+ All Categories
Home > Documents > H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din...

H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din...

Date post: 30-Dec-2019
Category:
Upload: others
View: 5 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
11
H SH M ISEI» A I^BSSIS 1982
Transcript
Page 1: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

H S HM ISEI» A I^B SSIS

1982

Page 2: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

OBRAZARE DE COIFURI ROMANE DIN DACIA*

Studiu l arm am entului descoperit pe teritoriul provinciei romane Dacia se află de abia la început. Astfel, pînă în prezent, nu s-au publicat decît p a tru coifuri rom ane: un coif de cavalerie de paradă descoperit la Lunca M ureşului1; un coif de tip Weisenau, purtat de legionarii romani, de la Berzovia2* u n coif de tip „oriental“ de la Bumbeşti3; o mască de coif descoperită în Olt, lîngă Romula4. Chiar ţinînd seama şi de existenţa unor piese inedite, cum este coiful cu mască de la Gilău, numărul lor apare ca fiind foarte redus.

Această situaţie, care nu reprezintă decît o lacună de cercetare, va pu tea fi rem ediată fără îndoială prin descoperirea altor piese în săpătu­rile, d in ce în ce mai numeroase în ultima vreme, executate în castre şi aşezările civile adiacente. Totodată, apare necesară studierea accesoriilor de coifuri — obrăzare, frontale, portpanaşe, bare de întărire — rămase pînă în prezent în afara preocupărilor arheologilor. Dintre accesorii, obrăzarele (paragnathidae, bucculae) reprezintă categoria de piese cea m ai im portantă şi care se pretează cel mai bine la un studiu tipologic.

Din cele patru obrăzare, care ne-au fost accesibile, două sînt ine­d ite (nr. 2 şi 3), unul a fost publicat cu inexactităţi în ceea ce priveşte funcţionalitatea şi locul său de descoperire (nr. 1), iar un fragment a fost considerat ca piesă de folosinţă necunoscută (nr. 4)5.

In continuare prezentăm catalogul pieselor:1. O brăzar pentru obrazul drept (fig. 1).

Descoperit la G rădiştea Muncelului (jud. Hunedoara), de C. Daicoviciu, în cam paniile de săpături arheologice din anii 1950—19516. Păstrat la Muzeul de istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca (inv. MIC 256). Pu-

* Intr-o prim ă formă acest articol a fost susţinut la sesiunea Muzeului Ba­natului din anul 1978. In acelaşi an el a fost predat la redacţia revistei Tibiscus, care însă nici nu l-a publicat şi nici nu a restituit manuscrisul. Considerăm ne­cesară această menţiune, întrucît Intre timp piesa nr. 1 a fost publicată, chiar dacă sum ar şi cu unele erori.

1 ArchErt, VIII, 1888, p. 184—185; J. Garbsch, Römische Paraderüstungen, 1978, p. 100.

2 D. Protase, L. Petculescu, în Banatica, III, 1975, p. 85—89.s L. Petculescu, P. Gherghe, în SCIVA, 30, 1979, p. 603—606.4 D. Pappazoglu, Muzeul Pappazoglu, Bucureşti, 1865, p. 30; O. Benndorf,

Antike Gesichtshelme und Sepulkralmasken, Viena, 1878, p. 22—24, pl. 10; H. Rüs­sel] Robinson, The Arm our of Imperial Rome, Londra, 1975, p. 124, pl. 363; J. Garbsch, op cit., p. 69—70, pl. 24/2.

5 Mulţumim şi pe această cale colegilor I. Andriţoiu şi D. Benea, care ne-aupermis publicarea pieselor inedite aflate în muzeele din Deva şi Timişoara. Deasemenea, mulţumim colegului C. Pop şi directorului Muzeului din Zalău, V. Lu-căcel, pentru fotografiile pieselor aflate în muzeele din Cluj-Napoca şi Zalău.

9 Informaţie C. Pop.

Page 3: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

p ig i — Obrăzarul de la Grădiştea Muncelului (scara 1/1).

Page 4: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

n o te şi DISCUŢII 293

b lica t sumar d e I. Miclea, R. Florescu, Strămoşii Românilor. Daco-ro- manii, I, Bucureşti, 1980, p. 93, nr. 189.

Lucrat din tablă de bronz cu patină verde închis. Dimensiuni actuale (restaurat): î «= 17,8 cm; 1 = 11,5 cm.

Obrăzar relativ îngust, de tipul cu balama şi cu reprezentarea în relief a pavilionului urechii, avînd rupte proeminenţele pentru apărarea bărbiei şi pometelui. Obrăzarul este decorat „au repoussé“, cu imaginea unui vultur spre dreapta. Vulturul, cu aripile desfăcute, ţine în ghiare un şarpe care îşi ridică partea din faţă a corpului spre dreapta. Detaliile penajului de pe aripile, gîtul şi picioarele vulturului sînt executate prin cizeluri foarte fine. Deasupra este reprezentat un segment de cerc cu or­nament radiar. Cîmpul ornamental este delimitat de un chenar în relief, haşurat pentru a sugera un şnur, dispus paralel cu marginea piesei şi cu reprezentarea în relief a pavilionului urechii. Marginea propriu-zisă a obrăzarului este arcuită. Intre chenar şi margine, în partea posterioară, jos, este urma unui nit, vizibilă pe partea dinăuntru.

Semnificaţia decorului obrăzarului este destul de clară. Vulturul, atribut al lui Jupiter, zeul suprem al panteonului roman şi protector al statului şi al armatei, este întîlnit frecvent pe armele de paradă, uneori apărînd chiar ca un substitut al zeului însuşi. La rîndul său, şarpele este un simbol chtonian. Deci, reprezentarea scenică a acestei lupte, în care victoria primului avea o valoare apotropaică, este foarte firească pe un obrăzar, deşi pînă în prezent este unică pe armele de paradă7. Vulturi sînt însă redaţi şi pe alte obrăzare, ca spre exemplu cele descoperite la Theilenhofen8, Wels9, Camuntum10. Cea mai apropiată analogie, ca for­mă, o reprezintă obrăzarul coifului de paradă de la Tel Hauran11.

Reprezentarea urechii permite atribuirea obrăzarului unui coif de cavalerie de paradă, de tipul Robinson „Cavalry Sports“ I12.

2. Obrăzar pentru obrazul drept (fig. 3/1). Descoperit la Micia (Ve- ţel, jud. Hunedoara) de C. Daicoviciu, în campania de săpături arheolo­gice din anul 1929. Păstrat la Muzeul judeţean Hunedoara din Deva (inv. 3000). Inedit.

Piesa este lucrată din tablă de bronz patinată. Dimensiuni actuale: î — 16,2 cm; 1 = 9,7 cm.

Obrăzar îngust cu marginea anterioară foarte puţin arcuită şi cea posterioară aproape verticală. Prezintă o serie de fisuri, iar colţurile din stînga sus (cu lăcaşul din spate al balamalei) şi de jos, sînt rupte. Ex­tremitatea piesei este prinsă într-o fîşie de tablă foarte îngustă, cu pro­filul în formă de U. In partea din spate, aproximativ central, are un ori­ficiu pătrat, tăiat din interior spre exterior. în dreptul lăcaşului din faţă al balamalei este o gaură rotundă de nit, provenind de la o repara­ţie, iar pe partea din spate sînt vizibile urme de fier.

7 Asupra repertoriului decorativ al echipamentului de paradă, vezi J. Garbsch, op. cit., p. 29—32.

8 Idem, op. cit., p. 55—56, nr. FI, pl. 10.9 Idem, op. cit., p. 75, nr. 069, pl. 32/2.10 Idem, op. cit., p. 76, nr. 080, pl. 33/4.11 Idem, op. cit., p. 61, nr. N2, pl. 16/2, 4.12 H. Russell Robinson, op. cit., p. 133—134.

Page 5: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

NO TE ŞI DISCUŢII

Obrăzarul nu are analogii apropiate în Imperiul roman, însă prin îngustimea sa ar putea proveni de la un coif conic, de arcaş oriental, de tipul celui descoperit la Bryastovets13.

3. Obrăzar (fragmentar) pentru obrazul drept (fig. 2/1—2; 4/1—2). Descoperit la Tibiscum (Jupa, jud. Caraş-Severin), într-o prăvălie din aşezarea civilă (municipium), de Doina Benea, în campania de săpături arheologice din anul 1976. Păstrat la Muzeul Banatului din Timişoara (inv. 8323). Inedit.

Lucrat din tablă de bronz, cu patină artificială verde închis. Dimen­siuni actuale (neîntregit): î == 11 cm; 1 = 13,3 cm.

Din obrăzar s-a păstrat numai jumătatea inferioară, cu o proemi­nenţă ascuţită pentru apărarea bărbiei şi o a doua proeminenţă pentru apărarea pometelui, plecînd aproape în unghi drept de la linia de răs- croire. Extremitatea piesei este prinsă într-o fîşie de tablă de bronz cu profilul în formă de U. în centrul proeminenţei pentru apărarea bărbiei are un nit al cărui cap plat, rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară. El fixează pe partea interioară a obrăzarului o fîşie de tablă în care este angajat un inel ce servea la prinderea cureluşelor cu care se legau obră- zarele sub bărbie. O altă gaură, la m ijlocul laturii inferioare, provine de la nitul ce fixa un al doilea inel folosit la legarea suplimentară sub maxilar. Pe partea interioară este un fragment din tabla sistemului de prindere a inelului.

Piesa poate fi reconstituită pe baza analogiilor foarte apropiate cu obrăzarul unui coif de fier de tipul Weisenau, descoperit la Hofheim şi datat la sfîrşitul secolului I e.n.14

4. Obrăzar (fragmentar) pentru obrazul drept (fig. 3/2; fig. 5). Des­coperit în baraca nr. 5 a castrului de la Buciumi (jud. Sălaj), în campania de săpături arheologice din anul 1966. Păstrat la Muzeul de istorie şi artă din Zalău (inv. nr. C.C. 182/66). Publicat sumar de N. Gudea, C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, Cluj, 1972, p. 77, nr. 19, pl. CVXI/ 15.

Lucrat din tablă de bronz. Dimensiuni actuale: î = 11 cm; 1 = 4,4 cm.Din obrăzar s-a păstrat numai un fragment din partea posterioară,

cu marginea profilată. Fragmentul este rupt chiar pe linia profilaturii ce delimita marginea de partea centrală, care era mai ridicată. Fragmen­tul permite, prin profilaturile sale, o încercare de reconstituire pe baza analogiilor cu obrăzarul unui coif de bronz de tip Hagenau, descoperit la Hod Hill15. Posibile analogii şi cu obrăzare asemănătoare aparţinînd coi­furilor de tip W eisenau16.

Printre problemele cele mai importante ridicate de această categorie de piese se numără cele ale tipologiei şi cronologiei. Datorită faptului câ obrăzarele erau relativ fragile şi, deci, uşor de pierdut, ele puteau fi înlocuite de mai m ulte ori în decursul folosirii aceluiaşi coif. In conse­cinţă, atribuirea lor unuia sau altuia dintre tipurile de coifuri este de

13 I. Velkov, in Izvestija Sofia, V, 1928—1929, p. 15—20, fig. 7—9, pl. 3—5.14 H. Russell Robinson, op. cit., p. 70—71, fig. 170— 173 si p. 81, fig. 233, obriS-

zar tipul 30.15 Idem, op. cit., p. 39, fig. 86—87 §i p. 79, fig. 207, obrazar tipul 4.18 Idem, op. cit., p. 78, fig. 209—210, obrazare tipul 6 si 7.

Page 6: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

Obrăzarul nu are analogii apropiate în Imperiul roman, însă prin îngustimea sa ar putea proveni de la un coif conic, de arcaş oriental, de tipul celui descoperit la Bryastovets13.

3. Obrăzar (fragmentar) pentru obrazul drept (fig. 2/1—2; 4/1—2). Descoperit la Tibiscum (Jupa, jud. Caraş-Severin), într-o prăvălie din aşezarea civilă (municipium), de Doina Benea, în campania de săpături arheologice din anul 1976. Păstrat la Muzeul Banatului din Timişoara (inv. 8323). Inedit

Lucrat din tablă de bronz, cu patină artificială verde închis. Dimen­siuni actuale (neîntregit): î = 11 cm; 1 = 13,3 cm.

Din obrăzar s-a păstrat numai jumătatea inferioară, cu o proemi­nenţă ascuţită pentru apărarea bărbiei şi o a doua proeminenţă pentru apărarea pometelui, plecînd aproape în unghi drept de la linia de răs- croire. Extremitatea piesei este prinsă într-o fîşie de tablă de bronz cu profilul în formă de U. In centrul proeminenţei pentru apărarea bărbiei are un nit al cărui cap plat, rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară. El fixează pe partea interioară a obrăzarului o fîşie de tablă în care este angajat un inel ce servea la prinderea cureluşelor cu care se legau obră- zarele sub bărbie. O altă gaură, la mijlocul laturii inferioare, provine de la nitul ce fixa un al doilea inel folosit la legarea suplimentară sub maxilar. Pe partea interioară este un fragment din tabla sistemului de prindere a inelului.

Piesa poate fi reconstituită pe baza analogiilor foarte apropiate cu obrăzarul unui coif de fier de tipul Weisenau, descoperit la Hofheim şi datat la sfîrşitul secolului I e.n.14

4. Obrăzar (fragmentar) pentru obrazul drept (fig. 3/2; fig. 5). Des­coperit în baraca nr. 5 a castrului de la Buciumi (jud. Sălaj), în campania de săpături arheologice din anul 1966. Păstrat la Muzeul de istorie şi artă din Zalău (inv. nr. C.C. 182/66). Publicat sumar de N. Gudea, C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, Cluj, 1972, p. 77, nr. 19, pl. CVXI/ 15.

Lucrat din tablă de bronz. Dimensiuni actuale: î = 11 cm; 1 = 4,4 cm.Din obrăzar s-a păstrat numai un fragment din partea posterioară,

cu marginea profilată. Fragmentul este rupt chiar pe linia profilaturii ce delimita marginea de partea centrală, care era mai ridicată. Fragmen­tul permite, prin profilaturile sale, o încercare de reconstituire pe baza analogiilor cu obrăzarul unui coif de bronz de tip Hagenau, descoperit la Hod Hill15. Posibile analogii şi cu obrăzare asemănătoare aparţinînd coi­furilor de tip Weisenau16.

%Printre problemele cele mai importante ridicate de această categorie

de piese se numără cele ale tipologiei şi cronologiei. Datorită faptului câ obrăzarele erau relativ fragile şi, deci, uşor de pierdut, ele puteau fi înlocuite de mai multe ori în decursul folosirii aceluiaşi coif. In conse­cinţă, atribuirea lor unuia sau altuia dintre tipurile de coifuri este de

13 I. Velkov, in Izvestija Sofia, V, 1928—1929, p. 15—20, fig. 7—9, pl. 3—5.14 H. Russell Robinson, op. cit., p. 70—71, fig. 170—173 §i p. 81, fig. 233, obra-

zar tipul 30.15 Idem, op. cit., p. 39, fig. 86—87 §i p. 79, fig. 207, obrazar tipul 4.18 Idem, op. cit., p. 78, fig. 209—210, obrazare tipul 6 si 7.

Page 7: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

/ ^f^rinr'i • 2) Obrăzarul de la i B la T ibiscum (exterior) , £)Fig. 2 - 1) Obrăzaru Tibiscum (interior).

Page 8: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

296 n o te 5* DlSCu*

Pig. 3 - 1 ) Obrâzarul de la Micia ; 2) Fragm ent de obräzar

Page 9: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

pig. 41) Obrâzarul de la Tibiscum (exterior) reconstituire; 2) Obr&zarul de la Tibiscum (interior) — reconstituire.

HOTV Şl

DISCUŢII

Page 10: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

298 NOTB şi DISCUŢII

Fig. 5 — Obrăzar de la Buciumi — reconstituire.

multe ori nesigură. Această afirmaţie este ilustrată şi de situaţia din Dacia, unde s-au descoperit patru obrăzare izolate şi trei coifuri fără obrăzare. Dintre piesele publicate de noi, prima a fost ataşată la un coif de paradă (Grădiştea Muncelului), alta, posibil, la un coif de arcaş (Mi- cia), iar celelalte două aparţineau unor coifuri de infanterie (Tibiscum şi Buciumi). La scara întregului Imperiu roman lipseşte însă o tipologie mai fină, numai pentru obrăzare separate, care ar fi necesară cel puţin în stadiul actual al cercetării17. Aceasta face ca, în prezent, să nu fie po-

17 încercarea de tipologie a obrăzarelor coifurilor de infanterie la H. Russell Roblnson, op. cit., p. 76—81, este pur formală, fără repere cronologice.

Page 11: H S H - sarmizegetusa.orgsarmizegetusa.org/doc/Petculescu, Liviu - Obrazare... · In partea din spate, aproximativ central, are un ori ... rotund, este vizibil pe suprafaţa exterioară.

NOTE ş i d i s c u ţ i i 299

sibilă datarea exemplarelor din Dacia pe baza criteriilor tipologice, ci numai prin studiul condiţiilor de descoperire. Astfel, obrăzarul de la Grădiştea Muncelului, unde a staţionat în timpul domniei lui Traian un detaşament al unei legiuni,18 probabil că a făcut parte din echipamen­tul unui călăreţ din această unitate şi a fost utilizat în perioada cuprin­să între anul 102 şi sfîrşitul domniei lui Traian. Pentru celelalte piese condiţiile de descoperire nu ne oferă posibilităţi de datare mai strînsă.

Faptul că obrăzarele provin din oastre ale unităţilor auxiliare sau din aşezările civile aferente acestora ne oferă indicaţii asupra felului coifurilor purtate de trupele ce alcătuiau garnizoana respectivelor loca­lităţi. Astfel, obrăzarul de la Tibiscum trebuie să fi aparţinut unui soldat din cohors I VincLelicorum milliaria19, iar cel de la Buciumi unui sol­dat din cohors II N ervia Brittonum milliaria.20. Dacă presupunerea noas­tră că piesa de la Micia era ataşată la un coif de arcaş este corectă, atunci ea a fost utilizată de un militar din cohors II Flavia Commage- norum equitata sagittariorum 21. în caz contrar, ea ar fi putut reprezenta un element constitutiv al echipamentului soldaţilor dintr-una din cele­lalte două unităţi auxiliare cantonate în acest castru.

Cele patru obrăzare publicate, aflate în dotarea cavaleriei de legiune şi a unor unităţi auxiliare, se încadrează în tipuri diferite, frecvente pe teritoriul Imperiului roman. Ele ne permit o cunoaştere mai nuanţată a armamentului trupelor romane staţionate în provincia Dacia, în seco­lele II—III e.n.

LIVIU PETCULESCU

COUVRE-JOUES DES CASQUES ROMAINS DE DACIE

(Résumé)

L’auteur y présente quatre pièces, toutes exécutées en bronze, dont deux iné­dites (no. 2 et no. 3), une non-identifiée comme telle (no. 1) et la dernière (no. 4) publiée com m e objet d’utilisation incertaine.

Le couvre-joue no. 1, découvert à Grădiştea Muncelului (dép. de Hunedoara) a appartenu à un casque d'apparat de cavalerie, du type Robinson „Cavalry Sports14

18 Pentru staţionarea unui detaşament al legiunii a iV-a Flavia la Grădiştea M uncelului, vezi I. Glodariu, în ActaMN, II, 1965, p. 119—133; D. Protase, în ActaMN, IV, 1967, p. 45, 53—56.

19 La Tibiscum au staţionat trei unităţi: numerus Palmyrenorum Tibiscen- siuni, num erus M auretanorum Tibiscensium, cohors 1 Vindelicorum; vezi N. Gos- tar, în A ctaM N , V, 1968, p. 471—477; I. I. Russu, IDR, III/l, p. 145. Dintre cele trei unităţi, prim a era de arcaşi, iar a doua de cavalerie, deci obrăzarul, apar- ţinînd tipologic unui coif de infanterie, trebuie să fi făcut parte din dotarea co­hortei I Vindelicorum .

20 Pentru unitatea staţionată la Buciumi, vezi I. I. Russu, în SCIV, 10, 1959, p. 311 şi urm.; E. Chirilă, N. Gudea, în Castrul roman de la Buciumi, Cluj, 1972. p. 115— 117.

21 La M icia au staţionat trei unităţi auxiliare: ala I Hispanorum Campago- num, cohors II Flavia Commagenorum, numerus Maurorum Miciensium; vezi C. C. Petolescu, în Studien zu den Militärgrenzen Roms, II. Vorträge des 10. Inter­nationalen L im eskongresses in der Germania Inferior, Köln—Bonn, 1977, p. 369 cu bibliografia.


Recommended