UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE ŞI GEOLOGIE
ŞCOALA DOCTORALĂ DE GEOŞTIINŢE
HAZARDURI, VULNERABILITATE ŞI RISCURI HIDROLOGICE
ASOCIATE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC UZ
~Teză de doctorat~
Coordonator Ştiintific, Prof. Univ. Dr. Gheorghe ROMANESCU
Doctorand,
Ioana-Delia MIFTODE
Iaşi, 2018
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE ŞI GEOLOGIE
ŞCOALA DOCTORALĂ DE GEOŞTIINŢE
HAZARDURI, VULNERABILITATE ŞI RISCURI
HIDROLOGICE ASOCIATE ÎN BAZINUL
HIDROGRAFIC UZ
~Teză de doctorat~
Coordonator Ştiintific,
Prof. Univ. Dr. Gheorghe ROMANESCU
Doctorand,
Ioana-Delia MIFTODE
Iaşi, 2018
1
CUPRINS
Introducere ................................................................................................................................................ 12
I. Cadrul teoretic ....................................................................................................................................... 18
I.1. Conceptul de hazard, vulnerabilitate și risc la viituri și inundații ..................................................... 18
I.2. Stadiul cercetărilor ............................................................................................................................ 21
I.3. Metodologie și softuri utilizate ......................................................................................................... 25
II. Amplasarea zonei de studiu și analizarea principalilor factori naturali și antropici care
influențează scurgerea de suprafață a apelor ......................................................................................... 28
II.1. Localizarea zonei de studiu ............................................................................................................. 28
II.2. Principalii factori naturali care influențează scurgerea de suprafață ............................................... 29
II.2.1. Considerații teoretice ................................................................................................................ 30
II.2.2. Geologia .................................................................................................................................... 31
II.2.3. Relieful - caracteristici morfometrice ....................................................................................... 32
II.2.4. Clima......................................................................................................................................... 39
II.2.5. Solurile ...................................................................................................................................... 43
II.3. Chimismul apei ................................................................................................................................ 46
II.4. Influența factorului antropic asupra scurgerii de suprafață .............................................................. 58
II.4.1. Utilizarea terenurilor ................................................................................................................. 58
II.4.2. Impactul lacului Poiana Uzului asupra mediului înconjurător ................................................. 63
III. Hidrografia și hidrologia bazinului Uz ............................................................................................. 72
III.1. Hidrografia ..................................................................................................................................... 72
III.1.1. Morfometria și morfografia bazinului ..................................................................................... 72
III.1.2. Caracteristici geomorfologice ale văii râului Uz ..................................................................... 74
III.1.3. Ierarhizarea rețelei de drenaj ................................................................................................... 76
III.1.4. Panta medie a râurilor .............................................................................................................. 77
III.1.5. Modelul morfometric al drenajului ......................................................................................... 80
III.2. Hidrologia ....................................................................................................................................... 83
III.2.1. Considerații generale ............................................................................................................... 83
III.2.2. Scurgerea medie ...................................................................................................................... 84
III.2.3. Scurgerea maximă ................................................................................................................... 89
III.2.4. Viituri ...................................................................................................................................... 94
IV. Particularități social economice (așezări, infrastructură) ............................................................. 111
V. Modelarea cu HEC-RAS a viiturilor ................................................................................................ 114
V.1. Simularea cu HEC-RAS a viiturii excepţionale din iulie 2005 ..................................................... 115
V.2. Simularea cu HEC-RAS a viiturilor pentru diferite probabilităţi de depăşire a debitelor maxime
(0,1%; 1%; 5% şi 10%) ......................................................................................................................... 127
2
V.3. Studiu comparativ al riscului la inundaţii în albia majoră a râului Uz, cu aplicarea metodelor HEC-
RAS şi TNTMips .................................................................................................................................. 129
VI. Analiza hazardului, vulnerabilităţii şi riscului la inundaţii pentru diferite probabilităţi de
depăşire a debitului maxim (0,1%, 1%, 5% şi 10%) pentru râul Uz .............................................. ...133
VI.1. Analiza hazardului ....................................................................................................................... 133
VI.2. Analiza vulnerabilităţii ................................................................................................................. 134
VI.3. Analiza riscului ............................................................................................................................ 136
VII. Identificarea arealelor cu potențial de risc la viituri și inundații pe bază de indici (FFPI și
FPI)............ ............................................................................................................................................... 140
VII.1. Indicele FFPI în bazinul inferior Uz ........................................................................................... 140
VII.2. Consecinţele schimbării utilizării terenurilor pe teritoriu bazinului Uz, în perioada 1990-2006,
utilizând indicele de modificare binară şi modelul Markov .................................................................. 144
VII.3. Studiu comparativ pentru perioadele: 1990-2006 şi 1990-2012. Indicele potenţialului de risc la
viituri ca o consecinţă a schimbării utilizării terenurilor în bazinul inferior al râului Uz pe baza
modelului Markov ................................................................................................................................. 150
VII.4. Identificarea arealelor cu potenţial de risc la inundaţii în bazinul inferior al râului Uz pe baza
indicelui FPI .......................................................................................................................................... 153
VIII. Modelarea viiturilor de versant în bazinele hidrografice mici din cadrul bazinului Uz ......... 159
VIII.1. Considerații teoretice și metode de identificare a bazinelor mici cu potenţial de risc la apariţia
viiturilor de versant ............................................................................................................................... 159
VIII.2. Aspecte morfometrice şi identificarea bazinelor mici cu potenţial de risc la apariţia viiturilor
rapide în bazinul Uz, utilizând metoda fiziografică şi modelul SCS-CN .............................................. 162
VIII.2.1. Aspecte morfometrice ale bazinelor mici ........................................................................... 162
VIII.2.2. Identificarea bazinelor mici cu potenţial de risc la apariţia viiturilor rapide în bazinul Uz
utilizând metoda fiziografică şi modelul SCS-CN ............................................................................ 165
VIII.3. Riscul de apariţie a viiturilor rapide în bazinele mici, în funcţie de permeabilitatea solului şi
panta ...................................................................................................................................................... 176
VIII.3. 1. Modelarea favorabilităţii transferului de apă în solurile neacoperite ................................ 177
VIII.3.2. Identificarea arealelor cu potențial de risc la viituri rapide pe soluri neacoperite în funcție
de permeabilitate și pantă .................................................................................................................. 181
VIII.3.3. Identificarea arealelor expuse riscului de apariţie a viiturilor de versant ...............182
VIII.3.4. Cuantificarea riscului de apariție a viiturilor de versant în funcție de permeabilitatea solului
și pantă pentru p=1% ......................................................................................................................... 183
IX. Riscul la inundații în albia majoră a râului Uz cumulat cu riscul de apariție a viiturilor de
versant, pentru probabilitatea de 1% .................................................................................................... 185
Concluzii ................................................................................................................................................... 193
Bibliografie ............................................................................................................................................... 197
3
Introducere
Schimbările climatice influențează frecvența și intensitatea fenomenelor meteorologice (a
ploilor torențiale) mărind gradul de severitate a producerii viiturilor și inundațiilor.
Deoarece viiturile și inundațiile sunt considerate ca fiind hazarduri naturale care cauzează
atât pagube materiale cât și victime omenești, au prezentat un mare interes pentru cercetătorii în
domeniu: Armaș and Avram, 2009; Armaș, 2011; Armaș et al., 2015; Bălteanu and Costache,
2006; Ciuliache and Ionac, 1995; Romanescu et al., 2011a, b, 2017, 2018; Surdeanu and
Sorocovschi, 2005; Șerban et al., 2016; Zeleňáková et al., 2018.
Fiind o componentă importantă a riscului ca urmare a producerii unui hazard,
vulnerabilitatea a fost în atenția cercetătorilor: Bălteanu et al., 2014; Brooks, 2003; Connor,
2006; Fedeski and Gwilliam, 2007; Hall et al., 2005; Han et al., 2009; Nedelea et al., 2013
Peduzzi et al., 2009; Romanescu et al., 2016.
Bazinul hidrografic Uz este situat într-o zonă expusă riscului la inundații și cu mare
potențial de declanșare a viiturilor și inundațiilor. Viiturile excepţionale din anul 2005, luna iulie,
ca și cele anterioare, vin să argumenteze alegerea temei de studiu.
Obiectivul general al studiului a fost reprezentat de analiza hazardului, vulnerabilității
și riscului la inundații (existent și probabil), cu impact direct asupra mediului natural, a
funcționalității sistemului teritorial din punct de vedere social-economic. Atingerea scopului s-a
bazat pe îndeplinirea obiectivelor specifice (operaționale):
1. Aprofundarea conceptelor și fundamentarea bibliogafică;
2. Analizarea factorilor geografici și antropici care favorizează producerea inundațiilor cu
efecte distructive asupra mediului natural și a zonelor locuite;
3. Analizarea spațiului geografic din perspectiva modului de utilizare și influența acestuia
asupra declanșării și desfășurării fenomenelor extreme;
4. Crearea unei baze de date completă care să vizeze situația din teren într-un mod cât mai
fidel, necesară realizării simulării inundațiilor prin aplicarea modelelor de simulare și
identificare a arealelor expuse riscului la viituri și inundații;
5. Simularea producerii inundațiilor, spațializarea, cartografierea și evaluarea arealelor
expuse riscului la inundații;
6. Analizarea hazardelor, vulnerabilității și riscurilor la viituri și inundații cu incidența
semnalată (identificarea cauzelor generatoare, mod de desfășurare, localizare, efecte) și a
proceselor acestora.
Scopul cercetării a fost de a identifica arealele expuse hazardului, elementele care
prezintă vulnerabilitate, arealele expuse riscului (probabil) la inundații și a realiza o analiză a
4
riscului. Studiul a fost structurat pe 9 capitole, cuprinzând și introducere, concluzii, liste cu
figuri și tabele.
I. Cadrul teoretic
I.1. Conceptul de hazard, vulnerabilitate și risc la viituri și inundații
În dicționarul elaborat sub egida UNESCO and IDNDR, 1992, termenul de hazard este un
eveniment amenințător sau probabilitatea de apariție într-o regiune și într-o perioadă dată a unui
fenomen natural cu potențial distructiv. După același dicționar UNESCO and IDNDR (1992),
vulnerabilitatea este gradul de pierderi (de la 0 la 100%) rezultate din potențialitatea unui
fenomen de a produce victime și pagube materiale. Riscul, după același dicționar UNESCO and
IDNDR (1992), este denumit ca fiind numărul posibil de pierderi umane.
II. Amplasarea zonei de studiu și analizarea principalilor factori naturali și
antropici care influențează scurgerea de suprafață a apelor
II.1. Localizarea zonei de studiu
Bazinul hidrografic Uz, ca parte componentă a bazinului râului Trotuș, este situat în
partea de est a României. Se încadrează între meridianele de 26°00’16” și 26°30’56” Long. E și
paralelele de 46°08’44” și 46°23’27” Lat. N (Fig. II.1).
Fig. II. 1 – Așezarea geografică a bazinului hidrografic Uz
Suprafața bazinului Uz este de 469 km2. Bazinul este străbătut de râul principal Uz pe o
lungime de 46 km. Râul Uz izvorăște din Munții Ciucului de la altitudinea de 1175,33 m și este
5
afluent de dreapta al râului Trotuș. Râul Uz (râul principal) confluează cu râul Trotuș în
localitatea Dărmănești, la o altitudine de 320,43 m.
II.2. Principalii factori naturali care influențează scurgerea de suprafață
II.2.2. Geologia
Orientarea stratelor este de N 55º-V 65º, cu o înclinare de 23º-35º către NE în raport cu
direcția văii.
Fig. II. 4– Harta geologică a bazinului hidrografic Uz (Prelucrată după Institutul Geologic Român, 1960)
Stratele prezintă orientare oblică pe vale, spre aval și malul stâng, cu înclinări accentuate.
Înclinarea versanţilor reflectă constituţia geologică, stadiile de evoluţie şi caracterul modelării
trecute şi actuale.
Pe valea râului Uz, în apropiere de confluența cu râul Trotuș, predomină pietrișuri,
nisipuri și depozite deluvial - proluviale. În zona de obârșie a râului Uz predomină flișul șistos
negru (Audia), gresii și marne (seria flișului de Bodoc) (Cretacic inferior). În bazinul Uz, flișul
6
grezos de Tarcău prezintă o pondere de 65,2%. (Alexandrescu et al., 1968; Sandulescu, 1984)
(Fig. II.4).
II.2.3. Relieful - caracteristici morfometrice
II.2.3.1. Hipsometria
Ecartul altitudinal cuprins între confluența râului Uz și sectorul superior al bazinului
(zona montană Nemira) prezintă valori cuprinse între 450-1620 m. Cea mai mare treaptă
altitudinală a reliefului se regăsește în intervalul 970m-1100 m, fiind reprezentată de Culmea
Gura Muntelui, Culmea Gruiul Mare, Podișul Bobișca și Culmea Nemira. Acest ecart include și
partea de sud a Plaiurilor Slănicului. Interval altitudinal mare, dar mai mic de 450 m, mai
prezintă și zona Dărmănești. Ca suprafață, cea mai mare pondere este deținută de treapta
hipsometrică 970-1100 m-106 km2 (28,73%). Ponderile cele mai mici pentru suprafață sunt
deținute de treptele altitudinale 1360-1490 m (2,44%): Vârful Chilișca, Muntele Chilișca, Capul
Vitei, Bobișca și Vârful lui Ștefan și peste 1620 m (0,01%): Vârful Nemira Mare, Nemira Mică
și Gura Muntelui.
II.2.3.2. Energia de relief
În cadrul bazinului Uz, se găsesc clase de valori cuprinse între 120-180 m și 240 m, cu
echivalentul unei suprafețe de 195,3 km2, care au o pondere de 42%. Aceste clase sunt
reprezentate de zona de izvor al râului Uz, zona de izvor al afluentului Bărzăuța și Depresiunea
Dărmănești. Cea mai mică pondere este deținută de clasa de valori care depășește 420 m. Ea
reprezintă 4%, fiind echivalentul unei suprafețe de 18,6 km2. Arealul cuprinde versanții din
dreapta și stânga văii râului Bărzăuța, în apropierea confluenței cu râul Uz, bazinul Bașca, o
parte din unitatea de relief Gura Muntelui, arealul aferent lacului Poiana Uzului.
II.2.3.3. Panta
În bazinul Uz, panta medie rezultată din calcul este de 12,7 m/km, adică 32°. Cele mai
mari valori ale pantei se regăsesc în bazinul râului Izvorul Negru și cea mai mică este întâlnită pe
râul Eghersec. Între pantele cu valori sub 20° (cele mai joase) și pantele cu valori de peste 30°
există diferențe mari. Pentru a evidenția variabilitatea declivității suprafețelor, a fost realizată
harta, care cuprinde 10 clase de valori (<5° şi >45,1°) (Fig. II.8).
II.2.3.4. Expoziția versanților
În bazinul Uz, ponderii versanților cu expoziție nordică (12%) îi corespunde suprafața de
56,7 km2 (în special versantul estic al Culmii Nemira și partea dreaptă a văii râului Uz).
7
Diferența dintre ponderile expoziției versanților: nord-estică, sud-vestică și vestică este redusă.
Expoziției nord-vestice (13%) îi corespunde o suprafață de 60,97 km2.
Fig. II. 8– Harta pantelor în bazinul hidrografic Uz
II.2.3.5. Densitatea rețelei hidrografice
Ponderea cea mai mare a densității fragmentării reliefului (30,59%) este cuprinsă între
valorile de 2,1-2,5 km/km2, fiind corespunzătoare sectorului montan de obârșie a râului Uz,
pâraielor Bărzăuța, Apă Lină și Câmp. Cea mai mică pondere este deținută de valorile cuprinse
între intervalele 0-1 km/km2 (10,67%) și 4-7 km/km
2 (11%), fiind corespunzătoare extremităților
bazinului Uz, precum și versantului estic al Nemirei de unde izvorăsc pâraiele Izvorul Alb,
Groza și Izvorul Negru, dar și zonelor Sălătruc și Dărmănești.
II.2.4. Clima
Cea mai mare pondere (33%) se regăsește la precipitațiile cuprinse între 681-690 mm. Pe
un areal de cca 79 km2 se înregistrează precipitații cu valori cuprinse între 651 și 670 mm (în
arealul aferent stației Cremenea și zona lacului Poiana Uzului). Clasa celor mai reduse
precipitații este cuprinsă între valorile de 623-650 mm și este situată în arealul stației Dărmănești
(9%), corespunzătoare unei suprafețe de 41 km2 (Fig II.12). Cele mai ridicate valori ale
precipitațiilor se înregistrează în extremitatea estică și nordică a zonei montane, în zona stației
Valea Uzului, pe un areal de 83,70 km2.
8
Fig. II. 12 – Repartizarea cantităților multianuale de precipitații înregistrate în bazinul râului Uz (Sursă date ABA
Siret Bacău)
II.2.5. Solurile
În bazinul hidrografic Uz, clasa de sol predominantă este cea a cambisolurilor, în
proporție de 73,21%. Solurile de tip brun, acide, se regăsesc în proporție de 47,58%, cele brune
eumezobazice în proporție de 25,63%. Clasa spodisoluri se regăsește în proporție de 10,07% iar
cea a solurior neevoluate în proporție de 7,52%. În zona Dărmănești, predomină soluri din clasa
argiluvisoluri (Fig. II.13). Ca tipuri, se întâlnesc luvisoluri albice (podzolice argiloluviale), soluri
brune argiloluviale și soluri brune luvice. În lunca râului Uz, se întânesc erodisoluri și
protosoluri aluviale (soluri neevoluate). Cea mai mare pondere o are clasa cambisolurilor și
tipurile de sol brune acide și brune eumezobazice. Cea mai mare pondere (38%) o dețin solurile
cu textură lutoasă argiloasă, pe o suprafață de 176,1 km2
(grupa A), cu cea mai mare capacitate
de infiltrare. Acestea se gasesc în zona localităților Dărmănești, Sălătruc, Valea Uzului, o parte
din Eghersec și Cărpineni. Foarte raspândite sunt în lungul văilor râurilor situate în amonte de
Sălătruc (pe valea râului Bașca, lacul Bălătău etc). Solurile care prezintă o textură nisipoasă
lutoasă și lutoasă, dețin o suprafață de 155,4 km2
(34%). Solurile aparținătoare grupei C prezintă
o capacitate scăzută de infiltrare a apei. Se întâlnesc pe o suprafață de 130,7 km2
și reprezintă
27% din suprafața bazinului. Solurile care aparțin grupei D sunt inexistente în bazinul Uz. În
arealele localităților Dărmănești, Cremenea, Eghersec și Ghiurche, sunt întâlnite și soluri cu
texturi variate (în lungul văii râului Uz).
9
Fig. II. 13– Clasele și tipurile de sol din cadrul bazinului hidrografic Uz (Prelucrare după http://www.geo-
spatial.org/download/romania-seturi-vectoriale)
II.3. Chimismul apei
Obiectivul studiului calității apei lacului de acumulare Poiana Uzului constă în evaluarea
și determinarea ponderilor a 22 de parametri chimici și fizici, utilizând metode statistice. Analiza
s-a bazat pe datele de la trei puncte de colectare: S.1 – Zona superioară a lacului Poiana Uzului;
S.2 – Zona de mijloc a lacului Poiana Uzului (2,5 km distanță de baraj); S.3 – Zona inferioară a
lacului Poiana Uzului (0,2 km distanță de baraj).
Probele de apă au fost colectate de către personalul specializat de la Administrația
Bazinală de Apă Siret, Bacău. Acestea au fost prelevate din 3 zone reprezentative.
Calitatea apei a fost evaluată în conformitate cu standardele de calitate emise de către
Ordinul Ministerului Mediului și Managementul Apelor nr. 161/2006. Analizele au fost efectuate
în Laboratorul Administrației Bazinale de pă Siret și în Laboratorul de Geoarheologie a
Facultății de Geografie și Geologie din Iași.
10
Conform calculului valorii atribuite parametrilor fizico-chimici, utilizați în formula de
calcul, pentru indicele de calitate a apei (WQI), parametrii dominanți pentru stabilirea clasei de
calitate sunt: CBO5, CCO, salinitatea apei și cantitatea de materiale în suspensie. Din acest punct
de vedere, regimul oxigenului, în sectorul amonte al lacului (proba S.1), și acumularea de
substanțe minerale, în zona barajului (proba S.3), determină scăderea de la prima clasă de calitate
la a doua clasă de calitate. Valorile mari determină scăderea de la prima clasă de calitate la cea
de-a doua clase de calitate pentru toate probele. Metoda statistică evidențiază existența celei de-a
doua clase de calitate a apei, care corespunde clasei foarte bune (Mihu Pintilie et al., 2014).
Dezvoltarea activităților antropice și rezistența ridicată a substratului geologic conduc la
apariția apei calitative (prima și a doua clasă de calitate). Materialele în suspensie determină
scăderea calității apei de la prima clasă de calitate la cea de-a doua, care corespunde categoriei
foarte bune.
II.4. Influența factorului antropic asupra scurgerii de suprafață
II.4.1. Utilizarea terenurilor
Terenurile utilizate prezintă o pondere de 16,04% pentru bazinul inferior al râului Uz,
unde se produc și cele mai importante revărsări (Fig. II.22). Arealele în care domină intervenția
antropică sunt cele urbane și rurale situate în lungul văii râului Uz: localitățile Dărmănești și
Sălătruc, situate în aval de lacul Poiana Uzului și localitățile Eghersec și Ghiurche în amonte de
lac. În aceste zone, riscul de apariție a inundațiilor este foarte ridicat. Bazinul hidrografic Uz este
acoperit cu păduri de foioase, de conifere, păduri mixte și cursuri și acumulări de apă care dețin o
suprafață de 371,89 km2.
Unitățile industriale, rețelele de drumuri, căile ferate și terenurile asociate precum și
suprafața urbană verde ocupă o suprafață de 20,95 km2; pajiștile naturale și pășunile au o
suprafață de 52,37 km2; zona de tranziție cu arbori defrisați se desfășoară pe o suprafață de 23,83
km2. Unitățile industriale, rețelele de drumuri, căile ferate și terenurile asociate precum și
suprafața urbană verde ocupă o suprafață de 20,95 km2; pajiștile naturale și pășunile au o
suprafață de 52,37 km2; zona de tranziție cu arbori defrisați se desfășoară pe o suprafață de 23,83
km2.
Suprafața împădurită ocupă 77% din suprafața totală a bazinului. În bazinul Uz,
distribuiția vegetației pe unitățile majore de relief se diferențiază prin etajarea speciilor și
asociațiilor vegetale. Arealul bazinului Uz este acoperit cu păduri de foioase în proporție de 42%
și de conifere în proporție de 35%. Suprafețele neîmpădurite sunt în proporție de 23% (Corine
Land Cover 2012).
11
Cea mai mare densitate a suprafețelor împădurite (între 90-100%), corespunde unui areal
de 37,14 ha. Cea mai mare suprafață împădurită (154,60 ha) corespunde unei densități de 70-
80%. Densitatea cea mai mică (<40%) corespunde unei suprafețe de 2,014 ha. Arealele
neîmpădurite ocupă o suprafață de 196,19 ha.
Fig. II. 22 – Utilizarea terenului în bazinul raului Uz (perioada 1990-2012) (Prelucrare după
ttp://land.copernicus.eu/pan-european/corine-land-cover)
II.4.2. Impactul lacului Poiana Uzului asupra mediului înconjurător
Studiul imaginilor satelitare s-a realizat pentru o perioada de 32 ani. S-au preluat doar
imaginile din anii 1984, 1986, 1987, 1990, 1991-2001, 2003-2006, 2008, 2009-2014, 2016,
deoarece, în anii 1985, 2002, 2007 și 2015, nu au existat schimbări importante, iar cele din anii
1988 și 1989 sunt indescifrabile. Limitele lacului Poiana Uzului au fost vectorizate pe baza
hărților vechi din perioada 1910-2006, preluate de pe site-ul http://www.geo-
spatial.org/index.php?s=download&c=dow_harti_vechi și pe baza ortofotoplanului, cu scara
1:5000. Imaginile au fost prelucrate prin intermediul programului ArcGIS.
12
Deoarece evoluția suprafeței lacului este influențată de precipitațiile din zonă, a fost
realizată o analiză climatică de detaliu. Analiza graficului de precipitații anuale înregistrate la
cele două stații hidrometrice (Cremenea - amonte de lac și Dărmănești - aval de lac), în perioada
1984-2009, comparativ cu imaginile satelitare obținute pentru perioada 1984-2016, evidențiază
că, în anii în care s-au înregistrat cantități mari de precipitații (1984, 1988, 1991, 2001, 2002 și
2005, continuând până în anul 2009), oglinda lacului a prezentat suprafețe mari. Cantitatea
maximă de precipitații căzută în perioada 1984-2009 a fost de 935 mm, fiind înregistrată în anul
2005, când, din cauza ploilor torențiale, s-au produs viituri istorice în întreg bazinul hidrografic
Siret (inclusiv în bazinul râului Uz). Există o corelație strânsă între cotele lacului Poiana Uzului
și volumul de apă înglobat. În anul 2005, la cota 501 cm, s-a înregistrat un volum de 51 mln.m3.
Din imaginile satelitare corespunzătoare anului 2005, respectiv perioadei ulterioare
acestui an, nu se observă modificări foarte mari în ceea ce privește dimensiunile lacului,
deoarece acesta a rămas la dimensiuni foarte mari și aproximativ constante, ca urmare a ploilor
abundente din anii precedenți. Acest fapt este remarcat și în imaginile satelitare pentru perioada
2010-2016.
Ecartul de valori dintre cantitatea maximă istorică de precipitații (anul 2005) și cea
minimă istorică (anul 1990) este de 575,3 mm. Anul 1986 este succesorul anului 1990 din punct
de vedere al cantităților de precipitații: 386,8 mm s-au înregistrat în 1986 și 359,7 mm s-au
înregistrat în anul 1990 (diferența este de 27,1 mm).
Ecartul dintre cantitățile de precipitații înregistrate în anul 2005 și cele din anul 1986
prezintă valoarea de 548,2 mm. Imaginile satelitare confirmă ecartul sporit de variție a
cantităților de precipitații înregistrate.
Batimetria lacului Poiana Uzului a fost realizată la finele anului 2016, pe baza
măsurătorilor efectuate de Administrația Bazinală de Apă Siret, Bacău. Zona din amonte a
lacului, cu adâncimi reduse, a fost expusă acumulării de sedimente în timpul inundațiilor.
Adâncimile mari din dreptul barajului se datorează și faptului că aluviunile sunt expulzate prin
deversorul de fund. Existența afluenților mai importanți pe partea dreaptă determină o colmatare
mai pronunțată pe acest versant și mai slabă pe malul opus.
La coada lacului se dezvoltă un con de dejecție de tip fan delta. Pe acesta, se instalează o
vegetație specifică zonelor umede. Materialul aluvionat este eterogen, de la bolovăniș la
particule fine de genul nisipului și argilei.
13
III. Hidrografia și hidrologia bazinului Uz
III.1.1.Morfometria și morfografia bazinului
Cele mai mari valori ale indicelui de formă ale bazinelor principalilor afluenți, din
bazinul hidrografic Uz, se încadrează între 0,42-0,48 (clasa 5) și dețin 20% din suprafață
(subbazinul Bărzăuța, zona Montană Nemira-Țiganca și în apropierea localității Valea Uzului).
Valorile cuprinse între 0,31 și 0,35 reprezintă 21% din suprafața bazinului. Cea mai mică
pondere, de 18%, este reprezentată de clasa 1 (0,11-0,3) și este specifică depresiunii Dărmănești.
Valorile corespunzătoare claselor 3 și 4 (0,36-0,41) reprezintă 41% și sunt întâlnite în
extremitățile vestice, nordice și sudice.
Asimetria bazinului este mai pronunțată pe partea dreaptă deoarece, cei mai mulți afluenți
sunt situați pe această parte (zona din amonte de lacul Poiana Uzului). Suprafața bazinului
hidrografic Uz este de 469,03 km2 și lățimea medie de 11,95 km. Perimetrul bazinului, care
permite delimitarea lui față de cumpenele învecinate, este de 134,26 km. Râul Uz își are obârșia
la o altitudine de 1175,33 m și se varsă în râul Trotuș la o altitudine de 320,43 m (ecart
altitudinal de 854,91 m). Bazinul hidrografic al râului Uz este străbătut de râul principal pe o
lungime de 46 km. Pe un areal de 197 km2 confluează cu râul Bărzăuța, pe partea dreaptă.
Distribuția pe partea dreaptă a subbazinelor principalilor afluenți însumează o suprafață
de 232,59, reprezentând 49% din suprafața totală a bazinului Uz. Pe partea stângă, prezintă o
dezvoltare mai mică comparativ cu partea dreaptă, însumând o suprafață de 55,52 km2 (11,83%
din suprafața întregului bazin). Bazinul Uz prezintă valori ale pantelor pentru subbazine
diferențiate de la un sector la altul. În zona montană, pantele sunt mari, oscilând în funcție de
zonă.
III.1.2. Caracteristicile geomorfologice ale văii râului Uz
Bazinul hidrografic Uz are orientare în concordanţă cu direcţia liniilor structurale VSV-
ENE. În sectorul superior, valea râului Uz este orientată spre est. Structurile anticlinale și
sinclinale ale flișului extern sunt traversate frontal. Structurile flișului cretacic sunt traversate în
punctul numit “Ocoliș”. În sectorul superior al cursului, se manifestă procese care duc la
adâncirea albiei. În zonele de confluență cu afluenții, s-au format conuri de dejecție în care este
depus material erodat.
III.1.3. Ierarhizarea rețelei de drenaj
Bazinul râului Uz prezintă un număr total 2665 de segmente de râu ierarhizate pe șase
ordine. În ierarhizarea valorilor atribuite segmentelor de râu la confluențe, segmentele de ordinul
I (2236) dețin ponderea cea mai însemnată (84%) (Fig. III.3).
14
Fig. III. 3 – Ierarhizarea rețelei de drenaj în bazinul hidrografic Uz
III.1.4. Panta medie a râurilor
Valori mari ale pantei medii ale unor afluenți se regăsesc în sectorul montan: râurile
Bărzăuța (ordinul V), 20,1‰ și Bâșca (ordinul IV), 34,8‰. În aval de lacul Poiana Uzului,
râurile Câmp și Izvorul Negru, ambele de ordinul IV, prezintă pantă de 73,1‰, respectiv 69,9‰.
Pârâul Izvorul Negru, care își are obârșia în sectorul montan și se varsă în sector depresionar,
este de ordinul IV și prezintă o pantă medie de 69,9‰.
III.1.5.2. Studiu de caz: Aplicarea metodologiei modelului morfometric al
drenajului în cazul bazinului hidrografic Uz
Sunt evidențiate datele rezultate în urma calculelor care au avut la bază legea lungimilor
segmentelor de râu și unde se precizează că “sumele lungimilor segmentelor de râu de ordine
succesiv crescătoare tind să formeze o progresie geometrică descrescătoare, în care primul
termen (L1) este dat de suma lungimilor segmentelor din primul ordin (1)" (Grecu and
Comănescu, 1998).
s=1+(log 2446 - log1)/log 5,18=1+3,39/0,71 = 5,77 (III.6)
Valoarea de 5,77 (aprox. 6) confirmă ordinul VI al bazinului hidrografic Uz (vezi
formula III.6). Modelul morfometric al drenajului în bazinul Uz a fost reprezentat grafic (Fig.
III.6). Conform reprezentării grafice, bazinul Uz, nefiind suficient de dezvoltat pentru ordinul
VI, este în plin proces de evoluție (nu este suficient maturizat).
15
Fig. III. 6 – Reprezentarea grafică a modelului morfometric al drenajului
III.2. Hidrologia
III.2.2. Scurgerea medie
Studiul de față evidențiază caracteristicile debitelor medii lunare între anii 1950-2009.
Pentru această perioadă, debitul mediu lunar pentru stația Valea Uzului înregistrează 1,661 m3/s,
la stația Cremenea, 4,05 m3/s și la stația Dărmănești, 4,801 m
3/s. Maximele debitelor medii
anuale sunt de 3,102 m3/s la stația Valea Uzului, în anul 1970, de 7,07 m
3/s la Cremenea și 9,313
m3/s la stația Dărmănești, în anul 1984. Pe baza debitelor medii anuale și a debitelor medii
multianuale, a fost stabilit coeficientul modul Ki. În luna mai a anului 1970, valoarea
coeficientului modul Ki a avut următoarele valoari maxime: Valea Uzului – 4,02, la Cremenea –
3,71; Dărmănești – 3,55. Debitul mediu lunar depășește aproximativ de patru ori debitul mediu
lunar multianual.
Pentru aceeași perioadă (1950-2009), maximele debitelor medii lunare multianuale au
fost înregistrate în luna aprilie, la toate cele trei stații: la Valea Uzului, de 4,02 m3/s, la
Cremenea, de 9,63 m3/s și la Dărmănesti, de 11,11 m
3/s. Aportul surselor de alimentare a râurilor
este influențat de condițiile fizico-geografice. Pentru râul Uz, în lunile de vară (iunie-august)
debitele medii sunt scăzute față de cele din lunile de primăvară. Scăderea se datorează
evapotranspirației și evaporației. Debitele medii lunare, pentru stațiile Valea Uzului și
Dărmănești, în perioada august-martie, prezintă abateri standard negative față de media
multianuală.
III.2.3. Scurgerea maximă
Variabilitatea debitelor maxime, în perioada 1985-2006, evidențiază faptul că cele mai
mari valori s-au înregistrat în anii 1991 și 2005.
Valorile maxime ale debitelor înregistrate în alți ani au fost moderate, comparativ cu cele
din anul 2005, înregistrate la toate cele trei stații din bazinul Uz. Debitul care a atins valoarea
maximă în ziua de 12 iulie 2005, la stația Cremenea (229 m3/s), a depăşit de 57 de ori valoarea
0.1
1
10
100
1000
10000
0 1 2 3 4 5 6 7
RC=5.18 RL=2.11 rl=2.00N/L/I
Ordin
RC
RL
rl
16
debitului mediu multianual de referinţă (4,02 m3/s). Debitul maxim a înregistrat cea mai mică
valoare în anul 1989. Valoarea debitelor maxime lunare multianuale şi a debitului maxim
multianual, înregistrate pe râul Uz, în perioada 2000 -2009 şi variaţia multianuală a debitelor
maxime pentru aceeaşi perioadă, la staţiile Cremenea şi Dărmăneşti, este în concordanță cu
cantitatea de precipitații. Debitele maxime înregistrate în anul 2005, la nivelul întregului bazin
hidrografic, dovedesc legătura dintre acestea şi caracterul torenţial al precipitaţiilor.
Determinând debitele specifice maxime cu diferite asigurări şi corelate cu parametrii
morfometrici ai bazinului Uz, s-a obţinut un debit specific maxim cu probabilitatea de depăşire
de 0,1%, în funcţie de raportul H/√ . Pentru Valea Uzului, valoarea obţinută a fost de 805,64
l/s/km2, pentru Cremenea de 858 l/s/km
2 şi pentru Dărmăneşti, 805,64 l/s/km
2. Curbele trasate
oferă posibilitatea determinării în orice secţiune a debitului maxim specific cu probabilitatea de
depăşire de 0,1%.
În zonele înalte ale bazinului Uz (care includ şi zonele Valea Uzului şi Cremenea),
debitul specific maxim prezintă valori cuprinse între 479,1 l/s/km2 şi 646,6 l/s/km
2. Pe măsură ce
scade altitudinea şi valorile debitului specific maxim scad, valorile fiind în corelaţie cu cantităţile
mari de precipitaţii specifice zonei montane. Cele mai mici valori (aproximativ 593,3 l/s/km2)
sunt înregistrate în extremitatea estică a bazinului Uz (localitatea Dărmăneşti), unde cantitatea de
precipitaţii este mai redusă. Valorile cele mai mari ale debitului maxim specific (753,3-859,8
l/s/km2) se regăsesc în zonele cele mai înalte ale bazinului, inclusiv localitățile Valea Uzului și
Cremenea. În aceste zone, sunt înregistrate cantități importante de precipitații. Sudul și partea
vestică a bazinului (Podișul Bodoc și Munții Ciucului), dar şi o zonă redusă din est sunt areale
caracterizate printr-un debit maxim specific care variază între 593,4 şi 646,6 l/s/km2.
III.2.4.2. Viiturile din bazinul Uz
Principalii factori de control ai formării scurgerii și ai viiturilor sunt determinați de
poziția geografică a bazinului hidrografic Uz (la periferia estică a Carpaților Orientali), geologia
și morfologia teritoriului, climă, învelișul biopedogeografic, mărimea și complexitatea
impactului antropic, sol etc. (Miftode and Romanescu, 2016a,b; Miftode, 2018).
III.2.4.3. Frecvența anuală și lunară a viiturilor
Pe baza datelor înregistrate la stațiile hidrometrice Cremenea și Dărmănești, studiul
frecvenței anuale a viiturilor, pentru perioada 2000-2009 (perioada de referinţă pentru viiturile
din bazinul Uz), evidențiază un număr de 19 viituri ale căror niveluri maxime depășesc CI pentru
stația Cremenea și 15, pentru stația Dărmănești. În anii 2000, 2001 și 2008, la stația Cremenea s-
17
a înregistrat un număr maxim anual de câte 3 viituri. În anul 2000, la stația Dărmănești, numărul
maxim de viituri înregistrate este tot 3.
Frecvența lunară de apariție a viiturilor care au depășit cota de inundație (CI) are cele mai
mari valori în luna iulie la stația Cremenea și în lunile iulie și august, la stația Dărmănești.
Fenomenul se datorează ploilor torențiale din sezonul cald.
Analiza celor mai importante viituri a început cu studierea debitelor maxime anuale.
Valorile cele mai mari de la stația Cremenea au fost înregistrate în anii 2001, 2005 și 2007, iar la
stația Dărmănești în anul 2005.
III.2.4.4. Analiza viiturilor înregistrate la staţia Dărmăneşti în perioadele 1977-1981
şi 2001-2005
În anii 1977, 1978 şi 1981, au fost înregistrate cele mai mari valori ale debitelor maxime.
În timpul viiturilor din anii 1978 şi 2005, au fost înregistrate valori istorice ale debitelor: 129
m3/s şi 132 m
3/s. Comparând amplitudinea debitelor din anii 1977-1981 cu cea din perioada
2001-2005, se observă că, în ultima perioadă, aceasta este mult mai mare comparativ cu cea din
prima perioadă. A avut drept cauză căderea precipitaţiilor abundente într-un timp relativ scurt. În
timpul viiturii din 13 iulie 2005, nivelul apei a atins valoarea de 5,2 m la staţia Dărmăneşti.
Analiza temporală a viiturilor a constat în selectarea celor mai importante manifestări extreme
produse în fiecare an din cele două perioade comparate şi realizarea distribuţiei lunare şi
sezoniere a acestora. S-a observat că, în lunile iulie şi august din periada 1977-1981, s-au produs
cele mai multe viituri. În intervalul decembrie-aprilie, nu a avut loc nici o viitură. În luna iulie
din perioada 2001-2005, s-au produs viituri în număr mare. În perioada octombrie-februarie,
numărul de viituri a fost zero. În perioada 1977-1981, se remarcă frecvenţa mare de producere a
viiturilor în timpul verii (57%), urmată de toamnă (29%) şi primăvară (14%). În intervalul 2001-
2005, maximul de viituri s-a produs în timpul verii (67%). Numărul viiturilor care s-au produs
primăvara reprezintă un procent de 22%. În timpul iernii nu a fost înregistrată nici o viitură.
În primul semestru al anului din prima perioadă luată în studiu, s-au înregistrat 43% din
totalul numărului de viituri. În sesmestrul al doilea, ponderea a fost de 57%. În perioada 2001-
2005, în primul semestru al anului, viiturile înregistrate au fost în proporţie de 33%, iar în
semestrul al doilea, 67%. Din distribuţia zilnică a viiturilor, se observă producerea viiturilor în
număr mare în a doua jumătate a lunii (perioada 1977-1981). În intervalul 24-29 august, spre
sfârşitul lunii, s-au produs şi câte două vituri pe zi. Această perioadă poate fi considerată ca fiind
critică. Tot câte două viituri pe zi s-au produs şi în zilele de 5, 6 şi 17 august (perioada 2001-
2005). Cele şase zile din prima perioadă luată în studiu, în care s-au produs câte 2 viituri pe zi,
este de două ori mai mare decât numărul de zile cu acelaşi număr de viituri pe zi din perioada a
18
doua (3 zile). Luna august se remarcă prin producerea zilnică a viiturilor (una-două viituri pe zi).
Se remarcă producerea viiturilor în sezonul cald al anului. De semnalat este şi faptul că, în
perioada care a urmat după punerea în funcţiune a barajului Poiana Uzului, producerea viiturilor
este în număr mare în timpul verii şi toamna. În ultima perioada, cele mai multe viituri se produc
vara şi primăvara.
Amploarea viiturilor din perioada 2001-2005 o depăşeşte pe cea din perioada 1977-1981.
Hidrograful debitelor pune în evidenţă relaţia ploaie-scurgere coordonată de
caracteristicile climatice şi fiziografice ale bazinului hidrografic Uz. Viitura din anul 2004 face
excepţie, având formă de trapez.
Toate viiturile înregistrate, cu excepţia celei din 2004, prezintă formă poliundică şi un
timp total relativ mic, producând importante pagube materiale. Caracterul poliundic este dat de
scurgerile de pe versanţii despăduriţi şi ploile torenţiale căzute în timpul viiturilor.
Hidrograful viiturii din 2005 are o formă complexă. Debitul maxim al viiturii din iulie
2005 a depăşit de 27 de ori debitul mediu multianual (4,90 m3/s).
Viitura cea mai mare, produsă în anul 1978, este şi reprezentativă pentru analiza viiturilor
din perioada 1977-1981, iar pentru perioada 2001-2005, reprezentativă este viitura din anul
2005. Evoluţia în timp a viiturilor este pusă în evidenţă prin compararea hidrografelor celor două
viituri. Ca formă, cele două hidrografe sunt diferite. Hidrograful viiturii din 2005 prezintă forma
cea mai complexă. Studiul comparativ al hidrografelor viiturilor din cele două perioade scot în
evidenţă modificările produse în regimul pluviometric, termic şi hidrologic, cu impact devastator
asupra mediului natural şi antropic, în perioadele care vor urma.
Analiza nivelurilor apei din timpul viiturilor
Viiturile produse în bazinul Uz, în anii 1977, 1978, 1981, 2001, 2002, 2004 şi 2005, au
atins şi depăşit cotele de pericol.
Tabel III. 7– Momentele de timp de începere şi sfârşire a evenimentelor de viitură în care s-au depăşit cotele de
apărare la staţia hidrometrică Dărmăneşti
An Nr. Viit. C.A. = 150 cm C.I. = 200 cm C.P. = 300 cm
Qbi Qbf Hr. Qbi Qbf Hr. Qbi Qbf Hr.
1977 1 24,08/7:00 3,09/7:00 240 24,08/7:00 3,09/7:00 240 25,08/8:00 25,08/11:00 3
1978
1 22,09/7:00 27,09/17:00 130 22,09/7:00 27,09/17:00 130 22,09/15:15 22,09/15:45 0,5
2 17,11/11:40 22,11/7:00 112,33 17,11/11:47 22,11/7:00 112,21 17,11/12:00 17,11/12:10
0,28 17,11/13:13 17,11/13:20
1979 1 19,06/7:00 29,06/17:00 250 19,06/7:00 29,06/17:00 250 - - -
2 10,08/7:00 29,08/7:00 456 10,08/7:00 29,08/7:00 456 - - -
1980 1 10,06/7:00 15,06/7:00 116 10,06/7:00 15,06/7:00 116 - - -
1981 1 5,05/17:00 12,05/7:00 158 5,05/17:00 12,05/7:00 158 8,05/3:30 8,05/9:30 6
2001 1 21,04/18:00 25,04/18:00 96 21,04/18:00 25,04/18:00 96 22,04/10:00 22,04/20:00 10
2002 1 17,08/5:30 26,08/13:00 231 17,08/5:30 26,08/13:00 231 17,08/18:00 20,08/13:00 67
2003 1 17,09/5:30 23,09/18:00 156,5 17,09/5:30 23,09/18:00 156,5 - - -
2004 1 14,04/5:30 19,04/10:00 124,5 14,04/5:30 19,04/10:00 124,5 14,04/8:15 16,04/18:00 57,75
2 27,07/5:30 6,08/9:00 243,5 27,07/5:30 6,08/9:00 243,5 4,08/17:00 6,08/5:30 59,5
2005 1 11,07/23:00 21,07/16:30 233,5 11,07/23:00 21,07/16:30 233,5 12,07/9:00 21,07/5:00 212
2 5,08/5:00 17,08/18:00 301 5,08/5:00 17,08/18:00 301 15,08/5:00 16,08/5:00 48
Nr. Viit. – Număr de viituri; Qbi- Debit de bază inițial; Qbf – Debit de bază final; Hr. – Număr de ore; C.A. – Cota de atenție;
C.I. – Cota de inundație; C.P. – Cota de pericol
19
Sunt evidenţiate momentele viiturilor în care au fost depăşite cotele de atenţie (Tabel
III.7). Toate viiturile produse în aceşti ani au depăşit cota de atenţie (CA) şi pe cea de inundație
(CI). În perioada 1977-1981, cota de inundație a fost depăşită în 456 de ore, în anul 1979. În
perioada a doua, 2001-2005, cota de inundație a fost depăşită timp de 301 ore. Depăşirea cotei de
pericol s-a produs în timp de 6 ore în anul 1981 şi într-un timp incomparabil de mare, în 2005
(212 ore).
Prin studiul comparativ al viiturilor produse în cele două perioade, se observă că viiturile
din perioada 2001-2005 se apropie foarte mult de realitatea actuală. Nivelul apei a depăşit cota
de pericol pentru o perioadă lungă de timp (Miftode, 2015; Miftode and Romanescu, 2016a,b;
Olariu and Nour, 1994). De remarcat este caracterul distructiv al viiturilor din arealul sudiat.
Toate viiturile au depăşit cotele de atenție (CA) și de inundare (CI), în unele cazuri semnalându-
se şi depăşiri ale cotelor de pericol.
Studiul comparativ al viiturilor produse în cele două perioade pune în evidenţă
declanşarea viiturilor cauzate de căderea cantităţilor mari de precipitaţii într-un timp relativ scurt,
cauzalitatea fiind favorizată şi de factorii fizico-geografici şi antropici, locali.
III.2.4.5. Viituri excepţionale în bazinul hidrografic Uz
Viitura de la Valea Uzului-1975
Hidrograful viiturii istorice, înregistrată în anul 1975, la stația hidrometrică Valea Uzului,
evidențiază faptul că viitura a pornit de la un debit de bază de 1,96 m3/s, atingând brusc vârful
maxim la valoarea de 196 m3/s, după care a intrat în fază descendentă. Forma hidrografului
indică existența unor precipitații abundente care au declanșat viitura. Debitului maxim de viitură
(196 m3/s) îi corespunde unui nivel de 455 cm.
Viiturile de la Cremenea şi Dărmăneşti-2005
Valorile cele mai mari, la ambele stații hidrometrice, Cremenea și Dărmănești, au fost
înregistrate în luna iulie, anul 2005. Atunci au fost semnalate debite excepționale la stația
Cremenea (229 m3/s) și la stația Dărmănești (132 m
3/s). Valoarea debitului mediu anual de la
stația Dărmănești pentru anul 2005 (7,94 m3/s) a depășit de 1,81 ori valoarea debitului mediu
multianual (4,40 m3/s). Valoarea debitului mediu lunar înregistrat în luna iulie a anului 2005
(18,30 m3/s) a fost de 3,10 ori mai mare decât cea a debiului mediu lunar multianual (5,90 m
3/s).
Durata totală a viiturii a fost de 144 ore și durata de creștere a fost de 26 ore. Valoarea debitului
maxim din timpul viiturii a depășit de 33,38 ori valoarea debitului mediu lunar multianual (6,86
m3/s).
Viitura de la stația Dărmănești a început cu un debit de bază de 5,3 m3/s. După faza de
apă mare, debitul a manifestat o ascensiune bruscă până la valoarea de 132 m3/s. Faza
20
descendentă a avut o durată relativ îndelungată, comparativ cu cea ascendentă. Hidrograful
viiturii prezintă o formă deosebită, cu creșteri și coborâri relativ îndelungate. Valoarea debitului
maxim, în timpul viiturii, a depășit de 22,37 ori valoarea debitului mediu lunar multianual (5,90
m3/s).
Viiturile s-au manifestat într-o perioadă mare de timp. După atingerea maximelor
istorice, faza descendentă rămâne la faza de apă mare o perioadă îndelungată, deoarece
precipitațiile au continuat să cadă și în timpul viiturilor (Tabel III.9).
Tabel III. 9 – Caracteristicile parametrilor viiturilor istorice înregistrate la stațiile hidrometrice Cremenea și
Dărmănești
Anul S.H. Qmax
(m3/s)
Qb
(m3/s)
Tt (h) Tc
(h)
Wt
(mil.m3)
Wc
(mil.m3)
H
(mm) γ
F
(km2)
2005 Cremenea 229 5,05 144,0 26 24,29 5,08 72 0,22 337
Dărmănești 132 5,30 225,5 34 26,60 5,67 66 0,26 404
Qmax-debit maxim; Qb-debit de referință; Tt-timp total; Tc-timp creștere; Wt-volum total; Wc-volum creștere; H-strat
scurs; γ-coeficientul de formă; F-suprafața stației hidrometrice
Nivelul exagerat de mare al lacului Poiana Uzului, înregistrat în timpul viiturii istorice, ar
fi produs un dezastru prin ruperea barajului. Calamitatea a fost evitată printr-un management
adecvat al apei (Fig. III.32).
III.2.4.5.2. Analiza nivelurilor apei din timpul viiturilor excepţionale, comparativ cu
nivelurile viiturilor anterioare
Debitul maxim de la stația Cremenea a depășit cota de atenție (CA) cu 292 cm, cota de
inundație (CI) cu 242 cm și cota de pericol (CP) cu 192 cm. La stația Dărmănești, a fost depășită
cota de atenție (CA) cu 370 cm, cea de inundație (CI) cu 320 cm și cota de pericol (CP) cu 220
cm.
Viitura excepţională din iulie 2005, când debitul a înregistrat o valoare istorică la staţiile
Dărmăneşti şi Cremenea (situată în amonte de staţia Dărmăneşti), a creat probleme locuitorilor
din zonă. Debitele maxime de viitură de la stațiile Cremenea şi Dărmăneşti s-au încadrat între
1% și 5%, iar la staţia Valea Uzului, între 0,1% și 1%.
IV. Particularităţi social-economice (aşezări, infrastructură)
Concentrarea cea mai mare a populaţiei este în depresiunea Dărmăneşti. În acest areal
locuit şi în zona Sălătruc, care aparţine oraşului Dărmăneşti, factorul antropic acţionează prin
desfăşurarea unor activităţi economice bazate pe exploatarea lemnului, valorificarea potenţialului
energetic, valorificarea materialelor locale (gresii, exploatarea balastului), pomicultură şi
prelucrarea lemnului, zootehnia, utilizarea terenului în scopuri agricole etc.
21
Influenţa factorului antropic asupra resurselor de apă este pusă în evidenţă şi prin
exploatarea apei în vederea alimentării populaţiei, a utilizării apei în fermele zootehnice,
activităţi industriale ş.a. În consecinţă, caracteristicile şi procesele hidrologice sunt afectate în
mod direct şi indirect.
Legătura dintre Depresiunea Dărmănești și comuna Sânmartin din Județul Harghita este
realiazată prin Pasul Uz (1085 m). Legătura între Moldova și Transilvania se face cu DN12A.
Oraşul Dărmăneşti prezintă cea mai mare densitate a infrastructurii. Suprafeţele locuite
(intravilane) ocupă cea mai mare parte a arealului. Se evidenţiază marea densitate a clădirilor în
localităţile Dărmăneşti şi Sălătruc. Locuitorii practică activități forestiere și creșterea animalelor.
În această localitate, se află o fabrică de mobilă. Din albia râului Uz se extrage pietrișul depozitat
într-o balastieră din apropiere. Tot din această zonă se mai exploatează și gresii. La coada lacului
Poiana Uzului, încă mai există câteva gospodării ale satului Poiana (astăzi cuveta lacului), care a
fost strămutat.
V. Modelarea cu HEC-RAS a viiturilor
Modelul HEC-RAS ajută la stabilirea comportamentului dinamic al apei în regim natural
și în canale. Din modelare, rezultă harta hazardului care se bazează pe colectarea datelor, pe
studiul hidrologic și hidraulic, dar și pe calcularea zonei inundabile.
Fig. V. 1 – Schema conceptuală pentru realizarea simulării de inundații
Pentru simularea viiturilor şi inundaţiilor de referinţă din iulie 2005 şi pentru cele cu
diferite probabilităţi de depăşire a debitului maxim (0,1%, 1%, 5% şi 10%), a fost realizată
22
modelarea cu ajutorul tehnicilor GIS (Mustățea, 2005; Romanescu et al., din 2017, 2018). Pentru
a ajunge la cunoașterea adâncimilor apei (în timpul viiturilor) în diferite secțiuni, am conceput o
schemă conceptuală care include toate fazele de lucru arătate mai sus (Fig. V.1).
Conform acestei scheme, am calculat nivelul apei pentru fiecare profil transversal. În
urma transpunerii pe modelul digital al terenului, a fost stabilită limita inundabilă a zonei.
V.1. Simularea cu HEC-RAS a viiturii excepționale din iulie 2005
Viitura excepţională din luna iulie 2005 a fost simulată prin stabilirea, într-o primă etapă,
a elementelor de geometrie a albiei, cu ajutorul extensiei HEC-GeoRAS (a programului
ArcGIS), care, ulterior, au fost importate şi prelucrate în programul HEC-RAS. Datele care au
fost introduse în programul HEC-RAS au fost utilizate pentru obţinerea benzii de inundabilitate
în lungul cursului de apă al Uzului, conform schemei pe care am conceput-o.
Extensiunea spațială a benzii de inundabilitate a fost identificată cu softul ArcMap
(ArcGIS). Benzile singulare calculate pentru fiecare profil au fost compuse într-o singură bandă
continuă. Simularea riscului la inundaţii, în funcţie de adâncimile apei, prin modelarea în
programul HEC-RAS pe râul Uz, pentru viitura excepţională din iulie anul 2005, este prezentată
în Fig. V.9.
Fig. V. 9 – Simularea riscului la inundaţii pentru viitura din anul 2005 înregistrată în bazinul hidrografic Uz
În timpul inundațiilor din iulie 2005, în arealul aferent stației Valea Uzului, adâncimea
apei a înregistrat valori cuprinse între ˂0,5 m şi ˃1,5 m. Valorile din amonte de localitatea Valea
23
Uzului au depăşit 1,5 m. Cele mai multe gospodării afectate au fost în localitatea Ghiurche.
Gospodăriile expuse riscului în localitatea Valea Uzului au fost mai puţine ca număr. Adâncimea
apei la staţia hidrometrică Cremenea a atins valoarea de 1,5 m avariind 16 case şi infrastructura
zonei.
Digurile au avut un efect important în apărarea gospodăriilor împotriva inundaţiilor. Un
exemplu elocvent este reprezentat de digul amplasat în localitatea Sălătruc, aval de podul care
traversează râul Uz. Acesta prezintă înălţimi de cca 4–4,5 m.
Gospodăriile din apropierea fostei rafinării Dărmăneşti, situate pe malul râului, au fost
avariate, deşi a existat digul alcătuit din gabioane. În acest loc, nivelul apei nu a fost foarte
ridicat. Ulterior, acest dig a fost supraînălţat la cca 3 m, diminuând astfel pagubele provocate de
inundaţiile care au urmat.
Pagubele materiale (clădiri distruse total sau parțial, infrastructură avariată etc.) au fost
însemnate și s-au putut estima și din simularea inundației din vara anului 2005 (Tabel V.1).
Tabel V. 1 – Evaluarea riscului la inundaţiile produse în timpul viiturilor istorice din vara anului 2005 în bazinul
hidrografic Uz
Anul Adancimea apei Număr clădiri avariate Lungime infrastructură (km)
2005
< 0,5 m 514 7,11
0,5 - 1,5 m 41 7,47
> 1,5 m 32 4,43
Număr total case/Lungime totală infrastructură (m) 587 19,01
Modelarea viiturilor excepționale produse în bazinul Uz confirmă faptul că undele de
viitura au survenit ca urmare a creșterii bruște a debitelor şi nivelurilor apei și că geneza a fost
constituită de condițiile în care acestea s-au produs: ploi torențiale de mare intensitate, a căror
durată a depășit timpul de concentrare a apei, fragmentarea mare a reliefului, scurgerile de pe
versanţi, capacitatea redusă de infiltrare a solului etc. În acest caz, se poate evidenția și factorul
morfologic: meandrarea albiei, forma secțiunilor transversale, rugozitatea albiei etc.
O contribuție mare a avut și factorul antropic prin urbanizare, despăduriri, intervenția
asupra întreruperii cursului natural al râului (barajul lacului Poiana Uzului), utilizarea terenurilor
etc. Zona de la coada lacului de acumulare fiind mai joasă a fost întotdeauna foarte expusă
inundațiilor acumulând sedimente. La fiecare viitură, afluenții debușează în lac resturi lemnoase
și sedimente târâte de pe versanti.
Zona localității Sălătruc este situată la baza versanților şi la confluenţa afluentului Pârâul
Mare cu râul Uz. Din acest motiv a fost foarte afectată de viiturile rapide şi de viiturile din albia
râului Uz. Această zonă este inundată aproape la fiecare viitură. Mărimea suprafeței inundate
depinde de mărimea debitului viiturii.
24
V.2. Simularea cu HEC-RAS a viiturilor pentru diferite probabilităţi de depăşire a
debitelor maxime (0,1%; 1%; 5%; 10%)
Distribuția probabilistică în timp a fost stabilită prin intermediul unei funcții de
probabilitate.
Tabel V. 2 – Debitele maxime anuale, debitele maxime specifice (a), volumele maxime și stratele maxime de apă
scurse echivalente volumelor maxime cu diferite probabilități de depășire determinate pentru stațiile hidrometrice
Valea Uzului, Cremenea și Dărmănești (b)
a.
Stația hidrometrică Qmaxp% (mc/s)
b.
qmaxp% (l/s/kmp)
0,1 1 5 10 0,1 1 5 10
Valea Uzului 198,3 108,1 75,5 61,1 1322 720,7 503,3 407,3
Cremenea 403,7 285,1 199,5 161,7 1197,9 846,0 592,0 479,8
Dărmănești 216,7 148,9 100,8 79,9 536,4 368,6 249,5 197,8
c.
Stația hidrometrică Wmaxp% (mil.mc)
d.
Hmaxp% (mm)
0,1 1 5 10 0,1 1 5 10
Valea Uzului 6,2 3,4 2,4 1,9 0,9 0,5 0,4 0,3
Cremenea 12,7 9,0 6,3 5,1 4,3 3,0 2,1 1,7
Dărmănești 6,8 4,7 3,2 2,5 2,8 1,9 1,3 1,0
Fig. V. 21 – Harta cu diferite probabilități de apariție a debitelor maxime înregistrate in bazinul Uz
Analiza de frecvență are ca scop principal stabilirea corelațiilor dintre viituri și
identificarea probabilităților de depășire. Pentru delimitarea benzilor de inundabilitate, au fost
25
utilizate probabilitățile de 0,1%, 1%, 5% și 10%, corespunzătoare apariției teoretice a valorilor la
1000, 100, 20 și 10 ani. Pentru probabilitatea de 1%, valorile volumului de apă rezultate sunt de
3,40 mln.m3 la Valea Uzului, 9,00 mln.m
3 la stația Cremenea și de 4,70 mln.m
3 la Dărmănești.
Cu modelarea în HEC-RAS, au fost obținute benzile de inundabilitate care oferă
informații despre adâncimile apei în diferite secțiuni. Mărimea lor variază în funcție de
perioadele de revenire (Fig. V.21).
VI. Analiza hazardului, vulnerabilităţii şi riscului la inundaţii pentru diferite
probabilităţi de depăşire a debitului maxim (0,1%, 1%, 5% şi 10%) pentru
râul Uz
Harta hazardului la inundații obținută prin modelare cu HEC-RAS evidențiază faptul că
adâncimile maxime ale apei variază în funcție de perioadele de revenire (Fig. VI.1). Mărimea
suprafețelor inundate în funcție de tipurile de hazard, diferențiate în funcție de perioadele de
revenire pentru arealele Cremenea și Dărmănești, sunt evidentiaţe tabelar (Tabel VI.1). La o
suprafață de mici dimensiuni, există un grad mare de pericol.
Fig. VI. 1 – Harta hazardului la inundații pentru diferite probabilități de apariție a debitelor maxime (0,1%, 1%, 5%
şi 10%) înregistrate în bazinul Uz
Harta hazardului a rezultat din analizarea hazardelor bazate pe modelări. Aceasta a
presupus colectarea datelor, studiul hidrologic și hidraulic și dimensionarea zonei inundabile.
26
Limitarea arealului inundat a fost stabilită prin transpunerea pe modelul digital de elevație a
nivelului apei calculat pentru fiecare profil transversal.
Tabel VI. 1 – Suprafețele corespunzătoare benzilor de inundabilitate cu diferite probabilități de depășire
Bazin Probabilitatea inundației P% Total suprafață inundată (ha)
Uz
Foarte mare 0.1 1224
Mare 1 1021,34
Medie 5 634,5
Mică 10 572,3
VI.2. Analiza vulnerabilității
Zonele cu gradul cel mai mare de vulnerabilitate la inundații, în bazinul Uz, sunt
reprezentate de zonele populate situate în lungul văii râurilor. Văile pot fi acoperite cu apă la
creșterea nivelurilor apei din albia râurilor, apă care deversează peste maluri. Aceste văi devin în
acest caz, zone inundabile. Clasele de vulnerabilitate corespunzătoare tipurilor de utilizare a
terenurilor sunt evidențiate tabelar (adaptare după Mierlă, 2013).
Fig. VI. 2 – Vulnerabilitatea la inundații în bazinul hidrografic Uz (Adaptare după Mierlă, 2013
Zonele cu gradul cel mai înalt de vulnerabilitate, în bazinul Uz, sunt reprezentate de clasa
5 (zone locuite, unități comerciale și industriale, infrastructură), care reprezintă 1% din suprafaţa
bazinului (aproximativ 46 km2). Terenurile cultivate și cele de tranziție (spre cultivare)
reprezintă gradul 4 (vulnerabilitate mare), ocupând 8% din suprafața bazinului (37,5 km2).
Ponderea cea mai importantă din suprafaţa bazinului este reprezentată de clasa 3, cu grad mediu
de vulnerabilitate (79%) și care include suprafețele ocupate cu păduri de foioase, conifere și
27
mixte (371 km2). Un grad scăzut de vulnerabilitate la inundații, 11% din suprafața bazinului, este
reprezentat de clasa 2, care include pășuni și pajiști naturale (51,6 km2). Gradul foarte scăzut la
vulnerabilitate este reprezentat de cursurile și acumulările de apă (1%).
În arealul Dărmănești, în lungul văii râului Uz și afluentului Boiștea, se află elementele
cu cel mai înalt grad de vulnerabilitate, pe o suprafață considerabilă. Localitatea prezintă o
concentrare mare a elementelor vulnerabile pe valea râului Uz. Ca elemente vulnerabile sunt
identificate structurile urbane, infrastructura, unități industriale și comerciale, terenuri agricole,
terenuri cu arbuști defrișați, păduri, pășuni și pajiști naturale.
În cazul localității Cremenea, vulnerabilitate mare și foarte mare prezintă zona din
amonte de confluența râului Izvorul Alb cu lacul Poiana Uzului până la coada lacului. Ca
elemente vulnerabile se întâlnesc locuinţele, infrastructuctura, teren predominant agricol în
amestec cu vegetație naturală, păduri și pășuni.
Zona cea mai vulnerabilă pentru arealul Valea Uzului este cea aferentă localității.
Elementele vulnerabile sunt locuințele, infrastructura și zona de tranziție cu arbuști (în general
defrișați) și păduri. Cunoașterea vulnerabilității prin elementele vulnerabile este o condiție
esențială pentru cercetarea riscului unei zone. Cunoașterea hazardului și a gradelor de
vulnerabilitate sunt esențiale pentru stabilirea elementelor de risc (Fig. VI.2).
Fig. VI. 3 – Riscul la inundații realizat pentru probabilitățile de 0,1%, 1%, 5% și 10% pentru bazinul hidrografic Uz
28
VI.3. Analiza riscului
Cel mai ridicat grad de risc (foarte ridicat) pentru arealul Cremenea corespunde
probabilității de 0,1%, pentru o perioadă de revenire la 1000 de ani, corespunzător debitului de
543,15 m3/s și unui nivel de 5,8 m. Ar putea distruge un număr de 9 case și 4,54 km de drumuri
(Fig. VI.3). Tabelul VI.3 evidențiază cuantificarea riscului la inundații pentru diferite
probabilități de depășire a debitului maxim (0,1%, 1%, 5% și 10%).
Zonele cu cel mai mare grad de expunere la inundații sunt cele din imediata apropiere a
râului Uz. În regim natural, inundarea se produce prin deversarea apei peste maluri.
La coada lacului de acumulare Poiana Uzului, se produce inundarea terenului, deoarece
este o zonă mai joasă. Zona localității Sălătruc, situată la baza versantului, este expusă şi la
viituri rapide. Aceasta zonă este inundată de fiecare dată când se produc viituri. Locuințele și
infrastructura, situate în apropierea albiei râului Uz, prezintă cel mai mare risc (foarte ridicat).
Tabel VI. 3 – Evaluarea riscului la inundații realizat pentru bazinul hidrografic Uz
Tip risc Numar clădiri Lungime infrastructură (km) Total suprafață inundată
(ha)
Viitura
p%
Mic (10%) 213 0,57 572,3
Mediu (5%) 315 0,7 634,5
Mare (1%) 450 1,12 1021,34
Foarte mare (0.1%) 521 1,5 1224
Construirea barajului lacului Poiana Uzului cât și celelalte presiuni antropice asupra
mediului natural (extinderea zonei locuite, defrișarea necontrolată a pădurilor, extinderea
terenurilor cultivate etc.) au restrâns aria mediului natural provocând o perturbare a acestuia
(strămutarea localității Poiana cu tot ce îi aparținea și defrișarea unei importante suprafețe
împădurite în perioada construirii barajului). Acestea, fiind cumulate și cu schimbările climatice,
au creat și crează condiții pentru declanșarea fenomenelor extreme care au consecințe
dezastruoase. În bazinul Uz, în timpul inundațiilor, acumulările de apă cu adâncimi mari sunt
întâlnite mai mult în zonele situate la atitudine joasă. Cele mai vulnerabile la inundații sunt
zonele cu o puternică influență antropică. Vulnerabilitatea depinde, în mare masură, și de modul
în care sunt utilizate terenurile. Nici viiturile catastrofale și nici cele de amploare mai mică nu
pot fi cunoscute cu mult timp înainte de a se produce.
VII. Identificarea arealelor cu potenţial de risc la viituri și inundații pe bază
de indici (FFPI şi FPI)
VII.1. Indicele FFPI în bazinul inferior Uz
Studiul pentru identificarea zonelor care prezintă potenţial de risc la viitură, în bazinul
inferior Uz cu o suprafaţă de 75,69 km2, s-a desfăşurat în mai multe faze.
29
Indicele FFPI a fost modelat spaţial realizând harta care evidenţiază gradul de
variabilitate (Fig. VII.4). Valorile indicelui FFPI, cuprinse între 1,6 şi 4,7, reprezintă ecartul de
variaţie pentru întreaga suprafaţă a bazinului inferior. Potenţialul de risc foarte ridicat
corespunde unei ponderi de 8% din suprafaţa bazinului, ridicat pentru 22% şi mediu pentru 32%.
Fig. VII. 4 – Distribuţia indicelui FFPI pentru anul 2012 în bazinul inferior al râului Uz
Arealele cu potenţial ridicat şi foarte ridicat, în ceea ce priveşte scurgerea de suprafaţă,
sunt situate în extremitatea vestică, sud-vestică, în zona barajului lacului Poiana Uzului. Cel mai
mare potenţial se regăseşte în bazinul inferior al afluenţilor Bărzăuţa, Căputeanu şi în alte zone
cu pante mari.
VII.2. Consecinţele schimbării utilizării terenurilor pe teritoriul bazinului Uz, în
perioada 1990-2006, utilizând indicele de modificare binară şi modelul Markov
Pentru structurarea studiului potenţialului de risc la viituri ca o consecinţă a schimbării
utilizării terenurilor în perioada 1990-2006, am conceput o schemă conceptuală care cuprinde
analizarea utilizării terenurilor în perioada 1990-2006, indicele de modificare binară, aplicarea
modelului Markov, modelarea spaţială cu utilizarea softului ArcGIS (Fig. VII.5).
30
În perioada 1990-2006, suprafeţele de teren care au suferit modificări reprezintă 16% din
suprafaţa întregului bazin. Aceste conversii ale terenurilor se regăsesc, în special, în Depresiunea
Dărmăneşti (localităţile Dărmăneşti şi Sălătruc), Podişul Bobişca (în sudul bazinului hidrografic
Uz, localitatea Cărpineni), localităţile Ghiurche şi Eghersec şi pe versanţi.
Pe baza modelului Markov a fost indicată conversia terenurilor cu diferite utilizări în
arealele vulnerabile la scurgerea de suprafaţă: suprafaţa urbană, păşuni, terenuri agricole,
terenuri cu arbuşti defrişaţi şi păduri.
Din rasterul obţinut pentru 2006, s-a scăzut rasterul obţinut pentru anul 1990. Rasterul
obţinut evidenţiază arealele în care s-au produs schimbări semnificative. Proporţia acestor
terenuri este de 27,7% din total. Acest fapt este dovedit de indicele de modificare binară.
Conversia în terenuri agricole ocupă o suprafaţă de 1387,81 ha, arbuştii defrişaţi ocupă
cea mai mică suprafaţă (3547,15 ha), suprafeţele urbane – 765,79 ha, suprafeţele cu păşuni
5408,05 ha şi suprafeţele cu păduri 35458 ha.
Arealele critice existente în anul 1990 pentru întregul bazin sunt în proporţie de 2%.
Pentru perioada 1990-2006, arealele critice nou apărute ca o consecinţă a schimbării utilizării
terenurilor au o pondere de 1% din suprafaţa întregului bazin Uz. În perioada 1990-2006, 97%
din suprafaţa a rămas neschimbată.
Fig. VII.5 – Schema conceptuală pentru indicele de modificare binară şi modelul Markov
31
VII.3. Studiu comparativ pentru perioadele 1990-2006 şi 1990-2012. Indicele
potenţialului de risc la viituri ca o consecinţă a schimbării utilizării terenurilor în bazinul
inferior al râului Uz pe baza modelului Markov
Structurarea studiului potenţialului de risc la viituri ca o consecinţă a schimbării utilizării
terenurilor, în perioada 1990-2012, a fost realizată prin parcurgerea unor etape. Studiul realizat
pentru identificarea arealelor care prezintă potenţial de risc la viituri a necesitat cunoaşterea
suprafețelor de teren corespunzătoare fiecărui tip de utilizare a terenului din bazinul inferior al
râului Uz, existente în anii 1990, 2006 şi 2012
Analizând evoluţia ecartului de variaţie a indicelui FFPI pe clase de risc din 1990 şi până
în anul 2012, se remarcă o creştere a gradului potenţialului de risc la viituri. Această creştere este
mai accentuată în perioada 2006-2012, comparativ cu perioada 1990-2006. Ecartul de variaţie a
indicelui FFPI a fost în creştere (de la 3,63-4,63 în 1990, la 3,65-4,71 în 2012). Cea mai mare
valoare pentru gradul ridicat şi foarte ridicat al potenţialului de risc la viituri s-a înregistrat în
anul 2012. Suprafeţele expuse riscului ridicat şi foarte ridicat s-au mărit de la 26,97 km2 în 1990
la 27,33 km2 în 2012, respectiv de la 9,59 km
2 în 1990 la 9,67 km
2 în anul 2012.
Fig. VII. 13 – Cosecințele schimbării utilizării terenului – perioada 1990-2006
Conversia terenurilor din păduri în terenuri cu arbuşti defrişaţi, a terenurilor cu arbuşti
defrişaţi în pajişti, a pajiştilor în terenuri agricole şi extinderea suprafeţei urbane au condus la
32
apariţia potenţialului de risc foarte ridicat pentru 14% din suprafaţa bazinului inferior al Uzului,
risc ridicat pentru 29% şi risc mediu pentru 32%.
Conversia terenurilor din păduri în terenuri cu arbuşti defrişaţi, a terenurilor cu arbuşti
defrişaţi în pajişti, a pajiştilor în terenuri agricole şi extinderea suprafeţei urbane au condus la
apariţia potenţialului de risc foarte ridicat pentru 14% din suprafaţa bazinului inferior al Uzului,
risc ridicat pentru 29% şi risc mediu pentru 32%.
Analiza a inclus şi identificarea arealelor critice nou apărute ca urmare a conversiei
utilizării terenurilor situate în bazinul inferior al râului Uz. Această analiză a avut în vedere
situarea localităţilor Dărmăneşti şi Sălătruc în arealul bazinului inferior. Analiza se referă la
perioadele 1990-2006 și 1990-2012 (Fig. VII.13 și 14). În perioada 1990-2006, areale critice nou
apărute, ca urmare a schimbării utilizării terenurilor, sunt în proporţie de 2%. Proporţia arealelor
critice existente în anul 1990 a fost de 1% la nivelul întregului bazin hidrografic. Se remarcă o
creştere a arealelor critice nou apărute în proporţie de 7%, în perioada 2006-2012. Modificările
produse în perioada luată în studiu (1990-2012) sunt reprezentative pentru un procent de 9% din
suprafaţa totală. Arealele în care valorile indicelui FFPI prezintă schimbări majore deţin o
pondere de 9% pentru suprafeţele care apar şi o pondere de 0,2% pentru cele care dispar. Ca o
consecinţă a schimbării utilizării terenurilor care a influenţat în mare măsură creşterea
potenţialului scurgerii de suprafaţă în perioada de studiu, a fost viitura istorică din luna iulie
2005.
Fig. VII. 14 – Cosecințele schimbării utilizării terenului – perioada 1990-2012
33
VII.4. Identificarea arealelor cu potenţial de risc la inundaţii în bazinul inferior al
râului Uz pe baza indicelui FPI
Modelarea spaţială a arealului, care prezintă potenţial de a fi inundat, s-a bazat pe
determinarea indicelui potenţial de inundare (FPI). Acest indice reflectă influenţa pe care o au
cei cinci factori analizaţi asupra procesului de scurgere, prin ponderi diferite.
Primele două intervale includ soluri cu capacitate mare de infiltrare a apei şi zonele cu
structură litologică, suprafeţele cu cele mai mari pante (>20%) şi suprafeţe împădurite. Clasa 5
include valorile cele mai mari ale indicelui potenţial de inundare cuprins între 4,1 şi 4,71, care
reprezintă 14% din suprafaţa luată în studiu (Tabel VII.9).
Tabel VII. 9 – Distribuţia indicelui potenţial de inundare în bazinul inferior al râului Uz, pe clase de valori
Scor estimat 1 2 3 4 5
Grad FPI Foarte scăzut Scăzut Mediu Mare Foarte mare
Clase valori FPI 1,6 – 2,6 2,7 – 3,1 3,1 – 3,5 3,6 -4 4,1 – 4,7
Suprafaţa (km2) 12,2 25,6 18,3 10,1 9,5
Zonele cele mai expuse la inundaţii sunt situate în apropierea albiei râului Uz.
Inundaţiile se produc adesea prin revărsare în afara albiei minore a râului. . În timpul
inundaţiilor, suprafeţele de joasă altitudine sunt cele mai expuse acumulărilor de apă, prezentând
adâncimi semnificative (Miftode, 2018). Vulnerabilitatea la potenţialul de risc la inundaţii a
zonei este cel mai mult influenţată de intervenţia antropică, prin extinderea zonei locuite (satul
Sălătruc şi oraşul Dărmăneşti), situată în cea mai mare parte în albia majoră a râului Uz şi de
utilizarea neadecvată a terenului. Cauza principală a potenţialului mare de risc la inundaţii, în
bazinul inferior al râului Uz, o constituie şi existenţa terenurilor cvasiorizontale cu mare
capacitate de reţinere a apei, cu pante mici, folosirea albiei majore pentru construirea de case şi
obiective economice. Amplasarea satului Sălătruc pe partea dreaptă a afluentului Pârâul Mare şi
la confluenţa acestuia cu râul Uz accentuează potenţialul de risc la inundaţii, în această zonă.
VIII. Modelarea viiturilor de versant în bazinele hidrografice mici, din cadrul
bazinului Uz
VIII.2.1. Aspecte morfometrice ale bazinelor mici
Procesul de determinare a zonelor, în care există pericolul declanşării viiturilor rapide,
presupune, printre altele, şi cunoaşterea elementelor morfometrice ale bazinelor.
Cea mai mare parte a subbazinelor este situată în sectorul montan (74%) şi cuprinde
bazinele situate între 850 m şi 1650 m. Bazinele situate între 320 m şi 850 m deţin o pondere de
26%. Propagarea unui volum mare de apă pe suprafaţa subbazinului presupune apropierea
raportului de circularitate de valoarea 1. Pentru subbazinele studiate la distribuţia categoriilor de
34
pantă, se observă o creştere a pantelor pentru intervalul cuprins între 15,1-51,7° în sectorul
montan şi o scădere a pantelor <15,1° în sectorul depresionar (Dărmăneşti) (Fig. VIII.3). Pante
mari prezintă bazinele din zona muntoasă şi cea de tranziţie (Sălătruc).
Fig. VIII. 3 – Harta pantelor bazinelor mici în cadrul bazinului hidrografic Uz
VIII.2.2.1. Determinarea indicelui numărului de curbă (CN)
Baza de date utilizată pentru determinarea indicelui CN cu utilizarea modelului SCS-CN,
în cazul bazinelor mici, include pentru ecuaţia de calcul, cele două variabile: solul şi utilizarea
terenurilor. Harta care reprezintă spațializarea indicelui CN evidenţiază un ecart cuprins între 30
şi 82,8. Analizând indicele CN pe bazine după valorile medii ale acestuia, se constată că cele mai
mari valori se regăsesc la bazinele situate în arealul montan şi cele mai mici, la bazinele din
arealul depresionar (Fig. VIII.6). Faţă de coeficientul de infiltrare, valorile CN sunt invers
proporţionale (grupa de soluri are valori maxime la fel ca şi spaţiile urbane).
VIII.2.2.2. Determinarea capacității de înmagazinare a scurgerii (S) și a volumelor
de apă scurse
Pentru a determina scurgerea care provine din ploaia torenţială, utilizând metoda
numărului de curbă (CN), s-a recurs la ideea că raportul dintre retenţia solului după ce începe
scurgerea şi retenţia sa maximă, potenţială, este egală cu raportul dintre scurgerea directă şi
precipitaţii (Ponce and Hawkins, 1996).
35
Fig. VIII. 6 – Spațializarea indicelui CN în bazinele mici din bazinul hidrografic Uz
Fig. VIII. 9 – Spațializarea volumelor de apă pentru precipiații de 125 mm în bazinele hidrografice mici
Atunci când sunt utilizate unităţi de măsură în cm pentru Q, S, şi P,
S = 2540/CN - 25,4, (VIII.7)
unde CN - numărul de curbă.
36
Capacitatea de înmagazinare (S) a fost identificată pe baza cunoaşterii indicelui
numărului de curbă (CN).
Determinarea volumelor de apă scurse
Volumele maxime, medii şi minime rezultate au fost analizate pentru toate arealele.
Arealele în care se înregistrează volume maxime cuprinse între 4,51 m3
şi 5,75 m3 în cazul unor
precipitaţii de 10,1 mm, sunt cele aferente bazinelor situate în zonele locuite (Dărmăneşti).
Ecartul de variaţie a volumelor în cazul precipitaţiei de 10,1 mm, la nivelul întregului bazin, este
cuprins între 0,1-10. Pentru precipitaţii de 50 mm, este cuprins între 13–50 şi pentru precipitaţii
de 125 mm, între 70 şi 125 (Figura VIII.9).
VIII.2.2.3. Determinarea timpului întârziere (TL) şi a timpului de concentrare (TC)
În cazul bazinului Uz, pentru fiecare bazin mic, a fost calculat câte un timp de
concentrare (Tc). Bazinele locuite situate în arealul montan prezintă cele mai mici valori ale
timpului de concentrare (Tc) (Fig. VIII.10).
Fig. VIII. 10 – Spațializarea timpului de concentrare în bazine mici
VIII.2.2.4. Determinarea debitului maxim 1% cu metoda rațională
Utilizând baza de date obţinută, s-a trecut la etapa zonării coeficienţilor de scurgere.
Intensitatea medie a ploii de calcul este un alt element important în calcularea debitului
maxim. Acesta a fost inclus în formula raţională propusă de INMH, în 1997.
37
La calcularea debitelor maxime cu probabilitatea de 1%, s-a ţinut cont de caracteristicile
fizico-geografice şi geometrice ale bazinelor, utilizând formula raţională şi parametrii specifici
(coeficienţi de scurgere, timpi de concentrare).
Debitele specifice maxime care au rezultat pentru bazinele mici sunt influenţate de timpul
de concentrare, suprafaţa bazinului şi coeficientul de scurgere (Fig. VIII.12).
Bazinul care prezintă cel mai mare potenţial de scurgere a maximelor hidrologice este
analizat după criteriul morfometric.
Fig. VIII. 12 – Zonarea debitului maxim specific (q) cu probabilitatea de 1% pentru precipitația de 125 mm
VIII.3. Riscul de apariţie a viiturilor rapide în bazinele mici, în funcţie de
permeabilitatea solului şi pantă
Studierea riscului de apariţie a viiturilor rapide în bazinele mici, în funcţie de
permeabilitatea solului şi pantă, a fost realizată după ce am conceput în prealabil o schemă care
cuprinde etapele parcurgerii studiului.
Conform acesteia, a fost analizată favorabilitatea transferului apei în solurile neacoperite
de vegetaţie, au fost identificate arealele expuse riscului pe aceste soluri şi arealele expuse
riscului de apariţie a viiturilor de versant, parcurgând cele trei etape principale (Fig. VIII.13).
VIII.3.1. Modelarea favorabilităţii transferului de apă în solurile neacoperite
În utilizarea modelului SCS-CN, cu care a fost determinată scurgerea maximă, a fost
analizat şi efectul pe care îl are acoperirea terenului cu vegetaţie asupra scurgerii. Pentru studiile
claselor de permeabilitate, textura solurilor în profil şi suprafaţă, au fost utilizate studiile
38
pedologice elaborate de Florea et al. (1987). Acestea stau la baza procesului de bonitare a
categoriilor de sol. Pe baza procesului de bonitare, au rezultat trei layere: viteza de infiltrare a
apei în sol, textura solului la suprafaţă și textura solului în profil.
Cu analiza spaţială, s-au identificat arealele de umiditate a solurilor, pentru a determina
gradul de favorabilitate a transferului de apă prin profilul de sol.
Fig. VIII. 13 – Schema conceptuală privind studiul riscului de apariţie a viiturilor de versant în bazinele mici în
funcție de permeabilitatea solului și panta terenului
39
VIII.3.2. Identificarea arealelor cu potenţial de risc la viituri rapide pe soluri
neacoperite în funcţie de permeabilitate şi pantă
Utilizând harta pantelor, a datelor grafice şi alfanumerice, a fost posibilă realizarea
modelului de apariţie a viiturilor în funcţie de transferul apei în profilul de sol şi pe pantă.
Au fost stabilite arealele care prezintă risc de apariţie la viituri rapide faţă de
favorabilitatea transferului apei în sol şi categoriile pantelor (Fig. VIII.18).
Fig. VIII. 18 – Spațializarea arealelor supuse riscului de apariţie a viiturilor de versant pe solurile neacoperite
(bazine mici)
VIII.3.3. Identificarea arealelor expuse riscului de apariţie a viiturilor de versant
Harta care evidenţiază arealele susceptibile riscului de apariţie a viiturilor de versant pe
solurile neacoperite, a fost inclusă în baza de date, pentru determinarea riscului de apariţie a
viiturilor de versant. Aceasta mai include şi debitele maxime cu asigurarea de 1% şi intravilanele
localităţilor din zona supusă modelării. Ulterior, a fost realizată harta riscului de apariţie a viiturii
de versant, în bazinul Uz, pentru p=1% (Fig. VIII.19). Layerul care reprezintă intravilanele
localităţilor a fost utilizat în vederea identificării riscului la inundaţii corespunzător unor
suprafeţe locuite.
Făcând conexiuni între cauzele de producere a viiturilor şi modul de manifestare a
acestora, au fost identificate bazinele hidrografice, au fost calculate debitele maxime cu
probabilitatea de 1% şi analizate datele hidrologice. La calcularea debitelor maxime cu
probabilitatea de 1%, a fost utilizată formula raţională corelată cu mărimea bazinelor
hidrografice. Utilizând funcţiile de interpolare (IDW), a fost posibilă determinarea extensiei
teritoriale pentru întregul bazin a debitelor maxime specifice.
40
Riscul de apariţie a viiturilor a fost analizat spaţial, fiind împărțit în trei clase: redus,
mediu şi ridicat. Rezultatul a fost concretizat în harta de risc. Harta riscului a fost realizată în
urma modelării datelor spaţiale. Realizarea a fost posibilă prin utilizarea programelor GIS,
putând fi aplicate modele matematice complexe ale undelor de viitură şi identificarea
potențialului de viitură a zonelor inundabile.
Fig. VIII. 19 – Riscul de apariţie a viiturii de versant în bazinul Uz pentru p = 1%
VIII.3.4. Cuantificarea riscului de apariţie a viiturii de versant în funcţie de
permeabilitatea solului şi pantă pentru p = 1%
Analizând riscul în funcţie de permeabilitate şi pantă pentru bazinele mici, se constată că
sunt expuse riscului redus la viituri rapide, în cazul unei probabilităţii de depăşire a debitului
maxim de 1%, corespunzătoare unei precipitaţii de 125 mm, o suprafaţă intravilană de 70,11
km2. O suprafaţă de 87,03 km
2 este expusă riscului mediu, iar la risc ridicat este expusă o
suprafață de 33,54 km2.
Debitul maxim exagerat provenit dintr-o ploaie torenţială şi capacitatea de transport a
albiei râului condiţionează producerea inundaţiilor în aval de secţiunea de închidere a bazinelor
mici. În depresiunea intramontană Dărmăneşti, în care sunt situate localităţile Sălătruc şi
Dărmăneşti, s-au dezvoltat mult în ultimii ani, aşezările omeneşti. Panta râului Uz din acest areal
este relativ redusă, viteza de curgere a apei micşorată, în raport cu cea din reţeaua situată în
amonte de lacul Poiana Uzului. Din acest motiv, albia râului Uz se lărgeşte exagerat. Condiţiile
41
de curgere fiind îngreunate, se produc creşteri ale nivelului apei în timpul viiturilor. Satul
Sălătruc, situat în zona de trecere de la depresiune la cea montană şi în apropierea confluenţei
râului Uz cu Pârâul Mare, este foarte afectat în timpul viiturilor, când debitele devin foarte mari
şi antrenează şi cantităţi mari de material târât de pe versanţi. Apele scurse din zona montană
antrenează deşeuri de materialul lemnos şi blochează zona podurilor şi podeţelor. Se impun
măsuri de protejare a aşezărilor umane, prin a menţine capacitatea de tranzit a albiei, a îndepărta
materialele depozitate şi construcţiile din albia minoră a râului. Prin activitatea de exploatare a
pădurilor ca urmare a interesului major pentru lemnul masiv, se neglijează resturile arborilor
abandonate pe versanţi sau chiar în albiile râurilor care formează depozite mari la confluenţe.
IX. Riscul la inundații în albia majoră a râului Uz cumulat cu riscul de
apariție a viiturilor de versant pentru probabilitatea de 1%
Fig. IX. 6 – Riscul la inundații în albia majoră a râului Uz, cumulat cu riscul de apariție a viiturilor de versant pentru
probabilitatea de 1%
42
Scopul acestei modelări a fost de a stabili severitatea riscului atunci când arealele sunt
expuse concomitent riscului de apariție a viiturilor de versant (în bazinele hidrografice mici) și
riscului la inundații pe valea râului Uz (în albia majoră).
Definitivarea modelării a constat în crearea unei baze de date specifice care să includă
elemente rezultate din baza de date creată la modelarea determinării arealelor supuse riscului de
apariție a viiturilor de versant: debitele specifice maxime (qmax1%) corespunzătoare unei
precipitații de 125 mm (grafică); elemente din baza de date rezultată din modelarea benzii de
inundabilitate cu HEC-RAS pentru albia majoră a râului Uz; arealele care reprezintă
intravilanele localităților (grafică). Baza de date rezultată cuprinde strate tematice care vor fi
combinate într-un proces de analiză spațială, cu scopul de a identifica teritoriile expuse
concomitent diferitelor grade de risc la viituri de versant și inundații pe valea râului Uz. La
definitivarea modelării, s-a ținut cont de conexiunile existente între elementele de geneză a
viiturilor și manifestarea lor. Rezultatele modelării au fost concretizate în realizarea unei hărți
(Fig. IX.6).
În cazul unei precipitații de 125 mm, arealele expuse riscului (cumulat) foarte ridicat și
ridicat se prezintă izolat. Intravilanele localităților Ghiurche și Valea Uzului sunt expuse riscului
(cumulat) foarte ridicat (Clasa 4). La risc (cumulat) ridicat (Clasa 3), sunt expuse arealele din
localitatea Sălătruc, situate în imediata apropiere a barajului, dar și cele situate la limita dintre
localitățile Sălătruc și Dărmănești.
Tabel IX. 1 – Matricea riscului adaptată după SFOWG
RISCUL Risc la viitură pe râul Uz
Redus Mediu Ridicat
Risc la viitură de
versant
Redus 1 2 3
Mediu 2 2 4
Ridicat 3 3 4
1 = Redus; 2 = Mediu; 3 = Ridicat; 4 = Foarte ridicat.
Pentru a evalua riscul, s-a realizat o matrice de cuantificare a riscului (Tabel IX.1).
Utilizând această matrice s-a obținut harta riscului cumulat, clasificat în 4 categorii: risc redus,
mediu, ridicat și foarte ridicat.
Arealele expuse riscului (cumulat) mediu și redus ocupă cea mai mare pondere, fiind cele
situate în bazinele mici, distribuite de-a lungul albiei majore a râului Uz. Cuantificarea riscului
cumulat este reprezentată în tabel IX.2.
Tabel IX. 2 - Cuantificarea riscului cumulat în bazinul hidrografic Uz
Clasa de risc Număr clădiri
afectate
Lungime
infrastructură afectată
Suprafața urbană
afectată (ha)
Clasa 1 130 11,245 5,54
Clasa 2 94 5,932 4,45
Clasa 3 73 3,992 3,5
Clasa 4 7 1,047 0,59
43
Concluzii
Scopul principal al lucrării este reprezentat de realizarea unei analize a hazardului,
vulnerabilității și riscului la viituri și inundații în bazinul hidrografic Uz. S-a impus o diagnoză a
fenomenului de inundabilitate și o analiză a celui probabil, cuantificând totodată și pagubele
survenite. Conceptele de hazard, vulnerabilitate și risc la viituri și inundații nu pot fi rezumate
într-o definiție unică, chiar și pentru un singur domeniu, fiind acceptată de către cercetători o
diversitate de definiții. Studiul de față evidențiază faptul că, dacă zona dispune de elemente
vulnerabile la risc, prezența hazardului și expunerea zonei la hazard conferă acelei zone
vulnerabilitate în condițiile în care este supusă fenomenului generator de risc. Principalul factor
declanșator al viiturilor în bazinul hidrografic Uz este cel climatic. Acoperirea terenului cu
vegetație în proporție de 77% conduce la atenuarea viiturilor prin interceptarea unei mari
cantități de apă din precipitații. În arealul montan, unde există o energie mare de relief, ierarhie
altitudinală mare și pante mari, apele provenite din precipitații sunt concentrate foarte rapid mai
ales în bazinele cu formă circulară care nu depășesc suprafața de 10 km2. Permeabilitatea solului
este determinantă pentru modalitatea de scurgere a apei. Analiza caracteristicilor hidrologice ale
bazinului Uz evidențiază că cele mai mari debite medii și maxime sunt înregistrate în lunile de
vară și primăvară. Evenimentele hidrologice istorice (importante) au fost înregistrate în lunile de
vară. Din acest punct de vedere se atenționează oficialitățile locale să întreprindă măsurile
necesare pentru atenuarea viiturilor catastrofale. Mărirea gradului de risc la viituri și inundații
este favorizată și de conversia utilizării terenurilor din bazinul râului Uz, care a fost evidențiată
prin aplicarea modelului Markov. Arealele critice la risc nou apărute sunt în proporție de 1% din
arealul studiat (bazinul inferior al râului Uz) pentru perioada 1990 și până în prezent. S-a impus
sublinierea acestui aspect, deoarece noile locuințe sau obiective industriale sunt supuse riscului
în condițiile în care nu se pun în mișcare măsurile de contracarare.
Timpul redus de concentrare a apei (˂6 ore), determinat pentru subbazinele distribuite în
intravilanele localităților și volumul de apă scurs pentru o ploaie de 125 mm încadrează zonele
locuite în categorii mari de risc. În vederea atingerii scopului principal al lucrării de a analiza
hazardul, vulnerabilitatea și riscul la viituri și inundații, cercetarea s-a desfășurat pe două căi:
identificarea arealelor expuse unui risc probabil (posibil inundate în cazul apariției viiturilor ale
căror debite maxime corespund probabilităților de depășire de 0,1%, 1%, 5% și 10%) în albia
majoră a râului principal (Uz) și de identificare a arealelor expuse riscului probabil de apariție a
viiturilor de versant pentru precipitații de 125 mm. Analizarea riscului la viituri și inundații a
început cu o diagnoză a inundațiilor istorice din iulie 2005.
44
Valorile cele mai mari ale hazardului au fost înregistrate în zonele unde apa s-a acumulat
la adâncimi apreciabile. Zonele cu vulnerabilitate mare sunt zonele care se află sub influență
antropică puternică: localitatea Dărmănești, în special dar și localitățile Sălătruc, Eghersec și
Ghiurche. Intervenția antropică a condus la degradarea solurilor prin pierderea calităților sale
inițiale, transformându-le în soluri erodate cu materie organică redusă și la apariția solurilor
impermeabile. Zona localității Sălătruc este situată la baza versanților și se află sub puternica
influență a viiturilor rapide. Arealul este inundat la fiecare viitură. Mărimea suprafeței inundate
depinde de dimensiunea debitului de viitură.
Au fost identificate arealelor expuse la risc cumulat rezultat din riscul la viituri și
inundații în albia majoră a râului Uz, obținut cu modelarea în HEC-RAS a benzii de
inundabilitate și riscul la scurgerile de pe versanți obținut cu metodele de modelare a viiturilor de
versant. Suprafețele agricole afectate de inundații sunt de regulă, terenuri arabile și fânețe.
Gradul de vulnerabilitate crește în funcție de lipsa amenajărilor malurilor, lucrărilor de curățare a
albiilor râului Uz și afluenților săi. Analizarea hazardului a avut în vedere identificarea arealelor
susceptibile la apariția acestuia. Pe lângă impactul fizic și economic care poate fi cuantificat, pot
avea și pierderi greu de cuantificat: culturale, anxietate, frică etc. . Reducerea riscului la inundații
ar presupune micșorarea hazardului și a vulnerabilității în mod simultan. Reducerea hazardului
poate fi realizată prin metode structurale și nestructurale. În acest caz, ar trebui ca ideea “mai
mult spațiu pentru râuri” să fie considerată ca fiind de bază, alături de intreținerea corectă a
digurilor existente, supraînălțarea lor, execuția altor lucrări de apărare etc. Utilizarea rațională a
terenurilor dar și interzicerea amplasării locuințelor în zonele inundabile, ar contribui la
reducerea vulnerabilității. Renaturarea albiilor, pe cât posibil (reecologizarea zonelor umede), ar
conduce la micșorarea nivelurilor mari ale apelor și se poate evita catastrofa din vara anului
2005.
Fig. III. 1 – Viitura produsă pe lacul Poiana Uzului în iulie 2005 (Sursa: www.rowater.ro)
45
Bibliografie
1. Albu M., Stoleriu C.C., Enea A., Iosub M., Hapciuc O.E., Romanescu G., 2016, Geomorphologic
risk assessment in Tecucel drainage basin, using GIS techniques, Proceedings, 2nd International
Scientific Conference GEOBALCANICA 2016, 10-12 June, 2016, Skopje, Republic of Macedonia,
95-102 p.
2. Alexandrescu G., Mureșan G., Peltz S., Săndulescu M., 1968, Notă explicativă, Harta geologică
1:200000. L-35-VIII.12 Topolița, Comitetul de stat al geologiei, Institutul Geologic, București, 75
p.
3. Armaș I., 2011, An analytic multicriteria hierarchical approach to assess landslide vulnerability.
Case study: Cornu village Subcarpathian Prahova Valley/Romania, Zeitschrift fur
Geomorphologie, vol. 55, nr. 2, 209-229 p.
4. Armaș I., Ionescu R., Posner C.N., 2015, Flood risk perception along the Lower Danube rive,
Romania, Natural Hazards, vol. 79, nr. 3, 1913-1931 p.
5. Bălteanu D. and Costache A., 2006, Conceptul de vulnerabilitate. Aplicaţii în geografie. Revista
Geografică, 12, 5-12.
6. Bilaşco Ş., 2008, Implementarea G.I.S. în modelarea viiturilor de versant, Editura Casa Cărţii,
Cluj-Napoca, 200 p.
7. Florea N., Bălăceanu V., Răuţă C., Canarache A., 1987, Metodologia elaborării studiilor
pedologice partea III-a indicatorii ecopedologici, Bucureşti.
8. Grecu F., Comănescu L., 1998a., Starea dinamică a reliefului bazinelor hidrografice determinată
prin raportul pantelor, Comunicări de Geografie, vol. II, Editura Universităţii Bucureşti
9. Hapciuc O.E., Romanescu G., Minea I., Iosub M., Enea A., Sandu I., 2016a, Flood Susceptibility
Analysis Of The Cultural Heritage In The Sucevita Catchment (Romania), International Journal of
Conservation Science, vol. 7, nr 2, 501-510 p.
10. Hapciuc O.E., Iosub M., Tomașciuc A.I., Minea I., Romanescu Gh., 2016b, Identification of the
potential risk areas regarding the floods occurrence within small mountain catchments,
Geobalcanica 2nd International Scientific Conference, Physical Geography; Cartography;
Geographic Information Systems & Spatial Planing, 177 -183 p.
11. Miftode I.D., 2015, Hazarduri, vulnerabilitate și riscuri hidrologice asociate în bazinul
hidrografic al râului Uz, Lucrările Conferinței Internaționale “Aerul și apa, componente ale
mediului” Cluj, indexat BDI, ISSN: 2067-743X, http://aerapa.conference.ubbcluj.ro/, 125-133 p.
12. Miftode I.D., Romanescu G., 2016a, The variation of the liquid monthly average flow in the
hydrographic basin of the Uz river, Lucrările Seminarului Geografic Internațional“Dimitrie
Cantemir”, Iași, indexat BDI, ISSN:1222-989X, http://www.seminarcantemir.uaic.ro/, 27-36 p.
13. Miftode I.D., Romanescu G., 2016b, The spatio-temporal variability of maximum flow in the Uz
hydrographical basin, Lucrările Conferinței Internaționale “Aerul și apa, componente ale
mediului” Cluj, indexat BDI, http://aerapa.conference.ubbcluj.ro/, 125-133 p.
46
14. Miftode I.D., Romanescu G., 2016c, Exceptional flash floods in the Uz hydrographic basin –
causes and consequences, Proceedings GEOBALCANICA. International Scientific Conference,
Skopje, Republic of Macedonia, indexat ISI, http://geobalcanica.org/, 33-41 p.
15. Miftode I.D., Romanescu G., 2016d, Analysis of flash floods occurred and registered at the
Darmanesti hydrometric station within the Uz hydrographic basin, Water resources and wetlands,
Conference Proceedings, Tulcea, indexat C.N.C.S.I.S., http://www.limnology.ro/wrw2016, 133-
140 p.
16. Miftode I.D., Romanescu G., Profir O., 2016, The morphometric aspects of the Uz hydrographic
basin, Lucrările Seminarului Geografic Internațional“Dimitrie Cantemir”, Iași, indexat BDI,
ISSN:1222-989X, http://www.seminarcantemir.uaic.ro/, 37-46 p.
17. Miftode I.D., Romanescu G., 2017a, Utilizarea GIS în identificarea arealelor cu potențial de risc
la viitură din arealul situat în amontel de Lacul Poiana Uzului, RevCAD Journal of Geodesy and
Cadastre și The Bulletin of the Polytechnic Institute of Jassy, Hidrotehnica Section, BDI,
http://geomat.ro/, 171-182 p.
18. Miftode I.D., Romanescu G., 2017b, Land use and superficial runoff in the lower catchment basin
of the Uz river (period 1990-2012), Riscuri şi Catastrofe, Ediția a XVI-a, Vol. 20, Nr. 1/2017,
http://riscurisicatastrofe.reviste.ubbcluj.ro/, 101-112 p.
19. Miftode I.D., 2018, Areas with flood potential risk in the lower Uz catchement (Romania).
Protection and mitigation measurements. PESD, 12(1):215-227.
20. Mustăţea A., 2005, Viituri excepționale pe teritoriul României, Editura Institutului Național de
Hidrologie și Gospodărire a Apelor, București.
21. Mierlă M., 2013, Evaluarea riscului hidrologic în Delta Fluviatila a Dunării, Teză de doctorat,
Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea Al.I.Cuza, Iași.
22. Mihu-Pintilie A., Paiu M., Breabăn I.G., Romanescu G., 2014, Status of water quality in Cuejdi
hydrographic basin from Eastern Carpathian, Romania,14th SGEM GeoConference on Water
Resources. Forest, Marine And Ocean Ecosystems, Conference Proceedings, vol. I, 639-646 p.
23. Mihu-Pintilie, A., Romanescu, G., Stoleriu, C.C., Stoleriu, O.M., 2014, International Journal of
Conservation Science, 5, no. 2, p. 243.
24. Mihu-Pintilie, A., Romanescu, G., Stoleriu, C.C., 2014, Carpathian Journal of Earth and
Environmental Sciences, 9, no. 2, p. 113.
25. Ponce V. M., Hawkins R. H., 1996, Runoff curve number: has it reached maturity, Journal of
Hydrologic Engineering.
26. Olaru V, Voiculescu M, Georgescu LP, Coldararu A., 2010, Integrated management and control
system for water resources, Environmental Engineering and Management Journal 9(3): 423-428.
27. Olariu P., Nour M., 1994, Aspecte ale unor viituri produse în ultimii ani în aria pericarpatică
orientală, Lucrările seminarului geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 13 – 14, 1993-1994, Iași, 123-
139 p.
47
28. Romanescu G., Jora I., Stoleriu C., 2011a, The most important high floods in Vaslui river basin –
causes and consequences, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences 6(1): 35 119-
132 p.
29. Romanescu G., Stoleriu C., Romanescu A.M., 2011b, Water reservoir and the risk of accidental
flood occurrence. Case study: Stânca-Costești reservoir and the historical floods of the Prut river
in the period July-August 2008, Romania, Hydrological Processes, Wiley, vol. 25, nr. 13, 2056-
2070 p.
30. Romanescu G., Miftode D., Mihu-Pintilie A., Stoleriu C.C., Sandu I., 2016d, Water Quality
Analysis in Mountain Freshwater: Poiana Uzului Reservoir in the Eastern Carpathians, Revista de
Chimie, București, vol. 67, nr. 11, 2318-2326 p.
31. Romanescu G., Pascal M., Pintilie Mihu A., Stoleriu C.C., Sandu I., Moisii M. 2017. Water Quality
Alanysis in Wetlands Freshwater: Common Floodplain of Jijia-Prut Rivers. Rev.Chim.(Bucharest),
68(3):553-561.
32. Romanescu G., Mihu-Pintilie A., Stoleriu C.C., Carboni D., Paveluc L.E., Cimpianu C.I. 2018. A
Comparative Analysis of Exceptional Flood Events in the Context of Heavy Rains in the Summer of
2010: Siret Basin (NE Romania) Case Study. Water, 216, 10(2):216:1-17.
33. Romanescu G., Mihu-Pintilie A., Carboni D., Stoleriu C.C., Cimpianu C.I., Trifanov C., Pascal
M.E., Ghindaoanu B.V., Ciurte D.L., Moisii M. 2018. The tendencies of hydraulic energy during
XXI century between preservation and economic development. case study: Fagaras Mountains,
Romania. Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 13(2):489-504.
34. Romanescu G., 2018, Inundațiile: calamitate sau normalitate? Studii de caz: bazinele hidrografice
Prut și Siret (Romania). Editura Transversal, Târgoviște.
35. Sandulescu M. (1984) Geotectonica Romaniei, Edit. Tehnica, Bucuresti.
36. Surdeanu V., Sorocovschi V., 2005, Phenomenes géographiques de risque dans la Depression de
la Transylvanie, Revista de geomorfologie, 7, 121-131.
37. Serban G., Rus I., Vele D., Bretcan P., Alexe M., Petrea D. 2016. Flood-prone area delimitation
using UAV technology, in the areas hard-to-reach for classic aircrofts: case study in teh north-east
of Apuseni Mountains, Transylvania. Natural Hazards, 82(3):1817-1832.
38. Zelenáková M., Fijko R., Diaconu D.C., Remenáková I. 2018. Environmental Impact of Small
Hydro Power Plant—A Case Study. Environments, 5(12):1-10.
39. Zeleňáková Martina, Dobos Endre, Kováčová Lucia, Vágo Jánós, Abu-Hashim Mohamed, Fijko
Rastislav, Purcz Pavol. 2018. Flood vulnerability assessment of Bodva cross-border river basin.
Acta Montanistica Slovaca, 23(1):53-61.
40. www.rowater.ro (accesat la data de 13.01.2016).
41. http://www.geo-spatial.org/download/romania-seturi-vectoriale (accesat la data de 2.09.2017).
42. http://land.copernicus.eu/pan-european/corine-land-cover (accesat la data de 3.11.2017).
43. https://earthengine.google.com/timelapse (accesat la data de 23.05.2018).
