Stratfa Carmen Silva. F^OMANU.

(Urmare.)

Visite de suplicanta,. IV.

„Fetiorulu lui Panaitu Mistrolu dici tu? „Da!" „Fi-va elu in stare a purta contabilitatea

unei banei." „Da, cumu se nu, câ-di a fostu contabilu la

banc'a belgiana din Bucuresci," respunse cam restitu domnulu Avram Laib asociatului seu Simon Rubeo, pe cari i gasimu in localităţile biuroului loru asiediafi pe unu divanu din cabinetulu siefiloru.

„Eu asin dîce," reluă Simon Ruben, „se nu te amesteci in acesta tr6ba. Cine scie ce are se 6sa din... cumu 'Iu chiama pe fetiorulu lui Mistrelu.

„Traianu . . . ." „Ce are se esa din Traianu, si-apoi voru dîce

colegii tei dela administratiunea băncii: „6ta pe cine ni-a recomendatu Avram Laib."

„Deca ar' merge după capulu d.-t'ale amu inaintâ ca raculu."

„Ce se potrivesce! Nu sciu ce are de a face inaintarea nostra cu asiediarea tânerului Mistrelu la banca."

„Nu scii! Dar' pentru-ce me rogu am pri-mitu postulu de vice-presiedinte ? 6re nu pentru câ se sefinu si noi ce se petrece pe-3colo, dar' nu numai se scimu, ci se ayemu si parte de cuventu

ia uispositiunile ce se voiu lua de acesui institut.: financiaru."

„Si-apoi si pentru creditu, la casu de tre-buiutia . . .!"

„Credituiu, da sî creditu, dar' mai bine se i; feresca Domnedieu se nu avemu lipsa de credituiu acestei bauci! Lucrulu de frunte este iufluinti'a, si ore nu dobândescu influinti'a cea mai mare, d^ca directorulu bancei are se 'mi multiame'sca mie postulu seu!"

„Directorulu bancei! De unde pana unde ai ajunsu tocmai la directorii pe cându vorbimu de contabilu."

„Par'ca si d.-t'a eşti unu creştinii si inca unulu dintre cei mai grei la capu. Traianu Mistrelu incepe funcţiunea s'a câ contabilu, câ se tr6ea in-data la postulu de directoru, câ-ci directorulu de acumu . . . dar' tăcere, 6ta lupulu din fabula."

„Te lasu singuru cu elu, câ-ci nu me pri­cepu câ tine in ale talmudului," dîse Simon Ruben stracurându-se in alta odaie.

„Te-amu asceptatu," cu aceste cuvinte in-tâmpinâ domnulu Avram Laib, vice-presiediutele băncii de Tânipesci si asociatulu firmei de mare comerciu Ruben & Laib totu din Tâ:iipesci pe Traiauu Mistrelu, care intrase si 'Iu salutase cu mai multu respectu decum amu fi presupusu din partea unui contabilu de Bucuresci si poetu din mil'a lui Domnedieu, ce erâ s6u de care trecea.

Se nu credeţi inse, câ infaşiosiarea d.-lui Avram Laib ar' fi conditiouatu mai pucina re-verintia decumu 'i aretase amiculu nostru.

Vice-presiedintele băncii avea unu aeru fort* distinctu, erâ unu adeveratu tipu financiaru. Ru-menu si grasu la facia, cu mustetiele bine ingrigite

38

rasu frumosu de 'i lucia barbi'a, cu o burta spectabila pe care cadeâ unu lantiu grosu de iru din buzunariulu giletcei, ce stătea umflatu

<i ceasornicalu cu doue capace totu de auru. ânile cele grăsulie le tieueâ preste pântece, si

• tanevrâ cu ele ast'feliu incâtu din cându in cându b sclipela a vre-unui dintre cele trei patru inele

3 briliantu, ce purtă la degete, se isbesca in ochi pe suplicautulu seu, câ-ci Traiauu Mistrelu iu .-.cestu momentu eră unu prea plecatu suplicantu uaintea feciei d-lui vice-presiedinte.

„Te-amu asceptatu," repetă domuulu Avram I aib intoreându cu o afabila iuchinare de capu

;suectele lui Traiauu. „Poftimu de siedi lângă iiiine." La aceste cuvinte int6rse mân'a si aretâ pre divauu, ce'a ce efectua cu asia mişcare iu-itu ochii lui Traianu fura loviţi de mai multe ;ânteie pornite din briliantele ovreului.

„La ce resultatu potu speră," intrebâ tâne-ilu asiediâudu-se câm sfiiciosu lâuga domuulu ice-presiedinte.

„La celu mai bunu," replică aeest'a cu unu eru de sublima protectiune, „la celu mai bunu," >petâ elu, — apoi oferindu iuterlocutoriului seu ta-îcher'a 'Iu intrebâ cu multa afabilitate, „nu iinezi ?"

Traianu niuriâ de nerăbdare se afle cumu sta cu petitiunea s'a pentru postulu de contabilu la banc'a din Teuipesci, pe care o inaintase cătra • onsiliulu de administratiune, chiar' a dou'a dî

upa-ce se iutorsese dela escursiunea de pe Bu-vegiu, dar' numai dupa-ce se convinsese, că Co-.ali'a nu eră nici logodita cu nimeni, nici promisa

îiv'a, nici curtenită de ciuev'a. Nu pre se imbulziâu teuerii Tenipesceni pre

mga ea, căci eră sermaua si cam tăcuta, tare alida si de totu modesta, inse de modesti'a vio-elei, care ce-i dreptu cresce retrasa de ochii lu-

mei si u'are unu exterioru ademeuitoriu, care inse e deliciaza, ba uue-ori te îmbată chiar' cu mi-osulu ei.

Dieu asia Traianu de dragulu Coraliei se j iecise a remânâ in Tenipesci si a-si crea o posi-mue pentru a . . .

Nici elu insusi nu avuse cuiagiulu până acumu pentru-că se termineze acestu gâudu, de-cuiuu se fi încercaţii vre-odata a face o aualisa a îmtieminteloru s'ale.

Atâtu sciâ numai, că de câte ori revedea înaintea ochiloru sei sufîetesci maiestuos'a frum-3tia ce 'i presentase uatur'a de pe vârfurile Bu-

cegiului, si o revedea aprdpe necurmaţii — tre­buia se 'si aducă aminte de aerulu blâudu si totu-tdata maretiu alu Coraliei, de zimbetulu ei celu lulce-infioratoriu, de ochii ei cei afundi că si cea

mai afuuda vale iu care se perdea privirea de c61ea 8U8U susu de pe înaltele coltiuri ale mare-tiuiui îiiuate. . . .

Condusu de acesta simtîre nemarturisita care nu 'Iu mai părăsise de câudu cu întâlnirea dela schitulu Jalumiti'a, Traianu petitionase la banca, lergase după protectiunea d-lui Avram si totu

acesta simtîre 'i dete acumu poterea morala de a stă umilitu dinaintea ovreului, a nu isbucnl in vre-unu cuvântu necioplitu dictatu de nerăbdarea s'a si a respunde d.-lui vice-presiedinte, care 'Iu imbiase cu o tîgareta, că a fumatu si câ acumu multiamesce pentru bunătate, dar' nu se va pro­fita de ea.

„Am vorbitu cu colegii mei dela administra­tiune," reluă d-nulu Laib, „si 'i-arnu prevenitu in favorulu d.-t'ale, — toţi mi-au promisu câ voru vota la alegere pentru d.-t'a, ce'a ce nu va se dîca puţinii lucru, căci suntu o multîme de competenţi, din care uici unulu fâra vre-unu protectoru . . .*

Domnulu vice-presiedinte se opri cu unu aeru de importantia.

„Domuulu meu," dise Traianu, care semtî câ acestu protectoru alu seu ascâpta unu cuvântu de recunoscintia, „nu scfu cum se 'ti multiamescu pentru bunătatea d.-t'ale."

„Nu-i nimicu, nu-i nimicu," facil ovreulu cu unu gestu maretiu. „Nu esci ore d.-t'a fiiulu dom­nului Mistrelu cu care tienemu de atâţia ani in tovarasîe arendîle Lupsesciloru?"

„In adeveru, âta o mare fericire pentru mine," afirmă Traianu.

„Hei dar' se nu-mi uitu vorb'a," reluă ovreulu cu îngâmfare, „mi-au promisu colegii câ voru vota pentru d.-t'a, inse totuşi ar' fi bine daca te-ai duce iu persona la fie-care din ei si te-ai rugă si d.-t'a de ei."

„O voiu face!" respuuse Traianu fâra a pute suprima unu micu suspinu.

Laib observă repulsiunea tâuerului seu pro-tegiatu si-si dîse: „este câm tiantiosiu baiatulu, dar' 'Iu voiu regula eu," apoi adresându-se cu voce tare câtra Traianu incepu :

„Este de neapărata lipsa câ se-ti implinesci acesta detorie, câ-ci" adause elu moderâudu-si vocea si dându-si unu aeru coufidentialu, „nu este vorb'a numai de postulu da contabilu, ci chiar' de acel'a de directoru. Domnulu Fluc directorulu ac-tualu," aici ovreulu incepu se sioptesca, „este de-toriu vendutu si nu se va pote tienâ multu timpu la postu. Dar' poftimu," incheiâ elu si se sculă de pe divanu, ce'a ce făcuse Traianu înaintea sa, „te voiu conduce eu insumi la oolegulu meu Gaspar Pucle, care este presiediutele băncii."

Se duseră la Gaspar Pucle. Aeest'a 'si avea biroulu aprope de Laib si

erâ bancherii. Eră uuu omu uscatîvu, slabu, cu spinarea

incovaiata, cu sfârcurile mustetieloru resucite in susu, cu ochelarii pe nasu in adeveratulu sensu alu cuviuteloru, câ-ci nu-i erau lipiţi de ochi ci 'i se balansau pe midiloculu nasului, asia incâtu domnulu Pucle poteâ se se uite si prin giamurile ochelariloru si pe deasupr'a seu dedesubtulu lorii, dupa-cum i se potrivea mai bine.

La Traiauu se uită pe deasupr'a ochelariloru cându i fu presentatu de Laib.

„Speru câ si d.-t'a, domnule presiediute, me vei ferici cu valoros'a-ti protectiune."

39

„Hm, hm. da asia," incepu acest'a, „dreptu se-ti spuuu, nu pre amu incredere iu T6nipesceni."

,Cum! me rogu?" bâlbai Traiauu pe diume-tate spâriatu, pe diumetate indignatu.

„Domnulu presiedinte," interveni Laib, „se indoiesce nu dâra de onestitatea ci numai de ca­pacitatea Teuipesceniloru. Desî uu-i ovreu," adause elu zimbindu, „sustiene câ la afaceri financiare numai iiuu ovreu se p6te pricepe biue. Dar' te asiguru" se adresa elu acum de-a-dreptulu câtra d-lu Gaspar Pucle, „câ d-lu Traianu Mistrelu prote-giatulu meu, care a fostu coutabilu la banc'a belgiana din Bucuresci, va fi nu uumai unu buuu coutabilu, ci va potâ ocupa chiar' postulu de directorii..."

„Se nu vorbimu," î-i taiâ cuvâutulu domnulu Pucle câni spâriatu, „de lucruri, care uu suutu. La bauc'a n6stra este vacanţii numai postule de contabilii . . . "

„Da, da," afirma Laib, „inse preste puciuu rornu ave lipsa, câ se ne iugrigimu si de unu directorii."

„Te rogu domnule vice-presiedinte . . . " voi se 'Iu intrerupa din nou d-lu Pucle.

„Suntemu intre noi, d-le presiedinte," reluă Laib, „deci uu coniitu nici o indiscretiune, d6ca intre d.-t'a si d-lu Traiauu Mistrelu, in care me iiicredu câ si iu mine insumi, aducu pe tapetu o posibilitate f6rte probabila, după noi doi celu puciuu."

„Care va se dîca," fâcu Pucle cu gur'a câm acra, „suntemu câ si angagiati fâşia de d-lu Tra­ianu Mistrelu."

„Nu-i vorba de unu angagiamentu formalu," se grăbi a dîce Laib, „dar' câtu despre partea mea me simtiu iudemnatu, chiar' iu interesulu băncii, a sustien6 pre d-lu Mistrelu si credu . . ."

„Negresîtu, negreşitu câ si eu 'Iu agreezu," se grăbi a declara Pucle, cedându vre-uuei fortie secrete, căci unu fisionomistu espertu ar' fi recuuos-cutu iudata uespus'a gena a acestui omu, cu tote câ 'i zimbiâ mustetiele. Privirile 'i cadeâu acumu dreptu prin geamurile ochelariloru, ce'a ce faceâ totu-de-a-un'a, cându nu voia câ se-i caute cinev'a in ochi.

„Suutu ftirte fericitu," iugânâ Traianu pre care 'Iu trecuse sudorile in decursulu acestei dis-cusiuni.

„Te felicitu !" i dîse Laib, dându mân'a cu elu, „câ-ci d6ca te agreaza d-lu presiedinte, atunci — eşti niimitu!"

„Neaperatu, ueaperatu," afirma Pucle, „dara mai remanu inca consilierii Tiautiu si Palavre."

„Suntu amicii de scola cu fiiulu celu mai mare alu d-lui Tiautiu," observa Traianu.

„Er'd.-lu Palavre, câ românu.. ." adause Laib. „Si câ vechiu cunoscutu din Bucuresci . . ."

se grăbi a dîce Traianu. „Nu va fi in contr'a n6stra" complecta Laib. „Eta si domnulu presiedinte te felicite^za

acumu." Pu'ile stateâ lângă usia si se uita pe sub

ochelari pe strada afara. La ultimele cuvinte ale

lui Laib parii a trasări din nisce meditatiuni adânci, si cu t6ta sil'a ce resimtiâ iu contr'a ac­tului de condescendeutia totuşi dete mân'a cu Traianu,

Laib pleca cu protegiatulu seu. „La cei alalti te poţi duce singuru," dîse pe

strada câtra elu. „Se mergi la toţi! Este pentru mai mare sigurautia, cu tote câ chiar' de acumu te poţi privi câ contabilu si presumptivu directoru alu băncii Ai vecii:.tu câ d-lu Pucle se câm co-diâ, dar' gratie . . . "

„Bunătăţii d.-t'ale," se crediu detoriu a dîce Traiauu, cu t6te câ iutrâg'a s'a natura se revolta in contr'a acestei manifestări de gratitudine câtra ovreulu protectoru.

„Da staruintiei mele ai se multiumesci fa-vorulu seu mai bine dîsu condescendenti'a d.-lui Pucle. Salutare si tatălui d.-t'ale!" cu aceste se despartî d-lu Avram Laib, vice-presiedintele băncii din Tenipesci si asociatulu firmei Ruben & Laib, de Traianu Mistrelu, care erâ condamnatu a mai face iuca sieste visite de suplicantu; erâmu mai se scriemu de — supliciu.

Autâiu merse la d.-lu Antouu Kertemy, bâcanu, câ-ci erâ celu dintâiu iu calea s'a.

Domnulu Kertemy, unu armeanu maghiarisatu, avea multu de lucru, deci uu pre" stătu de vorba cu amiculu nostru, pre care 'Iu espediâ promi-tieudu-i totu ce doriâ

La domnulu Tonia Richter, lipscanu, pe care 'Iu visitâ după Kertemy fu primitu cu unu zim-betu dulce si cougediatu cu promisiunea re­petata, câ pote fi siguru de votulu seu. Mai pe urma afiâ, câ tocmai acestu domnu, care-i făcuse cele mai caldurdse protestatiuui, vorbi Ia alegere iu contr'a lui.

De aici se duse la domnulu Tiautiu, mare pro| rietariu de racbierie, fostu postovariu.

„Mi-a vorbitu Fritz de d.-t'a," i dîse elu,— Fritz erâ fiiu-seu — „dar' dreptu se-ti spunu, mie nu-mi pre" plăcu valachii."

„'Mi pare reu, dar' de acestu defectu nu me potu desface," i replica Traianu.

„Ni, c nici mi ceru ast'a dela d.-t'a," con­tinua domnulu Tiautiu, „si fiiudu-câ nu m'am fă­găduiţii altui'a voii pune o vorba buua pentru d.-t'a."

„Suntu fericitu, câ-ci sciu câ votulu d.-t'ale decide in t<5te cestiunile," se grăbi a-i dîce Traianu.

Domnulu Tiautiu zimbi satisfacutu si intorse cu afabilitate salutarea teuerului, care o luâ acnm spre domnulu Palavre.

Acest'a 'i fâcu mai ântâiu isfori'a bauciloru, apoi istori'a universului după Maculay, apoi 'i vorbi despre mîrsiavi'a jidoviloru, despre egoismulu sasîloru, se intdrse 6rasi la istoriculu banciîoru, si tocmai după o conversatiune de doue ore, iu care '1 insîrase verdi si uscate, câte t,6te, 'Iu asi­gură, câ fâra nici o indoitda va vorbi in favo-rulu lui.

Pre cei'alalti trei membri din consiliu Iu de administratiuue nu 'i mai găsi pre la birourile loru; le lasâ inse cart'a s'a — si a ddu'a dî hindu

40

pusa la ordinea dîlei denumirea unui contabila, toţi, afara de dulceagulu lipscanu Richter, fura pen­tru amicii Iu nostru Traianu Mistrelu, care deveni deci siefu-eontabilu si loctiitoriu-directoru la Bauc'a din Tenipesci, dupa-cum spunea decretulu pe care 'Iu primi a trei'a dî de visitele s'ale. t

„Ce va dîce Corali'a?" fu primulu seu gându la primirea decretului, cu tote câ u'o mai vediuse ! dela schitulu Jalomiti'a.

(V* urma.) TEOCHAR AL.EXI.

O P E R A UNUI OMU DE BINE — NOVELA ORIGINALA. —

(Urmare.) Mitica incantaţii de schimbarea nefericitei

s'ale verisi6re alerga se arete scristîrea lui Victoru i care o ceti si o receti in uenumerate rânduri; | iji urma ambii juni 's: deciseră câ se-i scrie se viuâ.

Dens'a nici nu visa la fericirea ce o asceptâ. După câtev'a dîle ea veni. Verulu seu î-i aretâ multu iuteresu, inse cumu eră unu studenţii cu midiloce forte restrînse un poteâ materialicesce face nemicu pentru ea.

Protectorulu ei sosi Cum 'Iu vediu Matild'a remase forte confusa

si incepii a plânge amarii. — In urma 'si şterse lacramile si asculta cu o supunere de copilu sfatu­rile ce i-le dâ Victorii.

— Matildo, î-i dîse elu cu multu iuteresu, d.-ta nu scii uimieu; aici eşti espusa a peri p3 strade in prad'a miseriei . . Este mai nimeritu pentru d.-ta d6ca vei ave răbdarea si intielep-ciunea de a primi se fii pusa iutr'unu pensiouatu...

— Intr'unu pen . . . si . . . o . . . natu!! . . . esclaniâ ea in culmea surprinderei . . .

Negresitu, peutru o feta cu o crescere atâtu | de ordinara erâ cev'a de mirare, imposibilu chiar' . . . i

— Promiti a fi iutielepta . . . a ascunde tre- I cutulu ce ai avutu .. ?

Ea 'si dusese batist'a la ochi plangundu de rusîue si ascultă fâra a intrerupe.

— Totulu, dîse ea in fine; iertati-me . . . nu sum vinovata . . . alţii au contribuitu . . . la des- , ontfrea . . . nefericirea mea . . . am gresitu si eu nu voiu se me aperu, dar' de adi in-ainte sum decisa . . faceţi din mene ce veţi voi.

— Noi 'ti voimu binele Matildo, striga Victoru cu eutusiasmu; nobil'a s'a cugetare concepuse unu planu, care erâ mereu sustienutu de marele sem-tiemente ale animei s'ale. Aici nimene nu te cunosce, uu banuiesce nimicu. Vomu ave totu cu-ragiulu de a intre'prinde acest'a incercare.

Am spusu câ singur'a ei calitate erâ supu­nerea — acest'a a salvatu-o. Fu supusa câ unu scolariu la tote consiliurile si reflesiunile verului seu, cari i-le făcu. cându fura singuri, si după o septemana Matild'a se gasiâ instalata intr'unu in-stitutu . . . —

Ce vie"tia uoua pentru dens'a! Supusa la tote rigorile pensionatului, iucuugiurata de fete cu cu-noscieutie si maniere diferite de ale ei . . . . de odată curagiulu erâ se o parasesca si se declare câ nu p6te suferi aceste închisori si acele grigi mai pre siisu de dens'a. Direct6rea, o românca buna care 'si iubise multu sexulu si care lucrase iu tota vieti'a s'a pentru a-lu realtiâ, fusese intru câtv'a pusa in confideatie, astu-feliu câ Matild'a erâ suprave-ghiata si ingrigita de aprbpe. Victoru plecase la Paris si numai preste câte-va luni av6 se vina.

Celu mai mare secretu fii păstraţii iu afora, atâtu din partea directorei, câtu si din partea Matildei si a ambiloru juni.

Victorii de sî nu prea avea vre-o avere mai insemuata, totuşi din prisosulu ecouomiiloru s'ale . . . potii plaţi pentru Matild'a . .

Directorea 'i scria la Paris dându-i cele mai bune sperantie pentru Matild'a. Progresele s'ale fura surprindietore sî câiidu Victoru reveni re­mase miratu de schimbarea ce găsi intrensa.

Elu se stabili in Bucureşti câ advocatu, pri-veghiandu la fericirea protegiatei s'ale. După câti-va ani de studiu vediendu talentulu deosebiţii ce-lu avea pentru pianu, facti sacrificiu si o tramise pentru câti-va ani la Paris — Ea reveni iu tiera perfecţionată si potu obtiene unu postu de pro­fesară in acest'a specialitate.

Matild'a priviâ iu Victorii unu amicu cu dreptulu de pareute, cu atâtu mai multu cu câtu elu o respectase si căutase in totu-de-a-una a o tiene departe de densulu . . . Cari erau inteutiu-nile lui ? Nici chiar' amicii sei cei mai intimi nu sciâu acest'a . . . Acum poteâ trai independenta intr'unu modu onestu si avantagiosu, ii.se fiendu-câ de multa silintia . . . seu cene seie din ce alte cause tâinuite, ea din dî in dî pierdea frescheti'a, pâua cându in fine cadiii la patu. Mai mulţi doctori fura consultaţi si Victoru desperaţii audi câ ei o declarară in periculu! . . . După ce-i pre-scriserâ feliulu tratamentului, consiliara pe Victoru se o duca la aeru curatu undeva la tiera, unde se duca câtu-va tempu o vietia liniscita.

Victoru ascunse adeveratulu motivu Matildei, si ea care erâ forte sfersita primi cu plăcere acest'a recomendatiuue din partea doctoriloru si ,i protec­torului seu.

Elu pleca in lun'a lui Julie Ajuugiindu a-casa, fâra a spune cuiv'a numele persbnei cârei i porta unu iuteresu atâtu de mare, — intru-o depărtare de 7—8 chilonietri de Floreui, inchiriâ o casa pentru dens'a.

Preste câtva tempu, intru-o vale imbalsamata de profumulu floriloru, de murmurulu unui pe-reuasiu, ce in cursulu lui vagabundu recoriâ valea, in marginea unei dumbrave, intr'o casa boerâsca de tiera, veni se se instaleze Matild'a.

Ea împlenise 22 ani, er' Victoru 27. Ambii erau juni frumoşi, instruiţi, cu positiuni asigurate — nu sciu inse de ce ei nu cugetau la inso-cirea loru? . . .

Matild'a ducea o vietia f6rte simpla sî pi-osa . . . Economiile s'ale le intrebuintiâ in bene-

VIRGIN'A-VESTALA INMORMENTATA 3E VIA.

faceri. Victorii se interesa de deus'a, o ajuta cu consiliile s'ale, iuse lâuga ea, care totu de-a-uua stă pe gânduri . . . suferinda . . . se temea se nu o geueze intru uimicu. Nici odată nu avusese a se plâuge de dens'a de câudu eră protectorulu ei, nici odată nu-i reprosiase sacriticiile ce făcuse pentru ea, — cu tdte acestea Matild'a suferiâ de unu reu mare! . . .

După cum am spusu, elu mergea se o viziteze; parentii sei erau in ide'a câ ea este o dama, o cu-noscieutia din Bucureşti pre care o visiteza numai din politetia, fâra nici unu altu interesu.

Dela servitdrea Matildei, care era o creden-cidsa a lui, afla câ dens'a tieneâ o intiusa cores-pondeutia si câ de multe-ori tramiteâ bani fâra a spuue unde.

Acestea posomoriră fruntea lui Yictoru — Matild'a era frumdsa, eleganta, inse pe pur-

punele s'ale buze se cetiâ unu dre-care dispretiu . . . desgustu inaiute de tâmpu ! . . Fruntea lata, privirea severa, atitudinea si conduit'a ei demna, tdte acestea 'Iu subjugau. —

Câ de obiceiu Victoru merse intr'uu'a din dtle pe la dâns'a. Dupa-ce rataci o diumetate dra prin păduricea in marginea carei'a se află loci -inti'a ei, iutrâ iu curte. Erâ pre la amddiadî. Uuu pâlcu de porumbei sborâ incoce si iucolo. Unu servitoriu, ce-i esi intru intempiuare si carui'a î-i dede calulu seu, î-i spuse câ stapena-s'a fu­sese greu bolnava ndptea precedenta.

Victoru nu sciâ deca trebue se între sdu se plece indereptu. Voiendu inse se o vedia si mai gândiudu-se puşinu, impinse usi'a gradinutiei de flori, ce se afla in faci'a casei sub ferestrele ca­merei si se asiediâ pe o banca. — Suflă unu v6utu recoritoriu, cu tdte acestea fruntea lui ardea. Vediendu atât'a linisce si temendu-se se nu de­ranjeze pe Matild'a voia se dsa, se-si încalece calulu si se plece. In tSmpulu acest'a, cum 'si arunca ochii la ferestra, vediu prin albele perdele pe Matild'a ce se apropia . . . Ea esprimâ o bu­curia copilardsca, î-i facii uuu salutu amabilii, î-i surise si 'Iu iuvitâ se urce . . .

Câ.idu iutrâ elu, o găsi siediându pe unu scaunu, fdrte palida. Cându 'Iu vediu, ea nu făcu nici unu pasiu, nici o mişcare, dar' î-i întinse niân'a si cu ochii plini de lacrimi:

Victoru î-i luâ mân'a . . . , fixându-o cu interesu.

— Eram se moriu! D.-dieulu meu! Nu am avutu pe nimene cu dorere lâuga mine, murmură ea.

— Ce feliu! sanetatea nu-ti merge spre bine ? ' . . . .

'Ti multiemescu, d.-le Victoru, suntu mo­mente cându fâra de voi'a mea suferii si me sfimtu câ slabeşcu . . . Oh! dar' ast'a se nu te machnesca . . . nu merita atât'a interesu . . . dîse ea intorcundu-si faci'a dela deusulu si stergiindu-si unu torentu de lacrami . . .

— D.-sidra! esclamâ Victoru atinsu, d.-ta rai ascundi cev'a si ast'a me machnesce indoitu.

Ea 'Iu privi cu încredere, remase pe gânduri 'si şterse lacramile, si cautâ prin veseli'a ei afec­tata a insielâ bauuelile iui Victoru, care cu tdte aceste remase tacutu si absorbitu, pnvindu-o cu o nespusa mila si tandrei ia

— Bine, te creau, dîse elu. Ea cautâ câ si alta-data a-lu iudetorâ, ser-

vindu-lu câ o sora pie fratele ei . . . î-i aretâ compositiile musicaii ce erau de-totu udue si cari se detoriâu Btudieloru si ocupatiuniloru ei . . . Si câ in-totu-de-a-una Victoru se făcu criticulu couscientiosu, fâra a tradâ buiuri'a s'a si fâra a-i adresa laude de-câtu numai incuragiâri.

In tempulu aces'a elu observa o cărticica ale cărei coperte erau iu coidrea viorelei. Acdst'a carte eleganta sî profuinata î-i atrase atenţiunea; iutiuse mân'a spre a o luâ dintre mult«de cai ti ce se aflau pre o mesa, inse deus'a 'Iu opri, implo-râudu-lu iutr'unu nijodu delicatu si insisteutu de a nu o luâ. Elu inse care devenise forte curiosu. o rogâ, apromitiându-i <â ori ce va fi va păstră tăcere . . . Ea câ se uu dee ansa la vre-uau prepusu urîtu î-i permise Elu remase foiletându dr7

dSns'a merse de 'si luâ lucrulu siediându pre unu taburelu de cea-alalta parte a camerei intre nisce glastre cu flori a căroru profumu sî freschetie iudoiâ carmeuii ei . . . Lucrâudu ea, nici nu-si redicâ privirile catra deusulu care cetea mereu.

Iu ace'a cărticica se afla uuu memoriu de câli-va ani dm urma in care treceau impresiuni, cugetări si afara de acestea si câteva modeste versuri. Tdte aveau o tînta morala, prin tdte se venera amiciti'a. Citamu pre acestea:

Lui Victoru. Sciu c'-am ochi, că. am semtîre. Am audin, am înlesnire De-a p o t â se cuveiitfzu Totu ce-'n mintea mea creezn...

Dar' se-ti spunu ce semtiu c61ea Cându privescu in fayi'a t'a, — Câtu de multu te-apretiuescu Si câtu binele 'ti poftescu . . . Se me ere i câ n'am gasitu Nici unu cuventu nimeritu . . .

Totu ce inse potu a-ti spune E câ 'n dîle rele bune, Totu-de-a-una 'n a mea viâtia 'N-asta anima de ghiatia Tu mereu mereu vei fi, Dorindu a te re'ntelnf . . .

PAULIN'A Z. Z. ROYINARU.

43

F i x : Câtu timpii va remâne corabi'a in Sues? M u s t a f a : Numai o 6ra, pentru-câ se-si ia

cărbunii necesari. — Credi câ vei afla pre omulu d.-t'ale pe bordulu *) „Mongoliei?"

F i x : Speru, M u s t a f a : Dar' 'Iu vei recunbsce? F i x : Oh, ast'a-i prea usioru. — Mai

ântâiu, suntu suspitioiiati cu totu dinadinsulu doi individi cu unu esterioru nobilu, ale câroru semnelamente esacte le am in buzunariu; alu doilea, am incredere iu taleutulu meu. Pre ast'-feliu de misiei î-i mirosi de departe, — adecă deca ai nasu finu pentru ac6st'a.

M u s t a f a : Atunci, ai o escelenta ocasiune se-ti eserciti nervii mirosului; — de altmintrelea premiulu ce l'a propusa banc'a engleza este f6rte imbolditoru.

F i x : Desiguru, Exceleutia. Banc'a platesce celui ce va da preste bani 10 procente din sum'a furata, - ast'a face 200,000 de franci. — Nu sciu, dar' amu o presimţire, câ hotiulu 'mi cade in mâni cu „Mongolia."

M u s t a f a : Si deca vei da preste vre-unu omu snspectu, ce ai se faci atunci?

F i x : Atunci, Exceleutia, luâudu in conside­rare importanti'a afacerei pote câ vei permite se me asiguru de person'a lui?!

M u s t a f a : Cu nepotiutia, domnulu meu ! Pe simpl'a suspectiuue u'amu dreptulu se arestezu unu cetatienu alu statului euglezu.

F i x : Deca e asia, telegrafezu la momentu politiei din Londr'a si cu iutorcerea poştei va tri­mite unu ordinu oficialii se punu mâu'a pe hotiu indata ce va calcâ pe pameutu englezii.

M u s t a f a : Asiâ-dara ai de gându se-lu ur-maresci pasu cu pasu ?

F i x : Pâua la capetulu lumei, deca va trebui. Gândesce-te, Exceleutia, câ aci e vorb'a de 200,000 si de ou6rea mea!

CALETORI'A IMPREGIURULU PAMENTULUI in optii-dieci de dile.

Piesa de spectaculu cu cântece, dantiuri, evolutiuni si intrări, in 5 parti si 15 tablouri.

De A. d'Bnnery si Jules Verne.

(Urmare.)

PARTEA I.

T a b l o u Iu 2. La canaluln de Suess.

(Pi£tia libera la cheulu ') canalului de Sues in Sues. In t'aţia in stâng'a o cafenea turcesca. In drept'a biroulu guvernatoriului Mustaf'a-Pasi'a. In fundu cheulu. care se marginesce cu canalulu si totu-odata servesce ca staţiune de plecare si de sosire. Pe canalu, care curge piezisiu in depărtare, se vedu corăbii ancorate, barei, desmâlitore 2) s. a. In fundu de totu se vedu litoralii arabici cu munţii. Ma­rinari si Fellahi3) inviosieza scen'a.)

Scena I. M u s t a fa - P a s i'a, F i x.

(Mustafa ese din biroulu seu imbracatu elegantu după moda europena, pe capu porta fesu. Fix intra din stâng'a vre se me>ga spre birou.)

M u s t a ţ a (esîndu vorbesce inderetu spre birou)" Cu t6te astea, afacerea se se urmaresca cu tota energi'a si indata ce se va aretâ vre-o urma, se me anuutiati grabnicu.

F i x : Ah, exceleutia! M u s t a f a : Tocmai la timpu, domnule Fix.

Chiar' acum m'am ocupatu cu afacerea d.-t'ale. 'Mi eşti cu totu dinadinsulu recomandaţii de gu-vernulu englezu, asia câ bucuroşii asiu dori se te potu servi.

F i x : Eşti pre bunu, Escelentia. — Si nu s'a gasitu nimicii suspectu ?

M u s t a f a : Nici in portulu Suesului, nici in intre'g'a provincia.

F i x : Tristu lucru. De 14 dîle alergu in susu si in josu aci la cheu si mesoru pe caletori din crescetu pana in tălpi. Inzadaru! Nu vrea se s'arete nici unulu cu care se se potriv^sca sem-nalementele blastematului de hotiu, care a furatu bauc'a din Londr'a de o suma atâtu de enorma.

M u s t a f a : Se nu pierdi răbdarea! Hoţii n'au tot-de-a-un'a asia de mare graba câ acei'a cari î-i urmarescu. — Apropos, pachebotulu4) „Mongolia" a fostu semnalatu ieri din Port-Said, asiâ-dara nu mai pote trece multu timpu pâna-ce o se sosesca.

F i x : „Mongolia" vine directu dela Brindisi? M u s t a f a : Forte adeveratu, acolo a primitu

Domineca seYa la 5 ore, post'a din Indi'a ce i s'a predatu.

F i x : Si merge la Bombay? M u s t a f a : Directu.

') Locuia unui portu, unde se incarea si se descarc» corăbiile.

'-') Masîni cn cari se curăţia malulu dintr'unu portu. !) Lucratori indiani. *) Unu Tapom.

Scena 2. Cei d i n a i n t e , A r c h i b a l d .

(Archibald vine din drept'a si se duce se se preum­ble pre cheu.)

M u s t a f a (observandu pre Archibald): Eta inca unu gentilomii, care se pare câ ascepta „Mongolia" totu cu atât'a nerăbdare câ si d.-t'a.

F i x : Hm! Dora nu 'mi va fi vre-unu con-curentu, care asemenea . . .

M u s t a f a (rîdiendu): Oh, nu ; liuiscesce-te, nu e agentu politienescu, deV e unu originalii de totu caracteristicu. Mr. Archibald Corsican, cetatienu liberu alu Stateloru-Unite din Americ'a de nordu!

A r c h i b a l d (a audîtu cuvintele din urma, vine in fâşia si saluta luându-si pelari'a de pe capu): Si in acestu momentu, cehi mai nerabdatoriu omu de sub s6re, Escelentia!

M u s t a f a : Pentru-ce ? A r c h i b a l d : Pentru-câ nu vrea se s'arete

pachebotulu, care 'mi aduce, cum speru, decisiuuea

) Marginea corăbiei.

44

câ suntu primita in „Clubuhi Excentric'loru" din Loudr'a.

Mu s t a f a : Cum se vedn, tîi raultu se faci parte din acestu Btraniu clubu?!

A r c h i b a l d : Mai încape întrebarea deca tiânu la ast 'a?! — Dar' nu e asia usioru cmn se crede; trebue se ai merite si se dai probe, că eşti capabilii a h' primitu.

Mu s t a fa : Probe? A r c h i b a l d : Naturalii! —Eu , de esemplu,

in scopulu acest'a amu ocolitu marea rosîe iutrâga, mergându de-a-din-deiatele,adecă cu spatele iuainte

M u s t a f a : Si la ce are se-ti folosesca ast'a? A r c h i b a l d (torte serioşii): La ce are se-mi

folosesca? — Me rogu, deca cev'a ar' pot6 folosi, atunci u'ar' fi excentricu

M u s t a f a : Adeveratu, — hei bine, deca acest'a nu iudr plntiesce a fi primiţii in extrava-gautulu clubu, ar' trebui negresîtu se despereze oinulu

A r c h i b a l d : Asia cugetu si eu. M u s t a f a : Dar' dru Iu dela Loadr'a si

pana aci dora nu l'ai fâcutu dea-diu-deratele ?! A r c h i b a l d : Nu M u s t a f a : Si pentru-ce n'ai asceptatu chiar'

acolo sentinti'a directoriului clubului? A r c h i b a l d : Me rogu, ast'a 'mi era cev'a

prea de tote dîlele! am imauuatu petiti'a, am ridicaţii dela banca o pai te din averea mea si am pleeatu imediat.it.

F i x (electrisatu): La banca? — Scusa-me dom-nulu meu, n'a fostu ast'a la . . .

A r c h i b a l d : La 17 Septemvrie. F i x (se uita semnificativii la Mustafa): La 17? M u s t a f a : Din întâmplare tocmai iu diu'a

in care s'a comisii acolo eolosalulu furtu. A r c h i b a l d : F(5rte adeveratu. — Acelu

hotiu si eu parasiramu atuuci biroulu cassei cu o insemnata suma, numai cu deosebirea, ca eu am datu chitantia de primire, er' misielalu nu.

F i x (la o parte): Ha, ha, forte bina. (Catra Archibald): Si incâtrau ai de gându se mergi acum?

A r c h i b a l d : îndată ce voiu ave" in mâna dectetulu de numire ca membru alu faimosului clubu, voiu pune se mi se tiparesca acestu pre-dicatu pe biletulu meu de visita si me voiu in-tdrce grabnicii la Loudr'a in triumfu.

F i x : Forte bine, câ se scie fie-care — (la o parte): eâ-i lipsesce o d6ga. Dar' n'am se 'Iu lasll din ochi (mesura cu privirea pre Archibald).

A r c h i b a l d (catra Mustafa): Cine e omulu âst'a, care cade si la? (Vorbesce mai departe incetu cu Mustafa.)

F i X (scote nisce hârtii din bosunariu la o parte) : Se me mai uitu odată la seinnelamentele astea (se uita) Hm! Hârtia de urmărire Nr. 1, iu adeverii câ se potrivesce.

(Se aude o flueratura ca semnal u.) M u s t a f a : In fine, 6ta si „Mongolia!" A r c h i b a l d (voijsu): Si speru câ si di-

ploin'a mea!

(Paehebotulu vine pe canalii in susu si se opresce lângă |ioduln de debarcare. Mustafa merge incetu catra corabia. Archibald nerăbdătorul sare pe bordu inainte de a intinde scâudur'a de trecere. Hamalii (indigeni cari iau bagagele) striga si smu.gu bagagele din manile cal••toriloru, cari esu la tinrrau. Fix sta pre podulu de debarcare si mesura cu priviră pre caletori* sosiţi. Tablou vioiu; stri­gate si gâlceava intre hamali. Masîn'a corăbiei fluera si slobode aburulu.)

Scena 3. M u s t a f a , F ix , P a s s e p a r t o u t .

(Mustafa vine si se asie Ha in fa;i'a scenei in stâng'a pe unu scauuu inaintia cafenelei si ia in mâna unu diariu.)

F a s s e p a r t . (ocupatu vine d la corabie in fa,ia): Va se dîca, amu ti acum pre pâine tu clasicu, cum dîce stapâuu-meu, in Egiptu, unde odi.iiora dtfuiu'a Potifar desvoltâ o deosebita predilectiuue pentru mantale de bărbaţi. Aci asiâ-dara voiu vede Egiptulu, si Baiadere si 'furci, nu falşi câ 'a noi acasă, ci Turci neosi, cu turbane grele, cu pan­taloni largi, sialvari, si cu sdrele brodatu pre spinare. Lucru Iu acest'a me interesâza mai multu de cum credeam. — Dar' acum, inaiute de tote se-mi vedu de comisi<5ne, stapâ lu-meu mi-a datu o mulţime de însărcinări: se cumperi) cimasi, se cautu bat'ste, se punu se vizeze pasiaportulu.

F i x (se intorce de pe podu, tiindu debarcarea ter­minata): Nici unu oiiiu pre bordu, cârui'a se i-se potrivească sem îelamentele din mandatulu de ur­mărire, — prin urmare me tiâuu de Auiericanulu suspectu.

P a S S e p. (observă pe Fix. la o parte): A, âta unu domnii, care 'mi va dâ desluşiri! (catra Fix) Scusa-me.

F i x (conturbatu in gândurile s'ale): Ce vrei? P a s s e p . (tiene pasiaportulu in mâna): Nu multe,

— deca ai av6 numai bunătate se 'mi spui, unde se afla biuroulu de pasiaporte?

F i x : Biuroulu de pasiap6rte? Eşti strainu ? (Arata spre pasiaportu) Ast'a-i documentulu d.-t'ale de drumu ?

P a s s e p . : Da, âst'a-i. F i x : A, arata-mi-lu pucinu, — amu o deo­

sebita predilectiuue pentru pasiaptfrte străine. P a s s e p . Me rogu, poftesce, nu te genă de

locu ! (Dâ lui Fix pasiaportulu.) F i x (la o parte, dupa-ce se uita in tiu): Ha! Sein­

nelamentele acestea se pofrivescu cu cele din man­datulu de urmărire Nr. 2!

P a s s e p . : Ce dîci? F i x : Pasiaportulu nu e alu d.-t'ale?! P a s s e p . : Nu. F i x : Dar' alu cui? P a s s e p : Alu stăpânului meu. F i x : Alu d-lui Phileas Fogg din Loudr'a?

P a s s e p . (limbutu): Tocmai asia. Inchipuesce-ti, mi-amu cumperatu pre stapâuu-meu forte scumpu, numai se capetu unu locu liniscitu, si abia am in-tratu iu serviciu, cându âta, câ si caletorimu îm-pregiurulu pământului!

F i x (la o parte): Ast'a-i guralivu, bravo! (catra Fix) Vorbesce numai mai departe, scumpe prietine, mie poţi se-mi spui totu.

45

P a s s e p . : Si bare-mi cându amu pote ca-letori mai in ticna, — dar' ast'a-i curata gona. Mergemu sburâudu diu orasiu in orasiu, din tiera in tiera, sverlimu banii cu amendoue manile, nu­mai se mergemu iute mai departe.

F i x (la o parte): Aha, voescu se scape de urmărire!

P a s s e p . : Si pre lângă tote astea, caletorimu fâra bagagiu.

F i x : Fâra bagagiu ? P a s s e p . : Totu ce ne trebue cumperamu in

drumulu nostru. Fix (iscodindu-lu): Cum se vede, trebue, ca

e forte avutu stapâuulu d.-t'ale ? P a s s e p . : Naturalii; pentru iutempinarea

cheltueliloru de drumu are la densulu o suma enorma, iu bancnote noue de totu frumose.

F i x (ia o parte): Are la elu bancnote noue ? Atunci uu e Americanulu, ci âst'a.

P a s s e p . : Maşinistului „Mongoliei" i-a pro-misu câ 'i da 20,000 franci, deca vomu sosi in Bombay cu 24 6re mai nainte de timpulu prescrisu.

F i x (la o parte): 20,000 franci! Banii âsti'a lipsescu asiâ-dara din sum'a totala, prin urmare 'mi fura deja nemerniculu, prin mariuimi'a sa, 2000 franci din tantiem'a mea.

P a s s e p . : Dar' eu flecarescu aci — si fle-carescu . . . . (vre se plece.)

F i x ('Iu opresce): Numai uuu momentu, — cunosci de multu pe omulu âst'a?

P a s s e p . (rîdiendu).- Eu? Haha, am intratu in serviciu la densulu cu 45 minute inainte de plecare.

F i x : Si scopulu caletoriei s'ale este? P a s s e p . : Unu remasiagu, unu colosalu re­

masiagu ce Fa facutu. F i x (necrediându): Asia? Unu remasiagu?

Hei bine, dreptu multiamire pentru prietin6sc'a lămurire, te voiu insoşi eu insu-mi la guvernato-riulu Mustafa-Pasia.

P a s s e p . : La Pasia? Asiâ-dara voiu vede in fine uuu neosiu turcu.

(Mustafa sculându-se se apropia de amendoi.) F i x : A, eta Escelenti'a S'a! P a s s e p . (desamagitu): Acest'a-i Pasia? N'are

nici macaru unu furbanu, nici sorele brodatu pe spate ? Cum se vede lucrurile astea le porta nu­mai cându se duce la baiu mascaţii!

F i x (incetu câtra Mustafa) : Escelentia, am pusu mân'a pe elu.

M u s t a f a : Cum? — Fetiorulu acest'a? F i x : Nu, nu âst'a, ci stapânu-seu. Kta-i pa-

siaportulu, cetesce numai semnelameutele ! M u s t a f a (ia pasiaportulu, se uita :'n elu, câtra

Pass.): Stapânulu d.-t'ale doresce se i-se vizeze? P a s s e p . (cu politetia): Deca d-lu Pasia ar'

ave bunavoiutia — M u s t a f a : Atunci trebue se ostenesca pana

la mine insu-si stapânulu d.-t'ale, pentni-ca se-i constaţii identitatea.

P a s s e p . : Bine d-le Pasia, d6ca 'i asia 'Iu voiu aduce aci. (Vre se plece, dar' in acelu momentu vede pe Fogg pasîndu pe podulu corăbiei si asia remâne in faţi'a scenei in drSpt'a.) (Va urma.)

w& La cnnuni'a

Domnisiorei V A L E R I A POPU cu

dlu JULIANU POPESCU, functionariu la „Albina."

Numai pre a templului sântu pragu In dî de mângaere:

Uni se pote dragu cu dragu, Cum sufletulu le cere.

In faiji'a celui Prea inaltu O inima se lâga :

De inim'a celui-alaltu, Pre vieti'a ast'a 'ntrâga.

Si-atunci si ceriuri si pamentu Formându-le cununa :

Repeta-acestu sfântu juramentu Si-aplauda 'mpreuna.

Câ-oi nu-i nemicu in lume sfântu Si dulce nu-i subsore:

Câ alu unirei juramentu Din inimi iubitâre. —

Cu umilintia 'ngenunchiati, Voi mire si miresa!

Cându ve vedeţi deja intraţi In cea mai sfânta Casa.

Juraţi in facia cu Inaltulu Unire pre vecie!

Demni sunteţi Voi unulu de altulu Incâtu nu potu descrie.

Er' noi cu sufletu plinu de doru Ve dîcemu cu iubire :

„6"aveţi parte de amoru Si sfânta fericire . ' . . . "

Mihaltiu, 31/, 1887. Georgiu S imu.

O

VIETI'A CONJUGALA. — Ci;get?ri si maxime —

Casatori'a e cea mai alesă festivitate a amorului,— serbatori'a cea mai mare a doue animi. — confundarea a d6ue flăcări vesta e pe altariulu celei mai acaste vir-tuositati.

* Anim'a si Raţiunea intr'unite prin Amoru assecura

fericirea vietiei conjugale. *

Fericirea vietiei nu sta in a ave multu, ci in a iubi intimu si a spera tare.

* Lacrimile suntu mai ouşinu amare, cându suntu ver­

sate in sinulu familiei iubitoria. *

Fericirea casnica umple de unu farmecu nespusa anim'a ori si cui. Si nu ne potemu apropia decâtu cu celu mai adencu respectu de acei'a pre cari i vedemn legaţi atâtu de strînsu unulu de altulu prin amoru si ducându o viătia atâtu de fericita in acesta legătura.

„Amiculu Familiei» A a u l u " x i r N Î ^ T Î 8 8 7 .

46

F A N T O M A . (Fine.)

Pe la 3 6re după amedi, pazniculu dela ca-targu auuntiâ câ la horizontu se vede unu munte de ghiatia. — Cu câtu se apropia corabi'a de elu, se destingeâ mai bine form'a lui. Eră câ unu colo-salu melcu ce inndta jumetate cufundaţii in apa. Căpitanul u îndreptă ochiauulu spre elu si i-se păru câ vede la petidrele acestei insule inotatdre — câci erâ in adeverii o colosala ruptura de ghiatia — ddue obiecte, pdte câ ddue paseri de apa. Dar' in curendu se asigura câ nu suntu pa­seri, ci ddue fiintie oineuesci, unu barbatu si unu copilu pre farîmaturile unei corăbii uaufragiate si intiepeuite pe ghiatia.

Capitanulu ordonă se se lase iu mare o lun­tre de scăpare. Alu doilea luntrasiu intră in ea cu patru veslasi si repede se îndreptă spre cei doi naufragiaţi. Luntrea ajunse in curendu la ei, fura luaţi iu ea si porni acum luatrea iuderetu. I

Iu acestu momentu o schimbare estraordinara se făcu in atmosfera. Muntele de ghiatia, care plutea iucetu spre sudu, lasă in urma-i o tempe­ratura rece. Ventulu se lmisci de-o-data. Stelele apărură iuca înainte de dr'a obicinuita, dar' lumi­nau slabu si erau palide ca mdrtea.

Capitanulu eşamihă horizontalu, care erâ desemnaţii cu nori mari, roşii câ purpur'a si de coldrea aramei; cu fie-care minuta ce trecea, ho- ; rizontulu deveuiâ totu mai intiinecosu. Ventulu iabiă funiile corăbiei.

— „E timpulu se strîngemu pauzele," striga capitanulu.

— „Se le strîugemu." repetî cârmaciulu si o flueratura din rluerulu seu, care întrecu siuera-tulu vântului, chema o inuitrme.de marinari la catarguri, câ se micsioreze vântrelele.

Luntrea de scăpare se apropia de corabia. Iu moinentulu cându funiile se legau si luntrea ajunsese corabi'a, ântâiulu luntrasiu, care supr'a-veghiâ serviciulu marinariloru, scdse unu tiepetu si alergă fdrte agitatu la capitanulu.

— „Ce s'a întâmplata era, Bruce ?" Aretându cu degetulu spre palid'a facia a

bărbatului lesînatu, pre care 'Iu aduceau împreuna cu copilulu doi marinari spre scara, gângavi ân­tâiulu luntrasiu câ si paralisatu de spaima.

- - „E colo!- „Cine?" — „Elu . . . omulu . . . pre care l'am . . . |

vediutu . . . josu . . . la mes'a . . . d.-t'ale." Capitanulu voia se-i respundia, dar' zări unu |

globii de focu, care pareâ a fi o stea caletdre. Cu sgomotulu unui globu aprinsu, care se cufunda in j mare, câdiu in apa tocmai lângă corabia.

In acel'asi momentu pareâ câ se deschide ceriulu cu pocnete ingrozitdre. Corabi'a se sguduî câ-si-cum s'ar' fi isbitu de o stânca. Pldia, grin­dina, tunete si fulgere, tdte se descarcăra de-o-data asupr'a corăbiei, pre cându valurile oceanului se ridicau spumegâudu pana iu nori. Furtun'a se sparse in partea din deretu a corăbiei, care cu tdte isbirile valuriloru fu mânată de o putere

invincibila neincetatu spre N. V. 1li V. Ast'a fii scăparea corăbiei si a echipagiului ei.

Furtun'a trecu, dmenii din corabia se liuis-cira, ventrelele se întinseră, spre a pute ti con-dusu mersulu corăbiei. Ântâiulu luntrasiu, scutu-rându-si barb'a udata de «ip'a sărata a marei, dîse câtra subalternulu seu:

— „Deca ventulu ar' fi batutu in cdste cora­bi'a si nu din deretu, alu dracului se fiu, deca acum n'amu fi facutu cunoscintia cu cablulu submarinu."

Dupa-ce tdte au fostu puse in ordine pre bordu, capitanulu se duse la cei doi naufragiaţi. Barbatulu se afla iutr'o stare de complecta slăbi­ciune cu faci'a palida, cu ochii stîusi, dinţii î-i clautianiâu, si pre lângă tdte acestea se mai aretâu si simptomele bdlei numite scorbutu. Gingiile î-i sângerau la cea mai usidra atingere si petidrele î-i erau preste mesura umflate. Câta lipsa, câta suferiutia si câte doreri trebue câ a induraţii acestu slabitu organismul Bucatariulu corăbiei î-i dădu se bea in mici înghiţituri o beutura intaritdre. Venindu-si iu fire, uenorocitulu naufragiaţii strigă :

„Copilulu? Unde e copilulu?" Sermanulu omu fu liuiscitu. Copilulu, care

erâ de vre-o ciuci-spre-diece ani, siedeâ pe o banca de durmitu si beâ lacomii lapte cn ou si cu rumu Pre cându beâ o bucurie nespusa 'Iu cu­prindea si striga la fie-care momentu: „O corabia!"

După câtev'a dîle, cându naufragiaţii prinseră din nou putere, se petrecu cev'a ce dmeuiloru superstiţioşi câ Bruce le adeveri aparitiunea si misterids'a scriere. Capitanulu dorindu se aibă înscrise in registrulu corăbiei numele tuturoru dmeniloru scăpaţi de elu si de dmenii sei, intrebâ pre iiaufragiatulu de nume. — Avea unu nume scandinavu esprimatu cu sunete guturale si cu vo­cale compuse. — Capitanulu 'Iu rugă deci se 'si inscrie numele seu si alu copilului iu registru. Repede scrise caligrafice urniatdrele:

„Jules Foniuger, directorii alu societăţii pes-cariloru de chiti „Fiustrom," de pe insulele Aland, si pentru tinerulu seu tovaresiu de nenorocire: Carolu Schnorr, fiiulu lui Vilhelm Scbuorr."

Lucru ne mai audîtu! Scrisdrea acestui omu semena de miuune cu ace'a de pre tabla. Diu cu-riositate, capitanulu ruga pre Jules Foniuger se scrie cu cerus'a misteridsele cuvinte, cari pro-vocasera pre bordu atâtu de mare disordine. Cu o acuratetia caracteristica se potriviâu liniile cele tine si grdse iu modu batatoriu la ochi cu acelea de pe dosulu tablei. 'Ti veuiâ iu adeveru se crcdi in posue dracesci.

Capitanulu şterse repede urmele amâuduroru scrieriloru si preferi se nu spună nimicu despre acest'a nici lui Bruce nici lui Fdninger.

Naufragiaţii se restabiliră repede. După patru-spre-diece dîle 'si luară remasu buuu dela capitanulu la Saint-Jean, unde ancoră corabi'a după o caletorie grea de siese septemâni.

Capitanulu Henry La Luberne a scrisu acesta aventura, care a avutu locu, a vediutu-o elu si dme­nii lui. Dar' cine o va pote esplicâ vre-odata.

47

:m<imlitii

Jorgu ave i o nevestutia Prea frumosa 'ntre femei, La chipu blânda, cu ochi vineţi Se fi totu privitu in ei

Dar ' unu pretinu — ardâ-lu foculu, In o dî a observaţii, Câ-i frumosa Angelin'a Si la vorba si la stătu.

Jorgu vedea câ Angelin'a Se cam uita pe furisiu Câtra George, si de-ace'a După prânzu odata-a disu:

»Io me ducu adi Ia casina Pân' pre sera n'am se viu.« Ce se 'n templâ! ? . . ce nu inse Acuratu se spunu nu sciu,

Destulu câ Jorgu se intorce Mai curundu de cum a dîsu, Tocmai cându pretinulu George Se credea in paradisu.

Elu deschide incetu usi'a I-i privesce liniscitu, — Jorgu si biata Argelina Vediendu-lu a 'ncremenitu. —

Cum se nu cându in genunche, George î-i spunea cu doru, Câ in sufletulu seu teneru S'a 'ncuibatu primulu amoru.

Omu cu minte Jorgîi t a c e . . . Dar ' odată povestindu La mulţi pretini intemplarea A ajunsu totu rendu pre rendu.

Până unde elu surprinse Pre amanţi imbratiosiati, — Atunci toţi asceptâu finea Cu 'ncordare nemişcaţi.

Era unulu 'Iu intreba De siguru le-ai datu pui fripţi ?! . — Cum se nu! ? . . m-am dusu in treaba-mî Si i-am lasatu pâcâliti! —

48

Cronica . — Institute romane de creditu si economii se voru infieutiâ ia curendu in Aradu si in Sasu-Sebesiu. Celu din Aradu va porta nu­mirea „ V i c t o r i a " si va incepe cu unu capitalu de 100,000 floreni impartîtu in 1000 actli k 100 fl., — er' celu din Sasu-Sebesiu va Începe cu unu capitalii de 30,000 floreni impartîtu in 600 actii â 50 fl. v. a. — înainte cu Domnedieu !

R e g i n ' a R o m â n i e i cerceta in dîlele trecute una scala civila din Bucureşti in tempulu prelectiunei. Cau-tându in diuariulu scolariu, observa ca o scolaritia. fetiti 'a de 8 ani Maritana Nelesi, are nota slaba din portare. Regin'a cerca caus'a acestei'a si afla cumcâ copiliti'a are datin'a rea de a ceti isteriore in tempulu prelectiuniloru. Regin'a chiamâ pre copila afora si o intrebâ: „Ce istoriore ' t i plăcu mai mul tu?" Copil'a scose din traistulitia o cărticica nelegata ce portă t i t lu lu : „Traditiunile poporali romane culese de Carmen Sylva." Plina de b u c u r a săruta regin'a pre zelos'a-i cetitore si 'i dîse cu blândet ia: „Nu scii ca in scola nu e permisu a-si petrece cenev-a cu isto-ri6re, eu nu me potu rogă că se ti-se schimbe not'a. Dar' daca in semestrulu urmatoriu vei ave zelu mai mare, tri­mite-mi testimoniulu si vei primi dela mene t6te poveştile de Carmen Sylva."

Hymen. — S'au cununatu eri domuulu Julicmu Popescu functionariu la banc'a „Albina" cu domui-sioYa Valeri'a Popu amabil'a si gratios'a fiica a d.-lui Stefanu Popu parochu-protopopu si proprie-tariu in Mihaltiu. — Actulu cununiei s'a iudeplenitu in celu mai strinsu cercu famiiiariu. Tener'a pa-rechia insogita de rudenii a si caletoritu la Sibiiu. — Fericire neconturbata insoşie'sca-i iu toţi paşii vietiei!

C o n c e r t a i m p r e m i a t n cu b a l a va arangiâ Inte-liginti'a româna din Clusiu la 24 Fauru a. c. „in favorulu fondului pentru infientiarea unei scole rom. in Llu*iu.u

Comitetulu s'a constituitu in modulu urmator iu : Presie-dinte Juliu Coroianu advocatu, vice-pres. Juliu Dombradi ascult, de drepturi, secretariu Josif Popescu ascult, de drept., cassariu Basiliu Podoba capelanu, controloru Nestoru Simonu ascult, de drept. ; membrii in comitetu: Joanu Farcasiu drd. in drepturi, Emiliu F . Negrutiu medicinistu, Georgiu Mog'a medicinistu, Alesandru Sianduru medicinistu, Eugeniu Branu ascult, de drept., Octavianu Boeru ascult. de drept., Aureliu Popu ascult, de drept., Corneliu Rosiescu medicinistu, Alesandru Andressi medicinistu, Virgilu Sio-tropa ascult, de filosof., Eugeniu Solomonu medicinistu, Joanu Gali ascult, de drept. Georgiu Simu ascult, de filosof. Nicolau Bobesiu oficiantu si P. Grigoritia ascult, de filosof

Notitie. P ă s t r a r e a cafe le i . Cafeu'a este forte primitore de umediela si mirosuri, ce si-le insusiesce fiendu alăturea cu alte coloniale aromatice. — Bunetatea cafelei consta nu numai in speci'a ei, ci mai cu sama in modulu, cum a fostu recoltata in colonii, cându s'a coptu bine pe vreme uscata, ferita de ploi si de umediela; cumu a fostu de bine inpachetata in saci, cum a fostu adusa pre mare, cum a fostu tienuta prin bacaniele nostre. prin cameri, cum a fostu prăjită si reşnita

Cafeu'a fie reşnita seau neprajita trebue ferita de vecinătatea piperiului, rumului si altoru lucruri cu mirosu tare. - - Deca se amesteca cu faina de radecina de cicore, cu bobe de orzu seu de secara prăjită 'si perde arom'a ei naturala , — de asemenea deca se prajesce prea tare seau prea pueinu. — Nu e permisu a se pune in cafea altu-ceva dc-câtu migdale prăjite, cari imbunetatiescu mul tu cafeu'a !

si nici a se tienâ cafeu?a prăjită si indesata altu-feliu, de-câtu in cutii bine astupate.

D e p ă r t a r e a s i o r e c i l o r u d e p r i n c a m e r e . — Ia unlu de petra, moia câte-v'a petece intr'ensulu sî pune-le la 4—5 locuri ale camerei. Mirosulu acestui untu este a tâ tu de nesuferitu sioreciloru in câta, in câte-v'a ore, nu se va mai vedea nici unulu. Acestu mijlocu e 'bunii si contr'a car-titieloru. — In locuintia unde s'a prasitu sioreci mulţi se pote aplică cu succesu smulgendu cu radecina dep" câmpu cod'a vacei (verbascum Thapsum) si punendu câte o mâna in t6te unghiurile casei. Plant 'a limb'a cânelui (Cynoglossum officinale) verde, pusa pr n găurile sioreciloru i depăr tez i asemenea.

VIRGIN A-VESTALA INM0RMENTATA DE VIA. Illustratiunea de pe pag. 41. ni infayiosieza un'a

dintre cele mai barbare scene ale tempului stravechiu. Un'a dintre Virginele-Vestale, biruita de fragilitatea

naturei omenesci, si-a uitatu pe unu momentu dejuramen-tuln si votulu seu, si peutru-ace'a a fostu osendita la mar­ţea cea mai cumplita — a se inmormentâ de via.

Acesta inmormentare se esecută intr 'unu modu demnu de pagânisinulu barbaru.

Osendit'a se detieneâ anumite dîle intr 'o cella intu-necosa, dându-i-se spre hrana numai ptieina pane si apa.

In demineti'a dîlei in care avea se se esecute asu-pr'a osenditei sentinti'a, intră la ea pâzitorinlu inchisârei si i întindea vestmentulu numitu t o g a s o r d i d a dîcîin-du-i: „îmbracă acesta toga, câ-ci sorele a resaritu de multu si nu are se apună, pâna-ce nu te vei inmormentâ tu." — Apoi veniâ caleulu si scotiendu-o afara din inchi-s6re, porniă "onductulu tristu.

Dinainte mergea imperatulu intr'o careta trasa de patru cai; lui i urmau preoţii si augurii (profeţi), după acesti'a haruspexii (predicatorii din intestinele animaleloru); apoi urmau fecielii si epusonii (20 consiliari cari erau de fâşia la tote judecăţile si jertfele); după ace'a veniău ar-valii si fiaminii (p r tatori de tortie). apoi Sălii (preoţi in­stituiţi de Nuuia) si in urma Virginele-Vestale. Conduc-tulu 'Iu incheiâu senatorii si trimişii cavaleriloru. După acesti'a veniâ osSndit'a condusa de calei si incungiurata de ostasîme, Caleulu ducea o lampa, o pane si unu ur-cioru de apa. Si mai in urma chiar' mergea unu sclavii portându in mâni o ramura verde de cypru in semnu ca su pedepsa de morte e opritu a se apropia de osendita.

Conductulu inaintâ spre C a m p u s s c e l e r a t u s , care la tote caşurile eră inundatu de mulţimea curiosa ce voia a vede pre nefericit'a Virgina-Vestala. — In midiulo-culu acestui'a se afiâ săpata si bene ziduita o gropa afuma, in care te poteâi scobori cu scar'a prin o apertura ân~usta.

Imperatulu incungiuratu de senatori, se asiediâ pre o tribuna iutocmita spre acestu scopu, de-a drept 'a si de-a stâng'a se postau preoţii si Virginele-Vestale, er' cei'alalti impreuna cu mulţimea cea adunata cuprindeau teritoriulu din dtreptulu loru.

Preoţii si Virginele-Vtstale 'si acoperiâu faci'a câ se nu vedia pre osendit'a, care inaintâ cu pasi lini spre grop'a s'a.

Caleulu primu luându in mâna lamp'a ardienda im» premia cu caleulu de-alu doilea care luă pânea si urcio-rulu cu apa se scoboriâu in gropa si dupa-ce depuniâu lu­crurile duse in josu, reintorceâu la osendit'a pre care luându-o caleulu primu de mâna cu cuvintele : „Vina, câ-ci tote simţii gat'a pentru t ine" — o scoboriâ in adencime.

E-îndu apoi din gr6pa. scotea afora scar'a si astupa intrarea cu o petra mare preste care arunca pamentu din greu.

După ace'a treceau preste gropa preoţii si Virginele-Vestale, si apoi o incungiurâu de trei-ori afurisindu pre cea inmormentata.

Si cu acestea fiindu inchiata esecutarea, cu totn re'ntorceâa in orasiu in ordinea in care esîsera.

Abonamentele se se facă tara intârdiere.

Proprietariu, Redactoru respundietoriu si Editoru: N I C O L A E F E K E T E - N E G R U T I U . Gherl'a Imprhnari'a „Auror'a" pr. A. Todoranu.