Dan Ninoiu IARNA PNSCATMRULUI Povestiri @201.8, Editura PAVCON O 2018, Dan Ninoiu Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei NINOIU, DANIEL TUDOR Iarna piscilierului, povestiri I Dan Ninoiu' - Bucuregti: Pavcon, 2018 rsBN 978-60 6-887 9 -91 -8 821.L35.1 Comenzi: Editura PAVCON, tel.: 031-100.80.70 0723.26.90.40 [email protected]wwwcolectiasf.ro www.pavcon.ro Aceastd lttcrare nu poate fi reprodusi, parlial sau integral, fdri acordul scris al delinitorului de copyright' Coperta: Viorel PArligras Editor: Constantin Pavel I SB N 97 8-506-8879-91-8 DA}J NII{Oru Editura PAVCON Bucuregti, RomAnia" 2018
Transcript
Dan NinoiuIARNA PNSCATMRULUIPovestiri
@201.8, Editura PAVCONO 2018, Dan Ninoiu
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei
NINOIU, DANIEL TUDORIarna piscilierului, povestiri I Dan Ninoiu' -
Aceastd lttcrare nu poate fi reprodusi, parlial sau
integral, fdri acordul scris al delinitorului de copyright'
Coperta: Viorel PArligrasEditor: Constantin Pavel
I SB N 97 8-506-8879-91-8
DA}J NII{Oru
Editura PAVCONBucuregti, RomAnia" 2018
I
CUPRINS
l
Cum ne-a salvat Vasilede la invazia extraterestrd ........................... ............. 99
124
#1
#J
Completea z6-li C o le cli a S ci ence-Ficti on cu:Extra-Terestrul #3tlRSA - Auro LuckSecretul emisferei #39Rizboiul CelestineiNerecurgerea la Forfi #4049 Aripile Albastres,i la ameninlarea cu Forta #50SAnge, Metal gi SperanfiScorniturispiimintdtoare #5lDecadenfasufletelornoastreRangkook #S2Povestiri spiimintitoare
#4
#5
#6 Vendetta lui Ucigi-l Toacain anul 4000 sauO cilitorie la Venus
#8 Erezia egumenului Glicherie#9 Scurti istorie a viitorului
aristotelic - IVA L#10Forfe ale Naturii, Moartea Vie#11 O tragedie cereasci#12Cetili-le noaptea#13 Marginea curcubeului#14 Incredibila aventuri
a cuviosului Achim11 5 Praf#1. 6 Manuscrisul episcopului
Petronius#1TSteaua fulguranti - M 2
#18Un rornAn in Luni .
#19Oameni pe care i-am cunoscut#20Sawtooth#21 Riu de spaliu Omul firi nume#22Ytogradia#23A doua Luni a Pimintuluif24Dialogul pisirilor#25Cumulonimbus
deasupra Atlantidei#26Qtiinll, Filosofie qi lteligie
in Avatari2TT}l.erra#281944 Ein Freak#29Oameni pe care i-am cunoscut 2
#53 For,te ale Natudi, Mrejele Focului#54Rizboiul Eleninei#55 Casa din alti viali#54Rizboiul Eleninei#55 Casa din alti viald#56Dinosauria#57 Mercenarii 1 - Rizboiul pietrelor#58 invi{itoml#59 Noaptea oragului ilustrat#60YnI3#61 Saurianul de metan - IVA 3
#62Artefactul#63Casa firi cirfi#64Apophis#65Parlamentul#66RSA - Hora hoiturilort6TDragonul fdri aripi#5t3RSA - Judecata de Apoi#6gAvatarii faraonului T16
#70RSA - RomAnia sub Asediu#71 Efectul Metamorphis#T2Diclionar de Enigme gi Mistere#73Elogiu muncii de partid#7 4 lnsula pesciruqilor#75AuruI bezneiS76Bucuregti, 2058
#7 7 incip illnarea Timpnlui#78 Deocamdatd... enigrne#79 Tunelul de la capitul lumii#80Ultima frontieri#81- 83 Istoria Literaturii SF
#86 Conf esiunile Omului-cfl ine#87 Mencenarii 2 - Luptitor cu Moartea#88Oameni goi pe strdzi#B9Omul cu masca de cobalt - IVA 4
#90RSA - Tg. |iu'59
Iarna Piscilierului
1,
Se pornise si fulguiasc5 incd de pe la mijlocul lui Bru-mar, inse ninsoarea timpurie nu reprezenta, in sine, unlucru nemaivdzut pentm locuitorii acelui sat moc5nesc,strdjuit, de mii de ani, de semefele culmi ale mun{ilorTrascdului, de sub care izvora zglobiu pArAul Iadegului.I'And gi lAncii gtiau cH iarna se privdlea destui de iute de
peste muntii cei inalti, care zgandirau cu frunfile lor poa-lele cerurilor. Oamenii locurilor prindeau de mici mersulnaturii. lncd de cAnd fdceau primii pagi in viafi^,invHfausd deprindi megtegugul citirii vremii ori a schimbirilorbruqte de stiri pe care aceasta, dintr-un capriciu oarecare,
obicinuia si le mai fac5. Bundoar5, intr-una din zllebaploua de rupea pdmAntul, pentru ca in doud ore soarelesi-gi oglindeasc6 strilucirea in boabele de api ce se pre-lingeau de pe frunzele tufisurilor ori copacilor, alteori,
rARNA pAscAunnuLLrr DanNinoiu
dupd o dimineafh insoritd gi pagnicd, cobora printre trun-
chii din pidure o viforni!5 insolitd de o ploaie atAt de
rece, incAt puteai sim{i tiecare pal5 de vAnt phtrunzln-du-te pAnd in mdduva oaselor.
Zilpada venea peste ei ca o vrai6,, alb5 gi neintinat5,
incd inainte ca arborii mAndri din marginea satului sd ri-mAni dezgolili de vegmintele lor falnice de frunze' $i cum
apirea in sat, cum le gi troienea ulifele: ningea vArtos, aco-
perind toate fdpturile gi formele cu o mantie albi 9i uEoari,
lesuti din fire reci; mii de trupuri inghefate de fulgi, care
pAni atunci se jucaseri gralioase prin aerul inghelat qi
tare, se prindeau tdcute in covorul iernii. Iard cAnd b6tra-
nii satului ii lineau pe fAnci la poveqti,la gura sobei,le is-
toriseau cd, odinio ar6' Baba Iarna fusese o regin[ tare
puternici Ei ci in fafa acesteia tbti oamenii de pe PimAnt
tremurau de fricd. Doar5 cd intr-o bunH zi apireau primiighiocei; ei bine, atunci oamenii noqtri prindeau 9i ei unpic de curaj qi uitau si se mai team6 de regina inghefului.
$i aga de riu se invrijbise larna pe omenirea intreagi,pentru cX nu se mai temea nimeni de ea, nici mdcar copiii,
ci in fiecare an se ficea tot mai asprd: venea mai devreme,
pe nepusi masd, s,i voia sd plece cAt mai t|rziu. Mai ales
cd (gi aici infloreau bhtrAnii povestea, c|t sd stArneasci
imaginalia tAncilor care-i ascultau cu ochii mdrili de ui-mire gi cu bXlula scurgAndu-li-se prin col1ul gtirii, sd-i
faci si vad5 lucrurile ce le povesteau ca gi cAnd s-ar fi pe-
trecut aievea, l6ngd ei) Baba Iarna iqi dorea cu tot dina-
IARNA PASCALIERULUI Dan Ninoiu
dinsul ca oamenii sfr uite de surorile ei mai mici, dar multmai iubite; adici de vara cea caldi, de toamna cea imbel-gugat5 ori de mezini, primdvara cea mereu proaspdtX,
cea care-o izgonea de fiecare datd. Iama cea albd tinea s5
le dovedeasci insi tuhlror ci ea este cea mai puternicd gi
ci, dacd nu se tem de ea, ar trebui m5car si se inspSi-
mAnte de puterea pe care o are asupra animalelor, plan-telor, copacilor - ori asupra munlilor cei semeli sau v5ilorcele adAnci.
Este adeviratc6,,incepAnd de pe la debutul lui Brumd-
rel, cam in vremea in care cAmpenii abia de pridideau sd
strAngX bobul mustos de strugure gi sd-l mestece in polo-boacele lor largi, un vAnt rece, de toamn5 tArzie, care
deseori sufla atAt de puternic cd te smucea din loc, le in-ghela in fiece noapte noroiul qi bdllile chscate pe ulileleinguste dintre case. De asemene4 nu scipa de inghe! nicidrumul in care se opinteau deseori boii de la carul vreu-nui fdran ceva mai instirit, atunci cAnd pleca cu produ-sele gospodiriei si gi le negustoreascd prin oragele dinapropiere, ori in care se afundau copitele cailor de la ga-
reta mocanului sau a invdlitorului din sat.
Ei bine, dintre toate neajunsurile cu care erau nevoilisd dea piept zilnic gi pe care le indurau cu suficienti tdrie
sufleteasc5, sitenii recunoEteau, cu inima deschisd, c5
marea lor amiriciune era, pe lAng5 drumul cel noroios
spre satul cei mai apropiat gi tare anevoios de umblat pe
el toamna ori primivara, atunci cAnd Dumnezeu uita
IARNA PASCALIERULUI DanNinoiu
porlile cerurilor deschise gi dddea pdmAntului ploaie cu
nemiluita, zile de-a rAndul, era, agadar,lipsa unui slujitor
al Domnului. Stdtea pro!fipitd acolo, pe un dAmb mai
n5ltuf in mijlocul satului, strijuind intreaga vale ca un
grdnicer, lipitd de cele doud oddife afumate ale gcoalei
unde lAncii satului invilau sh buchiseascf,, o mAndre{e de
bisericd, albi gi semea!5, inliuntml cdreia i-ar fi fost drag
oricirui cregtin sd-gi spuie rugiciunea 9i si se reculeag5'
Vechiul preot al satului, pdrintele Ilarie, se pristivise
de pe lumea asta cu mai bine de gapte ani ?n urmi. Fusese
scobor6t, cu mare alai, in groaPa aranjatd chiar in curtea
bisericii, ca pentru o fa!6 bisericeasc5 ce erau iarl de-atunci
oamenii satuh.ri pregetaser6 s5 mai calce pragul prea-
sfAntului l[caE, pAnd cAnd il uitari cu totul. Cununii, pa-
rastase, inmorm6ntHri ori botezuri, toate aceste eveni-
rnente, deosebit de irnportante pentru orice mirean, se f5-
ceau fdr6 a mai avea parte de vreo slujb6 religioasd' Dar,
cum lipsa unui pistor de suflete in casa Domnului lineade multi vreme, pAni intr-un final oamenii fuseseri ne-
voili sd se potriveasc5 situaliei cum puteau ;i ei mai bine'
Aga se face ci pentru unii dintre ei lipsa unei slujbe reli-
gioase, in momentele importante ale viefii, devenise o
obiqnuin!5; nu doar ch tritaseri a se cdi, dar continuau sd
igi plAngd singuri de mili de neajunsurile pe care le in-
durau. Cu toate astea, se mai inchinau atunci cAnd tre-
ceau prin dreptul bisericii, dintr-un reflex al copildriei, pe
care nu qi-l pierduseriincd, allii se mai rugau, insd fiecare
IARNA PASCAUTNULUI Dan Ninoiu
dupi cum se pricepea gi mai ales dupi cum igi amintea.
Era pulin probabil ca unii dintre sdteni sd mai fi linutminte vreo rugdciune de la un cap la altul ori s6-gi amin-teascd pe de-a-ntregul cum trebuie si-gi faci semnul crucii
atunci cAnd vrea sX se inchine: se opreau cu gestul in aer,
incercAnd sd se dumireascd dac5 trebuie sd inceap5 dindreapta spre stdnga sau din stAnga spre dreapta.
$i aga se face c5, la doar cAliva ani de la trecerea pHrin-telui Ilarie ia cele vegnice, niciunul dintre shteni n-a maisimfit nevoia sd-qi indrepte privirea c6tre cele sfinte, orisd se gAndeasc5 la MAntuitor gi si-I adreseze vreo rug5-
ciune. in ultima perioadi, nici micaf nu igi doreau sd in-cerce si aib5 de-a face cu lucrurile care ar fi avut legXtur5
cu divinitatea qi, din acest motiv deveniseri egoigti, se
inchideau de multe ori in sine gi nu se mai ajutau unii pe
al1ii precum o fdceau odinioarS. Peste capul tuturor plu-tea o teami cd ar putea fi vizufi de ceilalfi rugAndu-se,
dAnd de poman5 sau ajutAndu-i pe cei ndpdstuifi. de soartd;
cum ar veni, oamenii se cam ferear-r unii de al1ii.
Mai mult de-atAt, cei care se obignuiserd astfel chiar sus-
lineau ci in satul lor nici n-ar mai fi fost nevoie de prezenfa
unui slujitor al Domnului gi c5, oricum, lor nu le-ar trebui,iar cei mai invergunafi rosteau, cu o urnbrd de iritare inglas: ,,Ce atfrta necaz cd n-aaem popdln sst? Ar trebui sri-i mni
ddnt gi hti chte ceua, sd-I sdturdm qi pe et si pe preoteasd gi 7te
chte-o mni aeni cu el, tn timp ce noud qbia de ne ajung bucatele
pentrn copiii nogtri... $i pentru ce sdtl lhrcm nici, printre noi,
rARNA pAscAurnLrLur DanNinoiu
cs sd trfrnddueascd In soore cIt e ziun de lungd gi sd se tmbuibe
din munculitn no sstr d? "Allii, mai pulin indArjifi, oameni care aPucaseri s[
treacd pe la gcoald qi qtiau a buchisi oarecAt, atat cat sh nu
se riticeasci pe str6dule1e inguste ale oragelor de la cAm-
pie, incepuseri sd iqi puni tot felul de intrebdri asupra
existen{ei, asupra substanlei divine, iar apoi si dezvolte
rafionamente prin care si incerce sd ii convingi Pe ceilalli
ch ,,cerul este sus qi esfe plin .de stele, oameni buni, ad spun eu
cd nrr are cum sd existe acolo un palat din cnre Dumnezeu sd-si
conducdimpdrdlia { care sd steie spdnzurat stfrtnaremetn cer
qi noi sd nu l aedem, nu credeli? $i apoi, oare gtie cinws de-acolo,
de sus, din palatul Domnului, dacd Mitru al Pugcarsului a fdcut
fapte bune astdzi ori a dat pomand sdrmanilor, snu poate cd as-
tdzi Mitru rut apdcdtuit decdt cu gfrndul, uitfrndu-selung dupd
codane, irtr cu fapta aaea sd pdcdtuiascd mftine? D-apdi, dacd
tot este sd stdm gi sd iudecdm drept, oare cine are timp qi std sd
Ie jurlece pe tonte, onnteni buni? "
$i astfef dupi multe zile de indoiala deqi treceau mereu
pe lAngd minund{ia de ziduri albe, frumoase 9i migdlos
aranjate, oamenii ajunseserd ca nici mdcar sd nu se mai uite
spre ele. Ba chiar, cu teamd, atunci cAnd incercau sau
chiar schilau gestul de a-qi face semnul crucii, mAna ince-
pea si le tremure, fruntea le asuda qi mii de gAnduri negre
le nipddeau mintea; aga cd igi infrAnau imboldul, i9i re-
trdgeau gestul gi gribeau pasul, voind si piardd cAt mai
repede din ochi lXcagul de cult, invinqi de o forli Pe care
10
IARNA PASCALIERULUI Dan Ninoiu
o simleau superioard gi in contra cdreia nu aveau nicioputere de a se opune.
ZlleIe treceau, anotimpurile se schimbau, iar oameniideveneau tot mai indepdrtati de cele sfinte. Nunfile oribotezurile se ficeau acr'lm fird niciun fel de solemnitate
religioasi. Se giseau cAliva binevoitori care sd recite, dinacluceri aminte, ch Domnul a dat, Domnul a luot, tn ueci fienumele Damnuluildndnt!, iar cu asta terminau ceea ce lineade slujba reiigioasi. Sdrbatorile mari, cum ar fi Pagtele,
Criciunul, SfAntul Ion ori SAnti Mdri+ deveniseri prile-jurile cele mai nimerite pentru chiolhanuri prelungite,stropite din belgug cu palincd tare de ifi pocneau urechile
dupi fiece inghiliturd. Sdrbdtorile creqtineEti treceau pe
lAngi slteni fhri ca acegtia sd aibd parte de vreo slujbd re-
ligioasi pe care s-o asculte ori de vreun preot la care sX
se impirtiqeascd gi de la care si ob{ind iertarea pdcatelor,
aga cum ii gade bine oricdrui mirean pravosiavnic.
2
Numai c5, in ziuain care Brumarul fdcea amintitd apro-
pierea fiorului iernii, aerul inghelat al diminelii pdstrAn-
du-se pAni la amiaz6,,locuitorii satului avuri parte de o
veste care ii impbrli in dou6: pe unii ii umplu de bucurie,
pe ceilalfi, dimpotriv6,, ii invergund.gi mai tare. Primii
11
rARNA pAscAurnuuil DanNinoiu
spuneau cd intraserd gi ei, in cele din urmi, in rAndul
lumii, odatd cu sosirea printre dAngii, ca de nicdieri 9i
cAnd era mai mare nevoia, a unui slujitor al celor sfinte.
Ceilalli spuneau cd atAta le mai lipse4 incl un trAndav
care o sh porneascd pe la caseie lor cu busuiocul, stropin-
du-i cu apd qi agteptAnd cAliva criitari de la fiecare-
CurAnd, il vEnwrS, cu tofii pe noul pdrinte ap6rAnd incurtea bisericii, trebdluind, aranjAnd intr-un loc dosit, mai
spre gardul de lAngd drum, lucrurile care i se pireau a fide prisos, mutAnd de colo-colo tot felul de unelte agri-
cole, mai mult sau mai pulin trebuincioase, care aparlinu-
serl fostului preoN apoi mdturAnd Ei curHlind meticulos
atAt ograda, cAt qi cdmdrula in care avea sI stea. Pirintele
pdrea a avea cam pe lapatruzeci de ani; era un om voinic,
spitos qi cu o barbh neagri gi strih-rcitoare, care ii didea
o prezenli impunitoare.De unde, de neunde, preotul cel nou reugi sX g6seascX
dosifi prin magazie cAfiva buqteni pipernicifi, acoperifi
pe-o parte cu mugchi, pe care ii sparse cu toporul, trans-
formAndu-i de-ndati in lemne de foc, dupi care dispdru
in oddila.in treacdt trebuie amintit cI vederea acestui slujitor al
Domnuluiii impresionase profund pe privitori, insd nici-
unul n-a sim{it urcAnd inldunirul lor indemnul de a-i da
o mAni de ajutor. S-au mulgumit sdl priveasci detaqali
cum deretica prin curte, asistAnd parci la un spectacol
rar, de care nu mai avusese4[ parte de foarte multi vreme'
t2 13
IARNA PASCATTNNULUI Dan'Ninoiu
Din casa parohiald se auzird cAteva zgomote infundate,apoi pdrintele iegi gi scutur5 in curte un pled plin cu ce-
nuqd. Operaliunea se repetd de mai multe ori, pAnd cAnd
cenufa deveni tot mai pufind, iar la un moment dat se is-
privi cu totul. igi scoase apoi haina preofeascd, o scuturigi pe aceasta, stArnind un nor inecicios de praf, dupi care
se duse citre o copaie in care-gi pSstrase ceva api curatS,
pentru atunci cAnd avea sd termine cu toate cele de le avea
de ficut. Acolo se cldti pe faf[ gi pe mAini" curdtindu-sede negreala ce-i acoperise obrajii gi gAtul, dupi care intrdinapoi in odaie. Nu muit dupi aceea, pentru prima datddup5 Eapte ani, pe hornul casei parohiale se i!i, temdtor,un nor sublire de fum, care prinse a se ingroga pe mSsurd
ce vAlvfltaia din soba odiii se inte]i.lntr.un final, sdturAndu-se de privit gi incepAnd si
simtH tot mai abitir muscdtura geruiui care se idsase peste
vale, s.Stenii ?ncepurd si plece care inspre treburile pe care
le mai aveau, care spre casele lar. ,,Pfrndla urtnd, igi ziserdei, si popa dsta, cum l-o fi chemfrnd... pdi da, era gi el un om cfltofi oamenii, nsa cum suntem qi noi; nu are nimic deosebit de
noi, tot doud mfrini, doud picioare, doi ochi gi o gurd. De ce ne-om
fi holbat noi ntfrta lfl el, chiar cd nu ?nlelegem,.." gi se mirardapoi ci n-o zdriseri pe prioteasi. E drept cf; acest aspect
a fost mai intAi observat de muieri, fiindcd numai lor leumblS mintea doar Ia cleveteli si incuscriri, in loc sd se in-grijeasci mai mult de bunul mers al gospodirie| ,,Dar ia
nmi aedefi-vd qi de tresba aoastrd, mdi oanteni buni, ce, ai se
t
rannie pAscAur,nLrLur Dan Ninoiu
gdtar d trebur ile de-acnsd gi a-ali gdsit ct t altele pe-aicea? " ii te-
pezi nea Culae, om umblat la via{a lui 9i pe la oraq 9i,
drept urmare, mult mai bineqtiutor decAt ei intr-ale rAn-
duielilor lumii.
- Dnr poate cd popa ista o fi fdcilnd parte dintre acei pdstori
ai sufletelor cfrre nu aor sd-gi ia muiere, ?ntreaga lor uiala fiindmenitd serairii Domnului, se trezi cugetAnd cu glas tare
Leana Nenciului, o femeie care locuia undeva, mai spre
marginea satului, aProape de pdduricea mic6, 9i venise
in mijlocul satului taman de-acolo de nnde stitea, minu-
nAnd.u-se toati de aparilia preotului cel nou 9i ciscAnd
gura la ceea ce scorneau ferneile satului despre el.
O ascultari atunci sitenii Ei pe Leana;i deterb din cap
ci da, aga o fi, o avea qi fomeia asta dreptatea ei, cd de,
std Ei ea acolo, la marginea satului, 9i vede multi lume
trecAnd, mai intrd in vorbd cu unii, cu al1ii, 9i-acum, na, o
fi auzltba de unele, ba de altele, cX n-o fi chiar aqa, o ne-
gtiutoare.PAnil si se laseinserarea, mai discutatdbadespre unele,
ba despre altele, pentru ca, treptat, s5-9i piardd interesul
fali de situalia pdrintelui cel nou. Drept care gisir5 de
cuviinld ci ar fi bine sX-qi continue sporoviiala la birtuilui Iova, pAni mai spre seard; 9i acolo ajunser[ sd pund
lara la cale, la adipostul unui pXhXru! de palinc5 9i a fo-
cului de sub ceaunul cu fierturd de napi, ferifi de gerul
care incepuse s5:se lase peste fire'
t415
IARNA PASCALIERULUI DanNinoiu
3
$i aga trecuri doud sdptdmAni de la sosirea pirinteluiin satul 1or. Ninsoarea incetase inci de a doua zi, zdpadafoarte pulind care cizuse se topise imediat, semn limpedecd pirnAnful inci mai linea in el ceva din cildura dezmier-ddtoare a toamnei, care, daci era sX se ia dupi calendar,
abia de se incheiase. Erau primele nopfi de decembrie,foarte reci, gi gerul iernii se cuibXrea treptat in valea sa-
tului, impresur6ndr.r-le locuinfele qi ficAnd ca lemnele sd
trosneasci in sobe. Diminefile, atunci cAnd ?gi incepeauforfota z1lnic6", sitenii gdseau ?nghefate ochiurile de apirimase prin qanfuri; apoi, pe m6surX ce zilele treceau gi
se afundau in luna lui Undrea, gheata devenea tot maigroasi qi se incipilAna si nu se mai inmoaie la primeleatingeri ale razelor tot mai slabe de soare.
PAnI Ei noroiul de pe drumeagurile desfundate inghe-
fase bocni; e drept ch pentru sdteni asta era o veste buni,fiindcd nu-gi mai afundau picioarele in clisa detestabild,
iar ro{ile carelor nu se mai impotmoleau in noroaie.Natura igi preghtise din tirnp tot ce insemna viat5 pen-
tru venirea iernii, intra in hibernare finAndu-Ei rXsuflarea
ca un scufundHtor care coboard la mare adAncime. Urmaca zdpada si se aEtearni peste tofi qi toate, peste naturd,
