Horia Bădescu: Centura de siguranţăDan Anghelescu: Limba de lemn

şi distrugerea moralăMarian Nencescu: Satul etern,

la Lucian BlagaIlie Popa: Făuritori ai Marii Uniri,

martiri în închisorile comuniste (IX)Acad. Nicolae Anastasiu: Memoria

pietrelor (II)Florian Copcea: Viziunea cosmică

eminescianăNeagu Udroiu: Trăim pe o muchie

de cuţitNicolae Melinescu: Ieşirea

africană din coconul sovieticIon Pătraşcu: Cu Eminescu

prin Bucovina şi Basarabia

Trei balade definitorii pentru sufletulautohton (preiau sintagma de laG. Călinescu, chiar dacă el o folo­

sea într­un context puţin diferit), trei cânticebătrâneşti, în terminologia lui Alecsandri,suport pentru o masă cu trei picioare,rotundă­trainică­stabilă, în jurul căreia seaduna pentru cină familia de pe vremuri, înjurul căreia se adună şi se va aduna pentrua se defini şi statornici în timp şi pe meleagpoporul acestor meleaguri, din timpurivechi şi până în depărtat viitor. Viaţă şimoarte în fiecare dintre cele trei, pămân­tesc şi transcendental, Cerul întrepătrunscu profanul, femeie şi bărbat – şi dragoste,căci fără iubire nimic nu e (dinspre Apostol,dinspre Mântuitor şi Zalmoxis de fapt),moartea, ca parte a existenţei­fiinţării,complementară, ci nu opusă vieţii – nuntăcerească pentru ciobănaş, joc pentru Ana,aspiraţie pentru Luceafăr, niciodată înspăi­mântătoare. De la daci să vină asta, dela seninătatea­veselia cu care ei însoţeautrecerea dincolo? (Apropo de Mântuitor:„resemnarea” ciobănaşului nu aminteştede cea a lui Iisus în aşteptarea patimilor?...)

Nu am mijloace pentru o comparaţiedetaliată şi de adâncime între cele treibalade (numesc în continuare poemul emi­nescian baladă, ţinând seama de struc­tura epică şi, mai ales, de inspiraţia safolclorică, originea fiindu­i într­un basmmuntenesc transpus de altfel de Eminescuîntr­un lung poem folcloric, Fata­n grădinade aur, înainte de a­i da „înţelesul alegoric”din Luceafărul: dacă geniul nu cunoaştenici moarte şi numele lui scapă de noapteauitării, pe de altă parte, aici pe pământ nicie capabil a ferici pe cineva, nici capabil dea fi fericit. El n­are moarte, dar n­are nicinoroc – însemnare din manuscrise), darutilă şi firească mi se pare o asemeneacomparaţie, punere împreună, potenţareşi „descifrare” prin iluminare reciprocă.

Dincolo de asemănările amintite,multe altele sunt de discutat.Fiecare poem poate fi citit la

mai multe niveluri, de la epicul aparent laadâncimi niciodată epuizate. Cărţi întregisunt dedicate fiecăreia dintre cele trei, şialte cărţi se vor mai scrie. Plecând dinspresuprafaţă, două sunt de fiecare dată perso­najele centrale, un al treilea este declanşa­tor al conflictului sau are o legătură directăcu acesta (cei doi ciobani agresori, Negru­Vodă, Cătălin), un al patrulea, mai estompat,este spectator­reper­instanţă (măicuţa

bătrână, cei nouă meşteri,Demiurgul). Locul şi timpulacţiunii sunt de fiecaredată mitice (o gură de rai,un mal frumos, odată ca­npoveşti) – doar cu sacrifi­ciul Anei mai precis plasat,„pe Argeş în jos”, omagiindspectaculoasa catedrală alui Neagoe Basarab. Existăîn toate o tensiune întrefrivol (includ invidia bacilorşi trufia voievodului) şisublim – „uit” aici inter­pretarea Mioriţei ca ritual

de iniţiere (Victor Ravini), rămân la lectura„juridică” a textului.

În ceea ce priveşte timpul, cel meta­literar, nu cel „din poveste”: ştim,desigur, când s­a scris Luceafărul,

dar nu ştim vechimea basmului din spatelelui; Balada Meşterului Manole se referăla ridicarea Mănăstirii Argeşului, acum ojumătate de mileniu, dar sunt argumentepentru a o lega de zidirea, cu două secolemai devreme, a Bisericii Domneşti dinCurtea de Argeş, care chiar vine „de laNegru­Vodă”, dar tema (sacrificiului, zidiriiunei fiinţe, a unui simbol, pentru a da trăi­nicie construcţiei) circulă din India pânăîn Vestul Europei, fără a fi dat opere (înversuri) la fel de bogate în detalii şi semni­ficaţii şi la fel de valoroase artistic; la rân­dul ei, Mioriţa trebuie să fie şi mai veche,mergând probabil până la crescătorii de oidin Neolitic, la strămoşii din Maramureş şiBucovina şi până la cei din Munţii Pindului.

O altă asemănare general acceptată estestatutul de capodoperă – nu­i iau în seamăpe mercenarii antiromânismului şi pe ciraciilor, snobi sau cabotini, triste figuri cu toţii,precum câinele care­şi latră adăpostul (nueste cazul celui mioritic…), care nu puteau,în asaltul lor asupra simbolurilor identitarenaţionale, să nu se „împiedice” de cele treipoeme – sau de autorul Luceafărului, româ­nul absolut, care, firesc, a ieşit considerabilîntărit din campania de denigrare cunoscută.Nu dau detalii, ba chiar fac un apel cât sepoate de serios: să nu mai repetăm bazaco­niile anti­Eminescu, anti­Mioriţa, anti­popo­rul român (de curând, am văzut că şi meşte­rul Manole poate fi o ţintă a corectitudiniipolitice…), să­i imităm pe grecii care auinterzis numele celui care voia să ajungăcelebru prin incendierea unui templu – esuficient să ignorăm numele şi vorbele „piro­manilor culturali” şi uitarea îi va aneantiza.

Sigur, există şi deosebiri întrecele trei, repet, balade definitoriipentru sufletul autohton. Operele

folclorice au viaţa lor, un poem cult are altă„biografie”. Cu menţiunea că Eminescueste atât de intim legat de neamul său, defiecare dintre noi, că multe dintre versurilesale au devenit „folclorice”, iar el ne estefrate mai mare, model şi judecător, convivşi sfânt, sprijin şi speranţă. (Şi ce trebuinţăam avea de un gazetar precum Eminescu!...)

Trei poeme identitare, Mioriţa, BaladaMeşterului Manole şi Luceafărul!

Un popor care a dat lumii asemeneacapodopere are stea, este cu adevăratun popor ales!

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020

cy

mk

Din sumar:

www.curteadelaarges.ro

Revista apare sub egida Centruluide Cultură şi Arte „George

Topîrceanu” din Curtea de Argeşşi a Asociaţiei Culturale

„Curtea de Argeş”.

ORAª REGAL

Mioriţa, Meşterul Manole,Luceafărul

Gheorghe PĂUN

Bustul lui Eminescu, ridicat la Curtea deArgeş în iunie 2018; autor: Radu Adrian

Revistã de culturã

Înţelegem să se ceară acestea din parteaprovincialului curios de­a conversa lucruriindiferente cu persoana regelui, curiozitate

pe care nu oricine o poate preţui după valoareace i­ar da­o curtezanii şi camarila sau eroii de la11 februarie şi prezidenţii republicii ploieştene,care se răsfaţă azi pe sofalele statului ce împo­dobesc palatul. Dar nu audienţe particulare, nusatisfacerea vanităţii sau curiozităţii de­a sta faţăîn faţă cu Maiestatea Sa i­a făcut pe proprietariidin Moldova să solicite audienţa, ci nevoile lor,păsurile ţării, cărora pururea Domnii vechi ţineauurechea deschisă la primejdia ce ameninţă moşiaşi munca lor, la tulburarea vârâtă oficial în rapor­turile de bună­credinţă ce le au cu muncitorii.Nu în particular au a şopti ceva, ca îmbunătoriifanarioţi, aceste urechelniţe care se furişeazăîn auzul şi farmecă mintea Domnilor, ci pe faţăverde erau să vorbească şi să arate MaiestăţiiSale că sub pretextul de reformă a legii tocme­lilor, un consilier al Maiestăţii Sale a răspânditcirculare care au înlăturat legi în vigoare şi auprovocat patimi rele între muncitori în contraagricultorilor mari.

Nu dar cu persoana privată a regelui şi nu înparticular veniseră proprietarii din Moldovaca să se puie la vorbă, ci autorităţii Coroa­nei se adresau şi aveau dreptul de­a o face,conform art. 28 al Constituţiei... (...)

Dar nişte proprietari ai pământuluiMoldovei care cer numai respectul legilor,numai buna­credinţă, numai adevăr?Aceştia nu merită nicio băgare de seamă.Ţara aceasta pare a fi a străinilor şi străininu mai sunt în ea decât românii înşişi.(Timpul, 7 februarie 1882)

Scenele de jale de care vorbirămnu împiedică scandalurile bucu­reştene de a se produce. Nu

putem rezista plăcerii de a comunicacititorilor noştri următoarea întâmplarecare face de două zile să râdă cu hohotsaloanele capitalei. E vorba de o păruialăîn regulă între două femei celebre prinluxul lor. Nu vom imprima numele în spe­ranţa că fiecine va ghici despre cine vorbim.

Frumosul Adonis e iubit cu pasiune deDoamna X... al cărei nume sonor poartăbonetul frigian… Însă Adonis are uncaracter foarte zburdalnic şi­i place săimite fluturul zburând din floare în floare.Doamna X..., simţind că amantul săuo înşeală cu una din prietenele ei celemai intime, prietenă foarte cunoscută înBucureşti prin pieptul său de cauciuc şiprin toaletele­i zgomotoase, s­a decis să­isurprindă în flagrant delict. În acest scop,s­a pus la pândă şi a aflat că culpabiliiîşi dăduseră întâlnire alaltăieri într­unhotel depărtat din capitală.

La ora indicată, pe când amanţii sepregăteau să­şi dea probe elocvente

de amor, doamna X..., ca Nemesis, zeitatea răzbu­nării, năvăleşte în cameră şi, nici una nici două,apucă de coade pe infidela amică. Vai! coadeleerau false şi­i rămân în mâini. Furioasă, vindica­tiva amantă o apucă de gât spre a o sugruma şi­izgârie obrazul cu unghiile­i formidabile, cu riziculde a­i scoate ochii. (...) Cu mare greutate servitoriihotelului au putut scoate pe infortunata femeiedin ghearele teribilei sale antagoniste.

De două zile, această victimă a amorului n­aapărut pe şosea. Gurile rele afirmă că­i va trebuimai bine de o lună pentru ca figura ei să­şi poatălua aspectul obişnuit.

O, amor, tu ai pierdut Troia! (Timpul, 14 martie1882, semnat Fantasio)

Ieri a fost în adevăr aniversarea proclamăriiregatului. Ea a trecut modestă, în vârfulpicioarelor, ca şi când ar fi voit să nu scoale

din somn pe soră­sa, cestiunea Dunării. Şi româ­nii au lăsat­o să treacă ca şi când n­ar fi fostniciodată, ca şi când nu acum un an ar fi fostperindarea alaiului care se­ncepea cu istoriaromânilor de la Decebal pân’ la cei din urmăBasarabi (…). Parcă ne­ar fi spus imigraţiunea

„Treceţi voi înainte, cu Basarabiivoştri cu tot, căci aparţineţi trecutu­lui: noi venim în urmă, căci al nostrue viitorul şi… republica. RegişoriiMoldovei şi ai Ţării Româneşti?Basarabi şi Muşatini? Ce sunt toţiaceştia pentru noi, ce ne pasă cineau fost sau cum au trăit? Ce nepasă nouă de sângele vărsat înşiroaie cu care e udată orice palmăa acestui pământ? Moşiile voastrevoim s­avem dreptul de­a lecumpăra noi, noii români, româniiRomânului; restul e o lungă povestecare nu ne priveşte întru nimic.Şi­ntr­adevăr, de ce reamintirea

acelei zile să mai fi fost sărbătorităca­n rândul trecut, când aproape toţisimt ce intimă legătură a fost întreea şi cestiunea, până azi pendentă,a Dunării. De pe atunci se ziceaîncă că pentru noua poreclă a ţăriinoastre, îndealtmintrelea vechi şicinstite, unul din generoşii veciniceruse o compensaţie reală înconcesiuni pe valea Dunării şi căstrălucirea purpurei fusese destulde ademenitoare pentru o seamăde oameni politici spre a­i înduplecasă facă făgăduinţe de natură adezbrăca noua regalitate de drepturisuverane, pentru a o îmbrăca înpetece de samur. În adevăr se maieditase într­un rând Arta diplomaticăa marelui om de stat, când pentruonoarea de­a încheia o convenţie cuministrul austriac se sacrificaserăinteresele reale, economice ale ţării

pe zece ani înainte;a doua ediţie a aceleiarte diplomatice apăreain folio şi consista îna schimba cu dibăciesuveranitatea peDunăre pe­un titlu. N­armai rămâne decât să neproclamăm şi împărăţie,în schimb cu Româniaîntreagă, păstrându­nepentru rezidarea mări­mii noastre împărăteştinemăsuratele întinderiale Fefeleiului.

Fraza ne omoarăpe noi, aparen­ţele în locul

fondului, în locul ade­vărului. Adevărataregalitate ar consista înonestitate politică, căci onestitatea deprinderilorşi vederilor e caracteristică pentru monarhiiîntemeiate; pe când şiretlicul, amăgirea maselorcu vorbe, malonestitatea politică sunt atributeale demagogiei pe de­o parte, ale despotismuluipe de alta. Sub monarhia adevărată nu se aruncăîn apă două milioane pentru un chei ca al Brăilei;nu are nimenea curajul de­a propune răscumpăra­rea liniei Cernavodă­Chiuscenge; nu se fac birouride împământenire în Adunare (…); nu se jefoaievisteria şi publicul cu lefuri ad­hoc, create pentrupatrioţi improvizaţi din advocaţi fără pricini şisabiuţe ignorante în directori de bancă şi drum defier; nu se cumulează câte zece funcţii pe căciulă.Iacă ceea ce nu se face sub regalitatea adevărată,pentru că nu îngăduie monarhul să se despoaiepoporul său fără a i se da în schimb vreo com­pensaţie materială sau morală din partea cava­lerilor de industrie. (…)Şi de­aceea lucrurile nu pot merge bine, nici

pot provoca entuziasmul popular. Surogatul frazeiroşii substituit patriotismului adevărat îşi aratăpretutindenea arama; pentru popularitate şimenţinere la putere sacrifică interesele vitale şilipseşte chiar forma cea mai serioasă de guvernă­mânt, cea monarhică, de încrederea pe care catăs­o inspire unei naţiuni. În adevăr, ce suveranitatese poate numi aceea când contele Wolkensteincutreieră Europa în dragă voie pentru a pune lacale ţărmurii noştri şi apele noastre – de nobissine nobis – şi nu află în drumul lui decât excelenţeneoplatonice à la Pherekydes sau transparenteca nimicnicia, ca autorul vestitelor scuze, ridicatela pătrat? Contele poate în adevăr să urmărească,fără ştirea noastră, realizarea făgăduinţelor făcuteîn schimbul poreclei regatului. Iluzia serbărilora trecut de­un an de zile ca efectele unei trecă­toare ameţeli; permanentă însă se arată în fundulscenei paguba, se arată cucerirea Dunării pe careputernica vecină o urmăreşte cu stăruinţă.(Timpul, 16 martie 1882)

Redactor­şef : Gheorghe Păun

Colegiu redacţional: SvetlanaCojocaru – membru corespondental Academiei de Şt i inţe a Moldovei,Chiş inău, Florian Copcea – scriitor,membru al USR ş i USM, Drobeta­Turnu Severin, Ioan Crăciun –director al Editurii Ars Docendi,Bucureşt i, Spiridon Cristocea – conferenţiar la Universitatea Piteşti, DumitruAugustin Doman – scriitor, Curtea de Argeş, Sorin Mazilescu – lector laUniversitatea Piteşt i, Marian Nencescu – cercetător asociat la Institutulde Filosofie al Academiei Române, Filofteia Pally – expert naţ ional etnolog,Muzeului Viticulturii ş i Pomiculturii Goleşt i, Argeş, Cornel Popescu – directoral Muzeului Judeţean Argeş, Piteşt i, Octavian Sachelarie – director alBibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu”, Piteşt i, Adrian Sămărescu – conferenţ iarla Universitatea Piteşt i, Ion C. Ştefan – profesor, membru al USR, Bucureşt i,Maria Mona Vâlceanu – scriitor, Piteşt i, Constantin Voiculescu – profesor,Curtea de Argeş

Revistă lunară de culturăApare sub egida Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” (Bv. Basarabilor 59)

şi a Asociaţiei Culturale „Curtea de Argeş”Redacţia: Str. Schitului 45A, 115300 Curtea de Argeş

Tiparul: Venus Printing Solutions SRL, Iaşi

E­mail: curteadelaarges@gmail.comWebsite: www.curteadelaarges.ro Abonamente se pot face direct la redacţ ie, trimiţând contravaloarea (60 lei/an) în contul specificat mai josş i , prin e­mail, adresa poştală .

ISSN: 2068-9489Întreaga răspundere ştiinţifică, juridică şi morală pentru

conţinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricăruiarticol se face numai cu acordul autorului şi precizarea sursei.

Revista poate fi sponsorizată prin Asociaţia Culturală „Curtea de Argeş”, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901.

Curtea de la Argeş

Domnul Eminescu scris­a

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 20202

Toate­s vechi şi nouă toate...

Limba de lemn, instrument de parazitare a conştiinţelor şi disipare a politicului„Oriunde a domnit, totalitarismul a început prin

a distruge însăşi esenţa omului.” (Hannah Arendt,Originile totalitarismului, Humanitas, 2006, p. 9)Impus României prin forţa armatelor de ocupaţie,totalitarismul marxist­leninist nu putea – şi nici nuintenţiona – să revoluţioneze ceva. Cu atât mai puţinîn cultură şi artă sau în literatură. Obiectivele salefuseseră – încă de la început – circumscrise cătrecu totul alte zone de interes, căci, „gnoza marxistă,convertită în religie de stat, urmărea exercitareaunui control total”. (Vladimir Tismăneanu, postfaţă laErnest Gellner, Condiţiile libertăţii – Societatea civilăşi duşmanii ei, Polirom, 1998) Similar cu tot ceea ceavea să se petreacă şi în celelalte regimuri comunistetotalitare, comunismul românesc iniţia, încă de laînceputul instaurării lui, o brutală şi aberantă acţiune

de distrugere sistematică a culturii, de întunecaredefinitivă a istoriei, miturilor, artei, a credinţelor şi îngeneral a întregii spiritualităţi, adică a acelor elemen­te constitutive şi determinante care, numai ele (!),despart civilizaţia de barbarie. Dar nici agresivitateaşi nici aroganţa specifică celor ce se pretindeauunici purtători ai progresului, nici teroarea sălbatică(declanşată încă din primii ani de după transformarearegatului României în republică populară), nu reuşeausă atenueze endemica spaimă a dictaturii faţă deinexprimabilul şi ireprezentabilul adăpostit în enig­matica fiinţă umană şi faţă de acel misterios „ceva”,care continua să subziste în eminenţa faptelorspiritului. Altfel spus, este vorba de spaima pe careo creează acel inalienabil al libertăţii din care îşi tragrarisimele esenţe cultura şi arta. Iată de ce eliminareasocială – urmată imediat şi de aceea fizică – a elitelorintelectuale le va fi părut insuficientă. Şi, drepturmare, acerba luptă de clasă avea să inunde

întregul corp al societăţiiromâneşti, inoculândparalizantele toxine aleideologiei marxist­leniniste.

Marxismul –concluzionasela vremea lui

Karl Popper – se exprimă înconcordanţă deplină cu tezace­l fundamentează: capitalismul nu poate fi reformat,ci doar distrus! Respectiva teză arată că, dintotdea­una, el a fost lipsit de orice componentă constructivă.Într­adevăr, potenţialul său distructiv avea să depă­şească şi cele mai catastrofice previziuni! Pe temeiu­rile pretinsului concept al claselor antagonice, înrelaţiile interumane este impusă vigilenţa (orwellianpânditoare) a gândirii şi atitudinii revoluţionare; adicădelaţiunile, violenţa şi ura viscerală.

Eminescu nu poartănumele Ioan. Deşipoate că astfel ar fi

trebuit să se cheme cel carea botezat cu lumină cuvintelelimbii române. Din care afăcut nu doar o sărbătoarea poeziei, ci şi a Fiinţei.El face parte dintre aceia,

foarte puţini, cărora Dumnezeu le­a deschisporţile chaosului pentru a putea să vadă magni­ficul spectacol al naşterii timpului şi al sfârşituluimorţii. Aşa încât, precum toţi marii lirici, esteexpresia poetică a transcendentului, o idee onto­logică, dacă putem spune astfel. Şi, cum scriamcu decenii în urmă, prin profunzime, prin gran­doarea viziunii, prin forţa sa expresivă, Eminescunu este doar ultimul mare poet romantic, ci unuldintre cei mai mari ai liricii universale. El aretragicul sumbru al lui Eschil, sfâşierea luiHölderlin, blânda disperare a lui Trakl. Poemelelui au ardoarea verbului hugolian, frenezia lunarăa lui Novalis sau goticul lui Blake. Şi, în acelaşitimp, tragicul luminos şi sfâşierea doruluiromânesc, grandioasa viziune a nuntirii cosmiceşi împăcata lumire a extincţiei, mântuirea singu­rătăţii, elemente determinante ale unui anumemod de a fi al românităţii. Eminescu este, prinurmare, şi o idee naţională, adică exemplaramanifestare poetică şi culturală a unei specificităţispirituale, a unui fel de a fi, nici mai bun, nici mairău decât al altora, dar numai al nostru. O spuncorifeii noştri:

Tudor Arghezi: „A vorbi de Eminescu esteca şi cum ai striga într­o peşteră vastă. Nu poatesă ajungă vorba până la el fără să­i superetăcerea. Într­un fel, Eminescu e sfântul preacuratal ghiersului românesc. Din tumultul domestical vieţii lui s­a ales un crucificat. Fiind foarteromân, Eminescu e universal.”

Constantin Noica, cel care­l numea omuldeplin al culturii româneşti, arheul limbiişi culturii noastre: „Căci nu de judecat

critic, de către noi, este acum Eminescu, ci deasimilat, într­un fel, ca o conştiinţă de cultură dedindărătul nostru, de la folclor şi până la ştiinţelepozitive, devenind astfel conştiinţa noastrămai bună, sau poate mustrarea de conştiinţăa oricărui intelectual, care­i vede necuprinsul,adică sinteza însăşi.”

Petre Ţuţea: „Eminescu, despre care Iorgaspunea că­i expresia integrală a naţiunii române,iar Blaga că reprezintă «ideea platonică deromân», e românismul absolut şi l­am definiteu «sumă lirică de VOIEVOZI»”.

Mircea Eliade: „Neamul nostru românescşi­a asigurat dreptul la «nemurire» mai ales princreaţia lui Eminescu. Petrolul şi aurul nostru potîntr­o zi seca. Graiul nostru poate creşte şi­aiurea.S­ar putea ca­ntr­o zi nu prea îndepărtată, strate­gia mondială să sufere anumite modificări, încât

poziţia noastră de popor de graniţă să­şi piardăînsemnătatea pe care o are de un secol încoace.Toate s­ar putea întâmpla. Un singur lucrunu se poate întâmpla – dispariţia poemelor luiEminescu. Şi cât timp va exista în lume un singurexemplar din poeziile lui Eminescu, identitateaneamului nostru este salvată. Un neam supra­vieţuieşte mai ales prin creaţiile geniilor sale.”

Indirect Eliade răspundea întrebării lui Cioran:„Oare ce­am face noi dacă nu l­am fi avut peEminescu, ... acel pe care şi un BUDHA ar puteafi gelos?”

Nicolae Steinhardt: „Cu ce drept îl iubescpe Eminescu? Fără niciun drept. Prin declaraţieunilaterală de voinţă, pentru că oricine are dreptulsă iubească, oricât de nevolnic şi neîndreptăţiteste. Pentru că, după cum spun englezii, o pisicăpoate privi un rege. Tot astfel, fără nicio justifi­care, iubesc în mod arbitrar şi total poporul

român şi fenomenul românesc. Şi apoi Eminescu,prin fermitatea şi curăţia caracterului, îmi estesprijin de nădejde în credinţa că poporului românîi este menit a se împărtăşi în cultură şi viaţaspirituală de o soartă cu mult deasupra mediocri­tăţii, acea binecuvântată soartă în care au crezutHasdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade, ConstantinNoica.”

O spun, deopotrivă, voci majore ale culturiiuniversale:

Ce poate fi mai semnificativ decât ceeace scria Rosa del Conte în Eminescusau despre absolut: „Pentru mine,

Eminescu a fost şi este un kavi (poet­înţelept)indian, un gânditor care priveşte viaţa prin pris­ma filosofiei. Dar Eminescu e poetul României.Momentul Eminescu simbolizează întreagaspiritualitate românească!”

În 1930, Silvia Pankhurst, primul editorenglez al lui Eminescu, avea să spună: „Operalui Eminescu aparţine tuturor timpurilor. Fiecarelinie a versurilor este un giuvaier. Clasificatprintre pesimiştii timpului său, Eminescu faceparte totuşi dintre marii optimişti. Doreşteridicarea omului şi crede­n ea. Noi îl salutămca pe un filosof al timpului său, rămas astăziprintre cei moderni îndrăgostit de poporulsău, cel mai de seamă interpret al său,un mare cetăţean al omenirii.” Şi nu se înminuna de această traducere

şi această poezie George Bernard Shaw?: „Amcitit Împărat şi proletar, Strigoii şi toate celelalte.

Dacă aş fi unul dintre editorii aceia tineri cutipografie, care dezgroapă cărţi vechi şi fac ediţiipentru bibliofili, m­aş repezi de îndată la aceastăcarte uluitoare. Traducerea şi ea m­a sedus.Să­mi spui, dragă editorule, dacă ai avut noroccu MOLDOVEANUL care a scos din mormântacest al XVIII­XIX­lea fin de siècle.”

În 1964, preacunoscutul poet francez AlainBosquet afirma: „Eminescu este tinereţea şi entu­ziasmul unui veac, este totodată freamătul luitragic. Este, mai presus de toate, dovada magis­trală că geniul conferă o atroce responsabilitate.Trebuie să­l admirăm aşa cum admirăm focul!”

Iar conaţionalul său Alain Guillermou, cel maiimportant exeget al Poetului în spaţiul francez, nespunea precum Noica: „Poezia lui Eminescu esteîn acelaşi timp sinteza a ceea ce am putea numispiritualitatea românească”.

Poate că tocmai această specificitate spiritualăface din Eminescu o paradigmă dacă nu nedorită,cel puţin incomodă şi atacabilă într­o lume aglobalizării, uniformizării şi clonării mediocraţieiculturale, înverşunată în a şterge orice însemnidentitar. Lume în care, universal fiind, Eminescunu încetează a fi român sau, altfel spus, a fiexpresia românească a universalităţii.

Dar nimeni, niciunul dintre marii oamenide cultură ai României, în afara neferici­tului Macedonski, n­a îndrăznit să ridice

piatra împotriva acestui „sfânt al ghiersului româ­nesc”, cum îl numea Arghezi, împotriva acestuicrucificat al suferinţei şi credinţei în destinulneamului său. Au făcut­o însă zoilii care l­aucertat şi i­au dat lecţii, i­au întinat făptura, i­aumurdărit sufletul şi i­au scuipat obrazul. I­au spuscă „n­a fost vre­un lucru mare”, că iubirea deai săi nu e politiquement corectă, că nu se maipoartă la vremuri nouă, că e xeno şi anti, căportretul lui de o frumuseţe hiperionică e amăgire,când de fapt nu era decât un individ scund, gras,nebărbierit şi slinos, că, ce mai!, una peste alta,e scheletul din dulap care­ar trebui îngropatodată pentru totdeauna.

Câtă dreptate au avut, fără să ştie şi fărăsă­şi închipuie zoilii (o vocală lipseşte pentruca să fie aflaţi pe numele lor adevărat: zoailii)!Da, Eminescu este scheletul, structura de rezis­tenţă pe care se aşază carnea, sângele şi sufletulnaţiunii, genomul spiritual după care se structu­rează fiinţa nevăzută a neamului şi a limbii! Da,dulapul, spaţiul acela care­l ocroteşte împotrivadefăimătorilor, e sufletul nostru, a celor ce nerecunoaştem de­o fiinţă cu dânsul! Acolo esteEl îngropat de la începutul începutului şi pentrutotdeauna. El este centura noastră de siguranţăîmpotriva accidentelor unei Istorii căreia ne lăsămpradă cu sinucigaşă inconştienţă şi nepăsare.Fiindcă, vorba lui Mircea Eliade, „cât timp vaexista în lume un singur exemplar din poeziilelui Eminescu, identitatea neamului nostru estesalvată”.

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 3

Homo sapiensCentura de siguranţă

Horia BĂDESCU

Limba de lemn şi distrugerea moralăDan ANGHELESCU

Prin urmare, aşa­zisul „discurs revoluţionar”nu va fi altceva decât o penibilă colecţie deinvective grosiere şi exprimări înveninate,

îndemnând la violenţă şi ură, la demascare, la înfie­rări şi la o insaţiabilă obsesie a stârpirii duşmanilorpoporului. De unde şi sentimentul de coşmar şinebunie ce va cuprinde nu numai societatea, ci şiîntregul partid, pentru că, până la urmă, nimeni nuavea cum să ajungă la înţelegerea inexistentelorraţiuni pe care se încerca o întemeiere a acţiunilor„imensei maşini de zdrobit şi ucis”. (Alain Besançon,Nenorocirea secolului, Ed. Humanitas, 2007, p. 30)

Neostoita agitaţie şi „vigilenţă revoluţionară” vortulbura şi vor distruge cultura, artele, ştiinţa, învăţă­mântul. „Toxicitatea” discursului bolşevic depăşeatoate limitele suportabilului, instaurând o generalizatăstare de suspiciuni paranoide, de necurmată violenţă,instaurând un limbaj de confruntare perpetuă, cuvin­tele de ordine fiind: strategie, tactică, luptă, fronturi,bătălii, atacuri, pacea ca obiect al unei lupte (!?) –luptăm pentru pace! – cultură duşmană (!?), ideiduşmănoase, putrefacţia poeziei, poezia putrefacţiei,toate ilustrând, cât se poate de limpede, esenţadistructivă a marxism­leninismului. Astfel avea săprindă contur – din ce în ce mai ferm – una dintrecele mai importante şi mai monstruoase instituţiiale totalitarismului: limba de lemn.

Considerată din perspectiva potenţialităţiloramintite mai sus, devenea evident că avem de­a facecu un logocid (Sorin Antohi), cu un produs perfect„elaborat” al totalitarismului de tip bolşevic. Vorbimprin urmare despre o armă difuză, creată în scopulparazitării şi paralizării conştiinţelor cu morbulantiuman al urii, terorii şi crimei. Este instrumentulprin care se va reuşi disiparea totală a politicului dinviaţa a milioane de oameni. Prin urmare, ar fi simplist– şi profund eronat – să o tratăm ca pe un fenomende stilistică ori ca deviaţie(!?) stilistică! S­ar eludatocmai toxicitatea ca esenţă a naturii ei. Şi apoi – aredreptate Françoise Thom – ar fi „aproape comic săse vorbească de stil în legătură cu limba de lemn”.Dacă despre stil s­a putut vorbi ca despre o marcă,o amprentă personală a individualităţii fiecăruia înunicitatea sa, deci a Omului asupra limbii, atunciputem să spunem că discursul comunist s­a constituitca un non­stil, pentru că el reprezintă Inumanulnegator şi distrugător al Fiinţei. Nicio lucrare, niciunarticol redactat în limba de lemn nu îşi trădeazăprin ceva persoana autorului, cu excepţia poate ascrierilor, de altfel destul de chinuite şi incolore, aleunor Lenin, sau Lev Troţki (alias Leiba DavidoviciBronştein), care şi­au cucerit o jalnică notorietate înale scrisului. Cât despre Stalin şi cei care i­au urmat,se ştie că o întreagă armată de redactori aveau să­ivegheze şi să­i lustruiască fiecare text, contribuindfiecare la elaborarea insipidă a stilului limbii de lemn.„Se instaurează o manieră de a scrie cu adevăratcolectivă, oricare ar fi subiectul tratat.” (FrançoiseThom, Limba de lemn, Humanitas, 2005, p. 65)Percepută doar ca o „afacere de stil”, limba de lemnn­ar fi decât un fenomen neinteresant – şi chiar totalinutil –, atâta vreme cât nu vom distinge în el unelement deosebit de semnificativ pentru analiza unuianume sistem politic (v. Sorin Antohi, Studiu introduc­tiv la vol. Limba de lemn de Françoise Thom).

Limba de lemn – vehicul ideologic în tentativa de legitimare a comunismuluiPotrivit lui Alain Besançon, ideologia sovietică

apărea ca „un animal necunoscut, care n­a fostniciodată clasat sau descris, care a stupefiat secolulnostru, aşa cum aztecii au putut fi stupefiaţi de calulconchistadorului”. (Alain Besançon, Originile inte­lectuale ale leninismului, Humanitas, p. 9)

„Ideologia viza legitimarea autorităţii ordinii şi aputerii […], în sensul de stabilire a unui raport ierarhicîntre guvernanţi şi guvernaţi.” (Paul Ricoeur, Memoria,Istoria, Uitarea, Amarcord, Timişoara, p. 105) Dinacest punct de vedere, devin edificatoare aceleconsideraţii, aparţinând lui Max Weber, cu referirela noţiunile de ordine (Ordnung) şi dominaţie(Herrschaft). Prin ele se face vizibil faptul că ideo­logia survine tocmai în breşa dintre pretenţiile delegitimitate ale unui sistem autoritar şi răspunsulconcretizat în încrederea reală ce i se acordă. (ApudPaul Ricoeur, op. cit., p. 106) În acest sens, vorfi mobilizate şi sistemele simbolice şi, în principal,expresia concentrată a retoricii lor, altfel spus, limbade lemn, ca inginerie destinată şi capabilă să inducăalienarea. Prin ea – şi prin componentele al cărorvehicul se vădeşte a fi – deci prin ideologie şi teroare(depăşind orice raţionalitate), prin manipulare

concertată a memoriei şi a uitării, deţinătorii puterii(Ibidem, p. 102) dobândesc atât instrumentul perfect,cât şi strategiile adecvate unor asemenea „înfăptuiri”.În acest moment se impune să ne aplecăm şi maiprofund asupra fenomenului ideologie. Ca atare,revenim la Alain Besançon, cel care atenţiona că:„În Scrisoare către conducătorii Uniunii Sovietice,Soljeniţîn revine, aproape în fiecare pagină, asupraunei noţiuni care nu este clară, dar care esteinevitabilă şi de care se loveşte fără voia lui:ideologia. Ea ocupă, atât ca noţiune, cât şi carealitate, locul central. Cu un spirit de decizie pecare nu­l aveau înaintaşii săi, nici chiar Zamiatinsau Orwell, el ţine cu fermitate la această intuiţie:că esenţa regimului sovietic, invariabilă după 7noiembrie 1917, nu este etatizarea mijloacelor deproducţie, nici birocraţia, nici noua clasă, nici chiar

partidul, nici – în general – o structură economicăşi socială, nici o structură politică, ci o credinţă deun anume tip, ideologia, care, la ora actuală, nu maieste fără îndoială chiar o credinţă, ci, pentru a vorbiîn termenii în mod intenţionat cei mai vagi, o forma­ţiune mentală. Aceasta este instalată de el în centrulstrategic al lumii comuniste.” (Besançon, op. cit.,pp. 5, 6) Dezvoltând ideea şi într­o notă de subsol,Besançon sublinia şi faptul că, după luarea puterii,ideologia înceta să mai fie o credinţă şi că ea dealtfel nici nu era eficientă decât cu condiţia de a nufi crezută, „ea fiind o credinţă în care nu se crede”!...Şi, din nou, îl citează pe Soljeniţîn, care mărturisea:„Doar constrânşi şi forţaţi ne prefacem (a crede)”. Deunde implacabil se impunea şi concluzia: „Simulareacredinţei este distructivă pentru spirit şi astfel seîmplineşte un obiectiv al ideologiei.” (Ibidem, p. 6)

Alain Besançon se arată, în continuare,preocupat să răspundă obsesivelor între­bări cu privire la ce este ideologia: „Este

marxism­leninismul, aşa cum este el predat copiilor,studenţilor, cadrelor, întregii lumi. Cenzura şi poliţiaveghează ca nimic să nu intre public în contradicţiecu ea. Ideologia se confundă cu totalitatea cărţilor defilosofie, istorie, economie. Ea controlează, indirect,totalitatea literaturii şi artelor frumoase. Are dreptul săsupravegheze totalitatea celorlalte ştiinţe sociale saunaturale, ale căror rezultate nu vor trebui niciodată săo falsifice. Îşi pune pecetea asupra limbajului cotidian.Ea informează corpul social şi, invers, corpul socialnu există, de drept, decât pentru a­şi primi formade la ideologie şi a­i servi de corp.” (Ibidem, p. 8)

Nu este deloc o „forţare” a termenului atunci cândse utilizează aici cuvântul „credinţă”. La vremearespectivă îşi făceau apariţia şi alte sintagme stranii:doctrină fără Dumnezeu, partid biserică, ideologie cadogmă, ca scolastică, pentru că nu admitea abateri şinu permitea adepţilor nicio rezervă. „Partidul” era celcare­i obliga pe „credincioşi” să nege fapte incontes­tabile şi, în consecinţă, să forţeze procustian bogăţianesfârşită a societăţilor omeneşti să încapă în câtevabiete cadre conceptuale... Limba de lemn se va vădiprin urmare, încă de la început, cu o componentăliturgică, unde fiecare formulă conţine o formă impli­cită de adeziune a locutorului la sistem, totodatăsomându­şi interlocutorii să adere la rându­le.(Besançon, Nenorocirea secolului, p. 37)

Menţinerea conformităţii lingvistice deveneaimplicit un test al credinţei supuşilor şi, prin contrast,orice heteroglosie echivala cu un semn de rebeliune.Evident, intrăm pe un teritoriu care, inevitabil, ducegândul către absurd; chiar către teatrul absurd.

În acest mod se producea o totală „evacuare” apoliticului, reconfirmând pe deplin afirmaţia lui Alain

Finkielkraut (din convorbirile cu Mario Vargas Llosa),cum că în totalitarism „nu mai există politică, nu maiexistă decât recitare!” (Apud Monica Lovinescu, Undescurte VI, Humanitas, p. 83)

„Profetismul” şi veritabila „scolastică” pe carea profesat­o comunismul insinuează toate caracte­risticile unor manifestări similare celor religioase.Sesizându­le astfel, Raymond Aron întrezăreaîndreptăţirea considerării lor ca „virtuţi teologale”,punând în lumină o veritabilă psihologie de sectăşi aspira să asigure totala transfigurare a partiduluiîn Mesia. (Raymond Aron, Opiul intelectualilor,Curtea veche, pp. 301­305) Dialectica îi permiteasă armonizeze orice aspect al realităţii cu o doctrinăcare, cum s­a văzut, se pliază uşor în toate sensurile.(De aici încolo am putea spune că deja situaţiileintrau şi în zona umorului involuntar. Dar şi cu osubliniere esenţială: „umorul” în cazul acesta nu amai însemnat, ca de obicei, bucurie, ci, mai degrabă,se suprapunea cunoscutei formule aparţinândlui Marcel Duchamp: l’humour c’est politesse dudésespoir. Şi, într­adevăr, disperarea unor întregigeneraţii nu a lipsit niciodată la apel.)

Homo sovieticus, mutaţie ireversibilă a speciei?Printr­un roman, astăzi foarte celebru, Nineteen

Eighty­Four, căruia i se alătură două, la fel decelebre, eseuri (Politics and the English Languageşi The Principles of Newspeak), Orwell declanşasela un moment dat o radicală diatribă la adresaoricăror tipuri de discursuri politice, acuzându­lede grava degradare (urâţire) a limbii şi a gândirii,singura menire a acestora, în viziunea lui, fiindaceea de a face minciunile să sune verosimil şi crimarespectabilă. Din roman – stabilindu­se o legăturădirectă între realitatea care (potrivit personajuluiO’Brien) există numai în conştiinţa oamenilor şilimbaj – rezultă că, dacă Partidul controlează limbajul,controlând implicit conştiinţa, în consecinţă, el capătăo putere de a crea orice fel de realitate.

Într­adevăr, totalitarismul comunist (ca şi cel nazistsau fascist) va excela nu numai în tentativa de a„crea” o altă realitate, ci şi în aceea de a remodela(!?)natura umană către aşa­zisul om nou. Şi asta prindeosebit de violenta pedagogie concentraţionară,în care individul este controlat/determinat/prăbuşit(prin educaţie, propagandă, represiune, cenzurăşi teroare), în bolgiile unei condiţii infra­umane.

Iată de ce limba de lemn poate fi catalogată dreptcel mai monstruos instrument de distrugere interioară,în primul rând fiind vorba despre o distrugere morală.Ea instaurează o sferă aparent invizibilă de „acţiuneconcertată”, orientată complementar şi simetric cudistrugerea fizică a unor mase întregi de oameni.Bolşevismul a practicat ucideri aşa­zis „discrete”,decimări, deportări de popoare întregi – tătari, nemţi,ceceni –, distrugerea unor segmente de populaţiecivilă (milioane de ţărani). Sunt amintite deportările,care au atins o rată de mortalitate de 100%, cazuriîn care murea toată lumea – deţinuţii, pazniciişi câinii. (Alain Besançon, Nenorocirea…, p. 26)

Cu mult mai discrete, mai greu de reperat suntînsă ravagiile produse de comunism prin premeditatadistrugere a minţilor şi a sufletelor. Pretinzând cămilita pentru întronarea egalităţii şi dreptăţii sociale –totalitarismul (marxist­leninisto­stalinist) a distruspremeditat legăturile şi comunicarea între oameni,inoculând o stare de abulie, de pasivitate, de paraliziea gândului, a acţiunii şi iniţiativei, generând incapa­citatea de a munci. Lapidar, Vladimir Bucovschiexprima într­o formulă semnificativă această stare delucruri: „În acel regat al somnolenţei, care constituie,acolo, universul muncii, meseria pe care o faci nueste decât subiect de glume. Nimeni nu se ia înserios. Dacă ei se prefac că ne plătesc, să neprefacem şi noi că muncim.” (Vladimir Bukovski,Această sfâşietoare durere a libertăţii, Humanitas,p. 122) Întrezărim astfel sensul întunecat, chiarsinistru al afirmaţiei lui Zinoviev despre: Homosovieticus – ca mutaţie ireversibilă a speciei.

Analiza fenomenului numit limba de lemn aratăcă fascismul, nazismul de tip hitlerist, ca şi comu­nismul marxist­leninist (Pierre Chaunu le întrezăreşteca pe nişte gemeni heterozigoţi) au numeroasetrăsături comune. Deopotrivă animate de un ateismfundamental, ele se inspiră din ideologia modernă aimanenţei. Prin urmare, vor promova ateismul, chiarşi atunci când nu vor fi preocupate să nege existenţalui Dumnezeu, însă – în mod constant – concepţia lorasupra lumii refuză orice referire la un transcendent.(Raymond Aron, Opiul…, p. 302)

Homo sapiens

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 20204

Pe internet găsimvrute şi nevrute,informaţii corecte,

utile, dar şi duium de sminteli.Uneori râzi cu lacrimi deisprăvile lui Google, alteoriţi se face negru în faţa ochi­lor, de indignare, ştiind că

navigaţia în spaţiul virtual fără busola discernămân­tului poate face victime, poate isca în minteanavigatorului credul, nepregătit, abisuri de beznă.

Tocmai când speram că doar persoane fizice, cuCNP, se pot deda la semănat buruieni în lanul limbiiromâne, mi­a ieşit în cale un articol: „Cornel în timpulsarcinii – beneficiile şi răul”. Incitant titlu, nu?! Urmau,lăsând impresia de organizare riguroasă a unui textdemn de încredere, patru puncte: „1 – Proprietăţi utileale boabelor de cornel în timpul sarcinii, 2 – Contra­indicaţii privind utilizarea lemnului de câine, 3 – Cumsă mănânci dogwood fructe de pădure, 4 – Video:avantajele câinelui în nutriţia clinică”.

Boabe de cornel? Lemn de câine? Nutriţia clinicăşi avantajele câinelui? Ce să fie asta?! Toatăliteratura absurdului concentrată şi (re)structuratăîn câteva rânduri postmoderne?!

Aş, organizarea riguroasă nu este decât vopseauade pe gardul în spatele căruia pândeşte... leopardulvirtual gata să sfâşie carnea, să sfărâme oaseleşi să lipăie hulpav măduva limbii române.

Şi nu, nu­i vorba nici de vreo capodoperă silhuie,neodadaistă, a fanteziei umane intrate în sevraj. Suntmostre din „performanţele” serviciului gugăl transleit,un nou şi foarte puternic aliat al clanului stricătorilorde limbă.

Cornel din titlul articolului nu este, cumam fi tentaţi să credem, o persoană cunume propriu, ci traducerea „gugălită”

pentru coarne – fructele cornului. Cum, pesemne,cornul e dogwood în engleză, de acolo ne­am pri­copsit cu „lemnul de câine” şi cu „avantajele câinelui”,de la punctele 2 şi 4. Povestea nu se termină aici.Articolul (https://htgetrid.com/ro/kizil­vo­vremya­beremennosti­polza­i­vred/) excelează în ofertesimilare: „Boabele au o [...] pastă suculentă dulcesau acru, în interiorul căreia există o piatră.”, „Ce estefructele de valoare pentru femeile aflate în poziţie?”,„dog dog poate fi comparat cu dogrose”, „Cornelurilepot fi dulci sau acri, şi chiar uşor de tartă [...]. Puneţinişte boabe pe noptieră. Mănâncă doga fără a ieşidin pat”, „să mâncaţi dogine”, „cornel este inclus îndieta persoanelor slab şi bolnav [...]. Dacă aţi suferit

de o boală [...], mâncaţi cel puţin 5­6 câine de zicu zi” etc. O să ignorăm îndemnul din articol. N­osă mâncăm „5­6 câine de zi cu zi”, bunii noştriprieteni patrupezi pot sta fără grijă în aceastăprivinţă: nu­i introducem în niciun fel de meniu!

Corolarul traducerii din obscurul laborator gugăltransleit apare, însă, în alt paragraf: „Din răceală.Acidul ascorbic în cârnaţi este mai mult decât înlămâie”. Bâjbâind ca orbetele prin hăul tolbei virtualede cuvinte în căutarea unui echivalent în română,traducătorul recurge la o triplă,senzaţională încrucişare lexicală.Combină fructele cornului cudogwood şi cu hotdog, obţinândun soi mirobolant de fructede pădure: cârnaţi cu mareconcentraţie de vitamina C.Performantă rău, ingineriagenetică a traducerii! Cumsă facă faţă unei asemeneaconcurenţe bieţii cârnăciori „fripţi,lungi, aioşi” împletiţi în gardurileraiului epopeic imaginat odinioarăde Ion Budai­Deleanu?

Din nefericire, „Cornel întimpul sarcinii” nu reprezintăun caz izolat ori un accident. Areîn vecinătatea lui internetisticăsumedenie de articole sfătoasepuse la dispoziţia noastră (nuse ştie de către cine) cu aceleaşibune intenţii care, zice o vorbă,pavează drumul către iad.Un iad... pentru limba română.

Astfel, se dau sfaturi bune mamelor care­şialăptează pruncii: „Este posibil să maionezecând alăptaţi?” (https://htgetrid. com/ro/

mozhno­li­majonez­pri­grudnom­vskarmlivanii/).Autorul anonim presupune că alăptarea durează doiani, timp în care maioneza (cea din comerţ, cu aditivi)trebuie evitată, întrucât: „Nutriţioniştii nu recomandăadulţilor să folosească maioneză, iar mamele carealăptează sunt interzise, deoarece acest produseste mortal pentru copil. Un adult poate scăpade o încălcare a sistemului digestiv, mai ales dupăce a consumat arsuri la stomac.”

Cum, pe durata alăptării, mămicilor le este „dificilsă se abţină de la maioneză, pentru că atât de multereţete cu utilizarea sa”, articolul le îmbărbătează:„Nu disperaţi, puteţi oricând să o înlocuiţi cu casă”.

Înlocuirea maionezei (din comerţ) „cu casă” areun dezavantaj – pierde termenul de garanţie: „fărăconservanţi, luna de ou şi oţet va dispărea”.

După un timp, puiul de om va putea consuma şiel maioneză, totuşi „este mai bine să introduceţi trep­tat în grădină dieta, deoarece bebeluşul poate aveao intoleranţă individuală la o anumită componentă”.Făcând abstracţie de dieta introdusă „în grădină”,enunţul are logică, dar continuarea lui ia, brusc,o întorsătură sinistră: „Dacă după câteva trucuri de

maioneză mama, bebeluşul tău va fi bine,atunci poţi să îl introduci în siguranţă îndieta zilnică.” Pare scenariul unui film degroază: mama­canibal care introduce bebe­luşul în dieta zilnică este mai înspăimântă­toare şi mai rea decât cotoroanţa din Hanselşi Gretel. Aferim, gugăl transleit!

Alt titlu din zona crepuscularăgugăl: „Poate marshmallow atuncicând alăptează?” (https:// htgetrid.

com/ro/mozhno­li­zefir­pri­grudnom­vskarmlivanii/). Să­l ajutăm pe gugăl (era să zic„pe Gâgă”), traducând cuvântul pe careîl crede intraductibil: marshmallow, adicăbezea. Atipică, ce­i drept, făcută dintr­unfel de spumă de zahăr, dar bezea. Iată cereţete de bezele ni se oferă: „Pectina poatefi de asemenea folosită ca fibră solubilă,în marshmallow prezenţa sa este vizibilădatorită unei uşoare sourness. Adăugareade agar­agar, la rândul său, face ca marsh­mallow destul de dens.” E ceva neclar aici?!Poate ne lămurim dacă citim mai departe:„Proteine puţin biciuite se adaugă treptatla cartofi piure, bătând masa.” Tot neclar?!

Să nu intrăm în panică şi să nu abandonăm încăîncercarea de a pricepe: „Pentru a forma o marsh­mallow, este mai convenabil să o faceţi cu o seringăde patiserie. Răspândiţi­vă pe o tavă. Într­o zi,când desertul este îngroşat şi gata, puteţi începedegustarea.” În fine, după ce bezeaua cu proteinebiciuite e preparată, aflăm şi că: „Medicii au dreptulsă mănânce marshmallows în timpul alăptării,deoarece acest produs dulce se încadrează încategoria deserturilor uşoare [...]. Prin urmare, pentrua obţine iubitorii de greutate în plus de marshmallownu ameninţă, cu excepţia cazului, bineînţeles, sărespecte măsura.” Acum e foarte clar: expresiatraduttore, traditore îşi găseşte, în versiunile năuci­toare ale traducătorului virtual, confirmarea supremă.

La plivit, în... lanul de cuvinte (II)Mihaela MALEA STROE

Ambele vor „fabrica” o nouă limbă, în care cuvintele capătă unsens diferit de sensul obişnuit. „Dicţia, vocabularul special îi conferăacesteia valoarea unei limbi liturgice, care insinuează (totuşi) o anume

transcendenţă. Dar ea se referă la un mod de semnalare a omnipotenţeipartidului. Folosirea ei de către mase devine o marcă a supunerii şi servituţiiacestora. Cuvintele „semnalizează” ameninţări şi totodată alegorii ale puterii.Ne aflăm în afara umanului, în faţa unei transcendenţe negative – dar în fapt –a demonicului!” (Alain Besançon, op. cit., p. 59)

Între „atelierele alchimice” ale ambelor totalitarisme (ideologiile, teroarea,uitarea, distrugerea memoriei, a reperelor intelectuale şi morale) nu au existatdiferenţieri. În Germania nazistă s­a vorbit despre o purificare a limbii (Sprach­reinigung), aceasta fiind considerată şi ca un mediu metafizic (şi chiar erotic)al conştiinţei etnice. În ambele cazuri s­a practicat o mutaţie planificată, o amplămanipulare a întregului sistem lingvistic (Sprachlenkung). (George­ArthurGoldschmidt, La langue allemand sur le nazisme, Paris, Seuil, p. 65)

Discursul nazist al lui Goebbels nu lăsa loc de îndoială: „Noi nu vorbim pentrua spune ceva, ci pentru a obţine un anumit efect”. Ceea ce, întâi de toate, trebuiasuspendat era faptul de a gândi. Cunoscutul slogan nazist (ulterior utilizat încomunismul din RDG, deci, evident, şi în întregul lagăr al socialismului), lămureştedeplin raţiunile care au stat la baza acestei mutaţii planificate şi înfăptuite cudiabolică perseverenţă: Wer denkt, zweifelt schon! (Cine gândeşte, se îndoieştedeja!). (Apud Françoise Thom, op. cit., p. 77)

Limbajul nu mai servea în comunicare, ci la acoperirea şi mascarea fracturiidintre sistem şi realitate. Primea sarcina „magică” să plieze realitatea pe viziuneadictată de ideologie. Cu alte cuvinte, pe o „viziune” (unică şi falsificată) subpresiunea căreia întregul câmp al inteligibilului şi percepţiei se destructura până laultima limită. Hipnotica forţă a limbii de lemn era destinată să exercite neîntreruptepresiuni asupra mentalului. Mecanismul ei este simplu. Când Stalin proclamăConstituţia cea mai democratică din lume şi vorbeşte despre democraţia sovietică,pretinzând că este adevărata democraţie, „el nu încearcă să convingă, ci săintimideze prin fals, un fals atât de enorm, atât de copleşitor, încât îşi trage forţasa uluitoare din insolenţa neverosimilă cu care este impus.” (Alain Besançon,Originile…, p. 357)

Iată din ce motive – înţelegând în profunzime toate acestea – Soljeniţîn nua pierdut niciodată ocazia de a incrimina ideologia: „Această minciună generală,impusă, obligatorie, este responsabilă de tot acest sânge vărsat, de sângelea şaizeci şi şase de milioane de oameni.” (A. Soljeniţîn, Lettre aux dirigeantsde l’Union Sovietique, Seuil, Paris, 1974, p. 39)

Limba de lemn a însemnat şi faptul că întreaga populaţie a fost supusă lao pedagogie a absurdului, mutilantă, înnebunitoare, contrazicând realitatea datăprin simţuri şi prin înţelegere, supuşii fiind obligaţi să psalmodieze la infinit, sutede ore, preceptele ideologice, astfel confirmându­se adevărul afirmaţiei lui AlainBesançon (Op. cit., p. 37): „nu poţi rămâne inteligent sub imperiul ideologiei”.

Comunismul nu a căpătat nicăieri, niciunde, niciodată o aparenţă de realitate.El a fost mereu doar o promisiune enormă. Singura realitate pe care a produs­osunt crimele: cele 100 de milioane de victime.

Dacă, în privinţa nazismului, în USA şi în Marea Britanie au apărutcursuri obligatorii în curricula de liceu, în ceea ce priveşte comunismulse profilează cultivarea voită a unei amnezii şi a unui consens

monstruos prin acceptarea a ceea ce reprezintă inacceptabilul. Prin urmare, unProces al comunismului n­a existat şi nu sunt semne că ar fi posibil într­un viitorapropiat. Limba de lemn continuă să ne traverseze gândirea, să ne­o anuleze,s­o golească de sens, să anihileze umanitatea din noi. Prăbuşirea comunismuluinu a rezolvat problema pericolului totalitar şi înţelegerea noastră asupra celorpetrecute rămâne întrucâtva pustiită. Poate lucrurile ar deveni mai limpezi dacă –rememorând rostirile lui Soljeniţîn – am regândi în noi înşine simptomatologiadescrisă de el: „Vai de acea naţiune în care propăşirea literaturii e întreruptă prinforţă. Memoria naţională e sugrumată. Acea naţiune nu mai ştie nici ea ce estecu adevărat. Îşi pierde unitatea spirituală şi, cu toate că în aparenţă îşi păstreazăaceeaşi limbă, fiii ei încetează să se înţeleagă. Generaţii amuţite îmbătrânesc,mor fără să­şi fi povestit istoria nici pentru ele însele, nici pentru cele ce vor urma./…/ E o calamitate pentru întreaga naţiune, o primejdie pentru întreaga naţiune.Uneori, e chiar o nenorocire pentru toată omenirea. De pildă, atunci când, dincauza acestei tăceri, toată istoria încetează să fie înţeleasă.” (A. Soljeniţîn,Lettre..., p. 41)

Nu cumva toate acestea ne sunt chiar foarte cunoscute?

Homo sapiens

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 5

În august 1959, după mărturia fiicei filosofului,Dorli Blaga­Bugnariu, Lucian Blaga considerasistemul său filosofic încheiat (Eugeniu Nistor,

Lucian Blaga ­ biografie şi destin, Cluj­Napoca, Ed.Mega, 2019)şi dispunea, printr­un aşa­zis „testamenteditorial”, ca urmaşii lui să editeze opera sa filosofică,compusă din 12 lucrări, în patru trilogii (Trilogiacunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor şi,respectiv, Trilogia cosmologică). Interesant rămânefaptul că trei dintre lucrări, aflate în arhiva personalăa lui Blaga, nu văzuseră lumina tiparului. Două eraucursuri dactilografiate (Despre conştiinţa filosoficăşi Aspecte antropologice), iar a treia carte era încăîn manuscris. „Baza editărilor s­o formeze trilogiileşi volumele tipărite, litografiate sau manuscrise”,adăuga Blaga, completând: „Să se ţină seamaexact de corecturile ce le­am făcut eu personal(sublinierile aparţin lui L.B.) în aceste cărţi”. Maitrebuie evidenţiat şi faptul că nici la data acestorînsemnări, şi nici ulterior, când împrejurărilepolitice au permis „îmblânzirea” tonului faţăde filosofia sa, Lucian Blaga nu şi­a propusreeditarea eseului Elogiul satului românesc,Discursul de recepţie rostit cu prilejul alegerii camembru al Academiei Române. Aceasta, deşitextul poate fi considerat o capodoperă retorică,ce include concepte ce se regăsesc în sistemulde gândire şi în filosofia blagiană, cu deosebireîn Geneza metaforei şi semnul culturii (în LucianBlaga, Trilogia culturii, III, Ed. Humanitas, 1994),lucrare ce ridică, pe urmele lui Oswald Spengler(1880­1936, autorul lucrării Declinul Occidentului,1918, cuprinzând concepţia sa metafizică despreevoluţia ciclică a civilizaţiilor), problema „culturiiminore” şi a „culturii majore”, în corelaţie cu„vârstele” civilizaţiilor. Un popor, susţinea Blaga,poate trece de la o „cultură minoră”, la una„majoră” atunci când reuşeşte să se desprindăde „vraja copilăriei”, iar, pe de altă parte, şi cultura„minoră” are avantajele ei, pentru că îl ţine pe om„mai aproape de natură” (Op. cit., p. 28). Trăind în„universul misterului”, condus de o entitate transcen­dentă, pe care Blaga o numeşte „Marele Anonim”,omul nu are acces la adevăr, întrucât intervine„cenzura transcendentă”, respectiv blocarea pe careo operează Marele Anonim, absolutul însuşi. Blagapropune o cale originală de pătrundere „dincolode orizont”, prin intermediul revelaţiei, iar suportulrevelaţiei este starea creativă. Fără a mai intra înamănuntele ideaticii blagiene, ce explică metaforaca pe un element ontologic, similar încercării de areleva un mister cu mijloacele pe care ni le oferălumea concretă („prin experienţă sensibilă”), vomsemnala că, în retorica blagiană, metafora întregeştedestinul uman, ea este chiar „o dimensiune specialăa acestui destin”. (Op. cit., pp. 51­52)

În acest context, cultura este un mod de existenţăce îmbogăţeşte cosmosul, iar creaţia culturală este

un efort similar cu revelaţia; ea cere jertfe, dar îlşi îmbogăţeşte pe om. Intervenind „metaforismul”,„frânele stilistice”, ce îl despart pe om de cunoaştereaabsolută/misterele transcendente, cum ar spuneBlaga, omul nu poate să se substituie MareluiAnonim, având acces, în schimb, la actul de creaţie,sinonim, la rândul lui, cu un act divin. În concluzie,„darul metaforic” este cheia măreţiei şi tragismuluicondiţiei umane, iar acesta îl apropie pe omde orizontul misterului.

Tot despre „un spiritualism mistic, creatorşi liber în cadrul constrângerilor fireşti şisubconştiente ale unui stil” (v. art. Începutu­

rile unei prietenii, în Gândirea, 1940, p. 220), estevorba şi într­o lucrare maiveche a lui Blaga, poemulZamolxe, publicat înGândirea (1921) „cu careîncercam să ancorez încreaţia mitică” (Ibidem,p. 221), dar şi un articol„scurt, cu stângăciijuvenile”, Revolta fonduluinostru nelatin, în care,va mărturisi peste aniBlaga însuşi, „respingeamexclusivismul latinist şirecunoşteam, în fiinţafondului latent geto­trac,exuberant şi vital, logicainerentă a istoriei, în ritmulde furtună, de linişte şide adâncime”. (Ibidem,p. 221) Dacă în 1921,Blaga folosea termenulde barbarie, peste ani vareveni, în Geneza meta­forei şi sensul culturii,

îndulcind tonul cu faldurile metaforicului. Pe urmelelui Hasdeu, s­a întrebat şi Blaga, retoric, „Perit­audacii?”, iar răspunsul său literar (şi filosofic) estechiar poemul dramatic Zamolxe (la care ar fi consem­nat şi Eminescu! – n.n.). Zamolxe, afirmă Blaga, este„expresia metaforică a unui fond străvechi, dar exu­berant”, un „chiot barbar”, geto­dac, în care poetulrenunţă la descriere, utilizând preponderent „metafo­ra revelatoare” prin care forţează misterul, aşa încâtorice adevăr divin „să se supună condiţiilor pămân­tescului”. (Geneza metaforei…, op. cit., p. 364)În acest sens, chiar subtitlul poemului, Mister păgân,ne obligă să privim acţiunea prin prisma „censuriitranscendente a categoriilor stilistice”.

Momentul de maximă tensiune al piesei/poemuluidramatic îl constituie ieşirea din peşteră a Profetului/Zamolxe însoţit de „zeul păduratic”, Pan: „Acoperitde frunze veştede, pe­o stâncă, zace Pan/ E orb şibătrân/ Pleoapele­i sunt cremene/ Zadarnic cearcă­a

mai clipi/ Căci ochii i s­auînchis ca melcii, peste iarnă...”Se poate spune, pe urmelelui Eugen Tudoran, că, dinacest moment, „misterulpăgân se converteşte într­unmister creştin”, întrucât, dinsanctuarul zeilor pământeni,Zamolxe/Omul alege unsingur zeu, pe Pan/Dumnezeul­Orb, „jertfindu­seasemenea lui Iisus”. (Mitul lui Zamolxe în teatrul luiLucian Blaga, extras din Folclor literar, Universitateadin Timişoara, 1967, p. 28) În „noua Getică” alui Blaga, intrarea lui Zamolxe „în munte” devineo metaforă similară „intrării”/contopirii cu natura,o formă de purificare a spiritului transcendent, încontact cu „misterul” nemijlocit al divinităţii. Într­unelan cosmic misterul/adevărul/legile firii i se relevă luiZamolxe/Omul eliberând „scânteia” dionysiacă din el:„O, vreau să joc, cum niciodată n­am jucat/ Să nu sesimtă Dumnezeu, în mine,/ Rob în temniţă­ncătuşat”(Daţi­mi un trup, voi, munţilor, din Poemele luminii).

Cu asemenea precedente filosofico­literare,nu ne mai miră de ce Lucian Blaga aales ca temă a Discursului de recepţie, la

Academie, Elogiul satului românesc (Discurs rostit la5 iunie 1937, cu răspunsul lui Ion Petrovici, Bucureşti,Monitorul Oficial, 28 p.). Trecând peste împrejurărileconcrete ale primirii la Academie, ca şi peste„odiseea” alegerii acestui discurs, dintr­un număr detrei, prezentate Regelui Carol al II­lea, spre a fi rostitîn Aula „nemuritorilor”, reţinem ideea că textul blagianrezonează cu un alt Discurs de recepţie celebru,Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltelesale, susţinut de Simion Mehedinţi­Soveja, în 1913.Cele două comunicări au ca punct comun elogiulsatului, făcut pe două paliere, prin civilizaţie (tehnicamaterială), la Mehedinţi, şi prin cultură („cenzuratranscendentă”), la Blaga: „Vreau să vă vorbescdespre singura prezenţă vie încă, deşi nemuritoare,nemuritoare, dar aşa de prezentă, despre unanimulnostru înaintaş, fără nume, Satul românesc”. (Op. cit.,p. 3) Fără a zăbovi pe „cărări bătute”, Blaga invocăde la început „determinatele stilistice”, în limbajul săumitico­filosofic, ale satului, pe care l­a cunoscut dincopilărie şi, cu întreruperi determinate de „nomadis­mul sezonier al şcolarului”, în adolescenţă.

A actualiza „orizontul satului”, spune Blaga,înseamnă a te întoarce „la copilărie”, căci „copilăriaşi satul alcătuiesc un întreg inseparabil”. Mai mult,copilăria, în accepţia lui Blaga, vârsta „sensibilităţiimetafizice, prin excelenţă”, trăită în zariştea integralăa satului copilăriei, devine „o poartă spre metafizică”,o metafizică „vie” adăpostită în sufletele celor celocuiesc „sub acoperişuri de paie”, dar cu „ochiiatârnaţi de cer”. (Ibidem, p. 5)

Satul etern, la Lucian Blaga Marian NENCESCU

Alt titlu cuceritor din lunga serie livrată nouă cu infinită generozitate:„Este posibil să mănânci banane cu diabet?” Google ne răspundeprompt şi doct la adresa https://htgetrid.com/ro/mozhno­li­est­banany­

pri­saxarnom­diabete/: „Compoziţia calitativă vă permite să utilizaţi o banană înalimentaţia terapeutică, prezentată în încălcarea pancreasului, pancreatitei etc.”,„fructele au un GI mare, aşa că mâncaţi­le cu diabet trebuie să fie atent.”, „Bana­nele pot fi consumate sub formă de pudră, ardei sau aburi.”, „Diabetul cu o formăcompensată independentă de insulină a bolii poate mânca în siguranţă bananele,dar nu le abuzează.” Banane­pudră... treacă­meargă. Feliezi fin fructele,deshidratezi feliile, apoi le pisezi sau le râşneşti. Dar cum pot fi „bananele cudiabet” consumate „sub formă de ardei sau aburi” – iată un mister ce depăşeştehotarele sistemului nostru solar şi potenţialul imaginarului individual sau colectiv!Este liniştitor, totuşi, să aflăm că diabetul mănâncă banane... fără să le abuzeze.

În altă ordine de idei, dacă producătorii fac imprudenţa de a lăsa reclamele înseama traducerilor marca gugăl, iată cam la ce se pot aştepta: „1 buc peşte pieletârşâitură peşte scară perie Graters elimina rapid bucătărie Gadgets [...] evitândsolzi de peşte de zbor peste tot.” Sau: „Gătit instrumente din otel inoxidabil poliţistde legume varza Graters.” Sau: „Silicon gătit salata din oţel inoxidabil mâner caredeservesc BBQ căpuşă gătit.” Nu insist. La adresa https://www.joom.com/ro suntsute de reclame în aceeaşi limbă dubioasă.

Campion absolut la incoerenţă şi prostie încă din secolul al XIX­lea, GagamiţăDandanache cel senil, incult, ramolit, confuz, iese acum pe targă din ring, înfrântprin KO de traducătorul virtual. Discursurile lui dezlânate par coerente şi inteli­gibile prin comparaţie cu produsele furnizate de gugăl transleit. Agamiţă însuşipare inofensiv, aproape înduioşător de... uman. Deşi „vechiul luptător de la 48”se reîncarnează periodic în spaţiul (politic) real cu bâlbâielile, confuziile,amneziile şi cu viclenia lui ticăloşită cu tot, buruienile lexicale de pe tarlaua

lui pot fi, cât de cât, plivite cu săpăliga ironiei. Pe modernul, fascinantul, fantomaticul, non­umanul traducător gugăl, neaua

nu­l ninge, ironia nu­l atinge. E abstract, imun, invizibil, invincibil, incorigibil.Nici avatarul cuirasatului Potiomkin înfrăţit cu drone şi bombardiere apusenenu l­ar putea clinti din spaţiul virtual unde se lăfăie nestingherit şi de undene lapidează cu pietre din corneluri, ne împroaşcă imperturbabil cu traduceribezmetice, dăunătoare şi sufletului, şi minţii! Posibil ca şi în domeniul tehnicgugăl să ne surprindă, traducând, de pildă, arbore cotit prin baobab cu serpentine.Iar în literatură – Doamne apără!, chiar nu vreau să ştiu cum ar fi Sonetele luiShakespeare în varianta „programată” a traducătorului virtual.

Am o bănuială soră certitudinii: că acest avorton poliglot, gugăl transleit,nu discriminează. E imparţial. În pepiniera de mutanţi lexico­semanticia inteligenţei lui artificiale nu se ascunde un bâzdâc anume faţă de

limba română. Cred că, indiferent în ce limbă de pe planetă i s­ar cere să traducăun original, ar da dovadă de aceeaşi jalnic­ilară incompetenţă. Iar în faţa unordialecte sau a unor graiuri garnisite cu arhaisme şi regionalisme sau cu expresiipopulare, ar fi şi mai neputincios. Nu e vina lui, este a celor care l­au creat şi s­aupripit să­i dea frâu liber să bântuie pe internet ca un zombi chitit să încâlceascălimbile într­un nou Babilon. Cu diferenţa că, dacă în Babilonul biblic, încurcarealimbilor a fost lucrare divină în scopul smeririi celor prea trufaşi, acum e lucrăturălumească zămislită tocmai din trufia de a demonstra ce „jucării” inteligente poatescorni omul. Rezultatul se vede în cele de mai sus.

Nu mă plâng de faptul că, cel puţin formal, oficial, a fost desfiinţată cenzura(cea nefastă, politico­ideologică). Dar o cenzură impusă de bunul­simţ ar fi impe­rios necesară. La graniţa dintre lumea reală şi cea virtuală este nevoie de niştestrăjeri înţelepţi, oneşti, vigilenţi (descinşi dintr­o lume ideală?), care să opreascătraficul de prostie activă.

Homo sapiens

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 20206

Identitate, valori şi tradiţiiîn context european

Dragoş VAIDA, Constanţa VAIDA HALIŢĂ

Posibil am ajuns să trăim sfârşitulcapitalismului liberal, anunţat, pentru cinea sesizat momentul, de criza din 2008.

Ceea ce a urmat şi vedem şi azi este, după unii,o eră a populismului (Jacques Julliard, Figaro,4 august 2019). Numai că acest populism este înfolosul poporului cât a fost şi marxismul în beneficiulsocialismului victorios la oraşe şi sate; avem mai multo revărsare de oportunism, cinism, profitorism fărăscrupule. Filosoful bulgar Ivan Krastev şi profesorulamerican Stephen Holmes observă în eseul lor LeMoment illibéral (Fayard) că liberalismul capitalistde după 2008 a început să fie perceput în Europade Răsărit ca manifestare a unei atitudini imperia­liste, ca un comportament al metropolei faţă decoloniile deţinute, ceea ce a condus la un sentimentde nedreptate şi la o promovare puternică a valorilorţinând de suveranitatea naţională.

Rădăcinile: Ceva despre identitatea naţională, cultură, educaţie

Bunicii visează când nepoţii merg înainte şi nepoţii, atunci când au rădăcini.

Papa Francisc, Iaşi, 2019Nu ajungem la aspecte semnificative dacă ne

mărginim la părţile pur tehnice, fără să formulămîntrebarea în ce spirit se întreprinde, susţine ceva,pentru ce se luptă de fapt. Explicăm puţin întreba­rea/expresia „în ce spirit”. Este posibil să privimmondializarea ca un proces automat, esenţialnegativ. Să nu uităm însă că Biserica de Apus, princatolicitate, a promovat cu putere mondializarea,însă într­un spirit bun, fiindcă acţiunea nu a condusla o deteriorare sau ştergere a valorilor, aşa cumse întâmplă acum cu ceea ce derivă din spiritulcorporatist. Întrebarea „în ce spirit” se pune şi relativla critica societăţii de consum. Critica n­ar trebuisă fie destructivă, demobilizatoare, să ne eliminesperanţa, curajul de a păşi de acum încolo într­odirecţie mai bună.

Ne întrebăm, aşadar, care sunt până la urmăvalorile pe care le promovăm sau le păstrăm, uneorimai puţin conştient sau numai indirect, în educaţie,creaţie culturală sau în viaţa socială. În particular,în ceea ce am scris, ne­am întrebat cu ce am rămasdupă ’89 din ceea ce aveam ca fond de idei, operesau modele de oameni, cum au fost recunoscuteatunci, dar şi acum, valorile reper ale civilizaţieinoastre româneşti în context european.

De mulţi ani, nu mai suntem într­o discuţiepur filosofică, factorul timp intervenindhotărâtor în tot ceea ce gândim sau

facem. Calculatoarele, informatica şi automatizareainfluenţează esenţial existenţele noastre, de exemplu,imprimând peste tot accelerarea proceselor.

Luând ca subiect de fond grijile, ideile, viitorul,privind cultura, valorile şi intelectualitatea, ne gândimpentru început la problema identităţii, în primul rând lacomponenta/factorul identitate naţională, cu rădăcinileei. Desconsiderarea idealului naţional a stimulat pasi­vitatea şi emigraţia, ceea ce a condus la o mare pier­dere din registrul conştiinţelor colective şi personale.

Nu de puţine ori însă ne lăsăm seduşi de un

naţionalism resentimentar, rudimentar. Astăzi secritică la noi şi nu numai, ideea de Uniune Euro­peană, cu argumente solide cât priveşte organismelepe care le avem în prezent, care par a ignora istoria,tradiţiile culturale şi spirituale ale Europei. Într­uninterviu din luna august pentru publicaţia Causeur,profesorul Pierre Manent observa: Mândria euro­peană sau conştiinţa de sine europeană se bazeazăpe respingerea istoriei şi civilizaţiei europene! Nuvrem să avem nimic de­a face cu rădăcinile creştineşi vrem în schimb să primim cu braţele deschiseislamul, spunea Manent, asupra căruia vom reveni.

La noi se întâmplă să dăm uneori peste unpseudo­naţionalism care nu este în linia marilor noştriînaintaşi, ne amintim desigur de Mihai Eminescu saude Lucian Blaga, dar am veni şi cu exemplele decărturari pe care i­am cunoscut, precum Tudor Vianu,

Gr.C. Moisil, Solomon Marcus, Dan Barbilian sauConstantin Noica, toţi cu o neîndoielnică formaţieşi vocaţie europeană. Personal, ne îndoim că dintrepersonalităţile culturale sau spirituale simbol alenoastre sau dintre martirii noştri ar fi unii, suficientde mulţi ca să devină semnificativi, care să subscriela diatribele anti­europene care se înmulţesc la noi,desigur, Occidentul rămânând cu mari deficienţe.

Profitând de indignarea naturală, chiarrevolta oricărui om normal, în faţa unuiviitor care nu mai poate fi înfrumuseţat

cu promisiuni halucinante, unii cârmuitori încearcăsă preia ideea naţională. După unii, giganţi precumGoogle, Amazon, Facebook, Apple sau Microsoftajung chiar să aibă rolul naţiunilor, să devinăadevărate state.

Democraţia, libertatea sau patriotismul îşi pierddin înţeles când sunt disociate de cultură, de moralăsau de spiritualitate, când devin autonome şi nu semai raportează la valorile constitutive/fundamentale,când dincolo de ele şi deasupra lor nu mai punemnimic. Pentru a reveni la sursele noastre, pe cât esteposibil, încercăm să amintim mai jos prin citate –ne scuzăm că vor fi cam lungi, dar materia pe careo găsim este bogată – cum au înţeles pr. DumitruStăniloae şi apoi Lucian Blaga componenta naţională.

Naţiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne înDumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. În fiecarearată o nuanţă din spiritualitatea Sa nesfârşită.Le vom suprima noi, vrând să rectificăm operaşi cugetarea eternă a lui Dumnezeu? Să nu fie!Mai degrabă vom ţine la existenţa fiecărei naţiuni,protestând când una vrea să oprime sau să suprimepe alta şi propovăduind armonia lor, căci armoniedeplină este şi în lumea ideilor dumnezeieşti. Poporul

cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dove­deşte cel român. El s­a născut creştin. El n­are labază o altă structură religioasă, care să o tulburepe cea ortodoxă. Întrebarea este: găsim undeva unritm mai bun şi nu cumva a format ritmul ortodox înpoporul nostru anumite însuşiri care fac acum parteintegrantă din spiritualitatea lui specifică, nu cumvaşi­a imprimat Ortodoxia pecetea adânc în firearomânească? Dar şi din aceste puţine consideraţiise poate vedea destul de bine perspectiva carese deschide înspre viitor neamului nostru: el estechemat să realizeze o cultură de un clasicismoriginal, de­o limpezime, de­o armonie dar şi deo adâncime neajunsă încă pe faţa pământului. Darca această chemare să se realizeze, trebuie să nune forţăm a ieşi din originalitatea noastră, care estelegată de Ortodoxie, şi a umbla după idealuri deimport. Mai aproape de Ortodoxie să ne fie lozinca.Căci mai aproape de Ortodoxie înseamnă maiaproape de noi înşine şi de misiunea noastră.(Dumitru Stăniloae, extrase din Ortodoxieşi Românism, Sibiu, 1939)

În acest punct din însemnările de faţă, nu uitămcă descifrarea istoriei în cheia identităţii naţionaleeste o trăsătură esenţială în cultura românească.Lucian Blaga a fost printre primii de la noi carea adus în context o filosofie a culturii punând înevidenţă, cu informaţia şi mijloacele epocii cândscria, spaţiul mioritic, cadru propus pentru studiereaculturii naţionale. Introducem alăturat fotografia cuLucian Blaga vorbind, în care vedem ceva frumos,că Academia nu a urmărit o punere în scenă preten­ţioasă, atunci şi acum Aula arătând cam la fel.

Plecând de la frumoasele colecţii de opere de artăpopulară pe care le­am văzut în familie, la doamnaElena Secoşan, pe care am evocat­o într­un articolprecedent, şi de la imaginea introdusă, ne gândimla Discursul de recepţie la Academia Română al luiLucian Blaga, Elogiul satului românesc, din 1937,făcut după toate regulile genului, ca şi acela al luiLiviu Rebreanu, Laudă ţăranului român, din 1940. Dincâte ne mai amintim, Elena Secoşan a admirat operalui Lucian Blaga, a ţinut să­l vadă, poate l­a şi vizitat.

Rândurile de mai jos din Discursulde recepţie al marelui nostru filosof neîntovărăşesc în minte poveştile mătuşii

Elena şi dragostea ei pentru portul românesc dinsate. Citind acest discurs, găsim în el dezvoltăriremarcabile de filosofia culturii. Am pornit cu acestdiscurs în context cu tema identităţii naţionaleşi acum nu­l mai putem lăsa din mână, deoareceideile şi referinţele pe care le găsim în discurs sunăneaşteptat de actuale.

Lucian Blaga vede în satul românesc din vremeasa locul de exprimare prin excelenţă a identităţiinaţionale – ne cerem iertare din nou pentru lungimeacitatelor care urmează. …Satul nostru este clăditîn preajma bisericii, din care iradiază Dumnezeu…Satele nu ţin să se conformeze toate la rânduielileunuia singur. În port, în obiceiuri, în cântec, fiecaresat ţine la autonomia şi la aureola sa. Instinctul deimitaţie, căruia o anume sociologie i­a acordat un rolcu totul exagerat în viaţa umană, nu depăşeşte decâtfoarte diminuat şi foarte sever controlat pietrele dehotar ale colectivităţii unui sat. Să se compare odatăaceastă neostentativ mândră comportare cu aceeaa orăşenilor, cari se supun docil tuturor ucazurilormodei lansate dictatorial de undeva dintr­un centrumondial.

Sunt evocate, apoi, locurile mitologice din topografia satului, toateînvăluite în „mister”: tinda vecinului „mereu întunecată”, apoi un sorb(„iadul din care ieşeau clăbuci”), „râpa roşie” („geografia prelungită din

mitologie în metafizică”). De aici, ideea/conştiinţa faptului că satul „e centrul lumii”,iar existenţa lui „se prelungeşte în mit”. „A trăi în sat înseamnă a trăi într­o zariştecosmică, şi în conştiinţa unui destin emanat de veşnicie” (Ibidem, p. 6), ne asigurăBlaga, adeverind atât temele sale favorite din Geneza metaforei..., cât şi meditaţiilelui Zamolxe, de la buza peşterii: „Mă­mpărtăşesc cu câte un strop din tot cecreşte/ Şi se pierde/ Nimic nu­mi e străin/ Şi numai marea îmi lipseşte/ Duhul meu– al meu sau al pământului, e tot atât –/ Şi­a aşternut aici cojocul său de muşchi.”

Revenind la domeniul atât de drag lui, Blaga se referă în Discursul săude recepţie şi la „permanenţele stilistice”, la „matca stilistică” a culturii noastre

cuibărite în satul atât de urgisit material. Matca sau „matricea”, cum îi mai spuneBlaga „poartă pecetea unităţii”, este un „cosmos” din care pornesc/„se crista­lizează” raze. Satul, ca atare, e viu, real, dar numai pentru sine: „Fiecare satvrea să rămână el însuşi” (Ibidem, p. 11), e atemporal şi „sieşi suficient”.

Vorbim/ne dorim, adaugă Blaga, „o cultură românească majoră”. Dar suntem,oare, pregătiţi să­i acceptăm şi neajunsurile? Goticul, explică Blaga s­a clădit pe„plăzmuirile şi creaţiile unei culturi minore”, asta pentru că, fiecare popor, chiarşi cele cu realizări culturale de excepţie, au în comun o unică „matrice stilistică”.În cazul nostru, orizontul spaţial ondulat se transfigurează în „sentimentul româ­nesc al destinului”. (Ibidem, p. 15) Înclinarea spre „pitoresc”, „simţul măsurii”şi o „molcomă discreţie” însoţesc matca stilistică românească, dându­le presen­timentul accederii într­o „cultură majoră”.

Homo sapiens

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 7

În urmă cu vreo zece ani apăruse ştirea despre„sindromul vacii nebune” şi dacă apăruse ştirea,probabil că ceva­ceva tot se întâmplase – în

orice caz, era clar că ceva nu era în regulă cu vacilerespective.

Savanţii britanici (cum altfel?, mai ales că tocmaipe acele meleaguri apăruse şi bovina cu pricina)descoperiră imediat cauza.

După ce întrebaseră pe toţi văcarii despreobiceiurile casei şi „procedurile” folosite la creştereaşeptelului, ei au reuşit să afle până la urmă că,nemulţumiţi doar să le pască şi atât, văcarii seapucaseră să le adauge în tain şi porţii tot maigeneroase din păcate de făină de oase!

Pentru fortificare, ziceau ei; de fapt, eravorba de o abjectă reciclare a unor masede reziduuri animaliere tot mai voluminoase,provenite de la abatoare mai ales, fireşte,direct proporţionale cu lăcomia producătorilor(dar nu numai a lor).

Ajungând într­un final să­şi dea seamacă vacile „înnebuneau”, deoarece în lanţullor trofic erau introduse forţat (ca „aditivi”)elemente micro şi macro proteice specificeunul alt lanţ trofic (cel al carnivorelor), aurealizat grava greşeală făcută, iar de atuncinimeni nu a mai avut asemenea iniţiativede „optimizare”.

Asta s­a întâmplat când economiştiis­au jucat cu o idee care poate foarte bineîncăpea în termenul generic nanotehnologie.

Aici logica ne permite un salt (silogismulBarbara). Studiind Logica lui Aristotel,scolasticii au denumit „Barbara” un anumitmod de a raţiona, adică de a opera cuincluziunea categoriilor înainte de diviziuneaacestora; astfel de moduri de a raţiona fiindnumite silogisme de tip dictum de omni etnulla (adică, pe româneşte, ceea ce se afirmădespre tot se afirmă şi despre parte şi ceeace se neagă despre tot se neagă şi despreparte).

Sintetic, un astfel de silogism se prezintăastfel:

Toţi B sunt AToţi C sunt BToţi C sunt A

Marele gânditor de la Stagira găseşte şicelelalte silogisme complete pe care discipoliisăi le­au denumit pentru uşurinţa mnemo­tehnică la referire Celarent, Darii, Ferio.

Acestea identifică prima figură logică.

Reducerea tuturor celorlalte silogismeincomplete (sau imperfecte) trebuie să sefacă, desigur, la silogismele primare (sau la

cele din prima figură, cum se mai spune). Iar aceastăreducere la prima figură poate fi făcută în trei moduri:

1) direct, prin conversiunea premiselor;2) indirect, schimbând între ele rolurile premiselor;

3) prin reducere la absurd.Iar cele patru silogisme concludente ale celei

de­a doua figuri au fost botezate de discipolii mareluilogician Baroco, Cesare, Camestres, Festino.

Translaţia în studiul nostru de caz este trivială:avem pe de­o parte vaca (nebună sau nu), iar pede alta văcarul (nebun sau nu). Ele sunt (topo)logicnu doar congruente, dar şi echivalente (vorbim aicide regn viu). Ergo, ceea ce se poate spune desprevacă este valabil şi pentru al său văcar.

Ne putem foarte bine întreba, revenind la vacilenoastre: dacă făina de oase a avut efectul ştiut (şidocumentat) asupra vacii, ce s­ar fi putut întâmpla

cu consumatorii de carne de vacă nebunădacă aceasta ar fi ajuns în farfuria acestora,fie ei văcari sau non­văcari care ar fi avutghinionul să facă fripturi sau ciorbe saubiftecuri din ea?

Este dar rezonabil să deducem căa durat mult timp (oricum nedeterminat)de la data punerii în aplicare a „genialei”idei şi până la emiterea ordinului de încetarea aditivării, trecând, fireşte, prin momentuldescoperirii efectului de comportament bovindeviant amintit.

Aceeaşi speţă de silogism ne spune,făcând iarăşi saltul cuvenit (şi permis), că unvăcar (sau non­văcar) care consumă carneavacii nebune nu ar trebui să o ia şi el peurmele cornutei respective, deoarece făinade oase, din punct de vedere proteic faceparte din meniul teoretic al omului (caree, nu­i aşa? omnivor), chiar dacă ea nuse află pe lista permisă pentru o ierbivorăpursânge cum e vaca.

Aplicând silogismul Barbara speţeinoastre:

Dacă o vacă (bună) mănâncă făinăde oase şi ajunge nebună,

Şi dacă un văcar (sau non­văcar)mănâncă din vaca nebună şi nu devinenebun,

Înseamnă că silogismul Barbara nu seaplică speţei.

Un logician de şcoală veche s­ar grăbisă arate că metafizica vacii nebune esteo nebunie şi să semneze acest raport cufaimoasa prescurtare q.e.d. (ceea ce trebuiademonstrat, pe latineşte).

Numai că eu, deşi aparţin aceloraşi vremuriîn care a apărut sindromul vacii nebune şiaceluiaşi regn biologic ca ea, fac parte din

altă specie – măcar erectus dacă sapiens stârneştedileme, aşa că, spre deosebire de vaca nebună,căreia, atunci când era bună, nu i­a mai cerut nimenipărerea dacă să ia cu prafuri sau nu, am curiozitatea,fie doar şi ca exerciţiu scolastic in abstracto, de a ştipână la urmă dacă şi nouă, văcarilor sau non­văca­rilor, ni se aplică sindromul vacii nebune (sau nu),

ţinând cont că în meniulnostru de omnivori (ori poatetocmai de aceea?) se regă­sesc înmănuncheate frumosşi­n ordine alfabetică o lungăserie de elemente chimicecu denumiri din repertoarulchimiei anorganice denumitpompos (tot pe latineşte)codex alimentarius, ca şi cum asta ar fi de naturăsă­l facă mai comestibil.

Posibil să nu se aplice nici la om metafizica vaciinebune, asta fiindcă lipseşte deocamdată un operand– referinţa.

Din păcate, omul fiind omnivor, deci, teoretic,putând înghiţi orice (să zicem), aceasta aruncă într­ozonă logic indecidabilă operatorul de validare saunu a stării de sănătate mintală a văcarului (sau non­văcarului).

Motiv pentru care, în lipsa respectivului operatorlogic (sau, în orice caz, indecidabil), doar omul singurmai poate declara despre sine (prin autoreferire)dacă în urma ingerării ani la rândul a unei hrane„augmentate”, cel puţin modificate la nivel biochimic,se mai poate privi pe sine ca mintal bun sau nebun.

Spre deosebire de vaca nebună, a căreisalvare a fost că a avut pe cineva săvegheze, să reflecteze şi să şi acţioneze

la cele întâmplate şi la consecinţele lor, în cazulomului, în schimb, din păcate, această supra­instanţăasiguratorie nu mai este prezentă, iar silogismulvacii nebune nu i se poate aplica, însă nu din cauzăcă aparţin unor specii diferite, acest lucru fiindnerelevant, şi unul şi celălalt subiecţii aparţinândaceluiaşi regn; motivul pentru care silogismul esteinvalid în acest caz este că, făcând ceea ce face,văcarul (sau non­văcarul, nu contează cine) nu maiare nicio referinţă care să­i spună că mai e apt saunu, că se află pe drumul cel bun sau că a sărit(demult) calul: întotdeauna intuiţia e mai bună decâto deducţie dubioasă.

Un văcar (sau non­văcar) poate fi la fel de nebunca vaca dacă mănâncă ce nu se cuvine, doar că nuştie acest lucru, fiindcă, spre deosebire de cornutamare, nu mai există nimeni care să aibă grijăde el şi să i­o spună.

Iar noi demult nu mai mâncăm decât exact ceeace nu trebuie.

Nu e de mirare că s­a ajuns aici, într­o starede fapt indecidabilă, de care trebuie să trecem sauprin care să trecem într­unul dintre cele trei moduri:secant; tangent; indiferent. Într­un spaţiu fără logică,era de aşteptat ca să se întâmple lucruri fără cap.După câte mă duce pe mine capul, azi, la 63 deani ai mei. Poate un cititor de 23 de ani n­ar înţelegeabsolut nimic din cele scrise mai sus şi­ar zicecă sunt, probabil, vreo babă senilă.

Chiar dacă adevărul s­ar afla undeva la mijloc,şi tot ar fi un motiv de înfrigurată cercetare.

Nu ne facem iluzii, satul evocat nu mai există, dar credem că o anumestructură de spirit dăinuie. Desigur că, pe urma contactului deformant,direct şi indirect, cu civilizaţia timpului, satul românesc s­a depărtat şi

el, câteodată chiar destul de penibil, de definiţia a cărei circumscriere o încercăm.Nu e mai puţin adevărat însă că în toate ţinuturile româneşti mai poţi să găseşti şiastăzi sate care amintesc ca structură sufletească „satul­idee”. „Satul­idee” estesatul care se socoteşte pe sine însuşi „centrul lumii” şi care trăieşte în orizonturicosmice, prelungindu­se în mit. Ca tip antipodic al acestui „sat­idee” cred că s­arputea cita, de exemplu, aşezările mărunte, cu înfăţişare ca de sate, din Americade Nord, acele sumbre şi uniforme aşezări de lucrători şi fermieri, ţinute laolaltăde un interes colectiv, dar niciodată de magia unui suflet colectiv. Dacă satulnostru este clădit în preajma bisericii, din care iradiază Dumnezeu, în pomeniteleaşezări americane biserica e mai puţin un sălaş al lui Dumnezeu, cât un fel deîntreprindere şi bancă a coloniei, o societate pe acţiuni. Pastorul ţine predici cuinvitaţii ca la cinematograf şi cu preţuri de intrare. Nu vom pune numaidecât şiîntru totul la îndoială credinţa acelor bravi cetăţeni (se spune chiar că unii suntfoarte credincioşi), dar credinţa lor e integrată ca un şurub bine uns în angrena­jul vieţii profesionale închinate succesului practic ca atare. Să mi se îngăduiemândria de a afirma că, din punct de vedere uman, săteanul nostru reprezintă untip mult superior, mult mai nobil, mult mai complex în naivitatea sa. Satul nostrureprezintă o aşezare situată şi crescută organic într­o lume totală, care e prezentăîn sufletul colectiv, ca o viziune permanent efectivă şi determinantă. Fermierulamerican, simţindu­se alungat la periferia existenţei, e veşnic abătut de nostalgiaoraşului; cu gândul la bogăţie, cu frica de mizerie, cu Dumnezeul său localizat

într­o singură celulă a creierului, el nu se integrează deschis în cosmos, ci sesimte doar chemat să exploateze un fragment al acestuia sau să­l părăseascăîn clipa când fragmentul nu mai rentează.

Lucian Blaga a încercat în studiile sale de filosofia culturii să identificecategoriile stilistice ale vieţii şi ale duhului nostru popular, „matca stilistică”a culturii noastre. În ciuda sărăciei şi a atâtor neajunsuri, această cultură merităapreciată cel puţin pentru autenticitatea dovedită, într­o varietate imposibilde neglijat ilustrată minunat de diversele „Ţări româneşti”.

Lucian Blaga nu ne lasă să credem că favorizează atemporalitatea,boicotarea istoriei: ...Îmi refuz asemenea sugestii sau îndemnuri. Deo sută de ani şi mai bine ne străduim toţi intelectualii, pe o linie mereu

înălţată, să creăm, într­o epocă de tragice răspântii, o cultură românească majoră.Strădaniile merg paralel cu procesul emancipării noastre politice, cu acela alformării statului şi al întregirii neamului.

Pe unde s­o apucăm noi, în cadrul mai restrâns şi modest al vieţii personale?Într­o intervenţie remarcabilă din vara anului trecut la Colocviul ConvorbirileTocqueville, filosoful Pierre Manent a exprimat necesitatea pentru europeni arevenirii mai degrabă la cadrul naţional decât a pledării în favoarea unei cauze aumanităţii fără frontiere. Dacă vrem să regăsim puţină încredere în forţele noastre,ne spune autorul citat, este indispensabil să regăsim un pic de afecţiune pentruformele vieţii de familie, sociale, religioase, care au definit Europa când aceastaera în toată puterea (Figaro, 4 iulie 2019).

Silogismul vacii nebune Florin Radu PINTEA

Homo sapiens

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 20208

Vechiul meu prietenJean­Yves Conradpublică, în finalul

lui 2019, când se continuămanifestările consacrate Centenarului României Mari,o carte de o reală valoare istorică, Mémoriel des3.030 soldats roumains „Morts pour la France” durantla Grande Guerre 1916­1918 (Memorialul celor 3.030de soldaţi români „Morţi pentru Franţa” în timpulMarelui Război 1916­1918), scrisă în limbafranceză şi apărută în România, la Editura TracusArte. Cartea prezintă importanţă atât pentru Franţa– ca un prinos adus gestului ei ospitalier faţăde memoria oropsiţilor noştri eroi – cât, mai ales,pentru noi, românii, de­a cunoaşte mai profund,mai în detaliu, drama anonimilor noştri concetăţeniporniţi în luptă dintr­o mare iubire de ţară. Şi care,în prizonierat, au fost supuşi, de către vremelniciiînvingători germani, celor mai cumplite torturişi umilinţe, ucişi prin înfometare, frig, muncăistovitoare, în pofida oricăror reglementăriinternaţionale în materie.

Cele mai mari concentrări de martiri românise află în lagărele din Alsacia şi Lorena (regiuni,pe atunci, sub puterea germană), la Haguenau,Soultzmatt şi Dieuze, dar şi risipite în alte zecişi zeci de cimitire locale, comunale şi orăşeneşti.Munca de a le căuta, uneori mormânt cu mormânt,şi a le aduce la numitorul comun al etalării şicunoaşterii publice a făcut­o, ca un Sisif rodnic,Jean­Yves Conrad, în mai mulţi ani de studiu,de cercetare în biblioteci, arhive, primării şi alteinstituţii de profil – poposind, desigur, şi în marilecampusuri omagiale. A alcătuit sugestive hărţipe zone geografice, consemnând fiecare loc alsupliciului: adresa exactă, căi de acces, distanţa pânăla un centru apropiat mai cunoscut, telefon, e­mail,orar de vizitare. Uneori, se dau succinte informaţiidespre locul respectiv (unele utile, ca în cazuloraşului Dieuze; altele cam nepotrivite cu obiectulcercetării, ca în cazul localităţii Charleville, unde,după ce se menţionează că este patria „marelui poetfrancez Arthur Rimbaud”, se insistă (?!?) asuprarelaţiilor homosexuale dintre acesta şi poetul PaulVerlaine).

Dar conţinutul principal şi valoros al cărţii,presupunând şi cel mai mare volum demuncă, îl constituie întocmirea tabelelor cu

numele tuturor celor 3.030 de eroi, grupaţi pe cimitire:morminte şi osuare. Sunt tabele ce cuprind, în ordinealfabetică, numele (dublu, în unele cazuri: afişat şireal) şi prenumele celor dispăruţi, gradul militar (saunumărul matricol; de la caz la caz) regimentul dincare a făcut parte (nu peste tot; unde s­a ştiut), datadecesului (an, lună, zi), locul decesului (sau al primeiînhumări), departamentul, poziţia mormântului (crucii)în schema cimitirului. Sunt oferite, desigur, şi altedate şi informaţii în textele ce însoţesc aceste tabele.

Gestul nobil al Franţei faţă de sora ei mai tânără,România, de a­i omagia astfel eroii martirizaţi decătre duşmanul comun pe pământul revenit înhotarele sale fireşti, este încă o dată salutar, pentrufaptul că evenimentul s­a petrecut, din punct devedere temporar, foarte aproape de data încheieriiMarelui Măcel. Cimitirul de la Dieuze a fost inauguratla 7 iulie 1920, de către Regina Maria a României(marea patriotă care a avut un rol determinant înobţinerea unor condiţii mai bune pentru ţara noastrăla încheierea păcii de după Război) împreună cugeneralul Henri Matthias Berthelot (şi el cu o contri­buţie valoroasă, alături de ceilalţi generali români,la finalizarea victorioasă a Războiului). Tot atunci,în incinta câmpului funerar, a avut loc dezvelirea unuimonument realizat de sculptorul român Ion Jalea,la baza căruia au fost înscrise, în română şi fran­ceză, cunoscutele versuri aparţinând poetei ElenaVăcărescu: Pe­al vostru vis eroic ştiindu­vă stăpâni/Dormiţi vegheaţi de Franţa, dormiţi soldaţi români!.Mai târziu, pe data de 9 noiembrie 1998, la Dieuzea fost inaugurat încă un monument (închinat eroilorfrancezi, de data asta) de către Jean­Pierre Masseret,

Secretar de Stat al Foştilor Combatanţi, şi VictorBabiuc, ministrul român al Apărării (la acea dată).Operă în bronz a sculptorului român Remus BotarBotarro (autor şi al Monumentului Soldaţilor Francezidin Cişmigiu­Bucureşti).

Celălalt mare cimitir, cel de la Soultzmatt, a fostinaugurat patru ani mai târziu, în ziua de 9 aprilie1924, de către Regele Ferdinand şi Regina Maria,

însoţiţi de ministrulromân de Externe I.Gh.Duca, întâmpinaţi deacelaşi general Berthelot(guvernator militar alStrasbourg­ului). La bazaCrucii­monument suntîncrustate cuvinteleReginei Maria: Sodaţiromâni! Departe depatria voastră, pentrucare v­aţi sacrificat,

odihniţi­vă în pace,aureolaţi de glorie, înacest pământ care nu văeste străin! Dintr­o latură,având tot spaţiul subprivire, veghează oimpunătoare, minunatăstatuie – Mama martirilor(sau a eroilor) – realizatăde Oscar Han în anul 1933 şi dăruită cinstirii acestuiloc de către marele ziarist patriot Pamfil Şeicaru.Statuia o reprezintă chiar pe mama donatorului;el însuşi erou al Primului Război Mondial, ofiţerparticipant la operaţiile militare, citat prin Ordin dezi pe Armată şi distins cu Ordinul Mihai Viteazul. (Înparanteză fie spus: pe banii lui a ridicat MonumentulVictoriei de la Mărăşeşti şi tot cu banii lui a ctitoritMănăstirea Sfânta Ana, numele mamei SfinteiFecioare, dar şi al mamei donatorului, de la Orşova,pe locul unde au murit mulţi din camarazii săi înprimele zile ale intrării Românei în război, august1916, mănăstire în care, în octombrie 2005, aveausă­i fie reînhumate osemintele, aduse din Germania.)

Pentru că ne aflăm la acest subiect,deopotrivă delicat şi important, trebuiesubliniat faptul că drama prizonierilor români

din Primul Război Mondial este mult mai profundă,mai complexă şi mai extinsă, ca spaţiu. Multe – şiunele încă neştiute – sunt lagărele în care prizonieriiromâni au suferit moarte martirică. Unul dintre eleeste lagărul de la Ostfyasszonya, din Ungaria. Citezdin prestigioasa revistă lunară Memoria Oltului şiRomanaţilor, numărul pe septembrie 2018: „Aici a fostconstruit unul dintre cele mai mari lagăre ale PrimuluiRăzboi Mondial. Numele acestuia a fost luat de lagara din apropiere. În barăcile construite... puteau fiinternaţi 50.000 de prizonieri. În patru ani de război,aproximativ 150.000 de prizonieri, de diversenaţionalităţi (italieni, ruşi, români, sârbi şi ucraineni)au fost internaţi în lagăr, iar 10.000 dintre ei nu s­aumai întors acasă. Aceştia au fost înhumaţi în cimitirullagărului. Până acum nu se cunoaşte (cu exactitate –n.n.) numărul total al prizonierilor români care au fostînhumaţi în acest lagăr. Arhivele Militare au identificat4.718 militari români care au murit aici, în perioada1917­1918.” Să facem o mică socoteală. Dintre cei10.000 de prizonieri morţi în cei patru ani de război,

4.718 (jumătate!) sunt români, morţi numai în doi anide captivitate. Ne dăm seama, astfel, la ce tratamentde distrugere în masă au fost supuşi prizonieriiromâni; cu nimic diferit de cel aplicat în lagărele dinFranţa. Şi, ca să înţelegem şi „atenţia” de care s­aubucurat aceşti eroi­martiri după terminarea războiului(nu numai români, desigur), citez: „Lagărul a fostlocalizat prima dată în anul 1931” (pe când, încelelalte locuri, aceste sanctuare erau inauguratede vreo zece ani!). Pe ambele laturi ale drumuluiau fost descoperite, în urma săpăturilor, uniforme,insigne, numere de identificare. Atât. Astăzi, o partea terenului pe care a fost amplasat lagărul esteacoperită de pădure.

Nu numai în aceste aşa­zise lagăre stabiles­au petrecut astfel de drame abominabile,ci şi în popasurile lungilor drumuri de

continuă mutare a prizonierilor; în lagăre mai multsau mai puţin de tranzit. Am în faţă (graţie aceleiaşi

reviste, Memoria Oltului şi Roma­naţilor, nr. 8/2018) memoriile preotuluiiconom Vasile Ionescu, confesor alRegimentului 18 Gorj, căzut prizonierîmpreună cu trupa pe Argeş în jos,la Vişina, în noiembrie 1916. LaGăeşti, convoiul crescuse la o miede prizonieri, ce urmau a fi duşi înGermania. În 27 decembrie 1917 auajuns în localitatea Straslund, cazaţipe jos, în barăci de scânduri, cu ohrană care „nu ne dădea speranţede viaţă”. Următorul popas, lagărulde la Tuchel, în barăci de carton,unde „prizonierii români mureau pecapete, câte 50­60­70­80 pe zi. Amgăsit oameni din regimentul meu,fini şi nepoţi, şi mă durea inima cândîi vedeam pe marginea prăpastiei.O săptămână i­am spovedit­grijit petoţi. (...) Ajunseseră sărmanii oameninişte schelete mişcătoare; ca preot,am avut ocazia să văd mulţi bolnavi

înainte de obştescul sfârşit. Am văzut mulţi morţi,niciodată însă n­am văzut un corp atât de slăbitca acela al celor 2.500 de prizonieri de la Tuchel.Erau umbre. Erau adevărate stafii.”

Fără comentarii.

Dar să ne întoarcem la obiectivul principal,care a generat aceste consideraţii: carteaprietenului nostru Jean­Yves Conrad – şi

să­i notăm încă o dată titlul: Memorialul celor 3.030de soldaţi români „Morţi pentru Franţa” în timpulMarelui Război, 1916­1918. Recitesc – şi am unacut sentiment de derută: Cum, adică, soldaţi românimorţi pentru Franţa (fie ei puşi şi în ghilimele!)? Aceştisoldaţi au murit, în primul şi­n ultimul rând, pentruRomânia! – ţara lor! Pentru că, în primul şi­n ultimulrând, ei au luptat pentru ţara lor, România, animaţide scopul, de idealul la care ţara lor îi chema.Au luptat şi au căzut prizonieri – unii! – pe Jiu, peArgeş, pe Muscele, în alte locuri româneşti de glorieşi sacrificiu. Iar faptul că duşmanul i­a întemniţatîn diferite lagăre, în care au fost exterminaţi, nuînseamnă că ţara, redevenită stăpână a acelui local supliciului, şi­i poate aroga, mai târziu, drept morţipentru ea – chiar fiind pe aceeaşi baricadă a luptei(comune) a victoriei şi a păcii. Indiferent de cegesturi, onorifice şi onorante, ar face, după aceea,pentru aceşti eroi. Iată de ce mi se pare totalnepotrivit – ca să nu zic neadevărat – titlul pusde amicul Conrad, pe o carte, repet, foarte bună.I­am spus­o franc, deschis, prieteneşte/frăţeşte şi,de m­ar fi înţeles, acest articol ar fi avut dimensiuneaunei note de şapte rânduri. (Desigur, ar fi fost multmai potrivit dacă Jean­Yves ar fi transferat acest titlu,eventual, ideea din el, în interiorul cărţii, într­o notăintroductivă, şi i­ar fi dat o explicaţie cât de câtplauzibilă – fie şi sentimentală – subsumândvalorosul text unui titlu clar, adecvat, real.)

Calvarul prizonierilor româniîn lagărele germane din Franţa

Ion ANDREIŢĂPe­al vostru vis eroic ştiindu­vă stăpâni,/ Dormiţi vegheaţi de Franţa, dormiţi soldaţi români! (Elena Văcărescu)

Centenarul Marii Uniri

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 9

Domnul Jean­Yves Conrad, însă, carese mândreşte cu deviza: La Roumaniene m’appartient pas, mais j’appartient à

la Roumanie (România nu­mi aparţine, dar/în schimbeu aparţin României), nu numai că nu m­a înţeles, dara ţinut să­mi aducă argumente în apărarea acesteisintagme – morţi pentru Franţa – între care un decretoficial (din 30 mai 1921) prin care municipalităţile peteritoriul cărora se aflau astfel de cimitire militare erauautorizate să acorde, în semn de omagiu public, titlulde „morţi pentru Franţa”. De aici, însă, şi până la apune/enunţa în titlul unei cărţi această sintagmă –morţi pentru Franţa, cu sau fără ghilimele – pe seamaeroilor altei ţări, fără nicio explicaţie, este un drumpresărat cu derută şi suspiciuni. La urma urmei,chiar şi o lege – cu atât mai mult un astfel de decret:ambiguu (prin interpretare) şi binevoitor (prin intenţie)care, de fapt, recomandă, nu impune – este supusăschimbării, în timp. Însuşi Nicolae Titulescu, idolal amicului Conrad, autorul celebrelor cuvinte EnFrance, je ressens le dor de la Roumanie et enRoumanie je ressens la nostalgie de la France –specialist de marcă în Ştiinţa Dreptului, susţinecă „Legea nu e decât o probă a unei părţi dindrept; ea nu e dreptul însuşi”. Şi, pentru că veni vorba despre mărtu­

risiri­devize­de­viaţă, cer îngăduinţă s­otranscriu aici şi eu pe­a mea. Nu este creaţieoriginală, nu­mi aparţine, dar mi­am însuşit­oca şi cum ar fi a mea. Această deviză axio­matică aparţine unui mare român (oltean!),demnitar de elită şi patriot imbatabil, EugeniuCarada, care a declarat, testamentar: „PentruRomânia liberă oricând, oricum, cu oricine,împotriva oricui!” Să fie limpede pentru toatălumea.

În susţinerea ambiţioasei sale opinii,prietenul Jean­Yves Conrad aduce încăun argument: pe fiecare cruce, sub numelemartirului român, este scris: soldat român,mort pentru Franţa. Aşa să fie, oare? Am fostla Soultzmatt (în Alsacia) într­un popas mai larg,exact acum 20 de ani: joi, 20 mai 1999, de ÎnălţareaDomnului (după Calendarul nostru Ortodox), cândnoi, românii, sărbătorim şi Ziua Eroilor. Înainte de­aîncepe slujba de veşnică pomenire, oficiată de preoţiortodocşi şi greco­catolici, am hălăduit prin câmpulfunerar, luându­mi diverse notiţe. Între altele, amnotat numele primilor doi eroi, cu ale căror cruci sedeschide aleea centrală: în dreapta: Ciobanu Vasile,nr. 32116­54, decedat la 6 martie 1917; în stânga:Cristache Ion, nr. 2728­76, decedat la 1 aprilie 1917.În continuare, imensul luminiş cu iarbă verde şiproaspătă: şiruri lungi de cruci albe, aliniate ca pentruo paradă nemaipomenită – şi, pe nici una, inscripţia„mort pentru Franţa”. Pe alocuri, flori roşii, ca sângelecelor jertfiţi, semănate de mâna celor în viaţă. Pestetot, un covor de gălbenele răsărite spontan, dinchipurile palide ale celor duşi.

Dincolo, la Dieuze (în Lorena) am fost chiarîmpreună cu Jean­Yves – şi cu prietenul nostrucomun, scriitorul şi gazetarul Ioan Barbu de la Vâlcea.Nici acolo nu­mi amintesc să fi întâlnit cruci de eroiromâni pe care să fie scris „mort pentru Franţa”.Cum nici în această valoroasă carte, publicată deconfratele Conrad, nu am descoperit vreo fotografiea vreunei cruci cu această sintagmă. Dimpotrivă,pe un monument, a cărui imagine este reprodusăîn carte, se poate citi: „Ici reposent 275 SoldatsRoumains Morts pour leur Patrie. Guerre 1914­1918”.

Şi din nou mă străduiesc să­l fac peprietenul Jean­Yves Conrad să înţeleagănepotrivirea dintre adevărul istoric şi titlul

nefericit ales de el şi desfăşurat pe spaţiul întregiicoperte; nepotrivire care, cel puţin românilor leinspiră, la această primă vedere, o mare nedreptate.Iar el nu doar că nu poate/sau nu vrea să priceapă,dar continuă cu o pledoarie care pur şi simplu simtcum mă răneşte: România n­a făcut nimic pentruaceşti eroi!... Au luptat ei pentru România, dar auluptat şi pentru Antanta!... Franţa a ajutat foarte multRomânia!... Nu uita de generoasele prevederi aleTratatului de Alianţă din 4/17 august 1916 – semnatcu cele patru mari puteri: Franţa, Marea Britanie,Italia şi Rusia – reprodus în carte!... Aşa că...

Mă înfurie această reminiscenţă imperială îngândirea amicului meu. Şi­i răspund şi eu acum,

pe această cale. Da, bun, corect tratatul; dar ia săvedem noi ce zice savantul Constantin Kiriţescu (întrealtele, reprezentant al României la Liga Naţiunilor,în Secţia şcolară; autor şi al unei cărţi consacratelui Clemenceau) în volumul Istoria războiului pentruîntregirea României, 1916­1919. După război,făcându­se publice unele documente secrete, s­aconstatat că Puterile Antantei nu aveau de gând să­şirespecte promisiunile făcute României. În iulie 1916se încheiase o înţelegere secretă între Franţa şiMarea Britanie, care prevedea că România nu trebuiesă beneficieze de ajutorul armatei de la Salonic(decât dacă atacă simultan şi Bulgaria). La comandaforţei aliate multinaţionale din Salonic era generalulMaurice­Paul­Emanuel Sarrail care, în pofida maimultor acţiuni ofensive, n­a reuşit să ocupe niciBulgaria şi nici să prevină ocuparea Serbiei decătre Puterile Centrale (1915) şi a României (1916).(De altfel, în decembrie 1917, el a fost destituit dela această comandă.) Eşecul Aliaţilor pe frontul dinMacedonia a fost resimţit cu amărăciune de cătretrupele noastre, care scandau, în mod ironic:O, Sarai, Sarai, Sarai!/ Noi ne batem şi tu stai!

În legătură cu desecretizarea aceloraşi docu­mente, trebuie amintit încă unul: La 11 august 1916(în chiar timpul pregătirii şi semnării Tratatului deAlianţă!) Franţa şi Rusia semnaseră un acord secretdestinat să împiedice participarea României cudrepturi depline la viitoarea Conferinţă de Pace.

Aşa că, mai uşor cu pianul pe scări, fraţii noştride cauză...

Lucruri greu de explicat, fapte ce ridicăgrave semne de întrebare s­au petrecutşi în finalul Marelui Război. Voi cita, în acest

sens, un fragment mai amplu, elocvent, din articolulacademicianului Alexandru Surdu, GrăniţuireaRomâniei Mari (apărut în revista Contemporanul.Ideea Europeană, nr. 4(805), 2019): „Desfăşurarearăzboaielor ungaro­române din 1919, după încheiereaPrimului Război Mondial prin Armistiţiul de laCompiègne (29 octombrie 1918), începute cuatacarea României din Munţii Apuseni (16­18 aprilie1919), atacarea României prin trecerea graniţeistabilite pe râul Tisa (20 iulie 1919) şi până laocuparea Budapestei de către armatele române(4 august 1919), în continuarea războaielor ungaro­cehoslovace finalizate cu ocuparea Slovaciei şiînfiinţarea Republicii Sovietice Slovace (16 iunie1919) – să nu uităm nici de Republica SovieticăBavaria (12 aprilie 1919) – desfăşurate sub privireaîngăduitoare a armatei franceze, care, în mod normal,ar fi trebuit să instituie un regim de ocupare aUngariei, ca stat inamic al Antantei în formula Austro­Ungariei, nu de prietenie şi toleranţă (subl. n.) denotăo anomalie a cărei explicaţie n­am găsit­o în cărţileromâneşti de istorie. Cum de i s­a permis Ungarieisă ducă în continuare războiul? Ce s­ar fi întâmplatdacă armata română ar fi fost învinsă şi Ungariaocupa Bucureştii în 1919? După ce ar fi ocupat,bineînţeles, Transilvania? Răspunsul este simplu:Republica Sovietică România! Cine să fi dorit acestlucru? Armata română a fost însă învingătoare şia reuşit să ocupe Budapesta. Şi a făcut­o singură.A ocupat apoi toată Ungaria şi a dezarmat trupelemaghiare. A pus capăt Republicii Sovietice Ungaria,înfiinţată la 20 martie 1919, atrăgându­şi pentrutotdeauna adversitatea Uniunii Sovietice, care n­o vaierta. Apoi a fost somată, la scurt timp, să părăseascăUngaria, fără încheierea vreunui tratat de pace cu

această ţară, de parcă nu s­ar fi întâmplat nimic!Mai mult, Ungaria, învinsă (1918) în formula Austro­Ungariei de către armatele Antantei, şi separat dearmatele române (1919), a participat la Conferinţade Pace de la Paris cu pretenţii teritoriale şi chiar le­aobţinut în defavoarea României. Adică, la stabilireagraniţei cu România, care trebuia să fie pe râul Tisa,Ungaria a obţinut jumătate din Crişana, tocmai parteacu cele trei Crişuri. (...) De ce a fost pedepsităRomânia în favoarea Ungariei, când graniţa dintreRomânia şi Ungaria fusese stabilită, în Tratatul cuAntanta, pe râul Tisa, şi a fost unul dintre motivelepentru care a intrat România în război alături deFranţa, Anglia, Italia şi Rusia?” (AcademicianulAlexandru Surdu vorbeşte în articolul citat şi dealte grăniţuiri – expresiv, tragic cuvânt, inventat desavant – ale conturului firesc, natural al României,în sud­vest, sud­est, nord­est, încât nu poţi decâtsă afirmi/să susţii odată cu domnia sa: „A fost oîncălcare a hotărârii românilor, a unui decret­legesemnat de regele României. Aceasta a fost grăniţu­irea impusă de forţele politice ale ţărilor aliate înaşa­numita Antantă. Acesta a fost însă abia începutul

încălcărilor pe care le vor face marile puteri.”) Fără comentarii.

N­aş vrea să cred că prietenul nostruJean­Yves Conrad, procedând astfel,dă apă la moara nu ştiu cărei intenţii –

şi nici că, după atâta amar de conversaţie,vorbesc cu morile de vânt. Adevăr este, însă,că amicul se încăpăţânează să persiste înopţiune. De parcă un reflex necondiţionatîi dirijează gândul. Cum să cred altfel, cândpână şi în autografele date pe carte, mânalui consemnează: „Aceste poveşti de sufletcu aceşti soldaţi români care au murit pentruFranţa şi pentru libertatea României”? Iarîn e­mail­ul ce însoţeşte invitaţia la ceremoniaomagială din 11 noiembrie 2019, la Dieuze,precizează: ...locul unde se află „cele 943 de

morminte ale soldaţilor români morţi pentru Franţaşi pentru libertatea Europei”!

Mirarea mea sporeşte, după ce citesc „Avertis­mentul” ce deschide volumul Memorii, al fostuluidemnitar român Nicolae Tabacovici (tradus de J.­Y.Conrad în franceză şi apărut, bilingv, la Editura AntimIvireanul, Rm. Vâlcea, 2018), în care, între altele,scrie: „Nu pot uita, desigur, că în micul meu oraş dinLorena, la Dieuze, se găseşte cel mai mare cimitiroccidental al soldaţilor români morţi de foame şide frig în timpul Primului Păzboi Mondial, căzuţipe câmpul de onoare pentru Franţa generaluluiBerthelot”. Punctum.

În sfârşit, se iscă, firesc, întrebarea: PuteaJean­Yves Conrad să evite această gravă confuzieşi impardonabilă eroare? Bineînţeles. Cel mai bunexemplu îl avea în compatriotul său, la care facereferire chiar în „Introducere”, „eminentul istoricmilitar, distins profesor la Universitatea dinStrasbourg, fost elev al Şcolii Interarme de la Saint­Cyr, fost membru al Comisiei Franceze de IstorieMilitară”, Jean Nouzille, autor al lucrării Le calvairedes prisonniers roumains en Alsace­Lorraine, 1917­1918; tradusă şi în româneşte sub titlul Calvarulprizonierilor de război români în Alsacia şi Lorena,1917­1918 (lucrare apărută iniţial în 1991 şi reeditatăîn 1997, avându­l coordonator şi autor al Prefeţeipe ambasadorul­istoric Dumitru Preda, „mon amieroumain”, după cum notează Jean­Yves, în „Intro­ducere”, din partea căruia ar fi putut beneficia deo consultaţie de specialitate). Mai mult, cartea cupricina a apărut simultan cu maiestuosul album deartă, semnat de academicianul­artist plastic MirciaDumitrescu, consacrat aceluiaşi eveniment (bazân­du­se pe valorosul volum de informaţii oferit de carteadomnului Conrad). Albumul poartă titlul: Războiulcel Mare, 1914­1918. Calvarul prizonierilor româniîn Alsacia, Lorena şi nordul Franţei. Şi, totuşi!...

Se aude că volumul prietenului nostru Jean­YvesConrad (apărut în franceză în puţine exemplare;cu promisiunea extinderii tirajului) va fi tradus înromâneşte, editat în ţara noastră. Excelent. Cucondiţia revederii titlului, în ambele limbi. Românii,istoria lor nu merită o astfel de nedorită manipulare.Este un adevăr strigător la cer – şi el trebuierespectat.

8

Centenarul Marii Uniri

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202010

Publicaţia LaRoumanie a apărutîn trei serii: prima

serie la Bucureşti şi Paris,între anii 1898 şi 1916, caziar cotidian; a doua serie,

din 17 ianuarie 1918 până în 12 iunie 1919, editatdoar la Paris, săptămânal; seria a treia, din noucotidian, la Bucureşti, între 1920 şi 21 iulie 1921.

Mă mărginesc aici la seria a doua, anii 1918 şi1919 fiind cruciali pentru viaţa românilor, dar şi a uneiimportante părţi de lume. Au loc în această perioadăevenimente dramatice, determinante pentru deceniileurmătoare. La noi în ţară, după ofensiva glorioasăde la Mărăşti, Oituz, Mărăşeşti a armatei române,susţinută de Misiunea militară franceză în numelealianţei semnate de România cu ţările Antantei –Franţa, Anglia şi Rusia – în contra Triplei Alianţe(Puterile Centrale), reprezentate de Germania,Austro­Ungaria şi Imperiul Otoman, evenimenteledin Rusia bulversează frontul. România este nu doartrădată, dar şi sub încercarea deinfiltrare a bolşevismului în rândurilesoldaţilor şi populaţiei. Pacea de laBrest­Litovsk între Rusia şi PuterileCentrale, semnată în martie 1918,scoate Rusia din Primul RăzboiMondial. Un tratat al unei păciînrobitoare pentru România sesemnează la Bucureşti la 7 mai1918, cu Germania şi Austro­Ungaria,de către prim­ministrul AlexandruMarghiloman; tratatul nu va aveaşi semnătura şefului statului, RegeleFerdinand. Din 9 noiembrie 1918,România reintră în război alături deŢările Antantei, iar la 1 Decembrie 1918, la MareaAdunare Naţională de la Alba Iulia, este declaratăUnirea tuturor românilor. Încheierea Primului RăzboiMondial a avut loc prin armistiţiul din 11 noiembrie1918 între ţările Antantei şi Germania, dar Româniava continua lupta pentru eliberarea Transilvaniei desub stăpânirea Ungariei. Anul 1919 aduce încheiereaunor tratate de pace la Paris, între care Tratatul depace cu Austria în 10 septembrie 1919; la 4 iunie1920, la Trianon, a fost semnat Tratatul de pace întreRomânia şi Ungaria; numai etapele premergătoareacestor tratate, încheiate în timpul Conferinţei dePace de la Paris, vor mai fi consemnate în a douaserie a jurnalului La Roumanie.

După această foarte scurtă reamintirea evenimentelor istorice, mai departevoi merge pe firul celor scrise în ziarul

La Roumanie, răsfoind această serie, al cărei sub­titlu a fost „organ hebdomadar al revendicărilor şiintereselor românilor”, modificat din 17 octombrie1918 în „organ hebdomadar al Unităţii NaţionaleRomâne”. Publicarea ziarului a fost încredinţatănumitei Colonii a românilor din Paris, reprezentată,în special, de grupul profesorilor universitari refugiaţidin ţară la ocuparea României de către trupelegermane. Acest grup, care fusese ales de Asociaţiagenerală a universităţilor româneşti pentru a continua,pe pământ francez, apărarea drepturilor românilor,a constituit Misiunea universitară română de la Paris.Ziarul pe care l­a editat, la un an de la apariţie,a fost caracterizat astfel: Tribună naţională, ziarulLa Roumanie a fost, de asemenea, prin acestconcurs de evenimente, o tribună universitară.

Răsfoind ziarul, am în faţă o lume legată deacele vremuri, văzută de intelectuali români de marevaloare, majoritatea profesori ai Universităţii bucu­reştene, supusă dominaţiei germane. Ei s­au exilatla Paris nu pentru a se pune la adăpost în faţarăzboiului, ci pentru a milita pentru dreptate în ţararomânilor. Îl citez pe Traian Lalescu: În momentelecritice ale ultimului an, în timpul guvernului dluiMarghiloman, misiunea universitară a fost rechematăîn ţară; eram forţaţi însă să alegem între carieră şiconştiinţa noastră. Refuzul nostru formal ne­a cotatsub titlul de „rebeli” şi din această epocă noi am fostşi mai mult alături de România. Am găsit aici acelaşi

sentiment inflexibil de rezistenţă până la capăt,aceeaşi credinţă în lupta până la victorie. Cum eraacasă, la Universitate, aflăm din ziarul Misiunii:Jurnalele germane anunţă că la Universitatea dinBucureşti, singura facultate deschisă este cea demedicină. Ceremonia de deschidere a fost prezidatăde generalul german comandantul oraşului. Au ţinutdiscursuri dr. Petrini­Galaţi şi I. Bogdan, prorector.În localul Fundaţiei universitare Carol I, profesorigermani ţin regulat conferinţe de istorie, sociologieşi politică.

Misiunea universitară română a fostinvitată de înalte instituţii politice şi decultură din Paris, în Parlamentul Franţeisau la Facultatea de Litere, unde a pututsusţine cauza României, iar din parteagazdelor au fost exprimate simpatieşi ataşament. Ziarul din 7 februarie1918 redă din discursul vicerectorului,preşedinte al Consiliului Universităţii dinParis, şi scrie: Luni 4 februarie, după

dineul în onoarea misiunii universitarilorromâni la Paris, Lucian Poincaré atransmis dlui Victor Antonescu, ministrual României, adresa cu introducerea:„Universitatea din Paris, în momentul încare naţiunea română este victima unei crize tragice,exprimă Universităţilor din Bucureşti şi Iaşi o simpatieprofundă”.

În acelaşi respect pentru România, o partea coloniei române a participat la o recepţie laAmbasada din Paris a Statelor Unite ale Americii,iar o delegaţie a profesorilor universitari românia fost primită de preşedintele Wilson.

Colonia română din Paris a avut un Comitet ales,preşedinte fiind profesorul de Drept Toma Steliande la Universitatea din Bucureşti, iar vicepreşedinţi,profesorul Ermil Pangrati, fost rector al Universităţiidin Bucureşti, şi Pavel Brătăşanu, senator, cu studiide Drept la Paris.

Ermil Pangrati, personalitate intrată în istoriamatematicii româneşti şi a Institutului deArhitectură din Bucureşti, este prezent cu

alocuţiuni în cele mai multe ocazii în care Misiunearomână a fost invitată, dar şi cu foarte multe articoleîn jurnal. Aleg câteva rânduri dintre cele foarte multescrise de Pangrati în La Roumanie. Din articolul„Prietenia germană”, din 7 martie 1918: România esteastăzi izolată definitiv de aliaţii occidentali, încercuitădin toate părţile ca o fortăreaţă asediată, ameninţatădin interior de trei armate ruse în debandadă anar­hică; Mackensen o ameninţă cu „pacea germană” şicancelarul Hertling cu „prietenia” sa. Pacea înseamnăsclavie sau moarte! Prietenia germană este încăşi mai rea.

Pentru că, totuşi, răsfoind publicaţia La Roumanie,va trebui să urmăresc un fir, îmi aleg să fie acestaprintre câteva articole scrise de marele nostrumatematician Traian Lalescu, această „culme aculturii româneşti”, cum l­a definit Solomon Marcus.Şi voi mai zăbovi apoi pe firul relatărilor din presamaghiară contemporană marilor evenimente, paginicare nu ştiu să mai fi fost scoase la lumină, cel puţinîn ultimii ani.

Nu voi încărca rândurile de faţă cu prea multereluări din numeroasele articole semnate de TraianLalescu în jurnalul La Roumanie, încerc însă ca

citările să reprezinte opinia autorului în mai multesituaţii de importanţă istorică deosebită. Cu referirela înrobitoarea pace din 7 mai 1918, pe care Lalescuo numeşte asasinatul de la Buftea, scrie că esteo pace a urii… care nu va şti să nască decât ură.Speranţa este Regele Ferdinand: Avem încredereîn regele nostru. Ne este imposibil să credem căel ar putea semna o pace care nu numai va reduceîn neant aureola sa de atitudini frumoase careîl înconjurară pe drept, dar ar conduce la injuriepermanentă faţă de tronul său.

Referitor la Tratatul de pace cuAustria, căruia i­a urmat un discursal cancelarului Renner, afirmând

că tânăra republică este eliberată de toateaspiraţiile de dominare a altor naţiuni, aspiraţiicare au fost cauza fatală a ruinei fosteimonarhii, Lalescu vede aici confirmându­sesolemn, în faţa întregii lumi, dreptatea strigă­telor noastre de disperare, calvarul dureros pecare popoarele Austriei l­au suferit sub regimuldualist. Şi mai adaugă Lalescu observaţiacă discursul cancelarului a fost o tacticăde a trece cu vederea clauzele economiceşi financiare. Mai multe articole ale lui TraianLalescu se vor referi la Banat şi la chestiuni deordin economic şi financiar. Scria el: Emitereaexagerată a biletelor de bancă a depreciatvaloarea lor, încât săracii cu salariul fix nu maiau din ce trăi. Aceasta este o cauză profundăa răului social care are loc, ca o amară ironieîn ajunul Conferinţei de pace permanentă,pentru a aminti puterilor responsabile acestadevăr elementar pe care îl uită cu voie:Suferinţa va rămâne o cauză permanentăa turburării sociale: suferinţa, împinsă pânăla disperare va naşte totdeauna violenţă.În 19 ianuarie 1919, în articolul „Reformele

în România”: Pe calea decretelor–lege, ţăranii,muncitorii agricoli ai ţării şi evreii, în cea mai mareparte comercianţi, de aici înainte vor participa la viaţapolitică a României.

Traian Lalescu analizează politica „rusofobieila români”, indicând pe cei care profitau de aceasta:Printre diverse instrumente politice cu ajutorul căroras­a încercat să se falsifice orientarea politică aRomâniei, niciuna nu a fost obiectul unei atenţii maimari din partea propagandei germane, ca rusofobia.Din punct de vedere teoretic, este logic – revendica­rea Basarabiei e tot atât de legitimă ca a Transilva­niei. […] Noi am rămas adversari ireductibili ai tezeirusofobiei României şi nu am cedat niciunuia dintreargumentele bombastice ale ştiinţei sociologicegermane, cu care ne­am fi spart capul.

Şi câte lucruri interesante am mai putea extragedin articolele lui Lalescu!...

Am promis însă că voi relua, din paginile jurnaluluiLa Roumanie, cum s­au oglindit evenimentele acelorani în presa maghiară.

În ceea ce priveşte Marea Adunare Naţionalăde la Alba Iulia, articolele corespondenţilorunor ziare din Budapesta oglindesc corect

evenimentul, iar La Roumanie publică traducerealor. Astfel, în Az Ujsag se scrie: Poporul ungar aşteptacu o penibilă nelinişte rezultatul Adunării Naţionaleromâne, convocată pentru duminică la Alba Iulia.Ştirile cele mai contradictorii circulau despre unireacu România. În Transilvania se spera ca socialiştiisă poată împiedica crearea unei Românii Mari, pentrua evita dominaţia românească asupra a milioanede unguri. Durere! Visul nu s­a realizat, căci chiarpartidul social­democrat român fu convins de şefiiConsiliului Naţional român. (Într­un alt articol dinLa Roumanie aflăm că social­democraţii au renunţatla toate condiţiile pe care le cereau, graţie intervenţieilui Eugen Goga, fratele lui Octavian Goga, şi celeia lui George Pop.)

Răsfoind ziarul La Roumaniedin anii 1918­1919

Eufrosina OTLĂCAN

Centenarul Marii Uniri

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 11

În 2019 s­au împlinit 100 de ani de la ucidereaîngrozitoare a martirilor beiuşeni, iar eveni­mentul nu putea trece fără a fi marcat de către

personalităţile locale şi nu doar acelea, căci s­auadunat în Beiuşul copilăriei mele o pleiadă deintelectuali de primă mărime din cultura româneascăa Bihorului. Astfel că, sub egida Academiei Române,la Editura Centrului de Studii Transilvane, a apărutvolumul Martiri bihoreni ai Marii Uniri, Cluj­Napoca,2019, coordonatori: Ioan Degău şi Ioan Laza.Colaboratorii acestui volum colectiv sunt: Ioan­AurelPop, Ioan Bolovan, Viorel Faur, Diana Iancu, BlagaMihoc, Ioan Laza, Augustin Ţărău, Dionisie Pop,Ioana Marina Gherman, Rada Sanda Muntean,Ioan­Sorin Cuc, Vasile Todinca, Cristian Remus Ţoţa,Iudita Căluşer, Ligia Antonia Mirişan. Evenimentullansării volumului şi al comemorării martirilor s­aderulat la Beiuş, cu momente de recule­gere în Cimitirul din deal, la monumenteleavocaţilor Ciordaş şi Bolcaş, dar şi laacela al familiei Crişan, tată şi fiu. Dintreurmaşii acestora mai trăiesc doamnaRada Sanda Muntean (din familia Crişan),care a oferit pagini inedite pentru volumulamintit, dar şi Ioana Marina Gherman(nepoata martirului Ioan Ciordaş). Deremarcat este faptul că evenimentuls­a desfăşurat în locuri marcante pentrucultura Beiuşului de ieri şi de azi: Cimitiruldin deal, Monumentul celor doi martiri dincentrul oraşului, Colegiul Naţional „SamuilVulcan”, Sala Primăriei, care a fost plinăpână la refuz de oameni adunaţi de petoate Crişurile să­i asculte pe cei doiintelectuali remarcabili: Ioan­Aurel Pop,preşedinte al Academiei Române, şi IoanBolovan, prorector al UBB din Cluj­Napoca. Fără nicio tentă politică, eveni­mentul a fost urmat de o tradiţionalăpomană în memoria celor ucişi, cu mâncare de post,iar domnul Ioan Degău, amfitrionul acţiunii, i­a duspe musafiri la Muzeul şi Biserica de lemn, alcătuitede către domnia sa în vecinătatea restaurantului.Un Mecena al culturii Beiuşului, care nu se dezminte,este domnul economist Ioan Degău, director alCreditcoop Casa Centrală­Agenţia Oradea. Numele

său apare în toate lucrările de anvergură despreistoria locală a Beiuşului.

Volumul Martiri bihoreni ai Marii Uniricuprinde în deschidere un eseu esenţialsemnat de preşedintele Academiei Române,

domnul Ioan­Aurel Pop, intitulat Românii şi condu­cătorii lor din trecut, unde ilustrul academicianconchide: Elitele sunt esenţiale în viaţa oricăreicomunităţi şi mai ales în viaţa naţiunilor. Este dreptcă poporul poate să fie ghidat pe căi greşite de eliteslabe, dar asta nu înseamnă că trebuie să anihilămelitele, ci că trebuie să le transformăm în acord cuidealurile de bine. Noi, în momentele decisive, amavut şansa unor elite bune, iar dacă nu au fost bune,le­am schimbat ca să fie bune. Aceasta a reprezentatforţa naţiunii române şi asupra acestei forţe trebuie

să ne concentrăm. O concluzievaloroasă emite şi domnulprorector Ioan Bolovan (De laAdunarea Naţională de la Blajdin mai 1848 la Marea AdunareNaţională de la Alba Iulia dindecembrie 1918), referitoarela cele două adunări de la Blajşi de la Alba Iulia: Prin urmare,aşezarea celor două adunări –de la Blaj din mai 1848 şi de laAlba Iulia din decembrie 1918 –pe un piedestal mitico­simbolicîn mentalul colectiv românesc,poziţie susţinută din perspectivăistoriografică cu argumenteirefutabile ale foarte multoristorici din generaţii diferiteîn ultima sută de ani, justificămomentele lor de unicitateîn istoria modernă a românilortransilvăneni. Astfel, ambele

adunări au fost învestite de către contemporani cuo aură mitică, drept momente fondatoare, regene­ratoare pentru naţiunea română.

Istoricul bihorean Viorel Faur aduce valoroasecompletări referitoare la tragedia de la Sighiştel, pecare încearcă s­o înţeleagă în profunzime, conştientcă românii bihoreni au fost nevoiţi să treacă printr­un

veritabil calvar, operă atrupelor ungare de ocupaţie,alungate abia în aprilie 1919de către armata română.Istoricul cercetează subiectulacesta de un pătrar de veac,căci a rămas cea mai teribilă din întregul Bihor, carepoate fi asociată cu ceea ce s­a întâmplat în aniiterorii hortiste, la Ip şi Trăznea. Desigur că, mândriadespre care vorbeşte istoricul este întemeiată:Atanasie Toader a fost desemnat prin credenţionalsă participe la Marea Adunare de la Alba Iulia dinpartea cetăţenilor din Sighiştel, dar modul în carearată troiţa martirilor arşi de vii din acest sat de lapoalele Apusenilor este regretabil. Oameni buni,ei au fost răstigniţi pentru noi, au murit în chinuri; secuvine să ne arătăm respectul prin renovarea troiţeidin mijlocul satului! Şi asta urgent! Ar fi o formă derespect, căci nu putem aştepta asta de la politicieni...Având în vedere faptul că şi noi, în lucrarea intitulatăBihorenii la Marea Unire, Ed. Şcoala Ardeleană,Cluj­Napoca, 2018, am cercetat documentele istorice,culturale şi literare, din presă şi arhive legate deevenimentele tragice din judeţul Bihor ale anilor 1918­1919, subscriem afirmaţiilor istoricului Viorel Faur.

Doamna muzeograf Diana Iancu aduceinteresante şi documentate cercetări desprefamilia lui Ioan Ciordaş, cu fotografii inedite

alături de poeta Viora din Bihor, soţia sa. FrumoasaViora aduce un elogiu postum soţului ei în poemulintitulat Ionel (Viora din Bihor: Din cetatea sfântă,Tipografia şi Librăria Doina, Beiuş): Ai zis că veiscăpa Bihorul – şi a fost aşa... întâiul tău gând a fostbinele şi fericirea neamului tău. Lui i­ai închinat viaţata şi mintea ta strălucitoare... Pentru însuşirile talenobile, pentru caracterul tău puternic, Domnul te­aales, tu, sfânt Erou–martir, să serveşti pildă gene­raţiilor ce vin. Când aproape toţi au deznădăjduitîn vremurile de grea cumpănă, tu, asemenea unuiprofet, vorbeai de înfăptuirea visurilor noastre măreţe– o Românie mare. Acel ideal sfânt te­a cerut şi petine jertfă, Ionelul meu... Pentru că dr. Ioan Ciordaşavea deviza: Viaţa mea este a poporului meu.(Gavril Hădăreanu, Torţe arzânde în Ţara Beiuşului,Ed. Buna Vestire, Beiuş, 1995, p. 249)

Filmul desfăşurării Adunării de la Alba Iulia îl face corespondentulziarului Budapesti Hirlop. Să­l urmărim: Românii au aranjat şi pregătitaceastă Adunare cu un aparat uriaş; sâmbătă 30 noiembrie, ei începeau

să curgă din toate părţile. Toţi Românii din Transilvania şi Ungaria au fost repre­zentaţi. Preoţi, orăşeni, ţărani, bărbaţi şi femei erau prezenţi şi printre ei cinciepiscopi români, între care episcopul greco­catolic de Oradea, dr. Demetru Radu.Toată mulţimea era împodobită cu tricolorul românesc şi pe întreg parcursulfluturau drapelele Aliaţilor, din oraşul Alba Iulia până în vârfurile Carpaţilor.Fanfarele nu conteneau să cânte imnul Trezirii naţionale şi al Libertăţii, ca şiMarseillaise. Strigătul dominant era „Trăiască România Mare”. Solemnitateaîncepu printr­un Te Deum celebrat în toate bisericile ortodoxe şi greco­catolice,în prezenţa episcopilor şi conducătorilor politici. Mulţimea se masă apoi pecâmpul de exerciţiu militar unde fuseseră executaţi odinioară Horia şi Cloşca,martirii revoltei lor contra opresiunii maghiare. După serviciul divin, şedinţaAdunării Naţionale fu deschisă la Clubul ofiţerilor, unde fu decisă separareade Ungaria şi unirea cu Regatul României şi unde fură determinate frontiereleregiunilor cerute. Oficiosul socialist Nepszava evaluează asistenţa la o sutăde mii de persoane. Toţi aşteptară pe câmpul de manevre, în spatele fortăreţeiAlba Iulia, comunicarea deciziilor luate de Adunare.Şi evenimente dramatice pe care le­au trăit românii ardeleni sunt redate

în ziarul Misiunii universitare de la Paris. În 14 martie 1918, ziarul relua dintr­otelegramă din Budapesta publicată de Frankfurter Zeitung informaţia cuprinzândlista a 21 de profesori români, cea mai mare parte din Comitetul transilvan dela Braşov (vecin al frontierei române de la Predeal) care au fost alungaţi dinînvăţământ ca măsură disciplinară din cauza lipsei de imparţialitate în conduitalor. Pe o perioadă de 5 ani nu vor putea să ocupe o catedră. Articolul din LaRoumanie comenta: Ce poate însemna de fapt această eliminare „pentru lipsăde imparţialitate”? E greu de înţeles… Şcolile româneşti sunt închise şi limbaromână interzisă. Aceşti 21 de profesori români sunt într­adevăr inutili, fărăîndoială, pentru maghiari.Şi discursul din 2 mai 1919 al lui Bela Kun în faţa Consiliului muncitorilor

din Budapesta este reprodus. Reiau doar două fraze care spun mult desprepersonajul care impunea bolşevizarea Ungariei: Ne daţi Budapesta sau ne vombate pentru apărare, pentru a păstra aici dictatura proletariatului. […] Tovarăşi,consiliul revoluţionar ţinând cont că nu suntem în stare de a opune o rezistenţăserioasă, a încercat să salveze un teritoriu unde să poată să se adăpostească

de capitalism şi de unde să poată să­i alunge din Ungaria şi să creeze un punctde sprijin pentru revoluţia proletară internaţională.

Seria a II­a a ziarului se încheie la 12 iunie 1919; sub titlul Sarcina noastrăeste îndeplinită, scrie: La Roumanie a apărut în zilele cele mai sumbre alerăzboiului nostru naţional. Scopul său era să menţină intact, în ochii Occidentului,acţiunea ţării noastre, care era de partea Aliaţilor şi care înţelegea ca niciodatăsă se separe de ei. Astăzi opera sa s­a încheiat. România, unificată, are loculsău printre naţiunile aliate şi înţelege să­l păstreze orice ar surveni.

În încheiere, ne gândim la ceea ce a fost vrednica, hotărâta, curajoasasocietate românească de acum un secol!

Acea elită intelectuală, care a fost Misiunea universitară română de la Paris,a contribuit, alături de diplomaţia, guvernele Ţării şi Regina Maria, la rezultateleConferinţei de Pace care i­a recunoscut României drepturile pe care le merita şipentru care s­au jertfit sute de mii de români. Membrii Coloniei române din Paris,implicaţi plenar în scrierea şi editarea publicaţiei La Roumanie, erau din alt aluat,departe de cei din versurile eminesciene: Ai noştri tineri la Paris învaţă/ La gâtcravatei cum se leagă nodul/ Ş­apoi ne vin de fericesc norodul/ Cu chipul loristeţ de oaie creaţă.

Este îmbucurător faptul că mai există şi astăzi o placă comemorativăaşezată în anul 1936 la Paris, pe Avenue de l’Opéra 21, amintind că:În acest „Hôtel des Deux Mondes” a stat din ianuarie 1917 până în

1919 „Comitetul Naţional al Unităţii Române” prezidat de marele om de Stat TakeIonescu şi recunoscut oficial de Guvernul Republicii Franceze la 12 octombrie1918, Victor Antonescu fiind ministrul României în Franţa./ Acest Comitet Naţionalreunea o misiune parlamentară, prezidată de Thomas Stelian, fost ministru,o misiune universitară în fruntea căreia se aflau Profesorii Nicolae Titulescu,Ministru al Finanţelor şi semnatar al Tratatului de la Trianon, George G. Mironescu,fost preşedinte al Consiliului, Ermil Pangrati, fost ministru, o misiune a Românilordin Transilvania prezidată de R.P. Vasile Lucaci. Organul său oficial era jurnalul„La Roumanie” fondat de marele Român Pavel Bratashanu şi condus de Const.Banu, Const. Mille şi Emil D. Fagure./ În amintirea acţiunii patriotice desfăşuratăîn Franţa de acest comitet, această placă a fost pusă la 27 februarie 1936.Dl. Jean Chiappé fiind Preşedintele Consiliului Municipal al oraşului Paris şi DinuCesianu, Ministrul României în Franţa. (https://www.historia.ro/sectiuneportret/articol)

Un volum omagial:Martiri bihoreni ai Marii Uniri

Maria VAIDA

8

Centenarul Marii Uniri

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202012

Nu l­am întâlnitpe nonagenarulfăgărăşean Victor

Roşca, nu ştiu nici cum arată,nici cât de înalt este, nicice ochi are, nu­i ştiu decâtprofesionalismul demonstratde două decenii de când

conduce revista Candela de Montréal, ce cultivălimba română departe de vatră.

Aflu că în anul 1948, tânărul Roşca ar fi fost„ridicat”, pe timpul examenului de bacalaureat, pentruvina că ar fi fost împotriva valului comunist ce veneaspre ţara noastră de la răsărit. La vremea respectivă,el n­ar fi avut vreo coloratură politică şi, cu toateacestea, trebuia neapărat reeducat pentru a luaculoarea roşie. Întâmplarea face ca Victor Roşcasă­şi fi făcut deja o părere despre ce urma să fie.În înţelegerea sa, valorile legate de iubirea şiîntrajutorarea aproapelui, de mila creştină, urmausă fie „interzise, ba chiar pedepsite cu ani grei depuşcărie. Erau oameni condamnaţi la 15­20 de anipentru că au dat o bucată de pâine la un fugar”. Dupăpărerea sa, valorile tradiţionale urmau să fie înlocuitede opusul lor: ateism, ură de clasă, invidie, critică,denunţ, lichidare, precum şi de corectitudinea politicăa momentului.

Mă întrebam ce l­a făcut pe Victor Roşca săreziste forţei brute, cu riscul schilodirii şi al torturiirepetate, în loc să ia calea aparent mai uşoară dea accepta reeducarea pe drumul învăţăturii marxist­leniniste. Dl Roşca credea că îngrădirea libertăţii salespirituale ar fi însemnat pierderea valorilor de pânăatunci, ceea ce s­ar fi tradus în final prin pierdereademnităţii. „Eu am fost un om ca mulţi alţii. Dar amavut idealurile mele la care nu puteam renunţa”,spune el.

Ca să înţeleg mai bine, am citit mai întâicartea Experimentul Târgşor, a cărei acţiunese petrece în primii ani după exportarea

revoluţiei roşii la noi. A fost o perioadă în care mulţidintre cei mai străluciţi tineri ai ţării au fost arestaţi pemotive diverse. Unii doreau să creadă în Dumnezeu,aşa că se aflau în conflict direct cu ateismul trâmbiţat

de noul regim. Alţii se opuneau ocupaţiei sauinfluenţei sovietice. Alţii pur şi simplu nu aveau„origine sănătoasă”, căci veneau din familii cudare de mână sau din familii de chiaburi. Floareaintelectualităţii noastre a înfundat puşcăriile acelorani. Au fost închişi preoţi, generali, chiar unii dintrecei ce înfăptuiseră Marea Unire din 1918, scriitori,profesori, şefi de partide istorice şi patrioţi care şi­auriscat viaţa pentru ţara lor.

În ciuda vremurilor tulburi,de cumpănă, tinerii trimişi lareeducare au rejectat dogmamarxistă şi au ales să rezistecolectiv presiunilor la careau fost supuşi.

Eram în căutarea unorrăspunsuri despre motivaţiilepsihologice ale rezistenţei celordin lagărele de reeducare dinacea perioadă. Pe unele încăle mai căutam când am avutşansa să citesc Moara luiKalusek, care prezintă trans­formarea vieţilor normale aleacelor tineri, în iadul pe pământ.Acolo am găsit şi răspunsulla întrebarea care m­a urmărit,despre ce îi face pe unii săreziste constrângerilor de totfelul şi ce îi face pe alţii să sesupună. Explicaţia primuluisemănător m­a edificat. DlRoşca vorbeşte despre rolulformator al familiei şi alcomunităţii. „Tinereţea estepământul în care prinde rădăciniorice sămânţă. Ogorul estepregătit de familie, prieteni,dascăli şi profesori. Că ogorulproduce cuminţi sau răzvrătiţi,responsabilitatea este, deobicei, a primul semănător.Jocul destinului apare atunci,la început.”

Moara lui Kalusek m­a făcut să observ o greşealăfundamentală comisă în acei ani. Mă refer la împăr­ţirea societăţii în două: în răi şi buni. Istoria ne aratăcă o asemenea separare, pe orice criteriu, duceinvariabil la escaladări violente care merg din răuîn mai rău. Exemple relativ recente, cum ar fi cazulrwandezilor, împărţiţi în tutsi şi hutu, confirmă teoria;mai mult, ele conduc la situaţii extreme, cu urmăricatastrofale, uneori chiar la genocid.

În 1971 s­a efectuat un experiment pe aceastătemă la Stanford University. El a demonstrat călucrurile scapă rapid de sub control şi numai dacădai oamenilor iluzia puterii. Un grup de persoanea fost împărţit în două. Unora li s­au atribuit rolulde întemniţaţi şi celorlalţi de paznici. Chiar dacăvorbim doar despre un joc, o simulare, figuranţiişi­au intrat totuşi în rol. Temnicerul a ajuns săagreseze deţinutul, iar cel care a rezistat a devenitţinta abuzurilor de tot felul. Experimentul a fostîntrerupt din cauza violenţei generate.

Citind Moara lui Kalusek, mi­am dat seamacă ideea de egalitate pe care era bazatcomunismul stătea de fapt pe fundamentul

acestei împărţiri iniţiale a populaţiei în două: cei buni(muncitorii şi ţăranii, mai ales cei ce nu avuseserăde niciunele) şi cei răi (cei şcoliţi, cu opinii sau averi).Egalitatea nivelatoare era astfel predicată pe elimi­narea sau reeducarea celor răi, din simpatie sau milăpentru cei slabi (dar buni). Cazul României nu esteo excepţie, în sensul că împărţirea populaţiei în douăa creat turbulenţe, suferinţă, dar a avut şi multe alteefecte colaterale. A răsturnat valorile. Deţinutul dedrept comun (adică hoţul) era văzut ca mai puţinpericulos decât deţinutul politic, care de multe oricerea doar să creadă în Dumnezeu. Asta a făcut caordinea iniţială să fie complet răsturnată, cu atât maimult cu cât religia nu fusese înlocuită cu un alt codmoral. Din cauză că omul zilei era săracul, căruiatrebuia să i se facă dreptate, redistribuirea avuţieibogaţilor era privită cu simpatie, ba chiar încurajată.S­a ajuns chiar la o instituţionalizare a furtişaguluişi a bătăii de joc faţă de cei mai avuţi.

Nu înţeleg însă următorul lucru: de ce oare nişteelevi din Făgăraş, Braşov sau Sibiu au ştiut să­şiasume riscul plutonului de execuţie şi al irosirii vieţiiprin beciurile comuniste, dar cei de la vârf, carear fi putut schimba ceva, au ales compromisul?

(Continuare la pag. 27)

În vremuri de cumpănăMilena MUNTEANU

Cercetarea realizată de lector univ. Ioan Laza împreună cu doamnaprof. Rada Sanda Muntean aduce o imagine vie a vieţii şi luptei familieiCrişan, primarul oraşului Beiuş, pentru înfăptuirea Marii Uniri. Detaliile

nepoatei şi amintirile păstrate cu sfinţenie în familie au fost utilizate aici cuprecădere, accentuând faptul că istoria este vie, că oamenii jertfiţi n­au murit înzadar. Memoria infailibilă a nepoatei are înscris în ADN şirul faptelor: Şi tot bunicami­a relatat că fratele ei, de care se simţea atât de ataşată, Gheorghe Crişan,omul politic intim legat de înfăptuirea Marii Uniri, pe când era licean la ctitoriavulcaniană din Beiuş, îşi petrecea o parte din vacanţe la Cărpinet­Bihor, laverişorii lui mai mici. Uimit de inteligenţa şi apetitul intelectual uluitor al verişoruluisău, Cornel Crişan, dar şi de greutăţile vieţii în care se zbăteau, la întoarcereasa în Beiuş, i­a povestit toate acestea tatălui său, străbunicul meu, rugându­l câtputea el mai convingător să­l sprijine să urmeze gimnaziul beiuşean. Ghiţă, dragulmeu, dacă tu zici că e atât de bun, şi eu pun preţ pe vorbele tale, chiar că e păcatsă nu­l aducem încă de pe acum la Beiuş, i­a zis străbunicul meu Ilarie Crişan,revărsându­şi ca de atâtea ori bunătatea asupra celor aflaţi în nevoi. CornelCrişan a fost singurul medic din Bihor care a participat la Adunarea Naţionalăde la Alba Iulia, din partea Gărzilor Naţionale, a profesat la Cluj după Unire, iarcând şi­a simţit sfârşitul aproape, a spus: Adio, Rubine dragă, scuză­mă că numai urc la tine, mă duc să mor acasă la mine în Bihor! (era vorba de prietenulsău, profesorul Popa Rubin, bolnav de cancer bronhopulmonar; Maria Vaida,op. cit., p. 100). Profesorul medic Cornel Crişan a decedat în 23 ianuarie 1958,fiind înmormântat alături de străbunii săi, ţărani bihoreni din Cărpinet, Bihor.

Cercetătorul ştiinţific dr. Vasile Todincă semnează un eseu cu titlul Reabilitareamonumentului funerar al martirilor beiuşeni dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş.Moştenitorii (dr. Dorin Bolcaş, împreună cu sora sa Minodora Bolcaş) solicităneîntârziat autorităţilor în drept asigurarea accesului şi a spaţiului necesar lamormânt şi în jurul acestuia prin dezafectarea cavoului nou amenajat, careîn opinia lor venea în contradicţie flagrantă cu cele mai elementare norme desistematizare a cimitirului, sfidând prin nesocotinţă spaţiul afectat eroilor, îngrijitşi respectat de mai bine de 60 de ani de toate generaţiile ce s­au succedat,ca un bun comun al tuturor, mărturie prin veacuri a nobilului simbol de unitateprin jertfă. (Scrisoare din arhiva Ioana Marina Gherman din Bucureşti, în vol.Martiri bihoreni ai Marii Uniri.)

Vasile Todincă aduce argumente justificative, acte şi fotografii în susţinerea

afirmaţiilor sale, convingător, cu rigurozitate ştiinţifică în susţinerea adevărului,care învinge de fiecare dată. Lucrarea domniei sale atestă faptul că uniicontemporani vor să facă uitate faptele de glorie şi jertfă ale înaintaşilor noştri,pentru care istoria este o carte a sacrificiului pentru unire şi credinţă. Prinimplicarea responsabilă, atât materială, cât şi sufletească a domnului IoanDegău, s­a realizat reabilitarea monumentului funerar al făuritorilor RomânieiMari din această parte de ţară: dr Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş.

Alte nume de intelectuali bihoreni completează esenţa volumului amintit:Blaga Mihoc, Dr. Nicolae Bolcaş, un erou al luptei pentru Unire; Diana Iancu, 100de ani de la martiriul omului politic dr. Ioan Ciodaş; Augustin Ţărău, Anotimpurilenădejdilor şi deznădejdilor; Dionisie Pop, Ioan Degău, Teroare şi atrocităţi pevalea Barcăului; Cristian Remus Ţoţa, Memoria unei case­muzeu; Ioan­Sorin Cuc,Odiseea unui monument; Iudita Căluşer, Festivităţi regale în Oradea şi Bihor –mai 1919; Ligia Antonia Mirişan, Ioan Laza, Marginalii la un album.

Coordonatorii volumului, Ioan Degău şi Ioan Laza, aduc dovezigrăitoare despre recunoştinţa bihorenilor faţă de memoria martirilor, căcipe crucea de marmură albă, amplasată în Lunca, pe locul unde au fost

descoperite cadavrele celor doi, stă scris: Ridicatu­s­a această sf. cruce pe loculunde au fost ucişi de hoardele secuieşti, în noaptea de 3 spre 4 aprilie, anul 1919,dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş, foşti advocaţi din Beiuş, martirii dezrobiriiBihorului. Osemintele lor schingiuite s­au aşezat spre veşnică odihnă în cimitirulortodox român din Beiuş. Preaslăviţi eroii Neamului întru preamărirea Ţăriiîntregite prin jertfa lor de sânge! Preotul Gavril Popa şi profesorul Aurel Bogdanau reabilitat troiţa ce a fost aruncată în apele văii Vărzarilor de oamenii noii puteri,după cum relatează profesorul Avram Popa. Vizita profesorului univ. MihailDiaconescu, autorul celebrului roman Sacrificiul, a fost de bun augur pentru soartatroiţei, dar oficialii locali n­au fost de acord, şi gestul reparator a putut fi înfăptuitabia după căderea regimului comunist, în 1992, fiind împlinită o datorie de onoare,de conştiinţă, după cum mărturiseşte prof. Avram Popa. Şi de data aceasta, cusprijinul domnului Ioan Degău, s­a realizat şi o serie de metope (gândul ne poartăaici către Adamclisi şi regina Tomiris), fixate pe peretele exterior al bisericii dinLunca, unde alături de cei doi beiuşeni se află şi chipul martirului Nicolae Bogdandin Vaşcău. (Maria Vaida, op. cit., pp. 226­227)

Milena Munteanu Liţoiu, absolventă a universităţilor din Craiova şi Toronto,Canada (unde trăieşte în prezent), este scriitor şi publicist, autoarea volumelorDeparte de ţara cu dor (2014) şi Din ţara soarelui răsare (2016), colaboratoarea mai multor reviste din ţară şi din lume, având o rubrică permanentăla Observatorul din Toronto; a primit mai multe premii literare.

8

Istoria de lângă noi

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 13

Zenovie Pâclişanu

Zenovie Pâclişanu, teolog greco­catolic şiistoric, s­a născut la 1 mai 1886, în comunaStraja, judeţul Alba.

După ce absolvă cursurile ciclului primar,gimnazial şi liceal, face studii teologice la Blajşi Viena şi activează ca profesor la Semina­rul Teologic din Blaj între anii 1911–1920,apoi profesor la Academia Teologică şidirector al Bibliotecii Centrale din Blaj.

Zenovie Pâclişanu, membru al Comisieide încheiere a Concordatului cu Vaticanul,a fost unul dintre secretarii ComitetuluiExecutiv al Consiliului Naţional Romândin Blaj, înfiinţat la 4 noiembrie 1918. Fiindsecretar al Marii Adunări Naţionale de la1 Decembrie 1918, în şedinţa din noapteaprecedentă Marii Uniri, a transmis adeziuneaBlajului la unirea necondiţionată cu RegatulRomâniei. (Mihai Octavian Groza, Blajul şiMarea Unire. Pagini din activitatea Consiliuluinaţional Român din Blaj (noiembrie 1918 –februarie 1919)).

În 1919 a fost ales membru corespondental Academiei Române şi a îndeplinit altefuncţii publice. Astfel, a fost director alArhivelor Statului din Cluj (1920–1922), consilierîn Ministerul Afacerilor Externe pentru problemele

Ardealului, director general în cadrul MinisteruluiInstrucţiunii şi Cultelor şi în cel al Afacerilor Străine(1922–1948). Între anii 1946–1947 a fost membru îndelegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris.

Zenovie Pâclişanu a fost unul dintre cei 113membri ai Academiei Române epuraţi prin DecretulNr. 76 din 8 iunie 1948 al regimului comunist.

Ca ierarh al Bisericii Greco­Catolice, a fost maiîntâi vicar general, apoi vicargeneral mitropolitan pentrucredincioşii uniţi din VechiulRegat.

Fiind învinuit că oficiaslujbe clandestine în rit greco­catolic, Zenovie Pâclişanu estearestat la 6 decembrie 1949şi încarcerat la ÎnchisoareaJilava. La 6 iulie 1950 estetransferat la ÎnchisoareaSighet, cu menţiunea „a seîncarcera împreună cu preoţii”.Părintele Alexandru Raţiuîl descria în memoriile saledrept „jovial, optimist, sănătosşi foarte erudit”.

Într­un referat din 6 martie1952, locotenentul de Secu­ritate Gheorghe Enoiu pro­

pune „să fie adus la D.G.S.S., să fie cercetat şi apoisă i se întocmească acte de trimitere în Justiţie”.

La 14 aprilie 1952, loco­tenentul Gheorghe Enoiufinalizează cercetările şipropune trimiterea lui înjustiţie pentru „favorizarede infractor şi omisiune dedenunţ”. Tribunalului MilitarTeritorial Bucureşti, prin Sentinţa nr. 142 din 22octombrie 1952, îl condamnă pentru delictul de„uneltire contra ordinei sociale” la 6 ani închisoarecorecţională, 5 ani degradare civică, 200 lei amendă,confiscarea averii personale şi 200 lei cheltuielide judecată. Este eliberat în 1953.

În 12 iunie 1956, conducerea Direcţiei a III­aa aprobat deschiderea dosarului de urmărireindividuală nr. 626, Zenovie Pâclişanu fiind

suspectat de „legături cu străinătatea”, iar în 18 aprilie1957 este din nou arestat, anchetat, judecat şi con­damnat de Tribunalul Militar al Regiunii a II­aBucureşti, prin Sentinţa nr. 215 din 24 octombrie1957, la 12 ani temniţă grea, 6 ani degradare civicăpentru „crima de înaltă trădare” şi la 8 ani închisoarecorecţională, 5 ani interdicţie corecţională pentru„uneltire contra ordinei sociale”.

În 26 octombrie 1957 a înaintat recursul, dar adecedat cinci zile mai târziu, la 31 octombrie 1957,în arestul Ministerului de Interne, recursul fiindu­irespins la 15 săptămâni după moartea sa. Avea71 de ani.

Făuritori ai Marii Uniri, martiri în închisorile comuniste (IX)

Ilie POPA

Iosif Jumanca

Iosif Jumanca, născut în satul Folea, judeţulTimiş, la 23 decembrie 1893, a fost un opersonalitate proeminentă a social­democraţiei

româneşti, martir al autorităţilor comuniste. În 1903 a fost membru fondator al filialei române

a Partidului Social­Democrat din Ungaria (P.S.D.U.)care mai târziu a devenit Partidul Social Democrat dinTransilvania şi Banat. Fiind un jurnalist profesionist,viziunea sa politică a constat atât într­un puternicpatriotism în numele românilor din Austria­Ungaria,cât şi într­un angajament faţă de democraţia socială.

A fost ales la conducerea partidului la treicongrese succesive: la Sibiu în decembrie 1906; laBudapesta în decembrie 1910 şi la Arad în octombrie1913. (Stelian Neagoe, „Un senator social­democratîn Parlamentul României”, Revista de ştiinţe politiceşi relaţii internaţionale, Nr. 4/2006, pp. 109­118) Deşia privit mişcarea socialistă mai ales în termenii lupteide clasă şi nu luptei dintre naţionalităţi, Jumancaa militat pentru crearea unor structuri româneştiseparate, deoarece credea că mulţi muncitori românidin Transilvania şi Ungaria ezită să se alăture miş­cărilor politice şi economice conduse de maghiari,pentru că se temeau că vor fi maghiarizaţi. El a văzutsecţiile de partide şi sindicate conduse de români cao modalitate de a educa românii cu privire la proprialor limbă şi istorie, protejându­i în acelaşi timp demaghiarizare. (Andrew C. Janos, William B. Slottman,Revolution in Perspective: Essays on the HungarianSoviet Republic of 1919, University of CaliforniaPress, Berkeley, 1971)

La sfârşitul Primului Război Mondial, în 30octombrie 1918, a fost creat la Budapesta un ConsiliuNaţional Român, cu scopul de a pregăti unireaTransilvaniei cu România. Acest organism a avutşase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şişase ai Partidului Social Democrat, printre care şiJumanca. A fost, de asemenea, membru al ConsiliuluiNaţional Român Central (1918) şi al ConsiliuluiDirigent al Transilvaniei de la Alba Iulia (1918–1920).

El a fost prezent la Alba Iulia la Marea AdunareNaţională de la 1 Decembrie 1918, alături de ceipeste 100.000 de români şi, în faţa celor 1.228 dedelegaţi prezenţi în sala mare a Cercului Militar dinAlba Iulia, astăzi Sala Unirii, a afirmat clar că social­democraţii români sunt adepţi ai dreptăţii sociale, darîn primul rând îşi doresc un stat naţional întregit, dupărealizarea căruia vor urmări şi reforme democraticelargi. La această adunare, la care au fost prezenţi

şi 150 de delegaţi socialişti care s­au pronunţatpentru unirea Transilvaniei cu România, a luatcuvântul şi Iosif Jumanca, care a arătat că social­democraţii sprijină Unirea: „Social­democraţia nu­iidentică cu lipsa simţului naţional. Noi nu zicem ubibene ibi patria, dimpo­trivă, zicem că, acolounde ţi­e patria, acolotrebuie să­ţi cauţi deea.” Aici, reprezentanţiisocial­democraţilortransilvăneni au intrat şiîn Marele Sfat Naţionalconstituit la 1 decembrie1918, şi au făcut partedin Consiliul Dirigental Transilvaniei pânăla 4 august 1919, IosifJumanca fiind la resortulindustriei.

Perioada imediaturmătoare a fost marcatăde negocierile de unifi­care a mişcării socialistedin noile provincii cu cea din Vechiul Regat, procescare a culminat cu un congres în octombrie 1920în care socialiştii din Transilvania, Banat şi Bucovinaau fost absorbiţi în Partidul Socialist din Româniaşi opt persoane din aceste provincii au fost incluseîn conducerea partidului, Jumanca fiind printre ei.

Între timp, Ioan Flueraş a mers la Moscovapentru a intra în contact cu Cominternul, darcele întâmplate acolo i­a determinat pe social­

democraţi să respingă orice legătură cu RusiaSovietică şi cu Internaţionala a III­a. Astfel, înfebruarie 1921, social­democraţii din Transilvania,Banat şi Bucovina s­au retras din conducerea pro­Moscova a Partidului Socialist şi au format o condu­cere provizorie din care a făcut parte şi Jumanca.

În mai 1921, la conferinţa fondatoare a PartiduluiComunist Român, mişcarea socialistă a suferit odivizare, iar în luna următoare, Jumanca, Flueraş,Gheorghe Grigorovici, Ilie Moscovici şi Constantin­Titel Petrescu au creat o Federaţie a PartidelorSocialiste Româneşti, consolidată la congresuldin august 1922.

În mai 1927, Federaţia s­a reorganizat în PartidulSocial Democrat Român (P.S.D.R.), iar Jumancaa fost ales conducător. El a continuat să fie ales înfuncţii de conducere ale partidului la trei congreseurmătoare, în 1930, 1933 şi 1936.

Printre alţi social­democraţi, Iosif Jumanca a fostales în Camera Deputaţilor din România în 1928 şiîn 1931. Între anii 1932 şi 1933 a fost membru alconsiliului municipal Cluj, iar în 29 noiembrie 1933,a fost ales senator pentru judeţul Cluj în SenatulRomâniei, dar intrarea efectivă a avut loc abia pe1 februarie anul următor, deoarece asasinarea lui IonG. Duca de către Garda de Fier, pe 29 decembrie,a afectat serios sistemul politic. A fost senator pânăla expirarea mandatului său în noiembrie 1937, fiindsingurul social­democrat din Parlamentul României.

În 1938, odată cu declanşarea dictaturii regalea regelui Carol al II­lea, Jumanca a fost printreliderii social­democraţi care au decis să acti­

veze în cadrul noului sistem, sperând să îmbunătă­ţească situaţia muncitorilor, conştient de ameninţărileinterne (ascensiunea extremei drepte) şi externe(iredentismul maghiar). Lucrând în cadrul departa­mentului de asigurări sociale, nici el, nici alţi social­democraţi nu au făcut politică, ci s­au concentratpe ajutorarea breslelor muncitoreşti.

Spre deosebire de Grigorovici, Jumanca nua avut nicio poziţie în guvernul lui Carol şi nici înparlamentul regelui şi, la fel ca Flueraş, nu a cola­

borat cu dictatura lui Ion Antonescu. Din acestemotive, la recrearea P.S.D.R. după actul de la 23august 1944, Jumanca a fost ales la conduceapartidului. În schimb, Grigorovici, Flueraş, LazărMăglaşu şi Ilie Mirescu au fost excluşi.

După Congresul din 10 martie 1946, P.S.D.,condus de Lothar Rădăceanu şi Ştefan Voitec,a trecut la o campanie de excludere a membrilorpartidului care îşi manifestau acum deziluzia şiîmpotrivirea faţă de cele petrecute în partidudupă 23 august 1944. Printre cei excluşi s­a aflatşi Iosif Jumanca.

Jumanca a fost un aliat apropiat al lui TitelPetrescu, pe care l­a urmat în Partidul SocialDemocrat Independent, după despărţirea social­democraţilor în pro şi anticomunişti în martie 1946.În ultima parte a vieţii a locuit cu familia sa în str.Dimitrie Marinescu nr. 7, sector 2, Bucureşti, cartierulVatra Luminoasă.

Alături de alţi lideri ai partidului, Jumanca a fostarestat în februarie 1948 de către noile autorităţicomuniste din România. Potrivit martorilor menţionaţide istoricul Stelian Neagoe, Jumanca a fost ucis printortură la Închisoarea Gherla, în 26 iunie 1949, apoi afost transportat în Închisoarea Văcăreşti din Bucureştipentru a ascunde dovezile crimei. (Stelian Neagoe,op. cit., p. 112)

8

Istoria de lângă noi

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202014

Suntem în lume pentru a cunoaşte şi a trăiviaţa şi spiritul din noi şi din afara noastră.Existenta noastră se desfăşoară în mijlocul

unui ocean de energie vitală şi spirituală în neostoitămişcare, devenire în care toate se fac şi se desfac,apar şi dispar.

Totul este viu. Totul moare pentru a renaştedin nou. Ca într­o joacă cosmică, viaţa şi moartease urmăresc una pe alta într­o „fugă eternă”, cumar spune Pascal. Viaţa se transformă în Moarteşi Moartea în Viaţă într­un proces ale cărei raţiunimintea noastră nu le poate înţelege.

Viaţa cu sălbatica ei măreţie este unul din atribu­tele fundamentale ale Divinităţii Supreme, una dinformele ei de manifestare. În acest ocean de viaţăînspumată, în această realitate divină, noi, oamenii,„trăim, ne mişcăm şi suntem”, cum ne spune aposto­lul Pavel. Suntem o frântură de viaţă din viaţa univer­sală, nemuritori ca şi ea, enigmatici ca şi ea, deneînţeles şi de neexplicat ca şi ea. Suntem o necu­noscută în mijlocul infinitelor necunoscute ale lumii.

În adâncul acestui ocean de viaţă vizibilă,materială, se găseşte un al doilea ocean de viaţăspirituală, invizibilă, imaterială. Pe acest ocean cuo structură eterică îşi duc existenta cerească fraţiinoştri care şi­au terminat „stagiul” vieţii terestre.

În toate cazurile, şi cei de „aici” şi cei de „dincolo”trebuie să experimenteze prin trăire viaţa şi spirituldin ei şi, prin asemănare de structură, viaţa şi spiritulcare pulsează în jurul nostru în tot Cosmosul.

Spre deosebire de fenomenele materiale, feno­menele spirituale trebuie trăite. Prin trăire simţim,vibrăm pe toate corzile sufletului, creştem şi nebucurăm şi suferim. Intrăm în contact cu pulsul vieţiiuniversale şi al întregii umanităţi. Devenim vasecomunicante prin care circulă umanul şi divinul dinnoi, frumosul dar şi urâtul din noi, binele dar şi răuldin inima noastră.

Misiunea omului pe Pământ este aceeade a experimenta, fiecare după capacităţilesale, formele vieţii care gâlgâie prin vinele

noastre, precum şi formele spiritului care ne însu­fleţeşte, ne înnobilează şi ne fericeşte. Ceea cedeosebeşte pe oameni este trăirea de sine şi trăirealucrurilor. Formele trăirii sunt infinite, dar la foartepuţini dintre noi această trăire depăşeşte graniţeleeului obişnuit pentru a îmbrăţişa lumea întreagă,pe Creator şi creaţia sa.

Ni se spune în Coran: „Cerurile şi pământul şitoate câte se află între dânsele, credeţi că le­am ziditîn şagă?” Acest verset ridică cea mai gravă problemăpe care şi­a pus­o omul de ieri şi de totdeauna:raţiunea existenţei Cerului şi a Pământului, raţiuneacreaţiei divine.

S­a spus despre om că reprezintă „faţa umană alui Dumnezeu”. Faţă în faţă se găsesc două realităţimajore: Dumnezeu şi Omul. Se pare că Dumnezeuurmăreşte îndumnezeirea conştientă a omului, creaţiasa, chipul său material. De aici grija şi dragosteadivină faţă de om. Cerul şi Pământul sunt cele două

patrii în care omul, în îndoita sa ipostază, carnalăşi în duh, îşi duce existenţa pentru realizarea sco­pului suprem: îndumnezeirea. Iată de ce a „zidit”Dumnezeu Cerul şi Pământul.

În viaţa spiritului totulvine din interior, dinlucrarea sufletului asupralui însuşi. Pe măsură cetrăirea lăuntrică se adân­ceşte, în aceeaşi măsurălumea, viaţa, lucrurile începsă apară în adevărata lorlumină. Ne vedem maijust pe noi înşine în lumeşi lumea în noi înşine.

Cunoaşterea de sine şicunoaşterea de Dumnezeualcătuiesc cei doi piloniai spiritualităţii umane.Cunoaşterea de sinene dă conştiinţa originiinoastre divine, a destinuluinostru în lume. La acestnivel de cunoaştere şi detrăire, oamenii din jurulnostru ne apar ca niştefraţi, ca nişte membre aleunui trup comun, ca niştecopii ai lui Dumnezeu. Ne apar aureolaţi de spiritulcare­i însufleţeşte. Dincolo de aspectul lor fizic,vedem chipul lor sufletesc atât de apropiat şi atâtde asemănător cu propriul nostru chip lăuntric. Omulde lângă noi apare în această viziune un alter ego alnostru, cu aceleaşi dureri, bucurii, năzuinţe, urmândacelaşi drum pe cărările vieţii şi ale spiritului.

Cunoaşterea de Dumnezeu ne ajută sădezlegăm problemele cele mai spinoaseale existenţei noastre. Începem să simţim

prezenta lui Dumnezeu în noi şi în lucruri. Totul neapare divin, sublim, fantastic. Creaţia divină ni seînfăţişează în toată măreţia ei. Privim uimiţi la totce ne înconjoară, la iureşul de viaţă şi de spirit carese rostogoleşte ca o cascadă de dimineaţa şi pânăîn amurgul zilelor. Privim la noi înşine, la minuneatrupului nostru atât de perfect organizat, atât decomplex şi totuşi atât de unitar şi de adecvat lumiiînconjurătoare. Privim spectacolul fascinant şi atâtde variat al Mamei natură, în care vedem parcătrupul însuşi al Tatălui ceresc.

În lumina spiritului crescut totul ne farmecă, totulne uimeşte, totul vorbeşte de prezenta lui Dumnezeuîn noi şi în lume. La nivelul acestei trăiri cu rezonanţecosmice şi divine, sufletul, spiritul devine împăcatcu sine însuşi, cu lumea, cu realitatea spirituală careaureolează realitatea materială, imprimându­i sensurişi scopuri superioare.

Când activitatea noastră de fiecare zi devine onecesitate vitală, o plăcere, un timp în care suntemnoi înşine cu toate fibrele sufletului, viaţa devinebunul cel mai de preţ. Bucuria de a trăi cuprinde însine ca element component plăcerea de a lucra fizic,

mental sau spiritual. De a lucra în libertate, dândfrâu liber imaginaţiei, gândurilor de bine, dorinţeide a împlini în cele mai bune condiţii. Orice activi­tate înseamnă pentru noi o creştere de sine, o

desfăşurare de forţe care ne dăsentimentul plenitudinii. Modelămcu drag un colţ de grădină, un gândfrumos şi bun, o trăire vie şi profundăpe care dorim să le fixăm în hainacuvântului. Frământăm materia fizicăsau spirituală ca nişte mici Demiurgi,încălziţi de patosul perfecţiunii, aldesăvârşirii, de parcă am fi lucrătoridivini. Lumea fizică şi spirituală devineun imens şantier în care un rol impor­tant îl avem şi noi de jucat. Ce ne­amface, Doamne, dacă i­ai lua omuluicapacitatea de a lucra, de a crea, dea­şi desfăşura toate potenţele cu careTu L­ai înzestrat din belşug?!

Creaţia umană este o continuare aCreaţiei divine în câmpul vieţii materialeşi spirituale. Materia ne­a fost dată casă ne imprimăm pe ea geniul creator,s­o modelăm după chipul imaginaţieinoastre în strânsă legătură cu necesi­tăţile noastre vitale. Acelaşi foc creatorvibrează în cele mai splendide împliniri

spirituale în care gândul şi sentimentul înaripatplanează parcă în zonele divine ale existenţei.

Aface din munca noastră o plăcere, un jocal forţelor creatoare înnăscute, a ne bucuraca nişte copii de tot şi de toate, de viaţa

şi de spiritul din noi şi din afara noastră, a simţipretutindeni prezenţa viului Dumnezeu, înseamnăa ne considera fericiţi că existăm şi noi în lume,că vibrăm la unison cu cele divine şi umane.

Prezenţa noastră „aici” şi „dincolo” este prevăzutăîn arhivele cerului. Avem un „număr matricol” de carese ţine seama în calculele spiritelor conducătoare.Facem şi noi parte din cohortele sufletelor caretrebuie să urce până la ultima treaptă a scării divine.

Starea de sănătate, de echilibru, de armonie cusine însuşi, cu lumea şi cu Dumnezeu, alcătuieşteizvorul bucuriilor noastre. Să te trezeşti în dimineaţafiecărei zile cu trupul sănătos, cu sufletul plin deiubire şi recunoştinţă faţă de tot ce a creat PărinteleCeresc, să vibrezi la unison cu tot şi cu toate, să fiiîn armonie cu armonia divină a lucrurilor înseamnăa trăi din plin clipele sfinte ale vieţii. În aceste clipedulci şi senine ai dori să întâmpini începutul fiecăreizile cu salutul: Bună dimineaţa, Natură, Soare,oameni, fraţi cereşti! Bună dimineaţa, Doamne!

Sufletul tău devine o trâmbiţă prin care se revarsăîn lumea întreagă, vizibilă şi invizibilă, până lahotarele Împărăţiei Divine, sfintele bucurii ale vieţiinoastre. Ca şi Faust, ai vrea să opreşti aceste clipede foc prin care întrezărim esenţa trăirilor spiritualede adâncime. Ele alcătuiesc o adevărată baieregeneratoare pentru fiinţa noastră. Trăim, cumspune Iisus, în „Spirit” şi „Adevăr”. (…)

Viaţă şi spiritTudose DRACU MOLDOVANU

În numărul din luna noiembrie 2019 al revistei,vorbeam despre Centenarul Colegiului Naţional „VlaicuVodă” din Curtea de Argeş şi despre monografia realizatăcu acest prilej de un colectiv de cercetători de la MuzeulJudeţean Argeş din Piteşti. Prezentam atunci şi unprofesor de matematică vestit în zonă, Doru Manolache,despre care nu am găsit la timp informaţii pentru ai se face un portret în monografie. Este similar cazulprofesorului de istorie şi filosofie Tudose DracuMoldovanul, autor al mai multor volume, printre careViaţă şi spirit, Editura Europroduct, Piteşti, 1997. De laînceputul acestuia şi dintr­o prezentare pe care un altprofesor argeşean, Daniel Dejanu, i­o face în ziarul ArgeşExpres în septembrie 2018, am compilat biobibliografiacare urmează. Mai jos este reluat aproape în întregimeeseul care stă ca prefaţă la începutul cărţii amintite.

Tudose Dracu Moldovanul s­a născut în Constanţa la6 mai 1913, într­o familie de intelectuali basarabeni. Faceşcoala primară şi trei clase de liceu la „Mircea cel Bătrân”din Constanţa, absolvă Liceul „Papiu Ilarian” (1934)din Târgu Mureş. Între 1938 şi 1942 urmează Facultateade Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, apoiSeminarul Pedagogic Universitar Bucureşti (1943­1946).Lucrează ca profesor la Liceul „I.C. Brătianu” din Piteşti,

la Colegiul Militar din Curtea de Argeş, apoi la Liceul„Vlaicu Vodă” (1948­1973), cu completări de normă laLiceul de Industria Lemnului (1949­1953) şi la LiceulAgricol (1953­1958) din Curtea de Argeş.

A fost implicat activ în viaţa culturală a oraşului(printre altele, membru fondator al Societăţii Culturale„Neagoe Basarab”, în 1971, şi îndrumător al Cenacluluiliterar „George Topîrceanu” de pe lângă Casa de Culturădin Curtea de Argeş, unde s­au format mai mulţi scriitori).A colaborat la publicaţii culturale sau de istorie, a tipăritvolumele Lirism şi cultură, 1938; Schiţă monografică aLiceului „Vlaicu Vodă”, 1970; Liceul „Vlaicu Vodă” Curteade Argeş, Trei pătrimi de veac, 1919­1994, în colaborarecu Ion Barbu; Viaţă şi spirit, 1997. Postum, i­a apărutCenaclul literar „George Topîrceanu” Curtea de Argeş. Ladouăzeci de ani de activitate, 2008. A lăsat în manuscrismai multe titluri: Cunoaştere şi trăire, Ştiinţa lumii spa­ţiale, Despre mister, Mesajul spiritual al lui Iisus Hristos.

A plecat spre „oceanul celălalt” la 23 august 1997,la 84 de ani.

Un spirit neastâmpărat, veşnic iscoditor, îl descriefostul său elev, Horia Bădescu, în numărul din noiembrietrecut al revistei. Elev eu însumi, subscriu cu recunoscă­toare nostalgie. (Gh. Păun)

Remember

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 15

Prin contribuţiile sale teoretice şi practicede mare prestigiu, Paul H. Stahl a dobândito recunoaştere internaţională unanimă,

dovedindu­se un demn continuator al tradiţiilorinaugurate de Şcoala Sociologică de la Bucureştişi iluştrii ei reprezentanţi.

Preocupările sale ştiinţifice s­au finalizat prinlucrări consistente, valoroase, cu largă circulaţieîn mediul academic românesc şi european. Redăm,mai jos, cronologic, o parte dintre scrierile de referinţăale lui Paul Stahl:

1. Arhitectura populară românească (în colaborarecu Florea Stănculescu, Adrian Gheorghiu şi PaulPetrescu), 5 volume, Bucureşti, 1956–1959.

2. Planurile caselor ţărăneşti româneşti – DieGrundrisse der Rumänischen Bauernhäuser, Sibiu,1959.

3. Folclorul şi arta populară românească,Bucureşti, 1968.

3bis. Locuinţa ţăranului român, Bucureşti, 1959(în colaborare cu Paul Petrescu – lucrare topită);

4. Arta populară în RPR. Ceramica, Bucureşti,1958 (în colaborare cu Barbu Slătineanu şi PaulPetrescu – lucrare topită).

5. Civilizaţia vechilor sate româneşti (în colaborarecu Henri H. Stahl), Bucureşti, 1968.

6. Il sangue e la terra. Comunità di villaggioe comunità familiari nell’Europa del’1800, Milano,1977 (în colaborare cu Massimo Guidetti).

7. Le radici dell’Europa. Il dibattito ottocentescosu comunità di villaggio e familiari, Milano, 1979(în colaborare cu Massimo Guidetti).

8. Household, Village and Village Confederationin South–Eastern Europe, Boulder şi ColumbiaUniversity, New York, 1986.

9. Histoire de la décapitation, Paris, 1986.10. Le radici di una valle alpina. Antropologia

storica e sociale della Val Tartano, Sondrio, 1995.11. La Méditerranée. Propriété et structures

sociales, XIXe et XXe siècles, Paris, 1979.12. (sub direcţia lui) Name and Social Structure.

Examples from Southeast Europe, Boulder şiColumbia University, 1998.

13. Familia şi şcoala. Bucureşti, 1949–1952,Contribuţii la sociologia educaţiei, Bucureşti, EdituraPaideia, 2002.

14. Oameni şi case de pe Valea Moldovei,Bucureşti, Editura Paideia, 2004.

De asemenea, a editat, la Paris, colecţiile:(a) Études et documents balkaniques et

méditerranéennes (dintre care au apărut volumele1–30) şi

(b) Études roumaines et aroumaines (dintre careau apărut volumele 1–10).

Cercetările de teren au stat la baza scrierilor sale.

Ele au fost realizate nu numai în România, începândcu anii ’50, dar şi în alte ţări din Europa sau din afaraei. Redăm, în continuare, principalele campanii deteren: 1. Albania (de două ori); 2. Germania (de douăori); 3. Austria (de trei ori); 4. Bulgaria (de două ori);5. Danemarca (de două ori); 6. Finlanda (o dată);7. Grecia (de 11 ori); 8. Ungaria (de trei ori); 9. Italia(de opt ori); 10. Iugoslavia (de două ori); 11. Norvegia(o dată); 12. Polonia (de două ori); 13. Suedia (odată); 14. Elveţia (de două ori);15. Cehoslovacia (dedouă ori); 16. Turcia (de două ori); 17. Ex­UniuneaSovietică (o dată); 18. Brazilia (o dată); 19. Nepal(o dată).

Sunt deosebit de elocvente amintirile lui PaulStahl, reflectând perioada anilor ’50, care reconstituiecrâmpeie din realitatea românească a acelor ani,ilustrând, totodată, pasiunea şi sacrificiul necesareîn munca de teren. Deşi un foarte talentat povestitor,din păcate, profesorul Paul H. Stahl nu a avut răgazulnecesar consemnării amintirilor legate de întâlnirilecu Nicolae Iorga şi Dimitrie Gusti, cu Traian Herseni,Dinu Lipatti, Constantin Brăiloiu, Gheorghe Focşa,Mircea Florian, Alexandru Pippidi, Tudor Vianu, VictorIon Popa, Virginia Şeicaru, Xenia Costa­Foru, MirceaVulcănescu, Ion I. Ionica, Ernest Bernea, HariBrauner, Paul Petrescu, Nicolae Dunăre, ValeriuButură, Claude Lévi­Strauss, Nicole Belmont, IsacChiva, Françoise Zonabend, Massimo Guidetti,aceştia fiind doar câţiva dintre marii intelectualipe care i­a cunoscut sau cu care a colaborat.

Redăm câteva fragmente de viaţă, publi­cate în numărul 15 al colecţiei Sociétéseuropéennes (Paris, 1985­2006, 34 de

volume), pe care profesorul Paul H. Stahl o îngrijeala Paris, din 1986:

„După 1948, am găsit de lucru într­un Centrude cercetări psiho­medicalo­pedagogice, înfiinţatde către Virginia Şeicaru (soră a lui Pamfil Şeicaru),una dintre acele personalităţi generoase, cu iniţiativevizionare. Avea să fie arestată, curând după aceea,pentru simplul fapt că purta numele unui fugarcelebru. Am lucrat în acel loc patru ani de zile, pânăcând centrul a fost desfiinţat în condiţii tragice; seorganizau, în vremea aceea, procese de sabotajştiinţific pedepsite cu ani de zile de închisoare.Numele meu a apărut într­un articol din Scânteia,alături de alte două nume, ca fiind acela al unui vestitreacţionar; unul din ei era declarat legionar şi nufusese nicicând, îl ştiam prea bine; un al doilea eradeclarat nazist şi, desigur, nici el nu era aşa ceva.Eu eram pus între ei şi între două virgule, întrucât,dată fiind vârsta mea, nu puteam să fi fost în vreunfel oarecare un vestit reacţionar. Am fost acuzat căafirm, în anchetele mele sociale, că există prostituţie,

vagabondaj, cerşetorie, oriaşa ceva nu poate existaîntr­un regim ideal, şi, dacăeu o afirmam, înseamnă caeram un duşman. «Inchizito­rul» întregii anchete era un psiholog, Feder; mi s­aspus că vroia să şteargă trecutul lui social­democrat.Timp de doi ani, în aceeaşi perioadă, am lucratşi într­un spital antituberculos tot pentru cercetărisociale: lucrurile s­au terminat iar periculos, întrucâtafirmam că schimbarea bruscă a condiţiilor de lucrufavorizează apariţia tuberculozei, ori atunci seorganizau peste tot «întreceri socialiste», în careoamenii creşteau ritmul de lucru, de pe o zi pe alta,în chip nechibzuit.

Rămas fără lucru, am găsit, după un an de zile,un post la Institutul de Istoria Artei a lui GeorgeOprescu; avea o secţie de «artă populară» şi acolol­am reîntâlnit pe Paul Petrescu. Îl cunoscusem înultimii ani de studii universitare şi îl remarcasempentru inteligenţa şi amabilitatea lui nedezminţită.Profesorii îl preţuiau, în primul rând, tatăl meu alăturide care făcuse un teren (la Runcu). Ca toţi sociologii,nici el nu mai putea nici face, nici spune că facesociologie. Angajat la Muzeul Satului, se orientasespre studiul caselor ţărăneşti, domeniu în care seapropia cel mai tare de pregătirea lui de sociolog;colabora şi cu Institutul de Istoria Artei. Preocupărilenoastre comune, formaţia similară, dorinţa de aobserva realitatea concretă, ne­au îndemnat peamândoi să facem cât mai mult teren, să vedemcât mai multe. Soarta noastră nu era singulară,a fost cea a tuturor sociologilor împiedicaţi să­şifacă meseria, arestaţi, scoşi din slujbe.

Oprietenie de o viaţă întreagă ne leagă;câte terenuri am făcut împreună? Câtetaine ne­au fost comune? Vedeam lucrurile

la fel, interpretam situaţia politică la fel. Basarabean,a trăit ani de zile cu teama să­l ridice ruşii şi să­l ducădeparte, cine ştie unde, întrucât basarabenii n­aufost duşi în Basarabia, ci risipiţi în tot imperiul rusescca să se şteargă neamul lor. Când se vorbeşte deUniunea Sovietică, se vorbeşte de teribilele persecuţiipolitice; se uită însă că acţiunile cu caracter rasistau fost nelegiuire, că s­a aplicat peste tot, sistematic,o acţiune de anihilare a grupurilor etnice ne­ruseşti,inclusiv a celor slave (polonezi, de pildă). PaulPetrescu trebuia să ascundă şi că tatăl lui fusesesenator liberal de Cetatea Albă; eu aveam să ascundun frate fugit în străinătate, un unchi care organizaemisiunile radiofonice franceze pentru România,emisiuni anti­comuniste, un părinte care făcuserecensământul Transnistriei…

Paul H. Stahl, antropolog de prestigiu european (II)

Filofteia PALLY

Poezie fără frontiereTraduceri de Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG şi Germain DROOGENBROODT

Căutând spaţiulZurinah Hassan (Malaezia)

Deodată s­a trezit,a stins luminaşi­a zis: „Odaia e mai mare pe­ntuneric,Pentru că zidurile nu se văd”.

Eu am aprins din nou luminazicându­i: „Spaţiul este lumina însăşi ce­ades rămâne­ntemniţatăîntre pereţi pe care nu­i vedem”.

BogăţieGabriela Mistral (Chile)

O soartă mi­este datăşi alta înstrăinată:întâi am trandafirul,apoi mai am un spin.Dar ce mi­a fost furattot mie­mi aparţine:căci am o soartă datăşi una înstrăinată,în purpuri sunt bogatăşi în melancolii.Ah, pătimaşă­i rozaşi adorat e spinul!Conturul se dublează rodind îngemănat, o soartă ce mi­e datăşi una înstrăinată...

Înainte de potopGünter Kunert (Germania)

În arborii nocturniaer în formă purăprelung chemânddin depărtări.Mă­ntreb acumde­i rămas­bunsau altă prorocirea capătului.

Pământul se coboarăsub propriul orizont,nimic nu mai răsare.E clar că nu ne mai rămânedecât fugara oglindire,chip reflectat în carepentru­o vremeîncă mai dăinuim.

În ceruriBlanca Castellón (Nicaragua)

Copilă fiind, visam să vizitez odată cerulşi am putut ajunge acoloprin poeziiprin avioaneşi prin vise.Când vremea va sosi, mă voi muta în lumea cea albastră,de pe­acum rezolv cu Creatorul formalităţi pentru şederea veşnică şi­abia aştept transferul meu definitiv.Stăpânul doar mă ştie şi­nţelege,nu se va îndura să mă redea pământuluişi viermilor, care nicicând n­au dat dovadăde vreun ataşament pentru condiţia mea de om.

8

Remember

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202016

În afara articolelor, am publicat împreună(uneori şi alături de alţi autori) o serie de lucrări,le citez în fugă: Arhitectura din Muzeul Satului

este semnată şi cu Anton Dâmboianu, care aveasă facă desene şi la alte texte ale noastre (Ceramicadin Hurez). Împreună cu Florea Stănculescu şi AdrianGheorghiu am semnat 5 volume de arhitecturăpopulară (Hunedoara, Dobrogea, Ploieşti, Bucureşti,Piteşti); colecţia trebuia să continue pentru a acoperiîntreg teritoriul românesc, semnasem chiar contractulpentru următoarele patru volume (Braşov, Putna,Craiova, Timişoara). Am fi avut astfel una dintrecele mai complete şi mai frumoase prezentări dearhitectură populară europeană, dar ComitetulCentral (al partidului, cu P mare) a obiectat: «preamulte cocioabe şi cruci în lucrările voastre» şi colecţiaa fost oprită. (Se vorbeşte mult şi pe bună dreptatede arestările, prigonirile anilor trecuţi; dar prostia?Cutremurătoare, monumentală, concentrată.) CarteaLocuinţa ţăranului român apare în 1958, dar niciunexemplar nu ajunge în librării; a fost topităpentru că vorbea despre bordeie, prezentaprea frumos icoanele pe sticlă, cita un singurautor sovietic şi amintea influenţa occidentalăîn Transilvania; referatele sovietizantedistrugătoare (semnate de două persoane,îmi amintesc doar de numele lui Ilie Stanciu,la vremea aceea, sub­director la EdituraAcademiei, plecat apoi în altă ţară), au dusla topirea cărţii. Cu Barbu Slătineanu amsemnat două volume de ceramică populară.Slătineanu a fost arestat, aş spune omorât,întrucât trebuia să facă zilnic o injecţie cuinsulină, fiind bolnav de diabet; arestat, nui s­au făcut injecţiile şi a murit repede, nuse ştie unde este îngropat. Ambele volumeau fost scoase atunci din librării şi topite. Totîmpreună cu Petrescu am semnat capitoluldespre locuinţe din monografia Văii Jiului;dacă, iniţial, textul era al nostru, forma în carea apărut nu mai are decât prea puţin din textuliniţial…”

Iată şi câteva însemnări despre cercetărilede pe Valea Bistriţei, începute în 1952:

„Petrescu era deja pe teren, eu am venit dupăcâteva zile. Am urcat cât mai aproape de munte,coborând apoi, încet­încet, cu bicicleta, spre satulCeahlău, unde locuia gazda pe care o cunoşteam.Am dormit o noapte pe o masă într­o primărie, adoua, în casa unui «chiabur»; în anii aceia şi pânădupă 1960, cei trimişi să facă cercetări prin satedormeau în casele chiaburilor. În miezul nopţii, auvenit câţiva «hăndrălăi», l­au scos pe chiabur în curteşi au început să­l lovească cu pumnii şi cu picioareleîn mijlocul urletelor familiei, ieşite şi ea afară. Apoi,l­au «ridicat» şi l­au dus cine ştie unde, la bine nu.Treaz, stăteam în întuneric, bătându­mi inima; dela bătăile legionarilor nu mai văzusem aşa violenţă.Mă întrebam dacă nu­mi vine şi mie rândul casă mi se explice superioritatea gândirii comuniste.Dimineaţa, femeile mi­au spus că soţul şi părintelelor fusese ridicat pentru că nu vroia să intre încolectivă. Evenimente de aceeaşi natură m­auîngrozit în repetate rânduri, în alte locuri, maides prin nordul Moldovei…

Am plecat devale; apropiindu­mă de casagazdei, mă întrebam ce va zice înfrico­şătorul Haiduc, dulăul paznic al curţii. L­am

auzit lătrând de departe, dar, înainte de a mă vedea,a început să schelălăie de bucurie, mă recunoscusedupă doi ani de zile. Petrescu mi­a spus că şi pe elîl recunoscuse. Gazda, amabilă; am stat câteva zile,apoi, am pornit­o iar singur, coborând pe bicicletă.Am dormit la Mănăstirea Bistriţei; ieşind afară şifotografiind o biserică, m­au arestat niscaiva agenţivigilenţi care foiau peste tot; m­au băgat într­o odăiţămizerabilă, murdară, cu un pat soios, mi­au luatşireturile de la pantofi şi cureaua de la pantaloni.Rămas singur, nu ştiam ce va urma şi­mi aminteamcă şi Calistrat Hogaş o păţise la fel. M­au pus într­omaşină, inclusiv bicicleta, m­au dus la Securitatea dela Bacău şi m­au instalat în picioare, în mijlocul uneiodăi fără ferestre; în faţa mea, trei oameni şedeaula o masă acoperită cu o cârpă roşie.

– Cine te­a trimis? Spune ce ai făcut pe ValeaBistriţei? Pentru cine lucrezi? De ce nu spui

adevărul? Stăteam tot în picioare şi nu puteam merge la

toaletă. Le­am spus că nu sunt singur, că mai erau,în acelaşi timp, şi cercetători din alte institute; le­ampomenit numele rusesc al unei colege.

– Ce ai contra sovieticilor?Toţi aceşti agenţi nu erau numai oamenii de bază

ai unui regim de dictatură, erau, mai ales, agenţii(conştienţi?) ai puterii care ne ocupase ţara.

Dimineaţă, a venit şeful Securităţii pe regiune. – Cine te­a trimis? – Academia. – Verificaţi!Au telefonat şi li s­a confirmat că aşa era. – Daţi­i drumul.Am ieşit; la ieşire, luându­mi bicicleta, unul dintre

cei care mă anchetase îmi spune: «Să nu mai faci!»Până astăzi nu­mi găsesc liniştea pentru că nu ştiuce vroia să nu mai fac şi mi­e teamă ca iar am s­ofac. Am fugit drept la Bucureşti, dar adunasem

destule materiale pentru redactarea unui studiu…”„…În Suceava, ne­am dus, mai întâi, pentru

a studia huţulii; am rămas printre ei vreme destulă.Şi acolo am avut norocul să culegem multe lucrurivechi, care să ne ajute să înţelegem prezentul şitrecutul. Pe o şea, dintre două dealuri, era o fântânăşi pe fântână, bătută în cuie, o placă de lemn pecare scria «sfârşitul lumii în 1952»; «52» era tăiatşi înlocuit cu «62»… eram deja în 1954. Nu puteampleca fără să vedem autorul profeţiei; un bătrân huţul,vorbind în afară de huţulă, română, italiană, germană.Făcuse armata cu austriecii şi participase la războiulcontra Italiei, în Primul Război Mondial. Construiaviori şi era vindecător; deschidea Biblia la întâmplareşi citea pasajul la care se deschisese. Oameniharnici, cu o arhitectură puternică în lemn, huţuliierau relativ recent instalaţi printre români de cătreaustrieci, în regiunile din Bucovina, acoperite depădurile devălmaşe ale vechilor organizaţii de ţăraniliberi. Veneau, tăiau pădurea şi cu lemnul construiaucasele; obţineau aşa locuri de grădini şi păşuniîntinse, mărginite de garduri ce urcau pe dealuriîn zig­zag. Pe plaiul unui munte din apropierese organiza, de Sfântul Ilie, o nedeie necunoscută,cea mai din nord în Romania…”

Iată şi câteva consemnări despre cercetăriledin Ardeal: „…Articolul despre ceramicasmălţuită din Transilvania este scris la îndemnul

lui George Oprescu; vizitase Muzeul Etnografic dinCluj şi, acolo, unul dintre muzeografi îi spusese căceramica smălţuită era toată ne­românească, întrucâtromânii nu aveau voie să folosească smalţul. «Aşasă fie? Ia mergeţi voi şi vedeţi cum stă treaba!” Amplecat împreună (n.n., cu Paul Petrescu), era lunamai; am început­o cu nordul Transilvaniei. Vremeafrumoasă ne uşura drumul dintre sate; dimineţilevedeam nebunia nepotolită a ciocârliilor la vremede primăvară; se urcă drept în sus spre soare,cântând fără întrerupere, apoi cad glonţ jos şi rămânnemişcate. Ne spune legenda pentru ce; ciocârliafuse o fată îndrăgostită de soare şi transformatăîn pasăre de mama soarelui.

Ajunşi într­o duminică după­amiaza la TârgulLăpuşului, ne opreşte un miliţian băut bine, carene cere buletinele. Ori, un miliţian, chiar şi beat, e totun miliţian; prostul în uniformă şi cu pistol în buzunareste imaginea vie a autorităţii. Ni le ia, le citeştedin greu şi ne spune că este ceva suspect în ele.

– Ce anume? – De ce vă cheamă pe amândoi Paul?A doua întrebare fără răspuns, pusă de către

«organe» de încredere, întrebare care, până astăzi,nu mă lasă să dorm. Ne confiscă buletinele; dimi­neaţa, la Securitatea locală, venise un responsabildin Baia Mare; treaz şi politicos, ne lasă să plecăm.Aveau de păzit un munte care nu mai exista; sovieticiiîl răseseră pentru că avea uraniu. Ne­am continuatdrumul, găsind peste tot ceramică româneascăsmălţuită; la Haţeg, am găsit chiar şi lada unei bresleromâneşti de olari, ori lui Oprescu i se spusese şică românii nu aveau bresle. Am publicat materialeleadunate, inclusiv fotografia capacului breslei.

Mai peste tot, pe lângă obsesia spio­najului, populaţia era informată căduşmanii capitalişti lansează paraşutişti;

cum intram într­o casă, ajungeam într­un sat, primaîntrebare era «Sunteţi paraşutişti?»… Răspundeamcă nu, ca şi cum, dacă am fi fost, am fi spus­o.”

„…I.D. Ştefănescu, toată viaţa profesor în Franţa,chemat în ţară, în anii războiului, ca să ajuteuniversitatea românească, venise şi nu mai putusepleca. Am avut norocul să am în apropierea mea,totdeauna, oameni de cea mai bună calitate;I.D. Ştefănescu era unul din aceia; şi Petrescu şieu îl preţuiam şi îl iubeam. Îi suntem recunoscătoripentru câte am aflat de la el; ne întâlneam în casalui Barbu Slătineanu, o dată pe săptămână, pânăce a fost arestat. Venea şi Corina Niculescu şi ElenaSecoşan, uneori şi alţi vechi elevi ai profesorului.După arestarea lui Slătineanu, pentru vini imaginare,împreună cu un alt grup de intelectuali (ca: ŞerbanCioculescu, Vladimir Streinu), ne­am întâlnit decâteva ori la mine acasă. Într­o vreme când lecţiileadevărate deveniseră rare, spusele lui Ştefănescuerau ca apa vie; după cele învăţate la sociologie,

au fost cele mai temeinice pe care le­am primit…”„În Maramureş (unde am fost împreună de mai

multe ori, apoi şi fiecare în parte) am călătorit într­unrând de la Salva la Vişeu, clandestin, pe platformaunui vagon de marfă. Aşteptând să plece trenul,ne­am aşezat pe malul râului apropiat, ascultândmuzica lansată de megafonul gării; o înregistrarenemţească a Simfoniei a 4­a a lui Brahms. De câteori o aud, îmi amintesc drumul spre Vişeu. Un vagonde marfă, vecin cu al nostru, avea o cabină; lapornirea trenului, vedem uşa trenului deschizân­du­se; cineva ne face semn cu mâna să venim acoloca să nu fim văzuţi pe platforma deschisă. Era SrulEdeistein, fiul unui fost rabin din Vişeu; ne­a adăpostitîn casa lui peste noapte, era prietenos şi curios săştie ce facem. Călătorind în altă zi, tot cu trenul, întredouă sate maramureşene, vedem urcându­se doimiliţieni: «Buletinele!» Unul din ei vede aparatele defotografiat. Ştiam că pentru organele de încredere,aparatul de fotografiat este un instrument de spionaj.Ne ordonă, «Coborâţi cu mine!» Am coborât îngheţaţide teamă, iar la Vişeu, surpriză: în loc de postul depoliţie ne duce la el acasă şi ne arată un iepuresălbatic prins cu o zi înainte. «Să­mi fotografiaţicopilul cu iepurele.» Ca glumă, era una dintre celemai neaşteptate şi stupide; ne­a dat de mâncare,este adevărat, dar preferam să ne fie foame decâtsă trecem prin spaima unei arestări.

Acasă ne aşteptau soţiile care ne ştiauaventurile repetate cu poliţia; le telefonamde câte ori se putea pentru a le linişti.

Cu toate greutăţile, bucuria de a găsi lucrurinecunoscute, de a face teren, nu ne­a părăsitnicicând. Uneori, când mă prindea oboseala, mămulţumeam cu cele găsite, dar Petrescu vroiatotdeauna să meargă până la capătul satului, cineştie ce lucruri senzaţionale aveam să mai aflăm.Multe din cele adunate în anii aceia, informaţiişi fotografii, aşteaptă să fie cunoscute, le vomda, cândva, la lumină. Cincizeci de ani au trecutde atunci, o veşnicie, dar parcă a fost ieri…”

Remember

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 17

Condiţia reuşitei în învăţământul superior,odată ce te­ai alăturat ca asistent corpuluiprofesoral, este aprofundarea studiilor

analitice şi declanşarea cercetărilor de teren şi delaborator. Obligaţia implicită a acestor studii a fost şia rămas publicarea rezultatelor în reviste de specia­litate. Aceste cutume devin provocări, iar provocărilesunt legate de promovarea doctoratului. Alegereatemei şi a conducătorului ştiinţific, intuind ce teaşteaptă, te angajează într­o muncă continuă timp demai mulţi ani. Nu am vrut să mă despart de domeniulrocilor endogene şi am acceptat oferta din parteaacad. Dan Giuşcă, profesorul meu de Petrologiarocilor endogene, o personalitate inconfundabilă princultura sa profesională, prin atracţia sa spre laturaaplicativă, experimentală a petrologiei,prin intuiţiile sale din faţa unui puzzlede probleme care­şi aşteptau ipotezelede lucru şi elaborarea modelelorgenetice. Îi rămân mereu recunoscă­tor. M­a convins repede să merg înBanatul de Sud, acolo unde lucraserăAlbert Streckeisen, membru de onoareal Academiei Române, şi acad.Alexandru Codarcea. Şi aşa amînceput studiul petrografic şi geochmical masivului granitoid de la Ogradena,pentru că nu existau cercetări anteri­oare performante…, nu existau nicianalize mineralogice, nici cunoştinţedespre metamorfitele de la periferia masivului saudespre natura enclavelor de şisturi cristaline dinmasiv etc. şi nu fusese elaborat un model petroge­netic bine argumentat. O grea misiune, dar şi unchallenge adevărat. Pentru că, o astfel de lucrare,dincolo de pregătirea teoretică necesară, destăpânirea conceptelor, implica şi studiul optic,utilizarea măsuţei universale Fedorov, prelucrărimicrotectonice, analize chimice şi spectrale,interpretarea difractogramelor etc.

Concluziile lucrării s­au înscris în spiritul vremii şicompletau cunoştinţele despre masivele granitice dinDomeniul Danubian al Carpaţilor Meridionali. Hartamasivului pe care am ridicat­o, cu o legendă extinsă,reţinea numeroase categorii petrogenetice, structuraleşi microstructurale şi era însoţită de poziţia corpuriloralcaline de la Strineac şi Cărbunăria.

Rememorez emoţia cu care am citit în volumulIstoria Ştiinţelor în România, din 1977, cele câtevacuvinte scrise de academicianul Dan Giuşcă:„N. Anastasiu a argumentat caracterul parautohton şicinematic al granitoidelor de Ogradena şi a evidenţiatrolul deformării şi al transformărilor subsolidus îngeneza acestora. A descris şi structurile zonare alecorpurilor de sienite localizate în şisturile cristalineale Seriei de Neamţu.”

În sfârşit, eliberat de stresul tezei de doctorat,drumul pe care l­am urmat în cercetare corespundesubtitlului pe care l­am ales pentru acest discurs – Oincursiune în geodiversitate. Începusem să înţeleg căcercetarea te extrage din atmosfera amfiteatrului, darîţi creează confortul exprimării argumentate, al limba­jului liber, al improvizaţiei constructive, îţi faciliteazădeducţiile, îţi deschide cartea referinţelor trăite.

Dacă ar fi acum să simplific direcţiileîn care am acţionat şi rezultatele pe caremi le­am dorit a fi în pas cu tendinţele şi

preocupările colegilor mei din Occident, aş reţine,într­un top ten, deliberat trunchiat, contribuţiile îndomeniul mineralogiei feldspaţilor, redescoperireaMasivului alcalin de la Ditrău, secvenţele flişului dinCarpaţii Orientali şi cordiliera cumană, evaporiteleclastice din molasa carpatică, şisturile verzi dinDobrogea Centrală şi gazele de şist. Toate, pietre acăror memorie îmi ţine trează nostalgia zilelor lungide vară când culegeam probe dintr­un loc sau altul.

Studiile pe care le­am întreprins au vizat douădomenii distincte: unul al complexelor endogene,magmato­metamorfice şi, celălalt, al complexelorexogene, sedimentare. Concluziile trase au permis,fie schiţarea unor noi modele petrogenetice, aprecieri

ale geometriei 3D a corpurilor de granitoide şi alecondiţiilor de îngropare a acestora, fie elaborareaunor noi modele de facies de tip 3D, în exprimărivolumetrice. Şi, odată stabilit volumul de roci, rezer­vele geologice ar putea fi calculate, iar valoareazăcământului ar putea fi apreciată.

Am să dezvolt aceste două direcţii.

Studiul complexelor endogene.În comunitatea geologică, corpurile de roci cualcalinitate ridicată (bogate în alumosilicaţi de Na şiK, respectiv în feldspaţi şi feldspatoizi – foide) sunturmărite cu mare interes, fie datorită rarităţii lor,a poziţiei într­un context tectonic particular (în zonede joncţiune a plăcilor crustale), a condiţiilor speciale

de formare, abogăţiei în terrerare (Ce, Th, U),fie datorită valoriieconomice pecare o pot avea.

În Europa suntpuţine astfel decorpuri, iar înCarpaţi ele auatras atenţiacercetătorilorde multă vreme.Este vorba deMasivul alcalin

de la Ditrău (15/15 km) din Carpaţii Orientali şi decorpurile mai mici de la Strineac şi Cărbunăria dinCarpaţii Meridionali, din Seria de Neamţu. Să­lamintesc şi pe Haralambie Savu care a studiatcorpul de la Mălaia din Carpaţii Meridionali.

Sienitele foidice (cu nefelin) din corpul magmaticde la Ditrău au fost descrise pentru prima oară deHerbich (1859), dar primele hărţi ale masivului, alăturide o serie de consideraţii petrogenetice au fost schiţa­te şi publicate de A. Streckeisen, între 1931 şi 1935,când profesorul elveţian a lucrat în România. Studiiles­au reluat sistematic şi ele au beneficiat de dateleforajelor de explorare (peste 1.000) şi de metodelede investigaţie din ce în ce mai noi. (...)

În 1974, acad. Dan Rădulescu, pe atunci ministruadjunct la MMPG, ne­a oferit posibilitatea, profesoru­lui Emil Constantinescu şi mie, să reluăm cercetareamasivului, după ce chiar domnia sa, în 1956 atrăgeaatenţia şi descria pentru prima dată monazitul (fosfa­tul de ceriu) de la Jolotca, din nordul masivului.

La început de carieră şi entuziaşti, curioşi din caleafară şi conştienţi de răspunderea care ne revenea,am lucrat la acest proiect timp de 10 ani (1974–1984).Descoperirile şi lucrările noastre au întregit şi audezvoltat teoriile despre originea masivului.

Studiul feldspaţilor, al foidelor, lamprofirelor,filoanelor, al mineralizaţiilor de la Jolotca şi Aurora,confirmarea zonalităţilor petrografice, a intruziunilorpolistadiale şi, spre final, realizarea hărţii Masivuluialcalin de la Ditrău la scara 1:10.000 ne­au adusmulte satisfacţii. Petrologia endogenă a fost, iniţial,o primă dragoste, o experienţă trecută, care aveasă­mi fie zestre pentru preocupările ce au urmatlegate de complexele exogene.

Studiul complexelor exogene.Formaţiunile sedimentare din Carpaţii Orientali aufăcut obiectul de studiu continuu al unor numeroşigeologi din generaţii succesive. Provocările lor aufost generate de potenţialul energetic al rezervoarelorde hidrocarburi (petrol şi gaze naturale), localizate înzona flişului şi în pânza subcarpatică (zona molasei),şi de prezenţa a numeroase resurse nemetalifere găz­duite de aceste formaţiuni (în special, sare şi calcare).

După studii complexe şi foarte pertinente depaleontologie, stratigrafie, geologie structurală,geologia petrolului şi odată cu apariţia tectoniciiglobale (anii ’70), se cereau studii noi de sedimento­logie, de stratigrafie secvenţială, pentru a se puteaajunge la analize de bazin, modele de facies,reconstituiri paleoambientale şi de arii sursă etc.

Mi­a revenit rolul (alături de colegi, masteranzi

şi doctoranzi) să răspund unorastfel de provocări când amreuşit să dezvolt conceptulde petrologie comparată, prinanalize care să ne precizeze sursa clastelor dinformaţiunile geologice cu potenţial de rezervorde fluide şi gaze.

În acest scop, am plecat de la ipoteza acad.Gh. Murgeanu despre existenţa Cordilierei cumane,care ar fi funcţionat ca una din sursele posibile pentrudepozitele flişului carpatic. Apoi, m­am aliniat lacampania din anii ’80 a colegilor italieni (prof. Zuffaet al.) privind sandstone provenance (reconstituiri depaleosurse prin analiza microscopică a clastelor dingresiile care formează rezervoare de hidrocarburi).

Rezultatele studiilor noastre (1984, 1985, 1986,2000, 2005) pe această temă şi, apoi, dublarea lorde elaborarea unor noi modele de facies, în spiritulstratigrafiei secvenţiale, au îmbogăţit băncile de dateexistente şi au devenit un suport pentru noi abordăriîn stabilirea perspectivelor de explorare a noi zonecu potenţial energetic (treptele II şi III cu rezervoareclastice şi carbonatice).

Studiul gazelor de şist. Când tehnicilede foraj au progresat şi s­au putut vedea avantajeleforajului orizontal şi ale fracturării hidraulice, spresfârşitul anilor ’90, în SUA a luat avânt explorareacâmpurilor petrolifere mature, abandonate, şi a celorbogate în gaze naturale captive în argilitele bitumi­noase (gas shales) de tip Barnett (Texas) şi Marcellus(Pennsylvania). În anii 2000, producţia de gazenaturale din astfel de surse (shale gas sau gaze deşist) a reprezentat mai mult de 20% din producţiatotală de gaze naturale a SUA.

Pentru Europa, aceste descoperiri au devenitde mare interes, mai ales că nevoia de gaze a unorstate ca Germania, Marea Britanie, Franţa etc. erafoarte mare, în pofida faptului că Rusia, care deţineamonopolul de gaz metan, era şi ea interesată sălivreze această resursă. Într­un astfel de contextgeopolitic s­au lansat şi în Europa programe deexplorare a gazelor de şist, o resursă neconvenţio­nală şi o alternativă reală la procesul de epuizareprevizibilă a hidrocarburilor convenţionale.

În România există câteva unităţi geologice cuun astfel de potenţial – Depresiunea Bârladului (Plat­forma Scitică), Dobrogea de Sud şi Moesia (sud­estulCâmpiei Române). Implicarea în studii şi analize caresă constate potenţialul argilitelor bituminoase silurienedin formaţiunile de Rădăuţi, Naslavcea şi Ţăndărei aînceput în 2012 şi a durat 4 ani. Rezultatele obţinute,parţial publicate (N. Anastasiu, M. Brânzilă, AntonetaSeghedi, D. Tabără, Shale Gas Potential of theRomanian Platform Units, Proc. Rom. Acad., SeriesB, 2015, 17(2), pp. 179–189), au fost comunicate înaceastă aulă în 2013, având ca moderator al confe­rinţei pe acad. Cristian Hera. Ele indică valori însem­nate pentru carbonul organic total (TOC% = 2–4),pentru reflectanţa vitrinitului (Ro% = 1–1,5) şi preci­zează prezenţa kerogenului II­III; trei parametri obliga­torii când vrem să testăm existenţa gazelor de şist înformaţiuni vechi, casante şi cu diageneză avansată.

România trebuia să cunoască până lacapăt acest potenţial (Fig. 5) şi prin lucrăride seismică 3D, carotaj geofizic performant

şi să permită un calcul de rezerve abilitat, chiar dacăsperanţele noastre legate de existenţa gazului naturalliber, convenţional, din zona de offshore a MăriiNegre începe să prindă viaţă. Din păcate, companiilepetroliere angajate au fost nevoite să se retragăînainte de a­şi încheia programele propuseşi de a evalua rezervele geologice existente.

Mulţi ani am stat departe de contactul fizic cuOccidentul, dar după anul 1990 preocupările m­auadus alături de profesori erudiţi de la care am avutmereu ce învăţa. Le aduc şi acum un omagiu şi­miexprim preţuirea ce o am pentru ei: prof. J. Zemanndin Austria, prof. Robert şi Paul Weimer din SUA,prof. W.A. Deer din Marea Britanie, prof. G. Ferrarisdin Italia, prof. Nick Lemon din Australia etc.

Memoria pietrelor (II)Acad. Nicolae ANASTASIU

5

Continuăm prezentarea, cu mici omisiuni, a Discursului derecepţie susţinut în Aula Academiei Române de academicianulNicolae Anastasiu, pe 25 septembrie 2019. Între timp, textulcomplet, urmat de Răspunsul la Discurs al acad. Dan Rădulescu

şi de Cuvântul de deschidere al acad. Nicolae Panin, a fostpublicat şi în revista Academica din octombrie­noiembrie 2019şi, cu multe ilustraţii, sub formă de broşură, la EdituraGeoEcoMar, Bucureşti, 2019. (Redacţia)

Ştiinţa, parte a culturii

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202018

Pietrele de la UniversitateŢelul suprem al educaţiei este să preschimbe

oglinzile în ferestre. (Sydney J. Harris)

Pentru un geolog, colecţia sa de probe studiateîn timpul vieţii şi, mai ales, acelea care au făcut obi­ectul analizelor mineralogice, chimice, geochimice,spectrale, care au stat la baza elaborării tezei dedoctorat sau a unei descoperiri ştiinţifice validate laun congres internaţional, reprezintă un tezaur denepreţuit. La Universitatea din Bucureşti, în spaţiulCatedrei de Mineralogie (astăzi, al Departamentului)din Bd. Nicolae Bălcescu, de un mare interes suntcolecţiile Ludovic Mrazec, Gh. Munteanu Murgoci,Nicolae Petrulian, Dan Giuşcă (colecţie de secţiuni),Dan Rădulescu, Emil Constantinescu, precumşi colecţiile foştilor doctoranzi, începând cu ceide pe timpul lui Ludovic Mrazec şi până astăzi.

Apropiindu­te de geamul vitrinelor, vei descoperipietre unicat, rarităţi, semnalate pentru prima oară înlume sau în România, cum sunt chihlimbarul (ambrasau succinul) din Colecţia Gh. Munteanu Murgoci sauaurul de la Cavnic, din Colecţia Nicolae Petrulian etc.Actualizarea şi ordonarea colecţiilor din România (devulcanite, banatite, granitoide etc.) şi din străinătatea fost, de câteva ori, făcută cu pasiune de acad.Dan Rădulescu – şef de catedră înainte de 1989şi imediat după acest an.

În studiile noastre, am apelat de multeori, pentru analize comparative sau etaloanebine localizate, la probe din aceste colecţii.Au rămas pentru noi pietre cu o memorieincontestabilă.

O pleiadă de savanţi, mulţi foşti membri aiAcademiei Române, creatori de şcoală, numecu renume în Geologia României şi­au lăsatzestrea petrografică la Universitate. Acum,pietrele din vitrine ne vorbesc despre truda lor.

Statutul de profesor. Dar,cercetarea în sine, pentru un profesor univer­sitar, reprezintă una dintre feţele în care ambiţialui este pusă la încercare. Un fel de egoism naturalîn competiţia cu provocările ştiinţifice şi indicii Hirschcontrolează travaliul lui duplicitar. Pentru că el,profesorul, fiind un formator de specialişti, trebuiesă poarte aura generozităţii. Să ştie să se dăruiască,să transmită şi să lase mesaje. Poate doar viziuneaîl scoate din duplicitate şi­l apropie de cercetător.

Dar, din nou dar, cu experienţa cercetătorului, unprofesor iese din rutină, părăseşte eticheta didacticăşi poate folosi pupitrul din amfiteatru pentru a puneşi a dezbate probleme de actualitate din domeniulpe care­l reprezintă, pentru a­i învăţa pe studenţisă se întrebe şi să te întrebe, să­şi argumenteze răs­punsurile, să se îndoiască de ipoteze vag formulate,să descopere conexiunile dintre disciplinele pe carele urmează. Pentru că profesorul ar dori ca absol­ventul cursului pe care­l predă să devină o persoanăinteresată de ce aude, să fie dinamică şi activă,să­şi fundamenteze propriile păreri şi să poată săşi le susţină. Studentul de ieri va fi un discipol caresă aspire la mai mult decât a învăţat în şcoală, iarprofesorul lui va fi mândru de realizările sale.

Astfel de profesori am avut eu şi trebuie săle aduc un omagiu şi să le mulţumesc că mă afluîn această aulă, la un astfel de eveniment.

Despre doctoranzi şi viitori absolvenţi. Plecând de la astfel de aspiraţii

şi privind în urmă, nu pot să nu­i amintesc pe câţivaabsolvenţi de doctorat, dintre cei 18 pe care i­amavut şi care, astăzi, ocupă poziţii onorabile înuniversităţi şi companii din străinătate: Mihaela Reyer,Daniela Vlad (Czobuka), Dumitru Frunzescu, ŞtefanAndrei Szobotka, Emilia Cristina Panaiotu, MariusPopa, Eugenia Nicolae, Lopez Carlos Guzman, ViorelHoroi, Adriana Răileanu, Bogdan Lucian Vârban,Georgeta Susanu, Relu­Dumitru Roban, ValentinaCeteanu, Victor Răducă, Cristian Munteanu, LuizaMan, Izabela Mariş, Lidia Nuţu.

Organizarea universitară, prin programele deînvăţământ pe care le include şi prin specializărilepe care le oferă, este de multe ori depăşită prin lipsăde viziune şi conservatorism. Astăzi, poate mai multca oricând, deoarece cerinţele societăţii sunt marişi virajele au devenit foarte rapide.

Planurile de învăţământ şi programele de studiu artrebui modificate mai des şi înnoite continuu, în acordcu cerinţele societăţii mereu în schimbare, pentru caabsolvenţii să se poată adapta repede la solicitările

manageriatului. Viitorii absolvenţi din sfera ŞtiinţelorPământului (Geologie­Geofizică, în special) vor trebuisă răspundă problemelor legate de încălzirea globală,de stocarea CO2, de cauzele hazardelor naturale(seisme, alunecări de teren, valuri tsunami etc.) şide posibilităţile de predicţie a lor, de locurile în carese pot găsi pământuri rare şi la ce costuri le putemextrage. Arheologii, de exemplu, ne vor întreba careau fost carierele din care s­au scos pietrele şi s­auridicat cetăţile dacice de la Sarmizegetusa Regiasau de la Histria.

Care sunt cursurile ce vor aborda astfel deprobleme şi care vor fi titularii lor? Pe ce criterii îiselectăm? Astfel de progrese, dorite cât mai repede,necesită infuzii de specialişti, dar şi legiuitori care săînţeleagă fondul acestor probleme. Un învăţământmodern nu poate fi decât unul dinamic şi responsabil.

Pietrele viitorului (Comoara de lângă noi)

Viitorul a început ieri, dar se decide azi. (James Joyce)

Pentru buna funcţionare a unei societăţi şi pentruprogresul ei, una dintre condiţiile impuse este cadiriguitorii ei să aibă viziune. Oamenii cu viziunepregătesc viitorul, bazându­se pe tradiţie, evaluândzestrea pe care au moştenit­o şi gândind, motivat,

strategia pe care o au de urmat şi pe care trebuie săo respecte. În drumul de urmat trebuie să cunoaştemlegile cererii şi ofertei şi în aplicarea acestor legisă nu invocăm forţele majore. Deci, trebuie săne întrebăm ce avem şi cum valorificăm.

Într­un astfel de context, răspunsul la întrebareace avem are nevoie de o precizare, anume categoriade resurse naturale existente la noi, pentru că elesunt baza dezvoltării societăţii: resurse ale solului,ale subsolului, resurse minerale (sare, aur, calcar,granit… pietre de toate felurile) sau resurse energe­tice (petrol, gaze naturale, cărbuni, biomasă), resurseepuizabile sau resurse regenerabile, resurse utilizatede noi sau resurse cerute de alţii. Ponderea pe carefiecare din aceste categorii de resurse o are în limite­le unui stat impune strategia pe care acesta o adoptă.

O sinteză a acestor categorii de resurse segăseşte în trilogia Resursele minerale ale României,o lucrare pe care recent am încheiat­o, publicatăde Editura Academiei Române şi lansată în aceastăaulă (Fig. 6).

Academia Română a acţionat şi şi­a asumatrolul de evaluator al resurselor naturale (pelângă multe alte domenii) şi a trasat direcţiile

care trebuie urmate pentru o valorificare beneficăsocietăţii. Astfel, pentru membrii Academiei Românea sosit momentul sintezelor, al bilanţurilor, al identifi­cării temelor care pot genera progres.

În cadrul Strategiei pentru următorii 20 de ani,acad. Bogdan Simionescu a coordonat proiectul 2al Academiei Române, iar mie mi­a revenit rolul sădesluşesc starea resurselor minerale şi energetice,să stabilesc poziţia lor într­o strategie de dezvoltare,să le găsesc cadrul instituţional cel mai adecvat,să identific cererea lor şi beneficiarii potenţiali –onorantă sarcină, dar cu o mare încărcătură (BogdanSimionescu, coord., Resursele naturale – rezervestrategice. Ce folosim şi ce lăsăm generaţiilor viitoa­re; N. Anastasiu, coord. şi autor la Subdomeniul 6,Resursele subsolului şi Subdomeniul 7, Deşeuriminiere, pentru Strategia de dezvoltare a Românieiîn următorii 20 de ani, coordonator Ionel ValentinVlad, 2015).

Iată câteva concluzii care privesc viitorul şi pietrelede care avem nevoie.

– România are resurse minerale şi energeticecare pot fi valorificate economic.

– România trebuie să ţină cont de recomandărileUE, atunci când vine vorba de exploatarea resurselor

şi posibilul impact asupra mediului înconjurător.– Deşeurile miniere – pietre părăsite, haldele

(peste 550) şi sterilul iazurilor de decantare (peste70) – rezultate din exploatare pot constitui resursesecundare şi pot fi valorificate sau revalorificate.

– România trebuie să­şi cunoască rezervelede minerale critice – resursele viitorului – şi să lecoreleze cu nevoile europene; principalii lor consu­matori vor fi industria IT, industria de apărare şisecuritate naţională, industria aerospaţială, sănătatea,agricultura, telecomunicaţiile etc.

La întrebarea dacă avem pietrele viitorului – grafitpentru grafen, telur şi silice pentru smartphone­uri,fosfaţi şi rutil–anatas–brookit (oxizi de titan) pentrunanomateriale etc. – răspunsul va putea fi DA, dacăcercetarea pentru localizarea lor şi, apoi, explorareapentru evaluarea rezervelor va continua. Contextulgeologic ne este favorabil.

Valori în Academia RomânăPentru viaţa spirituală a omului, cultura este

oglinda măritoare. (Constantin Noica)

Înainte să închei, aş vrea să ne mai uităm o datăîn urmă şi să privim pietrele care ne judecă.

La Museum of Modern Art din New York, am statmulte minute în şir să admir Pasărea Măiastră –prima variantă din marmură albă, aşezată pe un

soclu din piatră de calcar.Mi­au venit atunci în minte cuvintele

creatorului ei, Constantin Brâncuşi: Trebuiesă urci sus, dacă vrei să vezi departe. Susşi Departe, două simboluri pentru cei ceau urmat o carieră cu multe, foarte multe,obligaţii şi pentru care pasiunea nu estesuficientă. Comunitatea în care te afli şi încare îţi consumi energia este cea care terecomandă pentru mai sus şi mai departe.În cazul meu, Aula Magna în care ne aflăma devenit din anul 2001 locul plin de valori,plin de simboluri şi de semnificaţii, deoarece

a fost anul în care am făcut primul pas. Apoi, 2016,a fost anul în care am îndeplinit condiţiile să pot ţineacest discurs. Iată­mă într­o lume în care cred căai datorii, obligaţii şi răspunderi faţă de cei ce te­aurecunoscut şi speranţa că istoria te va aşeza acolounde de fapt meriţi.

Personal, nu trebuie să uit că de câte ori amintrat în amfiteatrul de la parter – PA – al clădiriiUniversităţii din Bucureşti, în cei 50 de ani de carierăuniversitară, mă întâmpina şi mă urmărea chipulsăpat în piatră albă calcaroasă a lui Ludovic Mrazec,întemeietorul Catedrei de Mineralogie (în 1894),fondatorul Institutului Geologic al României (în 1906),membru titular al Academiei Române din 1905şi preşedinte al ei între anii 1932 şi 1935.

Se poate mai mult? Şi dacă s­a pututatunci... astfel de motivaţii au primit urmaşiiD. Giuşcă, A. Streckeisen, precum şi

urmaşul urmaşilor – D. Rădulescu, care ne­au învăţatşi pe noi să gândim şi să ne comportăm în spiritulşi faptele lui Ludovic Mrazec. Şi atunci, trebuie săînţeleg că niciun efort nu este prea mare, pentru arăspunde chemării lui L. Mrazec. El ne­a spus: Dintretoate instituţiunile culturale pe care le­a creat neamulromânesc – oriunde s­ar găsi el răspândit – cea maiînaltă şi mai importantă este Academia Română.Şi ea este nevoită acum să­şi facă acest examende conştiinţă şi să­şi pregătească calea pe carepoate ajunge la rezolvarea noilor probleme în faţacărora au pus­o, în mod brusc, timpurile de astăzi(Anuarul Academiei Române, t. LV, pp. 53­64).

Iar astăzi, când mă îndrept spre AdunărileGenerale, când în această aulă se strâng perso­nalităţi de excepţie ale ştiinţei şi culturii româneşti,trebuie să mă simt motivat, să fiu mândru că mă afluaici alături de colegii mei şi să nu uit că din spateleAulei şi de pe simezele acestor ziduri mă privesc şine privesc mult mai mulţi ochi. Nu am să enumăr,acum, numeroasele personalităţi academice, pentrucă Academia este o instituţie transparentă şi oricinepoate păşi treptele ei pentru a ajunge sus, în AulaMagna, să­i vadă şi să privească cât mai departeîn timp.

Vă mulţumesc pentru atenţia cu care m­aţi urmatpe drumul pietrelor şi aţi explorat memoria lor!

25 septembrie 2019Aula Magna, Academia Română, Podul

Mogoşoaiei

6

Ştiinţa, parte a culturii

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 19

Rememorare Cireaşov. Ştie oare lumea deastăzi – ori poate crede că fabulăm! – cebinecuvântare era un dud, un corcoduş,

acolo, la curtea omului, pe­atunci, după marelerăzbel... Ce­i drept, noi, ca venetici, nu puteam aspirala aşa răsfăţ, însă erau prin sat duzi generoşi, şi nicioamenii dinspre partea dudelor nu erau chiar urâcioşide tot. Iar dacă e să pun degetul pe rană, am să spuncă jelania necurmată din sufletul meu de copil eramereu aceeaşi şi numai în legătură cu fructele. Unacă în ăst sat de lângă Oraşul Slatina nu prea eraupomi fructiferi. Vii însă erau – şi noi, din aceeaşipricină de venetici, nu aveam nici vie, însă, zic, zonaera cât de cât propice viilor, luând în seamă şi faptulcă în linie dreaptă nu aveam până la faimosulDrăgăşani decât 20 de km. Dacă ar porni cinevarăbduriu pe această pistă, a fructelor, ar desluşi înhrisoavele subsemnatului dorul necurmat de fructe.Spre toamnă bine, veneau dinspre C­Lung Muscelşi Vâlcea căruţe cu mere şi pere, iar bieţii oameni,poate încă mai amărâ&i ca noi de la câmpie, ledădeau plin pe plin. Dar ce rânduială tristă: să daio strachină de porumb pe una de pere. Mă terorizaşi pe atunci faptul că toţi s­ar fi arătat încântaţide schimbul acesta, însă cireşoveanul se uita lastrachină de parcă ar fi numărat orice bob, nu maispun de vâlcean­muscelean, care pleca de­acasădrum de săptămâni, cu nişte mere­pere acolo înobroc şi se întorcea cu 2­3, să zicem 4, saci deporumb­grâu, pentru familia lui, peste iarnă. Cumsă te ajungi?! În Veneticii am un capitol despre asta,începe aşa: „Mirosul de pere a umplut toată casa...”etc. Cu jale mare am scris­amintit­suferit şi de nu eramare jalea, nici că m­aş fi sinchisit de musceleanul­cela. Or, acum îmi dau seama, cu frâiele mai laxeîn mâini, că multe aş putea scrie despre. Căci multeamintiri am cu. Dintr­un dud al unei rude de­a ei,îi cântam unei fete mari, care chiar m­a ascultat,mi­a dat atenţie adică – şi ce alta tânjea sufleţelulmeu neînceput?

...Dar mâncam pe apucate­săturate şi corcoduşe,la Cireaşov li se spunea zarzăre. Şi erau în fel şi chipcolorate. Când te gândeşti, retrospectiv, ar fi nişte

flecuşteţe mici şi fade, însă dacă aduni de la mai mulţicorcoduşi, te minunezi cât de viu şi diferit sunt colora­te. De gust nu mai zic – că mă pun pe scris alte proze...

Şi încă n­am adus vorba despre duzi casursă vitală pentru viermii de mătase. Laun moment dat, înainte de război, poate pe

vremea legionarilor, care iniţiau astfel de acţiuni demasă, mai cu seamă la sate, de­a lungul drumuluicomunal spre oraş şi spre gară se plantaseră duzişi iar duzi, probabil în această idee. Tot localnicii,imediat ce s­au întors vremurile, le­au venit iute dehac, fiind adică ai obştii, deci fără stăpân – şi ţăraniibine pregătiţi pentru cooperativizare, cum s­a şivăzut. Iar terenul şcolii săteşti era înconjurat de duzi,deja f. înalţi, o primejdie, însă nu pentru alde noi,şcolarii veşnic flămânzi... Directorul, dl Barbu, altfelsever, trecea cu vederea. Ca să nu spun că şi Şcoala„Ionaşcu” din Slatina era înconjurată de aceşti copacigeneroşi. Între examenele de absolvire a 7 clase, înloc să mai repetăm, ne aburcam în acei duzi, intramla examen cu dinţii negri, cu buzele lipicioase. Dar totdădeam cu gura, nu glumă! Femeile tăbărau vara peei, îşi umpleau cu frunze poala şi sânul... Unii duzitrebuie să fi fost altoiţi, cum am văzut că se practicăşi la alţi pomi fructiferi. Morus alba şi nigra, cele roşii­rubinii, mai acruţe. Le vânam cu ardoare. Ca să numai spun că dudul cel generos şi răbduriu are fructevreme de vreo două luni, de nu şi mai mult… Or,acum, la început de nou mileniu, când se aruncă25% din produsele alimentare cumpărate, la noi toatălumea se plânge de sărăcie, de subnutriţie, însă n­amvăzut pe nimeni să culeagă dude, iar corcoduşelecăzute pe trotuarele Urbei devin o primejdie, aluneci...Altfel, cum nu se poate mai bune pentru compoturi,dulceţuri, marmelade, dar şi mai bune pentru o ţuicăautohtonă… Sau sunt eu cu capul în nori?Şi DA, frăgar este un cuvânt pe care l­am auzit

prima oară în Bihor, musai să­l folosesc. Fragus!Direct din latineşte, drăguliţă Doamne! Însă nici dudnu e de persiflat, este dut din turcă. Iar că aguda arderiva din slavă nu mă mai mir. Eurasia e o ogradăcomună, nu?

Ei, da, „un cojoc verde încopciat cu lacrimi...”, amspus­o pre limba mea elegiacă, la an 1968. Iar gestulsmulgeri însângerate este de regăsit, peste doar unamarnic de an, în poezia O frunză. Vrând­nevrândo să facem vorbire şi despre dânsa, la momentulcuvenit – de neevitat, Helas!...

Despre bulgari noi avem o părere superfi­cială, i­am tratat de sus, ca venetici la nordde Dunăre, săraci, vorbind o altă limbă,

boscorodită, poate cumva caraghioasă. De necrezutcâte ascendente aiurite îşi găseşte localnicul... Laşcoală nu se învaţă mai nimic concret despre bulgari.În fapt, aceşti slavi au venit prin sec. V­VI, au asimilatun trib turanic, de la care s­au ales cu numele debulgari. Au stat sub bizantini până spre 1300, iar dupăaceea sub turci. Unii deveniţi musulmani, alţii rămaşiortodocşi. Şi prin care noi am preluat creştinismul,venind dinspre greci, dar şi scrierea chirilică. Gravăpentru ei este istoria celor 5 secole sub turci. Avemnoi criterii ca să estimăm obida lor, zbaterea submusulmani, mutilarea sufletelor? Noi am fost doarsub valurile tătarilor care au venit şi au trecut. Ci ei aupătimit sub hangerul turcesc... Abia la 1878, cu ajutorrus­român, au devenit Principat, ceea ce noi eram de500 de ani. Deci tot respectul pentru suferinţa lor, darşi pentru destoinicia lor. Zic aşa: de­am fi avut noi60% munţi, păstori rămâneam în veci. De­ar fi avutei 65% teren agricol, unde ar fi ajuns?

Salcia, da... Salcia şi apa – izvorul, fântâna.În amintirea mea sunt inseparabile. Sălcii laizvorul unde Grigore merge cu Vera, imediat

după sosirea din Basarabia, să aducă apă ca să seîmbăieze, după drumul de săptămâni, cu căruţa...;sălcii la izvorul de sub deal, în Satul Vechi, doi treiani mai târziu, când începusem să aduc eu însumiapă în ulcioare...; altă salcie la Vălcea, în capătul ulu­cului fântânii: o salcie bătrână, scorburoasă, cu cuibde pupăză, ca­n cărţi... Evocările mele privind satulde adopţiune n­ar avea niciun sens în lipsa acestorsălcii mirabile. Dăruind fără păs smicele fiecăruicreştin, în Săptămâna Patimilor...

Ion Lazu s­a născut la 6 ianuarie 1940 în comuna Ciubarciu, judeţul Tighina, din Basarabia. Părinţii săi,Grigore şi Vera (născută Ciobanu), erau proprietari agricoli, mici negustori.

În martie 1944, familia scriitorului s­a refugiat din faţa frontului, stabilindu­se în comuna Cireaşov, dinjudeţul Olt. Urmează şcoala primară în satul de adopţiune, clasele secundare la Şcoala „Ionaşcu” din Slatina,absolvă Liceul „Radu Greceanu” din acelaşi oraş, promoţia 1956. În 1961 termină Facultatea de geologie­geografie a Universităţii Bucureşti; lucrează ca geolog­prospector până se pensionează, în 1999.

A debutat cu poezii în revista Ateneu în decembrie 1964. A publicat cărţi de poezie, cărţi pentru copii,numeroase volume de proză (schiţe, povestiri, romane, memorialistică), albume de artă fotografică. Expoziţiide artă fotografică în diverse oraşe din ţară şi în Luxemburg. Traduceri din franceză şi spaniolă.

A primit multe premii literare, pentru artă fotografică şi pentru scenariul de film Vestea, 1970. La operelesale s­au referit numeroşi critici literari.

La adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Lazu pot fi găsite detalii bibliografice, dar şi referinţe la câtevaremarcabile proiecte recente, „marca Ion Lazu”, cum ar fi cel de a fixa în Bucureşti plăci memoriale pentrucirca 230 de scriitori dispăruţi, proiect despre care a publicat şi un „jurnal”, Odiseea plăcilor memoriale (Ed.Biblioteca Bucureştilor, 2012; ediţie definitivă, Ed. Eikon, 2016), sau Proiectul Placa centenară, menit a­ireaminti pe cei 120 de scriitori români combatanţi în Marele Război al Reîntregirii, 1913­1919 (proiect finalizatla început de decembrie 2019).

Tânăr în spirit şi activ fizic cum nu sunt mulţi confraţi cu mai puţine decenii în urmă, nu prea corespunde„portretului­robot” al octogenarului. Îi urăm să rămână astfel cât mai mulţi şi mai buni ani!

În cele ce urmează, reluăm un fragment din volumul în pregătire Satul de adopţiune. (Gh. Păun)

Dudul, salcia, izvorul...Ion LAZU

Seniori ai culturii

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202020

Ion Lazu ­ 80

Esenţiale pentrunăzuinţa omuluide a înţelege logic

avatarurile scurgerii impla­cabile a timpului şi, totodată,condiţia sa de muritor,întruchipată de „imagineaeternităţii”, sunt viziunile

eminesciene care sugerează ideea că, dincolo de„neliniştile metafizice”, Fiinţa, aflată în nemărginireaabisală a universului, este „O rază fugită din chaoslumesc” (Mortua est!) în împrejurări enigmatice:„La­nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă./ Cândnu s­ascundea nimica, deşi tot era ascuns…/ Cândpătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns./ Fuprăpastie? genune? Fu noian întins de apă?/ N­a fostlume pricepută şi nici minte s­o priceapă,/ Căci eraun întuneric ca o mare făr­o rază,/ Dar nici de văzutnu fuse şi nici ochi care s­o vază” (Scrisoarea I).

Infinitul şi finitul sunt, în opera poetică desorginte filosofică a lui Mihai Eminescu, douădintre elementele concentrate/metamorfozateîntr­o fărâmă de mister – „Câte stele suntcuprinse într­o picătură de rouă sub cerullimpede al nopţii” (Sărmanul Dionis) – sprea „domestici” haosul. Poetul, cu o „sete decosmos” (Svetlana Paleologu­Matta, Eminescuşi abisul ontologic, 1988, p. 89) uşor de explicatla un geniu care şi­a propus să descifrezetainele lumii, aspiră să găsească „înţelesuri”la realităţile tragice, paradoxistice, care trauma­tizează încă omenirea: „Atâtea lumi care rotescîn haos/ Cu zborul lor măsurător de vreme,/În veci pe cale, neaflând repaos” sau „Cândcu gene ostenite sara suflu­n lumânare,/ Doarceasornicul urmează lung­a timpului cărare...”(Scrisoarea I).

Imaginarul cosmic din Scrisoarea I, constataZoe Dumitrescu­Buşulenga în Eminescu.Orizontul cunoaşterii (Ed. Nicodim Caligraful, 2016,pp. 19­20), „este o pagină de geniu, este o paginăunică în istoria literaturii europene, o pagină modernăşi derutantă”. Naşterea timpului, ireversibilitatea lui,sunt arhetipuri care îl determină pe Eminescu săpătrundă în esenţa absolutului şi să identifice, urmândepistemologia kantiană, cum „Timpul mort şi­ntindetrupul şi devine vecinicie,/ Căci nimic nu se întâmplăîn întinderea pustie,/ Şi în noaptea nefiinţii totul cade,totul tace,/ Căci în sine împăcată reîncep­eternapace…” Meditaţiile sale de tip metafizic, cu ecouricosmogonice extrase din vechile scrieri indiene (Rig­Veda), din miturile biblice şi greceşti, din reflecţiilelui Kant, Hegel şi Schopenhauer, ilustrează armoniadintre fiinţa umană şi ordinea universală: „Timp, căcidin izvoru­ţi curge a istoriei gândire,/ Poţi răspunde

la­ntrebarea ce pătrunde­a noastră fire,/ La enigmeledin care ne simţim a fi compuşi?/ Nu!...Tu măsuriintervalul de la leagăn pân’ la groapă./ În ăst spaţ’nu­i adevărul. Orologiu eşti [ce sapă…]/ Tu nedândv­o dezlegare, duci l­a dezlegărei uşi” (Mementomori), sau: „Sunt ne­nţelese literele vremii/ Oricâtai adânci semnul lor şters?/ Suntem plecaţi subgreul anatemii/ De­a nu afla nimic în vecinic mers?/Suntem numai spre­a da viaţă problemei,/ S­odezlegăm nu­i chip în univers?/ Şi orice loc şi oricetimp, oriunde,/ Aceleaşi vecinice­întrebări ascunde?”(O,­nţelepciue, ai aripi de ceară!).

Din perspectiva iniţierii în arta descifrăriitainelor cosmice, Scrisoarea I este cât sepoate de semnificativă pentru definirea/

susţinerea/justificarea osmozei dintre cosmic şiterestru, dintre etern şi efemer. Poemul dezvoltăipostazele motivelor literare universale ale timpuluişi spaţiului, trecute prin filtrul spiritului său creator:

infinitul, haosul,geneza, universul.„Panorama deşer­tăciunilor” creează,estetic, sentimentulcontradictoriu alefemerului, impactulacestuia asupravieţii: „Lumea toată­itrecătoare./ Oameniise trec şi mor/ Caşi miile de unde,/ Ceun suflet le pătrunde,/Treierând necontenit/Sânul mărei infinit.//Numai poetul,/ Capasări ce zboară/Deasupra valurilor,/Trece peste nemăr­ginirea timpului…”

(Numai poetul), sau: „Începând la talpa însăşia mulţimii omeneşti/ Şi suind în susul scării pân’la frunţile crăieşti,/ De a vieţii lor enigmă îi vedempe toţi munciţi,/ Făr­a şti să spunem care ar fi mainenorociţi…/ Unul e în toţi, tot astfel precum unae în toate,/ De asupra tuturora se ridică cine poate,/Pe când alţii stând în umbră şi cu inima smerită/Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită –/Ce­o să­i pese soartei oarbe ce vor ei sau cegândesc?.../ Ca şi vântu­n valuri trece peste traiulomenesc” (Scrisoarea I).

Din punct de vedere ideatic, eul liric eminescianeste, „la nivelurile cele mai înalte ale imaginarului”(Zoe Dumitrescu­Buşulenga), în măsură să exprimedestinul omului de geniu, predestinat să supunăimaginea gnoseologică a misterelor, evident,

raportându­şi spiritul la dimensiunile atemporaleale „universului cel himeric”.

Bătrânul dascăl „cu­a lui haină roasă­n coate”,deşi tinde/se iluzionează să obţină eternizarea pringenialitate – Au e sens în lume? (Mortua est!) –dă dovadă de fatalitate în faţa ascunselor mistereexistenţialo­axiomatice: „Uscăţiv aşa cum este,gârbovit şi de nimic,/ Universul fără margini e îndegetul lui mic,/ Căci sub frunte­i viitorul şi trecutulse încheagă,/ Noaptea­adânc­a veciniciei el în şirurio dezleagă;/ Precum Atlas în vechime sprijinea cerulpe umăr/ Aşa el sprijină lumea şi vecia într­un număr”(Scrisoarea I) şi „De atunci şi până astăzi coloniide lumi pierdute/ Vin din sure văi de chaos pe cărărinecunoscute/ Şi în roiuri luminoase izvorând dininfinit,/ Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit…”

Invocarea timpului cosmic, primordial, oferă,cum stabilea Mihai Cimpoi în Dicţionar enciclo­pedic. Mihai Eminescu (Ed. Gunivas, Chişinău,

2018, p. 264), „un dialog cu Fiinţa şi cu propriul sineal poetului, pigmentat cu ironie, sarcasm, mărire,etică, lirism subtil creator de atmosferă”. Coexistenţacontrariilor, în viziunea Rosei Del Conte (Eminescusau despre Absolut, Ed. Dacia, Cluj­Napoca, 1990),este cifrul care poate descifra/interpreta sensulmeditaţiilor lui Eminescu asupra naşterii „din genuni”a unui univers situat, în directa descendenţă a luiNietzsche, la „apus de Zeitate ş­asfinţire de idei”,în afara realului adică: „Umbra celor nefăcutenu­ncepuse­a se desface,/ Şi în sine împăcatăstăpânea eterna pace!.../ Dar deodat­un punct semişcă… cel dintâi şi singur. Iată­l/ Cum din chaosface mumă, iară el devine Tatăl…/ Punctu­acela demişcare, mult mai slab ca boaba spumii,/ E stăpânulfără margini peste marginile lumii…/ De atunci neguraeternă se desface în făşii,/ De atunci răsare lumea,lună, soare şi stihii…” G. Călinescu (vezi Opera luiMihai Eminescu, Bucureşti, 2000, p. 506) remarcăinfiltraţiile mistice, neoplatonice, ale poetului, asimi­late din cultura germană: „De altfel, magie începesă devină la el o gândire ce ignorează fenomenul camoment imprevizibil, dar explicabil, şi care face dinunivers un sistem de mecanică exactă a cărui formulăcriptografică o pot deţine câţiva iniţiaţi, genii matema­tice sau erezi patriarhali ai unei străvechi civilizaţii. Dealtfel aici ajută şi concepţia spiritualistă a Cosmosului.La crearea unui univers a cărui origine este spirituldivin operând mecanic putem participa şi noi intrândca părtaşi în actul prin care Dumnezeu cugetă şicalculează lumea. A dispune însă de forţele cosmiceprin cifrul lor lăuntric, a înlănţui supranaturalul,care în acest sistem panteistic reprezintă faţaabsolută a naturalului, este adevărată teurgie.”

Eu însumi, strămutat cu tot clanul nostru basarabean, la refugiul dinmartie 1944, de pe malul Nistrului pe malul Oltului, într­o comună cunume bulgăresc, Cireaşov, am putut constata că mai toate comunele

din proximitate, despre care aflam din discuţii, înşirate de­a lungul Oltului,aveau nume slave. Nostim nu este acest aspect istoric, de infiltrare şi asimilarea elementului sud­dunărean, bulgaro­sârbesc, ci e nostimă uitarea bruscă aoriginilor, faptul că oltenii printre care am fost aduşi cu hârzobul ne tratau devenetici, când ei erau bulgari stabiliţi aici la a 5­a, la a 6­a generaţie, cu numede familie Pârvu, Mudava, Preda...

Romanul meu? Aici nu e vorba doar de faptul că suntem basarabeni. Mai întâieste necesară corecta citire a textului şi receptarea mesajului uman şi artistic.Pe ce se sprijină demersul autorului: pe cunoaşterea temeinică a subiectului,abia apoi pe implicare şi în final pe abilitatea de a pune cuvintele pe hârtie –aşa­numitul talent. În substratul naraţiunii se doreşte redarea suferinţelor noastrede refugiaţi. În rest, venind vorba de basarabeni, sunt multe de discutat, peste cecuprinde romanul meu. Da, eram vânaţi spre a fi retrimişi în Basarabia, recte înSiberia. Listele, din tot ce­am cercetat, le făceau diverşi oameni de nimic, pârâtori,delatori, vecini, prieteni falşi; în cazul Manu­Lazu, denunţător a fost preotul trimisdin Regat în comuna noastră şi care încă de pe­atunci îi purta pică tatălui meu.Nu mai ştiu dacă în forma definitivă a romanului a rămas textul delaţiunii, amredus vreo sută şi ceva de pagini, n­am vrut să sperii nici editura, nici cititorul.Dar făceau liste şi evreii, cu mare sârg; iar sovieticii aveau documente; armataromână, la întoarcerea armelor, nu şi­a protejat cadrele, a dat pe mâna ruşilortoate dosarele, situaţia frontului din URSS, deci ruşii se uitau în dosare şi ştiaunumele celor care se remarcaseră pe frontul împotriva lor. Nu l­au iertat nici pecăpitanul Mihail Ciobanu, în carte Hanganu, fratele mamei, decorat la Odessa...Deci Mihail, pedepsit nu pentru că, luat prizonier de nemţi, la întoarcerea armelor,a supravieţuit lagărului din Westfalia şi a făcut greşeala să se întoarcă în ţară,ci toţi ca el erau pedepsiţi pentru că luptaseră în Est. Sovieticii, ca ocupanţi, au

pretins o armată cu cadre noi, din popor, de aici ofiţerii făcuţi pe puncte... Nu, nusunt defel xenofob şi mulţumesc mult pentru această remarcă. Nu popoarele suntde vină, ci conducătorii. Ce căutau macedonenii păstori la malul Indus, de nu­imâna acolo Alexandru?! Etc. Tata îmi spunea de colonii franceze în Basarabia,înţelesesem că unii au rămas de pe vremea lui Napoleon, alţii de pe vremeaRăzboiului Ruso­Turc din 1856. Elveţieni? Da, poate din Elveţia de limbă fran­ceză. Dar erau şi câteva comune compacte de germani în Basarabia, tot aşa,aduşi de invazii, împământeniţi etc. La întoarcerea frontului, li s­a dat voie să semute înapoi, în Germania. Ruşii gospodăroşi? Păi, da, am o teorie într­aceasta.Pe vremuri de pace nu pleacă de acasă toţi neisprăviţii, ci oamenii destoinici,încrezători în forţele proprii şi care speră că vor face treabă bună în ţară străină.Ruşii de care vorbesc, veniţi în Basarabia după 1812 şi mai încoace, nu erau detoată mâna, veniseră prin propria opţiune, erau proprietari, intelectuali, erau maiales buni negustori. Tata a lucrat la fabrica unui rus; rămânând orfan, acela l­aajutat în armată, l­a reprimit la fabrică după liberare etc. Repet, spusesem asteaîn roman, fiind o poveste de o viaţă şi o carte de 600 de pagini, însă nu mai ştiuce a rămas în ultima variantă. Şi da, multe din cele scrise în Veneticii le­am aflatîn copilărie, trăgând cu urechea la discuţiile celor mari, fapt ce consolideazălegăturile de familie chiar mai mult decât educaţia propriu­zisă.

Da, există o taină privind pasajul cu bocetul Verei, o taină doar a mea.Dar, pe de altă parte, nu poţi scrie durabil dacă nu îţi asumi Durerealumii. Cât e amintire de familie, cât e ficţiune? Din drumul de la baştină

spre Oltenia, la 4 ani ai mei, nu am decât o amintire, care întâmplător nici nua intrat în carte. Iar mama, ce să­mi fi spus, o frază, două. Că era să­l piardăpe Mihăilă într­o gară. Tot restul, absolut tot ce scriu în cele multe pagini desprecalvarul drumului am luat pe seama mea. Şi, da, pentru familia mea Amintirea Basarabiei nu s­a estompat în timp,

ci s­a consolidat, a devenit Viaţa care a fost...

Sub crugul Eminescului

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 21

Viziunea cosmică eminescianăFlorian COPCEA

Revenind la partea cosmogonică dinScrisoarea I, trebuie să arătăm că simili­tudinile identificate de exegeţi şi eminesco­

logi în meditaţiile poetului şi în „măiestoasele izvoareale antichităţii” (vezi scrisoarea lui Iancu Alecsandricătre Titu Maiorescu din martie 1884) sunt, dincolode orice speculaţie, dovezi clare ale intuiţiei şivizionarismului poetului în explicarea teoriilor demai târziu cu privire la originile Universului. ÎnsuşiC. Dobrogeanu­Gherea semnala apropierea unuifragment din Scrisoarea I de un text aluziv la cosmo­gonia vedică al lui F. Lenormant: „La­nceput nu eranimica, nici fiinţă, nici cer, nici orizont. Ce învăluiadeci totul? Ce cuprindea acel tot? Fu apă? Fuprăpastie adâncă? Nu era nici moarte, nici nemurire.Nu se lumina de ziuă în noapte. Numai el singurrespira fără suflare şi nimica nu era afară de dânsul.Întunericul domnea, acoperind totul ca un oceanîntunecos. Sâmburele ascuns în adâncimile întune­ricului a răsărit singur prin puterea căldurii” (Manueld’historie ancienne, vol. 3, p. 618).

De asemenea, am putea să remarcăm şi ecouriledin Imnul Creaţiunii al lui Hermann Grassmann, dinPelerinul lui Al. Depărăţeanu. Oricare ar fi fost însăsursele de inspiraţie ale lui Eminescu, un lucru esteclar: cugetările sale asupra aserţiunilor existenţialedespre spiritul universului şi deşertăciunea himericăa fiinţei poartă amprenta unei originalităţi greu decombătut. El (re)creează lumea, condamnă muritorulla nemurire, abandonează timpul real şi se întoarceîn sine conştient că dacă ar dispărea fiinţa (este loculsă arătăm că în direcţia statornicirii sentimentuluisituării acesteia în timp şi spaţiu, Eminescu seîntâlneşte cu A. Schopenhauer), „lumea ca repre­zentare nu mai există”: „Ce­o să aibă din acesteapentru el, bătrânul dascăl?/ Nemurire, se va zice.Este drept că viaţa­ntreagă,/ Ca şi iedera de­un arbor,de­o idee i se leagă”. Conştientizarea percepţiei că„viermele vremilor roade­n noi” (În van căta­veţi)exprimă aspiraţia, raţională, a demiurgului de astăpâni şi domina timpul şi cosmosul, excluzândhaosul, teluricul, teama de nemărginire: „În aceanemărginire ne­nvârtim uitând cu totul/ Cum că lumeaasta­ntreagă e o clipă suspendată,/ Că­ndărătu­işi­nainte­i întuneric se arată./ Precum pulberease joacă în imperiul unei raze,/ Mii de fire viorie cecu raza încetează,/ Astfel, într­a veciniciei noaptepururea adâncă,/ Avem clipa, avem raza, care tot maiţine încă…/ Cum s­o stinge, totul piere, ca o umbră­nîntuneric,/ Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric…”

Dezlegarea tainelor de nepătruns, încifrate, alespaţiilor cosmice şi înţelesurilor „lumii cea aievea”a cărei taină şi vecie sunt încorporate „într­un număr”constituie pentru lucidul cugetător un pretext iluzoriude a se pronunţa vizavi de trecerea inerentă,ireversibilă, a timpului care lasă urme adânci înuniversul metafizic al „omului schimbător […] pepământ rătăcitor”: „Iar timpul creşte­n urma mea –mă­ntunec” (Trecut­au anii).

Discursul bătrânului filosof din Scrisoarea I(care poate fi asemuit şi cel al „maguluicălător în stele”), se axează, aşadar, pe

„dialectica contrariilor” (Rosa Del Conte) unde „vomvedea cuvântul poetului supunând cu îndrăznealăfinitul infinitului; oasele descărnate, pulberea ştiinţămateriei astrale, veşnic izvorând în cosmos atomulpunctiform al clipei, văile fără capăt ale veşniciei”.„Cugetarea sacră”, ireductibilă la dialectica Ideii,invocată în Scrisoarea I, este generatoare de „reali­tate totală”, Mircea Eliade definind­o, analizând­ofenomenologic drept Cosmos, acesta fiind identificatcu Timpul­Demiurg. În context, Mihai Cimpoi explică:„În mitopo(i)etica eminesciană, gândirea apare catopos, poetul raportându­se atât la fiinţa­fiinţare, câtşi la gândirea care gândeşte întreaga problematicăa acesteia. În spirit hegelian, Cugetarea = Existenţă,aşa cum Gândirea Divină = Univers, iar Veşniciacea Bătrână = «Cugetare în mite»” (Op. cit. p. 164).

Incursiunea poetului în geneza Cosmosului nedezvăluie „încurcatele sofisme” (Memeto mori) caregravitează între (ne)fiinţa existenţială şi fiinţa eternă,între Abis şi Absolut. Timpul devine haosul etern care„stăpâneşte raza ta şi geniul morţii”, în pofida iluzieică muritorul­geniu, „fiinţă fără de stea”, fiind în viaţă,a posedat miticul „sceptru al universului şi gânduri/ce­au cuprins tot universul”.

Poezia La steaua accentuează faptul că dincentrul galaxiei noastre a pornit spre noi raza „stelei

ce­a murit” care „Poate de mult s­a stins în drum/ Îndepărtări albastre…” Motivele literare, de tip romantic– steaua, cosmosul şi dorul – certifică idealismul„poetului nepereche” privitor la vastitatea traiectorieilumii, explicată, mult mai târziu, la aproape un veacdupă el, de oamenii de ştiinţă. Răsăritul şi asfinţitulstelei în Cosmos, fenomene care s­au produs, cu miide ani înainte ca lumina „să ne­ajungă”, sugereazăimaginea dorului care, deşi pierit, la rându­i, „înnoapte­adâncă”, odată cu sfârşitul iubirii deşarte, încămai trăieşte în sufletul neîmplinit al îndrăgostitului.Mesajul poetului, expresiv amplificat, este că destinulstelei, asemeni celui al omului, în aparenţă veşnic,creează „iluzia unei existenţe întoarse în nefiinţă”(Ioana Em. Petrescu, Mihai Eminescu – poet tragic,Ed. Junimea, Iaşi, p.185). Amintirea fiinţei dragi, caşi „icoana stelei ce­a murit”, supravieţuieşte în Timpdoar în memoria existenţei universale.

Elemente cosmogonice de mare profunzimedepistăm şi în Rugăciunea unui dac. Vom lua îndiscuţie doar acel pasagiu care susţine/justificămeditaţiile poetului despre impactul haosului asupralumii, asupra Zeului­Vid, aflat în dialog cosmic cuCreatorul, aşa cum, sub o altă formă, îl găsim, cuvagi reverberaţiuni din Rig­Veda, şi în Scrisoarea I:„Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,/ Nicisâmburul luminii de viaţă dătător,/ Nu era azi, nicimâne, nici ieri, nici totdeauna/ Căci unul erau toateşi totul era una;/ Pe când pământul, cerul, văzduhul,lumea toată/ Erau din rândul celor ce n­au fostniciodată,/ Pe­atunci erai Tu singur, încât mă­ntrebîn sine­mi:/ Au cine­i zeul, cărui plecăm a noastreinemi?” Zeul este simbolul lui Unu, cifră aflată la bazamateriei vii, localizată la nivelul vidului creator. Daculeste însă stăpânul „norocului de a trăi” fără blestem,conştient, chiar dacă lumea sa este efemeră şi în„stingerea eternă” a ei va dispărea „fără de urmă”.În concepţia lui Eminescu, Dacul, lumea şi Cosmosulîşi află originea în opera Demiurgului care „zeilordă suflet şi lumii fericire”, el fiind „Al omenimei izvorde mântuire:/ Sus inimile voastre! Cântare aduceţi­i,/El este moartea morţii şi învierea vieţii!” Ideea necu­prinsului şi obsesia creaţiei sublime întruchipeazătravaliul de demistificare a mitului întoarceriiîn nefiinţă (= genune) a Cosmosului.

În capodopera Luceafărul, „punctul de vârfal întregii creaţii erotice şi filosofice” (MihaiCimpoi, Op. cit., p. 250), poetul propune o

viziune escatologică a destinului geniului într­o lumemărginită şi ostilă, incapabilă să accepte/înţeleagăcomuniunea dintre fiinţă şi univers. Aspirând spre oiubire desăvârşită, utopică chiar, el „tinde să creezeun univers în semicerc […], având ca orizonturinaşterea şi moartea lumii, între care se întindearcul istoriei universale”. Imaginile cosmologice dinLuceafărul redau absurditatea dorinţei fiinţei celestede a se metamorfoza în muritor pentru a beneficiade voluptatea iubirii terestre. Luceafărul, neputândrezista chemării ispititoare, cuprinsă de dor, aCătălinei, se hotărăşte să­şi asume riscul, fărăsă prevadă că, nu peste mult timp, va fi dezamăgit:„Da, mă voi naşte din păcat,/ Primind o altă lege;/Cu vecinicia sunt legat,/ Ci voi să mă dezlege.// Şi setot duce… S­a tot dus./ De dragu­unei copile,/ S­a ruptdin locul lui de sus,/ Pierind mai multe zile.” Pentrua atinge acest ideal, Hyperion călătoreşte în Cosmos,să fie dezlegat de Părintele Demiurg „de greul negreivecinicii”, „izvor de viaţă şi dătător de moarte”, şi înschimbul oricărui preţ cere să­i fie hărăzită o altăsoartă: „Reia­mi al nemuririi nimb/ Şi focul din privire,/Şi pentru toate dă­mi în schimb/ O oră de iubire…//Din chaos, Doamne,­am apărut/ Şi m­aş întoarce­nchaos…/ Şi din repaos m­am născut,/ Mi­e sete derepaus.” Renunţarea la veşnicie, rostită liric cu untragism emoţional, este un supliciu. Iubirea esteoarbă nu numai pentru muritori, ci, se dovedeşte, şipentru Luceafărul „răsărit/ din liniştea uitării”: „Porniluceafărul. Creşteau/ În cer a lui aripe,/ Şi căi de miide ani treceau/ În tot atâtea clipe.” Ale „…Chaosuluivăi,/ Jur împrejur de sine” se umplu de „lumine”,dar „…Unde­ajunge nu­i hotar,/ Nici ochi spre acunoaşte,/ Şi vremea­ncearcă în zadar/ Din goluria se naşte.// Nu e nimic şi totuşi e/ O sete care­lsoarbe,/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe.”

Demiurgul nu se lasă sedus de rugăminţile luiHyperion şi, cu înţelepciune, îl convinge de efeme­ritatea lumii: „Tu vrei un om să te socoţi/ Cu ei să teasameni?” Concluzia este definitorie pentru destinul

lui Hyperion: „Şi pentru cine vrei să mori?/ Întoarce­te,te­ndreaptă/ Spre­acel pământ rătăcitor/ Şi vezi cete aşteaptă”. Şi, pentru a deveni convingător, să­lîndepărteze definitiv de moartea care l­ar paşte încazul în care ar coborî printre oameni, îl avertizeazăcum că oamenii „numai doar durează­n vânt/ deşerteidealuri”.

Poemul Memento mori îi prilejuieşte poetuluiposibilitatea de a explora „lumea­nchipuirii cu­aei mândre flori de aur” şi „lumea cea aievea”, arealităţilor din istoria lumii, care, în orice împrejurare,nu pot fi schimbate: „Toate au trecut pe lume, numairăul a rămas”.Tema haosului sugerează şi aici deşer­tăciunea vieţii: „Vecinicia cea bătrână, ea la lumiprivea uimită./ Mii de ani cugetă­n mite la enigmaîncâlcită/ Care spaţiul i­o prezintă cu­a lui lumi şicu­a lui legi;/ Şi din secoli ce trecură ea s­apucă săadune/ Toată viaţa şi puterea, sucul tot de­nţelepciu­ne/ Şi se pune să zidească­un uriaş popor de regi.”

Naşterea şi amurgul zeilor, gloria şidegradarea apocaliptică a Ideii, repre­zentate în imagini simbolice, sunt temeiuri

fundamentale pentru a dovedi că pentru MihaiEminescu, vizibil preocupat de deconstrucţiadialecticii lumii materiale în devenire, divinul, cos­micul adică, leagă, totuşi, cele două lumi, deşi pareaparent: „E apus de Zeitate ş­asfinţire de idei”.Motivul efemerităţii fiinţei dominată de gândire întâlnitîn lirica poetului este reluat: „…Cum în fire­s numaimargini, e în om nemărginire/ Cât geniu, câtă putere– într­o mână de pământ”, sau: „Cine­a pus asteseminţe, ce­arunc ramure de raze,/ Într­a caosuluicâmpuri, printre veacuri numeroase,/ Ramuri cepurced cu toate dintr­o inimă de om?/ A pus gânduriuriaşe într­o ţeastă de furnică,/ O voinţă­atât demare­ntr­o putere atât de mică,/ Grămădind nemărgi­nirea în sclipitul­unui atom”. Indiferenţa divinităţii(a cărei identitate „nimeni nu o ştie”), faţă de „Viaţaturbure şi mare a popoarelor trecute,/ A veciei văideschise­s cu­adâncimi necunoscute” este poten­ţată, cu acelaşi sentiment revoltător detectat şi înScrisoarea I: „Moartea­ntindă peste lume uriaşele­iaripe:/ Întunericul e haina îngropatelor risipe./ Câte­ostea întârziată stinge izvorul ei mic./ Timpul mortşi­ntinde membrii şi devine veşnicie./ Când nimicse întâmpla­va pe întinderea pustie/ Am să­ntreb:Ce­a rămas, oare, din puterea ta? – Nimic!!”

Discursul poetic din Memento mori reface vizi­onar motivul vieţii ca vis şi legitimează, alături deimaginar, sentimentul existenţei în lume a sfârşitului,a zădărniciei omului de a fi nemuritor şi stăpân alCosmosului: „La nimic reduce moartea cifra vieţii ceaobscură –/ În zadar o măsurăm noi cu­a gândirilormăsură,/ Căci gândirile­s fantome, când viaţa estevis”. Ideea de eternitate, cum înţelegem: destul deiluzorie, sugerată de elementele constitutive aleCosmosului – infinit, timp şi spaţiu – este, într­adevăr,o fantasmă mitică, sau, cum o explică Eminescu,o roată a vremii aflată într­o perpetuă mişcare:„Căci eternă­i numai moartea, ce­i viaţă­i trecător”.

Sărmanul Dionis continuă aventuraLuceafărului spre nemărginire, spre Absolut.În lumea sa, vis al sufletului, „nu există nici

timp, nici spaţiu”, iar realitatea este fictivă. Monologulmisteriosului magician Dionis, dedublat, către sfârşitulnaraţiunii, în călugărul Dan, este focalizat pe ideilefilosofice ale lui Immanuel Kant. Timpul şi spaţiul,alături de alte „subtilităţi metafizice”, se suprapun, seîntrepătrund cu mituri provenite din credinţe străvechi,uneori fără o ordine şi logică prestabilite. Dioniscălătoreşte, hieratic, prin intermediul acestor douăelemente, dincolo de timpul său istoric, în vidulonirico­cosmic. Gândirea lui Dionis ajunge, aşadar,dincolo de „visul sufletului nostru”, dincolo deorologiul din „afumatul părete”, „fidel interpretal bătrânului timp”, „cătră înduratul Dumnezeu”.Confuzia Eu­Dumnezeu, încâlcând „ordinile realităţii”,revendică, experimentând o formulă magică desco­perită în cartea de astrologie a lui Zoroastru, avataruldemonic al unei nefiinţe. Libertatea de a străbateprin lumi cosmice, unde nu există „spaţiu deşert”,este o lecţie memorabilă de iniţiere, armonioasă,în nemurire. Metafizicul se substituie divinului, lucrucare ne obligă să acceptăm aserţiunea că Demiurgulîşi păstrează puterea de a recrea, prin gândire,deopotrivă lumi imaginare în golul fără marginial Cosmosului.

Sub crugul Eminescului

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202022

Mihai Eminescu ­ Veronica Micle ­ 170Lucian COSTACHE

Mihai Eminescu şiVeronica Micle –de la naşterea

amândurora se împlinesc,în 2020, 170 de ani. Prilej deaniversare, de preţuire, derestituire şi împrospătare amemoriei. La date „rotunde”,societatea românească a ştiut

să le preţuiască opera, găsind un prilej în plus pentrua­i omagia. Manifestările au fost şi sunt numeroaseşi continue, peste tot în ţară şi în lume, unde existăspirit şi simţire românească. În 1950, de exemplu,la 100 de ani de la naştere, la 14 ianuarie, AcademiaRomână organizează o Sesiune Jubiliară Eminescu.ESPLA publică, în 15 ianuarie, volumul M. Eminescu.Studii şi articole. În 26 februarie, apare o seriefilatelică Centenarul naşterii poetului, în cinci mărci,prima cu chipul poetului, iar celelalte ilustrând graficpatru poezii. În anul 2000, la 150 de ani, BancaNaţională a Moldovei emite o monedă de argintpe care e gravată efigia poetului. UNESCO a decisca Eminescu să fie declarat Poetul anului 2000.15 ianuarie a devenit Ziua Culturii Naţionale.Societatea Română de Numismatică, GrupareaColecţionarilor de Insigne şi Medalii Mihai Eminescu,organizează la Palatul Parlamentului, în SalaBrâncuşi, o expoziţie a celor mai importanţi colecţio­nari, un eveniment de altfel complex, ajuns deja laa XLI­a ediţie (10 ianuarie 2020). Editura Geea dinBotoşani onorează anual (ediţia a XIX­a în 2020), cuacordarea Premiilor Eminescu pentru Literatură, ArteVizuale, Colecţii şi Colecţionari Teiul de aur şi Teiulde argint, realizări culturale de excepţie; la Drobeta­Turnu Severin se organizează un Festival Eminescude aproape treizeci de ani etc. etc.

Mihai Eminescu şi Veronica Micle – două destine,fericite şi triste, călătorind adesea împreună, în viaţăfiind, în aceeaşi epocă şi, pentru totdeauna, înEternitate. Două destine asemănătoare; El – poetşi gânditor de geniu, Ea – născută parcă din coastapoetică a celui ales!, peregrini prin valurile şi vânturilevieţii, în acelaşi timp romantic; liniştiţi, clasic, foarteaproape unul de altul, în cele din urmă, în apeleEternităţii! Oricât ar încerca, astăzi, cineva, să­idespartă, Eminescu ne­ar aminti mereu de mareasa dragoste. Dacă în viaţă au fost adesea despărţiţide vremuri şi de oameni, măcar prin naştere oriîn moarte să­i putem privi împreună, la ceasurianiversare ori comemorative. Pentru istoricii literari,Veronica Micle poate fi privită ca „ingrata”, „nesta­tornica” femeie. Şi dacă pentru Eminescu va fi fostşi asta, Veronica fost­a deopotrivă şi înger. Suntmomente în viaţa lor care se vor fi stabilit undevaîn stele, şi în nori şi­n ceruri nalte, unde Eminescuse cufunda pentru a pătrunde tainele Universului.Chemat din depărtările unde nu­i hotar, Eminescuputea vedea „celălalt” adevăr, cel al femeii iubite.

Născuţi în acelaşi an, 1850, la 15 ianuarie,respectiv, la 22 aprilie, vor pleca din lume înacelaşi trist 1889, la mai puţin de două luni

diferenţă, 15 iunie, la Bucureşti, respectiv, în noapteade 3 spre 4 august, la Văratec, în urma unei comoţiicerebrale. Nu există istoric literar care să nu fiînregistrat cu minuţiozitate această legătură unicăîn literatura română. Publicarea scrisorilor celor doişi relatările lor personale, dar şi a celor apropiaţi,prieteni sau inamici, scot în evidenţă frământărilelor sufleteşti, încredere şi neîncredere, speranţe şiregrete, planuri comune, bucurii şi suferinţe, momentede fericire şi de tristeţe, mai toate sublimate artisticîn poezii unice, în care emoţia personală devine artăadevărată, se impersonalizează, devenind a tuturor,universală: Când îmi plec fruntea pe mână/ Fugegândul meu pribeag,/ Şi mă cred că­ţi sunt stăpână/Ţie, veşnic mie drag.// Şi mai cred, ca altă dată,/ Cătu mie te închini,/ Şi cu inimă­ntristată/ Greu, de dorulmeu suspini.// Atunci câte sunt în lună,/ Câte­n steleşi­n poveşti/ Trec prin mintea mea nebună/ Socotindcă mă iubeşti. // Dar tresar... şi de pe mână/ Ridicândfruntea încet,/ Eu din visu­mi de stăpână/ Tristă roabămă deştept. (Veronica Micle, Când îmi plec...)

Eminescu, dincolo de diferitele opinii privind loculşi data naşterii, mai mult sau mai puţin controversate,

s­a născut la Botoşani, la 15 ianuarie 1850, botezatfiind la Biserica Adormirea Maicii Domnului, aşa cumse consemnează în Registrul de naşteri şi botezuri,document oficial ce trebuie acceptat ca atare, singuradată dovedită prin documente certe, al şaptelea copilal căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi(Rareşa, Ralu sau Raliţa) Iuraşcu ot Joldeşti. (Altedate rămân deocamdată presupuneri: Dumbrăveni,8 noiembrie 1848, dată consemnată în ziarulEminescu, apărut cu ocazia dezvelirii bustuluipoetului la Botoşani, în care se scrie că „a văzutlumina zilei în satul Dumbrăveni, judeţul Botoşani,la anul 1848..., în ziua de Sfinţii Arhangheli, pentrucare i s­a dat numele Mihai din Botez”; 6 decembrie1849, aşa cum apare pe foaia matricolă a elevuluiMihail Eminovici, clasa a III­a şi a IV­a de la Gimna­ziul din Cernăuţi; Ipoteşti, 14 decembrie 1849, datetrecute în Dicţionarul Junimii, susţinute şi de fratelepoetului, Matei, care susţinea că tatăl lor trecusepe o Psaltire datele de naştere ale copiilor în ordinea

naşterii lor; în ediţia de Poesii din 1900, de la EdituraAlcaly, scoasă de Matei Eminescu, apare data de20 decembrie 1949; 24 decembrie 1849 – comuni­cată de Aglaia, sora lui Eminescu: „Mama mi­a spusodată când era veselă, căci de obicei era mereumohorâtă, că pe Mihai l­a născut într­o iarnă grea din1849 cu o zi mai devreme de Crăciun, botezându­lîn legea străbună în luna ghenarie la Botoşani, căcisătucul nostru nu avea preot şi că tata a vrut aşa.”)Ultimele cercetări (orice încercare de analizărămânând lăudabilă, mai puţin atunci când devineexagerată şi ridicolă; de fapt, discuţia se poartăpe baza aceloraşi date pe care istoria literară le­apus de mult la dispoziţia publicului!) asupra naşteriilui Eminescu nu au adus nimic nou, confirmat prindocumente, restrângându­se la argumente mai multsau mai puţin logice, fiind astfel obligaţi să rămânemla adaosul informaţiei lui Maioresu din finalul arti­colului Eminescu şi poeziile lui. Concluzia lui G.Călinescu, din Viaţa lui M. Eminescu, rezolvă oricedispută, când afirmă că e firesc ca, atunci cânde vorba de personalităţi atât de importanteca Eminescu, să se nască legende şi miturirevendicatoare.

La 22 aprilie 1850, se naşte, la Năsăud,Veronica Câmpeanu, devenită, la 14 ani,Veronica Micle, fiica lui Ilie şi Anei, poetă şi

ea, cu numeroase poezii în care dragostea ei pentrumarele poet se evidenţiază prin delicateţe, prinlumina pe care acesta a revărsat­o asupra ei, prinrecunoaşterea tristeţilor şi bucuriilor comune. Douădestine înscrise în linia marilor iubiri legendare,asemenea dragostei lui Dante Alighieri pentruBeatrice, fata lui Folco Portinari, imortalizată în DivinaComedie, ori pentru Laura de Noves (măritată la 15ani cu Ugo de Sade) din Canţonierul lui FrancescoPetrarca, Charlotte Buff pentru Goethe, JulietteDrouet, marea iubire şi muza lui Victor Hugo.

Cei doi s­au cunoscut la Viena în 1872, lao serată literară. Veronica Micle venise să îşiîngrijească sănătatea. Era o femeie cu doi copii,căsătorită de opt ani cu Ştefan Micle, profesor laUniversitatea din Iaşi, rector, cu mulţi ani mai învârstă. Se căsătoriseră la Cluj, când ea avea 14 ani.Cei doi s­au revăzut în 1874 la Iaşi, atunci cândEminescu s­a mutat aici. A frecventat salonul soţilorMicle, Veronica având preocupări literare înainte dea se lega între cei doi o dragoste ce se va intimizacurând, poate în 1874, poate în 1876, analizând

poeziile lui Eminescu şi corespondenţa dintre cei doi. Dincolo de avatarurile unei relaţii tensionate,

Veronica rămâne marea iubire a lui Eminescu. Citindversurile ei, Eminescu, nu mai puţin, este mareaiubire a acestei femei, conştientă de situarea ei înpreajma şi atenţia unui geniu, de şansa ca, prin el,să rămână o prezenţă continuă în cultura română.Ca în Floare albastră, iubita are conştiinţa că el, poetul,e sufletul vieţii ei, şi că ea se eternizează prin „neuita­rea” lui: De nu mai uita încalte/ Sufletul vieţii mele...

După moartea lui Ştefan Micle, în 1879, se revădla Bucureşti unde petrec câteva luni împreună. Prinprimăvara anului 1880, plănuiesc să se căsătorească.O întreagă discuţie s­a iscat referitor la cei care ar fifost împotriva acestui mariaj şi a împrejurărilor legatede starea materială a celor doi, preocupările diferite,domiciliul (unul la Iaşi, altul la Bucureşti) etc. Cores­pondenţa arată însă că dorul amândurora devenisepasional, de la efuziuni emoţionale la reproşuriconjuncturale şi delicate, uneori de mare şi poeticăsuferinţă. Prin august 1882, deşi flacăra iubirii nuputea să se stingă, rămânând adâncă în sufletullor, fie şi ca o rană nevindecată, se pare că nimicnu­i mai putea ţine alături. Fără a căuta vinovaţi şivinovăţii, fiecare continuă să trăiască aşa cum soartale oferă. „Legăturile” lui Eminescu: Mite Kremnitz,secretara particulară a regelui Carol, CleopatraPoenaru­Lecca; legăturile „amoroase” ale Veronicăi.

În iunie 1883 are loc prima cădere nervoasăa poetului. Odată cu relativa lui însănătoşire,un an mai târziu, prin iunie 1884, sunt văzuţi

împreună. În 1887, Veronica Micle se mută laBucureşti, cu intenţia declarată de a­l ajuta să seînsănătoşească. Locuieşte pe Calea Victoriei şi pestr. Soarelui, nr. 11 bis (azi, Theodor Aman). În 1887,Veronica Micle debutează în volum, Poesii – ediţieîngrijită de autoare (cu acelaşi titlu, simplu şi atât decuprinzător, ca şi volumul lui Eminescu din 1883­84),la Editura I.G. Heimann, Librar­Editor, din Bucureşti,Calea Victoriei 74; primul exemplar i­l trimite lui,cu dedicaţia: „Scumpului meu Mihai Eminescu,ca o mărturisire de neştearsă dragoste, Bucureşti,6 februarie 1887”.

De la Mănăstirea Neamţului, unde era internat,Eminescu îi scrie Veronicăi: „Vei fi aflat loviturace a zdrobit creierul meu. Singur, fără ajutor şi omângâiere, îmi duc zilele de azi pe mâine. Numaiprivindu­ţi portretul, în sufletul meu blazat se coboarăo rază de lumină din ochii tăi. Vestea că vei venisă mă vezi, aici, în casa de nebuni, mă face sămai supravieţuiesc clipei de a sfârşi cu viaţa. Micultău Emin nu a uitat să mai scrie versuri...”

În 1888, aprilie, Veronica Micle (călătoreşte îndouă rânduri la Botoşani) încearcă să îl convingăsă se întoarcă la Bucureşti (Eminescu se găsea laBotoşani, la sora lui). Spre supărarea Harietei, poetulpărăseşte pentru totdeauna oraşul natal – Botoşaniul.Deşi o detesta pe Veronica Micle, într­o scrisoare(20 aprilie 1888) adresată Corneliei Emilian, Harietae onestă când recunoaşte: „Nu vă miraţi. Acest omiubeşte pe femeia aceasta că numai moartea arputea să­l despartă, iar în viaţă nimeni nu­i în staresă­l facă s­o urască.” Într­o altă scrisoare adresatăaceleiaşi, îşi arată totala nemulţumire faţă deVeronica: „Mare nenorocire a fost femeia aceastape capul lui Mihai.” Maliţiozitate de soră, de femeiecare caută un vinovat pentru toate frustrările vieţiipersonale!

În 10 aprilie 1889, prietenii din Iaşi ai poetuluise interesează de starea de sănătate a luiEminescu, internat la Bucureşti pe strada

Plantelor la sanatoriul doctorului Şuţu. Veronica,între altele, răspunde că îi e „destul de dureros să­lvadă într­o casă de sănătate”, că „lumea a acuzat­ode lipsă de simţire şi de umanitate faţă de Eminescu.Sunt lucruri mai presus de puterile cuiva, vă mărtu­risesc sincer, nu pot să­l văd lipsit de minte, eu caream cunoscut pe Eminescu în cea mai splendidăepocă a vieţii sale intelectuale. Şi aşa sunt fără nicio lege şi fără nici un Dumnezeu – să­mi rămâie celpuţin acela al poeziei care pentru mine s­a fostîntrupat în fiinţa lui Eminescu.”

Sub crugul Eminescului

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 23

De cel puţin doi ani, Africa a captat totmai susţinut atenţia Rusiei. AdministraţiaPutin, cu varianta prezidenţială sau cea

a premieratului, a pornit într­un marş sub­sahariantemperat, dar cu obiective clar definite. Pasul aparentbine măsurat le­a permis strategilor de la Kremlinsă simtă pulsul unei zone aglomerate de intereseleamericane şi chinezeşti, dublate, la o scară redusă,de influenţa fostelor puteri coloniale europene,detronate după independenţă de expansionismulbipolarismului din timpul Războiului Rece.

Motivele tentaţiei Rusiei de participare la jocurilede putere definitorii pentru o nouă împărţire a Africii,motivată de absenţa ei la prima asemenea tranşare laBerlin, în 1884­1885, sunt: slăbirea influenţei chineze,depăşirea izolării internaţionale după aventura dinUcraina şi după recenta alianţă cu Turcia în luptacu kurzii sirieni şi asimilarea nişei rămase deschisăa exportului de armament convenţional. Conjuncturacontinentală actuală dezavantajează Rusia pânăla un anumit punct, dar pierderea startului în cursasub­sahariană are şi un element încurajator greu deignorat. Moscova a lăsat să treacă un timp reparatormenit să estompeze până la uitare comportamentulsovietic care a alimentat şi chiar a provocat războaieinterne devastatoare în Angola, Sudan, Congo,Zimbabwe sau Mozambic, sub masca luptei împotrivaneocolonialismului şi pentru consolidarea tinerelorpopoare independente pe calea dezvoltării proprii.

Statistic, Rusia a pornit în propriul safari cuun handicap major. Exporturile sale au ajunsîn 2018 la 20 de miliarde de dolari, dublu

faţă de 2015, dar modeste faţă de cele peste 200de miliarde ale Chinei comuniste sau cele peste 330de miliarde ale Uniunii Europene. Nici la capitolulinvestiţii directe, Rusia nu se ridică la poziţia saprioritară din timpul bipolarismului, cu numai 3miliarde de dolari. În 2018, Statele Unite au plasatîn Africa sub­sahariană 57 de miliarde dolari, MareaBritanie 55 de miliarde, Franţa 49 de miliarde, potrivitCheltham House. În termeni financiari, lansareaRusiei este modestă faţă de ambiţia nedeclaratăa Moscovei de a introduce în ecuaţie companii culegături neortodoxe în rândul apropiaţilor preşedin­telui. Pentru noile şi ambiţioasele planuri ale acestorarămâne un spaţiu restrâns de manevră, reprezentatde ţări care au încercat să menţină o distanţarepolitică atât faţă de China, cât şi de America saude occidentalii europeni: Sudan, Zimbabwe, AfricaCentrală, Eritreea, Mauritania sau Madagascar.Ademenirea lor este însoţită de campanii croite dupăceea ce vor să audă liderii lor, campanii apropiate despiritul local gata să promoveze valorile tradiţionale,departe de prescripţiile libertine cum sunt consumis­mul cu orice preţ sau cuplurile unisex. Pentru caoperaţiunile pe această direcţie să nu îi fie atribuitestatului rus, afaceristul Constantin Malofeev a creatAgenţia Internaţională pentru Dezvoltare Suverană,al cărei obiectiv declarat este spargerea ordiniicontinentale de orientare occidentală şi rezistenţainstituţionalizată faţă de totalitarismul liberal.Cheia proiectului o reprezintă un singur cuvânt,suveranitatea, captivant pentru noii lideri africani,sătui de lecţiile alogene de politicianism, mai deschişişi mai versaţi în mersul lumii.

Pentru o prezentare clară a poziţiei Rusiei faţă deAfrica, Vladimir Putin i­a invitat la Soci, la sfârşitul luioctombrie, pe 47 de preşedinţi şi şapte şefi de guvernafricani la prima reuniune bilaterală la cel mai înaltnivel. Şi în această iniţiativă, Rusia a pierdut startul,pentru că Uniunea Europeană a organizat, la intervalcincinal, cinci asemenea evenimente (cel mai recentîn 2017), China tot cinci, Japonia şi India câte trei,respectiv două. Summit­ul de la Soci a fost pregătitcu atenţie încă de la întâlnirea preşedinţilor dinBRICS – Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud–, când preşedintele Rusiei a anunţat proiectul deconvocare a africanilor în satul olimpic de la MareaNeagră. În martie 2018, ministrul de Externe, SergheiLavrov, a vizitat Africa de Sud şi Ruanda şi şi­acontinuat turneul în Angola, Namibia, Mozambic,Eritreea şi Zimbabwe, exact în ţările mai conser­vatoare şi mai reticente în faţa ofensivei chinezeştisau americane, ţări dependente de ajutoareleMoscovei şi influenţate de ideologia comunistăîn timpul Războiului Rece.

Intenţia declarată a Rusiei este să nu­şi impunăpropriile convingeri şi să respecte principiul soluţiilorafricane la problemele africane. În plan operativ,Rusia va cultiva tacticile de înspăimântare în faţaagresiunilor extracontinentale, retorica antiameri­cană şi oferte pragmatice, bazate nu pe finanţăricostisitoare pe care nu şi le poate permite, ci câştiguride ambele părţi prin cooperare. Ofertele sale cuprindsprijinul politic şi diplomatic, asistenţa economică,consultanţa în sistemul public de sănătate, ajutoareumanitare şi asistenţă în domeniul militar şi alapărării. Un capitol separat a fost rezervat pregătiriiprofesionale la nivel universitar şi postuniversitarşi pregătirii noilor comunicatori şi jurnalişti africani.

La Soci, Putin a pus în scenă noua imaginea Rusiei în Africa sub­sahariană şi a ajuns laînţelegeri în valoare de 12 miliarde de dolari.

Nu toate se vor transforma în acorduri bănoasepentru că sunt un fel de memorandumuri pentrudeschiderea unor negocieri. Ele reprezintă totuşi onouă etapă în noua traiectorie rusească pe al doileamare continent al planetei. Ceea ce reprezintă opromisiune încurajatoare este că înţelegerile deprincipiu vizează producţia de energie nucleară şiconvenţională, agricultura şi mineritul în exploatărilede mangan, bauxită şi crom, minerale deficitare însubsolul Rusiei. 13 dintre statele prezente la summitau încheiat noi acorduri militare, 19 le­au reînnoit pecele existente. În campania de cucerire a bunăvoinţeişi a atenţiei liderilor regionali, strategii Kremlinuluis­au orientat spre cultivarea tinerilor politicieni, cumeste Abiy Ahmed, premierul reformator al guvernuluietiopian, laureat al Premiului Nobel pentru pace. Putinnu a avut reţineri să­i curteze şi pe „nemuritori”, cumsunt Yoweri Museveni, preşedintele Ugandei din1986, Idris Déby, preşedintele Ciadului din 1990,sau Isias Afwerki, preşedintele Eritreii încă de laindependenţa din 1993. Acesta din urmă prezintă uninteres deosebit pentru strategii ruşi, care au reuşitdupă nouă luni de negocieri să primească acceptulguvernului de la Asmara să deschidă o bază logis­tică la Mare Roşie. Ca să dea un pic de culoarefastuoasei reuniuni de la Soci, Rusia a trimis în primulzbor transcontinental două avioane strategice de

bombardament Tu 160, careau aterizat la baza sudafricanăTshwane de lângă localitateaWaterkloof. Aşa­numitele„lebede albe” sunt păsări alemorţii cu o rază de acţiune deaproape 13 mii de kilometri şio încărcătură de 6 rachete decroazieră sau 12 rachete nucleare. Prezenţa lorpe pământ sudafrican nu a fost o simplă cascadoriepropagandistică, pentru că ea a demonstrat capaci­tatea Rusiei de a interveni oricând pe continent încazul unor ameninţări grave la adresa intereselorsale şi ale partenerilor ei.

Fascinantă este apropierea Rusiei deRepublica Africa Centrală, ţară măcinatăde conflictul armat dintre majoritatea creştină

şi minoritatea rebelă musulmană. Surse confidenţialeneconfirmate oficial susţin că mai mult de 175 deconsilieri ruşi antrenează ofiţeri ai armatei naţionaleîntr­unul dintre palatele fostului împărat Bocassa.Preşedintele Faustin­Archange Touadéra are gărzide corp ruseşti şi miniştrii Apărării din cele două ţărinegociază construirea unei baze militare ruseşti înnordul ţării, demers negat de Kremlin, dar nu şi deoficialii de la Bangui. Reţinerea Rusiei este de înţeles,pentru că un asemenea proiect invadează monopolulfrancez, vechi încă de la independenţa AfriciiCentrale, din 1960.

Reprezentantul Kremlinului, Dmitri Peskov, aexplicat că interesul ţării sale pentru relaţiile cu Africanu intră în competiţie cu nimeni, ci urmăreşte doaro cooperare benefică, inclusiv în domeniul securităţiişi al apărării, cu parteneri de pe continentul negru.O asemenea afirmaţie este credibilă în parte, pentrucă, cel puţin în actuala etapă, Rusia nu are ostrategie unitară pentru piaţa africană în ansamblulei, iar parcursul în Africa sub­sahariană este incert, întimp ce afacerile Chinei sunt diversificate şi prosperăîn 23 de ţări ale continentului de ani de zile. Numaifragmentarea politică a liderilor locali şi dezvoltareapropriei identităţi ruseşti în rândul acestora reclamătimp. În paralel, India a ajuns să aibă reprezentanţediplomatice şi comerciale în 47 de ţări africane,18 deschise doar în 2018. China a oferit la propriulsummit, din septembrie 2018 de la Beijing, 60 demiliarde de dolari asistenţă pe cinci ani sub diferiteforme, iar ţări cum sunt Djibouti, Republica Congoşi Zimbabwe supravieţuiesc numai datorită împru­muturilor chinezeşti.

Cartea câştigătoare pentru demersul preşe­dintelui Vladimir Putin are pe avers scrismare şi captivant cuvântul suveranitate,

ignorat de o vreme de unioniştii europeni, de corpora­ţiile americane şi de băncile chinezeşti. Pe revers seaflă respingerea declarativă a ideologiei şi a controlu­lui politic. Consistent rămâne interesul economic şicomercial pentru a cărui promovare Rusia are deparcurs un drum lung. Reuniunea de la Soci a fost unînceput care nu asigură succesul. Valoarea lui poatefi confirmată doar de reducerea handicapului faţă decompetitorii aflaţi plutonul fruntaş, China, America,Uniunea Europeană, urmat îndeaproape de India,Japonia şi Turcia.

Ieşirea africană din coconul sovieticNicolae MELINESCU

Moartea poetului survine la 15 iunie. Cu destin atât de apropiat,Veronica Micle, fără să ştie de moartea „Lui”, scrie ultimul ei poem,pe tema morţii: Raze de lumină. Lui. Din cortegiul mortuar, în ziua

înmormântării, se va desprinde o „Doamnă din Moldova”, care va aşeza un buchetde flori de nu­mă­uita pe pieptul poetului. După moartea lui Eminescu, VeronicaMicle s­a retras la Mănăstirea Văratec. La 4 august 1889, s­a sinucis! – diag­nostic: congestie cerebrală; se pare că înghiţise arsenic (?): În cenuşă stăascunsă/ Foarte adese o scânteie,/ Şi­o iubire nepătrunsă/ Într­un sufletde femeie.// Şi de patimă e arsă/ Inima ce ţi­am dat ţie,/ Dar iubirea­nea neştearsă/ A rămas pentru vecie. (Veronica Micle, În cenuşă...)

Biografii lui Eminescu sunt numeroşi, preluând adesea date unul de la altul,dar fiecare încercând să scoată în evidenţă amănunte reprezentative, pe caresă le supună interpretărilor proprii şi astfel să avem un Eminescu complet şimai aproape de realitatea vieţii lui. Niciun biograf însă nu exclude rolul VeronicăiMicle în configurarea marilor sale speranţe şi temeri. Că Veronica Micle esteo „întâmplare” (Maiorescu) ori că altul ar fi fost numele femeii iubite, numaiEa este acea realitate feminină a clipei ce i s­a dat Poetului.

Opiniile, atât de diferite uneori, scenarii, comentarii, versiuni, fantasmagorii,fabulaţii apărute vreme de 150 de ani despre naşterea, viaţa, opera şi moartea

poetului nu sunt un lucru rău. Dimpotrivă, toate, împreună, au contribuit şicontribuie la interesul stârnit, atât de viu încă, privitor la poet şi la relaţiile lui deiubire, în care Veronica Micle e, de departe, steaua, îngerul şi demonul, icoanasufletului său. „Este Ea” – cea din poezia Singurătate, care deschide volumulsău de Poesii.

Cercetările de lungă durată, şi din ultimele trei decenii, şi recente, deminuţiozitate documentară şi analitică, cu legături accentuate şi profunde, la careconcură subtil distincte ştiinţe ale literaturii, ale profesorilor eminescologi NicolaeGeorgescu şi Theodor Codreanu, ori ale domnilor academicieni Eugen Simion şiMihai Cimpoi îl ţin pe Eminescu în actualitate şi ştiinţifică valorificare. Deşi vieţilecelor doi au fost urmărite cu meticulozitate de mulţi alţi cercetători, uneori cuexagerări oportuniste, cu „zeloşi” inutili şi „detractori” (cum îi numeşte EugenSimion) ridicoli (jurnalişti, memorialişti, istorici, profesori), tainele frumoasei lor„poveşti” de iubire, ca şi cele legate de moartea lor, rămân sub iscoditoarea lupăa cunoaşterii.

Ziua de 15 ianuarie e nu numai ziua în care îl sărbătorim pe Eminescu, cişi un prilej de a medita asupra destinului nostru ca naţie, la îndatoririle măcar aleunora dintre noi de a păstra spiritul limbii române curat, cu farmecul bogăţiei saledintotdeauna şi să rostim, împreună cu Eminescu: Trăiască naţia!

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202024

Vecina mea, Africa

Aş fi tentat săintitulez carteasemnată de Adrian

Buşu şi de Nicolae Melinescu,recent apărută în EdituraUniversitaria, din Craiova,astfel: „Lumea prin care amtrecut, mărşăluim şi o vom ţine

tot aşa”. Motivarea vine din conţinutul volumului şiaşezarea sa pe axa timpului. Autorii asta fac, darau preferat să aşeze pe copertă, avertisment pentrucititor, precizarea concluziei la care ajung. Şi nu edeloc rău; rămâne, astfel, fereastra deschisă cătrefinalul demersului publicistic şi literar. Faptele ducîntr­acolo.

Voi mărturisi din capul locului că arareori am ţinutîn mână o carte atât de documentată şi aşa de binescrisă. Vastul apetit pentru informaţia de substanţă,platforma culturală, o pricepere superioară de acomunica, calitatea separării amănuntului de fibrajulesenţial, punerea în lumină a elementelor­cheie ducla această construcţie cu adevărat valoroasă. Este,în felul său, o carte de învăţătură, trebuincioasăoricui vrea să ştie pe ce lume trăieşte.

Avem de­a face cu un mecanism predispusla travaliu de profunzime. O maşinărie cu ştiinţatransfocării ori de câte ori este nevoie, astfel ca undetaliu privit din avion să poată deveni, instantaneu,examinabil prin detalii semnificative, cooperândla descifrarea întregului. Închipuiţi­vă o cameră defilmat superperformantă care îşi valorifică şansa dea se putea roti în jurul axei, de a avansa ori retrage,oferind spre calificată interpretare relieful surprins încale. Din aceste mişcări de du­te­vino se nasc impre­sionante alăturări de lumini şi umbre – să reţinem:mai ales umbre – în interiorul cărora ies la vedereţinerile de minte. Cartea de faţă instrumenteazăcunoaşterea, sădeşte în noi pofta de a învăţa, alăturăpercepţii, consolidează lecţii de istorie bine citită.

Ochiul neobosit al cercetătorului ştiinţific – autoriiasta fac –, se comportă asemeni omului de ştiinţăconsacrat decriptării enigmelor în căutarea semnifi­caţiilor pe termen scurt, dar, mai ales, pe distanţemedii şi lungi în timp.

Secolul al XX­lea, „cel mai scurt din câte auexistat”, se spune, a oferit atâtea şi atâtea motive debucurie adevărată. Dar a fost veacul între coperţilecăruia s­au înghesuit două războaie mondiale,cu milioane de vieţi distruse, cu răni de neşters pechipul civilizaţiei planetei. Au ţinut să oficieze ritualuldistrugerilor multe alte războaie mai mici, locale,cu deconturi prăpăstioase pentru existenţa omenirii.Vorbim de popoare care au mers din izbânzi înizbânzi. Nu departe de ele, comunităţi numeroaseau trăit fără speranţa că vor avea bucata de pâineşi cana cu apă necesare traiului zilnic. Inteligenţaumană a oferit probe înălţătoare de noutate. Darsecolul la care ne referim a dat naştere şi unorcurente de gândire. Ne stau pe creier doctrinelenazismului, comunismului cu cohorta de consecinţe.Holocaustul este de neiertat. Colonialismul, şi el.Crizele, indiferent de numele purtat, atunci şi în ziuade după, au provocat cutremure sufleteşti compara­bile cu cele generate de supărările Terrei la orarăzbunării. Le putem rechema, dar nu pentru a nebloca speranţa că au venit, dar s­au dus. Vă amintiţi?Criza Canalului de Suez, Crizele din Orientul Mijlociu.Criza rachetelor din Cuba. Războiul Iran­Irak.Ocuparea Kuweitului. Secesiunea Katangăi.

Plecarea din viaţă a unora sau a altoraîn împrejurări multe neelucidate. Câtevaexemple: arhiducele Franz­Ferdinand,

premierii I.G. Duca, Armand Călinescu, Indira Gandhi,Rajiv Gandhi, Benazir Bhutto, preşedinţii JohnKennedy şi fratele său Robert, Anwar el Sadat,Salvador Allende. Numele româneşti le­am inseratspecial, pentru a ne aminti că nu am fost ocoliţi.

N­a rămas continent fără să fie greu încercat deevenimente tragice. Autorii selectează atent situaţiiîmpovărătoare pentru memorie. Cum ar fi episoduldin Peninsula Coreea, unde preţ de trei ani s­au ţinutreciproc în bătaia puştii fraţi de sânge trăitori de oparte şi de alta a Paralelei 38. Sau cele petrecute înChile, unde stânga ajunsă la putere a fost alungatăde dictatura militară cu sârg pregătită şi susţinută.

Sau Afganistanul, preluat cu rândul de sovietici şide americani, impunând localnicilor o existenţă decoşmar. Sau Congo, ţară bogată, cum multe nu­s,devenită proprietate particulară a monarhului belgian,sfârtecată de interese exogene şi asmuţită cânddintr­o parte, când din alta. Sau conflictul dintreIsrael şi ţările arabe, gata oricând să reizbucnească.Sau Iranul, părăsit de şahinşahul atotputernic pentrua ajunge o vatră religioasă unde sângele poate ţâşniîn orice clipă. Perspectivele nu dau semne de obo­seală. Sau Vietnamul, mare, dar divizat, înroşit, şiel, de un conflict armat în care fraţii făceau cu rândulpentru a se ochi maicu folos. Armele aufost aşezate înrastel, iar acumduşmanii de pânăieri nu ştiu cum săse invite la o tăriedin plante exotice.

Este de luatseama laexcavaţiile

operate în istoriaanilor din urmă.Migraţia! Iată unsubiect de maridimensiuni, lungprilej de vorbe şi deipoteze, cum ar zicepoetul. Am văzutcu ochii noştri ce s­aîntâmplat în ultimajumătate de secol înîntreg conţinutul vectorului în cauză. Balcaniis­au dovedit un câmp experimental mănos. O ţarăcompusă prin fuga de turci, cu priceperea de a­i ţinela distanţă pe soldaţii „craiului” Hitler, aprigă în a­şiapăra demnitatea şifonată de un zbir caucazian, iat­orechemată în tranşee pentru a se sfârteca cu mânaei. Dezmembrarea fostei Iugoslavii a cunoscut untraseu plin de surprize, hârtoape şi nedreptăţi. Darlucrurile nu mai pot fi întoarse din loc. Lideri politiciai garniturii de altădată au trecut la volan. Aicin­au prins clişeele cultivate cu patos prin vecini. ÎnSlovenia, primul secretar de partid de dinainte s­ainstalat la timona noii stări de lucruri. Alături, la croaţi,vioara întâi s­a dovedit fostul comandant al securităţiinaţionale, Tuciman. După el a venit şeful fostuluiParlament croat, Stjepan Mesić. Clar că mai rău aajuns Serbia, albina matcă, rămasă fără multe dinceea ce clădise, dar şi fără Kosovo, fără Muntenegru,deci fără ieşire la mare.

Cazul Dubček îşi revendică locul său în paginilecărţii. Şi le dobândeşte. Avem în acest fel o radio­grafie la scara 1/1 a „Primăverii la Praga”, comandatăcu entuziasm şi naivitate de echipa momentului:Dubček, Svoboda, Cernic, Smârcovski.

Aşa cum „Dosarul Grecia” poate fi bine înţelesprin lectura paginilor în care este tratat.

Autorii acestui volum navighează cu pricepere şideosebită eficienţă pentru noi şi în căutarea cheiloranumitor enigme contemporane. Una ar privi „marşulprusac”. Introspecţie în disciplina de cazarmă bine­cunoscută la ei acasă şi libertinismul accentuat cânde vorba de legăturile cu alţii. Un exemplu: UniuneaEuropeană sancţionează Rusia, ăsta e un aspect alproblemei. Dar interesele mele ca ţară mă îndeamnăla jocul care îmi convine: cumpăr de la ei tot ce îmilipseşte. Canţoneta italiană sună strident. Capătărelief un alt personaj european: „Ţarul Putin”! A trecutdestul timp de la punerea în fotoliul cel mare de laKremlin a fostului viceprimar de Leningrad. Ochiulcelui mai slab lider rus de la război încoace, Elţîn,s­a dovedit atent şi folositor. El l­a adus sub TurnulSpasski pe activul ostaş din serviciile secrete. El l­aşi indicat ca succesor. De atunci, ţarul face exactce doreşte, a netezit drumul spre o Rusie Mareca pe vremea lui Petru cel Mare şi acţioneazăîn consecinţă. Au existat clipe când bipolarismuldispăruse, iar unipolarismul devenea plictisitor. Anide zile ne­am amuzat de imagini cu ruşi în civil, la eiacasă ori în ţări din care au trebuit să plece, bărbaţiori femei, negustorind la colţ de stradă obiecte demuzeu: caschete, decoraţii, rubăşti, chipie tocite de

atâta purtat. Credeam că o vor ţine tot aşa. Le­auplecat şi lor creiere pe alte meleaguri. Cu secretefolositoare acum altora! „Ţarul”, cântă partituranostalgiei pentru vremurile de altădată, strânge dindinţi şi comandă doar el ştie ce. Şi se cunoaşte…

Sunt pagini numeroase şi consistente consacrateunor termeni „de specialitate”, cum ar fi identitateşi libertate naţională, confruntare şi coexistenţă,naţionalism (cu disparităţi: naţionalism constructiv şinaţionalism agresiv), neobarbarism intern. Sunt titluricare fac semn să te apropii: Petrol – armă şi blestem;Africa – promisiuni uitate; Regimul politic – maidan

fără dragoste; Faţa întunecată a planetei politice.

De aşteptat într­o carte cu acest titlu unsubiect cu greutate: terorismul. Perico­lele pe care le ascunde. Separatismul,

nicio îndoială. Vezi Scoţia, Catalonia, Italia nordică.Cât despre naţionalismul constructiv, reţinempreferinţa autorilor pentru naţionalismul definitde Petre Ţuţea: naţionalismul „cuviincios”.Constructiv, defensiv.

Este un merit special al volumului de faţăcircumstanţierea României, a politicii şi diplomaţieinoastre în perimetrul tuturor ecuaţiilor trecute petablă. O spun şi cu nevoia de a disjunge carteade abordări similare în care lipseam cu desăvâr­şire, noi, cei de acasă. Fie din necunoaştereaprotagoniştilor condeiului, fie, şi mai rău, dintr­orea­credinţă, proprie celor născuţi în ziua de 22decembrie 1989, după­amiază. Mai exact, dupădesprinderea de pe terasă a elicopteruluiseparator de istorii. Nimeni nu cred că poaterevendica dreptul de a închide gura celorîndreptăţiţi să critice, fie şi cu violenţă, starea de

lucruri din timpul dictaturii – carlistă, antonesciană,dejistă, ceauşistă. Nu ne putem face că n­a existat unanumit fel de teroare născut din doctrinele vremurilor.Dar nici a uniformiza în parametri siberieni tot ce ne­aguvernat existenţa nu cred că ar fi corect. Am tresăritcând, într­o emisiune TV de seară, cineva a încercatsă adauge în seria de exemple chemate să ilustrezeprezenţa în arena diplomatică secvenţe de dupăAl Doilea Război Mondial. A fost repezit în notaobişnuită dezbaterilor noastre publice cu o violenţăultimativă: „Să nu­mi spui mie de diplomaţia comu­nistă! Nu vreau să aud!” Parcă în replică, aceastăcarte vine în prelungirea trimiterilor la NicolaeTitulescu: Liga Naţiunilor, Optanţii, Convorbirile cuLitvinov care pregăteau normalizarea cu Răsărituldupă revenirea Basarabiei la Patria Mamă. Suntaici demonstraţii că diplomaţia noastră nu a statîn şezlong pentru a­şi bea cafeaua la umbră cândşrapnelele actualităţii internaţionale traversau aerulaspru al anotimpurilor.

Sunt citate în carte momente definitorii.Nu diplomaţii au trimis trupele sovieticeacasă. Dar aparatul nostru diplomatic, scutu­

rat de teroarea pumnului mereu gata să izbească înmasă al lui Andrei Ianoarevici Vîşinski, a trudit pentrunişte lucruri cu subiect şi predicat: Declaraţia dinaprilie 1964, stabilirea de relaţii diplomatice cu ţăriavansate precum Franţa, Marea Britanie, RepublicaFederală Germania, SUA, Canada. S­a ajuns aicidatorită unei priceperi speciale de a te şti aproapede unul sau de altul. Eram în cabinetul ambasadoru­lui român la Washington când un colaborator apropiats­a scuzat că îl deranjează, dar trebuia să­i cunoascăpărerea într­o chestiune urgentă. Despre ce eravorba? Un om de afaceri american, în raporturicomerciale cu firme de la noi, se căsătorea şi îşidorea să facă petrecerea de nuntă în saloaneleAmbasadei, unde fusese în mai multe rânduri.Mai mult: întreba dacă Excelenţa Sa, ambasadorulromân, ar accepta să­i fie şi naş la nunta civilă.„Înainte de a zice da sau nu”, continuă consilierulrespectiv, „vreau să vă citesc lista invitaţilor: HenryKissinger, secretarul Departamentului de Stat, GeorgeButz, secretarul cu agricultura”… Şi tot aşa. Răspunsulambasadorului: „Acum ce oi fi vrând, să spun nu?”Asemenea tipuri de raporturi nu se stabilesc decâtîn anumite condiţii favorizante. Competenţa, amiciţiacontează. Am jucat un rol recunoscut în dialogulAmericii cu China. Am avut ceva de zis în desfăşu­rarea convorbirilor de pace privind Vietnamul. ÎnOrientul Mijlociu ne­am comportat cu schepsis.

Trăim pe o muchie de cuţitNeagu UDROIU

La pas prin satul global

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 25

Metroul parizian cu care călătorisem eraplin şi el de culoare… au noir fixe, adicănegru integral. Monotonia alunecării prin

lungile tuneluri este întreruptă/luminată când de uncânt de ciocârlie răstignit pe vioară, care aducea vaga Enescu, când de un banjo amintind de condorii dinAnzi, când de un nai de verde plai (unde eşti tu,Zamfir!), când de vreo litanie lancinantă îngânată deo nespălată... Cel mai pitoresc mi s­a părut un tipferchezuit care a început prin a cere scuze de deranjonor călătorilor pe care „se vedea obligat” să­ideranjeze în fiecare zi ca să­şi poată şi el plăti unprânz (hai, şi­o cină!) la restaurant, başca hotelulpentru noapte… Deci, bag sama, acela era fieful luiadjudecat la licitaţia locurilor de… nemuncă. Uite cămie nu mi­a dat prin minte să le povestesc apaticilorcălători metronarzi despre situaţiunea mizericordioasăîn care mă aflasem cu o seară înainte şi că o masăla restaurant nu mi­ar fi stricat deloc…

Casa din rue Chaptal, Musée de la Vie romantiquede astăzi, a fost clădită prin anii ’20­’30 ai secoluluial XIX­lea de un pictor/profesor neamţ, Ary Scheffer,pentru el şi tânăra lui soţie Cornelia, ca să le fieadăpost, atelier pentru el şi fratele lui. Tot aici veneauşi ucenici­elevi­studenţi (între care şi odrasleleDucelui d’Orléans, viitorul rege Louis Philippe) dornicide a descifra tainele picturii. Dar, mai cu seamă,amfitrionul avea primire de jour fixe – vinerea, undese întâlnea lumea bună a Parisului din perioada deapogeu a Romantismului – George Sand & Chopin(Musset nu, fiindcă deşi ajunsese ditamai academi­cian la 42 de ani, frumoasa brune aux yeux bleusnu­l mai voia lângă ea de când Chopin îi tot cântanocturnele lui răvăşitoare de suflet!), Delacroix,Rossini, Gounod (fără Faust!), Listz & Marie d’Agoult,splendida La Malibran, diva incomparabilă a sceneilirice din acel timp, dispărută la doar 28 de ani dinpricina unui cal care, neînţelegând cine­l călăreşte,a aruncat­o din şa contrariat de neconcordanţadintre uşurătatea trupului ei şi usturătoarea şfichiuirea cravaşei… Pauline Viardot, urâţica soră mai micăa marii La Malibran, avea să mai aştepte câţiva anipână la a se adăuga ilustrei societăţi romantice şia deveni, la rândul ei, compozitoare, pianistă (a con­certat cu Clara Schumann, la patru mâini, pianele lorrăvăşind de încântare şi farmec auditoriul), cântăreaţăde operă, divă adulată de public, femeia căsătorită şimamă a patru copii, pe care Ivan Turgheniev, scriitorrus franţuzit, a urmat­o ca o umbră, rămânând mereuîn umbra ei de jaruri şi răcoare, până la a se stabilidefinitiv în „dascha” lui la Bougival, cât mai aproapede vila familiei Viardot, ca să nu mai plece pânăîn ziua marii treceri. Rareori trecea vinerea pe laSchefferi şi Hugo însoţit de Juliette Drouet, Balzac şimai rar, aceştia ocupaţi peste poate cu scrisul lor, darşi oameni politici de talia unui Adolphe (nu acela cuzvastica!) Thiers, monarhistul, preşedinte interimarrepublican, prim­ministru, politicianul abil, adaptabildin mers oricărei schimbări de regim etc.

Sunt cu toţii astăzi în Muzeul Vieţiiromantice din rue Chaptal ca să nu maiplece niciodată şi să ne îngăduie şi nouă să

le fim alături – efemere treceri prin timpul lor imobil:Chopin cu nocturnele lui, Aurore Dupin, alias GeorgeSand, cu marmura în care s­a mutat şi, deopotrivă, cupeisajele sale dendrite (fiindcă mai toţi romanticii auşi pictat că doar nimic din ce se măsura cu frumosulnu le­a rămas străin), La Malibran înveşnicită în rolulDesdemonei, portretizată de François Bouchot,Pauline Viardot în rolul ei, văzută de Ary Scheffer,fraţii Ahile şi Eugen Deveria, Alfred de Vigny care,zice­se, citind în salonul Mariei d’Agoult lucrarea LaFrégate, a lăsat auditoriul într­o muţenie din care doarambasadorul Austriei l­a trezit când… s­a trezitîntrebând: Domnul acesta este un amator?! La

plecare, nefericitul Alfred de Vigny a mai găsitputerea să­i şoptească frumoasei contese d’Agoultun trist Fregata mea a naufragiat în salonul dumi­tale… Mare pagubă! Alţii au naufragiat cu viaţa lorcu tot în ochii de limpezi ape cu mâl în afund ale unorfemei tulburătoare şi nu s­au mai lamentat deloc!

La cenaclul lui Victor Hugo se citea piesa Hernani– dându­se prin aceasta statut de nobleţe Romantis­mului şi generând lung prilej de vorbe şi de ipoteze.(Aşteaptă­ţi timpul tău, Topîrceanu!). La ClubulHaşişinilor se mânca haşiş sub formă de dulceaţă(îţi aminteşti, Baudelaire?). Turma poeţilor romanticiavea şi un păstor – Victor Hugo, pe al cărui steagera înscris: Le laid c’est le beau/Un chip urât poateascunde frumosul (a se vedea Quasimodo al luidin Notre­Dame de Paris!). Fotograful Nadar (FelixTournachon) a creat un adevărat panteon al scriitorilordin acel timp (249 de portrete); sculptorul Davidd’Angers a realizat 510 medalioane ale acestora,de busturi impunătoarebucurându­se doarHugo şi AdamMickiewicz, poetromantic polonez îndră­gostit şi el de viaţaromantică din Paris.

Ce­ar ziceoare acestemari figuri

romantice de­ar vedeacohortele de Giletsjaunes clamându­şi pebaricadele democraţiei,cu arme contondentesau doar cu forţabojogilor, drepturisociale de tot felul de lapoliticienii de un singurfel (incapabili adică!),sau revărsarea pelargile bulevarde amareei diversităţilor – culturale, religioase, sexuale,de culoare, fără culoare, care se vor intrate­n rândul„expiraţilor” cu toate drepturile legale perpetuate demii şi mii de ani de când se vor fi ivit pe lume legi, bachiar de când cu izgonirea din Rai a primilor păcătoşicare nu voiau, inocenţii, decât să pună în practicăporunca Lui: Creşteţi şi vă înmulţiţi!

Obişnuiţii de altădată ai Salonului Scheffer nicin­au băgat de seamă că am pătruns şi eu în univer­sul lor. Doar la intrare o mulatresă cu ochii mari încare pâlpâiau umbrele fierbinţi ale dunelor africanem­a întrebat de permisul de liberă trecere. Aveam.Mi­a zâmbit şi mi­a urat vizită plăcută.

Aici, la parter, se aflau deja George Sand, AryScheffer, Liszt, Marie d’Agoult, Delacroix, Rossini –şi­ar fi prea îndeajuns dacă doar ei, dar tocmaiapăruseră pe neaşteptate şi Hugo cu Juliette Drouet,logodnică de­a pururi, soţie niciodată… şi Balzac,într­o pauză dintre două romane. Se cânta o„nocturnă” a divinului Chopin. A urmat alta şi alta.Vizitatorii de secol 21 treceau uşor dintr­o salăîn alta atenţi să nu sfâşie vraja de muzici – fundalsonor care­i însoţeşte pe tot timpul vizitei.

Puneţi muzeul acesta în lista voastră de priorităţicând şi dacă veţi trece prin Paris. Este un loc deneratat pentru oricine ajunge aici.

Am petrecut şi eu acolo vreo trei ceasuri de vrajăca o desprindere de lumea noastră (?!) în care nesimţim tot mai străini.

Într­un părculeţ discret de lângă muzeu, cu, laintrare, o vitrină în care se aflau câteva cărţi pe carevizitatorii le puteau împrumuta spre lectură, ca laplecare să le lase de unde le­au luat (dacă se poate,nedeteriorate!), nu departe de Place Pigalle, am

poposit în acea zi de iunie2019 să­mi adun gândurilerămase prin veacul al XIX­leade prin anii treizeci­patruzeci.Îmi răsunau încă în sufletecourile muzicii lui Chopin,chipul scriitoarei GeorgeSand, cioplit/şlefuit înmarmură, ascultând parcăacordurile pianului fermecat de mâna lui sculptată înmiez de marmură, aşezată acum în vitrinuţa securizatăde lângă pian.

Să tot visezi cu ochii deschişi!

Şi, dacă tot îi aveam deschişi, ochii mei auprins să privească în jur cu o uluire neîncer­cată încă (nu, poete Marin Sorescu, nu ni

s­a extirpat mirarea – atavism care­l apropia peom de maimuţă!), văzând cum pe o bancă publică,

două femei pierdute (de altă vrajă!) efectuau unfoarte minuţios studiu anatomic, agrementat cusărutări de o arşiţă care umilea jarul soarelui aceleizile toride.

Pe o altă bancă, o bătrână citea dintr­o carte.Pierdută şi ea. În lectură. Un bărbat tânăr, cu ocopiliţă de mână, se îndrepta spre o altă bancăplasată sub un copac umbros. Alt cititor împătimit,îmi zic, văzându­l cum îşi deschide tableta.

Voiam să plec, voiam să şi rămân… (Plecăciu­ne, umbră a lui Arghezi!) Liniştea şi răcorea de aicierau greu de aflat pe lungile străzi pariziene lipsitede vegetaţie, iar picioarele mele cerşeau odihnă.

Am închis ochii, mă revedeam copil în grădinabunicilor de la Boţeştii de Argeş, cu mere de raineinterzis şi flori în fâneaţă, cu întreg regatul copi­lăriei limpezindu­mi apele sufletului. Când i­amredeschis, lângă mine se oprise un înger cu chipde copiliţă care­mi zâmbea şi­mi spunea într­un grainecunoscut şi totuşi atât de uşor de­neînţeles cevaprecum o taină sfântă. A fluturat din aripa­mânuţăşi a plecat mai departe. S­a oprit şi­n faţa bătrâneicu cartea, repetând ritualul pe care­l împlinise

pentru mine. Prin dreptul cuplului adâncit în explorărianatomice a grăbit pasul. După un timp şi­a reluatrondul. Acelaşi zâmbet, aceleaşi fărâme de vorbeşoptite (sau altele!?), aceeaşi fluturare a mânuţei,aceleaşi opriri. Era fetiţa omului cu tableta. Curândparcul tot s­a umplut de îngeri. Era ora de sfârşit deprogram la Maternella din apropiere şi adulţii profitauşi ei de tihnă în răcoarea parcului, dar şi să­i lasepe pruncii lor să zburde puţin liberi.

Afost întreruptă şi lecţia de anatomiecomparată, din drastică lipsă de intimitateprovocată de prezenţa regimentelor de

îngeri care luaseră cu asalt bănci şi alei. Ţinându­sede mijlocel, minoritarele îmbătate de corectitudinepolitică (sau cum naiba i s­o fi mai zicând multidi­versităţii acesteia!), au ieşit din parc şi s­au pierdutundeva printre trecători, poate sous les ailes duMoulin Rouge, poate prin Montmartre, ca să seînchine la Cristul Iertător din Sacré Coeur, poate…Am plecat şi eu spre alte (ne)înţelesuri.

Metroul m­a dus în lună, în plină zi. Expoziţiade la Grand­Palais – La Lune/Luna – Du voyage réelau voyage imaginaire/De la călătorie reală la călătorieimaginară – marca împlinirea a o jumătate de secolde când omul îşi lăsase urma paşilor pe obrazul eide pulberi, brăzdat de foste râuri (de lacrimi?!) dinalte lumi, din alte ere…

Multe fotografii legate de Expediţia Apollo, talpabocancului lui Neil Armstrong conturată pe solul lunarprecum steaua ori mâna celebrităţilor din lumeaartelor şi a muzicii de pe Walk of Fame din LosAngeles – Bulevardul Hollywood, ori de la Cannes,ori din Cetatea lui Bucur din Piaţa Timpului.

Vizita lui Anwar el Sadat la Ierusalim a fost pusă la cale de România.Preşedintele Johnson l­a primit pe premierul român, accentuândaprecierile la adresa ţării noastre referitoare la conflictul la ordinea zilei.

Noi n­am sărit la gâtul liderilor sovietici care erau gata să arunce omenirea învâltoarea primului conflict nuclear de dragul Cubei. Nu numai că nu am acceptatsă­i punem cătuşe lui Dubček în 1968, asemenea celorlalţi tovarăşi vremelnici dedrum, dar am avut o atitudine constantă de condamnare a invaziei la Praga. Amsusţinut cu hotărâre rolul dialogului internaţional între toţi partenerii, mici, mari,mijlocii, aparţinători sau nu de blocurile militare ori nealiniaţi. Am jucat un rol de

meseriaşi în cadrul pregătirii Actului Final de la Helsinki. Relaţiile noastre cu Chinaau fost vizibil apreciate. Am obţinut Clauza Naţiunii celei mai Favorizate din parteaSUA.

Ar fi, aşadar, ceva de spus celor cu adevărat interesaţi să ne cunoască lavaloarea noastră reală. Şi în primul rând nouă, datori să ne cunoaştem mai bine.Buşu şi Melinescu brodează ţesătura cărţii cu informaţii şi opinii adecvate, precumfirul de argint dansează şăgalnic în ţesătura stăpânită de gospodina pricepută,în săvârşirea unui produs meşteşugit. Îi felicit pentru strădania lor, servităde o calificare superioară.

Artă şi istorie la Poitiers (II)Paula ROMANESCU

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202026

La pas prin satul global

Era în expoziţie şi o machetă a „maşinăriei”care l­a transportat pe cosmonautul Neil pesatelitul Pământului, acea lună dătătoare de

vise roze pe care de veacuri îndrăgostiţii feţi­frumoşile­o promit aleselor lor ca dar nepreţuit şi semn devitejie. Acum, slavă cerului fără frontiere, cuplurile detoate sexele pot porni in corpore à décrocher la luneşi să şi­o împartă în feliuţe subţiri la cinele lor cele detaină, lângă un croissant şi­o ceaşcă de lapte şi miereori, şi mai bine, o cupă de şampanie.

Pe mine m­a atras mai mult pictura inspirată delună – un Paul Delarouche cu un tablou din 1856,care cred că ar fi ilustrarea perfectă a fetei aceleia dinrude mari împărăteşti în odaia căreia intră Luceafărulşi pe trupu­i se revarsă/ pe ochii mari bătând închişi/pe faţa ei întoarsă… Cum? Luna nu e Luceafărul?Sunteţi siguri? Poate ar trebui să le aflăm părerea şicelor două femei din parcul de lângă Musée de la VieRomantique. Dacă le veţi întâlni, nu rataţi ocazia dea le întreba…

Am mai adăstat în faţa picturii lui William Dyce –Francesca da Rimini şi Paolo Malatesta (1864) carem­a dus cu gândul tot la ale noastre poveşti de iubire,sau cum s­or mai numi ele când ne poartă­n jocul lor– Mitte Kremnitz şi Eminescu, el citindu­i nemţoaiceimult prea plină de (ne)importanţa ei, un fragment dinInfernul lui Dante, iar fruntea lor atingându­se, lăsândcale unui sărut după care „n­a mai fost nici zi şi nicilectură…”

Un alt tablou, de Silvester Meinzer – Luna, ca uncap de mort, mi­a amintit de Topîrceanu cu Apostroful(lui) à la lune, pe care nu mă îndur să­l fragmentezcă prea e de tot frumos: Glob rătăcitor de stâncărece, tristă ca mormântul,/ Fiică stearpă a­ntâmplării,lună, soră cu pământul,/ În zadar de mii de veacuri,(trimiterea la Scrisoarea I de Eminescu este evidentă)tu cu raze­mprumutate/ Fermecat­ai paraziţii uriaşuluitău frate!/ Arc văpsit pe bolta rece de­un penel muiatîn aur,/ Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur,/Câţi săraci din lumea asta, când luceşti în noapteatristă,/ N­ar voi să fii monedă, să te lege­ntr­o

batistă?/ Sloi de­argint ce se topeşte în azuruldimineţii!/ Veşnic te­au iubit amanţii, veşnic te­orcânta poeţii/ Lăudând în osanale mincinoasa tasplendoare,/ Dar tu vei rămâne veşnic rece şinesimţitoare./ Apariţie banală ca un fund de farfurie!/Talere cu două feţe! Cap de monstru fără trup!/Orologiu fără ace! Nastur de manta! Chelie!/ Felinar!Conrupătoare de minore! Cantalup!/ Cum poţi tu privide veacuri globul nostru de argilă/ Şi atâta suferinţă,fără să te stingi de milă?/ Pieri în noaptea nefiinţei,rece simbol de minciună,/Piei şi lasă­ne mai bine cerulnopţii fără lună!

Dar cea mai cu moţlună din toatăexpoziţia de la

Grand­Palais mi s­a părutInfanta Margarita a lui Dali,după Eugène Delacroix. Apăstrat (salvat!) Salvadorulgenial Dali tot învelişul de„paruri” cu care era împopo­ţonată infanta care­i va fipozat lui Delacroix, ca opăpuşă împăiată, dar, înlocul feţei sale, spaniolul soţal Galei a ales să plasezerotundul gol al lunii… Ce­o fivrut să ne sugereze artistul?Eu aş avea o idee, dar nuvreau să v­o impun. Nimicmai dăunător gândirii decâtpreluarea şi promovareaunor idei gata făcute. Au maiîncercat unii când cu doctrinaaceea agresivă „Ori cu noi,ori contra noastră, cale de mijloc nu există!” Baexistă! Latinii cei înţelepţi o numeau aurea mediocri­tas, care în traducere ar da: Calea de mijloc estede aur. Vreau să­i cred pe latini.

Cu această convingere am ieşit de pe… Lună,am ignorat Expoziţia despre Comunism (mi­a ajunscă l­am trăit şi că mi­a pus zăvoare setei mele decălătorie în cei mai frumoşi ani dintr­o viaţă de om –tinereţea!), am traversat Champs Elysées şi am intratla Petit­Palais unde tronau tot Romanticii… Erau şiacolo cu toţii: Sarah Bernard, Rachel, La Malibran,bruna cu ochi albaştri – George Sand cu flori înnegrele­i plete de Auguste Charpentier, în dreaptaei Chopin de Eugène Delacroix, Liszt tânăr de Ary

Scheffer, Marie d’Agoult (alias Daniel Sternemscriitoare) de Théodore Chassériau. Foartetalentatul pictor portretist mort la 37 de ani,îndrăgostit până peste poate de ieşeanca MarieCantacuzino, cea pe care Puvis de Chavannesavea s­o nemurească împrumutând chipulei Sfintei Genoveva – patroana ocrotitoarea Parisului, lucrare care se află la Pantheonuldin Paris.

Marie d’Agoult a avut cu Liszt trei copii(recunoscuţi de Liszt), între careCosima, care avea să devină soţia lui

Richard Wagner. Oare Carol Davila nu tot fiul lorva fi fost? Şi, dacă da, aşa cum s­ar putea înţelegedin corespondenţa lui cu Marie, de ce să fi rămasîntemeietorul Şcolii de Medicină şi Farmacie dinRomânia „cu părinţi necunoscuţi”? Relaţia dintreLiszt şi Marie era de notorietate publică şi numai constituia de fapt pentru nimeni un secret.Păstrarea aparenţelor?! Care aparenţe! Marie îllăsase cu buza umflată pe contele ei soţ cu caremai avea două fete şi plecase cu mai tânărul decâtea cu şase ani Liszt, pe unde­l purtau pe acestaturneele de concerte. Între timp ea făcea copiişi scria. Viaţă romantică, de!

Plină de romantism m­am retras pe înseratla Palatul Béhague. Poarta mi s­a deschis. Somnfără vise.

A doua zi eram acasă. ACASǍ! Ce bine este să ai un acasă!

Bogdan Grigore, Imaginea S.U.A. în lumeaortodoxă transilvăneană între 1853 şi 1910,zugrăvită în paginile Telegrafului Român, EdituraAndreiana, Sibiu, 2018

Un singur ziar din ţară se poate mândri cu oexistenţă neîntreruptă ca foia şaguniană TelegrafulRomân, care acum a intrat în cel de­al 166­lea ande existenţă neîntreruptă. Şi­a făcut intrarea în viaţanaţională a românilor transilvăneni la 3 ianuarie 1853,din iniţiativa şi cu binecuvântarea marelui, sfântuluiierarh Andrei Şaguna, ctitorul atâtor aşezăminteculturale şi bisericeşti ale românilor ardeleni. (…)

Toate aceste lucruri privitoare la emigrarea româ­nilor ardeleni în America sunt prezentate pe larg înlucrarea domnului Bogdan Grigore, cu o analiză deta­liată a ştirilor referitoare la cauzele acestor emigrări,la statisticile oficiale şi neoficiale, la situaţia românilorplecaţi din satele lor. (...)

Este o lucrare bine documentată, scrisă într­un stilaccesibil tuturor, o lucrare care prezintă detaliat toateaspectele oglindite de foaia şaguniană despre StateleUnite ale Americii. (...)

Este o lucrare reuşită, care ne oferă date preţioa­se despre fenomenul dureros al emigrărilor româneştide altădată, fenomen care, din păcate, continuă şiastăzi. (Mircea Păcurariu, la începutul şi la sfârşitulprefeţei cărţii, intitulate Un cuvânt de suflet)

Andra Paula Duminică, Chip de lut, EdituraTopoexim, Bucureşti, 2019 (volum bilingv,româno­francez)

După volumul Strigăte fără ecou, publicat acumtrei ani la Editura Detectiv Literar, apărând, totuşi,în acest timp cu poezie în câteva reviste literaredin ţară, Andra Duminică revine cu o nouă carte,adăugând la numele său şi un alt prenume: PaulaDar nu în aceasta constă noutatea, ci în faptul căîşi schimbă tehnica de abordare a poeziei. Decla­rându­mi „poezia din primul volum nu mă reprezintă”,deşi cartea sa a fost primită cuîndreptăţite aprecieri laudative,Andra Paula Duminică îşirevendică dreptul de a abordaun alt stil, pe alocuri polemic,ce nu îi scade valoarea poeziei,dimpotrivă. Abordând filosofictrăirile existenţiale, poeta îşicaută orizonturi. (George Tei,poet, la începutul prefeţei intitu­late „În căutarea orizontului”)

Elisaveta Novac, Maria dinMagdala, apostolul aposto­lilor, Editura Nova Internatio­nal, Piteşti, 2016

Trebuie menţionat triplul privilegiu care i­a fostacordat Mariei Magdalena. Mai întâi, un privilegiuprofetic, căci ea a primit fericirea de a­i vedea peîngeri şi de a urca cu ei la cer; un profet, de fapt. esteintermediarul între îngeri si popor. Apoi, ea este maipresus de îngeri, căci Îl vede pe Hristos căruia îngeriii se închină cu adâncă plecăciune. În al treilea rând.ea a primit un rol apostolic. Mai mult decât atât, eaa devenit apostolul apostolilor, căci ei i­a fost datsă anunţe discipolilor Învierea Domnului, astfel încât,aşa cum o femeie a adus primului om cuvintele morţii,tot aşa o femeie este prima care anunţă oamenilorcuvintele vieţii. (Text din Comentariu la Evanghelialui Ioan, 1271, de Sfântul Toma de Aquino, reluatpe coperta a patra)

Semn(al) de carte

(Urmare de la pag. 13)

Cum de românul, care făcea o revoluţie de împrumut, a ales să­şiterorizeze fratele care era credincios neamului din care amândoi făceauparte? Să fie confuzia valorilor? Frica? Tentaţia promisiunilor? Falsul

sentiment de superioritate faţă de victima chinuită? De ce oare s­a creat un mediuatât de nociv, în care chiar şi copiii orfani erau transformaţi în călăi?

Tocmai de aceea alegerea domnului Roşca, a cărui tinereţe s­a petrecut înpuşcării, înfruntând „oroarea neputinţei umane faţă de un duşman omniprezent şiomnipotent” mi se pare extraordinară. Pentru că era făcută cu preţul unei tinereţiirosite. Alegerea nu fusese făcută cu speranţa unei linguri de mâncare, ci cuînţelegerea că va fi supus la foame cronică şi bătăi bestiale. Rezistenţa sa nu sebaza pe promisiunea unor poziţii sau onoruri, ci se asocia cu înţelegerea că oriceva încerca să întreprindă va fi ruinat. Atunci părea că nu poate câştiga indiferentce va face, iar singurul bun de apărat era demnitatea ce trebuia păstrată cu oricepreţ, cu riscul oricăror schingiuiri, schilodiri sau intimidări. Pe timpul întemniţăriişi torturilor, singurul sprijin la care putea apela era însuşi Dumnezeul în carecredea şi care nu l­a părăsit.

În lucrările domnului Roşca, şochează nu atât bestialitatea şi mizeria umană,

cât măreţia şi splendoarea unor tineri care au ştiut să ţină capul sus indiferentla ce au fost supuşi.

În acest context, replica unui copil împins să dea în deţinuţi, care întreba naiv„de ce să dau în ei, doar nu mi­au făcut nimic”, pare ca o rază de soare. E dovadacă nu suntem ticăloşi din naştere, că în lumea întunericului există şi speranţă.

Se relevă astfel importanţa covârşitoare a primului semănător, al celui ceplantează ogorul şi insuflă dragoste tinerei generaţii pentru valorile comune. Poateînvăţăm cât de mult ne­a costat şi ne costă pe termen lung faptul că în loc să nerespectăm şi să strângem rândurile, am ales să ne transformăm în „ei” şi „noi”.Am fi putut învăţa să mergem înainte împreună, în loc să ne fi zdrobit oasele.

BibliografieInterviuri date de Victor Roşca unui canal de televiziune canadian despre experimentul

reeducării tineretului, precum şi despre închisorile comuniste: https://www.youtube.com/watch?v= jPMCUn7g0Nw.

Victor Roşca, Moara lui Kalusek – Începutul represiunii comuniste, Curtea VechePublishing, Bucureşti, 2007; Experimentul Târgşor – Începutul represiunii comuniste,Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2011.

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 27

La pas prin satul global

Este pentru al şaselea an consecutiv cândmerg pe urmele Luceafărului literaturiiromâne, pe diferite trasee ale Terrei, unde,

chiar dacă nu a fost, a radiat şi radiază în continuarelumină. Eminescu rămâne o expresie vie a identităţiinoastre româneşti. Pentru mine, ca diplomat, timpde 40 de ani el mi­a fost sprijin de nădejde înpromovarea imaginii României în străinătate. PeValea Nilului, am fost călăuzit de minunata lui poezieEgipetul. În China am constatat cu deosebită plăcerecă Eminescu se bucură în permanenţă de multăcinste şi afecţiune. L­am regăsit în vechea Persie,pe urmele Şeherezadei, iar în India făcea perechedemnă cu Rabindranath Tagore ca şlefuitor de limbă.Eminescu nu scria versuri de dragul de a scrie. Harullui poetic se sprijinea pe cunoştinţe enciclopedicedin cele mai diferite domenii, pe care începuse săle acumuleze încă de mic copil. Să ne amintim căel a fost dus la Cernăuţi de tatăl său când avea doarşapte ani. Acolo a început formarea sa la şcoalaprimară şi la gimnaziu, în cadru organizat, dar maiales în biblioteca bogată a profesorului Aron Pumnulşi sub îndrumarea acestuia. Nu a lăsat niciun volumnecitit, formându­şi o solidă cultură. Dar, maiera ceva. Fiind pasionat de antichitate,Eminescu s­a orientat spre volumele de istorieuniversală, în care descoperea mult mai multecunoştinţe despre babilonieni, asirieni, perşi,inzi, egipteni, greci şi romani decât putea aflala şcoală.

Mi­au rămas nebătute potecile străbătutede Eminescu prin zonele megieşe, mai alescele cu românime, ocupate şi împilate deimperiile hrăpăreţe vecine. Am pornit spredulcea Bucovină. Era la începutul toamnei2019, care mi­a oferit o excursie ca­n poveşti.Mai întâi în Ţara de Jos a Moldovei lui Ştefan,pornind de la locurile atât de dragi poetului,Ipoteşti şi Botoşani. La Casa Memorială MihaiEminescu din Ipoteşti am păşit cu evlavie, caîntr­un lăcaş de cult. Eram la locul de naşterea Luceafărului. I­am căutat cu privirea foto­grafiile oficiale. În camera din dreapta, amdescoperit ceea ce doream să văd: prima luifotografie, la 19 ani, realizată la Praga, undestudentul Eminescu se afla în trecere spreViena. Deşi aceasta a fost şi a rămas foto­grafia lui emblemă, nu am înţeles de ce ghidulmuzeului a evitat să menţioneze episodul Praga.

Nu voi urma un fir logic al povestirii, ci amsă punctez doar unele etape ale peripluluimeu bucovinean. Aşa că, în loc să mergem

direct la Cernăuţii copilului Eminescu, ne­am oprit maiîntâi la Mănăstirea Putna, pe care studentul de maitârziu ar fi vrut s­o vadă Ierusalim al neamului, iarmormântul lui Ştefan cel Mare un altar al conştiinţeinaţionale. De numele lui Eminescu se leagă mareaSărbătoare de la Putna, din 1871, pe care o vedeaca pe o expresie a unităţii spirituale şi culturale aromânilor de pretutindeni. A românilor care, deşidespărţiţi prin graniţe – sublinia el – toţi ştiu că suntunul şi acelaşi popor şi că unirea le va spori putereade rezistenţă. În Unire stă tăria, susţinea el într­unarticol din 1870. Rememorând marea Sărbătoare dela Putna, Nicolae Iorga evidenţia faptul că într­însulgăsise poporul român cea mai curată şi deplinăicoană a sufletului său. Era referire la marele poetEminescu, cunoscător desăvârşit al poporului, altrecutului, minte adâncă şi bogată, de la care a pornitşi gândul serbării din 1871. Nicolae Iorga a lăsatmărturie că acolo, la Putna, a debutat A.D. Xenopolîn Istoria României, prin discursul său de o mareînălţare de cuget, bogat în gânduri şi cuvinte adânci.La rândul său, debutantul Xenopol prevestea căEminescu va stăpâni toate veacurile cât se va maivorbi pe pământ limba românească.

Pentru Mihai Eminescu, Ştefan cel Mare, alături deMircea cel Bătrân, era unul dintre stâlpii de rezistenţăai românilor. La el apela poetul prin anul 1883, înpoezia Doina, compusă special pentru festivităţileocazionate de dezvelirea statuii ecvestre a lui Ştefancel Mare, de la Iaşi. De fapt, era un strigăt de ajutoradresat marelui Voievod:

Ştefane Măria Ta,Tu la Putna nu mai sta (...) Doar s­a­ndura DumnezeuCa să­ţi mântui neamul tău!Tu te­nalţă din mormântSă te aud din corn sunândŞi Moldova adunând.

De la Putna, ne­am îndreptat spre Cernăuţi,pentru a pătrunde, cât de cât, în tainele primilor paşiritmaţi ai lui Mihai Eminescu. Ţara de Sus/Bucovinaşi Cernăuţii îi erau dragi viitorului poet, nu doar pentrufrumuseţile lor fără de egal, dar şi pentru rădăcinilelui adânci după bunicii paterni. Acolo, considera el,se află partea cea mai veche şi mai mândră, raiulMoldovei – diamant în steaua lui Ştefan. Iubirea luifaţă de acele tărâmuri se reflectă cum nu se poatemai bine în poezia La Bucovina:

N­oi uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu­ţi romantic, munţii de lumină, Văile în flori, (...) Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi­apasă nouri de suspine, Bucovina mea!

Copilul MihaiEminescuîncepuse a se

întrupa serios în viitorul marepoet al neamului. Însă, dincând în când, îl apuca dorulde Ipoteşti şi Botoşani, de

codri, de râuri, de părul cu poame dulci al vecinului,de broscuţele cu care se juca adesea sau de şerpiipe care­i aducea în bătătură, spre spaima tatăluisău. Pleca pe furiş din Cernăuţi, chiar şi pe jos, dupăce­şi ascundea ghiozdanul sub o bancă din GrădinaPublică. Şi, nu se întorcea cu mâna goală de acasă.Odată, a adus lucrarea lui Mihail KogălniceanuRăpirea Bucovinei, pe care a distribuit­o unorpersonalităţi ale oraşului. Se întorcea la Cernăuţiînsă, de fiecare dată, parcă îl ţinea ceva în loc. EraO, rămâi, poezia dedicată locurilor copilăriei sale.

În scurtul popas prin Cernăuţi am avut şansanesperată să ne ghideze paşii pe urmele lui MihaiEminescu un împătimit admirator al său, domnulDragoş Olaru. El a reconstituit cu multă grijă traseul(numit chiar hartă) poetului nostru prin Cernăuţi,în cei şapte ani cât s­a aflat acolo la studii. [Foto 1:Monumentul lui Eminescu din Cernăuţi] O povesteinteresantă a acelei perioade este brodată de DragoşOlaru în volumul său O călătorie virtuală în Cernăuţiilui Eminescu. Admiram pasiunea cu care ghidulnostru ni­l prezenta pe eroul volumului său şi consta­tam, nu pentru prima dată, că românii din afara tăriivibrează mai puternic şi mai direct atunci când estevorba de neamul nostru. Aveam acest simţământla fiecare popas pe urmele lui Eminescu. Când amtrecut prin faţa gimnaziului unde a învăţat poetul,ghidul ne amintea slovele scriitorului basarabeanNicolae Dabija: ...atingeam uşa pe care a deschis­onu o dată, ca şi cum am atinge veşnicia.

Ne aflăm în mijlocul unei poveşti fascinante, fărăde sfârşit, însă timpul ne obligă să parcurgem selectivharta eminesciană a lui Dragoş Olaru. În consecinţă,vom face o deplasare doar virtuală pe la casa lui AronPumnul, cărturar român, lingvist şi istoric literar. Acolo

a fost găzduit Eminescu îndouă rânduri, la profesorulcare­i devenise un al doileapărinte. Pentru el, AronPumnul – luceafăr şi dalbăstea, cum obişnuia să­lconsidere – înţelesese pe deplin sensul naţionalîn care istoria şi cultura unui popor se constituieîn elemente vitale ale existenţei sale. În anul 1866,Aron Pumnul era convocat într­o misiune celestă.Sora lui Eminescu, Aglaie, mărturisea că gimnaziulnu l­a terminat aici, din disperare că murise AronPumnul. În acea zi, tânărul Eminescu a fost găsit deun coleg în clasă, cu ochii în lacrimi, scriind cu furieoda funebră La mormântul lui Aron Pumnul. Eraprima lui poezie, la numai 16 ani. Şi, ce poezie!

Îmbracă­te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde­ncinge antică fruntea ta; C­acuma din pleiada­ţi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse o dalbă stea. (...) Te plânge Bucovina, te plânge­n voce tare, Te plânge­n tânguire şi locul tău natal!

Cât despre casa luiAron Pumnul se poatespune că se află pe

vechiul loc al ei, însă abia semai ţine pe picioare. Dorinţa dedecenii a românilor din Ţara deSus de a o transforma într­unfrumos şi necesar MuzeuEminescu a rămas în stadiul devis. Aceasta, sublinia îndureratDragoş Olaru, pentru că preamulte lucruri pentru înveşnicireanumelui lui Eminescu nu s­aufăcut... nici între cele douărăzboaie şi nici în prezent.

În precocitatea sa, Eminescus­a format rapid atât ca poet

al naţiunii din care făcea parte, cât şi ca un militanttenace al cauzei românilor de pretutindeni. De tânăr(pentru că bătrân n­a mai apucat să ajungă) el eraun vizionar, cu o copleşitoare vitalitate intelectuală,era întruchiparea pilduitoare a românismului (IoanSlavici). Prin vers şi prin frază, adesea aspră, elexprima tocmai ceea ce îi durea pe români. Normal,atâta timp cât el era bardul suferinţelor şi virtuţilornaţionale, era cea mai strălucită încarnare a neamuluiromânesc, iar Doina lui se constituia în cânteculnăzuinţelor noastre eterne (Octavian Goga). La rân­dul lui, George Călinescu ne asigura că Eminescu aprevăzut reîntregirea patriei de la 1 Decembrie 1918.Deci, Eminescu, vizionar al României Mari. Poziţiamilitantă a poetului patriot, a neîmblânzitului gazetarde la Timpul, deranja evident cercurile conservatoarede la noi şi din imperiile vecine. Reacţia lor era dură:Ia mai opriţi­l pe Eminescu acesta, sau mai direct:Scăpaţi de Eminescu. El însă a ţinut piept cu frunteasus tuturor presiunilor.

Nu cu mult înainte, ajunsesem şi la fraţiinoştri de peste Prut, în acel peisaj mirificbasarabean, care pentru Eminescu era

soarele cel sfânt, care parcă iese din pământ...pământ din pământ românesc. Eram în parteastrăveche a Ţării Moldovei, Moldova lui Ştefan,pe care Mihai Eminescu îl descria astfel:

Bietul Ştefan Voievod! El ştia să facă fărâme pe turci, tătari, leşi şi unguri, el ştia slavo­neasca, avusese mai multe rânduri de neveste, bea bine vin de Cotnari şi, din când în când, mai tăia capul vreunui boier sau nasul vreunui prinţ tătar.

La Chişinău, Eminescu este peste tot, însă, dinlipsă de timp, eu m­am oprit mai pe îndelete în faţaTeatrului Naţional Mihai Eminescu (monument deartă, arhitectură şi istorie, de însemnătate naţională –Foto 2), deschis în anul 1920 ca prim teatru stabilde expresie română. Apoi, în Grădina Publică Ştefancel Mare şi Sfânt, am respirat cu nesaţ aer drag nouă,pe Aleea Clasicilor Literaturii Române.

Cu Eminescu prin Bucovina şi Basarabia

Ion PĂTRAŞCU

1

2

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202028

La pas prin satul global

Calificativeleşi adjectiveleprisosesc în formu­

lele encomiastice, încât auajuns să fie risipite oriundeşi oricând. Şi totuşi, nu putemface abstracţie de ele: proto­colul – inclusiv şi mai ales cel

al prieteniei – obligă, asemeni nobleţei din adagiulfranţuzesc.

Există oameni la care „obiceiul“ de a fi spiritualieste atât de inseparabil fiinţei lor încât poate ficatalogat instinct. Cu adaosul obligatoriu: instinctsuveran. Este şi cazul universitarului, istoricului literar,umoristului şi omului politic Ştefan Cazimir.

Întâmpin, cu aceste minime precauţii, efigia unuiintelectual de nobilă stirpe, de o limpidă luciditate,de o ştiinţă numai a lui, a cărei ascendenţă spiritualătrebuie deopotrivă recunoscută şi aclamată.

Întâlnirile şi conversaţiile – din preajmă sau de ladistanţă (telefonice) cu o astfel de personalitate facparte dintr­un program de îmbogăţire a cunoştinţelor,într­atât sfera sa de preocupări este de amplă.

Lista lucrărilor sale, de o seducătoare şi derutantădiversitate, trebuie completată cu un titlu inedit, oare­cum surprinzător, Poante boante, întrucât umorul,în orice veşmânt s­ar prezenta, i­a fost nu doar uncredincios însoţitor de­a lungul vieţii, ci şi un statornicaliat; în ciuda inadecvării sale, aparente sau veritabile(alternativă imposibilă!), titlul (pe care însuşi autorull­a descoperit) este ab initio provocator. Săgeţile ceurmează, chiar dacă destinate Muzeului EpigrameiRomâneşti, nu sunt boante, cu alte cuvinte, nu auvârful tocit sau rupt şi nici moale. Nu vom asista,graţie lor, la un joc de­a v­aţi ascunselea între autorşi cititori, ci la unul de inteligenţă, intermediat denişte poante redevabile unei stilistici sobre, gravechiar, astfel încât sintagmei „titulare“ i se adaugăcea clamată într­un catren favorizat de rostireaactoricească bine timbrată, baritonală şi, în gradsesizabil, oratorică a autorului:

Poruncă de s­ar da în ţară Epigramiştii toţi să piară, Vă spun cu cugetul curat, Că aş muri nevinovat.

Din cele câteva sute de epigrame ce­l revendicăîn calitate de creator în gen pe Ştefan Cazimir,nu puţine se prezintă conservate „în formol“, dupăpropria­i formulă menită a desemna acele spirite cenu pot fi înţelese fără evocarea pe larg a împreju­rărilor ce le­au generat şi al căror „istoric“ este deobicei mult mai extins decât dedicaţia­rezumat ceprecedă cele patru rânduri ale catrenului propriu­zis.Conştient de acest neajuns, autorul l­a teoretizat,acceptându­i totuşi necesitatea, dar subliniindu­iîn acelaşi timp caracterul efemer.

Unele dintre catrene se pot dispensade glazura umoristică, rămânând esen­ţialmente lirice, ca în următoarea exortaţie

(Românii în Europa):Pătrunde curajos în templu Şi nu mai zăbovi la uşiDacă te cheamă, de exemplu, Cioran, Ionescu sau Brâncuşi.

Sunt printre cei de două ori privilegiaţi, mai întâi înipostaza de beneficiar al unora dintre aceste catrene,de un caracter vădit ocazional, şi apoi în postura demartor la scrierea multora dintre ele, când ne­amgăsit alături, invitaţi la prestigioase festivaluri degen (Bistriţa, Brăila, Buşteni, Buzău, Mizil, RâmnicuVâlcea, Vaslui ş.a.). De altfel, multe dintre ele poartămenţiunile ce atestă locul şi chiar data naşterii.

Printre cei ce i­au solicitat spiritul de observaţieşi i­au „mobilizat“ inspiraţia au fost colegii de catedrăuniversitară filologică, oamenii politici şi de stat detoate categoriile, înalte feţebisericeşti, scriitori, confraţiiepigramişti ş.a.

Ca o curiozitate, la Festivalulde la Râmnicu Vâlcea din anulCentenarului Marii Uniri, lasugestia unei colege, mulţidintre participanţii de ambesexe au îmbrăcat ia. A rezultatun admirabil catren, rod albinecunoscutei spontaneităţia maestrului (26.X.2018, Rm.Vâlcea):

Am îmbrăcat întâia dată O ie, şi­o voi face iar,Cu­aceeaşi dragoste curată, La viitorul Centenar.

Ca şi această strofă ce pareivită „la faţa locului“, într­una dinperegrinările noastre festivaliere(La Muzeul Oului):

La Muzeul de la Vama Afli ouă mii şi mii,Dar lipsesc – acum bag seama – Ouăle de Colibri.

„Bienala“ umoristică de la Vaslui, păstorită cândvade marele umorist şi critic de teatru Valentin Silvestru(în treacăt fie spus, ambii s­au ilustrat ca teoreticieniai umorului, fiind autorii unor cărţi de referinţă), facesă reverbereze sonurile alecsandriene sub panadesăvârşitului cunoscător al literaturii secolului XIX:

Trompetele răsună din munţi şi din câmpii. Se­adună umoriştii cu sutele de mii.Un zâmbet să­nflorească în ochii orişicui Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui.

Un fapt notoriu în rândul confraţilor debreaslă, confuzia fizionomică dintre autorşi Mircea Ionescu­Quintus şi­a găsit expre­

sia fericită într­un catren dintre cele ce proclamăca virtute socială (şi chiar individuală) modestia(Lui Mircea Ionescu­Quintus):

Adesea lumea ne confundă Ori după chip, ori după mers. Dorinţa mea cea mai profundă Ar fi să­i semăn şi la vers.

Este reliefată astfel o calitate care nu estearborată ca un panaş, aşadar, care nu se afirmă,ci se practică neostentativ, sporind farmecul acestuiom superior, conştient de marile sale daruri.

Neinsistând asupra catrenelor sale cu tentămoralizatoare, nu înseamnă că n­am vrea să nusesizăm înclinaţia spre filosofare conţinută într­uneledintre acestea, precum cel intitulat Alternativă:

E soarta unora cam sumbră – S­ajungă propria lor umbră. A altora e şi mai dură: Propria lor caricatură!

Din categoria „moraliceştilor pilde“ mai alegemdouă în măsură să indice, una, o cale de translarea naturalului în social (Asimetrie):

În existenţa noastră agitată Ce plină e de vicii şi erori, Natura nu ne minte niciodată,Dar noi pe ea de foarte multe ori.

iar cealaltă să înfăţişeze o perspectivă,vai, verificabilă, desigur cu ajutorulunui domn bineştiut, pe numeAlzheimer (Senilitate):

Ne­apasă anii alergândŞi toate se preschimbă­n lume: Azi nume proprii uiţi pe rând, Iar mâine propriul tău nume.Tentaţia epigramei, irezistibilă,

i­a impus, pesemne, să răspundăîn catrene unui interviu pe carei l­am cerut pentru revista Epigrama,editată de Uniunea Epigramiştilor dinRomânia – o entitate la fel de exoticăşi singulară precum Partidul Liber­Schimbist al cărui stâlp a fost şia rămas în conştiinţa publică –,organizaţie scriitoricească ce l­a ales,la împlinirea vârstei de 75 de ani,membru de onoare (2007). Răspun­surile în catrene, în număr de zece,

vizând condiţia genului, sunt un model de utilizareingenioasă a jocului de cuvinte:

Epigramei, toţi nepricopsiţii, Se întrec să­i afle definiţii,Eu, în schimb, socot că e mai bine Să mă definească ea pe mine.

şi, desigur, a celui de idei:Atât mai îndrăznesc a spune Şi gândului să­i aflu haină: Secretul epigramei bune Rămâne pururea o taină.

Pe lângă studiile docte în domeniul caragia­leologiei, reputatul exeget al umorului liric îiaduce marelui ironist un omagiu sui­generis

(La aniversară):Ce sunet de trompete triumfale! Ce zvon de bucurie în cetate!Isteţul prunc născut la Haimanale A împlinit un veac şi jumătate.

Faptul că nu trec în revistă, fie şi succint, poeziasa umoristică nu înseamnă că aceasta nu existăsau că n­ar fi la nivelul clasicilor genului. Dimpotrivă.Ea se înscrie pe linia celor mai împlinite înfăptuiri înmaterie, putând alcătui oricând substanţa unui volumde sine stătător.

Acestea ar fi notele definitorii ale unui creator carear putea subscrie la cunoscuta sentinţă potrivit căreia„omenirea se desparte de trecut râzând“, dacă printrecut se înţelege nu doar o epocă (sau mai multe),ci chiar şi „clipa cea repede/ ce ni s­a dat“.

Ştefan Cazimir epigramistGeorge CORBU

În cadrul ansamblului sculptural al celor 28 de figuri ilustre (busturiîn bronz, pe postamente de granit roşu lustruit), pe Mihai Eminescu îlgăsim între Mircea Eliade şi Octavian Goga. Lângă el se află Pavilionul

Melancoliei. Academicianul Mihai Cimpoi spunea că în Basarabia există şi la oraactuală un cult al lui Eminescu. El este o stea tutelară, sub semnul căreia s­aprodus renaşterea basarabeană... el este hotar al conştiinţei, garant al renaşteriinaţionale. Lui i s­au plâns basarabenii. Durerea lor o găsim în poezia Doina,scrisă şi recitată la Iaşi în anul 1883, acea Doină jelită şi gravată în sufleteleromânilor. Deci, Doina!

De la Nistru pân’ la Tisa Tot românul plânsu­mi­s­a Că nu mai poate străbate De­atâta străinătate.

Acea străinătate era atacată cu virulenţă în articolele lui din ziarul Timpul,subliniind de fiecare dată că Moldova a fost ciopârţită în bucăţi de către imperiilevecine, însă nu cu sabia, ci prin fraudă. În campania de presă împotriva opresiuniiţariste, el condamna politica de deznaţionalizare în Basarabia, începută de ruşi

încă din 1812. Rusia, sublinia el, nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mareşi frumoasă din vatra Moldovei... ci voieşte să­şi ia şi sufletele ce se află peacest pământ şi să mistuiască o parte a poporului român. Aceasta, observael, în condiţiile în care stăpânirea de sute de ani, directă sau indirectă, a turcilornu a pus niciodată în discuţie limba şi naţionalitatea română. Totuşi, mai nutreasperanţe atunci când aprecia că e nobil răsadul din care s­a prăsit acest micpopor românesc.

Pentru condiţiile social­politice ale acelor vremuri, Mihai Eminescu şi­a asumatcele mai mari riscuri. El s­a identificat cu poporul român până la sacrificiul de sine.Tocmai despre aceasta este vorba în lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu,semnată de Theodor Codreanu şi Zoe Dumitrescu­Buşulenga. În context, esteinteresantă ideea istoricului de peste Prut, Veaceslav Stănilă, cum că Eminescua fost asasinat pentru că a anticipat cu 33 de ani Marea Unire de la 1918. Fărăîndoială că poziţiile militante ale poetului nostru nepereche i­au grăbit sfârşitulpământean.

Greu să te desparţi de Eminescu. Imposibil să­l uiţi. Rămâne cum a spusNichita Stănescu: Mihai, dac­a­i şti cât de mult îmi lipseşti! Şi nouă, nu mai puţin!

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 29

La curtea epigramei

În episodul anterior am comentat câtevacazuri, bine documentate, de percepţieextrasenzorială, în care, de pildă, clarvăzători

militari puteau spiona obiective îndepărtate, la carenu aveau altminteri acces, sau persoane aflate într­ostare specială, cu conştienţa redusă la minim, aveauaparent acces la o imensă cantitate de informaţii,pe care în mod normal nu le cunoşteau. Una dintreipotezele menite să explice aceste cazuri a fostexistenţa unui „inconştient colectiv” care „cunoaşte”tot.

Un fapt interesant este că practicanţii clarviziuniiputeau fi trimişi să vadă nu doar ceea ce se găseşteîntr­un anumit loc, ci şi ceea ce a existat acolo laun moment din trecut. Aceasta este o dovadă că„inconştientul colectiv” nu doar accesează, dar şiînregistrează evenimentele. Iar cele înregistraterămân să se acumuleze acolo, ca într­o „superme­morie”, asemănătoare cu ceea ce s­a mai numit şi„înregistrările Akasha”. Minţile noastre ar fi conectatela această „memorie” – în ambele sensuri – fărăintervenţia conştiinţei.

De o astfel de memorie colectivă vorbea, într­unalt context, şi biochimistul Alfred Rupert Sheldrake(n. 1942), de la Universitatea din Cambridge, carea ajuns, în 1981, la concluzia (contestată desigurde „ştiinţa oficială”) că „sistemele naturale, cum arfi coloniile de termite, sau grupurile de porumbei, darşi orhideele, sau moleculele de insulină, moştenesco amintire colectivă din toate experienţele anterioareale speciei lor”. El a numit acest proces „rezonanţămorfică”. Făcând o comparaţie, Sheldrake spuneacă atunci când îşi reaminteşte ceva, creierul umanlucrează mai degrabă ca un „receptor TV” care seconectează la un post îndepărtat (adică la sectorulsău din inconştientul colectiv), şi nu ca „un aparatvideo” cu înregistrări aflate la îndemână. Cu altecuvinte, el afirma că sediul memoriei, dacă nu cumvaşi al gândirii, este, în bună măsură, undeva în altăparte, nu în creier. Sheldrake a rămas convins cănici moştenirea biologică n­ar fi codificată în totalitateîn gene, sau în particularităţi epigenetice materiale,susţinând că o bună parte din ea ar veni prin „rezo­nanţa” cu membrii anteriori ai speciei, memoraţi

undeva. El punea pe seama aceleiaşi „rezonanţe”şi constatarea că o pisică sau un câine „ştiu” cândvine stăpânul acasă. Unii se întrebau dacă nu cumvaîn felul acesta se poate explica şi comunicareatelepatică.

Malcolm Gladwell a publicat, în 2008, în The NewYorker, un articol în care arată că, din 1922 încoace,148 de descoperiri ştiinţifice importante au fost făcutepractic simultan, de persoane diferite, din punctediferite de pe glob. El punea fenomenul pe seamafaptului că, inconştient, „noi toţi accesăm o bancăde informaţii comună atunci când încercăm să negândim la ceva anume”.

Oaltă categorie de fenomene carepledează pentru o asemenea structurămisterioasă sunt faimoasele „experienţe

ale morţii iminente” (near death experience – NDE).Amintesc doar două cazuri din România, citatedupă prof. Dumitru Constantin Dulcan. Profesoruluniversitar dr. George Litarczek (1925­2019), membrual Academiei de Ştiinţe Medicale, relata că, în urmaunei hemoragii interne, a intrat în comă şi a trebuit săfie operat de urgenţă, într­o sală de operaţie în carenu fusese niciodată până la acel incident. În timpulintervenţiei chirurgicale s­a văzut, plutind, deasupracorpului său şi a putut oferi ulterior detalii relevante.Alt caz este al unei paciente care, după cădereaaccidentală în golul unui lift, a văzut un tunel, ca untub lung, de formă tronconică, cu capătul mai îngustspre punctul de plecare. La capătul opus a ajuns„într­un loc cu o lumină foarte plăcută şi cu un peisajcu iarbă, flori şi păsări care cântau. Eram foartefericită acolo, până când o voce mi­a spus, de maimulte ori, să mă întorc: Ce cauţi aici? Înapoi! N­asosit încă timpul tău.” După ce a făcut drumul înapoi,şi­a revenit în spitalul unde fusese internată.

Cercetările asupra experienţei morţii iminente aufost aduse în atenţia marelui public de dr. RaymondMoody (n. 1944), prin două faimoase cărţi: Life afterLife (1976) şi Reflections on Life after Life (1977),urmate de altele. Dar fenomenul a fost studiat, în maimulte spitale, atât înainte, cât şi după el. Cardiologulolandez Pim van Lommel a organizat în 2008, în

zece spitale olandeze,un studiu asupra a 344 desupravieţuitori ai unui stopcardiac. Dintre aceştia, 62 depacienţi (18%) au revenit cuamintiri; dintre ei 50% au spuscă au avut emoţii pozitive, deşiînţelegeau că sunt pe cale sămoară, 30% au raportat deplasarea printr­un tunel,un peisaj nepământean, sau întâlnirea cu rude dece­date. Aproximativ 25% conştientizau o experienţăextracorporală, au comunicat cu o „lumină” sau auobservat culori, 35% şi­au revăzut viaţa, iar 8% auîntâlnit un hotar peste care nu li s­a permis să treacă.

Dr. Kenneth Ring, de la Universitatea dinStorrs a statului Connecticut, a adunat chiar21 de cazuri de persoane nevăzătoare din

naştere, care, în timpul experienţei morţii iminente, auvăzut. Există şi un caz în care un medic din preajmacelui aflat în comă a scăpat pe jos un stilou pe carenu l­a mai putut găsi. Pacientul, care urmărise scenaîn stare de moarte iminentă, a putut indica – după ceşi­a revenit – locul unde se afla stiloul, care a şi fostapoi recuperat.

Într­un mod poate surprinzător la prima vedere,experienţa NDE are şi trăsături comune cu răpirileOZN. Jenny Randles scrie despre „o experienţă amorţii iminente cauzată de reacţia la un anestezicadministrat de un dentist. Pacientul a trăit o experi­enţă obişnuită de extracorporalitate şi de trecere printunel. Doar că, la capătul lui, în loc să intre într­olume a luminii, el a intrat într­un OZN! Extratereştriil­au avertizat că Pământul este în dificultate.”

Acest caz nu este singular. Kenneth Ringîmpreună cu Christopher J. Rosing au realizat în1990 un proiect, numit Omega, destinat evidenţieriiunor eventuale corelaţii dintre răpirile OZN şi NDE.Rezultatele proiectului au fost publicate în 1992. Întrealtele, Ring (ca şi alţi cercetători) sublinia că cei careau suportat o „experienţă în preajma morţii” spunadesea că s­au întâlnit cu fiinţe asemănătoarevizitatorilor „nordici” din răpirile OZN, fiinţe aidomaîngerilor.

Lucian Costache, Mihai Eminescu: Luceafărul înainte şi după Luceafăr,Magic Print, Oneşti, 2019 (590 pag.)

Lucrarea de faţă continuă cercetarea noastră referitoare la creaţia eminesciană(vezi Luceafărul. Eseuri deschise. Chipul de aer şi chipul de lut şi titlurile artico­lelor publicate anterior şi ulterior, conform bibliografiei), în special cu referirela marele poem Luceafărul, dar cu trimiteri de adâncime în întreaga sa creaţie,pentru că, din punctul nostru de vedere, niciun text eminescian nu mai poate fiastăzi analizat singular, fără a coborî în istoria sa, în avatarurile sale şi evidentfără a neglija elementele de legătură dintre texte, fie că e vorba de mitologii saufilosofii îndestulătoare, analogii în varii domenii ale culturii române şi universale,în multiplele posibile comparaţii cu autori şi capodopere ale literaturii universale,legând epoci şi ideologii literare, de semnificaţiile de adâncime ale limbii române„istorice şi poporane'”, pentru a folosi formularea lui Hasdeu, fie de genialitateacreatoare a lui Eminescu, atât în domeniul gândirii sale reformatoare, cât şia limbajului poetic, susţinut de înţelepciunea străveche a limbii române şi anuanţelor noi, care au amprenta geniului său. (Autorul, la începutul Cuvântuluiînainte)

Timotei Prahoveanul, Episcop­vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor,Aşezămintele româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon. Trecut şi prezent,Editura Basilica, Bucureşti, 2018

De­a lungul anilor, m­am alăturat şi eu nenumăraţilor pelerini din toată lumeacare păşesc pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos înIerusalim – Cetatea martor a mântuirii noastre. Dupăun astfel de pelerinaj rămâi cu impresii unice: o staresufletească negrăită, nemaiîntâlnită, o sfântă emoţieamestecată cu sentimentul de nevrednicie pe careun om obişnuit îl încearcă atunci când urmează paşiiFiului lui Dumnezeu, Unul din Treime, Care a luattrup şi S­a făcut om, pentru a­i împăca pe oamenicu Dumnezeu. (Autorul, pe coperta a patra)

Timotei Prahoveanul, Chipuri de ieri şi de aziîn rama veşniciei, Editura Trinitas, Bucureşti, 2015

Având demnităţi şi responsabilităţi diferite înBiserica lui Hristos cea una, sfântă, soborniceascăşi apostolică, patriarhii, mitropoliţii, arhiepiscopii,episcopii, arhimandriţii, protosinghelii şi preoţii de mir,

ale căror chipuri au fost creionate în acest volum, sunt modele de slujire şide râvnă către Împărăţia cerurilor. Trecerea prin viaţa Bisericii a persoanelorprezentate în acest volum nu a rămas şi nu va rămâne neconsemnată şi, maimult decât atât, numele unora dintre ele sunt pomenite permanent în ecteniişi rugăciuni. (Autorul, pe coperta a patra)

Constantin Agricola Miu, Copiii de pe bulevardul cu tei, Editura Gimax,Câmpulung, 2017

Este o carte­document, deoarece are în capitolele de început aspectulunei veritabile teorii, susţinute cu documente, dar şi cu patos patriotic, asupraprimordialităţii, în timp şi spaţiu, a capitalei Ţării Româneşti la Curtea de Argeşsau Câmpulung.

Autorul caută o soluţie de mijloc prin care să „îndulcească” eterna polemicădintre argeşeni şi câmpulungeni, încercând să găsească soluţia salvatoare,aceea a capitalei istorico­militare de la Curtea de Argeş şi a capitalei comercialede la Câmpulung. (…)

Ceea ce este însă important este fondul narativ şi descriptiv al cărţii în sine.În capitolele următoare scriitorul prezintă copiii şi locurile ce au trăit şi au flancatbătrânul „bulevard cu tei”, relicvă a istoriei trecute a oraşului nostru încărcat deparfumul „domnilor şi domniţelor de odinioară”.

Sunt pagini de neîntrecută artă narativă şi descriptivă ce refac un universdominat de „vârsta de aur” a omenirii, COPILĂRIA, cu tot farmecul ei năstruşnic,uneori picant, prin poznele săvârşite de personaje, alteori cu accente de­a dreptuldramatice, prin contextul socio­politic traversat de fiecare. (Prof. Florica Popa,în Prefaţă)

Semn(al) de carte

Conexiuni neaşteptate Dan D. FARCAŞ

Orizont SF

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202030

Radu Pintea, care însituaţii mai recenteva semna cu numele

său complet (Florin RaduPintea), s­a născut la 5octombrie 1956, în Bucureşti.A urmat studii la Facultateade Energetică a InstitutuluiPolitehnic din capitală.

Orientarea aceasta politehnică pare să fi fostprevestită de o „invenţie” mai mult sau mai puţinjucăuşă, trimisă de preadolescentul de 15 ani la unconcurs din 1971 al revistei Racheta Cutezătorilor:„nişte schiţe «naive» cât se poate de explicite, cu unbalon care se umfla peste volan în momentul ciocnirii– air bag­ul de mai târziu”, cum avea să explice elînsuşi la un moment dat. Evident, şi în situaţia sa,ca şi în cazul ilustru al lui Arthur C. Clarke, născocitorîntr­o povestire de tinereţe al sateliţilor geostaţionaridestinaţi telecomunicaţiilor, „caimacul” invenţiei arămas în seama celor care au brevetat­o ulterioroficial. Şi­a împlinit cariera ca energetician la Fabricade zahăr Urziceni, pe şantierele navale din Constanţaşi Mangalia, la Rovinari şi Cernavodă, pentru caîn final să şi­o încheie la IMGB Bucureşti. Pe acesttraseu tehnic a reuşit să dezvolte şi o pasiune lite­rară, fiind autor de povestiri şi romane, acestea dinurmă într­o formulă suprarealistă şi manifest ironică,menită să discrediteze teme comune din repertoriulconvenţional al literaturii aşa­zisului realism socialist.Aerostatul inocenţilor (1981) operează în manierăkafkiană cu subiecte, personaje şi motive curenteîn secvenţa „comandată” a literaturii agreate oficialîn ultimele decenii ale comunismului românesc, ceeace conduce prompt la discreditarea lor printr­un umorcinic, nelipsit totuşi de inflexiuni sentimental­carica­turale. Un alt roman, Ţărmul homarului, va fi tipărit în1996, prezentând o manieră stilistică asemănătoare,caracteristică subliniată şi de grafica ambelor volumecitate, cu coperte şi ilustraţii – de asemenea supra­realiste – de Duda Voivozeanu, graficiană desco­perită pentru SF, la fel ca Radu Pintea însuşi, de

către Adrian Rogoz. După anul 2010, autorulşi­a dat frâu liber pasiunii lirice, semnând mai multevolume de versuri: La sud de Gara de Nord (2014),Steagul uitat (2014), În calea vremii (2015), Poesii(2018). Volumul de eseuri intitulat Coaja şi miezul(2017) grupează articole publicate mai mulţi anila rând în revista Curtea de la Argeş.

Lângă scrierile pomenite mai sus, paginilededicate genului anticipativ sunt relativpuţine, însă nu lipsite de importanţă. A obţinut

premiul de originalitate la o convenţie naţională(Consfătuirea anuală a cenaclurilor, Târgovişte,1978), pentru Călătoriile păsării Vyt. Dezvoltatăîn sensul unui SF simbolic,povestirea imagineazăun personaj arhetipal, deconformaţie non­umană:enigmatica pasăre Vytoomba,vultur singuratic şi fascinant,generator de superstiţiiprintre indigenii din Borneoşi Sumatra. În plutirea samajestuoasă, „cu aripile întinsevibrând ca nişte lame de oţel”,pasărea arată tendinţe detransmutaţie atomică spre„regnul” mineral, transformăristranii pe care cataclismelegeologiei terestre, combinatecu unele influenţe cosmice,le­ar fi declanşat în structuraei intimă. Astfel, o formidabilăerupţie vulcanică proiecteazăpe orbite circumterestre oulacestei fiinţe mitologice, încât,născut sub jeturi de radiaţiesolară, puiul mutant deVytoomba va deveni un felde fenix extraterestru. Alcătu­irea lui primeşte forme supra­realiste, iar braţul crescut în

coadă şi terminat printr­o pâlnie orientată spresursele de energie ale Universului tinde să­ltransforme într­o navă cosmică, pregătindu­l parcăpentru un voiaj spaţial:

„Noua pasăre Vytoomba s­a deşteptat în a treisute şaizeci şi şasea zi, şi­a tras pleoapele diafanede pe globurile imense şi pure ca de cristal ale ochilorşi atunci s­a produs strania fuziune dintre instinct şirealitate, atunci tot Universul s­a basculat primar încei doi ochi avizi de nemărginire. Noul Vyt a începutsă­şi mişte aripile şi imediat vidul i­a demonstratcă­i sunt inutile şi atunci şi le­a strâns pe lângă corp.Totuşi, o minusculă mişcare de înaintare avu loc caurmare a efectului de reacţie şi existând un precedental experienţei, aceasta a intrat imediat în instinct.Din acel moment, pasărea Vytoomba a încetat sămai consume din energia siderală cu care se hrăniseîn timpul anului său de somn. Pâlnia devenise unmotor fotonic prin care ţâşneau din când în cândjeturi de lumină. Astfel, puiul Vytoomba a începutsă se deplaseze.

La început a făcut doar mici excursii în jurulcuibului, apoi zboruri mai lungi. De la ovreme stânca pe care se afla cuibul a căzut

din ce în ce mai mult în adâncime, până când a intratîntr­o orbită descendentă după care a pătruns înatmosfera terestră şi a ars ca un mic meteor. Într­unadin «întoarceri», micul Vytoomba nu şi­a mai găsitcuibul satelit. A mai rătăcit un pic până ce în ochii luice văzuseră Universul atât de aproape sclipi o frântu­ră de clipă dâra luminoasă a meteorului. Din pâlniaposterioară ţâşni atunci un jet de lumină şi pasăreaVytoomba se înscrise în zbor cu aripile strânse sprePământ, uriaşa sferă albastră colorată ici­colo demici inflorescenţe roz ca nişte meduze diafane.”

După regulile de bază ale ficţiunii, autorul arfi trebuit să­şi lase mutantul în lumea siderală, pecare tocmai o descoperea. Radu Pintea preferă să­laducă înapoi, în cuibul său ancestral, spre a repetala nesfârşit, „peste oceane şi oceane de linişte”,zborul planat al speciei sale iniţiale.

La capătul acestui proiect, Ring se întreba:„S­ar putea oare ca lumea NDE şi cea arăpirilor OZN, cu toate diferenţele lor, să

nu fie, la urma urmei, universuri diferite, ci părţi aleaceluiaşi univers? S­ar putea oare ca experienţeleNDE şi OZN să aibă mai multe în comun între eledecât am suspectat până acum?”

Dr. John B. Alexander, tanatolog, crede că celedouă fenomene ar putea avea chiar o cauză comună,în ciuda diferenţelor dintre factorii raportaţi. Şi JeanSider a scris într­una din cărţile sale că sursa fanto­melor morţilor ar putea fi în acelaşi loc ca sursacare generează OZN­urile şi extratereştrii.

Ufologul Raymond Fowler a remarcat multecaracteristici comune răpirilor OZN în spirit şirelatărilor oamenilor care au revenit din moarteclinică. În ambele situaţii, persoana în cauză areimpresia că îşi părăseşte corpul, se îndreaptă spreo lumină, trăieşte un sentiment de unitate, întâlneşte

fiinţe de lumină, eventual înrobe lungi, subiecţii înşişi devinlumină, comunică telepatic,au sentimentul că s­au întorsacasă, nu doresc să mai revinăpe Pământ şi înţeleg că lucrulcel mai important este iubirea.

Pe baza celor de mai sus,Fowler a ajuns să spună chiarcă: „Opinia mea este căexperienţa morţii iminente şi răpirile OZN suntcontrolate de aceleaşi inteligenţe”, dar „oricinear fi cel ce controlează fenomenul OZN, el estestrâns legat şi de viaţa de apoi a oamenilor”.

La prima vedere, realitatea fenomenului NDEpare a fi o dovadă a supravieţuirii sufletuluidupă moarte. Scepticii se îndoiesc, totuşi,

spunând că toate relatările provin de la persoane

care au revenit înapoi la viaţă, deci nu au trecutcu adevărat hotarul morţii.

Un argument popular pentru supravieţuireaspiritului ar putea fi numeroasele istorii cu fantome.Într­o lucrare publicată în 2010 pe un site dedicatexperienţelor de moarte iminentă, dr. Kenneth Ring aenumerat şi cazuri în care persoane aflate în moarteclinică (din care au revenit apoi) au apărut sub formăde fantomă unei persoane apropiate. Ulterior, ambelepersoane au relatat, independent, aceleaşi detalii aleacestei întâlniri. E de presupus că cititorul cunoaşteşi el nenumărate mărturii, uşor de găsit în literaturadedicată subiectului, privind persoane care, înmomentul decesului, sau după aceea, au apărut,sub formă de fantome sau stafii, eventual în faţaunor persoane dragi aflate la mare distanţă. Depildă, astronomul Camille Flammarion (1842­1925)a adunat zeci de astfel de cazuri, unele întâmplatechiar şi la ani distanţă după deces. (Va urma)

Suprarealism şi poezieMircea OPRIŢĂ

Lucreţia Tiţa, Gheorghe N. Tiţa, Vechimeamodernităţii sau modernitatea celor vechi? (Studiide folclor, documente de arhivă, interviuri şi confe­siuni pe teme de sociologie a satului românesctradiţional), Editura Parenesis, Bucureşti, 2019

Galeşul de Argeş nu poate fi delimitat, documentatşi analizat ca unitate scoasă din întregul din carefăcea parte, adică din străvechea moşie Brătieni,întinsă şi ca suprafaţă, dar şi ca vechime. Existenţaunui neam de boieri pământeni care a purtat numeleBrătianu (cu toate derivatele sale: Brătiani, Brătieni)nu trebuie negată şi nici ştearsă cu buretele dinistorie. Documentele recuperate din arhive, pe carele rezumăm aici în ordine cronologică, vor dovedi eleînsele care este în realitate vârsta satului nostru, ceevenimente au dus la schimbarea tipului de proprie­tate asupra pământului şi în ce context socio­politicfoştii proprietari au fost evacuaţi din istorie şi memorie...

Iată de ce am recurs la căutarea, sintetizarea şiinterpretarea actelor noastre de identitate (hrisoave,

hotărnicii, inscripţii, catagrafii), atâtea câte s­au maipăstrat şi câte ne­au fost accesibile până la momen­tul publicării acestei cărţi. (Autorii, pe coperta a patra)

Lectura paginilor acestui nou volum are efectulunor profunde emoţii ce se desluşesc în nevoianoastră de raportare la puritate şi autenticitate.Învăţătorii Tiţa sunt oamenii­simbol ai unui satinegalabil, sat mândru argeşean, în care orice călătorprintr­o lume tot mai globalizată şi­ar dori să trăiascăveşnic. (Dr. Filofteia Pally, în Prefaţă)

Mariana Istrate, Incursiuni blagiene, Casa cărţiide ştiinţă, Cluj­Napoca, 2011

Aceste studii s­au adunat, ca volum de sinestătător, aproape fără să­mi dau seama, din dorinţade a­l descoperi pe Lucian Blaga sub diverseleipostaze în care s­a manifestat personalitatea sapoliformă (a poetului, a romancierului, a dramatur­gului, a traducătorului).

Există însă şi un motiv personal pentru careLucian Blaga m­a fascinat în toţi aceşti ani. Adicăîncă de pe vremea în care aflasem cu amărăciune cătriumfalismul unui anumit ism politic îi făcuse pe mulţicontemporani să treacă pe trotuarul însorit al cetăţii,prefăcându­se că nu­i înţeleg gânditorului spusele,ori, şi mai rău, că nici n­au nevoie de strivitoarealor înţelepciune. (Autoarea, în Preambulul cărţii)

Semn(al) de carte

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 2020 31

Orizont SF

Ion Rodoş

Meşterul popularIon Rodoş, dinSboghiţeşti,

comuna Nucşoara, judeţulArgeş, s­a născut la 29 august1956, în Pietroşani­Argeş, darare rădăcini transilvănene, înlocalitatea Rod de lângă Sibiu.Părinţii au fost şi ei meşte­şugari, tatăl lucrător în lemn,iar mama creatoare de ii, fote,ţesături în război. Şi buniciiau fost meşteşugari în lemn.

A făcut şcoala gimnazialăîn comuna natală, Liceul Silvicdin Brăneşti, calificându­se capădurar, apoi un curs de tâmplărie şi unul despecializare în sculptura în lemn. S­a stabilit,prin căsătorie, la Sboghiţeşti – casa şi curtea sade aici sunt un adevărat muzeu al artei lemnului.A lucrat un timp ca profesor la Şcoala Popularăde Artă din Piteşti, a predat şi predă cursuride sculptură în lemn copiilor dinNucşoara, Corbi, Mioveni etc.

A participat la numeroase târgurişi expoziţii de meşteri populari, înţară şi străinătate (Olanda, Belgia,Germania, Austria, Ungaria, Islanda).Lucrările sale au un succes deose­bit, prin autenticitate şi realizareaplastică, dar şi prin câteva caracte­ristici şi realizări cu amprentă per­sonală unică. De pildă, lucreazăcontinuu în timpul expoziţiilor şimanifestărilor culturale, mici obiecte,de obicei păsări sau flori, pe carele oferă vizitatorilor (a procedat lafel inclusiv la Parlamentul Europeandin Bruxelles). Are propria versiunea „cocoşului de munte”, numitşi Cocoş de Nucşoara.

La întâlnirile culturale vinetotdeauna îmbrăcat în portulpopular­ciobănesc de Sibiu­

Corbi, adesea însoţit de copiii pe

care îi antrenează în „ada glas şi suflet lemnului”,cântă la fluier, cântă şi dingură, împreună cu uceniciidin jur.

Trei serii remarcabilerealizate de meşterul IonRodoş, ilustrate şi în numă­rul de faţă al revistei, suntcea de linguri (aproapedouă sute de exemplare,fiecare dintre ele cu modelunic, diferit de celelalte),cea de furci de tors (aredeja aproape patruzeci

de exemplare, modele elaborate, complexe, origi­nale, cerând mult efort, din nou, diferite una decealaltă) şi seria de şapte linguri mari, pe coadacărora a încrustat scene inspirate de pe Columnalui Traian. Fiecare dintre aceste trei serii seconstituie ca o colecţie în sine, unitară, pe care

meşterul Rodoşnu acceptă să o ştir­bească prin înstrăi­nare piesă cu piesă.

A sculptat şi maimulte troiţe, plasateîn locuri publice –de pildă, una dintreele este troiţa­monu­ment de la intrarea

în Poenărei­Corbi, amintindde partizanii anticomuniştidin munţii Argeşului şiMuscelului.

Bineînţeles, pentrurealizările sale artisticeşi pentru altruismul săupedagogic, meşterul IonRodoş a primit un marenumăr de distincţii, este

membru al Academiei Artelor Tradiţionale dinRomânia, ba chiar a intrat şi în Cartea Recordu­rilor, sculptând cea mai mare lingură de lemn dinlume (17,79 m lungime şi 1,50 m lăţime, realizatădin doi buşteni de tei, în iunie 2013, lucrând timpde 14 zile). Precedentul record aparţinea uneilinguri din India de „numai” 12,06 m lungime.

În Cronica 2010 a Clubului Iubitorilorde Cultură din Curtea de Argeş (EdituraRottarymond & Rotarexim, Râmnicu Vâlcea,

2011), club al cărui membru de bază a fost, meş­terul Rodoş îşi mărturiseşte obiectivele, conştient

de menirea şi de datoria sa: „Săîmbogăţesc şi să multiplic patrimo­niul personal, local şi naţional cupiese, grupaje de lucrări şi repre­zentări ce ţin de arta sculpturii

şi în general a domeniului de lucru în lemn, mar­mură, os şi metal. Să transmit generaţiilor maitinere cunoştinţele şi să formez la acestea deprin­derile şi în final pasiunea pentru sculptura în

lemn.” (Gh. Păun)

Ars longa...

Horia BĂDESCU – scriitor, Cluj­Napoca Dan ANGHELESCU – scriitor, Bucureşti Mihaela MALEA STROE – scriitor, Braşov Marian NENCESCU – scriitor, Bucureşti Dragoş VAIDA – prof. univ., Bucureşti Constanţa VAIDA HALIŢĂ – arhitect, Bucureşti Florin Radu PINTEA – scriitor, Bucureşti Ion ANDREIŢĂ – scriitor, Bucureşti Eufrosina OTLĂCAN – prof. univ., Bucureşti Maria VAIDA – scriitor, Cluj­Napoca Milena MUNTEANU – scriitor, Canada Ilie POPA – prof. univ., Piteşti

Filofteia PALLY – istoric, Piteşti Acad. Nicolae ANASTASIU – Bucureşti Ion LAZU – scriitor, Bucureşti Florian COPCEA – scriitor, Drobeta Turnu­Severin Lucian COSTACHE – scriitor, Piteşti Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureşti Neagu UDROIU – scriitor, Bucureşti Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureşti Ion PĂTRAŞCU – diplomat, Bucureşti George CORBU – scriitor, Bucureşti Dan D. FARCAŞ – scriitor, Bucureşti Mircea OPRIŢĂ – scriitor, Cluj­Napoca

Semnează în acest număr

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 1 (110) Ianuarie 202032 32 pag. - 5 lei

cy

mk