48
ianuarie 2013
2
Poesia Sensului
Am asistat în Bucureşti pe 14 decembrie 2012 cu încântare la prezentarea a două cărţi de poesie emarcabile, și anume: Croce della Rosa Rossa, Crucea întrandafirată, de Liviu Pendefun-da și Zamolxeion, autor Petru Solonaru, fie-care volum cu particularitațile sale, dar cu o trasătură fundamentală care le uneşte și permite încadrarea lor în categoria operelor rare ce-și trag seva din echivalența semnificațiilor născute din simboluri veșnicind memoria aflată mereu pe o axă ascendentă, căutătoare a sacrului. Poesiei, chemată să facă ”aurul sensului din plumbul semnelor”, i s-au dat mai multe definiții. Cei care scriu, știu cum se petrece acea stare de grație pe care o numim inspirație: coboară, te împresoară și-ți crează o stare euforică deosebită, ce nu seamănă cu bucuria stârnită de alte împrejurări. Încă din antichitate poesia a fost şi a ramas o artă a magiei albe, versurile fiind rostite incantatoriu sau acompaniate de muzică, dubland astfel efectul chiar curativ al Cuvîntului asociat melo-terapiei care acționează pe anumiți centri nervoși responsabili cu relexarea, cu starea de vis cu ochii deschiși, cu reveria. Să ne amintim însă că și în timpul viselor din perioada somnului putem primi informaţii revelatorii izvorâte
din propriul subconştient care tezaurizează întrea-ga experiență ontologică. Mulți savanți –unii chiar deținători ai premiului Nobel – au mărturisit că idea fundamentală, determinantă a cursului cercetărilor le-a fost dezvăluită în vis. Prin urmare, așa cum visele sunt destăinuitoare, ele pot conduce și la iluminare – evident când ”terenul” este pregătit. Există o diferență privind trăirea poetică în vis sau în starea de conștiență? Eu cred că nu ...Aici doresc –deși domniile voastre cunoașteți - să fac o precizare și anume, că starea de conștiență (termen la care se recurge pentru a explica starea de nesomn) nu este aceeaşi cu cea de conștiință , expresie cu care se face de multe ori confuzie de către necunoscători ce din nefericire uneori îi întâlnim, îi auzim mai exact, în mod regretabil și în mass media ( în special la TV!) Conștiința este un sentiment al responsabilității, este legată de moralitate, de îndatorirea ţinând de demnitate, onoare, dreptate, adevăr, contingenţa cu divinitatea, de unde și atribuirea calității ei ca fiind o adevărată Poartă spre cer. Se spune că Dumn-ezeu inundă conștiința cum razele soarelui o cameră întunecată. În starea de conștiență omul îşi dă seama de
ianuarie 2013
3
realitate, sub toate senzațiile și percepțiile prin intermediul cărora mediul înconjurător îl informează asupra adevărului, dar aceasta nu este poesie! Ce este totuși poesia?... O stare ambiguă elaborată în spațiu-timp a inconștientului în care întâlnim prezența simultană a mai multor sensuri, exprimate uneori în metafore pentru a reda în cuvinte omenești nectarul înțelepciunii distilat din graiul îngerilor, șoaptele nopților înstelate, susurul izvoarelor, tăcerea munților, în ritmul pulsului cosmic, prin care sacrul coboară în profan să-l revigoreze, așa cum o face prin epifanii dătătoare de energii de tip solarian. Ea -poesia- generează înțelesuri multiple, după specificul gândirii cititorului. Aș afirma că se apropie mult de parabolă..
Există ceva mai presus de poesie? Răspunsul este cu siguranță afirmativ: Da! Tăcerea, aducătoare a seninătăţii, a păcii interioare. Se spune că Dumnezeu se află în partea cea mai adâncă a tăcerii! În acest context se pune întrebarea: -Ce este poetul? (Onomaturgul)... Asemeni Taumaturgului (vindecător, făcător de minuni), poetul este un inițiat! Este cel ce știe că ,,ce nu se vede’’ este mai aproape de adevăr, de lumină. Poetul este dotat cu instinctul SEMNELOR, are inteligența capabilă să deslușească SEMNIFICAȚIA lor, se poate desprinde de forma lor exterioară şi pentru un moment se predă profunzimii unui simbol. Doar așa poate lua naștere un nou pas al recunoaşterii. Mă intreb deseori, câți nu trec pe langă simboluri sacre fără să le cunoască noima – uneori pierdută în negura vremurilor, - redescoperită de puțini care urmează calea luminii. Când au apărut simbolurile, de unde provin ele?Din timpurile străvechi, de pe vremea legendarilor, învăţătorii spirituali s-au confruntat cu o problemă dificilă, de a nu putea exprima și transmite auditoriului în cuvinte, frământările, procesele interioare într-o formulare accesibilă lor și au recurs la elemente pe care ei le puteau ințelege, la animale de cele mai multe ori sau la forme geometrice ce le-au ales și le-au investit cu calități mistice, în forța și calitațile cărora se manifestă calea reîntoarcerii din viaţa terestră în natura superioară care le-a creat.Perceperea mesajului acelui symbol de un contemplator cade în autoritatea gradului său de conştiinţă, de evoluția lui spirituală . Prin prisma aceasta se statorniceşte că trebuie să admitem că nu există numai o singură interpretare, ori exclusiv una corectă.Filozofia învăţăturii universale vorbeşte despre şapte trepte ale conştiinţei. Dar dacă nu există
dorință interioară profundă, un dor imanent pentru această cunoaștere, un fel de punct nodal la care simbolurile se pot conecta, atunci omul nu le va lua în considerare, privind doar forma lor exterioară, cea a iluzoriului.Poetul – ca un autentic inițiat, tinde să redescopere forma eternă, colindă pe calea ocultă asemeni alchimistului - aflat mereu în căutare- spre o imitare a Facerii dintâi. Pentru a înfăptui acest țel, el are patru chei încă din etapa primordială, ce au deschis de al-tfel și ușile spre mituri și legende, spre care se întoarce oricare poet adevărat, indiferent de perioada în care a trăit și a scris. Aceste patru desluşiri sunt constituite de fapt din patru cuvinte magice : două substantive (urzeală, sacralitate) și două verbe (a numi, a tăcea). Adam a fost invitat de Creator, de Marele Arhitect sau Marele Anonim cum îl numea Lucian Blaga- să numească, să dea nume viețuitoarelor ! Ei bine, poeții continuă să caute -și unii chiar reusesc așa cum Liviu Pendefunda ne-o demonstrează prin volumele sale de poesie, să găsească printr-o alchimie spirituală -calea de îngemănare a umanului cu divinul. Aspiraţia sa poetica de zbor asemeni magului călător de a trece peste convențiile omenești, spre a desființa granițe adoptând un sistem stilistic - filozofic original obținut prin mai multe mijloace lirice despre care antevorbitorii mei (distinșii scrii-tori Emil Lungeanu și Geo Vasile -traducătorul volumului Crucea îndrandafirată în limba italiană) au vorbit pe larg, îl ajută să ajungă și evident să-l conducă și pe cititorul avizat într-un teritoriu magic dincolo de timp și spațiu, pe drumul iluminării lăuntrice. Revenind la una din cheile ”urzelii ” poetice să auzim cum formulează lucrarea Poetului - Petru Solonaru în volumul său Zamolxeion, la care mă voi referi în continuare, citez :
”Cum și-a urzit lucrarea, lucrând-o în ursire, de vis, mirări s-ascundă -a visa Ascuns să mire,blamat, el strânge șoapte și’într’însele cu grijătopește isihia, încremenirii tijă….’’ Ne întrebăm: Ce-l caracterizează pe poet?...Aflăm răspunsul chiar de la autor, din partea a patra a poemului ,,Zamolxeion’’, intitulată ARHEION: ”Avida căutare-în deja găsire, sfântăsilaba- OM durării, suprema-i pace -o cantă.’’ Şi:…,,Cât sinea, dăinuitul, irumpe să asumeşi’înfiorat aşterne amprentă fără nume,pe-a binelui cărare, în destinal să fiedoar OMUL stă mișcării, mișcând statornicie”….Se poate afirma că Petru Solonaru invită la o re-edenizare prin cuvânt, prin poesie? Da!
ianuarie 2013
4
Noțiunea de cetățean al raiului ne surâde oricăruia dintre noi... Pentru cei care cred în reîncarnare, este de admis cazul că poetul Petru Solonaru a trăit într-o perioada antică și ceea ce scrie pare fi venit dintr-o amintire ancestrală, prin faptul că așează în timp și spațiu vremea zeului geto-dac Zamolxe, făcând în scrierea sa ample referiri la date geografice (țări -Sciția, Patria Hylee, Pelasgul, Geția, Dacia Căciulii, Cyteea Neagră – vârful muntelui sacru -Kogaion, insula Leuke -insula Șerpilor -fluviul Danubius, Istrul, Oceanul Potamos, etc), la floră: Fucsia, Camomilla -mușețelul-plantă medicinală, tămăduitoare -Trandafirul, Irisul, care ”spre vânturi patru revarsă lumina”, ducându-ne cu gândul la TETRADĂ şi TETRAKTYS (4+3+2+1)=10, adică Unul (fără zero) sau IO, si-laba sacră a voievozilor români, vocabulă cu care îşi începeau redactarea oricărui act oficial. Aşa cum două triunghiuri suprapuse– unul cu vârful în sus, reprezentând umanitatea ce aspiră spre cer şi altul cu vârful în jos, care închipuie divinitatea ce-și revarsă harul spre Pământ, spre întreaga creație – realizează steaua lui David, tot astfel două pătrate suprapuse printr-o mișcare de translație realizează octogonul – simbolul sacru al zamolxienilor, pe care-l regăsim în biserica ortodoxă. După cum se știe zamolxianismul a continuat să existe în pa-ralel cu creștinismul până spre anul 1000 DH. Unii afirmă că de fapt nu a pierit ci are o continuitate, în special prin respectarea sărbătorilor precreștine ( Drăgaica, Sânzienele, Colindele cu măști, Lupercalia, travestirea în animale ș.a). Prin urmare, în volumul ,,Zamolxeion’’, pe langă menționarea ritualurilor arhaice (precreștine) cum ar fi Caloianul, tradiții, dansuri ca Ciuleandra, legi omenești – cutumele bellagine , sunt amintite zeități locale ca Hestia, Armina, Arhemora, Circe, Uran, Echidna, Hesperus, care alături de Zamolxe creau o stare de theosis, de îndumnezeire a locurilor și oamenilor mai cu seamă în zilele consacrate sărbătorilor când se practicau ritualurile specifice fiecarui eveniment sau anotimp.”-Da, zăbovirea’în spirit, chiar de prinosul speră,când cu pustia spumă Pont -Euxin se ceartă,dă pietrei din altare mult venerata soartă.”Sigur nu este uitat nici Antroposul noetic, nici aletheia cu trimiteri clare la celebrul și arhicunoscutul dicton ecleziastic Vanitas vanitandum omnia vanitas ( Deșertăciune a deșărtăciunilor totul este deșertăciune) De fapt ce înseamnă religia? După Tertulian se asociază verbul ligare = a lega, cu prefixul re-ligare , religio (adică a lega din nou pe Om de Dumnezeu ).
Acum la începutul unei adevărate Revoluții spirituale, este suficient să parcurgem pentru început doar cuprinsul acestui volum și să ne dăm seama că poetul a folosit o multitudine de simboluri sacre care să ne trimită cu gândul ori să stârnească dorința unei cunoașteri mai profunde a rostului nostru pe pământ, a desprinderii de traiul exclusiv pentru a supravieţui, ci a viețui pentru devenire și înălțare. Astfel, în afara altor semne geometrice ca : cercul, punctul, elipsa (Oul) sfera, vom citi pledoariile: Despre suflet, Epifania Oului, Bazilica, La temnița lui Socrate:”Viața viitoare nu va fi să sorbdacă’în cea de astăzi, învățând, sunt orb.Între- a ști și- a face, timp, credință, totstăruie să treacă de captivul colb….” (,, Între-a şti şi-a face’’)Vom întâlni pe parcursul lecturii: Mlaștina, Muza, Iluzia, Punctul, Albina, Corola mesiană, Numărul, Sâmburele morţii, Cercul, Unul, Cuvântul, Hermeneutica, Poarta unghiului, care ne trimit la ritualul de noviciere în spiritul misterelor eleusine unde inițierea - așa cum este cunoscut- constă într-o ceremonie ce presupune : muza, somnul mistic, moartea simbolică, catharsică, stropitul cu apă sau cufundarea pâna la gât în apă, în borboros –mlaștina ce desemnează starea majorității oamenilor din care inițiatul se desprinde, iese purificat, schimbat , adică ”înainte de a se cățăra de stele, (sallire alle stelle) oamenii trebuie să elimine posibilitățile lor infernale”. Scrierile hermeneutice și filozofice începand cu cele ale lui Hermes Trismegistul, Pythagora (Imnele sacre, Numerologia, ș.a), Platon, Confucius, Biblia, Yi King, unele dintre Scrierile Sfinților trimit la ideea menționată în Cartea Sfântă, şi anume: ”carne și sânge nu vor intra în Împărăția Lui Dumnezeu”. Atunci cine?... Evident, sufletul, acea parte nevăzută din om, spiritul lui! De aceea trebuie să acordăm atenție maximă și timp suficient din efemera noastră existență pământeană, înțelegerii acestei teme a îmbogățirii și înălțării spirituale. Angelus Silesius afirma:” Dacă Hristos s-ar naște de o mie de ori în Betlehem dar nu s-ar naște și în tine, atunci tu rămai pe veci pierdut”. Cum să se nască Iisus în fiecare?... Poate ne ajută volumul Urmarea lui Hristos scris de Toma de Kempis, așa cum au fost ajutați mulți de-a lungul veacurilor, dar eu voi numi trei mari poeți români detinuți politici : Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic și Radu Gyr, când se aflau în temnițele comuniste. Cine este Iisus?...Fiul lui Dumnezeu, născut din Maria Fecioara în Betlehem (Casa Pâinii), cel ce a copilărit în Nazaret, însemnând floare sau lăstăriș,
ianuarie 2013
5
localitate ce se află situată pe panta muntelui Karmel ,care,în traducere, singularizează Grădina lui Dumnezeu sau Via lui Dumnezeu, Iisus fiind acel om care locuiește în Grădina lui Dumnezeu ca o floare. Ilustrații medievale pline de picturi, figuri simbolice ale: urii, geloziei, doliului, sărăciei, ipocriziei, bătrâneții, etc. arată mizeriile și păcatele omului dialectic, legat de materie. Cel care reușește să treacă toate aceste păcate ca pe niște vămi, ajunge să primească cel mai frumos dar al dragostei, Roza, trandafirul inimii, aflat în centrul Crucii, în locul unde se intersectează ramificaţiile crucii (imaginând un OM cu brațele depărtate întocmai ca Iisus răstignit, care nu întâmplător a primit această modalitate a morții umilitoare și totodată nedreaptă din partea speciei umane! ”Cine are urchi de auzit să audă ”, zice Sf. Ioan Gură de Aur). Amintesc încă un aspect al faptului că în Paradisul lui Dante din Divina Comedie, poetul povestește despre o rozacruce uriașă ca despre un ocean al luminii:”Şi dacă rădăcina ei este udată de astfel de luminiÎți poți închipui cât de larg se deschide RozaȘi ce depărtări ale cerurilor ea acoperă.Îndepărtarea sau apropierea n-au efect acolo,Acest loc este chiar în mâna lui Dumnezeu.” Am lăsat spre sfârșit menționarea unui sim-bol important - Pentagrama. În filozofia
orientală , ca de altfel și în medicina tradițională chineză, acest semn este încărcat de multiple înțelesuri asupra cărora nu mă voi opri acum . În hermeneutică - pentru că despre aceasta este vorba - Pentagrama a fost și este simbolul omului renăscut . Ea întruchipează universul și permanenta schimbare a acestuia în care se manifestă planul lui Dumnezeu. Dar trebuie să subliniez că un simbol are sens nu numai când este descifrat, ci când este aplicat în viață. Dacă în microcosmosul tău ai transpus Pentagrama, atunci ai învins moartea și ai străbătut cărarea transfigurării, ne spun maeștrii. De ce trăim?... Ca să creștem, să ne dezvoltăm, să căutăm cărarea Luminii, drumul de întoarcere spre Dumnezeu. Cum putem să făptuim aces-tea? În primul rând întărind ENDURA, adică baza ințelegerii lăuntrice, condiția detașării, a liniștirii transformatoare, autopredarea unui principiu înalt vcare conduce la revelația interioară. Mult mai multe trimiteri vor face însă cu siguranță volumele de poesie - îmbogățitoare ale spiritului – care au fost lansate azi și despre care s-a vorbit pană acum și sunt convinsă că se va mai vorbi!
Dec 2012 Elena Armenescu
ianuarie 2013
6
POEŢIROMÂNICONTEMPORANI
CAMELIA IONIŢĂ, ELVEŢIA CRĂCIUNUL ÎMPĂRAT FĂRĂ COROANĂ
părinților noștri le e astăzi Crăciunul, un împărat străin fără coroanăîi văd aievea cum își țes timid, tristețea într-o albie de strană
părinții noștri prinși de-atâtea zile-n pregătiri de sărbătoare coaptăazi de Crăciun sărmanii, au privirile lipite pe-o deschidere de poartă
bucatele mustesc de prospețime, pe doar pentru noi, sfințită masăau pus fețe albe noi, sperând că vom veni, astăzi de Crăciun acasă
în sfintele lor lăcrimare, dansează încă vioaie, copilăria noastrăce ne-au dăruit-n nașteri, împodobind-o ca pentru Crăciun, fereastră
și stau când abătuți, când fericiți tot măsurând din ochi țâțâna ușiile plouă nalbă-n păr cu dor, într-un dans iernatic și nebun, scorușii
vin din vecini colindători mascați cu datina de capre și de urșidar ochiul lor stă încă țintă, așteptându-ne în vidul ramelor de uși.
se duc în tindă, colindătorilor s-aducă, bucate proaspete și cozonacile plâng de dorul nostru-n plete, alb și trist stoluri întregi de pitpalaci
în ochii lor mai zboară blând ca o speranță câte-o frântă ciocârlieașteaptă-n inimă Crăciunul lor, de fiecare dintre noi încoronat să fie
și ah! înc-un Crăciun fără coroană, fără noi, le trece peste fruntenici nu-i vedem sărmani cum luptă, bătrânețea în singurătate s-o înfrunte
se duc pioși și-nsingurați până la capătu-amintirii că de, poates-or fi ascuns iarăși copiii printre lanurile vieții adormite-n noapte
se fâstâcesc și își găsesc de lucru dând animalelor mâncare prin ogradădar ochiu-i ațintit pe poartă, intrând cu sărbătoarea-n umăr să ne vadă
o nalbă-a timpului cu-o sărbătoare peste ei însingurați iar a trecutah! cât e de neîncoronat Crăciunul cu tristețea lipsei noastre petrecut
pirpirei în ușa tindei au rămas părinții noștri de Crăciun nemângâiațimăcar unul din copii, să fi venit măcar mezinul din-tre atâția frați
și ei lasă masa toată cu bucate peste timpuri vechi întinsăn-au curajul nici în candelă să sufle, mai degrab-o lasă aprinsă
tata mângâie cu palmele cât lunca cerului, fruntea mamei cu trei văiși îi spune la ureche că poate la anul va fi să vină măcar unul din flăcăi
au rămas săraci pe prispa unde cu vântul și Crăciunul împreună jeluiescochii lor sunt zările în care copii lor trăgând de timp încă mai copilăresc
și triști și abătuți se-așează la masa de atâta sărbătoare încărcatăse privesc unul pe altul, dar fără prunci nu pot să
ianuarie 2013
7
guste din bucate
ar prelungi Crăciunul și un an până când în ușă ne-
or putea vedea
nu se știe de la anu, cine drumurile să vegheze, de
Crăciun o mai avea.
coroana de Crăciun dospește-n copii și ei o ridică
peste sărbătoare
când lângă ei nu suntem, rămân părinții noștri-
nsingurați în așteptare.
25.12.2012
SĂ SE FI-NTâMPLAT UN SUICID ÎN CERURI / CU DISPENSĂ DE LA DUMNEZEU?
să se fi-ntâmplat prin ceruri o eroare
de ninge cu fulgi cât răvașele istorice
efigii sunt pe ei, ochii mei și o culoare
de rugăciune-n ritualuri hirotonice
să se fi-ntâmplat în arcurile cerului
un curcubeu înalt cât o sprânceană
în care pasc suav mieii jungherului
și ascund timid câmpiile în geană
tot licăresc cu pleoapele în dumitrițe
grădini întregi de tânguiri în care,
tu dormi de-un veac cu mine-n iconițe
sfințite-n bobotează cu ”ah!” de lumânare
se adună la izvoarele din gene, căpriori
cu suflete de sfinți și-nmiresmată tindă,
iar grâul se-mbolnăvește de măcin prin mori,
și ochiul tău permite, ochiului meu, să îl aprindă
să se fi-ntâmplat un suicid în ceruri
cu dispensă de la Dumnezeu
că prea ninge cu fulgi moi, eteruri
ascunse în sălbăticii de curcubeu
împăturite pentru ninse sărbători
pentru Crăciunul înecat în nimb de dimineți,
stau mințile mele năucite în ninsori,
așteptând hirotonisirea ochilor tăi profeți
pentru dorul tău bat ochii mei mătănii
spre înălțimi, în arca cerului, la răsărit,
sălbăticiuni, brădet, fumuri de horn, dihănii,
alunecând în ochiul meu frumos înzăpezit
să se fi-ntâmplat un suicid în ceruri
cu dispensă de la Dumnezeu
căci prea e veacul rupt, peste zăpezi, în stoluri
și ochiul meu, prea orb fără al tău.
10.12.2012
ianuarie 2013
8
TALPARU MIHAITA (Cavalerul Ratacitor )
OCROTIT
În zbateri de aripi ude înger oftând evadează din abisrebel prin fisuri nevăzute crevase trasate de timp
îl prind deschizând porţi să-l salvezsă ascund în mine sămânţa de amintire
absorbită în inimă să încapă cu tinearipi frânte de ghilotină ţintuite secrete în lanţuri pe trunchi crescut din vorbe scornite
încercăm să rulam filmulînainte de a fi scris scenariulscene surprinse de retina lumiiîntr-un montaj de povestetristă sau fericită
un suflet într-o inimăîncercăm să trăim viitorul ieriazi ne ascundem într-o cetate parasităplină de vipere ce-şi iţesc ţeste printre priviri
pornind într-o călătorie peste lumi către insula supravieţuirii
AM PUTEA…
de-ai putea……privind prin ochii mei uitându-te în ochii tăiai înţelege:
de ce iubesc…neânţelesul nopţilor făcute ziuăo mare tumultoasă închisă în strâmtoare văzută…dincolo de zidul scurs dintr-un potir
dacă aş putea...
spărgând murmurul din şoapta scâncetului tăuîntr-un salt mortal ma-ş arunca în adâncul lui să înotprin valuri-lacrimi ce-ţi curg zbuciumate pe mal…înconjurat de trestii aplecate de durere
acoperit de nori întunecaţiascuns de soare şi de iubire măcinat :
suflet pustiit
de-ai putea…privind prin ochii mei uitându-te în ochii tăiai inţelege :
de ce iubesc…înţelegând iubirea neânţeleasă fremătândăprădătoare latentă cu privire lascivăurzeli încordate pentru vânătoare
dacă aş putea…
urcat pe Everestaş răsări în fiecare zi să te privescapoi lăsându-te s-adormi te-aş săruta în asfinţitacoperându-te cu o rază purpuriesub o aripă de înger :
suflet fericit
ianuarie 2013
9
GEORGE NICOARALA TRECEREA PORȚII
Pana cu care Dumnezeu mângâia stelele căzute,cu acea îți curățam deunăzi sufletul greude mine, de amurgul trecutului,de păcătoasa amăgire.
N-am vrut câmpii de vise poleite,Uniri mincinoase, ocean de vorbiri deșarte, N-am vrut munți de zâmbete false,Oameni…
Zidurile pe care le vezi tu azi aici,vor deveni poduri, trecători,curcubeul iernii sălbatice,dorința ta diurnă.…vor deveni poarta paradisului nostru,locul unde lupii sfâșâie nemurirea,și visul, și nebunia visului,și vântul strigătului singur.
Am ieșit din pustiu către orizont,către marea tulburată, goală,blestemată vedere de cearăce transpiri lumină amară.
Cuvintele ce-ți rod acum sufletul de lemnÎn care și-a găsit neliniștea timpuri și locuri,Ele, tinerele cuvinte, te vor încălzila ultima datorie…
la trecere porții.
Roma,2012,12-09
ÎNGER BEZMETIC
Trei dungica gardurile de sârmă,cu arhangheli la poartă,ca brazii dulcide pe tipsiile de argintîn care citesc prezentul amorțit,
adormit,din calendarul scris cu sânge.…
Doar curcubeul știecând culorile sunt mature,coapte, cu dinți de copiice sorb nectarul luminii…
Parcă ești o biserică,construită ieri,din lemn de măr din Paradis,Dintr-un sălbatic vis.
Colțul alb care nu zgârie ochiul îngerului de foc,Șlefuiește inima de piatră.
Roma,2012,11-23
NĂSCĂTORI DE OAMENI
Umbre fără urmecu ochi inchișipășesc tiptil,către prăpastiacurată,ca o deltă secată,în care vulturiica peștii fără coadă,ce zboară prin noroi,prin începutul...cuvintelor.
File de luminăprin întunericcresc răbdare,dulce disperare...
Gânduri ce devinmonstrii frumoșicu trei ochi,fără gură sfântă,nasc oameniiîntr-o clipită...
ianuarie 2013
10
DORINA NECULCEDorina Neculce s-a născut la 13 iunie 1964, în satul Neculce din județul Botoşani.A absolvit în anul 1984 Liceul Pedagogic ,,Nicolae Iorga,, din Botoşani, la profilul filologie istorie, fiind membră activă a cenaclului ,,Luceafărul,,- sub îndrumarea atentă a poetei Maria Baciu, care i-a fost şi diriginte.Întreaga viață profesională este dedicată copiilor activând ca învățător în mai multe şcoli. Urmează cursurile Universității ,,Dimitrie Cantemir” din Iaşi, licențiindu-se în matematică. Debuteză în volumul colectiv de versuri ,,Iarna” – Editura „A’SS”, Iasi, 2009 . Primele volume de autor apar in 2011 sub egida unei asociații,,Lumea din oglindă”- versuri, Editura “Pim”Iaşi, 2011 a fost postfațat de poeta Maria Baciu şi prezen-tat de poetul Horia Zilieru. . ,,Dacă aş putea străbate timpul” proză scurtă, Editura „Pim”Iaşi, 2011.. Din decembrie 2011 începe publicarea şi lansarea sub egida Societății Culturale ,,Junimea 90” de pe lângă Muzeul Literaturii Române din Iaşi, ciclul de trei volume de poezie: ,,Surâsul meu gothic”- versuri, Editura „Pim” Iaşi, 2011 postfațat de conf dr.Diana Vrabie (profesor la Universitatea “Alecu Russo” din Bălţi).
„Urme vechi”- versuri, Editura „Pim” Iaşi, 2012 postfațat de conf. dr.Simona Modreanu(Redactor şef al Editurii Junimea Iaşi; Profesor Catedra de limbi moderne-Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi; Membru al Uniunii Scriitorilor din România) „Zbor Sihastru”- versuri, Editura „Pim” Iaşi, 2012 postfațat de poeta Carmelia Leonte (Scriitor;Membru al Uniunii Scriitorilor din România) . „Vademecum”-Antologie şase poeţi contem-porani- versuri, Editura „Pim” Iaşi, 2012, volum postfaţat de profesor Denisa Popa Ganea „La marginea tăcerii” - versuri, Editura „Pim” Iaşi, 2012 postfațat de doctor în filozofie Bogdan Baghiu (Scriitor;Membru al Uniunii Scriitorilor din România) „Contraria” Editura „Pim” Iaşi, 2012, volum de dialoguri lirice cu Rameel postfaţat de profesor Denisa Popa Ganea. Poeta activează în cenacluri literare şi grupuri literare de pe internet.Este deținătoarea premiului III al Concursului de poezie organizat în decembrie 2011 de revista literară „Noi, Nu!”. Dorina Neculce are în lucru numeroase proiecte literare, dar pentru anul 2012 anunță editarea unui volum de proză scurtă care se va numi „Cu oamenii lui Dumnezeu”, şi a două volume de versuri : „Zbat-ere de Pleoape” şi ,,Gothic solitude,,.Este membră a Societăţii Culturale Junime 90, din Iaşi, din anul 2010 şi membra a Cenaclului Junimea 90.
ÎMI PLEC FRUNTEA DE MEDEE
Sufletul te strigă-n limbasufletelor adormitece nu îndrăzneau aseară,când dormeai, să te sărute.
Frumuseții tale sacre,mâna mea de moartă-vie,îi înscrie-n taină șoapteși-o îndeamnă să revie.
Iar urechea se deschideca stăpân pe lumea largă,fulger trist pe trupul tău,unde ochi ascunși adună,cum și-adună ochi pe coadăîntristată de păună.
Și prin gânduri trecătoare,îmi plec fruntea de Meee.Îmi duc ciuta la izvoare,să îți fac din ea, femeie.
ianuarie 2013
11
SĂ SE FACĂ LUMINĂ!
întunericul acela lăptos încă năștea oameni(așa le ziceam/chiar dacă erau niște vietăți sinistrecu trupuri gelatinoase prin care se vedeau măruntaieleși conductele de sânge)ele se desprindeau din gura nesătulă a nopțiiși alunecau inerte la picioarele mele. -fântânile cu lacrimi, îmi șopteaiîn întuneric,îmi croiam cărarea spre lumină. ( împleteam degetele în frânghiidin care izvorau arzătoare fascicole de gânduri) tu atingeai cu buzele fierbinți marginea mantiei albastrecredeai că-s o zeiță ascetăcu limba de cremenetunam ca pe o blasfemie:-să se facă lumină! focul pâlpâia (desenând tablouri sacre pe obrazul cenușiu al lunii)din burta lui cutremuratăieșeau aborigeni cu trupurile goale și fețele vopsite provocator(destinul lor mergea în spate/cu mâinile împreunate /le număram pașiipână lângă prăpastie) peștera scuipa foc și ape din adâncuripeste sfărșitul acela de lumeca pe o rană vindecătoarea ochilor bolnavi de întunericam tot tunat:-să se facă lumină! și întuneric, şi lumină şi…întuneric... dar întunericul a tăcutstrăfulgerat.
PORTRET DE FAMILIE
pozele îngălbenite din pereți se trezeau șile auzeam clar vocile -singurăla început mi-a fost frică am vrut să le închidochiul de geam să nu le mai las să plece ascensorul avea oricum ușa întredeschisăpui de om intrau și ieșeau ca niștemici monștri treceaustrada scoteau limba și se strâmbauvitrinelor strălucitoareși niciodată nu m-am putut ține strâns de povestea
asta hai sa nu murim i-am zis desprinzându-mă cu greu dinfurnicarul acela cenușiu fără de aripihai sa încercăm măcar o dată să nu mai murim așa prostește în fotografiile astea întunecate unde lumina nu mai răsare din lumină te rog să te con-centrezi și să strălucești măcar acum la apus ca un adevărat soaream nevoie chiar și pentru o clipă de o adiere ușoară și el m-a prins de mână și am stat așa amândoilumină în luminăsuflet în suflet șiam desenat plictisiți cercurimii și mii de cercuriiar în fiecare trasam câte o față zâmbitoare imensă cu ochii inundați de mare trecuse o vrememirosea țipător a zi și a noaptefețele mele se destindeaufețele lui se încruntause încruntaumai lasă dracului caietul acela șifâ-mi ceva de mâncare(aici nu ne hrănim cu vise ușoare?) fotografiile tresăreause îngălbeneause îngălbeneau înceeeet fără să spună nimănui „poezia nu se scrie din minte”zicea cărtărescu priv-indu-ne orbitor și am călcat toate mințile în picioarecioburi îmi curgeau în vene și îmi alunecau în creier„să vrei până la mie, să poți până la șase! ne striga de departe argheziudându-și florile de mucegai atunci am obositși-am adormit cu cioburi în mâini șiîn picioare
înger răscolit în piatră înger răscolit în piatră,mâna ta-mi devine daltăși-mi cioplește ochi de moartă,colo-n stâlpii de la poatră.
înger straniu, călător,hai, avântă-mă în zbor,tu cu straniul tău fior,nopțile le strângi, fuiorîn petale de amor.
ianuarie 2013
12
înger aspru, răzvrătit,ce-ai pornit spre asfințit,bea-mi albastru părăsitși mă du spre infinit,
sau mă du la tine-n piatră,mă zidește-n altă daltă,cu doi ochi adânci de moartă,lumea lumii ce mă poatră...
smulge-mi tristele dorinți,sfarmă-mi aripa-ntre sfinți șipre(fă)-mă în izvortulbure, susurător,la picioare să îți dorinfinita de dureresurdă, scursă învierea dorințelor ascunseși de noapte nepătrunse,
lasă-mă în umbra tasă te-nvăț a te-nâlța..................înger galbenfără trup/aripa să-ți împrumut/s-o poți lua/de-la-nceput...
dezacorduri pe un portativ Dezacorduri pe un portativPovestea își schimbă fața.Mi se îngăduie să-mi aleg personajele.Port mănuși străvezii,Chiar personajele mă roagă să le găsesc file noi identității.
Se încolonează urcându-se în vechiul carusel prăfuit.Avântul le schimonosește fețele.
Bietele uitate mâncate de molii din lada de zestre a bunicii.
Le rog să coboare,Îmi răspund ținându-și palmele peste gură:-Ne ascundem de oameni,Cândva locuiam printre ei.Insula fericirii s-a tăiat într-o minte prea ascuțită.De atunci sângerează ochiul lumii.
să nu mă plângi, eli!…mâna mea o să se decojeascăpentru încă o rugăîn templul umbrelor se va face frig.– să nu mă plângi, elidoar bate-mi cuie la capăt de gândurica să te mai pot aprinde când îţi suflu în aripie timpul tău
pentru un ultim salt până la cern-am să îţi uit numele aruncat haoticpe nourii pufoşişi nici mâinile tale care sapă adânc în primăvara asta acrucilor de lemnînflorite cândva în bătătură simt sufletul ascuns la mineîn coastee un gol fără de sfârşit.– să nu mă plângi,tu lasă-mă-n fereastră acolo unde s-au copt gutuieleprea mult am să te strigîn toate limbile uitate pe pământşi templul o să îţi deschidă calea,treaptă cu treaptă,genunchii tăi vor învăţa să zboare.– să nu mă plângi,când trupul meu se decojeşte,felie cu felie, ca o puzderie de umbre.
MĂ UMPLU FĂRĂ TĂGADĂ(grafică realizată de Liviu Smântânică)
treptat treptatfăcliile se stingîn mine clipocindca nişte ape obositemâini nedefinite mă împing şimă gândesc la grădinile acoperite
ianuarie 2013
13
în care îmi îngropam pisicile adormite
cu ghearele înfipte în pământul rotund
a fost anul meu de foc
a fost anul meu fără de margini
şi am tras capetele până la râul aceluiaşi
călugăr care veghea cu privirile încimentate
nesfârşitul
porumbul agoniza verzui hrănind copiii umbrelor
cu fericirea atârnând pe umeri
zâmbesc neliniştiţi pe sub pete de lumină
va fi secetă cruntă în aşternuturi
o seceta cu cămăşile negre înflorate
trestii aplecate s-or adăposti în
florile galbene fără de ceruri
îmi vor acoperi paşii în colbul
unui drum bătătorit cu sânge
deschideţi-mi poarta
gândului să mă plâng
cu lacrimi de toamne tăcute
mestecate în amurguri
neînfricatele mele toamne plăpânde
amare viu colorate cu sânul
prea plin-picături de jad-
aruncate în ultima zăpadă treptat
treptat în mine se mai sting urme de lumini
semnale imprecise ale unui far uitat
la margine de timp
fii bun tu cel de nicăieri fii bun
ca o gură fierbinte
deschisă în lutul alb
ca un pescăruş ce o să
îmbătrânească feţe neobosite
aprinse pe o faleză pustie şi
tac şi tac până
mă umplu fără tăgadă cu lacrimi
icoane vorbitoare şi jumătăţile de gând
ianuarie 2013
14
VICTORIA MILESCU
ORICUI I SE POATE ÎNTâMPLA ORICEVântul trece pe lângăadăpostul femeilor maltratateele mor râzând
pe gardul înalt cu colţi de fierau pus cerul cu stelelela uscat
vine femeia nopţiitocurile ei ascuţitese înfig sacadat în carnea trotuarului
vântul trece prin părul ce-i ascunde faţa surâzătoareîi fură mica poşetă cu rujul maronîi trage trotuarul de sub picioarerulează iarbasub care se zbenguie peştii...
PARS PRO TOTO
Sânge, sudoare şi lacrimiîmi cere poemulfără să-mi dea nimic în schimb
dar câtpoţi scrie direct pe sânge
aerule poemul suprem
dacă nu-l scrii repedecu veninnu poţi respira
sânge, sudoare şi lacrimiîmi cere îngerulcărându-mă în spinareprin deşertul unei lacrimiscurgându-se dintr-o carte
sunt o carte îmbrăcatăîn piele de om.
AUR POTABIL
Nu sunt decât ceea ce suntîntr-o limbănerostită din teamade a nu-şi sparge cuvinteleîn aerul densdintre fiinţă şi nefiinţăsunt asemenea florilor carnivore –frumoasă şi crudă şi singurălocuind în poemulimposibil de scris.
DIN CARTEA SPLENDORII, I
Spăl insomniilefrec insistent o patăce nu vrea să disparăo pată roşiefrec din greu până distrugţesătura fină, delicatăa sângelui meu albastru.
INFANTIA
Fiecare ompre limba lui pierenu-mi rupeţi crininu încă…lumina mă inundămă-ntorc iar în cuvântiar el în măruntaiele-mi de fiară…în mijlocul luminii stauiar asasinul cântă la vioară.
INIMĂ DE IEPURE
Poate că şi euvoi tremura
ianuarie 2013
15
pe ruinele sângelui tăusă-ţi smulg pradalaşităţii de a rămâne de neînvins
poate că şi eu voi fi bauxitapăcura, legăturica de stelepentru ruguldespuiaţilor de noi înşinecând suntem elocvenţicu sudoarea primelor crime
fără o inimă curajoasătotul este nedrept…
AI GRIJĂ CE POEM ÎŢI DOREŞTI
Fiecare găseşte drumulde unul singurvenind şi plecândîn trup de viaţă şi moartefiecare e pedepsitde propriul poemincizat pe pielea jupuită a ceruluicerând socotealăpentru apă, aer, cernealăpentru pâinea albă a hârtieiale cărei firimituriciugulite de vrăbii
ajung pe alte tărâmuri…
LEGEA ATROCITĂŢII
Oraşul se pregăteşte să plece acasăîşi numără banii câştigaţiîncuie marfa rămasăautobuzele îi înghit pe îndrăgostiţiibătrâniuitaţi pe pământ din eroarecu motorul tuşind urcă podulpeste Styxsub pod, chipul tumefiat al poemuluide ce tocmai eu să coborsă-i dau din aerul, din sângele meubolnav...
PROBA DEPOSEDĂRII
Mă urmărea spărgând stelelepoemul era în cereu eram pe pământam făcut schimb de locuripentru o noapte şi-o zipe pământ, poemul s-a îmbolnăvita murit şi a fost îngropatdupă trei zile, trupul i-a fost furatnici până azi nu se ştie unde anume, în lumese află hoţul şi prada sa.
ianuarie 2013
16
PETRU JIPA, GERMANIA CENUŞA Prin muzică... Se face lumină, Vioara arde Pianul se porneşte.
Peste lumini şi dor O umbră se ridică, Pe umbletul din cer Doar putregaiul ţipă.
Planează începutul Acoperit de ţurţuri, Din material ceresc Apar slăvite scuturi.
Şi totul se transformă, Cenuşa se ridică. Între lumini şi flori Doar timpul mai abdică.
Pământul, grozăvie, Omul, infinit. Când focul se ridică Totul e pârjolit.
Dorinţa se porneşte Iar sufletul colindă,
Printre regrete totul Dispare într-o clipă.
SteleAh, gândul ! Adulmecă chiar spaţii, Peste albastre conuri Apar chiar constelaţii.
E poleit fotonul Lumina ne pătrunde, În haosul de tomuri Se răspândesc doar unde.
Iluzie, timpul curge, Iluzie, timpul ţipă, Iluzie, chiar se stinge Tot focul strâns în sită.
Şi gândul se transformă În horă de albastru, Pe harta-nchipuirii Sunt umbrele de spaţiu.
Am căutat răspunsul, Dar umbra nevăzută Loveşte cu amnarul În cerul ce asudă.
Un univers, un soare, Metempsihoză-n toate. Şi viaţa se usucă În viaţă ca şi-n moarte.
DOAR STELE Scăldată-n lacrimi, bolta Aprinde iarăşi cerul. Corola de minuni Îmbogăţind misterul. Paşii grăbiţi de Zeu S-au adâncit pe lavă, Unind, ca într-un cor, Cortegiul de paradă. Curcubeul tulbură lumina, Culoarea se joacă şi tot strigă. Iar apele se cern Făcând un spaţiu în oglindă. O, tainică iluzie ! Natura se curbează. Şi viaţa se aşează Pe focul stins din rază. Iar moartea se măsoară, În plus, peste finit. Adus ca simpla linie La haos, infinit.
ianuarie 2013
17
INTERVIU VoceaeiarăsunatîncatedraladinMunichlaCampionatulMondialdeFotbalîn2006 Florence Joy Enns este o faimoasă cântăreață din Germania, scriitoare și actriță. Îi place să călătorească și să viziteze țări din Europa, Israel și Statele Unite. Cântă la chitară și pian, vorbește germană nativ și engleză foarte bine. Majoritatea melodiilor din albumul intitulat “Only Hope” sunt în engleză.
În 2006, cu ocazia inaugurării Campionatului Mondial de Fotbal, Florence Joy a fost invitată să cânte în catedrala din Munich. La un an după acest eveniment, ea a jucat rolul unei fete drăguțe, numită “Jasmin”, în serialul german “Ahornallee”. De asemenea, Florence este autoarea unei cărţi cu titlul “I want to live truthfully and real”, în care povestește despre experiența avută în timpul castingului emisiunii din Germania “A Star Search 2″ și în special, despre felul în care își trăiește viața cu Dumnezeu.
Florence s-a născut în Zeven, în nordul Germaniei, în apropierea Hamburgului, are o soră mai mare și un frate mai mic. Familia ei a locuit în Zeven, Tostedt, Dresden, Munich și Cologne. Relocările familiei sale au survenit din motive de serviciu, exceptând ultima mutare a cântăreţei, datorată căsătoriei. Florence are doi copii, un fiu, Lennox, născut în 2009, și o fetiță, Kiana, născută în 2012.
Octavian D. CURPAŞ (O.D.C.): Îmi poți spune ceva despre soțul tău? Când și unde l-ai cunoscut? Cum l-ai descrie?
Florence Joy (F.J.): Soțul meu se numeşte Thomas Enns, este neamţ şi ne-am cunoscut în 2006. Eu și el cântam împreună cu un ansamblu de corzi. Este artist, muzician și cântăreț. Thomas este liderul unei grupări de tineri care se întâlnesc de două ori pe lună și studiază Administrarea Afacerilor la Uni-versitatea Cologne. Este un creștin devotat în între-gime, entuziasmat de Dumnezeu. Partenerul meu de viaţă este o persoană iubitoare și sensibilă, cel mai minunat soț și tată.
O.D.C.: Eşti o persoană foarte ocupată. Cum e să fii mamă a doi copii?
F.J.: A fost întotdeauna visul meu să fiu mamă și asta e o mare bucurie pentru mine. Dar în acelaşi timp este și o mare provocare, o adevărată binecu-vântare din partea lui Dumnezeu.
O.D.C.: La ce vârstă ai devenit creștină? Ce te-a făcut să te decizi să-I predai lui Isus viața ta? Cărei denominațiuni creștine aparții?
F.J.: Am crescut într-o familie creștină. Când aveam 13 ani, Dumnezeu mi-a revelat dragostea Lui și mi-a arătat că El este adevăratul meu Tată. Am dorit să fiu botezată în apă, acesta a fost momentul când am decis să trăiesc pentru Isus. Sunt membra unei biserici penticostale ce aparține de “Assemblies of God”. Pentru mine, denominațiunea nu e așa de
ianuarie 2013
18
importantă, mai importantă e relația mea personală cu Dumnezeu.
O.D.C.: Tocmai am ascultat una din piesele tale în germană și mi-a plăcut. Titlul spune “Mein Ziel”, am găsit-o pe youtube. Care e mesajul ei? Când și unde ai cântat-o ?
http://www.youtube.com/watch?v=6AOYTqDyMFA
F.J.: Piesa spune: “Tu ești ținta mea, Tu ești pasiu-nea mea, Tu ești calea mea, Tu ești tăria mea. Te caut pe Tine, Fug către Tine Şi las trecutul în urmă. Tu ești tot timpul acolo, Tu ești motivul meu, ținta mea.” Tu-ul din această piesă se referă la Isus. Am cântat această piesă în biserica din Munich. A fost un serviciu divin live, pe postul național de tel-eviziune german, la inaugurarea Cupei mondiale de Fotbal. Am avut oportunitatea de a împărtăși mărturia mea pe un post național de televiziune.
O.D.C.: Ai colaborat cu Hillsong pentru câteva piese în germană. Ce piese și când ai început colaborarea?
F.J.: Colaborarea a început în 2005, când am în-registrat primul album Hillsong în germană și am fost vocea principală în acel CD. De atunci, am fost invitată la unele conferințe Hillsong și de asemenea, să înregistrez şi alte CD-uri.
O.D.C.: Câte albume ai? “Only Hope” e primul tău album?
F.J.: Da, e primul și singurul album. Conține 13 cântece. Cele mai multe sunt în engleză și unul în germană.
O.D.C.: Care e cântecul tău preferat? Pe care îl con-sideri ca fiind cel mai bun?
F.J.: Este cântecul principal de pe albumul “Only Hope”, după care am dat şi titlul albumului. Acest cântec vorbește despre speranța pe care o avem în Isus și despre planul Său pentru viața noastră.
O.D.C.: Spune-mi câteva cuvinte despre cartea ta “Ich mochte wahr und echt lebena.”
F.J.: Titlul se traduce “Vreau să trăiesc sincer și real” și aceasta este tema cărții. Cartea povesteşte experienţa mea la filmările spectacolului “A Star search 2″ și despre cum îmi trăiesc viața cu Isus. De asemenea, vorbește puțin despre familia mea, în perioada când am câștigat Star Search.
O.D.C.: De ce Israelul este cea mai importantă țară pentru tine?
F.J.: Este Țara Sfântă, țara oamenilor lui Dumnezeu. Susținem un proiect misionar numit AEBM (Ameri-can European Bethel Mission). Am fost în Israel de câteva ori cu această organizație, în misiune, și am ajutat oamenii săraci.
O.D.C.: Ce țară ți-ai dori să vizitezi?
F.J.: Aș dori să merg în Australia.
O.D.C.: Ce știi despre România?
F.J.: Singura conexiune pe care am avut-o cu România a fost în biserica mea, unde aveam o prietenă româncă.
O.D.C.: Ce sărbătoare îți place cel mai mult și de ce?F.J.: Îmi place Crăciunul pentru mesajul pe care îl transmite, acela că Isus a venit în lume ca om. Îmi plac, de asemenea, aranjamentele cu zăpadă și lu-mini și mirosul de prăjituri din bucătăria mea.
O.D.C.: Care sunt metodele de care te foloseşti pen-tru a avea o viață spirituală?
F.J.: Pentru mine este foarte important să citesc regulat din Biblie, să nu neglijez biserica, să particip la serviciile divine ale bisericii, chiar dacă sunt în călătorie, de multe ori. Rugăciunea este adevărata părtășie cu Dumnezeul meu.
O.D.C.: Care este cea mai importantă rugăciune la care ți-a răspuns Dumnezeu?
F.J.: El mi-a răspuns la rugăciune de când aveam 5 ani. A fost prima mea rugăciune importantă. M-am rugat lui Dumnezeu să îmi dea un frățior, chiar dacă părinții mei nu mai doreau să aibă încă un copil. Așa că, printr-un miracol, Dumnezeu a făcut-o pe mama să se răzgândească și am avut un frățior.
O.D.C.: Dacă ar fi să transmiți un mesaj pentru cei din jurul tău, ce ți-ai dori să le spui?
F.J.: Aș dori să le transmit că fiecare e iubit necondiționat și în totalitate de Isus Hristos. Fiecare a fost creat pentru un scop. Dragostea lui Isus poate și ne va elibera pe fiecare de orice păcat. Să fim deschişi ca indivizi și să Îl căutăm dincolo de reali-tatea aceasta pe Dumnezeu!
Octavian D. CurpaşPhoenix, Arizona, SUA
ianuarie 2013
19
ANOTHER WINTERPhotograph ULF CLAESSON SWEDEN 55 YEAR OLD MAN, SWEDISH, WITH A STRONG SENSE OF THE AESTHETIC, UPCOMING NOVELIST AND LOVER OF ALL BEAUTIFUL THINGS
ianuarie 2013
20
ianuarie 2013
21
ianuarie 2013
22
MERIDIANE
Andrew Scott Daddy Don’t Tense, sitting here in my chair,I am watching it happen again.A tradition that has not or will never change. With paranoia, I watch another drinkbe put down the changing demeanour,every sip turns calm humour to anger. Drawn back to many times like this.Years of stress over reactions.The slightest negative,triggered by a self inflicted argument. Expecting the unexpected lash out,unpredictable at the speed that it will happen.The waiting minute feels like hours.My heart is double beating with anxiety,being still with controlled breath. The thoughts and memories never leave,the battle continues to grow to forget.Horrors of childhood flood backeven as a grown adult.Please Daddy don’t, just don’t. January 17, 2012© Andrew Scott – Just a Maritime Boy 2012
Confucius, Helen, Mohandas Sitting here, smelling the clear air,deep in thought with myself.Seeing out of the corner of my eyethe conflict between son and elder.How times have changed though the years,traditions and respect for our elders have been lost,the words and foundation of family,as the older generation is locked away,forgotten as we age with our worries.Younger generations mistreated,misunderstanding their freedom we created.The family tree is falling before us,thoughts turn to the strength of yesteryear’s founda-tion.Did we ask for this disrespect in today’s world?What would Confucius say? Watching taunts by the insecure,pointing, teasing anyone that is different.We are told everyone is equal,yet segregation of all still exists,judgement comes from those who do not look,properly embracing the strengths in all,not beating weaknesses that we giveor give to make our own shortcomings hidden,cradling differences and becoming unifiedinstead of spreading the divided line.Confused by what is seen and heard.What would Helen say? Bombs of disaster litter the landscape,striking without tolerance,just adding to the path of take.Differences in culture raises fists,making houses fall in flames,reaching out from the ashes,of the ignorance tyranny of domination.Conquerors of bare mountain tops,barons that do not hear cries of peace,stomping those that sit without resistance,to take the abuse of the eyes of want.Looking at the disaster that was created.What would Mohandas say? I sit and see it all crumbing down.Instead of embracing all of our differences,they are dividing us all.We are looking at colours and religionto decide who we detest.Instead of closing our eyes of judgement,we use it to show our own disabilities.I know, as I sit here looking out, changes starts here.I wonder as I look at this fixable world.What would Confucius, Helen Keller, or Mohandas Gandhi say?
ianuarie 2013
23
December 1, 2011© Andrew Scott – Just a Maritime Boy Captive I feel like I am being held captivein a glass, contained cellbeing examined through a cracked microscopedissected by unfocused eyesthat do not see thoughts or emotionsjust the surface of their specimen Held captive by your thoughtsof who you believe I amnot the person I truly am Poking, pointing and wantingpieces of the person that is your make believewhen the real me wants to have peaceand hide away to recapture self thoughtsto rediscover happiness and who I truly am. As you shine the light upon methe scars under the skin will never be seenthe blood that have filled the scrapes and bruiseswill escape your tunneled vision If I was out of this held stateand we shook hands while looking each other in the eyein real life, we would still be held, captive strangers September 17, 2012© Andrew Scott – Just a Maritime Boy 2012 Broken Bed Each night I climb into this broken bedBody tired, barely fedIt still shifts with the weight
The Broken Bed that carries my fateI feel that I have lost everythingTimes have not been forgivingI lay and look at walls that are bareThe only feeling is my blank stareGone is the time of contentmentReplaced by internal resentmentHow did I gamble everything away?A wrong turn on life’s highwayI just lay here, so triedMinds racing, wiredI haven’t slept for daysTrying to figure out how to get out of this crazeNothing takes away the worryJust hard work to change the storyIf I can get through the clusterBuild back piece by piece with the little energy I can musterDreams to rebuild it allTo put pictures all over my empty wallTo end my waking, everyday dreadTo sleep in this broken bed December 14, 2009 © Andrew Scott – Just a Maritime Boy 2009 Andrew Scott is a Canadian Native. He is a reviewer for literature and music on Swaggakings.com and hosts ReVerse, an international on-line classic po-etry radio program. Andy’s eclectic poetry style has been featured in numerous publications worldwide. His chapbook, Snake With A Flower, is available now on Amazon.com.Contact :http://twitter.com/JustMaritimeBoy http://myspace.com/ Just A Maritime Boyhttp://andrewmscott.comhttp://www.facebook.com/andymscotthttp://www.facebook.com/JustaMaritimeBoy
ianuarie 2013
24
APRILIA ZANK
BLOOD KIN
late at nightat the bus stopI had a strange feelingthat someone was watchinga breath and a graspon my neckwith nobody therean ache in my breasta touch of polished stoneand velvet mosson the back of my headflashes of candlesin rusty chandeliersshreds of musicharpsichords, pan flutes, lutesI followed the winding stairsto the heart of a dungeon
doors opened with faint creaksamber powder floatedin cracks of lighta snake shimmeredon the skin of my thighan impact of chainsruby red dropsglowed on marblethere was a sense oftorn lace in the aira moana hush
a spasm
on looking in the mirrorthe next dayI startled at the sightof tiny punctures
on my neck
AD
look at this bodyperfectly glowingin the neon sunskinoptimally SPF protectedthighslacquered with seaweedsdecorous wavesflood the undergroundsand sparkles with promiseslike broken glassthe manholds his briefcasewith petting handsthe womandeconstructs her identitybehind sunglasseslace-collared old ladiesshow handicapped badgesfor reserved seats
ianuarie 2013
25
Foto:Aprilia Zank, Germany
ianuarie 2013
26
Dr. A.V.Koshy-INDIA
Dr. A.V Koshy has four books to his credit, two collections of poetry in which he collaborates with Gorakhnath Gangane and Angel Meredith respec-tively. The earlier two books are Wrightengs: In Media Res in which one essay he co-wrote with A.V. Varghese and A Treatise on Poetry for Beginners. His poems have been editor’s picks in Camel Saloon and one was nominated for Puschcart Prize 2012.His book A Treatise etc was chosen as one of the best reads of 2012 among Indian books by Sumit Sehgal’s Butterfly and the Bee..
BRAHMA
As He, after busy-ness, looked intothe universe in Him, He could not find herfor an instant, while His Eyelids blinked -an instant He found an eternity -As She was playing, hidden; near brimming green paddy fieldsswimming in the depths of a flood-caused, rippling, silver pondcaused by the lashing rains of a shining monsoonher clothes soaked, transparent, skin-deep, desire-moist.He wept. Solitary, bereaved, yet strangely serenethat She so petite, beautiful, could affect him so LargeContaining Her, by Her absence for a split secondBringing Him to such cosmos-shaking pangs of grief Making one Day of His stretch like a golden spear, longer Than a thousand of time’s momentary years!
YOUR HOLLOWS:
Absence speaks louder than poetry and wordsAbsences speak louder than music or stoneIn your absence, I feel all your curves
Press into me; those soft, rounded danseuses -for which I lost worlds. And my life –my pure pigeons
there they strutmy many coloured pigeonswhite, flecked. speckled and greygreen, rainbow coloured and blackthe iridescent shoon on their necks, feathers and backs
there they strutthey all love methey know i bring innumerable grains in my handand peaceful, they dwell together in the land
i never see my pigeons fightthey live on the street and eat off iti have seen them preen and twine their beaksin harmony, my many pigeons
there they coo, flutter and flyin no cage would i ever put them, to die
if only the secret revealed to memy pigeons would getthey’d come live with me
but never will theytill death do us partin a land that’s free from wordsmy pigeons and iwill not only beat our many coloured wingsbut look upwards
& into the Bluewe then will stray...THE TRUTHNo one knew the truthSo he turned away from no onewent to the desert
A fistful of sandHe bent, took in his handThis was someone’s bodyAnd in the air I breatheSomeone’s last breath minglesSomeone’s soul was mergedMerged or dissipated.No more the touch of the breezeOn that body is feltOr pleasure in that mindAt the kiss of the beloved
While I can, then
ianuarie 2013
27
What matters isHe thought, letting sandTrickle through his handFeel the breeze on your skinEnjoy the in- out of breathMake your beloved leave a trailOf burning kisses on your skinThat your mind enjoysTill their memory also trick(le)s, awayLike these falling grainsBack, down-up to earthand theair.
The Roseate Sonnet (form inspired primarily by a friend’s fb profile pic of a rose.)
How this form works is like this - you write a sonnet but the last four lines will always form the word ROSE, with R beginning the first line of the last stanza, which is a quatrain, please note), O the second line, S the third line, and E the fourth line. The first two stanzas are quatrains and the couplet comes as the third stanza in this new type. The syl-lables of each line can vary from 8 to 12 or more if need be for the sake of content and rhythm and rhyme is not a necessary adjunct, or metre or blank verse. But the inserted acrostic ROSE appearing at the end is a MUST. This is the first attempt, as far as I know, to tinker with the sonnet form satisfacto-rily, emerging from South India.
THE FIRST EVER ‘ROSEATE SONNET.’
Love, we know, is a four letter wordas is ‘hate’, ‘kind’, ‘good’ and ‘significant others.’But any who try these costly four to affordhave to cross barbed wire fences, on paths without borders.
Watch two earnest lovers, see their hits and missesOne would remember Vladimir and Estragon’s cross-talkOne moment all daggers, the next hugs and kissesIf not for unexpected sweetness, at this game all would balk
When all’s said and done, though, love is blind and can’t doWithout its follies, lust for life, cruelty and greatness
Rather, we see that the more it seems to beshrewOutwardly, inside it, there’s goodness it strengthens.So it is that lovers can spend eternity together. Eternity’s too short for them to fully taste each
other.
(c) Dr A.V.Koshy December 2012.
MOON SONG 0 To rollThe heavy heartacheOf the MoonFrom the Nadir of yourBeingToward the Zenith of Dreams and PassionToPushHigher than NightBeyond conditionsForeverStillOne stepAwayThe MoonTumbles back into theDawnOf so sureReasonNotTo SummonTo ascendAnymoreYetAlwaysA TwilightOfHopeSpreadsTo tryAndLove and dreamOnce again. . .Jeffrey Cintolo 2012© MOON SONG 1
Only for Lovers and PoetsDoes the moonExistIt never was touched By a sure stepBut marvelsAnd carries Each waxAnd waneWithin the dreamThat is our eyes
ianuarie 2013
28
And Every OrbitAround Untold Hearts NowLost into dawnAnd tonight
The crescent of RoxanneNever fulfilledLights lonely my pageAs The deep inkOf Cyrano’s bloodAnd yearningRemains. . . Jeffrey Cintolo 2012©
DAVID McLEAN, SWEDEN
David McLean is from Wales but has lived in Swe-den since 1987. He lives there with partner, dogs and cats. In addition to six chapbooks, McLean is the author of three full-length poetry collections: CADAVER’S DANCE (Whistling Shade Press, 2008), PUSHING LEMMINGS (Erbacce Press, 2009), and LAUGHING AT FUNERALS (Epic Rites Press, 2010). His first novel HENRIETTA REMEM-BERS is coming in 2014. More information about David McLean can be found at his blog http://mourningabortion.blogspot.com/
THE FORGOTTEN
and the old who stood here are forgotten,their memory a dirty rag to spit ontoday
the dead on whose shoulders we stand,stumbling, before the bad comes,the greasy nothing,
these zombies under their putrid sun
AS THE WEIGHT FALLS
as the weight falls there is congenial absencewhere the dead have left us forever, their insecuritya so solid foundation to build nothingand night is gray like blood was,a memory and a forgetting,there are animals running the floors and madnesslives in the esurient cell, we are dead menwhen we are replete and do not need to bewhen we no longer bleed so meanings roll uptogether like puppies, like dead worlds,like autumn’s leaves fallenlike angels fall, like dead menwriting words of warningon shabby walls
and as the world of meanings and wordsescapes from us and night comesthere are the difficult things only dogs know,like loyalty, resilience, memory and love -everything we are not dead enough to touch
ONE HUNGRY PUPPY
and one hungry puppy is a world to forget,the top of a terrible mountain no god deserves to climb
ianuarie 2013
29
a strenuous ascent to the depths we have left behind
us
because we never deserved them, where flesh is
and fangs, where sex is not yet sexuality
or a boring array of ideological distortions
so the ordinary monsters we might have been
hide in their loveless, dust scraped from the spines
of dead preachers, dead books
one hungry puppy and earth enough to love
a meaningful meat for devils to touch
OSCAR SLEEPING
and Oscar sleeping is sudden,
a damaged demon under the wing
of his evil sister,
a pause in the voracious savagery of being
and a resting need in him
finding neck with muzzle
and nothing at all with outrageous
expectation, no heaven expected
or necessary, just a leaf to eat
and the brute exigencies of being
and the nisus inside us
saying we have been -
so now there is sudden sleep,
and maybe cats
or dreams
ZARA WALKS
Zara walks the subtle floor
a puppy unholy as a ghost
and a series of emptiness
left behind her through being,
night and time-slices,
death and the sexless obsession
dogs know precisely,
the need for feeding and warmth
and a person to be -
the obvious content of freedom
ianuarie 2013
30
DARREN B.RANKINSA LONELY HEART
Alone in an unforgiving sea,my hand reaches deep into darkness for your reach, until water parts.Standing on a mountain, searching as far as the eyes can see.Salty tears descending upon a beating heart.Never to be abandoned, sunset near as snowstorm approaches.The search must continue, because I love you.
TODAY OF ALL DAYS
Today of all days, you’re trying to be honest, and trying so hard to make everyone feel good about themselves.
Today of all days, you’re trying so hard to under-stand everyone’s personal problems while they’re going though hardships and good times.
But you must know that it is hard to help, when you need help.
Picture yourself all alone, giving your heart time to open, and your mind time to relax, causing you to think for the first time, and you begin to make deci-sions as your life begins.
Without Your LoveThe autumn leaves that descend upon my heartsoon blanket the world with despair.
Free from compassion, love,and forgiveness, a sweet goodbye.
A perfect picture of a darkened sky and A graveyard of lost souls without a way home.
Trying to distance myselffrom the screams, crying, and pleading for the touch of another heart.
Please tell me—without your love, the touch of your hand,and the sound of your voice,
I am lost deep within the prison of my soul.
P.S. A shout out for your love.
YOU CAN
You can enchant me with a beautiful smile or kill me with an unforgiving laugh.You can fill my life with joy, a true desire,or lead me to another.But I do not think you could do the thingsthat have already been done to me.P.S. A broken heart in recovery.
FALLEN THROUGH THE DARKNESSOF THE MIDNIGHT SKY
Fallen through the darknessof the midnight sky, unaware of my location or destiny.
Fallen through the darknessof the midnight sky, only to see my past life pass before me in my mind.
Fallen through the darknessof the midnight sky, as my body begins to be pushed from side to side.
Fallen through the darknessof the midnight sky, I suddenly awaken face down on my pillow and real-ize it was nothing but a dream.
ianuarie 2013
31
Ahsan Habib
I WON’T WEEP 20th July, 2012
Though I know you are fast asleepAnd will never wake,I won’t weep. Shining all day long the sun sets in the west,As if prostrating himself at the altar,To dissolve into some BeingAnd to sing the song of eternal joy,But alas, he cannot wait a little long time,And comes back again to shine,Before with the Being he can rhyme. I won’t weep, for you are fast asleepAnd will never wake I know—For shedding your luminous light,Now on the lofty groundOf love you are lying,And with your Self dissolved into the Being,
You are singing the song of eternal joy. SHE AND ME 6th July, 2012
Not known to me, nor to her, I think,A greenish field,Through which runs a winding road.Alone she was walkingAlong the road with a winsome smile on visage! Her long lovely locks were dancingIn a joy as if laughing at me, the little boy,Who could not catch their lowest part.Still she walked. . .All of a sudden appeared someone,As if casting a cloud over the burning sun—Very closer they held each other,Thus sharing kisses like a shower,Then again they began to walk. But I stood wordless, watching the sullen sky,And to myself said a silent and somber goodbye.
ianuarie 2013
32
Fred West , England
HE WOULD HAVE BEEN FIVE
He would have been five today, but did not even make it for fourHe was such a bubbly kid playing in the garden like any other kidWhen this drunk moron behind the wheel came through the hedge and smacked him deadAnd forever ruined our lives .The kid got out the car:” My dad will kill me!”I ran down the path and grabbed him by the throat and said “I would do it for him”,He hit me and said again he had damaged his dad car, and everything was bad‘You killed our son!’, all he said was that we could make some more…I smacked him up against the door; he said he would sue me for breaking his nose‘If I see you again it would be the last breathe on earth you would take’‘Come on’, he said, ‘give me a break I passed my test
yesterday, I didn’t know what to do’Our lives were totally shattered that day, a lawyer said it was his first offence, banned for a year and not even a tear and now he is on the road again, telling his mates he killed a kid, that to his mates makes him big!!Here we are at the front door wondering if we will ever live any more,If we will ever recover from that fateful dayWhen our little boy was taken away.We still have a daughter…She only plays in the back garden, never let out near the roadWhy do we not trust justice when someone comes through the fence and destroys what you had?And all they can say is it wasn’t his day.Well it has been two years nowNot a day has gone by without us crying at the thought of our son…Going out for a runAnd someone coming through the fence in a dense carTook his life from us, then…We still sit and stare at the garden out thereThe days used to be filled with laughter and joyNow despair fills them as we look out there and see nothing but dark fear that someone is near, to take another life from usNow.He would have been five, and she is just three, she is alive, but me and my wife well …We died.©Fred West 2012
ianuarie 2013
33
DANIELA VOICU, ROMANIADISAPPOINTMENTS
Disappointmentsbeat walls all over the world.
They don’t let happiness sing about eternity.
We are the void between heaven and them.
God saves us when we turn,counting us with even or odd numbers—each of the 99th.
Harps singing a samba song, and monkeys dancing naked in floats,announcing a better night.
Our hands move what we love,and all depart,and we unify with the sea,being inedible goldfish for sharks
Rain is not silent anymore,and the silence, after, breaks our eardrums.
sky,moon,people,earth, all revolve around them.
Tomorrow we will forgive ourselves.
(disappointed)January 2013
WEfor all poets
We havehands to hold wordsand those we love,eyes to see and cry, andlips to say wonderful wordsand to kiss with, and a heartto tickle time...The Earth has hands:the trees,and lips:the wind(that sometimes kiss our face),and wordsfor when we look atthe alabaster sky,and it’s eyes are the riversand oceans.We are complete:humans and Earth,poets and wind,words and sky,eyes and rivers.We are all oceans. YOUR INDIFFERENCE
today,all seasons have passed by melike a supersonic wave,a deafening roar, untamed,when your indifference touched my skin…every pore lookingstill silentthis lookcontaining the Ocean, waves, seagulls and all(fly my nude eyelashes kissing your dreams)I am the hourglassthat time returns to on all sides (prematurely)as feelings—wet sand—to pass by destinywith mad secondskilledby youall transparenttime claps their hands and feetthe exact hourlike a military leaderready to attackyou do not know the seasons, the timeand my skin
ianuarie 2013
34
CONCURSPremiile naţionale pentru poezie „Mircea Ivănescu”-ediţia a II-a 2013-Asociaţia culturală Artgothica Sibiu anunţă deschiderea înscrierilor pentru Ediţia 2013 aPremiilor Naţionale pentru Poezie „Mircea Ivănescu”.Premiile se acordă pe trei secţiuni. 1. PREMIUL „MOPETE” PENTRU MANUSCRIS.Condiţii de participare :Pot participa scriitori nedebutaţi în volum, indiferent de vîrstă şi fără restricţii de apartenenţă la uniuni de creaţie sau alte organizaţii. Concurenţii vor trimite între 20 şi 30 de poeme, culese cu diacritice, cu caractere Times New Roman, corp minim 12. Grupajul va fi trimis prin e-mail la adresa [email protected], până la data de 1 mai 2013, de pe orice e-mail care nu conţine numele real al autorului. Organizatorii vor confirma explicit recepţia e-mail-ului conţinând grupajul de poeme. (Vă rugăm să retrimiteţi e-mailul în cazul în care nu aţi primit confirmarea de primire). Identitatea autorului poate fi solicitată doar după încheierea jurizării. Orice participant despre care se va constata, de către membrii Colegiului Director al Asociaţiei Artgothica Sibiu, că a furnizat, în e-mail-ul de înscriere în concurs, indicii despre identitatea sa, va fi descalificat. E-mail-urile de înscriere la concurs vor fi arhivate şi vor putea fi con-sultate, la cerere, de oricine este interesat. Premiul constă în următoarele : Diplomă (oferită de Asociaţia Artgothica Sibiu), Trofeul „Mopete pentru debut” şi publicarea unui volum de poezie inedit al autorului la una dintre editurile partenere . 2. PREMIUL „MIRCEA IVĂNESCU” PENTRU DEBUT. Condiţii de participare :Condiţia de înscriere este ca volumul de debut să fi fost publicat între 1 ianuarie 2012 şi 31 decembrie 2012. Pot înscrie volume atît editurile cît şi autorii. Se vor trimite cîte 5 exemplare din volumul înscris, împreună cu datele de contact ale autorului, prin poştă, cu confirmare de primire, pe adresa : Asociaţia Artgothica Sibiu, 550024 Sibiu, Bld. Victoriei, nr.28, până la data de 1 mai 2013, data poştei.Premiul constă în următoarele : Diplomă (oferită de Asociaţia Artgothica Sibiu) , Trofeul „Mircea Ivănescu pentru debut” şi o sumă de bani . 3. Premiul „Mircea Ivănescu” pentru PoezieCondiţii de participare :Condiţia de înscriere este ca volumul să fi fost publicat între 1 ianuarie 2012 şi 31 decembrie 2012. Pot înscrie vol-ume atît editurile cît şi autorii. Se vor trimite cîte 5 exemplare din volumul înscris, împreună cu datele de contact ale autorului, prin poştă, cu confirmare de primire, pe adresa : Asociaţia Artgothica Sibiu, 550024 Sibiu, Bld.Victoriei, nr.28 până la data de 1 mai 2013, data poştei. Premiul constă în următoarele : Diplomă (oferită de Asociaţia Artgothica Sibiu) , Trofeul „Mircea Ivănescu pentru Poezie” şi o sumă de bani . Reguli generale :1. Este interzisă participarea la concurs a membrilor Colegiului Director al Asociaţiei Artgothica Sibiu cît şi a rudelor acestora de gradul 1.2. Membrii juriului vor juriza complet independent şi vor furniza rezultatele finale ale jurizării în corespondenţă privată cu Secretariatul juriului. Fiecare dintre membrii juriului va desemna cîte 3 gru-paje sau volume, la fiecare dintre cele 3 secţiuni, notate, în ordinea descrescătoare a opţiunilor, cu note de la 5 la 3. Cîştigătorul fiecărei secţiuni va fi desemnat prin realizarea mediei aritmetice a notelor primite de la membrii juriului. În caz de medie egală, membrii juriului vor vota între grupajele sau volumele cu medie egală, cîştigătorul fiind desemnat cu majoritatea voturilor membrilor juriului.3. Nominalizările vor fi anunţate pe site-ul Asociaţiei culturale Artgothica Sibiu, la adresahttp://art-gothica.wordpress.com/. Decernarea premiilor va avea loc în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie – Artgothica – 2013.Juriul care va acorda premiile este următorul: preşedinte: Alexandru Cistelecan membri: Irina Petraş Ion Mureşan Ştefan Ion Ghilimescu Lucian Vasilescu(trofeele sunt realizate de către poetul şi artistul plastic Niu Herişanu)(SURSA: http://artgothica.wordpress.com/)
ianuarie 2013
35
IONEL JINGA-ROMANIA NAME: Jing I. IonelPLACE AND DATE OF BIRTH: Constanta, 09.mar-tie.1978EDUCATION:1985-1990-School No. 21 (I.L. Caragiale)1990-1997-School of Art in Constanta (National College of Arts “Queen Mary”), Department of Sculpture1998-2000-Post high school of dentistry “A-DENT”2000-200- Faculty of Arts, University “Ovidius” - Constanta, Department of Art Pedagogy
EXIBITIONS AND ART CAMPS:
1991-Contest illustration of the literary work of
writer Marin Sorescu, exhibition hall of the Lyceum of Arts Constanta-9 works in graphic techniques1994-Exhibition-50-year anniversary Pedagogical High Constanta-3-plaster relief work1996-Camp National Sculpture “George Apostu”, Poiana, Bacau, large wood sculpture2000, 2001-International Summer School organ-ized by the Art Foundation curator Ioan Titoiu Techirghiol -carving in limestone2003-Exhibition “MetaInstincts”, drawings, ronde-bosse and polychrome relief Schweinfurt/Germa-nia-37 mixed-technical works2004- License`s exhibition: “Synesthesis” mixed technique, stone-colored graphic sign five-lime-stone carved works2007-Art and Culture Festival “Ovidius”-exhibition duplex: Constanta - Sulmona-3 high-relief plaster work
AWARDS1994-Second prize in National Exhibition of models of the “Drug Abuse”, organized by the medical-pharmaceutical “Silvia” Limited -Tulcea, Romania1996-3rd prize at the National Olympiad of Arts, Department of Sculpture-Constanta, Romania2007-1st prize at the exhibition in the International Art and Culture Festival “Ovidius”
http://arjinga.blogspot.com http://drawingsartjinga.blogspot.ro http://paintingartjinga.blogspot.ro http://sculptureartjinga.blogspot.ro https://www.facebook.com/artjinga
ARTACONTEMPORANA
ianuarie 2013
36
ianuarie 2013
37
ianuarie 2013
38
ianuarie 2013
39
ianuarie 2013
40
APARITIIEDITORIALE
ianuarie 2013
41
ianuarie 2013
42
ianuarie 2013
43
ianuarie 2013
44
ianuarie 2013
45
ianuarie 2013
46
ianuarie 2013
47
ianuarie 2013
48
DIRECTOR: DANIELA VOICU([email protected])
REDACTOR SEF: DANIEL LACATUS ([email protected])REDACTOR ADJUNCT: IONEL JINGA([email protected])REDACTOR EXTERN( ELVETIA): CAMELIA IONITATEHNOREDACTARE: IONEL JINGA ( artjinga-freelance visual artist )
