Diferenţe între bărbaţi şi femei privind distingerea nuanţelor de culori

Guţulescu Alina Daniela Ion Ana Marilena Grupa 5, Seria 2

Introducere • Există oare o diferenţă de gen în identificarea culorilor

• Thomas, Curtis şi Bolton (1978) au intervievat 72 de nepalezi

cerându-le să listeze numele tuturor culorilor pe care le ştiau. Au existat diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei. Deşi femeile au găsit şi au enumerat mai multe culori decât bărbaţii în mod consistent, trebuie ţinut cont şi de contextul cultural întrucât portul femeilor nepaleze este mult mai colorat decât cel al bărbaţilor.

• Greene (1995) a întocmit un studiu asemănător, analizând vocabularul şi identificarea culorii la studenţi. Li s-a cerut să identifice şi să numească un set de 21 de mostre de culoare. Femeile au recunoscut semnificativ mai multe culori decât bărbaţii.

Obiectivul cercetării • Cercetarea de faţă îşi propune să realizeze o analiză a

percepţiei culorilor la femei şi la bărbaţi şi să surprindă diferenţe semnificative legate de gen în distingerea variatelor nuanţe de culori.

• Având în vedere studiile anterioare efectuate de psihologi, sperăm să evidenţiem prin această cercetare faptul că femeile pot distinge mai multe culori decât bărabaţii.

• Există numeroase situaţii în care barbaţii şi femeile nu cad de acord asupra unei anumite culori. Această cercetare va avea poate ca rezultat conştientizarea acestei diferenţe de gen şi creşterea toleranţei în neînţelegerile dintre barbaţi şi femei asupra numelui unei culori.

De ce este important să vedem colorat

• Abilitatea de vedea colorat face posibilă detecția și discriminarea culorilor. Culoarea facilitează desprinderea unui obiect de fond prin detecție. Producătorii de echipamente sportive exploatează acest fapt fabricând mingi galbene de tenis ce sunt mai ușor de observat pe teren și mingi portocalii de golf ce sunt greu de pierdut din vedere datorită culorii aprinse.

• • Natura exploateaza și ea avantajele culorii. Unele animale atrag

atenția schimbându-și culoarea în timpul sezonului de împerechere sau, dimpotrivă, se camuflează, apărându-se de pericol. De asemenea, plantele anunță că sunt gata pentru polenizare cu ajutorul culorii. Alături de avantajul de a desprinde un obiect de fond, prin detecție, culoarea ne ofera și avantajul de a deosebi între numeraosele elemente ale mediului înconjurător prin discriminare.

• De exemplu, nuanța de roșu a uni măr sau a unei roșii ne spune

daca fructul sau leguma este coaptă și bună de mâncat (Gibson, 1966, p. 183). Galbenul unei mașini ne asigură că acea mașină este mai degrabă un taxi decât mașina poliției. De asemenea, galbenul face ca produsele fotografice Kodak să fie recunoscute oriunde în lume doar datorită culorii cutiei.

• Doctorii se bazează și ei pe nuanțele de culori atunci când pun anumite diagnostice: sângele de un roșu pal indică anemie și culoarea gălbuie a pielii sugerează o boală de ficat (Birrem, 1941, p. 191).

• Alături de impactul emoțional și estetic al culorii, importanța ei decurge din faptul că ajută ființele să detecteze și să discrimineze obiectele.

Câte culori diferite pot oamenii sa vadă? • Din nefericire, această întrebare simplă nu are un singur

răspuns, ci serii intregi de răspunsuri. Dacă mostrele de culoare sunt plasate una lângă alta, cei mai mulți oameni pot distinge mai mult de o mie de culori diferite.

• Totuși, dacă nuanțele sunt prezentate pe rând, performanța scade (Newall, Burnham and Clark, 1957; Nilsson and Nelson, 1981).

• De fapt, când culorile sunt prezentate pe rând, la intervale de câteva secunde, cei mai mulți oameni recunosc mai puțin de douăsprezece culori diferite (Halsey and Chapanis, 1951; Boyce, 1981).

Definiţii operaţionale Tonul culorii - prin ton cromatic se înțelege acea calitate

modală prin care o culoare se deosebește de alta: galben, albastru etc., având aceeași luminozitate și saturație. El e condiționat de lngimea de undă (Popescu-Neveanu, Golu, 1970).

Stălucirea se referă la cantitatea sau intensitatea luminii.

Dacă mărim luminozitatea, de exemplu prin aprinderea mai multor lumânări, vom amplifica și strălucirea obiectelor înconjurătoare.

Saturația caracterizază o culoare ca fiind vie, pală.

Nu toată lumea vede o culoare în același fel.

• Testele de culoare au relevat variații interindividuale în ce privește percepția culorii, multe fiind considerate variații normale, subtile, insignifiante din punct de vedere funcțional. Mai importante sunt variațiile în care percepția culorii se abate dramatic de la normă. Oamenii cu aceste variații se numesc: colorblind.

• Statisticile au relevat faptul că 8 din 100 de bărbați caucazieni, 5 din 100 de bărbați asiatici și 3 din 100 de bărbați americani de culoare sunt deficienți color.

• În cadrul acelorași grupuri, incidența femeilor cu deficiență color e mult mai scăzută: femeile caucaziene sunt de 10 ori mai puțin afectate de acest tip de deficiență decât bărbații.

• Se presupune că diferența aceasta dintre sexe se datorează factorilor genetici, întrucât genele transmise și implicate în defectele de vedere în culori sunt legate de cromozomul x.

Ipoteze

• Ipoteza generală: Femeile pot distinge semnificativ mai multe culori decât bărbații.

• Ipoteza statistică: Există diferențe semnificative statistic în ce privește numărul de culori distinse de bărbați și femei.

Instrumente folosite

• Am utilizat un test special realizat pentru a măsura finiețea capacității de a distinge culori. El presupune ordonarea în funcție de tonul cromatic a 100 de nuanțe de culori ce erau inițial amestecate.

• La sfârșit, testul afișa numărul inversiunilor făcute, al greșelilor. Cu cât rezultatul obținut se apropia mai mult de 0, cu atât indica o distingere mai fină între culori.

Prelucrarea datelor și concluzii • Datele au fost prelucrate cu ajutorul programului SPSS.

Întrucât testul de normalitate Kolmogorov-Smirnov a indicat o distribuție anormală a scorurilor la test, am aplicat testul pentru date neparametrice Mann-Whitney pentru două eșantioane independente.

• Valoarea testului U obținută este de U=-4,402, p<0,05.

• În concluzie, datele susțin ipoteza cercetării. Femeile disting mai bine nuanțele decât bărbații. Femeile au avut mai puține erori de ordonare ale nuanțelor de culori decât bărbații, ceea ce sugerează o capacitate mai fină de discriminare a culorilor.

Subiecții

• Grupurile au constituit din 30 de fete și 30 de băieți selectați în mod aleatoriu, cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani. Testul a fost postat pe internet și a oferit astfel posibilitatea unei eșantionări aleatorii.

Design experimental și variabile

• Am utilizat planul de cercetare experimentală unifactorial.

• Variabila independentă este reprezentată de genul subiecților ce are două niveluri: masculin și feminin

• Variabila dependentă este reprezentată de finețea capacității de a distinge culori concretizată în numărul de greșeli la test.

Bibliografie

• Birrem, F. (1941) The story of color: From ancient misticism to modern science. Westport: Crimson Press

• Boyce, P.R. (1981) Human factors and lighting. New York: Macmillan

• Gibson, J.J. (1966) The senses considered as perceptual systems, Boston: Houghton-Mifflin

• Halsey, R.M., Chapanis, A.(1931) On the number of absolutely indentifiable spectral hues. Journal of the Optical Society of America, 41, 1057-1058

• Popescu-Neveanu, P., Golu, M. (1970) Sensibilitatea, Bucureşti: Editura Ştiinţifică

• Sekuler, R., Blake, R.(1994) Perception, New York: Macmillan