ItFI

I

I

l.

rttIll

Pierdute pentru totdeauna

1

Duminici noaptea, la ora doui $i jumitate, in Los Angeles,

Joe Carpenter se trezi linind strins o perna la piept gi strigindin intuneric numele sotiei lui disparute. Durerea,gi disperarea

din propriul glas ii alungasorl somnul. Visele se desprinseride el nu toate deodag, ci in valuri tremuratoaxe, a$a cum se

desprinde prafirl do pe grinzile din pod cind o casi se clatiniin timpul unui cutremur.

Cind iqi dadu sea{na ca Michelle nu era in bratrele lui, se

lipi qi mai tare de perni. Se trezise din vis cu parfunnul

par-ulUi ei. Acum se temea ci la cea itrai -i.a migcare amin-tirea va displrea, laslndu-l doar cu mirosul acru al transpi-ratiei lui noctume.

in mod inevitabil, oricit de apasirtoare era lini$tea, ea nuputea p4stra vie amintirea, Parfunrul parului ei se reFigea ca

un balon care se inalp in vazduh qi in curind se pierdu.

Se ridica trist qi se duse la cea mai apropiati dintre cele

doul ferestre. Patul, care consta doar dintr-o saltea apezati pepmdoseala, era singura rrobila, a$a cA nu era nevoie si aibagrija sa nu se lmpiedice de vreun obstacol ln intuneric.

II'

!

ll10 DEAN KOONTZ

Apartamentul-atelier era alcituit dintr-o cnmera mare cu

o chicineti, o debara qi o baie inghesuita, toate aflindu-sedeasupra unui garaj pentru doui ma$ini, din zona superioara

a Canionului Laurel. Dupi ce igi vinduse casa din StudioCity, nu-qi luase cu el nici o mobila, pentru ca morfii n-au

nevoie de asemenea rasfaluri. El venise acolo ca si moar6.

Timp de zece luni, platise chiria, in agteptarea diminetii incare nu se va mai ffezi,

Fereastra dadea spre zidul alcatuit de canion, cu contururinegre crestate de conifere qi eucalipti. Spre vest, o luni grasa

se ilea prinffe copaci, o licarire argintie dincolo de sumbrele

paduri urbane

il uimea ci inci nu era mort dupir atita timp. Dar nu era

nici viu. Era pe undeva, pe la mijloc. La jumitatea drumului.Trebuia si giseasci un capit, fiindca pentru el nu mai putea

exista drum de intoarcere

Dupf, ce i$i aduse o sticla de bere rece din frigiderul dinchicineti, Joe se intoarse pe saltea. Se agezi cu spatele spri-jinit de per€te.

Bere la ora doui gi jumatate noaptea. O via6 care se

prf,bugepte.

igi dorea sa poata si bea pini crapf,. Daci ar putea si dis-para din aceastiL lume inff-o picla alcoolicl paralizanta, poate

ci nu i-ar mai pf,sa clt va dura despf,tfirea" Dar excesul de

pileala i-ar tntuneca in mod irevocabil amintirile 9i amintirileerau sacre penffu el. Nu-si lngaduia decit citeva beri sau

paharc cu vin deodata.

in afara de licarirea fnava a lunii filnata de copacii de lingageam, singura lumina din cameri venea dinspre butoanele

lusinate din spate ale telefonului de lingl saltea.

Nu cunogtea decit o singuri persoanh cireia ii putea

vcti dcschis despre dispemrea lui in toiul noptii - sau ziua,hriamae. Degi avea doar treizeci gi gapte de ani, mama

$ ffl hi mrisena de mult. Nu avea frati sau surori. Prietenii

imcescri si-l incurajeze dupi catastrofi, dar el era prea

UNICUL SUPRAVIETUITOR

indurerat ca sa poata vorbi despre cele intimplate gi ii linusela distantl cu atita agresivitate, incit aproape ca-i jignise pe

cei mai mul1i.

Acum luf, telefonul, il puse pe genunchi gi o suni pe

mama lui Michelle, Beth McKay.in Virginia, la aproape pdtru mii cinci sute de kilometri

distantdL, ea ridici r6ceptorul la primul zbimiit.

- Joe'l

- Te-am trezit'l

- Doar mi cunogti, scumpule - mi culc devreme 9i mi scol

inainte de ivirea zorilor.

- Henry ce face? intreba el, referindu-se la tatal lui Michelle.

- A, batrina fiari ar fi in stare si doarma qi la apocalipsa,

spuse ea cu tandrete.

Era o femeie buni gi blinda, plin?i de compasiune fati de

Joe, chiar daca abia putea tine piept propriei suferinte. Aveao for(a ieqita din comun.

La inmormintare, atit Joe cit 9i Henry simliserl nevoia sa

se sprijine pe Beth, reazd'rnul lor. Dar citeva ore mai tirziu, multdupi miezul nop[ii, Joe o gf,sise pe veranda din spatele casei

din Studio City, agezata inff-un balansoar, in pijama, incovoiatica o bibuti uitati de Dumnezeu, inibusindu-si hohotele de

plins intr-o pema pe care qi-o luase din camera de oaspeli, ca

si nu-i impovireze pe sotrul 9i pe ginerele ei cu propria-isuferinp. Joe se aqezl lingf, ea, dar Beth nu dorea sa fie linutade mina sau si fie luati de duptr umeri. il respinse cind el oatinse.,Durerea ei profunda ii scormonise nervii atit de mult,incit o mingiiere rostita in qoapta devenise pentru ea un striglt,iar o mini drdgistoasl o ardea ca un fier tnroSit. Fiindca nu se

indura s-o lase singuri, Joe luase plasa cu mlner lung gi mituracu ea suprafafa apei din piscina: ficea cercuri in apf,, adunind

mormoloci gi frunze de pe suprafatra neagr&, la ora douanoaptea, fafi micar si vadd ce'face, continuind, sumbru, sA

faci cercuri-cercuri, si matue qi iar sa mAture suprafala apei,plna ce nu mai rarnasera de scos din apa curati decit reflexele

l3t2 DEAN KOONTZ

stelelor reci, nep6s4toare. in cele din urma, dupf, ce ii seciizvorul lacrimilor, Beth se ridici din balansoar, veni spre el gi

ii lua plasa din miini. il d.rse sus gi il baga in pat ca pe un copil

$i atunci el dormi adinc pentru prima dati dupi multe zile.Acum, vorbind cu ea la telefon la o distanfa considera-

bilf,, Joe iqi puse deoparte berea terminatd pe jumitate.

- Acolo s-au ivit deja zorile, Beth?: Acum citeva clipe.

- Stai la masa din bucitirie, privind zorile prin fereastracea mare? E frumos cerul?

- E incf, intunecat spre apus, mov deasupra, iar spre risi-rit este un evantai deroz, corai gi safir, ca mitaseajaponeza.

Beth era foarte puternica gi Joe o suna in mod regulat nudoar pentru forta pe care i-o putea oferi ea, dar pi pentru ci-iplicea s-o asculte vorbind. Timbrul special al glasului qi accen-

tul ei moale de Virginia erau identicecu ale lui Michelle.

- Ai rispuns la telefon cu numele meu, spuse Joe.

- Nu putea si fie altcineva, scumpule.

- Sint singurul care suni atit de devreme?

- Rareori mai suna si altii. Dar in dimineala asta... nuputeai fi decit tu.

Dezastrul se petrecuse exact in urmAcu ulr ill; schimbindu-leviegile pentru totdeauna. Era prima comemorare a durerii lor.

- Sper ci te hr4negti mai bine, Joe. Continui si slabegti?

intreba Beth.

- Nu, minti el.in anul care se scursese, devenise treptat atit de nepisf,tor

fatl de mincare, incit in urmf, cu trei luni, incepuse sd sli-beascii. Pind in ziua aceea slibise zece kilograme.

- Va fi o zi fierbinte acolo?

- Canicul[ inibugitoare 9i umeda. Sint ceva nori, dar nucred ci o si ploui, ca sa ne mai ricorim. Norii dinspre rlsaritsint trandafirii, tiviti cu auriu. Soarele s-a trezit de mult.

- Parcl nici n-ar fi trecut un an, Beth, nu'l' - Parci nu, de$i uneori mi se pare ca a trecut un secol.

UNICUL SUPRAVIETUITOR

- Mi-e atit de dor de ele, spuse el. Ma simt pierdut fara ele.

- Ah, Joe! Scumpule, Henry 9i cu mine te iubim. ESti ca

ur fiu pentru noi,'Egti cu adevarat fiul nosffu.

- $tiu. $i eu va iubesc foarte mult. Dar nu este de-ajuns,

Beth, nu este de-ajuns. Trase aer adinc in piept. Anul care a

Eecut a fost un iad. Nu mai suport inca un an ca asta.

- O sa fie mai bine cu timpul.

- Ma tem cA nh. Mi-e frica. Singur nu-s bun de nimic, Beth.

- Te-ai mai gindit si te intorci la muncd, Joe'?

inaintea accidentului, Joe fusese reporter de criminalistica

laLos AngelesPosf. Cariera lui de ziarist luase sfirgit'

- Nu suport sd vid cadavre, Beth.Nu putea sir priveasci victima impu$catA dintr-o ma$ina

in mers sau ridicatd cu o magin6, indiferent de virsti sau sex,

fara s[ le vada pe Michelle, pe Chrissie sau pe Nina zicindpline de stnge 9i sfirtecate, in fala lui.

- Poli face alt fel de reportaje. Scrii bine, Joe. Scrie nigte

povestiri interesante despre oameni. Trebuie si lucrezi, sifaci ceva ca sa te simti din nou folositor.

in loc sa-i rarspundir, el spuse:

- Nu pot funcliona singur. Nu vreau decit sA fiu cu

Michelle. Vreau si fiu cu Chrissie 9i cu Nina.

- Vei fi, intr-o buna zi, spuse ea, caci mai presus de orice,

rirminea o femeie credincioasi.

- Vreau sa fiu cu ele acum. Glasul i se frinse gi t4cu citeva

clipe ca sa gi-l dreaga. Sint terminat aici 9i nu am curajul siplec dincolo.

- Nu mai vorbi asa, Joe.

Nu avea curajul sf,-gi puni capar zilelor, pentru cd nu gtia cu

siguranlA ce urma dupi aceasti lume. Nu credea cu adevdrat ciiqi va glsi sotia $i fiicele intr-o irnpadde a luminii gi a unor spi-

rite iubitoare. Mai tirziu, cind privi cerul nopfii, viau doar sori

indepartati infi-un hau fara sens, dar nu putea suporta sa dea glas

indoielii sale, penbu c4 daca ar fi tacut-o, ar fi insemnat si afirme

ca vietile lui Michelle si ale fetelor fuseserl la fel de lipsite de sens.

DEANKOONTZ

Beth spuse:

- Toii avem o menire aici, pe pamint;

- Ele erau menirea mea gi nu mai sint.

- Atun6i hseamndr cf, ai o alta menire. Acum e ffeaba tas-o descoperi. Exista un motiv pentru care mai egti inca aici.

- Nu existi nici un motiv, o contrazise el. Povestegte-micum este cerul, Beth.

Dup[ o clipi de ezitare, ea spuse:

- Norii dinspre rasarit nu mai sint poleili pe mmgini. A dis-parut gi trandafuiul. Sint nori albi, nu sint incd.'rca1i cu ploaie gi

nu sint den$i, ci un fel de frligran pe fondul albastru al cerului.O ascultA zugrivind dimineatra din celalalt capit al conti-

nentului. Vorbiri apoi despre licuricii pe carc ea 9i Henry iiadmiraseri in noaptea prccedentd de pe veranda din spatele

casei. in sudul Califomiei nu existau licurici, darJoe gi-i afirin-tea din copilaria lui petrecutd in Pennsylvania- Vorbira gi

despre gradina lui Henry, in care se coceau ctrpgunele gi trep-tat, treptat pe Joe il cuprinse somnul.

- Aeum e zi plinA aici. Dimineatra a trecut de noi gi vinespre tine, Joe. Da-i b $ansi, dimineata iti va aduce motivafiade care ai nevoie, un [el in viafa, pentru cA asta este menirea

diminetii, fura ultimele cuvinte rostite de Beth.

Dupi ce inchise telefonul, Joe se intinse pe o parte, privindfereastra de pe care disparuse lumina argintie a lunii. Astrulapus€se. Joe se cufundi in bezna cea mai adincl a noplii.

Cind adormi din nou, nu visi nici un fel strilucitor care se

apropia de el, ci o ameninfare nevazuta, nedefinita, sumbr6.

Ca o greutate mare care se privilea pe cerul de deasupra lui.

2

Mai 6rziu, in acea dimineatrl de simbitA, in timp ce se

ffieptacrr masina spre Santa Monica, Joe Carpenter suferi otrizi dc anxietate. Simti o apisare pe piept gi respira cu mare

UNICUL SUPRAVIETUITOR

dificultate. Cind iri lui o mini de pe volan, degetele ii tremu-

rau ca ale unui batrin paralitic.Era covirgit d.e senzatia de prabugire de la o mme ini,ltrime,

ca gi cum Honda lui s-ar fi desprins de autostrada privllindu-seintr-o prapastie fara fund, inexplicabila. $oseaua se intindea

uniforma in fata lui gi cauciucdrile figiiau pe asfalt, dar el nu-gi

putea recapff4 cu a1'utorul ratiunii, sentimentul de stabilitate.

Ba chiar senzatia de apisare deveni atit de puternica $i de

ffiicogf,toare, incit il ficu sa-gi ia piciorul de pe acceleratrie

gi si apese pedala de frina.Se auzird claxoane gi cauciucuri scri$nind, cind circulalia

de pe qosea se adaptd acelei incetiniri brugte. in timp ce magi-

nile gi camioanele ti$neau pe linga Honda lui, goferii ii arun-

cau lui Joe priviri ucigage, strigau cuvinte jignitoare sau

faceau gesturi obscene. Era Los Angeles-ul Mai Mare, intr-oepoca a schimbarilor, clocotind de energia damnarii, tinjinddupi apocalipsi, unde cea mai mici abatere neintenlionatisau nepotrivitl pe spafiul altcuiva ar fi putut avea ca rezultato reactie termonucleari.

Senzatria de prabugire nuJ slabea. Stomacul i se intorcea pe

dos, de parcA ar fi fost intr-un montagne russe, avintindu-se pe

o porfiune de sine de pe o panta abrupm. Degi era singur inma$ini, auzi strigitele pasagerilor, la inceput vag, apoi tot maitare, dar nu erau tripetele vesele ale amatorilor de senzatrii taridintr-un parc de distracgii, ci urlete de durere autentica.

Se auzi goptindu-gi siegi de departe, ,,Nu, nu, nu, nu."O pauz[ scurtA in trafic ii permise sa scoata Honda de pe

gosea" Marginea autostrizii era ingusti. Se opri cit mai aproape

de balustrada de protectie peste care se profilau leandri bogatri,

ca un mare val verde inspumat.

igi baga magina in parcare, dm nu opri motorul. Degi era

scaldat infi-o sudome rece, avea nevoie de curentul inghetrat alaerului condilionat ca sA poati respira. Presiunea asupra piep-tului stru crestea. Fiecare inspiralie care-l zguduia era o luptd Si

fiecare expiratrie fierbinte ti$nea din el cu un quierat exploziv-

15T4

16 DEAN KOONTZ

Degi aerul din Honda era curat, Joe simfea miros de fum.il simfea gi in guri: avea un gust acru de ulei ars, plastic ropit,vinilin fumegind pi metal ars.

Cind aruncl o privire spre ciorchinele dense de frunze

9i spre florile rogu-aprins ale leandrului lipite de geamurilede lingl scaunul din dreapta, imaginalia lui le metamorfoziin nori grogi.de fum unsuros. Geamul deveni un hubloudreptunghiular cu colluri rotunjite 9i geamuri duble desticli groasi.

Joe ar fi putut si creadi cA era pe cale sa-gi piarda mintrile -daci n-ar mai fi avut asemenea crize de anxietate gi in anulcare trecuse. Degi uneori ele se produceau la un interval dedouf, siptirmini, i se intimplase sa suporte qi nei intr-o singurizi, fiecare cu o duratl de zece pina la treizeci de minute.

il consultase un terapeut, dar nu-l ajutaseri sfaturile lui.Medicul ii recomandase medicamente impotriva anxie-

t4ii. Dar el refuzase reteta- Voia sa simtA durerea. Era tot ce-imai r4.rynisese.

inchise ochii, igi acoperi fafa cu miinile ca de gheafi,luptindu-se s6-gi vina in fire, dar catastrofa continui sa se

desfigoare in jurul lui. Senzatria de cddere se intensifici.Mirosul de fum se intefi. Urletele pasagerilor-fantoma de-veniri mai puternice.

Totul se zgtltiia. Podeaua de sub talpi. Perelii maqinii.Tavanul. Huruieli, zomi'ieli, bubuituri 9i un fel de batai degong inspf,imintitoare acompaniau zgilliiala, zgiltiala aceeafara de sflrgit.

- VA rog, implori el.FarI sa deschida ochii, igi cobori miinile de pe fa1a. Le

ficu pumn lasindu-le si cadi pe lingi corp.Dupa o clipi, minufele unor copii speriafi ii apucari bra-

trele 9i el le strinse.

Copiii nu erau desigur in magin4 ci pe locurile lor din avio-nirl condamnat. Joe traia reconstituirea prabuqirii zborului 353.in rastimpul cizni, el se afla in doua locuri simultan: in lumea

UNICUL SUPRAVIETUITOR

reala din Honda gi in avionul companiei Nationwide Air 747,inmomentul clnd se prabugise din seninul stratosferei, de pe cerul

innorat al noplii, pe.o poiana la fel de necrutitoare ca fierul.Michelle $edea inffe fetite. Miinile ei $i nu pe ale lui le

strinseserl Chrissie $ Nina in acele ultime lungi minute de

grcaza inimaginabila.Pe m[surl ce igil6iala se intelea, incepea si ploui cu

proiectile. Carti bu coperte necartonate, calculatoare porta-bile, calculatoare de buzunar, tacimuri si farfurii - deoarece

cigiva pasageri erau inca la masi cind s-a declangat dezastrul

- pahare de plastic, sticle de biuturi de o singurf, dozf,,creioane 9i pixuri zburau prin interiorul cabinei.

Tu$nd din cauza fumului, Michelle probabil ci indem-nase fetilele sd plece capetele. ,,Capul jos! Feriti-va fa@!"

Ce fete! Fetre dragi. Chrissie, de gapte ani, avea pometiihalti Si ochii verzi, limpezi ca ai mamei ei,. Joe nu va putea

uita niciodati cum lui Chrissie ii ro$ea fafa de bucurie cindera la lecfia de balet sau cum se concentra privind crucig ctndse apropia de locul unde-i venea rindul si tragf, cu crosa lapartidele de base-ball din Little League. Nina, de numai patru

ani, ghemotocul cu nas cirn qi ochi albartri ca safirul, avea unfel al ei de a-$i incr4i mutritra de fericire cind vedea un ciinesau o pisica. Animalele se simleau atrase de sx- gi er de ele -de parci ea ar fr fost reincamarea Sflntului Francisc de Assisi,ceea ce nu era o comparatie prea exagerata, dacd o vedeaiprivind vrajita, cu dragoste, chiar 9i o goplrla uritl de gridinacuibaritA i:n minutele ei grijulii.

,,Capul jos! Feritri-vi fatral"

in indemnul acela era spefirnta, era presupunerea ca vorsupraviefui toate gi cd lucrul cel mai riu care li se putea intimplaar fi fost s4 le fie mutilate fetrele de contactul violent cu un cal-culator portabil sau cu cioburile care zburau pe lingA ele.

Turbulen{a aceea cumplitl spori. Unghiul de coboriredeveni mai sever, trintuindu-l pe Joe de scaun, astfel incit nuse putea apleca in fala cu ugurinfi, ca s6-qi fereasci fata

17