HOLERA

Genul Vibrio

Genul Vibrio

• Genul vibrio este alcatuit din bacterii Gram-negativi,foarte mobile,care au forma de bastonas usor curbat.Majoritatea speciilor apartinand acestui gen sunt saprofite,nu sunt holerigene.Altele produc imbolnaviri usoare.

• Vibrionul holeric, descoperit de Robert Koch spre sfarsitul secolului trecut intr-o epidemie de holera in Egipt, este cel mai important reprezentant al genului Vibrio si este holerigen.

Holera

• Holera este o boala digestiva infectocontagioasa produsa de enterotoxina vibrionilor holerici.

• Este caracterizata prin varsaturi,diaree,tulburari umorale si

evolutie foarte grava,deseori letala,daca nu este tratata.

Etiologie

• Vibrionul holeric se prezinta ca un bacil,scurt,incurbat,gramm-negativ,prevazut cu flagel,care-I permite o mobilitate marcata.

• Exista doua tipuri de vibrioni holerici,cel clasic si cel actual,denumit El Tor.

Epidemiologie

• Izvorul de infectie este omul bolnav, care elimina inca din ultimele zile ale incubatiei si pe toata perioda bolii,mari cantitati de vibrioni holerici prin materiile fecale.

• Transmiterea se face prin contact direct (in care rolul mainilor murdare este primordial) si prin contact indirect (prin apa,obiecte,muste infectate)

Simptomatologie

• Tabloul clinic este expresia efectului toxic exercitat de enterotoxina holerica(holeragen) la nivelul epiteliului ciliat din intestinul subtire, care antreneaza modificarile chimice ce duc la hipersecretia de apa si electroliti.

• Debutul este brusc,cu scaune diareice,la inceput necaracteristice,care apoi devin riziforme(cu aspect de zeama de orez) si abundente,uneori apar si varsaturi.Duce la pierderi apreciabile de lichide,stare de deshidratare, exprimata prin sete intensa,facies livid,cu ochii excavati,tahicardie cu puls slab si hipotensiune,pierdere in greutate etc.

Rezistenta la agenti fizici,chimici si biologici

• Vibrionii holerici sunt distrusi in cateva ore de radiatiile soalre, in 30-40 de minute de radiatiile ultraviolete, intr-o ora prin incalzire la 50º C si foarte rapid prin fierbere.El rezista,un timp destul de indelungat in apa si alimente.

• Vibrionii holerici sunt foarte sensibili la substante antiseptice obisnuite:sublima5, formol, fenol, cloramina etc.Ei sutn sensibili la tetraciclina, streptomicina, dar rezistenti la penicilina.

Diagnosticul de laborator

• Avand in vedere gravitatea si rapiditatea cu care epidemia se poate extinde,diagnosticul holerei,in care laboratorul are u rol decisiv.trebuie stabilit cu maxima urgenta.Diagnosticul de laborator se bazeaza pe izolarea si identificarea vibrionului holeric la bolnavi,contacti si purtatori,iar in caz de epidemie, de la cadavre,din apa si din alimente contaminate.

Recoltare

• Recoltarea produselor patologice materii fecale, vomismente, continutul intestinal sau al veziculei biliare la cadavre,alimente si apa infectata) se face in recoltoare speciale,din material plastic,car nu sunt utilizate decat o singura data.

Tratament

• Pe langa aplicarea unui regim igienico-dietetic, cu rehidratarea masiva, administrarea de antibiotice(in primul rand tetraciclina) este, totdeuna indicata atat pentru vindecarea bolnavului, cat si pentru evitarea starii de purtator de germeni.