Grigore Alexandrescu

7/16/2019 Grigore Alexandrescu

http://slidepdf.com/reader/full/grigore-alexandrescu-563386f7377a7 1/45

GRIGORE

ALEXANDRESCU

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.artline.ro/files/gItems/image/5/grigore_alexandrescu.jpg&imgrefurl=http://www.artline.ro/Grigore_Alexandrescu-20559-1-n.html&usg=__pRD3RRj6x-dkBIjgsLzRXej8P3M=&h=609&w=400&sz=174&hl=ro&start=7&itbs=1&tbnid=2O3Xe_-dHiHvKM:&tbnh=136&tbnw=89&prev=/images%3Fq%3Dgrigore%2Balexandrescu%26hl%3Dro%26gbv%3D2%26tbs%3Disch:1



Biografia(22 ianuarie 1810-25 noiembrie 1885)

după unii 1812 sau 1814

la Târgovişte, în mahalaua Lemnului al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu

a învăţat „în Târgovişte în şcoala de sub direcţiuneapoetului grec Rafail unde se preda limba greacă şideclamaţiunea, apoi în şcoala lui Mitilineu, pentrulimba elină."

după moartea părinţilor vine la Bucureşti unde intră în contact cu personalităţi culturale proeminente alevremii

citeşte Voltaire, Boileau, Racine, Montesquieu



Debutul literar

în Curierul românesc din 1832

Miezul nopţei

Adio. La Târgovişte

primul volum (1832), în tipografia lui Heliade

Eliezer şi Neftali

traducerea unui poem în proză de Jean Pierre Claris deFlorian

câteva fabule (prelucrări după La Fontaine şi Florian)

elegii proprii traduceri din Byron (Adio lui lord Byron la soţia sa) şi

Lamartine (Întristare, Fluturele)



Activitatea culturală și socială

nu este atras de în acţiunile publice generate deevenimentele de la 1840-1850

sunt menţionate doar legăturile lui cu SocietateaFilarmonică în domeniul teatrului traduce Alzira de Voltaire (1835)

1834-1837 se înrolează în armată, unde a fost mai mult funcţionar

îndeplineşte mai multe funcţii administrative:

membru în Comitetul teatrelor (1853) director al Arhivelor Statului şi al Eforiei Spitalelor sub domnia lui Cuza lucrează în Ministerul Cultelor

(1859)



Opera

Poezii (1838)

Poezii a lui Gr. Alexand rescu , Iaşi, 1842

Suvenire şi impresii, epistole şi fabule de Grigorie Alexandrescul,

Bucureşti, 1847

impuneau un raţionalist de formaţie luministă 1855-1857

Iepurele, ogarul şi copoiul, Corbii şi barza, Cometei anonsate pentru

13 iun ie

în ultimii 25 de ani

câteva poezii ocazionale, prelucrări din autori mărunţi sau traduceri maipuţin izbutite

1863

Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule



Concepția despre literatură

Cîteva cuvinte în loc de prefaţă ( volumul din 1847)

insistă asupra cizelării și a ordonării materiei poetice

adeptul artei elaborate minuţios (nu al inspiraţiei spontaneprecum romanticii)

imaginația creatoare are nevoie de ajutorul rațiunii: ”ca săpoată ajunge ţinta lor, care este frumosul ideal saustrălucirea adevărului...".

se observă şi prezenţa unor abateri de la normele esteticiiclasice:

subliniază funcţia social-educativă a literaturii nu-i fidel ideii de puritate a genurilor şi categoriilor estetice



Motive romantice

Morminte, ruine, peisaj nocturn și fantastic,

eroi istorici excepționali

Contrastul dintre individ și societate O atmosferă de melancolie și regrete



Genuri abordate

Elegii romantice

Lirica erotică

Meditația

Creaţia de inspiraţie patriotic-naţională

Fabula

Epistola

Satira



Poetul liric romantic

a debutat cu elegii este vizibilă insuficienta asimilare a modelelor

romantice

reţine, deseori, gestul retoric exterior Întoarcerea

foarte asemănătoare cu L'Automne de Lamartine

„Pui mîna p-a mea frunte şi caut un mormînt“(Miezul nopţei)

împrumutat din acelaşi Lamartine



Elegiile romantice

rodul unei vieţi afective proprii dominate de mitul copilăriei fericite ( Adio. La

Tîrgovişte, Întoarcerea )

lamentaţii referitoare la moartea părinţilor la deznădejdea adolescentului „lăsat străin în

lume" vede izbăvirea durerii numai în moarte ( Miezul

nopţei, Adio. La Tîrgovişte ) poetul trăieşte o autentică derută morală şi

caută singurătatea



Tema ruinelor

preromantici

prin intermediul unui stimul material, ruina,poetul evocă figuri celebre ale istoriei

naționale ruina

o dovadă a trecerii timpului

o dovadă a unei epoci de glorie Apelul făcut la trecut pentru a oferi acțiunii din

prezent un țel



Adio. La Târgoviște

Elegie a despărțirii Tema ruinelor deschide poezia

Momentul de tranziție în zona crepusculară

Treptata ridicare din negură a eroilor de altă dată(Umbra lui Mircea. La Cozia)

Abandonează ideea în favoarea unei meditații de tiprațional

Rămâne ancorat într -o serie de clișee lamartiniene:prezența zefirului, lipsa lacrimilor de atâta plâns,sufletul este bătut de valuri ca o stâncă...



Miezul nopţei

Prima sa poezie publicată Copleșit de tristețe

”Cînd tot doarme-n natură, cînd tot e liniştire, Cînd nu mai e mişcare în lumea celor vii,

Deşteaptă priveghează a mea tristă gîndire,Precum o piramidă se-nalţă în cîmpii. Ai mei ochi se preîmblă pe dealuri, pe cîmpie, Al meu suflet se-nalţă pe aripi d-un foc sfînt,

În zboru-i se ridică la poarta de vecieCăci nici o legătură nu are pre pămînt.”

natura devine termen de comparaţie contrastantă pentru sufletulbântuit de tristeţi



Încă o zi

natura acompaniază prin freamăt scăzut şiculori stinse lamentaţia poetului:„Valea răsunătoare, a rîului murmură

Veşteda toamnei frunză ce flutură în vînt, Palida lunei rază, puternica natură, Îţi vor şopti adesea cuvinte din mormînt”



Lirica erotică

prezentă în volumele din 1838, 1842 şi 1847

abundă în melancolii şi gesturi disperate,melodramatice

este sectorul cel mai modest al liricului

reţine atenţia printr -o relativă varietate a

formulelor în raport cu producţia de acelaşigen în epocă



Teme și motive

„carpe diem" ( Prieteşugul şi amorul Emiliei ) unele au ton de madrigal ( Buchetul ) poetul încearcă să aproximeze frumuseţea în versuri de o delicată

simplitate (Frumuseţea. Doamnei ***, De ce suspin) : ”Să zic că eşti frumoasă Ca visul de amor,Că pasul tău uşor Abia se însemnează Pe iarba mlădioasă, Că chiar privighetoarea Te crede trandafir,

Că dulcele zefir Sărută cu plăcere o frunte graţioasă . . .”

(De ce suspin)



Lirica erotică

confesiuni ale unui suflet agitat ( Suferinţa;Nu, a ta moarte , Eliza )

demonstraţii prin care îndrăgostitul vrea să ne

convingă de marea lui suferinţă şi în careexprimarea e retoric-grandilocventă:

”Îmi place a naturii sălbatecă mînie,

Şi negură, şi viscol, şi cer întărîtat,

Şi tot ce e de groază, ce e în armonieCu focul care arde în pieptu-mi sfîşiat.”

( Suferinţa )



Aspectul meditativ

dobândeşte amploare pe măsură ce neapropiem de epoca deplinei maturităţi

inspiraţia religioasă ( Candela, Rugăciunea )

meditaţia se orientează din ce în ce maistăruitor spre un romantism umanitar -social

solicită divinităţii, ca şi Cîrlova, favoare pentru

colectivitate : „Fă să doresc de obşte al omenirii bine"

( Rugăciunea )



Meditație

examinează sceptic posibilitatea realizării fericirii viaţa îi apare ca „o dramă variată“ ca un izvor neistovit de chinuri existenţa este o continuă derulare de „zile

neplăcute": ”A, întorcînd privirea spre veacurile trecute,Şi nencetat pămîntul vazîndu-l pustiit,Văzînd tot aste rele, tot zile neplăcute,

De soarta omenirii din suflet m-am mîhnit !Cîte feluri de chinuri asupră-i se adună ! Însă vezi cum nădejdea o-nşală neîncetat ?”



Frecvenţa expresiei „nădejde înşelată"

este simptomatică la Alexandrescu

Miezul nopţei „Nădejdea mea din urmă de moarte se

precurmă" Barca

„Dacă ş-astă nădejde, ca altele-nşelată

N-o trece ca nădejdea şi n-o fi în zadar"



Lirica patriotică

Poezii inspirate din lupta pentru realizarea unor deziderate politice și culturale ale epocii Anul 1840, Unirea Principatelor, Imn, O impresie

Poezii inspirate din trecutul de luptă al poporului Răsăritul lunii. La Tismana

Umbra lui Mircea. La Cozia

Mormintele. La Drăgăşani

Trecutul. La Mănăstirea Dealului au o structură neunitară

alternanța între patosul evocării și comentariul noţional în cadrul aceleiaşi poezii



Anul 1840

meditație socială anul complotului lui D. Filipescu în care a fost implicat și poetul reia dorinţa statornică de a vedea lumea fericită dar şi neîncrederea în realizarea acestui deziderat

alternanţa între speranţă şi îndoială poetul ar vrea ca anul aşteptat să fie „măreţ reformator“ să înlăture instituţiile ruginite, să mişte temeliile lumii:

A lumei temelie se mişcă, se clăteşte, Vechile-i instituţii se şterg, s-au ruginit ;

Un duh fierbinte în lume, şi omul ce gîndeşte Aleargă către tine, căci vremea a sosit !



Trecutul. La Mănăstirea Dealului

filonul meditativ se prelungeşte admiră trecutul pentru faptele sale eroice

scopul mărturisit este de a oferi contemporanilor

„modeluri

" de abnegaţie pentru „mîntuirea

" naţiei :

”Tot e tăcut şi jalnic : însă aşa cum eşti Singură porţi povara mărirei româneşti,

Tîrgovişte căzută ! poetul întristat

Colore variate în sînu-ţi a aflat, Războinicul modeluri ;..."



Răsăritul lunii. La Tismana

debutează ca poezie a peisajului nocturn: ” Apoi, glob rubinos nopţei dînd mişcare şi viaţă

Se-nălţă şi, dimprejuru-i dese umbre depărtînd,

Peste stejarilor vîrfuri, piramide de verdeaţă, Se opri; apoi privirea peste lume aruncînd,

Lumină adînci prăpăstii, mănăstirea învechită,…”

măreţiei tabloului de natură i se asociază

aceea a eroismului ostaşilor lui Ioan Basarab împotriva ungurilor cotropitori



Răsăritul lunii. La Tismana

se încheie cu constatarea asupra decăderiiprezentului şi cu speranţa că românii vor fi din noucapabili „de mari fapte“

evocarea este înlocuită cu formularea noţională,izbitor de prozaică dacă o raportăm la feeria nocturnăsau la tabloul grandios prin care sugera dezastruloştilor lui Carol Robert :

”Nu e-aşa legea naturei, nu e-aşa a ţărei lege ;

Ca tot ce nu e la locu-i va cădea trufia lor : Al sudorilor streine rod ei nu-l vor mai culege ;

Va fi mare tot românul ţării lui folositor. ”




Plasarea într-un spațiu geografic

Descrierea

Apelul la umbrele înaintașilor Iluzia pătrunderii în acest spațiu Concluzia

Alternarea între real și imaginar




lirismul şi expresia figurată sunt întrerupte decomentariul raţionalist şi formularea prozaică

contemplaţia solemnă a cadrului nocturn care

deschide şi încheie poezia circumscrie unmonolog:”Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate ;

Către ţărmul dimpotrivă se întind, se

prelungesc,Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate Zidul vechi al mănăstirii în cadenţă îl izbesc.”




aşteptarea unui eveniment neobişnuit în mijlocul unei naturicuprinse de freamăt misterios:

„Dintr -o peşteră, din rîpă, noaptea iese, mă-npresoară

De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor;

Muşchiul zidului se mişcă... pîntre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca prin vine un fior"

urmează o amplă oratorie cu interogaţii retorice şi nume sonore,cu uimiri şi smerenii în faţa unui trecut supradimensionat

versul amplu de 15-16 silabe ritmul trohaic rima încrucişată

creează impresia de contemplaţie solemnă



Fabula

primele fabule

traduceri sau adaptări după La Fontaine(Măgarul răsfăţat, Catîrul ce-şi laudă

nobilitatea) şi Florian (Vulpoiul predicator,

Privighetoarea şi păunul, Papagalul şi celelalte

paseri)

volumul din 1838, (Boul şi viţelul)

cel din 1842 impunea un fabulist de excepţie



Fabulist

a împrumutat subiecte de la:

La Fontaine: Dreptatea leului, Toporul şi pădurea

Voltaire: Lupul moralist

Anton Krîlov, Donici, C. Stamate

împrumută numai ideea generală, observaţia morală

de largă circulaţie, pe care o prelucrează şi o

localizează anecdotele sale sunt „valahizate" (G. Călinescu)



Fabulist

se poate reconstitui un univers social-uman dominat de forţabrutală

dispunerea după bunul plac de soarta supuşilor (Lupul moralist;Cîinele izgonit)

justiţia abuzivă, înfrăţită uneori cu prostia (Dreptatea leului;Iepurele,ogarul şi copoiul; Elefantul)

portrete caracteristice epocii: demagogul: Cîinele şi căţelul sau Vulpea liberală

parvenitul: Boul şi viţelul

pretinsa nobleţe ereditară: ”Slava strămoşească pe strămoşi cinsteşte :

În zadar nepotul cu ea se făleşte, Cînd e, cum se-ntîmplă, un om de nimic.”

( Pisica sălbatecă şi tigrul )



Fabulist

conturul moral este evident

accentul cade pe tipul simbolizat, nu asuprapitorescului animalier

fabulele sale se situează la hotarul dintrefabulos şi uman

necuvântătoarele mimează fără ostentaţie

gesturi omeneşti „Fiarele" aleargă să se închine noului

stăpânitor, „una c-o vacă, alta c-un bou”



Fabulist

mici scenete care trăiesc din mişcare scenică

şi dialog (Cîinele şi căţelul; Boul şi viţelul;

Lupul moralist; Vulpea liberală)

unele dintre ele nici nu mai au morală, replica

finală fiind suficientă

formularea sentenţioasă a boului parvenit ,,N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu“



Epistolele

gen clasic specie lirică cu intenţii didactice şi

moralizatoareadresată unei persoane reale sau

imaginare, care discută o problemă,satirizând atitudini sau concepţii

dovedesc un amestec de melancolie şiautoironie, modelul fiind Boileau sunt adresate câtorva din prietenii săi



Epistolele

amestec de melancolie și autoironie

consemnarea unor păreri despre literatură care întregesc propriile sale idei exprimate în prefeţe

referinţele la literatură sunt numeroase: babilonia lingvistică a vremii semnificaţia fabulei preferinţa personală pentru această specie

ineficienţa literaturii într -o societate cu spirit practic

repudierea pastoralei idilice etc.

ironii la adresa unor împrejurări caracteristice epocii



Epistolele

Epistolă D.I.C. Epistolă către Voltaire

Epistolă D-lui Alexandru Donici

Epistolă D.I.V. Epistolă D.V.II



Structura epistolelor

Stârnirea interesului se face prin pomenireaunui fapt de notorietate sau un proverb ori oobservație cu caracter moral sa social

Mimează teama de a nu fi înțeles greșit, de anu supăra, de a nu părea mai învățat decâteste

Lansează tema, o pune în discuție și oargumentează



Epistolă D.I.C.

I. Cîmpineanu ”prietene, mai ții minte...” Ironizează poezia pastorală, superficială și

idilică ”Dar adeseori poeții lucrurile zugrăvesc, Nu precum sunt în ființă, ci cum și le închipuiesc. .............................................................

Nimfele le văz desculțe, îmbrăcate-n piei de oi;Păstorițele, pe viscol, pe furtune și pe ploi, De a lor ticăloșie ocolite ca d-un lanț, Îți ridică toată pofta de a face vreun romanț...”



Satiră. Duhului meu valorifică în egală măsură darul de comediograf (fabule)

şi antifraza (frecventă în sectorul clasic-satiric) o șarjată imagine a decăderii societății mondene din

epoca Regulamentului Organic

admonestarea propriului duh, refractar obiceiurilor desalon este făcută la modul ipocrit: ”Mai lesne poci a spune hoţiile urmate

La zece tribunaluri sub nume de dreptateMai lesne poci să număr pe degetele mele Cîţi sfinţi avem pe lună şi cîte versuri rele, Decît să bag de seamă ce carte nu e dată,

A cui este mai mică şi cine o să bată”



Satiră. Duhului meu

o anume înverşunare împotriva celor care cred că „veacul înaintează" prinpreocupări mărunte (jocul de cărţi,dansul, vestimentaţia de ultimă oră)

înclinarea spre satiră a duhului:

”În zadar te porţi bine şi lauzi cîteodată Chiar lauda în gură de satiră-ţi e luată”



O profesiune de credinţă

demagogul politic expune, după o logicăproprie, opinia sa asupra regimuluiconstituţional

pierdere de vreme, din moment ce„adunări sau cameri pot vorbi făr -a seteme“

sau asupra avantajelor unirii celor două

Principate „Căci mărindu-se pămîntul, lefile poate

vor creşte"



Proza. Memorial de călătorie itinerarul excursiei întreprinse cu Ion Ghica la

mănăstirile din Oltenia în 1842

sunt inserate observaţii incisive referitoare la

realităţi contemporane starea necorespunzătoare a poştelor ignoranţa călugărilor părăginirea unor biserici mănăstireşti



Memorial de călătorie la confluența ideologiei iluministe cu

sentimentalismul romantic

apare interesul pentru trecutul naţional şi mai

ales înfiorarea romantică în faţa peisajului descoperă mizeria prezentului ridicolul se vădește în naiva credință,

tradițional călugărească în miracole

i l l ii d d ii



Răsăritul lunii deasupra pădurii ce

înconjoară Tismana răsăritul lunii deasupra pădurii ce înconjoară Tismana „Seara începuse a da obiectelor o culoare fantastică, dar în faţa

noastră, spre răsărit, o lumină roşiatică vestea apropierea lunii ;peste puţin timp o văzurăm licurind ca o stea depărtată, ca ofăclie, care se aprinse în deasa întunecime a copacilor ceacoper muntele. Apoi un glob rubinos se văzu legănîndu-seprintre frunzele desfăcute de vînt şi, înălţîndu-se puţin, aruncă orază piezişe pe rămăşiţele unei zidiri ce se vedea pe coastă,apoi deodată arătîn-du-se deasupra stejarilor celor mai nalţi, cape un piedestal de verdeaţă, lumină peşterea sfîntului, turnurile

mănăstirii, potecile tainice şi stîncile din faţă, în vreme ce oparte a pădurii, rămasă în umbră, făcea să se auză un uietfioros, asemenea cu zbieretul depărtat al hiarelor sălbatice".



Concluzii generale

conferă statut artistic unor specii clasice fabula, epistola

adaugă romantismului elegiac o notă grav-

meditativă care îl anunţa pe Eminescu Contribuie la formarea alexandrinului

românesc (14 silabe) și a versului gnomic(exprimă o sentință, un dicton)

Date post:	30-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	geaninaluciana
View:	136 times
Download:	2 times

Grigore Alexandrescu

Documents