Humeniuc Diana Madalina CRP Anul III Anexe

7/26/2019 Humeniuc Diana Madalina CRP Anul III Anexe

http://slidepdf.com/reader/full/humeniuc-diana-madalina-crp-anul-iii-anexe 1/179

Anexa A – Diagramă de consens

Anexa A1 - Imaginea familiei monoparentale

Fig. 1 – Subiect B. I. (22 ani)

Am ales imaginea acestei păsări care își

hrănește puiul tocmai pentru că simt că mama

mereu și-a dat silința să mă hrănească cu ce a

fost mai bun, chiar dacă asta însemna să

renunțe la ea însăși. Și asemenea păsărilor,

atunci când am crescut, a avut încredere în

mine că am învățat să zbor cum trebuie și mi-a

dat drumul să plec din cuib, liberă. Cuibul nu e

prezent în imagine, ci e doar o crenguță fragilă,

pentru că instabilitatea financiară ne-a

alimentat mereu sentimentul de insecuritate și

de efemeritate a tot ceea ce aveam în jurul

nostru. Iar împrejur, plantele verzi și neclare

sunt acele situații neprevăzute pe care le-a avut

de înfruntat, învățând să ne concentrăm mai

mult pe relația dintre noi două, decât pe ceea

ce s-ar întâmpla în jur.

Construct - încredere

Fig. 2 – Subiect I.D. (25 ani)

Indiferent de ce trăiești de-a lungul

vieții, nu trebuie să te lași copleșit de

aparenta victorie a problemelor asupra ta.

Trăirile și tainele ascunse în inimă

trebuie să devină arme esențiale în lupta

cu dezamăgirile acumulate în timp. Fără

o împăcare cu sinele (adică până încetezi

sau mai „tragi de tine”) orice încercare de

resemnare cu privire la lumea exterioară

devine superficială. Trăirile, emoțiile și

sentimentele (indiferent de polul la care

se situează: bune sau rele) trebuie să

devină trepte ale urcușului vieții noastre,

ale cunoașterii și ale înțelegerii lumii

exterioare.

Construct – împăcare cu sine



Fig. 3 – Subiect Ș.D. (13 ani)

Pentru mine acest desen a însemnat că

atunci când am fost mică părinții mei erau

împreună în inima mea, acum însă și inima

mea s-a împărțit în două jumătăți.

Construct – separare

Fig. 4 – Subiect M. L. (22 ani)

Am ales această imagine deoarece mereu

m-am simțit protejată de mama mea.Simțeam că nimic rău nu mi se poate

întâmpla când e mama în preajma mea.

Construct – protecție

Fig. 5 – Subiect A.A. (29 ani)

Am ales imaginea asta deoarece în mediul

familial din care provin au fost de toate, și

bune și rele. Momentele mai puțin bune nu

prea sunt binevenite la suflet, însă pot fi

folositoare pentru viitor, dar în același timp te

pot afecta.

Construct - diversitate

Fig. 6 - Subiect A.G. (16 ani)

Am ales această imagine deoarece

reflectă relația cu părinții mei. Așa a fost

și este în viața mea. Tata mereu ne-a

întors spatele, n-a fost niciodată mulțumit

de ceea ce avea, iar mama mereu m-a

îndrumat și a fost lângă mine în orice

situație.

Construct - abandon



Fig. 7 – Subiect K.A. (21 ani)

Am ales o poză cu bunicul meu și cu o pisică

în brațe deoarece, pentru mine, simbolizează

pace și iubire față de orice aproape. Mereu am

avut o dragoste deosebită pentru bunicul meu

pentru că m-a învățat să iubesc aerul curat,

animalele și grădinăritul. Cu el am avut parte

de un mediu pașnic și echilibrat! Construct -

echilibru (din partea familie extinse)

Fig. 8 – Subiect V.G. (13 ani)

O lamă cu picături de sânge pe ea. Din păcate, am recurs la așa ceva ca mod de a

mă calma când nu mai suportam certurile

din casă, scandalurile și chiar actele de

violență la care trebuia să particip. Acum

pentru mine nu mai înseamnă nimic.

Construct – suferință

Fig. 9 – Subiect V. M. (20 ani)

Am căutat imagini cu familii fericite, însă mi-

am dat seama că am avut și eu o familie

fericită cândva. Chiar eram fericiți! Nici acum

nu pot înțelege de ce s-au întâmplat toate

aceste lucruri triste, însă orice ar fi îmi iubesc

părinții la fel de mult. Construct – regret

Fig. 10 – Subiect – P.A. (14 ani)

Imaginea aceasta este pentru

sportul meu preferat pe care-l practic.

Este pentru mine scopul meu în viață.

Construct - obiectiv



Fig. 11 – Subiect P.I. (26 ani)

Am ales această imagine deoarece cuprinde

cele mai importante persoane din viața mea:

mama, sora, iubita și nepoțica mea. În ciuda

faptului că părintele meu custodian este tata,

am o relație mult mai apropiată cu mama mea.

Construct - afectivitate

Fig. 12 – Subiect I.A. (22 ani)


mediul familial în care am crescut are o

dublă semnificație pentru mine. Pe de o

parte, sunt traumatizată și acum de

certurile și bătăile zilnice la care luam

parte, însă pe de altă parte, datorită

formei familiei din care provin, am

învățat să fiu mai responsabilă și să mă

maturizez mai repede. Construct -

consecințe

Fig. 13 - Subiect M. M. (37 ani)

Fac precizarea că pădurea simbolizează

societatea, ursul reprezintă prietenii, (unii cu

intenții bune iar alții prefăcuți) iar celelalte

animăluțe din pădure problemele apărute și

modalitatea de comunicare cu aceștia. Dacă nu

ai cea mai bună strategie de comunicare...ești

”mâncat”.

Construct – supraviețuire

Fig. 14 – Subiect P.A. (14 ani)


corespunde relației dintre mine și mamamea, care mereu mă ridică la propriu (are

grijă să nu pățesc ceva) și la figurat (mă

laudă, are o părere foarte bună despre tot

ce fac) și mă pune întotdeauna într -o

lumină bună. Mereu mă ocrotește, chiar

prea mult, nu-și dă seama că am crescut.

Construct – ocrotire



Fig. 15- Subiect H.M. (21 ani)

Cu toate că părinții mei au divorțat cândmama mea era însărcinată și eu nu am

aparținut nici măcar o zi din viața mea unei

familii „normale”, pot să afirm cu mâna pe

inimă că nu simt că aș face parte dintr -o

familie monoparentală, ci dintr -o familie mare,

extinsă, în care dragostea, ajutorul, respectul

sunt valorile fundamentale. Acesta este mediul

familial în care am crescut, motiv pentru care

am ales această imagine. Membrii din poză

sunt doar o parte din marea mea familie

maternă. Împreună cu ei sunt o persoană

împlinită și doar datorită lor nu am simțit lipsa

modelului patern din viața mea.

Construct – familie extinsă (părinte

custodian)

Fig. 16 – Subiect Ș.G. (21 ani)

Am ales această imagine pentru că

familia mea mereu s-a rezumat la poze.

Din cauza faptului că mama mea este

plecată în străinătate, iar tatăl meu s-a

recăsătorit, în momentele dificile din

viața mea mă consolam uitându-mă la

poze, fiind o instanțiere a propriei

familiei. În casă am foarte multe poze de

când părinții mei erau tineri și am douăfotografii când eram mică și eram

împreună cu ei. De asemenea, în familie

avem un ritual în fiecare an mergem la

bunici de Sfântul Gheorghe și

imortalizez momentele prin intermediul

pozelor.

Construct - fotografie

Fig. 17 – Subiect M.L. (14 ani) Fig. 18 – Subiect C. C. G.( 14 ani)



Cele trei flori în formă de inimă

reprezintă cele trei persoane din viața mea care

îmi oferă dragoste: mama, bunicul și bunica.

Tatăl care ar trebui și el să-mi ofere iubire este

floarea din colțul dreapta, sus, care este

îndreptată spre altcineva. Eu mai aștept.

Construct – speranță

Această imagine reprezintă drumul

meu spre viitor. Îmi doresc să plec din

sat și să-mi fac un viitor mai bun decât al

mamei mele, undeva în depărtare.

Construct – aspirație

Fig. 19 – Subiect G. G. C. (18 ani)

Am ales aceasta imagine, cu acești doi

copii și cu ambii părinți fericiți, care se joacă

împreună deoarece, în cazul meu, chiar dacă nu

am avut ocazia să mă joc și să petrecem

momente de joacă, fericire, precum în poza demai sus cu ambii părinți, nu am dus lipsă de

asemenea momente… și nu am simțit lipsa

tatălui deoarece mama a fost o persoană care a

făcut și face tot posibilul să fiu fericit și să nu îi

duc lipsa tatălui. Pentru mine, mama este și

mamă și tată.

Construct – dublu rol

Fig.20 – Subiect M.R. (16 ani)

Fotografia pe care am ales-o

reprezintă familia unită care nu am avut-

o. Sper ca odată să devenim familia unită

și să nu mai pătrundă nicio vijelie din

afara ei.

Construct - vis

Fig. 21 – Subiect V.G. (14 ani)

Imaginea aleasă reprezintă familia

fericită care am avut-o și pe care nu o s-o

mai am niciodată. Construct -

dezamăgire



consecințe dezamăgire

abandon suferință

diversitate

împăcare cu sine

supraviețuire

fotografii

regret

dublu rol

încredere familie extinsă

ocrotire

obiectiv

aspirație

speranță

vis

Echilibru

(familie

extinsă)

afectivitate

protecție

separare

Anexa A2 - Diagrama familiei monoparentale rezultate în urma divorțului



Anexa A3 - Prezentarea rezultatelor obținute din analiza diagramei

Construct Frecvență

Echilibru (din partea familiei extinse) 11 ori

Încredere 11 ori

Familie extinsă 11 ori

Ocrotire 9 ori

Obiectiv 9 ori

Dublu rol 12 ori

Afectivitate 12 ori

Aspirație 10 ori

Speranță 10 ori

Protecție 10 ori

Vis 10 ori

Regret 6 ori

Consecințe 11 ori

Dezamăgire 8 ori

Separare 6 ori

Suferință 5 ori

Abandon 8 ori

Fotografii 6 ori

Supraviețuire 8 ori

Împăcare cu sine 2 ori

Diversitate 1 dată

În urma realizării diagramei de consens, constructele ce descriu imaginea familiei

monoparentale pentru subiecții investigați sunt: „echilibru” din partea familiei extinse,

„încredere”, „dublu rol”, „afectivitate”, „consecințe”, „familie extinsă”, „vis”, „aspirație”,

„protecție” și „speranță”.



Anexa B – Nișe de dezvoltare pentru copiii ce provin din familii divorțate

Copiii investigați provin de la Școala „Alexandru cel Bun” Vorona și „Liceul cu Program

Sportiv” Botoșani

NUME ȘI PRENUME: D. S.

VÂRSĂ: 6 ANI

Elevul D.S. locuiește cu tatăl custodian și cu bunica paternă. Din cauza faptului că

venitul este redus, copilul are puține jucării, motiv pentru care îi place să meargă la

grădiniță. Uneori este agresiv cu colegii de grupă deoarece își însușește jucăriile și nu vrea

să le împartă. Comportamentul violent al copilului se datorează climatului permisiv din

familie și din participarea sa directă la conflictul interparental. Atât tatăl custodian, cât șimembrii familiei extinse îi acceptă multe greșeli, din dorința de a rămâne în cadrul acestei

familii și de a nu pleca la mamă. În familia extinsă este egoist, crezând că are mai multe

drepturi decât verișorii lui din cauza faptului că el nu este pedepsit pentru faptele rele, pe

când ceilalți sunt certați, devenind geloși. Educația corectă o primește doar la grădiniță.

Familia paternă îi vorbește urât despre mamă, cu care nu s-a mai întâlnit de aproximativ un

an. Cerințele familiei față de copil sunt modeste, tatăl și bunica doresc doar să rămână la ei,

neinteresându-i performanța intelectuală a copilului. În timp de un an cât a frecventat

copilul grădinița, tatăl custodian a mers o singura dată pentru a vorbi cu educatoarea,

întrebând-o doar de compor tamentul copilului, iar bunica doar la serbări, care a fost foarte

mulțumită de prestația nepotului. Copilul participă la activitățile obligatorii din grădiniță,

asimilând cunoștințele, priceperile și deprinderile necesare pentru a intra în clasa

pregătitoare.

NUME ȘI PRENUME: M. M.

VÂRSĂ: 6 ANI

Eleva M. M. locuiește cu mama custodiană, fratele de 12 ani și bunica maternă.

Chiar dacă venitul familiei nu este mare, copilul are multe jucării, în special jocuri

educative alese în concordanță cu nivelul intelectul al acesteia, fetița având o dezvoltare

intelectuală superioară colegilor de grupă. Atât părintele custodian, cât și membrii familiei

extinse o încurajează să învețe lucruri noi, ceea ce o stimulează să aibă încredere în forț ele

proprii. La grădiniță este atentă și afectuoasă cu colegii de grupă, este iubită de aceștia din

urmă conferindu-i statutul de lider, dezvoltându-i stima de sine. Copilul M. M. este un elev

model, atât în ceea ce privește interesul ei pentru realizarea cu succes a sarcinilor



educative, cât și comportamentul acesteia. Un rol considerabil îl are statutul mamei sale

deoarece, fiind cadru didactic știe cum să-i aleagă jucăriile, jocurile, grupul de joacă, astfel

încât copilul să se dezvolte corespunzător.

NUME ȘI PRENUME: C. J.

VÂRSĂ: 9 ANI

Eleva de clasa a IV-a C. J. locuiește cu mama custodiană. Din cauza condițiilor

modeste financiare, copilul se confruntă cu multe lipsuri. Cu toate acestea, nu acceptă să

primească ajutor material de la alte persoane deoarece constituie o jignire. Eleva lucrează

intelectual singură, fără a i se ofer ajutorul din partea părintelui custodian, rezultatele

școlare obținute nefiind foarte bune. Din acest motiv, mama și bunica i-au inoculat ideea că

este discriminată la școală. Relația copilului cu familia extinsă maternă este conflictuală,

iar cu cea paternă lipsesește total. Mama are așteptări foarte mari în ceea ce privește

situația școlară a copilului, de aceea rezultatele bune obținute o nemulțumesc pe mamă,

care dorește să fie cea mai bună din clasă, considerând că nu se pun calificativele pe merit,

dezvoltându-i elevei o concepție greșită despre dreptate și adevăr. Climatul familial

influențează integrarea copilului în grupul social deoarece părintele custodian este în

conflict de mulți ani cu vecinii și rudele, astfel încât acesta nu face și nu primește vizite.

NUME ȘI PRENUME: S. I.

VÂRSĂ:10 ANI

Eleva S. I., din clasa a IV-a, locuiește cu sora și bunica maternă în condiții modeste,

mama custodiană fiind plecată în străinătate. Jucării nu a avut nici la vârste mai mici, iar

rechizitele pe care le are sunt primite de la școală, prin programul guvernamental.

În mediul școlar, copilul este iubit și acceptat, datorită bunătății de care dă dovadă,

mai ales că afectivitatea pe care i-o acordă familia este deficitară. Relația cu învățătoarea

este foarte apropiată, astfel încât eleva îi spune problemele familiale și îi cere sfaturi.

Bunica maternă nu este intereseată de îndeplinirea responsabilităților școlare de către elev,ci doar de munca fizică. Copilul acceptă toate treburile, considerând că sunt datoriile ei,

motiv pentru care nu se plânge niciodată că sunt prea grele. Mama sună rar în țară, iar banii

trimiși sunt insuficienți pentru creșterea și educarea copilului. Cu tatăl necustodian nu are

niciun fel de relație. La școală eleva rezolvă sarcinile încredințate de cadrele didactice, iar

atunci când are timp să se pregătească acasă, reușește să ia note bune. În pofida condițiilor

grele în care trăiește și a mediului familial caracterizat printr -o educație redusă deoarece

mama a lăsat-o de mică în grija bunicii, iar aceasta nu se implică, copilul are uncomportament corect față de colegi, este calmă și nu refuză ajutorul niciodată când i se



cere.

NUME ȘI PRENUME: H. C.

VÂRSĂ:13 ANI

H. C., elev în clasa a VII-a, locuiește cu mama și bunica maternă. Supraprotecția

maternă se reflectă în totalitatea condițiilor acordate de aceasta (rechizite, calculator,

internet, telefon performant). Totodată, pentru a facilita procesul de educare copilului, în

perioada ciclului primar l-a chemat pe învățător la domiciliu de două/ trei ori pe săptămână

cu scopul de a-i explica suplimentar, iar în clasele gimnaziale pe profesorii care predau

obiectele, considerate de mama importante. Părintele custodian nu îl lasă să se descurce

singur. Până în clasa a VI-a era însoțit, atât când mergea la școală, cât și la întoarcere de

mama sau bunica sa, deoarece doreau să îl protejeze. Este acceptat și iubit de colegi,

colaborând eficient cu aceștia și obținând rezultate bune. Deși potențialul băiatului este

ridicat, cerințele mamei sunt medii deoarece nu dorește să învețe foarte mult pentru a nu se

stresa. Sarcinile școlare le acceptă și le rezolvă cu ușurință, iar activitățile extracurriculare

la care îi este permis de către mamă să participe sunt îndeplinite cu plăcere. Inițiatia de a

lua parte la aceste activități îi aparține băiatului, însă este refuzat de mamă care îl crede

mereu în pericol. Mama custodiană nu acceptă să lase copilul să se descurce singur,

neînțelegând că acest fapt îi poate dăuna copilul astfel încât să se afle în incapacitatea de a

rezolva cele mai simple sarcini, în lipsa ei.

NUME ȘI PRENUME: P. A.

VÂRSĂ: 13 ANI

Elevul P. A. din clasa a VII-a locuiește cu mama și bunica maternă. Deține strictul

necesar pentru a putea să se descurce foarte bine la școală: rechiz ite, calculator, internet.

Nu are cameră proprie, însă i se asigură un climat familial favorabil pentru a putea face

temele. Mai mult decât atât, mama plătește meditații pentru a putea lua note mari. Este un

bun manipulator deoarece mama și membrii familiei extinse cred tot ce le spune, iar îngrupul școlar este iubit și acceptat de colegi, chiar imitat de aceștia. Cu profesorii, are o

relație bazată pe respect. Atât cerințele școlii sunt rezolvate, cât și cele din familie, însă

acestea din urmă sunt mici. Mamă custodiană doar îndeplinește dorințele băiatului, pentru

ca acesta să obțină note mari și să intre la liceul pe care și-l dorește. În ceea ce privește

grupul de joacă, copilul îndeplinește rolul liderului, având inițiativa pentru majoritatea

activităților. Datorită faptului că mama acestuia a avut o copilărie grea, fiind crescută într -

un centru de plasament pe perioada școlarității, încearcă să îi ofere copilului tot ce poate pentru a avea o copilărie frumoasă și să aibă un viitor mai bun decât al ei.



NUME ȘI PRENUME: A. C.

VÂRSĂ: 12 ANI

Elevul A.C. din clasa a VI-a locuiește cu tatăl custodian și bunicii paterni. Familia

nu se preocupă de copil, nefiind interesați unde este, cu cine este sau ce face, motiv pentru

care acesta se simte mândru deoarece la această vârstă poate face ce dorește. Relațiile cu

grupul școlar sunt de prietenie deoarece, în pofida faptului că nu frecventează școala, ajută

copiii la nevoie, este distractiv, idee evidențiată de rezultatele testelor sociometrice aplicate

la clasă, conform cărora a reieșit că este cel mai popular din grupul școlar. Din cauza

faptului că tatăl custodian și bunicii paterni sunt consumatori de alcool, nu se preocupă de

educația copilului, ceea ce îi dăunează dezvoltării acesteia. Mama acestuia îl vizitează o

dată an, însă nu constituie nicio autoritate în fața copilului și a familei paterne deoarece o

denigrează.

NUME ȘI PRENUME: A. G.

VÂRSĂ: 17 ANI

Eleva de clasa a X-a, A.G. locuiește cu bunicii materni deoarece mama custodiană

este plecată în străinătate, însă vorbesc zilnic la telefon. Starea materială este bună, având

la dispoziție tot ce își poate dori. Bunicii au încredere deplină în ea deoarece are o situație

bună, nu are absențe și nu lipsește de acasă fără consimțământul lor. Colegii o iubesc și o

consideră model, fiind lider atât în clasă, cât și în grupul de prieteni din care face parte.

NUME ȘI PRENUME: H. A.

VÂRSĂ: 17 ANI

H. A. este elevă în clasa a X-a și locuiește cu mama și cu bunica maternă. Starea

materială a familiei este precară, motiv pentru care nu a avut niciodată jucării, iar în

prezent are puține rechizite, biblioteca lipsind cu desăvârșire. Relația cu părintele custodian

este deficitară deoarece este un copil rebel, iar grupul său de prieteni are aceleași

comportamente. Din cauza dificultăților sarcinilor școlare, copilul a abandonat școala dedouă luni și s-a mutat la un băiat cu scopul de a întemeia o familie.



Anexa C1 - Interviurile realizate cu subiecții ce provin din familii divorțate

Interviu nr. 1

Inițiala numelui și a prenumelui: A.A.

Vârstă: 29

Educație: studii superioare

Sex:M

Ocupație: Student

Status marital: Singur

Mediu de proveniență: urban

Frați: 1

Profesia mamei: Contabil

Profesia tatălui:Contabil

Cum caracterizezi mediul familial din care provii?

Aș putea spune că mediul familial din care provin avea o tendință de a se

marginaliza, adică avea un contact redus sau chiar limitat cu persoanele din exterior. Deși

au divorțat când aveam o vârstă majoră, respectiv 22 ani, certurile din perioada care precede divorțul probabil și-au pus amprenta asupra dezvoltării mele și a surorii mele.

Cum ai reacționat în momentul în care ai aflat că părinții tăi divorțează?

Era previzibilă despărțirea, însă eu nu eram interesat de motivele care i-au

determinat să ia această hotărâre. Cu toate acestea, cauzele pe care le-au menționat nu au

coincis.

Ce relație ai cu mama ta?

Între mine și mama mea există o legătură foarte strânsă. Comunicăm foarte des,

probabil că ne vedem rar deoarece eu locuiesc în Irlanda, iar mama în Italia.

Ce suport primești din partea mamei tale?

Primesc orice fel de suport. Nu am nimic de reproșat în privința asta.

Ce relație ai cu tatăl tău?

Avem o relație foarte distantă. Vorbim doar la telefon, dar destul de rar.

Ce suport primești din partea acestuia?

Nu a fost niciodată vorba de pensie alimentară, însă am primit suport financiar,

infim în comparație cu cel primit din partea părintelui custodian.



Ce relație ai cu familia extinsă a mamei tale?

Am o relație apropiată. Am primit și suport financiar și afectiv din partea lor,

probabil din cauza faptului că nu avem alte rude prin apropiere.

Ce relație ai cu familia extinsă a tatălui tău?

Nu am nicio relație cu nicio persoană din partea tatălui.

Cum te-ai integrat în grupul școlar după divorțul părinților?

Am avut tot timpul o relație bună cu colegii si profesorii, la momentul separării

probabil mi-a f ost puțin afectat entuziasmul și încrederea. Am început să mă marginalizez

puțin.

Te implici în activități extrașcolare?

Au participat la multe activități extrașcolare, însă fără participarea părinților.

Care sunt cele mai grele momente în care simți lipsa tatălui tău?

Lipsa oricărui părinte se simte atunci când ai nevoie de un sfat bun. Se simte o

oarecare lipsă.

Cine ia deciziile importante din viața ta?

Deciziile le iau singur, însă un sfat cer aproape de fiecare data când am ocazia.

Cum s-a schimbat relația dintre tine și sora ta după divorț?

Nu prea s-a schimbat. Aș putea spune că avem o relație mai puternică și ne

respectăm mai mult.

Ești mulțumit, calitativ și cantitativ, de relațiile pe care le ai?

Da, sunt mulțumit. Depinde de persoane, nu îmi doresc sa am vreun fel de relație cu

anumite persoane, însă cu altele da – doar cu cei în care merită sa investești timp și suflet.

Am așteptări de la acestea în ceea ce privește respectul și încreder ea deoarece restul vine

de la sine.

Cum te vezi peste 5 ani?

De când a început criza, am încetat să îmi fac planuri mărețe. Peste cinci ani mi -așdori un job decent și cel mai important să am propria familie.

Interviu nr. 2

Inițiala numelui și a prenumelui: K.A

Vârstă: 21


Sex: F



Ocupație: Student (I.D. + muncă)

Status marital: necăsătorită

Venit: 600 lei/lunar

Mediu de proveniență: rural

Frați: Da (o sora)

Profesia mamei: Liber profesionist

Profesia tatălui: Nu știu

Ce părere ai despre mediul familial din care provii?

Este un mediu curat și organizat. Deși părinții mei nu își vorbesc din momentul în

care au divorțat legal, eu am fost crescută mai mult de familia extinsă din partea mamei,care mi-au insuflat un sistem corect de valori.

Cum a fost încredințată custodia copiilor?

Ambele fete au rămas în custodia mamei, tatăl meu fiind de origine arabă. Nu

cunosc niciun fel de relație de a lor din acea perioadă, aveam doar 5 ani. Niciodată nu am

știut nici măcar motivele care i-au determinat să ia această hotărâre. Deși am 21 de ani, nu

cunosc detalii în amploarea lor. Știu doar că tatăl meu a plecat pur și simplu.

Ce relație ai cu mama ta? Mama m-a crescut fără prea multe lipsuri, mi-a făcut aproape toate „poftele”.

Mereu mi-a adus zâmbetul pe buze și am avut din partea ei multe excursii în țări exotice și

multe alte luxuri. Până în anul 2009, toate trei alcătuiam o mică familie unită, ce locuiam

împreună în armonie. Însă, am întâmpinat probleme financiare, iar sora mea a fost nevoită

să plece în Italia acum șase ani, iar mama a decăzut financiar monstruos de tare în urmă cu

trei – patru ani. De atunci, eu m-am mutat la țară, la bunicii mei din partea mamei, unde am

terminat liceul. Deși era un mediu rural frumos, acesta era stresant și negativ pentru mine,

într -un anumit aspect. Relația dintre mine și bunicii mei nu era foarte strânsă, diferența de

vârstă și lipsa de comunicare și-au pus amprenta. Cu toate acestea, au fost și momente în

care am avut de învățat de la ei. De exemplu, datorită bunicii mele am pasiunea de a găti.

În prezent, mama nu mă sprijină financiar pentru că nu poate, iar relația noastră afectivă nu

este tocmai foarte bună. Simt că nu mă înțelege. Mă ajută din punct de vedere moral doar

la cerere, când îi cer un sfat. Mereu după apelul ei telefonic încep să plâng deoarece simt

că mă critică.




Sunt trei ani de când nu mi-am auzit tatăl. Habar nu am câți ani are sau ce face. Nu

știu nimic de el în prezent, dar nici nu sunt prea afectată. Nu am nici un fel de suport din

partea lui.

Ai vrut vreodată să îți schimbi numele de familie?

În ciuda faptului că numele meu este de origine arabă, atât numele de familie, cât și

prenumele nu am vrut niciodată să îl schimb deoarece cred că este special.

Ce relație ai cu familia extinsă din partea mamei tale?

Am o relație bună, dar nu strânsă. Bunicii m-au crescut și m-au educat, cu mătușile

și verișorii mei mă întâlnesc, dar nu foarte des deoarece au și ei propriile lor familii.

Cunoști familia extinsă a tatălui tău?

Nu, nu o cunosc.


Eu sunt o persoană sociabilă și nu cred că divorțul părinților mei a afectat gradul de

socializare. În grupul școlar, încă din copilărie, în ciclurile primar, gimnazial și mai ales

liceal eram considerată „oaia neagră”. Cred acest lucru deoarece, în drumul meu spre

maturitate, am învățat singură ce este respectul, am învățat să ascult și să mă înțeleg cu

toată lumea, inclusiv profesori, familie, prieteni sau colegi.

Ce membru al familiei tale se interesa de situația ta școlară?

Bunicul meu mergea mereu la școală deoarece mama mea era în străinăta te, iar eu

am rămas în grija lui. Nu aveam o situație foarte bună la învățătură, însă el mergea destul

de des la școală, se interesa de ce „prostii” am mai făcut. Bineînțeles, tot el mergea și la

ședințele cu părinții.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut și situația școlară?

Mediul în care am crescut a fost mereu altul: ba la Brașov cu mama și sora mea, ba

la țară la bunici. Au fost și sunt medii acceptabile, care nu m -au influențat decât pozitiv.

Situația școlară a fost mereu medie. Clasa a XII-a am terminat-o cu media 8, 57, iar

examenul de bacalaureat l-am admis cu nota 6, 06.

Care sunt cele mai grele momente în care simți lipsa tatălui din viața ta?

Nu prea mă gândesc la tatăl meu, însă atunci când o fac, încerc să îi înțeleg alegerea

de a pleca și zâmbesc, consolându-mă cu gândul că poate este mai bine că a plecat.


Eu fac ceea ce cred eu că este mai bine pentru sufletul meu. Mereu mama își dă cu

părerea în legătură cu activitățile și alegerile mele, însă eu doar îi ascult sfaturile uneori.Cred că acesta este un motiv pentru care alege să mă ignore, din cauza faptului că nu îi



ascult sfaturile.


Relația cu sora mea a fost și a rămas mereu bună, chiar foarte bună. Deși ne iubim

și am rămas apropiate mereu, nu pot spune că avem aceeași relație cu mama. Cred că

intervine diferența de vârstă sau așa zisul „război între generații”. Cu tatăl nostru, eu nu am

ținut legătura deloc, însă ea mai vorbea. Chiar l-a vizitat o dată în Arabia Saudită.

Ești mulțumită de relațiile pe care le ai, atât calitativ, cât și cantitativ?

Relațiile, adică acele relații strânse și legate sufletește, sunt mulțumitoare, educative

și constructive. Am relații cu acei oameni care sunt ceea ce eu nu pot fi. Sunt sociabilă și

deschisă, mereu sunt dispusă să cunosc și să împărtășesc experiențe. Nu am așteptări de la

cei din jurul meu, nici măcar de la mine deoarece nu risc să rămân dezamăgită, dorindu-mi

mult prea mult de la viață. De aceea, trăiesc prezentul. În toate relațiile pe care le stabilesc

urmăresc să mă dezvolt frumos și să evoluez.


Mă imaginez să am propria afacere, o așa numită „Ciorbărie”, lângă un campus

studențesc cu ciorbe ieftine, muncind cu drag pentru familia mea, care sper să o am

sănătoasă și cu mulți copii frumoși și educați.

Interviu nr. 3

Inițiala numelui și a prenumelui: I.I.D

Vârstă:25

Educație:Colegiul National ’’A.T. Laurian’’

Sex:F

Ocupație:Responsabil Resurse Umane

Status marital: Necăsătorită

Mediu de proveniență: rural/ urban

Frați: 1


Un mediu destul de haotic

Care este relația dintre părinții tăi?

Între părinții mei nu mai există niciun fel de relație. Au divorțat când aveam 14 ani.

Cum s-a încredințat custodia copiilor?





A fost destul de greu deoarece copiii râdeau și șușoteau când auzeau că părinții mei

nu mai sunt împreună. Mi-aduc aminte și acum când am fost întrebată la început de an

școlar numele părinților, pentru a fi scrise în catalog, iar eu am specificat două nume

diferite, toți colegii s-au uitat la mine foarte ciudat, ca apoi în pauză fiecare să mă oprească

și să-mi pună fel și fel de întrebări incomode.


Mă implicam. Părinții nu.

Cât de des merge părintele custodian la școală?

Cel custodian mereu participa la ședințele cu părinții, evenimente cu ocazia

sărbătorilor pascale sa ale Crăciunului, serbări de premiere. Părintele necustodian

niciodată. Singurul eveniment, pe care mi-l amintesc să fi participat, a fost la serbarea

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut? Consideri că și -a influențat

situația școlară? La școală am fost destul de silitoare, am avut rezultate destul de bune,

fiind mereu ajutată de mama la temele de acasă. Conflictul dintre părinți m -a afectat foarte

tare pentru că eram mereu speriată și mă gândeam doar la ce se putea întâmpla în lipsa mea

acasă, motiv pentru care nu aveam încredere în mine și eram tot timpul distrată.

Care sunt cele mai grele momente în care simți lipsa părintelui necustodian din

viața ta?

Nu simt lipsa lui. Din contra, mi-am căutat mereu forța să pot depăși orice moment

și fără sprijinul lui. Cine ia deciziile importante din viața ta?

Eu am decis mereu, iar părinților nu le-a rămas decât să se conformeze.


Singura modificare a fost lipsa tatălui.. o detașare totală de la cuvântul „tată”.

Restul relațiilor cu ceilalți membri ai familiei nu s-au schimbat. Din contra, poate s-au

închegat deoarece au devenit mult mai solide.

Ce ajutor ați primit din partea familiei extinse a părintelui custodian?Suport moral si financiar. Rudele s-au implicat activ în educația și creșterea mea.

Cum caracterizați relația pe care o ai cu familia extinsă a părintelui necustodian? Le

consider cunoștințe. Ne întâlnim foarte rar și am evitat să țin legătura prin telefon.

Ești mulțumit, calitativ și cantitativ de relațiile pe care le ai?

Cantitativ nu, dar calitativ da. Puținele persoane care au rămas în viața mea sunt

cele care m-au înțeles și care au avut încredere în mine. Nu am niciun fel de așteptări de la

nimeni, probabil din frica de a nu rămâne dezamăgită, evit să am pretenții. Prefer și amînvățat să accept oamenii așa cum sunt, să ofer eu întâi și apoi să primesc. Am încercat să



fiu corectă cu fiecare persoană care a făcut parte din viața mea. Îmi doresc să nu mai fiu

așa impulsivă în raport cu ceilalți.


Nu mi-am făcut și nu am de gând să-mi fac planuri de viitor. Peste 5 ani nu mă văd

nicăieri și asta nu pentru că nu aș fi în stare să lupt pentru ceea ce îmi doresc, ci doar

pentru că ziua de mâine îți ascunde prea multe lucruri.

Interviu nr. 4

Inițiala numelui și a prenumelui: M. M.

Vârstă: 37 ani

Educație: Univ. ”Al. I. Cuza” Iași

Sex: F

Ocupație: Profesor

Status marital: divorțată


Frați: -

Profesia mamei: pensionară

Profesia tatălui: pensionar


A fost o familie liniștită, retrasă, eu și mama ajutându-ne reciproc.


A fost o ruptură totală. Mama și-a asumat întreaga responsabilitate în creșterea și

educarea mea. Tatăl meu nu m-a căutat niciodată. Nici măcar nu-și cunoaște nepoții.

Au divorțat legal?

Da.

Cum a fost încredințată custodia?

Custodia mea a revenit mamei prin hotărâre judecătorească. Tatăl meu ș i-a refăcut

foarte repede viața iar pe mine m-a uitat total. Nici măcar pensia de întreținere nu mi-a

achitat-o integral.

Ce vârstă aveai când au divorțat?

Cred că aproximativ 1 an.

I-ai întrebat motivele care i-au determinat să ia această hotărâre?

Nu am discutat niciodată cu tatăl meu, ci știu doar versiunea mamei.



Cum caracterizezi relația ta cu părintele custodian (activități, ritualuri, relația de

comunicare, sprijin acordat)?

Beneficiez de suport moral și material necondiționat. Sunt o norocoasă.

Ce suport primește de la părintele custodian (financiar, moral, afectiv)?

Acum mai mult moral, afectiv. Cât am fost elevă și studentă era și cel financiar.


Nu.

Ti-a specificat vreodată ca ceea ce vorbiți să nu afle părintele necustodian?

Nu m-am confruntat cu asemenea situații.

Care sunt trăsăturile care definesc relația cu părintele necustodian ?

Nu m-a căutat niciodată. Nici eu nu am simțit nevoia să fac primul pas.

Ce suport primești de la părintele necustodian (moral, financiar, afectiv)?

Nici un fel de suport.

Ai desfășurat activități împreună cu ambii părinți în perioada post divorț?

Nu.


Mi-a fost ușor deoarece părinții mei erau divorțați, eu crescând doar cu mama.


Fiind profesor, sunt implicată în diverse activități. La unele au participat mama și

familia mea.


Acum școala este locul meu de muncă unde merg totdeauna cu plăcere.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut?

Poate m-a influențat făcându-mă mai muncitoare și mai perseverentă în ceea ce

privește învățătura.

Care sunt cele mai grele momente în care simți lipsa părintelui necustodian dinviața ta? Dar lipsa unei familii nucleare?

Au fost atunci când am trecut prin cele mai importante momente ale vieții mele:

căsătoria , momentul în care am devenit mamă și divorțul.


Deciziile le iau împreună cu actuala mea familie.

Ce ajutor ați primit din partea familiei extinse a părintelui custodian? Ce relație

aveți cu aceasta? Am primit și sprijin moral dar și material.



Cum caracterizați relația pe care o aveți cu familia extinsă a părintelui necustodian?

Nu păstrăm legătura.

Sunteți mulțumită, calitativ și cantitativ de relațiile pe care le aveți?

Da.


Nu știu…

Interviu nr. 5

Inițiala numelui și a prenumelui: H.M.

Vârstă: 21 ani

Educație: superioară

Sex: feminin

Ocupație: studentă


Mediu de proveniență: rural / urban

Frați: 0

Profesia mamei: educatoare

Profesia tatălui: inspector în administrație publică


Mediul familial din care provin se caracterizează prin ajutor reciproc, dragoste și

înțelegere. În pofida faptului că părinții mei s-au despărți legal chiar când m-am născut,

prin urmare nu am petrecut o zi din viața mea cu ambii părinții, familia extinsă maternă

împreună cu părintele meu custodian, respectiv mama, mi-au insuflat valorile specifice

unei familii în adevăratul sens al cuvântului. Custodia mea a fost încredințată mamei, ceea

ce a bucurat-o foarte tare. Reacția părintelui necustodian nu o cunosc, însă nu cred să fifost afectat deoarece nu știu să fi dorit să o dețină el. Mama mi -a mărturisit motivele care

au determinat-o să ia această hotărâre și o înțeleg perfect. Nu o judec, din contra chiar o

admir pentru curajul de care a dat dovadă în acel moment, mai ales că mama ei, respectiv

bunica mea maternă îi transmitea ideea că „femeia trebuie să sufere” și să suporte tot ceea

ce îi face bărbatul. Pe tatăl meu nu l-am întrebat direct motivele care au dus la divorț,

pentru a vedea dacă coincid cu cele menționate de mama, însă am dedus din puținele

discuții pe care le-am avut cu familia extinsă paternă și cu el că se aseamănă

Ce relație ai cu părintele custodian?





m-am bazat pe încredere. De aceea, nu am mai dus actele necesare pentru a-mi trimite

pensia alimentară. Acum, îmi trimite când își aduce aminte, însă când uită mă sună să îmi

menționeze să nu cumva să îi spun surorii lui că nu mi-a dat bani, că îl ceartă. Relația

dintre noi este mai mult trasă de această sora a tatălui meu, care mereu a dorit să mă

integrez în familia lor extinsă.

Ți-a specificat vreodată mama ta, ca ceea ce vorbiți să nu afle tatăl tău?

Niciodată, mai ales că așa zisa relație cu tatăl meu s-a instituit după ce aveam 14

ani, eram destul de mare ca să știu ce să întâmplă. Mereu mama m -a încurajat să îl sun, să

vorbesc cu el, însă eu nu voiam deoarece nu mă simt în largul meu în puținele momente în

care suntem împreună. Mai degrabă cred că tatăl meu mi-a spus direct să nu cumva să îi

spun mamei că el era beat sau că a avut un comportament necorespunzător față de mine sau

față de cei din jurul lui.

Numele de familie pe care îl porți cărui părinte aparține?

Este al tatălui, motiv pentru care de multe ori m-am gândit de multe ori să îl schimb

și să îl preiau pe al mamei mele. Chiar de multe ori i -am zis mamei să îl schimb din mai

multe motive. În primul rând, eu sunt foarte apropiată de familia extinsă maternă și, fiind

singurul membru care are acest nume de familie, voiam să am același nume ca și ceilalți. În

al doilea rând, numele de familie pe care îl port nu este foarte cunoscut în comuna în care

locuiesc. De aceea, mereu vedeam la școală cum colegii sau chiar și profesorii „își dădeau

coturi” pentru a se lămuri cu privire la cine sunt eu, a cui sunt etc. Apoi, mereu când fac o

comandă, o dau pe numele mamei mele deoarece pe mine nu mă cunoaște nimeni acolo.

Chiar și zilele trecute m-am confruntat cu o asemenea situație în care voiam să îmi schimb

numele.

Ai desfășurat activități cu ambii părinți în perioada post divorț?

Niciodată. Singurele momente în care eram cu ambii părinți erau acele scurte vizite

pe care le făcea tatăl meu cu diverse ocazii (bineînțeles determinat de sora sa), în care sevorbea despre subiecte impersonale. De multe ori nu mă simțeam în largul meu în cadrul

acestor întâlniri.

Ce suport ai primit din partea familiei părintelui custodian?

Familia extinsă maternă este foarte unită. În pofida faptului că sunt șase sub-familii,

dintre care patru nucleare, una monoparentală, iar una dintre surorile mamei este

necăsătorită, alcătuiesc o familie mare, în care ajutorul reciproc constituie trăsătura

fundamentală. În cadrul acestei mari familii eu am crescut, m-am dezvoltat și cu ajutorullor am evoluat, mai ales că până la vârsta de 10 ani am locuit cu bunicii materni, iar apoi



cu mari sacrificii din partea mamei, am reușit să ne cumpărăm o locuință a noastră. Însă,

chiar dacă nu mai locuim acolo, casa bunicilor constituie locul în care m-am format și pe

care îmi este tare drag să îl vizitez. De aceea, de fiecare dată când vin acasă merg în vizită

la bunicii mei materni și la mătușile mele. Din partea lor am primit atât sprijin moral,

afectiv, cât și financiar. Sunt foarte norocoasă că am o asemenea familie.

Dar din partea familiei necustodian?

Din ce am observat din exterior mai mult și familia extinsă paternă este unită, însă

nu în același grad ca a familiei din partea mamei, posibil să cred acest lucru deoarece eu nu

mă consider un membru din acea familie, ci mai mult un intrus. Deși suportul acordat este

infim, în comparație cu cel oferit de familia mamei în toate aspectele (afectiv, moral și

financiar), nu pot să neg sprijinul acordat, în special cel material. Chiar sora tatălui, care

mereu l-a determinat să mă caute și să stabilească o relație cu mine, m-a luat o lună în

Irlanda pe cheltuiala ei și de atunci îmi trimite pachete la sărbători sau la ziua mea de

naștere. Afectiv nu sunt foarte legată de familia paternă, implicit de tatăl meu.

Cm te-ai integrat în grupul școlar?

Nu am întâmpinat probleme în ceea ce privește integrarea în grupul școlar. Pe de o

parte, eu mereu am fost o fată conștiincioasă, responsabilă și liniștită, îndeplinindu-mi

responsabilitățile școlare eficient. Am avut o situație școlară foarte bună. Mediile mele

variau între 9, 50 și 10, iar la facultate în toți anii am obținut peste 9. Pe de altă parte,

mama mi-a oferit toate condițiile pentru a mă dezvolta eficient. Deși niciodată nu mi-a

spus să învăț, eu preferam să învăț pentru a deveni o persoană de care să fie mândră și

pentru a o recompensa într -un anumit fel pentru tot eforul depus.

Te-ai implicat în activități extrașcolare?

Activitățile extrașcolare la care am participat s-au redus la concursuri școlare și

diferite cursuri (jurnalism, calculatoare). La facultate am început să mă implic în activități

de voluntariat, însă nu foarte multe. De cele mai multe ori preferam să învăț pentru a mămenține la buget și să o ajut pe mama.

Cât de des mergea părintele custodian la școală?

Mama mea este cadru didactic, iar în momentul în care eram în școala în care ea

preda se întâlnea cu toți profesorii mei zilnic, mergea la ședințe. Din ciclul liceal, mergea

la ședințe, îl suna pe diriginte, însă mereu a auzit doar cuvinte de lauda la adresa mea. Eu

eram o fată cuminte, care evita conflictele.

Ce părere ai despre mediul familial și situația ta școlară? Mediul familial a constituit un cadru propice dezvoltării mele. Deși am crescut doar





Profesia mamei: Croitoreasă

Profesia tatălui: Muncitor


Chiar din momentul în care părinții mei erau căsătoriți, am locuit cu bunicii

materni. Aceștia mi-au oferit un mediu de dezvoltare eficace, fiind înconjurată doar de

persoane dragi. Întotdeauna am avut ceea ce am vrut. Mama mea a luat decizia de a divorța

din cauza comportamentului necorespunzător al tatălui meu, cu toate că acesta din urmă nu

era de acord. Divorțul a început când eu aveam 14 – 15 ani și s-a terminat când aveam 16

ani. Custodia a fost încredințată doar mamei deoarece își dorea asta, iar eu la rândul meu,

îmi doream și eu. Tatăl meu nu a dat de înțeles că ar vrea custodia, nu prea a arătat că-i

pasă ce se întâmplă cu mine, sau cu mama mea.


Problemele dintre părinți au început să apară încă de când eram mică, însă mama a

trecut mereu cu vederea deoarece voia ca eu să cresc alături de ambii părinți. Motivele

despărțirii le știam, iar într -un fel am fost de acord cu mama să ia această decizie deoarece

tatăl meu avea un comportament vulgar (nu era violent, dar se comporta urât).

Cum caracterizezi relația pe care o ai cu mama ta?

Mama reprezintă cea mai importantă persoană din viața mea. Pe lângă statusul de

mamă, îmi este și prietenă. Mă înțelege, îmi este alături, mă sprijină și mă ajută cu tot ceea

ce poate. Suntem foarte apropiate, vorbim despre orice, îmi dă sfaturi și are grijă de mine.

Tot ceea ce face este spre binele meu. Muncește pentru a-mi oferi ce îmi trebuie și sunt

sigură că întotdeauna îmi va fi alături.

Ce suport primești de la mama ta?

Pe lângă suportul financiar, mama îmi oferă și suport afectiv și moral. Mereu mă

înțelege, îmi este alături, mă sprijină, îmi dă sfaturi și are grijă de mine.

Care este relația ta cu tatăl tău?

Cu tata vorbesc mai rar, nu avem o legătură foarte strânsă după divorț deoarece nici

în perioada în care părinții mei erau căsătoriți, nu am avut o relație foarte apropiată. Este o

relație mai rece, dar nu înseamnă că nu țin la el. Îmi este tată și îl respect. Este evident că

nu sunt atât de deschisă față de el, cum sunt față de mama.

Ce suport primești de la părintele tău necustodian?

Sprijinul moral sau afectiv lipsește cu desăvârșire deoarece nu sunt apropiată fațăde el, mai ales că mereu era plecat cu munca. În urma divorțului, îmi plătește pensie



alimentară. Pentru mine nu au nicio valoare banii, însă sunt în perioada în care am nevoie

de o mulțime de lucruri.

Ai avut vreodată intenția să îți schimbi numele de familie?

După divorț, chiar voiam să trec de pe numele tatei, pe cel al mamei, însă ulterior

am renunțat. Nu mă deranjează cu nimic să-mi păstrez numele pe care l-am avut mereu.

Ce relație ai cu familia extinsă din partea mamei?

Încă de când eram mică sunt foarte apropiată de familia mamei deoarece am crescut

alături de ei. Mătușile, unchii și bunicii sunt ceilalți părinți ai mei, iar pe verișori îi

consider frații mei. Mereu au fost alături de noi și ne-au ajutat când și cum au putut.

Cu familia extinsă din partea tatălui cum te înțelegi?

De familia tatălui nu sunt apropiată deloc, nu pentru că nu am avut voie, ci pentru

că nu sunt uniți ca familie.

Cum te-ai integrat în grupul școlar?

Deși am fost puțin afectată de acest divorț, sunt o persoană ce se integrează ușor

într -un colectiv. Sunt sociabilă și îmi place să-mi fac prieteni, lucru ce denotă că am o

relație bună cu toți colegii, dar și cu profesorii.


Îmi place să particip și să mă implic în tot felul de activități. La cele la care am

posibilitatea să particip, nu pierd nicio ocazie.

Ce membru al familiei tale merge la școală pentru a se interesa de situația ta

școlară?

Mama mea mereu merge când este în țară la școală pentru a se interesa de situația

mea școlară, iar în momentul în care este plecată, de cele mai multe ori, sună profesorii sau

dirigintele. Spre deosebire de ea, tatăl meu nu a fost niciodată la școală sau la o ședință

pentru a se interesa de mine.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut și situația ta școlară? Mediul familial în care am crescut este unul corespunzător creșterii și întreținerii

unui copil. Mereu am fost înconjurată doar de persoane bune, ceea ce nu poate decât să-mi

influențeze situația școlară decât în sens pozitiv. Clasa a IX-a am terminat-o cu media 9,

30.

Care sunt cele mai grele momente în care simți lipsa tatălui din viața ta?

Sunt momente în care mă simt neînțeleasă, nesigură și în care îmi doresc să îi am

alături pe ambii mei părinți. Bineînțeles că aș fi vrut să am o familie asemenea celorlalțicopii, în care totul să fie bine. Din nefericire, nu am simțit niciodată afectivitate sau sprijin





săptămâni, însă după tratament și regim de șase luni mi-am revenit.


Efectele unei perioade traumatizante pentru mama se resimt și în prezent. Din cauza

faptului că la vârsta de 26 ani mama era o femeie divorțată, cu un copil pe care trebuia să îl

crească și orfană de ambii părinți deoarece în perioada divorțului au murit ambii mei bunici

materni, mama nu are încredere în oameni. De exemplu, deși are o relație de opt ani, îi este

frică să se căsătorească legal. Cu toate că am rămas în custodia ei, mă educa mai mult prin

telefon (sunându-mă foarte des) deoarece, din cauza problemelor financiare pe care le

aveam, mama a fost nevoită să plece în Italia, iar de la vârsta de 12 ani am rămas mai mult

singură în țară. Teoretic, am rămas în grija prietenului ei, însă el lucra în ture și eu mereu

erau singură. De cele mai multe ori ne certăm din cauza banilor deoarece mereu au fost

singurul impediment în relația dintre noi. Din cauza dificultăților financiare pe care le

întâmpinam, mama a fost nevoită să plece, iar eu să cresc singură.

Cum se desfășoară relație de comunicare dintre voi?

În prezent, vorbim de aproximativ două ori pe zi la telefon. Însă, dacă inițial

vorbeam absolut orice cu mama, inclusiv despre iubiți, prietene etc., de când am crescut și

am început să îmi formez propria familie, evit să îi spun unele aspecte, bineînțeles nu

importante, deoarece se implică mereu în ceea ce fac, vrea să știe tot, fiind geloasă pe

relația pe care o am cu prietenul meu.

Cât de des vă întâlniți?

În primii șase ani când a fost plecată în Italia, adică când eu aveam 12 – 18 ani, ne

vedeam doar o dată pe an, însă după ce a reușit să cumpere un apartament, ne vedem de

două ori pe an. De cele mai multe ori vine mama în România deoarece mie Italia mi-a

ajuns, iar ultima dată am fost acum doi ani. Când suntem împreună își dorește să doarmă

cu mine și să mergem la cumpărături deoarece nu vrea să accepte că am crescut, cea mai

mare parte a timpului în lipsa ei.Ce suport îți oferă?

Îmi oferă sprijin moral, afectiv și financiar. Mereu vorbim la telefon, îmi dă sfaturi

și uneori chiar îi dau sfaturi. Însă, ea urmărește să controleze tot, chiar și relația cu

prietenul meu. Deși mă cert des cu mama mea, există sentimente puternice între noi. De

exemplu, am avut o problemă de sănătate și am fost nevoită să mă internez în spital. În acel

moment, ea voia să vină în țară, în pofida faptului că eram de o zi internată. Îmi trimite

pachete și 150 € lunar, iar pe lângă acești bani și tatăl meu îmi trimite șase milioane pensiealimentară.





Da, atât pe mama, cât și pe tatăl meu, însă motivele menționate de ei coincid. În

orice caz, erau mult prea tineri și s-au confruntat cu mult prea multe probleme pentru a

menține o familie.

Ce relație ai cu familia extinsă?

Cu familia extinsă, atât maternă, cât și paternă, am o relație bună, însă nu foarte

apropiată. Ne întâlnim doar la diverse evenimente.


În mediul școlar am atras atenția într -un mod pozitiv deoarece, în pofida faptului că

provin dintr-o familie monoparentală, am avut realizări mari, implicându-mă în diverse

activități. Profesorii mei din liceu se abțineau să își arate admirația față de mine pentru a nu

stârni invidia celorlalți colegi. În clasele a IX-a și a X-a am obținut o bursă în valoare de

1500 € pentru calități și abilități de convingere. Atunci aveam 240 de diplome, iar în

prezent am 310 diplome. Cea mai mică medie din liceu am avut-o 9.44, iar clasa a XII-A

am terminat-o cu 9.86. În primul an de facultate am avut 9.83, în al doilea 10, iar în

semestrul I din anul curent 9.83.


M-am implicat în diverse activități de voluntariat, în care primeam și dăruiam

afecțiune, precum: ANSIT România, AIESEC Iaşi, LECUPO România, Fundaţia “Alături

de voi”, Crucea Roşie, Salvaţi Copiii, Direcţia Judeţeană de Tineret Iaşi, ANT România.

Am dobândit numeroase competențe și aptitudini organizatorici și am câștigat foarte multe

premii (Premiul III la Simpozionul Naţional „Literatura şi celelalte arte”, Premiul I la

Concursul “Literatură Ieşeană în dimensiune virtuală”, Premiul Special oferit de ISJ Iaşi la

Concursul “Literatură Ieşeană în dimensiune virtuală” pentru prezentarea lucrării, Premiul

Special la Concursul Drepturile Copilului în cadrul Campaniei împotriva violenţei asupra

copiilor ”Bătaia Nu e Ruptă din Rai” ( 6 iunie 2006 ), Locul I la concursul ,,Drepturile

Copilului- Acesta sunt eu”- iunie 2005, Locul I la concursul ,,Dispăruţi printre noi” încadrul Programului „Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți”(25 Mai 2006). Totodată, am

fost nominalizată la gala voluntarilor pentru categoria „voluntarul anului 2008” de către

Crucea Roșie Iași datorită celor 2750 de ore de voluntariat realizate. La Balul de caritate

organizat de Crucea Roșie, mama mea a achiziționat lucruri pentru a-mi face pe plac.

Ce funcții ai îndeplinit?

Am fost prim secretar executiv și purtător de cuvânt în Consiliul Național al

Elevilor din România, președintele Consiliului Regional al Elevilor (Regiunea Nord – Est), președintele Consiliului Județean al Elevilor Iași, coordonator departament mass-media şi



strângere de fonduri Cr ucea Roşie. De asemenea, am participat la foarte multe traininguri

și workshop-uri organizate pe diferite teme. Am fost invitată în cadrul emisiunilor „Adevăr

incomod” (TVR Iași), „Școala părinților” (TVR Iași) și „Povestea mea” (TELE′M), iar

activitatea mea a fost mediatizată în articolele „1500 de euro pentru un CV” (Ziua de Iași)

și „Elevii au propriul Consiliu Județean” (Bună Ziua Iași).

Cât de des mergeau părinții tăi la școală?

De cele mai multe ori tatăl meu mergea la ședințe deoarece mama era plecată în

străinătate. El vorbea cu toți profesorii pe care îi cunoștea, nu doar cu dirigintele. După

fiecare ședință, ne-am făcut un obicei de a merge la un suc pentru a analiza ceea ce s -a

discutat. Mama se interesa de situația mea școlară, de modul în care am evoluat prin

telefon. Mereu suna diriginta pentru a se interesa de mine.

Cine ia deciziile importante cu privire la viitorul tău?

Deciziile importante din viața mea le iau eu, însă le cer părerea părinților mei doar

ca sugestie deoarece nu accept să mi se impună un anumit lucru.

Ești mulțumită, calitativ și cantitativ, de relațiile pe care le ai?

Sunt mulțumită de relațiile pe care le am deoarece le stabilesc și le păstrez ușor.


Peste cinci ani mă văd ca fiind absolventă de master sau chiar de doctorat și să am

la activ mai multe experiențe profesionale active. În principiu urmăresc să continui

formarea mea profesională, însă în același timp vreau să-mi întemeiez o familie strânsă,

unită, închegată și de ce nu să am și un copil, care mereu va fi binevenit.

Interviu nr. 8

Inițiala numelui și a prenumelui: M.R.

Vârstă: 16 ani

Educație:Sex: F.

Ocupație: Elevă

Status marital:


Frați: 2

Profesia mamei: menajeră

Profesia tatălui: militar




Un mediu normal.


Nu comunică.

Au divorțat legal?

Da.


Mama a primit custodia copiilor și s-a bucurat mult, iar tata a fost indiferent.


13 ani.

Cum ai reacționat în momentul în care ai aflat că părinții tăi divorțează? I-ai

întrebat motivele care i-au determinat să ia această hotărâre?

Știam că se vor despărți. răspunsurile lor nu coincid.



Mă înțeleg foarte bine cu ea.


Suport afectiv, moral, financiar.


Nu și nici nu vreau.


Da, amândoi îmi spuneau să ascund lucruri , însă nu le spuneam.

Care sunt trăsăturile care definesc relația cu părintele necustodian ? (păstrați

legătura, cât de des comunicați, cât de des vă vedeți, gradul de intimitate al subiectelor

discutate).

Cu tata la început nu vorbeam, dar am început să vorbim pe parcursși acum vorbim

zilnic.


Tata ne trimite pensia alimentară, ne sfătuim la telefon.


Nu.

Cum te-ai integrat în grupul școlar după divorțul părinților? Care este relația ta cu

colegii? Dar cu profesorii?Divorțul părinților mei nu a influențat relația cu colegii și nici cu profesorii.



Te implici în activități extrașcolare? Au participat și părinții tăi la asemenea

activități?

Nu.


Foarte rar, deoarece nu sunt în oraș.


situația școlară?

Erau certuri peste certuri, nu mergeam la școală pe vremea aceea.


viața ta?

Atunci când merg la competiții când trebuie să mă înscriu la concurs.

Cine ia deciziile importante din viața ta? Ce rol au părinții tăi în acest sens?

Eu cu ajutorul surorilor mele.

Cum s-a schimbat relația dintre tine și fratele tău după divorț?

După ce au divorțat nu ne-am mai certat. Cu mama ne înțelegem ca și până

acum,iar cu tata mult mai bine.

Ce ajutor ați primit din partea familiei extinse a părintelui custodian?

Ne ajută mult.


Am început să ne înțelegem mai bine.


Sunt destul de mulțumită. Aștept să îmi fie aproape.


Peste cinci ani mă văd la lucru împreună cu mama, cu surorile mele și să fie și tata

pe aproape să îl pot vedea mai des.

Interviu nr. 9

Inițiala numelui și a prenumelui: Ș. D.

Vârstă:13 ani

Educație: elevă

Sex: F.

Ocupație:

Status marital:







Nu am avut probleme.


Da, eu mă implic, însă părinții nu.


Mama merge des la școală, tata nu merge pentru că este foarte departe.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut?

În familia în care am trăit a fost bine. Situația școlară nu s -a schimbat. Media din

anul trecut a fost 8,53.


viața ta?

Cele mai grele momente din viața mea și când simt nevoia să îl am pe tata sunt

atunci când colegii mei vin cu ambii părinți la școală și la mine vine doar mama.


Deciziile cele mai importante le ia mama, tata este de acord cu deciziile mamei.


Relația cu fratele meu nu s-a schimbat, ne înțelegem la fel de bine.


Ajutor moral și financiar. Relațiile dintre noi sunt foarte bune.


Cu părinții tatei relația este la fel de bună, primim ajutor moral și financiar.


Sunt foarte mulțumită de prietenii mei. Îmi doresc foarte mult să fiu cât mai

apropiată de ei pentru că este foarte important să ai prieteni.


Peste cinci ani mă văd la un loc de muncă să-mi ajut părinții.

Interviu nr. 10

Inițiala numelui și a prenumelui: M. L.

Vârstă:14

Educație: Elevă

Sex: F.

Ocupație:

Status marital:




Frați: 1

Profesia mamei: Casnică

Profesia tatălui: Casnic


Neplăcut, deoarece părinții sunt despărțiți.


Relația dintre părinții mei este rece.

Au divorțat legal? Cum s-a încredințat custodia copiilor?

Da, au divorțat legal. Custodia a fost de comun acord să o aibă mama.


9 ani.


întrebat motivele care i-au determinat să ia această hotărâre?

Eram supărată. Nu mi-au explicat. Au spus că o să-mi explice când o să cresc mai

mare.



O comunicare bună și sprijin acordat de toate felurile .


Suport financiar.


Nu, nu aș avea de ce.


Uneori da. Mă gândesc să fac ce este mai bine.


Discutăm și ne vedem rar.


Un mic ajutor financiar obținut pe cale legală.


Nu am desfășurat activități împreună. În preajma mamei mă simt iubită. Persoana

care gândește rațional este bunica. Cum te-ai integrat în grupul școlar după divorțul părinților?



Foarte bine. Atât cu colegii cât și cu profesorii am o relație foarte bună.


Da, de fiecare dată particip la activitățile extrașcolare.


Mama participă doar la ședințe și la unele activități școlare. Tata nu participă deloc.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut? Consideri că ți -a influențat


Nu m-a influențat. Am avut media 9,64.


viața ta?

Atunci când îi văd pe copii cu ambii părinți.


Mama.


Cu fratele și cu mama a rămas aceeași relație, însă nu și cu tata. Problemele pe care

le avem sunt de natură financiară.


aveți cu aceasta?

Ajutor moral și financiar.

Cum caracterizezi relația pe care o ai cu familia extinsă a părintelui necustodian?

Ajutor financiar.


Sunt mulțumită. Îmi doresc să nu mă rănească. Aștept dragoste și iubire.


Vreau să-mi termin școala și să-mi găsesc un loc de muncă.

Interviu nr. 11

Inițiala numelui și a prenumelui: V.G.

Vârstă:13 ani

Educație:

Sex:F.

Ocupație:Elevă

Status marital:




Frați: 0

Profesia mamei: muncitor

Profesia tatălui: mecanic


Nu a fost un mediu armonios și nu mă simțeam bine.


s-au despărțit, mai vorbesc uneori la telefon dar tot nu se înțeleg.


Eu am rămas cu mama iar tata nu încearcă să facă ceva pentru a schimba asta.


12 ani.


Nu a fost nevoie să-i întreb de ce. Știam situația și m-am bucurat că au făcut pasul

asta.



Nu este prea minunată dar văd că încearcă tot pentru a mă ajuta.


Mă ajută și îmi oferă tot ce poate.


Nu.


Nu s-a întâmplat asta în nici unul din cazuri.


Nu avem o relație bună, continuă să mă sune dar nu mă ajută cu nimic.


Nu îmi trimite nimic. Nu îl interesează.


Nu am desfășurat vreo activitate și nici nu-mi doresc. Cam nimeni nu intervine în

această „familie” decât cei care inventează vorbe rele acuzând-o pe mama. Tata spune că

doar eu și mama greșim, el nu greșește. Asta a dus la desele certuri și la divorț.

Cum te-ai integrat în grupul școlar după divorțul părinților? Care este relația ta cucolegii? Dar cu profesorii?



M-am acomodat repede la noua școală. Mă înțeleg bine cu o mare parte din colegi

iar cu profesorii nu am avut probleme.


La noua școală încă nu.


Părintele custodian vine destul de rar la școală iar cel necustodian deloc.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut? Consideri că ți -a influențat


Perioadele mai grele din viața mea s-au văzut și în notele mele. După divorț notele

au început să crească. Anul trecut am avut media 9,63.


viața ta?

Nu-i simt lipsa părintelui necustodian însă uneori mă gândesc că mi-ar fi mai bine

dacă aș avea o familie afectuoasă.


Îmi dezbat problemele cu mama. Ea îmi este sprijin și ajutor în alegerile mele.

Părintele necustodian nu se implică decât cu reproșuri.


Ne-au primit în casa lor unde stăm și în prezent și încearcă să ne ajute cu ce pot.


Nu am păstrat legătura, dar oricum nu ne-ar fi ajutat.


Oricine și-ar dori mulți prieteni, eu prefer mai puțini, dar care să mă asculte, să-mi

fie alături când am o problemă. Sunt mulțumită că am acești prieteni.


Cu siguranță îmi voi continua școala și voi face tot posibilul să nu îmi distrugviitorul din cauza neînțelegerilor dintre părinții mei.

Interviu nr. 12

Inițiala numelui și a prenumelui: C.C.G.

Vârstă:14ani

Educație:

Sex:F.

Ocupație: Elevă



Status marital:


Frați: 3

Profesia mamei:Casnică

Profesia tatălui:Nu știu


Suntem o familie cu un bunic, mama, 4 copii și tatăl vitreg care are grijă de noi de 4

ani.


Relația dintre tatăl natural și mama mea s-a sfârșit în momentul divorțului.Au divorțat legal? Cum s-a încredințat custodia copiilor? Care a fost reacția

părintelui custodian? Dar a celui necustodian?

Mama și tata au divorțat legal. Am fost încredințată mamei. Tata a decis c mama ne

oferă o viață mai bună.


5ani.

Cum ai reacționat în momentul în care ai aflat că părinții tăi divorțează? I-aiîntrebat motivele care i-au determinat să ia această hotărâre? Dacă da, cauzele menționate

de părinți coincid?

Nu știu. Eram prea mică și nu știu.



Relația cu mama este foarte bună.


De tot felul.


Nu.

Ti-a specificat vreodată ca ceea ce vorbiți să nu afle părintele necustodian? Dar

părintele necustodian în privința părintelui custodian? Cum ai reacționat?

Nu.





discutate).

Nu ținem nici o legătură. Nu ne-am văzut de 3 ani de la ultima vizită.

Ce suport primești de la părintele necustidian (moral, financiar, afectiv)? Îți trimite

pensie alimentară? Cum a fost stabilită plata acesteia? Ce rol au banii primiți pentru tine?

Nici un fel. Nici măcar pensia alimentară nu o trimite.


Nu am avut nici o activitate de genul acesta. Habar nu am cum m-aș simți.


colegii? Dar cu profesorii?

Foarte rău, dar mi-am revenit.


activități?

Da, particip, și mama la fel.

Cât de des merge părintele custodian la școală? Dar părintele necustodian? Care

sunt motivele pentru care merg?

R. Mama vine la școală când este nevoie.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut? Consideri că și-a influențat

situația școlară? Care este media școlară obținută în anul anterior?

Suntem o familie fericită. Nu m-a afectat la școală. Am avut media 8,50.


viața ta? Dar lipsa unei familii nucleare?

Când sunt singură și am nevoie de ajutor.


Cam totul hotărăsc părinții. Ei au dreptate.Cum s-a schimbat relația dintre tine și fratele tău după divorț? Aveți aceeași relație

cu părintele custodian? Dar cu cel necustodian? Care sunt problemele cu care v -ați

confruntat în urma divorțului?

Cu frații mei mă cert în fiecare zi.


aveți cu aceasta?

Nu am primit.




Ce ajutor ați primit?

Nu am primit.

Ești mulțumit, calitativ și cantitativ de relațiile pe care le ai? Cât de mult îți dorești

să ai relații apropiate cu ceilalți? Ce așteptări ai de la persoanele semnificative din viața ta?

Ce aștepți de la tine însuși în relație cu ele?

Nu-mi doresc nimic.


Singură, terminând școala.

Interviu nr. 13

Inițiala numelui și a prenumelui: P.A. Vârstă: 14 ani

Educație: elev

Sex: M.

Ocupație:

Status marital:

Mediu de proveniență: rural/urban

Frați: 1 Profesia mamei: muncitoare

Profesia tatălui:


Este un mediu normal în care sunt integrat eu și prietenii mei.


Relația dintre părinții mei este un de prietenie.

Au divorțat legal? Cum s-a încredințat custodia copiilor? Care a fost reacția


Da. Custodia a fost încredințată legal, într -un stil pașnic.


13 ani.


întrebat motivele care i-au determinat să ia această hotărâre? Dacă da, cauzele menționate




Când am aflat că părinții mei vor divorța m-am întrstat. Nu i-am întrebat pentru că

știam deja.



Este o relație dintre mamă și fiu, atât de prieenie, cât și de iubire părintească.


Moral, financiar și afectiv.


Da.



Nu.



discutate).

Vorbim la telefon și pe rețelele de socializare.



Primesc suport moral și financiar. Îmi trimite bani, nu prea au voloare pentru mine

acei bani.


Am fost în stațiune, la iarbă verde.



Mă înțeleg bine cu colegii și cu profesorii.

Te implici în activități extrașcolare? Au participat și părinții tăi la asemeneaactivități?

Nu mă implic.



Destul de des.


situația școlară? Care este media școlară obținută în anul anterior? Da, atmosfera din familie mi-a influențat situaia școlară.






O familie frumoasă până la divorț.


Nu-și vorbesc.



Da. Copiii am rămas cu tata. Mama contribuie financiar. Vorbim la telefon.


13 ani.


întrebat motivele care i-au determinat să ia această hotărâre? Dacă da, cauzelemenționate


M-am supărat.



Ne împăcăm bine.


Suport financiar, afectiv, moral.


Nu .



Nu.


legătura, cât de des comunicați, cât de des vă vedeți, gradul de intimitate al subiectelordiscutate).

În ultima vreme ne vedem mai des, vorbim mai des la telefon, am devenit mai

apropiați.



Suport financiar, moral, afectiv.

Ai desfășurat activități împreună cu ambii părinți în perioada post divorț? Nu .





Nu am avut probleme de integrare.


activități?

Da, doar eu.



Merge mai des mătușa din partea tatei, deoarece tata lucrează.



Era un mediu perfect. 7,05.



Nu prea am așa ceva.


Eu. Mă susțin.

Cum s-a schimbat relația dintre tine și fratele tău după divorț? Aveți aceeași relație

cu părintele custodian? Dar cu cel necustodian? Care sunt problemele cu care v -ați


S-a îmbunătățit.


aveți cu aceasta?

Foarte mare, ne ajută la treburile gospodărești, ne oferă afecțiune, ne dă sfaturi.



Bună.




Sunt mulțumit. Lucrător la o firmă.


Lucrător la o firmă.



Interviu nr. 15

Inițiala numelui și a prenumelui: I. A.

Vârstă: 22 ani


Sex: feminin

Ocupație: studentă



Frați: 2.

Profesia mamei: vânzătoare

Profesia tatălui: grădinar


Unul închis. Cu relații superficiale.


Ușor superficială. Comunicare deficitară. Încredere scăzută.


părintelui custodian? Dar a celui necustodian? Da. Eu aveam sub 10 ani la vremea aceea așa că legea îmi permitea să rămân cu

mama. Sora și-a exprimat dorința de a sta cu mama în tribunal. Mama s -a bucurat că

divorțul nu m-a despărțit de sora mea. Tatăl s-a bucurat că a scăpat de povara creșterii

noastre.


8-9 ani




Nu a fost cazul să întreb care au fost motivele pentru că acestea erau evidente. M-

am bucurat că în sfârșit aveam parte de liniște în casă și nu de scandaluri.



Mama m-a susținut mereu. Și moral și financiar. Avem însă o comunicare

deficitară, însă știu că la nevoie, e acolo pentru mine.




Financiar în limita resurselor de care dispune. Moral și afectiv m-a sprijinit mereu.


Da, dar nu am făcut nimic în sensul acesta.



Nu și asta deoarece nu mai țin legătura cu părintele necustodian. Poate să îmi

spună orice.



discutate).

Nu l-am mai văzut de câțiva ani.

Ce suport primești de la părintele necustodian (moral, financiar, afectiv)? Îți trimite


O pensie alimentară total nesemnificativă comparativ cu nevoile mele actuale, dar

care nu este trimisă de el, ci de mama lui din pensie.


Nu. Nici un fel de activitate.



Eram terorizată de momentele de la începutul anului școlar când se completau

cataloagele cu informațiile despre părinții fiecărui elev. Îmi era rușine să îi spun

învățătoarei, iar mai apoi dirigintei că părinții sunt despărțiți. M-am ferit mereu să discut

asta cu colegii de clasă. Îmi era rușine și frică să nu mă privească altfel.


activități?

Mi-a plăcut dintotdeauna să mă implic mai ales în activități caritabile, însă părinții

nu au participat niciodată la acestea.



Mama merge doar când îi este solicitată în mod expres prezența (de obicei la

ședințele cu părinții). Părintele necustodian nu știe la ce școală sunt în prezent.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut? Consideri că și -a influențatsituația școlară? Care este media școlară obținută în anul anterior?





semnificative din viața mea nu am prea multe. Vreau doar să îmi fie mereu alături, iar de la

mine, aș vrea să fiu mai deschisă în a-mi exprima trăirile.


Fericită, sper eu. Mă văd alături de bărbatul pe care îl iubesc, având copii și un

cămin liniștit.

Interviu nr. 16

Inițiala numelui și a prenumelui: P.A.

Vârstă: 14

Educație:

Sex: M

Ocupație: elev

Status marital:


Frați: 0

Profesia mamei:

Profesia tatălui:


Mediul familial din care provin este perfect pentru mine.


Nu-și vorbesc. Relația este conflictuală.



Da. Au avut reacții corecte amândoi.


10 ani.




Nu coincid și nu menționez motivele.



Foarte bună.




Suport afectiv, financiar, moral.


Nu, niciodată.



Nu, niciodată.



discutate).

Nu mai comunicăm de mult timp.



Nici un fel de suport. Pensie nu mai primesc de mult timp.


Nu. Nu ne-am întâlnit toți niciodată.



M-am integrat foarte repede, deoarece am mers la școala din satul bunicii unde mă

cunoșteau majoritatea colegilor.


activități?

Da. Doar mama.



Doar la ședințele cu părinții.



Mediul meu familial este perf ect pentru mine: o mamă și o bunică care mă iubesc.

Situația școlară nu s-a schimbat, media a fost 8, 45.



Nu am astfel de momente.Cine ia deciziile importante din viața ta? Ce rol au părinții tăi în acest sens?



Eu și uneori mama.

Cum s-a schimbat relația dintre tine și fratele tău după divorț? Aveți aceeași relație

cu părintele custodian? Dar cu cel necustodian? Care sunt problemele cu care v-ați


Nu am frate. Cu mama am aceeași relație, însă cu tatăl am rupt orice relație.


aveți cu aceasta?

Doar ajutor moral și la treburile gospodărești de la bunica.



Nici un fel de ajutor.

Ești mulțumit, calitativ și cantitativ de relațiile pe care le ai? Cât de mult îți doreș ti



Da, sunt mulțumit.


Un om normal, sănătos fizic și psihic.

Interviu nr. 17

Inițiala numelui și a prenumelui: G. G.C.

Vârstă:18

Educație: Liceu

Sex: M

Ocupație: Elev

Status marital: necăsătorit


Profesia mamei: Casnica

Profesia tatălui: Nu știu


Armonios.


Divorțați







Nu am avut probleme de genul….cu colegii mă înțeleg foarte bine și cu

profesorii la fel .

Te implici în activități extrașcolare? Au participat și părinții tăi la a semenea

activități?

Rareori….iar cu părinții nu am participat niciodată.



Mama merge foarte des deoarece vrea sa știe situația mea școlară,

comportamentele avute în cadrul școlar, însă tatăl meu nu a fost niciodată.



Situația de acasă m-a influențat pozitiv în ceea ce privește relația cu școala.



Nu cred ca i-am simțit lipsa tatălui niciodată. În puținele ori în care am vorbit cu

el, mi-a dat motive pentru care aș putea simți și ură pentru el.


Deciziile din viața mea le iau eu….dar si părerea mamei mele contează foarte

mult.


aveți cu aceasta?

Avem o relație foarte bună…suntem o familie unită și ne ajutăm ca orice

familie.


Ce ajutor ați primit?R. Nu am primit nici un ajutor…iar din partea părintelui

necustodian ținem legătura cu o mica parte din familie.




R. Sunt foarte mulțumit de relația ce o avem…in general nu am așteptări de la

nimeni.Cum te vezi peste 5 ani



Am un mic obiectiv de atins pe viitor…dar sincer îmi place sa trăiesc clipa.

Interviu nr. 18

Inițiala numelui și a prenumelui: P I

Vârstă: 26

Educație: Liceu

Sex: M

Ocupație: Dulgher

Status marital: Necăsătorit

Mediu de proveniență: Urban

Frați: O soră

Profesia mamei: Pensionar

Profesia tatălui: Pensionar


Relațiile dintre membrii familiei erau foarte strânse, însă, din cauza unor factori

externi s-au răcit. După divorț, relația de comunicare dintre părinți nu a mai existat.

Uneori, mai vorbeau la telefon despre probleme legate de creșterea copiilor. Custodia s-a

împărțit astfel încât fiecare părinte să aibă un copil, însă reacția ambilor părinți au stârnit

controverse puternice între ei. Probabil, fiecare părinte se aștepta ca ambii copii să-l aleagă.

Eu, de la vârsta de 15 ani am rămas în custodia tatălui. Cu trecerea timpului, relația dintre

mine și părintele necustodian s-a îmbunătățit deoarece trebuiau rezolvate anumite

probleme comune.

Ce relație ai cu părintele custodian?

În prezent nu am o relație foarte strânsă cu tatăl meu. De-a lungul timpului sprijinul

acestuia s-a diminuat, relațiile de comunicare s-au redus, iar activitățile comune fiind doar

îngrijirea gospodăriei. Îmi oferă suport moral în momentul în care îi cer ajutorul într -o

anumită problemă.


Am o relație mai apropiată cu părintele meu necustodian, vorbim săptămânal și ne

vedem de două – trei ori pe an, din cauza distanței mari. Subiectele abordate sunt variante,

includ aici și cele intime. Mereu mi-a acordat sprijin moral, financiar și chiar afectiv. Deși

nu s-a stabilit ca mama să ne plătească pensie alimentară, ne trimite direct, mie și suroriimele o sumă de bani, cu ajutorul cărora îmi cumpăram cele necesare mie, fie pentru școală,



fie pentru activitățile din timpul liber.

Ți-a specificat vreodată, în mod direct vreun părinte ca ceea ce vorbiți să nu afle

celălalt părinte?

Nu, noi desfășuram activități separate și mereu se evitau discuțiile despre celălalt

părinte.

Ce relație ai cu familia extinsă din partea părintelui custodian?

Am o relație strânsă cu aceasta, mai ales că bunica paternă a fost cea care m-a

crescut și m-a îndrumat.

Dar cu familia extinsă din partea părintelui necustodian?

Țin legătura și cu ceilalți bunici, dar ne vedem de două – trei ori pe ani, din cauza

distanței foarte mari.


Nu s-a schimbat. Eram amândoi în aceeași situație, iar cu trecerea timpului fiecare

dintre noi a hotărât ce e mai bine pentru el.


Eu sunt o persoană sociabilă și m-am integrat normal. Nu am întâmpinat nicio

problemă legată de forma familiei din care provin. De aceea, nu cred să fi avut vreo

influență asupra situației mele școlare.


De cele mai multe ori iau singur deciziile ce mă privesc. Foarte rar am apelat la

ajutorul părinților mei.

Ești mulțumit, calitativ și cantitativ, de relațiile pe care le - ai stabilit?

Sunt mulțumit de relațiile existente. Prietenii pe care îi am sunt exact ceea ce am

nevoie. Relațiile de comunicare dintre noi sunt bune, cu unii mă întâlnesc mai des, cu alții

doar la anumite evenimente.

Cum te vezi peste cinci ani?

Cu un loc de muncă stabil și cu un copil.

Interviu nr. 19

Inițiala numelui și a prenumelui: B.I.

Vârstă: 22


Sex: F

Ocupație: analist resurse umane



Status marital: căsătorită


Frați: -

Profesia mamei: casnică

Profesia tatălui: -


Îndrăznesc să afirm că am crescut într -un mediu armonios, care mi-a favorizat

dezvoltarea, care m-a făcut să vreau mereu să îmi depășesc barierele, să vreau mai mult de

la mine, să excelez. Deși este marcat de absența totală a figurii paterne, cu resurse limitate,

mediul familial, alcătuit din mama mea și mine, a constituit un cadru propice automotivării

și dorinței de schimbare.

La ce te referi când spui că mediul familial în care ai crescut este marcat de absența

totală a figurii paterne?

De mică am crescut doar cu mama. Despre tatăl meu nu cunosc nicio informație,

mai ales că mama mea are o labilitate emoțională care m-a făcut să evit subiectul pentru a

nu o răni. Tatăl meu nu figurează nici măcar în certificatul de naștere. Probabil s -a retras

când a aflat că mama mea este însărcinată. Eu nu știu ca ei doi să fi păstrat legătura. De

asemenea, numele meu de familie îi aparține mamei mele și am fost mândră să îl port

deoarece este special. Mi-a părut rău când am renunțat la el pentru a prelua nume le

actualului soț.

Ai avut vreodată intenția de a-l cunoaște pe tatăl tău?

Nu. Eu nu-l cunosc pe tatăl meu și nu știu nimic despre el, nu păstrăm legătura și nu

știu să îl fi văzut vreodată.

Cum caracterizezi relația instituită între tine și mama ta?

Mama mea are o triplă semnificație pentru mine: este mamă, soră și o prietenă

foarte bună. Comunic cu ea la fel de bine ca și cu o prietenă de seama mea, mă susține în

tot ce fac și mă încurajează mereu. A avut un rol primordial în formarea mea, pentru a

deveni persoana care sunt astăzi. În general, mama mea m-a încurajat să nu vorbesc prea

mult despre mine, despre familia mea în public deoarece consideră că este mai bine să nu

știe toată lumea ce facem noi.

Ce suport îți poate oferă mama ta?

Sprijinul pe care mama are posibilitatea să mi-l ofere a fost de cele mai multe ori

moral și afectiv. În ceea ce privește aspectul financiar, cât timp am fost mică, inclusiv



perioada din școala generală, mama aducea venitul în casă deoarece avea un loc de muncă

stabil, iar la acesta se adăuga alocația mea primită de la stat. Odată cu intrarea la liceu,

mama a rămas fără loc de muncă și venitul casei a devenit responsabilitatea mea (burse de

merit, bani de liceu, burse speciale de excelență acordate de fundații). În perioada

facultății, m-am întreținut singură din bursa socială, iar de când lucrez, o parte din venitul

meu lunar este direcționat și către ea.

Ce suport primești din partea tatălui tău?

Nu primesc niciun fel de suport de la tatăl meu.

Cu cine desfășurai activități?

Majoritatea activităților de recreere, creative, educative le-am desfășurat cu ajutorul

mamei. Am observat în perioadele de criză o oarecare stare de tensiune instalându-se între

mama și frații ei, mamei reproșându-i-se faptul că m-a lăsat în grija bunicii pentru o scurtă

perioadă, când eram foarte mică și avea un program de lucru mai puțin flexibil. M-am

simțit o povară pentru mama în momente de genul acesta, ca de altfel și de fiecare dată

când ea era tristă pentru că posibilitățile noastre financiare nu ajungeau la un nivel care să

ne permită îndeplinirea unor dorințe modeste (să mâncăm o prăjitură la cofetărie, spre

exemplu). Însă acest gen de tensiuni sunt frecvente și fluctuante, părând să apară și să

dispar ă de la sine.

Ce relația ai cu familia extinsă a mamei tale?

Am mai primit sprijin financiar din partea unor mătuși sau unchi, în special cât

eram mică. Însă aceștia căutau să ne controleze viața și să își impună voința proprie.

Răzvrătirea noastră și dorința de independență (a nu se înțelege lipsa recunoștinței, ci doar

dorința de a ne fi respectate libertatea de alegere și de exprimare) au adus cu sine

retragerea sprijinului în ultimii ani și răcirea relațiilor dintre frați (mama și frații/surorile

ei).

Familia extinsă din partea tatălui ți-a oferit vreun suport?

Nu. Nu am nici un fel de relație cu aceștia.


În perioada claselor primare, am fost un copil destul de retras, nes igur pe sine,

sperios și neîncrezător. Mă împrieteneam greu, dar totuși temeinic cu câțiva dintre colegi,

în special cei care nu atentau la stima mea de sine. Pe măsură ce am crescut, am învățat să

îmi autodepășesc limitele, să mă provoc să îmi încalc barierele autoimpuse și să caut

contactul cu cât mai mulți oameni, posibil tocmai din dorința de a compensa absența uneifiguri paterne prin învățarea din poveștile altora. Față de profesori am avut întotdeauna o



atitudine respectuoasă, fiind crescută în spiritul disciplinei și recunoașterii autorității. Am

fost simpatizată de aceștia pentru devotament, seriozitate și conștiinciozitate, așa încât

relațiile mele cu cadrele didactice au fost fructuoase mereu.


Odată cu intrarea la gimnaziu, am început să fiu solicitată de profesori pentru a

participa la diverse competiții școlare, ulterior interesul meu orientându-se și spre activități

de voluntariat. Mama m-a susținut întotdeauna în drumul meu spre performanță,

încurajându-mă să fac orice mă face fericită și îmi aduce satisfacție, fiind rezultat al muncii

mele.

Care sunt motivele pentru care mama ta mergea la școală?

Singurul motiv pentru care mama venea la școală era să ia parte la ședințele cu

părinții, însă nu a primit niciodată vreo remarcă negativă din partea profesorilor referitoare

la mine.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut și situația ta școlară?

Consider că mediul în care am crescut m-a motivat constant să vreau să îmi

depășesc limitele, să vreau să fiu mai bună, să evoluez. Inevitabil, situația școlară a oglindit

această dorință de evadare dintr -un mediu cu resurse lacunare, performanța fiind obiectivul

principal. În anul doi de facultate, media obținută a fost de 9.24.

Care au fost cele mai grele momente în care ai simțit lipsa figurii paterne din viața

ta?

Am simțit probabil lipsa tatălui meu odată cu intrarea la școală, atunci când în jurul

meu erau preponderent copii cu doi părinți, răsfățați și care nu concepeau ideea de familie

monoparentală cu prea multă ușurință. Dar acum mă simt împăcată și nu mai resimt

această lipsă, întrucât mi-am întemeiat propria familie și lipsa figurii paterne e compensată

de prezența partenerului. Sistemul de valori, standardele morale, sunt bine definite încă din

perioada liceului, iar acum știu foarte bine ce vreau și nu mai am nevoie de un tată care săîmi confirme ceva sau să mă apere. Singurul aspect care mă îngrijorează e faptul că mama

e singură, situație ce o poate expune riscului unei depresii dacă nu socializează frecvent cu

alți oameni. Sub această privință, prezența tatei alături de mama poate ar fi fost utilă pentru

un echilibru.


Deciziile care mă privesc direct le iau eu, încă de când am împlinit 18 ani. Mama

mi-a acordat libertatea și a avut încredere că deciziile pe care le voi lua vor fi bune, iar încaz contrar tot eu îmi voi asuma consecințele. Ca în toate celelalte aspecte, mama m-a





Ce relație ai aceste persoane?

Cu mama mea am o relație foarte apropiată, mai mult decât prietenie, ceea ce

uimește pe cei din jurul meu. Îmi amintesc că, în clasa a VIII -A un băiat s-a luat de mine,

iar eu i-am zis mamei, care l-a certat ulterior pentru ceea ce mi-a făcut. El s-a mirat că eu îi

spun tot mamei. Cu familia extinsă a mamei mele am o relație apropiată, astfel încât în

momentul în care am nevoi de ajutor financiar apelez la bunicii mei, care mereu m-au

ajutat, iar când am nevoie de un sfat sau de un suport moral îl rol pe unchiul meu să mi-l

ofere deoarece îl consider un model patern. Țin minte că le spuneam colegilor că el de fapt

nu este unchiul meu, ci tatăl meu.


Relația dintre minte și tatăl meu este aproape inexistentă. Părinții mei s -au separat

în momentul în care eu aveam doi ani, deci au trecut douăzeci de ani de atunci. În tot acest

timp, el m-a vizitat de două ori. Prima dată, a venit la mine acasă când aveam patru ani.

Deși nu îmi amintesc direct, mama mi-a povestit că eu voiam în brațele sale, însă el nu m-a

luat până când mama nu i-a menționat explicit că „fata vrea în brațele tale”. Atunci m-a

luat, însă mi-a dat drumul de sus, încât mă și mir că nu am pățit nimic. Apoi ultima dată

când l-am văzut, eram în clasa a VIII-A, deci acum opt ani, când …… Însă, nici atunci nu

a venit din propria inițiativă, ci a fost oarecum împins de o problemă medicală. În acea

perioadă era foarte bolnav și a fost sfătuit să mă viziteze și să își ceară iertare. În afara

acestor momente în care ne-am întâlnit, o singură dată am vorbit la telefon, însă am purtat

o conversație impersonală. În pofida distanței reduse dintre părinții săi și locuința mamei

mele, niciodată nu a venit să mă viziteze, nici el, nici bunicii mei paterni.

Părinții tăi s-au recăsătorit?

Doar tatăl meu s-a recăsătorit, iar actuala soție nu îl lasă să vină nici măcar la

părinții lui deoarece îi este teamă să nu se întâlnească cu mama. Mai are două fete, una de

26 de ani, iar cealaltă de 18 ani, pe care le cunosc, însă nu am o relație foarte apropiată. Înschimb, deși mama mea a avut două relații din momentul în care s-a despărțit de tatăl meu,

una de o perioadă de doi ani, iar cealaltă de opt ani, ambele au determinat-o să își piardă

încrederea în oameni, în special în bărbați.


În prezent, între mama și tatăl meu nu există niciun fel de relație. Nu se întâlnesc,

nu vorbesc nici măcar aspectele legate de mine. Însă, cu toate că am locuit doar cu mama

mea, cu tatăl neavând niciun fel de relație, mama mea niciodată nu a vorbit urât despretatăl meu. Am întrebat-o motivele care i-au determinat să se despartă deoarece în acel





Mama mereu mi-a spus să fac ce vreau eu. Niciodată nu mi -a interzis să îl cunosc.

Din contra chiar, atât mama mea, cât și viitorul meu soț mă încurajează să îl invit la nuntă

deoarece este tatăl meu. Deși eu nu mă simt bine în momentul în care sunt în preajma lui

sau când vorbesc cu el, am să le urmez sfaturile și am să îl invit, cu toate că sunt sigură că

nu va veni. Pentru mine, cuvântul „tată” nu există.

Ce relație ai cu familia extinsă?

Cu familia extinsă din partea mamei am o relație foarte bună, însă cu rudele din

partea tatălui meu relația este aproape inexistentă. O singură dată m-am întâlnit cu bunica

mea paternă, într -un tren, când mi-a dat cinci lei. Însă, niciodată nu ne-am vizitat și nu mi-a

oferit nicun fel de suport.

Cu surorile tale cum te înțelegi?

Deși le cunosc pe ambele surori, nu am o relație foarte apropiată. Pe cea mare, de

26 de ani am cunoscut-o în clasa a V-a, prin intermediul directoarei de la școala în care

învățam. Pe sora cea mică, de 18 ani, am cunoscut-o acum doi ani. Cu sora cea mare mă

întâlnesc, însă nu foarte des și nu avem o relație strânsă, este mai mult cordială.

Surorile tale au aceeași relație cu tatăl tău?

Nu, ele se vizitează cu el, comunică des, spre deosebire de mine. Cred că se

întâmplă acest lucru deoarece au locuit mai mult timp împreună.

Cine ia deciziile importante legate de viitorul tău?

Eu cred că le iau singură, însă mereu îi cer sfatul mamei mele, care îmi arată

aspectele pozitive și aspectele negative ale respectivei situații, în urma căreia iau decizia

finală, îndrumată indirect de indicațiile mamei.


Cu colegii mei din școală m-am înțeles foarte bine, mai ales că eu sunt o fată

sociabilă, prietenoasă, liniștită, care nu dorește ceartă. O singură dată am întâmpinat o

problemă cu o colegă de bancă deoarece, în momentul în care eram în clasa a VIII-A, tatălacesteia amers la mama mea pentru a-i cere să mă mute pe mine din bancă, din cauza

faptului că eu sunt un model negativ pentru fata lui deoarece eu nu am tată și nici bani,

condiții necesare în viziunea lui pentru a-mi face un viitor bun.

Te-ai implicat în activități extrașcolare?

În liceu m-am implicat în anumite ateliere de handmade, însă în timpul facultății nu

m-am implicat.

Cât de des mergeau părinții tăi la școală? Eu eram un copil cuminte, conștiincios, responsabil, motiv pentru care mama



mergea, de cele mai multe ori, doar la ședințele cu părinții sau diferite serbări. În schimb,

tatăl meu niciodată nu s-a interesat de mine. Acesta nici măcar nu știe că sunt la facultate,

respectiv că am terminat facultatea.

Ce părere ai despre mediul familial în care ai crescut și situația ta școlară?

Nu cred că familia monoparentală în care am crescut a avut vreo influență asupra

situației mele școlare. Mama mi-a oferit tot ce a putut, lăsându-mi libertatea să aleg. Mereu

am învățat bine, chiar media din anul II de facultate este de nouă.

Ești mulțumită, atât calitativ cât și calitativ, de prietenii pe care îi ai?

Prietenii mei, din punct de vedere calitativ, sunt doi la număr, respectiv nașa mea

de cununie și o prietenă din liceu. Cu aceștia vorbesc zilnic și am o relație foarte apropiată.

În schimb, din punct de vedere cantitativ, nu am foarte mulți prieteni apropiați, cu toate că

am o relație foarte bună și cu colegii de grupă, cu fetele din cameră. Chiar și mama este

mulțumită de anturajul în care am crescut.


Dorința mea de a avea o familie nucleară, în care eu și soțul meu să avem grijă de

copilașii noștri, probabil că m-a influențat atât de tare, încât cred că este una dintre cauzele

care m-a determinat să mă căsătoresc acum. Eu îmi doresc ca peste cinci ani să fiu o

femeie independentă, cu un serviciu care să îmi ofere stabilitatea necesară și cu f amilia la

care mereu am visat.

Interviu nr. 21

Inițiala numelui și a prenumelui: V. M.

Vârstă: 20 ani

Educație: liceu

Sex: feminin

Ocupație: -



Frați:1

Profesia mamei: -

Profesia tatălui: muncitor


Mediul familial din care provin este plăcut deoarece eu am crescut cu ambii părinți.



Aceștia au început divorțul acum un an, când eu aveam 19 ani. În prezent, ei nu își vorbesc

deloc, iar eu și fratele meu am rămas în custodia tatălui nostru. Din momentul în care

mama ne-a părăsit, familia extinsă din partea tatălui ne-a ajutat foarte mult.


Mă așteptam la această decizie și sunt de acord cu tatăl meu. În acel moment am

început să plâng. Încă este recent și mă afectează în momentul în care vorbesc despre acest

aspect.

Cum caracterizezi relația cu tatăl tău?

În urma divorțului, m-am apropiat foarte mult de tatăl meu. Avem o relație bună,

realizăm activități împreună și ne ajutăm reciproc.

Ce suport primești de la tatăl tău?

În special sprijinul primit din partea lui este afectiv, însă îmi oferă și sprijin

material după cum are posibilitatea.

Ți-a specificat vreodată tatăl tău ca ceea ce vorbiți să nu afle mama ta?

Da, de tare multe ori. În acele momente m-am conformat cerințelor sale.


Am o relație bună, păstrăm legătura, însă nu ne vedem foarte des. De când ne -a

părăsit acum aproximativ un an, am văzut-o o singură dată, poate pentru că e și plecată în

străinătate, însă și când a venit în țară tot o singură dată am văzut-o. Nici la telefon nu

vorbim foarte des.

Ce suport îți oferă mama ta?

În pofida faptului că îmi oferă suport din toate punctele de vedere, niciunul dintre

acestea nu o înlocuiesc.

Care sunt cele mai grele momente în care îi simți lipsa mamei?

Mereu îi simt lipsa, însă cel mai tare am nevoie de ea când mă cert cu cineva, când

sunt tristă și când mi se face dor de ea.Cum s-a schimbat relația dintre tine și fratele tău după divorț?

Am devenit mai apropiați și ne ajutăm mai mult unul pe celălalt. Avem aceeași

relație distantă cu mama.

Ce ajutor ați primit din partea familiei extinse a tatălui tău?

Am primit ajutor din toate punctele de vedere. Avem o relație bună. Ne ajută la

moral, oferindu-ne sfaturi în toate problemele cu care ne confruntam, financiar cât este

posibil, chiar și la treburile casnice.



Dar cu familia extinsă maternă?

Nu avem nicio relație. Din contra chiar, bunica maternă îmi reproșează plecarea

mamei de acasă, care a dus la divorțul părinților mei.

Ești mulțumită, calitativ și cantitativ de relațiile pe care le ai?

În prezent consider că se poate și mai bine. După divorțul părinților mei, m -am

interiorizat și îmi doresc să stabilesc relații cu persoane, care să -mi fie alături și să mă

înțeleagă.


Peste cinci ani sper să fiu bine, să îi pot ierta pe toți și să mi se cicatrizeze rănile.

Interviu nr. 22

Inițiala numelui și a prenumelui: H.O.G.

Vârstă: 16 ani

Educație:

Sex: M.

Ocupație: elev

Status marital:


Frați: 0

Profesia mamei:vânzător

Profesia tatălui: distribuitor


Este un mediu normal


Nu foarte bună.

Au divorțat legal? Cum s-a încredințat custodia copiilor?

Da. Mama a cerut să stau la ea.


14.


Am plâns. E o veste tristă.




Da, dar cauzele nu coincid.



O relație foarte bună, am tot ce vreau și mă simt bine.


Unul ok.


Nu.



Da, mi-au specificat ambii părinți, dar nu am discutat lucruri de genul astă cu

niciunul din ei.

Care sunt trăsăturile care definesc relația cu părintele necustodian?

Păstrăm legătura, dar nu vorbim foarte des.

Ce suport primești de la părintele necustodian (moral, financiar, afectiv)? Îți trimi te


Financiar și moral e bine, afectiv mai puțin.


Nu am realizat activități.



Foarte bine, relația cu colegii e foarte bună, profesorii se comportă normal.

Te implici în activități extrașcolare? Au participat și părinții tăi la a semenea

activități?

Nu.



Merge să vadă dacă am absențe.



…..

Care sunt cele mai grele momente în care simți lipsa părintelui necustodian dinviața ta? Dar lipsa unei familii nucleare?



Când văd unii copii că se distrează cu părinții lor.


Mama ia deciziile.

Ce ajutor ai primit din partea familiei extinse a părintelui custodian? Ce relație aveți

cu aceasta?

Una foarte bună, ne susțin zilnic.



Mai puțin bună, dar mă susțin.


La Academia de Poliție, în primul an.



Anexa C2 – Prezentarea și interpretarea rezultatelor obținute din interviurile

realizate cu subiecții ce provin din familii divorțate

Interviul semistructurat începe cu o întrebare deschisă cu caracter general pentru a

familiariza subiecții cu tema interviului și a crea un climat de încredere, condiții esențiale

unei dezvăluiri eficiente. Climatul familial în cadrul căruia subiecții au crescut este descris

în modalități variate, ceea ce evidențiază diversitatea cazurilor de familii monoparentale

studiate. Acesta este caracterizat de subiecți ca fiind „un mediu destul de haotic” (I.I.D., 25

ani), ce avea „o tendință de a se marginaliza, adică avea un contact redus sau chiar limitat

cu persoanele din exterior ” (A.A., 29 ani) sau drept „o familie liniștită, retrasă” (M.M., 37

ani). Din descrierile realizate de copii, reiese că familia extinsă din partea părintelui

custodian ocupă un loc primordial, idee evidențiată de trei subiecți, care conturează faptul

că au trăit într -un climat curat și organizat deoarece „am fost crescută mai mult de familia

extinsă din partea mamei, care mi-a insuflat un sistem corect de valori (K.A., 21 ani), fiind

definită prin intermediul trăsăturilor de „ajutor reciproc, dragoste și înțelegere” (H.M., 21

ani), respectiv „mediu de dezvoltare eficace, fiind înconjurată doar de persoane dragi”

(A.G. 16 ani). Climatul familial este descris atât prin intermediul caracteristicilor negative

[„dezorganizat ” (Ș.G., 21 ani), „neplăcut ” (M.L., 14 ani), „închis, cu relații superficiale”

(I.A., 22 ani)], cât și prin trăsătur i pozitive [„perfect ” (P.A., 14 ani)]. O variabilă

semnificativă pentru realizarea demersului investigativ este evidențiată în răspunsul

[„Îndrăznesc să afirm că am crescut într -un mediu armonios, care mi-a favorizat

dezvoltarea, care m-a făcut să vreau mereu să îmi depășesc barierele, să vreau mai mult

de la mine, să excelez. Deși este marcat de absența totală a figurii paterne, cu resurse

limitate, mediul familial, alcătuit din mama mea și mine, a constituit un cadru propice

automotivării și dorinței de schimbare”(B.I., 22 ani) prin intermediul structurii „absența

totală a figurii paterne”. Din analiza răspunsurilor, reiese că mediul familial specificfamiliilor monoparentale, rezultate în urma divorțului, are un număr redus de relații

sociale, fiind favor abil dezvoltării copiilor în cazul în care este implicată pozitiv familia

extinsă din partea părintelui custodian, ce le transmite un sistem corect de valori și le oferă

modele pe care le pot prelua și ostil acesteia în cazul în care relațiile interpersona le sunt

disfuncționale, iar conflictul interparental este de o intensitate ridicată. Lipsa modelului

patern poate favoriza un mediu familial armonios.

Perioada pre divorț este remarcată de copii, astfel încât „certurile […] probabil și-au pus amprenta asupra dezvoltării mele și a surorii mele” (A.A., 29 ani). În funcție de



intensitatea conflictului din perioada menționată, reacțiile copiilor din etapa divorțului

variază semnificativ, idee evidențiată de răspunsurile subiecților: reacții de eliberare

[„…am fost bucuroasă/emoționată. Divorțul a fost cauzat de prea multă violență

domestică în urma consumului excesiv de băuturi alcoolice” (I.A 25 ani), „M -am bucurat

că în sfârșit aveam parte de liniște în casă și nu de scandaluri” (I.A., 22 ani), „…știam

situația și m-am bucurat că au făcut pasul ăsta” (V.G. 13 ani)], conformare [„La vârsta de

9 ani aveam nevoie de ambii părinți, mi-a părut rău de decizia pe care au luat -o, dar se

discuta mult în contradictoriu” (Ș.D. 13 ani), „Mama mea a luat decizia de a divorț a din

cauza comportamentului necorespunzător al tatălui meu, cu toate că acesta din urmă nu

era de acord” (A. G. 16 ani), „ Era previzibilă despărțirea” (A.A. 29 ani), „Mă așteptam

la această decizie și sunt de acord cu tatăl meu. În acel moment am început să plâng. Încă

este recent și mă afectează în momentul în care vorbesc despre acest aspect.” (V.M. 20

ani)], reacții de descărcare emoțională [„… am plâns. E o veste tristă” (H.O.G. 16 ani),

„…m-am întristat deoarece nu credeam că mi se va întâmpla mie una ca asta” (P. A. 14

ani) sau chiar nici un fel de reacție deoarece părinții nu au precizat copiilor motivele

divorțului („ Nu cunosc niciun fel de relație de a lor din acea perioadă, aveam doar 5 ani.

Niciodată nu am știut nici măcar motivele care i-au det erminat să ia această hotărâre.

Deși am 21 de ani, nu cunosc detalii în amploarea lor. Știu doar că tatăl meu a plecat pur

și simplu” (K.A., 21 ani). Totodată, reacțiile copiilor la divorțul părinților depind de vârsta

acestora. Din eșantionul anchetei bazată pe interviu, cinci subiecți aveau vârsta cuprinsă

între 0 – 1 ani în momentul în care părinții lor au divorțat, un intervievat avea 3 ani, doi 5

ani, doi 9 ani, doi 12 ani, doi 13 ani, trei 14 ani, unul 15 ani, unul 19 ani și unul 22 de ani.

Din răspunsurile oferite, reiese că hotărârea de a divorța a survenit în urma unei perioade

caracterizată de conflicte interparentale, la care copiii au fost implicați direct. În funcție de

gradul de intensitate al conflictelor, aceștia au simțit sentimente de liniște, echilibru și

eliberare sau au fost triști că nu vor mai crește împreună cu ambii părinți. Daca în primacategorie de reacții se încadrează copiii care înțeleg ce se întâmplă cu părinții lor, în cea de

a doua predomină copiii cu vârsta cuprinsă în inter valul 13 – 14 ani deoarece sentimentul

de insecuritate cu privire la viitorul lor îi marchează semnificativ.

Aspectul fundamental din perioada divorțului îl constituie încredințarea custodiei

copiilor unuia dintre părinți sau amândurora. Alături de situația în care „custodia a fost de

comun acord să o aibă mama” (M.L., 14 ani) sau de cazurile în care „au avut reacții

corecte amândoi” (P.A., 14 ani) și a existat o colaborare eficientă între părinți cu privire lacopii [de exemplu răspunsurile „tata a decis că mama ne oferă o viață mai bună” (C.C.G.,



14 ani), „custodia s-a împărțit astfel încât fiecare părinte să aibă un copil, însă reacția

ambilor părinți au stârnit controverse puternice între ei. Probabil, fiecare părinte se

aștepta ca ambii copii să-l alea gă” (P.I., 26 ani)], reacțiile părintelui necustodian sunt de

indiferență totală [„Tatăl meu nu a dat de înțeles că ar vrea custodia, nu prea a arătat că-i

pasă ce se întâmplă cu mine, sau cu mama mea” (A.G. 16 ani), „ Eu am rămas cu mama iar

tata nu încearcă să facă ceva pentru a schimba asta” (C.C.G. 14 ani), „ Mama s-a bucurat

că divorțul nu m-a despărțit de sora mea. Tatăl s-a bucurat că a scăpat de povara creșterii

noastre” (I.A. 22 ani), „… din puținele ori în care am vorbit cu el și din impresia pe car e

mi-am format-o, cred că reacția a fost de nepăsare indiferentă” (G.G.C., 18), „ Mama s-a

bucurat, dar tata era indiferent ” (M.R., 16 ani)] sau nu sunt cunoscute de copii [„ Nu îmi

amintesc foarte multe legate de această perioadă deoarece eu aveam 3 - 5 ani. Însă,

custodia mea a fost încredințată doar mamei singure deoarece în acea vreme nu exista

custodie comună, iar judecătoarea care s-a ocupat de divorț era femeie” (Ș.G. 21 ani), „…

nu știu care a fost reacția tatei dar cred că s-a întristat ” (Ș.D. 13 ani)]. Matriliniaritatea

familiilor monoparentale studiate reiese din răspunsurile la aceste întrebări, în care

predomină reacțiile de indiferență ale taților în momentul în care copiii sunt încredințați

mamelor.

Modalitatea de încredințare a custodiei influențează relațiile interpersonale post

divorț dintre părinți și copii. Răspunsurile subiecților cu privire la relația interpersonală pe

care o au cu părintele custodian se încadrează în două categorii. Pe de o parte, există o

legătură foarte apropiată [„Comunicăm foarte des, probabil că ne vedem rar deoarece eu

locuiesc în Irlanda iar mama în Italia” (A.A., 29 ani), „ Relația dintre mine și mama mea

este foarte strânsă. Ea reprezintă pentru mine: mama care mereu mă sprijină și mă ajută

în momentul în care am nevoie, prietena de care am nevoie pentru a-i cere un sfat și cu

care pot vorbi orice, psihologul care mereu îmi oferă sfaturi motivaționale pentru a trece

peste un obstacol din viață cu o gândire pozitivă și chiar tatăl aș putea spune” (H.M., 22ani), „ Mama reprezintă cea mai importantă persoană din viața mea. Pe lângă statusul de

mamă, îmi este și prietenă. Mă înțelege, îmi este alături, mă sprijină și mă ajută cu tot

ceea ce poate. Suntem foarte apropiate, vorbim despre orice, îmi dă sfaturi și are grijă de

mine. Tot ceea ce face este spre binele meu. Muncește pentru a-mi oferi ce îmi trebuie și

sunt sigură că întotdeauna îmi va fi alături” (A.G., 16 ani), „relație minunată din toate

punctele de vedere” (G.G.C, 18 ani), „ Mama mea are o triplă semnificație pentru mine:

este mamă, soră și o prietenă foarte bună. Comunic cu ea la fel de bine ca și cu o prietenăde seama mea, mă susține în tot ce fac și mă încurajează mereu. A avut un rol primordial



în formarea mea, pentru a deveni persoana care sunt astăzi. În general, mama mea m-a

încurajat să nu vorbesc prea mult despre mine, despre familia mea în public deoarece

consideră că este mai bine să nu știe toată lumea ce facem noi” (B.I., 22 ani)]. Din

răspunsurile intervievaților, se poate deduce influența părintelui custodian asupra

dezvoltării minorului. Pe de altă parte, relația interpersonală post divorț dintre părintele

custodian și copii s-a schimbat într -un mod negativ [„ În prezent mama nu mă sprijină

financiar pentru că nu poate, iar relația noastră afectivă nu este tocmai foarte bună. Simt

că nu mă înțelege. Mă ajută din punct de vedere moral doar la cerere, când îi cer un sfat.

Mereu după apelul ei telefonic încep să plâng deoarece simt că mă critică” (K.A, 21 ani),

„ Efectele unei perioade traumatizante pentru mama se resimt și în prezent […] De cele

mai multe ori ne certăm din cauza banilor deoarece au fost singurul impediment din

relația noastră. Din cauza dificultăților financiare pe care le întâmpinam, mama a fost

nevoită să plece, iar eu să cresc sigură” (Ș.G., 21 ani), „ Relația mea cu mama nu a rămas

aceeași. Discutăm mult, mă ajută la tot ce fac, însă nu mă simt așa de apropiată de ea ”

(Ș.D., 13 ani), „ În prezent nu am o relație foarte strânsă cu tatăl meu. De-a lungul

timpului sprijinul acestuia s-a diminuat, relațiile de comunicare s-au redus, iar activitățile

comune fiind doar îngrijirea gospodăriei. Îmi oferă suport moral în momentul în care îi

cer ajutorul într -o anumită problemă” (P.I., 27 ani)]. Divorțul a influențat considerabil

relațiile interpersonale dintre părintele custodian și copil deoarece, potrivit răspunsurilor

subiecților, predomină relația foarte strânsă dintre aceștia. În momentul în care relația este

distantă cu părintele ce deține custodia se resimte gradul ridicat de suferință a l copiilor

deoarece fie au rămas singuri, fie în grija familiei extinse din partea părintelui custodian.

Totodată, în funcție de relațiile interpersonale instituite între părintele custodian și

copil, relațiile de comunicare sunt fie foarte bune [„ Locuim împreună, motiv pentru care

suntem mereu una lângă cealaltă, comunicând deschis despre orice subiect și ajutându-ne

reciproc, atât financiar, cât și moral ” (I.I.D., 25 ani)], fie deficitare [„ Mama m-a susținutmereu. Și moral și financiar. Avem însă o comunicare deficitară, însă știu că la nevoie, e

acolo pentru mine”(I.A. 22 ani), „ Însă, dacă inițial vorbeam absolut orice cu mama,

inclusiv despre iubiți, prietene etc., de când am crescut și am început să îmi formez propria

familie, evit să îi spun unele aspecte, bineînțeles nu importante, deoarece se implică mereu

în ceea ce fac, vrea să știe tot, fiind geloasă pe relația pe care o am cu prietenul meu ”

(Ș.G., 21 ani)]. În ceea ce privește sprijinul acordat de părintele custodian, acesta este atât

financiar, cât și moral și afectiv. Supraprotecția părintelui custodian a influențat relația de



comunicare negativ, în sensul că grija puternică cu privire la propriul copil nu îi permite

acestuia din urmă libertatea necesară.

Răspunsurile subiecților cu privire la relația interpersonală pe care o au cu părintele

necustodian evidențiază faptul că sunt distante și chiar inexistente [„ Avem o relație foarte

distantă. Vorbim doar la telefon, dar destul de rar ” (A.A., 29 ani), „Sunt trei ani de când

nu mi-am auzit tatăl. Habar nu am câți ani are sau ce face. Nu știu nimic de el în prezent,

dar nici nu sunt prea afectată. Nu am nici un fel de suport din partea lui” (K.A., 21 ani),

„ Este doar o amintire destul de neplăcută, motiv pentru care nu țin să mai am vreo

legătură cu el. Ultima dată l -am întâlnit acum doi ani. A trimis pensie alimentară mie și

surorii mele până la 18 ani. Era vorba de o sumă infimă de bani, pe care o trimitea doar

pentru că era obligat. În rest, nu a existat, nici un fel de suport ” (I.I.D, 25 ani), „ Nu m-a

căutat niciodată. Nici eu nu am simțit nevoia să fac primul pas” (MM, 37 ani), „Cu tata

vorbesc mai rar, nu avem o legătură foarte strânsă după divorț deoarece nici în perioada

în care părinții mei erau căsătoriți, nu am avut o relație foarte apropiată. Este o relație

mai rece, dar nu înseamnă că nu țin la el. Îmi este tată și îl respect. Este evident că nu sunt

atât de deschisă față de el, cum sunt față de mama” (A.G., 16 ani), „ Nu avem o relație

bună, continuă să mă sune dar nu mă ajută cu nimic” (V.G. 13 ani), „ Nu ținem nicio

legătură. Nu ne-am văzut de 3 ani de la ultima vizită” (C.C.G. 14 ani), „ Nu l-am mai văzut

de câțiva ani” (I.A., 22 ani), „ Nu păstrăm legătura din cauza faptului că pe le nu îl

interesează. Am comunicat în trecut puțin spre deloc, iar momentan nu comunicăm deloc.

Primesc pensia alimentară de 100 lei lunar, care a fost stabilită la divorț ” (GGC, 18 ani),

„ Despre tatăl meu nu cunosc nicio informație, mai ales că mama mea are o labilitate

emoțională care m-a făcut să evit subiectul pentru a nu o răni” (B.I. 22 ani), „ Relația

dintre minte și tatăl meu este aproape inexistentă. Părinții mei s-au separat în momentul în

care eu aveam doi ani, deci au trecut douăzeci de ani de atunci. În tot acest timp, el m -a

vizitat de două ori…. nici atunci nu a venit din propria inițiativă, ci a fost oarecum împinsde o problemă medicală. În acea perioadă era foarte bolnav și a fost sfătuit să mă viziteze

și să își ceară iertare” (M.L., 22 ani). Relația distantă dintre părintele necustodian și copil

este evidențiată și prin intermediul perioadei de timp în care nu au vorbit sau nu s-au văzut,

astfel încât în unele cazuri nici măcar nu știu nici un aspect unul despre celălalt. Cu toate

că relațiile interpersonale deficitare primează, există câțiva subiecți care au o relație mai

bună cu părintele necustodian, spre deosebire de cel custodian. De pildă, [„relația dintre

mine și tatăl meu se bazează pe iubire, admirație și înțelegere. Ne întâlnim în fiecare săptămână, chiar ne-am făcut un ritual familial, conform căruia să luăm prânzul în fiecare



duminică […] Cu tatăl meu am avut o singură ceartă” (Ş.G., 21 ani), „ financiar mă ajută

mai puțin, însă moral mult. Tot timpul simte dacă sunt supărată, îmi dă sfaturi, mă

încurajează” (Ş.D., 13 ani), „am o relație mai apropiată cu părintele meu necustodian,

vorbim săptămânal și ne vedem de două – trei ori pe an, din cauza distanței mari.

Subiectele abordate sunt variante, includ aici și cele intime. Mereu mi-a acordat sprijin

moral, financiar și chiar a fectiv” (P.I., 26 ani). Astfel, trei subiecți au o relație mai bună cu

părintele necustodian, spre deosebire de relația cu cel căruia i-a fost încredințată custodia.

În ceea ce îl privește pe subiectul Ș.G. (21 de ani), acesta a precizat în cadrul interviului că

i-a fost încredințată custodia mamei doar pentru că judecătoarea era femeie și că în acea

perioadă nu exista custodie comună ambilor părinți. De asemenea, distanța dintre ea și

mama ei a contribuit la dezvoltarea unei relații apropiate cu părintele necustodian. Modul

în care a descris relația cu fiecare părinte evidențiază faptul că se simte mult mai apropiată

de părintele necustodian. În cazul subiectul de Ș.D. (13 ani), relația apropiată pe care o are

cu tatăl se bazează pe sprijin moral și afectiv, trăsături care lipsesc din descrierea relației pe

care o are cu mama sa. Custodia subiectului P.I. (26 ani) a fost încredințată tatălui, acesta

fiind crescut de familia extinsă din partea acestui părinte. Din cauza faptului că relația cu

părintele custodian este deficitară încă din clasa a XI-a, a dezvoltat treptat relația de

apropiere cu mama sa.

În funcție de relația pe care o au cu părinții în urma divorțului dintre aceștia,

subiecții intervievați i-au întrebat motivele care au determinat separarea definitivă. În

momentul în care au precizat că au întrebat ambii părinți cauzele divorțului dintre ei,

acestea fie coincid [„… Da, atât pe mama, cât și pe tatăl meu, însă motivele menționate de

ei coincid. În orice caz, erau mult prea tineri și s-au confruntat cu mult prea multe

probleme pentru a menține o familie” (Ş.G, 21 ani), „motivele coincid chiar dacă tatăl meu

nu are demnitatea de a- și recunoaște greșelile” (G.G.C., 18 ani)] fie nu [„…însă eu nu

eram interesat de motivele care i-au determinat să ia această hotărâre. Cu toate acestea,cauzele pe care le-au menționat nu au coincis” (A.A., 29 ani), „nu coincid și nu menționez

motivele” (P.A., 14 ani), „cauzele nu coincid (H.O.G., 16 ani), „ nu coincid deloc

răspunsurile pe care mi le-au dat atunci când i-am întrebat ” (M.R., 16 ani). Pe lângă

aceste două situații diametral opuse, este esențial să se ia în considerare atât variabila,

potrivit căreia copiii au întrebat doar părintele custodian motivele care au dus la divorț [„nu

am discutat niciodată cu tatăl meu; știu doar versiunea mamei ”(M.M., 37 ani), „ Mama

mi-a mărturisit motivele care au determinat -o să ia această hotărâre […] Pe tatăl meu nul-am întrebat direct motivele care au dus la divorț, pentru a vedea dacă coincid cu cele





am avut voie, ci pentru că nu sunt uniți ca familie” (A.G., 16 ani)]. Doar trei subiecți au

afirmat că „relația cu părinții tatei este la fel de bună, primim ajutor moral și financiar ”

(Ș.D., 13 ani), că primește „ajutor financiar ” (M.L., 14 ani) și „nu pot nega sprijinul

acordat, în special cel material ” (H.M., 22 ani). Din răspunsurile analizate, se poate

constata că relațiile cu familia extinsă a părintelui necustodian este distantă, iar în situația

în care există o relație, aceasta se bazează de cele mai multe ori pe suport financiar.

Lipsa părintelui necustodian este resimțită de o parte dintre subiecți în special în

momentele de dificultate sau în situațiile speciale din viața fiecăruia [„ Lipsa oricărui

părinte se simte atunci când ai nevoie de un sfat bun. Se simte o oarecare lipsă” (A.A. 29

ani), „.. atunci când am trecut prin cele mai importante momente ale vieții mele: căsătoria,

momentul în care am devenit mamă și divorțul ” (M.M., 37 ani), „.. au fost momente (de

exemplu, ceremonia de absolvire din clasa a XII a) în care m-am simțit diferită de ceilalți

care au fost însoțiți de ambii părinți” (A.I., 22 ani), „... când colegii mei vin cu ambii

părinți la școală și la mine vine doar mama”(Ș.D., 13 ani), „ Am simțit probabil lipsa

tatălui meu odată cu intrarea la școală, atunci când în jurul meu erau preponderent copii

cu doi părinți, răsfățați și care nu concepeau ideea de familie monoparentală cu prea

multă ușurință” (B.I., 22 ani)]. O parte din intervievați au precizat că „nu prea mă gândesc

la tatăl meu, însă atunci când o fac, încerc să îi înțeleg alegerea de a pleca și zâmbesc,

consolându-mă cu gândul că poate este mai bine că a plecat ” (K.A., 21 ani), „ … din

contra mi-am căutat mereu forță să pot depăși orice moment și fără sprijinul lui” (I.I.D.,

25 ani). Din analiza interviurilor realizate, reiese că cea mai mare parte dintre subiecți

resimt lipsa părintelui necustodian în momentul în care sunt înconjurați de familii nucleare

deoarece forma familiei de apartenență este diferită de a celor din jur.

În ceea ce privește integrarea copiilor din familii monoparentale în grupul școlar,

cea mai mare parte dintre subiecți nu au întâmpinat dificultăți, potrivit răspunsurilor oferite

în cadrul interviurilor [„ Am avut tot timpul o relație bună cu colegii și profesorii, lamomentul separării probabil mi-a fost afectat entuziasmul și încrederea. Am început să mă

marginalizez puțin” (A.A., 29 ani), „ În mediul școlar am atras atenția într -un mod pozitiv

deoarece, în pofida faptului că provin dintr -o familie monoparentală, am avut realizări

mari, implicându-mă în diverse activități” (Ș.G. . 21 ani), „în perioada claselor primare,

am fost un copil destul de retras, nesigur pe sine, sperios și neîncrezător. Mă

împrieteneam greu, dar totuși temeinic cu câțiva dintre colegi, în special cei care nu

atentau la stima mea de sine. Pe măsură ce am crescut, am învățat să îmi autodepășesclimitele, să mă provoc să îmi încalc barierele autoimpuse și să caut contactul cu cât mai



mulți oameni, posibil tocmai din dorința de a compensa absența unei figuri paterne prin

învățarea din poveștile altora. Față de profesori am avut întotdeauna o atitudine

respectuoasă, fiind crescută în spiritul disciplinei și recunoașterii autorității. Am fost

simpatizată de aceștia pentru devotament, seriozitate și conștiinciozitate, așa încât relațiile

mele cu cadrele didactice au fost fructuoase mereu” (I.B., 22 ani), „cu colegii mei din

școalăm-am înțeles foarte bine, mai ales că eu sunt o fată sociabilă, prietenoasă, liniștită,

care nu dorește ceartă. O singură dată am întâmpinat o problemă cu o colegă de bancă

deoarece, în momentul în care eram în clasa a VIII - A, tatăl acesteia a mers la mama mea

pentru a-i cere să mă mute pe mine din bancă, din cauza faptului că eu sunt un model

negativ pentru fata lui deoarece eu nu am tată și nici bani, condiții necesare în viziunea lui

pentru a-mi face un viitor bun” (M. L. 22 ani)]. Dintre problemele pe care le-au

întâmpinat, discrepanța dintre numele de familie al membrilor familiei binucleare ocupă un

rol primordial [„ A fost destul de greu ,copiii râdeau și șușoteau când auzeau că părinții

mei nu mai sunt împreună. Mi-aduc aminte și acum când am fost întrebată la început de an

școlar numele părinților pentru a fi scrise în catalog, iar eu am specific două nume

diferite. Toți colegii s-au uitat la mine foarte ciudat, ca apoi în pauză, fiecare să mă

oprească și să îmi pună fel și fel de întrebări incomode” (I.I.D., 25 ani), „eram terorizată

de momentele de la începutul anului școlar când se completau cataloagele cu informațiile

despre părinții fiecărui elev. Îmi era rușine să îi spun învățătoarei, iar mai apoi dirigintei

că părinții sunt despărțiț i. M-am ferit mereu să discut asta cu colegii de clasă. Îmi era

rușine și frică să nu mă privească altfel ” (I.A., 22 ani)]. Pe lângă acesta, o altă cauză o

constituie neîndeplinirea responsabilităților parentale a părintelui custodian („ În grupul

școlar, încă din copilărie, în ciclurile primar, gimnazial și mai ales liceal eram

considerată „oaia neagră”. Cred acest lucru deoarece, în drumul meu spre maturitate, am

învățat singură ce este respectul, am învățat să ascult și să mă înțeleg cu toată lumea,

inclusiv profesori, familie, prieteni sau colegi” (K.A., 21 ani). Din cauza discrepanțelorcare se creează între numele de familie ale membrilor familiei binucleare, o parte dintre

subiecți au precizat că și-au dorit să își schimbe numele de familie [„după divorț, chiar

voiam să trec de pe numele tatei, pe cel al mamei, însă ulterior am renunțat. Nu mă

deranjează cu nimic să-mi păstrez numele pe care l -am avut mereu” (A.G., 16 ani), „da,

am vrut și chiar intenționez să o fac curând ” (G.G.C., 18 ani), „da, dar nu am făcut nimic

în sensul acesta” (I.A., 22 ani)]. Un subiect are numele mamei de familie, motiv pentru

care a precizat că „am fost mândră să îl port deoarece este special. Mi-a părut rău cândam renunțat la el pentru a prelua numele actualului soț ” (B.I., 22 ani). Variabila



referitoare la numele de familie al copiilor ce aparțin familiilor divorțate este cu atât mai

importantă, cu cât un subiect de sex masculin de 18 ani a precizat că vrea să preia numele

mamei sale și să renunțe la cel al tatălui său, semn că urmărește să ducă mai departe

numele mamei sale.

Dacă perioada pre divorț a influențat negativ situația școlară a subiecților

intervievați [„Conflictul dintre părinți m-a afectat foarte tare, pentru că eram mereu

speriată și mă gândeam doar la ceea ce se poate întâmpla în lipsa mea acasă, motiv

pentru care nu aveam încredere în mine și eram tot timpul distrată” (I.I.D., 25 ani), „după

divorț notele au început să crească”(V.G., 13 ani), „erau certuri peste certuri, nu mai

mergeam la școală ( M.R. 16 ani)], forma familiei monoparentale are și o influență pozitivă

asupra persoanelor intervievate [„consider că mediul în care am crescut m-a motivat

constant să vreau să îmi depășesc limitele, să vreau să fiu mai bună, să evoluez. Inevitabil,

situația școlară a oglindit această dorință de evadare dintr -un mediu cu resurse lacunare,

performanța fiind obiectivul principal ” (B.I., 22 ani), „ poate m-a influențat făcându-mă

mai muncitoare și mai perseverentă în ceea ce privește învățătura” (M.M., 37 ani).

Divorțul părinților influențează și relația interpersonală dintre copii atât în sens

pozitiv [„ Aș putea spune că avem o relație mai puternică și că ne respectăm mai mult ”

(A.A., 29 ani), „ Relația cu sora mea a fost și a rămas mereu bună, chiar foarte bună. Deși

ne iubim și am rămas apropiate mereu, nu pot spune că avem aceeași relație cu mama.

Cred că intervine diferența de vârstă sau așa zisul „război între generații”. Cu tatăl

nostru, eu nu am ținut legătura deloc, însă ea mai vorbea. Chiar l -a vizitat o dată în

Ar abia Saudită” (K.A., 21 ani)], cât și negativ [„mi-am susținut mereu sora, însă, de la un

timp, comunicarea noastră este de-a dreptul deficitară” (I.A., 22 ani)]. Din răspunsurile

oferite, reiese faptul că separarea definitivă dintre părinți a contribuit la dezvoltarea unei

relații de respect, comunicare și afectivitate ridicată între frați. Însă, potrivit răspunsului

oferit de subiectul K.A., relația pe care o are atât cu părintele custodian, cât și cu celnecustodian, este distantă, spre deosebire de relațiile pe care le are sora sa.

În ceea ce privește relațiile sociale, cea mai mare parte dintre subiecți au afirmat că

sunt mulțumiți de relațiile pe care le au, iar cei care nu sunt pe deplin satisfăcuți au precizat

fie că sunt mulțumiți calitativ („ Putinele persoane care au rămas în viața mea sunt cele

care m-au înțeles și care au avut încredere în mine” (I.I.D., 25 ani), fie cantitativ („… în

schimb, din punct de vedere cantitativ, nu am foarte mulți prieteni apropiați, cu toate că

am o relație foarte bună și cu colegii de grupă, cu fetele din cameră” (M.L., 22 ani).



Conform răspunsurilor oferite, subiecții intervievați își doresc să aibă un loc de

muncă, care să le ofere un venit decent și să își formeze propria familie [„ peste cinci ani

mi-aș dori un job decent și cel mai important să am propria familie” (A.A., 29 ani), „…să

am propria afacere, o așa numită „Ciorbărie”, lângă un campus studențe sc cu ciorbe

ieftine, muncind cu drag pentru familia mea, care sper să o am sănătoasă și cu mulți copii

frumoși și educați” (K.A., 22 ani), „…mă vad absolventă de master sau chiar de doctorat.

În principiu urmăresc să continui formarea mea profesională, însă în același timp vreau

să-mi întemeiez o familie strânsă, unită, închegată și de ce nu să am și un copil, care

mereu va fi binevenit ” (Ș.G., 21 ani), „… îmi imaginez că voi avea deja doi copii, cu care

intenționez să îmi petrec cea mai mare parte a timpului pentru a mă asigura că pun

fundamentele corecte în sistemul lor de valori. Sper că voi avea încă și un job stabil, dar

cel mai important aspect ar fi să fiu o mamă cât mai bună și totodată să continui cu

voluntariatul la copii orfani. Obiectivul meu, indiferent de ani, ar fi să reușesc să fac bine

celor care au nevoie” (B.I., 22 ani)]. Dorința de a avea o familie nucleară a influențat

subiectul M.L. (22 ani) într -un grad extrem de ridicat, astfel încât acesta a precizat că „este

una dintre cauzele care m-a determinat să mă căsătoresc acum. Eu îmi doresc ca peste

cinci ani să fiu o femeie independentă, cu un serviciu care să îmi ofere stabilitatea

necesară și cu familia la care mereu am visat ” (M.L., 22 ani). Pe lângă subiecții care au

precizat planuri optimiste de viitor, au existat și intervievați care au precizat că „ Nu mi-am

făcut și nu am de gând să-mi fac planuri de viitor. Peste 5 ani nu mă văd nicăieri și asta

nu pentru că nu aș fi în stare să lupt pentru ceea ce îmi doresc, ci doar pentru că ziua de

mâine îți ascunde prea multe lucruri” (I.I.D, 25 ani). Insecuritatea, frica și nesiguranța

conturează trăirile acestor subiecți. Cu toate acestea, majoritatea intervievaților au

menționat planuri de viitor optimiste.



Anexa D1 – Interviuri realizare cu profesorii de la Școala „Alexandru cel Bun”

Vorona și „Liceul cu Program Sportiv” Botoșani

Interviu nr. 1

Inițiala numelui și a prenumelui: C.N.

Sex: feminin


Vârstă: 45 ani


Vechime învățământ: 25 ani


Cum analizați relația instituită între familia monoparentală rezultată în urma

divorțului și școală (vizitele părintelui custodian și a celui necustodian, motivele care îi

determină să meargă la școala, gradul de interes manifestat de aceștia în ceea ce privește

situația școlară a elevilor etc.)?

Relația dintre școală și familia monoparentală (părintele custodian) este mai strânsă

într -o primă fază, ca mai târziu (6 luni – 1 an) să se diminueze. Părintele custodian este

tentat să „sufoce” copilul cu grijă, dragoste, recompense nemeritate, ceea ce duce adesea la

devieri comportamentale ale acestuia. Adesea, elevul primește de la părintele custodian

prea multe recompense materiale pentru orice lucru bun făcut de acesta, pentru a suplini

lipsa celuilalt părinte. După perioada de „grație”, copilul ajunge să-și șantajeze părintele

custodian cu „era mai bine dacă rămâneam la … (părintele necustodian)”. Interesul față de

situația școlară a elevului este absent în cazul părintelui necustodian, iar vizitele la școală

sunt aproape inexistente.

Potrivit testelor sociometrice utilizate la clasă, care este gradul de integrare al

copiilor din familiile divorțate în grupul școlar? Cum sunt acceptați și agreați de colegi?

Cum relaționează cu aceștia? Ce relație au cu profesorii?

Copiii care provin din familii cu părinți divorțați sunt acceptați de colegi destul de

bine și chiar agreați. Există două categorii: copii care „cerșesc” atenție și copii care se

impun printr-un comportament deocheat pentru a capta atenția. De exemplu, un copil

capătă „atenție” de la unii colegi dacă se oferă să le cumpere o gustare, să șteargă tabla în

locul lor, iar alții captează atenția printr -un dans deocheat în clasă, limbaj licențios. Față de



profesor, acești copii se comportă civilizat, dar se observă că își doresc mai multă atenție,

mai multe încurajări, felicitări, iar în cazul mustrărilor au uneori reacții violente (verbale).

V-ați confruntat cu situații în care elevii proveniți din această formă a familiei au

întâmpinat dificultăți de integrare? Cum ați soluționat cazul?

Nu m-am confruntat cu situații în care elevii cu părinți divorțați să nu se integreze

în clasă (grup), ci doar cu situații în care integrarea s -a făcut mai anevoios din cauza grijii

exagerate a părintelui custodian.

Copiii se implică în activități extracurriculare? În ce fel de activități se implică?

Care sunt motivele din cauza cărora copiii refuză să se implice în anumite activități?

Acești copii se implică în activitățile extracurriculare cu plăcere, dar sunt mai puțin

atrași de cele în care familia propusă ca temă.

Ați identificat o corelație între elevii care provin dintr -o familie monoparentală și

situația școlară a acestora? În ce sens se manifestă? Considerați că lipsa părintelui

necustodian influențează situația școlară a copilului?

Există o corelație slabă între situația școlară a elevului și familia monoparentală

într -o primă etapă, dar apoi se constată o interdependență între note, disciplină și situația

familială. Revin la șantajul copilului (descriu anterior), dar și la recompensele nemeritate

din partea părintelui custodian, uneori chiar și din partea celui necustodian. Aici apare o

învățare în salturi, copilul ia note mari când își dorește ceva, apar probleme de disciplină

din când în când.

În ce măsură divorțul influențează situația școlară a elevului?

Situația școlară a elevului este influențată mai mult de situația familială

premergătoare divorțului în sens negativ, iar după divorț se constată o acalmie, ca apoi să

se observe un comportament derutant cu suișuri și coborâșuri.

Care este rolul mass media în procesul de educare al elevilor? Efectele acesteia sunt

mai puternice în cazul elevilor din familii monoparentale?

Elevii, adesea, caută modele de viață și de foarte multe ori le găsesc în mass media.

Cum mass media promovează non valorile cu stare materială (maneliștii, de exemplu), iar

copiii nu au capacitatea să aleagă între ce e bine și ce e rău, se ajunge în situația să -și

aleagă un model nepotrivit. Copiii din familiile cu părinți divorțați, au tendința mai mar e

de a-și alege un model care să înlocuiască părintele necustodian pe care îl vede din ce în ce

mai rar.

Cum ați reacționat în momentul în care elevii v-au spus, din propria lor inițiativă problemele familiale care îi afectează?



Nu am fost în situația în care elevii să-mi spună despre divorț. Am avut „norocul”

să aflu de la părintele custodian.

Ați fost solicitat de un părinte (custodian/ necustodian) să discutați cu elevul pentru

a ameliora problemele pe care acesta din urmă le resimte, de natură școlară sau afectivă?

Cum ați reacționat?

Da, am fost solicitată de părintele custodian să-i ajut copilul să treacă peste

problemele de natură afectivă. Aceste probleme s-au acumulat înainte de divorț, iar copilul

nu acceptă ideea. În această situație, i-am recomandat părintelui și copilului ajutorul

psihologului școlar.

Ați avut nevoie de un psiholog pentru rezolvarea problemelor elevilor proveniți din

familii divorțate?

Nu am avut nevoie de ajutor din partea psihologului. De obicei, colaborez cu

acesta. Foarte des organizez ore de dirigenție cu psihologul școlar.

Ați fost rugat de un părinte să păstrați un secret față de celălalt părinte, în ceea ce

privește elevul? Cum ați reacționat?

Nu.

Copiii și-au schimbat afectele față de un părinte sau față de ambii părinți în

perioada post divorț?

De obicei nu-l mai acceptă pe părintele necustodian, dar îl folosesc pentru a-l

șantaja pe cel custodian.

Interviu nr. 2

Inițiala numelui și a prenumelui: C.C.

Sex: F.

Status marital: Căsătorită

Vârstă: 40

Educație: Studii superioare









O relație foare bună, chiar mai bună decât cu familiile nucleu.

Potrivit testelor sociometrice utilizate la clasă, care este gradul de integr are al


Cum relaționează cu aceștia? Ce relație au cu profesorii? (Exemplificați)

Copiii proveniți din astfel de familii se integrează foarte bine, depinde și de med iu,

temperament și vârsta copilului.



Nu.



Da. În tot felul de activități.




Nu, nu contează tipul familiei din care provine copilul, ci doar temperamentul și

felul cum este educat.


Am avut o elevă care a trecut prin divorțul părinților când era în clasa a opta și nu

și-a modificat rezultatele la învățătură.



Mass media are un rol important, însă depinde cum i-au educat părinții de la vârsta

copilăriei mici.

Cum ați reacționat în momentul în care elevii v-au spus, din propria lor inițiativă

problemele familiale care îi afectează?

Nu, nu am avut astfel de cazuri.




Nu.


familii divorțate? Nu.







Interviu nr. 4

Inițiala numelui și a prenumelui: I.C.

Sex: feminin


Vârstă: 53 ani

Educație: Facultatea de Științe ale Educației Suceava




divorțului și școală (vizitele părintelui custodian și a celui necustodian, motivele care îidetermină să meargă la școala, gradul de interes manifestat de aceștia în ceea ce privește


Relația instituită între familia monoparentală rezultată în urma divorțului și școală

este normală, de colaborare, relație prin care părintele custodian manifestă implicare și

interes în ceea ce privește pregătirea copilului lor sub toate aspectele.


copiilor din familiile divorțate în grupul școlar? Cum sunt acceptați și agreați de colegi?Cum relaționează cu aceștia? Ce relație au cu profesorii?

Copiii proveniți din astfel de familii reușesc să se integreze în grupul școlar, fiind

acceptați și agreați de colegi fără probleme, mai ales dacă destrămarea familiei a avut loc

când copiii erau foarte mici.



Nu m-am confruntat cu astfel de situații.



Acești copii se implică în activități extracurriculare, precum: concursuri sportive,

excursii, serbări școlare pe diferite teme.






Dacă părintele custodian este o persoană puternică, fermă, dar în același timp și

foarte apropiată de copil și vădit preocupată de educația acestuia nu are de suferit, iar lipsa

părintelui necustodian nu influențează în nici un fel.


Dacă copilul se află în grija părintelui față de care manifestă cea mai mare

afectivitate și acesta îi asigură liniștea și siguranța de care are nevoie, situația școlară a

acestuia din urmă este influențată pozitiv.



În procesul de educare al elevilor, mass media are un rol hotărâtor. Efectele acesteia

oscilează ca intensitate și valoare în funcție de personalitatea fiecărui copil provenit din

astfel de familii.



I-am ascultat cu răbdare, am luat legătura cu părinții care generau astfel de

pr obleme, sfătuindu-i să facă tot ce este mai bine pentru copilul lor.




Nu am fost solicitată de niciun părinte în legătură cu astfel de probleme.


familii divorțate?

Nu.



Nu.

Elevii își schimbă atitudinile față de responsabilitățile școlare în urma divorțului

parental? Dar comportamentul?

Nu își schimbă atitudinea față de responsabilitățile școlare și nici com portamentul.



Copiii își canalizează, de obicei, întreaga afectivitate față de părintele custodin dacă

acesta din urmă reușește să comunice cu copilul și-l face să simtă în el un prieten.



Interviu nr. 5

Inițiala numelui și a prenumelui: O.A.

Sex: F.

Status marital: Divorțată

Vârstă:48

Educație: Studii superioare

Vechime învățământ: 30

Mediu de proveniență: Rural


divorțului și școală (vizitele părintelui custodian și a celui necustodian, motivele care îidetermină să meargă la școala, gradul de interes manifestat de aceștia în ceea ce privește


În cele mai multe cazuri intervine supraprotecția părintelui custodian, ceea ce

determină interesul mai mare manifestat pentru copil. O altă cauză o constituie frica de a

nu fi reclamat de părintele necustodian pentru lipsa grijii pentru copil. Există și cazuri

foarte rare când interesul ambilor părinți lipsește definitiv, cauzate de viciile pe care aceștia

le au. Însă, în 30 de ani de activitatea didactică m-am confruntat la grădiniță cu o vizită a

părintelui necustodian, care a venit hotărât să își ia copilul acasă la el. În momentul în care

copilul l-a văzut a alegat în brațele mele, semn că avea nevoie de protecție și a început să

plângă. L-am convins pe acel părinte atât prin vorbe, cât și prin gestul fetiței să discute cu

fosta sa soție și să nu ia copilul de la grădiniță.




Majoritatea copiilor din familiile monoparenale rezultate în urma divorțului sunt

foarte bine integrați, agreați de colegi. Datorită supraprotecției părintelui custodian,

implicit a deselor vizite a acestuia la școală, copilul obține rezultata bune, ceea ce-l face să

crească în ochii colegilor. Dintre acești copii au fost lideri în clasă. Un copil care nu avea

rezultate bune la învățătură a ieșit cel mai popular în urma unui test, datorită empatiei de

care a dat dovadă, a ajutorului fizic pe care îl dădea colegilor.





În 30 de ani de muncă la catedră am avut mulți copii din astfel de familii, însă nu

mi s-a întâmplat să nu se integreze sau să se integreze cu dificultate.



De regulă se implică în astfel de activități și chiar iau inițiativa, un singur caz am

avut când copilul nu participa la activitățile desfășurate în aer liber, din cauza

supraprotecției materne, mama se temea tot timpul de accidente.




Cei mai mulți copii au note bune și foarte bune, contează mai mult cum se implică

părintele custodian în educația copilului.


Probabil că influențează când părinții au mascat neînțelegerile lor în fața copiilor și

îl ia pe copil prin surprindere, însă în cele mai multe cazuri divorțul vine după perioade de

conflicte puternice în familie la care a participat și copilul. În aceste cazuri odată cu

divorțul se instalează liniștea de care copiii au nevoie.



Contează modul cum se implică părintele în educarea copilului. Dacă i se explică

ceea ce vede și aude în mass-media și înțelege corect, este foarte bine. Nu este o diferență

între copiii din familiile monoparentale și cele nucleare în această privință.



I-am ascultat și i-am sfătuit cum am crezut mai bine.

Ați fost solicitat de un părinte (custodian/ necustodian) să discutați cu elevul pentrua ameliora problemele pe care acesta din urmă le resimte, de natură școlară sau afectivă?


Da. Am fost solicitată în această privință și normal că am intervenit și am rezolvat

problema.


familii divorțate?



Datorită faptului că am lucra doar cu copii din ciclul primar și grădiniță și acești

copii sunt mult mai deschiși decât cei mai mari, nu am avut nevoie de psiholog, sau poate

nu au fost probleme prea grave.



Nu



Elevii mei nu și-au schimbat atitudinea față de responsabilitățile școlare, însă

comportamentul da, devenind mai introvertiți.



Față de părintele necustodian și-au schimbat afectele, deoarece l-a părăsit.

Interviu nr. 6

Inițiala numelui și a prenumelui: A. C.

Sex: F.


Vârstă: 36 ani Educație: Studii superioare







O relație normală, la fel ca și în cazul familiilor normale.




Gradul de integrare a acestor copii este foarte bun. Acești se afirmă, sunt iubiți de

colegi, au relații bune cu profesorii.





Nu am avut copii cu dificultăți de integrare.



Copiii proveniți din astfel de familii pe care i-am avut nu s-au implicat în activități

extracurriculare datorită faptului că făceau parte dintr -o religie care interzice astfel de

activități.




La clasele mici la care lucrez, am observat o îmbunătățire a situației școlare după

divorț. Aceasta se datorează instituirii liniștei după plecarea unui părinte de acasă.


În perioada predivorț, în familie sunt multe tensiuni, certuri, așa că odată cu

divorțul se instalează liniștea de care au atâta nevoie atât copii cât și părinții.



Depinde de părintele custodian, de modul cum permite copilului vizionarea

emisiunilor și cum explică conținutul acestora.



I-am ascultat și i-am sfătuit cum am știut mai bine.




Nu.


familii divorțate?

Nu, nu am avut nevoie.



Nu.





Copiii pe care i-am avut au devenit mai responsabili în ceea ce privește

responsabilitățile școlare și mai grijulii în ceea ce privește responsabilitățile gospodărești.



Acești copii au afecte mai puternice față de ambii părinți după divorț.

Interviu nr. 7

Inițiala numelui și a prenumelui: B.M.

Sex: feminin


Vârstă: 48 ani





divorțului și școală? În cazurile cu care m-am confruntat, singurul părinte care a păstrat relația cu școala

a fost cel care deținea custodia. Părintele necustodian nu s-a interesat deloc de situația

școlară a elevului, nu a venit la școală, nici măcar nu a vorbit cu dirigintele.

Care este gradul de interes manifestat de copiii care provin din familiile

monoparentale în ceea ce privește situația școlară?

Anul acesta sunt dirigintă la clasa a X-a și am observat că elevii care provin din

această formă a familiei manifestă un interes mediu, chiar și sub – mediu, deoarece

climatul familial în care au crescut nu a facilitat dezvoltarea lor intelectuală. Totodată, ei

nu au posibilități să se dezvolte profesional și urmăresc doar să finalizeze liceul.


copiilor din familiile divorțate în grupul școlar?

În clasa a X-a am observat că elevii ce au un singur părinte sunt marginalizați de

restul colegilor. Aceștia se află într -o luptă continuă pentru a fi acceptați de colectiv, de

aceea le oferă afecțiune, dragoste. Față de copiii din familii nucleare, cei care trăiesc într -o



familie monoparentală simt repulsie, iar în ceea ce privește relația cu profesorii le cer

afecțiune.

Cum ați soluționat cazurile în care elevii din familiile monoparentale au întâmpinat

probleme de integrare în grupul școlar?

M-am întâlnit des cu astfel de cazuri. De aceea, apelez la două metode: fie îi scot pe

elevii direct implicați din clasă (cu diferite treburi, fără să își dea seama de intenția mea)

pentru a vorbi cu restul colegilor, fie îi las să se certe în fața mea pentru ca ei să se

descarce, iar eu să-i supraveghez direct.

Copiii se implică în activități extracurriculare?

Am observat dorința acestor elevi de a se face remarcați de profesori, de colegi, de

societate în general. De aceea, ei participă la diverse activități, de la cele cu specific

cultural, la cele sportive.

Ce legătură există între familia monoparentală din care provin elevii și situația lor

școlară?

După cum afirmat, interesul acestor copii este mediu și sub-mediu în ceea ce

privește situația școlară. Aceștia nu sunt interesați de note sau de a obține cunoștințe, sunt

supravegheați într -o măsură mai redusă, fiind implicat doar un singur părinte. Totodată, am

mai observat că o parte dintre copiii au cerințe foarte mari din partea părintelui custodian,

iar cu celălalt părinte nu au nicio relație. Ei sunt la extreme.


Elevii sunt influențați foarte tare în perioada divorțului în care trebuie să se

confrunte cu grupul școlar, cu societate și își schimbă statusul social, dar și în perioada

post divorț. După ce se realizează și se obișnuiesc cu ideea, elevii nu mai sunt influențați.

Care este rolul mass media în procesul de educare al elevilor?

Mass media are un rol foarte important în procesul de educare al elevilor deoarece

copilul este ceea ce vede, ce ascultă și ce mănâncă. Elevii petrec foarte mult timp în fațatelevizorului, navigând pe internet și preiau multe modele negative sau non -valori, din

cauza faptului că nu au cu cine discuta.

Efectele mass media sunt mai puternice pentru copiii care provin din familii

monoparentale?

Da, sunt mult mai puternice. Elevii din această formă a familiei nu au în familie un

model corect, de aceea conținutul mediatizat este preluat fără a fi analizat.

Cum ați reacționat în momentul în care elevii v-au spus, din propria lor inițiativă, problemele familiale care îi afectează?









De obicei unul dintre părinți se implică iar celălalt este dezinteresat.




Se integrează destul de bine, își fac cercul lor de prieteni.



Nu.



Sunt chiar încântați de activ. extracurriculare, în funcție de pasiunile fiecăruia:

drumeții, literatură, bucătărie, etc.




Nu. Unii caută motive să nu învețe, alții să învețe.


Nu cred că are vreo influență, dacă părintele custodian se implică în creșterea și

educarea minorilor.



Sunt și aspecte pozitive, dar și aspecte negative. Nu cred că are efecte mai

puternice.



Am păstrat discreția și am încercat să îi ajut atât cât mi-a stat în putință.



Cum ați reacționat? Nu am întâlnit o asemenea situație.




familii divorțate?

Nu.



Nu.



Din experiența mea la catedră nu-și schimbă atitudinea față de responsabilitățile

școlare, uneori comportamentul.



Nu.

Interviu nr. 9

Inițiala numelui și a prenumelui: O.N.

Sex:F.


Vârstă:36 ani Educație:

Vechime învățământ:14



divor țului și școală (vizitele părintelui custodian și a celui necustodian, motivele care îi



Discutând atât cu părintele custodian, cât și cu cel necustodian, aflând atitudinea lor

față de școală.




Consider că în cele mai multe cazuri, relațiile cu colegii sau profesorii nu sunt în

mare parte influențate de situația familială, ci depind de personalitatea copilului respectiv.









Anexa D2 - Prezentarea și interpretarea rezultatelor obținute din interviurile

realizate cu profesorii

O privire de ansamblu asupra relației dintre familia monoparentală rezultată în

urma divorțului și instituțiile de învățământ, conturează faptul că nu există nicio deosebire

în comparație cu familia nucleară [„O relație foarte bună, chiar mai bună decât cu

familiile nucleu” (C.C., 40 ani), „O relație normală, nu se deosebește de relațiile familiilor

normale” (P.C., 45 ani), „O relație normală, la fel ca și în cazul familiilor normale” (A.C,

36 ani)]. Potrivit răspunsurilor intervievaților, singurul aspect definitoriu îl constituie

interesul manifestat doar din partea părintelui custodian [„ …relație prin care părintele

custodian manifestă implicare și interes în ceea ce privește pregătirea copilului lor sub

toate aspectele” (I.C., 53 ani), „în cazurile cu care m-am confruntat, singurul părinte care

a păstrat relația cu școala a fost cel care deținea custodia. Părintele necustodian nu s-a

interesat deloc de situația școlară a elevului, nu a venit la școală, nici măcar nu a vorbit

cu dirigintele” (B.M., 48 ani), „de obicei unul dintre părinți se implică iar celălalt este

dezinteresat ” (M.M., 37 ani)]. Conform răspunsurilor, preocuparea părintelui custodian

pentru situația școlară a copiilor se datorează „ supraprotecției […] ceea ce determină

interesul mai mare manifestat pentru copil. O altă cauză o constituie frica de a nu fi

reclamat de părintele necustodian pentru lipsa grijii pentru copil. Există și cazuri foarte

rare când interesul ambilor părinți lipsește definitiv, cauzate de viciile pe care aceștia le

au” (O.A., 48 ani). De asemenea, se poate constata descreșterea interesului față de școală,

idee evidențiată de răspunsul „ Relația dintre școală și familie monoparentală (părinte

custodian) este mai strânsă într -o primă fază, ca mai târziu (6 luni – 1 an) să se diminueze.

Părintele custodian este tentat să „sufoce” copilul cu grijă, dragoste, recompense

nemeritate, ceea ce duce adesea la devieri comportamentale ale acestuia […] După

per ioada de „grație”, copilul ajunge să- și șantajeze părintele custodian cu „era mai binedacă rămâneam la celălalt părinte. Interesul față de situația școlară a elevului este absent

în cazul părintelui necustodian, iar vizitele la școală sunt aproape inexist ente” (C.N., 45

ani). Din analiza răspunsurilor, reiese faptul că relația dintre familia monoparentală și

școală este normală, fiind menținută doar datorită interesului manifestat de părintele

custodian, în timp ce părintele necustodian nu s-a interesat deloc de situația școlară a

copiilor. Se evidențiază supraprotecția părintelui custodian, ca fiind un factor declanșator

al comportamentelor deviante ale copiilor ce provin din familii divorțate.





Corelația dintre mediul familial, în cadrul căruia se dezvoltă copilul, și situația

școlară este „ slabă într -o primă etapă, dar apoi se constată o interdependență între note,

disciplină și situația familială” (C.N., 45 ani). Dacă unii subiecți au afirmat că „nu

contează tipul familiei din care provine copilul, ci doar temperamentul și felul în care este

educat ” (C.C., 40 ani) sau că „unii caută motive să nu învețe, alții să învețe” (M.M., 37

ani), elevii ce aparțin unei familii divorțate „au o situația școlară mai bună decât cei care

provin din familii normale” (O.N., 36 ani). De asemenea, s-a conturat faptul că situația

școlară post divorț se îmbunătățește [„după divorț și plecarea unui părinte de acasă,

situația școlară se îmbunătățește” (M.S., 42 ani), „mai degrabă cresc notele după divorț,

deoarece se instalează certitudinea și liniștea în casă” (P.C., 45 ani), „ situația școlară a

elevului este influen țată mai mult de situația familială premergătoare divorțului, în sens

negativ, iar după divorț se constată o acalmie, ca apoi să se observe un comportament

derutant cu suișuri și coborâșuri” (C.N., 45 ani), „odată cu divorțul se liniștesc membrii

acesteia, copiii încep să ia note mai bune” (M.S., 17 ani)]. Influența mediului familial

asupra situației școlare „depinde de situație și de cât de atașat este copilul de ambii

părinți” (P.C., 45 ani). Pe de o parte, atitudinile față de responsabilitățile școlare din

perioada post divorț s-au schimbat în mod pozitiv [„copiii pe care i-am avut, au devenit

mai responsabili” (A.C. 36 ani)], iar pe de altă parte în sens negativ [„am observat că

devin bulversați, marginalizați, haotici, fiind jigniți de cei din jur ” (B.M., 48 ani)]. Potrivit

răspunsurilor oferite, situația școlară post divorț a elevilor ce provin din forma familiei

analizate se îmbunătățește, cu toate că în perioada pre divorț aceasta este influențată

negativ de climatul familial ostil dezvoltării copilului.

Conform răspunsurilor subiecților, „copiii din familiile monoparentale au tendința

mai mare de a- și alege un model care să înlocuiască părintele necustodian” (C.N., 45 ani),

mai ales că „elevii din această formă a familiei nu au un model corect […] conținutul

mediatizat este preluat fără a fi analizat ” (B.M., 48 ani), însă influența mass mediadepinde de „vârsta copilului, de preocupările și interesele membrilor familiei” (M.S., 42

ani), precum și de „modul în care se implică părintele în educarea copilului. Dacă i se

explică ceea ce vede și aude în mass-media și înțelege corect, este foarte bine. Nu este o

diferență între copiii din familiile monoparentale și cele nucleare în această privință”

(O.A. 48 ani). În ceea ce privește influența mass media asupra procesului de educare al

copiilor, părintele custodian are un rol decisiv în supravegherea consumului de mesaje

media. Medierea instructivă, restrictivă și co-vizualizarea este realizată doar de acesta,motiv pentru care influențează procesul de educare al copiilor



Dacă un subiect a avut „norocul să afle de la părintele custodian” (C.N., 45 ani),

cea mai mare parte dintre intervievați au fost informați cu privire la problemele familiale

de la elevi. În această din urmă situație, cadrele didactice i-au „ sfătuit cum au știut mai

bine” (P.C., 45 ani), iar pe de altă parte au „luat legătura cu părinții care generau astfel de

probleme” (I.C., 33 ani). De asemenea, un subiect a precizat că „ i-am ascultat, i-am

mângâiat și le-am dat exemple de alți copii, care au situații asemănătoare cu a lor și au

ieșit biruitori” (B.M., 48 ani). Din analiza răspunsurilor, reiese legătura puternic afectivă

dintre elevii ce provin din familii divorțate și profesorii acestora.

Subiecții intervievați au fost solicitați de părintele custodian să discute cu elevii

pentru a ameliora problemele pe care le resimt [„am fost solicitată în această privință și

normal că am intervenit și am rezolvat problema” (O.A., 48 ani), „aceste probleme s-au

acumulat înainte de divorț, iar copilul nu acceptă ideea. În această situație i-am

recomandat părintelui și copilului ajutorul psihologului școlar ”(C.N., 45 ani). Totodată,

cadrele didactice intervievate colaborează eficient cu psihologii școlari [„ foarte des

organizez ore de dirigenție împreună cu psihologul școlar ” (C.N. 45 ani), „chiar copiilor

le face plăcere să își povestească viața lor deoarece simt că există cineva care este

interesat de ceea ce fac” (B.M., 48 ani)]. Un alt aspect constatat îl constituie faptul că

subiecții intervievați au fost rugați de părintele custodian să păstreze un secret față de cel

necustodian [„am păstrat secretul deoarece era în interesul elevului” (M.S., 42 ani),

„…chiar am o elevă în clasă care a rămas singură acasă cu tatăl necustodian, părintele ce

deține custodia fiind plecat în străinătate la muncă. Din cauza faptului că tatăl fetei are

probleme cu alcoolul, nu cheltuiește banii primiți în folosul copilului, motiv pentru care

mama elevei m-a rugat să merg cu fata la cumpărături când primește banii de liceu pentru

a- și lua cele necesare, iar eu am acceptat ” (B.M., 48 ani)]. În urma divorțului dintre

părinți, copiii „au devenit mai apropiați de mame” (C.C., 40 ani), astfel încât de la

părintele custodian „le cer prea mult, iar cu cel necustodian nu au nicio relație” (B.M., 48ani).



Anexa E – Interviurile realizate cu psihologii

Interviu nr. 1

Iniţiala numelui şi a prenumelui: K. D

Sex: feminin

Vârstă: 47 ani

Educaţie:Liceul pedagogic/ Facultatea de psihologie şi ştiinţe ale educaţiei

Experienţă psihologică: 4 ani

Mediul de provenienţă: rural

Părinţii vă solicită pentru a ajuta copiii, în urma divorţului dintre ei? Care sunt

problemele cu care se confruntă copiii în perioada post divorţ?

Există părinţi care solicită ajutorul în urma divorţului mai ales atunci când sesizează

la copii anumite schimbări de comportament. Cele mai pregnante şi mai intense probleme

cu care se confruntă copiii în urma divorţului sunt:

a. confuzia – copilul nu înţelege ceea ce se întâmplă cu familia lui şi din lipsă

de informaţii îşi creează propriul scenariu cu privire la motivul pentru care în familia lui se

produce o schimbare, au loc conflicte, unul din părinţi se va muta de acasă sau se mută în

altă cameră din casă; b. vinovăţia – atunci când asistă la discuţii aprinse sau când simt că ceva nu

este în regulă cu părinţii lor, copiii îşi atribuie în dese rânduri vinovăţia, considerându-se

chiar ei motivul pentru care se întâmplă acest lucru, chiar dacă în realitate nu este adevărat;

c. incertitudinea – întregul univers al copilului se clatină şi uneori îi este greu

să integreze aceste schimbări

d. furia – expresie a neputinţei şi suferinţei, apare ca singura modalitate de

manifestare şi descărcare a sentimentelor amestecate, putând fi îndreptată spre: unul din părinţi (considerat „vinovat”), ambii părinţi, alţi membri ai familiei sau din afara familiei;

e. tristeţea – care poate lua diferite forme: o retragere din câmpul social al

copilului, lipsa de a mai par ticipa, de a se mai implica, o apatie, o scădere a rezultatelor

şcolare, plâns facil, o creştere a sensibilităţii şi iritabilităţii, apariţia unor îmbolnăviri

repetate sau stări de rău care nu au o cauză medicală;

f. abandonul – plecarea unuia dintre părinţi conferă copilului trăirea stării de

abandon, el simte că părintele pleacă definitiv, că îl va părăsi pentru totdeauna;



g.

refuzul – incapacitatea de a accepta separarea este însoţită de refuzul

copilului de a accepta ce se întâmplă şi de a se adapta noii situaţii;

h. agresivitatea – copilul poate vorbi urât, poate lovi, strica sau se poate lovi în

încercarea în act tensiunea şi teama pe care o resimte.

Aţi avut situaţii în care copiii v-au cerut sprijinul din propria iniţiativă, fără a se

implica şi părinţii lor ? Ce probleme aveau?

Vin la consiliere din proprie iniţiativă copii cu vârste cuprinse între 14 -18 ani. De

cele mai multe ori copiii erau derutaţi, trăind o stare de incertitudine, nu reuşeau să-şi

stabilească obiective în ceea ce priveşte viitorul, nu-şi găseau energia pentru a face faţă

sarcinilor şcolare.

Ați avut solicitări din partea cadrelor didactice pentru a consilia elevii din familiile

divorţate? Care au fost dificultăţile cu care se confruntau aceştia?

Solicitările cadrelor didactice au apărut în situaţia în care aceştia au observat la

copii anumite schimbări comportamentale: violenţă, scăderea rezultatelor şcolare, apatie,

lipsa interesului pentru activităţile şcolare şi extraşcolare

Cum sunt îndeplinite funcţia economică, cea educativă şi funcţia afectivă în cadrul

familiei divorţate?

Monoparentalitatea rezultată din divorţ este corelată cu o diminuare a activităţii

educative şi mai ales cu o adecvare şi o eficienţă mai mică ale eforturilor educative: rolul

matern este caracterizat în termenii suprasolicitării (materiale, emoţionale, relaţionale), a

unui dezinteres relativ sau al unui conflict de rol, în timp ce rolul patern este analizat în

termenii «absenţei paterne», «deprivării paterne», «deresponsabilizării paterne». Se poate

consemna faptul că divorţul are un efect negativ profund asupra copiilor atât pe plan

afectiv, emoţional, psihologic cât şi în plan educaţional. Sunt identificate carenţe mari şi pe

plan social. Un copil care face parte dintr-o familie dezorganizată prin divorţ se confruntă

cu etichetarea şi marginalizarea socială necesitând un efort mult mai mare din partea lui

pentru a reuşi să se impună în comunitatea din care face parte.

Există vreo corelaţie între forma familiei în care creşte elevul şi situaţia şcolară

(lipsa părintelui necustodian, lipsa familiei nucleare, cât de mult îi afectează pe elevi

des părţirea părinţilor)?

Nucleul central al relaţiilor interpersonale stabilite de cadrul familiei este

reprezentat de sentimentul de dragoste şi de ataşament manifestat faţă de partener, faţă de

copil, faţă de tot ceea ce constituie esenţa vieţii de familie. Încorporată în fiecare rol şicomportament familial, afectivitatea constituie termenul principal al unităţii familiale,



liantul care cimentează cele mai durabile şi mai optime legături între membri familiei şi

care asigură formarea personalităţii lor.

Situaţia de dificultate familială, lipsa de coeziune împiedică o dezvoltare morală

adecvată, carenţele afective şi funcţionale ale familiei, manifestându-se sub forma efectelor

tardive, ale formării unei personalităţi morale imature, definite de noncomformism şi

inadaptabilitate. Lipsiţi de dragostea şi securitatea oferite de o familie cu funcţionalitate

normală, copiii din familiile dezbinate devin capricioşi, instabili, incapabili de adaptarea

unor norme de viaţă colectivă, revendicări etc. Excentrici şi imaturi, ei îşi abandonează

sarcinile în activităţile şcolare la cea mai mică dificultate, manifestând un opoziţionism

disproporţionat faţă de rigorile disciplinare, fiind sensibili sau hipersensibili la sancţiuni.

Gradul în care copiii sunt afectaţi variază în funcţie de vârsta copiilor? (La ce vârstă

suferă cel mai mult? Dar cel mai puţin? Există posibilitatea ca aceştia să nu fie afectaţi

deloc de divorţul părinţilor? Dar să fie marcaţi pentru toată viaţa?)

Reacţiile copiilor în faţa divorţului părinţilor diferă în funcţie de etapa de vârstă;

astfel, ,,copiii de vâr stă mică (sub şapte ani) sunt cel mai puternic afectaţi; ei par a fi mai

dependenţi, mai neascultători, mai agresivi, mai puţin afectuoşi decât cei care rămân în

familii complete, dezvoltarea lor generală fiind bulversată.’’ Aceştia oferă prin

comportamentul lor, semnele unui puternic stres, mulţi dintre ei plângând, având tulburări

în activitatea de hrănire-odihnire, probleme biologice şi de asemenea, manifestă o

agresiune în relaţia cu ceilalţi copii. Ei pot experimenta sentimentul de culpă,

considerându-se vinovaţi de divorţul părinţilor. Copiii în vârstă de şase -opt ani sunt

marcaţi de o mare tristeţe, de sentimente de frustrare, confuzie şi anxietate, de conflicte de

loialitate, mulţi dintre ei căutând contactul cu părintele absent. Pentru copiii între nouă şi

doisprezece ani, percepţia rupturii este mai clară, modalităţile de manifestare mai sobre; ei

sunt capabili să pună în funcţiune diferite mecanisme de protecţie şi să lupte împotri va

propriilor stări psihologice. Mulţi dintre ei reuşesc cu greu să-şi controleze anxietatea,ruşinea, durerea şi sentimentul neputinţei. Nici în adolescenţă experienţa divorţului nu este

suportată fără probleme: aceştia simt mânie, depresie, vină, disperare, devin îngrijoraţi în

privinţa perspectivei financiare, încep viaţa sexuală foarte devreme ca un răspuns

individual la provocarea puternică a divorţului părinţilor săi. Copiii sunt deosebiţi de

afectaţi de divorţul părinţilor chiar dacă nu au o reprezentare conceptuală a relaţiei

întrerupte între părinţi. „Vârsta copiilor la momentul divorţului contează foarte mult: cu cât

copiii au mai puţine amintiri legate de divorţ cu atât ei se adaptează mai bine noilor familii,adică familiei reconstituite sau familiei monoparentale.”



Fiecare societate încredinţează familiei ca întreg, misiunea extrem de importantă de

a transmite copiilor norme şi reguli morale de conduită şi de a asigura interrealizarea

acestora sub formă de convingeri, atitudini şi motivaţii. În acest sens pe lângă comunicarea

verbală nemijlocită, care favorizează dezvoltarea unor atitudini şi reprezentări

corespunzătoare asupra noţiunilor de „bine” şi „rău”, comportamentul nemijlocit al

părinţilor, exemplele personale oferite de aceştia, exercită o influenţă deosebit de

importantă asupra conduitei copilului. Se poate considera, din acest punct de vedere, că

totalitatea manifestărilor comportamentale adecvate ale copilului este funcţie de

integritatea funcţionalităţii familiei, orice conduită morală pozitivă prezentată de copil

purtând pecetea influenţelor exercitate de anturajul său familial.

Un alt efect provocat de divorţ ţine de faptul că responsabilităţile paterne sunt

redistribuite şi preluate în totalitate de părintele căruia i s–a încredinţat minorul. De multe

ori copiii preiau o parte din responsabilităţile părintelui plecat. Astfel se observă o

dezorganizare a întregului proces familial respectiv neglijarea copiilor pe plan afectiv,

material, educaţional.

Copiii îşi schimbă afectele după divorţ faţă de părinţi? Rămân imparţiali sau simt

sentimente pozitive faţă de un părinte şi negative pentru celălalt?

Cercetările psihologice desfăşurate asupra perioadei primei copilării evidenţiază că

toţi copiii lipsiţi de dragoste maternă devin mult mai fragili şi mai vulnerabili decât cei

cărora mama le asigură un suport afectiv deplin. Relaţiile afective stabilite cu mama şi cu

ceilalţi membri ai familiei sunt esenţiale mai ales în prima parte a dezvoltării şi procesului

de creştere, în absenţa lor viaţa relaţională fiind profund alterată. În măsura în care

atmosfera normală a vieţii copilului este familia ca un tot, dislocarea sau disocierea sa,

disensiunile între părinţi sunt, în marea majoritate a cazurilor, responsabile de reacţiile

antisociale ale copiilor. Mediile familiale dezorganizate şi neînţelegerile frecvente între

părinţi, provoacă mari traumecopilului, statisticile occidentale indicând că peste 70% dintrecopiii delicvenţi şi peste 65% dintre cei care prezintă tulburări neuropsihice se confruntă cu

aceste situaţii.

În primele faze ale conştientizării divorţului părinţilor, copilul poate reacţiona la

şocul emotiv prin două tipuri de comportamente: fie printr -o atitudine de agresivitate şi

ostilitate faţă de unul din părinţi, sau faţă de amândoi, atitudine care se poate extinde şi

asupra altor persoane, fie printr-o inhibiţie profundă cu refuz de participare chiar şi la

actele simple, alimentaţie, sau prin trăirea unui sentiment profund de culpabilitate ce setransformă în anxietate, frică patologică, perturbări ale proceselor intelectuale, inadaptare.



Care este cea mai bună relaţie între părinţi în perioada post divorţ: co – parentală

(colaborare eficientă între părinţi), paralel parentală (fiecare creşte copilul în mod

independent de a celuilalt) sau monoparentală (este implicat doar un părinte).

Relaţiile post-divorţ dintre părinţi reprezintă un factor important în funcţionarea

sistemului familial: cu cât contactele sunt mai continue, sunt calitative, cu atât efectele

divorţului sunt mai diminuate. „Absenţa tatălui a fost corelată cu comportamentul deviant

al copilului şi cu tulburări de comportament precum şi cu tulburări de viaţă sexuală”.

Reacţiile copilului la impactul agresiv al divorţului, sunt atât de ordin general cât şi de

ordin par ticular, în funcţie de vârsta la care survine divorţul, şi de reacţiile părinţilor după

divorţ.

Absenţa controlului exercitat de părinţi, o educaţie prost orientată, abandonul

familial, dezorganizarea familiei, reprezintă principalele cauze care facilitează inadaptarea

socială a tânărului şi integrarea sa negativă în cadrul grupurilor cu caracter antisocial. Din

modul în care se confruntă adolescentul cu problemele familiale şi din modul în care-i sunt

asigurate sau nu condiţiile necesare pentru a putea socializa ca adult pot să rezulte fie

reuşita - reuşită socială, pozitivă, fie eşec - devianţă, marginalizare. „Marginalizarea apare

atunci când are loc o , «ruptură a transmisiunilor sociale», când «opresiunea socială e

suportată în linişte», când nu mai există contacte directe, fireşti, sincere, fără formalism şi

rigiditate.” Cea mai mică tulburare în echilibrul afectiv al părinţilor provoacă tulburări în

psihicul copiilor, atât iubirea tiranică, cât şi indiferenţa afectivă fiind resimţite profund de

copil.

Cum s-au schimbat relaţiile interpersonale dintre membrii familiei în perioada post

divorţ (părinte custodian – părinte necustodian, părinte custodian – copii, părinte

necustodian – copii, părinţi – copii, copil – copil)? În ce mod s-a schimbat relaţia de

comunicare?

Copiii fac faţă divorţului mult mai greu decât părinţii. La început copiii nu vor ca părinţii să divorţeze; conflictul este mai mult al părinţilor decât al copiilor. În timp ce

părinţii au motive reale pentru separare, copiii (în special cei mici) înţeleg arareori aceste

motive, însă nu deţin nici un control asupra divorţului. Decizii ca acelea referitoare la

persoana cu care vor locui sau cât de des îţi pot vedea celălalt părinte nu sunt în mâinile

lor. În sfârşit, copiii, în special cei mici, nu au suficientă maturitate emoţională pentru a

putea trece printr-o asemenea experienţă care s-ar putea dovedi copleşitoare. Copilul

începe să-şi pună o serie de întrebări cărora nu le poate da un răspuns şi nici nu este ajutatsă o facă. Poate cea mai tulburătoare întrebare pe care şi-o poate pune un copil aflat în





părinte pot duce adesea la pierderea contatului dintre copil şi tată, acesta fiind unul din cele

mai negative efecte ale divorţului. În situaţiile în care tatăl are un rol activ în viaţa

copilului copiii au o mai bună adaptare psihologică şi socială, dar şi performanţele

academice sunt mai bune. O relaţie sănătoasă între tată şi copil poate diminua unele dintre

efectele secundare ale conflictului parental. Cercetările au descoperit că acei copii care

petrec mai mult timp cu taţii (post-divorţ) au relaţii mai bune pe termen lung chiar şi în

familiile în care conflictul părinţilor este de durată. De asemenea, o creştere a timpului

petrecut în relaţia tată-copil mai ales când această relaţie implică şi manifestarea

responsabilităţilor parentale, poate genera o descreştere a conflictului dintre cei doi părinţi.

Este important să subliniem următorul amendament: implicarea tatălui în viaţa

copilului nu este mereu sănătoasă sau dezirabilă. În situaţiile în care există probleme

mentale severe, abuz de alcool sau droguri, violenţă domestică sau abuz asupra copilului,

accesul tatălui trebuie limitat, supervizat sau suspendat în conformitate cu interesul

superior al copilului.

Cum sunt influenţate relaţiile sociale ale părinţilor după divorţ (dimensiunea,

compoziţia şi densitatea)?

Majoritatea bărbaţilor se căsătoresc mai repede decât femeile în special după divorţ.

Femeile par a fi dominate mai mult de procese de conştiinţă şi de tulburări psiho -

fiziologice, care fac mai probabilă o perioadă de pauză decât intrarea într -o nouă relaţie.

Atât bărbaţii, cât şi femeile care intră într -un nou mariaj pot întâmpina mari dificultăţi dacă

nu găsesc persoana potrivită, ajungând la un nou divorţ, trăind acut sentimentul

însingurării. Există şi persoane care nu se implică mult în căsătorie şi din această cauză

despărţirea se produce mai uşor.

Interviu nr.2

Inițiala numelui și a prenumelui: F.B.

Sex: M

Vârstă: 29 ani

Educație: Facultatea de Psihologie, UBB Cluj

Experiență psihologică: 4 ani

Mediul de proveniență: urban

Părinții vă solicită pentru a ajuta copiii, în urma divorțului dintre ei? Care sunt

problemele cu care se confruntă copiii în perioada post divorț?



Da. Probleme de concentrare a atenției, indisciplină, randament școlar scăzut,

absenteism etc.

Ați avut situații în care copiii v-au cerut sprijinul din propria inițiativă, fără a se

implica și părinții lor? Ce probleme aveau?

Da. Nu se înțelegeau cu părinții.


divorțate? Care au fost dificultățile cu care se confruntau aceștia?

Da. Acestea au fost din cauza absenteismului, indisciplinei.

Cum sunt îndeplinite funcția economică, cea educativă și funcția afectivă în cadrul

familiei divorțate?

De multe ori sunt neglijate.

Există vreo corelație între forma familiei în care crește elevul și situația școlară


despărțirea părinților)?

Da.

Gradul în care copiii sunt afectați variază în funcție de vârsta copiilor? (La ce vârstă

suferă cel mai mult? Dar cel mai puțin? Există posibilitatea ca aceștia să nu fie afectați

deloc de divorțul părinților? Dar să fie marcați pentru toată viața?)

Suferă mai mult în timpul copilăriei mici și mai puțin în adolescență. Nu există

posibilitatea să nu fie afectați deloc.

Care este rolul mass media în ceea ce privește procesul de educare al copiilor

proveniți din familiile divorțate?

Rol nesemnificativ.

Copiii își schimbă afectele după divorț față de părinți? Rămân imparțiali sau simt

sentimente pozitive față de un părinte și negative pentru celălalt?

De regulă se aliază cu unul dintre părinți.Care este cea mai bună relație între părinți în perioada post divorț: co – parentală

(colaborare eficientă între părinți), paralel parentală (fiecare crește copilul în mod

independent de a celuilalt) sau monoparentală (este implicat doar un părinte).

Co- parentală deoarece îi are alături pe ambii părinți și este stimulat afectiv de

aceștia.

Cum s-au schimbat relațiile interpersonale dintre membrii familiei în perioada post

divorț (părinte custodian – părinte necustodian, părinte custodian – copii, părinte



necustodian – copii, părinți – copii, copil – copil)? În ce mod s-a schimbat relația de

comunicare?

Comunicare defectuoasă între membrii familiei.

Cum sunt afectate relațiile interpersonale ale copiilor după divorț? În ce aspect al

vieții se resimt cel mai intens aceste influențe?

Apar anturaje nefavorabile. Se resimt în viața personală.

Care este relația dintre copil și familia extinsă a părintelui custodian? Dar a celui

necustodian?

De multe ori, copilul nu comunică nici cu familia extinsă a părintelui custodian,

nici a celui necustodian.

Cum sunt influențate relațiile sociale ale părinților după divorț (dimensiunea,

compoziția și densitatea)?

În funcție de persoană.

Foștii parteneri resimt singurătate emoțională? Dacă da, cum influențează acest

fenomen relaționarea cu minorii?

De regulă, da. Din acest motiv se recăsătoresc, iar copiii sunt dezorientați.

Care este părerea dumneavoastră despre „ciclul divorțului”?

Un fenomen complex cu repercusiuni asupra dezvoltării normale ale copiilor.

Interviu nr. 3

Inițiala numelui și a prenumelui: S.I.

Sex: F.

Vârstă: 42 ani

Educație: Universitatea „A.I. Cuza”

Experiență psihologică: 12 ani

Mediul de proveniență: urban

Părinții vă solicită pentru a ajuta copiii, în urma divorțului dintre ei? Care sunt

problemele cu care se confruntă copiii în perioada post divorț?

Părinții solicită ajutorul psihologului pentru a ajuta copiii. În urma unui divorț,

copiii nu pot accepta plecarea unui părinte din familie.

Ați avut situații în care copiii v-au cerut sprijinul din propria inițiativă, fără a se

implica și părinții lor? Ce probleme aveau?

Da, sunt copii care au cerut ajutorul psihologului deoarece încercau să rezolve

problemele familiale.




divorțate? Care au fost dificultățile cu care se confruntau aceștia?

Cadrele didactice sunt primii care observă schimbările din viața copilului.

Profesorii observă la acești copii dificultăți de a comunica și în a se implica în activitățile

școlare.

Cum sunt îndeplinite funcția economică, cea educativă și funcția afectivă în cadrul

familiei divorțate?

Acestea sunt preluate de părintele căruia i-a fost încredințat copilul.

Există vreo corelație între forma familiei în care crește elevul și situația școlară


despărțirea părinților)?

Situația școlară a copilului are de pierdut în urma divorțului deoarece sentimentele

manifestate asupra lui nu pot fi gestionate deplin. Există o luptă interioară pe care copilul o

resimte, dar nu o poate explica.

Gradul în care copiii sunt afectați variază în funcție de vârsta copiilor? (La ce vârstă

suferă cel mai mult? Dar cel mai puțin? Există posibilitatea ca aceștia să nu fie afectați

deloc de divorțul părinților? Dar să fie marcați pentru toată viața?)

Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât suferă mai puțin de pe urma divorțului. Șocul

este mai mare atunci când ei sunt adolescenți deoarece ei înșiși au probleme pe care nu le

pot rezolva. Fiecare copil are personalitatea lui, el pleacă din familie cu un bagaj de

sentimente. Este marcat de problemele care i-au schimbat viața.

Care este rolul mass media în ceea ce privește procesul de educare al copiilor

proveniți din familiile divorțate?

Mass media are rol de a informa. De multe ori, îndulcesc informațiile pe care le

primește copilul, dar totodată poate scoate în evidență lucruri urâte, ce îl vor marca

negativ.

Copiii își schimbă afectele după divorț față de părinți? Rămân imparțiali sau simt

sentimente pozitive față de un părinte și negative pentru celălalt?

După divorț, afectele față de părinți se schimbă. Depinde foarte mult în ce relație

rămân cei doi părinți în urma divorțului. Copiii nu pot să rănească voit părinții, ei încearcă

să-i împace sau să îi educe.

Care este cea mai bună relație între părinți în perioada post divorț: co – parentală

(colaborare eficientă între părinți), paralel parentală (fiecare crește copilul în mod



independent de a celuilalt) sau monoparentală (este implicat doar un părinte). Avantaje și

dezavantaje ale fiecărui tip.

Cea mai bună relație post divorț este co- parentală deoarece există o colaborare

eficientă, astfel încât divorțul nu mai are o importanță prea mare.

Cum s-au schimbat relațiile interpersonale dintre membrii familiei în perioada post

divorț (părinte custodian – părinte necustodian, părinte custodian – copii, părinte

necustodian – copii, părinți – copii, copil – copil)? În ce mod s-a schimbat relația de

comunicare?

Relația de comunicare poate să întâmpine dificultăți, întrucât pentru copil păr intele

nou venit este văzut ca cineva care încearcă să ia locului părintelui plecat. Apropierea

dintre copil și părintele nou venit se realizează după o lungă perioadă de timp.

Cum sunt afectate relațiile interpersonale ale copiilor după divorț? În ce as pect al

vieții se resimt cel mai intens aceste influențe?

După divorț, relațiile interpersonale ale copiilor au de suferit, ei devenind puțini

comunicativi. Cel mai intens aceste influențe se resimt în perioada adolescenței.

Care este relația dintre copil și familia extinsă a părintelui custodian? Dar a celui

necustodian?

Relația dintre copil și familia extinsă a părintelui custodian cunoaște o îmbunătățire,

spre deosebire de relația cu familia extinsă a părintelui necustodian, care rămâne la un

nivel de încercare de apropiere.

Cum sunt influențate relațiile sociale ale părinților după divorț (dimensiunea,

compoziția și densitatea)?

După divorț, relațiile sociale ale părinților suferă modificări, de cele mai multe ori

în sens negativ. Dimensiunea, compoziția și densitatea diferă de la caz la caz.

Foștii parteneri resimt singurătate emoțională? Dacă da, cum influențează acest

fenomen relaționarea cu minorii?

Singurătatea emoțională există și se manifestă atunci când sunt împreună pentru o

scurtă perioadă de timp. Față de copii, părinții se comportă elegant, drăgăstos și cu respect.

Care este părerea dumneavoastră despre „ciclul divorțului”?

În viața fiecărui om există un prag înalt pe care toți trebuie să îl pășim, dar nu toți

reușesc să-l urce. De aceea, cei care nu pot să-l urce se confruntă cu ruptura numită

„divorț”. Dacă nu afectează pe nimeni, poate să vindece rănile provocate în cadrul

mariajului. Aceste persoane simt o eliberare, o relansare în viața socială și particulară.



Anexa E2 – Prezentarea și interpretarea răspunsurilor oferite de psihologii

intervievați

În urma analizării interviurilor, a rezultat faptul că subiecții intervievați au fost

solicitați de către părinți în perioadele pre divorț, divorț și post divorț, cu scopul de a ajuta

copiii să treacă peste aceste etape traumatizante. Problemele pe care le-au întâmpinat copii

în aceste perioade sunt „de concentrare a atenției, indisciplină, randament școlar scăzut,

absenteism” (F.B., 29 ani) și „confuzia, vinovăția, incertitudinea, furia, tristețea,

abandonul, refuzul, agresivitatea” (K.D., 47 ani). Aceștia se confruntă cu dificultățile

prezentate, din cauza faptului că „nu pot accepta plecarea unui părinte din familie” (S.I.,

42 ani). De asemenea, subiecții intervievați au precizat că au avut pacienți copii ce

proveneau din familii divorțate, care le-au cerut ajutorul din propria inițiativă, fie din cauza

faptului că „nu se înțelegeau cu părinții” (F.B., 29 ani), fie „încercau să rezolve

problemele familiale” (S.I., 42 ani). Totodată, este necesar a se sublinia că „de cele mai

multe ori, copiii erau derutați, trăind o stare de incertitudine, nu reuşeau să- şi stabilească

obiective în ceea ce priveşte viitorul, nu- şi găseau energia pentru a face faţă sarcinilor

şcolare” (K.D., 47 ani). Subiecții au fost solicitați și de cadre didactice deoarece acestea

sunt primele persoane „care observă schimbările din viața copilului” (S.I., 42 ani).

Cauzele care au determinat profesorii să apeleze la psihologii școlari sunt „absenteismul,

indisciplina” (F.B., 29 ani) și „violența, scăderea rezultatelor școlare, apatie, lipsa

interesului pentru activitățile școlare și extrașcolare” (K.D., 47 ani). Din răspunsurile

oferite, reiese faptul că există o legătură strânsă între psihologi și copiii din familiile

monoparentale deoarece aceștia au fost solicitați să amelioreze consecințele divorțului

dintre părinți asupra copiilor.

Potrivit răspunsurilor subiecților, funcțiile specifice familiei monoparentale fie sunt

„neglijate” (F.B., 29 ani), fie sunt „ preluate de părintele căruia i-a fost încredințat copilul ”(S.I., 42 ani). Dacă „rolul matern este caracterizat în termenii suprasolicitării (materiale,

emoționale, relaționale) […] rolul patern este analizat în termenii «absenţei paterne» ,

«deprivării paterne» , «deresponsabilizării paterne» […]Un copil care face parte dintr -o

familie dezorganizată prin divorţ se confruntă cu etichetarea şi marginalizarea socială

necesitând un efort mult mai mare din partea lui pentru a reuşi să se impună în

comunitatea din care face parte” (K.D., 47 ani). De asemenea, se poate constata că gradul

în care copiii sunt afectați de separarea definitivă a părinților variază în funcție de vârstacopiilor. Răspunsurile intervievaților se situează la poluri opuse. Pe de o parte, „ suferă mai



mult în timpul copilăriei mici și mai puțin în adolescenț ă” (F.B., 29 ani), iar pe de altă

parte „cu cât copiii sunt mai mici, cu atât suferă mai puțin de pe urma divorțului. Șocul

este mai mare atunci când sunt adolescenți deoarece ei înșiși au probleme pe care nu le

pot rezolva” (S.I., 42 ani). Suferința de o intensitate ridicată provocată de separarea

definitivă a părinților din cadrul primei copilării, este evidențiată și trăsăturile specifice

acestei etape, astfel „ei par a fi mai dependenţi, mai neascultători, mai agresivi, mai puţin

afectuoşi decât cei care rămân în familii complete, dezvoltarea lor generală fiind

bulversată’’(K.D., 47 ani). De asemenea, „vârsta copiilor la momentul divorțului contează

foarte mult: cu cât au mai puține amintiri legate de divorț, cu atât se adaptează mai bine

noilor familii, adică familiei reconstituite sau familiei monoparentale” (K.D., 47 ani).

Datorită faptului că psihologii școlari consideră că divorțul provoacă suferință mai

puternică copiilor de vârste mici și terapeutul adolescenților, se poate constata că cei din

prima categorie se confruntă în experiența psihologică zilnică cu elevi ce au vârste mici,

spre deosebire de terapeut, în cazul căruia pacienții au o vârstă mai mare. De aceea, se

poate deduce faptul că divorțul afectează copiii, indiferent de vârstă.

Conform răspunsurilor oferite, copilul poate reacționa la „ șocul emotiv prin două

tipuri de comportamente : fie printr-o atitudine de agresivitate și ostilitate faţă de unul din

părinţi, sau faţă de amândoi, atitudine care se poate extinde şi asupra altor persoane, fie

printr-o inhibiţie profundă cu refuz de participare chiar şi la actele simple, alimentaţie,

sau prin trăirea unui sentiment profund de culpabilitate ce se transformă în anxietate, frică

patologică, perturbări ale proceselor intelectuale, inadaptare” (K.D., 47 ani). De

asemenea, în perioada post divorț, copiii „ se aliază cu unul dintre părinți” (F.B., 29 ani),

însă ei „nu pot să rănească voit părinții, ei încearcă să-i împace sau să-i educe” (S.I., 42

ani). Relațiile post divorț din cadrul familiei monoparentale sunt influențate de relația

parentală, astfel încât „cu cât contactele sunt mai continue, calitative, cu atât efectele

divorțului sunt mai diminuate” (K.D., 47 ani). Relația co- parentală este cea mai eficientădeoarece „există o colaborare eficientă, astfel încât divorțul nu mai are o importanță prea

mare” (S.I., 42 ani), iar climatul binuclear este „ stimulat afectiv de aceștia” (F.B., 29 ani).

Relațiile interpersonale post divorț sunt caracterizate printr -o „comunicare defectuoasă

între membrii familiei” (F.B., 29 ani).

În ceea ce privește relația dintre copil și familia extinsă a părintelui custodian,

aceasta „cunoaște o îmbunătățire, spre deosebire de relația cu familia extinsă a părintelui

necustodian, care rămâne la un nivel de încercare de apropiere” (S.I., 42 ani). Spredeosebire de acest răspuns, psihologul școlar afirmă că „de multe ori, copilul nu comunică









48 1 2,9 2,9 82,9

49 3 8,6 8,6 91,4

55 1 2,9 2,9 94,3

56 1 2,9 2,9 97,1

57 1 2,9 2,9 100,0

Total 35 100,0 100,0

Mediul de proveniență

Frecvență Procent Procent valid Procent cumulativ

Rural 21 60,0 60,0 60,0

Urban 14 40,0 40,0 100,0

Total 35 100,0 100,0

Venitul net


Valid <850 13 37,1 37,1 37,1

850-1250 10 28,6 28,6 65,7

>1250 12 34,3 34,3 100,0

Total 35 100,0 100,0

Nivelul studiilor

Frecvența Procent Procent valid Procent cumulativ

Valid 10 clase 6 17,1 17,1 17,1

Liceale 20 57,1 57,1 74,3

Postliceale 2 5,7 5,7 80,0

Superioare 7 20,0 20,0 100,0

Total 35 100,0 100,0



Anexa G1 – Model chestionar nr. 1

Acest chestionar are o finalitate științifică deoarece urmărește să identifice modul în

care se desfășoară relația interpersonală dintre dumneavoastră și copiii pe care îi aveți încustodie. Vă rog să răspundeți la toate întrebările, după cum este cazul în situația

dumneavoastră. Nu există răspunsuri bune și proaste, ci toate informațiile oferite sunt

confidențiale. De sinceritatea răspunsurilor dumneavoastră depinde valabilitatea încercării

mele de a identifica relațiile interpersonale dintre membrii familiei monoparentale,

rezultate în urma divorțului.

Chestionar nr.

1. De cât timp aveți încredințată custodia copiilor?

2. Câți ani au aceștia?

3. Cum caracterizați relația dintre dumneavoastră și copiii pe care îi aveți în custodie?

4.

În ce mod s-a schimbat după divorț?

5. Care este climatul psihoafectiv din cadrul familiei dumneavoastră?



6. Cum se desfășoară relația de comunicare?

7.

Ați precizat copiilor să nu spună părintelui necustodian ceea ce discutați?

o DA

o NU

8. Cum se manifestă autoritatea în familia dumneavoastră?

9.

Cine ia deciziile importante cu privire la viitorul copilului?

10. Ce activități desfășurați împreună cu copiii dumneavoastră?

11. Care sunt problemele cu care vă confruntați cel mai des, în relația cu copiiidumneavoastră?

12. Ce reproșuri ați primit din partea copiilor?

13. Ce sprijin primiți din partea familiei extinse?





22. Ce relație are cu colegii de clasă?

23.

Cât de des merge în vizită la aceștia?

o Niciodată

o Rareori

o Deseori

o Mereu

24. Colegii de clasă ai copilului dumneavoastră cât de des îl vizitează?

o Niciodată

o Rareori

o

Deseorio Mereu

25. Ce părere aveți despre anturajul copiilor dumneavoastră?

Vă rog să precizați următoarele date personale:

A. Inițiala numelui și a prenumelui: B. Vârsta în ani împliniți: C. Sex:

D.

Domiciliul stabil:

E. Educația: F.

Venitul dumneavoastră se încadrează în intervalul:

o

< - 850 leio 850 – 1250 lei

o

1250 - >

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!





monoparentale studiate și unitățile de învățământ sunt pozitive în procent de 85,7% și

defectuoase în proporție de 11,4%. Dintre părinții chestionați, 82,9% au precizat că merg

deseori la școală, iar 14,3% rareori. De asemenea, 85,7% dintre aceștia vorbesc cu toți

profesorii copilului său, iar 11,4% doar cu dirigintele sau învățătorul. În 94,3% dintre

cazuri, copiii din familiile monoparentale s-au integrat foarte bine în grupul școlar, doar în

proporție de 2,9% au întâmpinat dificultăți de integrare. De asemenea, relația dintre acesta

și colegii de clasă este pozitivă în 94,3% din familiile cercetate și doar în 2,9% este

negativă. Copiii din familiile divorțate merg în vizite la colegii de grupă în proporție de

94,3% deseori, iar 2,9% rareori. Colegii de clasă îi vizitează pe copiii ce provin din forma

familiei analizate în procent de 94,3% deseori, doar în 2,9% rareori. În cele din urmă,

părinții respondenți au precizat în proporție de 91,4% că sunt de acord cu anturajul copiilor

pe care îi are în custodie și în 5,7% cazuri că nu este de acord. Reprezentarea răspunsurilor

este realizată în anexa G2.

Itemul1 Itemul 2 Itemul 3 Itemul 4 Itemul 5 Itemul 6

N Valid 35 35 35 35 35 35

Missing 0 0 0 0 0 0

Mean 1,40 1,66 1,09 1,17 1,11 1,11Std. Deviation ,497 ,482 ,284 ,382 ,323 ,323

Percentiles 25 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

50 1,00 2,00 1,00 1,00 1,00 1,00

75 2,00 2,00 1,00 1,00 1,00 1,00

Itemul 7 Itemul 8 Itemul 9 Itemul 10 Itemul 11 Itemul 12

N Valid 35 35 35 35 35 35

Missing 0 0 0 0 0 0

Mean 1,11 1,20 1,31 1,23 1,46 1,29

Std. Deviation ,323 ,406 ,471 ,426 ,505 ,458

Percentiles 25 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

50 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

75 1,00 1,00 2,00 1,00 2,00 2,00




N Valid 35 35 35 34 34 34Missing 0 0 0 1 1 1

Mean 1,43 1,83 1,69 1,53 1,35 1,12

Std. Deviation ,502 ,382 ,471 ,507 ,485 ,327

Percentiles 25 1,00 2,00 1,00 1,00 1,00 1,00

50 1,00 2,00 2,00 2,00 1,00 1,00

75 2,00 2,00 2,00 2,00 2,00 1,00

Itemul 19 Itemul 20 Itemul 21 Itemul 22 Itemul 23

N Valid 34 34 34 34 34

Missing 1 1 1 1 1

Mean 1,15 1,12 1,03 1,03 1,03

Std. Deviation ,359 ,327 ,171 ,171 ,171

Percentiles 25 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

50 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

75 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

Itemul 24 Itemul 25

N Valid 34 34

Missing 1 1

Mean 1,03 1,06

Std. Deviation ,171 ,239

Percentiles 25 1,00 1,00

50 1,00 1,00

75 1,00 1,00





Itemul 6


Valid Pozitiv 31 88,6 88,6 88,6

Negativ 4 11,4 11,4 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 7


Valid Pozitiv 31 88,6 88,6 88,6

Negativ 4 11,4 11,4 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 8


Valid Pozitiv 28 80,0 80,0 80,0

Negativ 7 20,0 20,0 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 9


Valid Pozitiv 24 68,6 68,6 68,6

Negativ 11 31,4 31,4 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 10


Valid Pozitiv 27 77,1 77,1 77,1

Negativ 8 22,9 22,9 100,0

Total 35 100,0 100,0





Itemul 16


Valid Pozitiv 16 45,7 47,1 47,1

Negativ 18 51,4 52,9 100,0

Total 34 97,1 100,0

Missing System 1 2,9

Total 35 100,0

Itemul 17


Valid Pozitiv 22 62,9 64,7 64,7

Negativ 12 34,3 35,3 100,0

Total 34 97,1 100,0


Total 35 100,0

Itemul 18


Valid Pozitiv 30 85,7 88,2 88,2

Negativ 4 11,4 11,8 100,0

Total 34 97,1 100,0


Total 35 100,0

Itemul 19


Valid Pozitiv 29 82,9 85,3 85,3

Negativ 5 14,3 14,7 100,0

Total 34 97,1 100,0


Total 35 100,0



Itemul 20


Valid Pozitiv 30 85,7 88,2 88,2

Negativ 4 11,4 11,8 100,0

Total 34 97,1 100,0


Total 35 100,0

Itemul 21


Valid Pozitiv 33 94,3 97,1 97,1

Negativ 1 2,9 2,9 100,0

Total 34 97,1 100,0


Total 35 100,0

Itemul 22


Valid Pozitiv 33 94,3 97,1 97,1

Negativ 1 2,9 2,9 100,0

Total 34 97,1 100,0


Total 35 100,0

Itemul 23


Valid Pozitiv 33 94,3 97,1 97,1

Negativ 1 2,9 2,9 100,0

Total 34 97,1 100,0


Total 35 100,0





Anexa H1 – Model chestionar nr. 2

Acest chestionar are o finalitate științifică deoarece urmărește să identifice modul în

care se desfășoară relațiile interpersonale dintre foștii parteneri, în momentul în care suntimplicați copiii în mod direct. Vă rog să răspundeți la toate întrebările, după cum este cazul

în situația dumneavoastră. Nu există răspunsuri bune și proaste și toate informațiile oferite

sunt confidențiale. De sinceritatea răspunsurilor dumneavoastră depinde valabilitatea

încercării mele de a identifica relațiile interpersonale dintre membrii familiei

monoparentale, rezultate în urma divorțului.

Chestionar nr.

1. Câți ani aveau copiii dumneavoastră în momentul în care ați început procesul de

divorț?

2. De cât timp aveți încredințată custodia copiilor?

3. Care a fost reacția fostului partener în momentul în care dumneavoastră ați obținut

custodia?

4. Părintele necustodian trimite pensie alimentară?

o Da

o

Nu

5. Care este modul în care s-a stabilit să o plătească:

o la inițiativa părintelui necustodian;

o de comun acord;

o prin instanță judecătorească.







20. Copiii dumneavoastră v-au solicitat împăcarea cu părintele necustodian?

o Da

o Nu

Vă rog să precizați următoarele informații personale:

a) Inițiala numelui și a prenumelui:

b) Vârsta în ani împliniți:

c)

Sex:

d)

Domiciliul stabil:

e) Educația:

f) Venitul dumneavoastră se încadrează în intervalul:

o

< - 850 lei

o 850 – 1250 lei

o 1250 - >




Anexa H2: Prezentarea și reprezentarea rezultatelor obținute din chestionarul

ce vizează relația interparentală post divorț

Prin intermediul acestui se urmărește identificarea relațiilor interpersonale dintre

foștii parteneri în momentul în care rolurile maritale se termină, însă cele parentale trebuiesă continue. Astfel, din analiza răspunsurilor oferite de părinții ce dețin custodia copiilor, a

reieșit că în momentul în care a început procesul de divorț 80% dintre copii aveau sub zece

ani, iar 20% peste această vârstă. Custodia copiilor a fost încredințată respondenților în

proporție de 65,7% de mai puțin de zece ani, în timp 34,3% dintre aceștia dețin custodia de

mai mult de zece ani. În momentul în care s-a încredințat custodia copiilor, 34,3% dintre

părinții necustodiani au avut o reacție corectă, iar 65,7% au fost indiferenți. Dintre părinții

ce nu au încredințată custodia copiilor, 54,3% trimit pensie alimentară, iar 45,7% nu trimit.Un procent de 28,6% au hotărât de comun acord sau chiar la inițiativa părintelui

necustodian plata acestei sume de bani, iar în 71,4% dintre cazurile cercetate părintele ce

nu deține custodia a fost obligat prin instanță judecătorească. De asemenea, 42,9% dintre

copii primesc pensie alimentară peste 200 RON, iar 67,1% sub această sumă. În proporție

de 29,6% relația interparentală post divorț este de cooperare, iar în 71,4% dintre cazuri este

de monoparentalitate. Părintele necustodian își îndeplinește responsabilitățile parentale

doar în proporție de 20% dintre familiile monoparentale studiate, iar în 80% nu îșiîndeplinește rolul de părinte. Doar 11,4% dintre foștii parteneri se consultă împreună cu

privire la creșterea și educarea copiilor, în timp 88,6% nu colaborează. De asemenea,

17,1% iau decizii împreună, în timp ce 82,9% din eșantion iau deciziile doar părintele ce

deține custodia. Părintele necustodian oferă sprijin copiilor doar în procent de 17,1% dintre

cazurile cercetate, în timp ce în proporție de 82,9% nu le oferă niciun fel de suport. În urma

divorțului, familia binucleară s-a reunit în 17,1% cazuri, în timp ce pentru 82,9% dintre

respondenți ultimul moment în care au fost toți membrii familiei împreună a fost în

perioada pre divorț. Totodată, în momentul în care familia binucleară este împreună, copiii

se simt confortabil în proporție de 25,7% iar 74,3% au sentimente negative. În aceste

momente, părintele custodian are sentimente pozitive doar în proporție de 20%, iar în 80%

se simte inconfortabil. Atmosfera din cadrul familiei binucleare este pozitivă în 22, 9%

dintre cazurile cercetate și negativă în 77,1%. Potrivit răspunsurilor oferite de părinții ce

dețin custodia copiilor, aceștia din urmă sunt de acord cu relația pe care o au cu părintele

necustodian în proporție de 34,3% și nu sunt de acord în 65,7% dintre cazurile studiate. De

asemenea, 51,4% dintre părinți nu au primit reproșuri din partea copiilor, însă 48,6% au



primit dif erite reproșuri. Relația dintre copil și părinte necustodian este caracterizată

pozitiv doar în 25,7% din cazuri și negativ în 74,3%. De asemenea, doar 34,3% dintre copii

și-au exprimat dorința de a locui cu părintele necustodian, în timp ce 65,7% nu au pr ecizat

acest aspect. Conform răspunsurilor, 25,7% dintre copii au cerut părintelui custodian să se

împace cu cel necustodian, în timp ce 74,3% nu au cerut împăcarea.

Itemul1 Itemul 2 Itemul 3 Itemul 4 Itemul 5 Itemul 6

N Valid 35 35 35 35 35 35

Missing 0 0 0 0 0 0

Mean 1,20 1,34 1,66 1,46 1,71 1,57

Std. Deviation ,406 ,482 ,482 ,505 ,458 ,502

Procentiles 25 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

50 1,00 1,00 2,00 1,00 2,00 2,00

75 1,00 2,00 2,00 2,00 2,00 2,00


N Valid 35 35 35 35 35 35

Missing 0 0 0 0 0 0

Mean 1,71 1,80 1,89 1,83 1,83 1,83

Std. Deviation ,458 ,406 ,323 ,382 ,382 ,382

Procentiles 25 1,00 2,00 2,00 2,00 2,00 2,00

50 2,00 2,00 2,00 2,00 2,00 2,00

75 2,00 2,00 2,00 2,00 2,00 2,00


N Valid 35 35 35 35 35 35

Missing 0 0 0 0 0 0

Mean 1,74 1,80 1,77 1,66 1,49 1,74

Std. Deviation ,443 ,406 ,426 ,482 ,507 ,443

Procentiles 25 1,00 2,00 2,00 1,00 1,00 1,00









Itemul 14


Valid Pozitiv 7 20,0 20,0 20,0

Negtiv 28 80,0 80,0 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 15



Negativ 27 77,1 77,1 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 16


Valid Pozitiv 12 34,3 34,3 34,3

Negativ 23 65,7 65,7 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 17


Valid Pozitiv 18 51,4 51,4 51,4

Negativ 17 48,6 48,6 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 18



Negativ 26 74,3 74,3 100,0

Total 35 100,0 100,0





Anexa I1 – Model chestionar nr. 3

Acest chestionar are o finalitate științifică deoarece urmărește să identifice

modul în care se desfășoară relațiile sociale ale părintelui custodian, în urma divorțului. Vă

rog să răspundeți la toate întrebările, după cum este cazul în situația dumneavoastră. Nuexistă răspunsuri bune și proaste, ci toate informațiile oferite sunt confidențiale. De

sinceritatea răspunsurilor dumneavoastră depinde valabilitatea încercării mele de a

identifica relațiile interpersonale dintre membrii familiei monoparentale, rezultate în urma

divorțului.

Chestionar nr.

1. Sunteți mulțumit de relațiile sociale pe care le aveți în prezent?

o Da

o Nu

2. În ce mod s-au modificat relațiile dumneavoastră sociale în urma divorțului?

3. Cu cine locuiți în prezent?

4. Cum caracterizați relația dumneavoastră cu familia extinsă (părinți, frați, verișori)?

5. Cum s-a schimbat relația cu familia extinsă în perioada post divorț?

6. Ce suport primiți din partea membrilor familiei extinse în ceea ce privește creșterea

și educarea copiilor, pe care îi aveți în custodie?



7. Ce relație aveți cu familia extinsă a fostului soț?

8. Ce sprijin aveți din partea membrilor acesteia, în ceea ce privește creșterea șieducarea copiilor?

9. Cum s-au modificat relațiile sociale pe care le aveți cu prietenii, în urma divorțului?

10. V-ați confruntat cu situația în care relațiile de prietenie pe care le aveați înainteadivorțului să se încheie din cauza faptului că cei doi parteneri nu puteau rămâne

buni prieteni și cu dumneavoastră și cu fostul soț?

o Da

o Nu

o Nu știu

11. Cât de des mergeți în vizite?

o Niciodată

o Rareori

o Deseori

o Mereu

12. Cât de des primiți musafiri?

o Niciodată

o Rareori

o

Deseori

o Mereu

13. Persoanele care vă vizitează și pe care le vizitați sunt: o Rude

o Prieteni

o Colegi

o Persoane cu același status marital o Vecini

o

Altele





l) Venitul dumneavoastră se încadrează în intervalul:

o < - 850 lei

o

850 – 1250 lei

o 1250 - >








Itemul1


Valid Pozitiv 30 85,7 85,7 85,7

Negativ 5 14,3 14,3 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 2


Valid Pozitiv 28 80,0 80,0 80,0

Negativ 6 17,1 17,1 97,1

11 1 2,9 2,9 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 3


Valid Pozitiv 29 82,9 82,9 82,9

Negativ 6 17,1 17,1 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 4


Valid Pozitiv 31 88,6 88,6 88,6

Negativ 4 11,4 11,4 100,0

Total 35 100,0 100,0

Itemul 5


Valid Pozitiv 27 77,1 77,1 77,1

Negativ 8 22,9 22,9 100,0

Total 35 100,0 100,0









Anexa J1 – Modelul singurătății sociale

Prin intermediul acestui chestionar se urmărește să se identifice relațiile sociale pe

care le aveți în urma divorțului. Vă rog să răspundeți la toate întrebările prin bifarea unui

„x” în căsuța corespunzătoare. Nu există răspunsuri bune și răspunsuri mai puțin bune, citoate informațiile pe care le oferiți sunt confidențiale.

Nr.

crt.

Întrebare Niciodată Rareori Deseori Mereu

1. Cât de des considerați că relațiiledumneavoastră sociale sunt satisfăcătoare?

2. Cât de des considerați că relațiiledumneavoastră sunt nesatisfăcătoare?

3. Cât de des simțiți că nu aveți nicio persoanăcăreia să îi cereți ajutorul?

4. Cât de des vă simțiți singur/ ă ?

5. Cât de des simțiți că aparțineți unui grup de prieteni?

6. Cât de des simțiți că aveți lucruri în comuncu prietenii dumneavoastră?

7. Cât de des simțiți că nu aveți nicio persoanăapropiată?

8. Cât de des simțiți că interesele și ideiledumneavoastră nu sunt împărtășite de

ceilalți?

9. Cât de des simțiți că vă comportați prietenosși sociabil cu persoanele din jur?

10. Cât de des vă simțiți apropiat de persoaneledin jurul dumneavoastră?

11. Cât de des simțiți că sunteți exclus dingrupul dumneavoastră de prieteni?

12. Cât de des simțiți că relațiile cu cei din jursunt superficiale?

13. Cât de des simțiți că nimeni nu vă cunoaștecu adevărat?

14. Cât de des vă simțiți izolat de cei din jur?

15. Cât de des credeți că obțineți compania prietenilor atunci când aveți nevoie?

16. Cât de des simțiți că persoanele cu care

interacționați vă înțeleg cu adevărat?



17. Cât de des credeți că sunteți timid?

18. Cât de des simțiți că persoanele din grupuldumneavoastră de prieteni nu vă acordă

ajutor?

19. Cât de des simțiți că aveți cu cine vorbidespre problemele importante pentru

dumneavoastră?

20. Cât de des simțiți că aveți la cine apela într -oanumită situație?

Vă rog să completați următoarele date personale:

A. De cât timp ați divorțat?

B. Câți copii aveți în custodie?

C.

Care este vârsta dumneavoastră?

D. Domiciliul dumneavoastră stabil se află în mediul: o Urban

o Rural

E. Care este profesia dumneavoastră?






Anexa K – Analiza materialelor din mass media

Sursa articolelor analizate

14,20%

11,40%

11,40%

8,57%

8,57%

8,57%5,71%

5,71%

5,71%

5,71%

2,85%2,85%

2,85% 2,85% 2,85%http://stirileprotv.ro/

http://www.csid.ro/http://www.copilul.ro/

http://www.psychologies.ro/

http://observator.tv/

http://www.desprecopii.com/

http://www.avantaje.ro/

http://www.121.ro/

http://www.intrenoiparintii.ro/

http://www.mayra.ro/

http://www.ziaruldeiasi.ro/

http://sfatulparintilor.ro/

http://www.7p.ro/http://www.ziarulevenimentul.ro/

http://www.asociatiafamo.com/









singur (1

dată) cea mai

bună prietenă.

material;

dificultăți pe plan

emoțional. 8. http://

www.copilu

l.ro/

Copil „Cum

esteafectat

copilul

crescut

de un

singur

părinte?”

Părinte

singur (8ori)

neutr

ă

26

rânduri

Apropiere;

Maturitate;stres

suplimentar;

nesiguranță.

Relație

strânsă cu părintelecontinuu;

sprijin

permanent

din partea

unui

părinte;responsabil

itate

timpurie;sc

ăderearandament

ului școlar;gândirenegativistăși depresie.

9. Copil „Divorţul

părinţilor şicopilul,

cum îlafecteaz

ă şi cumîl ajuţisă treacă

peste?”

Divorţ(6 ori)

Nega

tivă

104

rânduri

Confuzie;

vinovăţie; incertitudine

; furie;

tristeţe;abandon;

refuz;

agresivitate

(fizică şiverbală).

Scenarii

proprii

despre

divorț;diversitatea

schimbărilor din viaţacopilului;

suferinţă şineputinţă;r elaţiisociale

deficitare;

sensibilitat

e

puternică;scăderearezultatelor

şcolare. 10. Familia

monopar

entală

„Familiile cu un

singur

părinte”

Părintesingur (9

ori)

neutr

ă

49

rânduri

Supraprotecţie; confuzie;

stimă desine redusă; echilibru.

Douăfamilii cu

stiluri de

viață șiconcepțiidiferite;

dezvoltare

normală arelaţiei





pentru

propria

dramă; Mamăeroină;

Tată absent.

victimizare

,

introvertire

Supraprote

cţia

maternă Taţii seauto-

iresponsabi

liează înmeseria de

părinte. 14. Copil „Divorţu

l lasăurme

adânci însufletelecopiilor”

Divorţ(5 ori);

Familie

destrăma

tă (1dată).

negat

ivă

31

rânduri

Suferinţacopiilor înetapele pre

divorţ,

divorţ şi post divorţ; internalizare

a proprii

experienţe.

Starea

emoţionalăse

degradeazătreptat;frustrare;

nesiguranţă;

involuțieşcolară; abilităţisociale.

15. Copil „Prindivorţtrec şicopiii”

Divorţ(2 ori)

neutr

ă

10

rânduri

Experienţăstresantă;discuţiidespre

divorţ; copilul nu

va fi marcat

toată viaţa.

Ocupălocul 2

într -un top

privitor la

cele mai

stresante

experienţe;asigurarea

copilului;

respingerea

ideii cătoate

relaţiile se

destramă.16. http://

www.

despr

ecopii

.com/

Copil „Pregătiţi-văcopiii

pentru

divorţ”

Divorț(19 ori)

neutr

ă

79

rânduri

Traumăemoțională;discuțiidespre

divorț;nevoia

copilului de

a ști căambii părințiîl iubesc.

Răbdare; explicații; argumentar

e;

discuții cu persoanele

din rețelelesociale

(profesori,

apropiați).

17. Copil „Copiii Divorț negat 57 Dramă; Sănătatea














și răniledivorțului”

(26 ori) ivă rânduri

afecteazărelațiile

părinți – copii;

incertitudine

; cicluldivorțul; suferința dea aparțineunei astfel

de familii.

psihică(divorțulocupă locul3 într -un

top de 125

evenimentestresante);

situațiașcolară (aurezultate

mult mai

slabe decâtceilalțicopii);

stabilitatea

maritală și

relaționarea socială(comporta

ment

delincvent

și agresiv). 18. Familia

binuclear

ă

„Ceînseamnă de faptcustodi

e

comună> îneducațiacopiilor?

”

Divorț(8 ori)

Părintesingur (2

ori)

pozit

ivă

67

rânduri

Custodie

comună;înțelegere

prealabilă;colaborare.

Ameliorea

zăconsecințele negative

ale

divorțului; petrecerea

timpului cu

ambii

părinți. 19. http://

www.

ziarul

eveni

mentu

l.ro/

Familia

binuclear

ă

„Și-a bătutcopiii cu

țeava casă se

răzbune pe

nevastă”

Divorț(1 dată) Tatăabuzator

(1dată)

negat

ivă

17

rânduri

Divorț,triangulație;violență; consiliere

psihologică.

Lipsa

figurii de

atașament; comportam

ent violent

pentru a serăzbuna pemamă.

20. http://

www.

asocia

tiafa

mo.co

m/

Familie

monopar

entală

„Feminitate vs.

Maternit

ate -

Carmen

Ragea-

Psiholog

si

Psihoter apeut”

Structurăfamilialăasimetric

ă (1),divorț(1),

familie

monopar

entală(3),

neutr

ă

105

rânduri

Schimbări înraporturile

părinți – copii;

comportame

nt matern

extrem

(toleranță/

autoritate);dificultăți;pr

Responsabi

litățileaparținmamei;

regularitate

a conferăsentimentu

l de

siguranță;relațiile

http://www.ziarulevenimentul.ro/




























părintesingur

(3),

mamăsingură

(4), tatăsingur

(2), tatăabsent

(1),

părinteabsent

(1)

eluarea de

modele.

copil – părinte serigidizează/

diluează;di

ficultățimateriale șiafective;

înlocuireaimaginii

părinteluiabsent cu o

imagine

prezentădin familia

extinsă. 21. http://

stirile

protv.

ro/

Familia binuclear

ă

„Apeluldisperat

al

româncei, care îlacuză pefostul

soț, un

italian,

că i-arăpitcopilul”

Fostulsoț (1),tatălnecustod

ian (1

dată),despărțir e (1

dată)

negativă

29rânduri

Divorț;răpire; tatănecustodian;

răzbunare;suferință; violențăinterparental

ă.

Drept ladouăweekendur

i pe lună cuminorul;

decăzut dindrepturi

părintești;apel

disperat al

părinteluicustodian.

22. Copil „ Cântădespre

mama

sa, deșiaceasta a

părăsit-ocând eraun

bebeluș.

Lecțiede viațăa unei

fetițecare s-a

născutfărămâini”

Părăsităde

mamă,crescutăde un

asistent

maternal

.

pozit

ivă

17

rânduri

Asistent

maternal;

părăsită demamă;emoții; ambiție; talent;

sprijin de la

primărie.

Bebeluș,optimism,

a lansat 3

cărți de poezii

scrise cu

picioarele

sau cu

nasul pe

tastatură.

23. Copil „Nu are părinți șieste

sărac,însă la

Părintelecustodia

n a

murit,părinte

pozit

ivă

25

rânduri

Relațiestrânsă între

părinte

custodian șicopil; premii

Toate

premiile le

dedică

mameisale;

http://stirileprotv.ro/























unchi” fost

încredințatunui unchi

matern,

tatăl

necustodian s-a

interesat de

soarta

copilului șia exprimat

dorința dea-l avea

aproape.

35. Părintenecustodi

an

„Emoționant: O

mamădisperatăîncearcăsăîmpiedice

autoritățile să îi iafetele”

Instanță judecăto

rească(2),

custodie

(1)

negat

ivă

12

rânduri

Relațiestrânsă

mamă – copii;

disperare;

hotărâre de arecâștigacustodia.

Lacrimile

copiilor;

rugămințilemamei;

instanța adecis

încredințar ea celor

patru fete

tatăluiitalian.



Anexa K1 – Prezentarea articolelor din categoria „familie monoparentală”

Nr. crt. TitluValență

titlului

Unitatea de

măsurare

Analiza

frecvențelor 1. „Copiii crescuți doar de mama” neutră 90 rânduri 28 unități

2.„Mesajul unui copil ascuns în

dulap” neutră 21 rânduri 1 unitate

3.„Ce informații au primit mamelesingure la <Între noi părinții>?”

pozitivă 54 rânduri 8 unități

4. „Familia cu un singur părinte” neutră 48 rânduri 10 unități 5. „Mamele singure” neutră 70 rânduri 6 unități 6. „Familiile cu un singur părinte” neutră 49 rânduri 9 unități

7.

„Feminitate vs. Maternitate -

Carmen Ragea - Psiholog siPsihoterapeut” neutră 105 rânduri 16 unități

8.

„A fi mamă singură – o provocare în viața oricărei

femei”

neutră 68 rânduri 13 unități

9.

„Copilul pe care mama sa a vrutsă-l ia cu ea în ceruri va fi

crescut de un unchi”

negativă 21 rânduri 1 unitate

Concluzie

7 * neutre

1 *

pozitiv

1 *negativ

Medie:

58, 44

rânduri

Medie:

10, 44

unități deînregistrare



Anexa K2 – Prezentarea articolelor din categoria „familie binucleară”

Nr. crt. Titlu Valența titlului

Unitatea de

măsurare

Analiza

frecvențelor

1.„Greşeli pe care le fac

părinţii divorţaţi ” neutru 34 rânduri 4 unități

2.

„Cum ar trebui să procedeze părinţii aflaţi

într -un divorţ? ”

neutru 12 rânduri 2 unități

3.„Cum trec copiii pestedivorţul părinţilor? ”


4.

„Ce înseamnă de faptcustodie comună> în

educația copiilor?”


5.

„Și-a bătut copiii cuțeava ca să se răzbune pe

nevastă”

negativ 17 rânduri 2 unități

6.

„Apelul disperat alromâncei, care îl acuză

pe fostul soț, un italian,că i-a răpit copilul”

negativ 29 rânduri 3 unități

7.„Copiii și divorțul: două

case, două educații” neutru 127 rânduri 16 unități

8.„Custodia comună în

cinci întrebări” neutru 81 rânduri 8 unități

Concluzie6* neutru

2 * negativ

Medie:

49, 75 rânduri Medie:

6,125



Anexa K3 - Prezentarea articolelor din categoria „copil” ce provine dintr-o familie

divorțată

Nr. crt. Titlu ValențatitluluiUnitatea demăsurare

Analizafrecvențelor

1.

„O fată de 16 ani a născut un băieţel pe care l-a ascuns sub pat o

lună de zile!”


2.„Efectele divorțului asupra

copiilor” neutră 47 rânduri 8 unități

3.„Cum este afectat copilul crescut

de un singur părinte?” negativă 26 rânduri 8 unități

4.

„Divorţul părinţilor şi copilul, cumîl afectează şi cum îl ajuţi să treacă

peste?” neutră 104 rânduri 6 unități

5.„Divorţul lasă urme adânci în

sufletele copiilor” negativă 31 rânduri 6 unități

6. „Prin divorţ trec şi copiii” neutră 10 rânduri 2 unități 7. „Pregătiţi-vă copiii pentru divorţ” negativă 79 rânduri 19 unități 8. „Copiii și rănile divorțului” negativă 57 rânduri 26 unități

9.

„ Cântă despre mama sa, deșiaceasta a părăsit-o când era un bebeluș. Lecție de viață a uneifetițe care s-a născut fără mâini”


10.

„Nu are părinți și este sărac, însă la 10 ani creează magie la pian.

Povestea emoționată a lui Fabianși cum îl puteți ajuta”


11.

„Un adolescent de 17 ani și-a ucis

bunicul pentru că ar fi intervenit îndivorțul părinților săi”


12.„Cum să gestionăm divorțul când

avem copii?” neutră 49 rânduri 14 unități

13.„Adolescenții față în față cu

divorțul părinților” neutră 58 rânduri 11 unități

14. „Locuința copilului după divorț” neutră 29 rânduri 9 unități

15.„Programul de vizitare a minorului

în cazul unui divorț” neutră 87 rânduri 4 unități

16.„Ce să le spui copiilor despre

divorț? Ghid pe vârste” neutră 55 rânduri 12 unități

Concluzie

6*

negative

8* neutre

2* pozitive

Medie:

44, 375

rânduri

Medie:

8, 25 unități



Anexa K4 – Prezentarea articolelor din categoria „părinte necustodian”

Nr. crt. TitluValența

titlului

Unitatea de

măsurare

Analiza

frecvenței

1.

„ Un pompier miliar s-a împușcatîn inimă chiar de ziua fiului său.

Ce l-a împins la acest gest?”


2.

„Emoționant: O mamă disperatăîncearcă să împiedice autoritățile

să îi ia fetele”

negativă 12 rânduri 3 unități

Concluzie negativă Medie:

21, 5 rânduri Medie:

2 unități

Date post:	02-Mar-2018
Category:	Documents
Upload:	diana-madalina-humeniuc
View:	221 times
Download:	0 times

Humeniuc Diana Madalina CRP Anul III Anexe

Documents