HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua...

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua extinsă)

14 decembrie 2005*

General Electric Company

împotriva

Comisiei Comunităţilor Europene

„Acţiune în anulare – Concurenţă – Decizie a Comisiei privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piaţa comună – Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 – Pieţe aeronautice – Achiziţionarea Honeywell de către General Electric – Integrare verticală – Vânzări grupate –

Efecte de excludere – Suprapuneri orizontale – Dreptul la apărare”

Cauza T-210/01

În cauza T-210/01,

General Electric Company, cu sediul în Fairfield, Connecticut (Statele Unite ale Americii), reprezentată de domnul N. Green, de doamna C. Booth, QC, de doamnele J. Simor, K. Bacon, Barristers, de domnul S. Baxter, solicitor, de L. Vogel şi J. Vogel, avocaţi, precum şi, iniţial, de M. Van Kerckhove, avocat, ulterior de doamna J. O’Leary, solicitor, cu domiciliul ales în Luxemburg,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Comunităţilor Europene, reprezentată de domnii R. Lyal, P. Hellström şi de doamna F. Siredey-Garnier, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,

pârâtă,

susţinută de

Rolls-Royce plc, cu sediul în Londra (Regatul Unit), reprezentată de domnul A. Renshaw, solicitor,

şi de * Limba de procedură: engleza.

Rockwell Collins, Inc., cu sediul în Cedar Rapids, Iowa (Statele Unite), reprezentată de domnii T. Soames, J. Davies şi A. Ryan, solicitors, precum şi de P. D. Camesasca, avocat,

intervenienţi,

având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei 2004/134/CEE a Comisiei din 3 iulie 2001 privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piaţa comună şi cu Acordul SEE (Cazul COMP/M.2220 – General Electric/Honeywell) (JO 2004, L 48, p. 1),

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ AL COMUNITĂŢILOR EUROPENE (Camera a doua extinsă),

compus din domnul J. Pirrung, preşedinte, doamna V. Tiili, domnii A. W. H. Meij, M. Vilaras şi N. J. Forwood, judecători,

grefier: domnul J. Plingers, administrator,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 27 mai 2004,

pronunţă prezenta

Hotărâre

Cadrul juridic

1 Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 395, p. 1, versiune rectificată în JO 1990, L 257, p. 13), modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1310/97 al Consiliului din 30 iunie 1997 (JO L 180, p. 1, denumit în continuare, astfel cum a fost rectificat şi modificat, „Regulamentul nr. 4064/89”) prevede la articolul 2 alineatele (2) şi (3):

« 2. Concentrările economice care nu creează sau nu consolidează o poziţie dominantă ce ar avea drept consecinţă faptul că ar ridica obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa comună sau pe o parte semnificativă a acesteia trebuie declarate compatibile cu piaţa comună.

3. Concentrările economice care creează sau consolidează o poziţie dominantă având drept consecinţă faptul că ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa comună sau pe o parte semnificativă a acesteia trebuie declarate incompatibile cu piaţa comună” [traducere neoficială].

Istoricul cauzei

2 General Electric Company (denumită în continuare „GE” sau „reclamanta”) este o întreprindere industrială diversificată, activă în special în domenii precum motoare de avioane, aparate de uz casnic, servicii de informare, sisteme energetice, iluminat, sisteme industriale, sisteme medicale, materiale plastice, transmisiuni, servicii financiare şi servicii de transport.

3 Honeywell International Inc. este o întreprindere activă, în special, pe pieţele produselor şi serviciilor aeronautice, ale produselor automobilistice, ale materialelor electronice, ale produselor chimice speciale, ale polimerilor de înaltă performanţă, ale sistemelor de transport şi energie şi ale supravegherii locuinţelor sau clădirilor industriale.

4 La 22 octombrie 2000, GE şi Honeywell au încheiat un acord care prevedea că GE va achiziţiona în totalitate capitalul Honeywell (denumit în continuare „concentrare”), aceasta trebuind să devină o filială 100 % a GE.

5 La 5 februarie 2001, Comisia a primit în mod oficial notificarea concentrării, conform articolului 4 din Regulamentul nr. 4064/89.

6 La 1 martie 2001, considerând că respectiva concentrare putea intra sub incidenţa Regulamentului nr. 4064/89, Comisia a decis să iniţieze procedura de examinare prevăzută la articolul 6 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menţionat şi la articolul 57 din Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE) (denumită în continuare „decizie de iniţiere a procedurii”).

7 La 15 martie 2001, GE şi Honeywell au prezentat în comun Comisiei observaţiile lor cu privire la decizia de iniţiere a procedurii.

8 La 8 mai 2001, Comisia a trimis o comunicare a obiecţiilor (denumită în continuare „CO”) societăţii GE, la care aceasta a răspuns la 24 mai 2001.

9 La 29 şi 30 mai 2001 a avut loc o şedinţă între Comisie, GE şi Honeywell.

10 La 14 şi 28 iunie 2001, GE şi Honeywell au propus în comun două serii succesive de angajamente destinate să determine acceptarea concentrării de către Comisie.

11 La 3 iulie 2001, Comisia a adoptat Decizia 2004/134/CEE (Cazul COMP/M.2220 – General Electric/Honeywell) (JO 2004, L 48, p. 1), declarând concentrarea ca fiind incompatibilă cu piaţa comună şi cu Acordul SEE (denumită în continuare „decizia atacată”).

Decizia atacată

12 Dispozitivul deciziei atacate este formulat după cum urmează:

„Articolul 1

Se declară incompatibilă cu piaţa comună şi cu Acordul SEE concentrarea economică prin care GE dobândeşte controlul întreprinderii Honeywell International Inc.

Articolul 2

Decizia se adresează

[GE] [...] ” [traducere neoficială]

13 Motivele deciziei atacate pot fi rezumate în modul următor.

14 Potrivit Comisiei, GE ocupa deja pe cont propriu, anterior concentrării economice, o poziţie dominantă pe pieţele mondiale ale motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni şi pentru avioane regionale de mari dimensiuni [a se vedea considerentele (45)–(83), respectiv (84)–(87) ale deciziei atacate, precum şi considerentele (107)–(229)]. Soliditatea poziţiei acesteia pe piaţă, combinată cu pârghia comercială reprezentată de puterea sa financiară şi integrarea sa verticală în exploatarea în leasing a aeronavelor, se numără printre elementele care au făcut posibilă constatarea existenţei unei poziţii dominante a reclamantei pe aceste pieţe. Investigaţia a arătat totodată că Honeywell era deja principalul furnizor de produse utilizate în avionică şi de produse care nu sunt utilizate în avionică [considerentele (241)–(275)], precum şi de motoare cu reacţie pentru avioane de afaceri [considerentele (88) şi (89)] şi de dispozitive de demarare a motoarelor cu reacţie, în special a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, aceste dispozitive fiind o componentă cheie în producţia motoarelor cu reacţie [considerentele (331)–(340)].

15 Gruparea activităţilor celor două societăţi ar fi implicat crearea sau consolidarea unor poziţii dominante pe mai multe pieţe. Comisia a considerat în special că poziţia dominantă preexistentă a GE pe piaţa mondială a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni ar fi fost consolidată ca urmare a efectelor „verticale” ale concentrării care rezultau din integrarea activităţii GE de fabricaţie a motoarelor cu reacţie cu activitatea Honeywell de fabricaţie a demaroarelor pentru aceste motoare cu reacţie [considerentele (419)–427) ale deciziei atacate]. Aceasta a concluzionat totodată că se vor crea poziţii dominante pe diversele pieţe mondiale ale produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică pe care Honeywell ocupa deja poziţii de forţă anterior concentrării ca urmare a două tipuri de efecte denumite „de conglomerat”. Potrivit Comisiei, în primul rând, aceste efecte erau cele care rezultau dintr-un proces denumit „deplasarea cotelor de piaţă” (share shifting) constând în extinderea la aceste pieţe a puterii financiare a GE Capital, societate din grupul reclamantei, precum şi a avantajelor comerciale rezultate din activitatea de achiziţionare şi exploatare în leasing a aeronavelor, în principal de către GE Capital Aviation Services (GECAS), tot o companie din grupul reclamantei [considerentele (342)–(348) şi (405)–411)]. În al doilea rând, Comisia a prevăzut efectele rezultate din practicarea în viitor de către entitatea fuzionată a vânzărilor grupate de loturi – omogene, tehnice şi mixte – incluzând concomitent motoare cu reacţie ale fostei GE, pe de o parte şi produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică ale fostei Honeywell, pe de altă parte [considerentele (349)–(404)]. Comisia a considerat că practicarea în viitor a acestor vânzări grupate va consolida totodată poziţia dominantă preexistentă a GE pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

16 În plus, Comisia a concluzionat că se va consolida poziţia dominantă preexistentă a GE pe piaţa mondială a motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni şi că se va crea o poziţie dominantă pentru entitatea fuzionată pe piaţa mondială a motoarelor cu reacţie pentru avioane de afaceri, în special ca urmare a „suprapunerilor orizontale”, GE şi Honeywell fiind ambele prezente în calitate de constructori pe aceste pieţe anterior concentrării [considerentele (428)–(431) şi (435)–(437) ale deciziei atacate]. Aceasta a considerat totodată că se va crea o poziţie dominantă în special din cauza suprapunerii orizontale între cele două părţi la concentrarea notificată, pe piaţa mondială a turbinelor navale mici cu gaze [considerentele (468)–(477)].

17 Astfel, întrucât a considerat angajamentele propuse de părţile la concentrare insuficiente pentru rezolvarea tuturor problemelor concurenţiale care rezultau din concentrare [considerentele (500)–(533) şi (546)–(563) ale deciziei atacate], Comisia a concluzionat la considerentul (567) al deciziei că respectiva concentrare va crea sau va consolida mai multe poziţii dominante având ca consecinţă faptul că va fi restrânsă în mod semnificativ concurenţa efectivă pe piaţa comună şi că, prin urmare, concentrarea trebuia declarată incompatibilă cu piaţa comună, conform articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 4064/89.

Procedura

18 Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 12 septembrie 2001, reclamanta a introdus prezenta acţiune. În aceeaşi zi, Honeywell a introdus de asemenea o acţiune împotriva deciziei atacate (cauza T-209/01).

19 Prin actele depuse la grefa Tribunalului la 11, 15 şi, respectiv, la 16 ianuarie 2002, Rolls-Royce plc, Rockwell Collins Inc. (denumită în continuare „Rockwell”) şi Thales SA au solicitat să intervină în prezenta procedură în sprijinul Comisiei.

20 Reclamanta a solicitat tratament confidenţial faţă de intervenienţi pentru anumite informaţii cuprinse în înscrisurile sale şi în cele ale Comisiei.

21 Prin ordonanţa din 26 iunie 2002, preşedintele Camerei întâi a Tribunalului a admis intervenţiile Rolls-Royce şi Rockwell. Prin aceeaşi ordonanţă, acesta a acordat tratamentul confidenţial solicitat de reclamantă, sub rezerva observaţiilor acestor intervenienţi. Conform articolului 116 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a fost admisă intervenţia Thales pe baza raportului de şedinţă pe parcursul procedurii orale.

22 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului s-a modificat prin Decizia Tribunalului din 13 septembrie 2004 (JO C 251, p. 12), judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a doua, căreia, în consecinţă, i-a fost repartizată prezenta cauză.

23 În temeiul articolului 14 din Regulamentul de procedură şi la propunerea Camerei a doua, Tribunalul a decis, după ascultarea părţilor conform articolului 51 din regulamentul menţionat, să trimită cauza în faţa unui complet de judecată extins.

24 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 2 februarie 2004, Thales a renunţat la intervenţia sa. Prin ordonanţa din 23 martie 2004, preşedintele Camerei a doua extinse a Tribunalului a luat act de această renunţare, după ascultarea celorlalte părţi.

25 Prin scrisoarea din 17 martie 2004, reclamanta a cerut conexarea prezentei cauze cu cauza T-209/01. Preşedintele Camerei a doua extinse a deferit acestui complet de judecată decizia privind eventuala conexare, conform articolului 50 din Regulamentul de procedură.

26 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul a dispus deschiderea procedurii orale şi a adresat întrebări părţilor, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură. Acesta a solicitat totodată Comisiei să prezinte anumite documente înainte de şedinţă. Părţile s-au conformat acestor cereri.

27 În şedinţa din 27 mai 2004 au fost ascultate susţinerile orale ale părţilor, precum şi răspunsurile acestora la întrebările Tribunalului. La finalul acestei şedinţe, s-a încheiat procedura orală.

28 Prin scrisoarea din 8 iunie 2004, reclamanta a depus la grefa Tribunalului o cerere de redeschidere a procedurii orale, precum şi observaţii suplimentare privind anumite aspecte ale cauzei, la care erau anexate mai multe documente noi. Prin ordonanţa din 8 iulie 2004, Tribunalul a dispus redeschiderea procedurii orale, conform articolului 62 din Regulamentul de procedură.

29 După ascultarea părţilor, Tribunalul a adoptat o măsură de organizare a procedurii, conform articolului 64 din Regulamentul de procedură, constând în anexarea la dosar a documentelor şi observaţiilor prezentate de reclamantă la 8 iunie 2004. Observaţiile Comisiei şi ale intervenienţilor cu privire la relevanţa înscrisurilor respective au fost de asemenea anexate la dosar.

30 La cererea Tribunalului, părţile au prezentat observaţii şi documente suplimentare, în raport cu chestiunile invocate de reclamantă în observaţiile iniţiale. Aceste înscrisuri au fost de asemenea anexate la dosar.

31 Procedura orală a fost apoi închisă din nou la 23 noiembrie 2004.

Pretenţiile părţilor

32 Reclamanta solicită Tribunalului:

– anularea deciziei atacate;

– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

33 Comisia, susţinută de Rolls-Royce şi Rockwell, solicită Tribunalului:

– respingerea acţiunii;

– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept

34 În înscrisurile sale, reclamanta invocă o serie de chestiuni referitoare la sfera acţiunii sale, sfera controlului Tribunalului şi criteriile generale aplicate de Comisie în decizia atacată. Aceste chestiuni vor fi abordate cu titlu preliminar.

35 Reclamanta contestă constatarea făcută de Comisie în decizia atacată, care serveşte ca punct de plecare pentru alte aspecte ale analizei concurenţiale, conform căreia reclamanta ar fi deţinut o poziţie dominantă anterior concentrării pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. Se va examina acest aspect în primul rând.

36 Reclamanta respinge totodată concluziile Comisiei referitoare la suprapunerea verticală, efectele de conglomerat şi suprapunerile orizontale cauzate de concentrare. Aceste chestiuni vor fi examinate succesiv, în al doilea, al treilea şi al patrulea rând.

37 În fine, reclamanta invocă vicii de procedură care afectează decizia atacată. Aceste aspecte vor fi examinate în ultimul rând.

A – Chestiuni preliminare

1. Cu privire la cererea de conexare

38 Trebuie constatat că actul conexării a două cauze în care reclamantele sunt diferite nu poate modifica sfera cererii depuse separat de fiecare dintre ele, pentru a nu se încălca independenţa şi autonomia acţiunilor diferite ale acestora (Hotărârea Curţii din 21 iunie 2001, Moccia Irme şi alţii/Comisia, C-280/99 P–C-282/99 P, Rec., p. I-4717, punctele 61–68, în special punctul 66).

39 Tribunalul consideră că nu este necesar să conexeze prezenta cauză cu cauza T-209/01, ţinând seama în special de diferenţa dintre sferele celor două acţiuni. Se respinge aşadar cererea în acest sens formulată de reclamantă în scrisoarea din 17 martie 2004.

2. Cu privire la raportul dintre diverşii piloni de justificare a concluziei Comisiei privind incompatibilitatea concentrării cu piaţa comună

a) Argumentele părţilor

40 Reclamanta precizează că, în memoriul său în apărare, Comisia a subliniat că elementele raţionamentului său în decizia atacată se consolidează reciproc astfel încât ar fi artificială evaluarea fiecăruia din ele în mod separat. Astfel, nu ar fi posibil să se aplice în speţă, prin analogie, soluţia care decurge din Hotărârea Tribunalului din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (cauza T-310/01, Rec., p. II-4071), potrivit căreia erorile care viciază analiza Comisiei privind anumite pieţe examinate nu sunt suficiente pentru a justifica anularea unei decizii din moment ce aceasta se bazează totodată pe o analiză a altor pieţe care se dovedeşte întemeiată. În şedinţă, reclamanta a subliniat în această privinţă că Tribunalul nu poate substitui propria evaluare a concentrării celei a Comisiei. Astfel, în cazul în care s-ar dispune că anumite motive invocate în decizia atacată sunt viciate de ilegalitate, în timp ce altele sunt exceptate, nu ar fi de competenţa instanţei comunitare să aprecieze dacă elementele întemeiate pe raţionament sunt suficiente pentru a fundamenta concluzia Comisiei cu privire la incompatibilitatea concentrării notificate cu piaţa comună.

41 Comisia aminteşte că decizia atacată se bazează pe o combinaţie de elemente de fapt şi de drept care se completează, incluzând efecte orizontale, efecte verticale şi efecte de conglomerat. Totuşi, Comisia subliniază că fiecare dintre aceste elemente justifică în mod autonom interzicerea concentrării.

b) Aprecierea Tribunalului

42 Trebuie constatat mai întâi că, în măsura în care unele motive din decizie sunt în sine de natură să o justifice legal, viciile de care ar putea fi afectate alte motive din act nu au în niciun caz vreo influenţă asupra dispozitivului acesteia (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curţii din

12 iulie 2001, Commission şi Franţa/TF1, C-302/99 P şi C-308/99 P, Rec., p. I-5603, punctele 26–29).

43 În plus, din moment ce dispozitivul unei decizii a Comisiei se bazează pe mai mulţi piloni din raţionament dintre care fiecare ar fi suficient în sine să justifice acest dispozitiv, nu este necesar să se anuleze acest act, în principiu, decât dacă fiecare dintre aceşti piloni este atins de ilegalitate. În acest caz, o eroare sau o altă ilegalitate care nu afectează decât unul dintre pilonii raţionamentului nu poate fi suficientă pentru a justifica anularea deciziei atacate din moment ce această eroare nu a avut o influenţă decisivă asupra dispozitivului adoptat de instituţia care a emis actul (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Tribunalului din 14 mai 2002, Graphischer Maschinenbau/Comisia, cauza T-126/99, Rec., p. II-2427, punctele 49–51, şi jurisprudenţa citată).

44 Această regulă se aplică în contextul deciziilor în domeniul controlului concentrărilor economice (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Schneider Electric/Comisia, punctul 40 de mai sus, punctele 404–420).

45 Trebuie amintit, în această privinţă, că este obligaţia Comisiei să interzică o concentrare atunci când aceasta din urmă îndeplineşte criteriile de la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 4064/89. Rezultă din articolul 2 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menţionat că Comisia trebuie să ţină seama la evaluarea unei concentrări, în special, de nevoia menţinerii şi dezvoltării unei concurenţe efective pe piaţa comună având în vedere, printre altele, structura tuturor pieţelor vizate. Astfel, evaluarea de către Comisie a chestiunii dacă o concentrare creează sau consolidează una sau mai multe poziţii dominante având ca consecinţă faptul că ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa comună trebuie să se efectueze în raport cu condiţiile existente pe fiecare dintre pieţele care pot fi afectate de concentrarea economică notificată. Prin urmare, în cazul în care constată că respectivele criterii sunt îndeplinite doar în privinţa uneia singure dintre pieţele relevante, concentrarea trebuie declarată incompatibilă cu piaţa comună.

46 În speţă, Comisia a precizat la considerentul (567 ) al deciziei atacate că „pentru toate aceste motive, trebuie să se concluzioneze că concentrarea proiectată ar conduce la crearea sau consolidarea unei poziţii dominante pe pieţele [motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni], [a motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni], [a motoarelor pentru avioane de afaceri], a produselor utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică, precum şi a turbinelor navale mici cu gaze, având ca consecinţă faptul că ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa comună” [traducere neoficială].

47 Este necesar să se constate că decizia atacată nu creează o ierarhie între problemele concurenţiale constatate pe fiecare dintre pieţele pe care Comisia le-a examinat şi pe care le-a enumerat apoi în concluzia menţionată la punctul precedent. Din contră, ţinând seama în special de formularea articolului 2 din Regulamentul nr. 4064/89, această concluzie nu poate fi înţeleasă în sensul că, pe fiecare dintre pieţele enumerate, concentrarea notificată ar fi condus la crearea sau, după caz, la consolidarea unei poziţii dominante pe această piaţă având ca consecinţă faptul că ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa comună.

48 Având în vedere considerentele precedente, trebuie să se considere că decizia atacată nu poate fi anulată decât dacă este necesar să se constate nu numai că unele dintre motivele acesteia sunt atinse de ilegalitate, ci, în plus, că eventualele motive care nu sunt viciate nu sunt suficiente

pentru a justifica incompatibilitatea concentrării notificate cu piaţa comună. Totuşi, această constatare nu exclude necesitatea de a examina dacă anumite aspecte concurenţiale identificate în decizia atacată se consolidează reciproc astfel cum susţine Comisia în memoriul său în apărare, astfel încât ar fi artificială evaluarea fiecăruia din ele în mod separat.

3. Cu privire la angajamentele propuse

49 Mai întâi, în ceea ce priveşte validitatea celei de a doua serii de angajamente, cea din 28 iunie 2001, se ştie că părţile la concentrare au depus la 14 iunie 2001 o primă serie de angajamente [a se vedea considerentele (485)–(533) ale deciziei atacate]. Comisia susţine, fără să fi fost contrazisă în această privinţă de reclamantă, că acea dată era ultima posibilă pentru propunerea unor angajamente, conform articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 447/98 al Comisiei din 1 martie 1998 privind notificările, termenele şi audierile prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 (JO L 61, p. 1). Totuşi, părţile la concentrare au propus a doua serie de angajamente la 28 iunie 2001 [a se vedea considerentele (534)–(566) ale deciziei atacate] indicând că aceste angajamente le înlocuiau pe cele propuse la 14 iunie 2001.

50 Trebuie constatat în această privinţă că singurele diferenţe între cele două serii de angajamente privesc angajamentul comportamental referitor la GECAS şi angajamentele structurale referitoare la cesiunile proiectate ale anumitor activităţi ale Honeywell pe diverse pieţe de produse tilizate în avionică şi de produse care nu sunt utilizate în avionică. Eventualul efect al acestor diferenţe va fi analizat în continuare în cadrul examinării pe fond a efectelor de conglomerat.

51 După ce a contestat, în cererea sa, refuzul Comisiei de a lua în considerare angajamentele cu caracter comportamental, reclamanta a indicat în şedinţă că, prin acest refuz, Comisia a denaturat întreaga procedură administrativă şi nu a acordat părţilor la concentrare posibilitatea de a propune angajamente apte să rezolve în special problemele concurenţiale cauzate de suprapunerile orizontale identificate de Comisie. Ţinând seama de sfera foarte amplă a acestei afirmaţii, este necesară examinarea acesteia în cadrul acestei secţiuni preliminare.

52 În această privinţă, Comisia a formulat clar în CO din 8 mai 2001 în speţă obiecţiile referitoare la toate consecinţele anticoncurenţiale ale fuziunii, în special cele referitoare la efectele orizontale şi verticale determinate de aceasta, invocate ulterior în decizia atacată (a se vedea în special punctele 118–122, 124–126, 459–468, 469–471, 473, 474, 578–586 şi 612–633 din CO menţionată). Trebuie constatat că, pentru a răspunde la obiecţiile Comisiei prezentate în CO, reclamanta a propus, în special, angajamente structurale la 14 iunie 2001, pe care Comisia le-a evaluat şi apoi respins deoarece considerente practice se opuneau realizării acestora. În faţa Tribunalului, reclamanta nu a invocat elemente sau argumente pentru a explica exact în ce mod respingerea acestor angajamente era ilegală sau nejustificată (a se vedea în special punctele 487, 555 şi următoarele, 564 in fine şi 610 de mai jos). În măsura în care angajamentele în cauză prezentau lacune tehnice sau comerciale, astfel încât Comisia să nu le considere suficiente pentru a putea aproba concentrarea în speţă, aceste lacune nu puteau fi atribuite Comisiei, nici, în special, unei eventuale reticenţe din partea acesteia faţă de acceptarea eficienţei potenţiale a altor angajamente cu caracter comportamental. Astfel, era sarcina părţilor la concentrarea notificată să prezinte angajamente complete şi eficiente din toate punctele de vedere, în principiu înainte de 14 iunie 2001.

53 În cadrul observaţiilor sale în urma redeschiderii procedurii orale, reclamanta a corectat răspunsul său la o întrebare în şedinţă recunoscând că la 22 iunie 2001 Comisia o informase

despre motivele pentru care angajamentele sale, prezentate la 14 iunie 2001, necesitau să fie respinse. Aceasta a susţinut apoi că Comisia i-a dat impresia că era suficient să consolideze angajamentul său cu privire la comportamentul viitor al GECAS pentru ca respectiva concentrare să fie declarată compatibilă cu piaţa comună. În sprijinul argumentului său, aceasta a prezentat în acest stadiu tardiv al procedurii două comunicate de presă din 14 şi 18 iunie 2001 şi un articol din 11 februarie 2002 privind conţinutul unei întrevederi cu membrul Comisiei însărcinat cu concurenţa la acea dată. În fond, reclamanta pretinde că i-au fost date asigurări de către Comisie care au condus la formarea unei încrederi legitime din partea sa.

54 Trebuie constatat mai întâi că redeschiderea procedurii judiciare a fost solicitată de reclamantă, cu privire la angajamente, doar pentru a i se permite să corecteze eroarea de fapt menţionată la punctul anterior. Astfel, în măsura în care aceasta menţionează contactele sale cu Comisia, observaţiile sale sunt tardive şi, prin urmare, inadmisibile. În plus, argumentaţia referitoare la încrederea legitimă, invocată pentru prima dată la audiere, constituie un motiv nou şi trebuie respinsă, conform articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

55 În orice caz, dreptul de a se prevala de principiul protecţiei încrederii legitime se extinde asupra oricărei persoane de drept privat care se află într-o situaţie din care reiese că administraţia comunitară a făcut-o să aibă speranţe întemeiate (hotărârile Curţii din 11 martie 1987, Van den Bergh en Jurgens/Comisia, 265/85, Rec., p. 1155, punctul 44, şi din 26 iunie 1990, Sofrimport/Comisia, C-152/88, Rec., p. I-2477, punctul 26). În speţă, contactele de care se prevalează reclamanta care au avut loc între ea şi Comisie în urma depunerii primei serii de angajamente la 14 iunie 2001, cu privire la posibilitatea depunerii unei noi serii de angajamente diferită în anumite privinţe faţă de prima nu îi puteau crea asemenea speranţe, deci nici încredere legitimă.

56 Din considerentele precedente rezultă că argumentele referitoare la angajamente invocate de reclamantă în şedinţă şi în cadrul redeschiderii procedurii orale trebuie respinse.

4. Cu privire la standardul de probă şi sfera controlului efectuat de instanţa comunitară


57 Reclamanta susţine că o concentrare economică de tip conglomerat, precum cea notificată în speţă, nu determină decât rareori crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, spre deosebire de cele de tip orizontal sau vertical. Prin urmare, orice afirmaţie contrară necesită o demonstraţie deosebit de convingătoare a unui mecanism specific care cauzează un prejudiciu pentru concurenţă.

58 În observaţiile sale privind memoriile în intervenţie precum şi în şedinţă, reclamanta se bazează în această privinţă pe Hotărârea Tribunalului din 25 octombrie 2002, Tetra Laval/Comisia (T-5/02, Rec., p. II-4381) pentru a sublinia că demonstrarea efectelor de conglomerat necesită o evaluare exactă, bazată pe dovezi solide, că luarea în considerare a comportamentelor viitoare necesită o atenţie deosebită şi că analiza Comisiei trebuie să fie deosebit de plauzibilă în ceea ce priveşte efectele care ar trebui să apară după trecerea unui interval de timp. Aceasta a indicat totodată că, potrivit acestei hotărâri, Comisiei îi revine sarcina de a lua în considerare efectul disuasiv care ar putea rezulta pentru o întreprindere din interdicţia abuzurilor de poziţie dominantă prevăzută la articolul 82 din Tratatul CE.

59 Potrivit Comisiei şi intervenienţilor, nici Regulamentul nr. 4064/89, nici jurisprudenţa nu impun un standard de probă mai ridicat pentru o concentrare de tip conglomerat.


Considerente generale

60 Trebuie amintit mai întâi că Comisia dispune de o marjă de apreciere în domeniul economic în vederea aplicării normelor substanţiale din Regulamentul nr. 4064/89, în special a articolului 2. Rezultă de aici că controlul instanţei comunitare se limitează la verificarea corectitudinii materiale a faptelor şi la absenţa unei erori vădite de apreciere (hotărârile Curţii din 31 martie 1998, Franţa şi alţii/Comisia, denumită „Kali & Salz”, C-68/94 şi C-30/95, Rec., p. I-1375, punctele 223 şi 224, şi din 15 februarie 2005, Comisia/Tetra Laval, cauza C-12/03 P, Rec., p. I-987, punctul 38).

61 În plus, Regulamentul nr. 4064/89 nu stabileşte nicio prezumţie în privinţa compatibilităţii sau incompatibilităţii cu piaţa comună a unei concentrări notificate. Nu este necesar să se considere că Comisia trebuie să încline în favoarea unei concentrări economice care se încadrează în competenţa sa, în cazul în care are o îndoială, ci mai degrabă că trebuie întotdeauna să se hotărască pozitiv într-un sens sau altul (a se vedea în acest sens Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 120).

62 Cu privire la caracterul controlului instanţei comunitare, trebuie subliniată diferenţa esenţială care există între datele şi constatările de fapt, pe de o parte, a căror eventuală incorectitudine poate fi semnalată de instanţă în lumina argumentelor şi mijloacelor de probă care îi sunt prezentate şi evaluările de ordin economic, pe de altă parte.

63 Deşi Comisiei trebuie să i se recunoască o marjă de apreciere în vederea aplicării normelor substanţiale din Regulamentul nr. 4064/89, acest lucru nu înseamnă că instanţa comunitară trebuie să se abţină de la controlarea încadrării juridice, de către Comisie, a datelor economice. Astfel, instanţa comunitară trebuie în special nu numai să verifice corectitudinea materială a dovezilor invocate, fiabilitatea şi coerenţa acestora, ci şi să controleze dacă aceste elemente constituie informaţiile relevante care trebuie să fie luate în considerare la evaluarea unei situaţii complexe şi dacă acestea sunt de natură să justifice concluziile desprinse de aici (Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus, punctul 39).

64 Deşi aceste principii se aplică tuturor evaluărilor de ordin economic, un control jurisdicţional efectiv este cu atât mai necesar cu cât Comisia efectuează o analiză prospectivă a evoluţiilor pe o piaţă care ar putea rezulta din concentrarea proiectată. Astfel cum a constatat Curtea în Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 60 de mai sus (punctele 42 şi 43), o analiză prospectivă precum cea necesară în domeniul controlului concentrărilor necesită să fie efectuată cu mare atenţie, din moment ce nu implică examinarea unor evenimente din trecut, pentru care adesea sunt disponibile numeroase elemente care permit înţelegerea cauzelor, nici măcar evenimente din prezent, ci previziunea evenimentelor care se vor produce în viitor, cu o probabilitate mai mică sau mai mare, dacă nu se adoptă nicio decizie de interzicere sau precizare a condiţiilor concentrării proiectate (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 155). Analiza prospectivă constând în examinarea modului în care o concentrare economică ar putea modifica factorii care determină starea concurenţei pe o piaţă dată pentru a verifica dacă rezultă astfel un obstacol semnificativ în calea concurenţei efective necesită

imaginarea diverselor raporturi cauză-efect pentru a le folosi pe cele a căror probabilitate este cea mai mare.

Tratamentul efectelor de conglomerat

65 Concentrările de tip conglomerat sunt cele care nu implică suprapuneri orizontale între activităţile părţilor la concentrare, nici raporturi verticale între aceste părţi în sens strict. Chiar dacă, în general, asemenea concentrări nu produc efecte anticoncurenţiale, acestea pot totuşi să aibă astfel de efecte în anumite cazuri (Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 142). În cadrul unei analize prospective a efectelor unei concentrări de tip conglomerat, în cazul în care este în măsură să concluzioneze, din cauza efectelor de conglomerat, că după toate probabilităţile se creează sau se consolidează o poziţie dominantă într-un viitor relativ apropiat şi că aceasta are ca consecinţă faptul că ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa relevantă ca urmare a concentrării, Comisia trebuie să interzică această concentrare (Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 153, şi jurisprudenţa citată).

66 În această privinţă, astfel cum a indicat Curtea, de asemenea, în Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 60 de mai sus, concentrările economice de tip conglomerat creează anumite probleme specifice în special în măsura în care, pe de o parte, analiza unei asemenea concentrări poate implica o analiză prospectivă luând în considerare un interval de timp extins în viitor, iar pe de altă parte, un comportament anumit din partea entităţii fuzionate poate determina în mare parte efectele acestei concentrări. Astfel, relaţiile cauză-efect ca urmare a acestei concentrări pot fi puţin perceptibile, incerte şi greu de demonstrat. În acest context, este extrem de importantă calitatea dovezilor prezentate de Comisie pentru a justifica o decizie privind declararea unei concentrări economice ca fiind incompatibilă cu piaţa comună deoarece aceste elemente trebuie să sprijine evaluările Comisiei potrivit cărora, în lipsa adoptării unei asemenea decizii, ar fi plauzibil scenariul evoluţiei economice pe care se bazează această instituţie (Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus, punctul 44; a se vedea de asemenea, în acest sens, Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 155).

67 În speţă, Comisia a considerat în decizia atacată că respectiva concentrare ar implica, în primul rând, o integrare verticală directă între fabricarea de demaroare şi motoare, în al doilea rând, efecte de conglomerat şi, în al treilea rând, suprapuneri orizontale pe anumite pieţe.

68 Rezultă din descrierea efectelor de conglomerat în decizia atacată că, potrivit Comisiei, concentrarea ar modifica imediat sau cel puţin în scurt timp condiţiile de concurenţă pe anumite pieţe din cauza acestor efecte şi ar implica astfel crearea sau consolidarea unei poziţii dominante pe aceste pieţe, ca urmare a puterii şi posibilităţilor comerciale care rezultă din poziţia dominantă deja deţinută pe prima piaţă (a se vedea punctul 325 şi următoarele, precum şi 399 şi următoarele de mai jos). Totuşi, este necesar să se constate că aceste consecinţe nu ar fi rezultat din concentrare decât în măsura în care entitatea fuzionată ar fi adoptat anumite comportamente în urma concentrării, ceea ce Comisia a considerat probabil. Este vorba, potrivit Comisiei, de extinderea previzibilă pe pieţe noi în urma concentrării a anumitor practici comerciale prejudiciabile pentru concurenţă pe care Comisia le-a identificat la una sau alta dintre părţile la concentrare înainte de concentrare.

69 În aceste condiţii, Comisiei îi revenea sarcina de a prezenta dovezi solide în sprijinul concluziei sale, potrivit căreia comportamentele preconizate din partea entităţii fuzionate vor fi

probabil adoptate de aceasta din urmă. În absenţa acestor comportamente, combinarea poziţiilor celor două părţi la concentrare pe pieţe apropiate dar diferite nu ar fi putut duce la crearea sau consolidarea unor poziţii dominante din moment ce aceste poziţii nu ar fi avut un impact comercial unele asupra celorlalte.

Tratamentul factorilor care pot disuada entitatea fuzionată de la adoptarea anumitor comportamente prevăzute în decizia atacată

70 În Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, Tribunalul a considerat că, deşi este convenabil să se ia în considerare interesele obiective de a adopta anumite comportamente anticoncurenţiale create prin fuziune, Comisia are totodată obligaţia de a examina în ce măsură interesele respective ar fi reduse, dacă nu chiar eliminate, din cauza ilegalităţii comportamentelor respective, în special cu privire la interdicţia abuzurilor de poziţii dominante prevăzută la articolul 82 din Tratatul CE, a probabilităţii detectării acestora, a urmăririi acestora de către autorităţile competente, atât la nivel comunitar, cât şi naţional, precum şi a sancţiunilor pecuniare care ar putea decurge de aici (punctul 159 din hotărâre). În observaţiile privind memoriile în intervenţie, reclamanta a invocat această jurisprudenţă în sprijinul argumentaţiei sale, potrivit căreia unele dintre practicile pe care Comisia le-a considerat în măsură să creeze sau să consolideze poziţii dominante nu se vor manifesta în realitate.

71 Curtea a dispus în recurs, în acest sens, în Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus (punctele 74–78), că Tribunalul a considerat în mod corect că probabilitatea adoptării anumitor comportamente viitoare trebuia examinată în mod complet, adică luând în considerare atât interesele de a adopta asemenea comportamente, cât şi factorii de natură să diminueze, dacă nu chiar să elimine, aceste interese, inclusiv caracterul eventual ilegal al acestor comportamente.

72 Totuşi, aceasta a hotărât că ar fi contrar obiectivului de prevenire al Regulamentului nr. 4064/89 să i se ceară Comisiei ca, pentru fiecare proiect de concentrare, să evalueze în ce măsură interesele de a adopta anumite comportamente anticoncurenţiale ar fi reduse, dacă nu chiar eliminate, din cauza ilegalităţii comportamentelor respective, a probabilităţii detectării acestora, a urmăririi acestora de către autorităţile competente, atât la nivel comunitar, cât şi naţional, precum şi a sancţiunilor pecuniare care ar putea rezulta de aici. În consecinţă, aceasta a concluzionat că Tribunalul a comis o eroare de drept în măsura în care a respins concluziile Comisiei referitoare la adoptarea de către noua entitate a comportamentelor anticoncurenţiale vizate în cazul respectiv (Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus, punctele 76 şi 77).

73 Rezultă din considerentele precedente că în principiu Comisia trebuie să ia în considerare caracterul eventual ilegal şi, prin urmare, pasibil de sancţiune, al unui comportament în calitate de factor de natură să reducă, dacă nu chiar să elimine, interesele unei întreprinderi de a adopta un comportament dat. În schimb, această evaluare nu necesită o examinare exhaustivă şi detaliată a dispoziţiilor diverselor ordini juridice care se pot aplica şi a politicii represive practicate de acestea din urmă, dat fiind că o analiză pentru stabilirea existenţei probabile a unei încălcări şi garantarea faptului că aceasta ar face obiectul unei sancţiuni în cadrul mai multor ordini juridice ar fi prea speculativă.

74 Astfel, în măsura în care Comisia poate, fără să efectueze o investigaţie specifică şi detaliată pe această temă, să identifice caracterul ilegal al comportamentului în cauză, în raport cu articolul 82 din Tratatul CE sau cu alte dispoziţii ale dreptului comunitar pe care are competenţa să le

aplice, acesteia îi revine sarcina de a constata acest lucru şi de a ţine seama de el la evaluarea sa privind probabilitatea unui asemenea comportament din partea entităţii fuzionate (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus, punctul 74).

75 În această privinţă, deşi Comisia este îndreptăţită să se bazeze pe o analiză sumară a legalităţii comportamentelor în cauză şi a gradului de probabilitate că vor fi reprimate, bazată pe elementele de care dispune în momentul adoptării deciziei în domeniul controlului concentrărilor, îi revine totuşi sarcina în cadrul evaluării sale să identifice comportamentele pe care le anticipează şi, după caz, să evalueze şi să ia în considerare efectul disuasiv pe care l-ar putea avea eventualul lor caracter în mod clar sau foarte probabil nelegal în raport cu dreptul comunitar.

76 Astfel, este necesar să se examineze în continuarea prezentei hotărâri dacă analiza prospectivă a Comisiei asupra probabilităţii efectelor de conglomerat s-a bazat pe dovezi suficient de solide, ţinând seama în această privinţă de normele menţionate anterior.

5. Cu privire la nedemonstrarea unui obstacol semnificativ în calea concurenţei efective


77 Reclamanta declară că, potrivit articolului 2 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 4064/89, pentru a interzice o concentrare, Comisia trebuie să stabilească în primul rând că această concentrare creează sau consolidează o poziţie dominantă şi, în al doilea rând, că această poziţie dominantă ridică un obstacol semnificativ în calea concurenţei efective pe piaţa comună. Caracterul cumulativ al acestor criterii este confirmat de lucrările pregătitoare ale Regulamentului nr. 4064/89 din care reiese că al doilea criteriu a fost introdus la sugestia Comitetului Economic şi Social şi la cererea guvernului francez. Acest caracter a fost confirmat de Tribunal, în special în Hotărârea din 19 mai 1994, Air France/Comisia (cauza T-2/93, Rec., p. II-323, punctul 79) şi în Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus.

78 Comisia trebuie să demonstreze îndeplinirea fiecăruia dintre aceste criterii. În special, Comisia trebuie să demonstreze că efectele anticoncurenţiale vor apărea cu mare probabilitate şi nu numai că este posibil ca acestea să apară, ci să cuantifice aceste efecte şi să demonstreze că vor rezulta din concentrare şi nu din condiţiile preexistente ale pieţei. Această condiţie este foarte importantă în cazurile în care, precum în speţă, concentrarea are caracter de conglomerat, despre care se recunoaşte că rareori are efecte anticoncurenţiale.

79 Potrivit reclamantei, având în vedere decizia atacată, Comisia nu a examinat dacă respectiva concentrare va ridica un obstacol semnificativ în calea unei concurenţe efective. Astfel, în ceea ce priveşte fiecare dintre pieţele pentru care Comisia consideră că se creează sau se consolidează o poziţie dominantă, aceasta se limitează să constate, prin afirmaţii vagi, neîntemeiate pe cifre, excluderea concurenţilor pe aceste pieţe şi un efect negativ asupra concurenţei.

80 Reclamanta afirmă că singura menţiune în decizia atacată a celui de-al doilea criteriu de la articolul 2 din Regulamentul nr. 4064/89 apare în concluzia generală de la considerentul (567). Este evidentă limitarea Comisiei la presupunerea că pretinsa creare sau pretinsa consolidare a poziţiilor dominante pe pieţele relevante ar implica automat efectele anticoncurenţiale prevăzute de al doilea criteriu de la articolul 2 din regulamentul menţionat.

81 Pe de altă parte, Comisia nu poate pretinde că îndeplinirea celui de-al doilea criteriu a fost demonstrată implicit în cadrul evaluării creării sau consolidării unor poziţii dominante. Nu este suficientă „reciclarea” faptelor utilizate pentru a demonstra o poziţie dominantă şi utilizarea acestora fără nicio altă analiză pentru a fundamenta constatarea referitoare la obstacolul semnificativ. Consecinţa inevitabilă a acestei omisiuni în analiză este anularea deciziei atacate. Reclamanta susţine că decizia atacată trebuie să fie suficientă în sine. Prin urmare, ar trebui să nu se ţină seama de elementele de probă invocate de Comisie şi de intervenienţi ulterior acestei decizii.

82 Absenţa unui considerent cu privire la aplicarea celui de-al doilea criteriu de la articolul 2 din Regulamentul nr. 4064/89 constituie de altfel o încălcare flagrantă a obligaţiei de motivare în sensul că nu permite reclamantei să fie informată despre motivele pentru care Comisia consideră că respectiva concentrare constituie de facto un obstacol semnificativ în calea unei concurenţe efective.

83 Comisia admite existenţa unei dezbateri teoretice cu privire la caracterul unic sau dual al articolului 2 din Regulamentul nr. 4064/89, însă susţine că importanţa acesteia este limitată. La rândul său, aceasta consideră că trebuie să se pună accentul pe criteriul creării sau consolidării unei poziţii dominante şi să se trateze denaturarea concurenţei ca o consecinţă a acesteia. În orice caz, presupunând că criteriul este dual, Comisia şi Rockwell consideră că efectele probabile ale concentrării au fost examinate în speţă în profunzime şi în detaliu.


84 Rezultă din jurisprudenţa Tribunalului consacrată deja că articolul 2 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 4064/89 stabilesc două criterii cumulative care ţin, primul, de crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, iar al doilea, de faptul că vor ridica obstacole semnificative în calea concurenţei pe piaţa comună (a se vedea, în acest sens, hotărârile Tribunalului Air France/Comisia, punctul 77 de mai sus, punctul 79, din 27 noiembrie 1997, Kaysersberg/Comisia, T-290/94, Rec., p. II-2137, punctul 156, şi Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctul 146). Prin urmare, nu se poate interzice o concentrare decât dacă cele două criterii prevăzute la articolul 2 alineatul (3) sunt îndeplinite.

85 Trebuie amintit în această privinţă că poziţia dominantă avută în vedere la articolul 2 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 4064/89 priveşte un caz de putere economică deţinută de una sau mai multe întreprinderi care îi/le dă puterea de a împiedica menţinerea unei concurenţe efective pe piaţa relevantă oferindu-i/le posibilitatea unor comportamente independente într-o măsură considerabilă faţă de concurenţii şi clienţii acestora şi, în cele din urmă, consumatori (Hotărârea Tribunalului din 25 martie 1999, Gencor/Comisia, cauza T-102/96, Rec., p. II-753, punctul 200).

86 Trebuie constatat totodată că, în contextul abuzurilor de poziţie dominantă în sensul articolului 82 din Tratatul CE, Comisia a considerat că poate constitui un abuz de poziţie dominantă faptul că o întreprindere în poziţie dominantă consolidează această poziţie într-o asemenea măsură încât gradul de dominare atins poate împiedica semnificativ concurenţa, cu alte cuvinte, permite existenţa numai întreprinderilor care depind, în activitatea lor, de întreprinderea dominantă (Hotărârea Curţii din 21 februarie 1973, Europemballage şi Continental Can/Comisia, 6/72, Rec., p. 215, punctul 26). Rezultă din această jurisprudenţă că consolidarea unei poziţii dominante

poate în sine să ridice obstacole semnificative în calea concurenţei, într-o asemenea măsură încât să constituie în sine un abuz de această poziţie.

87 Astfel, a fortiori, crearea sau consolidarea unei poziţii dominante în sensul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 4064/89 poate corespunde în anumite cazuri demonstrării unui obstacol semnificativ în calea unei concurenţe efective. Această constatare nu înseamnă deloc că al doilea criteriu stabilit la articolul 2 din Regulamentul nr. 4064/89 se confundă din punct de vedere juridic cu primul, ci doar că poate reieşi din aceeaşi analiză de fapt a unei pieţe date că cele două criterii sunt îndeplinite.

88 Împrejurările care pot fi invocate de Comisie în vederea stabilirii gradului de absenţă a libertăţii de acţiune în rândul concurenţilor unei întreprinderi necesară pentru a constata că s-a creat sau s-a consolidat o poziţie dominantă pentru aceasta din urmă sunt adesea identice cu cele care sunt relevante pentru a aprecia dacă această creare sau consolidare are ca consecinţă faptul că se ridică obstacole semnificative în calea unei concurenţe efective de pe piaţa comună. Astfel, o împrejurare care afectează în mod semnificativ libertatea concurenţilor de a stabili în mod autonom politica lor comercială poate de asemenea să aibă ca consecinţă faptul că se ridică obstacole în calea unei concurenţe efective.

89 Rezultă că, în măsura în care reiese din considerentele unei decizii privind declararea incompatibilităţii unei concentrări economice notificate cu piaţa comună, chiar şi cele dedicate în mod formal analizei creării sau consolidării unei poziţii dominante, că această concentrare va produce efecte anticoncurenţiale semnificative, nu este necesar să se considere această decizie ca fiind atinsă de ilegalitate din simplul motiv că Comisia nu a legat în mod expres şi specific descrierea acestor elemente de al doilea criteriu de la articolul 2 din Regulamentul nr. 4064/89, în raport fie cu obligaţia de motivare prevăzută la articolul 253 din Tratatul CE, fie cu fondul. Astfel, abordarea inversă ar consta în a impune Comisiei o obligaţie pur formală care o constrânge să repete o parte din aceleaşi considerente, în primul rând în analiza sa privind crearea sau consolidarea unei poziţii dominante pe o piaţă dată şi în al doilea rând în raport cu obstacolul semnificativ în calea concurenţei pe piaţa comună.

90 În speţă, Comisia a afirmat explicit la considerentul (567) al deciziei atacate că „pentru toate aceste motive” concentrarea proiectată ar conduce la crearea sau consolidarea unei poziţii dominante pe mai multe pieţe diferite având ca consecinţă faptul că s-ar ridica obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună (a se vedea citatul in extenso la punctul 46 de mai sus). Contrar celor afirmate de reclamantă în această privinţă şi conform poziţiei exprimate de Comisie în faţa Tribunalului, în special în şedinţă, reiese din această concluzie generală că cele două criterii de la articolul 2 din Regulamentul nr. 4064/89 sunt îndeplinite în raport cu fiecare dintre pieţele menţionate explicit, nu ca urmare a efectului cumulat al constatărilor referitoare la toate aceste pieţe (a se vedea punctul 47 de mai sus).

91 În orice caz, Comisia a constatat explicit în anumite secţiuni ale deciziei atacate că crearea sau consolidarea unei poziţii dominante pentru entitatea fuzionată pe anumite pieţe ar ridica obstacole semnificative în calea concurenţei. În special, considerentele specifice invocate în decizia atacată referitoare la efectele imediate ale concentrării pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni sunt suficiente pentru a demonstra că o consolidare a poziţiei dominante a reclamantei pe această piaţă ar avea ca consecinţă faptul că s-ar ridica obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună [a se vedea considerentul (428) şi următoarele ale deciziei atacate].

B – Cu privire la poziţia dominantă preexistentă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni

1. Introducere

92 În decizia atacată, Comisia a considerat că reclamanta ocupa anterior concentrării o poziţie dominantă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, fapt pe care reclamanta îl contestă. Comisia îşi bazează această concluzie, în fond, pe dimensiunea cotelor de piaţă ale reclamantei, cumulate în acest scop cu cele ale întreprinderii comune CFMI la care participă împreună cu Snecma [considerentele (45)–(83) ale deciziei atacate], pe avantajele comerciale care rezultă din integrarea verticală a activităţii de fabricaţie a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni cu puterea financiară a GE Capital şi cu activitatea de achiziţionare şi exploatare în leasing a avioanelor a GECAS [considerentele (107–145)], pe o analiză a situaţiei concurenţiale de pe piaţă [considerentele (163–170)] şi, în fine, pe lipsa de presiune concurenţială şi comercială exercitată de concurenţii şi clienţii reclamantei [considerentele (173)–(228)]. Existenţa acestei poziţii dominante preexistente în cazul reclamantei este un element esenţial al analizei Comisiei, în sensul că mai multe părţi ale raţionamentului prezentate în decizia atacată, în special cele enumerate la punctul următor, depind de aceasta.

93 În primul rând, suprapunerea verticală care rezultă din achiziţionarea de către reclamantă a activităţii de fabricaţie a demaroarelor de către Honeywell ar determina, potrivit Comisiei, consolidarea poziţiei dominante preexistente a reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. În al doilea rând, analiza Comisiei privind crearea unei poziţii dominante pe diversele pieţe ale produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică ca urmare a influenţei pe care reclamanta este în măsură să o exercite prin intermediul puterii comerciale a filialelor sale depinde de existenţa poziţiei dominante a acesteia pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. În al treilea rând, posibilitatea care ar exista, potrivit Comisiei, de a practica vânzări grupate în viitor depinde de existenţa respectivei poziţii dominante şi ar avea ca consecinţă în special consolidarea acesteia.

94 Este necesar aşadar să se verifice în mod independent temeinicia deciziei atacate în ceea ce priveşte existenţa unei poziţii dominante în cazul reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, în această secţiune, iar temeinicia acestor trei părţi ale deciziei atacate, în continuarea hotărârii.

2. Argumentele părţilor

95 Potrivit reclamantei, Comisia consideră în mod eronat că GE deţinea anterior concentrării o poziţie dominantă pe piaţa motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni [adică avioanele cu peste 100 de locuri, o rază de acţiune de peste 2 000 de mile marine şi un cost mai mare de 35 milioane de dolari americani (USD)]. GE aminteşte că o poziţie dominantă reiese din puterea întreprinderii în cauză care îi permite adoptarea unui comportament independent pe piaţă. Or, situaţia prevalentă pe piaţa relevantă, astfel cum a fost constatată în deciziile recente ale Comisiei în domeniul aeronautic demonstrează că GE nu este în măsură să adopte un comportament independent şi că principalii concurenţi ai acesteia, în special Rolls-Royce şi Pratt & Whitney (denumită în continuare „P & W”), nu riscă să fie excluse de pe piaţă. Întreaga analiză a Comisiei se năruieşte ca urmare a absenţei poziţiilor dominante preexistente ale GE.

96 În ceea ce priveşte utilizarea de către Comisie a cifrelor referitoare la cotele de piaţă indicate în decizia atacată, în primul rând, reclamanta precizează că cotele de piaţă au o utilitate limitată la aprecierea unei poziţii dominante pe o piaţă subordonată licitaţiilor. Astfel cum reiese din practica Comisiei în sectorul aeronautic, piaţa motoarelor de avioane este o piaţă a licitaţiilor, în care furnizorii concurează pentru contracte destul de rare de valoare mare. Pentru fiecare nouă platformă de avion, producătorii de avioane aleg unul sau mai multe motoare concepute special pentru această platformă. În consecinţă, oricare ar fi fost câştigurile anterioare, fiecare concurent care are un produs de oferit ar fi foarte motivat să prezinte o ofertă la următoarea licitaţie. Astfel, cotele de piaţă istorice nu reflectă cu exactitate intensitatea concurenţei actuale pe piaţă, cum ilustrează istoria recentă a acestei industrii. Reclamanta respinge analiza potrivit căreia deţinerea a 50 % din cotele de piaţă a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni este suficientă pentru a demonstra o poziţie dominantă.

97 În al doilea rând, calcularea cotelor de piaţă ale reclamantei în decizia atacată este artificială deoarece Comisia a ales să utilizeze anumite măsuri ale cotelor de piaţă şi nu altele în mod arbitrar. În special, Comisia şi Rolls-Royce comit o eroare bazându-se pe cifre referitoare la motoare de avioane în producţie în prezent deoarece această definiţie exclude motoarele P & W pentru avioane care nu mai sunt în producţie şi comenzile de motoare pentru avioane care nu sunt încă în exploatare, acest ultim element fiind cel mai important la analizarea concurenţei pe piaţă.

98 Reclamanta susţine totodată că este o eroare din partea Comisiei să însumeze cotele de piaţă ale acesteia, care sunt relativ mici, cu cele ale întreprinderii comune CFMI [„50/50 joint venture”, considerentul (15) al deciziei atacate; a se vedea totodată considerentele (45) şi (46)], constituită de reclamantă împreună cu întreprinderea franceză Snecma. În plus, astfel cum a constatat Departamentul Justiţiei american, pretinsa cotă de piaţă mare a GE rezultă în esenţă din motorizarea exclusivă de către CFMI a unei singure aeronave, respectiv Boeing B737, avion care a cunoscut cel mai mare succes comercial din istoria aeronautică. Comisia comite de altfel o eroare când atribuie reclamantei totalul fluxurilor viitoare de venituri provenite din aceste cote de piaţă. În plus, Comisia nu poate decât printr-un abuz să combine cotele de piaţă ale CFMI cu teoria loturilor mixte în măsura în care Snecma nu are niciun interes să aprobe o politică a preţurilor în favoarea Honeywell. În fine, această abordare este în contradicţie cu cea folosită de Comisie în Decizia 2000/182/CE din 14 septembrie 1999 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE (Cazul IV/36.213/F2 – GEAE/P & W) (JO 2000, L 58, p. 16, denumită în continuare „Decizia Engine Alliance”, în care a tratat reclamanta şi CFMI ca întreprinderi diferite.

99 În al treilea şi ultimul rând cu privire la cotele de piaţă, dimensiunea acestor cote de piaţă istorice este supraestimată de Comisie, care consideră în mod eronat că aceste cote vor permite reclamantei să se dezvolte în viitor. În această privinţă, reclamanta respinge teza Comisiei potrivit căreia există un fenomen de standardizare a flotei companiilor aeriene, din cauza căruia acestea din urmă au tendinţa de a-şi achiziţiona motoarele de la un singur producător de motoare în vederea reducerii costurilor aferente întreţinerii motoarelor care echipează avioanele lor. GE afirmă că efectul standardizării chiar şi în cadrul unei familii de motoare este foarte restrâns şi că, în plus, succesul motorului CFM56 care echipează aeronava Boeing B737 nu implică niciun avantaj pentru echiparea cu familia de motoare CF6 sau GE90. Răspunsurile companiilor aeriene adresate Comisiei confirmă că standardizarea este un factor secundar în ceea ce priveşte motorizarea.

100 În plus, referitor la aprecierea potrivit căreia reclamanta ar putea acţiona în mod independent pe piaţa relevantă, reclamanta reproşează Comisiei că nu a indicat nicio modificare semnificativă a industriei aeronautice care ar putea să justifice de ce concluziile sale ) al deciziei atacate le contrazic în mod direct pe cele formulate în 1999 în Decizia Engine Alliance. Or, reclamanta se numără printre cele mai puternice 500 de societăţi de mai multe decenii şi GECAS cumpără avioane în mod speculativ şi preferenţial din 1996 fără să fi marginalizat concurenţa ca urmare a acestei activităţi.

101 Decizia atacată conţine numeroase exemple care demonstrează că reclamanta nu a putut adopta un comportament independent. Comisia recunoaşte că există adesea o alegere a motorului pe platformele de avioane comerciale de mari dimensiuni, ceea ce permite clienţilor să obţină avantaje din concurenţă. Astfel, reclamanta a fost obligată să acorde rabaturi considerabile ca să câştige contractul pentru echiparea aeronavei B777X de la Boeing, deoarece motoarele acesteia erau mai puţin competitive decât cele ale P & W şi Rolls-Royce pe versiunea clasică a acestei platforme. Reclamanta a trebuit să procedeze la fel pentru o companie aeriană în ceea ce priveşte Airbus A330, pentru a compensa reputaţia tehnică inferioară a unuia dintre motoarele ei în raport cu cele ale rivalilor săi şi ca urmare a trebuit să creeze un motor nou. Aceste rabaturi, practicate de toţi, dovedesc existenţa unei concurenţe efective. Reclamanta invocă în acest sens Hotărârea Curţii din 13 februarie 1979, Hoffmann-La Roche/Comisia (cauza 85/76, Rec., p. 461, punctul 71).

102 În plus, reclamanta contestă afirmaţiile Comisiei potrivit cărora a beneficiat anterior concentrării de o putere financiară care îi permitea să ofere rabaturi şi să determine astfel excluderea concurenţilor ei. Comisia nu a demonstrat în ce sens aceste rabaturi reflectau o poziţie dominantă sau determinau slăbirea ori excluderea concurenţilor.

103 În ceea ce priveşte pretinsul rol jucat de GECAS pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, teoria „deplasarea cotelor de piaţă” a Comisiei, invocată tardiv în cursul procedurii, nu este credibilă în raport cu cota de piaţă mică (sub 10 %) deţinută de GECAS. În acest sens, reclamanta subliniază că o altă companie de leasing, ILFC, este un cumpărător mult mai important de avioane comerciale de mari dimensiuni decât GECAS. Comisia nu a ţinut seama de faptul că celelalte societăţi de leasing compensează preferinţa GECAS pentru motoarele GE sau CFMI pentru a ţine seama de preferinţele utilizatorilor. Atunci când afirmă că nu ar putea „copia” GECAS, Rolls-Royce nu răspunde la argumentul conform căruia aceasta şi ceilalţi concurenţi rămân competitivi în pofida existenţei GECAS.

104 Această teorie neoficială nu este susţinută de fapte. Comisia şi Rolls-Royce consideră în mod eronat GECAS un client care permitea lansarea unui avion („launch customer”) şi că pretinsele comenzi de lansare ale GECAS erau decisive la alegerea făcută de producătorii de avioane în favoarea motoarelor GE. Această concluzie nu ţine seama de mărturiile producătorilor de avioane înşişi (Bombardier, Embraer, BAe, Airbus, Fairchild Dornier şi Boeing).

105 Singura dovadă de fapt prezentată de Comisie se bazează pe constatarea că vânzările de motoare GE către societăţile de leasing au crescut cu 60 % după înfiinţarea GECAS, în timp ce vânzarea de aceste motoare către companiile aeriene nu a scăzut decât cu 10 %. Or, această constatare nu poate demonstra singură o modificare a cotei totale a GE pe aceste pieţe şi cu atât mai puţin rolul jucat de GECAS în acest sens.

Comisia contrazice totodată concluziile Deciziei Engine Alliance potrivit cărora P & W şi Rolls-Royce erau concurenţi credibili şi aveau capacitatea de a construi motoare noi. Reclamanta subliniază că Decizia Engine Alliance implică o investigaţie detaliată a pieţei motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni şi Comisia nu a declarat niciodată motivele care explică de ce se distanţa de evaluarea din această decizie. Comisia nu a respectat astfel criteriul prezentat în Hotărârea Europemballage şi Continental Can/Comisia, punctul 86 de mai sus, potrivit căruia are obligaţia de a justifica potrivit legal faptul că toţi concurenţii rămaşi nu sunt în măsură să constituie o contragreutate suficientă pentru a constata existenţa unei poziţii dominante.

Analiza Comisiei cu privire la situaţia concurenţei pe piaţă este totodată în contradicţie cu alte decizii recente privind industria aeronautică, respectiv Decizia 2001/417/CE din 1 decembrie 1999 privind declararea unei concentrări ca fiind compatibilă cu piaţa comună şi cu funcţionarea Acordului SEE (Cauza COMP/M.1601 – AlliedSignal/Honeywell) (JO 2001, L 152, p. 1, denumită în continuare „Decizia AlliedSignal/Honeywell”) şi Decizia din 11 mai 2000 privind declararea unei concentrări ca fiind compatibilă cu piaţa comună (Cauza COMP/M.1745 – EADS) (denumită în continuare „Decizia EADS”), în care Comisia a constatat că atât producătorii de avioane, cât şi companiile aeriene aveau o putere de cumpărare importantă. Interdependenţa furnizorilor şi cumpărătorilor le dădea acestora din urmă o reală putere compensatoare, factor important al concurenţei. Comisia dispunea în plus de dovezi, în special declaraţiile Airbus şi IAE, întreprindere comună a P & W şi Rolls-Royce, care confirmă existenţa acestei puteri de cumpărare. În această privinţă, este relevant faptul că producătorii de avioane nu s-au opus concentrării.

În plus, Comisia nu prezintă nicio informaţie sau dovadă care să demonstreze cum, de ce şi când Rolls-Royce, P & W şi IAE nu mai pot să concureze efectiv în prezent sau în viitor. Credibilitatea şi puterea acestor trei întreprinderi constituie principalul element al intensităţii concurenţei pe piaţa motoarelor pentru avioane. Reclamanta a prezentat, ca răspuns la CO, un raport al unor experţi care stabilea că nici GE, nici P & W, nici Rolls-Royce nu aveau capacitatea de a acţiona independent unul faţă de celălalt. Rolls-Royce se limitează la a susţine că nu are puterea financiară a reclamantei, dar nu că propria putere financiară sau accesul la capital este insuficient, în timp ce soliditatea financiară este bună, astfel cum a confirmat unul dintre experţi, profesorul Shapiro. În ceea ce priveşte argumentul Rolls-Royce privind […] , acest element este un semn de soliditate.

Singurul element economic care sprijină teza Comisiei privind incapacitatea Rolls-Royce şi P & W de a se implica într-o concurenţă efectivă cu GE în viitor a fost modelul economic al profesorului Choi, ordonat de Rolls-Royce prin intermediul societăţii de consultanţă Frontier Economics (denumit în continuare „modelul Choi”), care a fost cu toate acestea abandonat de Comisie. În plus, Comisia nu a respins analizele experţilor rivali care au condus la concluzii contrare. Pe de altă parte, nici Rolls-Royce, nici P & W nu au sugerat în cursul procedurii administrative că vor părăsi piaţa ca urmare a concentrării.

Comisia aminteşte definiţia din jurisprudenţă a poziţiei dominante şi consideră că a constatat în mod corect existenţa unei astfel de poziţii dominante anterioară concentrării pe piaţa relevantă. Rolls-Royce o susţine în această privinţă.

Comisia constată că GE este de departe primul furnizor de motoare şi prezintă cea mai ridicată rată de creştere de pe piaţă. GE măreşte şi mai mult acest avantaj având în vedere registrele de comenzi.

În plus, faptul că o proporţie semnificativă a cotelor de piaţă ale GE este rezultatul unei singure platforme, B737, nu o face irelevantă la evaluarea puterii GE.

Potrivit Comisiei şi Rolls-Royce, existenţa rabaturilor de preţuri la achiziţionarea anumitor motoare nu constituie un semn de concurenţă benefică, întrucât preţul de cumpărare nu reprezintă costul total al motoarelor, inclusiv întreţinere. În special, exemplul B777X nu constituie un exemplu de concurenţă adecvată, ci ilustrează mai degrabă mijloacele comerciale de care dispune GE, în special ca urmare a puterii GE Capital şi a GECAS, în raport cu concurenţii ei.

3. Aprecierea Tribunalului

a) Observaţii preliminare

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudenţe constante, o poziţie dominantă este demonstrată de faptul că întreprinderea în cauză se află într-o situaţie de putere economică ce îi permite să împiedice menţinerea concurenţei efective pe piaţa relevantă oferindu-i posibilitatea unor comportamente independente într-o măsură considerabilă faţă de concurenţii săi, clienţii săi şi, în cele din urmă, consumatori (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Curţii din 9 noiembrie 1983, Michelin/Comisia, cauza 322/81, Rec., p. 3461, punctul 30; Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2003, Van den Bergh Foods/Comisia, cauza T-65/98, Rec., p. II-4653, punctul 154). Pentru început, este necesar să se precizeze că pentru a demonstra existenţa unei poziţii dominante, Comisia nu are nevoie să demonstreze că concurenţii unei întreprinderi vor fi excluşi de pe piaţă, chiar şi pe termen lung.

Pe de altă parte, deşi dimensiunea cotelor de piaţă poate diferi de la o piaţă la alta, cotele de piaţă foarte mari constituie în sine, în absenţa unor împrejurări excepţionale, dovada existenţei unei poziţii dominante (Hotărârea Curţii Hoffmann-La Roche/Comisia, punctul 101 de mai sus, punctul 41 şi Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 1999, Endemol/Comisia, cauza T-221/95, Rec., p. II-1299, punctul 134). Curtea a dispus în Hotărârea din 3 iulie 1991, AKZO/Comisia (cauza C-62/86, Rec., p. I-3359, punctul 60), că acest lucru este valabil în cazul unei cote de piaţă de 50 %.

În plus, astfel cum a remarcat reclamanta, reiese din Hotărârea Hoffmann-La Roche/Comisia, punctul 101 de mai sus (punctul 71) că o constrângere care obligă o întreprindere să îşi reducă preţurile, sub presiunea reducerilor pe care le-au iniţiat concurenţii, este în general incompatibilă cu independenţa comportamentului care caracterizează o poziţie dominantă.

Totuşi, existenţa unei concurenţe, intense chiar, pe o anumită piaţă nu exclude existenţa unei poziţii dominante pe aceeaşi piaţă, poziţia respectivă fiind în esenţă caracterizată prin capacitatea de a se comporta fără obligaţia de a ţine seama, în strategia de piaţă, de această concurenţă şi fără a suferi totuşi efecte prejudiciabile ca urmare a acestei atitudini (Hotărârea Hoffmann-La Roche/Comisia, punctul 101 de mai sus, punctul 70, şi Hotărârea Curţii din 14 februarie 1978, United Brands/Comisia, cauza 27/76, Rec., p. 207). Astfel, eventuala existenţă a unei concurenţe pe piaţă este, desigur, o împrejurare relevantă în special la aprecierea existenţei unei poziţii dominante, dar nu este în sine o împrejurare decisivă în această privinţă.

În acest sens, atunci când Comisia statuează cu privire la compatibilitatea unei concentrări cu piaţa comună pe baza unei notificări şi a unui dosar specifice acestei concentrări, un reclamant nu are dreptul de a contesta constatările acesteia pe motiv că diferă de cele făcute anterior într-un alt

caz, pe baza unei notificări şi a unui dosar diferite, presupunând chiar că pieţele relevante în cele două cauze sunt similare, dacă nu identice. Astfel, în măsura în care reclamanta invocă în speţă analize făcute de Comisie în deciziile anterioare, în special în Decizia Engine Alliance, această parte a argumentaţiei sale este lipsită de relevanţă.

Presupunând chiar că aceste obiecţii pot fi reîncadrate în măsura în care se bazează pe încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime, operatorii economici nu sunt îndreptăţiţi să îşi pună încrederea legitimă în menţinerea unei practici decizionale anterioare care poate fi modificată (a se vedea, în acest sens, hotărârile Tribunalului din 14 mai 1998, Mayr-Melnhof/Comisia, T-347/94, Rec., p. II-1751, punctul 368, şi din 30 septembrie 2003, Michelin/Comisia, T-203/01, Rec., p. II-4071, punctele 254–255 şi 292–293). Cu atât mai mult, acestea nu pot invoca o astfel de încredere pentru a contesta constatările sau evaluările efectuate într-o procedură dată pe baza constatărilor sau a evaluărilor efectuate în cadrul unei singure cauze anterioare.

În orice caz, nici Comisia nici, a fortiori, Tribunalul nu sunt obligate în speţă de constatările de fapt şi evaluările economice din Decizia Engine Alliance. Presupunând că analiza din cele două decizii este diferită fără ca această diferenţă să fie justificată în mod obiectiv, Tribunalul nu trebuie să anuleze decizia atacată în prezenta procedură decât dacă aceasta, nu Decizia Engine Alliance a fost viciată de erori.

În plus, trebuie să se distingă, în cadrul examinării legalităţii analizei Comisiei privind existenţa unei poziţii dominante preexistente, între materialitatea faptelor constatate şi încadrarea juridică a acestora, care se încadrează în competenţa de apreciere a Comisiei, şi să se amintească faptul că Comisia beneficiază de o marjă de apreciere în privinţa chestiunii dacă, bazând-se pe faptele dovedite în mod legal, putea constata existenţa unei poziţii dominante în cazul unei întreprinderi pe o piaţă dată (a se vedea punctul 60 şi următoarele de mai sus).

În speţă, Comisia şi-a justificat concluzia privind poziţia dominantă preexistentă a GE pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni în primul rând în ceea ce priveşte cotele acesteia de piaţă [a se vedea considerentele (38)–(83) ale deciziei atacate] şi, apoi, în ceea ce priveşte un anumit număr de alţi factori [considerentele (107)–(229) ale deciziei atacate]. Reclamanta nu contestă definiţia pieţei mondiale a motoarelor cu reacţie pentru aceste avioane folosită de Comisie în decizia atacată [a se vedea considerentul (10) al deciziei atacate, precum şi punctul 95 de mai sus]. În schimb, susţine că este eronată opinia Comisiei că reclamanta ocupa anterior concentrării o poziţie dominantă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

123 Trebuie examinate aşadar elementele invocate de Comisie în decizia atacată pentru a demonstra concluzia privind existenţa poziţiei dominante în cauză, având în vedere argumentele invocate de reclamantă împotriva acestui argument. Se vor analiza în primul rând considerentele referitoare la cotele de piaţă ale reclamantei, în al doilea rând cele referitoare la integrarea verticală a reclamantei, iar în al treilea rând cele referitoare la starea concurenţei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

b) Cu privire la cotele de piaţă

124 Comisia prezintă la considerentul (41) al deciziei atacate motivele pentru care „parcul existent şi registrele de comenzi de aeronave încă în producţie constituie mijlocul cel mai potrivit pentru a măsura şi interpreta poziţia concurenţilor în acest sector” [traducere neoficială]. În plus,

aceasta consideră că reclamanta şi CFMI trebuie să fie considerate o entitate unică în scop atât comercial, cât şi concurenţial şi că, în aceste condiţii, este necesar să se atribuie totalul cotelor de piaţă ale CFMI lui GE la evaluarea poziţiei dominante a acesteia din urmă [considerentele (65) şi (66) ale deciziei atacate].

125 Astfel, la considerentul (70 ) al deciziei atacate, Comisia precizează că cota de piaţă a GE/CFMI pentru parcul instalat de motoare pentru avioane comerciale de mari dimensiuni care sunt încă în producţie este de 51 % pentru aeronavele cu fuzelaj de diametru standard, de 54 % pentru aeronavele cu fuzelaj lat şi de 52,5 % în ansamblu, P & W/IAE având 26,5 % şi Rolls-Royce/IAE 21 %. În plus, aceasta declară la considerentele (74)–(76) al deciziei atacate că evoluţia parcului instalat a fost favorabilă pentru GE în decursul ultimilor cinci ani. Cu privire la registrul de comenzi pentru avioanele încă în producţie, Comisia prezintă la considerentul (77) al deciziei atacate un tabel din care reiese că reclamanta deţinea o cotă de 65 % din piaţă potrivit acestei măsuri.

126 Trebuie aşadar să se examineze în continuare, în primul rând, dacă Comisia a putut în mod valid să atribuie reclamantei cotele de piaţă ale CFMI în împrejurările cauzei şi, în al doilea rând, dacă erau întemeiate celelalte constatări ale acesteia cu privire la cotele de piaţă, precum şi concluziile pe care le-a formulat.

Cu privire la atribuirea reclamantei a cotelor de piaţă ale CFMI

– Introducere

127 Reclamanta reproşează Comisiei că a cumulat cota de piaţă a reclamantei cu întreaga cotă a CFMI [a se vedea considerentele (46)–(66) ale deciziei atacate].

128 Reclamanta constată, în această privinţă, că avea o cotă de piaţă de doar […] %, iar CFMI de […] % (cifre bazate pe registrul de comenzi din 2000) şi că în cazul în care Comisia i-ar fi atribuit jumătate din cota întreprinderii comune şi nu totalul acesteia, cum a procedat pentru întreprinderea comună a concurenţilor ei Rolls-Royce şi P & W, cota ei de piaţă ar fi fost de […] %, mult sub nivelul de 40 %.

129 Întrucât concluzia Comisiei la considerentele (65) şi (66) ale deciziei atacate a fost că GE şi CFMI „trebuie să fie considerate o entitate unică în scop atât comercial, cât şi concurenţial” şi că trebuia să atribuie cota de piaţă a CFMI lui GE în vederea evaluării poziţiei acesteia pe pieţele relevante, este necesar să se examineze pe de o parte dacă constatările Comisiei cu privire la organizarea internă a întreprinderii comune justifică concluzia că aceste întreprinderi constituie o entitate unică „pe plan comercial”, iar pe de altă parte dacă constatările cu privire la comportamentul GE, CFMI şi Snecma pe piaţă justifică concluzia că GE şi CFMI constituie o entitate unică „pe plan concurenţial”.

130 Trebuie constatat în acest context că exactitatea afirmaţiilor deciziei atacate cu privire la funcţionarea întreprinderii comune CFMI, relaţiile dintre acţionarii acesteia şi comportamentul acesteia pe piaţă este o chestiune de fapt, în timp ce Comisia avea competenţă de apreciere în privinţa chestiunii dacă este necesar să se atribuie reclamantei cotele de piaţă ale CFMI.

– Analiza organizării interne a CFMI

131 Comisia afirmă că modul de organizare a întreprinderii comune în ceea ce priveşte diviziunea tehnologică şi financiară [considerentele (53)–(55) ale deciziei atacate], precum şi vânzările şi distribuţia de motoare CFMI [considerentele (57) şi (58)] demonstrează rolul preponderent al GE în cadrul întreprinderii comune.

132 Totuşi, reclamanta contestă această analiză şi susţine în special că argumentul Comisiei, prezentat la considerentul (82) al deciziei atacate, cu privire la probabilitatea ca veniturile CFMI să fie reinvestite în dezvoltarea de motoare noi nu are temei factual, în special în măsura în care CFMI nu păstrează fonduri pentru a le investi în dezvoltarea unui motor viitor ci din contră distribuie periodic veniturile sale către GE şi Snecma.

133 Comisia nu contestă această afirmaţie a reclamantei în faţa Tribunalului şi trebuie să se considere că a comis o eroare de fapt în această privinţă în decizia atacată. Această eroare este relevantă în prezentul context în măsura în care scoate în evidenţă caracterul reciproc al interdependenţei dintre GE şi Snecma în contextul întreprinderii lor comune CFMI, în timp ce Comisia subliniază influenţa preponderentă a reclamantei. Dat fiind că veniturile CFMI sunt distribuite acţionarilor săi, capacitatea CFMI de a se dezvolta depinde în mod necesar de voinţa acestora.

134 Trebuie remarcat totodată că însăşi Comisia admite la considerentul (56) al deciziei atacate că preşedintele-director general al CFMI a provenit întotdeauna de la Snecma în practică. Reiese din descrierea acestor aspecte ale funcţionării CFMI în decizia atacată că, deşi participarea funcţională a fiecăruia dintre parteneri nu reflectă împărţirea 50/50 a acţiunilor în mod precis în toate domeniile, această întreprindere este realmente o întreprindere comună şi nu o cvasi-filială a reclamantei.

135 În această privinţă, Comisia a constatat în mod întemeiat în decizia atacată că există o cooperare comercială foarte strânsă între reclamantă şi Snecma în cadrul CFMI şi că acelaşi lucru este valabil pentru cooperarea comercială foarte strânsă între reclamantă şi CFMI, în special în ceea ce priveşte comercializarea motoarelor CFMI [considerentele (57) şi (58) ale deciziei atacate]. Ar fi foarte dificil pentru Snecma să menţină o prezenţă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni în alt mod decât prin participarea sa existentă în întreprinderea comună CFMI. În plus, rezultă din analiza funcţionării CFMI efectuată în decizia atacată că orice creştere a cotei de piaţă a CFMI era întotdeauna în interesul comercial al GE şi Snecma, constatare pe care reclamanta nu o contestă în faţa Tribunalului. Astfel, eroarea de fapt constatată la punctul 133 de mai sus şi constatarea referitoare la identitatea preşedintelui-director general al CFMI sunt considerabil temperate de nivelul de integrare comercială ridicat care exista de altfel între CFMI şi acţionarii acesteia.

136 Totuşi, în măsura în care celălalt acţionar al CFMI, Snecma, care este o întreprindere independentă a reclamantei, joacă de asemenea un rol semnificativ în administrarea CFMI şi primeşte o parte din veniturile acesteia, aceasta rămâne în afara grupului GE şi nu poate fi considerată ca aparţinând integral întreprinderii reclamantei. Ţinând seama de considerentele precedente, este necesar să se considere că într-o anumită măsură Comisia a exagerat rolul jucat de reclamantă în cadrul întreprinderii comune CFMI considerând că aceasta din urmă constituia împreună cu reclamanta o entitate unică pe plan comercial.

– Analiza poziţiei concurenţiale a GE, CFMI şi Snecma

137 Comisia a afirmat, în decizia atacată, fără a fi contrazisă în acest sens de reclamantă, că Snecma nu vinde motoare cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni independent de CFMI, în mod real sau chiar potenţial şi că motoarele CFMI şi GE nu sunt în concurenţă unele cu celelalte [considerentele (50)–(52) şi (59)–(61) ale deciziei atacate].

138 Pe de altă parte, Comisia precizează la considerentul (64), iar reclamanta nu contestă în speţă că, la aplicarea politicii sale de achiziţie preferenţială „GE-only”, examinată în detaliu la punctul 191 şi următoarele de mai jos, filiala societăţii GE, GECAS, cumpără în exclusivitate motoare GE şi CFMI în măsura posibilă [considerentul (121) şi următoarele ale deciziei atacate, în special considerentul (132)]. Faptul că GECAS tratează motoarele CFMI în mod identic cu motoarele GE sprijină argumentul Comisiei.

139 În fine, Comisia remarcă, fără a fi contrazisă în acest sens de reclamantă, că aceasta însăşi cumulează cotele ei de piaţă cu cele ale CFMI în raporturile anuale din 1995 şi că principalii analişti financiar procedează identic [considerentul (65) al deciziei atacate, precum şi notele de subsol de la paginile 22 şi 23 din aceasta].

140 Pe baza acestor constatări de fapt necontestate în prezenta procedură, Comisia putea concluziona, fără să comită o eroare vădită, că reclamanta şi CFMI se comportau pe piaţă ca o entitate unică faţă de concurenţii şi clienţii lor.

– Sinteză şi concluzie cu privire la atribuirea reclamantei a cotelor de piaţă ale CFMI

141 Trebuie amintit în prealabil că atribuirea reclamantei a cotelor de piaţă ale CFMI a servit, pe de o parte, în principal la evaluarea eventualei existenţe a unei poziţii dominante pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni şi, pe de altă parte, în plan secundar, la evaluarea altor aspecte ale concentrării, ca de exemplu efectele de conglomerat.

142 În măsura în care această atribuire are ca obiect evaluarea poziţiei dominante, aceasta se încadrează într-o analiză având ca obiect identificarea relaţiilor concurenţiale de pe piaţă şi nu relaţiile comerciale dintre întreprinderi din alte puncte de vedere.

143 Trebuie să se considere că, în cadrul acestui exerciţiu specific, concluzia Comisiei potrivit căreia CFMI şi reclamanta constituie o entitate unică pe plan concurenţial (a se vedea punctul 129 de mai sus) este de o importanţă esenţială. În schimb, caracterul exact al relaţiilor interne între acţionarii CFMI şi nivelul lor de integrare comercială sunt de importanţă secundară în structura generală a acestei părţi a deciziei atacate, cu atât mai mult cu cât constatarea Comisiei referitoare la existenţa unui grad de integrare comercială ridicat între reclamantă şi CFMI rămâne în fond corectă.

144 În plus, metodologia de calculare a cotelor de piaţă propusă de reclamantă constă în a considera că jumătate din cota CFMI, adică […] % din piaţă nu îi aparţine lui GE ar da o falsă impresie despre poziţia GE pe piaţă. În schimb, faptul că Comisia atribuie societăţii GE cotele de piaţă ale CFMI pe motiv că, spre deosebire de partenerul său, Snecma, aceasta desfăşoară totodată o activitate independentă de fabricaţie a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni reflectă realităţile concurenţiale ale pieţei constatate în mod corect în decizia atacată.

145 Pe de altă parte, din moment ce Comisia a tratat cotele de piaţă ale întreprinderii comune IAE în care participă concurentele reclamantei, Rolls-Royce şi P & W, în mod asemănător atribuind jumătate din cota de piaţă a IAE fiecăreia dintre acestea din urmă pe motiv că acestea sunt singurele dintre acţionarii IAE care au o activitate proprie pe piaţă [considerentul (67) al deciziei atacate], abordarea acesteia cu privire la atribuirea cotelor de piaţă ale întreprinderilor comune este coerentă şi nu pare o eroare vădită.

146 În aceste condiţii, nici eroarea de fapt menţionată anterior referitoare la tratamentul veniturilor CFMI (punctul 133 de mai sus), nici relativa exagerare a rolului jucat de reclamantă în administrarea întreprinderii comune CFMI (punctul 134 de mai sus), luate împreună sau separat, nu sunt de natură să infirme afirmaţia Comisiei potrivit căreia reclamanta şi CFMI trebuie să fie considerate o entitate unică. În consecinţă, având în vedere toate considerentele precedente, nu s-a demonstrat comiterea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere a împrejurărilor din speţă prin decizia de a atribui reclamantei cotele de piaţă ale CFMI în vederea evaluării sale mai ample cu privire la existenţa unei poziţii dominante a acesteia din urmă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni în ceea ce priveşte atât parcul instalat, cât şi registrul de comenzi.

147 În schimb, în măsura în care această atribuire a cotelor de piaţă se încadrează în alte aspecte ale cauzei, reclamanta subliniază în mod întemeiat că Snecma nu ar avea interes să facă sacrificii financiare pentru a permite entităţii fuzionate să promoveze produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică ale Honeywell. Este necesar să se ţină seama de acest argument în cadrul examinării în continuare a secţiunilor) al deciziei atacate dedicate celorlalte aspecte ale cauzei, în special secţiunile referitoare la efectele de conglomerat. Astfel, în măsura în care împrejurarea astfel constatată de reclamantă susceptibilă de a avea efect asupra analizei economice şi concurenţiale a celorlalte aspecte ale cauzei, Comisiei îi revenea sarcina de a lua în considerare această împrejurare [a se vedea în special analiza efectului Cournot la considerentul (374) şi următoarele ale deciziei atacate].

Cu privire la cotele de piaţă indicate de Comisie la aprecierea puterii producătorilor prezenţi pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni

– Considerente privind caracterul pieţei motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni

148 Reclamanta susţine că invocarea în decizia atacată a cotelor sale de piaţă pentru a demonstra deţinerea unei poziţii dominante de către aceasta pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni este nepotrivită din cauza naturii pieţei propriu-zise, aceasta fiind o piaţă subordonată licitaţiilor.

149 Astfel, trebuie constatat că la o anumită dată cotele de piaţă sunt mai puţin semnificative pentru analiza pieţei precum cea a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni decât, de exemplu, pentru cea a unei pieţe de produse de consum curent. Fără a recunoaşte oficial că piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni este o „piaţă subordonată licitaţiilor”, Comisia recunoaşte în faţa Tribunalului că această piaţă este caracterizată de acordarea unui număr limitat de contracte de valoare mare. Pe această piaţă, faptul că o companie anumită a câştigat ultimele licitaţii nu implică în mod necesar că unul dintre concurenţii acesteia nu o va putea câştiga pe următoarea. Cu condiţia de a avea un produs competitiv şi ca alţi factori să nu fie în favoarea primei companii în mod preponderent, un

concurent poate întotdeauna să câştige un contract important şi să-şi mărească dintr-o singură lovitură cotele de piaţă în mod considerabil.

150 Totuşi, această constatare nu justifică concluzia că respectivele cote de piaţă nu au aproape nicio valoare în ceea ce priveşte aprecierea puterii diverşilor producători pe o piaţă de această natură, mai ales în măsura în care aceste cote rămân relativ stabile sau indică o tendinţă de consolidare a poziţiei unei întreprinderi. În speţă, Comisia deduce în mod întemeiat din cifrele prezentate în decizia atacată, menţionate la punctul 125 de mai sus, că în decursul unei perioade de cinci ani anteriori datei adoptării deciziei atacate „GE nu numai că a reuşit să-şi menţină poziţia de prim furnizor, ci a avut totodată cea mai ridicată rată de creştere a cotei de piaţă” [considerentul (74) al deciziei atacate] [traducere neoficială].

151 Chiar şi pe o piaţă a licitaţiilor, faptul că un constructor îşi menţine, dacă nu chiar consolidează cotele de piaţă în cursul unei perioade de mai mulţi ani consecutivi constituie un indiciu al puterii pe piaţă. Într-adevăr, în mod necesar vine un moment în care diferenţa dintre cota de piaţă a unui constructor şi cea a concurenţilor lui nu mai poate fi atribuită numărului limitat de licitaţii care constituie cererea pe piaţă. Astfel, aspectul dinamic care constă în creşterea recentă a cotei de piaţă a GE este un element extrem de convingător în cadrul analizei efectuate de Comisie, căreia nu i se poate reproşa aşadar că a comis o eroare vădită de apreciere.

– Considerente referitoare la pieţele serviciilor postvânzare (aftermarkets)

152 Comisia constată că producătorii de motoare tind tot mai mult să îşi recupereze investiţia graţie serviciilor postvânzare şi vânzărilor de piese de schimb, mai degrabă decât ca urmare a marjei de profit realizate iniţial la vânzarea motorului cu reacţie [considerentele (79–82 şi 90–106) ale deciziei atacate]. Această constatare de fapt a Comisiei, pe care reclamanta nu o contestă şi care este întemeiată chiar pe afirmaţii ale părţilor însele [considerentele (39) şi (95)], este suficientă pentru a demonstra că valoarea veniturilor actuale ale unui producător de motoare depinde în mare parte de vânzările anterioare.

153 Desigur, reclamanta remarcă în mod întemeiat că, în măsura în care o parte importantă din cota de piaţă care îi este atribuită se raportează la vânzări de motoare cu reacţie ale CFMI, veniturile care rezultă de aici pentru aceasta sunt mai mici decât dacă vânzările i-ar fi atribuibile în mod direct (a se vedea punctul 147 de mai sus). Din acest motiv, puterea economică rezultată pentru reclamantă din cota ei de piaţă măsurată ca parc instalat de motoare cu reacţie este mai puţin semnificativă decât indică cifra brută a cotei de piaţă invocate de Comisie în decizia atacată. Totuşi, în măsura în care Snecma şi reclamanta au ambele interesul de a asigura succesul CFMI în viitor, nu este necesar să se facă complet abstracţie de cota din veniturile CFMI distribuite societăţii Snecma. În definitiv, acest argument nu are niciun efect asupra relevanţei cotei de piaţă ridicate a reclamantei în ceea ce priveşte registrul de comenzi, ţinând seama în special de împrejurarea menţionată la punctul 140 de mai sus, potrivit căreia CFMI şi reclamanta constituie o entitate concurenţială unică faţă de terţi, concurenţi şi clienţi.

154 Comisia constată în plus, la considerentul (104) al deciziei atacate, fără a fi contrazisă în acest sens de reclamantă, că GE furnizează servicii postvânzare pentru motoare cu reacţie la produsele concurenţilor ei în mod mult mai semnificativ decât oferă aceştia din urmă. Având în vedere importanţa fluxurilor provenite din serviciile postvânzare, indicată anterior, această împrejurare este semnificativă deoarece rezultă de aici că cota de piaţă a GE pentru parcul instalat

de motoare subestimează într-o anumită măsură puterea acesteia pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni la nivelul serviciilor postvânzare.

– Considerente privind noţiunea de „standardizare” pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni

155 Comisia invocă totodată noţiunea de „standardizare” (commonality), potrivit căreia în fond faptul că un administrator al unei flote echipează toate avioanele sale cu motoare cu reacţie identice sau cel puţin cu motoare cu reacţie din aceeaşi serie generează economii [considerentele (41) şi (146)–(162) ale deciziei atacate]. Aceasta constată în acest sens că „avantajele pe care le prezintă pentru o companie aeriană standardizarea la nivelul motoarelor apar la diferite niveluri ale activităţilor ei şi constituie în această calitate un factor incontestabil pe care operatorii îl iau în considerare în momentul în care fac comenzile de avioane” [(considerentul 161) al deciziei atacate] [traducere neoficială].

156 Trebuie precizat că acest fenomen subliniază avantajul care rezultă pentru un producător de motoare ca urmare a faptului de a fi dominant pe un număr mare de platforme sau pe platforme care beneficiază de un număr mare de vânzări, în vederea vinderii unui număr mai mare de motoare identice în viitor. Amploarea acestui avantaj pentru un producător de motoare depinde în mod necesar de parcul instalat de motoare a acestuia, mai ales cu privire la avioanele care sunt încă în producţie. Standardizarea este aşadar un element deosebit de relevant al analizei Comisiei care justifică utilizarea cifrelor referitoare la cota de piaţă a reclamantei pentru determinarea puterii comerciale a acesteia din urmă. Totuşi, reclamanta contestă avantajele care rezultă din standardizare (punctul 99 de mai sus).

157 În cadrul analizei rolului GECAS, la considerentul (135) al deciziei atacate, Comisia a citat un pasaj din raportul anual al GE pentru 1999 care precizează: „Noi [GECAS] am realizat un important progres în ceea ce priveşte hotărârea noastră de a ne ajuta clienţii să îşi atingă obiectivele în materie de flotă şi bilanţ. GECAS a ajutat, de exemplu, China Eastern, una dintre cele mai mari companii aeriene chineze, să îşi diminueze capacitatea pe termen scurt, să îşi standardizeze flota în jurul avioanelor Airbus cu fuzelaj de diametru standard echipate cu motoare cu reacţie CFM[I] şi să obţină devize forte” [traducere neoficială]. Acest exemplu este un indiciu relevant oi semnificativ al realităţii efectelor pozitive ale standardizarii motoarelor cu reacţie. Reclamanta pare, în acest raport, să considere dovedit faptul că standardizarea flotei sale de avioane prezintă anumite avantaje economice din punct de vedere al unei companii aeriene.

158 Contrar celor susţinute de reclamantă, majoritatea răspunsurilor primite de la companiile aeriene la această întrebare nu sunt în contradicţie cu teza Comisiei (punctul 99 de mai sus, in fine).

159 În această privinţă, Lufthansa precizează că efectul standardizării este neglijabil în cazul său deoarece întreţinerea motoarelor proprii este asigurată de terţi, dar subliniază că standardizarea unei flote este importantă pe plan operaţional. United Airlines afirmă clar că standardizarea este un element important în alegerea motorului, printre altele, iar Alitalia recunoaşte că faptul de a achiziţiona motoare cu reacţie identice poate reduce costul total mediu ca urmare a reducerilor costurilor de întreţinere, chiar dacă anumite alte avantaje pot rezulta din faptul de a avea o flotă eterogenă. US Airways afirmă că încearcă să asigure standardizarea flotei sale dar că în trecut a ales motoarele în funcţie de alţi factori şi că, în consecinţă, nivelul de standardizare a flotei proprii este puţin ridicat pentru moment şi nu are aşadar în prezent un efect foarte important

asupra alegerii sale a motoarelor. Potrivit Iberia, nu se poate afirma în mod general că standardizarea este decisivă din moment ce, dacă alegerea motorului este decisivă pe plan economic, tehnic şi financiar, precum şi din perspectiva aprecierii riscului, standardizarea nu va fi un factor important. În schimb, aceasta afirmă că apreciază avantajele care decurg din standardizarea echipamentelor dacă aceşti alţi factori sunt echilibraţi. În fine, răspunsul British Airways, anexat la cerere, priveşte exclusiv produsele utilizate în avionică, dar sprijină în general ideea că standardizarea echipamentelor permite realizarea unor economii. Astfel, nu rezultă din lectura tuturor răspunsurilor invocate de reclamantă că standardizarea motoarelor cu reacţie în cadrul unei flote nu are niciun efect asupra alegerii motoarelor unei companii aeriene.

160 În plus, trebuie constatat că în decizia atacată, în special la considerentele (154) şi (155), Comisia a prezentat mai multe exemple specifice în care companiile aeriene au preferat în mod explicit un motor cu reacţie altuia pe motiv că primul era deja utilizat în flota proprie. Nu s-a afirmat, cu atât mai puţin demonstrat, că aceste exemple nu există şi trebuie să se considere, prin urmare, că sprijină teza Comisiei.

161 Trebuie subliniat că în decizia atacată Comisia nu a afirmat că standardizarea este întotdeauna decisivă în raport cu alegerea motorului, din moment ce indică la considerentul (148) că „deşi standardizarea la nivelul motoarelor nu constituie decât unul dintre factorii pe care operatorii de aeronave îi iau în considerare atunci când cumpără un aparat, investigaţia Comisiei a arătat că organizarea activităţilor de întreţinere ale companiei aeriene juca un rol important în deciziile privind achiziţionarea motoarelor cu reacţie” [traducere neoficială]. În această măsură, Comisia nu a comis o eroare de fapt când a considerat că avantajele care rezultă din standardizarea unei flote există, cel puţin în cadrul aceleiaşi familii de motoare şi pot favoriza în principiu achiziţionarea de către companiile aeriene a unor motoare deja utilizate în cadrul flotei în defavoarea motoarelor pe care nu le-au mai achiziţionat înainte. Aceasta nu a comis nici o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că acest fenomen contribuie totodată la poziţia dominantă a GE.

– Cu privire la măsura cotelor de piaţă folosite de Comisie la evaluarea puterii reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni

162 Comisia a exclus din analiza sa cota de piaţă a reclamantei, în ceea ce priveşte parcul instalat, avioanele care nu mai sunt în producţie deoarece „constituie pentru furnizorii de motoare cu reacţie o sursă de venituri mai puţin importantă decât aeronavele încă în producţie” [considerentul (42) al deciziei atacate] [traducere neoficială]. Aceasta constată în special, fără a fi contrazisă în acest sens de reclamantă, că motoarele cu reacţie mai vechi sunt mai simple decât motoarele cu reacţie moderne, că acestea aduc aşadar venituri cu titlu de servicii postvânzare mai puţin importante şi că dispar progresiv din flota companiilor aeriene. În lumina acestor explicaţii, este necesar să se constate că Comisia nu a comis o eroare vădită de apreciere nici când a decis să nu ia în considerare această cotă a parcului instalat la aprecierea puterii actuale a diverşilor producători pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

163 În ceea ce priveşte cifrele pentru registrul de comenzi, reclamanta constată că Comisia nu a ţinut seama, în ceea ce priveşte avioanele comerciale de mari dimensiuni, de registrul de comenzi pentru avioanele care nu au intrat încă în exploatare, deşi a ţinut seama de această cotă pentru avioanele regionale de mari dimensiuni [considerentul (85) al deciziei atacate]. Reclamanta face trimitere în acest sens la un tabel inclus în anexa 8 la cererea sa („GE’s and Honeywell’s slides presentation at oral hearing”, dosarul 8/14, fişa 3, tabelul de la a noua pagină intitulată „Backlog

of Engine Sales for Aircraft not Yet in Service”), potrivit căruia registrul de comenzi pentru avioanele neintrate încă în exploatare indică o cotă de piaţă de 38 % pentru GE, de 21 % pentru P & W şi de 40 % pentru Rolls-Royce.

164 În primul rând, cu privire la faptul indicat de reclamantă, că cifrele referitoare la registrul de comenzi pentru avioanele neintrate încă în exploatare au fost utilizate de Comisie la evaluarea situaţiei de pe piaţa motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, trebuie remarcat că reclamanta nu a contestat utilizarea lor în acest ultim context, astfel încât nu este necesar să examineze caracterul corespunzător al utilizării lor în raport cu acea piaţă (punctul 540 de mai jos). În orice caz, luarea în considerare a acestor cifre poate fi justificată în ceea ce priveşte pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni prin creşterea rapidă a pieţei respective, menţionată la punctul 552 de mai jos, ceea ce nu este cazul pieţei motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni din motivele prezentate mai jos la punctul 165 şi următoarele. Astfel, diferenţa dintre tratamentul registrului de comenzi pentru avioanele neintrate încă în exploatare pe cele două pieţe nu indică o contradicţie în abordarea Comisiei, cu atât mai puţin o eroare vădită de apreciere din partea acesteia.

165 Rezultă din indicaţiile furnizate de cele două părţi principale la audiere că cifrele indicate în tabelul menţionat anterior la punctul 163, precum şi cele indicate în tabelul prezentat la considerentul (77) al deciziei atacate, cu privire la registrul de comenzi de motoare care echipează avioanele comerciale de mari dimensiuni care sunt încă în producţie, se raportează la numărul de motoare cu reacţie. Prin urmare, trebuie remarcat că numărul de motoare cu reacţie care fac obiectul comenzilor pentru avioane neintrate încă în exploatare conform tabelului prezentat de reclamantă (936 de motoare cu reacţie comandate) este foarte mic în comparaţie cu numărul de motoare cu reacţie pentru avioane încă în producţie (5 466 de motoare cu reacţie comandate). Astfel, faptul că Rolls-Royce are puţin mai multe comenzi decât reclamanta pentru avioane neintrate încă în exploatare nu are decât un efect marginal asupra raportului concurenţial între ele dacă se ţine seama de totalul comenzilor.

166 Dacă se combină tabelul menţionat anterior la punctul 163 şi cel prezentat la considerentul (77) al deciziei atacate, reclamanta are o cotă de piaţă pentru registrul de comenzi de 60,9 % (3542 + 360 = 3902 motoare cu reacţie la comandă), P & W o cotă de 17,0 % (887 + 200 = 1087 motoare cu reacţie la comandă) şi Rolls-Royce o cotă de 22,1 % (1037 + 376 = 1413 motoare cu reacţie la comandă).

167 Este necesar să se constate că valorile care rezultă din combinarea acestor două tabele sunt suficient de apropiate de cele invocate de Comisie la considerentul (77) al deciziei atacate, în măsura în care este necesar să se deducă de aici că diferenţa marginală între cifre nu a avut niciun efect asupra concluziei la care a ajuns Comisia potrivit căreia cota de piaţă a reclamantei în termeni de motoare cu reacţie la comandă era o dovadă a unei poziţii dominante.

168 În plus, în şedinţă, Comisia a afirmat în răspunsul la o întrebare scrisă a Tribunalului că cifrele pentru avioane neintrate încă în exploatare nu reflectă în mod reprezentativ şi fiabil situaţia concurenţială pe piaţă. În această privinţă, trebuie constatat într-adevăr, în ceea ce priveşte o platformă furnizată de mai multe surse – adică un avion comercial mare pe care două sau mai multe motoare diferite au fost certificate de producătorul de avioane, alegerea finală a motorului fiind făcută de compania aeriană – care nu este încă în exploatare, că cotele de piaţă provizorii ale diverşilor producători de motoare atribuibile acestei platforme sunt susceptibile să evolueze în mod considerabil în continuare dacă aceasta se află într-un stadiu incipient al

comercializării ei. Spre deosebire de avioanele de afaceri şi avioanele regionale de mari dimensiuni care provin încă de la o sursă unică, în sensul că un singur motor cu reacţie este certificat pentru fiecare platformă, avioanele comerciale de mari dimensiuni pot proveni de la o sursă unică sau de la surse multiple.

169 Comisia a remarcat în această privinţă că cota de piaţă a P & W arată că tabelul menţionat la punctul 163 de mai sus, invocat de reclamantă pentru motoarele care echipează A318-100, respectiv 69 % (200 comenzi din 290), nu este mai mare de […] % în prezent, în timp ce cea a reclamantei a ajuns de atunci la […] %. Pe de altă parte, Comisia afirmă că cota de piaţă a Rolls-Royce, respectiv […] % din comenzile pentru A380, indicată în tabel, nu corespunde evoluţiei ulterioare a pieţei din moment ce reclamanta avea o cotă de […] % din comenzile pentru acest avion în martie 2004. Trebuie considerat că, deşi aceste cifre nu au niciun efect direct asupra analizei efectuate în decizia atacată din moment ce se raportează la o perioadă ulterioară adoptării acesteia, ele sprijină argumentul Comisiei potrivit căruia nu ar fi fost indicat pentru aceasta să ia în considerare comenzile făcute pentru avioane comerciale de mari dimensiuni care nu intraseră încă în exploatare.

170 Ca răspuns la acest argument, reclamanta nu a contestat corectitudinea acestor exemple. Aceasta a precizat doar că […] pentru A318-100 […], ceea ce ar explica reducerea cotei de piaţă a acestei societăţi pe platforma în cauză, iar Comisia prezentase cifre selective în această privinţă dat fiind, în special, că „cota de piaţă a Rolls-Royce crescuse de la […] % la […] % în martie 2004” [traducere neoficială]. Reclamanta nu a explicat la ce motoare se raportează cifra de […] % pe care o invocă. Presupunând că aceasta se raportează, ceea ce pare a fi cazul având în vedere contextul, la comenzile de motoare pentru avioanele neintrate încă în producţie la data audierii, aceasta nu infirmă teza Comisiei în măsura în măsura în care rezultă din exemplele pe care le-a prezentat la audiere că cifrele privind cota de piaţă provizorie a unui producător de motoare pentru a echipa o platformă care provine de la surse multiple sunt, în principiu, relativ puţin fiabile, în sensul că sunt în măsură să se schimbe în mod radical ulterior.

171 Cu privire la […] pentru A318-100, acest argument, invocat de reclamantă, consolidează de exemplu teza Comisiei potrivit căreia cifrele bazate pe comenzi făcute pentru avioane care provin de la surse multiple care nu sunt încă pe piaţă sunt susceptibile să dea o idee falsă despre raportul de forţe definitiv între producătorii de motoare prezenţi pe această piaţă. Astfel, ţinând seama de obiectivul în care Comisia a invocat exemplele în cauză, adică pentru a explica neluarea în considerare a comenzilor facute pentru platformele viitoare, este necesar să se constate că contraargumentele reclamantei nu infirmă raţionamentul expus la punctul precedent.

172 Având în vedere toate considerentele precedente, analiza Comisiei nu a fost denaturată de faptul că nu a ţinut seama în decizia atacată de comenzile făcute pentru avioane care nu intraseră încă în exploatare şi nu a comis aşadar o eroare vădită de apreciere în această privinţă ca urmare a excluderii acestor cifre din calculele sale.

– Tratamentul aeronavei Boeing 737

173 Reclamanta invocă totodată un argument legat în mod specific de aeronava Boeing B737. Astfel cum a constatat Departamentul Justiţiei american, solida cotă de piaţă a GE este constituită în esenţă din motorizarea exclusiv de către CFMI a unei singure aeronave, a doua şi a treia versiune a Boeing B737, care a cunoscut cel mai mare succes comercial din istoria aviaţiei civile.

174 În fond, argumentul reclamantei în acest sens reiterează afirmaţia mai generală, examinată anterior, potrivit căreia cotele de piaţă sunt lipsite de relevanţă la aprecierea situaţiei concurenţiale pe o piaţă subordonată licitaţiilor. Or, pentru toate motivele prezentate anterior, ţinând seama în special de faptul că parcul instalat de motoare cu reacţie fabricate de un producător de motoare are un efect asupra veniturilor lui actuale şi viitoare, efectele directe şi indirecte ale unui succes comercial pe o asemenea piaţă continuă să existe, în pofida trecerii unui interval de timp considerabil.

175 Motorizarea de către GE a B737 poate fi aşadar considerată relevantă în speţă, deoarece creşte cota de piaţă a reclamantei şi îi permite să beneficieze şi în prezent de un flux de venituri suplimentare, precum şi de efecte comerciale pozitive care rezultă pentru un producător de motoare dominant pe o platformă din avantajele pentru companiile aeriene ale standardizării flotei acestora.

176 Reclamanta a precizat la audiere că economistul angajat de Comisie pentru a-i consilia pe funcţionarii acesteia în cursul procedurii administrative, profesorul Vives, a descris într-un mesaj electronic prezentat de Comisie la 26 aprilie 2004 ca răspuns la o întrebare scrisă a Tribunalului faptul că reclamanta a câştigat contractele referitoare la echipamentul B737 ca fiind „mai degrabă un caz norocos (cu impact enorm) decât un exemplu de inerţie a cotelor de piaţă” [„more a case of luck (with tremendous impact) than a case of market share inertia”]. Profesorul Vives nu avea niciun statut special în cadrul procedurii administrative, iar faptul că a exprimat un punct de vedere care putea fi considerat incompatibil cu poziţia adoptată în final de Comisie în decizia atacată nu poate infirma temeinicia acesteia din urmă. Din contră, acest fapt arată că Comisia era dispusă să asculte diverse puncte de vedere.

177 În orice caz, Comisia nu afirmă în decizia atacată că reclamanta era în poziţie dominantă în momentul atribuirii contractelor în cauză la începutul anilor 1980 şi, respectiv, 1990. Ceea ce este relevant în prezentul context este faptul că acest succes comercial anterior continuă în sine să aibă consecinţe asupra poziţiei concurenţiale a reclamantei în prezent, astfel cum s-a precizat anterior.

178 Deşi succesul reclamantei în licitaţia pentru echiparea B737 „denaturează” cifrele referitoare la cotele de piaţă ale diverşilor producători de motoare, în sensul că creşte cota reclamantei în mod semnificativ, Comisia a putut în mod valid să considere că cota de piaţă mare a acesteia, care rezulta parţial de aici, era în măsură să modifice situaţia concurenţială pe piaţa propriu-zisă în favoarea acesteia din urmă. În schimb, actul Comisiei de a face abstracţie de licitaţia câştigată de reclamantă care reprezenta succesul comercial cel mai important pe piaţa relevantă ar fi putut desigur să denatureze analiza ei în această privinţă.

179 Faptul, invocat de reclamantă, că Departamentul Justiţiei american a considerat în aparenţă că era oportun să excludă vânzările de motoare atribuibile vânzărilor acestei aeronave pentru a aprecia puterea reclamantei în acest sector este lipsită de relevanţă pentru buna desfăşurare a prezentei proceduri. În această privinţă, faptul că autorităţile competente dintr-unul sau mai multe state terţe apreciază o întrebare într-un mod dat în cadrul propriilor proceduri nu este suficient în sine pentru a infirma aprecierea divergentă folosită eventual de autorităţile comunitare competente. Elementele şi argumentele invocate în cadrul procedurii administrative la nivel comunitar, ca şi normele juridice în vigoare, nu sunt în mod necesar identice cu cele luate în considerare de autorităţile statelor terţe în cauză, iar aprecierile de o parte şi de alta pot fi diferite în consecinţă. Dacă o parte consideră că raţionamentul care justifică concluziile autorităţilor unui stat terţ este deosebit de relevant şi se poate transpune într-o procedură comunitară, aceasta poate

totuşi să îl invoce pe fond, astfel cum reclamanta a procedat în speţă, dar forţa probatorie a acestui raţionament nu poate fi decisivă.

Având în vedere considerentele precedente, Comisia nu a comis o eroare vădită de apreciere când a ţinut seama de vânzările de motoare pentru B737.

Concluzie privind cotele de piaţă

181 Este necesar să se concluzioneze, ţinând seama de toată analiza precedentă, că faptele invocate de Comisie în cadrul analizei cotelor de piaţă ale reclamantei sunt demonstrate în fond. Comisia nu a comis o eroare vădită de apreciere când a considerat că respectiva cotă de piaţă a reclamantei putea, în împrejurările speţei, să indice existenţa unei poziţii dominante în cazul acesteia pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni anterior concentrării. Trebuie precizat, în plus, că în decizia atacată aceasta şi-a întemeiat concluzia privind existenţa unei poziţii dominante preexistente în cazul reclamantei pe alţi factori, care vor fi examinaţi în continuare.

c) Integrare verticală – GE Capital şi GECAS

Introducere

182 În cadrul analizei poziţiei GE pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, Comisia se bazează de asemenea în decizia atacată, pentru constatarea existenţei unei dominări, pe puterea economică şi comercială exercitată de cele două filiale ale GE, respectiv GE Capital şi GECAS. La considerentele (107)–(120), Comisia prezintă motivele pentru care consideră că puterea financiară a GE Capital consolidează poziţia dominantă a reclamantei, iar la considerentele (121)–(139) prezintă motivele pentru care consideră că existenţa şi politica comercială a GECAS de asemenea contribuie la aceasta. Apoi, la considerentele (140)–(145), Comisia constată că ar fi imposibil pentru concurenţii reclamantei să reconstituie o putere analogă celei a acesteia din urmă. În fine, Comisia invocă totodată un anumit număr de exemple şi alte elemente referitoare la influenţa GE Capital şi GECAS la considerentele (163)–(172), sub titlul „Poziţia dominantă a GE”.

183 Reclamanta critică această analiză indicând, în special, că este puţin ortodoxă, mai ales în măsura în care în privinţa GECAS se bazează pe pretinsa exercitare a puterii pe piaţă în calitate de cumpărător al unui actor a cărui cotă de achiziţii este mai mică de 10 % (punctele 103 şi 104 de mai sus). Argumentul Comisiei nu se bazează pe nicio analiză economică în măsură să o susţină. În măsura în care Comisia invocă un anumit număr de exemple în sprijinul argumentului său, reclamanta precizează că intervenţiile filialelor ei în vederea promovării motoarelor proprii sunt dovezi ale existenţei unei concurenţe foarte intense.

184 Trebuie amintit că existenţa unui oarecare grad de concurenţă pe o piaţă nu este incompatibil cu cea a unei poziţii dominante pe aceeaşi piaţă (a se vedea Hotărârea Hoffmann-La Roche/Comisia, punctul 101 de mai sus, punctele 39 şi 70, şi Hotărârea United Brands/Comisia, punctul 117 de mai sus, punctul 113). În speţă, Comisia a constatat într-adevăr că există un raport concurenţial între diverşii producători de motoare pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. Totuşi, aceasta a constatat de asemenea că, spre deosebire de concurenţii ei, reclamanta avea la dispoziţia ei, graţie filialelor, mijloace care îi permiteau să se impună punctual obţinând contracte pe care nu le-ar fi putut câştiga în mod obligatoriu exclusiv pe baza concurenţei tehnice şi a

preţurilor. Astfel, existenţa unor licitaţii concurente invocată de reclamantă nu este compatibilă cu teza Comisiei privind relevanţa celorlalte mijloace de influenţă.

185 Pe de altă parte, existenţa GE Capital şi faptul că grupul GE beneficiază prin urmare de un indice de solvabilitate maxim „AAA” [considerentul (142) al deciziei atacate] nu sunt împrejurări doveditoare în sine ale unei poziţii dominante a reclamantei pe pieţele motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. Reclamanta precizează în mod întemeiat, în această privinţă, că dreptul concurenţei nu sancţionează întreprinderile pur şi simplu din cauza dimensiunii lor sau a mijloacelor financiare.

186 De asemenea, faptul că GECAS este activă în domeniul cumpărării, finanţării şi leasingului de avioane comerciale de mari dimensiuni nu este în sine prejudiciabil pentru concurenţă. Simplul fapt că o întreprindere este, prin intermediul uneia dintre filialele ei, în speţă GECAS, unul dintre principalii clienţi ai propriilor clienţi, respectiv Boeing şi Airbus în speţă, nu este suficient pentru a-i da o putere pe piaţă care să constituie o poziţie dominantă.

187 Totuşi, trebuie constatat că, în decizia atacată, Comisia nu invocă o teorie economică potrivit căreia un cumpărător de motoare cu reacţie reprezentând 8–10 % din totalul achiziţiilor are, ca urmare, o putere economică ce îi dă posibilitatea de a exclude pe unul sau altul dintre producătorii acestor motoare de pe piaţă. Aceasta nu afirmă nici că faptul că unul dintre producătorii de motoare cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni este mai puternic din perspectivă financiară decât rivalii lui implică în sine consecinţa că îi poate exclude pe aceştia din urmă, nici măcar că efectul coroborat al acestor două împrejurări conduce la această concluzie într-o situaţie în care cumpărătorul de avioane şi producătorul de motoare cu reacţie aparţin aceluiaşi grup de societăţi.

188 În schimb, Comisia a indicat în cadrul analizei poziţiei dominante preexistente a reclamantei că aceasta exploatează puterea economică a filialelor în mod „strategic” pentru a spori puterea pe care o are deja, ca urmare a amplorii vânzărilor ei pe pieţele motoarelor cu reacţie. Reiese din decizia atacată că această constatare de fapt se bazează, în ceea ce priveşte motoarele cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, nu pe o analiză economică a chestiunii dacă acest comportament era totodată eficient şi în mod obiectiv în interesul comercial al reclamantei, ci pe baza elementelor de fapt colectate în cursul procedurii administrative care arată că acest comportament există şi că favorizează în practică vânzarea motoarelor reclamantei faţă de cele ale concurenţilor.

189 Constatând existenţa acestui comportament strategic, Comisia a dedus astfel că integrarea verticală a reclamantei cu filialele ei GE Capital şi GECAS contribuie la poziţia dominantă preexistentă pe pieţele motoarelor cu reacţie şi în special pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni [considerentul (107) şi următoarele şi, respectiv, considerentul (121) ale deciziei atacate].

190 Tribunalul are sarcina de a verifica, în prezentul context, dacă Comisia a comis erori de fapt atunci când a constatat existenţa comportamentului strategic descris anterior, precum şi dacă a comis o eroare vădită de apreciere atunci când a ajuns la concluzia că acest comportament contribuia la poziţia dominantă preexistentă pe piaţa avioanelor comerciale de mari dimensiuni. Considerentele referitoare la aceste două întrebări sunt strâns legate, în special în ceea ce priveşte exemplele specifice invocate şi vor fi examinate în comun în continuare în cadrul examinărilor succesive privind, în primul rând, influenţa comercială a GECAS, în al doilea rând, puterea

financiară a GE Capital, în al treilea rând, considerentele referitoare la exercitarea de către GECAS şi GE Capital a influenţei lor asupra clienţilor GE şi, în al patrulea rând, considerentele referitoare la cifrele privind evoluţia cotelor de piaţă ale reclamantei după crearea GECAS în cadrul grupului său.

Influenţa comercială a GECAS

– Cu privire la politica „GE-only” a GECAS

191 Este evident că GECAS are o politică de achiziţie „GE-only” constând în achiziţionarea exclusiv de avioane motorizate de GE. Singura excepţie de la această politică o constituie achiziţionarea a opt B757 [din 1 040 avioane, a se vedea considerentele (122) şi (132) ale deciziei atacate], avion pentru care nu este disponibil niciun motor GE. În consecinţă, peste 99 % din flota GECAS este constituită din avioane cu motoare ale reclamantei sau ale întreprinderii comune CFMI.

192 În opinia reclamantei, Comisia nu poate considera că această împrejurare contribuie la poziţia ei dominantă. În acest sens, reclamanta face trimitere în cererea ei în special la un raport al Lexecon în anexă la aceasta, potrivit căruia este normal pentru o companie de leasing integrată cu un producător de motoare să le cumpere pe acestea din urmă, deoarece o altă alegere ar putea da impresia unei lipse de încredere în cadrul grupului în propriile motoare cu reacţie, că unele costuri aferente cumpărării ar fi mai mici şi că ar fi dificil pentru o asemenea companie de leasing să obţină condiţii favorabile de la concurenţii direcţi ai unei societăţi din propriul grup.

193 Trebuie constatat în această privinţă că, pentru a demonstra temeinicia argumentului ei cu privire la influenţa comportamentului GECAS pe piaţa avioanelor comerciale de mari dimensiuni, Comisia nu are nevoie să conteste caracterul natural al comportamentului GECAS în această privinţă, nici măcar să demonstreze că obiectivul reclamantei la lansarea pe piaţa leasingului era de a promova vânzările motoarelor proprii. Astfel, dacă s-a demonstrat că politica de achiziţie exclusivă a GECAS favorizează vânzarea motoarelor reclamantei pe piaţă, această constatare este suficientă pentru Comisie să poată considera în mod valid că acest factor contribuie la poziţia dominantă a reclamantei. Rezultă că argumentul legat de caracterul pretins natural al comportamentului GECAS este lipsit de relevanţă în speţă.

194 În orice caz, argumentele menţionate la punctul 192 de mai sus sunt puţin convingătoare în măsura în care faptul că GECAS s-a limitat la operaţiuni referitoare la motoarele reclamantei reprezintă în mod obligatoriu o oarecare dificultate comercială. Astfel, faptul că orice cumpărător îşi limitează în mod voluntar sursele de aprovizionare din principiu şi nu în raport cu criterii comerciale obiective îi impune, prin definiţie, un cost, cu excepţia cazului special în care produsele la care se limitează sunt în mod sistematic mai bune şi mai ieftine decât produsele alternative. În schimb, pretinsele consecinţe negative ale adoptării de către GECAS a unei politici de achiziţii neutre, invocate de reclamantă, sunt vagi şi speculative, mai ales în măsura în care acestea se bazează în esenţă pe poziţii comerciale care sunt adoptate de operatori terţi, în ipoteza în care GECAS ar opta pentru o asemenea politică.

195 Prin urmare, făcând abstracţie de aceste argumente, dacă ar fi corectă teza reclamantei potrivit căreia preferinţa GECAS nu sporeşte vânzările totale de motoare cu reacţie ale GE, propria ei politică comercială în ceea ce priveşte GECAS nu ar avea niciun sens. Astfel,

caracterul cvasiabsolut al acestei preferinţe pentru motoarele GE, arătată de GECAS, este în sine un indiciu solid al caracterului strategic al acestei politici.

– Cu privire la poziţia comercială a GECAS

196 Reclamanta susţine că ILFC este un cumpărător mult mai important de avioane comerciale de mari dimensiuni decât GECAS. În mod specific, aceasta susţine că la 1 martie 2001 ILFC avea în comandă aproape dublul numărului de avioane comerciale de mari dimensiuni în raport cu GECAS, adică 529 contra 268 pentru GECAS. În schimb, în decizia atacată, Comisia constată că GECAS este cel mai mare cumpărător de avioane din lume şi că este de două ori mai mare decât ILFC în ceea ce priveşte numărul de avioane din flota ei, având 1 040 avioane în total comparativ cu ILFC [400–500]. Comisia menţionează de asemenea cifre totale pentru toate avioanele cu reacţie, potrivit cărora comenzile GECAS se ridicau la 796, în timp ce cele ale ILFC la 535 la sfârşitul anului 2000. În ceea ce priveşte aceste ultime cifre, trebuie constatat că acestea privesc atât avioanele regionale de mari dimensiuni, cât şi avioanele comerciale de mari dimensiuni, ceea ce explică diferenţa în raport cu cifrele invocate de reclamantă.

197 Ţinând seama de dimensiunea flotei GECAS, faptul că, potrivit altor parametri, ILFC este mai mare nu are ca consecinţă comiterea de către Comisie a unei erori de fapt sau a unei erori vădite de apreciere, considerând că GECAS este cea mai mare companie de leasing, nici că în cursul anilor care au precedat concentrarea a fost cel mai mare cumpărător de avioane din lume.

198 Trebuie adăugat că validitatea raţionamentului Comisiei nu depinde de chestiunea dacă cota exactă a cumpărărilor de avioane comerciale de mari dimensiuni şi prin urmare de motoare care să le echipeze, reprezentată de achiziţiile GECAS era de 10 % — astfel cum afirmă Comisia la considerentul (122) al deciziei atacate – sau de 7 sau 8 % – astfel cum susţine reclamanta. Într-adevăr, diferenţa între aceste cifre nu afectează analiza Comisiei în mod semnificativ. Ceea ce este important în prezentul context este dacă GECAS era în măsură, în mod concret, ca urmare a activităţii de achiziţionare şi leasing de avioane, să exercite o influenţă semnificativă asupra alegerilor de motoare făcute de producătorii de avioane şi companiile aeriene.

199 În această privinţă, faptul că reclamanta are o cotă de piaţă de 7–10 % care îi era, de fapt, rezervată prin politica de achiziţii preferenţială a GECAS reprezenta în sine un avantaj deloc neglijabil pentru ea. Într-adevăr, presupunând că achiziţiile preferenţiale ale GECAS au fost compensate în practică, cel puţin într-o anumită măsură, de cele ale altor societăţi de leasing, reclamanta, spre deosebire de concurenţii ei, putea să prevadă o anumită proporţie a vânzărilor ei cu un grad de certitudine sporit, în timp ce eventualele achiziţii compensatorii de către celelalte societăţi de leasing constituiau cel mult vânzări potenţiale din punctul de vedere al celorlalţi producători de motoare până la realizarea lor.

200 În plus, la considerentele (140)–(145) ale deciziei atacate, Comisia prezintă imposibilitatea concurenţilor reclamantei de a copia o societate de leasing echivalentă cu GECAS, iar la considerentele (209) şi (210) aceasta precizează că Pembroke, societatea de leasing în care Rolls-Royce are o participare de 50 % nu este comparabilă cu GECAS şi nu are o politică de achiziţii exclusivă în favoarea motoarelor Rolls-Royce. Reclamanta nu contestă aceste constatări de fapt, dar susţine că există pentru concurenţi posibilitatea de a face faţă concurenţei reclamantei în pofida existenţei GECAS. Este necesar să se concluzioneze că sunt corecte şi pertinente considerentele în cauză, în sensul că ele constată excluderea uneia dintre posibilităţile prin care concurenţii reclamantei ar putea concura cu aceasta.

Puterea financiară a GE Capital

201 Comisia a constatat, fără a fi contrazisă de reclamantă, că puterea financiară a GE Capital aduce profit întregului grup de companii de care aparţine, în special în măsura în care acestea beneficiază de un indice de solvabilitate „AAA” care le permite să aibă acces mai uşor decât concurenţii lor la pieţele financiare [a se vedea considerentul (142) al deciziei atacate şi nota de subsol nr. 32].

202 Este necesar aşadar ca Tribunalul să ia act de această stare de fapt.

Considerente privind exercitarea de către GECAS şi GE Capital a influenţei lor asupra clienţilor reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni

203 În cadrul raţionamentului său, Comisia analizează două situaţii diferite, în primul rând cea în care producătorul de avioane alege un motor exclusiv pentru a propulsa o platformă nouă şi, respectiv, în al doilea rând, cea în care alegerea finală a motorului este făcută de compania aeriană dintre diversele motoare certificate pentru o platformă furnizată de mai multe surse. Potrivit acesteia, în prima dintre situaţii se ia în considerare influenţa exercitată de filialele reclamantei asupra producătorului de avioane, în timp ce, în a doua situaţie, se consideră cea mai relevantă influenţa acestora în cadrul companiilor aeriene.

204 Reclamanta respinge în întregime acest raţionament susţinând, în special, că în privinţa teoriilor economice, nu este admisibil ca un cumpărător care reprezintă mai puţin de 10 % din achiziţiile de pe o piaţă dată să poată exercita o influenţă comercială semnificativă asupra acesteia. Prin urmare, diversele exemple şi considerente invocate de Comisie în această privinţă sunt în totalitate lipsite de relevanţă.

– Cu privire la exercitarea de către GE a influenţei care rezultă din puterea filialelor ei asupra producătorilor de avioane

205 În ceea ce priveşte influenţa GE Capital şi a GECAS asupra producătorilor de avioane, Comisia se bazează în special, în ceea ce priveşte avioanele comerciale de mari dimensiuni, pe un exemplu care priveşte B777X (variantă alungită a aeronavei B777) al Boeing. Comisia constată la considerentul (166) al deciziei atacate că reclamanta a obţinut această exclusivitate graţie unei combinaţii de elemente pe care concurenţii ei nu o puteau egala, chiar dacă erau cu toţii capabili din punct de vedere tehnic să furnizeze motorul. Aceasta invocă în acest sens documente interne ale GE care confirmă că oferta combinată care a câştigat contractul includea [...].

206 În special, două documente din 12 mai 1999 purtând numerele 120 CID 000168 şi 120 CID 000166 conţinând, respectiv, următoarele pasaje: „[…]” şi „[…]”.

207 La audiere, reclamanta a recunoscut că GECAS „jucase un rol” la selectarea motorului cu reacţie care echipează această platformă de avion, dar susţine că contractul semnat de reclamantă şi Boeing în octombrie 1999 nu reflectă conţinutul acestor documente, în special în măsura în care comenzile prevăzute de GECAS nu erau tratate ca comenzi de lansare şi trebuia să facă obiectul unor negocieri ulterioare. Totuşi, contractul în cauză nu a fost prezentat în faţa Tribunalului. În schimb, Comisia a indicat în memoriul în apărare, fără a fi contrazisă în acest sens de reclamantă, că în iulie 2000 Boeing a anunţat că GECAS avea […], ceea ce coroborează informaţia cuprinsă în cele două documente interne menţionate anterior.

208 Ţinând seama de toate considerentele precedente, s-a demonstrat în mod adecvat că GECAS s-a angajat anterior lansării aeronavei B777X al Boeing, fie cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic sau pur şi simplu pe plan comercial, la […] şi că acest angajament a ajutat reclamanta să câştige contractul privind motoarele cu reacţie care trebuie să echipeze platforma în cauză în exclusivitate.

209 În ceea ce priveşte […], reclamanta a indicat la audiere că GE Capital nu a jucat niciun rol în negocierile referitoare la acest proiect, […] Această împrejurare nu este incompatibilă cu argumentul Comisiei din moment ce aceasta din urmă nu a pretins în decizia atacată că GE Capital este cea care […]. Identitatea persoanei juridice în cadrul grupului GE, care […], este irelevantă din moment ce este evident că este vorba despre o [...].

210 Comisia precizează totodată în raport cu acest exemplu la considerentul (160) al deciziei atacate, că GE „era realmente depăşită de [Rolls-Royce] dar era aproape de P & W în termeni de comenzi de motoare cu reacţie pentru versiunea clasică [a B777]”, dar că a remediat această posibilă restrângere a avantajului standardizării obţinând exclusivitatea la livrarea motorului cu reacţie B777X. Pentru Comisie, evenimentele care au condus la alegerea de către Boeing a motorului reclamantei pentru aeronava B777X demonstrează că reclamanta a fost în măsură, graţie sprijinului comercial al filialelor ei, să câştige acest contract cu caracter exclusiv, în pofida punctelor slabe ale produsului ei în anumite privinţe, a căror existenţă nu este contestată de reclamantă.

211 În această privinţă, reclamanta însăşi afirmă că a fost obligată să acorde risturne considerabile pentru echiparea B777X deoarece motorul cu reacţie propriu era mai puţin competitiv decât cele ale P & W şi Rolls-Royce pe versiunea clasică a acestei platforme. Reclamanta deduce din această împrejurare că există o concurenţă intensă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

212 În măsura în care reclamanta susţine că a fost obligată să acorde risturne pentru a câştiga licitaţia privind B777X, faptul că un furnizor de motoare cu reacţie […] (a se vedea punctul 205 de mai sus) nu este echivalent cu faptul că acordă risturne. Astfel, […].

213 Este necesar să se considere că faptul că reclamanta poate oferi condiţii comerciale precum cele pe care le-a propus lui Boeing în speţă reflectă independenţa acesteia faţă de concurenţii săi în sensul jurisprudenţei menţionate la punctul 117 de mai sus. Astfel, imposibilitatea acesteia de a fi dezvoltat un motor care să fie egal obiectiv cu cele ale concurenţilor săi nu a împiedicat-o să câştige acest contract. GE a putut decide, în contextul unei licitaţii pe care ar fi pierdut-o probabil în cazul în care calitatea produsului său şi preţul de plătit la livrare ar fi fost singurele criterii relevante, că era necesar să inverseze această situaţie prin utilizarea unor mijloace externe pieţei relevante.

214 Rezultă că, în ceea ce priveşte acest aspect esenţial al politicii sale comerciale, reclamanta a putut să se comporte în mod independent. Comisia a considerat aşadar în mod legal în decizia atacată [a se vedea, în special, considerentul (121) şi următoarele, considerentul (162) şi următoarele şi considerentul (229)] că faptul că reclamanta a făcut aceste sacrificii spre deosebire de (sau cel puţin într-o mai mare măsură decât) concurenţii săi constituie o manifestare a independenţei sale comerciale. Astfel, aceasta este protejată într-o măsură considerabilă prin diversele posibilităţi comerciale de care dispune faţă de efectele presiunii comerciale imediate

care rezultă din concurenţa P & W şi Rolls-Royce. Aceasta îşi poate permite aşadar să […] fără ca totuşi să sufere efecte prejudiciabile ca urmare a acestei atitudini.

215 Trebuie amintit de asemenea în această privinţă că Hotărârea Hoffmann-La Roche/Comisia, punctul 101 de mai sus, priveşte pieţele produselor de consum curent, în timp ce prezenta cauză priveşte produse care sunt vândute în cadrul licitaţiilor care au loc periodic, fiecare dintre acestea privind vânzări de o valoare ridicată şi care sunt caracterizate prin negocieri repetate. Într-un asemenea context, vor exista în mod necesar concesii financiare într-o formă sau alta din partea ofertanţilor în măsura în care aceste fenomene fac parte integrantă dintr-un asemenea proces de negocieri. Astfel, simplul fapt că reclamanta a oferit risturne pentru a câştiga anumite licitaţii nu este incompatibil în sine, în prezentul context, cu existenţa unei poziţii dominante în cazul acesteia.

216 Trebuie să se menţioneze, ţinând seama de considerentele precedente, că Comisia a putut să considere, fără să comită o eroare vădită de apreciere în această privinţă, că faptul că reclamanta a câştigat o licitaţie pentru motorizarea exclusivă a B777X graţie sprijinului comercial al filialelor ei demonstrează nu caracterul adecvat al concurenţei, ci puterea sa pe piaţă.

217 Reclamanta contestă totodată afirmaţia Comisiei potrivit căreia GECAS a acţionat precum un „client de lansare” (launch customer) sau „client de relansare” (boost customer) [considerentele (133) şi (193) ale deciziei atacate], în special pentru […] şi susţine că, dacă GECAS nu a acţionat în această calitate, teza Comisiei cu privire la importanţa influenţei comerciale a GECAS este astfel viciată. Reclamanta susţine că mărturiile […] precum şi cele ale […] şi […] confirmă că GECAS nu joacă rolul clientului de lansare. Potrivit reclamantei, un client de lansare este un client care face precomenzi pe care producătorul de avioane se bazează pentru a hotărî dacă va începe producţia unui anumit aparat. Potrivit acesteia, companiile de leasing nu sunt considerate în general clienţi de lansare. Comisia denumeşte atitudinea [...] în această privinţă drept „curioasă”. Comisia constată că […] a indicat iniţial că a jucat rolul de client de lansare pentru mai multe avioane [...] şi [...], dar că [...] pare să fi schimbat definiţia acestei noţiuni ulterior şi nu a recunoscut oficial această calitate lui […], spre deosebire de cea de simplă participantă la lansare, decât pentru […].

218 Trebuie constatat mai întâi că referirile în decizia atacată la noţiunea „client de relansare” nu adaugă nimic raţionamentului său. Deşi faptul că GECAS comandă avioane ulterior poate creşte numărul de avioane motorizate de GE prezente în flotele companiilor aeriene, asemenea comenzi ulterioare intervin prea târziu pentru a influenţa alegerea producătorului de avioane în mod direct. Abia în momentul lansării iniţiale a unui avion producătorul acestuia decide ce motor îl va echipa sau, după caz, care motoare vor fi disponibile pe platformă. Rezultă, în principiu, că GECAS nu poate influenţa alegerea motorului sau a motoarelor de către producătorul de avioane decât în momentul lansării platformei.

219 Trebuie remarcat, totodată, că oportunitatea etichetei „client de lansare”, precum şi caracterul util al noţiunii „client de relansare” în raport cu rolul jucat de companiile de leasing în general şi de GECAS în special faţă de producătorii de avioane este de importanţă minimă în contextul mai amplu al raţionamentului Comisiei. Ceea ce contează în acest sens este dacă GECAS este în măsură să influenţeze alegerea motorului făcută de producătorii de avioane pentru a echipa concret anumite platforme. Or, reiese concret din exemplul referitor la B777X, examinat anterior, că intervenţia GECAS a contribuit în mod semnificativ la faptul că Boeing a decis să folosească motorul reclamantei în exclusivitate. În aceste condiţii, este necesar să se considere că GECAS

dispune efectiv de influenţa constatată de Comisie fără a fi necesar să se stabilească dacă producătorii de avioane au considerat-o „client de lansare” sau „client de relansare”.

– Cu privire la exercitarea de către GE a influenţei rezultate din puterea filialelor ei asupra companiilor aeriene

220 Referitor la influenţa filialelor reclamantei asupra companiilor aeriene, Comisia constată că influenţa GECAS depăşeşte în mare măsură simplul fapt că aceasta cumpără 10 % din avioanele comerciale de mari dimensiuni vândute în lume, din moment ce aceasta cumpără avioane motorizate de GE în mod speculativ, adică înainte să existe un client final determinat pentru aceste avioane [considerentul (123) al deciziei atacate], astfel încât poate „amorsa” (seed) vânzarea de motoare GE în cadrul micilor companii aeriene, ceea ce creează, menţine şi consolidează poziţia GE, în special ca urmare a considerentelor referitoare la standardizare examinate anterior [a se vedea considerentul (125) al deciziei atacate].

221 Comisia invocă în această privinţă, la considerentul (135) al deciziei atacate, cazul China Eastern, descris la punctul 157 de mai sus, în contextul efectelor standardizării. Reiese din pasajul din raportul anual 1999 al GE, citat la considerentul menţionat, că GECAS a ajutat această companie în mai multe privinţe, inclusiv în scopul standardizării flotei sale „în jurul avioanelor Airbus cu fuzelaj de diametru standard echipate cu motoare cu reacţie CFM[I]” [traducere neoficială]. O asemenea standardizare a unei flote graţie intervenţiei GECAS corespunde fenomenului de „amorsare” descris de Comisie în sensul că GECAS favorizează crearea unei situaţii în care standardizarea înclină în favoarea cumpărării, de către o anumită companie aeriană, de motoare ale reclamantei în viitor. Prin urmare, pasajul în cauză sprijină teza Comisiei privind existenţa acestui fenomen.

222 La considerentul (136) al deciziei atacate, în special în nota de subsol nr. 45 din aceasta, Comisia a invocat un exemplu referitor la […], pe care l-a descris în detaliu la considerentul (192) , în secţiunea din decizia atacată consacrată analizei P & W. Reiese dintr-un mesaj electronic intern al reclamantei citat la considerentul (192), în special, cele ce urmează: „[…]” Autorul mesajului electronic în cauză s-a felicitat de asemenea că această reuşită […] Acesta a remarcat în plus că „[…]”.

223 Reiese din aceste exemple specifice că reclamanta însăşi consideră că, în anumite cazuri, serviciile de leasing pe care GECAS este în măsură să le ofere companiilor aeriene au jucat un rol important permiţând reclamantei să obţină un contract pentru motorizarea aeronavelor unei companii aeriene.

224 Un alt element, documentul intern al GECAS nr. 702 CID 000080, invocat de Comisie în faţa Tribunalului pentru a respinge afirmaţia reclamantei conform căreia GECAS nu avea obiectivul strategic de promovare a motoarelor reclamantei, este formulat astfel: „[…]”. Acest document confirmă într-adevăr existenţa unui asemenea obiectiv strategic.

225 În ceea ce priveşte aportul strategic al GE Capital în raport cu companiile aeriene, Comisia citează de asemenea un articol pe care îl prezintă ca fiind întocmit de preşedintele şi directorul general al reclamantei la data faptelor, Jack Welch, la considerentul (117) al deciziei atacate:

„Şi ce aduce [GE] Capital lui GE? Pe de o parte, clienţi valoroşi: [GE] Capital oferă finanţare clienţilor din direcţiile operaţionale ale GE, ca de exemplu Aircraft, Power Systems şi

Automotive, ceea ce le ajută să obţină contracte importante. Riscul de faliment care ameninţa Continental Airlines în 1993 a constituit unul dintre exemplele cele mai notabile de existenţă a unei eventuale relaţii. Împrumuturile acordate de GE Capital au ajutat Continental să se relanseze. Apoi, Continental a făcut o comandă mare de avioane noi – majoritatea echipate cu motoare cu reacţie GE. Potrivit consultantului Tichy: «[GE] Capital face parte din arsenalul de care dispun ramurile industriale ale GE pentru a învinge concurenţa»” [traducere neoficială].

226 Reclamanta constată, în ceea ce priveşte un citat din acelaşi articol în memoriul în apărare, că acest articol a fost întocmit de un jurnalist de la revista „Fortune”. Totuşi, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, Comisia a indicat în special în decizia atacată la notele de subsol de la pagininile 37 şi 38 că reclamanta însăşi publicase articolul respectiv pe propriul site web. Din această publicaţie electronică reiese că reclamanta nu contesta, ba chiar îşi asuma analiza care era prezentată acolo.

227 Comisia precizează în continuare, la considerentele (118–120) al deciziei atacate, că după intervenţia financiară descrisă în citatul respectiv, Continental Airlines a ales întotdeauna motoarele reclamantei de fiecare dată când a achiziţionat avioane comerciale de mari dimensiuni pentru care era posibilă această alegere. Comisia deduce astfel că sprijinul financiar acordat de GE Capital lui Continental Airlines pare să fi fost condiţionat de adoptarea de către aceasta din urmă a unei politici preferenţiale în privinţa motoarelor cu reacţie ale reclamantei.

228 Reclamanta nu contestă datele de fapt referitoare la aceste exemple astfel cum sunt. Aceasta nu comentează exemplul referitor la China Eastern şi, în ceea ce priveşte exemplul examinat la punctul 222 de mai sus, precizează că în mesajul electronic respectiv s-a indicat de asemenea că respectiva campanie comercială fusese foarte intensă. Referitor la exemplul Continental Airlines, reclamanta susţine că este vorba despre un caz izolat şi acuză Comisia că nu încearcă să evalueze importanţa sau impactul practicii pe care o descrie. Este necesar să se constate că aceste argumente nu infirmă teza Comisiei, din moment ce aceasta a prezentat în mod corespunzător în decizia atacată relevanţa acestor exemple în raport cu rolul jucat de GECAS şi GE Capital în promovarea motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni ale reclamantei la nivelul companiilor aeriene.

– Concluzie privind exercitarea de către GE a influenţei rezultate din puterea filialelor ei

229 Având în vedere cele precedente şi ţinând seama, în special, de exemplele concrete folosite de Comisie pentru a atesta exercitarea de către GE a influenţei rezultate din puterea comercială a filialelor sale a căror veracitate şi relevanţă nu au fost infirmate în cadrul prezentei proceduri, obiecţia reclamantei legată de absenţa unei asemenea influenţe trebuie să fie respinsă. În special, argumentele întemeiate pe caracterul pretins eterodox, în privinţa teoriilor economice, al constatărilor Comisiei nu pot combate probele solide prezentate de aceasta din urmă.

Considerente referitoare la cifrele privind evoluţia cotelor de piaţă ale reclamantei după începerea de către GECAS a activităţii de achiziţionare şi leasing de avioane

230 La considerentul (138) al deciziei atacate, Comisia a comparat poziţia reclamantei pe piaţă anterior începerii de către GECAS a achiziţiilor speculative (între 1988 şi 1995) cu cea prevalentă după această dată (între 1996 şi 2000). Aceasta constată că, deşi vânzările de motoare cu reacţie GE către societăţile de leasing, inclusiv GECAS, au crescut cu peste 20 puncte de cote de piaţă (adică o creştere de peste 60 %), cumpărările directe de motoare GE de către companiile aeriene

au scăzut cu mai puţin de 5 puncte (adică sub 10 %). Comisia a dedus de aici că alte societăţi de leasing şi companii aeriene nu au compensat achiziţiile cu caracter parţial ale GECAS şi că activitatea acesteia a avut ca urmare o reorientare, în termeni neţi, a cotelor de piaţă în favoarea GE.

231 Reclamanta constată, în mod întemeiat, că raţionamentul menţionat anterior nu permite compararea dimensiunii părţii din piaţă reprezentată de achiziţiile societăţilor de leasing cu cea reprezentată de achiziţiilor directe ale companiilor aeriene. Rezultă, că , astfel, Comisia nu a demonstrat, în raport cu aceste statistici, că GECAS a determinat progresul general al cotei de piaţă a reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

232 Reclamanta constată, în plus, că cifrele pe care ea însăşi le-a invocat, în special cele cuprinse într-o anexă la cererea sa, respectiv analiza profesorului Nalebuff (anexa 7.4) privind achiziţiile tuturor societăţilor de leasing, inclusiv GECAS, demonstrează absenţa unui efect pozitiv al activităţii GECAS asupra vânzărilor reclamantei şi caracterul real al unui fenomen de compensare în favoarea achiziţiei motoarelor altor producători de motoare decât GE din partea celorlalte societăţi de leasing ca reacţie la politica preferenţială a GECAS. Reclamanta invocă în această privinţă o afirmaţie a Comisiei, făcută în memoriul în duplică, potrivit căreia vânzările reclamantei au scăzut la numai […] % în loc de […] % graţie achiziţiilor GECAS, pentru a demonstra caracterul eronat al argumentului Comisiei cu privire la creşterea cotei de piaţă a reclamantei atribuibile lui GECAS.

233 Este necesar să se precizeze că cifrele invocate în raportul profesorului Nalebuff se raportează numai la platformele furnizate de mai multe surse pentru care se poate alege între un motor CFMI/GE şi alt motor. Aceste cifre exclud aşadar toate avioanele pentru care s-a certificat un singur motor, în special B737, furnizat în exclusivitate de reclamantă. Astfel, în măsura în care reclamanta observă scăderea cotei sale de piaţă potrivit însăşi Comisiei, este vorba despre o afirmaţie scoasă din contextul ei care se raportează la numai o parte din piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

237 În plus, Comisia critică alegerile făcute de profesorul Nalebuff în privinţa procesării statisticilor, în special în măsura în care acesta a presupus că selecţiile efectuate deja de utilizatorii finali pentru un număr limitat de avioane sunt reflectate de alegerile viitoare pentru celelalte avioane comandate de societăţile de leasing pentru care nu s-a ales încă un motor. Este necesar să se constate, astfel, că în anii cei mai recenţi numărul de comenzi pentru care motorul nu a fost încă selecţionat era deosebit de ridicat în cifrele utilizate de profesorul Nalebuff, ceea ce este inevitabil, dar reduce mult fiabilitatea acestor cifre. Dat fiind că prin compararea celor mai recenţi trei ani, 1998, 1999 şi 2000, cu o perioadă anterioară, din 1991 până în 1997 profesorul Nalebuff a ajuns la concluzia că celelalte societăţi de leasing reacţionaseră faţă de preferinţa GECAS, această lipsă de fiabilitate viciază de asemenea respectiva concluzie.

235 Trebuie constatat că este inevitabilă o anumită creştere a proporţiei motoarelor cu reacţie construite de concurenţii reclamantei achiziţionate de societăţile de leasing, doar dacă nu se consideră că efectul de deplasare a cotelor de piaţă rezultat din achiziţiile GECAS este pe deplin eficient în sensul că fiecare motor construit de reclamantă achiziţionat de GECAS reprezintă o vânzare suplimentară în raport cu cele care s-ar fi realizat în absenţa sa. Există în mod obligatoriu o cerere de motoare cu reacţie ale concurenţilor reclamantei, ţinând seama în special de avantajele standardizării menţionate anterior, anumite companii aeriene optând pentru aceste motoare cu reacţie în trecut. Dat fiind că GECAS a luat o parte semnificativă din piaţa de leasing

şi nu achiziţionează, în principiu, motoare cu reacţie fabricate de concurenţii reclamantei, cererea pentru celelalte motoare va fi în mod necesar absorbită de celelalte societăţi de leasing.

236 Cu privire la argumentul reclamantei potrivit căruia celelalte societăţi de leasing vor reacţiona în mod conştient la preferinţa GECAS pentru promovarea celorlalte motoare cu reacţie, acesta nu poate fi relevant decât în măsura în care aceste societăţi aleg ele însele motorul care echipează avionul. Or, Comisia constată în decizia atacată că, în ceea ce priveşte comenzile recente ale ILFC, alegerea motorului rămânea în marea majoritate a cazurilor „de determinat”, contrar politicii „GE-only” a GECAS, ceea ce permitea astfel viitorilor clienţi ai ILFC, respectiv companiile aeriene, să participe la alegerea motorului cu reacţie [considerentul (137) al deciziei atacate]. Această împrejurare de fapt este confirmată de cifrele prezentate de reclamantă însăşi în cadrul raportului profesorului Nalebuff.

237 Astfel cum s-a constatat anterior, Comisia a constatat în decizia atacată că de la sfârşitul anului 1995 a crescut cota de piaţă a reclamantei, măsurată în termeni de parc instalat de motoare cu reacţie [considerentele (74)–(76) ale deciziei atacate şi anexa I la aceasta]. Totuşi, reclamanta constată că argumentul bazei instalate a reclamantei începând din 1995 nu poate fi atribuit lui GECAS din moment ce, pe baza acestei creşteri de […] motoare, numai […] motoare sunt atribuibile comenzilor făcute de GECAS. Comisia nu contestă aceste cifre, dar menţionează caracterul tardiv al efectului comenzilor făcute după începerea activităţii GECAS în ceea ce priveşte baza instalată de motoare cu reacţie, aceasta fiind o măsură a cotei de piaţă care depinde de livrarea efectivă a aeronavei, împreună cu motoarele cu reacţie care o echipează. Aceasta constată totodată că baza instalată de motoare cu reacţie a reclamantei a crescut net începând din 1999, an din care impactul GECAS a putut începe să se facă simţit.

238 Trebuie constatat aşadar că, deşi motoarele achiziţionate de GECAS reprezintă un oarecare aport la creşterea bazei instalate a reclamantei invocată în decizia atacată şi deşi acest aport pare în sine să fie în curs de a deveni tot mai important, acesta rămâne minim. Totuşi, această împrejurare nu demonstrează că GECAS nu are un efect semnificativ asupra raportului de forţe pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. În realitate, ţinând seama în special de constatările făcute la punctul precedent, este prea devreme pentru a aprecia amploarea impactului GECAS asupra cifrelor privind evoluţia bazei instalate de motoare cu reacţie. În aceste condiţii, deşi reiese din decizia atacată că începutul cumpărărilor efectuate de GECAS a coincis cu creşterea cotei de piaţă a reclamantei în ceea ce priveşte baza instalată, Comisia nu a demonstrat în decizia atacată că există o relaţie de cauză-efect între aceste două împrejurări.

239 În lumina tuturor considerentelor precedente, trebuie constatat că Comisia nu a demonstrat, ca stare de fapt, că activitatea de achiziţionare a GECAS a avut ca efect creşterea cotei de piaţă totale a reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. În schimb, reclamanta nu a reuşit să demonstreze nici că GECAS nu a avut niciun efect pozitiv asupra cotei de piaţă totale a reclamantei, nici că celelalte societăţi de leasing au reacţionat faţă de preferinţa GECAS prin adoptarea unei preferinţe contrare în favoarea motoarelor concurenţilor acesteia.

240 Ţinând seama de aceste constatări, se impune concluzia că dezbaterea statistică dintre părţi, examinată anterior, este neutră. Absenţa unui sprijin statistic al raţionamentului Comisiei trebuie să fie luată în considerare la aprecierea validităţii acestuia în ansamblu. Totuşi, trebuie să se ţină

seama totodată de faptul că teza contrară a reclamantei, potrivit căreia activitatea GECAS nu a avut niciun efect asupra pieţei, nu a fost de asemenea demonstrată de cifrele respective.

Concluzie privind integrarea verticală

241 Pe baza probelor invocate anterior, Comisia a putut în mod valid să considere că reclamanta avea la dispoziţie, ca urmare a activităţilor filialelor sale, mijloace comerciale pe care le folosise, cel puţin în unele cazuri, pentru a câştiga contracte pe care nu le-ar fi câştigat probabil în absenţa intervenţiei lor. Astfel, în unele cazuri, GECAS şi/sau GE Capital au jucat un rol decisiv în alegerea motorului de către producătorul de avioane sau de către compania aeriană. În plus, documentele citate de Comisie demonstrează că reclamanta are o politică comercială ce constă în utilizarea acestei puteri pentru creşterea puterii proprii pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

242 Faptul că Comisia nu a reuşit să demonstreze în raport cu datele statistice, în decizia atacată, că utilizarea de către reclamantă a acestei puteri a avut un efect pozitiv asupra cotei sale totale de piaţă a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni nu infirmă argumentul său privind influenţa comercială exercitată de GECAS. Întrucât Comisia a demonstrat, în cazuri specifice, că reclamanta a utilizat în mod deliberat posibilităţile comerciale rezultate din activitatea GECAS şi din puterea financiară a GE Capital pentru promovarea motoarelor sale cu reacţie şi că această politică a avut succes, aceasta a dovedit în mod suficient analiza sa privind faptul că utilizarea acestor pârghii comerciale contribuie la poziţia ei dominantă.

d) Situaţia concurenţei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni

243 Reclamanta contestă afirmaţia Comisiei potrivit căreia reclamanta avea capacitatea de a exclude orice concurenţă efectivă din partea P & W şi Rolls-Royce pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni [considerentul (163) al deciziei atacate şi punctul 109 de mai sus]. Este suficient să se constate în acest sens că Comisia nu avea nevoie să demonstreze că această excludere este consecinţa poziţiei reclamantei pe această piaţă pentru a demonstra că această poziţie constituia o poziţie dominantă (a se vedea punctul 114 de mai sus). Într-adevăr, deşi această consecinţă este manifestarea cea mai extremă a existenţei unei asemenea poziţii, nu este în mod necesar rezultatul acesteia. Astfel, acest argument al reclamantei întemeiat pe o pretinsă lipsă de dovezi ale acestei excluderi este lipsită de relevanţă în prezentul context.

244 Trebuie constatat de asemenea că, în decizia atacată, Comisia a indicat la considerentul (164) că reclamanta a reuşit să îşi plaseze produsele pe 10 din ultimele 12 platforme pentru care producătorii de avioane propuneau poziţii de exclusivitate. În memoriul său în apărare, Comisia a constatat în această privinţă că reclamanta a câştigat toate licitaţiile pentru platforme la care a participat. Reclamanta contestă această analiză considerând, din contră, că există o concurenţă intensă pe piaţa relevantă.

245 Reclamanta constată, în mod întemeiat, că mai multe dintre aceste platforme nu erau platforme de avioane comerciale de mari dimensiuni, ci platforme de avioane regionale de mari sau mici dimensiuni. Dat fiind că Comisia a definit trei pieţe diferite corespunzând acestor trei categorii de avioane, în vederea aprecierii existenţei unei poziţii dominante, cifra invocată în

acest sens este fără relevanţă în sine pentru fiecare dintre cele trei pieţe, în special pentru cea a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

246 De asemenea, exemplul invocat de reclamantă pentru a demonstra că nu a câştigat toate licitaţiile de exclusivitate la care a participat se raportează la un mic avion regional, ERJ-145. Acest exemplu este aşadar fără relevanţă pentru prezenta cauză, întrucât Comisia nu a analizat această piaţă în decizia atacată.

247 În şedinţă, reclamanta a analizat cele mai recente patru licitaţii pentru motorizarea avioanelor comerciale de mari dimensiuni. Aceasta susţine că pentru A318 al Airbus, un singur motor, cel al P & W, a fost certificat iniţial şi că ulterior un motor al CFMI a fost certificat de asemenea. În urma negocierilor care nu s-au finalizat între GE şi Airbus pentru motorizarea lui A340 500-600, aceasta din urmă a selecţionat un motor Rolls-Royce în exclusivitate. La A380, cele două motoare certificate sunt cele ale Rolls-Royce şi Engine Alliance şi, în cele din urmă, reclamanta a câştigat licitaţia referitoare la B777X în pofida concurenţei intense din partea Rolls-Royce. Reclamanta deduce din aceste exemple, luate în ansamblu, că nu se află în poziţie dominantă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

248 În ceea ce priveşte în mod specific exemplul referitor la motorizarea lui A340 500-600, Comisia a examinat licitaţia în cauză la considerentul 170) al deciziei atacate unde constată că […]. Reclamanta nu contestă acest fapt dar subliniază că […]. Totuşi, […], acest argument nu infirmă concluzia Comisiei potrivit căreia acest exemplu este compatibil cu expresia poziţiei dominante a GE.

249 Într-un mod mai general, cele patru licitaţii discutate de reclamantă la audiere nu demonstrează existenţa unei erori vădite din partea Comisiei în privinţa existenţei unei poziţii dominante în cazul reclamantei. Rezultă efectiv din aceste exemple că exista concurenţă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. Totuşi, astfel cum s-a constatat mai sus, simpla existenţă a concurenţei pe piaţă nu este incompatibilă cu ideea că unul dintre concurenţii prezenţi dispune de asemenea mijloace încât este independent de concurenţii săi în mare măsură. Astfel, existenţa unei poziţii dominante nu este sinonimă cu monopolul; prin urmare, existenţa unor contracte câştigate de concurenţii întreprinderii dominante nu este suficientă în sine pentru a infirma concluzia că aceasta se află în poziţie dominantă.

250 De asemenea, constatările făcute la punctele 244 şi 245 de mai sus cu privire la lipsa de relevanţă a anumitor afirmaţii în decizia atacată nu sunt decisive în structura generală a analizei poziţiei dominante preexistente a reclamantei pe piaţa relevantă. Prin urmare, acestea nu infirmă concluzia Comisiei privind existenţa aceste poziţii dominante preexistente.

e) Absenţa sau slăbiciunea presiunii concurenţiale şi comerciale

Presiunea exercitată de concurenţi

251 În ceea ce priveşte concurenţii reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, Comisia constată în decizia atacată că scad inexorabil cotele de piaţă ale P & W pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni [considerentele (174)–(195) ale deciziei atacate] şi că Rolls-Royce este din punct de vedere tehnic un concurent redutabil dar care […], ţinând seama în special de dimensiunea sa mică în comparaţie cu reclamanta [considerentele (196–223)].

252 Reclamanta constată că, în Decizia Engine Alliance, Comisia a considerat că P & W şi Rolls-Royce erau concurenţi serioşi şi credibili ai reclamantei. Trebuie amintit în acest sens că nici Comisia, nici, a fortiori, Tribunalul nu se supun în speţă constatărilor din Decizia Engine Alliance (a se vedea punctele 118 şi 120 de mai sus şi jurisprudenţa citată).

253 Trebuie constatat că aprecierea raportului de forţe dintre diferitele întreprinderi în concurenţă pe o piaţă se încadrează în principiu într-o evaluare economică complexă pentru care Comisia dispune de o marjă de apreciere (a se vedea în special punctul 60 şi următoarele de mai sus, şi jurisprudenţa citată).

254 În speţă, Comisia nu neagă existenţa unei oarecare concurenţe din partea P & W şi Rolls-Royce pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

– Cu privire la poziţia P & W

255 În ceea ce priveşte în mod specific P & W, Comisia invocă înscrisuri, precum şi cifre din care reiese că motoarele produse de acest constructor propulsează în principal avioane care nu mai sunt în producţie şi că îi scade cota de piaţă.

256 Acest declin relativ este reflectat, în special, de faptul că cota de piaţă pentru baza instalată de motoare pe avioane care nu mai sunt în producţie este mai mare decât cota sa de piaţă pentru baza instalată de motoare pe avioane care sunt încă în producţie [(considerentul 81) al deciziei atacate]. În plus, cota sa din baza instalată de motoare pe avioane care sunt încă în producţie (26,5 %) este mai mare decât cota sa de piaţă în privinţa motoarelor la comandă, care este de numai 16 %.

257 Comisia invocă în special afirmaţii făcute de preşedintele UTC, societate mamă a P & W, la 22 septembrie 1999 şi raportate de un angajat al reclamantei într-o notă internă, conform cărora mai multe motoare P & W sunt retrase din exploatare în prezent decât motoarele celorlalţi producători de motoare şi că jumătate din cele 450 de avioane „parcate la sol” (parked) în 1999 erau motorizate de aceasta [(considerentul 177) al deciziei atacate]. Potrivit raportului anual al UTC din 2000, veniturile P & W au scăzut cu 202 milioane USD, adică 3 %, între 1998 şi 1999, ceea ce reflectă scăderea livrărilor de motoare civile şi militare şi reducerea în volum a pieselor de schimb pentru aparate comerciale, compensate parţial în special de o creştere a activităţii de revizie şi reparaţie comerciale [considerentul (181)]. La considerentul (183) al deciziei atacate Comisia precizează totodată că […].

258 Comisia continuă constatând la considerentele (185)–(187) ale deciziei atacate că se pare că […] Comisia deduce de aici că activităţile independente ale P & W vor fi în esenţă axate în viitor pe alte pieţe de motoare decât cea a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

259 Reclamanta nu contestă în mod direct elementele de fapt invocate în această privinţă de Comisie, dar constată că P & W continuă să investească pentru îmbunătăţirea motoarelor proprii şi a participat cu reclamanta la Engine Alliance în vederea dezvoltării unui motor complet nou pentru a echipa A380 şi B747-400. Aceasta constată totodată că vânzările motorului P & W care propulsează A318 le devansează pe cele ale motorului alternativ al CFMI pe această platformă. Este necesar să se considere că aceste împrejurări, deşi indică într-adevăr că P & W continuă să

fie activă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, nu infirmă totuşi argumentul Comisiei.

260 Desigur, astfel cum indică reclamanta în raport cu citatul de la considerentul (192) al deciziei atacate […], există concurenţă între ea şi P & W pe anumite pieţe care poate fi chiar intensă în mod punctual. În schimb, evoluţia şi nivelul cotei de piaţă a P & W subliniază caracterul limitat al acestei concurenţe şi faptul, remarcat anterior, că reclamanta a câştigat totuşi contractul în cauză graţie în special intervenţiei GECAS, în pofida considerentelor de standardizare, este mai semnificativ decât faptul că s-a făcut concurenţă pentru contract. Astfel cum a remarcat autorul mesajului electronic citat la considerentul (192) al deciziei atacate, „[…]” şi acest exemplu ilustrează concret posibilitatea coexistenţei între o oarecare concurenţă şi o putere preponderentă a unuia dintre concurenţii prezenţi.

261 În lumina tuturor considerentelor precedente, Comisia a putut să concluzioneze în mod valid la considerentul (194), în special pe baza cifrelor şi înscrisurilor pe care le invocă explicit în decizia atacată, că P & W nu mai constituia un concurent independent direct valid al GE pentru o mare parte din piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

– Cu privire la poziţia Rolls-Royce

262 Cu privire la Rolls-Royce, Comisia declară în decizia atacată că poziţia concurenţială a acesteia faţă de reclamantă este afectată de o […] [considerentul (196 şi următoarele].

263 Comisia invocă în special un mesaj electronic trimis de preşedintele GECAS în care acesta afirmă […] [considerentele (200) şi (204) ale deciziei atacate].

264 Comisia face totodată trimitere la un document intern […] [considerentul (205)].

265 Potrivit Comisiei, […] Rolls-Royce a fost obligată să recurgă la o finanţare externă pentru a dezvolta motoare noi, prin intermediul programelor Acordului de împărţire a riscurilor şi veniturilor („RRSP”). Aceasta invocă în acest sens observaţii ale analiştilor financiari din cadrul Schroder Salomon Smith Barney din care reiese că aceste programe au devenit foarte importante pentru Rolls-Royce. Potrivit analizei Deutsche Bank, este îngrijorător faptul că creşterea profitului net înaintea plăţii dobânzii şi a impozitului al Rolls-Royce provine la un nivel de circa 60 % din programele RRSP a căror previzibilitate este limitată şi constată că modificarea aşteptată a fluxurilor de capitaluri derivate din aceste programe va exercita o presiune crescândă asupra activităţii pe termen lung a Rolls-Royce deoarece intrările ar trebui să scadă după 2001 [considerentele (201)–(203) ale deciziei atacate].

266 Comisia declară că […] [considerentele (211)–(214)].

267 În fine, Comisia constată în acest context că reclamanta este „furnizorul dominant” pentru un număr mare de companii aeriene, în sensul că motoarele acesteia reprezintă peste 60 % din baza instalată de motoare pe avioane care sunt încă în producţie [considerentele (215)–(217) ale deciziei atacate]. Aceasta citează la considerentul (218) din decizie o afirmaţie a Rolls-Royce însăşi din care reiese că […].

268 Reclamanta susţine că Rolls-Royce este un concurent foarte puternic din punct de vedere tehnic şi precizează că, în Decizia Engine Alliance, Comisia a considerat că „observă progresul

cotei sale de piaţă şi era dotată cu capacităţile corespunzătoare pentru dezvoltarea unor motoare noi şi versiuni derivate ale motoarelor existente” ă. Reclamanta consideră în special că este absurd să se invoce faptul că […], în timp ce această împrejurare reflectă în realitate succesul comercial considerabil al acestei întreprinderi.

269 Trebuie să se considere, având în vedere constatările care o privesc în decizia atacată şi ţinând seama de considerentele invocate în această privinţă de reclamantă că activitatea de construire a motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni a Rolls-Royce este efectiv într-o stare comercială bună şi nu se confruntă cu dificultăţi imediate pe plan comercial sau financiar. Pe de altă parte, este adevărat că faptul […] este, în principiu, un semn de succes comercial şi o garanţie de stabilitate financiară.

270 Totuşi, Comisia nu a negat succesul comercial al Rolls-Royce în decizia atacată. În special, aceasta nu a considerat că faptul […] era un factor de slăbiciune comercială astfel cum afirmă reclamanta. În schimb, aceasta a constatat că, în pofida calităţilor ei, această societate […] şi, prin urmare, nu putea fi considerată o contragreutate adecvată pe piaţa avioanelor comerciale de mari dimensiuni în general pentru a împiedica reclamanta să se comporte în mare măsură în mod independent.

271 Astfel, Comisia a constatat în decizia atacată că […] [considerentele (211)–(213) ale deciziei atacate]. Reclamanta nu contestă caracterul material al elementelor pe care se bazează această analiză în memoriile sale, limitându-se la constatarea că […]. Este necesar să se considere totuşi că acest raţionament sprijină concluzia specifică a Comisiei de la considerentul (214) al deciziei atacate, potrivit căreia […].

272 Referitor la situaţia financiară a Rolls-Royce, rezultă din raţionamentul Comisiei amintit la punctele 263–265 de mai sus […] şi că modul în care şi-a finanţat proiectele cele mai recente, respectiv cu ajutorul RRSP, va avea un impact negativ asupra veniturilor ei în anii viitori. Comisia a invocat, în sprijinul acestei părţi a raţionamentului său, afirmaţiile analiştilor financiari independenţi cu privire în mod specific la consecinţele pentru Rolls-Royce ale faptului că şi-a finanţat proiectele în acest mod. În schimb, reclamanta se limitează la constatarea că Rolls-Royce este în general într-o stare comercială bună fără să explice în ce sens analiza Comisiei privind […] Rolls-Royce este eronată.

273 Rezultă din considerentele precedente că Comisia nu a comis o eroare vădită de apreciere prin faptul că a constatat, la considerentul (196) al deciziei atacate, că „deşi este un furnizor foarte performant din punct de vedere tehnic, societatea [Rolls-Royce] nu poate fi considerată aşadar un ofertant credibil pentru toate motoarele pe toate pieţele, în special să câştige dreptul exclusiv în sectorul motoarelor cu reacţie” [traducere neoficială].

Presiunea exercitată de cumpărători

274 În fine, Comisia declară, în decizia atacată, motivele pentru care nu există putere de cumpărare compensatorie din partea Boeing şi Airbus, care sunt singurii doi producători de avioane comerciale de mari dimensiuni, nici din partea companiilor aeriene [considerentele (224)–(228)].

275 În fond, Comisia constată că un număr mare de companii aeriene depind de reclamantă din cauza poziţiei acesteia de furnizor dominant în cadrul flotei lor. Aceasta constată în plus că

cererea făcută de companiile aeriene care sunt utilizatorii finali ai motoarelor este fragmentată deoarece nicio companie nu reprezintă în mod individual mai mult de 5 % din achiziţii [considerentul (226)], constatare pe care reclamanta nu o contestă.

276 Cu privire la producătorii de avioane, Comisia constată că reclamanta are o mare influenţă asupra acestora prin intermediul clienţilor lor ca urmare a cotei sale din baza instalată a flotei acestora. Aceasta aminteote în acest context ca GECAS poate „amorsa” cererea de avioane motorizate de catre reclamanta în cadrul companiilor aeriene oi ca GE Capital oi GECAS au putut chiar sa influen?eze în mod direct alegerea motorului de catre acestea [considerentul (228)].

277 Reclamanta formulează două critici în această privinţă. În primul rând, aceasta observă că în Decizia Allied Signal/Honeywell, Comisia a constatat că Boeing şi Airbus sunt cumpărători puternici şi în această decizie, ca şi în Decizia EADS, companiile aeriene au o putere semnificativă în calitate de cumpărători. Este suficient să se constate în acest sens, cum procedează Comisia, că puterea cumpărătorilor constatată în deciziile în cauză exista faţă de alte societăţi decât reclamanta în raport cu alte produse. Or, dat fiind că, în această privinţă, Comisia se bazează pe avantaje care corespund reclamantei şi situaţiei sale specifice pe pieţele motoarelor cu reacţie, acest argument este lipsit de relevanţă în speţă.

278 În al doilea rând, reclamanta constată că nici Boeing, nici Airbus, nu s-au opus concentrării. Or, absenţa unei asemenea constatări este lipsită de relevanţă la stabilirea faptului dacă reclamanta ocupa o poziţie dominantă anterior concentrării economice. Absenţa unei contestaţii ar putea fi explicată prin mai multe raţiuni diferite, în special prin ipoteza invocată de Comisie în şedinţă că Boeing şi Airbus nu au un interes însemnat pentru reducerea preţului motoarelor în măsura în care ambele sunt în mod egal afectate de nivelul relativ ridicat al preţurilor. În plus, faptul de a acorda o greutate prea mare absenţei unei contestaţii ar putea echivala cu a considera că clienţii unei întreprinderi pot stabili printr-un fel de control privat concentrări dacă furnizorul lor este în poziţie dominantă pe piaţa respectivă.

279 Prin urmare, trebuie respinse argumentele invocate de reclamantă în această privinţă. În aceste condiţii şi în lumina diverselor constatări de mai sus privind poziţia de lider a reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, Comisia nu a comis nici o eroare de fapt, nici o eroare vădită de apreciere când a considerat că Boeing, Airbus şi companiile aeriene nu exercită o presiune comercială asupra reclamantei într-o măsură susceptibilă să infirme concluzia în privinţa existenţei unei poziţii dominante în cazul reclamantei.

f) Concluzie cu privire la poziţia dominantă

280 În lumina tuturor considerentelor precedente, Comisia a putut să concluzioneze, la considerentul (229) al deciziei atacate, fără să comită o eroare vădită de apreciere în acest sens că GE se afla în poziţie dominantă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni anterior concentrării.

C – Cu privire la suprapunerea verticală

1. Argumentele părţilor

281 Reclamanta consideră, în ceea ce priveşte pilonul din decizia atacată referitor la suprapunerea verticală, constituită prin asocierea care ar rezulta din fuziunea demaroarelor pentru motoarele cu reacţie ale Honeywell şi motoarele cu reacţie ale GE, că Comisia ignoră faptul că Honeywell furnizează demaroarele proprii unor producători de motoare concurenţi ai GE. Comisia nu prezintă nicio dovadă că această concentrare economică ar conduce la excluderea concurenţilor entităţii rezultate din concentrare, în special având în vedere faptul că un demaror nu reprezintă decât 0,2 % din preţul motorului.

”82 Reclamanta adaugă, în memoriul în răspuns la observaţiile Rolls-Royce şi Rockwell, precum şi în şedinţă, că ar fi trebuit să ţină seama Comisia de obligaţiile care reveneau entităţii rezultate din concentrare în temeiul articolului 82 din Tratatul CE, conform Hotărârii Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus.

283 În ceea ce priveşte angajamentele referitoare la demaroare, GE a propus să cedeze activităţile Honeywell din construirea demaroarelor pentru motoare de avion. Obiecţiile invocate împotriva acestui angajament în decizia atacată sunt în totalitate lipsite de temei.

284 Comisia, susţinută de Rolls-Royce, aminteşte că Honeywell este singurul furnizor independent şi credibil de demaroare pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, având în vedere situaţia pieţei şi că includerea sa în aceeaşi întreprindere cu furnizorul de motoare cu reacţie dominant ar permite entităţii rezultate din fuziune să adopte un comportament independent care nu era posibil anterior. Comisia remarcă totodată că criticile reclamantei referitoare la respingerea angajamentelor cu privire la această piaţă se limitează la simple afirmaţii.

285 Rolls-Royce subliniază, în special, că demaroarele constituie componente esenţiale ale tuturor motoarelor cu reacţie şi că entitatea fuzionată ar putea, în urma concentrării economice, să obţină aceste componente în condiţii mai favorabile. Ar fi dificil din punct de vedere financiar şi tehnic pentru Rolls-Royce să opteze pentru alt furnizor decât Honeywell.

2. Aprecierea Tribunalului

286 La considerentele (331)–(340) ale deciziei atacate, Comisia a descris poziţia Honeywell pe diverse pieţe ale unui număr de accesorii şi comenzi pentru motoare cu reacţie. Aceasta a constatat în special că Honeywell avea o cotă de piaţă de [50–60] % pe piaţa unuia dintre aceste produse, demaroarele pentru motoare, Hamilton Sundstrand, societatea soră a P & W, fiind al doilea producător cu o cotă de [40–50] % în termeni de volum de producţie [considerentele (337) şi (338) ale deciziei atacate].

287 Trebuie amintit de asemenea că, în decizia atacată, Comisia nu a considerat că respectiva concentrare ar avea ca consecinţă crearea sau consolidarea unei poziţii dominante pentru Honeywell pe această piaţă.

288 În schimb, la considerentul (419) al deciziei atacate, Comisia a considerat că „[i]ndependent de consecinţele licitaţiilor colective de produse, concentrarea economică proiectată va consolida poziţia dominantă a GE pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni ca urmare a excluderii verticale a producătorilor de motoare concurenţi care rezultă din raportul vertical dintre GE în calitate de producător de motoare şi Honeywell în calitate de furnizor de demaroare pentru GE şi concurenţii acesteia” [traducere neoficială]. Potrivit acesteia:

„În urma concentrării economice proiectate, entitatea rezultată din fuziune va avea interesul să întârzie sau să perturbe livrarea de demaroare ale Honeywell către producătorii de motoare concurenţi, ceea ce va aduce prejudicii aprovizionării, distribuţiei, rentabilităţii şi competitivităţii producătorilor de motoare concurenţi ai GE. De asemenea, entitatea rezultată din concentrare va putea majora preţurile demaroarelor sau ale pieselor lor de schimb, majorând astfel costurile producătorilor de motoare concurenţi şi reducând încă şi mai mult capacitatea lor de a concura cu entitatea menţionată” [considerentul (420) al deciziei atacate] [traducere neoficială].

289 Comisia a respins apoi diversele argumente invocate de reclamantă în vederea infirmării analizei sale. Aceasta constată în special că Hamilton Sundstrand produce în prezent demaroare exclusiv pentru motoarele P & W şi afirmă că nu are interesul comercial de a vinde propriile demaroare altor producători de motoare, chiar şi în ipoteza în care ar avea loc o creştere a preţurilor [considerentele (338) şi (421)]. În consecinţă, Comisia consideră că Hamilton Sundstrand nu poate fi considerată un concurent al Honeywell [considerentul (338)]. Comisia constată că nu există niciun alt concurent capabil să exercite o presiune concurenţială efectivă asupra întreprinderii Honeywell pe piaţă şi că barierele la intrare sunt semnificative, astfel încât posibilitatea unei noi intrări pe piaţă nu constituie de asemenea o constrângere reală [considerentele (422) şi (423)].

290 În plus, Comisia examinează argumentul invocat în cursul procedurii administrative, potrivit căruia contractele încheiate de Honeywell previn riscul ca aceasta să refuze să furnizeze propriile demaroare anumitor clienţi sau chiar să se retragă de pe piaţă în calitate de furnizor către terţi. Aceasta respinge eficacitatea acestei constrângeri constatând că, în pofida acestor dispoziţii contractuale, un refuz de a vinde din partea Honeywell ar cauza perturbări şi costuri semnificative producătorilor de motoare concurenţi ai GE, cu atât mai mult cu cât „aceste controale contractuale riguroase care limitează posibilitatea uneia sau alteia dintre părţi de a exclude unii concurenţi fără motiv întemeiat sunt caracteristice programelor de motoare recente, în timp ce programele mai vechi nu conţin astfel de dispoziţii” [considerentul (424)] [traducere neoficială].

291 Comisia respinge de asemenea argumentul că nu a existat o excludere a concurenţilor de pe piaţă până în prezent, în pofida cotei de piaţă deţinute de Honeywell în cazul demaroarelor de turbine cu aer, constatând în această privinţă că aceste motoare mici fac obiectul unor contracte de exclusivitate astfel încât stimulentele pentru excluderea concurenţilor de pe această piaţă sunt net mai reduse decât cele pe care le-ar avea entitatea fuzionată pentru platformele avioanelor comerciale de mari dimensiuni pe care pot fi certificate mai multe motoare cu reacţie (considerentul 425) al deciziei atacate]. În fine, în ceea ce priveşte argumentul că demaroarele pot fi de asemenea furnizate direct producătorilor de avioane şi că orice refuz de a aproviziona producătorii de motoare ar putea fi ocolit prin comenzi de demaroare făcute direct de producătorii de avioane, Comisia constată că majoritatea demaroarelor pentru motoare cu reacţie sunt vândute furnizorului de motoare pentru a fi integrate în motoarele asamblate livrate producătorului de avioane [considerentul (426) al deciziei atacate].

292 Trebuie constatat că reclamanta nu a contestat în faţa Tribunalului respingerea de către Comisie, din motivele prezentate în decizia atacată şi reiterate la punctele precedente, a argumentelor invocate în cursul procedurii administrative. Pentru buna desfăşurare a prezentei proceduri este necesar prin urmare ca aceste motive să fie tratate ca justificând în principiu această respingere. În schimb, Tribunalului îi revine sarcina de a examina argumentele reclamantei rezumate la punctele 281–283 de mai sus.

293 Teza Comisiei cu privire la consolidarea poziţiei dominante preexistente a reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni se bazează în special pe faptul că, în urma concentrării economice, entitatea fuzionată va fi interesată „să întârzie sau să perturbe livrarea de demaroare ale Honeywell către producătorii de motoare concurenţi” şi că aceasta va fi în măsură să majoreze preţurile. Aceasta a constatat totodată, în cadrul respingerii argumentelor referitoare la obligaţiile contractuale care împiedicau refuzarea vânzărilor din partea Honeywell, că acest refuz ar cauza în practică perturbări şi costuri semnificative producătorilor de motoare concurenţi.

294 Este evident că accesoriile şi comenzile pentru motoare cu reacţie Honeywell, care includ demaroarele acesteia, sunt utilizate într-un număr semnificativ de motoare ale concurenţilor acesteia, în special ale Rolls-Royce. Ţinând seama de politica comercială a principalului concurent al Honeywell (Hamilton Sundstrand), necontestată de reclamantă, constând în sistarea comercializării demaroarelor sale pe piaţă, Rolls-Royce depinde în prezent de Honeywell, iar cota de piaţă a Honeywell de [50–60] % nu reflectă aşadar în mod corespunzător amploarea influenţei comerciale exercitate de aceasta din urmă asupra primei. La considerentul (425), Comisia a precizat totodată că faptul că există adeseori posibilitatea alegerii motorului avioanelor comerciale de mari dimensiuni, spre deosebire de aeronavele motorizate de turbine cu aer, creează un interes special care nu există în alte contexte, în rândul producătorilor de motoare, de a-şi exclude concurenţii în viitorul imediat.

295 Efectele concentrării în cauză în această parte a hotărârii nu sunt efecte de conglomerat în măsura în care rezultă dintr-o relaţie verticală directă, de furnizor şi client. Totuşi, reiese din descrierea anterioară, în special de la punctul 293 de mai sus, că teza Comisiei privind efectele anticoncurenţiale ale concentrării ca urmare a acestei relaţii depinde de comportamentele viitoare ale entităţii fuzionate, fără de care acest aspect al fuziunii nu ar avea nicio consecinţă nefastă. Comisiei îi revine aşadar sarcina de a prezenta dovezi solide în privinţa probabilităţii acestor comportamente (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus şi punctul 65 şi următoarele de mai sus).

296 În anumite cazuri, aceste dovezi ar putea consta în studii economice care demonstrează evoluţia probabilă a situaţiei pe piaţă şi indică existenţa unui stimulent pentru entitatea fuzionată de a se comporta într-un mod stabilit. Astfel cum subliniază reclamanta, Comisia nu a prezentat astfel de dovezi în speţă.

297 Trebuie amintit, totuşi, că, din moment ce principiul care prevalează în dreptul comunitar este principiul libertăţii probelor (a se vedea, în acest sens, concluziile judecătorului Vesterdorf în calitate de avocat general în Hotărârea Tribunalului din 24 octombrie 1991, Rhône-Poulenc/Comisia, T-1/89, Rec., p. II-867, 869 şi 954, şi jurisprudenţa citată), absenţa acestui tip de dovezi nu este decisivă în sine. În special, într-o situaţie în care este evident că interesul comercial al unei întreprinderi înclină în mod preponderent în favoarea unui comportament dat, ca de exemplu utilizarea posibilităţii de a perturba activitatea unui concurent, Comisia nu comite o eroare vădită de apreciere atunci când consideră că adoptarea în realitate de către entitatea fuzionată a comportamentului prevăzut constituie o probabilitate. În acest caz, simplele realităţi economice şi comerciale ale acestei speţe pot constitui dovezile solide prevăzute de jurisprudenţă.

298 În speţă, Comisia a constatat, în primul rând, existenţa unei oferte foarte concentrate pe piaţa demaroarelor care îi făcea pe reclamantă şi concurenţii săi, în special Rolls-Royce, dependenţi de Honeywell în mare măsură şi, în al doilea rând, crearea unei structuri comerciale integrate

vertical care rezultă din concentrare şi îmbină activitatea de fabricare a unei componente esenţiale (demarorul) cu activitatea de fabricare a produsului finit specific pieţei în aval, aceasta din urmă constituind deja o poziţie dominantă pe această ultimă piaţă. Pornind de la aceste condiţii de piaţă, Comisia a considerat că era în interesul comercial al entităţii fuzionate, făcând abstracţie în acest stadiu de eventualele constrângeri juridice în măsură să aibă o influenţă în această privinţă, să îşi folosească puterea în calitate de furnizor inevitabil, în anumite cazuri, al unei componente relativ ieftine în termeni relativi, dar esenţiale pentru funcţionarea unui motor cu reacţie, pentru a perturba producţia de motoare cu reacţie a concurenţilor săi.

299 Analiza Comisiei în această privinţă este convingătoare, chiar şi în absenţa studiilor economice, deoarece reiese în mod clar că comportamentele prevăzute, care îi permiteau să dăuneze în mod semnificativ intereselor concurenţilor săi, ar fi fost în interesul comercial al entităţii fuzionate. Astfel, este cert pentru părţi că un demaror nu reprezintă decât o proporţie minimă din costul motorului, 0,2 % potrivit reclamantei în observaţiile sale privind intervenţiile. În consecinţă, profitul pe care entitatea fuzionată l-ar putea realiza vânzând acest produs lui Rolls-Royce şi P & W sunt în mod necesar minime în raport cu cele pe care le-ar putea realiza mărindu-şi cota de piaţă pe piaţa motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni în detrimentul acestora din urmă.

300 În această privinţă, Comisia a constatat în mod specific în decizia atacată, în cadrul analizei sale privind posibilitatea ca Hamilton Sundstrand să reînceapă să comercializeze demaroarele proprii pe piaţa liberă, că „profitul preconizat pe piaţa în amonte de provenienţă din vânzările de demaroare către Rolls-Royce nu pot compensa pierderea profitului cu care P & W s-ar confrunta eventual pe piaţa în aval a motoarelor” [considerentul (338) al deciziei atacate; a se vedea de asemenea considerentul (421)] [traducere neoficială]. Această logică comercială susţine mutatis mutandis teza sa cu privire la existenţa în cazul entităţii fuzionate a unui interes pentru limitarea sau perturbarea livrărilor sale de demaroare pentru motoarele cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

301 În ceea ce priveşte posibilitatea ca anumite obligaţii juridice de natură contractuală să fi fost în măsură să împiedice comportamentul prevăzut de Comisie, trebuie remarcat în primul rând că, din motivele prezentate la punctele 290–292 de mai sus, în special lipsa de contestaţii în faţa Tribunalului semnalată la ultimul dintre aceste puncte, nu s-a demonstrat în prezenta procedură că dispoziţiile contractuale având obiectul de a interzice eventualele refuzuri de a vinde ar putea împiedica un comportament dăunător pentru concurenţi prevăzut de Comisie în cazul entităţii fuzionate.

302 Totuşi, reclamanta invocă de asemenea un argument întemeiat pe considerentele invocate de Tribunal în Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, pronunţată ulterior depunerii cererii în acest caz, conform căreia Comisia ar fi trebuit să ţină seama de obligaţiile care reveneau entităţii rezultate din concentrare în temeiul articolului 82 din Tratatul CE (punctele 156–160 din hotărâre). Potrivit acesteia, presupunând că analiza situaţiei comerciale şi concurenţiale pe aceste pieţe este corectă, comportamentul prevăzut de Comisie, constând pentru entitatea fuzionată în perturbarea intenţionată a activităţilor de producţie a motoarelor cu reacţie ale concurenţilor acesteia, constituie în mod evident un abuz de poziţie dominantă preexistentă constatată de Comisie pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. Întrucât Comisia nu a examinat efectul disuasiv care ar putea rezulta în speţă din eventuala aplicare a articolului 82 din Tratatul CE, analiza acesteia privind existenţa unui impuls pentru entitatea fuzionată de a se comporta în modul prevăzut este distorsionată.

303 Trebuie amintit, în această privinţă, că Curtea a dispus în recurs în Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus (punctele 74–78) că Tribunalul a considerat în mod corect în Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, că probabilitatea adoptării anumitor comportamente viitoare trebuia examinată în mod complet, adică luând în considerare atât impulsurile pentru adoptarea unor asemenea comportamente, cât şi factorii de natură să diminueze, chiar să excludă, aceste impulsuri, inclusiv caracterul eventual nelegal al acestor comportamente. Totuşi, Curtea a hotărât de asemenea, în special, că ar fi contrar obiectivului de prevenire al Regulamentului nr. 4064/89 să i se ceară Comisiei ca, pentru fiecare proiect de concentrare, să examineze în ce măsură impulsurile de a adopta comportamente anticoncurenţiale ar fi reduse, sau chiar eliminate, din cauza nelegalităţii comportamentelor respective, a probabilităţii detectării acestora şi a reprimării acestora de către autorităţile competente (a se vedea punctul 72 şi următoarele de mai sus).

304 Astfel, Comisia trebuie în principiu să ia în considerare caracterul eventual nelegal şi, prin urmare, pasibil de a fi sancţionat, al unui comportament în calitate de factor de natură să reducă, dacă nu chiar să elimine, impulsurile pentru o întreprindere de a adopta un comportament dat (punctul 74 de mai sus). În schimb, aceasta nu este obligată să demonstreze că într-adevăr comportamentul prevăzut în viitor constituie sau nu o încălcare a articolului 82 din Tratatul CE, nici că, după caz, această încălcare poate fi identificată şi sancţionată, putând să se limiteze în această privinţă la o analiză sumară bazată pe elementele de care dispune.

305 În speţă, Comisia prevedea comportamentele viitoare pe piaţa demaroarelor având ca obiectiv şi, dacă se dovedeau eficiente, ca efect consolidarea poziţiei dominante pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni în mod specific prin slăbirea concurenţilor entităţii fuzionate pe această piaţă. Astfel, comportamentele în cauză, adică întreruperea livrărilor de demaroare către concurenţi sau chiar refuzul de a vinde această componentă, precum şi majorările preţurilor nu produc vreun efect pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni decât în măsura în care prejudiciază în mod semnificativ activitatea de fabricaţie a motoarelor cu reacţie a concurenţilor entităţii fuzionate.

306 Trebuie amintit, în această privinţă, că, cu toate că o poziţie dominantă nu poate priva o întreprindere de dreptul de a-şi apăra propriile interesele comerciale, rezultă din jurisprudenţa consacrată că aceste comportamente constituie abuzuri dacă au în mod specific obiectul de a consolida această poziţie dominantă şi de a o folosi în mod abuziv (Hotărârea United Brands/Comisia, punctul 117 de mai sus, punctul 189; Hotărârea Tribunalului din 1 aprilie 1993, BPB Industries şi British Gypsum/Comisia, cauza T-65/89, Rec., p. II-389, punctul 117 şi următoarele; a se vedea, de asemenea, Hotărârea Tribunalului din 8 octombrie 1996, Compagnie maritime belge transports şi alţii/Comisia, T-24/93–T-26/93 şi T-28/93, Rec., p. II–1201, punctul 149). Astfel, refuzul unei întreprinderi în poziţie dominantă de a vinde o componentă esenţială concurenţilor săi constituie în sine un abuz de această poziţie (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curţii din 6 martie 1974, Istituto Chemioterapico Italiano şi Commercial Solvents/Comisia, 6/73 şi 7/73, Rec., p. 223, punctul 25).

307 Cu privire la eventualitatea unei majorări de către entitatea fuzionată a preţului demaroarelor proprii, este necesar să se constate că, pentru a avea o influenţă reală asupra competitivităţii Rolls-Royce pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, o asemenea majorare ar trebui să fie atât de mare încât să constituie în mod clar un comportament abuziv. Astfel, o eventuală majorare cu 50 % a preţului demaroarelor, care nu are o justificare comercială evidentă, nu reprezintă decât o creştere de 0,1 % din preţul unui motor cu reacţie şi

prin urmare nu are practic niciun efect asupra pieţei motoarelor cu reacţie. În plus, presupunând că o majorare a preţurilor demaroarelor este aplicată în mod nediscriminatoriu, aceasta poate să incomodeze unii dintre clienţii entităţii fuzionate şi prin urmare să aibă efecte comerciale nefaste pentru aceasta. Aceasta ar putea în special să afecteze relaţiile cu companiile aeriene care sunt clienţi de demaroare atât în mod indirect în calitate de cumpărători de avioane, cât şi în mod direct pe pieţele serviciilor postvânzare şi care pot de altfel să fie clienţi ai entităţii fuzionate pentru motoare, cât şi pentru produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică. Invers, în cazul în care o asemenea majorare este aplicată în mod discriminatoriu în privinţa concurenţilor, obiectul excluderii de pe piaţă al acestei majorări şi deci caracterul abuziv al acesteia sunt evidente.

308 De asemenea, eventualele perturbări ale livrărilor practicate de către entitatea fuzionată în urma concentrării ar incomoda clienţii acesteia în cazul în care acestea ar fi practicate în general şi ar fi în mod evident abuzive dacă ar fi practicate în mod discriminatoriu, în special în privinţa Rolls-Royce.

309 Rezultă din considerentele precedente că acele comportamente prevăzute de Comisie în acest caz pot să constituie un abuz de poziţie dominantă. În prezenta cauză, cu cât teza Comisiei privind eficacitatea comportamentelor în cauză este mai convingătoare şi prin urmare cu cât existenţa unui impuls comercial de a le pune în practică este evidentă, cu atât există mai multe şanse ca aceste comportamente să fie considerate anticoncurenţiale. Astfel, tocmai formele cele mai extreme ale comportamentelor prevăzute de Comisie sunt totodată cele mai eficace în cadrul obiectivului de a prejudicia activităţile concurenţilor şi cele mai în măsură să constituie abuzuri vizibile şi clare – şi prin urmare susceptibile de a fi sancţionate – de poziţie dominantă ale entităţii fuzionate.

310 În această privinţă, faptul că abuzul este comis pe o piaţă dată (piaţa demaroarelor în speţă) nu interzicea să se considere că piaţa relevantă la aprecierea existenţei unei poziţii dominante era piaţa conexă, în aval (în acest caz, cea a motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni), din moment ce comportamentul prevăzut de Comisie pe prima piaţă urmăreşte în mod specific menţinerea sau consolidarea poziţiei dominante a întreprinderii pe a doua piaţă (a se vedea, în acest sens, Hotărârea AKZO/Comisia, punctul 115 de mai sus, punctele 40–45, şi Hotărârea Tribunalului din 17 decembrie 2003, British Airways/Comisia, T-219/99, Rec., p. II-5917, punctele 270–300).

311 Astfel, ţinând seama de constatarea existenţei unei poziţii dominante în cazul reclamantei pe piaţa motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni anterior concentrării (a se vedea punctul 280 de mai sus), Comisia avea în mod obligatoriu la dispoziţia sa toate elementele analizei necesare pentru a aprecia, în speţă, fără a trebui să efectueze o investigaţie amănunţită în această privinţă, în ce măsură comportamentele pe care ea însăşi le prevedea pe piaţa demaroarelor ar putea constitui încălcări ale articolului 82 din Tratatul CE şi să fie sancţionate ca atare. Aceasta a comis aşadar o eroare de drept prin omiterea luării în considerare a efectului disuasiv pe care această împrejurare ar fi putut să-l aibă în privinţa entităţii fuzionate.

312 În plus, reiese că luarea în considerare a acestui efect disuasiv ar fi putut avea într-adevăr influenţă asupra aprecierii făcute de Comisie cu privire la probabilitatea comportamentelor în cauză. În aceste condiţii, nu este sarcina Tribunalului să substituie aprecierea sa celei a Comisiei prin încercarea de a stabili ce ar fi făcut aceasta dacă ar fi luat în considerare respectivul efect disuasiv al articolului 82 din Tratatul CE. Astfel, analiza efectuată de Comisie a prezentului

aspect al cauzei, din moment ce nu a implicat luarea în considerare a elementului totuşi relevant pe care îl constituia efectul disuasiv al articolului 82 din Tratatul CE, este în mod categoric viciată din această cauză de o eroare vădită de apreciere.

3. Concluzie

313 Se poate concluziona că pilonul deciziei atacate referitor la consolidarea poziţiei dominante preexistente a reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, rezultată din suprapunerea verticală existentă între activitatea acesteia de fabricaţie a acestor motoare şi cea de fabricaţie a demaroarelor pentru motoarele Honeywell nu a fost dovedit corespunzător cerinţelor legale.

314 Nu este nevoie aşadar să se examineze în prezenta procedură validitatea respingerii de către Comisie a angajamentului referitor la demaroare, propus de părţile care au făcut notificarea.

D – Cu privire la efectele de conglomerat

1. Cu privire la puterea financiară şi integrarea verticală


315 În ceea ce priveşte pilonul deciziei atacate referitor la puterea financiară şi integrarea verticală rezultate din efectul GE Capital, companie financiară a GE, al GECAS şi GE Capital Corporate Aviation Group (GECCAG), societăţi de leasing de avioane ale GE, reclamanta susţine că de fapt Comisia nu demonstrează crearea sau consolidarea unei poziţii dominante prin intermediul acestor societăţi, fie pe una sau alta dintre pieţele motoarelor cu reacţie, fie pe una sau alta dintre pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică.

Cu privire la puterea financiară

316 Cu privire la GE Capital, afirmaţiile Comisiei referitoare la efectele anticoncurenţiale ale asocierii pretinsei puteri financiare a acestei societăţi cu Honeywell nu are niciun temei juridic, economic sau de fapt. Având în vedere caracterul neobişnuit al acestei teze din punct de vedere al analizei economice, Comisiei îi revenea sarcina de a prezenta o analiză juridică şi economică riguroasă.

317 Comisia aminteşte factorii obiectivi, formulaţi la considerentul (107) al deciziei atacate, care favorizau poziţia dominantă a GE. Totuşi, aceasta susţine că nu a penalizat GE având în vedere importanţa capitalizării acesteia, ci că a luat în considerare această putere financiară în cadrul specific al industriei aeronautice. Cuantumul şi durata investiţiilor în această industrie fac din capacitatea financiară un element de competitivitate crucial. Capacitatea de finanţare a GE este de neegalat de cea a concurenţilor săi.

318 Aceşti factori obiectivi, care contribuie la conferirea lui GE a unei poziţii dominante anterior concentrării în măsura în care această putere poate fi utilizată în sprijinul politicii sale comerciale şi industriale pe pieţele motoarelor de avioane, au ajutat entitatea fuzionată să obţină o poziţie dominantă pe pieţe diverse de produse utilizate în avionică şi de produse care nu sunt utilizate de asemenea în avionică.

319 Rockwell precizează, în această privinţă, că GE Capital acţionează simultan ca bancă internă şi ca finanţator pe lângă clienţii reclamantei. Rolls-Royce aminteşte că a oferit Comisiei mai multe exemple în care GE şi-a folosit puterea financiară pentru a obţine exclusivitatea motorizării.

Cu privire la integrarea verticală

320 Cu privire la GECAS şi GECCAG, reclamanta contestă temeinicia teoriei Comisiei privind „deplasarea cotelor de piaţă” (share-shifting), potrivit căreia aceste două societăţi favorizează achiziţionarea produselor Honeywell în detrimentul celor ale concurenţilor săi. Presupunând chiar că activitatea GECAS a avut un asemenea efect anterior concentrării pe pieţele motoarelor cu reacţie, nimic nu dovedeşte că aceste efecte în beneficiul Honeywell se produc în urma acesteia, care se referă mai mult la diverse pieţe de produse utilizate în avionică şi de produse care nu sunt utilizate în avionică. Reclamanta a constatat în această privinţă la audiere că Comisia nu a analizat situaţia fiecărei pieţe, limitându-se în schimb să facă afirmaţii generale care nu ţineau seama de diferenţele dintre acestea.

321 Comisia precizează că GECAS este cel mai mare cumpărător de avioane comerciale de mari dimensiuni, având 10 % din piaţă şi acest aspect contribuie deja la poziţia dominantă exercitată de reclamantă pe pieţele motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

322 În ceea ce priveşte efectele legate de integrarea verticală în privinţa Honeywell, Comisia face trimitere la decizia atacată în această privinţă şi susţine, ca şi Rockwell, că este previzibil că GE îşi va extinde metodele la produsele Honeywell. Comisia aminteşte în special că produsele SFE (supplier-furnished equipment, echipamente furnizate de vânzător) sunt alese în exclusivitate de producătorul de avioane şi garantează o sursă de venituri pe termen lung. Potrivit Comisiei şi Rockwell, în urma concentrării, Honeywell a profitat imediat de capacitatea şi intenţia GE Capital de a asigura exclusivitatea produselor proprii prin intermediul GECAS.

323 Comisia nu pretinde că GECAS nu ar achiziţiona decât avioane „Honeywell în totalitate”, ci că GECAS ar fi utilizată ca pârghie pentru a încuraja producătorii de avioane şi companiile aeriene să aleagă Honeywell sau să îi acorde exclusivitatea. În această privinţă, Comisia subliniază relaţia dezechilibrată dintre entitatea rezultată din concentrare şi clienţii acesteia din cauza proporţiei mari din avion pe care o va furniza. Comisia şi Rockwell afirmă că concurenţii Honeywell vor fi marginalizaţi în mod progresiv şi constrânşi să se replieze în nişe comerciale în care Honeywell nu este prezentă.

324 În ceea ce priveşte GECCAG, Comisia recunoaşte că, în trecut, această întreprindere nu avusese interesul să practice o politică de achiziţii speculativă. Această situaţie s-ar transforma radical prin sosirea Honeywell, important furnizor de echipamente şi servicii pentru avioanele de afaceri ulterior concentrării.


Introducere

325 Trebuie constatat, în primul rând, că, din motivele prezentate mai sus, la punctul 182 şi următoarele, Comisia a susţinut în mod întemeiat că activităţile GECAS, precum şi pârghia comercială pe care o reprezintă puterea reclamantei rezultată din poziţia financiară a GE Capital

contribuie la poziţia dominantă preexistentă a reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

326 În schimb, astfel cum constată reclamanta în mod întemeiat, nu rezultă în mod necesar din aceste constatări că, în urma concentrării, entitatea fuzionată ar fi folosit practici analoge celor constatate în trecut pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni în scopul promovării produselelor utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică astfel încât s-ar fi creat sau consolidat o poziţie dominantă pe pieţele respective ale acestor produse.

327 Conform jurisprudenţei rezultate din Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, confirmată în acest sens de Curte în Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus, Comisia avea sarcina de a demonstra nu numai că entitatea fuzionată ar fi avut capacitatea de a transpune aceste practici pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică, ci şi, pe baza unor dovezi solide, că adoptarea acestui comportament de către entitatea fuzionată era probabilă. În plus, Comisia trebuia să demonstreze că aceste practici ar fi creat într-un viitor relativ apropiat o poziţie dominantă cel puţin pe unele dintre pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctele 146–162, confirmată în acest sens de Curte în Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus, punctele 37–45, precum şi punctul 60 şi următoarele de mai sus). Aceste două aspecte ale analizei pe care trebuia să o efectueze Comisia vor fi examinate succesiv în continuare.

Cu privire la probabilitatea comportamentului viitor prevăzut de Comisie

328 Teza Comisiei privind producerea efectelor de conglomerat „verticale” rezultate din procesul de „deplasare a cotelor de piaţă” diferă în funcţie de obiectele de interes, pe de o parte, produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică SFE-standard (supplier-furnished equipment, echipamente furnizate de vânzător şi oferite în exclusivitate) [considerentele (342)–(348)] sau, pe de altă parte, produse BFE (buyer-furnished equipment, echipamente oferite de cumpărător) sau SFE-option (două sau mai multe SFE fiind propuse alternativ) [considerentele (405)–(411) ale deciziei atacate]. Astfel, produsele SFE-standard sunt alese definitiv de producătorul de avioane în momentul conceperii avionului, în timp ce alegerea finală a componentei BFE şi cel puţin între două produse preselectate, alegerea componentei SFE-option sunt făcute de compania aeriană în momentul în care face comanda.

– Cu privire la produsele SFE-standard

329 În ceea ce priveşte produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică SFE-standard, Comisia, care a amintit concluzia sa privind capacitatea pe care o are reclamanta de a asigura exclusivitatea motoarelor proprii pe platforme [considerentul (343) al deciziei atacate] precizează că, în urma concentrării, această capacitate va aduce imediat beneficii societăţii Honeywell. În această privinţă, Comisia susţine că alegerea componentelor utilizate în avionică şi a celor nu sunt utilizate în avionică este relativ indiferentă din punct de vedere al companiilor aeriene, astfel încât „avantajele pentru producătorii de avioane ale unei alte oferte decât cea a GE sunt mai puţin semnificative decât cele pe care le-ar putea obţine din achiziţionarea de avioane suplimentare de către GECAS” [considerentul (344) al deciziei atacate].

330 Potrivit deciziei atacate, „entitatea rezultată din concentrare va fi capabilă să promoveze selectarea produselor SFE ale Honeywell exploatându-şi puterea financiară şi integrarea verticală în momentul lansării de platforme noi (prin intermediul, de exemplu, al finanţărilor şi/sau comenzilor făcute de GECAS), ceea ce va priva concurenţii de posibilitatea de a-şi plasa produsele proprii pe aceste platforme noi” [considerentul (344)] şi, în plus, „Honeywell va fi în măsură, în urma concentrării economice, să beneficieze de poziţia financiară a GE şi de capacitatea acesteia de a practica subvenţionarea încrucişată între diversele sale segmente de activitate” [considerentul (345)]. Prin urmare, Comisia prevede că fuziunea va slăbi în mod grav concurenţii Honeywell [considerentele (347) şi (348)] şi că „utilizarea strategică de către GE a accesului la piaţa GECAS şi a puterii financiare a GE Capital pentru a favoriza produsele Honeywell va conferi societăţii Honeywell poziţia de furnizor dominant pe pieţele produselor SFE utilizate în avionică şi a celor care nu sunt utilizate în avionică unde beneficiază deja de poziţii de lider” [considerentul (346)].

331 Astfel, Comisia a declarat în considerentele menţionate anterior că entitatea fuzionată ar avea capacitatea de a influenţa alegerea făcută de producătorii de avioane în ceea ce priveşte componentele SFE şi de a-i încuraja să le aleagă pe cele ale Honeywell. În schimb, descrierea sa a procesului prin care puterea comercială a filialelor reclamantei ar genera, în opinia sa, o poziţie dominantă în cazul entităţii fuzionate nu permite să se stabilească motivele pentru care comportamentul „strategic” din partea entităţii fuzionate care ar determina aceste consecinţe era previzibil cu un suficient grad de probabilitate.

332 Or, Comisiei îi revenea sarcina de a demonstra, pe baza unor dovezi solide, existenţa unei asemenea probabilităţi. Dat fiind că se punea problema stabilirii, anterior realizării concentrării economice, a comportamentului pe care îl va avea entitatea fuzionată în urma concentrării pe pieţe unde nu exista nicio posibilitate a unui comportament de tipul celui prevăzut de Comisie anterior concentrării, aceste dovezi nu pot în principiu să fie constituite exclusiv din elemente referitoare la comportamente anterioare. Rezultă că analiza Comisiei, dovedită anterior în ceea ce priveşte rolul jucat de GECAS şi GE Capital pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, nu poate fi suficientă pentru a îndeplini această condiţie, chiar dacă poate contribui la aceasta.

333 Aceasta fiind situaţia, pot, în principiu, să constituie dovezi solide fie documentele care atestă intenţia fermă a conducerii reclamantei şi/sau a Honeywell de a urmări exploatarea comercială pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică, a puterii GECAS şi GE Capital în modul descris anterior pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni în urma concentrării, fie o analiză economică ce demonstrează că un asemenea comportament ar fi fost în mod obiectiv în interesul comercial al entităţii fuzionate. Întrucât Comisia nu a prezentat elemente în măsură să demonstreze existenţa unei asemenea intenţii de a transpune practicile GE de pe piaţa respectivă pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică în urma concentrării, trebuie să se examineze dacă s-a demonstrat în decizia atacată că această transpunere ar fi fost în interesul comercial al entităţii fuzionate.

334 Reclamanta susţine, în această privinţă, că nu era în interesul comercial al entităţii fuzionate să insiste pe lângă producătorii de avioane ca aceştia din urmă să aleagă produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică SFE ale fostei Honeywell. Aceasta precizează că există o diferenţă de preţ enormă între, pe de o parte, motoarele cu reacţie fabricate de reclamantă pentru avioane regionale şi avioane comerciale de mari dimensiuni şi, pe de altă

parte, fiecare produs utilizat în avionică şi produs care nu este utilizat în avionică. Prin urmare, aceasta susţine că entitatea fuzionată nu ar fi avut un interes comercial să promoveze produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică în acest mod.

335 Analiza economică folosită de Comisie în decizia atacată admite existenţa unei oarecare concurenţe pe piaţa motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni. Comisia a invocat în special în cadrul descrierii sale a licitaţiilor pentru motorizarea aeronavei B777X al Boeing faptul că reclamanta putuse, prin […], să influenţeze alegerea motorului făcută de Boeing (punctul 205 şi următoarele de mai sus).

336 În acest context, faptul că reclamanta a fost în măsură să facă un anumit sacrificiu comercial pe termen scurt pentru plasarea motorului său a contat la aprecierea poziţiei dominante preexistente în cazul reclamantei. Trebuie remarcat că practicile în cauză implică sau pot implica un anumit cost pentru reclamantă cel puţin pe termen scurt, reprezentat în cazul B777X de […]. Un asemenea cost poate fi justificat prin veniturile viitoare generate de serviciul postvânzare pentru motoare.

337 În prezentul context, concentrarea nu poate fi considerată ca având o influenţă potenţială asupra situaţiei pieţelor produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică decât în măsura în care entitatea fuzionată ar fi convins producătorii de avioane să aleagă produse ale fostei Honeywell în situaţii în care aceştia nu le-ar fi ales în absenţa unei astfel de presiuni comerciale. Ţinând seama de împrejurarea, menţionată anterior, că obţinerea de către reclamantă a motorizării în exclusivitate a B777X a implicat un anumit „cost” comercial, nu se poate exclude faptul că un producător de avioane ar fi putut solicita […] în ipoteza în care entitatea fuzionată ar fi insistat totodată asupra alegerii produselor utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică SFE, ipoteză pe care totuşi Comisia nu a prevăzut-o. Or, nimic nu garantează că acest cost ar fi fost acoperit de venituri viitoare suplimentare. În orice caz, Comisia nu putea să presupună că nu va exista un cost suplimentar pentru entitatea fuzionată în această situaţie ipotetică.

338 Astfel, transpunerea practicilor în cauză pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică SFE-standard nu ar fi constituit un comportament comercial raţional în urma concentrării decât în măsura în care veniturile care puteau rezulta astfel pentru entitatea fuzionată ar fi compensat acest cost eventual. Comisia nu avea aşadar dreptul să considere o progresie logică şi inevitabilă pronosticul său potrivit căruia entitatea fuzionată va transpune aceste practici pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică.

339 Astfel, în absenţa unor studii economice care să permită o comparaţie, cel puţin pe baza unor estimări rezonabile, între acest cost şi aceste venituri, Comisia nu a stabilit în speţă care ar fi fost consecinţele comerciale probabile ale transpunerii practicilor de către reclamantă. Decizia atacată nu răspunde nici la întrebarea dacă faptul că entitatea fuzionată ar fi insistat asupra alegerii produselor sale SFE ar fi implicat un cost comercial suplimentar pentru ea, nici, prin urmare, la întrebarea dacă veniturile rezultate din alegerea acestor produse de către producătorii de avioane ar fi compensat acest cost eventual. În absenţa acestor date, este imposibil în împrejurările acestei speţe să se stabilească dacă entitatea fuzionată ar fi ales să transpună practicile în cauză pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică SFE-standard în cazul în care concentrarea s-ar fi realizat.

340 Rezultă că nu a demonstrat Comisia, pe baza unor dovezi solide şi cu un suficient grad de probabilitate, că entitatea fuzionată ar fi folosit puterea comercială a GECAS, precum şi puterea financiară a grupului rezultată din poziţia GE Capital pentru a promova produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică SFE-standard ale fostei Honeywell în viitor.

– Cu privire la produsele BFE şi SFE-option

341 În ceea ce priveşte produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică BFE şi SFE-option, Comisia consideră că „asocierea Honeywell cu puterea financiară şi integrarea verticală a GE în materie de servicii financiare, de achiziţionare şi leasing de avioane, precum şi servicii postvânzare, va contribui la efectul de excludere descris deja în ceea ce priveşte produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică SFE” [(considerentul 405) al deciziei atacate]. Aceasta subliniază că „GE va fi de asemenea impulsionată să accelereze tendinţa actuală a producătorilor de avioane de a transforma produsele BFE în produse SFE, întrucât va putea ulterior să vizeze aceste produse şi să obţină poziţii de exclusivitate folosind toate practicile comerciale prezentate la considerentele precedente” [considerentul (408) al deciziei atacate].

342 Comisia susţine de asemenea că „gama de produse BFE a Honeywell va beneficia de capacitatea GE Capital de a obţine poziţii de exclusivitate pentru produsele sale la companiile aeriene (a se vedea exemplul Continental Airlines) şi capacitatea GECAS de a se folosi de poziţia sa pentru a favoriza plasarea produselor GE prin extinderea politicii sale de exclusivitate în favoarea GE la produsele Honeywell” [(considerentul 406) al deciziei atacate]. În plus, „gama de produse şi servicii a GE va reprezenta totodată un avantaj pentru produsele BFE ale Honeywell în momentul intrării în concurenţă cu componentele concurenţilor cu ocazia înlocuirilor, modernizărilor şi adaptărilor, graţie capacităţii GECAS de a favoriza produsele GE faţă de companiile aeriene” [considerentul (407) al deciziei atacate] [traducere neoficială].

343 Comisia concluzionează pe baza acestui raţionament că „utilizarea strategică de către GE a GECAS şi a puterii financiare a GE Capital va conferi aşadar societăţii Honeywell poziţia de furnizor dominant pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică BFE unde aceasta beneficiază deja de poziţii de lider” şi prevede o reevaluare progresivă de către concurenţi a participării lor pe aceste pieţe [considerentul (409) al deciziei atacate] [traducere neoficială].

344 În ceea ce priveşte elementele raţionamentului reluat la punctul 341 de mai sus care indică relevanţa pentru pieţele produselor utilizate în avionică BFE a logicii prezentate în contextul analizei situaţiei pieţelor produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică SFE, trebuie amintit că această din urmă analiză a fost considerată insuficientă anterior. În orice caz, dat fiind că clienţii pentru produsele BFE şi SFE-option sunt companiile aeriene, iar cei pentru produsele SFE-standard sunt producătorii de avioane, nu se poate aplica aceeaşi logică comercială în ambele cazuri. Cu privire la posibilitatea ca entitatea fuzionată să promoveze extinderea categoriei de produse SFE, respingerea tezei Comisiei referitoare la acestea din urmă lipseşte de orice relevanţă această împrejurare, presupunând chiar că ar fi corectă.

345 Referitor la motivele menţionate la punctul 342 de mai sus în privinţa specifică a pieţelor produselor BFE şi SFE-option, Comisia a fost îndreptăţită să prevadă că GECAS însăşi va avea o preferinţă accentuată pentru produsele fostei Honeywell în urma concentrării, dat fiind că aceste

două societăţi vor aparţine din acel moment aceluiaşi grup. Reclamanta subliniază, în mod întemeiat, că această preferinţă nu putea fi absolută, în măsura în care Honeywell nu fabrică în ansamblu produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică BFE şi SFE-option necesare pentru un avion, astfel încât niciun avion nu ar putea fi „integral Honeywell”. Acest argument nu infirmă totuşi teza Comisiei deoarece politica preferenţială a GECAS nu are în mod obligatoriu nevoie să fie absolută, în sensul indicat de reclamantă, pentru a fi eficace în măsura în care GECAS selecţionează în mod sistematic produsele fostei Honeywell atunci când are această posibilitate.

346 În schimb, Comisia precizează, la considerentul (396) al deciziei atacate, că părţile la concentrare au afirmat în stadiul procedurii administrative că concentrarea economică proiectată nu va modifica în mod semnificativ comportamentul GECAS în materie de achiziţii deoarece […] ca urmare a unui acord […]. Comisia respinge acest argument al reclamantei, la considerentul (397) al deciziei atacate, deoarece concentrarea economica „internalizează” acordul în cauza şi, contrar acestui acord, concentrarea implică aşadar o schimbare structurală pe piaţă. În plus, aceasta constată că acordul […]. Aceasta precizează totodata că […] [considerentul (396)].

347 Trebuie remarcat că, deşi elementele constatate de Comisie constituie un răspuns parţial la argumentele invocate de părţile la concentrare în această privinţă, existenţa contractului în cauză slăbeşte totuşi teza Comisiei referitoare la produsele BFE în mod semnificativ. Chiar dacă rezultă că în urma fuziunii s-ar fi realizat puţine vânzări suplimentare de produse BFE şi SFE-option atribuibile politicii preferenţiale a GECAS, se impune concluzia, indiferent de temeiul juridic sau comercial care explică acest fenomen, că respectiva concentrare nu ar fi avut decât un impact neglijabil asupra pieţelor relevante.

348 În absenţa […], s-ar fi putut presupune în speţă, astfel cum remarcă Rockwell în memoriul său în intervenţie, că drept urmare a transpunerii naturale a preferinţei GECAS pentru produsele fabricate în cadrul grupului reclamantei, achiziţionarea Honeywell de către aceasta ar conduce automat la o majorare cu aproximativ 5 % a cotei Honeywell pentru un produs BFE acolo unde cota sa de piaţă pentru acest produs era deja de 50 % din moment ce cota GECAS în achiziţiile de avioane este de aproximativ 10 %.

349 Or, existenţa contractului […].

350 Astfel, Comisia nu a evaluat în decizia atacată în ce măsură […]. Această lacună viciază fiabilitatea raţionamentului său în privinţa acestor produse, inclusiv în privinţa posibilităţii GECAS de a „amorsa” produsele BFE şi SFE-option ale fostei Honeywell în cadrul companiilor aeriene.

351 În plus, Comisia recunoaşte, la considerentul (410) al deciziei atacate, existenţa unor preferinţe ale clienţilor şi a unor efecte ale standardizării în ceea ce priveşte produsele BFE. Comisia consideră că acest fapt nu este semnificativ în speţă deoarece „marjele de profit limitate ale companiilor aeriene nu le permit să respingă ofertele comerciale care reprezintă economii pe termen scurt” şi că, pentru aceste companii, „o reducere a costului pe termen scurt compensează posibilitatea unei reduceri a concurenţei pe termen mai lung”. Comisia nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul afirmaţiei sale privind vulnerabilitatea financiară a companiilor aeriene. În plus, aceasta nu propune nici elemente concrete în măsură să sprijine evaluarea sa, potrivit căreia preferinţele şi reducerile de cost rezultate din standardizarea componentelor BFE în cadrul flotei unei companii aeriene vor fi factori mai puţin importanţi la determinarea alegerilor produselor

BFE decât „economiile pe termen scurt” reprezentate de condiţiile de achiziţionare sau de leasing care vor fi propuse, potrivit tezei sale, de către GECAS. În absenţa unei evaluări economice sau, cel puţin, a unei estimări a avantajului reprezentat de aceste condiţii, este imposibil de evaluat plauzibilitatea tezei sale în această privinţă.

352 Astfel, ca în cazul produselor SFE-standard, teza Comisiei se bazează pe ideea potrivit căreia GECAS va propune condiţii favorabile companiilor aeriene pentru a le impulsiona să accepte avioane echipate cu produse BFE ale entităţii fuzionate pe care nu le-ar fi ales dacă ar fi putut să facă o alegere proprie. Este necesar să se constate că o astfel de intenţie poate reprezenta un anumit „cost” pentru entitatea fuzionată în măsura în care o companie aeriană nu va accepta în principiu un echipament sau, după caz, un avion achiziţionat deja de GECAS care este echipat în acest mod decât dacă oferta globală prezentată de entitatea fuzionată este suficient de interesantă pentru ca această alegere să fie în interesul său comercial.

353 Astfel, din moment ce Comisia a recunoscut că există preferinţe din partea companiilor aeriene pentru anumite produse, entitatea fuzionată ar trebui în acest caz să depăşească obstacolul reprezentat de preferinţa unei companii aeriene pentru produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică ale unui alt producător. Se poate ca respectivul cost să fie neglijabil în raport cu veniturile rezultate pentru entitatea fuzionată din vânzarea componentelor BFE în cauză, caz în care această practică ar constitui un comportament comercial raţional pentru entitatea fuzionată, însă această chestiune trebuia examinată de Comisie, având în vedere împrejurările cauzei.

Cu privire la crearea de poziţii dominante pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică în viitor

354 Presupunând că Comisia a dovedit corespunzător cerinţelor legale, contrar rezultatului analizei de mai sus, că entitatea fuzionată ar fi folosit puterea filialelor sale pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică, aceasta trebuia să demonstreze totodată că acest fenomen ar fi creat o poziţie dominantă pe pieţele relevante. Astfel, teza propusă de Comisie în decizia atacată constă în afirmaţia că Honeywell era liderul acestor pieţe fără a fi totuşi în poziţie dominantă anterior fuziunii, dar că concentrarea economică ar fi consolidat puterea acesteia în astfel mod încât ar fi ajuns în poziţie dominantă în urma fuziunii [considerentele (241)–(243) şi (341) ale deciziei atacate]. În această privinţă, trebuie precizat că în decizia atacată Comisia a considerat că exista o piaţă diferită pentru fiecare produs utilizat în avionică şi produs care nu este utilizate în avionică [considerentul (242) şi nota de subsol nr. 89)] şi că a făcut deosebire, pentru fiecare dintre produsele utilizate în avionică, între piaţa produselor destinate avioanelor comerciale de mari dimensiuni, pe de o parte şi cea a produselor destinate avioanelor regionale şi de afaceri, pe de altă parte [considerentul (231)].

355 Este necesar să se constate că analiza Comisiei în privinţa puterii filialelor entităţii fuzionate nu ţine deloc seama de diferenţele dintre activităţile reclamantei şi cele ale filialelor ei în raport cu fiecare dintre categoriile de avioane. În decizia atacată, Comisia a constatat că, anterior concentrării, GE se afla în poziţie dominantă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni şi pentru avioane regionale de mari dimensiuni, având totodată o anumită prezenţă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane de afaceri şi că GECAS achiziţiona avioane comerciale şi avioane regionale de mari dimensiuni în mod speculativ, însă decizia atacată nu conţine nicio informaţie privind activităţile lor eventuale pe piaţa avioanelor

regionale de mici dimensiuni. O altă filială a reclamantei, GECCAG, care nu achiziţiona avioane în mod speculativ, era activă în calitate de cumpărător pe piaţa avioanelor de afaceri.

356 Astfel, de exemplu, influenţa pe care ar fi putut GECAS să o exercite pe pieţele produselor utilizate în avionică destinate avioanelor regionale şi pentru afaceri ar fi fost redusă mult de faptul că în principiu nu achiziţiona avioane decât într-unul din cele trei sectoare relevante, cel al avioanelor regionale de mari dimensiuni. Întrucât nu a luat în considerare aceşti parametri diverşi referitori la diferenţele dintre pieţele relevante şi factorii care ar putea modifica după caz aceşti parametri în urma concentrării, Comisia nu a dovedit corespunzător cerinţelor legale că s-ar fi creat poziţii dominante pe acestea.

357 În plus, trebuie remarcat că, deşi la considerentul (239) al deciziei atacate a făcut distincţie între produsele SFE-standard, care sunt selectate cu caracter definitiv de producătorul de avioane, şi produsele SFE-option, care sunt certificate de producătorul de avioane, selecţia finală între două sau chiar trei produse posibile fiind făcută de compania aeriană, Comisia nu a indicat în decizia atacată care dintre produsele utilizate în avionică SFE examinate în decizia atacată se încadrează în fiecare dintre aceste două categorii. Or, astfel cum s-a constatat anterior, analiza de către Comisie a acestui proces, prin care influenţa filialelor reclamantei poate produce efecte, este foarte diferită depinzând de faptul că alegerea finală a produsului utilizat în avionică este făcută fie de producătorul de avioane, fie de compania aeriană (a se vedea punctul 328 de mai sus). În consecinţă, nu rezultă din decizia atacată ce parte a analizei Comisiei se referă la fiecare piaţă pentru un produs SFE specific.

358 De asemenea, Comisia nu a indicat în decizia atacată care dintre produsele produselor care nu sunt utilizate în avionică examinate sunt vândute, respectiv, ca SFE, SFE-option şi BFE. Astfel, din nou, nu este posibil să se stabilească, prin lectura deciziei atacate, ce parte a analizei Comisiei se referă la o piaţă pentru un produs specific.

359 În răspunsul la o întrebare scrisă a Tribunalului, Comisia şi Rockwell Collins au indicat, pentru fiecare dintre produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică în cauză, dacă intră în categoria produselor SFE-standard sau cea a produselor SFE-option sau, în cazul produselor produselor care nu sunt utilizate în avionică, cea a produselor BFE. Totuşi, dacă Tribunalul ar lua în considerare aceste răspunsuri pentru a repartiza aceste produse în cele trei categorii menţionate anterior pentru a stabili identitatea clientului care va face alegerea produsului şi, prin urmare, ce parte din analiza Comisiei se aplică acesteia, ar depăşi limitele unei simple interpretări a deciziei atacate şi ar constitui o substituire a motivelor din partea instanţei.

360 În orice caz, reiese din răspunsurile Comisiei şi Rockwell Collins, menţionate la punctul 359 de mai sus, că nu este întotdeauna uşor de ştiut în ce categorie de produse (SFE-standard, SFE-option, BFE) trebuie inclus fiecare produs, din moment ce există diferenţe între aceste două răspunsuri în raport cu anumite produse. Din aceste răspunsuri reiese totodată că anumite produse utilizate în avionică şi mai ales produse care nu sunt utilizate în avionică sunt produse mixte, uneori comercializate în SFE-standard şi alteori în SFE-option, în funcţie de platforma în cauză. În consecinţă, informaţiile care lipsesc în decizie cu privire la stabilirea categoriilor individuale nu sunt în mod necesar informaţii binecunoscute, chiar şi pentru specialiştii din industria aeronautică.

361 Mai trebuie precizat că Comisia a analizat fiecare dintre pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică relevante în mod foarte succint în

decizia atacată la considerentele (245)–(275). În fond, aceasta a indicat pentru fiecare produs natura acestuia, identitatea diverşilor constructori ai produsului şi cota de piaţă a acestora din urmă, pe cele două pieţe determinate de dimensiunea avionului echipat cu produsul în cazul produselor utilizate în avionică.

362 Trebuie constatat că nici descrierile specifice fiecărei pieţe anterior concentrării prezentate în decizia atacată, nici descrierile generale, analizate mai sus, consacrate utilizării de către filialele reclamantei a puterii lor comerciale pe pieţele SFE-standard, pe de o parte, şi pe pieţele SFE-option şi BFE, pe de altă parte, nu permit stabilirea impactului probabil al acestui aspect al concentrării pe fiecare dintre pieţele relevante. Astfel, reiese din decizia atacată că situaţia concurenţei pe fiecare dintre pieţe este diferită, poziţia relativă şi chiar identitatea concurenţilor existenţi variind în funcţie de piaţa relevantă.

363 Astfel, Comisia nu a dovedit corespunzător cerinţelor legale că practicile preconizate în decizia atacată ar fi creat o poziţie dominantă pe o piaţă sau alta şi cu atât mai puţin pe toate pieţele, presupunând chiar că ar fi fost puse în practică.

Concluzie

364 Rezultă din considerentele precedente că Comisia nu a demonstrat cu un grad de probabilitate suficient că, în urma concentrării economice, entitatea fuzionată ar fi transpus pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică practicile constatate de Comisie pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni constând în utilizarea puterii financiare a grupului GE atribuibilă societăţii GE Capital şi a pârghiei comerciale reprezentate de achiziţionarea de avioane ale GECAS pentru promovarea vânzărilor produselor sale. În orice caz, Comisia nu a stabilit în mod corespunzător că aceste practici, presupunând că ar fi fost puse în aplicare, ar fi creat probabil poziţii dominante pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică relevante. În consecinţă, Comisia a comis o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că puterea financiară şi integrarea verticală ale entităţii fuzionate va conduce la crearea sau consolidarea unor poziţii dominante pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică.

365 Având în vedere considerentele precedente, nu este necesar să se examineze evaluarea de către Comisie a angajamentelor privind acest aspect al cauzei, în special în privinţa angajamentului referitor la comportamentul viitor al GECAS.

2. Cu privire la vânzările grupate


Observaţii preliminare

366 Reclamanta afirmă, în ceea ce priveşte pilonul raţionamentului Comisiei referitor la capacitatea şi intenţia entităţii rezultate din concentrare de a practica vânzări grupate, că acesta nu este susţinut nici de dovezi de fapt, nici de vreun model economic.

367 Potrivit acesteia, trebuie să se facă deosebire, în special din punct de vedere al efectelor lor, între tipurile de vânzări grupate, respectiv „loturile mixte” (mixed bundling), „loturile omogene” (pure bundling) şi „loturile tehnice” (technical bundling).

368 Loturile omogene şi loturile tehnice practicate de o întreprindere în poziţie dominantă sunt, potrivit reclamantei, în general considerate anticoncurenţiale în măsura în care această întreprindere condiţionează achiziţionarea produselor sau serviciilor de pe o piaţă pe care este puternică (piaţă obligatorie) de achiziţionarea unor produse sau servicii de pe o a doua piaţă (piaţă obligată), fie din motive pur comerciale, însă fără contrapartidă financiară, fie din motive tehnice.

369 Invers, loturile mixte în care achiziţionarea grupată a produselor determină o scădere a preţului total sunt considerate în general că favorizează concurenţa. Reclamanta declară că loturile mixte nu pot fi anticoncurenţiale în mod excepţional decât atunci când implică excluderea sau marginalizarea permanentă a concurenţilor. Or, pentru a demonstra aceste efecte, ar trebui efectuată o analiză economică detaliată.

370 Potrivit reclamantei, Comisia a prezentat în memoriul său în apărare o teorie nouă cu privire la efectele de conglomerat pretextând un „efect de pârghie” (leveraging) care permite utilizarea puterii pe o piaţă în mod strategic pentru excluderea concurenţilor de pe altă piaţă. Presupunând chiar că această teorie ar putea fi legată de constatările din decizia atacată, aceasta nu poate fi invocată în faţa Tribunalului, din moment ce nu apare în CO.

371 În schimb, teoria referitoare la vânzările grupate prezentată în CO bazată pe modelul Choi nu dovedeşte exercitarea unui efect de pârghie. De asemenea, decizia atacată nu abordează, cel puţin nu în mod corespunzător, posibilitatea exercitării unui efect de pârghie, menţinând în schimb o analiză a efectelor anticoncurenţiale preconizate explicabilă exclusiv prin referire la modelul Choi, în pofida pretinsei renunţări la acesta.

372 Pe de altă parte, politica preţurilor de ruinare nu este menţionată în decizia atacată, iar Comisia nu a demonstrat că GE era impulsionată să practice această politică. Comisia nu a explicat nici relevanţa referirilor în decizia atacată la pretinsele efecte anticoncurenţiale care decurg din subvenţiile încrucişate.

373 Comisia, Rolls-Royce şi Rockwell afirmă că decizia atacată conţine dovezi concludente ale existenţei vânzărilor grupate şi ale posibilităţilor noi ale entităţii rezultate din concentrare în această privinţă.

374 Comisia prezintă principalele caracteristici ale pieţelor relevante care o conduc la concluzia că entitatea rezultată din concentrare va fi impulsionată şi va avea capacitatea să excludă concurenţa. Printre aceste caracteristici se numără, în special, cotele de piaţă ale fiecăreia din părţile la concentrare, caracterul complementar al motoarelor de avion şi al produselor utilizate în avionică şi al produselor care nu sunt utilizate în avionică, barierele semnificative la accesul pe pieţele considerate, costurile mari ale cercetării şi dezvoltării, termenele lungi de rentabilizare şi absenţa unei puteri compensatorii a clienţilor sau a unei presiuni comerciale notabile din partea concurenţilor.

375 Combinarea unei game largi de produse complementare ar permite entităţii rezultate din concentrare să acorde rabaturi discriminatorii prin intermediul subvenţiilor încrucişate faţă de

clienţii care ar prefera achiziţionarea gamei complete. Deşi, pe termen scurt, o asemenea practică are efecte benefice asupra preţurilor, ea va conduce la excluderea concurenţilor pe termen mediu şi lung.

376 Comisia declară că a considerat pe parcursul procedurii că entitatea rezultată din concentrare va avea, spre deosebire de concurenţii ei, capacitatea şi intenţia de a practica vânzările grupate prin acordarea unor rabaturi la produsele GE şi Honeywell care făceau obiectul ofertei generale. Această analiză nu este nouă din moment ce această problemă era deja în centrul discuţiilor prealabile notificării concentrării. Comisia şi Rolls-Royce subliniază că teoria efectului de pârghie era deja prezentă în decizia atacată [considerentul (415)].

377 Comisia insistă totodată asupra faptului că vânzările grupate nu implică decât reduceri temporare ale preţurilor pentru anumite combinaţii de produse, în special din cauză că nu rezultă nicio eficienţă suplimentară din concentrare. În cele din urmă, această practică ar exclude concurenţa pe merit de pe mai multe pieţe.

378 Decizia atacată indică în mod clar diversele forme de vânzări grupate. Entitatea rezultată din concentrare ar avea capacitatea de a exploata puterea sa pe piaţă, puterea sa financiară şi gama de produse complementare, în special prin practicarea subvenţiilor încrucişate.

Cu privire la existenţa loturilor omogene sau tehnice

379 Potrivit reclamantei, deşi Comisia menţionează la începutul analizei sale din decizia atacată loturile omogene şi loturile tehnice, ea nu mai face ulterior nicio referire la loturile omogene şi se limitează la menţionarea în două rânduri a loturilor tehnice fără să prezinte dovezi de fapt sau economice în privinţa existenţei acestora.

380 În ceea ce priveşte conceptul motorului MEE (More Electrical Engine), acest exemplu nu este inclus în CO, iar conceptul rămâne foarte ipotetic. Exemplul prezentat de Rockwell referitor la sistemul utilizat în avionică Primus Epic nu priveşte concentrarea şi nu a fost luat în considerare în decizia atacată.

381 Comisia reafirmă că entitatea rezultată din concentrare va avea capacitatea de a condiţiona vânzarea produselor utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică ale Honeywell de vânzarea motoarelor GE şi invers şi de a comercializa astfel loturi omogene. În această privinţă, Comisia subliniază că operaţiunea ar fi implicat o concentrare fără precedent din perspectiva ofertei şi menţionează în această privinţă EGPWS (Enhanced Ground Proximity Warning System, sistem de avertizare privind un posibil risc de impact cu solul) al Honeywell. Rockwell menţionează două exemple de produse pentru a demonstra capacităţile de integrare ale Honeywell şi de utilizare de către aceasta din urmă a interfeţelor închise. Rockwell menţionează de asemenea sistemul Primus Epic al Honeywell ca exemplu de vânzări grupate practicate de Honeywell.

382 Comisia aminteşte că, în conformitate cu decizia atacată, nu a existat încă o integrare explicită a motoarelor de avion şi a altor sisteme. Conceptul MEE ilustrează capacitatea de integrare a Honeywell şi importanţa sa în calitate de furnizor independent pentru dezvoltarea acestui concept.

Cu privire la existenţa loturilor mixte

383 Potrivit reclamantei, faptul că loturile mixte sunt considerate în general benefice pentru concurenţă obliga Comisia să dovedească, pe de o parte, că entitatea rezultată din concentrare va recurge efectiv la această practică, iar pe de altă parte, că această practică va implica efectiv excluderea sau marginalizarea concurenţilor. Or, decizia atacată nu demonstrează nici una, nici alta.

384 Reclamanta subliniază că Comisia afirmă explicit că nu era necesar să se bazeze pe vreunul dintre modelele prezentate pentru a concluziona că vânzările grupate pe care entitatea rezultată din concentrare va fi în măsură să le propună vor exclude concurenţii de pe pieţele motoarelor şi produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică [considerentul (352) al deciziei atacate]. În special, Comisia a renunţat să se bazeze pe modelul Choi. Sugerând că nu era necesar niciun model economic pentru a-şi fundamenta concluziile, GE afirmă că în realitate Comisia nu a luat în considerare dovezile pe care le-a prezentat, bazate pe lucrările profesorilor Nalebuff, Rey şi Shapiro, în pofida temeiniciei acestora.

385 Reclamanta subliniază că observaţiile intervenienţilor privind vânzările grupate care nu sunt strategice sunt incompatibile cu poziţia Comisiei care afirmă respingerea modelului Choi static. Justificarea ex post a deciziei atacate prin teoria unui comportament strategic ar trebui să fie respinsă ca inadmisibilă întrucât nu este inclusă în CO, care se baza exclusiv pe modelul Choi (Hotărârea Schneider Electric/Comisia, punctul 40 de mai sus). În plus, Comisia nu poate decât printr-un abuz să combine cotele de piaţă ale CFMI cu teoria loturilor mixte în măsura în care Snecma nu are niciun interes să aprobe o politică a preţurilor în favoarea produselor Honeywell.

386 În orice caz, condiţiile de exercitare a unui efect de pârghie nu au fost demonstrate, în ceea ce priveşte fie loturile mixte, fie teoriile alternative cu privire la subvenţiile încrucişate sau preţurile de ruinare. Astfel, Comisia nu a analizat pieţele relevante, nici nu a luat în considerare faptul că valoarea motoarelor o depăşeşte în mare măsură pe cea a produselor utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică şi că comercializarea loturilor mixte este imposibilă atunci când există deja un contract între furnizor şi producătorul de avioane care îl obligă pe acesta din urmă să cumpere un produs specific la un preţ fix.

387 De asemenea, nu se furnizează nicio informaţie precisă cu privire la apariţia efectelor de conglomerat într-un viitor relativ apropiat. Comisia nu a ţinut seama nici de efectul disuasiv al articolului 82 din Tratatul CE în această privinţă.

388 Reclamanta precizează în această privinţă în răspunsul său la memoriile în intervenţie că, presupunând chiar că teoria Comisiei privind comportamentul strategic (efectele de pârghie) ar fi admisibilă, Comisia nu a respectat niciuna dintre condiţiile stabilite în Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus.

389 Singurul exemplu din decizia atacată [considerentul (368)] de loturi mixte de motoare cu alte elemente îl constituie o ofertă a Honeywell pentru platforma unui constructor. Or, Comisia nu a menţionat risturne în acest caz. În plus, acest constructor a respins oferta Honeywell pentru sisteme suplimentare, ceea ce demonstrează posibilitatea producătorilor de avioane de a combina ofertele diverşilor furnizori.

390 Comisia aminteşte că modelele economice care i-au fost prezentate erau controversate. Pe lângă propria analiză, Comisia a evaluat modelul Choi şi l-a prezentat în CO pentru a permite confruntarea. Comisia nu putea să se bazeze pe acest model în măsura în care el includea cifre

confidenţiale pe care nu le putea comunica părţilor la concentrare. În ceea ce o priveşte, aceasta nici nu a adoptat, nici nu a respins modelul Choi, care nu a fost considerat ca bază la stabilirea intenţiei de maximizare pe termen scurt a profitului. Comisia doreşte de altfel să se abată de la model, deoarece acesta nu ia în considerare intenţia strategică a entităţii rezultate din concentrare, nici situaţia de dominare preexistentă. Neluarea în considerare a unui comportament strategic este de altfel comună modelelor Choi şi Nalebuff, care nu propun decât o viziune statică. Aceste două modele examinează dacă vânzările grupate sporesc profitul unei întreprinderi pe termen scurt şi reduc profitul concurenţilor, astfel încât aceasta este impulsionată să adopte această practică.

391 Comisia consideră că, în cadrul unei viziuni dinamice, vânzările grupate sunt atractive deopotrivă pentru entitatea rezultată din concentrare, chiar şi cu sacrificarea profitului pe termen scurt. Comisia şi Rockwell afirmă că, ţinând seama de valoarea motoarelor, entitatea rezultată din concentrare ar fi avut o capacitate inegalabilă de a practica subvenţiile încrucişate, expresie a unui comportament strategic. Pe de altă parte, Comisia susţine că entitatea rezultată din concentrare ar fi avut efectiv capacitatea şi stimulentul de a practica preţuri de ruinare. Aceasta consideră că o astfel de practică a fost menţionată în decizia atacată la considerentul (369).

392 Comisia subliniază că, în decizia atacată, a examinat dacă sectorul prezenta caracteristici care făceau posibile şi rentabile practicile de excludere de tipul vânzărilor grupate. Aceste caracteristici demonstrează că GE ar fi avut posibilitatea de a-şi extinde poziţiile dominante pentru motoare la poziţiile de lider ale Honeywell pentru motoare de avioane de afaceri şi pentru produsele utilizate în avionică şi pentru produsele care nu sunt utilizate în avionică. Comisia nu s-a abătut niciodată de la această teorie economică consacrată.

393 Comisia consideră că a răspuns în decizia atacată la obiecţiile incluse în raportul Shapiro, mai ales la considerentele (359)–(386), bazându-se în special pe exemple anterioare. Astfel, a analizat pe deplin punctul de vedere al părţilor.

394 Rolls-Royce consideră că teoria vânzărilor grupate nu este nouă şi a fost deja utilizată de Comisie. În pofida neclarităţii criticilor GE referitoare la modelul economic folosit, Rolls-Royce susţine că raportul Frontier Economics demonstrează fie că Comisia este de acord cu modelele Choi şi Nalebuff, fie că aceste modele sunt ele însele în acord, fie că în final aceasta s-a bazat pe dovezi empirice suficiente.

395 Comisia susţine în plus că a ţinut în totalitate seama de Decizia AlliedSignal/Honeywell, dar că concluziile din această decizie nu pot fi transpuse pur şi simplu în speţă. Prezenta speţă se diferenţiază prin puterea GE şi gama produselor în cauză.

396 Rolls-Royce consideră că tendinţa către vânzări grupate în sector este în mare măsură demonstrată şi concentrarea creează noi posibilităţi şi intenţii în acest sens.

397 În ceea ce priveşte relaţia cauzală dintre practicile reproşate şi concentrare, Comisia subliniază că efectul acestor practici este consolidat de concentrare ca urmare a gamei de produse obţinute şi a puterii GE. Entitatea rezultată din concentrare ar avea capacitatea, graţie poziţiilor dominante pe pieţele motoarelor cu reacţie, de a extinde această putere pe pieţele produselor complementare ale Honeywell unde nu este dominantă încă şi de a exclude concurenţii. Caracteristicile pieţei ar permite o astfel de excludere, cel puţin parţial.

398 Comisia susţine, în plus, seria de exemple menţionate în decizia atacată referitoare la vânzările grupate.


Observaţii preliminare

399 Comisia a precizat în decizia atacată, în esenţă, că, în urma concentrării, entitatea fuzionată va avea posibilitatea, spre deosebire de concurenţi, de a propune clienţilor vânzări grupate (packages) pentru avioanele comerciale de mari dimensiuni, avioanele regionale de mari dimensiuni şi avioanele de afaceri incluzând totodată motoarele cu reacţie şi produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică. Aceasta a considerat totodată că un astfel de comportament va fi clar în interesul comercial al entităţii fuzionate şi se va produce aşadar probabil în urma concentrării [considerentele (350)–(404), (412)–(416), (432)–(434), (443) şi (444) şi (445)–(458)]. Pe cale de consecinţă, se va crea o poziţie dominantă pentru Honeywell pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică şi se vor consolida poziţiile dominante ale GE, în special pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni [considerentul (458) al deciziei atacate].

400 Teza Comisiei se bazează pe faptul că motoarele cu reacţie, pe de o parte şi produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică, pe de altă parte, constituie produse complementare în măsura în care aceste produse sunt indispensabile la construirea un avion. Clientul final, operatorul de avion, trebuie aşadar să le cumpere pe toate în mod direct sau indirect de la producătorul lor. Comisia a considerat, în decizia atacată, că pentru toate aceste produse clienţii sunt în esenţă aceiaşi şi că vânzarea acestora se poate face aşadar prin vânzare grupată. Comisia constată totodată că grupul reclamantei este foarte puternic din punct de vedere financiar, atât în raport cu principalii săi concurenţi pe pieţele motoarelor cu reacţie, cât şi în raport cu cei de pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică (a se vedea, în ceea ce îi priveşte pe aceştia din urmă, [considerentele (302)–(304), (323) şi (324) ale deciziei atacate; a se vedea de asemenea considerentul (398) şi următoarele]. Entitatea fuzionată ar fi aşadar în măsură să îşi reducă marja de profit pentru produsele utilizate în avionică şi pentru produsele care nu sunt utilizate în avionică în vederea creşterii cotei sale de piaţă şi a realizării unui profit mai mare în viitor.

401 Trebuie constatat, cu titlu preliminar, că acele comportamente viitoare prevăzute pentru entitatea fuzionată constituie un element indispensabil al analizei vânzărilor grupate efectuate de Comisie în speţă. Astfel, rezultă din faptul că reclamanta nu era deloc prezentă pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică anterior concentrării, coroborat cu faptul că Honeywell nu era deloc prezentă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni anterior concentrării, că acesta nu ar fi avut niciun efect anticoncurenţial de tip orizontal pe pieţele menţionate anterior. Astfel, concentrarea nu ar fi avut în principiu niciun efect pe aceste pieţe.

402 În plus, în măsura în care Comisia prevede la considerentele (443) şi (444) ale deciziei atacate că fenomenul vânzărilor grupate ar fi avut un impact pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane de afaceri, trebuie subliniat că reclamanta avea pe această piaţă anterior concentrării o cotă de numai [10–20] % în termeni de parc instalat, pe când Honeywell avea o cotă de [40–50] % şi de numai [0–10] % în termeni de parc instalat doar pe avioanele încă în producţie, în comparaţie cu cea de [40–50] % pentru Honeywell [considerentul (88) al deciziei atacate]. În

aceste condiţii, presupunând chiar că s-a demonstrat că entitatea fuzionată ar fi practicat vânzările grupate de motoare şi produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică în urma concentrării, este necesar să se considere că nu ar exista nicio relaţie de cauzalitate între concentrare şi aceste oferte, cu excepţia numărului mic de cazuri în care acest motor era un produs al fostei GE. În plus, din decizia atacată nu reiese că una dintre cele două părţi la concentrare construieşte motoare care echipează avioane regionale de mici dimensiuni. Rezultă că eventualele vânzări grupate care ar putea fi realizate de entitatea fuzionată pe piaţa avioanelor regionale nu s-ar referi în orice caz decât la avioanele regionale de mari dimensiuni.

403 Comisia a considerat, în decizia atacată, că există o singură piaţă pentru fiecare produs utilizat în avionică ce echipează toate avioanele regionale şi pentru afaceri, precum şi o singură piaţă pentru fiecare produs care nu este utilizat în avionică ce echipează toate avioanele, inclusiv avioanele comerciale de mari dimensiuni. Astfel, raţionamentul său în privinţa creării unor poziţii dominante pe pieţele diverselor produse utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică prin intermediul vânzărilor grupate nu poate fi admis în ceea ce priveşte piaţa fiecăruia dintre diversele produse utilizate în avionică ce echipează avioanele de afaceri şi pe cele regionale. Astfel, vânzările grupate atribuibile concentrării, presupunând că se manifestă în realitate în urma concentrării, nu pot afecta decât o parte din aceste pieţe, respectiv cea reprezentată de avioanele regionale de mari dimensiuni. De asemenea, raţionamentul Comisiei este vulnerabil, însă într-o măsură mai mică, în ceea ce priveşte produsele care nu sunt utilizate în avionică pentru care Comisia a definit o piaţă unică pentru fiecare produs specific, indiferent de dimensiunea şi celelalte caracteristici ale avionului echipat.

404 Prin urmare, în principiu, sectorul avioanelor comerciale de mari dimensiuni pentru care Comisia a definit pieţe diferite atât în ceea ce priveşte motoarele cu reacţie, cât şi în ceea ce priveşte fiecare produs utilizat în avionică, este cel în care teza Comisiei cu privire la vânzările grupate ar fi putut eventual să fie confirmată.

405 În ceea ce priveşte eventualul impact al concentrării pe pieţele motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni şi pentru avioane regionale de mari dimensiuni, precum şi pe cele ale produselor utilizate în avionică pentru avioane comerciale de mari dimensiuni şi pe cele ale produselor care nu sunt utilizate în avionică, trebuie să se examineze dacă Comisia a demonstrat că entitatea fuzionată nu numai că ar fi avut capacitatea materială de a exercita practicile vânzărilor grupate descrise în decizia atacată, ci şi, pe baza unor dovezi solide, că ar fi recurs probabil la aceste practici în urma concentrării, astfel încât s-ar fi creat sau consolidat o poziţie dominantă pe una sau mai multe dintre pieţele relevante într-un viitor relativ apropiat (Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, punctele 146–162).

406 Este necesar să se facă distincţie totodată, astfel cum subliniază reclamanta în mod întemeiat, între trei fenomene, respectiv loturile omogene (pure bundling), adică vânzările legate prin intermediul unei obligaţii exclusiv comerciale de a achiziţiona două sau mai multe produse împreună, loturile tehnice (technical bundling), adică vânzările legate prin intermediul integrării tehnice a produselor şi loturile mixte (mixed bundling), adică vânzarea mai multor produse ca pachet în condiţii mai bune decât cele propuse în cazul în care produsele sunt achiziţionate separat. Analiza Comisiei în privinţa fiecăruia dintre aceste trei tipuri de vânzări grupate va fi tratată în cadrul celor trei rubrici individuale de mai jos. Trebuie de asemenea să se examineze mai întâi anumite limite practice care afectează raţionamentul Comisiei în ansamblu cu privire la vânzările grupate şi care reies din decizia atacată.

Cu privire la vânzări grupate în general

407 Există o problemă practică în ceea ce priveşte analiza vânzărilor grupate făcută de Comisie, în măsura în care clientul final pentru diverse motoare cu reacţie, produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică nu este întotdeauna acelaşi.

408 Astfel, în cazul în care un motor este selecţionat de producătorul de avioane în exclusivitate, astfel încât platforma provine de la o sursă unică (sole source platform), acesta din urmă este în esenţă clientul constructorului, cazul fiind identic în ceea ce priveşte produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică SFE-standard. În această ipoteză, singura opţiune pentru compania aeriană în această privinţă este a priori de a achiziţiona sau nu avionul.

409 În schimb, în cazurile în care producătorul de avioane aprobă mai multe motoare cu reacţie pentru platforma sa, ceea ce constituie astfel o platformă care provine de la surse multiple (multi-source platform), compania aeriană este cea care alege motorul dintre cele care sunt disponibile, astfel cum procedează şi în privinţa produselor utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică BFE şi SFE-option. Rezultă din considerentele precedente că, a priori, vânzările grupate nu sunt posibile pentru producătorii de avioane decât între motoarele cu reacţie GE şi produsele Honeywell SFE-standard pe platformele care provin de la o sursă unică şi, pentru companiile aeriene, între motoarele cu reacţie GE şi produsele Honeywell BFE/SFE-option pe platformele care provin de la surse multiple.

410 Aceste constatări exclud în principiu posibilitatea loturilor omogene în alte cazuri decât cele menţionate anterior, adică o exclud în cazurile în care nu există identitate între clientul care selecţionează motorul şi cel care selecţionează produsul utilizat în avionică şi produsul care nu este utilizat în avionică în cauză.

411 Pe de altă parte, în ceea ce priveşte promovarea produselor utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică SFE-standard pe platformele care provin de la surse multiple prin intermediul loturilor mixte, decizia atacată nu conţine nicio evaluare a problemei indicate la punctul 408 de mai sus. Comisia se limitează la a afirma la considerentul (349) al deciziei atacate că „natura complementară a ofertelor de produse GE şi Honeywell, asociată poziţiilor respective ale acestora existente pe piaţă, va da entităţii rezultate din concentrare capacitatea şi intenţia economic raţională de a se angaja în oferte de vânzări grupate sau o subvenţionare încrucişată pentru toate vânzările de produse faţă de ambele categorii de clienţi” [traducere neoficială], făcând trimitere în rest la analiza sa privind produsele SFE-option şi BFE de la considerentul (350) şi următoarele.

412 În ceea ce priveşte posibilitatea entităţii fuzionate de a-şi promova produsele BFE sau SFE-option prin intermediul loturilor mixte pe platforme care provin de la o sursă unică, există totodată dificultăţi din moment ce va avea obligaţia, în principiu, faţă de producătorul de avioane, să furnizeze motorul la un preţ fix, indiferent de alegerea făcută de companiile aeriene pentru produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică BFE.

413 Deşi reiese din considerentul (391) al deciziei atacate că faptul că preţul unui motor este stabilit în avans nu exclude în mod cert posibilitatea unor loturi mixte, rămâne totuşi faptul că acest factor reduce în mod semnificativ posibilităţile unor loturi mixte incluzând acest motor şi le face mai greu de realizat pentru entitatea fuzionată.

414 În plus, în cursul procedurii administrative, părţile la concentrare au susţinut că există totodată probleme practice din cauză că în procesul de proiectare a unui avion nou motoarele pentru platformă sunt selecţionate în principiu mai devreme decât produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică, inclusiv SFE [a se vedea considerentul (371) al deciziei atacate]. În răspuns la aceste critici, Comisia menţionează în decizia atacată exemple de cazuri în care motoarele şi produsele utilizate în avionică sau produsele care nu sunt utilizate în avionică au fost selecţionate mai mult sau mai puţin concomitent [considerentul (372)] şi concluzionează că „nu se poate afirma aşadar că procedura de selecţie a sistemelor nu poate fi adaptată în funcţie de un calendar care permite [vânzările grupate]” [traducere neoficială] [considerentul (373)].

415 Rezultă din aceste considerente pe care le-a invocat Comisia în decizia atacată şi pe care reclamanta nu le-a contestat în mod specific în faţa Tribunalului că vânzările grupate nu sunt imposibile din cauza calendarului selecţiei diverselor produse. Totuşi, rămâne faptul că practicile comerciale în cauză nu se încadrează în mod natural în modul de funcţionare obişnuit al pieţelor relevante, ceea ce implică un efort comercial suplimentar pentru o întreprindere care ar dori să le impună clienţilor săi.

416 Deşi aceste probleme practice nu fac în mod cert imposibile vânzările grupate, rămâne totuşi faptul că ele sporesc dificultatea aferentă punerii lor în aplicare şi, prin urmare, o fac mai puţin probabilă.

Cu privire la loturile omogene

417 În ceea ce priveşte loturile omogene, Comisia preconizează că motorul sau unul dintre produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică poate constitui produsul de legătură, respectiv componenta indispensabilă sau cel puţin prima opţiune pe care entitatea fuzionată ar refuza să o vândă independent de celelalte produse ale sale [considerentele (351) şi (415) ale deciziei atacate].

418 Dat fiind că din motivele prezentate anterior, în special la punctele 408–410, loturile omogene nu sunt imaginabile decât în cazul în care clienţii sunt aceiaşi pentru fiecare produs, trebuie constatat de asemenea că în cazurile în care o platformă care provine de la surse multiple pentru motorizare şi că produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică în cauză sunt produse BFE sau SFE-option, posibilitatea unor loturi omogene este foarte redusă. Astfel, numai în ipoteza în care, din motive tehnice sau de alt fel, o companie aeriană are o preferinţă pronunţată pentru motorul entităţii fuzionate poate o astfel de strategie eventual să o forţeze să cumpere un produs utilizat în avionică sau un produs care nu este utilizat în avionică BFE de la entitatea fuzionată. Or, trebuie subliniat că în decizia atacată Comisia nu a examinat in concreto pentru care platforme şi/sau care produse specifice s-ar fi putut dovedi eficientă o astfel de politică comercială.

419 În această privinţă trebuie amintită de asmenea lipsa, constatată mai sus în special la punctul 362, a unei analize a efectelor concentrării pe pieţele individuale ale produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică definite de Comisie. În plus, dat fiind că preferinţele pentru un produs sunt de cele mai multe ori relative, adică nu sunt absolute, ar fi fost necesar în cadrul acestei examinări să se ia totodată în seamă eventualele consecinţe comerciale nefaste ale acestor loturi omogene, în sensul că această atitudine ar putea eventual să disuadeze cumpărătorul unui motor al entităţii fuzionate contrar preferinţei sale, în acest caz

redusă, pentru acesta. Din moment ce Comisia nu a efectuat nicio examinare detaliată de această natură în decizia atacată, aceasta nu a demonstrat că comercializarea loturilor omogene ar fi fost viabilă pentru entitatea fuzionată în cazurile în care unul dintre motoarele proprii care echipează o platformă care provine de la surse multiple ar fi produsul de legătură.

420 În ceea ce priveşte eventualele legături dintre un motor care echipează un avion în exclusivitate şi produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică SFE, Comisia nu a prezentat niciun exemplu concret al funcţionării comportamentelor pe care le prevede pentru viitor. Din nou, lipsa unei analize specifice a pieţelor nu conferă raţionamentului acesteia precizia necesară pentru a putea să justifice concluzia la care a ajuns. Deşi Comisia a concluzionat că există o poziţie dominantă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, aceasta a considerat totuşi că exista o anumită concurenţă reziduală pe această piaţă, astfel încât faptul că entitatea fuzionată a „forţat” un producător de avioane să aleagă produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică SFE ar putea avea consecinţe comerciale nefaste pentru ea în măsura în care ar putea fi determinată să aleagă produsul unui alt producător în anumite cazuri. Întrucât nu a examinat această posibilitate în decizia atacată, Comisia nu a demonstrat că loturile omogene ar fi permis plasarea produselor SFE pe platformele avioanelor comerciale de mari dimensiuni.

421 În ceea ce priveşte posibilitatea ca unul sau altul dintre produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică ale fostei Honeywell să poată servi ca produs de legătură şi să îi forţeze pe clienţi să cumpere motorul entităţii fuzionate, Comisia invocă la considerentul (415) al deciziei atacate un singur exemplu concret posibil de lot omogen. Astfel, aceasta precizează următoarele: „Entitatea rezultată din concentrarea economică va fi capabilă să condiţioneze vânzarea de produse în care Honeywell deţine 100 % din cota de piaţă (EGPWS de exemplu) de vânzarea motorului cu reacţie propriu. Pentru a obţine aceste produse, companiile aeriene nu vor avea altă opţiune decât să cumpere motorul oferit de entitatea rezultată din fuziune”. În ceea ce priveşte posibilitatea de a exercita o presiune similară asupra producătorilor de avioane, Comisia este mai puţin categorică, limitându-se la a preciza la considerentul (416) că „GE va avea posibilitatea de a-şi consolida poziţia dominantă faţă de producătorii de avioane prin intermediul vânzărilor grupate sau al legăturilor” [traducere neoficială].

422 Trebuie precizat că teza Comisiei în această privinţă presupune că entitatea fuzionată ar fi în măsură să practice o formă de şantaj comercial asupra clienţilor săi refuzând să vândă un produs utilizat în avionică esenţial, dar de valoare redusă, dacă aceştia din urmă nu acceptă să cumpere motoarele sale cu reacţie. Cu toate că puterea clienţilor reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni de a-i rezista, în ceea ce priveşte atât producătorii de avioane, cât şi companiile aeriene, este limitată [a se vedea punctul 274 şi următoarele de mai sus şi considerentele (224)–(228) ale deciziei atacate], cu atât mai mult faţă de entitatea fuzionată în urma concentrării economice, Comisia nu a demonstrat în speţă că aceşti clienţi ar fi pierdut orice putere reziduală de a rezista impunerii unei asemenea practici.

423 În ceea ce priveşte produsul specific menţionat de Comisie în acest sens, respectiv EGPWS, reiese din considerentele (253)–(256) că existau alte produse care îl puteau înlocui pe cel al fostei Honeywell. Comisia constată că niciunul dintre aceste produse nu a fost vândut în cantităţi semnificative pe piaţă şi precizează că, în opinia Thales, absenţa unei reputaţii stabilite pentru produsul său s-a dovedit a fi o barieră insurmontabilă la intrarea pe această piaţă. Totuşi, în ipoteza în care entitatea fuzionată ar adopta atitudinea comercială extremă pe care o constituie comercializarea loturilor omogene, adică, în realitate, ameninţarea cu refuzul de a vinde, clienţii

ar putea prefera să utilizeze un alt produs, inferior chiar, în locul EGPWS al fostei Honeywell, mai degrabă decât să accepte un motor cu reacţie care nu este cel ales. În orice caz, Comisiei îi revenea sarcina de a lua în considerare această posibilitate. Aceasta în special nu a exclus posibilitatea ca unii clienţi să aleagă sistemul TAWS (Terrain Avoidance Warning System) al Universal Avionics, cum a procedat compania Airborne în ianuarie 2001, limitându-se la a sublinia că, potrivit Rockwell Collins, Universal Avionics nu s-a asociat cu aceasta pentru a câştiga acest contract [considerentul (256)]. Această ultimă împrejurare este lipsită de relevanţă faţă de întrebarea dacă produsul Universal Avionics constituie o alternativă viabilă la produsul Honeywell.

424 În fine, conform Hotărârii Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, confirmată în acest sens de Curte în recurs la Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus, Comisia trebuia de asemenea să ţină seama de eventualul impact pe pieţele relevante al efectului potenţial disuasiv al interzicerii abuzurilor de poziţie dominantă formulată la articolul 82 din Tratatul CE.

425 Ţinând seama de caracterul extrem în perspectivă comercială al comportamentelor descrise anterior care ar fi fost necesare pentru realizarea unei strategii bazate pe loturi omogene în speţă, Comisiei îi revenea sarcina de a lua în considerare impactul potenţial al interzicerii abuzurilor de poziţie dominantă în dreptul comunitar asupra intenţiei entităţii fuzionate de a pune în aplicare această practică. Din moment ce nu face acest lucru, aceasta a comis o eroare de drept având consecinţa că analiza ei este incorectă şi, prin urmare, viciată de o eroare vădită de apreciere.

426 Având în vedere considerentele precedente, Comisia nu a dovedit corespunzător cerinţelor legale că entitatea fuzionată ar fi recurs la loturi omogene în urma concentrării, iar analiza acesteia este viciată de mai multe erori vădite de apreciere în această privinţă.

Cu privire la loturile tehnice

427 În ceea ce priveşte loturile tehnice, Comisia se bazează pe integrarea între diversele produse utilizate în avionică şi pe dezvoltarea viitoare a proiectului „motor de avion mai mult electric” (More Electrical Aircraft Engine, a se vedea considerentul (291) al deciziei atacate], deşi admite că „integrarea explicită a motorului şi a sistemelor nu s-a realizat încă”. Aceasta susţine că trebuie gândit că această integrare se va produce „într-un viitor apropiat” în cadrul proiectului respectiv, dar nu prezintă detalii privind acest program, nici nu indică vreo dată la care această integrare este previzibilă, în opinia sa. Totuşi, aceasta se bazează în mod exclusiv pe dezvoltarea viitoare a acestui proiect pentru a concluziona că excluderea Honeywell în calitate de partener potenţial de inovaţie va consolida şi mai mult poziţia dominantă a reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni [considerentele (417) şi (418) ale deciziei atacate].

428 Această simplă descriere a unei evoluţii posibile a pieţei, fără nicio prezentare măcar sumară a detaliilor proiectului care ar face această evoluţie probabilă, nu este suficientă pentru a demonstra temeinicia tezei Comisiei în această privinţă.

429 Potrivit Hotărârii Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus (punctul 155 şi următoarele) confirmată în acest sens de Curte în recurs la Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus (punctul 39 şi următoarele), Comisiei îi revine sarcina de a demonstra în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a pieţei, pe baza unor dovezi solide şi cu un suficient grad de probabilitate privind evoluţia viitoare a pieţei, nu numai că un eventual comportament prevăzut va avea loc

într-un viitor relativ apropiat, ci şi că acest comportament va conduce la crearea sau consolidarea unei poziţii dominante într-un viitor relativ apropiat, ceea ce nu a făcut în speţă. Absenţa unei analize detaliate a raporturilor tehnice susceptibile să fie create între motoarele cu reacţie, pe de o parte, şi produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică, pe de altă parte, precum şi influenţa probabilă a acestor raporturi în termeni de evoluţie a diverselor pieţe existente subminează de asemenea credibilitatea tezei Comisiei. Nu este suficient pentru Comisie să invoce o serie de etape logice dar ipotetice în privinţa cărora are temerea că realizarea lor în practică are consecinţe nefaste pentru concurenţă pe o serie de pieţe diferite. Din contră, acesteia îi revine sarcina de a analiza în mod specific evoluţia probabilă a fiecărei pieţe unde încearcă să demonstreze crearea sau consolidarea unei poziţii dominante în urma concentrării notificate, cu dovezi solide în sprijinul acestei concluzii.

430 Având în vedere considerentele precedente, Comisia nu a demonstrat în mod corespunzător că entitatea fuzionată ar fi avut capacitatea materială, ulterior concentrării, dacă nu chiar într-un viitor relativ apropiat, să lege vânzările propriilor produse utilizate în avionică şi/sau ale produselor care nu sunt utilizate în avionică de cele ale propriilor motoare cu reacţie prin impunerea unor constrângeri tehnice.

Cu privire la loturile mixte

431 În ceea ce priveşte loturile mixte, trebuie constatat că, sub rezerva constatărilor făcute la punctele 408–411 de mai sus, cu privire la identitatea clientului, şi a celor făcute la punctele 414 şi 415, cu privire la calendarul în conformitate cu care diversele componente ale unui avion sunt comandate, entitatea fuzionată ar fi putut în anumite cazuri şi pentru anumite produse să propună preţuri mai mici pentru o serie de produse cu condiţia să fie toate selecţionate. Astfel, un operator economic poate în principiu să facă oricând o ofertă generală incluzând mai multe produse care în mod normal se vând separat.

432 Totuşi, o astfel de ofertă nu va produce efecte economice pe piaţă decât în măsura în care clienţii o acceptă şi mai ales nu solicită defalcarea acesteia produs cu produs. Comisiei îi revenea aşadar sarcina de a demonstra că entitatea fuzionată ar fi fost în măsură să insiste asupra respectării caracterului grupat al ofertelor ei pentru clienţi. Mai mult, astfel cum s-a precizat anterior, Comisiei îi revenea sarcina de a demonstra existenţa probabilităţii ca entitatea fuzionată să pună în aplicare această posibilitate de a practica vânzări grupate.

433 Trebuie amintit că, în Hotărârea Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, Tribunalul s-a exprimat în mod relativ strict cu privire la problema dovezilor pe care Comisia trebuie să le prezinte în cazul în care se bazează, ca element al analizei sale, pe faptul că o întreprindere va adopta un anumit comportament în viitor astfel încât se va crea o poziţie dominantă, având în vedere că îi revenea sarcina de a prezenta „dovezi solide” în acest caz (a se vedea în special punctul 154 şi următoarele din hotărâre). Astfel cum a indicat Curtea prin aprobarea acestei părţi din hotărârea pronunţată în recurs, Tribunalul nu a adăugat în niciun fel vreo condiţie privind elementele de probă atunci când utilizează aceşti termeni, ci a amintit pur şi simplu funcţia esenţială a probei, care este aceea de a fi concludentă în privinţa temeiniciei unei teze sau, precum în speţă, a unei decizii în domeniul concentrărilor (Hotărârea Comisia/Tetra Laval punctul 60, de mai sus, punctul 41).

434 În speţă, Comisia a utilizat în esenţă trei tipuri de raţionamente diferite în decizia atacată pentru a demonstra probabilitatea ca entitatea fuzionată să comercializeze în realitate loturi mixte.

435 În primul rând, aceasta pretinde că practici similare celor pe care le-a prevăzut au fost deja utilizate pe pieţele relevante în trecut, în special de Honeywell [a se vedea în special considerentele (361)–(370) ale deciziei atacate]. În acest context, mai trebuie precizat că în această privinţă Comisia consideră relevante „puterea Honeywell în materie de integrare a produselor” [considerentele (289)–(292) ale deciziei atacate], precum şi „puterea Honeywell în materie de vânzări grupate” [considerentele (293)–(297) ale deciziei atacate].

436 În al doilea rând, aceasta susţine că rezultă din teoriile economice consacrate, în special „efectul Cournot” [a se vedea mai ales considerentele (374)–(376) ale deciziei atacate] că entitatea fuzionată va fi impulsionată din punct de vedere economic să aplice practicile prevăzute de Comisie fără a fi necesar să se bazeze pe un model economic specific în această privinţă.

437 În al treilea rând, Comisia pretinde că obiectivul strategic al entităţii fuzionate va fi de a-şi spori puterea pe diversele pieţe unde este prezentă şi că, ţinând seama de această voinţă, practicarea vânzărilor grupate de către aceasta va fi un comportament raţional din punct de vedere economic şi, prin urmare, un comportament probabil [a se vedea în special considerentele (353), (379), (391) şi (398) ale deciziei atacate]. În răspunsul la o întrebare scrisă a Tribunalului, Comisia a indicat la audiere că se baza pe efectul combinat al intenţiei rezultate, în opinia acesteia, din situaţia comercială a reclamantei şi din alegerea strategică a entităţii fuzionate.

438 Aceste trei tipuri de raţionament utilizate de Comisie în această parte a deciziei atacate vor fi examinate succesiv în continuare.

– Cu privire la practicile anterioare

439 În ceea ce priveşte practicile anterioare, trebuie subliniat în primul rând că exemplele prezentate de Comisie se raportează în esenţă la vânzări grupate de produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică despre care pretinde că au fost comercializate de Honeywell [a se vedea, în special, considerentele (362)–(365) şi (367) ale deciziei atacate]. Presupunând chiar că aceste exemple sunt dovedite corespunzător cerinţelor legale, acestea sunt puţin relevante pentru demonstrarea existenţei probabile în cazul entităţii fuzionate în urma concentrării a capacităţii de a grupa vânzările de motoare cu vânzările de produse utilizate în avionică şi de produse care nu sunt utilizate în avionică, precum şi a intenţiei comerciale de a face acest lucru. Astfel, este cert că preţul motorului este net superior preţului fiecărei componente de utilizate în avionică sau care nu este utilizată în avionică, astfel încât dinamica comercială a unor loturi mixte este foarte diferită în funcţie de implicarea exclusiv a produselor utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică, pe de o parte, sau a acestor produse împreună cu un motor, pe de altă parte. Astfel, nu se poate demonstra pe baza unor exemple referitoare numai la produsele utilizate în avionică şi la produsele care nu sunt utilizate în avionică faptul că loturile mixte incluzând totodată motoare cu reacţie ar fi fost practicabile şi avantajoase din punct de vedere comercial pentru entitatea fuzionată în urma concentrării economice.

440 Singurul exemplu concret al unei vânzări grupate, prezentat de Comisie, incluzând totodată un motor şi produse utilizate în avionică/produse care nu sunt utilizate în avionică, se raportează la […], un avion utilizat pentru afaceri [a se vedea considerentul (368) al deciziei atacate]. Totuşi, Comisia însăşi admite, în ultima teză de la considerentul (368), că respectivul producător de avioane a […] Astfel, acest exemplu, astfel cum a fost prezentat în decizia atacată, nu demonstrează că Honeywell ar fi putut practica efectiv vânzări grupate incluzând motoare pentru

avioane de afaceri şi produse utilizate în avionică/produse care nu sunt utilizate în avionică. Din contră, faptul că […] constituie negarea în sine a tezei Comisiei în această privinţă.

441 Comisia precizează de asemenea la considerentele (366) şi (367) ale deciziei atacate că posibilitatea pentru Honeywell de a practica vânzări grupate extensive incluzând concomitent motoare şi produse utilizate în avionică/produse care nu sunt utilizate în avionică nu a apărut decât recent, în special în urma fuziunii dintre Honeywell şi AlliedSignal în 1999. Chiar dacă această împrejurare poate explica de ce Comisia nu a putut găsi decât un singur exemplu de astfel de vânzări grupate, ea nu poate compensa absenţa unor exemple convingătoare pe baza cărora Tribunalul ar putea eventual să concluzioneze că practicile anterioare demonstrau probabilitatea unor practici similare în viitor.

442 În plus, există diferenţe semnificative între sectorul avioanelor comerciale de mari dimensiuni în care concentrarea ar permite în viitor entităţii fuzionate să practice vânzări grupate pentru prima dată şi sectorul avioanelor de afaceri, în special în măsura în care primele sunt uneori platforme care provin de la surse multiple în ceea ce priveşte motoarele, caz în care clientul producătorului de motoare este compania aeriană, pe când avioanele de afaceri sunt întotdeauna platforme care provin de la o sursă unică, caz în care clientul este producătorul de avioane.

443 Având în vedere considerentele precedente, exemplele prezentate de Comisie cu privire la practicile anterioare ale Honeywell nu demonstrează că exista probabilitatea ca entitatea fuzionată să comercializeze loturi mixte incluzând, pe de o parte, motoare cu reacţie ale fostei GE şi, pe de altă parte, produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică ale fostei Honeywell în urma concentrării economice.

– Cu privire la analizele economice

444 Cu privire la al doilea aspect al raţionamentului Comisiei referitor la modelele economice, reclamanta precizează că, în CO, Comisia s-a bazat pe modelul Choi, potrivit căruia o întreprindere de tipul entităţii fuzionate având o gamă de produse semnificativă va avea capacitatea şi intenţia necesare pentru comercializarea unor loturi mixte. Pe de altă parte, aceasta susţine că ulterior Comisia a renunţat la acest model în decizia atacată. În schimb, Comisia afirmă în faţa Tribunalului că nici nu a adoptat, nici nu a respins acest model, considerând că intenţia entităţii fuzionate de a practica vânzări grupate în urma concentrării reiese din formularea deciziei atacate în orice caz (a se vedea în special considerentele (374)–(376) ale deciziei atacate cu privire la „efectul Cournot”).

445 Trebuie precizat, în această privinţă, că, la considerentul (352) al deciziei atacate, Comisia a afirmat că nu era necesar să se bazeze pe vreunul dintre modelele prezentate în cursul procedurii administrative. În plus, consilierul-auditor a constatat în raportul său că în proiectul de decizie Comisia nu se mai baza pe modelul Choi.

446 Pe de altă parte, Comisia nu a făcut referire în decizia atacată la modelul Choi decât în mod indirect în măsura în care precizează la considerentul 352 că „diversele analize economice au condus la o dezbatere teoretică, în special în ceea ce priveşte modelul economic [loturi mixte] pregătit de unul dintre terţi” [traducere neoficială]. În schimb, astfel cum remarcă reclamanta, Comisia prezentase în mod detaliat conţinutul modelului Choi în CO şi invocase în mod expres acest model ca mijloc de probă în sprijinul tezei sale cu privire la comportamentul viitor al

entităţii fuzionate şi la consecinţele economice ale acestuia. În aceste condiţii, deşi Comisia nu a recunoscut că modelul Choi nu avea valoare probatorie, aceasta nu s-a bazat, în decizia atacată, pe acest model într-un mod pozitiv. Astfel, pentru buna desfăşurare a prezentei proceduri, este necesar să se considere că decizia atacată nu s-a bazat pe niciun model economic care analizează, pe baza datelor specifice speţei, consecinţele probabile ale concentrării notificate.

447 Trebuie aşadar să se examineze dacă, în absenţa unui astfel de model economic, Comisia a demonstrat că entitatea fuzionată ar fi avut în urma concentrării economice intenţia de a comercializa loturi mixte.

448 La considerentele (349)–(355) ale deciziei atacate, unde Comisia prezintă mecanismul prin care vânzările grupate ar crea poziţii dominante pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică, Comisia se limitează în esenţă la a explica motivele pentru care, în opinia sa, entitatea fuzionată ar fi în măsură să practice vânzări grupate în urma concentrării. Astfel, aceasta face referire în ceea ce priveşte produsele SFE-standard, la „capacitatea noii entităţii de a propune producătorilor de avioane oferte grupate” [traducere neoficială] [considerentul (349)]. În ceea ce priveşte produsele BFE şi SFE-option, aceasta afirmă că entitatea fuzionată „va fi capabilă să propună un pachet de produse care nu au fost niciodată grupate pe piaţă anterior concentrării economice şi cu care niciun alt concurent individual nu poate rivaliza” [considerentul (350)], că va putea „încuraja alegerea produselor BFE şi SFE-option ale Honeywell integrându-le într-un pachet mai amplu incluzând motoare şi servicii auxiliare ale GE” [considerentul (350)] şi că „va fi în măsură să stabilească preţul ofertelor sale grupate astfel încât să încurajeze clienţii să cumpere motoare ale GE şi produse BFE şi SFE-option ale Honeywell mai degrabă decât pe cele ale concurenţilor” [considerentul (353)] [traducere neoficială].

449 Acolo unde Comisia se referă, la considerentele (349)–(355) menţionate anterior, la intenţia, spre deosebire de simpla capacitate, a entităţii fuzionate de a pune în aplicare aceste practici, nu s-a prezentat nicio dovadă şi nicio analiză în măsură să demonstreze probabilitatea reală ca o asemenea intenţie să existe în urma concentrării economice. Comisia se limitează la a afirma la considerentul (349) că „natura complementară a ofertelor de produse GE şi Honeywell, asociată poziţiilor respective ale acestora existente pe piaţă, va da entităţii rezultate din concentrare capacitatea şi intenţia economică raţională de a se angaja în oferte de vânzări grupate sau o subvenţionare încrucişată pentru toate vânzările de produse faţă de ambele categorii de clienţi” [traducere neoficială], fără să explice de ce consideră că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a determina această intenţie. La considerentul (354), aceasta precizează că „intenţiile entităţii rezultate din concentrarea economică de a practica condiţionarea vânzărilor pot evolua pe termen scurt şi mediu, de exemplu atunci când se dezvoltă noi generaţii de platforme şi echipamente de aeronave” [traducere neoficială], fără a prezenta însă care sunt cauzele acestor intenţii, nici care sunt diferenţele între acestea anterior sau ulterior evoluţiei anticipate .

450 Astfel, expunerea de la considerentele (349)–(355) nu demonstrează că entitatea fuzionată ar fi avut intenţia de a comercializa loturi mixte în urma concentrării economice. Totuşi, Comisia prezintă alte considerente sub titlul de „(2) Argumentele părţilor privind ofertele [grupate]”. În special o secţiune sub acest titlu este la rândul ei intitulată „Efectul Cournot al [vânzărilor grupate]”. Noţiunea de „efect Cournot” reprezintă o teorie economică ce descrie, în esenţă, avantajele unei firme care comercializează o mare gamă de produse faţă de concurenţii ei a căror gamă este mai redusă ca urmare a faptului că, deşi aceasta propune reduceri la toate produsele din gamă, reducându-şi astfel marja de profit pentru fiecare dintre ele, totuşi înregistrează beneficii

ale acestei practici în general ca urmare a faptului că vinde o cantitate mai mare din toate produsele din gama sa.

451 La considerentele (374)–(376), care apar sub acest titlu, Comisia răspunde în fond la argumentele părţilor care au făcut notificarea, potrivit cărora „au un interes mic să reducă preţurile produselor lor respective din cauza inelasticităţii relative a cererii de aeronave în raport cu preţurile motoarelor şi ale componentelor şi ca urmare totodată a faptului că preţul total al unei aeronave nu constituie decât unul dintre numeroşii factori care sunt luaţi în considerare în decizia unei companii aeriene de a achiziţiona sau nu un avion suplimentar” [traducere neoficială].

452 După ce a precizat la considerentul (375) că nu consideră că cererea de echipamente şi componente ale aeronavelor este în totalitate „inelastică”, Comisia continuă cu afirmaţia de la considerentul (376) că în orice caz cererea de produse ale entităţilor luate în considerare individual este elastică în realitate. Aceasta deduce astfel că „chiar dacă [practicarea vânzărilor grupate] nu ar trebui să afecteze volumul cererii totale de avioane sau de motoare cu reacţie şi de componente, această practică ar determina o nouă împărţire şi, prin urmare, un transfer al cotelor de piaţă în favoarea entităţii rezultate din concentrarea economică” [traducere neoficială].

453 Rezultă din acest raţionament că, potrivit Comisiei, entitatea fuzionată ar fi avut intenţia de a comercializa loturi mixte în urma concentrării economice pe baza efectului Cournot, indiferent că era elastică sau nu cererea la nivelul pieţei fiecărui produs pentru echiparea aeronavelor. Totuşi, astfel cum afirmă consultantul Frontier Economics, angajat de Rolls-Royce în speţă, în buletinul informativ privind concurenţa din august 2001 anexat la cerere, o demonstraţie bazată pe efectul Cournot ar presupune o analiză empirică detaliată, atât a amplorii reducerilor de preţuri şi a schimbărilor vânzărilor aşteptate, precum şi costurilor şi marjelor de profit ale diverşilor operatori de pe piaţă.

454 De asemenea, trebuie subliniat că însăşi Comisia pare să fi considerat în stadiul procedurii administrative că era necesară o analiză economică pentru această demonstraţie. Astfel, punctele 526–528 din comunicarea obiecţiilor sunt identice cu considerentele (374)–(376) ale deciziei atacate, cu excepţia că există în comunicarea obiecţiilor nota de subsol nr. 175, la care se face trimitere la finalul punctul 528 din aceasta, unde Comisia precizează că profesorul Choi elaborase un model care analiza ipoteza în care cererea pentru produsele relevante ar fi inelastică, din care reieşea că vânzările grupate erau în măsură să aibă efecte anticoncurenţiale.

455 Pe de altă parte, reclamanta invocă rapoartele altor economişti, în special cele ale profesorilor Nalebuff, Rey şi Shapiro, anexate la răspunsul la CO şi la cerere, care indică în fond că entitatea fuzionată nu ar fi avut probabil intenţia, în urma concentrării notificate, de a comercializa loturi mixte, cel puţin în mod semnificativ, contrar concluziei profesorului Choi. În special, profesorii Nalebuff şi Rey critică supoziţiile iniţiale făcute de profesorul Choi cu privire la natura pieţei, iar profesorul Rey precizează în special că modelul Choi era în măsură să conducă în mod valid potrivit propriilor condiţii de calibrare la rezultate diferite în funcţie de seria de parametri de pornire folosită.

456 Fără a fi necesar să se aprecieze în detaliu, în cadrul prezentei proceduri, temeinicia concluziilor la care au ajuns diverşi economişti, nici semnificaţia relativă a analizei profesorilor Nalebuff, Rey şi Shapiro în raport cu cea a profesorului Choi, este posibil să se deducă astfel că întrebarea dacă efectul Cournot ar fi dat entităţii fuzionate intenţia de a comercializa loturi mixte în speţă constituie un subiect controversat. Concluzia la care a ajuns Comisia în privinţa

probabilităţii existenţei unui astfel de impuls nu rezultă categoric în mod direct şi inevitabil din teoria economică a efectului Cournot.

457 Pe de altă parte, un alt considerent legat de metodele de punere în aplicare a practicii vânzărilor grupate exclude faptul că teza Comisiei poate fi demonstrată prin referire la efectul Cournot în speţă.

458 În această privinţă, reclamanta a subliniat în mod întemeiat în stadiul procedurii administrative, precum şi în faţa Tribunalului, că Snecma nu ar fi avut niciun interes să sacrifice o parte din profiturile proprii prin acordarea unor reduceri de preţuri pentru promovarea vânzărilor produselor fostei Honeywell, astfel încât loturile mixte incluzând motoare ale CFMI ar fi fost imposibile. Comisia nu a ţinut seama în mod corespunzător în decizia atacată de impactul comercial pe care acest fapt l-ar fi avut în mod obligatoriu asupra intenţiei entităţii fuzionate în urma concentrării de a practica vânzări grupate la considerentul (393) al deciziei atacate, unde a indicat că nu există niciun motiv ca Snecma, care nu concurează cu GE în calitate de producător de motoare independent, să nu încurajeze acest demers.

459 În ipoteza în care Snecma ar accepta să reducă preţul de vânzare al unui motor CFMI în vederea creşterii vânzării unui pachet care grupează acest motor cu produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică fabricate de entitatea fuzionată, aceasta nu ar profita de pe urma practicii respective decât în măsura în care ar creşte vânzările motorului. Nu există aşadar efect Cournot care să ajute la creşterea profitului Snecma la o întreagă gamă de produse. Deşi efectul Cournot constituie, potrivit tezei Comisiei, dovada existenţei unei intenţii de a practica vânzări grupate, este necesar să se constate că acest raţionament nu poate să justifice concluzia acesteia de la considerentul (393) al deciziei atacate, potrivit căreia, în această privinţă, Snecma ar fi avut acelaşi interes comercial ca şi entitatea fuzionată.

460 Astfel, reducerile la preţul motorului propuse clienţilor în cadrul loturilor mixte incluzând un motor CFMI ar trebui, în principiu, să fie finanţate exclusiv de GE. Altfel spus, o sumă corespunzătoare valorii absolute a unei astfel de reduceri ar fi trebuit să se scadă din circa jumătate din preţul unui motor CFMI datorat lui GE în temeiul participării acesteia la întreprinderea comună, dat fiind că Snecma nu ar fi avut un interes comercial comparabil cu cel al GE de a participa la finanţarea unei astfel de reduceri în mod semnificativ. Astfel, „pârghia” de care ar fi dispus entitatea fuzionată pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni pentru promovarea propriilor vânzări grupate ar fi, în principiu, mai redusă în ceea ce priveşte motoarele CFMI decât pentru motoarele fabricate de GE exclusiv.

461 În consecinţă, loturile mixte incluzând motoare CFMI ar fi fost în mod evident mai puţin rentabile din punct de vedere comercial din perspectiva entităţii fuzionate doar dacă reclamanta ar fi fost singurul producător al acestora. Presupunând chiar că existenţa unui efect Cournot ar fi putut fi demonstrată în speţă pentru loturile mixte incluzând motoare ale fostei GE, ar fi fost necesară efectuarea unei analize diferite de către Comisie care să ţină seama de fenomenul indicat la punctul precedent pentru a verifica dacă un asemenea efect ar fi existat în cazul loturilor mixte incluzând un motor CFMI.

462 Având în vedere considerentele precedente, scurta invocare de către Comisie a noţiunii de efect Cournot în decizia atacată nu face posibilă concluzia, în absenţa unei analize economice detaliate care să aplice această teorie împrejurărilor specifice acestui caz, că comercializarea loturilor mixte de către entitatea fuzionată ar fi fost probabilă în urma concentrării economice.

Astfel, Comisia nu putea prezenta dovezi solide în sensul Hotărârii Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, bazându-se pe efectul Cournot decât dacă demonstra aplicabilitatea concretă a acestora. Astfel, Comisia nu a reuşit să demonstreze cu un grad de probabilitate suficient, printr-o simplă descriere a condiţiilor economice care vor exista, în opinia sa, pe piaţă în urma concentrării, că entitatea fuzionată ar fi recurs la loturi mixte în urma concentrării.

– Cu privire la caracterul strategic al comportamentelor prevăzute

463 În al treilea rând, Comisia susţine în faţa Tribunalului că descrierea vânzărilor grupate şi a probabilităţii ca acestea să fie puse realmente în practică trebuie să fie interpretată în lumina faptului că entitatea fuzionată se va folosi de capacitatea ei de a propune vânzări grupate în mod strategic cu titlu de „pârghie” în mod specific în vederea marginalizării concurenţilor. Reclamanta consideră că această interpretare a deciziei atacate este „inadmisibilă” pe motiv că este vorba despre o explicaţie invocată pentru prima dată în faţa Tribunalului. În fond, Comisiei i se reproşează o tentativă de înlocuire a motivelor în stadiul procedurii judiciare. În această privinţă, este suficient de precizat că, în decizia atacată, Comisia a afirmat că entitatea fuzionată îşi va folosi capacitatea de a grupa vânzările în mod strategic în viitor pentru a exclude concurenţii, în special prin practica subvenţiilor încrucişate [a se vedea în special considerentele (353), (379), (391) şi (398)]. Prin urmare, este necesar să se examineze celelalte argumente prezentate de reclamantă.

464 În această privinţă, trebuie amintit mai întâi că, în Hotărârea Comisia/Tetra Laval, punctul 60 de mai sus, Curtea a hotărât, ca şi Tribunalul, că, atunci când Comisia se bazează pe un comportament viitor care, în opinia sa, va fi adoptat de o entitate fuzionată în urma unei concentrări economice, acesteia îi revine sarcina de a demonstra, pe baza unor dovezi solide şi cu un suficient grad de probabilitate, că acest comportament va avea loc în realitate (a se vedea, de asemenea, punctul 64 de mai sus).

465 În speţă, s-a constatat deja la punctul 462 de mai sus (a se vedea, de asemenea, punctul 432) că nu ar fi fost demonstrat de Comisie, în raport cu împrejurările comerciale şi economice obiective ale cazului, că ar fi fost în mod cert în interesul entităţii fuzionate să comercializeze loturi mixte în urma concentrării economice. Astfel, pe plan comercial, diverse strategii i-ar fi fost disponibile entităţii fuzionate în urma concentrării economice. Deşi opţiunea strategică prevăzută de Comisie ar fi fost, în mod cert, una dintre opţiunile care îi erau disponibile, maximizarea profitului pe termen scurt, prin obţinerea celei mai mari marje de profit posibile pentru fiecare produs individual, ar fi fost de asemenea o opţiune disponibilă.

466 Prin urmare, în absenţa unei intenţii economice demonstrate corespunzător cerinţelor legale în cazul entităţii fuzionate, Comisiei îi revenea sarcina de a prezenta în decizia atacată alte elemente care să facă posibilă concluzia că entitatea fuzionată va face opţiunea strategică de a sacrifica profitul pe termen scurt în vederea creşterii cotei sale de piaţă în detrimentul concurenţilor cu scopul de a obţine un profit mai mare în viitor. De exemplu, anumite documente interne care demonstrau că acesta era obiectivul conducerii reclamantei în momentul lansării proiectului de achiziţionare a Honeywell ar fi putut, după caz, să constituie o astfel de dovadă. Este necesar să se constate, conform afirmaţiilor reclamantei în acest sens, că în această privinţă Comisia nu a prezentat niciun element în măsură să demonstreze că entitatea fuzionată va face în realitate această opţiune strategică. Astfel, aceasta se limitează la a afirma în decizia atacată că entitatea fuzionată ar fi avut capacitatea de a prezenta oferta sa de produse grupate la un preţ strategic sau de a practica subvenţii încrucişate sau că ar fi recurs în realitate la aceste practici

fără să prezinte motivele care justifică această afirmaţie [a se vedea, în special, considerentele (353), (379), (391) şi (398). Totuşi, faptul că entitatea fuzionată ar fi putut face o astfel de opţiune strategică nu este suficient pentru a demonstra că într-adevăr ar fi procedat astfel şi că s-ar fi creat în consecinţă o poziţie dominantă pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică.

467 În fine, în faţa Tribunalului, Comisia a precizat că era necesar să ia în considerare scopul strategic al comportamentului viitor pe care îl prevedea din partea reclamantei în vederea evaluării probabilităţii acestui comportament. Deşi o asemenea creştere ar putea eventual să explice faptul că Comisia nu s-a bazat în mod specific pe un model economic, aceasta nu ar putea compensa absenţa probelor privind adoptarea probabilă de către aceasta a unei politici comerciale având un astfel de scop strategic.

468 Trebuie adăugat că, potrivit Hotărârii Tetra Laval/Comisia, punctul 58 de mai sus, Comisia ar fi trebuit efectiv să ia în considerare efectul disuasiv pe care l-ar putea avea pentru o entitate fuzionată posibilitatea unor sancţiuni aplicate pentru un abuz de poziţie dominantă în temeiul articolului 82 din Tratatul CE (a se vedea punctul 70 şi următoarele de mai sus). Neluarea în considerare a acestui factor în decizia atacată afectează cu atât mai mult aprecierea sa cu privire la loturile mixte.

469 Având în vedere considerentele precedente, trebuie concluzionat că raţionamentul Comisiei bazat pe adoptarea în viitor a unei politici comerciale „strategice” nu poate fi acceptat din lipsă de dovezi solide privind probabilitatea acestei ipoteze.

Concluzie

470 Rezultă din toate considerentele precedente că Comisia nu a demonstrat corespunzător cerinţelor legale că în urma concentrării economice entitatea fuzionată ar fi pus în practică vânzări grupate incluzând totodată motoare ale fostei GE şi produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică ale fostei Honeywell. În absenţa acestor vânzări, simplul fapt că entitatea ar fi avut o gamă de produse mai mare decât a concurenţilor nu este suficient pentru justificarea concluziei conform căreia s-ar fi creat sau consolidat o poziţie dominantă pentru aceasta pe diversele pieţe relevante.

471 Având în vedere concluzia de la punctul precedent, nu este necesar să se examineze argumentul reclamantei referitor la pretinsa excludere a concurenţilor de pe piaţă, constatată de Comisie, concluziile acesteia cu privire la vânzările grupate fiind demonstrate insuficient în orice caz.

472 În plus, nu este nevoie să se examineze evaluarea de către Comisie a angajamentelor privind acest aspect al cauzei, în special respingerea de către Comisie a angajamentului comportamental referitor la vânzări grupate. De asemenea, dat fiind că nu este necesar nici să se examineze angajamentele structurale care afectează activităţile Honeywell pe diverse pieţe de produse utilizate în avionică şi produse care nu sunt utilizate în avionică, nici angajamentul referitor la comportamentul viitor al GECAS (punctul 365 de mai sus), întrebarea care dintre cele două serii de angajamente ar trebui să fie luată în considerare de Comisie îşi pierde relevanţa. Într-adevăr, astfel cum s-a precizat la punctul 50, singurele diferenţe dintre cele două serii de angajamente implicau aceste două aspecte ale angajamentelor propuse de părţile care au făcut notificarea.

473 Trebuie concluzionat că Comisia a comis o eroare vădită de apreciere când a considerat că viitoarea practicare a vânzărilor grupate de către entitatea fuzionată va conduce la crearea sau consolidarea unor poziţii dominante pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică ori la consolidarea poziţiei dominante preexistente a GE pe pieţele motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni.

E – Cu privire la suprapunerile orizontale

474 Reclamanta consideră, în ceea ce priveşte motivele din decizia atacată referitoare la suprapunerile orizontale ale produselor părţilor la concentrare pentru motoarele avioanelor regionale de mari dimensiuni, motoarele avioanelor de afaceri şi turbinele navale mici cu gaze, că a fost eronată constatarea Comisiei potrivit căreia se creează sau consolidează poziţii dominante având efecte anticoncurenţiale.

1. Cu privire la motoarele pentru avioane regionale de mari dimensiuni

475 Potrivit reclamantei, analizarea de către Comisie a suprapunerii orizontale în privinţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni este viciată de două erori fundamentale, respectiv aceea că a considerat că motoarele cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni ale reclamantei şi cele ale Honeywell aparţineau aceleiaşi pieţe şi, în orice caz, aceea că nu a apreciat corect impactul concentrării pe piaţa motoarelor cu reacţie respective.


Cu privire la definirea pieţei şi existenţa unei poziţii dominante preexistente pe piaţa relevantă

476 Potrivit reclamantei, aceasta nu ocupa o poziţie dominantă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni anterior concentrării.

477 Aceasta aminteşte că definirea corespunzătoare a pieţei relevante constituie o condiţie prealabilă necesară unei aprecieri a efectului unei concentrări asupra concurenţei (Hotărârea Curţii din 31 martie 1998, Franţa şi alţii/Comisia, C-68/94 şi C-30/95, Rec., p. I-1375). În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei (JO 1997, C-372, p. 5, punctul 13, denumită în continuare „Comunicarea privind definirea pieţei”), factorii esenţiali de luat în considerare la definirea unei pieţe sunt substituibilitatea la nivelul cererii şi substituibilitatea la nivelul ofertei, care ar trebui să fie stabiliţi pe baza unor dovezi empirice. Comisia nu a aplicat dispoziţiile acestei comunicări în speţă.

478 În domeniul motoarelor de avioane, astfel cum a constatat Comisia în Decizia Engine Alliance, fiecare „familie” de motoare reprezintă, în linii mari, o serie unică de tracţiune, greutate şi alte caracteristici de performanţă care o califică pentru o anumită platformă. Or, motoarele de avion GE sunt mult mai puternice, deşi sunt mai grele şi mai complexe decât motoarele Honeywell.

479 Singurul element care lasă să se presupună substituibilitatea dintre motoarele GE şi Honeywell este faptul că unii cumpărători ai Avro, echipaţi cu motoare de aceasta din urmă, ar putea achiziţiona alte avioane echipate cu motoare GE. Acest tip de substituibilitate indirectă, „de nivel secund”, implică pentru Comisie să explice această metodologie nouă, de ce această

substituibilitate de rang secund este semnificativă şi modul în care aceasta conduce la excluderea concurenţilor. În plus, în conformitate cu Comunicarea privind definirea pieţei, Comisiei îi revine sarcina de a furniza dovezi empirice privind această substituire, ceea ce nu a făcut în această speţă.

480 Reclamanta precizează că, în orice caz, cotele de piaţă au o utilitate limitată la aprecierea unei poziţii dominante pe o piaţă subordonată licitaţiilor precum cea a motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni. Aceasta susţine că nu ocupa o poziţie dominantă pe această piaţă anterior concentrării, nefiind în măsură să se comporte în mod independent faţă de concurenţii ei anterior concentrării.

481 Comisia aminteşte concluziile din decizie potrivit cărora, în termeni de motoare instalate şi registru de comenzi pentru avioane regionale de mari dimensiuni, GE ocupa o poziţie dominantă. GE şi Honeywell împreună aveau o cotă de piaţă care constituie totalul motoarelor de avioane neintrate în exploatare şi [90–100 %] din parcul de motoare. Un astfel de monopol sau cvasimonopol nu poate fi combătut într-un viitor previzibil, în special din cauza practicilor privind loturile omogene sau tehnice.

Cu privire la efectele concentrării pe piaţa relevantă

482 Potrivit reclamantei, presupunând chiar că există o piaţă unică pentru motoarele pentru avioane regionale de mari dimensiuni, Comisia a recunoscut că în ceea ce priveşte platformele existente, „creşterea cotei de piaţă rezultate în urma concentrării este destul de redusă” [considerentul (429) al deciziei atacate] [traducere neoficială]. Totuşi, în mod contradictoriu, Comisia afirmă că respectiva concentrare este un obstacol în calea concurenţei în materie de preţuri. Or, Comisia nu oferă niciun exemplu de concurenţă între motoarele GE şi Honeywell, nicio dovadă a impactului concentrării pe piaţă, deşi producţia Avro nu este mai mare de 20 de unităţi pe an echipate cu motoare Honeywell.

483 Elementele pe care se bazează Comisia nu sunt pertinente. Veniturile generate de poziţia pe această piaţă sunt neglijabile din cauza producţiei reduse a Avro. Contând pe existenţa GE Capital şi a GECAS, Comisia se bazează pe elementele folosite la demonstrarea poziţiei dominante în vederea demonstrării consolidării acesteia.

484 În ceea ce priveşte platformele viitoare, Comisia nu prezintă nicio dovadă a slăbirii concurenţei. Pe de o parte, GE şi Honeywell nu pot concura în prezent. Pe de altă parte, Rolls-Royce şi P & W sunt concurenţi credibili, după cum arată exemplele constituite de avioanele AI(R), Embraer şi Fairchild Dornier. Comisia se mulţumeşte în această privinţă să repete argumentele referitoare la loturile mixte, subvenţiile încrucişate şi integrarea verticală.

485 Comisia consideră că regula exclusivităţii motorizării pe piaţa relevantă nu exclude concurenţa între producătorii de motoare faţă de cumpărătorii finali. Producătorii de motoare sunt obligaţi să promoveze platformele echipate cu motoarele lor, în special prezentând motoare performante şi oferte atractive pentru motoarele de schimb sau pentru produsele şi serviciile postvânzare. Concentrarea ar determina dispariţia acestui tip de concurenţă. Nivelul redus al comenzilor din registrul Avro nu înseamnă că orice concurenţă de nivel secund va dispărea de pe piaţă în orice caz.

486 În fine, astfel cum s-a precizat în decizia atacată, puterea financiară şi integrarea verticală a entităţii rezultate din concentrare ar exclude Rolls-Royce şi P & W de pe piaţa relevantă restrângând voinţa acestora de a accede la o piaţă unde sunt absenţi.

Cu privire la respingerea angajamentului structural referitor la motoarele cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni

487 Reclamanta precizează că, în pofida dezacordului lor cu Comisia, părţile la concentrare au propus să cedeze activităţile societăţii Honeywell de producţie a motoarelor actuale şi viitoare de avioane din seria Avro. Or, obiecţiile invocate de Comisie în această privinţă în decizia atacată sunt în totalitate lipsite de temei.

488 Comisia subliniază că, în special în acest context, criticile GE referitoare la respingerea angajamentelor se limitează la simple afirmaţii şi nu conduc la nicio concluzie privind validitatea deciziei atacate.


Cu privire la definirea pieţei

489 Trebuie subliniat mai întâi că întrebarea dacă, pe baza faptelor demonstrate corespunzător sau necontestate, o întreprindere ocupă o poziţie dominantă pe o piaţă dată constituie o chestiune de evaluare economică în sensul jurisprudenţei menţionate la punctul 62 şi următoarele de mai sus, în cazul căreia Comisia beneficiază de o putere de apreciere extinsă. În această privinţă, rolul Tribunalului se limitează la a cerceta dacă această evaluare economică nu prezintă vreo eroare vădită.

490 În schimb, Comisia nu are deloc marjă de apreciere în ceea ce priveşte chestiunile de fapt. Trebuie constatat totodată în această privinţă, în măsura în care reclamanta contestă o stare de fapt prezentată în decizia atacată, nu i se poate reproşa, în principiu, Comisiei că răspunde la această contestare a faptelor aducând, în faţa Tribunalului, dovada temeiniciei acestei afirmaţii, cu condiţia să nu se modifice drept consecinţă cadrul de fapt constatat în decizia atacată.

491 Este necesar aşadar să se examineze în speţă argumentele reclamantei care contestă definiţia pieţei motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni folosită de Comisie în decizia atacată pentru a stabili dacă sunt suficiente pentru a demonstra existenţa unor erori de fapt sau a unei erori vădite de apreciere.

492 La considerentul (9) al deciziei atacate, Comisia precizează că, în cadrul descrierii sale a structurii pieţelor motoarelor cu reacţie în general, concurenţa se desfăşoară pe aceste pieţe la două niveluri: în primul rând, atunci când producătorii de motoare concurează în vederea obţinerii unui certificat pe o platformă de avion dată în curs de conceptualizare (denumită în continuare „concurenţă de primul nivel”) şi, în al doilea rând, atunci când companiile aeriene care cumpără platforma de aeronavă aleg unul dintre motoarele certificate disponibile sau când acestea optează pentru achiziţionarea unor aeronave echipate cu motoare diferite (denumită în continuare „concurenţă de al doilea nivel”). În primul caz, motoarele concurează pe plan tehnic şi comercial pentru a echipa platforma dată şi trebuie precizat că existenţa unei astfel de concurenţe depinde în esenţă de cea a substituibilităţii ofertei. În al doilea caz, motoarele concurează totodată

la nivel tehnic şi comercial pentru a fi selecţionate de compania aeriană, ca urmare această concurenţă depinde, din contră, de substituibilitatea cererii.

493 În speţă, este evident că fiecare tip de avion considerat de Comisie ca aparţinând pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni este disponibil cu un singur tip de motor, astfel încât cumpărătorul final al avionului nu beneficiază de o alegere directă şi autonomă între motoarele cu reacţie, alegerea motorului cu reacţie fiind indisociabilă de alegerea avionului. În aceste condiţii, este necesar să se constate că pe piaţa respectivă nu poate exista concurenţa de al doilea nivel identificată la punctul precedent decât în mod indirect, ca urmare a concurenţei între aeronavele propulsate de diverse motoare cu reacţie.

494 În această privinţă, Comisia constată, tot la considerentul (9), că avionul şi motorul cu reacţie constituie produse complementare, achiziţionarea unuia fiind inutilă în absenţa celuilalt, din motive evidente. Aceasta precizează că trebuie aşadar definite pieţele pentru motoarele cu reacţie ţinând seama de concurenţa existentă pe piaţa avioanelor. Comisia a definit astfel diversele pieţe pentru motoarele cu reacţie ale aeronavei în funcţie de diversele pieţe pentru avioanele pe care le echipează cu motor, acestea din urmă fiind definite, la rândul lor, în funcţie de „profilul misiunii” la care sunt adaptate [considerentul (10) al deciziei atacate].

495 În acest scop, Comisia a ţinut seama de trei caracteristici esenţiale ale avionului, respectiv numărul de locuri, distanţa de zbor şi preţul. Aceasta a definit mai întâi avioanele regionale ca fiind cele care au între 30 şi 90 de locuri („şi peste”) cu o rază de acţiune mai mică de 2 000 de mile marine şi un preţ maxim de 30 de milioane USD [considerentul (10) al deciziei atacate]. În continuare, a stabilit două pieţe diferite în cadrul acestei categorii, respectiv cea a avioanelor regionale de mici dimensiuni având 30–50 de locuri şi cea a avioanelor regionale de mari dimensiuni putând transporta 70–90 de pasageri sau mai mulţi, pe motiv că „în termeni de locuri, dimensiuni, distanţă de zbor şi, prin urmare, cost de exploatare (adică preţ de cost pentru loc-kilometru), aceste două categorii [de avioane regionale] sunt utilizate pentru tipuri de misiuni diferite şi nu sunt substituibile între ele” [considerentul (20) al deciziei atacate] [traducere neoficială].

496 Reclamanta susţine, fără a fi contrazisă în această privinţă de Comisie, că tracţiunea motoarelor sale cu reacţie este atât de diferită de cea a motoarelor cu reacţie ale Honeywell astfel încât este exclusă orice concurenţă directă de primul nivel pentru motorizarea unei platforme proiectate, propriile sale motoare cu reacţie fiind apte să echipeze avioane cu două motoare, iar cele ale Honeywell neputând echipa decât avioane cu patru motoare.

497 Trebuie precizat, totuşi, că deşi este adevărat că un producător de avioane nu mai are posibilitatea de a alege motorul odată ce a optat pentru o platformă cu două motoare sau patru motoare, reiese din decizia atacată că aceste două soluţii existau în realitate pe piaţa avioanelor regionale de mari dimensiuni astfel cum a fost definită de Comisie. Ţinând seama de existenţa acestei opţiuni, exista inevitabil un anumit grad de substituibilitate la nivelul ofertei între motoarele reclamantei şi cele ale Honeywell, cu rezerva că un producător de avioane care dorea să creeze o platformă nouă era obligat să facă această opţiune într-un stadiu timpuriu al conceptualizării platformei. În orice caz, Comisia nu a afirmat niciodată, nici în decizia atacată, nici în faţa Tribunalului, că exista o concurenţă directă de primul nivel între reclamantă şi Honeywell pentru motorizarea aceleiaşi platforme proiectate. Prin urmare, chiar dacă se acceptă argumentul reclamantei privind absenţa concurenţei directe de primul nivel, acesta nu are nicio influenţă asupra legalităţii deciziei atacate.

498 Este necesar aşadar să se examineze dacă reclamanta a demonstrat comiterea unei erori de fapt sau a unei erori vădite de apreciere de către Comisie din cauză că aceasta din urmă s-a bazat pe noţiunea de concurenţă indirectă de al doilea nivel menţionată mai sus, adică o concurenţă între aeronavele echipate respectiv cu motoarele cu reacţie GE şi cele ale Honeywell, pentru a concluziona că motoarele cu reacţie ale acesteia se aflau în concurenţă.

499 Reclamanta invocă un argument alcătuit din două părţi diferite împotriva tezei Comisiei referitoare la existenţa unei pretinse concurenţe indirecte de al doilea nivel între motoarele cu reacţie de pe această piaţă. În primul rând, ea susţine că această teză se situează în afara unei analize acceptate a substituibilităţii. Astfel, Comisia ar fi trebuit să prezinte această metodologie nouă explicând în special în ce sens această substituibilitate de rang secund este semnificativă şi modul în care conduce la excluderea concurenţilor. În al doilea rând, presupunând chiar că această concurenţă de al doilea nivel există, Comisia nu a dovedit în decizia atacată că avioanele echipate cu motor de GE concurau cu cele echipate cu motor de Honeywell la data faptelor.

500 Este necesar să se considere că descrierea făcută la considerentul (9) al deciziei atacate (a se vedea punctele 492 şi 494 de mai sus) a constituit o descriere suficientă a tezei Comisiei în împrejurările specifice acestui caz. Astfel, Comisia a constatat că motoarele concurează la al doilea nivel al concurenţei „la nivel tehnic şi comercial pentru a fi selecţionate de compania aeriană”. Este evident că, deşi performanţele tehnice ale unei componente esenţiale a avionului, precum motorul care îl propulsează, sunt net superioare celor ale unei componente echivalente care echipează alte tipuri de avion din aceeaşi categorie, primul dintre aceste avioane ar avea în principiu un avantaj concurenţial faţă de celelalte.

501 De asemenea, preţul motorului este un element care poate influenţa preţul avionului în ansamblu şi Comisia a subliniat expres în cadrul descrierii efectelor concentrării asupra concurenţei în ceea ce priveşte piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni, la considerentul (429) al deciziei atacate, că fuziunea GE cu Honeywell „îi va priva pe clienţi de avantajele concurenţei prin preţuri (sub forma unor reduceri de exemplu) între furnizori”.

502 Reclamanta a contestat posibilitatea concurenţei prin preţuri între producătorii de motoare pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni reamintind împrejurarea în care producătorul de avioane este cel care stabileşte preţul final al ansamblului platformă/motor. Totuşi, în decizia atacată, în prima teză de la considerentul (391), care apare în secţiunea din decizia atacată dedicată vânzărilor grupate privind totodată avioanele regionale de mari dimensiuni şi avioanele comerciale de mari dimensiuni, Comisia a constatat că, chiar dacă nu se poate opta pentru un motor pentru o platformă dată, lucru care este încă valabil în ceea ce priveşte avioanele regionale de mari dimensiuni, există pentru producătorul de motoare posibilitatea de a reduce preţul motorului său sau al serviciilor postvânzare specifice acestuia în scopul promovării vânzărilor setului platformă/motor.

503 În contextul răspunsului său la una dintre întrebările scrise ale Tribunalului, care urmărea de fapt verificarea existenţei posibilităţii reducerilor invocate la considerentul (391) menţionat anterior, Comisia a prezentat la audiere trei documente interne ale reclamantei purtând numerele 120-CID-000167, 334-DOC-000827 şi 321-DOC-000816. Trebuie subliniat că aceste trei documente sprijină teza Comisiei cu privire la existenţa unei concurenţe de al doilea nivel între motoarele cu reacţie.

504 În special, documentul 321-DOC-000816 indică în mod specific în raport cu unul dintre avioanele regionale de mari dimensiuni echipate cu motor de GE că era [...] Astfel, trebuie constatat că concurenţa de al doilea nivel, în special concurenţa prin preţuri, descrisă de Comisie la considerentul (9) al deciziei atacate, constituia o realitate pe pieţele motoarelor cu reacţie în general şi în special pe cea a motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni, în pofida fenomenului de exclusivitate a unui singur motor pe fiecare platformă.

505 În această privinţă, trebuie respinse argumentele invocate de reclamantă în cererea sa de redeschidere a procedurii orale din 8 iunie 2004 şi repetate în observaţiile din 21 iulie 2004, potrivit cărora cele trei documente menţionate la punctul 503 de mai sus constituie dovezi inadmisibile. Mai întâi, trebuie subliniat că reclamanta nu s-a opus prezentării documentelor la audiere şi includerea acestora în dosar nu a fost contestată aşadar în sine. De asemenea, astfel cum a hotărât Curtea, luarea în considerare de către Tribunal a răspunsurilor date de una dintre părţi la întrebările adresate cu titlu de măsuri de organizare a procedurii în temeiul articolului 64 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cealaltă parte având, după caz, posibilitatea de a adopta o poziţie cu privire la aceste elemente în şedinţă, nu încalcă articolul 48 din regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii din 14 mai 1998, Consiliul/De Nil şi Impens, cauza C-259/96 P, Rec., p. I-2915, punctul 31). În speţă, s-a respectat principiul contradictorialităţii în măsura în care reclamanta a putut să îşi precizeze punctul de vedere cu privire la aceste elemente nu numai la audiere, ci şi în scris în urma redeschiderii procedurii orale solicitate chiar de ea.

506 Totuşi, reclamanta susţine că aceste documente nu erau incluse în dosarul Comisiei la care a avut acces şi invocă Hotărârea Curţii din 25 octombrie 1983, AEG/Comisia (107/82, Rec., p. 3151, punctele 22–25), pentru a concluziona că aceste elemente trebuie să fie excluse în consecinţă. În această privinţă, trebuie precizat că, în observaţiile din 17 septembrie 2004, Comisia a indicat numărul paginii din dosar unde apare fiecare dintre aceste documente şi prezintă în anexă extrase din listele cu documente la care s-a acordat acces. Aceasta a mai precizat că două dintre aceste documente, purtând indicele 120-CID-000167 şi 321-DOC-000816, au fost menţionate chiar explicit în CO. În aceste condiţii, argumentul reclamantei potrivit căruia aceste trei documente nu erau incluse în dosarul administrativ trebuie să fie respins.

507 De asemenea, argumentul invocat de reclamantă în ultimele sale observaţii, cele din 15 octombrie 2004, în legătură cu faptul că, prin menţiunea „P”, Comisia a indicat că aceste documente fuseseră furnizate Comisiei chiar de părţile la concentrare, deşi în realitate a trebuit ca acestea să fie transmise Comisiei de Departamentul Justiţiei american, nu infirmă această analiză. Comisia precizează că părţile la concentrare nu i-au solicitat să le transmită copii ale acestor acte. Trebuie precizat într-adevăr că, dacă ar fi dorit, reclamanta ar fi putut solicita prezentarea acestora din moment ce acestea sunt incluse în lista documentelor care fac parte din dosarul administrativ la care părţile puteau avea acces.

508 În orice caz, aceste trei documente constituie documente interne ale reclamantei însăşi, pe care era imposibil să nu le cunoască. Ar fi ilogic să se constate existenţa unei încălcări a dreptului la apărare sau să i se interzică Comisiei prezentarea anumitor documente interne ale unei părţi în faţa Tribunalului pe motiv că Comisia nu a transmis acestei părţi copii ale propriilor documente.

509 În măsura în care Comisia invocă aceste trei documente în ceea ce priveşte o chestiune de natură pur factuală, respectiv aceea dacă un producător de avioane stabileşte preţul avionului

independent de preţul motorului sau dacă, astfel cum a susţinut Comisia în decizia atacată, producătorul de motoare are încă posibilitatea de a oferi reduceri în vederea promovării vânzărilor avionului şi, în consecinţă, a propriului motor care îl propulsează, concluzia este că aceasta avea dreptul de a prezenta aceste acte în faţa Tribunalului pentru a răspunde la contestarea de către reclamantă a faptelor în cauză (a se vedea, în acest sens, punctul 490 de mai sus).

510 În lumina considerentelor precedente, Comisia nu a comis nicio eroare de fapt şi nicio eroare vădită de apreciere în măsura în care s-a bazat, în cadrul definiţiei pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni, pe existenţa unei concurenţe de al doilea nivel între motoarele cu reacţie din cauza concurenţei între avioanele pe care le propulsează.

511 În cadrul celei de-a doua părţi a argumentului menţionat la punctul 499 de mai sus, reclamanta susţine că marja de apreciere de care beneficiază Comisia la definirea pieţelor este limitată în primul rând de propria practică decizională anterioară, în special din Decizia Engine Alliance, şi, în al doilea rând, de Comunicarea privind definirea pieţei pe care a publicat-o pe această temă. Raţionamentul prin care Comisia a concluzionat că avioanele echipate cu motoare de GE şi cele echipate cu motoare de Honeywell concurează pe aceeaşi piaţă este incompatibil cu aceste două acte, potrivit reclamantei.

512 În această privinţă, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudenţe constante, operatorii economici nu au motive să îşi pună încrederea legitimă în menţinerea unei practici decizionale anterioare care poate fi modificată în cadrul puterii de apreciere a instituţiilor comunitare (a se vedea punctele 118 şi 119 de mai sus şi jurisprudenţa citată).

513 În măsura în care reclamanta invocă în această privinţă punctul 15 din Hotărârea Curţii din 14 februarie 1990, Delacre şi alţii/Comisia (C-350/88, Rec., p. I-395), în sprijinul tezei potrivit căreia există o obligaţie de motivare specială care i se impune Comisiei atunci când se abate de la practica decizională anterioară, este suficient de amintit că acest punct, ca şi Hotărârea Curţii din 26 noiembrie 1975, Fabricants de papiers peints/Comisia (73/74, Rec., p. 1491, punctul 31), se raportează la excepţia, în cazurile în care Comisia extinde sfera de aplicare a unei practici, de la regula obişnuită, potrivit căreia Comisia poate motiva pe scurt o decizie care se încadrează în linia unei practici decizionale constante. Deşi Comisia trebuie într-adevăr să motiveze o astfel de decizie în mod explicit, nu se poate deduce din această jurisprudenţă că este obligaţia Comisiei, dincolo de actul motivării deciziei prin referire la dosarul cauzei care face obiectul acesteia, să prezinte cu exactitate motivele pentru care a ajuns la o concluzie diferită de cea folosită într-o cauză precedentă referitoare la situaţii similare sau identice sau având aceiaşi actori economici.

514 Astfel, în speţă, reclamanta nu poate invoca o încredere legitimă ca urmare a faptului că într-o decizie anterioară Comisia a definit pieţele într-un anumit mod, în special în măsura în care aceasta a luat în considerare tracţiunea motoarelor cu reacţie în Decizia Engine Alliance. Astfel, nici Comisia nici, a fortiori, Tribunalul nu sunt condiţionate de constatările făcute în Decizia Engine Alliance.

515 În orice caz, Comisia precizează în mod întemeiat că, în Decizia Engine Alliance, a examinat un acord având scopul de a permite societăţilor GE şi P & W să dezvolte în comun un motor cu reacţie destinat propulsiei unor platforme care erau în fază de dezvoltare, respectiv Airbus A380 şi varianta alungită a aeronavei Boeing 747-400. În aceste condiţii, numai primul nivel de concurenţă menţionat la considerentul 9) al deciziei atacate, respectiv concurenţa dintre

producătorii de motoare în vederea obţinerii certificatului pentru o platformă, era relevant în cauza respectivă. Această explicaţie constituie un răspuns logic şi suficient la argumentul invocat de reclamantă în această privinţă.

516 În ceea ce priveşte pretinsa omitere a aplicării Comunicării privind definirea pieţei, trebuie amintit mai întâi că Comisia nu poate să se abată de la normele pe care le-a stabilit (hotărârile Curţii din 30 ianuarie 1974, Louwage/Comisia, 148/73, Rec., p. 81, punctul 12, şi, prin analogie, din 5 iunie 1973, Comisia/Consiliul, 81/72, Rec., p. 575, punctul 9; Hotărârea Tribunalului din 17 decembrie 1991, Hercules Chemicals/Comisia, T-7/89, Rec., p. II-1711, punctul 53, confirmată în recurs prin Hotărârea Curţii din 8 iulie 1999, Hercules Chemicals/Comisia, C-51/92 P, Rec., p. I-4235, precum şi jurisprudenţa citată). Astfel, în măsura în care Comunicarea privind definirea pieţei indică prin formulări imperative metoda prin care Comisia intenţionează să definească pieţele în viitor şi nu rezervă nicio marjă de apreciere, Comisia trebuie inevitabil să ţină seama de prevederile acestei comunicări.

517 Reclamanta precizează că, potrivit Comunicării privind definirea pieţei, substituibilitatea la nivelul cererii este unul dintre principalii factori de luat în considerare, iar această substituibilitate lipseşte în speţă (a se vedea punctul 496 de mai sus). Este suficient de amintit în această privinţă că, după ce a identificat substituibilitatea la nivelul cererii, substituibilitatea la nivelul ofertei şi concurenţa potenţială ca fiind cele trei mari surse de constrângeri concurenţiale asupra întreprinderilor, Comunicarea privind definirea pieţei prevede la punctul 13: „[d]in punct de vedere economic, pentru definirea pieţei relevante, substituţia la nivelul cererii reprezintă forţa disciplinară cea mai imediată şi mai eficace care acţionează asupra furnizorilor unui anumit produs, în special în ceea ce priveşte deciziile acestora în materie de preţuri.” [traducere neoficială] În aceste condiţii, nu rezultă din prevederile Comunicării privind definirea pieţei că absenţa substituibilităţii directe în speţă între motoarele reclamantei şi cele ale Honeywell la nivelul ofertei infirmă definiţia pieţei folosită de Comisie în decizia atacată, în măsura în care aceasta a ajuns în mod valid la concluzia existenţei unei substituibilităţi la nivelul cererii.

518 În ceea ce priveşte substituibilitatea la nivelul cererii, reclamanta reproşează Comisiei că nu a demonstrat existenţa acesteia prin referire la dovezi empirice sau la studii economice, astfel cum prevede Comunicarea privind definirea pieţei. Trebuie amintit în această privinţă că la punctul 25, cu titlul „Elementele pe care se sprijină definirea pieţelor relevante”, Comisia precizează următoarele:

„Există o serie de elemente care permit aprecierea măsurii în care substituţia ar putea avea loc. În cazuri individuale, anumite elemente sunt decisive, în funcţie de caracteristicile şi de specificitatea industriei şi a produselor şi serviciilor care sunt analizate. În alte cazuri, aceleaşi elemente ar putea fi irelevante. În majoritatea cazurilor, luarea deciziei trebuie să se bazeze pe examinarea unui anumit număr de criterii şi de elemente diferite. Comisia adoptă un mod de abordare deschis, bazat pe elemente empirice, care are scopul de a exploata toate informaţiile disponibile care ar putea fi utile în evaluarea cazurilor individuale. Comisia nu utilizează o ierarhie rigidă a diferitelor surse de informaţii sau a diferitelor tipuri de elemente de probă” [traducere neoficială].

519 Trebuie considerat că, în împrejurările în care Comisia se exprimă într-o comunicare în termeni care îi lasă posibilitatea de a alege, dintre tipurile de elemente sau abordări care ar putea fi relevante teoretic, pe cele care îi convin cel mai mult în împrejurările unui anumit caz, Comisia păstrează o amplă libertate de acţiune (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Tribunalului din 8

iulie 2004, Corus UK/Comisia, T-48/00, Rec., p. II-2325, punctele 179–182, şi jurisprudenţa menţionată). Astfel, în speţă, trebuie constatat că, în Comunicarea privind definirea pieţei, Comisia nu s-a angajat să utilizeze o metodă precisă şi specifică în vederea evaluării substituibilităţii la nivelul cererii. În schimb, a constatat că abordarea pe care o va folosi va trebui să varieze în funcţie de împrejurările fiecărui caz individual şi şi-a rezervat o parte considerabilă din marja sa de apreciere pentru a putea trata fiecare caz într-un mod corespunzător.

520 Este necesar ca argumentele pe care reclamanta intenţionează să le deducă din alte puncte din Comunicarea privind definirea pieţei să fie examinate ţinând seama de marja de apreciere amplă pe care şi-a rezervat-o Comisia.

521 Punctul 36 din Comunicarea privind definirea pieţei, invocat de reclamantă, este formulat astfel:

„Analiza caracteristicilor produsului şi a utilizării căreia îi este destinat permite Comisiei, într-o primă fază, să limiteze sfera investigaţiei privind eventualele produse substituibile. Cu toate acestea, caracteristicile produsului şi utilizarea căreia îi este destinat nu sunt suficiente pentru a demonstra că două produse sunt sau nu substituibile la nivelul cererii. Substituibilitatea funcţională sau caracteristicile similare nu pot reprezenta, ca atare, criterii suficiente, întrucât capacitatea de reacţie a clienţilor la variaţiile preţurilor relative poate fi determinată şi de alte consideraţii. De exemplu, pot exista constrângeri concurenţiale diferite pe piaţa echipamentelor originale pentru componente de automobil şi pe piaţa pieselor de schimb, determinând, astfel, delimitarea celor două pieţe relevante. Invers, existenţa unor caracteristici diferite ale produselor nu este suficientă, ca atare, pentru a putea exclude substituibilitatea la nivelul cererii, întrucât aceasta din urmă depinde în mare măsură de importanţa pe care clienţii o acordă acestor caracteristici diferite” [traducere neoficială].

522 În continuare, la punctele 37–43 din Comunicarea privind definirea pieţei, Comisia prezintă diversele surse de informaţii pe care preconizează să le utilizeze pentru a demonstra existenţa posibilităţii de substituţie.

523 Trebuie constatat că, dacă punctul 36 şi următoarele din Comunicarea privind definirea pieţei ar trebui interpretate ca însemnând că în fiecare caz din domeniul concurenţei pe care îl examinează Comisia are obligaţia de a colecta şi de a ţine seama de anumite tipuri de elemente specifice, ar exista o contradicţie evidentă între această obligaţie şi marja de apreciere, menţionată la punctele 518 şi 519 de mai sus, de care dispune Comisia pentru a stabili existenţa unei posibilităţi de substituţie în fiecare caz în funcţie de elementele specifice care îi corespund.

524 În orice caz, în măsura în care punctul 36 din Comunicarea privind definirea pieţei precizează că „[s]ubstituibilitatea funcţională sau caracteristicile similare nu pot reprezenta, ca atare, criterii suficiente, întrucât capacitatea de reacţie a clienţilor la variaţiile preţurilor relative poate fi determinată şi de alte consideraţii” [traducere neoficială], rezultă din acest citat a contrario că, în anumite cazuri, dacă nu chiar în general, sub rezerva unor împrejurări speciale indicând contrariul astfel cum au fost cele raportate din exemplul referitor la piesele de schimb prezentat în continuarea punctului citat, unele produse care sunt interşanjabile funcţional şi care prezintă caracteristici asemănătoare sunt substituibile.

525 În decizia atacată, Comisia a precizat că în stadiul procedurii administrative reclamanta invocase două obiecţii concrete în raport cu definirea pieţei de către aceasta [considerentul (23) al

deciziei atacate]. În primul rând, aceasta a susţinut că tipul de avion construit de BAe Systems şi echipat cu motoare de Honeywell, denumit Avro, nu este un concurent în totalitate pe piaţa avioanelor regionale de mari dimensiuni, fiind un produs de „nişă”. În al doilea rând, aceasta a afirmat că piaţa respectivă trebuia să includă totodată aeronavele Airbus şi Boeing de mici dimensiuni cu fuzelaj de diametru standard, respectiv A318 şi B717.

526 Deşi Comisia nu a citat exemple concrete de conflicte concurenţiale între avioanele regionale de mari dimensiuni cu patru motoare echipate de Honeywell şi avioanele regionale de mari dimensiuni cu două motoare echipate de GE, aceasta a invocat totuşi cazuri specifice de substituibilitate funcţională între aceste avioane în cadrul răspunsului său la prima dintre obiecţiile menţionate la punctul precedent, referindu-se la utilizarea Avro de către compania Sabena în special. La considerentul (25) al deciziei atacate, Comisia a dedus astfel următoarele: „Investigaţia efectuată pe piaţă a concluzionat că, deşi companiile aeriene apreciază neîndoielnic capacităţile speciale ale Avro, în realitate acestea îl exploatează în acelaşi mod ca oricare alt avion [avion regional de mari dimensiuni] şi nu limitează zborurile acestuia numai la mediile de nişă. În acest sens, Avro cu propulsie Honeywell constituie o soluţie de înlocuire existentă în concurenţă cu celelalte avioane cu reacţie regionale [de mari dimensiuni] cu propulsie marca GE” [traducere neoficială]. Prin urmare, trebuie constatat că departe de a se limita la o analiză teoretică reprezentată prin definirea pieţei în funcţie de un profil de misiune abstract, Comisia a examinat caracterul real al unei substituibilităţi reale între Avro şi avioanele echipate cu motor de către reclamantă. În această măsură, concluzia acesteia privind definiţia pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni se bazează într-adevăr pe elemente de probă empirice care se raportează la exemple concrete.

527 În ceea ce priveşte a doua obiecţie menţionată la punctul 525 de mai sus, Comisia a respins-o la considerentele (27)–(29) ale deciziei atacate pe motiv că preţul de achiziţie al celor două platforme de avion menţionate în acest sens de reclamantă este net mai mare decât cel al altor aeronave considerate avioane regionale de mari dimensiuni.

528 În faţa Tribunalului, reclamanta nu a contestat constatările de fapt, bazate pe investigaţia efectuată de Comisie pe piaţă, referitoare la substituibilitatea dintre Avro şi celelalte avioane regionale de mari dimensiuni, nici nu s-a prevalat de argumentul potrivit căruia A318 şi B717 sunt avioane regionale de mari dimensiuni. Reclamanta se limitează, în această privinţă, la semnalarea absenţei unor exemple concrete de substituibilitate şi a unor studii economice invocate de Comisie pe motiv că Comisia prevede utilizarea acestor elemente.

529 Trebuie considerat că semnalarea de către reclamantă a acestei absenţe fără a explica exact în ce mod definiţia pieţei folosite de Comisie este eronată, în opinia sa, nu poate inversa sarcina probei, astfel încât Comisiei îi revine sarcina de a prezenta astfel de exemple pentru a demonstra temeinicia definiţiei pieţei. În speţă, ţinând seama de faptul că în principiu Comisia prezentase un raţionament suficient pentru a-şi justifica definiţia pieţei relevante, în special invocând criterii referitoare la profilul misiunii avioanelor, reclamantei îi revenea sarcina de a demonstra că aceste criterii nu erau corespunzătoare în sensul definirii pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni în speţă.

530 În aceste condiţii, Comisia putea, fără să comită o eroare vădită de apreciere, să se bazeze pe analiza sa privind profilurile misiunii diverselor platforme în vederea definirii pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni în speţă. Prin urmare, trebuie să se considere că Comisia a justificat

corespunzător cerinţelor legale concluzia în ceea ce priveşte definiţia pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni.

531 În plus, trebuie amintit, în măsura în care este relevant, că, pe baza argumentelor şi elementelor de fapt prezentate în faţa Tribunalului, este necesar să se constate că avioanele din seria Avro se aflau nu numai teoretic, ci şi practic în concurenţă cu avioanele regionale de mari dimensiuni echipate cu motor de GE.

532 Comisia susţine în faţa Tribunalului, fără a fi contrazisă în această privinţă de reclamantă, că avioanele regionale de mari dimensiuni ale BAe Systems au fost primele lansate pe piaţă, aparent în 1994. Astfel, avioanele echipate cu motoare Honeywell s-au aflat inevitabil în concurenţă cu noile modele echipate cu motoare GE în momentul în care acestea din urmă au fost lansate pe piaţă. Prin urmare, celelalte modele au avut în aparenţă un asemenea succes încât cotele de piaţă ale BAe Systems au scăzut în mod considerabil, ceea ce a determinat-o pe aceasta din urmă să lanseze noul model Avro, denumit Avro RJX, care trebuia echipat cu un nou motor Honeywell, AS 900. În aceste condiţii, ar fi ilogic să se considere că avioanele Avro şi avioanele regionale de mari dimensiuni echipate cu motoare GE nu-şi făceau concurenţă pe motiv că platformele Avro şi-au pierdut poziţia de lider pe piaţă ca urmare a intrării pe piaţă a acestora din urmă şi a concurenţei rezultate în consecinţă.

533 În această privinţă, trebuie subliniat totodată că, în trei documente anexate la memoriul în duplică, Comisia a prezentat dovezi care arătau că avioanele „Avro” concurau efectiv cu celelalte avioane regionale de mari dimensiuni. Deşi aceste dovezi nu pot fi invocate pentru prima dată în faţa Tribunalului în sprijinul direct al temeiniciei evaluării acesteia din decizia atacată, Comisia are dreptul de a se referi la acestea pentru a răspunde pe plan factual la argumentele reclamantei, conform cărora Comisia nu a fost în măsură să prezinte exemple de concurenţă între avioanele „Avro” şi celelalte avioane regionale de mari dimensiuni deoarece nu exista o astfel de concurenţă. Prin urmare, conţinutul acestor documente trebuie examinat pe scurt.

534 Primul dintre aceste trei documente este un comunicat de presă al BAe Systems din data de 16 februarie 1999, în care descrie noul său avion, Avro RJX echipat cu motoare de AlliedSignal, societate care ulterior a fuzionat cu Honeywell, ca fiind „un proiect de risc redus din punct de vedere al furnizorilor şi clienţilor potenţiali în raport cu proiectele noi şi ambiţioase cu cost mai mare de un miliard USD propuse de ceilalţi constructori” („low risk for suppliers and potential customers compared with the ambitious, all new $1 billion-plus airframe programmes which other manufacturers are proposing”) [traducere neoficială].

535 Al doilea document este constituit de o serie de articole scurte despre avioanele regionale de mari dimensiuni ale BAe Systems extrase dintr-un buletin informativ denumit „Smiliner” pentru anul 2001. Reiese în special dintr-unul dintre aceste articole din 29 ianuarie 2001 că, potrivit revistei Flight International, o companie aeriană europeană lansase o cerere de oferte pentru un contract de avioane regionale de până la 100 de aeronave pentru care lua în considerare Avro RJX (echipat cu motoare de Honeywell), precum şi Bombardier CRJ 700/900, Embraer 170/190 şi Fairchild Dornier 728JET/928JET (toate echipate cu motoare de GE). Un alt articol din 30 octombrie 2001 precizează, în special, că Embraer 170 „concurează în mod direct cu Avro RJX-70 (care nu a făcut încă obiectul unor comenzi) precum şi cu mai vechile BAe 146-100 şi Avro RJ70” [traducere neoficială].

536 Al treilea document este de asemenea constituit de o serie de articole scurte extrase din „Smiliner” din 1999. Unul dintre acestea precizează că „[î]n timp ce BAe Regional Aircraft finalizează lucrările la modelul său Avro RJX cu motoare noi anticipând o decizie de lansare oficială, concurenţii acesteia au acaparat doi dintre clienţii ei majori” („[w]hile BAe Regional Aircraft completes final design on the re-engined Avro RJX in anticipation of a formal launch decision, competitors have poached two of its high-profile customers”) [traducere neoficială]. Articolul continuă cu descrierea a două comenzi importante făcute de companiile aeriene, una pentru Fairchild Dornier 728 JET, cealaltă pentru ERJ-170 şi ERJ-190/200 ale Embraer.

537 Reiese din aceste trei documente luate în ansamblu că, în realitate, avioanele din familia Avro echipate cu motoare de Honeywell concurau cu avioanele Embraer, Fairchild Dornier şi Bombardier echipate cu motoare de GE. În consecinţă, se ajunge la concluzia că afirmaţia privind pretinsa lipsă de concurenţă dintre avioanele Avro şi celelalte avioane regionale de mari dimensiuni făcută de reclamantă nu numai că nu este susţinută de dovezile pe care le-a prezentat, ci din contră, este infirmată de dovezile prezentate de Comisie în faţa Tribunalului.

538 În lumina considerentelor precedente, nu s-a demonstrat, în speţă, comiterea de către Comisie a unei erori de fapt prin constatarea că avioanele regionale de mari dimensiuni cu patru motoare echipate de Honeywell concurau cu avioanele regionale de mari dimensiuni cu două motoare echipate de GE. Nu s-a stabilit nici comiterea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere prin aplicarea sistemului său de definire a pieţelor în funcţie de profilul misiunii la care era adaptat fiecare avion pentru a concluziona că motoarele cu reacţie fabricate de Honeywell şi cele fabricate de GE aparţineau aceleiaşi pieţe a motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni.

Cu privire la poziţia dominantă preexistentă a reclamantei

539 Definind astfel piaţa avioanelor regionale de mari dimensiuni, Comisia consideră că reclamanta ocupa o poziţie dominantă pe această piaţă şi că această poziţie va fi consolidată în urma concentrării. În sprijinul acestei afirmaţii, aceasta subliniază că, în ceea ce priveşte parcul de motoare cu reacţie la avioanele din această categorie, concentrarea ar permite societăţii GE să ajungă de la o cotă de piaţă de [40-50] % la [90-100] % pentru aceste avioane în ansamblu şi de la [60 70] % la 100 % exclusiv pentru avioanele aflate încă în producţie [considerentul (84) al deciziei atacate]. În ceea ce priveşte comenzile făcute pentru avioanele neintrate încă în exploatare, reclamanta ar fi ajuns de la o cotă de piaţă de [90-100] % la 100 % [considerentul (85) al deciziei atacate].

540 Este suficient de amintit, în ceea ce priveşte existenţa unei poziţii dominante preexistente a reclamantei în speţă, că, potrivit unei jurisprudenţe constante, deşi dimensiunea cotelor de piaţă poate diferi de la o piaţă la alta, cotele foarte mari constituie în sine, în absenţa unor împrejurări excepţionale, dovada existenţei unei poziţii dominante (Hotărârea Hoffmann-La Roche/Comisia, punctul 101 de mai sus, punctul 41 şi Hotărârea Endemol/Comisia, punctul 115 de mai sus, punctul 134). Faptul, remarcat de reclamantă în raport cu poziţiile sale dominante preexistente, că piaţa motoarelor pentru avioane comerciale de mari dimensiuni este o piaţă a licitaţiilor în care cotele de piaţă istorice au o importanţă mai mică decât pe alte pieţe nu poate infirma această concluzie ţinând seama de natura preponderentă a cotei de piaţă a GE pentru avioanele care nu intraseră încă în exploatare în momentul adoptării deciziei atacate, adică [90–100] %. Reclamanta nu contestă, în contextul avioanelor regionale de mari dimensiuni, utilizarea unor cifre privind avioanele care neintrate încă în exploatare şi le invocă mai precis în contextul argumentelor sale

privind efectele concentrării asupra acestei pieţe. Trebuie constatat că, în orice caz, luarea în considerare a acestor cifre era justificată în special în ceea ce priveşte piaţa avioanelor regionale de mari dimensiuni, având în vedere creşterea rapidă a pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni constatate la considerentul (431) al deciziei atacate.

541 În ceea ce priveşte argumentele reclamantei potrivit cărora P & W şi Rolls-Royce reprezintă concurenţi credibili pe piaţa avioanelor regionale de mari dimensiuni, este suficient să se constate că aceşti producători de motoare nu făceau nicio vânzare de motoare pe piaţa avioanelor regionale de mari dimensiuni în momentul adoptării deciziei atacate. Participarea acestora la licitaţii pentru motorizarea anumitor avioane regionale de mari dimensiuni nu a fost, se pare, încununată de succes. Comisia a putut aşadar să considere fără să comită o eroare vădită de apreciere în această privinţă, în pofida faptului că piaţa motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni este o piaţă caracterizată prin licitaţii destul de rare, că orice concurenţă potenţială în viitor din partea producătorilor de motoare care nu operau vânzări pe această piaţă la data faptelor nu constituia o constrângere serioasă şi actuală în măsură să justifice concluzia conform căreia reclamanta nu ocupa o poziţie dominantă pe această piaţă.

542 Având în vedere cota de piaţă preponderentă a reclamantei anterior concentrării, Comisia a putut în mod valid să constate existenţa unei poziţii dominante a reclamantei pe această piaţă, la considerentele (86) şi (87) ale deciziei atacate, fără a fi necesar pentru Tribunal să examineze influenţa diverşilor factori care, potrivit Comisiei, contribuie la această poziţie dominantă anterior concentrării [considerentele (107)–(229) ale deciziei atacate; a se vedea în acest sens punctul 114 şi următoarele de mai sus).

Cu privire la consolidarea poziţiei dominante

543 Reclamanta susţine că, în orice caz, consolidarea unei poziţii dominante preexistente rezultate din adăugarea unei cote de piaţă de [10–20] % pentru platformele aflate în prezent în producţie, măsurate sub formă de comenzi, ar fi prea puţin relevant, bazându-se în acest sens pe faptul că însăşi Comisia a recunoscut la considerentul (429) al deciziei atacate că această creştere era „destul de redusă”. Trebuie amintit mai întâi că creşterea cotei de piaţă reprezentând [30–40] % din piaţa respectivă, în ceea ce priveşte parcul de motoare pe avioanele aflate încă în producţie, este semnificativ mai mare decât cifra de [10–20] % menţionată anterior. Apoi, creşterea cotelor de piaţă reprezentând circa [10–20] % din piaţă, în ceea ce priveşte registrul de comenzi pentru platformele aflate în prezent în producţie, trebuie să fie considerată semnificativă, din moment ce aduce cota de piaţă a entităţii rezultate din fuziune la 100 % [a se vedea considerentele (428) şi (429)]. Acelaşi lucru este valabil pentru creşterea reprezentând [0–10] % din piaţă constatată cu privire la comenzile făcute pentru avioane neintrate încă în exploatare (punctul 539 de mai sus). În orice caz, conceptul unei consolidări de tip minimis este cuprins, în contextul articolului 2 din Regulamentul nr. 4064/89, de a doua condiţie, mai amplă, legată de faptul că crearea sau consolidarea unei poziţii dominante trebuie să aibă drept consecinţă ridicarea unor obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună sau o parte semnificativă a acesteia. În contextul avioanelor regionale de mari dimensiuni, această condiţie va fi examinată în continuare sub titlul „Efectele asupra concurenţei”.

544 În lumina considerentelor precedente, trebuie concluzionat că Comisia nu a comis o eroare de drept şi nici o eroare vădită de apreciere atunci când a concluzionat în speţă că respectiva concentrare va consolida poziţia dominantă preexistentă a reclamantei pe piaţa avioanelor regionale de mari dimensiuni.

Cu privire la efectele consolidării poziţiei dominante asupra concurenţei

545 În măsura în care reclamanta reproşează Comisiei că nu a examinat efectele concentrării pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni, conform condiţiilor care rezultă din al doilea criteriu formulat la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 4064/89 (a se vedea punctele 84–91 de mai sus), trebuie precizat mai întâi că Comisia consideră explicit, în ceea ce priveşte suprapunerea orizontală pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni, că aceasta ar avea un efect anticoncurenţial imediat în ceea ce priveşte platformele existente. În special, aceasta precizează, la considerentul (429) al deciziei atacate, că, „deşi creşterea cotei de piaţă rezultată din concentrare este destul de mică ([10–20] % pe baza registrului de comenzi)” clienţii vor fi privaţi de avantajele care rezultă dintr-o concurenţă prin preţuri între motoarele pentru avioanele regionale de mari dimensiuni disponibile în prezent pe piaţă. Întrucât Comisia a constatat deja la considerentele (84)–(87) ale deciziei atacate că entitatea fuzionată va avea o cotă de piaţă de 100 % pentru motoarele cu reacţie care echipează platformele aflate în prezent în producţie, măsurată ca parc de avioane, precum şi pentru cele care echipează platformele pentru care motorul fusese deja selecţionat dar care nu intraseră încă în exploatare, această afirmaţie înseamnă că respectiva privare de avantaje rezultată din această concurenţă ar fi absolută.

546 Astfel cum s-a constatat mai sus la punctul 502 şi următoarele în contextul definirii pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni, este necesar să se respingă argumentul reclamantei potrivit căruia orice concurenţă prin preţuri între motoare este imposibilă în practică, din moment ce fiecare platformă este echipată în exclusivitate cu un singur motor şi preţul avionului a fost deja fixat. Astfel, rezultă din înscrisuri (a se vedea în special punctul 504 de mai sus) că, fie şi într-o situaţie în care un singur tip de motor a fost ales pentru un model de avion şi preţul motorului a fost stabilit de producătorul de avioane, producătorul motorului poate încă să propună reduceri, în special la serviciile postvânzare şi piesele de schimb, în vederea promovării vânzării avionului şi, prin urmare, a motorului său [a se vedea de asemenea considerentul (391) al deciziei atacate]. Astfel, contrar celor afirmate de reclamantă, Comisia nu a comis o eroare de fapt atunci când a constatat existenţa posibilităţii reale de concurenţă indirectă prin preţuri între motoarele care echipează avioanele regionale de mari dimensiuni aflate deja pe piaţă, care ar fi fost exclusă în cazul în care concentrarea s-ar fi realizat.

547 De asemenea, Comisia a constatat la considerentul (9) al deciziei atacate că concurenţa de al doilea nivel pe diversele pieţe ale motoarelor cu reacţie se manifestă printr-o rivalitate „la nivel tehnic şi comercial pentru a fi selecţionate de compania aeriană” [traducere neoficială]. Or, Comisia precizează în faţa Tribunalului că anterior concentrării Honeywell avea toate motivele să atragă clienţi către Avro RJ şi RJX punând motorul său din perspectiva atât a preţului, cât şi a progresului tehnologic, într-o poziţie concurenţială pe cât posibil în raport cu avioanele regionale de mari dimensiuni echipate cu motoare GE, dar că această intenţie ar fi dispărut ca urmare a concentrării. Astfel, reiese din decizia atacată că, pe lângă efectele referitoare la concurenţa prin preţuri constatate la considerentul (429) al deciziei, suprapunerea orizontală pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni ar fi avut totodată efecte negative asupra concurenţei de pe această piaţă.

548 În ceea ce priveşte argumentul reclamantei potrivit căruia impactul concentrării asupra pieţei relevante ar fi fost nesemnificativ, acesta trebuie respins. În această privinţă, dacă creşterea cotei de piaţă este relativ de mică importanţă în comparaţie cu cota de piaţă pe care reclamanta o deţinea deja, este tocmai din cauză că reclamanta avea deja o cotă de piaţă foarte mare şi

beneficia ca urmare de poziţia dominantă preexistentă foarte puternică descrisă anterior şi că Honeywell era singurul concurent care realiza vânzări de motoare pe această piaţă în momentul adoptării deciziei atacate. Faptul, constatat în mod întemeiat de Comisie, că în viitorul imediat concentrarea ar fi exclus orice concurenţă prin preţuri ca urmare a creării unui monopol în cazul entităţii fuzionate în ceea ce priveşte avioanele aflate în producţie în prezent sau cele care nu erau încă în exploatare dar pentru care producătorul de avioane alesese deja motorul, are consecinţa că impactul concentrării pe această piaţă l-ar fi depăşit pe cel care ar rezulta în mod normal dintr-o creştere a cotelor de piaţă de [10–20] % pornind de la o cotă de piaţă mai mică. Astfel, dispariţia definitivă a Honeywell de pe piaţă în calitate de producător de motoare independent ar fi modificat nu numai raportul de forţe, ci chiar esenţa situaţiei concurenţei de pe piaţă, modificând structura pieţei pe termen lung, dacă nu chiar permanent. Singura concurenţă, pur potenţială, care ar mai rămâne ar fi cea pentru echiparea viitoarelor platforme de avioane regionale de mari dimensiuni, oferită de producătorii de motoare care realizează în prezent vânzări numai pe alte pieţe conexe. Ţinând seama de durata procesului de dezvoltare a unui avion, această concurenţă nu ar fi putut produce efecte pozitive pentru cumpărătorii avioanelor regionale de mari dimensiuni, prin teorie, decât la finalul unei perioade de mai mulţi ani după adoptarea deciziei atacate.

549 Trebuie amintit, în plus, că, potrivit jurisprudenţei constante în domeniul aplicării articolului 82 din Tratatul CE, constatarea existenţei unei poziţii dominante nu implică în sine niciun reproş împotriva întreprinderii respective, ci înseamnă doar că acesteia îi revine, independent de cauzele acestei poziţii, o răspundere specială de a nu aduce atingere prin comportamentul său concurenţei efective şi nedenaturate de pe piaţa comună (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 9 noiembrie 1983, Michelin/Comisia, punctul 114 de mai sus, punctul 57, şi Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2003, Atlantic Container Line şi alţii/Comisia, T-191/98, T-212/98 şi T-214/98, Rec., p. II-3275, punctul 1109). În plus, noţiunea de folosire abuzivă în sensul articolului 82 din Tratatul CE este o noţiune obiectivă care vizează comportamentele unei întreprinderi aflate în poziţie dominantă care sunt de natură să influenţeze structura unei pieţe unde, tocmai ca urmare a prezenţei întreprinderii respective, nivelul de concurenţă este deja redus şi care are ca efect ridicarea unor obstacole, prin folosirea unor mijloace diferite de cele care guvernează concurenţa normală între produse sau servicii pe baza prestaţiilor operatorilor economici, în calea menţinerii nivelului de concurenţă existent încă pe piaţă sau a dezvoltării acestei concurenţe (Hotărârea Hoffmann-La Roche/Comisia, punctul 101 de mai sus, punctul 91).

550 Or, într-o situaţie precum cea care exista în speţă, în care numai concurenţa imediată de pe o anumită piaţă este indirectă şi deja destul de redusă, faptul că o întreprindere cumpără singurul concurent care încă mai face vânzări pe această piaţă este deosebit de prejudiciabil. Este necesar să se aplice, prin analogie, principiile menţionate anterior formulate în contextul interzicerii abuzurilor de poziţie dominantă în cadrul juridic conex controlului concentrărilor considerând că, cu cât este mai mare dominarea unei întreprinderi, cu atât îi revine acesteia răspunderea specială de a se abţine de la orice acţiune în măsură să reducă şi mai mult, sau chiar să excludă, concurenţa existentă încă pe piaţă.

551 Prin urmare, trebuie în principiu să se respingă argumentul potrivit căruia faptul că o întreprindere în poziţie dominantă cumpără singurul concurent actual de pe o piaţă nu consolidează această poziţie dominantă astfel încât se restrânge în mod semnificativ concurenţa efectivă de pe piaţa comună deoarece poziţia concurentului pe piaţă este deja slăbită şi concurenţa în care se implică este pur indirectă, adică de al doilea nivel. În aceste împrejurări, părţilor la concentrare le revine sarcina de a aduce dovezile care să demonstreze inexistenţa unei

concurenţe efective pe piaţă anterior concentrării. În absenţa acestor dovezi, instanţa comunitară nu poate concluziona că Comisia a comis o eroare vădită de apreciere bazându-se pe dispariţia ultimului concurent actual pentru a considera că vor apărea obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună.

552 La considerentul (431) al deciziei atacate, Comisia a remarcat existenţa unei creşteri pronunţate a pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni şi importanţa acestei pieţe pentru viitorul aviaţiei. Aceasta a constatat totodată în această privinţă, la considerentul (20), că aceste avioane constituiau 14 % din flota europeană în 1992 şi 33 % din aceasta în 1998. Este evident că această creştere de pe piaţa avioanelor se repercutează direct asupra celei a motoarelor cu reacţie care le propulsează. Considerând că fuziunea ar avea efecte negative semnificative asupra concurenţei de pe piaţa comună, Comisia era îndreptăţită să remarce şi să ţină seama de importanţa crescândă, în contextul mai amplu al pieţelor avioanelor şi motoarelor cu reacţie în general, a pieţei specifice pe care s-ar fi creat un monopol prin fuziune.

553 Ţinând seama de considerentele precedente, este necesar să se constate că, în decizia atacată, Comisia a prezentat în mod corespunzător efectele anticoncurenţiale pe care le-ar fi avut concentrarea pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni, mai ales în viitorul imediat, ca urmare a suprapunerii orizontale dintre activităţile părţilor la concentrare pe această piaţă. În această privinţă, decizia atacată nu este aşadar viciată nici de o eroare de drept referitoare la aplicarea celor două criterii formulate la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 4064/89, nici de lipsa motivării. De asemenea, Comisia nu a comis o eroare de fapt sau o eroare vădită de apreciere atunci când a ajuns la concluzia că ar apărea obstacole semnificative în calea concurenţei de pe această piaţă în consecinţă.

554 Nu este necesar aşadar să se examineze considerentele (432)–(434) ale deciziei atacate dedicate efectelor – în special efectelor de conglomerat – ale concentrării asupra licitaţiilor viitoare specifice pieţei relevante. Astfel, din moment ce Comisia a demonstrat în mod distinct în decizia atacată că cele două criterii de la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 4064/89 erau îndeplinite în ceea ce priveşte piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni ca urmare a impactului imediat al suprapunerii orizontale rezultate din concentrare, examinarea ar fi superfluă în prezenta procedură.

Cu privire la respingerea de către Comisie a angajamentului referitor la avioanele regionale de mari dimensiuni

555 Trebuie precizat că, în cadrul Regulamentului nr. 4064/89, Comisia nu este autorizată să accepte decât angajamente în vederea realizării compatibilităţii concentrării notificate cu piaţa comună (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Gencor/Comisia, punctul 85 de mai sus, punctul 318). Trebuie considerat în această privinţă că angajamentele structurale propuse de părţi nu îndeplinesc acest criteriu decât în condiţiile în care Comisia este în măsură să concluzioneze cu certitudine că va fi posibilă aplicarea acestora şi că noile structuri comerciale care rezultă de aici vor fi suficient de viabile şi durabile încât crearea sau consolidarea unei poziţii dominante ori obstacolele în calea concurenţei efective, pe care angajamentele au scopul de a le împiedica nu se vor putea produce într-un viitor relativ apropiat.

556 În speţă, Comisia semnalează, la considerentul (519) al deciziei atacate că, dacă s-ar putea realiza cesiunea activităţii de fabricare a motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni

ale Honeywell propusă de părţi, aceasta ar fi suficientă, în principiu, pentru a rezolva problema concurenţială identificată cu privire la această piaţă.

557 Totuşi, Comisia concluzionează că cesiunea ar fi greu de realizat în esenţă deoarece […] i se opune din motive practice şi comerciale legate, în special, de absenţa viabilităţii întreprinderii care ar rezulta din cesiunea proiectată […].

558 Comisia precizează în această privinţă, la considerentul (520) al deciziei atacate că […] şi că nu este aşadar cert că măsura corectivă propusă este efectiv aptă să elimine problema concurenţială constatată. Aceasta notează totodată că angajamentul nu prevedere o alternativă pentru cesiune. La considerentul (522), Comisia enumeră, aparent cu titlu subsidiar, un anumit număr de probleme practice pe care angajamentul nu le rezolvă în mod corespunzător în niciun caz.

559 Dat fiind că reclamanta se limitează la a afirma în faţa Tribunalului că pretinsele probleme ridicate de acest angajament invocate de Comisie sunt în totalitate lipsite de temei, este necesar să se constate că aceasta nu a prezentat nici argumente concrete, nici dovezi în măsură să conteste temeinicia aprecierii Comisiei în privinţa caracterului irealizabil al cesiunii propuse.

560 Trebuie subliniat, în special, împrejurarea semnalată de Comisie la considerentul (520) al deciziei atacate, fără a fi contrazisă în această privinţă de reclamantă, potrivit căreia […]. Astfel, reiese de la punctul […] din documentul de prezentare a angajamentelor propuse la 14 iunie 2001 că […] Rezultă că, în cazul în care […], entitatea fuzionată ar fi fost eliberată de obligaţia sa faţă de Comisie fără ca cesiunea să se fi realizat, cu condiţia de a [...].

561 Rezultă din considerentele precedente că Comisia a putut în mod legitim să considere că angajamentul nu putea fi acceptat în forma în care a fost propus. Prin urmare, nu este necesar să se ţină seama de acest angajament în cadrul prezentei acţiuni.

Concluzie privind suprapunerea orizontală care afectează piaţa motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni

562 În ceea ce priveşte afirmaţia Comisiei, potrivit căreia elementele deciziei sale se consolidează reciproc astfel încât ar fi artificial să se aprecieze fiecare piaţă în mod separat (a se vedea punctele 40 şi 48 de mai sus), trebuie subliniat că această afirmaţie cu caracter general nu se aplică în niciun caz în contextul elementelor examinate în prezenta secţiune a hotărârii. În special, în măsura în care Tribunalul a constatat anterior erori care au viciat evaluările Comisiei cu privire la suprapunerea verticală dintre demaroare şi motoarele pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, ca şi cele referitoare la diversele efecte de conglomerat, niciuna dintre aceste erori nu are vreo influenţă asupra constatării referitoare la consolidarea poziţiei dominante a reclamantei pe piaţa motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni ca urmare a suprapunerii orizontale rezultate din concentrare, având drept consecinţă obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună.

563 Trebuie concluzionat, în contextul prezentei proceduri, că a fost dovedit corespunzător cerinţelor legale pilonul deciziei atacate referitor la consolidarea poziţiei dominante a reclamantei, rezultate din suprapunerea orizontală existentă pe piaţa motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni dintre activităţile de producţie ale celor două părţi la concentrare,

având drept consecinţă ridicarea unor obstacole semnificative pe piaţa comună în calea concurenţei efective de pe această piaţă.

2. Cu privire la motoarele pentru avioane de afaceri


564 Reclamanta consideră că analiza Comisiei referitoare la definirea pieţei motoarelor pentru avioane de afaceri implică aceleaşi vicii ca şi cea referitoare la motoarele pentru avioane regionale de mari dimensiuni. Motoarele GE şi Honeywell nu sunt substituibile nici în prezent, nici în viitor, din cauza diferenţelor dintre tracţiune şi conceptualizare. Comisia se bazează aşadar pe efectele nedemonstrate ale integrării verticale în ceea ce priveşte GECCAG. În plus, Comisia a respins în mod eronat angajamentele referitoare la piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane de afaceri.

565 Comisia face trimitere mutatis mutandis la analiza sa privind motoarele pentru avioane regionale de mari dimensiuni şi reafirmă că respectiva concentrare ar crea o poziţie dominantă pe piaţa avioanelor de afaceri din cauza, în special, a diferenţei dintre cotele de piaţă ale entităţii rezultate din concentrare şi cele ale concurenţilor acesteia. Comisia subliniază de asemenea că criticile reclamantei referitoare la respingerea angajamentelor referitoare la această piaţă se limitează la simple afirmaţii şi nu conduc la nicio concluzie cu privire la validitatea deciziei atacate.


566 În speţă, Comisia a definit o piaţă unică incluzând toate avioanele de afaceri, constatând totuşi, la considerentul (32) al deciziei atacate că, „din punct de vedere al cererii, cele trei categorii de aeronave [grele, medii şi uşoare] nu sunt substituibile între ele din cauza diferenţei de preţ şi de cost de exploatare, precum şi a diverselor profiluri de misiuni pentru care poate fi utilizată fiecare categorie” [traducere neoficială]. Deşi împarte piaţa în trei „categorii” (sectoare), aceasta precizează că nu este necesar să se pronunţe definitiv în privinţa întrebării dacă aceste trei categorii constituie pieţe diferite, din moment ce evaluarea din perspectiva concurenţei nu va fi afectată de acest lucru.

567 La considerentul (436) al deciziei atacate, Comisia respinge argumentele părţilor la concentrare referitoare la definirea pieţei precizând că acestea se bazează pe concurenţa care se exercită platformă cu platformă. Comisia precizează că „totuşi nu acesta este modul în care au fost definite pieţele produselor în cazul avioanelor de afaceri, [din moment ce] acesta nu corespunde principiilor care reglementează definirea acesteia, în sensul că nu se ţine seama de substituibilitatea [la nivelul] ofertei şi cererii” [traducere neoficială].

568 Argumentul principal al reclamantei în faţa Tribunalului constă în repetarea aceloraşi critici formulate în privinţa definirii pieţei avioanelor regionale de mari dimensiuni şi legate în fond de definirea de către Comisie a pieţelor pentru motoarele cu reacţie în funcţie de avioanele pe care le propulsează, nu în funcţie de caracteristicile proprii acestora. Astfel cum s-a precizat anterior la punctul 492 şi următoarele în contextul avioanelor regionale de mari dimensiuni, Comisia a prezentat, la considerentul (9) al deciziei atacate, motivele pentru care este necesar să se ţină seama de concurenţa dintre avioane la definirea pieţelor motoarelor cu reacţie care le propulsează.

569 Trebuie constatat că reclamanta nu a făcut în faţa Tribunalului nicio afirmaţie precisă referitoare la definirea pieţei avioanelor de afaceri. Or, întrucât limita materială a controlului efectuat de instanţa comunitară este stabilită, în principiu, de motivele şi argumentele invocate de reclamant în cerere, nu este necesar să se examineze această chestiune în speţă. În absenţa oricărei dovezi specifice care să conteste aplicarea la avioanele de afaceri a analizei Comisiei în ceea ce priveşte concurenţa de al doilea nivel, trebuie să se considere, pentru buna desfăşurare a prezentei proceduri, că totuşi Comisia nu a comis o eroare de fapt sau o eroare vădită de apreciere la definirea pieţei motoarelor pentru avioanele de afaceri. În măsura în care reclamanta face trimitere în mod general la argumentele invocate de ea împotriva definiţiei pieţei motoarelor pentru avioanele regionale de mari dimensiuni, este necesar să se respingă aceste argumente din aceleaşi motive mutatis mutandis (a se vedea punctul 492 şi următoarele de mai sus).

570 În ceea ce priveşte crearea unei poziţii dominante pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane de afaceri, Comisia se bazează în exclusivitate, la considerentul (435) al deciziei atacate, pe cifrele referitoare la cotele de piaţă ale entităţii fuzionate pentru a desprinde concluzia că se va crea o poziţie dominantă pe piaţă. Aceasta precizează la considerentul respectiv că „pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane de afaceri, concentrarea economică proiectată va avea ca efect imediat crearea unei suprapuneri orizontale care va implica crearea unei poziţii dominante” [traducere neoficială]. În această privinţă, invocă cifra de [50–60] % (GE: [10–20] %, Honeywell: [40–50] %) pentru întregul parc de motoare pe această piaţă, precum şi cifra de [80–90] % (GE: [10–20] %, Honeywell: [70–80] %) pentru parcul exclusiv de avioane de afaceri de categorie medie aflate încă în producţie, această măsurare a cotei de piaţă fiind corespunzătoare, potrivit Comisiei, pentru aprecierea puterii comerciale a producătorilor de motoare de pe această piaţă.

571 Trebuie precizat în această privinţă că cifra de [50–60] % pentru întregul parc de motoare de pe piaţa avioanelor de afaceri este o dovadă, în principiu, a unei poziţii dominante. Astfel, potrivit jurisprudenţei constante, deşi dimensiunea cotelor de piaţă poate diferi de la o piaţă la alta, cotele de piaţă foarte mari constituie în sine, în absenţa unor împrejurări excepţionale, dovada existenţei unei poziţii dominante (Hotărârile Hoffmann-La Roche/Comisia, punctul 101 de mai sus, punctul 41 şi Endemol/Comisia, punctul 115 de mai sus, punctul 134). În plus, Curtea a dispus, în Hotărârea AKZO/Comisia, punctul 115 de mai sus (punctul 60), că acest lucru este valabil în cazul unei cote de piaţă de 50 %.

572 Reclamanta nu a demonstrat şi nici măcar nu a invocat existenţa unor „împrejurări excepţionale” în sensul Hotărârii AKZO/Comisia, punctul 115 de mai sus, în ceea ce priveşte piaţa avioanelor de afaceri, de natură să infirme concluzia la care a ajuns Comisia în decizia atacată, bazându-se pe cota de piaţă pe care ar fi avut-o entitatea fuzionată în ceea ce priveşte parcul total de motoare, în privinţa creării unei poziţii dominante pe această piaţă.

573 Trebuie precizat, în măsura în care este relevant, că cifra de [80–90] % indicată la considerentul (88) al deciziei atacate pentru parcul de motoare pentru avioanele de afaceri de categorie medie aflate încă în producţie, măsură deosebit de relevantă pentru aprecierea puterii comerciale a unui producător de motoare în opinia Comisiei [considerentul (41) al deciziei atacate] arată în mod clar că entitatea fuzionată ar fi dominat acest sector în urma concentrării. Din moment ce Comisia nu a încadrat această categorie de avioane ca piaţă distinctă, această constatare nu demonstrează existenţa unei poziţii dominante în sine pe o piaţă distinctă în sensul articolului 2 din Regulamentul nr. 4064/89. Această cotă de piaţă indică totuşi că în anumite sectoare ale pieţei relevante, entitatea fuzionată ar fi fost şi mai puternică decât pe piaţă în

general, ceea ce întăreşte concluzia Comisiei cu privire la existenţa, în urma fuziunii, a unei poziţii dominante a entităţii fuzionate pe piaţa analizată la modul general.

574 În lumina considerentelor precedente, trebuie constatat că nu s-a demonstrat, în cadrul prezentei proceduri, comiterea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere atunci când a ajuns la concluzia potrivit căreia concentrarea economică ar fi creat o poziţie dominantă din cauza suprapunerii orizontale dintre activitatea de fabricaţie a motoarelor pentru avioane de afaceri şi cele ale Honeywell.

575 În plus, reclamanta critică explicit raţionamentul Comisiei referitor la piaţa avioanelor de afaceri în ceea ce priveşte pretinsa influenţă a GECCAG în calitate de cumpărător din cauza unei politici de achiziţii preferenţiale. Este necesar să se constate că dovezile empirice esenţiale care fundamentează analiza Comisiei cu privire la comportamentul anterior al GECAS [considerentul (121) şi următoarele ale deciziei atacate, precum şi punctul 182 şi următoarele de mai sus] lipsesc în privinţa GECCAG. În absenţa unei analize detaliate în decizia atacată care să demonstreze că ar fi fost în interesul comercial al entităţii fuzionate să adopte o politică speculativă de achiziţii de avioane de către GECCAG cu o preferinţă accentuată şi chiar o politică de achiziţii exclusivă, de avioane echipate cu motoare chiar de către aceasta şi că, prin urmare, adoptarea unei asemenea politici era probabilă, este necesar să se considere că acest aspect al raţionamentului Comisiei nu este justificat în speţă.

576 În ceea ce priveşte analiza, la considerentele (443) şi (444) ale deciziei atacate, a posibilităţii vânzărilor grupate care afectează avioanele de afaceri, de asemenea criticată de reclamantă, este necesar să se constate că aceste vânzări grupate erau deja posibile atât anterior, cât şi ulterior concentrării, din moment ce Honeywell deţinea deja o poziţie de lider pe piaţa avioanelor de afaceri, precum şi pe diverse pieţe ale produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică pentru aceste aeronave. În schimb, cota de piaţă a GE în ceea ce priveşte motoarele cu reacţie pentru avioanele de afaceri anterior concentrării era mică. Astfel, presupunând chiar că s-a demonstrat că practicarea vânzărilor grupate este probabilă în sectorul avioanelor de afaceri în viitor, nu s-a demonstrat că respectiva concentrare ar fi cauza principală a acesteia, nici că ar provoca efecte semnificative în acest sens.

577 În orice caz, trebuie precizat că, din motivele prezentate anterior la punctul 399 şi următoarele, Comisia nu a strâns dovezi solide în măsură să demonstreze că entitatea fuzionată ar fi recurs probabil la asemenea practici. Prin urmare, este necesar să se constate că această parte a tezei Comisiei, referitoare la viitoarea practicare a vânzărilor grupate care va afecta avioanele de afaceri, nu poate fi considerată o consecinţă a concentrării notificate care ar fi contribuit la crearea poziţiei dominante a entităţii fuzionate pe această piaţă.

578 Rezultă în mod clar din secţiunea din decizia atacată dedicată analizei efectelor asupra concurenţei de pe piaţa avioanelor de afaceri [considerentele (435)–(444)], în special de la considerentul (437), că fiecare din cele trei secţiuni distincte dedicate respectiv suprapunerii orizontale [considerentele (435)–(437)], integrării verticale [considerentele (438)–(442)] şi vânzărilor grupate [considerentele (443)–(444)] este autonomă şi este suficientă în sine, conform analizei Comisiei, să justifice concluzia acesteia cu privire la crearea unei poziţii dominante pe această piaţă ca urmare a concentrării economice. Astfel, constatarea de la punctul 574 de mai sus referitoare la temeinicia analizei Comisiei privind suprapunerea orizontală pe această piaţă nu este infirmată de constatările de la punctele 575–577 de mai sus.

579 În ceea ce priveşte întrebarea dacă poziţia dominantă creată astfel ar fi avut drept consecinţă ridicarea unor obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună, este suficient de constatat că reclamanta, deşi a insistat asupra autonomiei celui de-al doilea criteriu într-un mod abstract (a se vedea punctul 84 şi următoarele de mai sus), nu a invocat niciun argument pentru a contesta caracterul semnificativ al efectelor asupra pieţei cauzate de suprapunerea orizontală descrisă anterior.

580 În orice caz, rezultă din concluzia generală formulată la considerentul (567) al deciziei atacate, care menţionează explicit fiecare dintre pieţele vizate de concentrarea notificată, că Comisia a considerat nu numai că s-ar crea sau consolida o poziţie dominantă pe fiecare dintre aceste pieţe, ci şi că în consecinţă „s-ar ridica obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună” (a se vedea punctul 90 de mai sus) [traducere neoficială]. Ţinând seama de formularea acestui considerent, Comisia a ajuns obligatoriu la concluzia că crearea unei poziţii dominante pe piaţa avioanelor de afaceri, din cauză că entitatea fuzionată ar avea o cotă de piaţă de [50–60] % în ceea ce priveşte parcul de motoare [considerentul (88) al deciziei atacate] ar avea drept consecinţă ridicarea unor obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună. În absenţa unor argumente specifice sau a unor dovezi care să indice absenţa acestor obstacole, trebuie considerat, pentru buna desfăşurare a prezentei proceduri, că această concluzie nu este viciată de o eroare vădită de apreciere.

581 În ceea ce priveşte angajamentele propuse de reclamantă la 14 iunie 2001, trebuie subliniat că cel care prevedea cesiunea activităţii de fabricaţie a motoarelor ALF502/507 ale Honeywell este totodată relevant la aprecierea pieţei avioanelor de afaceri, astfel cum au confirmat cele două părţi principale anterior audierii în răspunsul la o întrebare scrisă a Tribunalului, în măsura în care echipează cu motoare nu numai avioanele regionale de mari dimensiuni ale BAe Systems, ci şi un avion de afaceri […].

582 În această privinţă, este suficient de remarcat că reclamanta s-a limitat din nou la a afirma că criticile angajamentului respectiv formulate de Comisie în decizia atacată sunt lipsite de temei. Astfel, din motivele prezentate la punctul 555 şi următoarele de mai sus, Comisia era îndreptăţită să respingă acest angajament.

c) Concluzie privind suprapunerea orizontală care afectează piaţa motoarelor pentru avioanele de afaceri

583 Trebuie subliniat că, în pofida afirmaţiei Comisiei potrivit căreia elementele deciziei sale se consolidează reciproc astfel încât ar fi artificial să evalueze fiecare piaţă în mod separat (a se vedea punctele 40 şi 48 de mai sus), această afirmaţie cu caracter general nu se aplică în niciun caz în contextul elementelor examinate în prezenta secţiune a hotărârii. În special, în măsura în care Tribunalul a constatat anterior erori care au viciat aprecierile Comisiei cu privire la suprapunerea verticală dintre demaroare şi motoare pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, ca şi cele referitoare la diversele efecte de conglomerat, niciuna dintre aceste erori nu are vreo influenţă asupra constatării referitoare la crearea poziţiei dominante a reclamantei pe piaţa motoarelor pentru avioane de afaceri ca urmare a suprapunerii orizontale rezultate din concentrare, având drept consecinţă obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa comună.

584 Prin urmare, trebuie concluzionat, în contextul prezentei proceduri, că a fost demonstrat corespunzător cerinţelor legale pilonul deciziei atacate referitor la crearea unei poziţii dominante

pentru entitatea rezultată din concentrare, care rezultă din suprapunerea orizontală existentă pe piaţa motoarelor pentru avioane de afaceri între activităţile de producţie ale celor două părţi la concentrare, având drept consecinţă ridicarea unor obstacole semnificative pe piaţa comună în calea concurenţei efective de pe această piaţă.

3. Cu privire la turbinele navale mici cu gaze

a) Cu privire la definirea pieţei

Argumentele părţilor

585 Potrivit reclamantei, afirmaţia făcută de Comisie privind crearea unei poziţii dominante în acest sector este viciată de o definire eronată a pieţei. Turbinele GE şi Honeywell nu sunt substituibile. Comisia nu a prezentat nicio dovadă ca exemplu de concurenţă între GE şi Honeywell.

586 Comisia aminteşte că decizia atacată prevede la considerentele (472)–(474) răspunsul la argumentele reclamantei în această privinţă şi susţine că aceste argumente nu sunt conforme cu realitatea. Comisia consideră că pieţele turbinelor cu gaz nu trebuie definite decât prin puterea lor, în acest caz mai mică de 10/15 megawaţi (MW), şi prin utilitatea lor industrială sau maritimă. Piaţa identificată nu poate fi împărţită şi mai mult, iar concentrarea ar fi dat naştere unui actor mult mai mare decât primul său concurent.

Aprecierea Tribunalului

587 Trebuie amintit mai întâi că limita materială a controlului efectuat de instanţa comunitară este stabilită, în principiu, de motivele şi argumentele invocate de reclamantă în cererea sa. Singurul element al raţionamentului Comisiei privind turbinele navale mici cu gaze contestat în cerere este definirea pieţei. Este necesar să se examineze dacă argumentele pe care reclamanta le invocă în această privinţă demonstrează existenţa unei erori de fapt sau a unei erori vădite de apreciere din partea Comisiei în legătură cu definirea pieţei relevante de către aceasta.

588 În schimb, în măsura în care reclamanta a căutat în scrisoarea din 21 iulie 2004 să extindă dezbaterea comentând alte aspecte ale acestei părţi a raţionamentului Comisiei decât definirea pieţei relevante, observaţiile sale constituie un motiv nou în sensul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură şi sunt aşadar inadmisibile, astfel cum precizează de altfel Comisia în mod întemeiat în observaţiile din 17 septembrie 2004.

589 În decizia atacată, Comisia prezintă la considerentele (460)–(467) motivele care au determinat-o să considere că piaţa relevantă era piaţa mondială a turbinelor mici cu gaz, adică cele cu putere între 0,5 MW şi 10 MW, destinate aplicaţiilor maritime. În continuare, aceasta explică la considerentele (472)–(474) de ce argumentele specifice invocate de părţile la concentrare în cursul procedurii administrative nu infirmă această concluzie.

590 Potrivit reclamantei, turbinele sale şi cele ale Honeywell nu se pot substitui reciproc şi susţine că nu există concurenţă între aceste turbine în sensul unei participări a celor două întreprinderi la aceleaşi licitaţii.

591 Pentru a-şi dovedi teza, reclamanta face trimitere în nota de subsol nr. 185 din cerere la anexa 22 din răspunsul său la CO, acest răspuns fiind inclus cu toate anexele lui în anexa la cerere.

592 În măsura în care reclamanta face trimitere la anexa respectivă în cererea sa, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenţei consacrate, în vederea garantării certitudinii juridice şi a bunei administrări a justiţiei, este necesar pentru ca o acţiune să fie admisibilă ca elementele esenţiale de fapt şi de drept pe care se bazează aceasta să reiasă, măcar sumar, dar în mod coerent şi inteligibil, din textul cererii în sine (Hotărârea Curţii din 9 ianuarie 2003, Italia/Comisia, C-178/00, Rec., p. I-303, punctul 6; hotărârile Tribunalului din 6 mai 1997, Guérin automobiles/Comisia, T-195/95, Rec., p. II-679, punctul 20, din 24 februarie 2000, ADT Projekt/Comisia, T-145/98, Rec., p. II-387, punctul 66; Ordonanţa Tribunalului din 25 iulie 2000, RJB Mining/Comisia, T-110/98, Rec., p. II-2971, punctul 23, şi jurisprudenţa citată; hotărârile Tribunalului din 10 aprilie 2003, Travelex Global and Financial Services şi Interpayment Services/Comisia, T-195/00, Rec., p. II-1677, punctul 26, şi din 16 martie 2004, Danske Busvognmænd/Comisia, T-157/01, Rec., p. II-917, punctul 45; a se vedea de asemenea, în acest sens, hotărârile Curţii din 15 decembrie 1961, Fives Lille Cail şi alţii/Înalta Autoritate, 19/60, 21/60, 2/61 şi 3/61, Rec., p. 559, 588, şi din 5 martie 1991, Grifoni/CEEA, C-330/88, Rec., p. I-1045, punctele 17 şi 18). În această privinţă, deşi corpul cererii poate fi dovedit şi completat, în privinţa unor puncte specifice, prin trimiteri la extrase din înscrisurile anexate la aceasta, o trimitere generală la alte înscrisuri, chiar şi anexate la cerere, nu poate compensa absenţa elementelor esenţiale ale argumentaţiei în drept care, în temeiul dispoziţiilor amintite mai sus, trebuie incluse în cerere (Ordonanţa Tribunalului din 21 mai 1999, Asia Motor France şi alţii/Comisia, T-154/98, Rec., p. II-1703, punctul 49). Astfel, în măsura în care criticile invocate de reclamantă în documentul în cauză ar putea fi considerate obiecţii autonome îndreptate împotriva altor aspecte ale analizei din CO decât definirea pieţei relevante, aceste obiecţii nu trebuie să fie luate în considerare.

593 Pe de altă parte, reclamanta a contestat la audiere credibilitatea cifrelor cotei de piaţă ale reclamantei utilizate de Comisie în decizia atacată, precizând că cifra de [10–20] % pentru o piaţă care a fost, după caz, definită în funcţie de o putere de 0,5 până la 5 MW, invocată la considerentul (470) al deciziei atacate, este imposibil de conciliat cu cifra de 25–30 % pentru o piaţă mai mare ajungând de la 0,5 la 10 MW (de asemenea considerentul 470, in fine), din moment ce reclamanta produce o singură turbină, LM 500, aparţinând ambelor pieţe, cu o putere de 4,5 MW.

594 Este suficient de constatat că această argumentaţie este diferită de motivul invocat în cerere contestând definirea pieţei turbinelor mici cu gaz şi că nu se regăseşte, nici măcar la origine, în cerere. Prin urmare, aceasta constituie un motiv autonom. Acest motiv, invocat pentru prima dată în şedinţă, este aşadar inadmisibil în temeiul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, care interzice părţilor invocarea de motive noi pe parcursul procedurii. În orice caz, Comisia nu se contrazice la considerentul (470) al deciziei atacate, din moment ce atribuie explicit afirmaţia privind cifra de 25–30 % din piaţa de 0,5 până la 10 MW concurenţilor societăţii Honeywell.

595 În schimb, elementele invocate în anexa 22 la răspunsul la CO având legătură cu definirea pieţei pot fi considerate ca dovedind şi completând motivul invocat în cerere în privinţa acestei pieţe.

596 Pentru a contesta definiţia pieţei folosită de Comisie în CO, părţile la concentrare au subliniat în anexa 22 la răspunsul lor la comunicare diferenţele dintre modelul de turbină GE, LM 500 şi turbinele Honeywell în termeni de preţuri, dimensiune, greutate şi putere.

597 Rezultă din considerentul (473) al deciziei atacate că Comisia s-a bazat în special pe investigaţia sa asupra pieţei pentru a respinge argumentele reclamantei legate de diferenţele dintre turbinele părţilor la concentrare. La considerentul (473) aceasta precizează în special următoarele:

„Investigaţia efectuată asupra pieţei a demonstrat totuşi explicit că GE şi [Honeywell] erau rivale pe piaţa definită anterior. Aceasta nu a arătat că diferenţele dintre turbinele navale mici cu gaze ale GE şi [Honeywell] (cu o putere mai mică de 10 MW) erau suficient de semnificative pentru a justifica o distincţie între diversele pieţe de produse” [traducere neoficială].

598 Întrucât concluzia întemeiată pe această investigaţie este contestată în prezenta procedură, Tribunalului îi revine sarcina de a verifica în această speţă dacă Comisia nu a comis o eroare materială, nici o eroare vădită de apreciere atunci când a dedus din rezultatele investigaţiei sale că aceste diferenţe nu infirmau definiţia pieţei. În acest scop, Tribunalul a solicitat Comisiei, prin intermediul unei măsuri de organizare a procedurii, să prezinte documentele din dosarul său la care reclamanta a avut acces şi care sprijină sau sunt relevante într-un alt mod pentru cele două teze citate la punctul precedent.

599 Comisia a prezentat trei documente în răspuns la această întrebare şi anume răspunsurile respective ale Rolls-Royce, UTC şi Solar Turbines. Aceasta susţine că răspunsurile sunt „reprezentative” pentru rezultatele investigaţiei sale asupra pieţei din moment ce acestea reflectă opiniile celor trei concurenţi principali ai părţilor la concentrare pe piaţa relevantă. Reclamanta nu a contestat caracterul reprezentativ al acestor răspunsuri, limitându-se la semnalarea divergenţelor dintre acestea şi la criticarea valorii probatorii a acestora. În special, aceasta nu s-a referit la răspunsurile altor concurenţi care ar putea infirma această afirmaţie a Comisiei.

600 Răspunsul Rolls-Royce, cel puţin în versiunea neconfidenţială prezentată Tribunalului, este ambiguu în măsura în care indică, ca răspuns la întrebarea cu numărul 38 din acest document, că numai ea şi reclamanta sunt prezente pe piaţa relevantă. Or, este evident că Honeywell era prezentă, ba chiar deţinea o cotă de piaţă mare pe piaţa turbinelor navale mici cu gaze. Este vorba aşadar de o omisiune evidentă din partea Rolls-Royce. În ceea ce priveşte răspunsul său la întrebarea nr. 40 din acelaşi document, acesta indică existenţa unei concurenţe între reclamantă şi Honeywell exclusiv pe piaţa turbinelor industriale mici cu gaze. Trebuie să se considere că răspunsurile Rolls-Royce la aceste două întrebări nu permit rezolvarea chestiunii dacă reclamanta şi Honeywell se aflau în concurenţă pe piaţa turbinelor navale mici cu gaze.

601 Totuşi, rezultă de asemenea din răspunsurile Rolls-Royce la întrebările nr. 32, 34 şi 36 ale Comisiei că definiţia pieţei turbinelor navale mici cu gaze cu o putere de 0,5 până la 10 MW propusă de Comisie era rezonabilă şi că, potrivit acestei societăţi, niciun „alt factor” şi niciun „alt element” nu erau relevante pentru definirea pieţei relevante. Aceste elemente din răspunsul Rolls-Royce coroborează aşadar teza Comisiei.

602 Răspunsul UTC, societate-mamă a P & W, sprijină teza Comisiei în măsura în care confirmă existenţa concurenţei între părţile la concentrare. În răspunsul la întrebarea nr. 50, aceasta a

afirmat explicit că reclamanta şi Honeywell îşi fac concurenţă în mod direct şi indirect în ceea ce priveşte turbinele navale şi industriale cu gaze cu o putere de 0,5 până la 15 MW.

603 În ceea ce priveşte definiţia corespunzătoare a pieţei, UTC precizează în răspunsul la întrebarea nr. 43 că turbinele industriale nu pot fi utilizate în aplicaţii navale şi, în răspunsul la întrebarea nr. 44, că, în pofida faptului că pragul destinat deosebirii turbine navale mici cu gaze de cele mari este relativ subiectiv şi oarecum arbitrar, s-a utilizat uneori valoarea de circa 13 MW. În răspunsul la întrebarea nr. 46 cu privire la eventualele „alte elemente” care ar putea avea influenţă asupra definirii pieţei, aceasta susţine că criteriile indicate de Comisie referitoare la utilizarea finală şi la puterea turbinelor sunt relevante în vederea definirii pieţei. Astfel, aceste răspunsuri sprijină distincţia dintre turbinele navale mici cu gaze şi turbinele industriale cu gaze şi confirmă oportunitatea unei distincţii între micile şi marile turbine navale cu gaze în funcţie de puterea acestora, un prag corespunzător fiind puţin peste 10 MW.

604 În fine, răspunsul Solar Turbines este incompatibil cu definiţia pieţei folosită de Comisie în măsura în care această întreprindere consideră că nu este necesar să facă distincţie între turbinele navale cu gaze şi turbinele industriale cu gaze (pagina numerotată 03812), nici în funcţie de puterea turbinelor (pagina numerotată 03809). În schimb, este necesar să se constate că, în măsura în care Solar Turbines se pronunţă în favoarea unei definiţii a pieţei foarte ample, teza sa este de asemenea incompatibilă cu cea a reclamantei potrivit căreia diferenţele de dimensiune şi greutate între turbinele mici ale reclamantei şi cele ale Honeywell implică drept consecinţă că aceste produse nu aparţin aceleiaşi pieţe.

605 În plus, Solar Turbines a afirmat, în răspunsul la întrebarea nr. 8 adresată de Comisie, că reclamanta şi Honeywell concurau la vânzarea de turbine cu gaze destinate aplicaţiilor industriale şi navale. În ceea ce priveşte argumentul reclamantei, invocat la audiere, întemeiat pe faptul că la enumerarea diverselor turbine ale celor două părţi la concentrare, Solar Turbines a omis singura turbină navală mică cu gaze a reclamantei, respectiv LM 500, este suficient să se precizeze că această listă de produse este în mod explicit incompletă din moment ce se termină cu termenii „între alte produse”. Astfel, nu se poate deduce din această omisiune că, în contradicţie cu ceea ce afirmă în mod explicit, Solar Turbines se referă exclusiv la alte turbine decât cele definite de Comisie ca turbine navale mici cu gaze.

606 Rezultă, pe de altă parte, din anexa 22 la CO menţionată anterior, că reclamanta şi Honeywell au participat o dată la aceeaşi licitaţie în cursul ultimilor cinci ani, oferta reclamantei fiind cu toate acestea respinsă pe motiv că nu corespundea condiţiilor tehnice specificate. Trebuie subliniat în această privinţă că există foarte puţine licitaţii pe piaţa relevantă din moment ce, conform aceleiaşi anexe, Honeywell a participat la şase licitaţii din toate în aceeaşi perioadă şi a câştigat două dintre acestea. Prin urmare, faptul că părţile nu au participat decât o singură dată la aceeaşi licitaţie nu este în sine de natură să indice în ce context produsele lor corespunzătoare nu aparţin aceleiaşi pieţe.

607 În lumina conţinutului celor trei răspunsuri examinate anterior, apreciate în general, precum şi a conţinutului documentului inclus în anexa 22 la răspunsul la CO, nu s-a demonstrat în speţă comiterea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere atunci când a considerat, pe baza elementelor incluse în dosar, că exista o piaţă mondială pentru turbinele navale cu gaze cu putere de 0,5 până la 10 MW şi că reclamanta şi Honeywell erau ambele active pe această piaţă.

608 În urma unei întrebări adresate de Tribunal în şedinţă şi a unui schimb scris realizat în cadrul redeschiderii procedurii orale, s-a dovedit că singurul client de pe piaţa mondială a turbinelor mici cu gaze situat în SEE al fiecăreia dintre părţile la concentrare nu fusese interogat de Comisie, în pofida faptului că reclamanta indicase existenţa acestuia în formularul de notificare „CO”. Totuşi, această împrejurare, semnalată de reclamantă după audiere, nu infirmă concluzia de la punctul precedent din moment ce nu s-a demonstrat, nici măcar afirmat, de către reclamantă, că neconsultarea clientului său sau a celui al Honeywell ar fi putut denatura definiţia pieţei folosită de Comisie în decizia atacată.

609 În speţă, nu s-a demonstrat comiterea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere ca urmare a modului în care a efectuat investigaţia în vederea definirii pieţei turbinelor navale mici cu gaze.

b) Cu privire la angajamente

Argumentele părţilor

Reclamanta a propus cedarea cotei Honeywell din Vericor, întreprindere care comercializează turbinele Honeywell. 610 În faţa Tribunalului, aceasta s-a limitat la a afirma în acest sens în cererea sa că criticile împotriva angajamentului invocate de Comisie în decizia atacată erau în totalitate lipsite de temei. Aceasta nu explică totuşi motivele pentru care aceste critici nu sunt întemeiate şi nu prezintă nicio dovadă în această privinţă.

611 Comisia subliniază că criticile GE referitoare la respingerea angajamentelor se limitează la simple afirmaţii şi nu conduc la nicio concluzie cu privire la validitatea deciziei atacate.

Aprecierea Tribunalului

612 Astfel cum s-a subliniat la punctul 555 de mai sus, angajamentele structurale propuse de părţi nu pot fi acceptate decât în măsura în care Comisia este în măsură să ajungă la concluzia că va fi posibilă punerea lor în aplicare.

613 În ceea ce priveşte turbinele mici cu gaze, părţile la concentrarea notificată au propus în prima serie de angajamente din 14 iunie 2001 cedarea participaţiei de 50 % a Honeywell în cadrul Vericor, întreprindere comună cu cote egale prin intermediul căreia Honeywell îşi comercializează turbinele navale mici cu gaze şi în care MTU deţin restul de 50 % [a se vedea considerentul (494) al deciziei].

614 Obiecţiile invocate de Comisie în ceea ce priveşte acest angajament fiind exclusiv de ordin practic, trebuie constatat că Comisia acceptă implicit, la considerentul (518) al deciziei atacate, că cedarea de către Honeywell în favoarea MTU a controlului exclusiv asupra companiei care îi comercializează turbinele ar permite evitarea creării unei poziţii dominante pe piaţă având consecinţe negative asupra concurenţei. În această privinţă, argumentaţia invocată de Comisie la audiere, potrivit căreia acest angajament nu ar permite excluderea suprapunerii orizontale pe această piaţă, nu poate modifica această analiză a conţinutului deciziei în sine.

615 Totuşi, Comisia precizează, la considerentul (518) al deciziei atacate, că efectuarea cesiunii prevăzute de angajament este condiţionată de „toate autorizaţiile necesare” în contextul regimului american de control al exporturilor. Prin urmare, aceasta consideră că nu putea accepta

angajamentul astfel cum a fost prezentat, deoarece în cazul refuzării autorizaţiei din partea autorităţilor americane competente acesta ar fi respectat în sensul că entitatea fuzionată ar fi făcut tot ce era obligată să facă, în pofida faptului că cesiunea nu s-ar fi realizat. Comisia constată, în plus, că angajamentul nu precizează care era natura dispoziţiilor care reglementează acordarea aprobării în cauză, în special dacă este vorba despre dispoziţii obligatorii sau despre o putere discreţionară. Aceasta adaugă că există totodată o problemă în ceea ce priveşte „creşterea anticipată a costurilor de producţie pentru întreprinderea cedată în cazul în care cumpărătorul nu produce motoare de elicoptere”, spre deosebire de Honeywell.

616 Dat fiind că reclamanta se limitează la a afirma în faţa Tribunalului că pretinsele probleme ridicate de acest angajament pe care le-a invocat Comisia sunt în totalitate lipsite de temei, este necesar să se constate că aceasta nu a prezentat nici argumente concrete, nici dovezi în măsură să conteste temeinicia aprecierii Comisiei în privinţa posibilităţii realizării cesiunii propuse.

617 În special, este necesar să se considere că Comisia a fost îndreptăţită să refuze angajamentul propus de părţile la concentrare dat fiind că acesta nu are nicio valoare practică din cauza caracterului său ipotetic, din moment ce realizarea acestuia depinde în întregime de decizia autorităţilor unui stat terţ. Deşi reclamanta nu putea garanta îndeplinirea condiţiei, ar fi trebuit să propună un angajament subsidiar pentru cazul în care cesiunea se dovedea irealizabilă.

618 În lumina considerentelor precedente, nu s-a stabilit în speţă comiterea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere atunci când a considerat că angajamentul, astfel cum l-au propus părţile la concentrarea notificată, nu putea fi acceptat în împrejurările din speţă. Prin urmare, nu este necesar să se ţină seama de acest angajament şi faptul că a fost propus nu poate avea aşadar vreo influenţă asupra analizei pieţei turbinelor navale mici cu gaze efectuată de Comisie în decizia atacată.

c) Concluzie privind suprapunerea orizontală care afectează piaţa turbinelor navale mici cu gaze

619 Trebuie subliniat că, în pofida afirmaţiei Comisiei potrivit căreia elementele deciziei sale se consolidează reciproc astfel încât ar fi artificial să se evalueze fiecare piaţă în mod separat (a se vedea punctele 40 şi 48 de mai sus), această afirmaţie cu caracter general nu se aplică în niciun caz în contextul elementelor examinate în prezenta secţiune a hotărârii. În special, în măsura în care Tribunalul a constatat anterior erori care au viciat evaluările Comisiei cu privire la suprapunerea verticală dintre demaroare şi motoare pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, ca şi cele referitoare la diversele efecte de conglomerat, niciuna dintre aceste erori nu are vreo influenţă asupra constatării referitoare la crearea poziţiei dominante a reclamantei pe piaţa turbinelor navale mici cu gaze ca urmare a suprapunerii orizontale rezultate din concentrare, având drept consecinţă obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună.

620 Trebuie concluzionat, în contextul prezentei proceduri, că a fost demonstrat corespunzător cerinţelor legale pilonul deciziei atacate referitor la crearea unei poziţii dominante a reclamantei, rezultate din suprapunerea orizontală existentă pe piaţa turbinelor navale mici cu gaze între activităţile de producţie ale celor două părţi la concentrare, având drept consecinţă ridicarea unor obstacole semnificative pe piaţa comună în calea concurenţei efective de pe această piaţă.

F – Cu privire la motivele referitoare la viciile de procedură

621 Reclamanta invocă patru obiecţii diferite în acest context întemeiate, respectiv, pe o pretinsă încălcare a dreptului de acces la anumite documente, pe întârzierea accesului la anumite documente, insuficienţa termenului de care a dispus pentru a răspunde la CO şi pe pretinse vicii de procedură referitoare la mandatul consilierului-auditor.

1. Observaţii preliminare


622 Reclamanta aminteşte în primul rând că, în conformitate cu legislaţia comunitară, jurisprudenţa şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la 7 decembrie 2000 la Nisa (JO C 364, p. 1, denumită în continuare „Carta”), respectarea dreptului la apărare este un principiu fundamental al dreptului comunitar, care trebuie să fie garantat în toate procedurile, inclusiv procedurile în faţa Comisiei în domeniul concentrărilor. Respectarea acestui drept impune ca întreprinderea în cauză să fi fost pusă în posibilitatea, încă din stadiul procedurii administrative, să îşi prezinte în mod eficient punctul de vedere cu privire la caracterul real şi relevant al faptelor, obiecţiilor şi circumstanţelor invocate de Comisie.

623 Accesul la dosar este una dintre garanţiile procedurale destinate asigurării exercitării efective a dreptului de a fi ascultat. În plus, principiul egalităţii armelor presupune ca întreprinderea în cauză să aibă cunoştinţă despre dosar în mod egal cu cea de care dispune Comisia în măsura în care aceasta din urmă nu decide care sunt documentele care pot fi utile apărării.

624 Garanţiile procedurale au o importanţă primordială în domeniul concentrărilor. În primul rând, o procedură în acest domeniu pune în discuţie dreptul fundamental de proprietate. În al doilea rând, decizia Comisiei are de facto implicaţii definitive ca urmare a eficacităţii limitate a unei acţiuni jurisdicţionale din cauza termenelor şi ca urmare a faptului că decizia Comisiei determină în practică succesul unei concentrări. În al treilea rând, prin suspendarea unei concentrări, o procedură în acest domeniu afectează în mod negativ interesele părţilor. În al patrulea rând, părţile la o concentrare sunt vulnerabile în raport cu obiecţiile concurenţilor care îşi apără interesele individuale. În al cincilea rând, pierderile cauzate de o interdicţie ilegală a unei concentrări nu pot fi recuperate în întregime. În al şaselea rând, nicio măsură provizorie nu este disponibilă în practică, deoarece întreprinderile nu pot fuziona pe o bază provizorie.

625 Deciziile adoptate contrar acestor garanţii procedurale esenţiale ar trebui să fie anulate dacă părţile au suferit un prejudiciu potenţial (Hotărârea Tribunalului din 20 aprilie 1999, Limburgse Vinyl Maatschappij şi alţii/Comisia, T-305/94–T-307/94, T-313/94–T-316/94, T-318/94, T-325/94, T-328/94, T-329/94 şi T-335/94, Rec., p. II-931), pentru a nu încălca articolul 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO). Astfel, pe de o parte, în domeniul concentrării, Comisia nu poate fi considerată independentă şi imparţială din moment ce este, totodată, organ legislativ, executiv, reclamant şi judecător în propria cauză. Pe de altă parte, neregulile de procedură nu pot fi reglementate în faţa Tribunalului, al cărui rol se limitează la un control jurisdicţional (Hotărârea Tribunalului din 29 iunie 1995, Solvay/Comisia, cauza T-30/91, Rec., p. II-1775, punctul 98).

626 În răspunsul la memoriul în apărare al Comisiei, GE subliniază caracterul special al procedurilor în domeniul concentrărilor care induce un nivel de protecţie diferit, dar nu în mod obligatoriu superior sau inferior nivelului oferit în procedurile privind încălcarea dreptului comunitar. În special, Comisia nu a apreciat în mod corect interesele în cauză în ceea ce priveşte

momentul în care părţile interesate direct pot fi ascultate şi echilibrul care trebuia găsit în protejarea secretelor de afaceri.

627 Comisia recunoaşte importanţa dreptului la apărare în cadrul procedurilor în domeniul concurenţei. Totuşi, aceasta precizează că reclamanta pare să fie mai deranjată de procedura de control al concentrărilor în sine şi de procedura de control jurisdicţional decât de modul în care Comisia a aplicat procedura administrativă în speţă.

628 Potrivit Comisiei, GE invocă în mod greşit articolul 6 din CEDO. Pe de o parte, principiile incluse în CEDO sunt garantate de principiile generale de drept comunitar. Pe de altă parte, dreptul de a realiza o concentrare nu constituie un drept fundamental şi, deşi ar trebui să se facă o distincţie, acest drept nu impune un nivel de protecţie superior celui oferit într-o procedură care se finalizează cu sancţiuni.


629 Trebuie precizat, cu titlu preliminar, că procedura de acces la dosar în cazurile de concurenţă are obiectul de a permite destinatarilor unei comunicări a obiecţiilor să ia cunoştinţă despre elemente de probă incluse în dosarul Comisiei pentru a putea să se pronunţe în mod eficient cu privire la concluziile la care aceasta a ajuns pe baza acestor elemente. Dreptul de acces la dosar se justifică prin necesitatea de a asigura întreprinderilor în cauză posibilitatea de a se apăra în mod eficient împotriva obiecţiilor formulate la adresa lor în comunicarea respectivă (Hotărârea Endemol/Comisia, punctul 115 de mai sus, punctul 65).

630 Totuşi, accesul la anumite documente poate fi refuzat, în special la documentele sau secţiunile din acestea care conţin secrete de afaceri ale altor întreprinderi, la documentele interne ale Comisiei, la informaţiile care permit identificarea reclamanţilor care doresc să nu le fie dezvăluită identitatea, precum şi la informaţiile comunicate Comisiei cu condiţia respectării caracterului confidenţial al acestora (Hotărârea BPB Industries şi British Gypsum/Comisia, punctul 306 de mai sus, punctul 29, confirmată în recurs prin Hotărârea Curţii din 6 aprilie 1995, BPB Industries şi British Gypsum/Comisia, C-310/93 P, Rec., p. I-865, punctele 26 şi 27).

631 În schimb, Tribunalul a constatat deja că, deşi întreprinderile au dreptul la protejarea secretelor lor de afaceri, acest drept trebuie totuşi să fie contrabalansat de garantarea dreptului la apărare (Hotărârea Tribunalului din 29 iunie 1995, ICI/Comisia, cauza T-36/91, Rec., p. II-1847, punctul 98). Astfel, Comisia poate fi obligată să concilieze interese contrare prin pregătirea unor versiuni neconfidenţiale ale documentelor care conţin secrete de afaceri sau alte informaţii delicate (Hotărârea ICI/Comisia, citată anterior, punctul 103). Tribunalul consideră că aceleaşi principii se aplică accesului la dosare în cazurile de concentrare examinate în cadrul Regulamentului nr. 4064/89, chiar dacă aplicarea acestor principii poate într-un mod rezonabil să fie condiţionată de imperativul rapidităţii care caracterizează structura generală a regulamentului menţionat (Hotărârea Kaysersberg/Comisia, punctul 84 de mai sus, punctul 113, şi Hotărârea Endemol/Comisia, punctul 115 de mai sus, punctele 67 şi 68). Contrar celor afirmate de reclamantă, nu este necesar să se aplice un nivel de protecţie diferit sau mai extensiv în ceea ce priveşte dreptul la apărare în domeniul controlului concentrărilor faţă de domeniul încălcărilor dreptului comunitar.

632 În plus, rezultă din jurisprudenţă că nu se încalcă dreptul la apărare din cauza unei nereguli de procedură decât în măsura în care aceasta a avut o influenţă concretă asupra posibilităţii

întreprinderilor vizate de a se apăra (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Tribunalului din 15 martie 2000, Cimenteries CBR şi alţii/Comisia, denumită „Ciment”, T-25/95, T-26/95, T-30/95–T-32/95, T-34/95–T-39/95, T-42/95–T-46/95, T-48/95, T-50/95–T-65/95, T-68/95–T-71/95, T-87/95, T-88/95, T-103/95 şi T-104/95, Rec., p. II-491, punctele 852–860). Astfel, nerespectarea normelor în vigoare al căror scop este de a proteja dreptul la apărare nu este în măsură să vicieze procedura administrativă decât dacă s-a demonstrat că aceasta ar fi putut conduce la un rezultat diferit în absenţa nerespectării (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 1991, Hercules Chemicals/Comisia, punctul 516 de mai sus, punctul 56, şi Hotărârea Atlantic Container Line şi alţii/Comisia, punctul 549 de mai sus, punctele 340 şi 430).

633 În măsura în care încălcările dreptului la apărare invocate în speţă sunt în raport cu pilonii raţionamentului Comisiei pe care Tribunalul le-a considerat anterior ca nefiind demonstrate corespunzător cerinţelor legale, acestea nu pot avea o influenţă asupra rezultatului prezentei proceduri. Astfel, presupunând chiar că aceste încălcări ale dreptului la apărare au fost dovedite, acestea nu pot submina pilonii raţionamentului Comisiei la care se raportează şi pe care Tribunalul i-a respins deja din alte motive. Prin urmare, este necesar să se determine la care aspect al raţionamentului Comisiei se raportează acesta pentru fiecare afirmaţie făcută de reclamantă.

2. Cu privire la accesul la anumite documente


634 Potrivit reclamantei, Comisia nu a acordat acces la documente cruciale sau anumite elemente din acestea pe motiv că erau confidenţiale. Comisia şi-a bazat decizia atacată pe documente nedivulgate sau nu a acordat acces la documente care puteau fi utile apărării societăţii GE (Hotărârea AEG/Comisia, punctul 506 de mai sus, punctele 24–30 şi Hotărârea Ciment, punctul 632 de mai sus). Comisia avea obligaţia de a întocmi o listă completă cu toate documentele obţinute. Contrar cererilor reclamantei, Comisia nu a putut niciodată să certifice că dosarul era complet. Este inadmisibil ca Comisia să nu acorde acces decât la documentele pe care se bazează şi să refuze accesul la documente care ar putea să folosească apărării.

635 În special, în primul rând, Comisia nu a dezvăluit existenţa unor plângeri decât ulterior CO şi nu a acordat acces la conţinutul acestora decât prin intermediul unui rezumat de unsprezece rânduri care repeta preocupările anumitor companii aeriene, dar nu şi ale altor actori din sector. Acest rezumat al unor mărturii anonime pretinse a fi incriminatoare nu a permis societăţii GE să conteste conţinutul sau folosirea acestora. Or, rolul crucial al acestor plângeri în decizia finală reiese în mod evident din declaraţiile Comisiei şi din considerentul (391) al deciziei atacate. În plus, aceste plângeri puteau conţine elemente în măsură să fie folosite pentru apărarea societăţii GE. GE precizează că este imposibil, pentru ea sau pentru Tribunal, să stabilească rolul precis pe care aceste dovezi l-au jucat în decizia atacată. În consecinţă, decizia atacată trebuie să fie anulată pentru acest unic motiv (Hotărârea Solvay/Comisia, punctul 625 de mai sus, punctul 93 şi următoarele).

636 În al doilea rând, GE nu a putut avea acces la observaţiile făcute de terţi în faţa Comisiei, în special Rolls-Royce la 2 aprilie 2001 şi UTC la 30 ianuarie, 21 februarie şi 22 martie 2001. Se pare că alţi terţi au făcut astfel de observaţii fără ca GE să fie informată în această privinţă.

637 În al treilea rând, Comisia a acordat într-un mod prea extensiv confidenţialitatea în privinţa numărului de observaţii ale terţilor comunicate reclamantei care erau atât de ascunse încât îi era practic imposibil reclamantei să examineze sau să aprecieze aceste documente într-un mod eficient. Se vizează în special răspunsul Rolls-Royce la scrisoarea Comisiei din 21 martie 2001, observaţiile UTC din 24 aprilie 2001 şi observaţiile ILFC. Este extrem de îndoielnic faptul că toate aceste informaţii ascunse pot într-adevăr să fie definite ca secrete de afaceri.

638 În al patrulea rând, GE nu a avut acces total la raportul profesorului Choi care fundamenta teoria Comisiei cu privire la loturile mixte. Faptul că în final Comisia a abandonat acest model nu scuză un asemenea comportament. În primul rând, Comisia a menţinut concluziile derivate din acest model în decizia atacată [considerentele (349)–)355)] cu toate că nu a prezentat nicio altă dovadă alternativă a acestora. În al doilea rând, din cauza accesului limitat, deşi a fost în măsură să convingă Comisia să renunţe la acest model, reclamanta nu a fost pusă în posibilitatea de a convinge Comisia de inaplicabilitatea teoriei loturilor mixte, teorie esenţială a deciziei atacate. În al treilea rând, modelul Choi a servit ca bază pentru întrebările trimise terţilor.

639 În pofida cererilor repetate şi a sugestiei ca economiştii săi să se supună obligaţiei de confidenţialitate, reclamanta nu a putut niciodată să obţină comunicarea datelor utilizate în acest model din cauza refuzului Rolls-Royce, comanditar al modelului respectiv. Comisia avea totuşi obligaţia, conform Comunicării privind normele interne de procedură referitoare la soluţionarea cererilor de acces la dosar în cazurile de aplicare a articolelor [81] şi [82] din Tratatul CE, a articolelor 65 şi 66 din Tratatul CECO şi a Regulamentului (CEE) nr. 4064/89 (JO 1997, C 23, p. 3, denumită în continuare „Comunicarea privind accesul la dosar”), în special punctele I A 2, II A 1.3 şi I B, de a nu ţine seama de cererea de confidenţialitate a Rolls-Royce în vederea garantării dreptului la apărare.

640 În plus, reclamanta nu a putut să obţină comunicarea identităţii economiştilor externi mandataţi de Comisie pentru a examina modelul Choi, nici rapoartele acestora, a căror existenţă reiese din nota de subsol nr. 175 şi din punctele 567 şi 568 din CO. Ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, Comisia a prezentat în cadrul răspunsurilor sale din 26 aprilie 2004 raportul unui economist, profesorul Vives, pe care l-a angajat pentru a o consilia în cadrul procedurii administrative în prezenta cauză, precum şi mesajele electronice expediate între profesorul Vives şi funcţionarii Comisiei şi contractul pe baza căruia acesta din urmă a fost angajat de Comisie. Reclamanta a precizat la audiere că ar fi putut utiliza aceste documente în apărarea sa, mai ales în măsura în care profesorul Vives a criticat anumite aspecte ale raţionamentului Comisiei.

641 De asemenea, Comisia i-a refuzat în mod repetat societăţii GE accesul la datele (sau studiile de piaţă) rezultate din întrebările adresate concurenţilor pe baza modelului Choi, care fundamentează în aparenţă punctele 567 şi 568 din CO sau chiar să acorde acces la datele care prezintă informaţii delicate eventual prin intermediul unui interval numeric.

642 În al cincilea rând, GE s-a aflat în incapacitatea de a exercita dreptul de acces corect în privinţa documentelor definite ca documente interne. Dintre cele 96 documente pe care Comisia le-a definit ca inaccesibile pentru acest motiv, s-a dovedit că zece dintre ele sunt descrise ca fiind faxuri provenite de la terţi şi că prin urmare confidenţialitatea lor era ilegală. Or, Comisia a prezentat la 18 mai 2004, ca răspuns la o întrebare scrisă a Tribunalului, unsprezece documente neconfidenţiale şi rezumate neconfidenţiale a trei documente confidenţiale care fuseseră definite în mod eronat ca documente interne. Reclamanta a făcut trimitere la unele dintre aceste documente în şedinţă şi a precizat că faptul că nu a avut acces la acestea în stadiul procedurii

administrative a constituit o încălcare inadmisibilă a dreptului său la apărare care trebuie să atragă după sine anularea deciziei atacate.

643 În al şaselea rând, reclamanta nu a fost în măsură să îşi prezinte observaţiile cu privire la cele prezentate de terţi în cursul evaluării pieţei, pe baza cărora Comisia a respins angajamentele structurale, în special în ceea ce priveşte motoarele pentru avioane regionale de mari dimensiuni, turbinele navale mici cu gaze şi demaroarele. În acest sens, reclamanta subliniază că toate cesiunile au fost respinse pe baza afirmaţiilor făcute de concurenţii săi.

644 Comisia afirmă că GE a avut posibilitatea să cunoască toate obiecţiile formulate împotriva ei de Comisie, în special prin intermediul CO, ceea ce era suficient, de altfel, să îi permită să se apere în mod eficient în speţă.

645 În ceea ce priveşte plângerile primite de Comisie, reclamanta a fost informată despre fondul reproşurilor care au fost formulate. Comisia aminteşte că, în orice caz, nu poate să se bazeze decât pe dovezile pe care le menţionează. Comunicarea identităţii autorilor şi a conţinutului plângerilor nu a contribuit de altfel cu nimic semnificativ la cunoaşterea cauzei de către părţi şi la posibilitatea acestora de a se apăra. Acest lucru este în special adevărat cu privire la menţionarea unei companii aeriene la considerentul (391) al deciziei atacate, numai conţinutul afirmaţiei prezentând interes.

646 În ceea ce priveşte modelul Choi, tocmai din cauza problemelor procedurale invocate de GE Comisia a refuzat să se bazeze pe acest model, ale cărui cifre constau în secrete de afaceri.

647 În ceea ce priveşte observaţiile terţilor, prezentările Rolls-Royce şi UTC menţionate de reclamantă nu erau decât rezumatul preocupărilor pe care şi le exprimaseră deja şi nu conţineau niciun element care ar fi putut fi pus la dispoziţia societăţii GE. În ceea ce priveşte excluderea anumitor pasaje confidenţiale, Comisia aminteşte că raporturile concurenţiale între părţile la concentrare, pe de o parte, şi ILFC, Rolls-Royce şi UTC, pe de altă parte, explică faptul că informaţiile constau în secrete de afaceri.

648 Cu privire la evaluarea pieţei, având în vedere caracterul insuficient al angajamentelor, Comisia precizează că a efectuat o simplă verificare tehnică, în special prin consultarea terţilor, iar rezultatele acesteia au fost comunicate societăţii GE. În plus, reclamanta nu trebuia să răspundă la preocupările terţilor, ci la cele ale Comisiei.


649 Comisia precizează, în mod întemeiat, că trebuie făcută distincţie între elementele exclusiv incriminatoare şi documentele favorabile sau care conţin elemente favorabile în ceea ce priveşte accesul la dosar. Elementele incriminatoare nu sunt relevante decât în măsura în care Comisia se bazează pe ele, caz în care comunicarea acestora este esenţială, dar dacă aceasta nu se bazează pe ele, atunci necomunicarea acestora nu are nicio influenţă asupra legalităţii procedurii. În schimb, dacă se dovedeşte că o reclamantă nu a avut acces în stadiul procedurii administrative la un document favorabil, adică un element care ar fi putut fi util pentru apărarea sa şi care ar fi putut, prin urmare, să conducă procedura administrativă la un rezultat diferit în cazul în care reclamanta ar fi putut să se folosească de acesta, raţionamentul din decizia atacată afectat de acest document trebuie, în principiu, să fie considerat ca fiind viciat.

650 Trebuie amintit totodată că, potrivit jurisprudenţei, o cerere de tratament confidenţial poate justifica refuzarea accesului la documente emise de terţi, ca de exemplu plângerile, în cadrul unei proceduri în domeniul concurenţei. Astfel, Curtea a precizat în Hotărârea din 6 aprilie 1995, Hotărârea BPB Industries şi British Gypsum/Comisia, punctul 630 de mai sus, că o întreprindere în poziţie dominantă pe piaţă este în măsură să adopte măsuri de retaliere împotriva concurenţilor, furnizorilor sau clienţilor care au colaborat la investigaţia efectuată de Comisie şi că, în aceste condiţii, întreprinderile terţe care prezintă Comisiei în cursul investigaţiilor pe care le efectuează documente despre care consideră că prezentarea acestora poate să stea la originea represaliilor împotriva lor nu pot face acest lucru decât dacă ştiu că cererea lor de confidenţialitate va fi luată în considerare. Aceasta a putut aşadar să concluzioneze că Tribunalul a considerat în mod întemeiat că Comisia a putut să refuze accesul la dosar bazându-se pe caracterul confidenţial al acestora (a se vedea, de asemenea, în acest sens Hotărârea Endemol/Comisia, punctul 115 de mai sus, punctul 66 şi următoarele).

651 Trebuie examinate în continuare refuzurile de acces specifice invocate de reclamantă.

652 În primul rând, în ceea ce priveşte plângerile companiilor aeriene, trebuie remarcat mai întâi că acestea necesitau, prin natura lor, să conţină elemente incriminatoare. Astfel, conform distincţiei făcute anterior, acestea erau relevante numai în măsura în care Comisia a reiterat conţinutul acestora în CO. În plus, Comisia afirmă în faţa Tribunalului, în special în răspunsurile scrise din 26 aprilie 2004 la întrebările acestuia din urmă, că toate aceste companii aeriene, fără excepţie, solicitaseră anonimatul. Prin urmare, nu s-a acordat accesul decât la un rezumat al informaţiilor (a se vedea punctul 3 din raportul consilierului-auditor).

653 În măsura în care companiile aeriene au solicitat în mod specific anonimatul şi confidenţialitatea plângerilor lor, este necesar să se considere că era dreptul Comisiei să acorde acces sub forma unui rezumat părţilor care au făcut notificarea. Accesul limitat reprezintă într-adevăr o soluţie echilibrată, sprijinită de altfel de jurisprudenţă, care permite concilierea, în măsura posibilă, a intereselor contrare ale părţilor care au făcut notificarea, pe de o parte şi ale Comisiei şi reclamanţilor, pe de altă parte (a se vedea, prin analogie, Hotărârea „Ciment”, punctul 632 de mai sus, punctele 142–144 şi 147 şi jurisprudenţa citată). În măsura în care reclamanta afirmă că aceste plângeri puteau conţine elemente specifice pe care ar fi putut să le invoce în apărarea sa, menţionate printre dovezile incriminatoare, este necesar să se constate că temeinicia acestei afirmaţii nu poate fi verificată fără să se încalce confidenţialitatea plângerilor în cauză şi, prin urmare, echilibrul menţionat anterior, din moment ce invocarea acestora în faţa Tribunalului ar necesita totodată, în principiu, să fie transmise reclamantei, în conformitate cu articolul 67 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentului de procedură.

654 Simplul fapt că reclamanta afirmă că plângerile în cauză puteau conţine elemente pe care ar fi putut să le invoce în apărare nu poate pune în discuţie soluţia echilibrată folosită de Comisie în speţă, constând în acordarea accesului la un rezumat al problemelor invocate de reclamante. De asemenea, în măsura în care reclamanta contestă caracterul adecvat al rezumatului de unsprezece rânduri la care a avut acces în speţă la 24 mai 2001 trebuie amintit că, în cazul în care Comisia ar fi omis eventual alte obiecţii invocate în plângerile respective, nu a putut să se bazeze pe acestea din urmă, din moment ce nu le inclusese în rezumat. Astfel, nimic nu împiedică, în speţă, Comisia să refuze accesul pe motiv de confidenţialitate la plângerile companiilor aeriene, conţinând în principiu elemente incriminatoare, fără ca instanţa comunitară să verifice ea însăşi conţinutul acestora.

655 În lumina considerentelor precedente, rezumatul scurt prezentat de Comisie cu preocupările exprimate de companiile aeriene în plângerile lor a îndeplinit condiţiile privind dreptul la apărare al părţilor la o concentrare economică notificată, ţinând seama în special de necesitatea de a pune în balanţă într-o astfel de situaţie interesele contrare ale acestora şi ale terţilor.

656 Totuşi, reclamanta formulează critici specifice cu privire la plângerea unei companii aeriene care trebuie examinată separat. Astfel, reclamanta subliniază că, la considerentul (391) al deciziei atacate Comisia s-a bazat în mod expres pe afirmaţiile unei mari companii aeriene europene („a major European airline”), incluse într-un document pe care nu l-a putut consulta, potrivit cărora „de fiecare dată când Boeing stabileşte preţul aeronavei B737, GE intervine propunând oferte interesante privind produsele şi serviciile auxiliare în domeniul motoarelor, piesele de schimb, asistenţa financiară şi celelalte articole GE pentru a convinge compania aeriană să aleagă avionul cu propulsie GE” [traducere neoficială]. Întrucât Comisia a ales să utilizeze această afirmaţie în decizia atacată, ar fi trebuit în mod normal să prezinte părţilor care au făcut notificarea în stadiul procedurii administrative o versiune neconfidenţială sau un rezumat specific al documentului din care a preluat această informaţie.

657 În orice caz, trebuie semnalat că în răspunsul la o întrebare scrisă a Tribunalului, Comisia a prezentat, în cadrul răspunsurilor sale din 26 aprilie 2004, o versiune neconfidenţială a procesului-verbal întocmit de un funcţionar al Comisiei cu ocazia reuniunii în cursul căreia afirmaţia respectivă a fost făcută de reprezentanţii companiei aeriene în cauză. Or, reclamanta, invitată să indice în ce mod lipsa accesului la acest rezumat i-a afectat capacitatea de a se apăra în speţă, a precizat la audiere că acest document este mult mai puţin categoric decât afirmaţia despre care se consideră că o fundamentează.

658 Trebuie constatat că, într-adevăr, Comisia a exagerat importanţa acestei probe în decizia atacată în măsura în care a dedus de aici că reclamanta intervenea pe lângă companiile aeriene „de fiecare dată” când Boeing comunica un preţ uneia dintre ele propunând oferte interesante pentru o întreagă gamă de produse şi de servicii. În realitate, din procesul-verbal menţionat rezultă doar că CFMI făcuse o propunere interesantă companiei aeriene în cauză privind elemente ale produselor şi serviciilor auxiliare neprecizate în cadrul unei comenzi referitoare la aeronava B737 şi că existenţa exclusivităţii la nivelul motorului nu împiedică în mod obligatoriu pe producătorul de motoare să facă anumite concesii sau să ofere elemente auxiliare atunci când face o comandă.

659 În lumina acestei exagerări, este necesar să se constate că accesul la acest document în cursul procedurii administrative i-ar fi permis reclamantei să sublinieze că Comisia nu era îndreptăţită să facă această afirmaţie referitoare la aeronava B737.

660 Totuşi, este necesar să se constate că afirmaţia respectivă este complet marginală în contextul mai amplu al deciziei atacate în ansamblu şi nu constituie în mod cert sprijinul necesar pentru dispozitivul acesteia, cu atât mai mult cu cât este în mod explicit prezentată în decizia atacată ca bazându-se pe o singură dovadă şi constituie aşadar mai mult un exemplu decât o constatare cu aplicare generală. Astfel, fără a fi necesar ca Tribunalul să se pronunţe în privinţa întrebării dacă lipsa accesului extins la elementul respectiv poate constitui o încălcare a dreptului la apărare în circumstanţele din speţă, este necesar să se precizeze că această încălcare nu ar fi putut să schimbe nici cursul procedurii administrative, nici, mai ales, rezultatul acesteia.

661 În ceea ce priveşte afirmaţia reclamantei potrivit căreia există de asemenea observaţii făcute de „alţi actori din sector” („other industry players”) la care nu a avut acces, Comisia a confirmat în răspunsurile scrise din 26 aprilie 2004 la întrebările Tribunalului că toate aceste observaţii au fost accesibile părţilor care au făcut notificarea cel puţin într-o versiune neconfidenţială cu excepţia unui singur document şi anume ilustraţiile referitoare la prezentarea unuia dintre actori care a refuzat să prezinte o versiune neconfidenţială a acesteia. Comisia a subliniat în faţa Tribunalului că nu s-a bazat în mod specific pe preocupările exprimate de întreprinderea în cauză, care oricum erau incluse printre cele exprimate de companiile aeriene, şi că a oferit în răspunsurile din 26 aprilie 2004 un rezumat privind aceste preocupări. Reclamanta nu a indicat, în lumina acestui rezumat, în ce mod lipsa accesului la acest rezumat în stadiul procedurii administrative ar fi putut să schimbe cursul acesteia şi, mai ales, rezultatul acesteia.

662 În al doilea rând, în ceea ce priveşte accesul la observaţiile făcute de terţi în faţa Comisiei, în special de Rolls-Royce la 2 aprilie 2001 şi UTC la 30 ianuarie, 21 februarie şi 22 martie 2001, Comisia afirmă în faţa Tribunalului că aceste prezentări orale nu conţineau elemente suplimentare în raport cu alte observaţii ale aceloraşi întreprinderi la care reclamanta a avut acces, aceste prezentări nefiind decât un rezumat al preocupărilor exprimate pe de altă parte în observaţiile lor scrise. Comisia repetă că, în orice caz, reclamanta nu era obligată să răspundă decât la obiecţiile formulate în CO. Trebuie subliniat într-adevăr că aceste prezentări nu au fost invocate nici în CO, nici în decizia atacată. În plus, reiese în mod explicit din scrisoarea UTC din 3 mai 2001, invocată de reclamantă, că aceasta a solicitat în mod explicit tratament confidenţial pentru prezentările respective.

663 Având în vedere toate circumstanţele acestei speţe, semnalate la punctul precedent, şi ţinând seama de faptul că cele două întreprinderi în cauză sunt concurente ale reclamantei care şi-au exprimat în observaţiile scrise opoziţia lor fermă faţă de concentrare, nu există niciun motiv să se conteste afirmaţia Comisiei potrivit căreia prezentările constituie rezumate care nu contribuie cu nimic la elementele la care reclamanta a avut acces. În plus, nu există niciun motiv să se considere că aceste documente ar putea conţine elemente favorabile mai degrabă decât elemente exclusiv incriminatoare. Într-adevăr, reclamanta nu face o astfel de afirmaţie, afirmând din contră în replică faptul că aceste prezentări îi puteau cauza prejudicii. Astfel, în împrejurările cauzei şi ţinând seama de faptul că prezentarea unora dintre documentele relevante ar fi încălcat confidenţialitatea solicitată Comisiei de autorii acestora, afirmaţia Comisiei privind conţinutul acestor elemente poate fi acceptată de Tribunal ca fiind corectă în prezenta procedură. Conform distincţiei între documentele incriminatoare şi favorabile făcută la punctul 649 de mai sus, nu era necesar ca reclamanta să aibă acces la aceste elemente pentru a putea să se apere în mod eficient în faţa Comisiei, deoarece aceasta nu le-a invocat în CO, nici ulterior în decizia atacată.

664 În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia se pare că alţi terţi au făcut asemenea observaţii fără ca GE să fie informată despre ele, aceasta nu este susţinută decât printr-o trimitere nespecificată la o anexă a cererii care conţine mai mult de 30 de documente diferite şi Tribunalul nu este aşadar în măsură să identifice pe ce se bazează această afirmaţie, nici despre care întreprinderi este vorba. Această afirmaţie nesusţinută de probe specifice nu poate fi acceptată.

665 În al treilea rând, în privinţa observaţiilor terţilor la care Comisia a acordat acces în mod neconfidenţial, în special răspunsul Rolls-Royce la scrisoarea Comisiei din 21 martie 2001, observaţiile UTC din 24 aprilie 2001 şi observaţiile ILFC, trebuie constatat mai întâi că în memoriul său în apărare Comisia a afirmat în mod explicit că prezentările orale ale Rolls-Royce şi UTC (societate mamă a P & W) priveau preocupările acestor întreprinderi şi constituie aşadar

elemente incriminatoare. În plus, Comisia a subliniat în memoriul său în apărare că aceste trei societăţi, toate concurente ale reclamantei, solicitaseră un tratament confidenţial pentru informaţiile eliminate.

666 Trebuie considerat că jurisprudenţa rezultată din Hotărârea BPB Industries şi British Gypsum/Comisia, punctul 630 de mai sus, precum şi raţionamentul prezentat anterior la punctele 650 şi 652 şi următoarele conduc la concluzia potrivit căreia Comisia era îndreptăţită să limiteze accesul la elementele respective astfel cum a procedat. Astfel, aceasta nu a încălcat dreptul la apărare al părţilor care au făcut notificarea prin modul în care a tratat accesul la aceste prezentări şi alte documente emise de terţi.

667 În al patrulea rând, în măsura în care reclamanta pretinde că nu a avut acces complet la raportul profesorului Choi care justifica teoria Comisiei privind loturile mixte, este suficient să se constate, astfel cum a procedat consilierul-auditor în raportul său din 28 iunie 2001, că a fost opţiunea Comisiei să nu se bazeze pe modelul Choi, tocmai din cauză că nu putea dezvălui reclamantei datele utilizate ca urmare a caracterului lor confidenţial în privinţa concurentului acesteia Rolls-Royce [a se vedea punctul 2 din raportul consilierului-auditor (JO 2004, C 42, p. 11)]. În aceste condiţii, trebuie constatat că refuzul Comisiei, care s-a bazat pe cererea de confidenţialitate din partea Rolls-Royce, de a acorda acces la datele pe care se bazase acest model nu a avut nicio influenţă asupra rezultatului procedurii administrative. În orice caz, dat fiind că Tribunalul a hotărât anterior că nu s-a demonstrat segmentul raţionamentului Comisiei afectat de modelul Choi, această afirmaţie, presupunând chiar că ar fi demonstrată corespunzător cerinţelor legale, nu poate conduce la anularea deciziei atacate (a se vedea punctul 633 de mai sus).

668 Reclamanta a afirmat în faţa Tribunalului că nu a putut să obţină comunicarea identităţii economiştilor externi mandataţi de Comisie în prezenta cauză, nici a rapoartelor acestora, a căror existenţă reiese din nota de subsol nr. 175 şi din punctele 567 şi 568 din CO. Ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, Comisia a prezentat în cadrul răspunsurilor sale din 26 aprilie 2004 raportul unui economist, profesorul Vives, pe care l-a angajat pentru a o consilia în cadrul procedurii administrative în prezenta cauză, precum şi mesajele electronice expediate între profesorul Vives şi funcţionarii Comisiei şi contractul pe baza căruia acesta din urmă a fost angajat de Comisie.

669 Reclamanta a precizat la audiere că ar fi putut utiliza aceste documente în apărarea sa, în special în măsura în care profesorul Vives a criticat anumite aspecte ale raţionamentului Comisiei. În această măsură, documentele respective constituie elemente favorabile.

670 Totuşi, reiese din formularea şi din tonul mesajelor electronice în cauză, precum şi din contractul prin care Comisia l-a angajat pe profesorul Vives, în special anexa III la acesta, că rolul acestuia din urmă era nu de a oferi dovezi susceptibile să fie invocate cu titlu autonom de Comisie sau chiar, după caz, de o parte la procedura administrativă, ci mai degrabă să comenteze celelalte dovezi economice, precum şi constatările de natură economică făcute în CO. Astfel cum Comisia a subliniat la audiere, acest rol este jucat în acest moment de economistul şef, economist intern care lucrează în cadrul Comisiei, însă, în lipsa unui astfel de post la data faptelor, Comisia a apelat la un economist extern pentru a îndeplini această funcţie. Comisia susţine în mod întemeiat că ar fi un formalism să se condiţioneze statutul sfaturilor acordate în acest caz exclusiv de întrebarea dacă economistul care le-a acordat era sau nu extern sau intern faţă de Comisie.

671 Tn această privinţă, trebuie precizat că Comisia este îndreptăţită să colecteze diverse opinii, inclusiv opinii ale experţilor externi, în vederea verificării justeţii analizei sale. În măsura în care Comisia nu se bazează pe avizul unui asemenea expert în CO şi în decizia finală cu titlu de element de sprijin al tezei formulate împotriva unei întreprinderi, aceasta rămâne o simplă opinie exprimată de o singură persoană şi nu prezintă nicio semnificaţie specială în contextul procedurii administrative. O astfel de opinie, chiar şi exprimată de un expert, nu poate prin urmare să fie considerată un element incriminator sau favorabil.

672 În orice caz, dacă documentele în cauză ar fi fost considerate ca făcând parte din dosarul Comisiei propriu-zis, acestea ar fi fost clasate ca documente interne, având în vedere statutul şi conţinutul lor, astfel încât reclamanta nu ar fi avut acces la ele. În plus, singurele argumente bazate de reclamantă pe documentele referitoare la profesorul Vives în faţa Tribunalului constau în fond în faptul că acesta a propagat anumite argumente pe care acestea însele le invocaseră în stadiul procedurii administrative şi în faţa Tribunalului. Faptul că reclamanta a avut acces la aceste documente nu i-a permis aşadar să invoce argumente diferite în fond faţă de cele pe care le-a invocat în fapt. În orice caz, majoritatea acestor argumente privesc modelul Choi, la care Comisia a renunţat, şi privesc, în plus, partea din decizia atacată referitoare la vânzările grupate, despre care Tribunalul a hotărât deja că nu a fost demonstrat în speţă (a se vedea în acest sens punctul 633 de mai sus).

673 Ţinând seama de toate aceste considerente, este necesar să se considere că dreptul la apărare al reclamantei nu a fost încălcat prin faptul că documentele privind luările de poziţie ale profesorului Vives în schimburile cu funcţionarii Comisiei, inclusiv raportul său, nu i-au fost comunicate în stadiul procedurii administrative.

674 În al cincilea rând, referitor la documentele interne aparent constituite de comunicările primite de la terţi, Comisia a prezentat la 18 mai 2004, ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, unsprezece documente neconfidenţiale şi rezumate neconfidenţiale a trei documente confidenţiale care toate fuseseră clasate în mod eronat ca documente interne. Cele trei documente interne constituie elemente incriminatoare în măsura în care provin de la terţi care s-au opus concentrării. Referitor la cele unsprezece documente neconfidenţiale, Comisia a recunoscut că unele dintre aceste documente ar putea fi considerate elemente favorabile în măsura în care sunt de fapt scrisori trimise de producătorii de avioane şi de companiile aeriene pentru a-şi exprima punctul de vedere potrivit căruia concentrarea nu ar fi avut efecte negative asupra concurenţei. Totuşi, Comisia subliniază că documentele nu sunt susţinute de elemente specifice în măsură să indice concret absenţa unor asemenea efecte, majoritatea dintre acestea fiind scrisori foarte scurte întocmite în mod aproape identic.

675 La audiere, Tribunalul a cerut reclamantei să indice ce argumente ar fi putut invoca în stadiul procedurii administrative dacă ar fi avut acces la documentele respective. Aceasta a precizat că, cu o singură excepţie, nu se baza pe argumentele pe care ar fi putut să le invoce, ci pe faptul că Comisia nu a luat în considerare documente, precum cele în discuţie în acest exemplu, care militau împotriva tezei sale privind incompatibilitatea concentrării cu piaţa comună. În special, reclamanta a precizat la audiere […], contrar impresiei date de Comisie […], la considerentul […] al deciziei atacate.

676 Este suficient să se constate, în această privinţă, că documentele în cauză făceau parte din dosarul Comisiei şi că afirmaţia reclamantei potrivit căreia Comisia nu a ţinut seama de aceasta nu este susţinută de nicio dovadă. Într-adevăr, nu se poate deduce din faptul că aceste documente

au fost clasificate ca documente interne în loc de documente primite de la terţi, în stadiul constituirii dosarului la care s-a acordat acces, că într-adevăr Comisia nu le-a luat în considerare. Deşi această eroare de clasificare putea eventual priva reclamanta de posibilitatea invocării anumitor argumente, nu a privat Comisia însăşi de posibilitatea de a considera aceste documente în mod identic cu toate celelalte documente incluse în dosar. Astfel, acest argument al reclamantei nu poate demonstra existenţa unei încălcări a dreptului la apărare.

677 În ceea ce priveşte afirmaţia specifică de la considerentul […] al deciziei atacate, aceasta priveşte faptul, a cărui exactitate nu a fost negată de reclamantă, că […]. Faptul […], astfel cum îl subliniază reclamanta, […] nu invalidează demersul Comisiei constând în citarea articolului în cauză în decizia atacată pentru a susţine partea din teza sa referitoare la […].

678 În schimb, reclamanta pretinde, în ceea ce priveşte un singur document, scrisoarea de la […] adresată membrului Comisiei însărcinat cu concurenţa la acea dată, că ar fi ajutat în mod concret reclamanta să se apere în stadiul procedurii administrative. Aceasta precizează că, în scrisoarea respectivă, un client important al reclamantei şi al Honeywell îşi exprimă punctul de vedere conform căruia angajamentul comportamental acceptat de Comisie în cadrul concentrării între Allied Signals şi Honeywell în 1999 a împiedicat-o efectiv pe Honeywell să practice vânzări grupate în urma acestei concentrări.

679 Este suficient să se amintească, în această privinţă, că, la punctul 470 de mai sus, segmentul din raţionamentul Comisiei referitor la vânzările grupate a fost considerat nedemonstrat în ansamblu. Astfel, întrucât raţionamentul Comisiei despre care reclamanta pretinde că ar fi fost într-o poziţie mai bună pentru a-l ataca dacă ar fi avut acces la scrisoarea de la […] a fost deja considerat nedemonstrat, încălcarea dreptului la apărare invocată de reclamantă în acest sens nu poate avea influenţă asupra rezultatului prezentei proceduri.

680 În al şaselea rând, reclamanta afirmă că nu a avut acces la observaţiile terţilor colectate în cursul verificării tehnice a angajamentelor şi evaluarea pieţei acestora, pe baza cărora Comisia a respins angajamentele structurale, în special în ceea ce priveşte motoarele pentru avioane regionale de mari dimensiuni, turbinele navale mici cu gaze şi demaroarele. Aceasta pretinde că nu a avut aşadar ocazia să răspundă la afirmaţiile făcute de concurenţii săi în cadrul răspunsurilor lor, potrivit cărora, în special, întreprinderile care s-ar fi creat ca urmare a aplicării anumitor angajamente structurale nu ar fi fost viabile.

681 Trebuie subliniat mai întâi că Comisia nu a efectuat decât o simplă verificare tehnică a angajamentelor, nu o cercetare de piaţă, deoarece considera că angajamentele în ansamblu erau evident insuficiente pentru soluţionarea problemelor concurenţiale rezultate din concentrarea economică notificată.

682 În plus, Comisia precizează că a comunicat reclamantei prin mesajul electronic din 22 iunie 2001 un rezumat, anexat la memoriul în apărare în speţă, în care prezenta rezultatele verificării sale tehnice care afectau diversele angajamente propuse de părţile la concentrarea notificată, în special angajamentele structurale privind suprapunerile orizontale. Reclamanta susţine în această privinţă că a răspuns la mesajul electronic respectiv printr-un document de şaisprezece pagini la 26 iunie 2001 şi precizează că răspunsese totodată la întrebările adresate de Comisie în cadrul verificării sale tehnice prin documentele din 14 şi 22 iunie 2001.

683 În aceste condiţii, este necesar să se considere că reclamanta a avut efectiv posibilitatea de a răspunde la acelea dintre criticile angajamentelor făcute de terţi care au fost folosite de Comisie înainte ca aceasta să le reitereze în decizia atacată. Astfel cum subliniază Comisia în mod întemeiat, aceste critici nu sunt relevante decât în măsura în care sunt reiterate de Comisie şi utilizate de aceasta, după caz, pentru a justifica respingerea angajamentelor.

684 În plus, ţinând seama de stadiul tardiv al procedurii în care au fost depuse observaţiile în cauză, după ultima dată pentru depunerea angajamentelor, este necesar să se considere că Comisia nu era obligată să acorde acces la noile elemente din dosar în acest stadiu al procedurii. Astfel, conform calendarului strict prevăzut de Regulamentul nr. 4064/89 şi ţinând seama de nevoia de rapiditate care caracterizează procedurile reglementate de acesta, impunerea unei asemenea obligaţii după ultima dată pentru depunerea angajamentelor ar risca să nu lase Comisiei un termen de gândire suficient pentru a analiza dosarul în ansamblu şi a întocmi decizia finală. Oferindu-le părţilor rezumatul menţionat anterior, Comisia a pus părţile la concentrare în posibilitatea de a-şi apăra interesele în mod corespunzător în circumstanţele din speţă şi a respectat aşadar în totalitate dreptul la apărare.

685 De asemenea, trebuie remarcat că reclamanta nu a prezentat în faţa Tribunalului niciunul dintre cele trei documente menţionate la punctul 682 de mai sus, despre care afirmă că le-a depus în stadiul procedurii administrative. În plus, astfel cum s-a subliniat mai sus (a se vedea în special punctul 555 şi următoarele, punctul 581 şi următoarele şi punctul 612 şi următoarele), aceasta nu a invocat în faţa Tribunalului argumente susceptibile să indice în ce mod respingerea angajamentelor structurale, în special a celor privind pieţele motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni, ale turbinelor navale mici cu gaze şi demaroarelor, nu era justificată, limitându-se să afirme în acest sens, pur şi simplu, că respingerea era complet lipsită de justificare.

686 În aceste condiţii, este necesar să se constate, pentru buna desfăşurare a prezentei proceduri, că lipsa accesului la observaţiile terţilor nu a avut influenţă asupra capacităţii reclamantei de a se apăra, din moment ce aceasta nu a invocat în faţa Tribunalului argumente care să conteste motivele invocate în rezumatul verificării tehnice şi reiterate în fond în decizia atacată pentru a respinge angajamentele structurale în cauză.

687 Astfel, în speţă, nu s-a demonstrat nicio încălcare a dreptului la apărare având vreo influenţă posibilă asupra rezultatului procedurii administrative ca urmare a limitărilor invocate de reclamantă cu privire la accesul pe care l-a avut la dosarul administrativ al Comisiei.

3. Cu privire la accesul tardiv la dosar


688 Reclamanta precizează, cu titlu introductiv, că Regulamentul nr. 4064/89, în special articolul 18 alineatele (1) şi (3), prevede dreptul de a fi ascultat şi deci de a avea acces la dosar în toate stadiile procedurii, adică începând de la deschiderea procedurii în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menţionat. În acest sens, aceasta aminteşte că decizia de iniţiere a procedurii nu este un simplu act pregătitor, ci o decizie juridică implicând efecte juridice. Dreptul legal de a fi ascultat în toate stadiile procedurii corespunde cu obligaţia care îi revine Comisiei în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4064/89 de a nu continua procedura mai

mult decât este strict necesar, cu principiul general de drept comunitar privind deciziile care lezează destinatarul şi cu principiul egalităţii armelor.

689 Refuzul Comisiei în privinţa cererilor de acces ale GE în decursul celor două luni anterioare adoptării CO constituie o încălcare a drepturilor societăţii GE, cu efecte potenţial negative semnificative. În primul rând, a existat o inegalitate a armelor, în special în cursul primei etape a procedurii după deschiderea acesteia care a împiedicat societatea GE să prezintă dovezi corespunzătoare sau angajamente care să permită o închidere rapidă a procedurii. În al doilea rând, inegalitatea armelor a fost agravată de condiţia Comisiei potrivit căreia reclamanta a trebuit să dea un răspuns complet la decizia de iniţiere a procedurii fără să fi avut acces la dosar şi de lipsa de răspuns din partea Comisiei la întrebările reclamantei. În al treilea rând, necunoaşterea poziţiei Comisiei şi a conţinutului dosarului nu i-a permis GE să prezinte angajamente corespunzătoare în vederea închiderii procedurii. În al patrulea rând, în cursul perioadei cruciale incluzând lunile martie şi aprilie 2001, concurenţii au avut raporturi directe cu Comisia cu toate că drepturile lor sunt mai limitate decât cele ale părţilor în temeiul articolului 18 alineatul (4) din Regulamentul nr. 4064/89. În al cincilea rând, CO s-a bazat pe răspunsul GE la decizia de iniţiere a procedurii, adoptată pe când GE nu avusese acces la dosar. Or, această CO constituia în realitate, în acest caz, o decizie finală, astfel cum o confirmă cvasiidentitatea acesteia cu decizia finală. Prin urmare, garanţiile procedurale oferite GE s-au dovedit a fi simpla respectare a unei condiţii tehnice şi nu constituie în fapt o posibilitate reală de a modifica opinia Comisiei.

690 În timp ce Comisia dispunea de un număr mare de documente furnizate de terţi anterior adoptării deciziei de iniţiere a procedurii, aceasta nu a divulgat aceste documente decât după 8 mai 2001, în pofida cererilor anterioare ale GE. În această privinţă, Comisia nu poate să invoce Comunicarea privind accesul la dosar, potrivit căreia „orice cerere de acces depusă anterior datei comunicării obiecţiilor este în principiu inadmisibilă” [traducere neoficială] deoarece este obligată să respecte dispoziţiile Regulamentului nr. 4064/89.

691 Comisia consideră că teza GE nu ţine seama de caracterul şi scopul accesului la dosar în cazurile de concentrare. Atât în actele normative, cât şi în jurisprudenţa Tribunalului, dreptul de a fi ascultat nu priveşte decât obiecţiile pe care Comisia intenţionează să le ia în considerare. O decizie de iniţiere a procedurii nu are scopul de a adresa obiecţii părţilor, ci pur şi simplu de a formula în mod provizoriu îndoielile serioase pe care le are Comisia şi care o îndeamnă să lanseze a doua etapă a investigaţiei.


692 Este suficient, pentru a respinge acest motiv, să se amintească, astfel cum procedează Comisia, că, potrivit unei jurisprudenţe consacrate, dreptul de a fi ascultat în procedurile din domeniul concurenţei nu priveşte decât obiecţiile pe care Comisia intenţionează să le susţină (a se vedea în acest sens hotărârile Tribunalului din 18 decembrie 1992, Cimenteries CBR şi alţii/Comisia, T-10/92–T-12/92 şi T-15/92, Rec., p. II-2667, punctul 38, şi Endemol/Comisia, punctul 115 de mai sus, punctul 65).

693 Astfel, dat fiind că o decizie de iniţiere a procedurii în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 4064/89 nu are scopul de a adresa obiecţii părţilor, ci pur şi simplu de a formula în mod provizoriu îndoielile serioase pe care le are Comisia şi care o îndeamnă să lanseze a doua etapă a investigaţiei, reclamanta nu poate pretinde că lipsa de acces la dosar anterior trimiterii comunicării obiecţiilor a adus atingere posibilităţii sale de a se apăra. Faptul că

reclamanta a avut ocazia, într-adevăr, de a-şi prezenta obiecţiile scrise şi orale privind CO în speţă, după ce a avut acces la dosarul administrativ al Comisiei, i-a permis să îşi exprime în timp util punctul de vedere privind obiecţiile formulate.

694 Este necesar să se respingă argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că, potrivit articolului 18 alineatele (1) şi (3) din Regulamentul nr. 4064/89 şi Hotărârea Kaysersberg/Comisia, punctul 84 de mai sus (punctele 105–107), părţile la o concentrare economică au dreptul de a-şi face cunoscute opiniile în orice etapă a procedurii de control al concentrării. Deşi textul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul menţionat înseamnă efectiv că părţile trebuie să fie în măsură să îşi prezinte observaţiile încă de la deschiderea procedurii, acesta nu implică obligaţia Comisiei de a acorda acces la dosarul său administrativ în această etapă timpurie. Necesitatea ca părţile să aibă acces la dosarul administrativ al Comisiei în vederea posibilităţii de a se apăra, în final, împotriva obiecţiilor invocate de Comisie în CO nu trebuie să fie interpretată ca o obligaţie pentru Comisie de a le acorda acces la dosar în etape diferite pe tot parcursul procedurii, ceea ce ar reprezenta o sarcină disproporţionată pentru instituţie.

695 În ceea ce priveşte asemănările remarcate de reclamantă între CO şi decizia atacată, nu se poate deduce din această împrejurare că CO constituia în realitate o decizie finală. Astfel, o asemenea presupunere ar echivala cu a considera că Comisia nu poate niciodată să opineze, în momentul adoptării deciziei sale finale, că este necesar să-şi menţină poziţia adoptată provizoriu în etapa trimiterii CO.

696 În ceea ce priveşte argumentul reclamantei conform căruia lipsa de acces la dosar mai devreme a privat-o de posibilitatea de a prezenta angajamente corespunzătoare în vederea închiderii procedurii, trebuie subliniat, în primul rând, că reclamanta era deja informată, mai ales ulterior adoptării deciziei de iniţiere a procedurii în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c), despre principalele îndoieli ale Comisiei cu privire la compatibilitatea concentrării cu piaţa comună, astfel încât putea începe deja să pregătească, dacă nu chiar să prezinte, propuneri de angajamente. De altfel, reclamanta pretinde că a prezentat efectiv astfel de propuneri într-o etapă timpurie a procedurii. Apoi, reclamanta a avut ocazia de a prezenta angajamente după ce a primit CO şi după ce a avut acces la dosarul administrativ, dispunând, în acest sens, de un termen suplimentar de treisprezece zile, potrivit propriilor înscrisuri, de la data audierii.

4. Cu privire la insuficienţa termenului acordat GE pentru examinarea dosarului


697 Potrivit reclamantei, termenul stabilit pentru răspunsul său la comunicarea obiecţiilor era inacceptabil de scurt în lumina acordării tardive a accesului la dosar, a volumului documentelor de examinat şi a amplorii cauzei. Comisia nu a acordat societăţii GE decât unsprezece zile lucrătoare plus una pentru a examina observaţiile terţilor incluse în dosarul Comisiei, care conţinea peste 3 500 de pagini, patru zile lucrătoare suplimentare pentru a se pregăti pentru şedinţă şi treisprezece zile suplimentare pentru a prezenta angajamente corespunzătoare. Eficienţa acestui termen a fost diminuată suplimentar de timpul pierdut pentru a obţine acces complet la dosar, de refuzul Comisiei de a acorda acest acces, de neconcordanţa dintre documente şi indexul acestora, precum şi de numărul mare de pagini lipsă din dosar şi nerespectarea de către Comisie a propriei proceduri interne privind clasificarea documentelor, prezentată în Comunicarea privind accesul la dosar, inclusiv nefurnizarea unui rezumat care descria conţinutul documentelor care intrau în categoria documentelor neaccesibile.

698 Potrivit GE, acest termen era insuficient pentru a-i permite să răspundă la CO, să se pregătească pentru şedinţă şi să prezinte angajamente corespunzătoare. Insuficienţa acestui termen constituie o practică neloială, contrară principiului egalităţii armelor în sensul că nu a pus-o pe reclamantă în posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare în fiecare stadiu al procedurii. În această privinţă, GE consideră că Comisia nu a justificat termenul scurt respectiv în faţa Tribunalului.

699 Comisia aminteşte nevoia de celeritate care caracterizează procedura în domeniul concentrării. Cele două săptămâni acordate societăţii GE, suplimentate cu o zi la cererea acesteia, trebuie apreciate în această perspectivă, iar acest termen nu constituie o încălcare a dreptului la apărare. Sugestia societăţii GE, potrivit căreia Comisia ar fi trebuit să îşi prezinte obiecţiile mai devreme, este în contradicţie cu faptul că o mare parte din preocupările Comisiei era cunoscută de dinaintea notificării şi că GE a răspuns la decizia de iniţiere a procedurii.


700 Trebuie subliniat că Regulamentul nr. 4064/89 impune termene stricte Comisiei la luarea unei decizii definitive privind fiecare concentrare notificată. În special, conform articolului 10 alineatul (1) din regulamentul menţionat, deciziile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) de iniţiere sau nu a unei proceduri denumite „Faza a II-a” în privinţa unei concentrări notificate se adoptă în termen de cel mult o lună. Pe de altă parte, deciziile adoptate la încheierea acestei proceduri, în temeiul articolului 8 alineatul (3) se adoptă în termen de cel mult patru luni de la data iniţierii procedurii.

701 Pentru a pune Comisia în posibilitatea de a respecta calendarul prevăzut de Regulamentul nr. 4064/89, este necesar ca termenele intermediare stabilite în fiecare etapă a procedurii să fie de asemenea scurte. Acest fapt face mai puţin favorabile, prin definiţie, condiţiile în care toţi participanţii la procedură trebuie să lucreze, însă organul legislativ a considerat că beneficiul sub forma rapidităţii procedurii în ansamblu justifică aceste sacrificii, în special pentru a ţine seama de interesul comercial al părţilor la o concentrare notificată de a-şi finaliza cu succes proiectul cât se poate de rapid. În această privinţă, Tribunalul a avut deja ocazia să precizeze că este necesar să se ţină seama, la aprecierea pretinselor încălcări ale dreptului la apărare în contextul unei proceduri în temeiul Regulamentului nr. 4064/89, de nevoia de rapiditate care caracterizează structura generală a regulamentului menţionat (a se vedea în acest sens hotărârile Kaysersberg/Comisia, punctul 84 de mai sus, punctul 113, şi Endemol/Comisia, punctul 115 de mai sus, punctul 68).

702 Trebuie subliniat de asemenea că, în temeiul articolului 21 din Regulamentul nr. 447/98, aplicabil în special termenului de răspuns la o comunicare a obiecţiilor stabilit conform articolului 13 din regulamentul menţionat, Comisia ţine seama de timpul necesar întocmirii declaraţiilor şi de urgenţa cazului. Astfel, Comisiei îi revine sarcina de a împăca pe cât posibil dreptul la apărare al părţilor care au făcut notificarea şi nevoia menţionată anterior de a adopta rapid o decizie definitivă.

703 În aceste condiţii, părţile la o concentrare notificată nu pot să invoce insuficienţa termenelor de care au dispus în cadrul acestei proceduri decât în măsura în care aceste termene nu sunt proporţionale cu durata procedurii în ansamblu.

704 În speţă, este evident că părţile la concentrare au dispus de un termen de unsprezece zile lucrătoare plus o zi suplimentară acordată la cererea lor pentru a-şi pregăti răspunsul scris la CO. Trebuie precizat de asemenea, în această privinţă, faptul că reclamanta a dispus de patru zile lucrătoare suplimentare pentru a-şi pregăti argumentele înaintea şedinţei din 29 şi 30 mai 2001. În cazul în care şi-ar fi dat seama, în decursul acestei perioade suplimentare, că a omis vreun element esenţial în momentul redactării răspunsului scris la CO, ar fi putut să îl invoce pe cale orală.

705 În plus, astfel cum precizează Comisia, o parte semnificativă din preocupările Comisiei erau cunoscute de dinaintea notificării sau, cel puţin, după adoptarea deciziei în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 4064/89. Astfel, reclamanta a putut să le trateze într-o primă fază în răspunsul său la această decizie, document detaliat de peste 100 de pagini, pe baza documentelor de care dispunea la acea dată. Rezultă că termenul de douăsprezece zile lucrătoare pentru a răspunde la CO trebuie considerat o continuare a unei dezbateri începute între Comisie şi reclamantă de mai mult timp, nu un termen de răspuns la obiecţii complet necunoscute şi neaşteptate înainte de trimiterea acestui document.

706 Ţinând seama de toate aceste împrejurări, este necesar să se considere că aceste termene nu erau disproporţionale în raport cu durata totală de patru luni în cursul căreia procedura din a doua fază trebuia încheiată în totalitate.

707 În plus, reclamanta nu a explicat în mod concret şi specific în ce mod caracterul scurt al termenului de care a dispus a împiedicat-o să se apere în mod eficient în speţă.

708 În special, aceasta nu a indicat în memoriile sale scrise care sunt aspectele din CO pe care nu a fost în măsură să le comenteze în mod eficient în răspunsul la aceasta. Din nou, în raspunsul la o întrebare orală a Tribunalului având obiectul de a stabili care sunt punctele specifice în privinţa cărora reclamanta fusese privată de posibilitatea de a se apăra, aceasta s-a limitat la a afirma în şedinţă că motivul său se referă la insuficienţa, în general, a termenului respectiv.

709 Trebuie constatat, de asemenea, în această privinţă, că răspunsul la CO al părţilor la concentrare constituie un document detaliat de 47 de pagini, însoţit de anexe voluminoase, dintre care mai multe documente conţin argumente suplimentare ale părţilor la concentrare privind pieţe specifice. În principiu, în absenţa unor argumente specifice în măsură să demonstreze contrariul, această împrejurare este incompatibilă cu afirmaţia potrivit căreia reclamanta nu a fost în măsură să răspundă în mod corespunzător la CO.

710 În ceea ce priveşte argumentele referitoare la o pretinsă slabă organizare de către Comisie a accesului la dosar, reclamanta nu prezintă nici exemple, nici argumente specifice pentru a-şi susţine afirmaţiile potrivit cărora neconcordanţa dintre documente şi indexul acestora şi „numărul mare de pagini lipsă din dosar” a scurtat de facto perioada de care a dispus pentru a răspunde la CO.

711 În ceea ce priveşte argumentele referitoare la accesul la dosar şi la absenţa unui sumar al conţinutului documentelor inaccesibile, acestea nu sunt relevante în cadrul prezentului motiv decât în măsura în care reclamanta deduce de aici că a pierdut timp preţios din cauza încercărilor de soluţionare a acestor probleme, pe care ar fi trebuit să îl consacre studiului dosarului propriu-zis. Totuşi, deşi scrierea diverselor scrisori şi mesaje electronice la care se referă reclamanta a trebuit în mod cert să ocupe pe unul dintre avocaţii săi pentru un anumit timp, realizarea acestor

demersuri nu a împiedicat-o să examineze simultan, după caz prin intermediul altor avocaţi, numeroasele documente la care avea deja acces.

712 Singurul document pe care reclamanta îl invocă în mod specific în acest sens este declaraţia [...] pe care nu a primit-o decât la 17 mai 2001, adică cu trei zile înaintea datei-limită pentru depunerea răspunsului său la CO. Or, în afara faptului că reclamanta a putut comenta acest document în mod corespunzător, eventual în răspunsul său la CO şi măcar în şedinţă în faţa Comisiei, este suficient să se constate că acest document nu a fost invocat de Comisie în decizia atacată. Astfel, presupunând chiar că s-a demonstrat că reclamanta nu a dispus de un termen suficient pentru a-l examina înainte de a răspunde la CO, această împrejurare nu a avut nicio influenţă negativă din punctul său de vedere asupra rezultatului procedurii administrative.

713 Astfel, trebuie subliniat din nou că reclamanta nu a explicat în mod concret ce elemente sau argumente nu a putut să invoce în mod corespunzător în stadiul procedurii administrative din cauza pretinselor limitări ale apărării sale invocate în acest context. Aceasta nu a demonstrat aşadar că dreptul său la apărare a fost încălcat în împrejurările din speţă din cauza termenului scurt care i-a fost acordat pentru a răspunde la CO.

5. Cu privire la respectarea mandatului consilierului-auditor


714 Reclamanta consideră că noile norme referitoare la consilierul-auditor, adoptate de Comisie la 23 mai 2001 prin Decizia 2001/462/CE, CECA privind mandatul consilierilor-auditori în anumite proceduri în domeniul concurenţei (JO L 162, p. 21), se aplicau în acest caz, astfel cum a recunoscut consilierul-auditor în scrisoarea sa din 19 iunie 2001. Aplicarea concretă a acestor norme noi i-ar fi permis reclamantei să îşi apere mai bine drepturile nu numai în termeni de obiectivitate a procedurii, ci şi în ceea ce priveşte accesul corespunzător la toate documentele necesare. Motivul de inadmisibilitate invocat în acest sens de Comisie nu se bazează pe niciun temei juridic şi trebuie aşadar să fie respins.

715 Faptul că consilierul-auditor a acţionat în temeiul normelor anterioare şi mai ales că a fost desemnat în temeiul acestor norme conferă un caracter ilegal şi nul deciziilor sale. O astfel de neregulă implică inexistenţa deciziei atacate sau măcar anularea acesteia. Aplicarea normelor anterioare a privat societatea GE de protecţia Cartei şi CEDO care garantează dreptul său de a fi ascultată.

716 Comisia consideră că prezentul motiv este inadmisibil în măsura în care GE nu identifică normele care nu s-au aplicat, nici modul în care aceste norme i-ar fi permis să se apere mai eficient. În orice caz, noile norme relevante erau aplicabile şi au fost aplicate. Adoptarea Deciziei 2001/462 nu a pus capăt mandatelor consilierilor-auditori responsabili de un caz. În orice caz, consilierul-auditor trebuie să asigure respectarea normelor fundamentale, iar o încălcare în acest sens trebuie să fie demonstrată, ceea ce nu este cazul. În realitate, această eroare a fost provocată de omisiunea, în ultimul moment, a unei clauze în Decizia 2001/462, care prevedea intrarea sa în vigoare a doua zi după publicarea în Jurnalul Oficial. În consecinţă, decizia a intrat în vigoare încă de la adoptarea sa, contrar celor prevăzute de serviciile Comisiei.


717 Trebuie subliniat de la început că prezentul motiv îndeplineşte condiţiile de la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură şi nu poate fi respins ca inadmisibil. Astfel, deşi prezentarea motivului în cerere este, evident, puţin detaliată, conţinutul motivului este clar şi a fost completat, în special printr-un număr limitat de elemente de fapt, în stadiul replicii.

718 Este evident, în speţă, că Decizia 2001/462 a intrat în vigoare la data adoptării sale, 23 mai 2001, iar Decizia 94/810/CECA, CE din 12 decembrie 1994 privind mandatul consilierilor-auditori în cadrul procedurilor în domeniul concurenţei în faţa Comisiei (JO L 330, p. 67) a fost aşadar abrogată la aceeaşi dată. Deşi Decizia 2001/462 prevede la articolul 1 că Comisia „numeşte unul sau mai mulţi consilieri-auditori”, articolul 2 alineatul (1) precizează că „orice întrerupere, încetare a funcţiei sau transfer al acestuia, prin orice procedură, face obiectul unei decizii motivate a Comisiei” [traducere neoficială]. Această decizie nu a prevăzut explicit măsuri tranzitorii în privinţa consilierului-auditor în funcţie de momentul intrării ei în vigoare.

719 Deşi statutul consilierului-auditor a fost modificat prin intrarea în vigoare a Deciziei 2001/462, în special în măsura în care, conform articolului 2 alineatul (2) din aceasta, el este ataşat, din motive administrative, pe lângă membrul Comisiei însărcinat cu concurenţa în loc să fie ataşat Direcţiei Generale Concurenţă, reiese în mod clar din decizie că noua funcţie de consilier-auditor înlocuieşte în mod direct funcţia anterioară cu aceeaşi denumire în temeiul Deciziei 94/810. În aceste condiţii, este necesar să se considere că, în absenţa unei decizii de încetare a mandatului său în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2001/462, fostul consilier-auditor a rămas în funcţie după intrarea în vigoare a acestei decizii, contrar argumentului reclamantei.

720 Această interpretare a textelor menţionate anterior este susţinută de necesitatea obiectivă existentă, în privinţa funcţiei consilierului-auditor, de a asigura continuitatea funcţională conform principiului bunei administrări. Trebuie subliniat că Decizia 2001/462 a intrat în vigoare cu caracter obligatoriu într-un moment în care anumite proceduri erau deja în desfăşurare. Dacă efectul intrării în vigoare a Deciziei 2001/462, coroborat cu omisiunea numirii unui nou consilier-auditor, ar fi fost acela că nicio persoană nu era autorizată să îndeplinească această funcţie, ar fi fost imposibilă continuarea acestor proceduri, ceea ce ar fi privat totodată dispoziţiile Regulamentului nr. 4064/89 şi ale Deciziei 2001/462 de efectul util în privinţa acestor proceduri. Prin urmare, este necesar să se considere că consilierul-auditor aflat în funcţie la data intrării în vigoare a Deciziei 2001/462 a rămas autorizat să îndeplinească această funcţie până la noi ordine, cel puţin în vederea încheierii procedurilor de tipul celor în discuţie în speţă, care îi fuseseră deja adresate.

721 În privinţa aplicării dispoziţiilor Deciziei 2001/462, Comisia nu neagă comiterea unei erori de drept de către consilierul-auditor în acest sens în ceea ce priveşte normele în vigoare la data şedinţei. În schimb, Comisia se bazează pe absenţa efectelor juridice sau de fapt ale acestei erori, din moment ce procedura aplicată de consilierul-auditor în practică era în conformitate atât cu normele anterioare, pe care credea că le pune în aplicare, cât şi cu noile norme pe care trebuia să le aplice.

722 Comisia subliniază în mod întemeiat că reclamanta nu a fost în măsură să identifice o dispoziţie specifică din Decizia 2001/462 pe care consilierul-auditor a încălcat-o, nicio altă dispoziţie pe baza căreia acesta ar fi fost în măsură să adopte o poziţie diferită de cea pe care a adoptat-o în fapt dacă ar fi ştiut că trebuia să aplice Decizia 2001/462.

723 Singurele probleme concrete invocate de reclamantă în acest sens privesc refuzul consilierului-auditor de a ordona prezentarea completă a modelului Choi şi a datelor folosite de acesta, precum şi cea a plângerilor şi observaţiilor primite de la terţi. Or, este necesar să se constate că, din motivele prezentate anterior la punctul 649 şi următoarele, accesul la dosar a fost considerat insuficient în circumstanţele acestui caz în ceea ce priveşte plângerile şi observaţiile respective. În consecinţă, poziţia adoptată de consilierul-auditor în acest sens nu a împiedicat-o deloc pe reclamantă să se apere în speţă. Cu privire la modelul Choi, consilierul-auditor a indicat în raportul său din 28 iunie 2001 că, la acea dată, Comisia nu se mai baza pe modelul respectiv (a se vedea, de asemenea, în acest sens punctele 2 şi 3 din raportul consilierului-auditor din 28 iunie 2001). În orice caz, trebuie subliniat, în acest sen,s că Tribunalul respinsese deja la punctul 399 şi următoarele de mai sus raţionamentul Comisiei privind vânzările grupate, astfel încât o eventuală constatare a unei nereguli privind accesul la acest model nu poate avea nicio influenţă asupra rezultatului prezentei proceduri.

724 Reclamanta precizează că Decizia 2001/462 afirmă la considerentul (2) că „Comisia trebuie să asigure garantarea [dreptului de a fi ascultat] în procedurile în domeniul concurenţei, având în vedere în special [Carta]” [traducere neoficială]. Reclamanta invocă, în acest sens, în special, dreptul său de a fi ascultată în temeiul articolului 41 alineatul (2) din Cartă, dreptul de acces la documente în temeiul articolelor 41 şi 42, dreptul la un proces echitabil în temeiul articolului 47 şi, în final, obligaţia expresă de a respecta principiul proporţionalităţii la orice restrângere a drepturilor fundamentale, în temeiul articolului 52.

725 Este suficient de remarcat, în această privinţă, că conţinutul efectiv al tuturor drepturilor specifice menţionate la punctul precedent erau deja protejate în dreptul comunitar anterior adoptării Cartei care, conform propriului preambul, nu face decât să le reafirme. Astfel, potrivit unei jurisprudenţe constante, drepturile fundamentale fac parte integrantă din principiile generale de drept a căror respectare trebuie asigurată de instanţa comunitară (a se vedea, în special, Avizul Curţii 2/94 din 28 martie 1996, Rec., p. I-1759, punctul 33 şi Hotărârea Curţii din 29 mai 1997, Kremzow, C-299/95, Rec., p. I-2629, punctul 14). Astfel, Curtea şi Tribunalul se inspiră din tradiţii constituţionale comune statelor membre, precum şi din indicaţiile oferite de instrumentele internaţionale referitoare la protecţia drepturilor omului la care statele membre au cooperat şi aderat. Convenţia europeană a drepturilor omului are în această privinţă o semnificaţie specială (hotărârile Curţii din 15 mai 1986, Johnston, 222/84, Rec., p. 1651, punctul 18, şi Kremzow, citată anterior, punctul 14). Pe de altă parte, conform articolului F alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană [devenit articolul 6 alineatul (2) din Tratatul UE], „Uniunea respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt acestea garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, precum şi astfel cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar” [traducere neoficială].

726 De asemenea, principiul proporţionalităţii, care face parte din principiile generale de drept comunitar şi impune ca actele instituţiilor comunitare să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar în scopul realizării obiectivelor legitime urmărite de actul în cauză, înţelegându-se că, în cazul în care este posibilă o alegere între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puţin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu scopurile urmărite, este consacrat în dreptul comunitar (a se vedea, de exemplu, hotărârile Curţii din 13 noiembrie 1990, Fedesa şi alţii, C-331/88, Rec., p. I-4023, punctul 13 din 5 octombrie 1994, Crispoltoni şi alţii, C-133/93, C-300/93 şi C-362/93, Rec., p. I-

4863, punctul 41, şi din 5 mai 1998, National Farmers’ Union şi alţii, C-157/96, Rec., p. I-2211, punctul 60).

727 Astfel, în speţă, nu se poate deduce din trimiterea la Cartă la considerentul (2) din Decizia 2001/462 că era obligaţia consilierul-auditor să aplice drepturile invocate de reclamantă într-un mod diferit după intrarea în vigoare a acestui act.

728 Reclamanta invocă de asemenea afirmaţii generale ale Comisiei referitoare la consolidarea dreptului la apărare care trebuie să rezulte din reforma mandatului consilierului-auditor, în special în Cartea verde care a precedat adoptarea Deciziei 2001/462. Or, nu reiese din aceste afirmaţii că respectivul consilier-auditor ar fi avut la audierea în faţa Comisiei un comportament diferit faţă de cel pe care l-a avut în realitate. Însuşi consilierul-auditor a afirmat, în scrisoarea sa către reclamantă din 19 iunie 2001, că audierea a fost organizată într-un mod care respecta condiţiile Deciziei 2001/462 în privinţa respectării dreptului la apărare. Trebuie subliniat, în special, actul consilierului-auditor de a acorda părţilor la concentrare posibilitatea de a depune observaţii scrise în urma acesteia, conform dispoziţiilor articolului 12 alineatul (4) din Decizia 2001/462.

729 Singurul argument specific invocat de reclamantă în acest sens priveşte posibilitatea ca respectivul consilier-auditor să fi considerat că era necesar să excludă modelul Choi din dezbateri în stadiul audierii în faţa Comisiei, pe motiv că părţile la concentrare nu putuseră să examineze datele utilizate de acesta. În absenţa unei trimiteri la dispoziţii specifice din Decizia 2001/462 de modificare a criteriilor pe care consilierul-auditor trebuia sa le aplice la adoptarea deciziei în acest sens, nu se poate admite acest argument. În orice caz, astfel cum s-a amintit la punctul 723 de mai sus, Comisia a renunţat la modelul Choi anterior adoptării deciziei atacate.

730 Chiar dacă, la data audierii în prezenta cauză, la 29 şi 30 mai 2001, consilierul-auditor se înşela efectiv în privinţa normelor aplicabile, nu este necesar să se considere în speţă că eroarea aceasta ar fi avut consecinţe asupra capacităţii reclamantei de a se apăra într-un astfel de mod încât desfăşurarea procedurii ar fi putut fi diferită.

731 În ceea ce priveşte desfăşurarea procedurii administrative, după audiere, consilierul-auditor a aplicat noile dispoziţii ale Deciziei 2001/462 la întocmirea raportului său din 28 iunie 2001. Astfel, acesta a ţinut aşadar seama de normele procedurale aplicabile în realitate în momentul adoptării unei poziţii definitive privind diversele chestiuni procedurale invocate de părţile la concentrarea notificată. Dat fiind că, în raportul respectiv, acesta a examinat din nou problema respectării dreptului la apărare în speţă şi în special problema conformităţii accesului la dosar cu normele în vigoare, se ajunge la concluzia că acesta a remediat eventualele vicii rezultate din eroarea sa anterioară înainte de adoptarea deciziei atacate.

Concluzie generală

732 Este necesar să se constate, în cadrul prezentei proceduri, că a fost validă concluzia Comisiei din decizia atacată că, în urma concentrării, se va consolida poziţia dominantă preexistentă a reclamantei pe piaţa motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni şi că se vor crea poziţii dominante pentru entitatea rezultată din fuziune pe piaţa motoarelor pentru avioane de afaceri şi a turbinelor navale mici cu gaze (a se vedea, respectiv, punctul 489 şi următoarele, 566 şi următoarele şi 587 şi următoarele). Reiese totodată din decizia atacată că pe fiecare dintre aceste pieţe, crearea sau consolidarea unei poziţii dominante ar fi avut drept consecinţă ridicarea

unor obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa comună. În plus, niciuna dintre aceste concluzii nu este afectată de obiecţiile procedurale invocate de reclamantă în speţă (punctele 621–731 de mai sus).

733 În schimb, deşi Comisia a considerat în mod valid în decizia atacată că reclamanta deţinea o poziţie dominantă anterior concentrării pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni, aceasta nu a demonstrat corespunzător cerinţelor legale că s-ar crea sau consolida poziţii dominante pentru entitatea fuzionată din cauza suprapunerii verticale dintre demaroarele Honeywell şi motoarele cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni ale reclamantei, nici din cauza combinării produselor utilizate în avionică şi a produselor care nu sunt utilizate în avionică ale Honeywell cu puterea financiară şi comercială a grupului GE, nici, în cele din urmă, din cauza posibilităţilor de grupare a vânzărilor de motoare ale reclamantei cu produsele utilizate în avionică şi produsele care nu sunt utilizate în avionică ale Honeywell (a se vedea punctul 286 şi următoarele, punctul 325 şi următoarele şi, respectiv, punctul 399 şi următoarele).

734 Trebuie amintit, în această privinţă, că nu este necesar să se anuleze o decizie privind declararea incompatibilităţii unei concentrări economice notificate cu piaţa comună pe motiv că reclamanta a demonstrat existenţa uneia sau a mai multor erori care viciază analiza folosită în privinţa uneia sau mai multor pieţe, din moment ce reiese totuşi din aceeaşi decizie că respectiva concentrare notificată îndeplinea criteriile de incompatibilitate de la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 4064/89 referitoare la una sau mai multe alte pieţe (a se vedea în special punctele 45–48 de mai sus). Astfel, întrucât Comisia a constatat în mod valid în decizia atacată că criteriile menţionate erau îndeplinite pentru trei pieţe diferite, respectiv cea a motoarelor cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni, cea a motoarelor cu reacţie pentru avioane de afaceri şi cea a turbinelor navale mici cu gaze, nu este necesară anularea deciziei atacate în speţă. Prin urmare, acţiunea trebuie respinsă.

Cu privire la cheltuielile de judecată

735 În conformitate cu articolul 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care s-a solicitat acest lucru de partea care a câştigat.

Întrucât reclamanta a căzut în pretenţii, iar pârâta şi intervenienţii, Rolls-Royce şi Rockwell Collins, au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta din urmă trebuie să fie obligată să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum şi cheltuielile efectuate de pârâtă şi de intervenienţi.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua extinsă)

hotărăşte:

1) Respinge acţiunea.

2) Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată, precum şi cheltuielile efectuate de Comisie şi de intervenienţi.

Pirrung Tiili Meij

Vilaras Forwood

Pronunţată astfel în şedinţă publică la Luxemburg, la 14 decembrie 2005.

Grefier Preşedinte

E. Coulon J. Pirrung

Tabla de materii

Cadrul juridic...............................................................................................................................2 Istoricul cauzei ............................................................................................................................2 Decizia atacată.............................................................................................................................3 Procedura ....................................................................................................................................5 Pretenţiile părţilor ........................................................................................................................6 În drept ........................................................................................................................................6

A – Chestiuni preliminare ........................................................................................................7 1. Cu privire la cererea de conexare......................................................................................7 2. Cu privire la raportul dintre diverşii piloni de justificare a concluziei Comisiei privind incompatibilitatea concentrării cu piaţa comună ...................................................................7

a) Argumentele părţilor ....................................................................................................7 b) Aprecierea Tribunalului ...............................................................................................7

3. Cu privire la angajamentele propuse.................................................................................9 4. Cu privire la standardul de probă şi sfera controlului efectuat de instanţa comunitară .....10

a) Argumentele părţilor ..................................................................................................10 b) Aprecierea Tribunalului .............................................................................................11

Considerente generale ................................................................................................11 Tratamentul efectelor de conglomerat.........................................................................12 Tratamentul factorilor care pot disuada entitatea fuzionată de la adoptarea anumitor comportamente prevăzute în decizia atacată ...............................................................13

5. Cu privire la nedemonstrarea unui obstacol semnificativ în calea concurenţei efective ...14 a) Argumentele părţilor ..................................................................................................14 b) Aprecierea Tribunalului .............................................................................................15

B – Cu privire la poziţia dominantă preexistentă pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni...............................................................................................17

1. Introducere.....................................................................................................................17 2. Argumentele părţilor ......................................................................................................17 3. Aprecierea Tribunalului .................................................................................................21

a) Observaţii preliminare ................................................................................................21 b) Cu privire la cotele de piaţă........................................................................................22

Cu privire la atribuirea reclamantei a cotelor de piaţă ale CFMI .................................23

– Introducere ..........................................................................................................23 – Analiza organizării interne a CFMI......................................................................23 – Analiza poziţiei concurenţiale a GE, CFMI şi Snecma .........................................24 – Sinteză şi concluzie cu privire la atribuirea reclamantei a cotelor de piaţă ale CFMI...............................................................................................................................25

Cu privire la cotele de piaţă indicate de Comisie la aprecierea puterii producătorilor prezenţi pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni26

– Considerente privind caracterul pieţei motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni ...............................................................................26 – Considerente referitoare la pieţele serviciilor postvânzare (aftermarkets) .............27 – Considerente privind noţiunea de „standardizare” pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni........................................................28 – Cu privire la măsura cotelor de piaţă folosite de Comisie la evaluarea puterii reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni..............................................................................................................29 – Tratamentul aeronavei Boeing 737 ......................................................................31

Concluzie privind cotele de piaţă ................................................................................33 c) Integrare verticală – GE Capital şi GECAS ................................................................33

Introducere.................................................................................................................33 Influenţa comercială a GECAS...................................................................................35

– Cu privire la politica „GE-only” a GECAS ..........................................................35 – Cu privire la poziţia comercială a GECAS ...........................................................36

Puterea financiară a GE Capital ..................................................................................37 Considerente privind exercitarea de către GECAS şi GE Capital a influenţei lor asupra clienţilor reclamantei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni..................................................................................................................37

– Cu privire la exercitarea de către GE a influenţei care rezultă din puterea filialelor ei asupra producătorilor de avioane.........................................................................37 – Cu privire la exercitarea de către GE a influenţei rezultate din puterea filialelor ei asupra companiilor aeriene .....................................................................................40 – Concluzie privind exercitarea de către GE a influenţei rezultate din puterea filialelor ei ..............................................................................................................41

Considerente referitoare la cifrele privind evoluţia cotelor de piaţă ale reclamantei după începerea de către GECAS a activităţii de achiziţionare şi leasing de avioane .............41 Concluzie privind integrarea verticală.........................................................................44

d) Situaţia concurenţei pe piaţa motoarelor cu reacţie pentru avioane comerciale de mari dimensiuni .....................................................................................................................44 e) Absenţa sau slăbiciunea presiunii concurenţiale şi comerciale ....................................45

Presiunea exercitată de concurenţi ..............................................................................45 – Cu privire la poziţia P & W .................................................................................46 – Cu privire la poziţia Rolls-Royce .........................................................................47

Presiunea exercitată de cumpărători............................................................................48 f) Concluzie cu privire la poziţia dominantă............................................................49

C – Cu privire la suprapunerea verticală.................................................................................49 1. Argumentele părţilor ......................................................................................................49 2. Aprecierea Tribunalului .................................................................................................50 3. Concluzie .......................................................................................................................56

D – Cu privire la efectele de conglomerat ..............................................................................56 1. Cu privire la puterea financiară şi integrarea verticală ....................................................56

a) Argumentele părţilor ..................................................................................................56 Cu privire la puterea financiară...................................................................................56 Cu privire la integrarea verticală.................................................................................57

b) Aprecierea Tribunalului .............................................................................................57 Introducere.................................................................................................................57 Cu privire la probabilitatea comportamentului viitor prevăzut de Comisie ..................58

– Cu privire la produsele SFE-standard...................................................................58 – Cu privire la produsele BFE şi SFE-option ..........................................................61

Cu privire la crearea de poziţii dominante pe pieţele produselor utilizate în avionică şi ale produselor care nu sunt utilizate în avionică în viitor.............................................63 Concluzie ...................................................................................................................65

2. Cu privire la vânzările grupate........................................................................................65 a) Argumentele părţilor ..................................................................................................65

Observaţii preliminare ................................................................................................65 Cu privire la existenţa loturilor omogene sau tehnice..................................................67 Cu privire la existenţa loturilor mixte .........................................................................67

b) Aprecierea Tribunalului .............................................................................................70 Observaţii preliminare ................................................................................................70 Cu privire la vânzări grupate în general ......................................................................72 Cu privire la loturile omogene ....................................................................................73 Cu privire la loturile tehnice .......................................................................................75 Cu privire la loturile mixte .........................................................................................76

– Cu privire la practicile anterioare.........................................................................77 – Cu privire la analizele economice ........................................................................78 – Cu privire la caracterul strategic al comportamentelor prevăzute..........................82

Concluzie ...................................................................................................................83 E – Cu privire la suprapunerile orizontale ..............................................................................84

1. Cu privire la motoarele pentru avioane regionale de mari dimensiuni .............................84 a) Argumentele părţilor ..................................................................................................84

Cu privire la definirea pieţei şi existenţa unei poziţii dominante preexistente pe piaţa relevantă.....................................................................................................................84 Cu privire la efectele concentrării pe piaţa relevantă ...................................................85 Cu privire la respingerea angajamentului structural referitor la motoarele cu reacţie pentru avioane regionale de mari dimensiuni ..............................................................86

b) Aprecierea Tribunalului .............................................................................................86 Cu privire la definirea pieţei .......................................................................................86 Cu privire la poziţia dominantă preexistentă a reclamantei..........................................95 Cu privire la consolidarea poziţiei dominante .............................................................96 Cu privire la efectele consolidării poziţiei dominante asupra concurenţei....................97 Cu privire la respingerea de către Comisie a angajamentului referitor la avioanele regionale de mari dimensiuni......................................................................................99 Concluzie privind suprapunerea orizontală care afectează piaţa motoarelor pentru avioane regionale de mari dimensiuni.......................................................................100

2. Cu privire la motoarele pentru avioane de afaceri .........................................................101 a) Argumentele părţilor ................................................................................................101 b) Aprecierea Tribunalului ...........................................................................................101 c) Concluzie privind suprapunerea orizontală care afectează piaţa motoarelor pentru avioanele de afaceri......................................................................................................104

3. Cu privire la turbinele navale mici cu gaze ...................................................................105

a) Cu privire la definirea pieţei .....................................................................................105 Argumentele părţilor ................................................................................................105 Aprecierea Tribunalului............................................................................................105

b) Cu privire la angajamente.........................................................................................109 Argumentele părţilor ................................................................................................109 Aprecierea Tribunalului............................................................................................109

c) Concluzie privind suprapunerea orizontală care afectează piaţa turbinelor navale mici cu gaze.........................................................................................................................110

F – Cu privire la motivele referitoare la viciile de procedură ................................................110 1. Observaţii preliminare..................................................................................................111

a) Argumentele părţilor ................................................................................................111 b) Aprecierea Tribunalului ...........................................................................................112

2. Cu privire la accesul la anumite documente..................................................................113 a) Argumentele părţilor ................................................................................................113 b) Aprecierea Tribunalului ...........................................................................................115

3. Cu privire la accesul tardiv la dosar ..............................................................................122 a) Argumentele părţilor ................................................................................................122 b) Aprecierea Tribunalului ...........................................................................................123

4. Cu privire la insuficienţa termenului acordat GE pentru examinarea dosarului .............124 a) Argumentele părţilor ................................................................................................124 b) Aprecierea Tribunalului ...........................................................................................125

5. Cu privire la respectarea mandatului consilierului-auditor ............................................127 a) Argumentele părţilor ................................................................................................127 b) Aprecierea Tribunalului ...........................................................................................127

Concluzie generală...................................................................................................................130 Cu privire la cheltuielile de judecată ........................................................................................131

Date post:	09-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua...

Documents