Hotarare nr. 1.425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea ... · 4.zone cu risc ridicat și...

Hotarare nr. 1.425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006

Emitent: Guvernul Publicat în: Monitorul Oficial nr. 882 din 30 octombrie 2006

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

ARTICOL UNIC Se aprobă Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 , prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, Gheorghe Barbu

Ministrul sănătății publice, Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul integrării europene, Anca Daniela Boagiu

București, 11 octombrie 2006. Nr. 1.425.

ANEXĂ

NORME METODOLOGICE de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006

CAPITOLUL I: Dispoziții generale Art. 1 Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, denumită în continuare lege. Art. 2 În înțelesul prezentelor norme metodologice, termenii și expresiile folosite au următoarea semnificație: 1.autorizare a funcționării din punct de vedere al securității și sănătății în muncă - asumarea de către angajator a responsabilității privind legalitatea desfășurării activității din punct de vedere al securității și sănătății în muncă; 2.serviciu intern de prevenire și protecție - totalitatea resurselor materiale și umane alocate pentru efectuarea activităților de prevenire și protecție în întreprindere și/sau unitate;

3.comitet de securitate și sănătate în muncă - organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în vederea participării și consultării periodice în domeniul securității și sănătății în muncă, în conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege; 4.zone cu risc ridicat și specific - acele zone din cadrul întreprinderii și/sau unității în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecințe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate; 5.accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale; (Art. 2, punctul 5. din capitolul I a fost modificat de Art. I, punctul 1. din Hotărârea nr. 955/2010) 6.accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept; 7.accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal; 8.accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puțin 3 persoane, în același timp și din aceleași cauze, în cadrul aceluiași eveniment; 9.accident de muncă de circulație - accident survenit în timpul circulației pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; 10.accident de muncă de traseu: a)accident survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers și care a antrenat vătămarea sau decesul; b)accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa și invers, și care a antrenat vătămarea sau decesul; c)accident care a antrenat vătămarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde își încasează salariul și invers, dacă acesta este organizat de angajator în afara unității; (Art. 2, punctul 10., litera C. din capitolul I a fost modificat de Art. I, punctul 2. din Hotărârea nr. 955/2010) 11.accident în afara muncii - accident care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 5 lit. g) și la art. 30 din lege; 12.invaliditate - pierdere parțială sau totală a capacității de muncă, confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept; 13.invaliditate evidentă - pierdere a capacității de muncă datorată unor vătămări evidente, cum ar fi un braț smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept; 14.intoxicație acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă; 15.îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare, fișa postului, deciziile scrise, dispozițiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale șefilor ierarhici ai acestuia; 16.comunicare - procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată, autorităților prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege; 17.evidență - mijloacele și modalitățile de păstrare a informațiilor referitoare la evenimentele produse; 18.cercetare a bolilor profesionale - procedură efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate; 19.semnalare a bolilor profesionale - procedură prin care se indică pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională; 20.raportare a bolilor profesionale - procedură prin care se transmit informații referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul național de coordonare metodologică și informare privind bolile profesionale și la Centrul Național pentru Organizarea și Asigurarea Sistemului Informațional și Informatic în Domeniul Sănătății București.

CAPITOLUL II: Autorizarea funcționării din punct de vedere al securității și sănătății în muncă Art. 3

În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația să obțină autorizația de funcționare din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, înainte de începerea oricărei activități. Art. 4 Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice: a)persoanele juridice pentru care autorizarea funcționării, inclusiv din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă, se efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare; b)persoanele fizice autorizate să desfășoare activități economice, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale pentru care procedura de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării este reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare. (Art. 4 din capitolul II a fost modificat de Art. I, punctul 3. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 5 Asumarea de către angajator a responsabilității privind legalitatea desfășurării activității din punct de vedere al securității și sănătății în muncă se face pentru activitățile care se desfășoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora. Art. 6 (1)În vederea autorizării din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, angajatorul are obligația să depună la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia își desfășoară activitatea o cerere, completată în două exemplare semnate în original de către angajator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. (2)Cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoțită de următoarele acte: a)copii de pe actele de înființare; b)declarația pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, din care rezultă că pentru activitățile declarate sunt îndeplinite condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul securității și sănătății în muncă. (3)Pentru actele depuse în susținerea cererii se va completa opisul prezentat în anexa nr. 1. Art. 7 În vederea autorizării din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, inspectoratele teritoriale de muncă procedează după cum urmează: a)înregistrează cererile de autorizare a funcționării din punct de vedere al securității și sănătății în muncă; b)verifică actele depuse în susținerea acestora, precum și declarația pe propria răspundere prevăzută la art. 6; c)completează și emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr. 3; d)asigură evidența certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4; e)asigură arhivarea documentației în baza căreia s-au emis certificatele constatatoare. Art. 8 Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare, calculat de la data înregistrării cererii. Art. 9 Certificatul constatator, emis în baza declarației pe propria răspundere, dă dreptul angajatorilor să desfășoare activitățile pentru care au obținut certificatul. Art. 10 (1)În cazul în care în cadrul controalelor se constată încălcări ale prevederilor legale din domeniul securității și sănătății în muncă, inspectorul de muncă poate dispune sistarea activității și, respectiv,

poate propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea măsurii sistare a activității în certificatul constatator. (2)În baza propunerii inspectorului de muncă, inspectoratul teritorial de muncă consemnează în certificatul constatator măsura sistării activității prevăzută la alin. (1). (Art. 10 din capitolul II a fost modificat de Art. I, punctul 4. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 11 (1)În situația prevăzută la art. 10, angajatorul poate relua activitatea numai după ce demonstrează că a remediat deficiențele care au condus la sistarea activității și a obținut autorizarea conform art. 6. (2)În situația prevăzută la alin. (1), cererea va fi însoțită de certificatul constatator eliberat inițial, în original. (3)Inspectoratul teritorial de muncă va menționa în certificatul constatator data reluării activității.

CAPITOLUL III: Servicii de prevenire și protecție SECȚIUNEA 1: Prevederi generale Art. 12 Prezentul capitol stabilește cerințele minime pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere și/sau unitate și protecția lucrătorilor la locul de muncă, cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, organizarea activităților de prevenire și protecție în cadrul întreprinderii și/sau unității, a serviciilor externe de prevenire și protecție, stabilirea criteriilor de evaluare și a procedurii de abilitare a serviciilor externe, precum și reglementarea statutului de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă. Art. 13 Angajatorul trebuie să asigure planificarea, organizarea și mijloacele necesare activității de prevenire și protecție în unitatea și/sau întreprinderea sa.

SECȚIUNEA 2: Organizarea activităților de prevenire și protecție Art. 14 Organizarea activităților de prevenire și protecție este realizată de către angajator, în următoarele moduri: a)prin asumarea de către angajator, în condițiile art. 9 alin. (4) din lege, a atribuțiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege; b)prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție; c)prin înființarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire și protecție; (Art. 14, litera C. din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 5. din Hotărârea nr. 955/2010) d)prin apelarea la servicii externe de prevenire și protecție. Art. 15 (1)Activitățile de prevenire și protecție desfășurate prin modalitățile prevăzute la art. 14 în cadrul întreprinderii și/sau al unității sunt următoarele: 1.identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru; 2.elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea și actualizarea planului de prevenire și protecție; (Art. 15, alin. (1), punctul 2. din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 6. din Hotărârea nr. 955/2010) 3.elaborarea de instrucțiuni proprii pentru completarea și/sau aplicarea reglementărilor de securitate și sănătate în muncă, ținând seama de particularitățile activităților și ale unității/întreprinderii, precum și ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, și difuzarea acestora în întreprindere și/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator; (Art. 15, alin. (1), punctul 3. din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 6. din Hotărârea nr. 955/2010)

../../../Sintact%202.0/cache/Legislatie/temp/00134885.htm#do|ari|pt5

4.propunerea atribuțiilor și răspunderilor în domeniul securității și sănătății în muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcțiilor exercitate, care se consemnează în fișa postului, cu aprobarea angajatorului; 5.verificarea însușirii și aplicării de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și protecție, a instrucțiunilor proprii, precum și a atribuțiilor și responsabilităților ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă stabilite prin fișa postului; (Art. 15, alin. (1), punctul 5. din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 6. din Hotărârea nr. 955/2010) 6.întocmirea unui necesar de documentații cu caracter tehnic de informare și instruire a lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă; 7.elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicității instruirii adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucțiunile proprii, asigurarea informării și instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă și verificarea însușirii și aplicării de către lucrători a informațiilor primite; (Art. 15, alin. (1), punctul 7. din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 6. din Hotărârea nr. 955/2010) 8.elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii și/sau unității; 9.asigurarea întocmirii planului de acțiune în caz de pericol grav și iminent, conform prevederilor art. 101-107, și asigurarea ca toți lucrătorii să fie instruiți pentru aplicarea lui; 10.evidența zonelor cu risc ridicat și specific prevăzute la art. 101-107; 11.stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate și sănătate în muncă, stabilirea tipului de semnalizare necesar și amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă; 12.evidența meseriilor și a profesiilor prevăzute de legislația specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării lor; 13.evidența posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare; 14.evidența posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor și/sau control psihologic periodic; 15.monitorizarea funcționării sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii de măsură și control, precum și a instalațiilor de ventilare sau a altor instalații pentru controlul noxelor în mediul de muncă; 16.verificarea stării de funcționare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgență, precum și a sistemelor de siguranță; 17.efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a angajatorului asupra deficiențelor constatate și asupra măsurilor propuse pentru remedierea acestora; (Art. 15, alin. (1), punctul 17. din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 6. din Hotărârea nr. 955/2010) 18.întocmirea rapoartelor și/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibrații, zgomot și șantiere temporare și mobile; 19.evidența echipamentelor de muncă și urmărirea ca verificările periodice și, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă; 20.identificarea echipamentelor individuale de protecție necesare pentru posturile de lucru din întreprindere și întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecție, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă; 21.urmărirea întreținerii, manipulării și depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protecție și a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum și în celelalte situații prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006; 22.participarea la cercetarea evenimentelor conform competențelor prevăzute la art. 108-177; 23.întocmirea evidențelor conform competențelor prevăzute la art. 108-177; 24.elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din întreprindere și/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege; 25.urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control și al cercetării evenimentelor;

../../../Sintact%202.0/cache/Legislatie/temp/00134885.htm#do|ari|pt6../../../Sintact%202.0/cache/Legislatie/temp/00134885.htm#do|ari|pt6

26.colaborarea cu lucrătorii și/sau reprezentanții lucrătorilor, serviciile externe de prevenire și protecție, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire și protecție; 27.colaborarea cu lucrătorii desemnați/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în situația în care mai mulți angajatori își desfășoară activitatea în același loc de muncă; 28.urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecție și prevenire și a planului de evacuare; 29.propunerea de sancțiuni și stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligațiilor și atribuțiilor în domeniul securității și sănătății în muncă; (Art. 15, alin. (1), punctul 29. din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 6. din Hotărârea nr. 955/2010) 30.propunerea de clauze privind securitatea și sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări de servicii cu alți angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini; 31.întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfășurarea acestor activități. 32.evidența echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca verificările și/sau încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp și de către persoane competente ori alte activități necesare, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerințele minime pentru îmbunătățirea securității și protecția sănătății lucrătorilor care pot fi expuși unui potențial risc datorat atmosferelor explozive; 33.alte activități necesare/specifice asigurării securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă. (Art. 15, alin. (1), punctul 31. din capitolul III, sectiunea 2 a fost completat de Art. I, punctul 7. din Hotărârea nr. 955/2010) (2)Activitățile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua în conformitate cu prevederile art. 24 și 25 din lege. (3)Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea și sănătatea în muncă la nivelul întreprinderii și/sau unității, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuită, cel puțin, în următoarele situații: a)ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce privește tehnologia, echipamentele de muncă, substanțele ori preparatele chimice utilizate și amenajarea locurilor de muncă/posturilor de muncă; b)după producerea unui eveniment; c)la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariția unor riscuri noi; d)la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparținând grupurilor sensibile la riscuri specifice; e)la executarea unor lucrări speciale. (Art. 15, alin. (2) din capitolul III, sectiunea 2 a fost completat de Art. I, punctul 8. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 16 (1)În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activitățile din domeniul securității și sănătății în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a)activitățile desfășurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr. 5; b)angajatorul își desfășoară activitatea profesională în mod efectiv și cu regularitate în întreprindere și/sau unitate; c)angajatorul a urmat cel puțin un program de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore și conținutul prevăzut în anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire. (2)În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulți lucrători ori poate organiza serviciul intern de prevenire și protecție și/sau poate să apeleze la servicii externe, în condițiile prezentelor norme metodologice. (3)În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnați/serviciile interne de prevenire și protecție nu au capacitățile și aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităților de prevenire și protecție prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activități de prevenire și protecție pe care nu le poate desfășura cu personalul propriu. (Art. 16 din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 9. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 17

(1)În cazul întreprinderilor care au între 10 și 49 de lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activitățile din domeniul securității și sănătății în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a)sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)- c); b)riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecințe grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate. (2)În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulți lucrători ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire și protecție și/sau poate să apeleze la servicii externe, în condițiile prezentelor norme metodologice. (3)În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnați/serviciile interne de prevenire și protecție nu au capacitățile și aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităților de prevenire și protecție prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activități de prevenire și protecție pe care nu le poate desfășura cu personalul propriu. (Art. 17 din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 10. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 18 (1)În cazul întreprinderilor și/sau unităților care au între 50 și 249 de lucrători, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulți lucrători ori să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire și protecție pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție din cadrul întreprinderii. (2)În cazul întreprinderilor și/sau unităților prevăzute la alin. (1) care desfășoară activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire și protecție. (3)În cazul în care lucrătorii desemnați, serviciile interne de prevenire și protecție nu au capacitățile și aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităților de prevenire și protecție prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activități de prevenire și protecție pe care nu le poate desfășura cu personalul propriu. (Art. 18 din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 11. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 19 (1)În cazul întreprinderilor și/sau unităților care au peste 250 de lucrători, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire și protecție. (2)În cazul în care serviciile interne de prevenire și protecție nu au capacitățile și aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităților de prevenire și protecție prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activități de prevenire și protecție pe care nu le poate desfășura cu personalul propriu. (Art. 19 din capitolul III, sectiunea 2 a fost modificat de Art. I, punctul 12. din Hotărârea nr. 955/2010)

SECȚIUNEA 3: Lucrători desemnați Art. 20 (1)Desemnarea nominală a lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție se face prin decizie scrisă a angajatorului. (2)Angajatorul va desemna lucrătorul numai din rândul lucrătorilor cu care are încheiat contract individual de muncă cu normă întreagă. (3)Angajatorul va consemna în fișa postului activitățile de prevenire și protecție pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar și mijloacele adecvate să le efectueze. (Art. 20 din capitolul III, sectiunea 3 a fost modificat de Art. I, punctul 13. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 21 Pentru a putea să desfășoare activitățile de prevenire și protecție, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, potrivit prevederilor art. 49. (Art. 21 din capitolul III, sectiunea 3 a fost modificat de Art. I, punctul 1. din Hotărârea nr. 1242/2011)

Art. 22 (1)Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnați în funcție de mărimea întreprinderii și/sau unității și/sau riscurile la care sunt expuși lucrătorii, precum și de distribuția acestora în cadrul întreprinderii și/sau unității. (2)Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate și timpul necesar pentru ca lucrătorii desemnați să poată desfășura activitățile de prevenire și protecție conform fișei postului.

SECȚIUNEA 4: Serviciile interne de prevenire și protecție Art. 23 (1)Serviciul intern de prevenire și protecție trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cel puțin cerințele prevăzute la art. 49 și, după caz, alți lucrători. (Art. 23, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 4 a fost modificat de Art. I, punctul 2. din Hotărârea nr. 1242/2011) (2)Conducătorul serviciului intern de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 50. (Art. 23, alin. (2) din capitolul III, sectiunea 4 a fost modificat de Art. I, punctul 2. din Hotărârea nr. 1242/2011) (3)Începând cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire și protecție trebuie să fie format din lucrători care au contract individual de muncă cu normă întreagă încheiat cu angajatorul. (Art. 23 din capitolul III, sectiunea 4 a fost modificat de Art. I, punctul 15. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 24 (1)Serviciul intern de prevenire și protecție se organizează în subordinea directă a angajatorului ca o structură distinctă. (2)Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire și protecție trebuie să desfășoare numai activități de prevenire și protecție și cel mult activități complementare cum ar fi: prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului. (3)Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare și funcționare activitățile de prevenire și protecție pentru efectuarea cărora serviciul intern de prevenire și protecție are capacitate și mijloace adecvate. Art. 25 Serviciul intern de prevenire și protecție trebuie să aibă la dispoziție resursele materiale și umane necesare pentru îndeplinirea activităților de prevenire și protecție desfășurate în întreprindere. Art. 26 (1)Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire și protecție în funcție de mărimea întreprinderii și/sau unității și/sau riscurile la care sunt expuși lucrătorii, precum și de distribuția acestora în cadrul întreprinderii și/sau unității. (2)Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire și protecție să poată desfășura activitățile specifice. (3)Când angajatorul își desfășoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire și protecție trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător desfășurarea activităților specifice. (4)În situația în care activitatea de prevenire și protecție este asigurată prin mai multe servicii interne, acestea vor acționa coordonat pentru asigurarea eficienței activității. Art. 27 Serviciul intern de prevenire și protecție poate să asigure și supravegherea sănătății lucrătorilor, dacă dispune de personal cu capacitate profesională și de mijloace materiale adecvate, în condițiile legii. (Art. 27 din capitolul III, sectiunea 4 a fost modificat de Art. I, punctul 16. din Hotărârea nr. 955/2010)

SECȚIUNEA 5: Servicii externe de prevenire și protecție Art. 28

Serviciul extern de prevenire și protecție asigură, pe bază de contract, activitățile de prevenire și protecție în domeniu. Art. 29 Angajatorul apelează la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit. d) din lege. Art. 30 Serviciul extern trebuie să aibă acces la toate informațiile necesare desfășurării activității de prevenire și protecție. Art. 31 Serviciul extern de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: a)să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată și de mijloacele materiale necesare pentru a-și desfășura activitatea; b)să fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire și protecție și de avizare a documentațiilor cu caracter tehnic de informare și instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, în conformitate cu procedura stabilită la art. 35-45. Art. 32 (1)Serviciul extern de prevenire și protecție trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cel puțin cerințele prevăzute la art. 49 și, după caz, alți lucrători. (Art. 32, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 5 a fost modificat de Art. I, punctul 3. din Hotărârea nr. 1242/2011) (2)Conducătorul serviciului extern de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 50. (Art. 32, alin. (2) din capitolul III, sectiunea 5 a fost modificat de Art. I, punctul 3. din Hotărârea nr. 1242/2011) (3)În cazul în care serviciul extern de prevenire și protecție este format dintr-o singură persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 50. (Art. 32, alin. (3) din capitolul III, sectiunea 5 a fost modificat de Art. I, punctul 3. din Hotărârea nr. 1242/2011) (4)Începând cu data de 1 iulie 2011, o persoană poate să ocupe funcția de conducător la un singur serviciu extern de prevenire și protecție. (Art. 32 din capitolul III, sectiunea 5 a fost modificat de Art. I, punctul 17. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 33 (1)Contractul încheiat între angajator și serviciul extern de prevenire și protecție trebuie să cuprindă și următoarele: a)activitățile de prevenire și protecție care vor fi desfășurate de către fiecare serviciu extern de prevenire și protecție; b)modul de colaborare cu lucrătorii desemnați/serviciile interne și/sau cu alte servicii externe de prevenire și protecție; c)clauze privind soluționarea litigiilor apărute între părți. (2)Serviciile externe de prevenire și protecție au obligația să pună la dispoziția beneficiarilor de servicii informațiile prevăzute la art. 26 și 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 68/2010. (Art. 33 din capitolul III, sectiunea 5 a fost modificat de Art. I, punctul 18. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 34 (1)Serviciul extern de prevenire și protecție trebuie să întocmească un raport de activitate semestrial, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 10. (2)Raportul trebuie înaintat, în termen de 15 zile de la încheierea semestrului, inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia serviciul extern de prevenire și protecție își are sediul social. (Art. 34 din capitolul III, sectiunea 5 a fost modificat de Art. I, punctul 19. din Hotărârea nr. 955/2010)

SECȚIUNEA 6: Abilitarea serviciilor externe de prevenire și protecție

Art. 35 Abilitarea serviciilor externe de prevenire și protecție se efectuează conform procedurii prevăzute de prezenta secțiune, elaborată cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (5), precum și prevederilor art. 45 alin. (2) lit. e) din lege. Art. 36 (1)Serviciile externe de prevenire și protecție pot să își desfășoare activitatea numai dacă sunt în posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire și protecție, denumit în continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevăzută la alin. (2), sau în condițiile art. 451-454. (2)În cadrul fiecărui inspectorat teritorial de muncă, respectiv al municipiului București, prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, se constituie o comisie de abilitare a serviciilor externe de prevenire și protecție și de avizare a documentațiilor cu caracter tehnic de informare și instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, denumită în continuare Comisia de abilitare și avizare. (3)Membrii Comisiei de abilitare și avizare prevăzute la alin. (2) sunt: a)reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de muncă - președinte; b)reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare județene sau a municipiului București, înființată de Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților; c)reprezentantul teritorial al asigurătorului pentru accidente de muncă și boli profesionale. (4)Secretariatul Comisiei de abilitare și avizare este asigurat de persoane din cadrul inspectoratului teritorial de muncă, numite de către conducerea acestuia. (5)Atribuțiile secretariatului Comisiei de abilitare și avizare se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei. (6)Secretariatul Comisiei de abilitare și avizare asigură: a)cooperarea administrativă cu celelalte autorități din statele membre ale Uniunii Europene sau Spațiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pieței interne (IMI), în numele Comisiei de abilitare și avizare, potrivit prevederilor legale; b)verificarea legalității documentelor eliberate de autorități competente din alte state membre, depuse în vederea abilitării, avizării sau notificării, după caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, în cazul în care Comisia de abilitare și avizare consideră că este necesar. (Art. 36 din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 20. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 37 (1)În vederea abilitării pentru activitățile de prevenire și protecție prevăzute la art. 15, solicitanții vor transmite un dosar care va cuprinde următoarele documente: a)cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire și protecție, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 8; b)opisul documentelor din dosar; c)copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comerțului, care să conțină codul CAEN corespunzător activității pentru care se abilitează, și, după caz, copie de pe actul constitutiv; d)lista cu personalul care va desfășura activități în domeniul securității și sănătății în muncă; e)copii ale documentelor care atestă pregătirea profesională și nivelul de pregătire, potrivit prevederilor art. 31 și 32, a personalului care va desfășura activități în domeniul securității și sănătății în muncă; f)curriculum vitae pentru personalul care va desfășura activitățile de prevenire și protecție; g)copii ale documentelor care atestă vechimea de cel puțin 5 ani în domeniul securității și sănătății în muncă, pentru conducătorul serviciului extern de prevenire și protecție; h)memoriu de prezentare, din care să rezulte mijloacele materiale și resursele umane de care dispun; i)copii ale deciziei de numire și contractului individual de muncă, pe perioadă nedeterminată, pentru conducătorul serviciului extern de prevenire și protecție; j)copii ale contractelor individuale de muncă ale personalului de execuție din serviciul extern de prevenire și protecție; k)declarații ale personalului serviciului extern de prevenire și protecție privind păstrarea confidențialității, în timpul și după încetarea desfășurării activităților de prevenire și protecție, asupra informațiilor la care are acces.

(2)Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitanții care au lucrat cel puțin 5 ani în compartimentele cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Inspecției Muncii, inspectoratelor teritoriale de muncă, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și caselor teritoriale de pensii, precum și din cadrul instituțiilor similare din statele membre ale Uniunii Europene sau Spațiului Economic European și care, la data depunerii dosarului în vederea abilitării, nu mai sunt în activitate în aceste instituții. (3)Dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de prezentul articol poate fi făcută și prin documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spațiul Economic European, întocmite într-un scop echivalent sau din care să reiasă că sunt îndeplinite cerințele respective, prezentate în copie certificată de către solicitant și însoțite de o traducere neoficială în limba română. (4)Memoriul de prezentare prevăzut la alin. (1) lit. h) trebuie să conțină, cel puțin, informații cu privire la: a)sediu social; b)baza tehnico-materială; c)activitățile de prevenire și protecție prevăzute la art. 15 pe care intenționează să le desfășoare. (Art. 37 din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 21. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 38 (1)Solicitantul trebuie să transmită dosarul prevăzut la art. 37, prin poștă, cu confirmare de primire, cu cel puțin 10 zile înainte de data întrunirii Comisiei de abilitare și avizare. (2)Cererile se înregistrează în ordinea primirii lor. (3)Procedurile și formalitățile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 68/2010. (Art. 38 din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 22. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 39 (1)Comisia de abilitare și avizare își desfășoară activitatea în baza propriului regulament de organizare și funcționare, aprobat de președintele acesteia. (2)Comisia de abilitare și avizare are următoarele obligații: a)să afișeze data întrunirii la sediul său, pe pagina proprie de internet sau în presa locală, cu cel puțin 15 zile înainte; b)să se întrunească cel puțin o dată pe trimestru, în funcție de numărul de dosare primite; c)să analizeze dosarele solicitanților cu respectarea prevederilor art. 37 și 42; d)să analizeze cazurile prevăzute la art. 41-44 și să decidă în consecință; e)să elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 9, pentru solicitanții care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentele norme metodologice pentru serviciile externe de prevenire și protecție; f)să restituie solicitanților, prin poștă, dosarele care nu conțin toate documentele prevăzute la art. 37 și să motiveze această decizie; g)să transmită titularilor, prin poștă, cu confirmare de primire, în termen de 10 zile de la data întrunirii Comisiei de abilitare și avizare, certificatele de abilitare emise; h)să țină evidența certificatelor de abilitare emise și să arhiveze dosarele în baza cărora s-au emis; i)să întocmească Lista serviciilor externe de prevenire și protecție abilitate, precum și a celor cărora li s-a retras certificatul de abilitare și să transmită această listă la Inspecția Muncii; j)să înștiințeze serviciile externe de prevenire și protecție care fac obiectul prevederilor art. 451-454 și care au notificat Comisia de abilitare și avizare și să asigure înscrierea acestor servicii în listele respective; k)să asigure, prin secretariat, cooperarea administrativă cu celelalte autorități din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European, prin intermediul IMI, potrivit prevederilor legale; l)să verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autorități competente din alte state membre, depuse în vederea autorizării sau notificării, după caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale,

în cazul în care este necesar. (Art. 39 din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 23. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 40 (1)Solicitantul căruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, în termen de 30 de zile de la data primirii înștiințării, să facă contestație la Comisia de contestații constituită în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. (Art. 40, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 24. din Hotărârea nr. 955/2010) (2)Răspunsul la contestație va fi transmis prin poștă în termen de 30 de zile. Art. 41 (1)Certificatul de abilitare se retrage de către Comisia de abilitare și avizare care l-a eliberat dacă solicitantul nu a depus două rapoarte semestriale consecutive, în termen, la inspectoratul teritorial de muncă. (2)Dreptul de prestare a serviciilor de către prestatorii cărora li se retrage certificatul de abilitare se consideră că încetează la data primirii înștiințării că certificatul a fost retras, transmisă de Comisia de abilitare și avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă la care sunt luați în evidență. (3)Serviciul extern de prevenire și protecție căruia i s-a retras certificatul de abilitare în condițiile prezentelor norme metodologice are dreptul să solicite abilitarea după o perioadă minimă de un an de la data prevăzută la alin. (2). (Art. 41 din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 25. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 42 (1)Reînnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre condițiile în baza cărora a fost emis. (2)Modificările prevăzute la alin. (1) sunt următoarele: a)schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire și protecție abilitat, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare; b)schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire și protecție abilitat; c)schimbarea sediului social; d)schimbarea conducătorului serviciului extern de prevenire și protecție abilitat. (3)Modificările prevăzute la alin. (2) trebuie să fie comunicate Comisiei de abilitare și avizare potrivit art. 43. (4)În situația în care serviciile externe de protecție și prevenire nu mai îndeplinesc condițiile de abilitare, nu au comunicat modificările prevăzute la alin. (2) și nu au solicitat reînnoirea certificatului de abilitare în termenul prevăzut la art. 43, încetează valabilitatea certificatului de abilitare. (5)Serviciile externe de prevenire și protecție abilitate pot informa Comisia de abilitare și avizare cu privire la schimbările prevăzute la alin. (2), inclusiv prin intermediul punctului de contact unic electronic (PCU electronic). (6)După analizarea modificărilor prevăzute la alin. (2), Comisia de abilitare și avizare emite noul certificat de abilitare, în condițiile prevăzute de prezentele norme metodologice și cu respectarea art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 68/2010. (7)În situația în care serviciul extern de prevenire și protecție nu mai îndeplinește condițiile de abilitare prevăzute de prezentele norme metodologice, Comisia de abilitare și avizare retrage certificatul de abilitare în cauză. (Art. 42 din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 26. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 43 Pentru reînnoirea certificatului de abilitare, prevăzută la art. 42, în maximum 10 zile lucrătoare de la modificarea uneia sau mai multor condiții inițiale, solicitantul va depune următoarele documente la secretariatul Comisiei de abilitare și avizare: a)cerere de reînnoire potrivit modelului prezentat în anexa nr. 8A, care să conțină lista modificărilor survenite;


b)documentele care atestă modificările survenite. (Art. 43 din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 27. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 44 (1)Inspectoratele teritoriale de muncă verifică respectarea de către serviciile externe de prevenire și protecție a condițiilor în baza cărora a fost emis certificatul de abilitare și propun, în scris, Comisiei de abilitare și avizare, dacă este cazul, retragerea certificatului. (2)Comisia de abilitare și avizare analizează argumentele aduse în susținerea propunerii de retragere a certificatului de abilitare și, pe baza acestora, poate retrage certificatul. (3)Comisia de abilitare și avizare comunică titularului retragerea certificatului de abilitare și motivația, în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 68/2010. (4)Titularul certificatului de abilitare retras poate face contestație la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării cu privire la retragere. (5)Răspunsul la contestație va fi transmis prin poștă, cu confirmare de primire, în termen de 30 de zile. (Art. 44 din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 28. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 45 Lista serviciilor externe de prevenire și protecție abilitate, precum și a celor cărora li s-a retras certificatul de abilitare se afișează și se actualizează pe pagina de internet a Inspecției Muncii. (Art. 45 din capitolul III, sectiunea 6 a fost modificat de Art. I, punctul 29. din Hotărârea nr. 955/2010)

SECȚIUNEA 61: Prevederi specifice referitoare la libera circulație a serviciilor externe de prevenire și protecție Art. 451 (1)Persoanele fizice și juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European care au fost supuse în aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire și protecție pe teritoriul României, fără a fi abilitate potrivit prezentelor norme metodologice, în următoarele moduri: a)permanent; b)temporar sau ocazional. (2)Persoanele fizice și juridice stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European care nu au fost supuse în aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire și protecție pe teritoriul României doar dacă sunt abilitate potrivit prezentelor norme metodologice. Art. 452 (1)Persoanele fizice și juridice prevăzute la art. 451 pot presta pe teritoriul României activitățile de prevenire și protecție menționate la art. 15 numai după notificarea prealabilă a Comisiei de abilitare și avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia își desfășoară activitatea sau își au sediul, după caz. (2)Începerea prestării activității acestor servicii externe este condiționată de notificarea prevăzută la alin. (1) și, în cazul prevăzut la art. 451 alin. (1) lit. a), de transmiterea, împreună cu formularul de notificare, a următoarelor documente: a)actul de înregistrare la oficiul registrului comerțului, în copie; b)autorizația/atestatul/certificatul emisă/emis într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, în copie certificată de deținător și în traducere neoficială; c)lista cu personalul care deține certificate de competență profesională corespunzătoare, semnată și ștampilată de persoana autorizată; d)certificate de competență profesională sau documente similare emise de autorități dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spațiului Economic European, în copie autorizată de deținător și în traducere neoficială.

(3)Dreptul de a presta al persoanelor prevăzute la alin. (1) începe din momentul notificării Comisiei de abilitare și avizare, respectiv la: a)data înregistrării notificării, în situația depunerii la secretariatul Comisiei de abilitare și avizare sau prin PCU electronic; b)data confirmării de primire, în cazul expedierii prin poștă a notificării. Art. 453 (1)Persoanele fizice și juridice care doresc să presteze servicii externe de prevenire și protecție în condițiile art. 451 alin. (1) lit. a) vor notifica acest lucru prin completarea și transmiterea formularului prevăzut în anexa nr. 10A, însoțit de documentele prevăzute la art. 452 alin. (2), la Comisia de abilitare și avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia își au sediul/domiciliul/reședința, înainte de începerea activității. (2)Comisia de abilitare și avizare prevăzută la alin. (1), după efectuarea verificărilor pe care le consideră necesare, va înscrie persoana fizică sau juridică respectivă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, în Lista persoanelor fizice și juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spațiului Economic European care prestează servicii externe de protecție și prevenire, în regim permanent, în România. Art. 454 (1)Persoanele fizice și juridice care doresc să presteze servicii externe de prevenire și protecție în condițiile art. 451 alin. (1) lit. b) vor notifica acest lucru prin completarea și transmiterea formularului prevăzut în anexa nr. 10B, însoțit de copia autorizației sau a documentului echivalent pe care îl dețin, certificată de către deținător, la Comisia de abilitare și avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia urmează să își desfășoare activitatea, înainte de începerea acesteia. (2)Comisia de abilitare și avizare prevăzută la alin. (1), după efectuarea verificărilor pe care le consideră necesare, va înscrie persoana fizică sau juridică respectivă, în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea notificării, în Lista persoanelor fizice și juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spațiului Economic European care prestează servicii externe de protecție și prevenire, în regim temporar sau ocazional, în România. Art. 455 Constatarea nerespectării prevederilor art. 451- 454 se face de către inspectoratele teritoriale de muncă, cu aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 68/2010, și ale prezentelor norme metodologice. Art. 456 Listele prevăzute la art. 453 alin. (2) și 454 alin. (2) se afișează și se actualizează pe pagina de internet a Inspecției Muncii. (capitolul III, sectiunea 6 a fost completat de Art. I, punctul 30. din Hotărârea nr. 955/2010)

SECȚIUNEA 7: Planul de prevenire și protecție Art. 46 (1)Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie să întocmească un plan de prevenire și protecție care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări ale condițiilor de muncă, la apariția unor riscuri noi și în urma producerii unui eveniment. (Art. 46, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 7 a fost modificat de Art. I, punctul 31. din Hotărârea nr. 955/2010) (2)În urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc măsuri de prevenire și protecție, de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară și de altă natură, necesare pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor. (3)În urma analizei măsurilor prevăzute la alin. (2) se stabilesc resursele umane și materiale necesare realizării lor. (4)Planul de prevenire și protecție va cuprinde cel puțin informațiile prevăzute în anexa nr. 7. (5)Planul de prevenire și protecție se supune analizei lucrătorilor și/sau reprezentanților lor sau comitetului de securitate și sănătate în muncă, după caz, și trebuie să fie semnat de angajator.


SECȚIUNEA 8: Cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă Art. 47 Nivelurile de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, necesare pentru dobândirea capacităților și aptitudinilor corespunzătoare efectuării activităților de prevenire și protecție, sunt următoarele: a)Abrogat. (Art. 47, litera A. din capitolul III, sectiunea 8 a fost abrogat de Art. I, punctul 32. din Hotărârea nr. 955/2010) b)nivel mediu; c)nivel superior. Art. 48 Abrogat. (Art. 48 din capitolul III, sectiunea 8 a fost abrogat de Art. I, punctul 33. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 49 (1)Cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului mediu sunt: a)studii în învățământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic; (Art. 49, alin. (1), litera A. din capitolul III, sectiunea 8 a fost modificat de Art. I, punctul 34. din Hotărârea nr. 955/2010) b)curs în domeniul securității și sănătății în muncă, cu conținut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel puțin 80 de ore. (2)Nivelul mediu prevăzut la alin. (1) se atestă prin diploma de studii și certificatul de absolvire a cursului prevăzut la alin. (1) lit. b). Art. 50 (1)Cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului superior, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt următoarele: a)absolvirea, în domeniile fundamentale: științe inginerești, științe agricole și silvice, cu diplomă de licență sau echivalentă, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licență, ori a studiilor universitare de lungă durată sau absolvirea cu diplomă de absolvire a studiilor universitare de scurtă durată; b)curs în domeniul securității și sănătății în muncă, cu conținut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel puțin 80 de ore; c)absolvirea cu diplomă sau certificat de absolvire, după caz, a unui program de învățământ postuniversitar în domeniul securității și sănătății în muncă, cu o durată de cel puțin 180 de ore. (2)Îndeplinirea cerințelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diploma de studii și certificatele de absolvire a cursurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) și c). (3)Cerința minimă prevăzută la alin. (1) lit. b) și c) este considerată îndeplinită și în situația în care persoana a obținut o diplomă de master sau doctorat în domeniul securității și sănătății în muncă. (Art. 50 din capitolul III, sectiunea 8 a fost modificat de Art. I, punctul 35. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 51 Cursurile și programele de formare în domeniul securității și sănătății în muncă, prevăzute la art. 49 și 50, se efectuează de către furnizori de formare profesională autorizați, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (Art. 51 din capitolul III, sectiunea 8 a fost modificat de Art. I, punctul 4. din Hotărârea nr. 1242/2011) Art. 511 Abrogat. (Art. 51^1 din capitolul III, sectiunea 8 a fost abrogat de Art. I, punctul 4. din Hotărârea nr. 1242/2011) Art. 512

../../../Sintact%202.0/cache/Legislatie/temp/00134885.htm#do|ari|pt34../../../Sintact%202.0/cache/Legislatie/temp/00134885.htm#do|ari|pt34

Abrogat. (Art. 51^2 din capitolul III, sectiunea 8 a fost abrogat de Art. I, punctul 4. din Hotărârea nr. 1242/2011) Art. 513 Abrogat. (Art. 51^3 din capitolul III, sectiunea 8 a fost abrogat de Art. I, punctul 4. din Hotărârea nr. 1242/2011)

SECȚIUNEA 9: Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă Art. 52 Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă, definiți conform art. 5 lit. d) din lege, sunt aleși de către și dintre lucrătorii din întreprindere și/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare. Art. 53 (1)Numărul de reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare, în funcție de numărul total al lucrătorilor din întreprindere și/sau unitate. (2)Numărul minim prevăzut la alin. (1) va fi stabilit după cum urmează: a)un reprezentant, în cazul întreprinderilor și/sau unităților care au între 10 și 49 de lucrători inclusiv; b)2 reprezentanți, în cazul întreprinderilor și/sau unităților care au sub 50 și 100 de lucrători inclusiv; c)conform cerințelor prevăzute la art. 60 alin. (3), în cazul întreprinderilor și/sau unităților care au peste 101 lucrători inclusiv. (Art. 53 din capitolul III, sectiunea 9 a fost modificat de Art. I, punctul 38. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 54 Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul și numele reprezentanților lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă. Art. 55 (1)Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, cu o durată de cel puțin 40 de ore, cu conținutul minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. A. (2)Îndeplinirea cerinței prevăzute la alin. (1) se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire. (Art. 55 din capitolul III, sectiunea 9 a fost modificat de Art. I, punctul 39. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 56 Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă sunt consultați și participă, în conformitate cu art. 18 din lege, și pot desfășura următoarele activități: a)colaborează cu angajatorul pentru îmbunătățirea condițiilor de securitate și sănătate în muncă; b)însoțesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor; c)ajută lucrătorii să conștientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate și sănătate în muncă; d)aduc la cunoștință angajatorului sau comitetului de securitate și sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătățirea condițiilor de muncă; e)urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire și protecție; f)informează autoritățile competente asupra nerespectării prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă.

CAPITOLUL IV: Organizarea și funcționarea comitetului de securitate și sănătate în muncă

SECȚIUNEA 1: Organizarea comitetului de securitate și sănătate în muncă Art. 57 (1)Comitetul de securitate și sănătate în muncă se constituie în unitățile care au un număr de cel puțin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfășoară activități pe teritoriul României. (2)Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate și sănătate în muncă în unitățile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcție de natura activității și de riscurile identificate. (3)În cazul în care activitatea se desfășoară în unități dispersate teritorial, se pot înființa mai multe comitete de securitate și sănătate în muncă; numărul acestora se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare și funcționare. (4)Comitetul de securitate și sănătate în muncă se constituie și în cazul activităților care se desfășoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni. (5)În unitățile care au mai puțin de 50 de lucrători, unde nu s-a constituit comitet de securitate și sănătate în muncă, atribuțiile acestuia revin reprezentanților lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor. (Art. 57, alin. (5) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 40. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 58 (1)Comitetul de securitate și sănătate în muncă este constituit din următorii membri: a)angajator sau reprezentantul său legal; b)reprezentanți ai angajatorului cu atribuții de securitate și sănătate în muncă; c)reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor; d)medicul de medicină a muncii. (2)Numărul reprezentanților lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau reprezentantul său legal și reprezentanții angajatorului. (3)Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire și protecție este secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă. (Art. 58 din capitolul IV, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 41. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 59 (1)Reprezentanții lucrătorilor în comitetul de securitate și sănătate în muncă vor fi aleși pe o perioadă de 2 ani. (2)În cazul în care unul sau mai mulți reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor se retrag din comitetul de securitate și sănătate în muncă, aceștia vor fi înlocuiți imediat prin alți reprezentanți aleși. Art. 60 (1)Modalitatea de desemnare a reprezentanților lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare. (2)Reprezentanții lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă vor fi desemnați de către lucrători dintre reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor. (3)Numărul minim al reprezentanților lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă se stabilește în funcție de numărul total al lucrătorilor din întreprindere/unitate, după cum urmează: a)de la 10 la 100 de lucrători - 2 reprezentanți; b)de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanți; c)de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanți; d)de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanți; e)de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanți; f)de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanți; g)peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanți. (Art. 60 din capitolul IV, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 42. din Hotărârea nr. 955/2010)

Art. 61 (1)Angajatorul are obligația să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă timpul necesar exercitării atribuțiilor specifice. (2)Timpul alocat acestei activități va fi considerat timp de muncă și va fi de cel puțin: a)2 ore pe lună în unitățile având un efectiv de până la 99 de lucrători; b)5 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 100 și 299 de lucrători; c)10 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 300 și 499 de lucrători; d)15 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 500 și 1.499 de lucrători; e)20 de ore pe lună în unitățile având un efectiv de 1.500 de lucrători și peste. (3)Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate și sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru și pe cheltuiala unității. Art. 62 Angajatorul sau reprezentantul său legal este președintele comitetului de securitate și sănătate în muncă. Art. 63 Membrii comitetului de securitate și sănătate în muncă se nominalizează prin decizie scrisă a președintelui acestuia, iar componența comitetului va fi adusă la cunoștință tuturor lucrătorilor. Art. 64 (1)La întrunirile comitetului de securitate și sănătate în muncă vor fi convocați să participe lucrătorii desemnați, reprezentanții serviciului intern de prevenire și protecție și, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire și protecție, reprezentanții acestora. (2)La întrunirile comitetului de securitate și sănătate în muncă pot participa inspectori de muncă. (Art. 64, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 43. din Hotărârea nr. 955/2010) SECȚIUNEA 2: Funcționarea comitetului de securitate și sănătate în muncă Art. 65 Comitetul de securitate și sănătate în muncă funcționează în baza regulamentului de funcționare propriu. Art. 66 (1)Angajatorul are obligația să asigure întrunirea comitetului de securitate și sănătate în muncă cel puțin o dată pe trimestru și ori de câte ori este necesar. (2)Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către președinte și secretar, cu consultarea reprezentanților lucrătorilor, și este transmisă membrilor comitetului de securitate și sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă și, dacă este cazul, serviciului extern de protecție și prevenire, cu cel puțin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului. (3)Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă convoacă în scris membrii comitetului cu cel puțin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data și ora stabilite. (4)La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toți membrii comitetului. (5)Comitetul de securitate și sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenți cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi. (6)Comitetul de securitate și sănătate în muncă convine cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor prezenți. (7)Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă va afișa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat. (8)Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă transmite inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.

SECȚIUNEA 3: Atribuțiile comitetului de securitate și sănătate în muncă Art. 67

Pentru realizarea informării, consultării și participării lucrătorilor, în conformitate cu art. 16, 17 și 18 din lege, comitetul de securitate și sănătate în muncă are cel puțin următoarele atribuții: a)analizează și face propuneri privind politica de securitate și sănătate în muncă și planul de prevenire și protecție, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare și funcționare; b)urmărește realizarea planului de prevenire și protecție, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui și eficiența acestora din punct de vedere al îmbunătățirii condițiilor de muncă; c)analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecințele asupra securității și sănătății, lucrătorilor, și face propuneri în situația constatării anumitor deficiențe; d)analizează alegerea, cumpărarea, întreținerea și utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecție colectivă și individuală; e)analizează modul de îndeplinire a atribuțiilor ce revin serviciului extern de prevenire și protecție, precum și menținerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia; f)propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ținând seama de prezența grupurilor sensibile la riscuri specifice; g)analizează cererile formulate de lucrători privind condițiile de muncă și modul în care își îndeplinesc atribuțiile persoanele desemnate și/sau serviciul extern; h)urmărește modul în care se aplică și se respectă reglementările legale privind securitatea și sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă și inspectorii sanitari; i)analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și propune introducerea acestora în planul de prevenire și protecție; j)analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale și evenimentelor produse și poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării; k)efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucțiunilor proprii și a celor de lucru și face un raport scris privind constatările făcute; l)dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate și sănătate în muncă de către conducătorul unității cel puțin o dată pe an, cu privire la situația securității și sănătății în muncă, la acțiunile care au fost întreprinse și la eficiența acestora în anul încheiat, precum și propunerile pentru planul de prevenire și protecție ce se va realiza în anul următor.

SECȚIUNEA 4: Obligațiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate și sănătate în muncă Art. 68 Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate și sănătate în muncă toate informațiile necesare, pentru ca membrii acestuia să își poată da avizul în cunoștință de cauză. Art. 69 (1)Angajatorul trebuie să prezinte, cel puțin o dată pe an, comitetului de securitate și sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situația securității și sănătății în muncă, acțiunile care au fost întreprinse și eficiența acestora în anul încheiat, precum și propunerile pentru planul de prevenire și protecție ce se vor realiza în anul următor. (2)Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de securitate și sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de muncă. Art. 70 Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului de securitate și sănătate în muncă documentația referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de protecție colectivă și individuală, în vederea selecționării echipamentelor optime. Art. 71 Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate și sănătate în muncă cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate și sănătate, măsurile de prevenire și protecție atât la nivel de unitate, cât și la nivel de loc de muncă și tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire și stingere a incendiilor și evacuare a lucrătorilor.

Art. 72 Angajatorul comunică comitetului de securitate și sănătate în muncă punctul său de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire și protecție, asupra plângerilor lucrătorilor privind condițiile de muncă și modul în care serviciul intern sau extern de prevenire și protecție își îndeplinește atribuțiile. Art. 73 în cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului de securitate și sănătate în muncă, conform atribuțiilor prevăzute la art. 67, trebuie să motiveze decizia sa în fața comitetului; motivația va fi consemnată în procesul-verbal.

CAPITOLUL V: Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă SECȚIUNEA 1: Dispoziții generale Art. 74 Prezentul capitol stabilește procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, în conformitate cu art. 20 din lege. Art. 75 Instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă are ca scop însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor de securitate și sănătate în muncă. Art. 76 (1)Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă la nivelul întreprinderii și/sau al unității se efectuează în timpul programului de lucru. (2)Perioada în care se desfășoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă. Art. 77 Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă cuprinde 3 faze: a)instruirea introductiv-generală; b)instruirea la locul de muncă; c)instruirea periodică. Art. 78 La instruirea personalului în domeniul securității și sănătății în muncă vor fi folosite mijloace, metode și tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstrația, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecții, instruire asistată de calculator. Art. 79 Fiecare angajator are obligația să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate. Art. 80 Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire - testare la nivelul întreprinderii și/sau unității pentru: a)conducătorii locurilor de muncă; b)lucrători, pe meserii și activități. (Art. 80 din capitolul V, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 44. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 80^1 Durata instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru fiecare dintre cele 3 faze prevăzute la art. 77 şi pentru instruirea periodică efectuată suplimentar celei programate prevăzută la art. 98, nu va fi mai mică de 1 oră şi se stabileşte prin programul de instruire-testare

elaborat la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 8, datat şi aprobat de către angajator. (introdus de pct. 1 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016) Art. 81 (1)Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fișa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei și datei instruirii. (2)Completarea fișei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii. (3)După efectuarea instruirii, fișa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit și de către persoanele care au efectuat și au verificat instruirea. (4)Fișa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă și va fi însoțită de o copie a ultimei fișe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii. (Art. 81, alin. (4) din capitolul V, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 45. din Hotărârea nr. 955/2010) (5)Fișa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data încetării raporturilor de muncă. (Art. 81, alin. (4) din capitolul V, sectiunea 1 a fost completat de Art. I, punctul 46. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 82 (1)Pentru persoanele aflate în întreprindere și/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepția altor participanți la procesul de muncă, așa cum sunt definiți potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabilește, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare și funcționare, durata instruirii și reguli privind instruirea și însoțirea acestora în întreprindere și/sau unitate. (Art. 82, alin. (1) din capitolul V, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 47. din Hotărârea nr. 955/2010) (2)Pentru lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior care desfășoară activități pe bază de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activitățile specifice întreprinderii și/sau unității respective, riscurile pentru securitatea și sănătatea lor, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general. (Art. 82, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 47. din Hotărârea nr. 955/2010) (3)Instruirea prevăzută la alin. (1) și (2) se consemnează în fișa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12. (4)Fișa de instruire colectivă se întocmește în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire și protecție care a efectuat instruirea și un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiți sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului. (5)Reprezentanții autorităților competente cu atribuții de control vor fi însoțiți de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fișa de instruire. (Art. 82, alin. (5) din capitolul V, sectiunea 1 a fost modificat de Art. I, punctul 47. din Hotărârea nr. 955/2010)

SECȚIUNEA 2: Instruirea introductiv-generală Art. 83 Instruirea introductiv-generală se face: a)la angajarea lucrătorilor definiți conform art. 5 lit. a) din lege; b)lucrătorilor detașați de la o întreprindere și/sau unitate la alta; c)lucrătorilor delegați de la o întreprindere și/sau unitate la alta; d)lucrătorului pus la dispoziție de către un agent de muncă temporar. Art. 84 Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitățile specifice întreprinderii și/sau unității respective, riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general.

Art. 85 Instruirea introductiv-generală se face de către: a)angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă; sau b)lucrătorul desemnat; sau c)un lucrător al serviciului intern de prevenire și protecție; sau d)serviciul extern de prevenire și protecție. Art. 86 Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane. Art. 87 (1)Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activități și de riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum și de măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii și/sau al unității, în general. (2)Abrogat. (abrogat de pct. 2 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016) (3) Persoanelor prevăzute la art. 82 li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate. (modificat de pct. 3 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016) Art. 88 (1)în cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme: a)legislația de securitate și sănătate în muncă; b)consecințele posibile ale necunoașterii și nerespectării legislației de securitate și sănătate în muncă; c)riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității; d)măsuri la nivelul întreprinderii și/sau unității privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor. (2)Conținutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator. Art. 89 (1)Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însușirii cunoștințelor pe bază de teste. (2)Rezultatul verificării va fi consemnat în fișa de instruire. (3)Lucrătorii prevăzuți la art. 83 lit. a) și d) nu vor putea fi angajați dacă nu și-au însușit cunoștințele prezentate în instruirea introductiv-generală.

SECȚIUNEA 3: Instruirea la locul de muncă Art. 90 (1)Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală și are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau fiecărei funcții exercitate. (2)Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuți la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii și/sau al unității. Art. 91 (1)Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane. (2) Abrogat. (Art. 91, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 3 a fost abrogat de Art. I, punctul 48. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 92

(1)Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum și de măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau fiecărei funcții exercitate. (2) Durata instruirii la locul de muncă se stabileşte de către angajator, împreună cu: a) conducătorul locului de muncă respectiv; sau b) lucrătorul desemnat; sau c) serviciul intern de prevenire şi protecţie; sau d) serviciul extern de prevenire şi protecţie. (modificat de pct. 4 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016) Art. 93 (1)Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire și protecție și aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. (2)Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puțin următoarele: a)informații privind riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă și/sau postului de lucru; b)prevederile instrucțiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă și/sau postul de lucru; c)măsuri la nivelul locului de muncă și/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor, precum și în cazul pericolului grav și iminent; d)prevederi ale reglementărilor de securitate și sănătate în muncă privind activități specifice ale locului de muncă și/sau postului de lucru; e)demonstrații practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfășura și exerciții practice privind utilizarea echipamentului individual de protecție, a mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii. (Art. 93 din capitolul V, sectiunea 3 a fost modificat de Art. I, punctul 49. din Hotărârea nr. 955/2010) Art. 94 Începerea efectivă a activității la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoștințelor de cate șeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea și se consemnează în fișa de instruire individuală.

SECȚIUNEA 4: Instruirea periodică Art. 95 Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuți la art. 83 și are drept scop reîmprospătarea și actualizarea cunoștințelor în domeniul securității și sănătății în muncă. Art. 96 (1)Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă. (2) Intervalul dintre două instruiri periodice şi periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin programul de instruire-testare elaborat la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 8, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru. (modificat de pct. 5 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016.) (21)Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni. (Art. 96, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 4 a fost completat de Art. I, punctul 51. din Hotărârea nr. 955/2010) (3)Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni. (4)Verificarea instruirii periodice se face de către șeful ierarhic al celui care efectuează instruirea și prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire și protecție/serviciile externe de prevenire și protecție, care vor semna fișele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător. (5)Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu și cu demonstrații practice.

Art. 97 Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire și protecție/serviciul extern de prevenire și protecție și aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. Art. 98 Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri: a)când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare; b)când au apărut modificări ale prevederilor de securitate și sănătate în muncă privind activități specifice ale locului de muncă și/sau postului de lucru sau ale instrucțiunilor proprii, inclusiv datorită evoluției riscurilor sau apariției de noi riscuri în unitate; c)la reluarea activității după accident de muncă; d)la executarea unor lucrări speciale; e)la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; f)la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru; g)la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru. Art. 99 Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 se stabileşte de către angajator, împreună cu: a) conducătorul locului de muncă respectiv; sau b) lucrătorul desemnat; sau c) serviciul intern de prevenire şi protecţie; sau d) serviciul extern de prevenire şi protecţie. (modificat de pct. 6 al art. II din Hotărârea nr. 767/2016.) Art. 100 Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baz

Date post:	02-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

Hotarare nr. 1.425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea ... · 4.zone cu risc ridicat și...

Documents