-didac]ilor, dar [i autorilor francezi pecare îi frecventa. El preia totu[i selectiv [iadesea critic, ]inând s` gândeasc` singurpe baza sugestiilor culese din cele mai di-verse surse. De altfel, „descoperirile“ salenu pretindeau a aduce ceva nou, ci doara organiza ceea ce g`sise în stare de haos.Originalitatea se afl` în asamblarea com-ponentelor într-o oper` ciclopic` de careavea dreptate s` fie mândru ca de ceva ne-maiv`zut. Nu întotdeauna îns` zarzava-turile se las` cuprinse într-o armonie hor-ticol` care s` aib` [i parfum. Originali-tatea se dovede[te adesea rebarbativ`,grotesc`, înecat` în vegeta]ii parazite [idelicate monstruozit`]i.

Între acestea din urm` se înscrie [i„comparativismul“ sù (în sensul actualal termenului, adic` folosirea incorect` ametodei comparative), care exceleaz` înasem`n`ri externe ale unor elemente izo-late [i adesea superficiale, precum nu-mele zeilor [i ale fondatorilor religio[i, pebaza c`rora sunt deduse înrudiri, in-fluen]e, difuziuni.

Dac` ideile sale filosofice fundamen-tale – trinitarismul, palingenezia [i echili-brul antitezelor – dateaz` din perioadaprepa[optist`, fiind doar sistematizate înurma noilor lecturi de la Paris, cercet`rileasupra religiilor orientale sunt datorateexclusiv exilului. Aten]ia lui Heliade ecaptat` în principal de indieni, chinezi,egipteni [i evrei. India se dovede[te un locprivilegiat pentru studiul religiilor [i amin]ii umane în general, c`ci acolo co-exist` toate vârstele omenirii. Predilec]iapentru ea e dovedit` de un simplu calcul

matematic: din cele 540 de pagini ale Is-toriei, 113 sunt ocupate de introducere,234 de indieni, în timp ce restul de 193sunt împ`r]ite, inegal, între celelaltepopoare.

În primul „period“, indienii suntprezen]i cu o larg` desf`[urare de zei [imituri, tributar` în special c`r]ii lui GeorgFriedrich Creuzer – în traducerea fran-cez`, amplu adnotat`, a lui J.D. Guigniaut–, Religions de l’antiquité, considérées princi-palement dans leurs formes symboliques etmythologiques (vol. I1-2, 1825), dar [i Istorieiuniversale a lui Cesare Cantù, considerat`probabil o precursoare a istoriei care „nus-a scris înc`“. Cel de-al doilea „period“ofer` o selec]ie comentat` de texte sacre– patru imnuri din Rig Veda, patruUpani[ade (Aitareya, I[a, Kena [i, fragmen-tar, Chandogya), ample buc`]i din Mana-va Dharma {astra –, a c`ror unic` sursèste antologia lui Guillaume Pauthier,Les livres sacrés de l’Orient (1840), cu-prinzând traducerile lui H.Th. Cole-brooke, A. Loiseleur-Deslongchamps [iale lui Pauthier însu[i.

Refrenul „toate î[i au originea înIndia“ este îns` întors de Heliade împotri-va celor în al c`ror nume romanticii î[i re-construiser` propria identitate. Brah-manii sunt cei responsabili de toate relelecare s-au ab`tut asupra omenirii. Idolatriaindian` este originea [i modelul tuturorreligiilor idolatre. Zeii [i fabulele, me-tempsihoza [i ascetismul de tip ghim-nosofist, modelul teocratic [i castele aumigrat în China [i Caldeea, de unde s-aur`spândit apoi în restul lumii. Istoria in-dienilor e un bazar unde popoarele î[i târ-guiesc mitologiile: „Toate religiile, oricâtde materiale [i oricât de spirituale, de-venir` tributare celei brahmane, toatefur` nevoite a veni spre a-[i alege [icump`ra zei sau stof` religioas` dinmarea magazin` indian` spre a o croiapoi dup` talia popolului [i epoceisale“19.

Heliade sprijin` aceast` tez` nu doarprin asem`n`ri structurale, ci [i re-curgând la etimologia defectuoas` – c`cibazat` pe insuficienta cunoa[tere alegilor fonetice – caracteristic` [colii „mi-tologiei naturii“. Echivalen]ele suntcùtate în special în mitologia greco-roman` [i ebraic`. Ca la William Jones,care ini]iase acest tip de comparativism,Divespiter e Jupiter, Siva-Deonachu e Bac-chus Dionysos, Skanda-Haracula e Hera-cles, Vaiu-Pavana e Eol [i Pan, Agni emodel pentru Amor [i Vulcan, Sarasvatipentru Junona, Lak[mi pentru Rea-Cy-bele [i Venus, iar Skanda [i Gane[a pen-tru Minerva [i Marte – [i tot a[a mai de-parte se pot alc`tui liste lungi în care nuarareori un zeu are mai mul]i corespon-den]i [i transform`ri mai variate decâtpermite cea mai generoas` mito-logic`.Brahma e Abraham, Sarasvati e so]ia lui,Sara, Moise e un Manu, iar mahari[iisunt echivalen]i ai patriarhilor biblici.Heliade identific` trei mituri primitive,comune întregului Orient, pe care le ilus-treaz` cu tipurile indiene [i ebraice: mitulprimului om (Adam, Puru[a), cel algr`dinii raiului (Paradisul, Meru) [i al po-mului cunoa[terii [i, în fine, cel al femeiicu [arpele (Eva, Nagakanya) [i al infernu-lui. {i în materie sacerdotal` modelulbrahmanic este urmat pretutindeni undes-a instalat teocra]ia, cu prec`dere depreo]ii faraonilor [i, desigur, de iezui]i.

L`ca[urile divine prin care Heliade selas` purtat de erudi]ia sa imaginativ`sunt în acela[i timp t`râmuri sociale. Mai

mult chiar, ele sunt t`râmuri ale revolteiîn care religiosul [i socialul devin una. Celde-al doilea „period“ al istoriei saleapar]ine revolu]iei religioase, deplas`riiaccentului dinspre Dumnezeu înspre om.Ultimul capitol e dedicat lui Buddha, pro-tagonist al smulgerii r`d`cinilor arbo-relui [tiin]ei din iad [i al plant`rii lor încer, dup` ideile istoriosofice ale lui Eu-gène Huzar. Nu e întâmpl`tor c` Heliade– c`ruia îi scap` capitala Introduction àl’histoire du Buddhisme indien (1844) a luiEugène Burnouf – se las` impresionat deacest publicist uitat, membru al familieide ap`r`tori ai libert`]ii din care f`ceaparte [i amicul sù Alphonse Esquiros.Omul de la 1848 cùta un loc pentru apune la vedere boneta ro[ie, iar capul rasal lui Gautama i s-a p`rut cel mai potrivit.

Buddha arhibrahmanul devine an-tibrahman. Rebel contra dogmelor, el iacunoa[terea din mâinile exclusiviste alepreo]ilor pentru a o transfera poporului.Aposta]ii [i ereticii de tipul lui Prometeu,fondatorii religio[i sunt de fapt elibera-torii a[tepta]i de cei simpli. Moise [iprofe]ii biblici nu sunt altceva decât revo-lu]ionari [i martiri ai libert`]ii.

În ciuda anticlericalismului sù, Heli-ade e o fire consecvent religioas`. Op]iu-nea lui m`rturisit` [i modelul sù r`mâncre[tinismul – mai precis, ortodoxia. De[iBuddha este marele arhetip al insurgen-tului religios cu care simpatizeaz`, singu-rul sù erou pozitiv în istoria Indiei, elînsu[i particip` la modelele biblice, iden-tificându-se con[tient când cu Moise,când cu Christ-poporul. Îns` aplecarea saspre „echilibru“ nu se dezminte niciacum. Buddhi[tii sunt asem`na]i în modexplicit cu primii cre[tini [i cu sociali[tiicontemporani. Buddha însu[i e pus înecua]ie cu Socrate, Luther [i Fourier, iarIstoria se încheie printr-o paralel` a sa cuChristos, c`ci Logosul – nu-i a[a? – esteunul20.

Numele trandafirului

O analiz` mai detaliat` a interesuluilui Heliade pentru istoria religiilor [i ori-entalistic`, precum [i a influen]ei lor înopera sa ulterioar` va putea fi citit` înstudiul introductiv al edi]iei Istoriei criticeuniversale, aflat` în preg`tire pentru tipar.Ceea ce trebuie observat aici este c` isto-ria religioas` a umanit`]ii pe care a con-ceput-o [i realizat-o par]ial anticipeaz` cunu mai pu]in decât 125 de ani celebraoper` a celui care îi va purta numele spreo glorie cu adev`rat universal`: MirceaEliade. În fa]a acestei coresponden]e cetrece dincolo de onomastic`, suntem în-drept`]i]i s` ne oprim asupra vechii ob-serva]ii a lui Shakespeare, actualizate deEco: „What’s in a name? That which wecall a rose/ By any other name will smellas sweet“. Cu atât mai mult cu cât, în bal-conul Julietei de la Rishikesh, numeleRomeo p`stra acea „dear perfection“ pecare ar fi trebuit s-o dobândeasc` numeleEliade în kutirul lui Svami Shivananda.

De[i dup` moarte Heliade devenise uneponim al rena[terii moderne a Româ-niei, totu[i animozit`]ile din timpul vie]iinu se stinseser` înc`, mai ales în mediileliberale. Astfel încât, la 1898, cel mai fideldiscipol considera necesar s`-i vin` înajutor printr-un aprins rechizitoriu îm-potriva inamicilor sì21. Atitudinea libe-ralilor se întâlnea în acest punct cu cea ju-nimist`. Minimaliz`rii maioresciene îir`spunde Hasdeu prin proclamarea unei„[coli Eliade“, împreun` cu tran[anta de-


i

Heliade î[i propunea s`

realizeze o altfel de isto-

rie, de care era

con[tient c` înc` nu se

scrisese. Nu una în

date, evenimen]ial` [i

deci „istoric`“ în sens

clasic. Chiar de la

început, el anun]a c`

aceasta va cuprinde nu

doar evenimentele, ci [i

dezvoltarea min]ii

omene[ti, mai precis

istoria [tiin]elor,

artelor [i credin]elor.

ST

UD

IU

41clara]ie: „am fost totdeauna, sunt [i voi fieliadist“.

Amploarea imaginii sale [i a pola-riz`rii din jurul lui poate fi m`surat` [iprin gestul pe care îl fac la sfâr[itulaceluia[i an doi tineri ofi]eri ai armateiromâne. Hot`râ]i s`-[i schimbe patro-nimicul, fra]ii Gheorghe [i ConstantinIeremia aleg din admira]ie pentru „p`rin-tele literaturii române“ s` se numeascÈliade. Acesta devenea astfel patronulspiritual al tat`lui viitorului istoric al re-ligiilor. La originea alegerii st`tea, f`r` în-doial`, un puternic sentiment patriotic.Gestul este profund înc`rcat simbolic,c`ci Gheorghe Ieremia adopt` un numeconsiderat program al culturii românemoderne.

{i pentru autorul Istoriei critice univer-sale Heliade era un „nume nou“, primit în1815 de la dasc`lul sù din Academiadomneasc`. Ini]ial Eliad, iar apoi Eliade,dup` 1848 l-a ortografiat Heliade, f`r`îns` ca aspira]ia s` fi fost pronun]at`.Însemna de fapt în grece[te „al lui Ilie“,numele tat`lui sù fiind Ilie sin Radu sauR`dulescu. Posteritatea trebuie s`-i fie re-cunosc`toare acestui dasc`l pentru c` apreferat versiunea elen`, c`ci cea româ-neasc` ar fi fost Iliescu.

Noul patronim al fra]ilor Ieremia era[i el justificat oficial prin derivare de laprenumele tat`lui lor, Ilie22. Despreinfluen]a sentimentelor filo-heliade[tiale c`pitanului Eliade asupra fiului sùnu [tim aproape nimic. E pu]in probabilc` ascenden]a simbolic` putea fi trans-mis` adolescentului miop cu aceea[iprospe]ime [i eficacitate. Identitatea denume trebuie s` fi fost mai degrab`jenant` pentru cel pornit s`-[i constru-iasc`, din nimic, propria paternitate spi-ritual`. El l-a numit întotdeauna pe pre-cursorul sù onomastic Heliade R`dules-cu. Cât despre propriul nume, preferas`-i lege originea de noble]ea clasic` aEladei sau de soare, nu de prestigiul biblical profetului Ilie. Am`nuntul c` din bi-blioteca sa de licean lipsea orice carte a luiHeliade este de la sine grìtor. În scrierilesale a f`cut doar trimiteri generale [icolective la opera lui. Nu exist` vreodovad` c` a cunoscut Istoria critic` univer-sal` [i nici cartea lui Scraba, singura careatr`gea aten]ia c` aceasta e o istorie a re-ligiilor.

Mircea a preluat indirect condeiulînfipt de Heliade, prin cei care l-au mo[-tenit de la el: Hasdeu [i Eminescu. Cei doiEliade împ`rt`[esc spiritul enciclopedic[i universal, setea de cunoa[tere, monu-mentalul (numit de cel de-al doilea cureferire la primul „megalomania româ-n`“), primatul spiritualului [i sensibili-tatea pentru mister (care, împreun`, de-termin` modul cum ei în]eleg func]iareligiosului în istoria omenirii), na]iona-lismul profetic, încrederea în destinulculturii române, cultul femininului, con-cep]ia operei ca întreg, folosirea tehniciidante[ti a nivelurilor multiple de semni-ficare [i, nu în ultimul rând, experien]aexilului [i orientarea anti-ruseasc`. Chiar[i acolo unde pozi]iile lor difer`, temelesunt identice, precum în cazul coinci-den]ei contrariilor sau al eternei reîn-toarceri.

Deja în 1927, anul Itinerariului spiritu-al, Eliade primea de la admiratori astfel derânduri: „Scopul scrisorii mele este acelaal tinerilor din secolul trecut care alergaula Heliade spre a-i pov`]ui“. În 1936, dupàpari]ia volumului Yoga, Petru Manoliuîi scria: „Odinioar` se vorbea de un Heli-

ade, mâine se va vorbi despre Eliade. Nucrezi oare în aceasta?“ Probabil credea,pentru c` în toamna aceluia[i an, dup`lectura Schimb`rii la fa]` a României, îl în-treba cu bucurie pe Cioran dac` obser-vase coinciden]a lor în lauda lui Heliade[i în critica lui Maiorescu. Abia în 1978,dup` publicarea primului volum din His-toire des croyances et des idées religieuses, unalt corespondent entuziast putea trasa oparalel` a celor doi corifei, cu un acutsim] de observa]ie care ne face s` regre-t`m c` nu a fost publicat` la acea vreme.Printre altele, el îi atrage aten]ia savantu-lui din Chicago c` Heliade este precurso-rul sù nu doar onomastic, dar [i în isto-ria religiilor [i în indologie. Un alt regret:c` nu cunoa[tem înc` reac]ia lui Eliade,dac` a existat una, c`ci – a[a cum speratân`rul sù admirator – paralela trebuies`-i fi dat de gândit23.

Este, a[adar, o coinciden]` c` tocmaiEliade R`dulescu a conceput [i scrisprima istorie a ideilor [i credin]elor reli-gioase din cultura român`? Desigur, darnu o simpl` coinciden]`, ci una dintreacelea care dep`[esc contingen]a [i cap`t`dimensiuni trans-istorice. F`r` operanepotului sù spiritual – prin care nu-mele Eliade continu` s` fie un program –,probabil nici istoria lui nu ar atrage ast`zimai mult` aten]ie decât în trecut.

l

1 Gh. Oprescu, „Eliade R`dulescu [i Fran]a.Studiu de literatur` comparat`“, Dacoromania,Cluj, III, 1922-23 [1924], pp. 1-128 (3-4).

2 Idem, p. 78.3 G.D. Scraba, Ion Heliade R`dulescu. Începu-

turile filozofiei [i sociologiei române, Bucure[ti,[1921], pp. 77, 124, 145, 258, 307.

4 D. Popovici, Ideologia literar` a lui I. HeliadeR`dulescu, Bucure[ti, 1935; R. Tomoiag`, Ion Eli-ade-R`dulescu. Ideologia social-politic` [i filozofic`,Bucure[ti, 1971.

5 Scrisoare c`tre Negruzzi, Muzeul Na]ional,18 nov. 1836.

6 Scrisori [i acte, Bucure[ti, 1972, p. 221 (4/16iulie 1849).

7 Scrisori din exil, Bucure[ti, 1891, pp. 128, 145164, 223.

8 Idem, pp. 144, 165, 184; 181, 188; 200; 216.9 Acte [i scrisori, Bucure[ti, 1928, p. 88.10 Poezii inedite, Bucure[ti, 1860, pp. 183-212.11 Scrisori inedite c`tre preotul Cosma Mo[escu,

Bucure[ti, 1940, pp. 48, 50; 29.12 Documente [i manuscrise literare, I,

Bucure[ti, 1967, pp. 210-211.13 G.D. Scraba, op. cit., p. 145 n. 309.14 Scrisori din exil, op. cit., p. 194.15 Istoria critic` universal`, Bucure[ti, 1872, I,

p. 52.16 Idem, pp. 92, 95.17 Spiritul [i materia, Bucure[ti, 1866, 39 pp.;

reluat în: Echilibru între antiteze, Bucure[ti, 1869,pp. 269-303.

18 Istoria critic` universal`, I, pp. 105-113.19 Idem, p. 187.20 Idem, II, pp. 523, 524, 530, 537-539.21 N.B. Locusteanu, Ion Heliade [i detractorii

sì, Craiova, 1898.22 Cererea a fost aprobat` dup` [ase luni, la

30 iunie 1899; cf. Monitorul Oficial, nr. 78, 1899.23 Mircea Eliade [i coresponden]ii sì, Bucure[ti,

I, 1993, p. 6 (R.M. Vasiliu); III, 2003, p. 132 (P.Manoliu); IV, 2006, pp. 446-448 (L. Stanciu); Eu-ropa, Asia, America, Bucure[ti, I, 1999, pp.155-156. j


PO

EM


h

Slav` }ie, Doamne, pentru-aceast` noapte.Somnul meu în unda lunii s-a sc`ldat,Din abisul p`cii visului i-ai datDesleg`ri de taine prin n`luci de [oapte,Slav` }ie, Doamne, pentru-aceast` noapte!

Sem`na cu noaptea umilitei na[teriCînd ai rupt pecetea vechiului blestem,Pacea Ta-nstelînd-o peste Betleem{i v`rsînd lumina ve[nicei cunoa[teriSem`na cu noaptea umilitei na[teri.

Îngerul l`sase por]ile-ntr-o parte,Cîntec f`r` sunet Te sl`vea-n sobor,Unduiau azurul aripi f`r` zbor,Cînd spre-abisul p`cii, n`z`rit departe,Îngerul l`sase por]ile-ntr-o parte.

Doamne, d`-mi [i mie pacea Ta cereasc`,Miezul de t`cere al strigatei vie]iCare-nfl`c`reaz` din frico[i profe]i,M`duva ce-mpinge vîrful s`-nfloreasc`,Doamne, d`-mi [i mie pacea Ta cereasc`.

D`-mi [i mie pacea inimii, St`pîne, Flac`ra ce nu se zbate-n uragan,S` r`zbesc r`zboiul duhului du[man,C`ci ]`rîna trece, sufletul r`mîne,D`-mi [i mie pacea inimii, St`pîne.

Tu, r`coarea celui ars pe rug, Iisuse,{i dulcea]a celui sfî[iat de leu,În arena mor]ii, Dumnezeul meu,Fii [i r`s`ritul vie]ii mele-apuse,Tu, r`coarea celui ars pe rug, Iisuse. �

Antologia poeziei carcerale, Ioana Cistelecan, Ed. Eikon, 2006, pp. 62-63

Nichifor Crainic

Rug`ciune pentru pace

Des

en d

e S

orin

Ilfo

vean

u

IN

TE

RV

IU

44

Sebastian Bo]ic: Doamn` HannaDerer, Sibiul este în acest an capital` cultu-ral` european`, al`turi de Luxemburg. Ceefecte decurg de aici?

Hannah Derer: Acest statut are, dup`cum putem vedea, efecte pozitive, dar [inegative.

S.B.: Efecte negative?H.D.: Da, chiar ast`zi diminea]`

r`sfoiam ziarele de ieri – am prostulobicei de a citi ziarele la o zi dup` ceapar – [i am g`sit un articol despre „ex-plozia“ pre]urilor pe pia]a imobiliar`sibian`. Am parcurs rapid textul, ]inminte c` era [i un scurt interviu cu pri-marul Sibiului, domnul Klaus Johannis,care, dac` nu m` în[el, relata experien]aîntâlnirii cu investitori care ]ineau s`ridice blocuri pe parc`rile altor blocurideja existente. Sigur, pe lâng` pozi]iileaberante de acest tip se v`d deja efectelepozitive: din luna ianuarie era evidentc` erau rezervate toate locurile decazare din Sibiu [i pe o raz` conside-rabil` în jurul ora[ului pentru tot anul2007.

S.B.: Ca s` nu mai vorbim derecunoa[terea interna]ional` a Sibiului [itot ce decurge de aici. Unul din motivelepentru care am dorit s` purt`m aceast`discu]ie este legat de privirea dumneavoas-tr` ce anvelopeaz` aproape toate fa]eteleburgului acesta faimos: sunte]i cercet`tor [iistoric de arhitectur`, bun` cunosc`toare aculturii specifice sibiene [i a ethos-ului sas,limba german` este limb` matern` – înfine, de]ine]i toate datele pentru a oferi operspectiv` ampl` subiectului.

H.D.: Nu vreau s` cred c` este cunecesitate a[a. Eu consider c` depindede privitor, de pozi]ia pe care te situezi,de dorin]a de a privi „anvelopant“, cumspui tu, adic` de a vedea componenteleprin prisma întregului, [i nu invers. Iarîn ceea ce prive[te profesia [ispecializ`rile mele, ele ofer`, într-ade-v`r, o înclina]ie spre sintetic, dar, mai

important, o imagine a evolu]iilor is-torice [i a rezultatelor acestei evolu]ii is-torice. Dac` m-ai întreba care sunt, în

acest moment, industriile de baz` dinSibiu, ]i-a[ r`spunde franc c` habar nuam; exist`, ca în orice situa]ie aferent`

unei entit`]i urbane, o serie întreag` deaspecte ce formeaz` o sum` ridicat`care eludeaz`, natural, orice ochi.

S.B.: Sigur, nu o abordare economic` aSibiului sau una ce dezv`luie o foarte re-cent` direc]ie structural` este ceea ce ne in-tereseaz` acum. Mai aproape, m` gândescla o carte sub semn`tura dumneavoastr`,Sibiu: arhitectura în epoca baroc`.Ora[ul transilv`nean st` în carte sub sem-nul fantasticului, al insolitului, al unei [anseextraordinare, [i lucrul acesta e mult. Privi-torul trìe[te acela[i sentiment ca un cititor,ora[ul real este egal celui din carte?

H.D.: O, cu certitudine. Întrebarea taîmi aminte[te de o remarc` pe care af`cut-o la un moment dat profesorulCurinschi1, Dumnezeu s`-l odihneasc`în pace!, dup` unul din examenele melede doctorat – cartea se bazeaz`, dup`cum bine [tii, pe teza mea de doctorat –,examen care avea tema „conceptul debaroc“. Ca mic excurs, acest concepteste, dac` nu disputat, cel pu]in extremde generos, dovad` pozi]iile diferite pecare le adopt` diver[ii speciali[ti înbaroc în ceea ce prive[te sensurile aces-tui termen. Ei bine, la examenul acestaam încercat s` surprind cât mai multdin aceste sensuri, ca s` [tiu ce am decùtat în Sibiu. În consecin]`, nu a fostun examen „arhitectural“, cît unulaproape „filozofic“. Probabil c` din acestmotiv profesorul Curinschi mi-a pus lafinal: „Ai grij` s` nu a[ezi un bibelou peun soclu de coloan` ecvestr`!“, pentruc` temerea sa era c` barocul sibian estedeparte de multe dintre sensurile pro-funde ale barocului. Aceast` „aducerecu picioarele pe p`mînt“ m-a ajutatfoarte mult, pentru c` am început s`privesc obiectiv Sibiul.

E adev`rat c` barocul acestui ora[ nueste atât de vizibil, atât de evident; dac`te gânde[ti, de exemplu, la Roma, pen-tru care Paolo Portoghesi2 a scris o carteintitulat` Roma barocca, sau la ora[ele


Privind SibiulÎn dialog cu doamna Hanna Derero SEBASTIAN BO}IC o

Arhitect prin forma]ie, specialist în conservarea monumentelor istorice prin absolvireainstitu]iei de profil a UNESCO [i în istoria arhitecturii printr-o tez` de doctorat despreepoca baroc` a Sibiului, Hanna Derer este în prezent conferen]iar la catedra de profil aUniversit`]ii de arhitectur` [i urbanism „Ion Mincu“ din Bucure[ti. A publicat peste100 de studii [i articole de specialitate. A sus]inut mai multe conferin]e în Germania,Italia, Serbia [i Croa]ia. A participat la programul româno-german de inventariere apatrimoniului cultural din teritoriul locuit cândva de sa[i.

IN

TE

RV

IU

45civile-militare construite pe baza prin-cipiilor lui Vauban3 în Fran]a sau lacele fondate în secolul al XVIII-lea, pre-cum Karlsruhe. Acestea sunt exempleîn care barocul este foarte evident fieprin multitudinea de pie]e baroce, cazulRomei, fie prin contopirea dintre civil [imilitar, fie în trama stradal` [i înpozi]ia re[edin]ei nobiliare fa]` de ora[,cazul Karlsruhe. Barocul sibian nu areastfel de componente, dar asta nuînseamn` c` el este mai pu]in profund.Îndr`znesc s` cred, [i acest aspect esteatins [i în cartea la care lucrez înprezent, c` la Sibiu barocul î[i arer`d`cinile în straturi foarte adînci. Astapentru c` Sibiul secolului al XVIII-lea areprezentat arena unei b`t`lii întredou` lumi total diferite. Pe de-o parteavem comunitatea burghez`, în sensulcelor ce trìau în burg, liber`, indepen-dent` [i autonom`, cu statutul ce de-curge de aici (Sibiul a reprezentatoricum o pozi]ie privilegiat` în re]eauade localit`]i transilv`nene), pe de alt`parte avem imperiul care, prin naturasa, trebuia s` „înghit`“ acest burg.Aceast` b`t`lie a fost purtat` [i prinarhitectur`. Dup` mine, cele trei pie]edin Sibiu, împreun` [i fiecare în parte,ilustreaz` aceast` b`t`lie pe care, dinfericire, nu a pierdut-o nimeni. Au fostdoar înving`tori: ora[ul a fost „înghi]it“de imperiu, dar nu în calitate de a[ezaresecundar`, ci în cea de capital`. În Pia]aMare, acest lucru se vede în rela]ia din-tre „croiala“ urban` – care este me-dieval` – [i arhitectura fundamentalbaroc` a cl`dirilor principale ce o bor-deaz` – biserica catolic`, palatulBrukenthal etc.

S.B.: Îmi aduc aminte de un artificiucompozi]ional la una dintre cl`dirile ce de-limiteaz` Pia]a Mare, cred c` e PalatulBrukenthal; este vorba despre o travee se-cundar` vizibil` doar pe o singur` fa]`…

H.D.: Da, dar te referi la bisericacatolic`, iar compara]ia se face întrefa]ada orientat` spre Pia]a Mic` [i ceadinspre Pia]a Mare. Pe cea de-a douasunt 7 travee, definite de pila[trii anga-ja]i, spre deosebire de prima, unde suntnumai 6. Efectul const` în faptul c`spre Pia]a Mare biserica are un ax desimetrie pe aceast` fa]ad`, care astfeldevine una principal`.

S.B.: Traveea patru.H.D.: Exact. {i, în consecin]`,

aceast` fa]ad` cap`t` o monumentali-tate pe care cea dinspre Pia]a Mic`, cudualitatea „trei cu trei travee“, nu opoate avea. Este adev`rat c` fa]ada cu 7travee nu are un ax de simetrie materi-alizat printr-o linie de arhitectur`, cisub forma unui câmp, care are îns`mult mai mult` consisten]` în per-ceperea simetriei decât o are pilastrulangajat de pe fa]ada opus`, material, darfragil, filiform. În acest fel, arhitectulbisericii catolice, al c`rui nume nu estecunoscut, a impus Pie]ei Mari monu-mentalitatea bisericii, în ciuda faptuluic` a fost obligat s` nu prevad` o intrareprincipal` dinspre pia]`, s` men]in`în`l]imea turnului-clopotni]` sub cea aturnului de la biserica evanghelic`…

S.B.: Trebuia s` respecte ceea ce noiîn]elegem ast`zi ca reglement`ri urbanis-tice.

H.D.: Da, dar care deriv` în mod evi-dent din acea b`t`lie între burg [i im-periu.

S.B.: A]i spus ceva care m` pune pegânduri. Privitorii Sibiului, în anul acesta,

vor fi mai numero[i ca niciodat`, sunt dena]ionalit`]i [i profesii diferite, interesa]isau simpli oameni ce se desfat` cu frumosul.Nel`murirea mea, pe care poate mi-o dezle-ga]i, const` într-o trecere: cum s`rim de lasimpla privire extaziat` la una de crea]ie,una care surprinde [i rupe omogenitatea,cum trecem la privirea care descoper` otravee ce nu are rezonan]` pe fa]adaopus`? Mai simplu spus, cum ne educ`mprivirea?

H.D.: R`spunsul scurt este: printr-unefort considerabil, permanent [i perse-verent. Cred c`, la un moment dat, intr`[i motiva]ia în scen`. În ceea ce m`prive[te, aceast` motiva]ie nu e meritulmeu, deoarece am mo[tenit apeten]apentru arhitectur` [i urbanism, pentrurigoare [tiin]ific` [i pentru un fel dera]ionament ce arunc` pun]i între frag-mente de informa]ii – acolo unde tre-buie construite ipoteze [i trebuie g`sitecât mai multe mijloace de verificare aacestor ipoteze, m`car sub aspectul co-eren]ei lor. Motiva]ia poate, evident, s`varieze de la un caz la altul. Cert este cànul acesta vor fi foarte mul]i vizitatoriai Sibiului care se vor duce acolo numaica s` aib` ocazia de a vedea capitala cul-tural` european` a anului 2007. Darasta mi se pare o motiva]ie foarte in-teresant`, pentru c` ace[ti vizitatori aiSibiului, dac` sunt fideli scopului lor,au v`zut [i alte capitale europene dinanii anteriori. {ansa lor este formida-bil`: ei pot g`si detalii [i nuan]e princompara]ie. Vor exista [i vizitatori dealt calibru. M` gândesc la adolescen]iicare, în principiu, c`l`toresc pentru a sedescoperi pe ei [i pe ceilal]i. Privirea lorva fi educat` chiar f`r` con[tien]a aces-tui fapt. Sigur, schi]ez doar câteva as-pecte posibile…

S.B.: Ave]i un ton optimist, dar, dac` nereapropiem de arhitectur`, b`nuiala meaeste c` se va fana. Sunte]i coordonatoareaunui master de conservarea [i reabilitareapatrimoniului construit, sunte]i apropiat`deci de tradi]ia în arhitectur`. Nu crede]i càceast` tradi]ie e amenin]at`? Se constru-ie[te mult [i prost, nu-i a[a?

H.D.: Vorbim despre Sibiu sau de-spre situa]ia general`?

S.B.: S` lu`m Sibiul, situa]ia general`cred c` se cunoa[te, din nefericire, prea bine.

H.D.: Sibiul este într-o situa]ie privi-legiat`, pentru c` acest statut de capita-l` cultural` european` (alegerea se faceaici ca în politic`, cred: î]i depui candi-datura, î]i prezin]i platforma [i dup`toate astea se voteaz`) i-a ajutat nu doarpe actorii decizionali, ci [i pe ceilal]i s`con[tientizeze valoarea patrimoniului.Nu totul a fost restaurat – asta e un fapt.S-au renovat fa]ade, dar Sibiul este [i unora[ al cur]ilor interioare.

S.B.: {i aici restaurarea p`trunde greu.H.D.: Da, una din grijile pe care mi

le-am f`cut înc` din prim`vara anuluitrecut, când am demarat cu studen]ii dela master un proiect dedicat Sibiului, afost legat` de [ocul pe care vizitatorii îlau când, dincolo de o fa]ad` restaurat`minu]ios, deschid o poart` ce îi arunc`într-o alt` lume. Acestea sunt limitelegenerate de lipsa timpului [i a banilornecesari.

S.B.: E clar, în toate privin]ele Sibiulpare a fi un caz insolit. Are o caracteristic`ce-l individualizeaz` în a[a o manier` încâtf`r` ea este de nerecunoscut. Eu b`nuiesc cè legat` de sa[i, nu-i a[a? Aduc cu ei cevaradical diferit?

H.D.: Nu, acum nu mai au cum s`

aduc`. Au adus îns` atunci, în secolul alXII-lea, [i, Slav` Cerului!, ceea ce auadus a r`mas. Trebuie spus, [i accentuatde câte ori este posibil, c` actualul patri-moniu al României se bucur` de o di-versitate pe care alt` ]ar` european` opoate clama cu greu. Pentru c` arhitec-tural [i urbanistic vorbind, diferen]a in-tracarpatic – extracarpatic este una ceîmbog`]e[te [i creeaz` o unicitate pecare, s` fiu iertat` dac` gre[esc, veciniino[tri nu o au. Eu nu contest existen]aunei arhitecturi de filia]ie bizantin` [icentral [i vest-european` în alte ]`ri, darla noi prezen]a acestor dou` tipuri pro-fund diferite de patrimoniu cultural sepercepe foarte acut. Cantitativ, ele suntcomparabile, nici una nu este subordo-nat` celeilalte, calitativ exist` o grani]`clar` între ele: Carpa]ii.

S.B.: E un punct de inflexiune, schimbitonul, schimbi ritmul…

H.D.: Da, [i asta î]i permite, princontrast, s` surprinzi plenitudinea di-versit`]ii. Evident, la aceast` diversitate[i-au adus contribu]ia [i sa[ii. Unnum`r mare de a[ez`ri urbane [i ruraledin Transilvania sunt fondate de ei, ele]in de marea familie a a[ez`rilor urbane[i rurale din Europa Central` [i de Vest.Mai sunt [i alte comunit`]i, dar ele-mentele distinctive s`se[ti se reg`sesc lanivelul unui anumit tip de imobil, ruralla început. Cu excep]ia – pentru a câtaoar`?! – Sibiului, unde se întâmpl` cevaspecial, dup` cum a demonstrat dom-

nul Paul Niedermaier4 în toate studiilesale, [i anume faptul c` în zona centralàu fost prev`zute parcele orientate culatura lung` spre pie]e.

S.B.: E o rocad` urbanistic`, seobi[nuie[te ca latura scurt` s` fie adresat`str`zii.

H.D.: Exact, de[i au fondat la înce-put localit`]i rurale – comunit`]ile eraumici –, este clar c` a existat o gândire, oprivire diversificat` a tipului de a[ez`ri,exista dorin]a ca ele s` devin` ora[e [i,în orice caz, s-au a[teptat ca Sibiul s`devin` unul extrem de important.

S.B.: Suntem în plin` morfologieurban`, dar cu regret trebuie s` o p`r`sim,pentru c` ne afl`m aproape de finaluldiscu]iei noastre. Vreau s` termin`m dia-logul aducând dou` elemente împreun`: co-

munitatea [i speciali[tii. Cum e comuni-tatea cercet`torilor în arhitectur`? Exist`[coli la Ia[i, Timi[oara, Cluj. Sunt, dac`-mipermite]i, comunit`]i comunicante? Se spri-jin` una pe cealalt`?

H.D.: Cred c` se comunic` înm`sura în care se poate comunica în in-teriorul unei comunit`]i formate dinpersoane care prin natura profesiei tre-buie s` aib` o individualitate foarte pro-nun]at`. Personal, eu nu am nici ore]inere s` citez orice lucrare care a fostrelevant`, nici în a citi tot ce e vital pen-tru proiectul sau studiul meu, indife-rent de autorul ei. Nu este vorba despreo atomizare a cercet`torilor, ei lucreaz`de regul` bine împreun`. E adev`rat c`pentru anumite capitole ale cercet`rii,m` refer la istoria arhitecturii, înc` nu emomentul unor coagul`ri consistente;ne lipsesc înc` multe studiimonografice. Sunt zone în care nu s-af`cut înc` lumin` [i e nevoie s` in-sist`m asupra lor. Când studiile mono-grafice vor fi suficiente ca s` joace rolulunui coagulant, atunci rezultatul va fiimpresionant [i se va vedea u[or nudoar cât vor colabora cercet`torii deatunci, ci [i cât am colaborat noi, cei deazi. Miza este, în fond, important`: libe-ra circula]ie a ideilor.

S.B.: Doamn` Hanna Derer, nedesp`r]im cu acest gând frumos, cumul]umirea c` a]i acceptat invita]ia mea dea privi Sibiul împreun`.

H.D.: Pl`cerea a fost a mea.

l

1 Gheorghe Curinschi Vorona, profesoremerit al Universit`]ii de Arhitectur` [i Ur-banism „Ion Mincu“, autor al celebrei lucr`riIstoria universal` a arhitecturii.

2 Paolo Portoghesi, arhitect, teoretician, is-toric [i profesor de arhitectur` la UniversitateaLa Sapienza din Roma, este cunoscut pentrulucr`rile ce analizeaz` clasicismul [i baroculitalian, în special lucr`rile lui Francesco Borro-mini.

3 Sébastien Le Prestre de Vauban, inginermilitar care a creat un sistem defensiv ce-ipoart` numele.

4 Paul Niedermaier, arhitect, cercet`tor,membru corespondent al Academiei Române,autor al c`r]ii Urbanismul medieval în Transil-vania, Banat [i Cri[ana.j


IS

TO

RI

AR

EL

IG

II

LO

R

46

Vechi [i nou` toate

La aproape jum`tate desecol de la apari]ie, Mitul eterneireîntoarceri continu` s` repre-zinte esen]a concentrat` a ceeace Eliade [i genera]ia sa aunumit istorie a religiilor. Ne-ospune recent, în prefa]a ul-timei reedit`ri la Princeton

(The Myth of the Eternal Retour,Princeton University Press,2005 – Bollingen Series XLVI,p. xii), unul dintre fo[tii sì dis-cipoli, Jonathan Z. Smith. Nu eloc de îndoial`, calificarea are

sens mai ales într-un contextnord-american, acolo unde –întâlnirile anuale ale AmericanAcademy of Religion o potconfirma din plin – persistìmaginea lui Eliade ca fondatorde disciplin`, a istoriei religi-ilor. S` nu ne în[el`m, sintag-ma e preluat` ca atare, dar e de-parte de a subîntinde va-

rietatea de religious studies carepopuleaz` programa univer-sit`]ilor americane, carereune[te scholars de orient`rifoarte diferite, [i nu de pu]ineori într-un resemnat sindrom

Babel. Între teologie [i filosofie,între studii culturale [i de gen,fenomenul religios [i mai alessingularul cu valen]e de abso-lut (Religion) motiveaz` cen-trifuga [i promite deopotriv`detenta centripet`. O varietate,s-ar putea spune, pe m`suraînc`p`toarei diversit`]i confe-sionale care caracterizeaz` ge-nealogia societ`]ii americane.

{tim deja destul de bine c`în context european receptareac`r]ii a fost pu]in distinct`.Pentru Pettazzoni, unul dintreconceptele-cheie ale acestuivolum, anume „teroarea isto-riei“, aproape c` nu avea sens,cu atât mai pu]in pentru un is-toric al religiilor. „Teroare a is-toriei !“, adnoteaz` el mirat, la16 septembrie 1959, „Dar isto-ria nu e în întregime oroare,catastrof`, rù, p`cat. Istoria, ca[i via]a, înseamn` [i lucru, bu-curie, speran]`. De ce s` terefugiezi din aceast` istorie înacel timp (illud tempus) plin deangoas`. (Filozofia lui Eliade eimpregnat` de epoca trist` încare a trìt, ca noi to]i, [i înmod necesar de trìri perso-nale – e la fel de adev`rat, îns`,c` orice construc]ie este istoriccondi]ionat`)“ – vezi „Gliultimi appunti“, scurt jurnal deidei editat postum de AngeloBrelich în Studi e materiali distoria delle religioni 31 (1960, pp.23-55). Pentru mul]i, de la JeanFilliozat la Amos Funkenstein,anumite categorii promovateîn aceast` sintez`, anun]at` cafiind una de filosofie a culturii,nu s-au dovedit a fi func]iona-le. I-ar fi fost greu indianistuluis` reduc` complexitatea tex-telor vedice sau epice la o vi-ziune a temporalit`]ii „circu-lare“, dup` cum nici istoriculideilor nu în]elegea de ceiudeo-cre[tinismul era for]at s`dea seam` de „linearitatea tem-poral`“. Cele mai inconsistenteelemente au fost îns` preluatecu un succes [i cu o insisten]ùneori incomprehensibile.

Componenta personal` aacestei c`r]i este indiscutabil`,a recunoscut-o Eliade însu[i.Mai pu]in important` [tiin]ific

decât monografiile despreYoga [i [amanism, Mitul eterneireîntoarceri este mereu un bunprilej de a judeca câteva aspec-te problematice, atât în opera,cât [i în biografia lui Eliade.

Deplasareacentrului de greutate

Basculând accentul pe celde-al doilea termen, redus lasingularul paradigmatic, Eli-ade a riscat o r`sturnare depriorit`]i. Venise vremea, î[ispunea el, ca toate dosarele„concrete“, cum le numea înJurnal, investiga]ii filologice,arheologice, de folclor, s` fiedep`[ite [i s` produc` o sin-tez`, o interpretare global` afenomenelor religioase. Vec-torul care totalizeaz`, dar maiales explic` fenomene reli-gioase se rezum` la câteva cate-gorii, ie[ite din creuzetul vo-cabularului filosofic occiden-tal. Altfel spus, paradigma încare documente arhaice, înparte extra-europene, sunt ex-plicitate cititorului europeande curând ie[it din mizeriar`zboiului este, pe scurt, unaplatonic`, o vulgat` platonic`în care controversatul verb al„participa]iei“ [i nu mai pu]inproblematicul termen„arhetip“ sunt suficient nece-sare pentru a explica de la cere-monii de învestire regal` înMesopotamia la ritualurilegate de Anul Nou într-un te-ritoriu indo-iranian, pentrucare am avut prilejul, în altecontexte, s` constat`m marilediscontinuit`]i în pofida omo-genit`]ii lingvistice. Clamânddeprovincializarea Europei,Eliade este for]at s` îi folo-seasc` instrumentele [i s` prac-tice, în interiorul ei, [tiind binec` mai ales ei i se adreseaz`, ocolonizare categorial`. Aici seafl`, în fond, desp`r]irea de Pet-tazzoni [i de o întreag` [coalìstorico-filologic`, al c`rei rosteste într-un fel contestat sauacuzat drept insuficient.Aceast` [coal` apar]ine, dupÈliade, unei epoci dep`[ite,

„fericita genera]ie de la 1900“,c`reia i-ar mai fi fost permis,înc`, s` se dedice bunòar` ex-clusiv minu]iosului travaliuepigrafic. „Trìm o teribil`criz` a spiritualit`]ii; de-a lun-gul acestei crize, suntemobliga]i s` ar`t`m anumite va-lori pe care doar noi suntem înstare s` le vedem în ea [i s` leîn]elegem. În acest sens,r`mânem în istorie [i facem«istoricism» (…) Ast`zi, cândmilioane [i milioane de oa-meni mor pentru c` au în]elesprost sau prea bine anumitemituri moderne, când Asia î[iface intrarea în istorie, când ul-timii «primitivi» mânuiesc mi-tralierele sau pier din cauzasifilisului – ast`zi, crede]i cèste totuna s` vezi în mit unfapt social sau un vis sau o su-persti]ie?“, îi scrie amicului sùsuedez Stig Wikander (la 22iulie 1951). Scala investiga]ieise l`rge[te [i, în bun`starea in-telectual` a Parisului, Eliade î[ipoate permite s` fie critic saudistan]at, a[a cum nu fusese deatâtea ori în ultimii ani ai dece-niului al patrulea, în România.

Istoria religiilor, crede totmai acut Eliade, trebuie s`poat` dialoga cu fenomene [iprobleme contemporane:r`zboaie, deport`ri în mas`,lag`re de concentrare… Ospune deja în cea de-a douaparte a Mitului eternei reîn-toarceri, unde istoricului religi-ilor pare a i se substitui unteolog, „gnostic“ [i între]inândraporturi ambigue fa]` decre[tinism, cum ar spuneacela[i Jonathan Z. Smith.Cum ar fi spus-o un alt inter-locutor al lui Eliade, EricVoegelin (Order and History).Critica polarit`]ii Hegel-Marx,inevitabil clasicizat` dup` celde-al doilea r`zboi mondial, înregistre disciplinare diferite, dela sociologie la teologie (a sereg`si bunòar` la un teologcontemporan precum JohnMilbank, vezi Mihail Neam]u,Gramatica ortodoxiei. Tradi]iadup` modernitate, Polirom,2007), ascunde [i ea câtevara]iuni conjuncturale, altele


Bilan], demistific`ri [i alte începuturio MIHAELA TIMU{ o

IS

TO

RI

AR

EL

IG

II

LO

R

47decât cele generate de atmos-fera de sfâr[it [i de crepuscul aredact`rii [i public`rii Mitului.Cât de personal` e în fondaceast` carte de r`scruce în bio-grafia [tiin]ific` [i intelectualà lui Eliade ne-o spun [i culise-le criticii sale la Hegel, maisemnificativ` uneori decât de-construc]ia teoriei de filosofiea istoriei. „Observ c` hot`rârealui Hegel de a se împ`ca cutimpul sù (…) c` aceast`«viril`» unificare cu timpul (=istoria) seam`n` foarte mult cudecizia genera]iei mele de a«adera» la politic` pentru a se in-tegra momentului istoric [i a seap`ra de «abstract», de a evitaevaziunea în ireal. Aceea[i expli-ca]ie mi se pare valabil` pentrua în]elege adeziunea intelectu-alilor la comunism“ (Jurnal, 26septembrie 1952). Altfel spus,înainte de r`zboi sau dup`, înRomânia sau oriunde altunde-va, în Germania nazist` sauFran]a lui Sartre, „«aderi» ca s`te «salvezi», ca s` r`mâi în«via]`», în «istorie». {i peurm`, datorit` acelora[i mo-tive, semnezi manifeste carespun exact contrariul decâtcrezi tu, î]i faci autocritica [iaccep]i condamnarea tri-bunalului popular care întru-peaz` «Spiritul Timpului»“(idem).

{i dac` ulterior [i nu foartetârziu Eliade avea s` se împacecu „Istoria“ („Uneori sunt atâtde convins de puterea creatoa-re [i inovatoare a Istoriei, încâtîmi propun s`-mi revizuiescradical p`rerile“, c`tre acela[iamic suedez, la 1 ianuarie1953), este destul de limpedec` nu atât absolutul greu degestionat al „Istoriei“ ar fi prio-ritatea istoricului religiilor, cimai ales contextul culturalpolitizat în deceniul premer-g`tor r`zboiului, într-oRomânie în care a face istorie areligiilor într-un sens european[i a supravie]ui altfel decâtscriind romane deveniser` deatâtea ori, scandalos, sinonime.

Între comemorare [i aniversar`

Iat` un potrivit preambul,credem, la prezentarea volu-mului foarte recent ap`rut laeditura Polirom: Religie, politic`[i mit. Texte despre Mircea Eliade[i Ioan Petru Culianu, semnat deAndrei Oi[teanu. Întrucât acestvolum vorbe[te despredificult`]ile de a face un anu-mit tip de [tiin]` într-un con-text politic precis. În modsemnificativ, autorul a a[ezatvocabula „politic`“ întreceilal]i doi termeni, primul dis-putat azi între istoria religiilor,religious studies [i teologie (a[acum Mitul eternei reîntoarceriprefigura deja), al treilea sin-teza primilor doi atunci cândnu r`mâne relegat patrimoniu-lui sapien]ial, a c`rui investi-gare creatoare (pentru spa]iul

autohton), [i de multe ori sur-prinz`toare, A. Oi[teanu ne-aoferit-o consecvent, ca marc`particular` a demersului sùintelectual. De la volumul dedebut Gr`dina de dincolo. Co-mentarii mitologice, Cluj, Dacia,1980, la Ordine [i Haos. Mit [imagie în cultura tradi]ional`româneasc`, Polirom, 2004.

Publicate deja, cu câtevaexcep]ii, în revistebucure[tene, aceast` colec]iede articole ofer` ca ansamblutraiectoria câtorva istorii în-trep`trunse, uneori simetrice,[i prilejul câtorva diagnoze. Di-alogul cu Ioan P. Culianu, pu-blicat pentru prima oar` în Re-vista de istorie [i teorie literar` în1985 („Despre gnosticism, bo-gomilism [i nihilism, cu IoanPetru Culianu“, p. 85), se în-vecineaz` tematic cu articolulistoriografic privind exegezaromâneasc` la problema dua-lismului religios în Europa deSud-Est (articol intitulat, încalc par]ial perfect fa]` de Elia-de, „Diavolul [i bunul Dum-nezeu. Problema dualismuluireligios în Europa de Sud-Est:de la Gaster la Hasdeu“, p. 153).A[ observa c` nu erudi]ia ca-racterizeaz` mai întâi aceast`învecinare. Nu, nu este vorbaîntre coper]ile acestui volumdespre erudi]ie, ci despre ree-vocarea, într-o form` accesibil`publicului larg, a unei piste decercetare care a motivat mereu,de la Gaster [i Hasdeu, de laCartojan [i Eliade, de la R.Vulc`nescu la E. Turdeanu, [inu mai pu]in la Culianu, nece-sitatea studiilor comparative.Este vorba de un act de autole-gitimare, c`ci aceasta esteramifica]ia fa]` de care A.Oi[teanu [i-a recunoscut con-secvent apartenen]a la unproiect comparativ, istorico-re-ligios: de la legendaromâneasc` a potopului, acelarticol care îl entuziasmase peEliade, la folclorul copiilor (otem` debutat` la noi de TudorPamfile [i care, pe la 1960, î[ig`sea în context european unextraordinar interlocutor înJan de Vries, autor el însu[i alunei sinteze despre mitologiasubiacent` jocurilor de copii),la investiga]ia dimensiuniimitice a bestiarului, botanicii[i medicinii populareromâne[ti. În aceea[i prelun-gire, reg`sim azi inedita recon-stituire a unui aspect maipu]in cunoscut din categoria„experien]elor limit`“ ale luiEliade, anume consumul dehalucinogene, în India [i înPortugalia („Eliade, de la opium[i canabis la amfetamine“, pp.62-74). În contrabalans, bi-ografia lui Culianu nu poate fireconsiderat`, începând din1991, decât de la cezura tragicà limitei extreme, nu a vreuneiexperien]e, ci a vie]ii înse[i. Cuatât mai mult cu cât condi]iileei r`mân în continuare enig-matice („Misterul mor]ii lui

Culianu“, pp. 140-142).Asumând aceea[i

conjunc]ie, ca odinioar` MateiC`linescu (Despre Ioan P. Cu-lianu [i Mircea Eliade. Amintiri,lecturi, reflec]ii, Polirom, 2002),demersul lui A. Oi[teanu sedistinge, a[a cum s-a observatdeja, printr-o pregnant` com-ponent` memorialistic`. Evorba de un alt tip de memo-rialistic` decât cea a aminti-rilor, una livrat` la r`scruce cuce a devenit în România comu-nist` confiscare a vie]ii private[i dedublare a ei în paralela ilu-zorie a unui „dosar de securi-tate“. Astfel, cronologia simbo-lic` a con]inutului volumuluieste deopotriv` 1980-2006(data unei prime scrisoriadresate de c`tre autor lui Eli-ade [i participarea la Bucure[tila Congresul interna]ional de isto-rie a religiilor) [i 1984-2006(data întâlnirii cu Culianu, înOlanda, [i acela[i congres). Unambitus dublu [i concentric,coincident în prezent [i maiales în perspectivele pe careacesta le poate deschide. Îlreg`sim în „Dialog epistolar cuMircea Eliade (1980-1985)“ (pp.35-50), în „O întâlnire cu I.P.Culianu“ (pp. 85-90) [i în „15ani f`r` Culianu“ (pp. 146-152).Am recitit cu un ochi îm-prosp`tat confesiunea rela]ieicu Eliade. În acest ansamblu desimetrii biografice [i asimetriisurvenite din afar`, editareaacestei coresponden]e vorbe[te[i despre un comer] lucid cuposteritatea. A. Oi[teanudemistific` anticipativ [iîncheie, poate, o istorie careeste deopotriv` una aîmbun`rii [i împlinirii. Ea în-cepe în 1982, când o conferin]`(„Theological Disputes“) nupoate fi sus]inut` la Seminarulinterna]ional de la Salzburg,continu` în 1984, când textulconferin]ei nu este acceptatspre publicare în History of Reli-gions, î[i g`se[te o form` pu-blic`, ca subcapitol („Disputeteologice publice“, între 988,Kiev, [i 1000, Islanda) încolec]ia de studii de antropolo-gie cultural` Mythos & Logos(Bucure[ti, Nemira, 1997), [i, însfâr[it, se rotunje[te sub chipde conferin]` în plenul Congre-sului interna]ional de istorie a re-ligiilor de la Bucure[ti, septem-brie 2006 (vezi „Evrei, cre[tini[i musulmani în controvers`.Dispute teologice publice înEuropa medieval` (I)“, „22“, 15(873), 01-06 decembrie 2006 ).

Un ton echilibrat pa-troneaz` [i concluzia articolu-lui privind angajamentulpolitic al lui Eliade [i posibilalui respira]ie în economia arti-colelor [tiin]ifice. El deschidevolumul („Între publicisticapolitic` [i opera [tiin]ific`“, pp.9-30) [i se completeaz` cu notadespre „miopia politic`“ (S.Alexandrescu) a lui Eliade [i curevizuirea problemei, „întremaximalism [i minimalism“

(pp. 75-84). A. Oi[teanudesparte apele [i conchide net.În pofida certei sale angaj`ripolitice (monografia lui Florin}urcanu a demonstrat cumulte date [i nuan]e de pers-pectiv` acest fapt), nimic dintrecutul lui Eliade cunoscutnou` mai bine azi decât, odi-nioar`, lui Culianu, dispusîntr-o vizibilitate mai larg`decât Eliade însu[i putuse în-trevedea, cu sau f`r` diatribeanti-hegeliene, nimic nuclinte[te construc]ia articolelorconsiderate de unii mostreexemplare pentru un fel de aface istoria religiilor, precum„Dacii [i lupii“. {i aceasta nupoate fi, în general, decâtop]iunea s`n`toas` [i construc-tiv`. Mai nimic din ambigu-it`]ile angajamentelor ideolo-gice ale lui Georges Dumézilnu reu[ise s` zdruncine, apo-dictic [i distrug`tor, judecatafostului cadet, Daniel Dubuis-son. Pe de alt` parte, cândunit`]ile de m`sur` serafineaz`, a[a cum se poatea[tepta de la o conjunctur` încare istoria religiilor nu ar finici panaceu politic, nici visdificil de împlinit, judec`]ile sepot [i ele nuan]a. O reexami-nare recent` a acestui articol,datorat` lui Dan Dana („Dacii[i lupii. Pe marginea teoriei luiMircea Eliade“, SCIVA (2000),51, nr. 3-4, pp. 153-174), neindic` [i cota anumitor distor-siuni cu caracter [tiin]ific. De-barcate par]ial din proiectul luiEliade, fundamentele filologice[i istorice ale investiga]iiloraplicate continu` s` indicescala altor mistific`ri.

O juvenil` obr`znicie,vecin` pe alocuri cu megalo-mania, fa]` de Nicolae Iorga,un proces de pornografie [i alteepisoade mai mult sau maipu]in accidentale au condus pealocuri la concluzia caracteru-lui „subversiv [i marginal“ alintelectualului Eliade (F. }ur-canu, Mircea Eliade, prizonierulistoriei, Humanitas, 2003, p.333). Merit` s` observ`m càceast` calificare este cel pu]inpar]ial` (sau inexact`), atâtavreme cât diagnosticul nu estepus în termenii propriisitua]iei problematice în careEliade s-a plasat, un problemat-ic pe care [i Culianu l-ar fi con-fruntat direct, dac` nu luacalea exilului. Nici GeorgesDumézil (Fran]a), nici Raffaele

Pettazzoni (Italia), nici OttoHöfler (Austria), nici StigWikander sau Geo Widengren(Suedia), nici Jakob Hauer(Germania) nu au fost nevoi]i,în pofida certelor angajamenteideologice, s`-[i p`r`seasc`]`rile pentru a puteasupravie]ui practicând istoriareligiilor. Asta pentru simplulfapt c` se aflau deja „acas`“,erau cu to]ii modela]i în con-texte cultural-academice, unde,a[a cum îi m`rturisea Culianului A. Oi[teanu în interviulmai sus amintit, istoria religi-ilor s-a bucurat [i se bucur` deo „puternic` tradi]ie“. Dar niciCulianu, nici A. Oi[teanu, niciatâ]ia intelectuali români nuau fost feri]i de o alt` con-crescen]` a acestui problema-tic, nu s-a mai numit Garda deFier, ci comunism, [i mai alesacest aparat represiv, tentacu-lar, numit „Securitate“, un dia-vol care l-a ispitit pe Culianuspre ]ara p`r`sit` f`r` ca unBun Dumnezeu s`-l mai poat`feri („Un altfel de Culianu“, pp. 124-136). Un aparat ano-nim, aparent impersonal, carenu s-ar fi ferit s` se pronun]e,incult [i r`t`citor, despre„problematicul“ însu[i al isto-riei religiilor („Încercare deracolare: «agent de influen]`»pe lâng` Mircea Eliade“, pp. 51-56).

Este timpul, credem, s` sepoat` discuta despre istoria re-ligiilor [i altfel decât sub zodiifataliste, s` putem contraba-lansa nefericirea cu mai mult`disciplin`. {i acesta poate fi [imesajul acestui volum, care,atingând adesea tonalit`]igrave, [tie s` [i destind`(„Mircea Eliade [i mi[careahippie“, pp. 57-61). Reg`simacest mesaj mai precis în final,prin incursiunea deta[at` înnebuloasa perioadei 1944-1990, printr-o reconsiderare aistoriei intelectuale recente, dedup` 1990 („Istoria istoriei re-ligiilor în România“, pp. 165-176). {i poate c` nu e departemomentul la care vom [ti sàjust`m indicativ [i la prezent,cu argumente, realit`]i [i struc-turi, împreun` cu A. Oi[teanu[i cu noi colegi, comemorând[i aniversând, optativul trecutal întreb`rii „Ce s-ar fi întâm-plat dac`?“ j


l Andrei Oi[teanuRELIGIE, POLITIC~ {I MITTexte despre Mircea Eliade[i Ioan Petru CulianuEditura Polirom, 2007,224 pp.

CE

RE

MO

NII

LE

RE

AL

IT~

}II

48

DE la prima sa carte, remarcabilìncursiune în problematicar`s`ritean` a râsului la P`rin]iiBisericii, Teodor Baconsky aadus în scrisul românesc tonul

unei solemnit`]i bine temperate, ritmat`de patos existen]ial [i interoga]ii ample.Un ton nou, anun]ând profilul uneivoca]ii vizionare care avea s` se exprimeîn c`r]ile de eseuri antropologice, teolo-gice sau politice, începând de la caden]arafinat` a titlurilor calofile. Cea mai re-cent carte a sa poart îns un titlu de o so-brietate antic`: Despre necunoscut. De[i arfi putut lua forma unei istorii a onto-teologiei în tradi]ia patristic` greac`, pen-tru care autorul are neîndoielnic toate in-strumentele certificate de erudi]ia sorbo-nard`, Despre necunoscut se prezint` citito-rilor ca o carte-epistol`, o carte-m`rturiesau o carte-portret. De la un prolog tema-tic, nu în cer, ci în prezentul raporturilordintre politic [i necunoscut, suntemcondu[i la universalul speciei, printr-oreflec]ie melancolic` asupra experien]einecunoscutului pe care o presupune con-di]ia uman , pentru a atinge centrul între-gului demers odat` cu paginile de virtuo-zitate apofatic` despre Deus absconditus [idocta ignorantia, care ne ofer` perspectivaasupra existen]ei în timp [i premiseleanalizei a trei ipostaze ale necunoscutului.Cartea î[i propune o „anatomie a ignoran-]ei“, o cartografie nu atât a regiunilor ne-cunoscutului cât a felului în care acesta nise livreaz`, evoluând pe trei paliere: o cri-tic` a societ`]ii în care agora se reduce dince în ce mai mult la virtuala „exfoliere asinelui“ prin „eul-navigator“, o prefigurareteologal` a întâlnirii cu necunoscutul au-tentic [i o pledoarie pentru asumarea, fie[i postmodern`, a nedes`vâr[irii inevi-tabile a operei.

Politropia necunoscutului

Într-o conferin]` din 1933, GabrielMarcel semnala, al`turi de instalarea dis-per`rii ca expresie a incapacit`]ii absolutede a mai da credit realit`]ii, ignoran]amodernilor fa] de „exigen]a ontologic`“1,fa]` de prezen]a fiin]ei în inima îns`[i asitua]iilor concrete care ne solicit` în cel

mai înalt grad aten]ia. A percepe „exigen]aontologic`“ înseamn a renun]a la confor-tul de-la-sine-în]elesului [i a privi – caîntr-o pr`pastie – spre ceea ce nu se las`prins în categoriile comune. Pentru omulmodern, „silit s se trateze el însu[i tot maimult ca un agregat de func]ii“2, situareafrontal` în raport cu necunoscutul areefectul unei disloc`ri din rutina existen-]ial` sau al unei treziri din somnambulis-mul vie]ii trìte ca [i cum ar fi via]a altu-ia. Consecin]a identific`rii f`r` rest a indi-vidului cu func]iile sale este disperareacare îi închide orizontul, sufocându-idisponibilitatea de a vedea dincolo deceea ce [tie. Totu[i, un „impuls obscur“ îiindic`, în plin` „amnezie metafizic`“,calea spre ceea ce permite o ie[ire dincriz` sau, cel pu]in, o evitare a crizei. A neorienta spre ceea ce nu [tim, a ne încredeîn ceea ce nu posed`m, a ne plasa a[tept`riîn ceea ce ne dep`[e[te puterea constitu-ie o form` de evadare din lan]ul func]iilorreflexe. Iat` de ce necunoscutul nu-i esteindiferent omului modern, chiar dac` ex-perien]a sa cotidian` nu este de ordinulcunoa[terii [i nici al speran]ei, ci de or-dinul consumului de informa]ie în re]ea.Potrivit lui Teodor Baconsky, necunos-cutul devine o prezen]` în lumea noastr`în primul rând ca „poten]ial de satisfac-]ie“: el indic` o zon` spre care omul(post)modern î[i orienteaz cu profit [i nuf`r` un oarecare „frison poli]ist“ in-stinctele, curiozitatea, dorin]a de nou. Unteritoriu înc` neexplorat, un teritoriu alvagului; un avatar modern al materieiprimordiale. Tot ceea ce este mai amorf [itotodat mai recurent în dorin]ele noastredezordonate se proiecteaz` în acest modde a percepe necunoscutul. Exist` o în-treag politropie a necunoscutului pe careTeodor Baconsky o reconstituie analogic,con[tient c „în schimbul dintre cunoscut[i necunoscut suntem ve[nic p`c`li]i“ decapacitatea necunoscutului de a rezistatentativelor noastre impetuoase de a ni-lapropria. Totu[i, de cele mai multe oritrìm în proximitatea sa cu reflexe plezi-riste sau cu instincte de vân`tor, obligân-du-l s` îmbrace forma propriilor noastreproiec]ii. Întâlnim aici o asimetrie în careautorul identific` structura unei „etici anecunoscutului“, una dintre intui]iile cen-trale ale c`r]ii: „Atâta timp cât dialecticaacestei posesiuni reciproce men]inerela]ia cu ceea ce m` dep`[e[te – dar arputea fi dep`[it – precaritatea ei se las`, lao adic`, r`scump`rat`“ (p. 32).

De la fenomenologie la „zidul Paradisului“

Îns cum putem vorbi despre necunos-cut ca necunoscut, f`r` s`-i pierdem carac-terul distinctiv? Prin însu[i numele sù, eleste termenul unui raport de cunoa[tere.

Îns` imediat ce acest raport î[i actualizea-z` esen]a, necunoscutul are toate [anselede a deveni cunoscut, de a fi asimilat, ex-plicat, catalogat. Doar în afara cunoa[teriir`mâne necunoscut: obiect poten]ial saulimit` absolut`. Cu alte cuvinte, pentru aputea vorbi despre el, trebuie s` vedemcum ne apare necunoscutul, cum intr`mîn raportul care ni-l face prezent. Cartealui Teodor Baconsky con]ine schi]a uneiastfel de fenomenologii. „Necunoscutulterorizeaz`, incit` [i obl`duie[te“ (p. 50),ne spune autorul, tematizând cele treiipostaze ale rela]iei: necunoscutul carene invadeaz` [i provoac` teroare; ne-cunoscutul care se las` invadat [i devineobiect al cunoa[terii; necunoscutul nein-vaziv, care „bate la u[`“ [i a[teapt`. Dac`primele dou` ipostaze se pot transformaîn enigm` sau problem` [i tind s` se re-zolve sub raportul cunoa[terii, transcen-den]a consolatoare a celui de-al treileachip al necunoscutului nu poate fi atins`decât sub raportul misterului. Nici inva-dat, nici invaziv, Deus absconditus nu esteun deus otiosus; discre]ia lui d` m`sura în-crederii în cel pe care îl invit` s`-i fie inter-locutor, s`-l întâlneasc` nu atât prinvedere cât prin convorbire. Dac` ar fi sàplic`m în acest punct al excursului nos-tru ideea hrisostomian` de „pogor`mânt“sau „condescenden]`“ divin`, potrivitc`reia Dumnezeu, în sine incognoscibil, seface cunoscut pe potriva naturii c`reia i seadreseaz`, am spune c` necunoscutul ire-ductibil este singurul care p`streaz` vierela]ia prin care se face prezent. El î[iofer` proximitatea pentru a provoca o în-tâlnire în care noi îi suntem binecunos-cu]i, infinit mai cunoscu]i decât ne sun-tem nou` în[ine – întocmai îngerilor carev`d în Dumnezeu mai bine decât în eiîn[i[i fiecare creatur`3 –, f`r` ca acest pri-vilegiu s` se transforme vreodat` în st`pâ-nire. Paginile lui Teodor Baconsky despreSocrate, dar [i despre Palama îmi evoc unexerci]iu apofatic cusanian, potrivitc`ruia „Dumnezeu este pentru toate [lu-crurile] ceea ce este vederea pentru cele cese v`d“4. O compara]ie între dou` alteri-t`]i întemeietoare: a[a cum vederea facecu putin]` ca lucrurile s` fie v`zute, f`r`ca ea s` participe la condi]ia vizibilului, lafel [i Dumnezeu este izvorul tuturor celorcare sunt, precedându-le [i dep`[indu-leinfinit. Spre stupoarea p`gânului din dia-logul cusanian, cre[tinul este cel care seînchin` unui Dumnezeu pe care nu-Lcunoa[te tocmai în virtutea faptului c`nu-L cunoa[te. A te adresa unei divinit`]ipe care o asimilezi f`r` rest constituie,prin urmare, o cale sigur` de iluzionare,pentru c` „omul este mai necunosc`tor înprivin]a a ceea ce crede c` [tie decât înprivin]a a ceea ce [tie c` nu [tie“5.Precau]ia metodologic` a lui Cusanus neajut` mereu s` ne amintim, atunci când

vorbim despre necunoscut, c` „orice con-cept î[i are limita în zidul Paradisului“6.

Melancoliile(post)modernit`]ii

Trecând de la tradi]ia apofatic` lamodernitate, necunoscutul nu mai de-semneaz` limita ontologic`, ci pragul efe-mer al unei cunoa[teri care se vedepunând st`pânire peste toate. Accentelenu mai cad pe ceea ce nu poate fi cunos-cut, ci pe condi]iile care fac progresulcunoa[terii cu putin]`. Îndelung medi-tat` în secolul al XVII-lea, rela]ia dintrecunoa[tere [i putere este trìt` ast`zi am-nezic – în privin]a principiilor – subforma societ`]ii informa]iei, în care ne-cunoscutul utopizat din veacul inauguralal modernit`]ii se afl` – virtual – la dis-pozi]ia oricui dore[te s`-i exploreze inde-terminarea. Reveriile lui Teodor Baconskydespre natura inefabil a sufletului sau de-spre „Atlantide în sfere de cristal“ nuproiecteaz` utopii castaliene, ci sus]in oprivire lucid asupra „necunoscutului dinre]ea“. Verva denun]`rii civiliza]iei cauria[` „instala]ie media“ este expresiaurgen]ei unui apel la responsabilitate. Nuvom g`si în paginile c`r]ii elogii paseiste[i încrâncen`ri apologetice. Ceea ce îl în-grijoreaz pe autor sunt dezordinea comu-nic`rii, lipsa sau ineficien]a criteriilor,efectele unei globaliz`ri consumeriste înplanul valorilor [i al memoriei colective.Cel mai adesea existen]a în re]ea destitu-ie ceremonialul, ini]ierea, [i prin urmarepaideia, care presupune o rela]ie între un„mai [tiutor“ [i un „tân`r prieten“. Cum s`nu devii melancolic – ceea ce nu exclude,dup` tipologiile Antichit`]ii, voca]ia pro-fetic` – atunci când subiectivitatea, supor-tul unei întâlniri mirabile cu necunoscu-tul lùntric sau transcendent, a devenit„datorie de a fi subiectiv“, „obsesie pu-blic`“ generând „dramoleta unor bule des`pun con[tiente de ceea ce li se întâmpl`“(p. 73)? În pofida vacarmului care „desti-tuie necunoscutul“, zona insondabil` încare creatul se întâlne[te discret [i para-doxal cu increatul subzist` [i rode[te.{ansele de a-i spune „Tu“ necunoscutuluiabsolut nu sunt complet pierdute. Îns nueste meritul nostru.

l

1 Gabriel Marcel, „Situarea [i abord`rile con-crete ale misterului ontologic“, în Dialoguri cuPierre Boutang, traducere de Aurelian Crìu]u [iCristian Preda, Anastasia, 1996.

2 Ibid., p. 168.3 Sfântul Augustin, De civitate Dei XI, 29.4 Nicolai de Cusa, De Deo abscondito, în Opus-

cula I, ed. Paul Wilpert, Hamburg, 1959.5 Idem.6 Nicolai de Cusa, De visione Dei, 13. j


Anatomia ignoran]eiExcurs melancolic despre necunoscuto BOGDAN T~TARU-CAZABAN o

l Teodor BaconskyDESPRENECUNOSCUTHumanitas, 2007, 108 pp.

FI

LO

ZO

FI

E

49

SUNT dou` moduride a face filozofie:unul aplicat [i com-petent, cînd te str`-duie[ti s` rezolvi

ni[te probleme de care nu teleag` nici un interes vital, [iunul direct [i asumat, cînd nuatît g`sirea unei solu]ii te fr`-mînt`, cît l`murirea pe contpropriu. Primul tip de filozo-fare e cel al ambi]iei teoretice,form` de punere la încercare aputerilor min]ii: cau]i s` tepronun]i pe seama unor temecare, apar]inînd epocii în caretrìe[ti, sunt cu prec`dere cir-cumstan]iale. Te apleci asupralor pentru c` împrejur`rile ]ile-au dictat, pentru c` módele]i le-au impus [i pentru c` se-menii, incitîndu-te, ]i-auinsuflat dorin]a de a le cerceta.E cazul în care, str`duindu-tes` descurci o enigm`, imbolduldezleg`rii ]i-e dat de omotiva]ie ce vine din afara ta.Aceasta e ipostaza suprema]ieiteoretice: te pierzi în doctrin`pîn` la absorb]ia impersonal`într-un mediu în care nu temai reg`se[ti deloc.

Al doilea tip de filozofare ecel al elucid`rii interioare. Mo-tiva]ia din care el ia na[tere numai este, ca în primul caz,orgoliul, ci tribula]ia. Pur [isimplu vrei s` în]elegi unlucru care te-a fr`mîntat dinco-lo de orice interes teoretic. Înacest caz, nu mai vrei s` dezle-gi probleme, ci s` te l`mure[tipe tine însu]i. Nu mai vrei s`convingi c` ai dreptate, ci s` teclarifici. Faptul c` ulteriorfr`mîntarea ini]ial` poate dana[tere unui apetit teoretic lacap`tul c`ruia vezi confi-gurîndu-se un punct de vederepersonal, acest fapt nu este unmotiv ca cele dou` genuri defilozofare s` fie confundate: agîndi sub inspira]ia c`r]ilor nue totuna cu a gîndi sub inspi-ra]ia vie]ii.

În aceast` a doua situa]ie,indiferent de temele pe carecontextul ]i le scoate în fa]`,aten]ia î]i este atras` desoma]ia unor urgen]e person-ale. E genul de reflec]ie încursul c`reia, dac` e[ti pus înfa]a unei probleme, reac]ionezisub influen]a unei fr`mînt`riinterioare. {i astfel, clarificînd-o, te clarifici pe tine însu]i prinintermediul ei, c`p`tînd im-

plicit puterea de a o st`pîni. Deast` dat`, problema nu maieste una de circumstan]` exte-rioar`, ci una de soma]ie inte-rioar`, dovad` c`, chiar [i dup`ce contextul s-a schimbat, in-teresul pentru ea nu va sc`deadecît în momentul cînd veisim]i c`, pe dinùntru, i-aiepuizat posibilit`]ile. Maimult, se poate întîmpla carevenirea aceluia[i context s`cear` scoaterea din laten]` aaceluia[i cîmp de soma]ie int-electual`, caz în care insisten]ade a da un r`spuns unor vechiprobleme nu face decît s` vin`în întîmpinarea recrudescen]eiacestora.

O tem` veche a c`rei re-crudescen]` actual` Gabriel Li-iceanu o analizeaz` în ultimasa carte este ura. Este limpedec` o asemenea tem` nu sepreteaz` la rezolv`ri sau ver-dicte ]inînd de o suprema]ieteoretic`, cu atît mai mult cucît, privit` din perspectiva se-colului XX, toxicitatea acestuisentiment a reprezentat pentruEuropa o constant` devasta-toare. Ura nu e problem` pecare s-o rezolvi la tabla de [ahsau în laboratorul aseptic al in-feren]elor logice. Cu alte cu-vinte, trebuie ca rec`derileacestei epidemii s` te fi îngrijo-rat serios, trebuie s` te fi fr`-mîntat cu adev`rat în privin]aconsecin]elor ei, trebuie a[adars-o fi perceput ca pe ochestiune de soma]ie inte-rioar` ca s` po]i scrie o cartedespre mecanismul istoric carea f`cut-o cu putin]`.

„A[a cum despre moarte nuse poate vorbi în mod fecunddecît din punct de vedere alvie]ii, nu am vorbit despre ur`decît dintr-un interes plin deafec]iune pentru lumea în caretrìesc. Soarta ei nu are cums`-mi fie indiferent`. A[adar,nu-mi place s` ur`sc, nu [tiu sùr`sc «de moarte» [i, dac` amscris acest text, am f`cut-o por-nind de la stupefac]ia c` cevaprecum crima – [i mai alesaceea f`cut` cu sistem – poateîn genere s` existe. Totu[i uraexist`, dup` cum exist` [icrima, iar prezen]a lor în via]anoastr`, mai ales cînd cap`t`conota]ie istoric`, trebuie luat`în considerare. […] Am luatura în considerare a[a cummedicul, pentru a-l vindeca pe

pacient, trebuie mai întîi s` seaplece asupra bolii lui“ (pp.152-153).

Dac` privim a[adar ura cape o boal`, atunci în cartea De-spre ur` e vorba despre mecan-ismul ei patogenic [i despretipurile de molim` c`rora le d`na[tere. Dup` modul cum iana[tere ura, putem distingedou` forme primordiale: ura„de pornire“ [i ura de reac]ie.Pe cea dintîi o în]elegem prinopozi]ie fa]` de a doua, ceea ceînseamn` c` ura reactiv`, dup`cum îi spune [i numele, cere oreac]ie provocat` de un rùsuferit în prealabil, în timp ceura „de pornire“, ca form` nere-activ` de resentiment, nu are laorigine o agresiune direct`, ciinvidia. Pizmuie[ti un om princeea ce el are [i tu nu ai. Îi invi-diezi statutul, celebritatea saufaptele, iar cruzimea frustr`riie cu atît mai mare cu cît, încazul tù, absen]a lor cap`t`propor]iile unui handicap.

{i acum se întîmpl` unlucru curios: pentru ca invidias` se transforme în ur` trebuieca în mintea celui invidioscon[tiin]a handicapului s` fieclar` [i decalajul s` fie insur-montabil. Altfel spus, senti-mentul pe care ]i-l d`neputin]a de a recupera vreo-dat` avansul pe care cel invi-diat îl are fa]` de tine î]i stre-coar` în suflet fluidul nociv alurii spontane. Ur`[ti pe celc`ruia nu-i po]i fi egal sau su-perior, [i pe deasupra nu e[ticîtu[i de pu]in dispus s`-]i re-cuno[ti inferioritatea. {i astfel,în loc ca neputin]a de a-]idep`[i handicapul s`-]i inducùn gust al resemn`rii sau al ad-mira]iei, îndemnîndu-te even-tual s` ie[i dintr-o competi]iece-]i este funciar defavorabil`,în loc de asta începi nu numais` ur`[ti cu o intensitate totmai mare, dar chiar reu[e[ti s`-]i prive[ti propria neputin]` cape o nedreptate.

Nu tu e[ti de vin` c` nu aicalit`]ile celuilalt, ci rînduialanedreapt` a acestei lumi. Nu tupor]i r`spunderea surclas`rii lacare te supune altul, ci proastaîntocmire a unei societ`]i ce teîmpiedic` s` stai pe aceea[itreapt` cu cel pe care îl invi-diezi. {i atunci, din dorin]a dea [terge o diferen]` umilitoarepe care nu ai de fapt înzes-

trarea s-o anulezi, nu-]i r`mînedecît s`-l desfiin]ezi pepurt`torul diferen]ei. Îl omorisc`pînd de termenul de com-para]ie în raport cu care e[ti in-ferior.

Ura „de pornire“ e ilustrat`de Gabriel Liiceanu prinparabola biblic` a lui Cain [iAbel. Într-o enumerare seac`,tr`s`turile urii de pornire sunt:1) ura e personal`; 2) e spon-tan`; 3) e n`scut` din invidiepur` [i d` na[tere la crim`; 4)crima e perceput` ca ceva rù;5) fiind rea, crima î[i prime[tepedeapsa; 6) crima e înso]it` deremu[care. Acesta e tabloulclinic al urii în varianta clasicà primei crime din istoriaomenirii.

Dac` acum compar`m tipulbiblic de ur` cu metamorfozape care acela[i sentiment asuferit-o în secolul XX, vomavea surpriza s` vedem c` cele[ase tr`s`turi anterioare suntde nerecunoscut. Pur [i simpluapare un alt fel de ur`, o ur` ac`rei simptomatologie î[ischimb` complet datele funda-mentale. Ura devine imperson-al`, este organizat`, ba chiar eresim]it` ca ceva onorabil, învreme ce crimele la care ducenu mai sunt percepute ca cevarù, nu mai sunt pedepsite [inu mai provoac` remu[c`ri.

Potrivit lui Gabriel Li-iceanu, ca o asemenea meta-morfoz` s` aib` loc este nevoieca sentimentul urii s` se cu-pleze cu conceptul ei, cu altecuvinte e nevoie ca un afect in-dividual s` primeascàrm`tura conceptual` a uneiteorii înso]itoare. Cînd un sen-timent este articulat de liniilede for]` ale unei doctrine cur`spîndire în mas`, atunci el iaforma ideologiei. Ideologia esteforma de organizare doctrinarà urii, iar noutatea ei este c`, deacum încolo, sentimentul pecare îl va între]ine va fi colec-tiv, sistematic [i persistent. Seva urî în numele unui grup [iîn perspectiva unui sens, se vaurî cu o intensitate cronic` [i,culmea, se va urî cu con[tiin]ainocen]ei morale. Se va de-clan[a astfel o reac]ie în lan] alc`rei catalizator psihologic vafi tocmai doctrina în numelec`reia a fost organizat` ura. {ia[a cum o reac]ie chimic`, pen-tru a se desf`[ura în condi]ii

optime, are nevoie de un catal-izator care creeaz` un mediuprielnic derul`rii acesteia, tota[a fenomenul urii, ca s`devin` colectiv [i endemic,cere ca ferment stimulatorinterven-]ia ideologiei.

Ceea ce este grav în canali-zarea ideologic` a urii este c`toxicitatea ei este durabil`.Malforma]iile mentale pe careacest sentiment le produce potechivala cu o alterare ire-versibil` a viziunii oamenilordintr-o epoc`, cu o schimono-sire moral` ale c`rei efecte petermen lung sunt pustiitoare.În opinia lui Gabriel Liiceanu,tocmai acest lucru li s-a întîm-plat românilor în cea de-a douajum`tate a secolului XX. „În-clin din ce în ce mai mult s`cred c` imposibilitatearomânilor de a-[i g`si un sufluistoric se explic` prin capitalulde ur` acumulat în societatealor dup` 1945. Acest capital nua putut fi nici desfiin]at [i niciconsumat în «anii tranzi]iei»,pentru c` ura acumulat` de-alungul a cîtorva genera]ii seconstituie în cele din urm` caun enorm de[eu al istoriei.Toxicitatea [i imperisabilitateaacestuia sunt atît de mari, încîtel nu poate fi absorbit de isto-ria unui popor, a[a cum de[eu-rile din natur` r`mîn s` mu-tileze natura pentru o lung`perioad` de timp“ (p. 135).

Iat` cîteva din ideile ce sedesprind din cartea pe careGabriel Liiceanu a lansat-o latîrgul de carte „Bookfest 2007“.j


l GabrielLiiceanuDESPRE UR~Humanitas,Bucure[ti, 2007,164 pp.

Catalizatorul uriio SORIN LAVRIC o

IS

TO

RI

ER

EC

EN

T~

50

NU pu]ine au fostcazurile în ultimiiani când indivizicare nu au avut niciun respect pentru

fiin]a uman` în timpul regimu-lui comunist au ie[it cu vehe-men]` obsesiv` în fa]a publicu-lui. Dar nu pentru a da socoteal`,ci pentru a se disculpa, acuzândîn mod derutant [i sfidându-[ivictimele. Memoria public`re]ine cazurile unor asemeneapersonaje. E vorba mai întâi deNicoale Ple[i]`, fostul [ef alDirec]iei de Informa]ii Externe.Aproape analfabet, acesta facerating pe la diverse televiziunide apartament, umilindu-[i vic-timele. Cu to]ii l-am privit, îns`doar unii au în]eles semnifica]iaunui astfel de gest. Un alt indi-vid, [eful Serviciului AnchetePenale din cadrul Direc]iei aVIII-a a Securit`]ii, GheorgheEnoiu, î[i savureaz` în lini[tepensia generoas` într-o cas` dinBucure[ti. Tor]ionarul în cauz`î[i întâmpina victimele îmbr`-cat într-un cear[af, pentru a nuse murd`ri de sângele lor. Numai devreme de acum doi ani,cinismul sù era ar`tat în docu-mentarul lui Alexandru Solo-mon, „Marele jaf comunist“.

Valoarea memoriilor unorastfel de indivizi este de necon-testat atâta timp cât multe dindocumentele ma[in`riei tota-litare r`mân ast`zi sub cheiaarhivelor – fie c` vorbim de in-competen]a unor gestionari dearhiv`, de secretomania mala-div` a unor institu]ii sau de le-gisla]ia absurd`. A[a se face c`,de curând, CNSAS a finalizat unvolum de pseudomemorii. Titlulpoate trezi nu doar curiozitateacititorului, ci [i fantezia. Volu-

mul nu este nici dosarul decadre al fostului general de secu-ritate Evghenie T`nase, nici caie-tul de memorii p`strat de ur-ma[i [i nici un interviu-fluviu.Cartea, rodul str`daniei a doicercet`tori talenta]i, CristinaAnisescu [i Silviu B. Moldovan,aduce la lumin` un documentmai pu]in obi[nuit pentru lite-ratura memorialistic` de la noi.Este vorba despre o not`-raportîn care generalul a fost obligats`-[i descrie cu am`nunte fap-tele, altfel spus întreaga activi-tate în cadrul Securit`]ii. Carieralui este una „model“ pentrupoli]ia politic` comunist`. Deprofesie cazangiu, membru departid de la 18 ani, instructorUTC, secretar al Sec]iei de Cadre,acesta a devenit în scurt timp [efal Sec]iei Administrativ-Politicea Comitetului Central al PMR,loc]iitor al Ministrului Aface-rilor Interne, [ef al Direc]iei Se-curit`]ii Bucure[ti [i [ef al Direc-]iei a IV-a a MAI. Odat` cu in-trarea în Securitate, EvghenieT`nase a fost ridicat la gradul degeneral maior. Preg`tirea politi-c` a acestuia a inclus [coala decadre a Comitetului Organi-za-]iei Bucure[ti a PMR [i facul-tatea special` de pe lâng` {coalaSuperioar` a Comitetului Secu-rit`]ii de Stat a URSS.

Cartea de fa]` este o (de)scrie-re intern` a unei poli]ii politicecomuniste, una dintre cele maiimportante surse de acest fel.Al`turi de pseudomemoriile gene-ralului, reg`sim alte 16 docu-mente despre activitatea aces-tuia. Printre ele, fi[a de cadre alui Evghenie T`nase [i alte docu-mente din arhiva Securit`]iicare ne l`muresc asupra naturiiactivit`]ii fostului securist. Ur-

m`rirea informativ` a unor per-sonalit`]i importante care aufost încarcerate (ConstantinNoica, Ion Vulc`nescu, PetrePandrea) sau a unui fost ilegalistcomunist (Tudor Bugnariu)sunt dovezi în acest sens. Pro-bele documentare sunt eviden-te, cu atât mai mult cu cât neofer` informa]ii legate de activi-t`]ile specifice poli]iei politicecomuniste. Printre ele, apro-barea unor recrut`ri de infor-matori, dirijarea [i aprobareaplec`rii unor agen]i în strìn`-tate cu misiuni speciale, evalu-area unor note informative. Do-cumentele sunt prefa]ate dedou` studii semnate de CristinaAnisescu [i Silviu B. Moldovan.Dac` în prima parte, cercet`-toarea de la CNSAS încearc` s`dezbat` memoriile generaluluiEvghenie T`nase dintr-o pers-pectiv` psihanalitic`, colegul ei,Silviu B. Moldovan, încadreaz`documentul în context istoric.

Revenind la pseudomemoriilefostului general de securitate,trebuie s` men]ion`m împreju-rarea în care acestea au fostcerute [i redactate. Anul 1968 amarcat „desprinderea“ lui Ceau-[escu [i a acoli]ilor sì de vecheagard` a lui Gheorghe Gheor-ghiu-Dej. De altfel, NicolaeCeau[escu, a[a cum remarca [iVladimir Tism`neanu, a avut ostrategie foarte abil` de a crea înjurul sù o echip` care s` ia loculoamenilor fideli lui Dej. În acestsens, a promovat e[alonul aldoilea al PCR, segment care aspi-ra la func]ii de]inute de oameniipredecesorului sù. Din aceast`strategie de dobândire a puteriiinformale în partid a f`cut parte[i ini]ierea unor anchete privindrepresiunea din partid din anii’50. Cel mai important caz a fost,a[a cum se [tie, cel al lui Lucre]-iu P`tr`[canu. Acuza]iile îl vizaudirect pe Alexandru Dr`ghici,ministrul Afacerilor Interne.Odat` cu acesta, în anii urm`tori[i-au pierdut func]iile peste 800de cadre ale Securit`]ii.

Evghenie T`nase, personajulnostru, fusese adjunctul lui Dr`-ghici la MAI în perioada 1953-1957, o epoc` dur`, a represiunii[i abuzurilor. De[i fusese directimplicat în activit`]ile represivedin anii ’50, Evghenie T`nase a

f`cut totu[i parte din comisiade cercetare a abuzurilor de laînceputul epocii Ceau[escu. Co-manda de a redacta memoriiprofesionale a fost transmisùnor cadre importante ale Secu-rit`]ii, 15 ofi]eri în rezerv`, din-tre care amintim pe GheorgheCr`ciun (fostul comandant alpenitenciarului Aiud în perioa-da 1958-1964), artizan al re-educ`rii târzii. Rolul acestorrapoarte de serviciu (note cumemorii) era de a aduce lacuno[tin]a noii conduceri a Se-curit`]ii posibilele abuzuris`vâr[ite. Mai mult, aceste me-morii puteau fi utilizate ca ma-nuale pentru viitorii înv`]`cei aiSecurit`]ii.

Amintirile fostului generalde Securitate trebuie analizateatât ca form`, cât [i ca fond (do-cumentul ca surs` de informa-]ii). Cristina Anisesecu încearc`s` ne l`mureasc` asupra moti-va]iilor exerci]iului autobio-grafic [i asupra implica]iilormetatextuale. Evghenie T`nasea fost implicat, printre altele, încazurile P`tr`[canu, Emil Cal-manovici [i Imre Nagy. Aflat înfruntea Sec]iei administrativ-politice a Comitetului Central,fostul general a cunoscut în-deaproape farsa judiciar` care afost pus` la cale în 1954. A par-ticipat chiar la procesul fostuluiministru al Justi]iei, dar inofen-siv, se destìnuie EvghenieT`nase. Cu toate acestea, infor-ma]iile care ne parvin în leg`-tur` cu aceast` poveste suntpu]ine. În schimb, EvghenieT`nase relateaz` una dintre celemai interesante scene legate deinginerul Emil Calmanovici,arestat în acela[i lot. Adus de laAiud la Bucure[ti, într-o vil` fru-moas`, Calmanovici cade în cap-cana ofi]erului de serviciu care îlsupraveghea [i îi înmâneazàcestuia dou` bilete-scrisori pen-tru a fi transmise fiului sù. Evi-dent, acestea ajung în mâinilelui Evghenie T`nase. În opera-]iunea aducerii grupului ImreNagy la Snagov, Evghenie T`-nase s-a implicat personal, asi-gurând spa]iile de cazare [i deanchet` pentru noii „locatari“.Informa]ii pre]ioase apar [i de-spre rela]iile dintre angaja]iiMinisterului Afacerilor Interne

[i consilierii sovietici. Valoareadocumentului const`, apoi, îndatele privitoare la situa]ia dem-nitarilor închi[i la Sighet, fi-x`rile de domiciliu obligatoriu,abuzurile din sistemul peniten-ciar [i cel judiciar. EvghenieT`nase ne confirm` (dac` maiera cazul) c` aceste f`r`delegierau cunoscute la vremea lor.

Pe tot parcursul pseudomemo-riilor sale, fostul securist nu uit`s` mul]umeasc`, a[a cum arat`Cristina Anisescu, Securit`]ii-mam` [i Partidului-tat`. În ten-tativa de a se disculpa de acuza-]iile care pluteau în aer la vre-mea redact`rii raportului, Ev-ghenie T`nase omite naturafunc]iei administrativ-politicepe care a de]inut-o. De aceea, întext nu apare nici o culp` con[ti-entizat` de fostul general de se-curitate în cei 17 ani de activi-tate. Ca de obicei, toate crimele[i abuzurile au fost opera altorpersonaje. Sau a sistemului, înansamblul sù.

În final, trebuie s` admitemc` demersul celor de la CNSASeste unul lùdabil. F`r` astfel dedocumente, exist` riscul caimaginea poli]iei politice comu-niste s` r`mân` incomplet`. Cutoate acestea, volumul de fa]` arfi ar`tat altfel dac` documenteledin interior ar fi fost întregite dedosarul de cadre al fostului gene-ral de securitate. De altfel, îns`pt`mânile precedente am asis-tat la o dezbatere pe acest su-biect. Nel`murirea pleac` de laîntrebarea dac` CNSAS de]ineastfel de dosare. Activitatea ex-tern` a lui Evghenie T`nase tre-buia discutat`, credem, într-uncontext mai larg. Eventual, în-tr-o dezbatere asupra roluluipoli]iei politice comuniste înblocul sovietic. În al treilea rând,am fi dorit s` afl`m mai multe(dincolo de informa]iile dinpseudomemorii) despre activit`-]ile represive în care fostul lucr`-tor al Securit`]ii Evghenie T`na-se a fost implicat. j


Memoria dinarhivele Securit`]iio ANDREI MURARU o

l Consiliul Na]ional pentruStudierea Arhivelor Securit`]iiPSEUDOMEMORIILE UNUIGENERAL DE SECURITATE:DOCUMENTE SELECTATE {IEDITATEstudiu introductiv [i note de CristinaAnisescu, Silviu B. Moldovan,Bucure[ti, Editura Humanitas, 2007.

IS

TO

RI

E

51

CU mai bine de treidecenii în urm`,Petru Popescu, unautor pe atunci lamod`, observa cu

acuitate un lucru despre care azise vorbe[te mai pu]in deschis.„Împ`r]irea atât de lung` [i dedureroas` a p`mântului româ-nesc în trei buc`]i are cel pu]in,azi, un efect pozitiv în planulspiritului. În sensul c` specificulna]ional e alc`tuit din trei noteprincipale […] Fiecare din aces-te trei note le echilibreaz` pecelelalte dou`. În planul estetic,provincialismul moldovean adevenit deja o categorie, iarprovincialismul ardelean str`-bate un proces de categoria-lizare. Provincialismul mun-tean, ruinat de voca]ia de capi-tal` a Bucure[tiului [i de încli-na]ia cosmopolit` a p`r]ilormeridionale, e pe cale de dis-pari]ie […] Am spune, cu aerulunui paradox, c` provincialis-mul muntean (deriv`m, fire[te,pe provincialism de la provincie,în sensul împ`r]irii, al p`r]ii dis-tincte, f`r` nici o nuan]` peiora-tiv`) e în clipa de fa]` concen-trat, atât cât a mai r`mas, la Bu-cure[ti!// Toate trei laolalt`, azica [i în trecut, consolideaz`specificul na]ional. Se produceîn clipa de fa]`, fire[te, [i o ac-]iune de «muntenizare» a celor-lalte p`r]i, c`ci Bucure[tiul ema-n` spiritul muntean în toat`]ara, dup` cum încorporeaz` zil-nic ardeleni [i moldoveni. Îns`,chiar [i în interiorul Bucure[tiu-lui, notele diferen]iale ale celorveni]i se p`streaz`. De altfel, nutrebuie s` avem prejudecataomogenit`]ii […] Toate na]iu-nile sunt amestecuri în carecomponentele se deosebesc [iuneori se ceart` de-a dreptul“(„Spiritul muntean“, în ÎntreSocrate [i Xantipa, Bucure[ti, Ed.Eminescu, 1973, p. 125).

A trebuit s` treac` peste Ro-mânia o dictatur`, s` cad` nudoar regimul, ci însu[i sistemulcare o încadra, s` renasc` nesi-gur [i complicat democra]iapentru ca, în cele din urm`, dis-cu]ia despre centru [i provinciis` redevin` de actualitate, f`r` areu[i îns` [i performan]a de a fio not` a normalit`]ii cotidiene.Atâta cât` se configureaz` ast`ziîn via]a noastr` public`, chesti-unea dobânde[te consisten]` nuîn planul politicii – unde a izbu-tit doar s` aprind` spiritele într-omanier` destul de lipsit` de alti-

tudine –, ci mai degrab` în acelaal contribu]iilor academice ilus-trate de autorii care public` înrevista Altera a Ligii Pro Europa,ori scot, în tiraje mai curândconfiden]iale, monografii pro-prii.

În acest peisaj, Sabina Fativine s` se înscrie ca o voce dis-tinct`, cu un consistent exerci]iuîn publicistica de actualitate, caun spirit dotat cu acuitate critic`[i profunzime analitic`, dardublat [i de curaj civic. Faptulexplic`, în parte, op]iunea pen-tru un subiect incandescentcum este cel codificat de titlulc`r]ii Transilvania, o provincie încùtarea unui centru (Cluj-Na-poca, Centrul de Resurse pen-tru Diversitate Etnocultural`,2007, 254 pp.), în fapt teza dedoctorat a autoarei sus]inut` cutitlul Centru [i periferie în discursulelitelor din Transilvania de laMemorandum pân` Marea Unire,la Universitatea din Ia[i, sub co-ordonarea istoricului Al. Zub.Cred c` din acelea[i resurse inte-rioare i se trage autoarei [i im-pulsul de a reconstitui, fie [i par-]ial, o tradi]ie uitat` – din motivepsihanalizabile –, ori ocultat` [itabuizat` programatic, cea agândirii autonomiste, federalistesau, pur [i simplu, în sensul celmai amplu cu putin]`, anticen-traliste a românilor ardeleni dinla belle époque.

Într-un proces de adâncire ademocra]iei române[ti, cumeste cel la care particip`m,abolirea hipercentralismuluiprintr-o regândire flexibil` [icreatoare a statului nostru estede o importan]` care nu trebuiesubestimat`. Cu un trecut triplu– c`ci trei au fost ]`rile în caretrìau la nord de Dun`re –,românii s-au format ca na]iuneîntr-un mediu policentric, bene-ficiind de nuclee plurale deemergen]` na]ional`, statal` [icultural`. Modelul francez deorganizare a statului, adus depa[opti[tii no[tri, aplicat deCuza Vod` [i continuat apoi de„vizirul“ I.C. Br`tianu, a fost prinexcelen]` unul centralist, atentmai degrab` la omogenizaredecât la nuan]ele [i specifici-t`]ile regionale. Ultimii sosi]i labanchetul statal panromânesc– împreun`, de altfel, cu b`n`-]enii, cu cei din Par]iu, cu mara-mure[enii, cu bucovinenii [i cubasarabenii –, românii din Ar-deal s-au raportat ezitant, dup`cum devine evident citind teza

Sabinei Fati, la mirajul centruluiunic bucure[tean. La fel f`cuser`[i atunci când a fost vorba de-spre un centralism budapestan.

De fapt, marea noutate pecare o aduce cercetarea SabineiFati este aceea c` abia în ultimulan al primei conflagra]ii mon-diale op]iunea pentru unificareaTransilvaniei cu România a de-venit consistent`. Pân` atunci,op]iunile au fost împ`r]ite întrediverse formule de acomodare larealitatea istoric` dat`: de la pa-sivism la speran]a negocierilorcu prin]ul mo[tenitor Franz Fer-dinand [i la opozi]ia politic` in-transigent`, de[i legalist`, amemorandi[tilor. Rezult` astfelo imagine dinamic` [i flexibil` ademersurilor elitelor ardelenedin perioada investigat` (1892-1918), care contrazice prejudeca-ta monolitismului demn, poso-morât [i un pic crispat al expo-nen]ilor românimii din provin-cia vestic`.

Sabina Fati aduce o lectur` îne[antion a presei din segmen-tul de timp studiat, aplicând curigoare [i profesionalism proce-durile analizei de con]inut [iadresându-se sociologiei [i poli-tologiei (prin trimiterile la Vil-fredo Paretto [i Gaetano Mosca)a[a cum pu]ini istorici de ast`zi[tiu ori sunt dispu[i s` o fac`.Este, de fapt, o fast` întoarcere latradi]ia c`reia, la noi, i-a pusbazele B.P. Hasdeu în paginileintroductive la Istoria critic` aromânilor, unde – pornind de lalecturi din Auguste Comte, Wal-lace [i Herbert Spencer – teo-retiza nevoia ancor`rii demersu-lui istoriografic într-un orizontsociologic. Iat` c`, într-o spiralà evolu]iei disciplinei [i a perio-dicelor schimb`ri de paradigm`[tiin]ific`, Sabina Fati recurgela metode cantitative, asigurândo baz` temeinic` dezvolt`rilorargumentative [i interpret`rilorproprii. Ea î[i al`tur`, în acest fel,numele altor cercet`tori, pre-cum Lucian Nastas`, MariusLaz`r [i Mihai Dinu Gheorghiu,care recurg la acela[i instrumen-tar cu câ[tiguri considerabile.

Un alt succes este, cred, con-turarea pregnant` [i nuan]at` arolului geopolitic al Transil-vaniei în jocul de putere dinregiune. Teoria „matrio[tilor“, acutiilor din cutii, sau a plura-lit`]ii spa]iale într-un singurspa]iu aplicat` Ardealului este,dup` toate aparen]ele, primaîncercare comprehensiv`, între-

prins` cu mijloacele unui sensi-bil seismograf, de a surprindeaparent paradoxalul balans alacestei entit`]i în jurul axuluipropriu [i în raport cu „mag-ne]ii“ mai seduc`tori ai polilorde putere zonali. F`r` a ]ineseam` de o asemenea pozi]io-nare, ac]iunile elitelor ardele-ne[ti de pe tot parcursul istorieimoderne – dar, de ce nu, [i con-temporane – poate p`rea para-doxal, misterios sau chiar inin-teligibil.

Sabina Fati realizeaz`, în celedin urm`, un profil robot alomului public din Ardealul ro-mânesc de odinioar`. Nu estedeloc un portret flatant [i, dac`mijim pu]in ochii, îi putem des-coperi viabilitatea pân` în ziuade ast`zi. A[adar, românul arde-lean angajat în politic` sau îngazet`rie la cump`na dintre se-colele al XIX-lea [i al XX-lea esteun pa[nic burghez, subversivabia în scrierile sale teoretice,într-un calm divor] al proiectu-lui intelectual de realit`]ile bi-ografiei diurne. Cele mai marin`zuin]e ale sale merg c`trefederalizarea imperiului bicefal,el visând, prin urmare, în clipelesale cele mai revolu]ionare, unbiet compromis administrativ, oreorganizare a statului strìn încare î[i duce traiul. În majori-tatea timpului, cârte[te împotri-va capitalei în articole ocazio-nale [i se victimizeaz` în guramare f`r` a dep`[i îns` locurilecomune ale acestui tip de re-toric`. Demonizarea centruluiadministrativ este înso]it` îns`de un loialism netulburat de am-intirea palmei încasate deAvram Iancu de la înaltul ofi]erhabsburgic la Sibiu, în finalulrevolu]iei pa[optiste, care înc`mai ustur` obrajii ardelene[tiiriga]i de demnitate: drept pen-tru care e[ueaz` în cultul impe-rial compensator ca într-o re-volt` cu voie de la poli]ie. Încu-

nunarea acestor atitudini este,f`r` îndoial`, pasivismul politicde pân` în 1905, expresie a au-toexcluderii voluntare, a uneibosumfl`ri p`guboase [i, pân` laurm`, a unui nerealism [i infan-tilism politic. Elita intelectual`[i politic` româneasc` n-a dat, [iprobabil c` nici nu putea da, unadev`rat lider politic de anver-gur` în etapa respectiv`. În ter-meni sociologici, aceast` confi-gura]ie a fost rezultatul maimultor factori: „num`rul re-strâns al burghezilor, absen]anobilimii române [i reprezen-tarea modest` a intelighen]ieidin Transilvania“, urmarea fiindamânarea necesarei mobiliz`riîn vederea emancip`rii comu-nit`]ii române[ti ardelene. Într-olume de „sate [i preo]i“ – vorbalui N. Iorga –, dar [i de înv`]`torim`run]i, precum Herdelea al luiRebreanu, vârfurile vie]ii pu-blice ardelene[ti de extrac]ie ro-mâneasc` au r`mas eternii pe-ti]ionari cu morg` [i tabieturi,condamna]i s` nu poat` atingeun nivel de excelen]`, un gradsuficient de radical de idealitatepolitic` [i nici o intensitate sa-tisf`c`toare de pragmatism pu-blic.

Nea[teptat, drastic final decarte. Pe deplin motivat, îns`,prin analiza metodic` [i ple-doaria conving`toare. Mai multilumini[ti decât romantici, ra-]ionali [i birocratici la nivelul ti-curilor [i al gândirii diurne, lip-si]i de uria[ele elanuri ale tita-nismului eliberator, ace[ti das-c`li [i preo]i au supravie]uitpân` ast`zi în noi în[ine, împie-dicându-ne s` dep`[im impa-surile zilei m`car în paginascris`, dac` nu [i în ac]iune. S`fie oare demersul Sabinei Fati [io judecat` moral` camuflat`?Un avertisment? O privire retro-spectiv` ironic`? S` r`spund`mai bine cititorul. j


Indeci[ii ardelenio OVIDIU PECICAN o

l Sabina FatiTRANSILVANIAO PROVINCIE |NC~UTAREA UNUI CENTRUCentrul de resurse pentrudiversitate etnocultural`, Cluj,2007, 256 pp.

CR

ON

IC

AT

RA

DU

CE

RI

LO

R

52

ÎNTREBAT~ cu pu]in timpîn urm` ce urm`re[te Artprin prezen]a la târgurilede carte, Laura Albulescu,figura delicat-energic` a

editurii, în spatele c`reia se ghi-ce[te silueta gracil` a profesoru-lui Mircea Martin, a r`spuns sim-plu, f`r` zorzoane: „În cazul nos-tru, mult mai important decâtobiectivul comercial este actulînsu[i de prezen]`. Dorim ca pu-blicul s` ia not` de faptul c` exis-t`m [i c` oferta noastr` meritàten]ie“. Ei bine, ]inta a fostatins`. La Bookfest-ul de acum olun`, mult` lume a trecut pe lastandul editurii Art [i a vorbitlaudativ despre ea. Un concept in-teresant, o grafic` grijulie, lipsit`de striden]e, un portofoliu promi-]`tor [i un snop de traduc`toridibaci – iat` cum î[i îmbie Artcititorii. Laura Albulescu poate fimul]umit` (de[i [tiu c` nu va fi).Publicul „a luat not`“ [i a consta-tat c`, într-adev`r, „oferta meritàten]ie“.

Iar oferta se las descoperit pefiecare semn de carte din interi-orul fiec`rei c`r]i. Pe verso-ul sem-nului sunt descrise în dou` vorbecolec]iile prin care Art încearc`s`-[i g`seasc` amplasamentuloptim într-un spa]iu pândit dejade primejdia înghesuielii. Colec-]iile au denumiri proaspete, inci-tante, vag jucù[e – „Laur“, „De-senul din covor“, „Demonulteoriei“, „Fic]iune [i artilerie“,„Ocheanul întors“ –, semn c` po]iindividualiza un produs [i altfeldecât prin [abloane cenu[ii sauetichete lipite iner]ial. „Desenuldin covor“, colec]ia din care faceparte Superfemeia lui Alfred Jarry,cuprinde [i alte c`r]i cu miz` dinliteratura modern` [i contempo-ran`: Spider de Patrick McGrath,Locuiesc în televizor de Chloé De-laume, Cum s` trìe[ti cu o so]ie ne-

credincioas` de Alberto Moravia,Unchiul meu Ulise de Jiri Marek etc.

Superfemeia e un roman pi-cant, surprinz`tor [i n`sc`tor decontroverse – pe scurt, interesant.Titlul, o concesie f`cut` zeuluimarketing, ascunde de faptpovestea din antichitate a Mes-salinei, trecut` prin filtrul scrierii[i recept`rii moderne. Messaline,Roman de l’ancienne Rome apare înFran]a în 1901 [i curenteaz` unpublic înc` sedus de c`r]ile deaventuri, roman]uri [i poeziiîngânate cu lacrima în col]ulochiului. Cartea este întâm-pinat`, la fel ca Irodiada lui Mal-larmé, cu repro[uri denotândm`rginire [i opacitate. Jarry eb`nuit c` n-ar face decât s` spe-culeze, schimbând întrucâtvajocul de lumini [i umbre, unadintre cele mai rezistente fan-tasme erotice ale b`rbatului: fe-meia care e deopotriv` nes`tul` [iinaccesibil`, fecioar` [i p`c`toas`,târf` [i mam`. Critica francez` aînceputului de secol dou`zeci in-sist` pe aceast` pist` facil`, dar nuse apleac` asupra simbolurilorpres`rate de patafizicianul Jarryîn cele 144 de pagini ale c`r]ii. Unochi mai atent sau mai bineinten]ionat ar fi observat, cu si-guran]`, m`car splendidele apa-ri]ii ale Phoenix-ului ca întruchi-pare a operei de art` ce moare cufiecare sens epuizat pentru arena[te prin intermediul altuia.

Straniu [i arhaizat, suculent [ihazliu, dens [i ame]itor, textullui Alfred Jarry avea nevoie de untraduc`tor de vârf. L-a g`sit înpersoana lui Luca Pi]u. Din acestpunct de vedere, se poate spunec` Superfemeia este deopotriv`produsul a doi scriitori [i a dou`personaje. Luca Pi]u are de anibuni renumele unui eseist ludicpân` la exces (Fragmente dintr-undiscurs (in)comod, La cafeneauahermeneutic`, Breviarul nebuniilorcurente, Insem(i)n`rile maestruluidin Cajvana) [i al unui traduc`torde fine]e. El e un fel de ecoumoldovean al lui {erban Foar]`,cu care împarte înclina]ia sprecalambur [i dorin]a de a-[i puneamprenta pe toate textele pe caretrebuie s` le traduc`. Nu întâm-pl`tor, „Madrigalul“ care des-chide Superfemeia e tradus chiarde {erban Foar]` [i ia auzi]i cumsun` versurile lui Jarry în va-rianta dumisale: „E[ti singur`.C`zând, nu mai cobori./ Terestrul

zumzet nu trece prin u[a/ Ceagrea, fiind departe – cum cenu[a,/De-albastrele c`]ui cere[ti, înzori./ Lung clipocit al crapilor înrut/ Cu gura ca un o,/ C`scat` as`rut/ La Fontainebleau“.

Ca traduc`tor, Luca Pi]u lupt`împotriva anonimatului breslei,dar nu o face ie[ind în pia]a pu-blic` sau propunând solu]ii in-aplicabile. Nu, strategia lui aratàltfel. Luca Pi]u colonizeaz` pur[i simplu textul original, împrej-muindu-l cu propriile observa]ii,adnot`ri, note de subsol, variante[i trimiteri. Iar asta se vede foartebine în Superfemeia, unde avemde-a face de fapt cu dou` lucruri:romanul lui Alfred Jarry [i p`re-rea lui Luca Pi]u despre romanullui Jarry. De obicei, traduc`torulse retrage (sau e retras, [tiu uneleedituri despre ce vorbesc) dinscen` dup` ce î[i încheie treaba.Deprins s` lucreze departe de lu-minile rampei, el nici m`car nuse mai revolt` împotriva statutu-lui de prestator de servicii pe carei-l rezerv` editorii. Frondeuriisunt pu]ini, iar demersurile lorf`r` consecin]e. Ei bine, Luca Pi]uapare pe post de excep]ie rebel` [iîntemeiaz` o nou` categorie:aceea a traduc`torilor care nu selas` evacua]i din peisaj odat` ce lecite[ti numele pe pagina de titlua c`r]ii. Ei r`mân în continuareal`turi de cititor, îl ghideaz`, îiarat` aici un joc de cuvinte (careuneori le apar]ine lor, nu autoru-lui, ceea ce nu e tocmai în regul`),dincolo un pasaj arhaizat pân` laultima silab`, îl a[az` la masa lorde lucru [i-i spun: uite, eu astacred [i a[a procedez. Asta e lumeamea de om care recreeaz` lumeaaltora.

Superfemeia e un roman istori-co-erotico-filozofic în care o Mes-salin` lacom` are dou` repere:Roma [i Amor, cuvinte puse înoglind`, deschise unul sprecel`lalt [i doldora de surprizenem`rturisite. Luca Pi]u se simtechemat s` intervin` din capullocului în toat` afacerea [i începegama de broderii pe margineatextului principal. Pân` la „Pria-pul din gr`dina regal`“, primaparte a romanului, cititorului i selivreaz` un preambul intitulatderutant (la prima vedere) „Pre-fa]` despre dublul genitiv“ [i –surpriz`! – o dedica]ie a traduc`-torului. Nu a autorului, ci a du-blurii sale. A lui Luca Pi]u, care î[i

pune dezinvolt opera de t`lmacila picioarele unei cuno[tin]e în-tâlnite la un târg de carte: „PourMadame Annie le Brun, docteurès lettres jarryques et sadologueincontournable, à qui la présenteédition doit tant, en souvenir despropros échangés à Francfort, en1992, lors de la Foire Interna-tionale du Livre. Le traducteur“.Uite-a[a. {i abia dup` prefa]`,dup` dedica]ie [i dup` „Madri-galul“ despre care am pomenitdeja începe romanul propriu-zis.O carte în care ceea ce frapeaz`nu e abunden]a de pasaje erotice(evident, pe placul traduc`toru-lui, care a m`rturisit mai demultc` are obiceiul s` scrie „texti-cole“), ci în primul rând frazareaampl`, baroc`, maiestuoas`, pre-cum [i muzicalitatea fermec`-toare a textului. Iat` un exem-plu:

„Era un soldat cu îmbr`c`mintede piele, [i Messalina avu impresiac` se revars` în ea un burduf dinpiele de ]ap viu. Pu]in ame]it`, gr`biplecarea acestui întâi amant, c`ci,imediat ce se redeschise u[a celulei,ultim ecou al b`tìi de tob` a baccan-telor, n`v`li aburul prin între-deschiderea ce]oas` [i, precum unpùn sângeriu [i-ar roti ochii ului]i,un atlet, lustruit cu piatr` ponce, orevan[` a marmurei ce vrea s`devin` sculptor, recunoscându-semai pu]in frumoas`, ]â[ni când î[if`cu vânt, cu gest obi[nuit de re]iar,din endromida de purpur. Numailampa clipi, [i ochii negri ai curte-zanei blonde supravie]uir`, struguriincoruptibili, teascului patului depiatr` [i pieptului b`rb`tesc“ (p. 27).

Doar un om tob` de carte [idebordând de talent poate tra-duce a[a. În Superfemeia, LucaPi]u face pur [i simplu perfor-man]`. {i poate chiar asta te faces` te întrebi, str`fulgerat de ungând pizma[: Bine, de acord, emare, dar nu cumva vrea s` nearate c` e mare? Nu e pus peepat`ri? N-are ambi]ia s` creezeun Jarry mai bun în român`decât în francez`? E greu de datr`spunsuri ferme la asemenea în-treb`ri. Dac` e[ti conciliant dinfire, scrii c` Luca Pi]u îl înso]e[tepe Alfred Jarry la întâlnirea cupublicul român [i încearc` s` fieintermediarul optim. Dac` teviziteaz` solul cârcotelii, po]ispune c` Luca Pi]u se folose[te deJarry pentru a atrage aten]iaasupra propriei anverguri. Un

lucru e cert. Luca Pi]u iese dincorsetul traduc`torului obi[nuit[i trece la catedr`, unde î[i asum`rostul profesorului care deslu-[e[te sensuri. Am avut de multeori impresia asta citind Superfe-meia. Notele infrapaginale inse-rate de Luca Pi]u ascund fie con-sidera]iuni asupra cut`rui ter-men folosit de Jarry, fie explica]iide resort etimologic, fie variantede traducere neglijate cu bun`[tiin]`, fie incursiuni în istorie,literatur` sau mentalit`]i.

Uneori precizarea e limpede [iutil`. La pagina 69, de pild`, ter-menul „amiant“ e tradus cu acu-rate]e [tiin]ific`: „Silicat naturalhidratat cu magneziu [i calciu,având textur` fibroas` [i folositpentru a produce ]esuturi incom-bustibile“. Al`turi, la pagina 68,cuvintele „nici un ithyphallosprofilându-[i ]eapa“ au parte de ol`murire-spectacol: „Textul ori-ginal sun`: ithyphalle profilant sonpal. Atrac]ia rimei. Puterea Sem-nificantului. Limba ne vorbe[te;uneori e fascist`, ca în doctrinalui Roland Barthes; alteori stali-nist`, ca în teoria lui Slavoj Z iz ek,distingând enun] [i enun]are,dup` modelul proceselor trucatedin Moscova anilor treizeci. Prinurmare, echivalen]a phalle [i pal,a falusului [i a parului, se adeve-reaz` o constant` jarryc`. Oreg`sim peste tot, de la César-An-téchrist la Ubu [i aiurea“. În fine, lapagina 70, nota infrapaginal` 7 emai mare decât textul propriu-zis[i include trimiteri la Gide, Gru-pul de la Liège, Cymbali[ti [i EraPatafizic`.

Peste toate aceste posibile ex-cese de acompaniament r`mâneîns` frumuse]ea tulbur`toare atraducerii – o reu[it` somptuoa-s`, a[a cum se vede [i în rândurileîn care Jarry descrie sinuciderealui Valerius Asiaticul:

„Atunci, în patul rezervat siestei,înfipse oblic briciul în flancul gâtului[i începu, ridicat în capul oaselor [i cugrumazul încordat, s`-[i legene îndreapta [i la stânga nuditatea cra-niului [i transparen]a fe]ei, ce l`sadeja s` se vad` în interior moartea,imitând un vierme ce urc` pentru ao [terge. {i m`tasea sub]ire a sân-gelui arterei, prin aceast` mi[care desuveic`, ]esu pe trupul devenit penea[teptate senil, [i pe pernele albe,ca o barb`, lin]oliul ei de purpur`“(p. 69). j


Alfred Jarry Superfemeiao RADU PARASCHIVESCU o

l Alfred Jarry SUPERFEMEIAEditura Art, colec]ia Desenul din covorTraducere din francez`,prefa]` [i note de Luca Pi]u144 pp.

UN

DE

RC

OV

ER

53

THE High Window propune,între alte modific`ri ale mo-delului instituit în The BigSleep, schimbarea radical` deimagine a lui Marlowe. De-

tectivul nu mai e justi]iarul care încearc`,obstinat, s` afle adev`rul. Acum, pri-zonier al sistemului, el îmbr`]i[eaz`, sub-misiv, realitatea a[a cum i se înf`]i[eazèa. În The Big Sleep, Marlowe l`sa impre-sia c`-[i alege clien]ii [i metodele. Aici,lesa e mult mai scurt` [i capacitatea dea-[i impune punctul de vedere drasticlimitat`. Marlowe intuie[te, de la bun în-ceput, c` va fi obligat s` joace pe-un sce-nariu scris de adversari. Acesta e motivulpentru care nu deleg` nimic din înda-toririle ce-i revin: mi[cându-se pe-un te-ren nisipos, el ajunge rapid la concluziac` singura [ans` de a duce la sfâr[it inves-tiga]ia e s` se implice în fiecare din fazeleei.

Pentru iubitorul de secven]e spectacu-loase, de intrigi dinamice, truculente, eposibil ca The High Window s` fie o cartelipsit` de spectaculozitatea scrierilor an-terioare [i ulterioare ale lui Chandler. Nue de neglijat, îns`, c` autorul a creat unadin cele mai spectaculoase galerii de per-sonaje decupate din fauna infrac]ional`californian` a anilor ’30-’40. Morbiditateaacestei lumi e cu atât mai înspìmânt`-toare cu cât e vorba de-un comportamentcriminal diseminat la baza societ`]ii. Pen-tru a descoperi adev`rul, Marlowe intr`în contact direct cu personaje care aumotiva]ii puternice [i for]a de a-[i argu-menta alegerile. De data aceasta, perso-najele nu mai sunt stafidele din tort, cichiar autorii tortului: decupa]i din reali-tatea unei lumi dominate de instincteprimare, ei au o for]` de ac]iune [i o con-sisten]` a motiva]iilor care lipsesc, deregul`, personajelor pur fic]ionale.

Farewell, My Lovely a pus în circula]ieo seam` de „eroi“ a c`ror expresivitateprovenea din exagerarea pân` la limitagrotescului a unor însu[iri. În The HighWindow, protagoni[tii sunt extra[i din re-alitatea de fiecare zi, unde infrac]iunea,tic`lo[ia ori violen]a nu trebuie cùtateprea mult: ele evolueaz` razant cu solul,într-un balet pe cât de firesc, pe atât deînspìmânt`tor. Din aceste motive, per-sonajele nu devin tipuri reprezentative:ele sunt doar întruparea întâmpl`toare aunor categorii n`scute din convulsiilevie]ii sociale moderne.

Plasat` într-un alt context, doamnaMurdock ar fi putut deveni un memora-bil personaj demonic, o fiin]` neguroas`ce-[i ]ese plasa de intrigi în penumbracasei-bastion. În contextul dat, ea nu edecât o matroan` autoritar`, împins` laabuz, teroare [i crim` de l`comie [izgârcenie. Captivitatea în care o ]ine peMerle Davis are o limpede component`psihanalitic`: rareori o victim` s-a dove-

dit mai ata[at` de propriul sù c`lù! Mo-tiva]ia dat` de autor – Merle le[in` înclipa când doamna Murdock î[i împingeso]ul pe geam, iar apoi o învinuie[te petân`ra violat` de acesta c` ea ar fi comiscrima – ar fi putut avea oarecare trecereîn literatura senza]ionalist` a veacului alnou`sprezecelea. La 1940, ea nu e decât oformul` ridicol`, ce dovede[te o surprin-z`toare naivitate din partea autorului.

Con[tient de sl`biciunea de structurà intrigii, romancierul a adâncit compo-nenta artistic` a c`r]ii. Dincolo de întâm-pl`ri, dincolo de acumularea de mistere,sim]i un fream`t [i-o tensiune care suntale literaturii veritabile. E adev`rat, în-tâmpl`rile nu beneficiaz` de o motivarelogic` sut` la sut`. În schimb, ele las` locliber unor supozi]ii multiple: dispari]iadublonului Brasher e explicat` prinobliga]ia lui Leslie Murdock de a-[i pl`tidatoriile la c`r]i de joc. În acela[i timp,furtul poate fi privit din perspectiva re-voltei fiului dominat de-o mam` autori-tar`. Atmosfera de teroare instaurat` înfamilie de o mam` alcoolic` [i intolerant`determin` fuga so]iei lui Leslie, dar eaprovoac` [i tentativa acestuia de a-i ad-ministra o lec]ie ustur`toare.

Unul din punctele tari ale romanuluiîl constituie construirea textului pe oram` exclusiv realist`. Chandler scoatemaximum de efect dintr-o materie ap`satprozaic`, din banalitatea vie]ii obi[nuite[i a unei anchete obi[nuite. În The HighWindow, Marlowe reu[e[te performan]ade a evita orice conflict cu poli]i[tii. Caniciodat`, ace[tia sunt extrem de r`b-d`tori, de cooperan]i, de umani. Câtevadin scenele în care se vede marea art` deprozator a lui Chandler îi au drept prota-goni[ti pe eternii sì rivali din poli]ie.Confruntarea, care putea fi dur`, setope[te în clipa când detectivul [i cei doiinvestigatori care-l viziteaz` încep s` bea:

„Am adus o sticl` de Four Roses [i treipahare din dulapul din buc`t`rie. Amscos cuburi de ghea]` [i sifon din frigider[i-am preg`tit trei pahare înalte cuwhiskey, sifon [i ghea]`. Le-am adus pe otav` [i le-am a[ezat pe masa de cocteil dinfa]a canapelei unde st`tea Breeze. Amluat dou` pahare, i-am oferit unul luiSpangler, iar cel`lalt l-am dus undest`team eu.

Spangler a luat nehot`rât paharul,prinzându-[i buza de jos între degetulmare [i ar`t`tor [i uitându-se la Breeze, s`vad` dac` accept` bùtura.

Breeze m-a privit foarte serios, apoi aoftat. Dup` aceea a ridicat paharul, agustat [i a oftat din nou. A dat din cap [ia zâmbit u[or, ca un om c`ruia îi dai toc-mai bùtura de care are neap`rat nevoie[i prima înghi]itur` i se pare ca o privireîndreptat` spre o lume mai pur`, mai în-sorit`, mai plin` de lumin`“ (cap. 15).

Dublul portret al poli]i[tilor, surprin[i

în ipostaze tipice, este un alt exemplu aceea ce e capabil s` fac` Raymond Chan-dler dintr-o materie precar`, dintr-o in-trig` pe cât de lipsit` de generozitatenarativ`, pe atât de bine exploatat`:

„L-am privit în fa]` pe Spangler. Seaplecase atât de mult, încât aproape numai st`tea pe scaun. Parc` inten]iona s`sar`. Nu mi-a trecut prin minte nici unmotiv care l-ar fi f`cut s` sar`. Era proba-bil tulburat. L-am privit iar`[i pe Breeze.Îi p`sa mai mult de-o gr`mad`. }ineaîntre degetele-i butuc`noase una din ha-vanele învelite în celofan [i spinteca celo-fanul cu un briceag. L-am urm`rit cumdesface înveli[ul [i cum dichise[tecap`tul havanei cu lama briceagului, apoipune briceagul la o parte, [tergând cuaten]ie lama de pantaloni. L-am urm`ritcum a sc`p`rat un chibrit [i [i-a aprins ha-vana cu grij`. A învârtit-o în flac`r`, apoia îndep`rtat chibritul înc` arzând [i atras din ea pân` s-a convins c` arde cumtrebuie. Dup` aceea a stins chibritul [i l-apus lâng` celofanul mototolit de pe masade cocteil. S-a l`sat apoi pe spate [i [i-a trasîn sus un crac de la pantaloni [i a începuts` fumeze lini[tit. Gesturile îi erau iden-tice cu cele din apartamentul lui Henchcând aprinsese havana, [i probabil a[a vorfi totdeauna când î[i va aprinde o havan`.~sta-i era felul [i asta îl f`cea periculos.Nu tot atât de periculos ca un tip sclipitor,dar mult mai periculos decât un colericprecum Spangler“.

Astfel de secven]e dau sarea [i piperulunei scrieri în care spectacolul enigmis-tic pare a fi doar pretextul adùg`rii unornoi tu[e la biografia metamorfic` a mare-lui sù erou. Hipertrofierea realului, aten-]ia maniacal` la înregistrarea detaliilor,pedanteria dus` la viciu în cùtarea leg`-turilor dintre planuri provin din con[ti-entizarea precarit`]ii stratului fic]ional.Rela]iile dintre personaje, aten]ia acor-dat` detaliilor comportamentale suntparte a aceleia[i strategii de fortificare anara]iunii. Ochiul cititorului se las` lesnesedus de micile ochiuri descriptive, încare mintea alert` a detectivului institu-ie un scenariu paralel [i o intrig` paralel`.

De altfel, întreaga strategie a detec-tivului pare a miza pe limitarea daunelor,[i nu pe aducerea la lumin` a adev`rului[i pedepsirea vinova]ilor. Scena, pe cât desimbolic`, pe atât de nea[teptat`, în careMarlowe o conduce pe Merle în îndep`r-tatul Kansas marcheaz` o r`sturnare de-cisiv` de viziune. Nu e prima oar`, fire[te,când detectivul conduce la domiciliu o fe-meie. Dar e prima oar` când gestul sùare dimensiunile unei veritabile expe-di]ii. Marlowe [i-a sacrificat zece zile pen-tru a se asigura c` Merle a început lunguldrum al revenirii la normalitate.

The High Window este [i primul ro-man în care Marlowe ni se înf`]i[eaz` înpostura de t`m`duitor. Un t`m`duitor

care ignor` strategiile [i renun]` la oriceprecau]ii. E limpede, îns`, din felul încare-i înf`]i[eaz` lui Merle c` istoria încare a fost, f`r` s` [tie, un pion important,îl afecteaz` enorm, tocmai pentru c` eanu pare con[tient` de propria ei dram`.De[i Marlowe îi produce dovada nevi-nov`]iei, Merle e incapabil` s` se elibe-reze, mental, de cercul de o]el care-o ]ineaprizonier`:

„– Ascult`, am zis eu cu un fel de dis-perare, acesta e un instantaneu care asurprins-o pe doamna Elizabeth BrightMurdock f`cându-i vânt pe fereastr`primului ei so]. El cade. Uit`-te la pozi]iamâinilor lui. }ip` de groaz`. Ea este înspatele lui, iar chipul îi este plin de furie.Nu pricepi chiar deloc? Asta-i dovada decare Vannier s-a folosit în to]i ace[ti ani.Familia Murdock n-a v`zut-o niciodat` [inici n-a crezut c` exist` cu adev`rat. Darea exista. Am g`sit-o asear`, printr-unnoroc asem`n`tor cu cel c`ruia îi dato-r`m fotografia. Ceea ce e un fel de drep-tate. Începi s` în]elegi?“

S-a uitat din nou la fotografie, apoi apus-o la o parte.

– Doamna Murdock a fost întotdeau-na dr`gu]` cu mine.

– Te-a f`cut ]ap isp`[itor, am zis eu cuo voce u[or încordat`, de regizor la orepeti]ie nereu[it`. E o femeie [ireat`,dur` [i perseverent`. Î[i cunoa[te com-plexele. E în stare s` cheltuiasc` un dolarca s` p`streze unul, ceea ce pu]ini oamenide felul ei ar face. Am s` i-o ar`t. A[ vreas` i-o transmit împreun` cu o arm` pen-tru împu[cat elefan]i, dar nu m` las`buna mea cre[tere.

– De, a zis ea, asta e.Mi-am dat seama c` auzise doar un cu-

vânt din trei [i c` nu credea ce-i spu-sesem“.

Lumea paralel` în care s-a refugiatMerle – femeia-feti]` înspìmântat` decea mai mic` atingere a unui b`rbat – ealc`tuit` din idoli infailibili, ce nu pot fidoborâ]i de dovezi de felul celor furnizatede Marlowe. Detectivul se simte învins,incapabil s` g`seasc` o cale spre minteafetei care optase pentru un prizonierat debun`voie în casa umbroas` a familieiMurdock. Pl`pând`, înfrico[at`, nesigur`de sine, cu firave propensiuni masochiste,dar redevenit` brusc ferm` atunci când î[isimte primejduit spa]iul de protec]ie anti-masculin („…n-am vrut s` fiu nepoliti-coas`, s-a smiorcìt. Dar m` umile[tefoarte tare. Iar eu a[ face orice pentruea“).

De[i la antipodul femeii fatale – decare lumea lui Chandler e plin` –, Merleexercit` asupra detectivului o atrac]ie in-sidioas`, de care nu pare a fi pe deplincon[tient. Nu suntem nici noi, cititorii,decât atunci când, vreme de câteva zile, înWichita, ia identitatea unui b`rbat (înc`)tân`r în care a supravie]uit nu doar codul


o MIRCEA MIH~IE{ o

În penumbr` (2)

UN

DE

RC

OV

ER


cavalerilor romantici, dar [i o puternic`,de neascuns dorin]`:

„Am lipsit zece zile. P`rin]ii lui Merleerau oameni [ter[i, amabili, r`bd`tori.Trìau într-o cas` veche, pe o strad`lini[tit` [i umbroas`. Când le-am povestitce-am crezut de cuviin]` c` ar trebui s`[tie, au început s` plâng`. Ziceau c`-sbucuro[i s-o aib` pe Merle din nou cu ei[i c` vor avea mare grij` de ea, [i î[i f`ceaumulte repro[uri. I-am l`sat s`-[i fac`.

Când am plecat, Merle purta [or], iarîn mân` avea un f`c`le]. A venit la u[`[tergându-[i mâinile de [or]. M-a s`rutatpe gur`, apoi a început s` plâng` [i afugit înapoi în cas`. În pragul u[ii aap`rut maic`-sa, cu un zâmbet larg, sim-plu, s` m` petreac`.

Când am v`zut casa r`mânând înurm`, am avut un sentiment ciudat, ca [icum a[ fi scris o poezie foarte bun`, daram pierdut-o [i nu mi-o voi mai amintiniciodat`“.

Întregul roman pare, de fapt, a sta peastfel de piloni, generatori de conflictepsihologice. Secven]ele static-turbulenteprecum cel de mai sus sunt mult prea nu-meroase în roman pentru a fi pur întâm-pl`toare. Autorul a diseminat suficientenuclee de sine st`t`toare pentru a da sta-bilitate [i expresivitate unei nara]iuni cuprea pu]ine elemente de surpriz`. Re-zolvarea anchetei e l`sat` pe seama poli-]i[tilor, care, „printr-un amestec corect deinteligen]` [i noroc, necesar întotdeau-na“, restabilesc ordinea (dar nu asigur` [ilini[tea) în mica lume a celor care vând,cump`r`, r`scump`r`, falsific`, fur` [ipierd pre]ioasa moned` de aur b`tut` destatul New York în 1787.

Lucrul cu adev`rat dezam`gitor înroman e multitudinea coinciden]elor [i aîntâmpl`rilor ce r`mân f`r` o explica]ielogic`. Iat` doar câteva dintre cele fla-grante. Ce explica]ie se poate da faptuluic` detectivul George Anson Philips e uciscu un pistol descoperit apoi sub pernavecinului de apartament? Care vecin parea atrage aten]ia asupra sa în mod delibe-rat, provocând un scandal de propor]ii.Mai mult, individul cu pricina avea obi-ceiul s`-[i ]in` propriul pistol (înlocuit înmod misterios de c`tre asasin!) chiar înacel loc.

Ce explica]ie credibil` s` g`sim faptu-lui c` acela[i detectiv, Phillips, îi ofer`,de[i-l cunoa[te doar de câteva minute,cheia de la apartament lui Marlowe? Fap-tul îi prilejuie[te, desigur, detectivului, unscurt monolog ricanant („Ne ocupamamândoi de acela[i caz. A[a c` nu voiams`-l trag pe sfoar`. Asta era situa]ia. A-veam cheia de la apartamentul lui [iputeam intra la el ca la mine acas`. Pu-team s`-i port papucii de cas`, s`-i ridiccovorul [i s`-i num`r bancnotele de omie de dolari. Doar ne ocupam de acela[icaz“), dar el nu face mai credibil` întâm-plarea. Astfel de stratageme plasate lamarginea absurdului arat` în ce m`sur`Chandler era con[tient de precaritateascenariului în care-l obliga pe Marlowe sèvolueze.

L`sând deoparte puerilitatea altorsecven]e (faptul c` detectivul prime[teprin po[t` pre]ioasa moned`, sau întâm-plarea prin care descoper` în spatele unuitablou din casa lui Vannier fotografia de-venit` arm` forte a [antajului exercitatasupra doamnei Murdock), e uimitor sòbservi c` ele sunt luate în considerare cutoat` seriozitatea. Curios e c`, prin ele, in-triga se relanseaz` spectaculos, textul în-cepe s` debordeze de energie, de parc`

aceste mici accidente de parcurs ar fi mo-bilizat [i mai mult resursele imaginativeale romancierului.

Cu toate acestea, p`r]ile de rezisten]àle c`r]ii r`mân secven]ele statice. De-scrierile de interioare, analiza psiholo-giei personajelor [i stabilirea raporturilorde for]e dintre ele alc`tuiesc un excep-]ional dosar al interrela]iilor umane, gu-vernate de l`comie, cruzime, violen]`,sexualitate, fric`, resentiment [i ur`.Exist` în roman un subtil joc al luminii[i umbrei. Simpatia autorului – [i, impli-cit, a cititorului – se îndreapt` spre prota-goni[tii surprin[i în aer liber, în mi[care.Dramele au loc în interior, în cl`diri maimult sau mai pu]in misterioase, în a c`rorpenumbr` infrac]ionalitatea î[i g`se[teun perfect mediu de ac]iune. Descrise încontrast cu lumina [i mireasma pl`cuteale unei zile de var` californiene, cl`dirileau un involuntar aer gotic, stârnind ima-gini lugubre, aduc`toare de moarte:

„Belfond Building era un edificiu cuopt etaje, lipsit de orice expresivitate.St`tea înghesuit între un mare magazinverde-crom, unde se vindeau costumeieftine, [i un garaj cu trei etaje plus unsubsol, de unde se auzea un zgomotasem`n`tor cu cel din cu[ca leilor la oramesei. Holi[orul îngust [i întunecat eramurdar ca un cote] de gìni. Pe tabloul lo-catarilor se g`seau multe spa]ii goale.[…] Existau dou` lifturi deschise, cuz`brele, dar se p`rea c` numai unulfunc]iona [i nici acesta nu era prea soli-citat. Un b`trân cu falca l`sat` [i ochiiapo[i st`tea în lift pe un taburet de lemn,acoperit cu o bucat` de pânz` de sacîmp`turit`. P`rea c` st` acolo înc` din vre-mea R`zboiului Civil, din care sc`paseîntr-o stare jalnic`. […] Am ap`sat clan]a[i am intrat într-o camer` mic` [i îngust`cu dou` ferestre. O m`su]` murdar` pen-tru ma[ina de scris. Pe pere]i casete în-cuiate cu monede, care-[i pierduser` lus-trul, având sub ele etichete îng`lbenite,scrise la ma[in`. Nici o perdea la fereastr`.Un covor gri de praf, atât de jerpelit, încâtnu observai rupturile decât dac` teîmpiedicai în ele“.

Nu poate trece neobservat` febrili-tatea cùt`rilor lui Marlowe. L-am v`zut[i cu alte prilejuri f`când veritabilecercet`ri „[tiin]ifice“, dar nicìeri ca în TheHigh Window precizia termenilor nudevine parte a scenariului propriu-zis alinvestiga]iilor. Istoria am`nun]it` adublonului Brasher, pe de o parte, [i veri-tabilul studiu privind metodele de turnatmonedele de aur sunt opriri perfect cro-nometrate pe un traseu parcurs mereu învitez`. Acela[i rol de temporizator îl au [icele câteva dialoguri absurde (cel pu]inunul dintre ele, conversa]ia lui Marlowecu un barman, for]eaz` grani]ele bunuluigust) pres`rate de-a lungul nara]iunii.

Ar fi de remarcat, de asemenea,modificarea limbajului detectivului, maiales în rela]iile cu poli]i[tii. E un semn dematuritate, desigur, dar [i rezultatul expe-rien]ei: a încasat suficien]i pumni [i a fosttârât în destule situa]ii dezagreabile doarpentru c` nu s-a putut ab]ine s` dea oreplic` tìoas`. S` nu ne gr`bim s` tragemdin aceste exemple concluzii gre[ite. Con-fruntat cu adev`ra]ii „bìe]i rì“, Mar-lowe redevine individul intratabil, recal-citrant, insensibil la evidenta dispropor]iede for]e cu care se confrunt`. Dialogul cuatotputernicul Lois Morny – flancat deomul sù forte, Eddie Prue (în care putemvedea un asasin cu sânge rece din catego-ria Lash Canino) – ofer` înc` o mostr` de

comportament sut` la sut` marlowian:„– Nu-mi plac curio[ii, a zis Morny.Am ridicat din umeri.– Nu-mi plac pentru foarte multe mo-

tive. Nu-mi plac nicicând [i nici într-unfel. Nu-mi plac când îmi sup`r` prietenii.Nu-mi plac când dau buzna peste so]iamea.

N-am zis nimic.– Nu-mi plac când îmi iau [oferul la în-

treb`ri [i devin grosolani cu oaspe]ii mei.N-am scos o vorb`.– Pe scurt, a zis el, pur [i simplu nu-mi

plac.– Încep s` pricep ce vrei s` spui. S-a înro[it, iar ochii i-au sc`p`rat.– Pe de alt` parte, s-ar putea s`-mi fii

util chiar acum. Ai avea de câ[tigat dac`lucrezi pentru mine. N-ar fi rea ideea. Aiavea de câ[tigat dac` nu ]i-ai b`ga nasulunde nu-]i fierbe oala.

– Ce-a[ avea de câ[tigat? – O via]` lung` [i mult` s`n`tate.– Parc-am mai auzit placa asta pe un-

deva. Nu-mi amintesc a cui era.A pus cu]itul pe mas` [i a scos din ser-

tar o sticl`. A turnat un pahar, a bùt, a as-tupat sticla [i a pus-o la loc.

– În meseria mea, a zis el, tipii duri sevând cam cu zece cen]i duzina. Iar a[a-zi[ii tipi duri vin cam dou`sprezece du-zini la cinci cen]i. Vezi-]i de treaba dumi-tale, eu o s`-mi v`d de a mea, [i n-o sàvem nici un necaz.

{i-a aprins ]igara. Îi tremura pu]inmâna.

M-am uitat la b`rbatul înalt care st`tearezemat de perete, ca un pierde-var`într-o pr`v`lie de la ]ar`. {edea nemi[cat,cu bra]ele lungi atârnând, cu fa]a cenu[ie[i ridat`, f`r` nici o expresie.

– Cineva a pomenit de ni[te bani. Pen-tru ce? Rostul amenin]`rii îl cunosc.Încerci s` te convingi c` m` po]i speria.

– Vorbe[te cu mine a[a, [i o s` te tre-ze[ti cu ni[te nasturi de plumb în vest`.

– Chiar a[a! S`rmanul Marlowe cunasturi de plumb în vest`“.

În ciuda evidentelor sc`deri la nivelulconstruc]iei, The High Window posed` omarc` stilistic` de cea mai înalt` clas`. Ex-celenta calitate a descrierilor, spectaculo-zitatea replicilor, arta cu adev`rat fasci-nant` a compara]iei, pl`cerea hiper-boliz`rii, a lans`rii unor expresii meta-forice ori metonimice dau o consisten]èstetic` indubitabil`. În absen]a unorprobe materiale zdrobitoare, Marloweîncearc` s`-[i înving` adversarii prin lim-baj (William Marling crede c` vorbirealui Marlowe e împrumutat` din felul dea vorbi al gangsterilor din filme, dar [i dinvastul repertoriu al c`r]ilor poli]iste alevremii).

Lec]ia predat` în acest roman e înc` odovad` c` pariul autorului este unul denatur` literar`. Marlowe, ne reamintim,ilustreaz` acea categorie de erou suficientde bun pentru orice lume, [i cu siguran]`cel mai bun din lumea lui. Pentru c`, dedata aceasta, materialul enigmistic n-afost pe m`sura investi]iei lingvistice, neconsol`m cu un adev`r care este al lite-raturii de calitate din toate timpurile:învinge cel care vorbe[te cel mai bine!j

PR

ES

AC

UL

TU

RA

L~

55

h „El [George Orwell] a fost celmai ascu]it ghimpe în talpasuficien]ei editoriale, cel mai maredintre iconocla[tii moderni, un nouSwift mult mai uman, îns` cu oironie [fichiuitoare pentru toateipocriziile, inclusiv cele socialiste.“

(Michael Foot)

Nu mai departe de februarie a.c. înNew Criterion, revista fondata de T.S. El-liot, Anthony Daniels îl elogia pe Or-well amintindu-[i experien]ele sale dinRomânia comunist`: „pu]ini autori aufost mai iubi]i [i mai venera]i precum afost Orwell de c`tre românii cu care amvorbit“. Articolul mi-a revenit în memo-rie citind în New York Review of Books(14 iun.) o recenzie de Frank Kermodela Orwell in Tribune: „As I Please“ andOther Writings 1943-7, sub îngrijirea luiPaul Anderson. În perioada redact`riiFermei animalelor [i a lui 1984, Orwell ascris pentru Tribune, Partisan Review [iPolitics [i s-a aflat în preajma unorlaburi[ti influen]i, de pild` MichaelFoot, f`r` a se identifica cu doctrina par-tidului. De[i s-a autodefinit ca un „so-cialist democrat“, el a p`strat distan]afa]` de stînga britanic`. În rubricas`pt`mînal` din Tribune, Orwell a avutlibertatea deplin` de a scrie, începînd dela dorin]a teri[tilor americani albi pen-tru o politic` segrega]ionist` în barurileLondrei, continuînd cu eseuri literaredespre J. London, H. Miller [.a., pîn` lasubiecte despre r`zboi [i opozi]ia fa]`de planul dezmembr`rii Germaniei. Unepisod din culise: este cunoscut` inter-ven]ia CIA pentru ecranizarea Fermeianimalelor, îns` mai pu]in cunoscut estefaptul c` aceasta [i Omagiu Cataloniei(Orwell a luptat pe frontul republicanîn Spania) au fost refuzate ini]ial pentrupublicare din pricina unei temeri a edi-torului sù, Victor Gollancz, fa]` de oreac]ie sovietic`. Pentru est-centrali eu-ropeni romanele lui Orwell au fost ceamai expresiv` anticipare a „falsific`riiBinelui“, dup` o sintagm` inepuizabilà lui A. Besançon.

h „Porumboiu ne-a ar`tat c` uniioameni î[i conduc existen]a ca [icum ar fi trenuri pe [ine.“

(Stanley Kauffmann)

Dup` vertijul mediatic iscat deCannes-ul lui Cristian Mungiu, A fostsau n-a fost? merit` o oportun` detur-nare a aten]iei. 12:08 East of Bucharest,varianta englez` a filmului lui CorneliuPorumboiu, a cucerit redac]ii influente

– The New Republic, New York Times,Cineaste, Nation, New Yorker. Numitorulcomun al cronicilor este umorulcoroziv-tandru [i absurdul cultivat deregizorul român în tradi]ia lui Brecht-Ionesco-Kafka. În plus, A.O. Scott (NYTimes, 6 iun.) asociaz` atitudinea abu-lic` [i dezolant` a filmului revan[ei„unei concep]ii failibile, poticnite [ianti-utopice despre umanitate“ fa]` deperfec]ionismul totalitar al societ`]iiideale. În num`rul pe var` din Cineaste(vol.32, issue 3), Dominique Nasta in-clude pelicula în seria studiilor desprepsyche-ul postcomunist [i vede înstîng`ciile cameramanului (imaginea –Claudiu Panduru) un „alter ego ironic“al lui Porumboiu ce „dezv`luie un mi-crounivers al r`nilor materiale [imorale înc` deschise“. Richard Brody re-marc` perspectiva „calm` îns` nu impa-siv`, sceptic` îns` nu cinic`“ a filmului(New Yorker, 11 iun.), iar StuartKlawans în cronica din Nation (6 iun.)trece iute peste mali]ia propriei obser-va]ii (i.e. ciud`]enia al`tur`rii cuvin-telor ve[ti „optimiste“, hopeful, [iromâne[ti) pentru a aminti [i succeselelui Cristi Puiu [i Cristian Mungiu. Per-sonajele fade, voit insipide pot induceplictisul publicului, îns` Porumboiuevit` inteligent acest risc, noteaz` Stan-ley Kaufmann în The New Republic (18iun.). Pr`bu[irea unei dictaturi nu arenici o conota]ie dramatic` pentruJderescu, M`nescu [i Pi[coci, via]a lorr`mînînd egal`, rutinizant`.

h „Destructivitatea uman`,natura eluziv` a responsabilit`]ii,înclina]ia noastr` spre a ne am`gi penoi în[ine: temele scrierilor mailungi ale Levi sunt toate aici.“

(Elizabeth Lowry)

Se împlinesc dou`zeci de ani de lamoartea lui Primo Levi, scriitor italian,chimist [i supravie]uitor al Auschwitz-ului, ale c`rui romane despre nazism auizvorît, dup` m`rturia autorului,dintr-un „impuls violent [i imediat“resim]it acut dup` eliberare. EdituraPenguin a lansat pe pia]` o antologie denuvele, O stea seren`: povestiri nepublicate(A Tranquil Star: Unpublished Stories), co-mentat` de Elizabeth Lowry pentruLondon Review of Books (7 iun.). Levi dinseria de povestiri nu mai este acea„c`lùz` civilizat` a infernului“, cum l-anumit exegeza, a unui realism riguros [irezervat, ci p`[e[te în zona alegoricului[i conven]iilor din literatura [tiin]ifico-fantastic`. Lowry situeaz` cele 17 piese

în descenden]a lui Borges [i Kafka.Într-una din ele, Cenzura în Bitinia, Levidescrie o ]ar` imaginar` unde cenzuraeste adoptat` ca mijoc al asan`rii vie]iiculturale. Aici stupiditatea este o vir-tute, iar cei mai stupizi sunt [i cei maibuni cenzori; în Bitinia pentru acest rolse calific` gìnile c`ci „ele nu se abatdeloc de la programul mental prescris[i, dat` fiind natura lor rece, calm` [imemoria evanescent`, ele nu pot fi dis-trase de la munc`“. Transpar aiciecourile obtuzit`]ii [i conformismuluice au fost instrumentale în ascensiuneanazismului. C` veni vorba, în acela[iLRB, o anecdot` interbelic` citat` deThomas Laqueur în recenzia despre au-tobiografia lui Fritz Stern (reputat is-toric german preocupat de rela]iile ger-mano-evrei[ti): la por]ile Raiuluiopre[te un autobuz plin-ochi de nem]i[i ace[tia v`d dou` indicatoare, unulspre stînga – „Paradis“, cel`lalt spredrepta – „Prelegeri despre Paradis“;nem]ii se bulucesc spre dreapta.

h „Se poate spune c` LesMisérables este ultimul mare romanclasic, în vreme ce Madame Bovaryeste primul mare roman modern.“

(Mario Varga Llosa)

Ultimele dou` c`r]i de critic` ale luiLlosa confirm` (pre)judecata curent` c`scriitorii buni pot excela la fel de bine [iîn exegez`, [i în fic]iune. Tema comun`(Orgia perpetu`: Flaubert [i Madame Bo-vary, 1986 [i Tenta]ia imposibilului: VictorHugo [i Mizerabilii, 2006) este dis-crepan]a dintre „realitatea real`“ [ilumea creat` de roman. În ultimul NewYork Review of Books (28 iun.), GrahamRobb o comenteaz`, abundent infor-mat, pe cea mai recent`. Manuscrisulromanului scap` printr-o întîmplarefericit` de furia revolu]ionarilor diniunie 1848, cînd ace[tia dau buzna încasa lui Hugo pentru a-i da foc; din vra-ful de foi, insurgen]ii o iau doar peprima, o peti]ie semnat` de scriitor însprijinul marinarilor r`vr`ti]i împotri-va condi]iilor grele de munc`, Hugo de-venind astfel „un adev`rat prieten alpoporului“. Llosa a descoperit romanulla vîrsta de 14 ani, liceean fiind în sum-brul colegiu militar Leoncio Prado.Dup` un studiu întins pe durata a doiani de cercetare, Llosa d` verdictul c`romanul este o „minciun` grandioas`“,c` „aspectele documentare“ nu sunt„foarte precise“, îns` r`spunde acuza]ieilui Lamartine c` diseminarea gîn-durilor „imposibile“ (i.e. dreptate, egali-

tate, fericire) va culege „furia sacr` adeziluzion`rii“. Chestiunea vital` nueste, pentru Llosa, falsitatea sauneverosimilul fic]ional, ci dac` acestadev`r aparte, al jocului imagina]ieiscriitorice[ti ajut` lectorul s` treac`peste propriile împotriviri ale sor]ii.(S`pt`mînalul de business Money Ex-press reia eseurile lui M.V. Llosa din ElPais, ultimul avînd titlul Socialismul se-colului XXI)

h „Ast`zi, dou` Polonii seconfrunt`. O Polonie a suspiciunii,fricii [i a r`zbun`rii se lupt` cu oPolonie a speran]ei, curajului [i adialogului. Aceast` a doua Polonie –a transparen]ei [i toleran]ei, a luiIoan Paul al II-lea [i Czeslaw Milosz,a prietenilor mei din underground [iînchisoare – trebuie s` înving`.“

(Adam Michnik)

Dup` articolul din martie din NewYork Times, Adam Michnik scrie [i înNew York Review of Books (28 iun.) de-spre exorcizarea trecutului comunist, înviziunea alian]ei polone aflate la gu-vernare. Titlul sù nu las` loc dubiilorde interpretare – Vîn`toarea de vr`jitoarepolon`, iar chestiunea lustra]iei fra]ilorKaczynski este îndeob[te cunoscut`:]ine de un anticomunism radical [ipopulist. Cotidianul (11 iun.) a profitatde prezen]a lui A. Michnik la Neptun [ii-a luat un interviu excelent pe aceast`tem`, iar 22 (nr. 895, 4-10 mai) a publi-cat un scurt` not` al lui Bronislaw Gere-mek, De ce refuz lustra]ia, unde istoriculse pronun]a pentru o solu]ie german`,cu subîn]eles la scrupulosul institutGauck. Michnik este consecvent cu sine[i filosofia Solidarit`]ii, pe care o nu-me[te una a „reconcilierii [i compro-misului“; un superb motto din Rein-ventarea politicului de VladimirTism`neanu îl citeaz` pe Michnik ast-fel: „M` rog s` nu ne transform`m dinde]inu]ii închisorii în paznicii acesteia“.F`r` îndoial`, se vor g`si voci care s`redescopere, conjunctural [i epidermic,toleran]a ideilor lui A. Michnik. (Vezi [iexcelentul eseu Adev`rul ca pasiune deVladimir Tism`neanu, din ID oct. 2006,reluat în Refuzul de a uita, ed. CurteaVeche, 2007) j


o ALEXANDRU GABOR o

A fost sau va mai fi?

Date post:	08-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	constantin-balasoiu
View:	348 times
Download:	43 times

Idei in dialog (iulie 2007)

Documents