Argument

Am ales această tematică pentru că placa video este o piesă foarte fascinantă , din punct de vedere al tehnologiei este un punct foarte important, deoarece s-a ajuns de la simple numere binare la realitatea virtuală. Fară placa video calculatoru nu și-ar avea rostul, este o piesă fascinantă si foarte complexă într-un PC.Din totalul informaţiei acumulate în decursul vieţii de către om, covârşitorul procent de 99% provine pe cale vizuala. De asemenea, dintre toate mediile de comunicare a informaţiei, imaginile transmit omului cea mai marecantitate de informaţie în timpul cel mai scurt.Aceste motive au contribuit, în decursul rapidei istorii a tehnicii de calcul,la apariţia şi evoluţia a ceea ce astăzi numim "Interfaţa Video" – mijlocul aproape exclusiv prin care calculatorul transmite informaţie spre utilizator.Aş putea spune că o placă video, e un fel de mini PC, deoarece are apoape aceleasi componente ca un PC , incepând de la procesorul graphic, memorie RAM, Bios, pană la placa de baza care face legatura dintre ele, deci este una din cele mai importante componente ale PC-ului . În primul rând funcția unui accelerator grafic (e tot una cu placă video) este de a genera şi afişa imagini pe un display.Plăcile video sunt de 2 tipuri: on board (pe placă de bază) integrate în chipset-ul plăcii de bază, şi separată, aşezată într-un slot al plăcii de bază, care poate fi de 2 feluri: unul în care transmisia de date se face în paralel, iar celălalt în serial. De când au apărut plăcile video în 1960, se prezintă următoarele tipuri de BUS:La cele în care se transmisia informaţiilor se face în paralel: ISA XT, ISA AT, MCA, EISA, VESA, PCI, AGP 1x-AGP 8x.Iar la cele în care se face serial : PCIe1x, PCIe 4x, PCIe8x, PCIe 16x, care au o rată de transfer de două ori mai mare decât a AGP-ului.Placa video, de asemenea cunoscută ca accelerator de grafică, adaptor de afişare sau placă grafică, este o carte de extindere a cărei funcţie este de a genera imaginile pe un monitor. Unele plăci video oferă funcţii, cum ar fi captarea video, adaptor tuner TV, MPEG-2 şi de decodificare MPEG-4, FireWire, ieşire TV, sau capacitatea de a conecta mai multe monitoare.O mare neînţelegere cu privire la plăcile video este că acestea nu sunt strict folosite pentru jocurile video. Plăcile video au o mult mai largă gamă de folosire, de exemplu, ele joacă un rol foarte important pentru designeri grafici şi animatorii 3D, care au tendinţa de a solicita o afişare optimă, precum şi o redare mai rapidă.Plăcile video nu sunt utilizate exclusiv în IBM de tip PC-uri, ele au fost folosite în dispozitive, cum ar fi Commodore amiga (legate de sloturi Zorro, Zorro II şi III), Apple II, Apple Macintosh, Atari Mega ST / TT (anexat la MegaBus sau VME interfaţă), Spectra video SVI-328, MSX, şi în jocurile video (console).De la an la an tehnologia plăcilor video evoluează tot mai mult , marii producători de chipset-uri video duc lupte continue, deoarece este o piață fără capăt . Pentru mine placa video este a 2-a mare inovație după întregul PC.

În Capitolul I am prezentat istoria plăcilor video unde am arătat inceputurile ei prin anul fabricației, culori, rezolutie, memorie. Evoluția plăcilor in funcție de rezoluție si culori : 640 × 200 / 4, 1280×1024 / 16.8M. În Capitolul II am început prin a prezenta componentele fizice ale unei plăci video cum ar fi : intrările , iesirile si restul componentelor care fac legatura între placa video si monitor, continuare a fost prezentată de arhitectura plăcii video .Continuând cu pezentarea componentelor din care este formata placa video, mai exact:Procesorul grafic care traduce imaginea din 3D in 2D.BIOS-ul care este înscris într-un sistem ROM si poate fi modificat.Memoria este proprie si este folosita la stocarea imaginilor video in timpul prelucrării, unde am prezentat si tipurile de memorie care sunt folosite pentru plăcile video

Magistralele prin care sunt prezentate vitezele de AGP si modul de lucru Tehnologiile de răcire a chipset-ului video are o importanta destul de mare, fara un cooler adecvat

procesorul se poate arde, existand o gama variata de sisteme de racire a plăcilor video .În Capitolul III prezentăm două mari firme producatoare de placi video, si aproape singurii producatori care au ramas înca pe piata . Nvidia si ATI sunt rivali înca de la începuturile plăcilor video , chiar dacă cele doua firme sau axat pe domenii paralele : Nvidia a lucrat pe partea de gaming, jocuri , iar ATI pe utilitare, software. În Capitolul IV ne este prezentată setarea parametrilor unei placi video, cum ar fi : setarea rezolutiei , calitatea culorilor , etc.

2

Capitolul I – Istoria plăcilor video

Prima placă video, care a fost lansată cu primul PC IMB, a fost dezvoltată de IBM în 1981. MDA (monocrom Display Adapter) putea funcţiona doar în mod text, reprezentând 25x80 linii în ecran. Aceasta a avut 4 KB de memorie video şi doar o singură culoare. Începând cu MDA în 1981, mai multe plăci video au fost prezentate; acestea sunt rezumate în tabelul de mai jos.

VGA fost acceptat pe scară largă, aceasta cauza a determinat unele companii, cum ar fi ATI, Cirrus Logic şi S3 să lucreze cu aceste plăci video, care îmbunătăţeau rezoluţia şi numărul de culori utilizate. Aceasta dezvoltare în SVGA (Super VGA) standard, a ajuns la 2 MB de memorie video şi o rezoluţie de 1024x768, la 256 de culori.

În 1995, primele consumatore 2D/3D au fost lansate, dezvoltate de Matrox, Creative, S3, ATI şi alţii. Aceste placi video au urmat standardul SVGA, dar încorporate funcţiile 3D. În 1997, 3dfx a lansat Voodoo cipul grafic, care a fost mult mai puternic, comparativ cu alte plăci video. S-au integrat efecte 3D MIP cartografiere, Z-buffering şi anti-aliasing în plăcile video . După aceastea, o serie de plăci video 3D au fost lansate, cum ar fi Voodoo2 de la 3dfx, TNT si TNT2 de la NVIDIA. Lăţimile de bandă cerute de aceste plăci video erau aproape de capacitatea limită

An În mod text (coloane / linii)

Grafica (rezoluţie / culori)

Memorie

MDA 1981 80×25 - -- 4 KB CGA 1981 80×25 640 × 200 / 4 16 KB HGC 1982 80×25 720×348 / 2 64 KB PGA 1984 80×25 640×480 / 256 320 KB EGA 1984 80×25 640×350 / 16 256 KB 8514 1987 80×25 1024×768 / 256 - --

MCGA 1987

80×25 320×200 / 256 - --

VGA 1987

80×25 640×480 / 16 256 KB

SVGA (VBE1.x)

1989 80×25 800×600 / 256 512 KB 640×480+ / 256+ 512 KB+

XGA 1990 80×25 1024×768 / 256 1 MB XGA-2 1992 80×25 1024×768 / 65,536 2 MB SVGA (Vbe 3.0)

1998 132×60 1280×1024 / 16.8M - --

3

a magistralelor PCI. Intel a dezvoltat AGP (port de accelerator grafic), care a rezolvat probleme între microprocesor şi placă video.

Din 1999 până în 2002, NVIDIA a controlat piaţa de placi video (preluând 3dfx) cu plăcile video GeForce. Îmbunătăţirile efectuate în acest moment s-au axat în algoritmi şi grafică 3D. Memoria video si-a mărit capacitatea, de asemenea şi-a îmbunătăţit rata de date; tehnologia DDR a fost încorporată, aceasta îmbunătăţea capacitatea de memorie video de 32 MB la GeForce la 128 MB la GeForce 4.

Din 2002, competiţia pe piaţa plăcilor video este dominată aproape în întregime de către concurenţa dintre ATI şi Nvidia, cu Radeon si GeForce având în jur de 90% din piaţa independentă a plăcilor video, în timp ce alţi producători au fost obligaţi să se retragă.

O placă video asigură interfaţa dintre calculatorul şi monitorul dumneavoastră şi transmite semnale care apar ca imagini pe monitor. De-a lungul istoriei PC-ului a existat o succesiune de standarde pentru caracteristicile video, succesiune care reprezintă o îmbunătăţire continuă a rezoluţiei ecranului şi a adâncimii de culoare. Următoarea listă de standarde poate servi ca un scurt istoric al tehnologiei de afişare a PC-ului:

MDA (Monochrome Display Adapter – adaptor video monocrom)

VGA (video graphics Array – matrice video grafică)

HGC (Hercules Grphfics Card – placă grafică Hercules) SVGA (Super VGA)

CGA (Color Graphics Adapter – adaptor grafic color

XGA (Extended Graphics Array – matrice grafică extinsă)

EGA (Enhanced Graphics Adapter – adaptor garfic îmbunătăţit)

UVGA (Ultra VGA)SXGA (Super XGA)UXGA (Ultra XGA)

IBM a fost pionierul majorităţii acestor standarde, dar alţi producători de PC-uri compatibile le-au adaptat şi ei. În prezent, IBM nu mai are aceeaşi poziţie de lider (nu o mai are de mult timp) iar multe dintre aceste standarde sunt depăşite. Singura excepţie este VGA, un termen care încă se mai foloseşte ca referire la o capacitate de afişare grafică suportată de aproape toate plăcile video de pe piaţă.Plăcile video VGA de astăzi, sau din viitor pot să afişeze majoritatea programelor cu grafică color scrise pentru CGA, EGA şi multe alte standarde depăşite. Acesta vă permite să folosiţi software grafic mai vechi (precum jocuri sau programe educaţionale) pe sistemul dmneavoastră actual. Deşi nu este interesant pentru cei mai mulţi utilizatori, unele programe mai vechi scriau direct în regiştrii hardware care nu se mai regăsec pe plăcile video actuale.

Voodoo

Voodoo1 a fost primul salt în 3dfx, afaceri de PC şi unul indrazneț. La data de 05 august 1996 Diamond Monster 3D a apărut pe rafturile de dealeri. Această placă grafică a prezentat un 50 MHz core / memorie ceas şi a avut 4 MB de RAM! Acestă placă a arătat într-adevăr potenţialul tehnologiei 3dfx. Unul dintre primele teste au aratat un Pentium 200 MMX Quake cum facea 41 de cadre pe secundă la o rezoluţie de 320 × 200. Cu Voodoo1 acest test a dat rezultate de 70 de

4

cadre pe secundă. La momentul acela Voodoo1 livra cele mai bune rate de cadru din toate plăcile disponibile.

Voodoo1, de asemenea, a adus cu ea API Glide. Glide a fost dedicat pentru performanţa de joc, sprijinirea geometrică şi cartografierea texturi, în formate de date identice cu cele utilizate pe plan inten în 3dfx. Plăcile Voodoo au fost primele care au oferit performante pentru a face într-adevăr jocuri 3D, şi Glide a devenit utilizat pe scară largă ca un bun rezultat. Nu a fost un conducător MiniGL, dezvoltat special pentru a permite accelerarea hardware din Quake pe plăcile 3dfx.Voodoo1 a fost complet 3D, ceea ce însemnă că a trebuit sa ruleze în acelasi timp cu o placa 2D. Cele 2 plăci au fost conectate printr-un VGA-pass prin cablu. Când un joc 3D a fost lansat Voodoo1 a fost utilizat pentru a rula jocul.

Voodoo Rush

Voodoo Rush a fost lansat în 1997. Acesta combinație cip Voodoo și un cip 2D era perfecta, astfel încât consumatorii nu trebuiau să schimbe 2 plăci video. Voodoo Rush a avut aceleaşi specificaţii ca Voodoo1, dar performanţele nu au fost atât de mari ca placa anterioara. Acest lucru a fost pentru că chip-urile 2D şi 3D, împarțeau lăţimea de bandă. Consumatorii au văzut scăderile de performanță cu 10-20%, comparativ cu Voodoo1. Vânzările de plăci Rush au fost destul de mici şi, ca urmare placal a fost întreruptă din fabricație timp de un an.Voodoo2 Succesorul la Voodoo original a fost lansat în 1998 ca Voodoo2. Cu 3dfx Voodoo2 a luat concurenţa din urma ... din nou. Cu o memorie de ceas de 90 MHz și până la 12 MB de RAM

5

EDO Voodoo2 era acum cea mai rapidă placă grafică disponibilă. Voodoo2 a avut suport pentru multitexturing la adăugarea unui cip pentru a treia PCB. Această caracteristică a făcut de 4 ori mai bună performanţă în jocurile care exista multitexturing.

Voodoo2, de asemenea, a adus cu el de introducerea SLI, sau Scan-Line Interleave care 3dfx o solicita la timp. Acest lucru a însemnat că puteai conecta 2 Voodoo2 plăci împreună, si fiecare ar trage jumătate din liniile de scanare de pe ecran. Modul SLI nu ar da doar un impuls de performanţă, dar, de asemenea, a crescut rezoluţia maximă la 1024 × 768.

Voodoo Banshee

Voodoo1 şi Voodoo2 au fost high-end pentru plăcile de gameri şi pasionaţii de grave. 3dfx avea nevoie de un produs pentru a viza piaţa de consum de masă, a fost introdus aproape la sfârşitul anului 1998 ,Voodoo Banshee.Banshee ar fi fost placa de final pentru consumatori, dar 3dfx se limitează la o singură unitate de cartografiere textura, aşa că nu ar concura cu Voodoo2 care a avut 2 unităţi de textură de cartografiere. Aceasta a avut o viteza de ceas mai rapidă de până la 100MHz. Banshee 3dfx a fost prima placa cu succes 2D/3D ca performanţa 2D rivalizat cu alte produse de la Matrox, NVIDIA şi ATI.

6

Capitolul II– Componentele unei plăci video

II.1 Bazele unei plăci grafice

Iesirile (Outputs) – Multe dintre plăcile video au mai mult de o iesire pentru semnalul video permițând astfel conectarea mai multor display-uri (monitoare, televizor sau chiar proiector):

VGA Output (D-Sub) – Video Graphics Array or Adapter:Conectorul aferent acestei iesiri video se numeste D-Sub 15 si este cel responsabil de transferul semnalului analog din placa video la display (monitor):

DVI Output – Digital Video/Visual Interface. Digital Video/Visual Interface. DVI reprezintă standardul actual de iesire digitală pentru plăcile video si monitoarele LCD (Liquid Cristal Display):

Composite Video – RCA (Radio Corporation of America). Reprezintă un conector video traditional folosit în special la televizoare. Semnalul video traversează un cablu coaxial pana la

7

sursă cuplându-se la conector printr-o mufă jack. Acest tip de conectare video oferă un semnal analog si rezolutie mica, ceea ce-l face potrivit doar pentru prezentări:

S-Video (S-VHS) – Super Video sau Super VHS. Este un standard video analog folosit în industria televiziuni. Oferă un semnal analog de rezoluție mică pentru televizor. Semnalul este mai de calitate decat cel composit însa rezoluția dinamică ramane la fel de mică:

S-Video.

HDMI – High Definition Multimedia Interface. HDMI reprezintă standardul viitorului. Este singura iesire ce poate transoprta pe acelasi cablu semnalul video si audio. Momentan sunt foarte putine plăci video ce au asemenea tip de iesire datorită faptului ca monitorul trebuie să fie pregatit să primească semnal HDMI :

8

HDMI

II.2 Arhitectura si părțile componente ale unei placi video uzuale

Componentele de bază ce alcătuiesc arhitectura unei placi video (Fig. 1) sunt : memoria de deplasare [video memory ], procesorul video [graphic processor, video chipset], regiștrii de deplasare [ shift registers], controllerul de attribute [attribute controller], cirucuitele de conversie analog-numerica [RAMDAC], video-BIOS, controllerul de magistrala [bus controller], generatoare de tact [clocksynthesizer]

Fig.1 Arhitectura placi video

O placă video funcționează pe același principiu ca al plăcii de bază. Procesorul lucrează

împreună cu aplicații software, apoi trimit informații despre imagine plăcii grafice. Placa

grafica decide cum să utilizeze pixelii de pe ecran pentru a crea imaginea. Apoi se trimit

informaţiile la monitor prin intermediul unui cablu. Crearea unei imagini din date binare este un

proces exigent. Pentru a face o imagine 3-D, placa grafică creează întâi un cadru din linii

drepte. Apoi, rasterizeaza imaginea (umple pixeli rămasi). Aceasta adaugă, de asemenea,

iluminare, textură si culoare. Pentru jocurile rapide, calculatorul trebuie sa treaca prin acest

proces de aproximativ șaizeci de ori pe secundă. Fară o placă grafică care să efectueze calculele

necesare, volumul de lucru ar fi mult prea intens pentru computer.

Placa grafică realizează această sarcină folosind patru componente principale:

-O conexiune pe placa de baza pentru date si putere.

-Un procesor care decide ce sa faca cu fiecare pixel de pe ecran.

9

-Memorie care sa detina informatii despre fiecare pixel si pentru a stoca temporar imaginile

realizate,

-O conexiune către monitor astfel încât sa puteti vedea rezultatul final.

Ca si placa de bază, placa grafică este o placă cu circuite imprimate, care găzduieste un procesor şi memorie RAM. Ea are, de asemenea, un cip cu un sistem intrare/iesire (BIOS), care stochează setarile plăcii si efectuează diagnosticări de memorie de intrare si de iesire la pornire.

Procesorul grafic

Este in esenţa inima plăcii video ce integrează toate specificaţiile hardware, pixel shaders, vertex shaders, pipelines, etc. In general procesorul nu este vizibil pe placile grafice fiind acoperit de un sistem de racire activ sau pasiv. Un UPG (unitate de procesare grafică) este un procesor optimizat pentru accelerarea grafică. Procesorul este conceput special pentru a efectua calcule care sunt fundamentale pentru redarea grafică 3D. Principalele atribute ale UPG-ului sunt nucleul ceasului de frecvenţă, care de obicei variază între 250 şi 1200 Hz, precum şi numărul de conducte, care traduc o imagine 3D, caracterizată prin puncte şi linii 2D produse într-un format de pixeli.

10

Procesorul placii video.

BIOS

Ca şi BIOS-ul sistemului, şi cel al plăcii video este înscris într-un circuit ROM (memorie inclusiv pentru citire) care conţine instrucţiunile de bază ce asigură interfaţa dintre hardware-ul plăcii video si software-ul care rulează pe acel sistem. Software-ul care apelează BIOS-ul, poate fi o aplicaţie independentă, un sistem de operare sau BIOS-ul sistemului de bază. BIOS-ul video poate fi şi el modernizat la fel ca BIOS-ul sistemului în două moduri. BIOS-ul foloseşte un circuit integrat, care poate fi reinscripţionat, denumit EEPROM, pe care îl puteţi moderniza cu ajutorului unui program utilitar furnizat de producătorul plăcii video. Altfel, puteţi înlocui cipul cu unul complet nou dacă vă este furnizat de producător şi dacă el nu a lipit prea temeinic circuitul BIOS de placa de cablaj imprimat. Un BIOS pe care îl puteţi moderniza cu ajutorul software-ului este cunoscut ca flash BIOS şi majoritatea plăcilor video actuale care oferă modernizări de BIOS folosesc această metodă. Modernizările de BIOS video sunt uneori necesare pentru a putea folosi placa video existentă cu un nou sistem de operare sau atunci când producătorul găseşte o greşeală gravă în programul original. Uneori o modernizare de BIOS este necesară datorită unei revizii majore a driverelor video ale setului de cipuri ale plăcii video. Ca o regulă generală, BIOS-ul video este o componentă care se încadrează în categoria „dacă nu se defectează las-o în pace”. Încercaţi să nu vă lăsaţi tentat să modernizaţi doar pentru că aţi descoperit disponibilitatea unei noi versiuni de BIOS. Pentru modernizare, consultaţi documentaţia şi dacă nu aţi întâlnit problema pe care ar putea rezolva modernizarea lăsaţi lucrurile aşa cum sunt.

Memoria

Cele mai multe adaptoare video se bazează pe propria lor memorie aflată pe placă, o folosesc la stocarea imaginilor video în timpul prelucrării; deşi unele plăci video AGP pot folosi memoria sistemului pentru structuri 3D, această caracteristică nu este acceptată universal. Multe sisteme ieftine cu video pe placa de bază folosesc caracteristica UMA pentru a partaja memoria principală a sistemului cantitatea de memorie instalată pe adaptor sau folosită de soluţia video integrată, determină rezoluţia şi adâncimea de culoare maximă pe care o poate accepta dispozitivul. De cele mai multe ori puteţi selecta cantitatea de memorie pe care o doriţi instalată pe o anume placă video chiar dacă adăugarea de memorie suplimentară nu constituie garanţie pentru mărirea vitezei plăcii video, ea poate creşte viteza dacă permite o magistrală mai largă (de la 64 biţi la 128 de biţi). De asemenea aceasta permite plăcii să genereze mai multe culori şi rezoluţii mai mari iar pentru plăcile AGP permite structurilor 3D să fie stocate şi prelucrate pe placă nu în memoria principală mai lentă.

11

Memoria plăcii video.

SGRAM, SDRAM şi DDR SDRAM au înlocuit VRAM, WRAM şi MDRAM, ca soluţii de viteză pentru RAM video. SGRAM, SDRAM, şi DDR SDRAM au apărut din tehnologiile pentru memoriile plăcilor de bază populare. Viteza lor mare şi costurile de producţie scăzute au permis chiar şi plăcilor video costisitoare să dispună de 16MB sau mai mult de memorie RAM rapidă.

SDRAMSynchronuos RAM (SDRAM) reprezintă acelaşi tip de RAM folosit pe multe sisteme actuale bazate pe procesoare ca Pentium III, Pentium IV, Athlon şi Duron. Memoriile SDRAM regăsite pe plăcile video, sunt de obicei, cipuri singulare montate pe suprafaţă. Această memorie este proiectată să lucreze cu viteze ale magistralei de până la 200 MHz şi oferă performanţe doar cu puţin mai scăzute decât SGRAM. SDRAM este folosită mai ales în plăcile video actuale cu cost redus şi cu seturi de cipuri ca GeForce 2 de la NVIDIA şi Radeon VE de la ATI.

SGRAMSynchronous Graphics RAM (SGRAM) a fost proiectată ca o soluţie de performanţă pentru structuri de adaptoare video foarte rapid. SGRAM este similară SDRAM prin capacitatea sa de a se sincroniza cu magistralele de mare viteză de până la 200 MHz dar diferă de SDRAM prin includerea de circuite care permit înscrierea datelor în blocuri, astfel încât să crească viteza operaţiilor de umplere grafică sau 3D cu memorie tampon pentru axa Z. Deşi SGRAM este mai rapidă decât SDRAM majoritatea fabricanţilor de plăci video au renunţat la SGRAM în favoarea chiar mai rapidei DDR SDRAM, inclusă în produsele lor cele mai noi.

DDR SDRAM Duble Date Rate SDRAM (DDR SDRAM) este cea mai recentă tehnologie de RAM video. Este proiectată pentru a transfera date la viteze duble decât cele ale SDRAM convenţional, prin transfer de date atât pe porţiunea crescătoare, cât şi pe cea descrescătoare a ciclului ceasului de procesor.

RAMDACConvertorul digital analogic de pe o placă video (denumit în mod uzual RAMDAC) execută exact ceea ce îi spune numele. Circuitul RAMDAC este responsabil cu conversia imaginilor digitale pe care le generează calculatorul în semnale analogice pe care le poate afişa monitorul. Viteza circuitului RAMDAC se măsoară în MHz, cu cât procesul de conversie se petrece mai repede cu atât rata de reîmprospătare verticală a adaptorului este mai mare. Viteza circuitelor RAMDAC utilizate de adaptoarele video de mare performanţă din zilele noastre este cuprinsă între 300 MHz şi 350 MHz cele mai multe seturi de cipuri pentru placa video includ funcţia RAMDAC la interiorul circuitului accelerator 3D, dar unele plăci video capabile de afişare

12

duală folosesc un circuit integrat RAMDAC separat pentru a permite celui de al doilea display să lucreze la rate de reîmprospătare diferite de ale primului display.

Magistrale

Plăcile video PCI, prin proiectare au fost concepute la standardul plung-and-play, ceea ce înseamnă că necesită o configurare redusă. Standardul PCI a fost înlocuit aproape „peste noapte” standardul VL-bus, şi a dominat sistemele video din clasa Pentium până recent. Deşi a fost proiectată cu gândul la procesorul Pentium II magistrala AGP nu este dependentă de procesor. Totuşi necesită suport din partea setului de cipuri al plăcii de bază iar plăcile AGP necesită un slot de extensie special, ceea ce înseamnă că nu veţi putea moderniza un sistem non-AGP existent fără să înlocuiţi placa de bază.Chiar având setul potrivit de cipuri nu puteţi beneficia complet de capacităţile oferite de magistrala AGP fără un suport adecvat din partea sistemului de operare. Caracteristica de execuţie directă în memorie a magistralei AGP se foloseşte pentru anumite operaţii memoria principală, în locul adaptorului video, pentru a diminua traficul la şi de la adaptor. Sunt disponibile patru viteze de AGP: 1X, 2X, 4X şi 8X (AGP 3.0). AGP 1X şi 2X sunt parte specificaţiei AGP 1.0 originale. Domeniile de performanţe ridicate şi de mijloc ale pieţei plăcilor video s-au deplasat complet către AGP 4X.

Principalele tehnologii folosite pentru răcirea plăcilor video

A. Răcire pasivă

Se regăseşte în special la plăcile video ieftine şi mai puţin performante fiind o soluţie economică datorită utilizării unui simplu radiator metalic de dimensiuni mici sau medii. Radiatorul este în general realizat din aluminiu, foarte rar din cupru sau aluminiu cu miez de cupru. Există şi excepţii, radiatoare pasive de dimensiuni mari de regulă fiind incluse şi heatpipes.

B. Răcire semi-pasivă

Un caz particular în reprezintă răcirea pasivă cu heatpipes, soluţie destul de rar întălnită fiind în apreciată mai ales de utilizatorii ce doresc silenţiozitate maximă. Se foloseşte de regulă la plăci mainstream şi mai rar pe modele high-end. Pentru o eficienţă maximă este recomandabil ca instalarea să se realizeze în carcase bine ventilate şi cu suficient spaţiu.

13

Mulţi deţinători de coolere pasive cu heatpipe pentru placa video folosesc ventilatoare de 120mm sau 92mm subturate pentru un zgomot minim dar păstrând un flux de aer apreciabil care să ajute la o ventilaţie bună.

C. Racire activă

Compusă dintr-un radiator metalic şi un ventilator, mai rar două. Este cea mai răspândită soluţie de răcire a plăcilor video chiar dacă în ultima vreme producătorii dotează plăcile video performante din fabrică cu radiatoare metalice masive, heatpipes, ventilatoare normale sau turbionare, viteza acestora fiind în mare parte controlată fie de către BIOS-ul sistemului sau de un senzor de temperatură integrat pe placa video. Unele din modelele de top sunt dotate cu senzor de temperatură independent.

D. Răcire cu apă

O soluţie întălnită doar ca produs separat dedicată în mod expres pasionaţilor. Pe scurt, ansamblul este format dintr- metalic unbloc masiv realizat de regulă din cupru, bloc ce acoperă mare parte din placa video împreună cu memoriile şi VRM. Un circuit pentru circularea lichidului, radiator cu ventilator pentru răcirea acelui lichid, un rezervor şi o pompă.

Cand este nevoie să schimb sistemul de răcire original al plăcii video?

14

A. Odată cu trecerea timpului, ventilatorul suferă o uzură a lagărelor având ca rezultat apariţia unor vibraţii în procesul de rotaţie, vibraţii ce produc zgomote considerate deranjante la un moment dat.B. Sistemul de răcire este gălăgios, caz des întâlnit datorită unei dimensionări la limită din partea producătorului.C. Defectarea ventilatoruluiD. Dorinţa de overclocking a unor utilizatori, metodă ce necesită de multe ori un alt cooler de dimensiuni mai mari pentru a păstra parametrii de funcţionare optimi.E. Schimbarea răcirii active (radiator + ventilator) într-o răcire pasivă (silenţioasă) compusă doar dintr-un radiator.

Cum aleg un cooler pentru placa video?În primul rând trebuie avut în vedere faptul că în general toate sistemele de răcire pentru plăcile video    sunt proiectate folosind PCB-ul layoutul standard specificat de producătorii chipset-urilor grafice (AMD ATI - NVIDIA). Există şi soluţii dedicate seriilor proiectate de terţi (ex: GIGABYTE, PowerColor, HIS, Sapphire, etc) însă acestea sunt de obicei clar specificate.

Lucrurile după care trebuie să ne orientăm sunt: găurile de prindere dimensiuni, aşezare şi spaţiul dintre acestea

înălţimea eventualelor componente amplasate în vecinătatea procesorului grafic (condesatori, bobine, conectori)

formatul plăcii video, lung, scurt, profil normal sau slim

Alegerea se face ţinând cont de modelul seria plăcii dar şi de motivul schimbării pentru a putea realiza o dimensionare corectă conform cerinţelor pentru ca nimeni nu doreşte investirea de timp şi bani într-un produs care la final va avea performanţe mai slabe decât soluţia originală.

Răcire suplimentară a circuitelor

Cele mai importante circuite de pe placa video    după procesorul grafic sunt memoriile (aşezate pe o parte sau pe ambele feţe) şi circuitele pentru alimentare sau VRM-ul. Pentru plăcile video performante este bine ca şi acestea să beneficieze de o răcire adecvată, producătorii optând însă de multe ori să renunţe la acest aspect bazându-se pe fluxul de aer generat de ventilatorul plăcii video.

Poţi opta pentru o soluţie pasivă (radiatoare metalice) ce se aplică uşor prin lipire directă graţie unei benzi termice autoadezive. Atenţie însă la spaţiul disponibil pe verticală, sunt foarte dese cazurile când accesul la chip-urile de memorie este obstrucţionat de radiatorul principal, rezultatele aplicării unor astfel de radiatoare fiind o creştere a marjei de overclocking pentru memorii şi lucru deloc de neglijat, un aspect deosebit al plăcii video (chiar şi o placă video ieftină capătă o alură agresivă odată cu micile radiatoare).

15

Capitolul III – Firme producătoare de plăci video

Cele mai cunoscute firme producătoare de plăci video din lume sunt ATI si NVIDIA. Cele două companii sunt intr-o competiţie directă pe piaţa plăcilor video.

III.1 ATI:

ATI Technologies Inc. a fost o companie canadiană care a proiectat şi a produs procesoare grafice, plăci video şi chip-seturi pentru plăci de bază. În 2006 compania a fost achiziţionată de compania americană AMD fiind redenumită în AMD Graphics Group, cu toate că brandul „ATI” fiind păstrat pentru acceleratoarele grafice.

ATI a fost o firmă fără capacităţi de producţie de semiconductori, aceasta fiind produsă de subcontractori. Marca sa principală, seria de plăci video „Radeon”, a fost concurent direct al seriei „GeForce” de la Nvidia cele două firme fiind dominante pe această piaţă foarte activă.

Numele iniţial al firmei a fost „Array Technologies Industry”, şi a fost fondată în 1985, în Markham, Ontario, de Kwok Yuen Ho din Guangzhou, Benny Lau şi Lee Ka Lau din Hong-Kong. La început a produs plăci grafice incorporate, pentru mari producători de calculatoare personale precum IBM şi Commodore. În 1987 produce seriile de plăci video proprii EGA Wonder şi VGA Wonder. În 1981 lansează placa grafică Mach8, în 1982 Mach32 iar în 1994 Mach64.

Prima sa placă grafică cu accelerare 3D a fost „3D Rage”, una din alternativele mai ieftine, dar şi mai slabe, la seria de succes „Voodoo” a celor de la 3Dfx. În 1996 introduce produsele marca „All-in-Wonder”, care constă în placă grafică combinată cu TV-tuner.Seria „Radeon” a fost lansată în 2000. Din această serie se evidenţiază plăcile video bazate pe procesorul R300 (9500, 9700, 9800), produse începând cu 2002, şi care au dominat sectorul câţiva ani, până la lansarea de către NVIDIA seriei GeForce 6, în 2004. În prezent s-a ajuns la seria R600.

16

Ati-Radeon hd 5440

III.2 NVIDIA:

Nvidia este o corporaţie multinaţională specializată in dezvoltarea de unităţi de procesare grafică şi chipset-uri pentru staţii de lucru, PC-uri şi dispozitive mobile. Cu sediul în Santa Clara, California, compania a devenit un important furnizor de circuite integrate (ICS), cum ar fi unitaţile de procesare grafică (UPG-uri) şi chipset-uri folosite în placa grafică şi jocuri video-joc pe console, şi plăcile de bază ale PC-urilor. Liniile de producţie Nvidia includ GeForce pentru jocuri, seria QUADRO pentru proiectarea asistată de calculator şi crearea de conţinut digital pe staţiile de lucru, precum şi seriile nForce pentru chipset-uri din plăcile de bază integrate. Nvidia a avansat enorm in tehnologia placilor video incercand sa-si doboare rivalii ATI .Compania NVIDIA fabrica un GPU cu denumirea GeForce care, la fel ca în cazul procesoarelor centrale (CPU), are mai multe generatii si anume GeForce, GeForce 2, GeForce3, GeForce 4, GeForce FX, GeForce 6, GeForce 7, GeForce 8, GeForce 9 , pe urma incepand cu seria GT respectiv GTX.Placile video au o performanță care depinde în cea mai mare masură de nucleu ("core"), conținut. Procesoarele grafice de pe plăcile NVIDIA din generațile 1-6 au la baza nuclee numite "NV xx", unde "xx" este un numar format din două cifre. Denumirea nucleelor nu este însa o indicație a performanței lor, pentru ca de exemplu procesorul cu nucleu NV 34 (GeForce FX 5200) este mai slab decât procesorul cu nucleul NV 31 (GeForce FX 5600) si mult mai slab decât procesorul cu nucleu NV 35 (GeForce FX 5900). Pentru generația a 7-a nucleele sunt denumite "Gxx", unde "xx" este un numar format din doua cifre (de ex. G70 pentru plăcile GeForce 7800 GT si GTX)

17

Nvidia GeForce GTX-590

Capitolul IV– Setarea parametriilor unei plăci video

18

Pentru optimizarea caracteristicilor plăcii video facem click dreapta pe desktop şi selectăm Properties, după selectarea opţiunii Properties va apărea aceasta fereastra numită “Propietăţi de afişare” în care veţi găsi informaţii despre monitorul principal, cel notat cu 1; puteţi să mai setaţi calitatea coluriilor între 16 biţi si 32 de biţi. Pentru a avansa cu setăriile pentru placa video, se face click pe Advance, iar de acolo va apărea o numă fereastră. Prin clickul facut pe Advance apare o noua fereastra, în care vom găsi informaşii mai amănunşite despre placa video respectiv

În această fereastra vedem că este selectat tabelul cu General, iar în acest table vom putea să setăm claritatea rezoluţiei si fontul icoanelor de pe escktop, precum si compatibilitatea plăcii video cu anumite programe.

În această fereastră observam ca este selectat tabelul Adaptor, care conţine informaţii despre modelul plăcii video care este instalată pe placa de bază, precum si alte informaţii despre tipul cipului folosit, memoria plăcii video care în cazul de mai sus este de 128 MB.

19

Urmăoarea fereastra este cea a tabelului Monitor, de unde aflam modelul monitorului folosit si rata de refresh a monitorului, care în cazul de faţă este setat la 60 Hertz.

Penultima fereastră este numita Troubleshoot adică un table în care se poate regla daca sunt probleme cu placa video.

20

Ultimul table este tabelul cu Managementul Culorilor; în aceasta fereastră se poate selecta culoarea display-ului monitorului.

NORME DE PROTECTIA MUNCII

Pentru evitarea oricăror accidente in procesul de depanare a calculatoarelor se impun respectarea cu strictețe a normelor de protecție si securitate a muncii. Masurile generale ce trebuiesc știute sunt urmatoarele:1.Efectuarea instructajului de protecția muncii la angajare si periodic. 2.Interzicerea desfășurării activitații intr-un loc de muncă daca nu are instructajul consemnat în fișe.

3.Calculatoarele care sunt alimentate direct la rețea sau prin transformator se vor alimenta printr-un transformator separator având raportul de transformare 1:1 4.Conectarea la una sau mai multe prize de pamant a carcaselor exterioare ale aparatului de masură si a învelisului metalic al ciocanului de lipit.

21

5.Conectarea aparatelor de masura în interiorul calculatorului atunci cand acesta este alimentat de la retea, se recomandă a fi facută cu o singură mană, pentru cealalta având grijă să nu intre în contact cu portile metalice de pe masă ale altor aparate de masură aflate in montaj. 6.Masurile in circuit FIT se vor face respectand urmatoarea ordine de lucru:-conectarea aparatului de masură în interiorul circuitului în care se face măsurarea.-deconectarea calculatorului de la retea.-descărcarea condensatoarelor electrolitice sau de FIT si apoi deconectarea aparatului de masurare. 7.Evitarea atingerii anexelor metalice ale organelor de comandă exterioare în cazul scoaterii sau căderii butoanelor care le izolau electronic la calculator fără transformator pe retea, perioada cand cordonul de alimentare este introdus in priza, retea.

8.La efectuarea oricăror operații de depanare se recomandă ca operatorul sa aiba mainile uscate, să poarte eventual mânusi de cauciuc, iar sub picioare sa aibă un covor izolat din cauciuc sau material plastic. 9.Dupa deconectarea de la retea a calculatorului înainte de a atinge orice piesa, condensatoarele electrice si cele FIT se vor descărca la masă, iar anodul TK se va descărca de sarcinile electrice reziduale cu ajutorul unui conductor care are capăt conectat la masa.

Concluzie

În concluzie inventarea plăcilor video a fost de bun augur pentru omenire. Acum ne este mult mai usor să operăm un calculator spre deosebire de vremurile trecute in care cei care foloseau calculatoarele, le foloseau în starea lor initială , şi anume exact cum au fost construite.Pentru mine calculatoru ma fascineaza pe zi ce trece , mai ales ideea că a fost un simplu analog si a ajuns în stadiul în care componentele pot fi incluse chiar si in ecrane , lcd .Placa video este cel mai placut subiect dintr-un sistem de calcul, nu doar pentru ca este un alt PC, dar si ca este interacținuea noastra cu PC, placa video este vitală pentru afişarea imaginii pe monitor, iar calitatea ei este foarte importantă dacă se foloseşte calculatorul pentru aplicaţii grafice, video, multimedia, animaţie, jocuri şi tot ce înseamnă operarea intensivă cu imagini.Placa video continuă să se îmbunătăţească pentru a răspunde cerinţelor de tehnologie ale calculatorului. Plăcile video acum sunt practic de dimensiunea unui cip de computer, sunt

22

utilizate în micro aplicaţii. Acestea includ telefoane, iPod-uri, console de jocuri, camere digitale şi de computere notebook-uri. La începuturile plăcilor video rata de ceas era 4,77-MHz cu o lațime de bandă de 8MB/s în ziua de astăzi sunt plăci video care au rata de ceas cuprinsă între 5000/10000-MHz si lățimea de bandă curprinsă între 8000/16000-MB/s.

Bibliografie

1. http://www.wikipedia.ro

2. http://www.wikipedia.org

3. http://www.ati.amd.com

23

4. http://www.nvidia.com

5. http://support.amd.com/

6. http://www.physicsforums.com

24