Universitatea Academiei de Științe a MoldoveiFacultatea Științe ale mediului, Specialitatea Biologie

Disciplina HistologieTema: ” Aspectele histologice în

studiul și tratamentul cancerului”

Studenta Ursu Ecaterina, grupa B21Profesor Andronic L., conf.univ.

Datele arheologice atestă că, de-a lungul istoriei, atât oamenii cât şi animalele au suferit de cancer. Unele dintre cele mai vechi informaţii legate de istoria cancerului au fost găsite fie în manuscrise, fie observate la mumiile egiptene care prezentau tumori osoase fosilizate. Mai exact, cercetătorii au descoperit, la mumii, cazuri de cancer osos numit osteosarcom şi chiar de cancer la cap sau gât.

Conform investigaţiilor medicale, moartea Reginei Hatşepsut, faraon al Egiptului, a survenit în urma unui cancer osos metastatic

în anul 1458 î.H.

Cea mai veche descriere a cancerului a fost descoperită în Egipt şi datează din anul 3000 î.Hr. Documentul poartă numele de Papirusul Edwin Smith (vezi imagine) şi reprezintă o copie a unui fragment dintr-un manual ce tratează chirurgia. În el sunt descrise 8 cazuri de tumori sau ulcere ale sânilor care au fost tratate prin cauterizare cu ajutorul unei unelte speciale. Totuşi, autorul manualului, care nu i-a dat niciun nume bolii, specifică faptul că nu există niciun tratament împotriva sa.

Papirusul Edwin Smith (1600 î.Hr. și descoperit în 1930)

O privire în trecut asupra lumii medicale în lupta împotriva cancerului:

Circa 65% din cazurile de cancer înregristrate în rândul adulţilor sunt determinate de mutaţii genetice aleatorii.

Tumori benigne

- celule similare cu celulele țesutului de origine ;

-pot să apară în orice țesut sau organ al corpului și nu metastazează niciodată, neavând capacitate invazivă ca tumorile maligne. 

- celule atipice, nediferențiate și nespecializate, fără funcții, care se divid necontrolat. 

- au capacitate de invazie și infiltrare la nivel local și capacitate de metastazare limfatică sau hematogenă, deci de invazie la distanță a altor organe. 

Tumori maligne

Stadializarea tumorilor

• De inițiere• Când un agent

carcinogen determină alterarea sau modificarea ADN dintr-o celulă normală;

• De dezvoltare• Celula devine

susceptibilă la alte substanțe genetice, iar carcinogeneza continuă;

• De progresie• Când celula afectată

este expusă unui factor de creștere, ea suferă modificări genetice care îi stimulează dezvoltarea și diviziunea.

stadializarea este utilizată pentru a ajuta la stabilirea planului de tratament şi stabilirea prognosticului unei persoane afectate;

stadiul este determinat de trei factori: dimensiunea și creșterea tumorii, localizarea cancerului în ganglionii limfatici și extinderea cancerului în alte părți ale corpului;

Stadializarea TNM• T: descrie dimensiunea tumorii,

indicând cât de mult s-a extins tumora în țesutul din apropiere.

• N: descrie fie prezența cancerului în nodulii limfatici, fie, în cazul anumitor tipuri de cancer, câți din acești noduli limfatici (ganglionii limfatici) sunt afectați de cancer.

– Extensia directă a tumorii primare într-un ganglion limfatic este clasificată ca metastază limfatică. Invazia neoplazică a oricărui alt ganglion limfatic decât cei regionali se consideră metastază la distanță.

• M: indică dacă boala s-a extins la alte organe (metastaze la distanță).

Stadializarea clasică

Stadiul I: cuprinde în general tumori de mici dimensiuni, fără invazie, în majoritatea cazurilor perfect curabile cu prognostic favorabil;

Stadiile II și III: cuprind tumori cu invazie locală a țesuturilor învecinate și a nodulilor limfatici, atitudinea terapeutică și prognosticul fiind diferit în funcție de tipul celulelor și a organului de proveniență;

Stadiul IV: în acest stadiu sunt cuprinse în general tumorile inoperabile, cu metastaze și pronostic rezervat.

Sarcom

• Varietate de cancer care se dezvoltă pe seama ţesutului conjunctiv. Sarcoamele sunt tumori maligne rare si survin mai ales la subiecţii tineri, inclusiv copii, caracterizate prin înclinaţia lor să invadeze ţesuturile învecinate, să disemi neze la distanţă prin metastaze şi să evolueze rapid.

Papilom• Papiloamele – sunt tumori cu originea în epiteliul pavimentos

stratificat şi sunt constituite din proliferări epiteliale (akantoza, hiperkeratoza, îngroşarea şi înmulţirea papilelor dermice) cu aspect digitiform, aşezate pe un ax conjunctivo-vascular. Pot fi sesile sau pediculate, unice sau multiple, cu suprafaţa netedă sau rugoasă.

Carcinom• Tumoră malignă dezvoltată pe seama ţesuturilor epiteliale.

Ele pot să se dezvolte pe piele, mucoasele digestive, respiratorii, genitale şi urinare, pe toate glandele anexate acestor ţesuturi (sân, ficat, pancreas, rinichi, prostata) şi pe glandele endocrine (tiroidă, suprarenală). Gravitatea lor depinde de sediul tumorii şi de capacitatea acesteia de a reproduce mai mult sau mai puţin fidel ţesutul în care se dezvoltă.

Blastom• Termenul de blastom (de la grecescul „blastos” = germene) se

foloseşte pentru a desemna tumorile maligne, dar astăzi este considerat a desemna tumorile sistemului nervos (neuroblastom, retinoblastom, glioblastom). Termenul a fost folosit anterior pentru a desemna numai tumorile nediferenţiate. 

Adenom• Structură tumorală aproape identică cu cea a unei glande, de obicei

benignă, care se dezvoltă ataşată sau inflitrându-se în glandă.Sânul, prostata, pancreasul, dar şi ficatul sau rinichiul pot fi afectate de acest tip de modififcare structurală – adenom. De asemenea, glande endocrine precum şi cele situate în grosimea peretelui colonului sau a uterului pot fi afectate.

Bibliografie

1. Grange JM, Stanford JL, Stanford CA (2002). "Campbell De Morgan's 'Observations on cancer', and their relevance today". Journal of the Royal Society of Medicine 95 (6): 296–9.

2. Kuper H, Boffetta P, Adami HO (September 2002). "Tobacco use and cancer causation: association by tumour type". Journal of Internal Medicine 252 (3): 206–24.

3. Ralph W. Moss, Ph. D. Galen on Cancer — How Ancient Physicians Viewed Malignant Disease 1989

4. https://en.wikipedia.org/wiki/Cancer