Gramatica limbii romane

Gramatica limbii romane - toata gramatica SUBSTANTIVUL Partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc. 1. Felul substantivelor Dupa inteles (natura denumirii): -compuse (masa, scolar, prieten) -proprii (Maria, Venus, Arad) Dupa alcatuire ( Iasi, om) forma): -simple (casa,

-compuse (prin contopire: untdelemn) ( prin alaturare: zi-lumina) 11111yzq38rbn4c

%Atentie! 1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.) sau derivate cu sufixe etc.) din doua

(bunatate, geamgiu, indoiala

2.Substantivele compuse sunt formate sau mai multe cuvinte cu sens unitar

3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca)

4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, nu bunei vointe) zb111y1138rbbn 5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe sau fraza. 2.Genul substantivelor In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri obisnuinta pom) care, prin care il ocupa in propozitie

sunt socotite masculine(om, cal,

Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc lucruri considerate, (pisica, floare, carte) prin traditie, feminine

sau

Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume) Substantive epicene- acele nume de animale, pasari sau insecte forma pentru tantar, fluture, elefant care au o singura masculin si feminin (gandac, etc.)

Substantive mobile- nume de fiinte

care au o

forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara) Motiunea- procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine invers (elev/eleva, rata/ratoi din cele masculine si/sau etc.). Cele mai

frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an) 3. Numarul substantivelor Substantivele forme de (elevi, scoli) din limba romana prezinta singular (elev, scoala) si de plural

Masculin Feminin Neutru Singular Plural Singular Plural Singular Plural

/pom i/pomi a/clasa e/clase /parc -uri/parcuri u, u/codru, leu i, i codri,lei a/banca i/banci /orase e/orase e/munte i/munti e/parte i/parti u, u/lucru, tablou -uri/lucruri, tablouri a/tata i/tati /manta le/mantale u, u/cadru, curcubeu e/cadre, curcubeie a/marfa -uri/marfuri u/studiu i/studii e/vreme -uri/vremuri - desinenta zero

Alternante vocalice la radicalul substantivului in trecerea de la singular la plural: a/a (rana/rani) a/e

(masa/mese) a/e (bat/bete) a/i (cuvant/cuvinte) o/oa ( covor/covoare) oa/o (comoara/comori)

Alternante consonantice: d/z (lada/lazi) t/t (baiat,baieti) s/s (urs/ursi) g/g (dunga/dungi) c/c (fiica/fiice) l/ (cal/cai) str/str ( astru/astri) Substantive defective de numar: -cu forme numai la singular (nume de

materii,insusiri,stari sau ape,munti,persoane,locuri) comune (grau,var) si proprii (Siret Traian) -cu aceeasi forma si la sigular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume) -cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti) proprii (Iasi, Balcani)

Substantive cu forme multiple de singular (oapete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale) cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri) Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural):

-substantive simple(primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc.

-substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc. %Atentie! Forma de plural a unor nume de

materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul;

unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva

Declinarea substantivului Declinarea substantivelor nearticulate articulate nehotarat sau

Declinarea substantivelor articulate hotarat Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane) Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse a)doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului b)doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei c)doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges d)un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga;G-D Vaii Lungi 4.Cazurile substantivului Nominativ (cine? ce?) -subiect:Lui i se cuvine aceasta cinste. -nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ):Radu este un copil bun. -apozitie(atribut apozitional):Raul Mures a iesit din matca.

Obs.Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai. Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an. Acuzativ -atribut substantival prepozitional ( de?) Apa de la munte este rece ( care? ce fel care apa?)

Obs.Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde? -nume predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ,iar substantivul e insotit de prepozitie)Florile sunt pentru mama -complement direct (pe cine? ce?) Il intreb pe Mihai.. -complement indirect (prepozitii+ cine? ce?)Vorbim despre cazuri. -complement de agent (de cine? de catre cine?)Intrebarea a fost pusa de Alina. Obs.Urmeaza sau dupa un verb la diateza pasiva dupa un participiu sau

-complement circumstantial de loc (unde? cu fara prepozitii,incotro?)Vine de la padure. -complement circumstantial de timp(cand? cu sau fara prepozitii,cat timp?)A lipsit de acasa o saptamana.

-complement circumstantial de mod(cum? cat?)Copii vin in grupuri.Alearga ca vantul.(complement circumstantial comparativ) -complement circumstantial de cauza:Codrul clocoti de zgomot

-complement circumstantial de scop:A plecat in oras pentru cumparaturi. Genitiv -atribut substantival genitival(al,a,ai,ale cui?)Interventia colegei a fost salutara. -nume predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol genitival:al,a,ai,ale)Pamantul este al taranilor. Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice saca sunt precedate de prepozitii

sau locuri prepozitionale, forma articulata: asupra,contra,impotriva,inapoia,deasupra, dedesubtul,in susul, in josul,in fundul, etc. -complement indirect:Toti s-au ridicat contra propunerii lui. -complement circumstantial de loc:Vizitatorii se uitau in fundul pesterii -complement circumstantial de timp:A ajuns la gara inaintea sosirii trenului -complement circumstantial de cauza:A intarziat din cauza vremii. -atribut substantial prepozitional:Gradina fata casei era inundata de verdeata Dativ -complement indirect (cui?)Padurii ii lipseste cantecul pasarilor. din din cauza

Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice,daca sunt precedate de prepozitiile:gratie,datorita,multumita,potrivit, conform,contrar,aidoma,asemenea -complement circumstantial de loc(dativ locativ):Stai locului copile! -complement circumstantial de mod:A raspuns conform asteptarilor noastre -nume predicativ:El este aidoma fratelui tau. -atribut substantival prepozitional( care?)Interventia conform planului a condus la reusita -atribut substantival (cui?)Preot desteptarii noastre/ Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata (de obicei dupa infinitivul lung) -complement indirect cu prepozitie:Am reusit datorita Ioanei -complement circumstantial de cauza:A intarziat datorita ploii Vocativ -nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa in propozitie: Ioana,vino afara! Verbul Partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, sau calitati privite ca procese in derulare 1.Clasificarile verbului care exprima actiuni, stari

a)dupa rolul sintactic si morfologic: -predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc) -copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face) -auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea) b)dupa posibilitatea de a avea complement direct: -tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc) -intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.) c)dupa referirea la persoana: -personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.) -impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.) -unipersonale: de folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut. 2.Locutiunile verbale Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului Structura locutiunilor verbale: -verb+prepozitie+substantiv:a avea de gand -verb+interjectie:a face tusti -verb+substantiv:paziti-va gura(pronume intre verb si substantiv) -verb+......etc.:a o lua la sanatoasa, a-si aduce aminte

cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbale:a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a baga %Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca: -se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga=a fugi) -intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente; -exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte;aminte=?) 3.Diateza verbului Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective; Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subinteles) ; se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive; Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.4.Modurile verbului Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul actiunea Modurile:-personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei;

-nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste; -predicativ: daca verbul poate indeplini functia de predicat; -nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de predicat; Moduri personale, predicative: -indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala,sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug); -conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent,ireala in trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit); -conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi); -imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!); Modurile nepersonale, nepredicative: -infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.); -gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand etc.); -participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect(citit, vazut, citit etc.); -supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.); 5.Timpurile verbale Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii Timpurile indicativului

-prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug); -imperfect: actiune trecuta, nedeterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam); -perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii); -perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit); -mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem); -viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi); -viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit); Timpurile conjunctivului -prezent: sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; -perfect: sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit; Timpurile conditional -optativului -prezent: as lucra, as tacea, as culege, as fugi; -perfect: as fi lucrat, as fi tacut, as fi cules, as fi fugit; Nu uita! Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme decat pentru prezent. %Atentie! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si perfect, celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri. 6.Conjugarea verbului Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, timp, persoana si numar se numeste conjugare

Nu uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari: Conjugarea I: verbe terminate in -a (a lucra, a canta, a visa etc.) Conjugarea II: verbe terminate in -ea (a placea, a vedea etc.) Conjugarea III: verbe terminate in -e (a bate, a merge, a spune etc.) Conjugarea IV: verbe terminate in -i sau -i (a fugi, a dori, a cobori, a hotari etc.) Nu uita! Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata verbului pronumele reflexiv in dativ si acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si supin.

pronumele parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ Observatii:

1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective 2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ pot fi adjective 3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si posesivau forme dupa persoana 1.PRONUMELE PERSONAL Observatii: 1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si D. 2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi! 3.Genitiv-numai persoana aIII-a: lui, ei, lor. 4.Persoanele I si aII-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi 5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume personale, nu de politete Functii sintactice -subiect: N: Tu ajungi primul. -nume predicativ in: N: Fratele meu este el. Ac: Intrebarea este pentru tine. G: Cartea este a lui. -atribut pronominal in: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca in casa. G: Sfatul lui doveseste intelepciune. Cartea din fata lui este a mea. D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv) -complement direct in: Ac: Te intreb si pe tine despre acest lucru. -complement indirect in: Ac: A vorbit cu mine. D: Lui i-am dat o carte. G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei. -complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi.

G: (cu prep. sau loc prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor) D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):In fata-mi se asezase o persoana importanta. -complement circumstantial de mod in:Ac: A raspuns ca tine. -complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina lui. Situatii in care pronumele personal nu are functii sintactice: -in V (tu! voi!) -dativul etic: Vor sa mi-l omoare -cand are valoare neutra: A luat-o la fuga Da-i inainte fara grija! 2.PRONUMELE DE POLITETE -are numai forme pentru persoanele aII-a si aIII-a pers. aII-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra G-D: dumitale pers. aIII-a: N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor Observatii: -alte pronume de politete: Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta(sa, lui, voastra),Inaltimea ta (sa, lui, voastra) Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar in vorbirea contemporana -forme afective : mata, mataluta, matalica, talica, matale -functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal( exceptii atr. pron. in D. si compl. circum. de loc in D) 3.pronumele reflexiv Observatii: -are forme proprii numai pentru pers. aIII-a, cazurile D si Ac

D: sie, siesi/isi, si Ac: (pe) sine/ se -pentru persoana I si aII-a imprumuta formele de la pronumele personale: D: imi, iti-, ne, va (imi amintesc) Ac: ma, te-, ne-, va (ma gandesc) -formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul: te gandesti ma framant pers II II pers I I Functii sintactice: -complement direct: Ac: Te privesti in oglinda. -complement indirect: D: Iti cumperi o carte. Ac: Rar vorbea despre sine -atribut pronominal: Ac: Lauda de sine D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si) Mi-am aranjat cartile (cartile) Observatii: Cand nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza impreuna cu verbul, fiind marca diatezei reflexive Forma accentuata de Ac., insotita de art. hot. se substantivizeaza (Si-a soptit in sinea lui) 4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE INTARIRE Forme: -masculin, singular: (eu) insumi fiu (m.sg)-vocala uinsumi (m.sg.) (tu) insuti (el) insusi -feminin, singular: (eu) insami fiica (f.sg.)-vocala a-insami (f.sg.) (tu) insati (ea) insasi

-masculin, plural: (noi) insine fii (m.pl)-vocala i-insisi (m.pl.) (voi) insiva (ei) insisi -feminin, plural: (noi) insene fiice (f.pl)-vocala e-insene (f.pl.) (voi) inseva (ele) insesi, insele Observatii: 1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate in fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le 2.Pronumele de intarire se foloseste rar in limba actuala. De cele mai multe ori, ele insotesc un pronume sau un substantiv devenind adjective de intarire, de aceea functia sintactica este de atribut adjectival. 3.Atentie la acord: Dan, Maria si Elena, ei insisi (masculinul are prioritate) Eu, tu si el noi insine(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aII-a asupra persoanei aIII-a) 4.Insusi poate fi inlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu,personal,in persoana) 5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV Forme: N-Ac: nimeni, nimenea N-Ac:nici unul,nici una, nici unii, nici unele G-D: nimanui G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora nimic, nimica -Ca adjective se intalnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor. -Aceleasi functii sintactice ca si celelalte pronume Observatii:

1. Aceste pronume trebuie folosite in propozitii negative. 2.In exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvantul subliniat este conjunctie, deci nu intra in alcatuirea unui pronume negativ. 6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV -Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate: ex. al meu, al tau, al sau a mea, a ta, a sa ai nostri, ai vostri ale noastre, ale voastre Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale Observatie: Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu posesive Functii sintactice: -subiect: N: Ai mei au ajuns acasa. -nume predicativ: N: Caietul acesta este al meu. Ac: Florile sunt pentru ai mei. -atribut pronominal Ac: Rar am vazut o privire ca a ta. G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos. -complement direct: Ac: I-am vazut pe ai vostri. -complement indirect:Ac: Se gandea la ai sai. D: Le povestesc alor mei. G: Toti s-au ridicat impotriva alor tai. -complement de agent:Ac: A fost chemat de ai sai. -compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei. -atribut adjectival: N: Cartea ta este aici. Ac: Locuieste pe strada mea. D: Caietului tau ii lipseste o foaie. G: Dorinta mamei mele e sfanta V: o, copilul meu, fii mereu intelept! Observatie:Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun intrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste cazul

substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul substantivului determinat. 7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV Forme: -de apropiere: acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc. -de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc. -de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala, etc. -de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca adjectiv una singura: atribut adjectival Observatii: 1.Acela are si o forma mai redusa cel, care poate aparea numai in prezenta unui determinant obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti) 2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt. 3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si in componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa asta, cu toate acestea) 8.pronumele Si adjectivul nehotArAt Forme: a)simple: unul, una, unii, unele altul, alta, altii, altele atat, atata, atatia, atatea tot, toata, toti,toate mult, putin, cutare b)compuse (elemente de compunere: -va, -ori, -fie, -oare, -orisi, -vre, etc.)cineva, careva, ceva, catva, fiecine, oarecine, orisicine, altcineva, vreunul, etc. Observatii: 1.Pronumele nehotarate in componenta carora intra cuvantul cine nu devin niciodata adjective. 2.Urmatoarele pronume nehotarate isi modifica forma atunci cand devin adjective:

unul-un una-o altul-alt alta-alta vreunul-vreun vreuna-vreo 3.Functii sintactice ale pronumelor nehotarate:subiect,nume predicativ,atribut,complement, iar a adjectivelor nehotarate: atribut adjectival. 9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV tine locul unui cuvant asteptat ca raspuns la intrebare Forme: N:cine? N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate? Ac:(pe) cine? G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator? D:cui? careia? G: (al,a,ai,ale) cui? carora? Functii sintactice: -subiect: N:Cine vine? (Andrei vine.) -nume predicativ N:Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.) Ac:Pentru cine sunt cartile? (Cartile sunt pentru Dan.) G:Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.) -atribut pronominal: G:Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii Mariei.) -complement direct: Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe sora ta.) -complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai? (Vorbeam despre bunica.) D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.) -compl.de agent: Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost ajutata de colegi.) -compl. circum. de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost la vecini) Observatii: 1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv.

2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival. N:Care carte -ti lipseste? Ac:Despre ce intamplare povestesti? D:Carui copil i te adresezi? G:Raspunsul carui coleg ti-a placut? 3.Pronumele interogativ CE este invariabil 4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si genul de la substantivul pe care il inlocuieste 10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV Forme: a)simple: N:cine N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate? Ac:(pe) cine G-D:caruia? G-D:nu are forme GD: cator? D:cui careia? G: (al,a,ai,ale) cui carora? b)compuse m.sg. f.sg. m.pl. f.pl. N-Ac: cel ce ceea ce cei ce cele ce D-G: celui ce celei ce celor ce Functii sintactice:aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca exemplele trebuiesc introduse in fraze, in asa fel, incat pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei). Functia poate fi aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le substituie Ex: -subiect: Stiu / cine vine. -nume predicativ: Am aflat/ care este sora mea. -atribut pronominal: Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau. Obs. 1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca sens cu pronumele nehotarate (S-a dus care pe unde a apucat) 2.Pronumele relative pot intra in componenta unor locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care mai de

care, care pe care, cine stie, cine stie cand, din ce in ce, cate si mai cate)

Articolul Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv, aratand in ce masura acesta e cunoscut vorbitorului 1.Clasificarea articolului a)dupa inteles:-articol hotarat (propriu-zis)-arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului sau considerat ca atare -articol nehotarat -prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului -articol posesiv (genitival) -leaga substantivul care denumeste posesorul de obiectul posedat -articol demonstrativ(adjectival) -leaga un substantiv de substantivul regent b)dupa pozitie:-articol enclitic-se lipeste la sfarsitul cuvantului (omul ,cartea) -articol proclitic-se afla in fata substantivului determinat (un caiet, niste carti) %Atentie! 1.Articolul luat separat (fara cuvantul care il insoteste)nu are sens. 2.Articolul poate insoti -un substantiv (poezia, un om, lui Mihai) -un adjectiv(silitorul elev,floarea cea frumoasa) -un numeral (al doilea, a treia)

3.Articolul se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste (singur nu are functie sintactica) 4.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire, dar poate fi depistat cu usurinta comparand opozitiile de numar (un caiet/niste caiete, un caiet/doua caiete; (articol-numeral)) 2.Articolul hotarat Se ataseaza substantivului, direct sau cu ajutorul unei vocale de legatura, aratand ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului Forme flexionare: CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular Plural Singular PluralN-Ac-l, -le, -a -i-a -le-l, -le -leG-Dlui,lui,-e(i) -lor-i -lor-lui -lorV-le -lor - -lor-le -lor CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular Plural Singular PluralN-Acelevul eleviieleva elevelescaunul scauneleG-Delevului elevilorelevei elevelorscaunului scaunelorVelvule! elevilor!elevo! elevelor!scaunule! scaunelor! %Atentie! 1.Articolul hotarat apare ca element constructiv in structura unor pronume-dansul, dansa, in aceste cazuri nefiind analizabil 2.Prin articulare, unele adverbe si locutiuni adverbiale se transforma in prepozitii si locutiuni prepozitionale (inaintea, inapoia, in fata) 3.Substantivele feminine nume proprii de origine autohtona, terminate in vocalal A se articuleaza hotarat enclitic(cartea Mariei, Ioanei) iar cele de origine straina se articuleaza hotarat proclitic (cartea lui Jeni, lui Carmen) 4.Substantivele articulate hotarat care denumesc momentele zilei sau diviziuni de timp isi schimba valoarea gramaticala si devin adverbe (ziua, seara, joia, vara) 5.Cand sunt precedate de prepozitii substantivele in Ac. nu se articuleaza (merge la scoala), dar se articuleaza cand sunt insotite de un atribut (merge la scoala de muzica)

3.Articolul nehotarat Insoteste un substantiv, precedandu-l intotdeauna, aratand obiectul definit de acesta nu este cunoscut vorbitorului Forme flexionare: CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular Plural Singular PluralN-Acun elev niste elevio eleva niste eleveun scaun niste scauneG-Dunui elev unor eleviunei eleve unor eleveunui scaun unor scaune Observatii: 1. Formele UN si O ale articolului hotarat sunt omonime cu cele ale numeralului cardinal si al adjectivului pronominal nehotarat. Se pot deosebi in context: UN si O sunt: a)articole, cand le corespunde NISTE (o carte/niste carti) b)numerale, cand la plural le corespunde un numeral (un elev/ doi elevi) c)adjective pronominale nehotarate, cand la plural intra in corelatie cu unii, unele (o carte/unele carti) 2.Cand insoteste alte parti de vorbire,articolul nehotarat le transforma in substantive(du-te-vino/un du-te-vino) 3.Articolul nehotarat poate transforma numele proprii in nume comune (Hercule/ un hercule) 4.Forma de plural a articolului nehotarat NISTE poate fi folosita si la forma de singular a unor substantive, conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste pesti) fata de pluralul articulat 5.Cuvantul niste cu intelesul cativa, un pic de nu e articol, ci adjectiv pronominal nehotarat 4.Articolul posesiv (genitival) Se asaza inintea unui substantiv sau pronume in G, inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral ordinal si leaga, de obicei, numele obiectului posedat de cel al posesorului; se numeste posesiv, deoarece indica posesia

(apartenanta) si genitival deoarece intra in componenta intrebarii genitivului Forme flexionare: CazulSingularPlural Masculin Feminin Masculin FemininNAcal elevului/ meu/ doilea a elevei/ mea/ doua ai elevilor/mei ale elevelor/meleG-D - -alor meiObservatii: 1.Forma de G-D alor apare numai in structura pronumelui posesiv la G-D (Port de grija alor mei) 2.La numeralul ordinal, al,a este element constitutiv, indicand, impreuna cu articolul hotarat,genul acestuia (al treilea/ a treia) Atentie:Formele articolului posesiv al,a,ai,ale se scriu intotdeauna intr-un singur cuvant Nu le confundati cu secventele omonime ca: -prepozitia la infinitiv a+pronume personale neaccentuate la Ac sau D (a-i vedea/ a-i vedea) -prepozitia a +le (pronume personal in D.sau Ac, plural, feminin) 5.Articolul demonstrativ (adjectival) Leaga un adjectiv de substantivul regent; ajuta la substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei tari,cei doi, celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ (cel mai bun) Forme flexionare CazulSingularPlural Masculin Feminin Masculin FemininNAcCel CeaCei CeleG-DCelui CeleiCelor Observatii: 1. Articolul demonstrativ se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste 2.Cel apare frecvent ca termen regent, insotit de un determinant obligatoriu, deci, in aceste situatii, cel are valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo) 3.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna in singur cuvant si trebuie deosebite de secventele omonime -pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat in D,Ac (ce-l intrebi?/ce-i spui?)

-pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl.) (ce le dai/ ce le spui) 4. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen, numar si caz asemanatoare cu a pronumelui demonstrativ de departare acela, de care se deosebeste prin absenta elementului initial si a celui final a Adjectivul Partea de vorbire flexibila care exprima insusirea unui obiect si se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat Observatii: Adjectivul poate exprima: -proprietati ale obiectelor sau fiintelor (greu, mic, usor, luminos) -materia din care este facut un obiect (metalia, lemnos) -elementele constitutive ale unei colectivitati (taranesc, studentesc) -referirea la posesor sau la origine (casa olteneasca) 1.Clasificarea adjectivelor a)dupa forma: -variabile-cu 2 terminatii- la sg. au o forma pentru masculin si alta pentru feminin (bun/buna) -cu o terminatie-la sg. au aceeasi forma pentru masculin si feminin (casa/baiat mare) -invariabile-provenite din adverbe (gata, asa, astfel) -provenite din imprumuturi vechi (ditai, sadea) -provenite din imprumuturi desemnand culori (crem, bleu, maro) b)dupa origine: -propriu-zise(verde, bun, inalt) -pronominale -posesive (caietul meu/tau/sau) -demonstrative (fata aceasta/aceea) -interogative ( care fata?) -nehotarate(unii baieti/ unele fete) -relative( ce fata ) -negative(nici un om) -de intarire (fata insesi)

Observatii: Adjectivele variabile, cu o terminatie, se termina, de obicei in vocala E c)din punct de vedere semantic: -calificative-primare (simple)- bun,frumos, albastru -derivate cu ajutorul sufixelor (timpuriu, tineresc) -determinative (provenite din alte parti de vorbire) - pronominale -posesive (cartea mea/ta/sa) -demonstrative (cartea aceasta/aceea) -interogative ( care mama?) -nehotarate(unii baieti/ unele fete) -relative( ce carte ) -negative(nici o fapta) -de intarire (el insusi) -numerale (trei elevi) -participale (pagina scrisa) -gerunziale (masca razanda) -adverbiale (barbat bine) d)dupa numarul formelor flexionare realizate in declinare: -cu 4 forme flexionare (in functie de gen, numar si caz) -propriu-zise (bun, simplu) -participiale (iubit) -gerunziale (suferind) -cu 3 forme flexionare -cele terminate in consoanele C si G (lung, adanc) -derivate cu sufixele -TOR, -ESC, -IU (satesc,cenusiu) -cu 2 forme flexionare -terminate in E (dulce) -terminate in consoana palatala (vechi, dibaci) -terminate in diftong (balai, rotofei)

-invariabile (maro, eficace, motrice) Observatii: 1.De regula se asaza dupa substantive (sunt postpuse) 2.Din punct de vedere sintactic, adjectivul poate avea urmatoarele functii: -atribut(adjectival)- baiat bun, floare frumoasa -nume predicativ (cand determina un verb copulativ) Ana este cuminte -diferite feluri de complemente (determina un verb predicativ) Din verde s-a facut galben 3.Din punct de vedere stilistic, adjectivele sunt epitete 4.Sufixe adjectivale frecvente: -esc, -tor,-ean,iu,-aret,-nic,-os 5.In categoria adjective calificative intra si locutiunile adjectivale(cu scaun la cap,de geniu) 6.Adjectivul poate sta si inaintea substantivului, de topica depinzand si articularea sa 2. Flexiunea adjectivului In functie de flexiune, adjectivele sut variabile si invariabile;cele variabile se modifica dupa gen,numar si caz, prin desinente, insotite sau nu de alternante fonetice Desinente de gen(la singular): Masculin/NeutruFeminin-u -u - --a -e -a -esimplua/albastru-a auriu-e/cenusie-e bun-a/frumos-frumoasa amarui-e/vechi-e Observatii: 1.Adjectivele terminate in E (mare, dulce) nu prezinta diferente de gen la singular (om mare-casa mare) 2.Adjectivele terminate la masculin in -U vocalic sau semivocalic(greu, rosu, rau) au femininul in -EA (grea, rea) si in -IE (rosie) 3.Alternantele vocalice frecvente la opozitia de gen -E/EA (intreg/intreaga)

-O/OA (prost/proasta) -IE /IA (biet/biata) -E/A (desert/desarta) Desinente de numar: Observatii: 1.Unele adjective au forma unica pentru ambele numere: -fie numai la feminin- cele terminate in -TOR (fata/fete silitoare) -fie numai la masculin (pantof/pantofi vechi) -fie la ambele genuri (copil/copii balai fata/fete balaie) Alternante vocalice: ea/e(oltean/olteni) oa/o (moale/moi) ea/e (geman/gemeni) a/i (tanar/tineri), a/e (teapan/tepeni) 3. Alternante consonantice: s/s (sfios/sfiosi) t/t (lat/lati) d/z (crud/cruzi) c/c(sarac/saraci) st/st (trist/tristi) g/g (lung/lungi) Modificari dupa cazuri: Observatii:Adjectivul sta dupa substantiv, sau poate sa preceada substantivul 1.Cand adjectivul sta dupa substantiv el nu se articuleaza 2.Cand adjectivul sta inaintea substantivului, el capata o semnificatie speciala care ii mareste expresivitatea 3.Unele adjective au o topica fixa in raport cu substantivul. De exemplu adjectivele pronominale stau numai in fata substantivului (oricare om) precum adj. biet.Pe de alta parte adjectivele provenite din participii stau numai dupa substantiv (pomul laudat) 4.Unele adjective isi schimba sensul in functie de topica (are o parte buna-opusa lui rea/O buna parte nu au-o parte dintr-un intreg) 5.Adjectivele invariabile au o singura forma pentru toate genurile,numerele si cazurile. Din aceasta categorie fac parte adjectivele nume de culori (bej, crem),adjectivele

terminate in -CE (eficace) adjectivele cuvinte vechi in limba (sadea, gata,ditamai) 3.Gradele de comparatie Sunt forme pe care le ia adjectivul pentru a arata in ce masura un obiect poseda o insusire in raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existentei sale;nu se exprima prin desinente, ci prin constructii sintactice speciale Gradul pozitiv(exprima o insusire a obiectului fara a o raporta la un alt obiect sau la alt moment)-cer senin, nor negru Gradul comparativ(exprima insusirea unui obiect in raport cu insusirile unui alt obiect, stabilind raporturi de egalitate sau inegalitate) -de superioritate (mai scump) -de egalitate (la fel de scump) -de inferioritate (mai putin scump) Gradul superlativ -relativ(exprima insusirile la cel mai inalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu alt obiect) -de superioritate (cel mai scump) -de inferioritate (cel mai putin scump) -absolut (arata gradul cel mai inalt sau mai scazut grad,fara a compara obiectul) foarte scump

Nu uita! 1.Comparativul se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului prin adaugarea unor adverbe si prepozitii -comparativ de superioritate: mai bun decat -comparativ de inferoritate: tot asa de/ tot atat de/la fel de bun ca si

-comparativ de egalitate: mai putin bun decat 2.Al doilea termen al comparatiei de superioritate sau inferioritate poate fi introdus si prin locutiuni prepozitionale (fata de/in comparatie/in raport cu) 3.Uneori al doilea termen al comparativului de superioritate sau inferioritate ca si al superlativului relativ pot lipsi (Am o carte mai interesanta) 4.Comparativul de egalitate poate aparea fara morfemele caracteristice, insa sensul comunicarii ramane acelasi (apa rece ca gheata) 5.Superlativul se formeaza de la comparativul de superioritate sau de inferioritate prin adaugarea lui CEL, marca a superlativului, al doilea termen al comparatiei superlative fiind introdus prin prepozitiile dintre, din, de (cel mai bun dintre ei/ din clasa/ de acolo) 6.Superlativul absolut se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului, precedat de adverbul foarte (foarte bun) 7.Adjectivul poate sa-si schimbe valoarea gramatica: Omul lenes learga mult -adjectiv Lenesul mai mult alearga -substantiv Mijloace afective de formare a superlativului absolut -adverbe si loc.adverbiale cu valoare expresiva (extraordinar,extrem,grozav,nemaipomenit,nespus,din cale-afara, cu totul si cu totul) -adverbe,adjective substantive si locutiuni ce exprima notiuni dezagreabile, intensificand negativ sau pozitiv insusirea (destept nevoie mare,sarac lipit, putred de bogat, atat amar de vreme) -repetitia adjectivului (desteptul desteptilor, o apa adanca,adanca) -constructii exclamative (Cat de mare e!) -procedee lexicale,prin derivarea adjectivului la grad pozitiv cu prefixe sau sufixe cu sens superlativ (arhi-, super-, extra-,ultra-,supra-,prea-,-isim

Gramatica - substantiv, adjectiv, pronume, numeral, cazuri, figuri de stil, procedee de sintaxa poetica Diftongul este grupul de sunete format dintr-o vocala si si se pot pronunta intr-o

o si o semivocala alaturate silaba ( iarna , haina , roua )

Triftongul este grupul de sunete format dintr-o vocala si 2 semivocale alaturate , pronuntate intr-o silaba ( leoaica , mi-au zis ) Hiatul repezita rostire consecutiva , in silabe diferite , a doua vocale ( aer , stiinta ) Derivarea este procedeul intern de imbogatire a vocabularului care consta in formarea a unor cuvinte noi cu ajutorul prefixelor si a sufixelor ( prefixe : ANTIcamera , NEclar ; sufixe : baietANDRU , casaOAIE ) Sufixe : 21738omg86spf2l Substantivale : ie ( bucurie ) ar ( bucatar ) atura ( invatatura ) mp738o1286sppf amat [invatamant] eala [ amtteala ] iata [ dulceata] ist [ betnist ] adjectivale : nic ator cios

bil al as verbale : a ai ani i ui iza adverbiale este is mente

numeral : -ime

pronume -ica interjecti ica Compunerea este procedeul lexical intern de care consta in unirea a 2

imbogatire a vocabularului sau cuvant nou Compunerea :

mai multe cuvinte pt formarea unui

prin contopire : cuvinte intregi , existente in limba care se scriu impreuna ( untdelemn , faradelege )

prin alaturare : cuvinte intregi , existente si independent in limba , care se scriu legate cu cratima ( Marea-Neagre , Fat-Frumos )

cu elemente de compunere : cuvinte inexistente independent6 in limba + cuvinte care se gasesc

independent in vorbire , scrise inpreuna [ electromotor , micoproductie )

prin abreviere :reuniunea a unor fragmente de cuvinte [ aprozar , agrosem ] este un procedeu

schimbarea clasei gramatcale

prin care se obtin cuvinte noi datorita simplei treceri de la o parte de vobire la alta : substantivele pot proveni :

unele adj articulate cu art hot , nehot , sau dem, ( frumosul , un credincius , cel harnic ) unele pron articulate [ Si-a zis in sinea lui( din pron reflexiv )] [ Fiecare isi are eul lui ( pers )] , [ A ajuns un nimic ( )] [ e la mijloc un ceva [ din pron din prron negativ din pron nehotarat )]

unele numerale articulate cu art hot sau nehot ( A primit un 3 . Treiul a fost trecut in catoalog .) unele interjecti cu articol ( Are un of . I-a ascultat oful ) participiul articulat ( Ranitii au fost salvati ) supin ( Mersul pe jos e sanatos ) din :

adjectivele pot proveni

participii ale vb : Cartea citita mi-a placut gerunzii acordate fumegande . unele pronume ale vb : Se gasesc cosurile

care insotesc substantivele

acordandu-se cu ele ( 7 din cele 10 feluri de pron ) : El insusi a fost martor ( adj. Pron de intarire ) Prieteni mei au plecat ( adj. Pron posesiv ) Fiecare copil se bucura de vacanta ( adj.pron nehotarat ) Acest baiat demonstrativ ) este fratele meu ( adj. Pron

Care carte ti-a placut cel (adj . pron interogativ ) Nu mi-ai spus / relativ)

mai mult

care elevi lipsesc ( adj pron

Nici un elev nu lipseste ( adj pron negativ ) adverbe : Mi-am luat haina si gata din

pronumele reflexive de persoana I si II provin pronumele personale : El ma cheama ( pron Eu ma duc ( pron reflexiv ) personal )

adverbele pot proveni din : unele adj cand determina un vb ( alt vb decat cop personal ) : El canta un cantec frumos ( adj ) El cantaq frumos ( adv)

unele subst : Seara

este minunata ( subst )

Am sosit seara ( adv) unele participi : Spune deschis ce are de spus prepozitile pot proveni din unele adverbe

prin articulare cu articol hotarat Priveste inainte ( adv) Inaintea lor pot venii multi ( prep ) Sensul propriu este sensul obisnuit al cuvintelor

care trezeste in mintea vorbitorului o imagine clara a obiectului in cauza Sensul figurat al cuvintelor , imagine alternaiva este sensul mai putin obisnuit

care trezeste in mintea vorbitorului o

Cuvinte monosemantice = cuvinte cu un singur sens Cuvinte polisamantice = cuvinte cu mai multe sensuri

Paronimele sunt cuvinte foarte asemanatoare ca sens sau aproape identice ca forma insa deosebite ca inteles Substantivul este partea neflexibila de vorbire ale

care denumeste lucruri , fiinte , fenomene naturii , stari insusiri , actiuni etc

Articolul este parte flexibila ce vorbire care invidualizeaza un substantiv , leaga un adjectiv , de subst sau insoteste partea de vorbire in cazul G Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusire substantivului Ronumele este partea de vorbire flexibila care inlocuieste un subst Numeralul care arata nr este partea flexiblia ca vorbire sau ordine obiectelor , gruparea lor sau se repeta o actiune care

numerica , de cate ori crestre Verbul exprima starea Adverbul

este partea de vorbire flexibila sau existenta este partea de vorbire neflexibila

care sta de obicei pe langa vb si arata locul , timpul , sau modul actiunii Prepozitia are rol de legatoura numai in propozitie , unde leaga un atribut sau un complement de termenul regent

Conjunctia are rol de legatura atat in propozitie cat si in fraza , in propozitie leaga doua parti de vorbire de acelasi fel iar in fraza leaga doua propoziti de acelasi fel Interjectia exprima o stare sufleteasca ori zgomote din natura sau imita sunete

Subiectul : cine ? ( predicat )

Predicatul : ce face ? , cum

este , ce

este ? ale a )

Atributele : care ? , ce fel de ? , al ( ai cui? , cati ?, cate ?. Atributele pot fii

adjectival (propriu-zis , adj pronominal , cu val adjectival , vb la participiu acordat )

numeral sau la gerunziu

pronominal

verbal ( prin vb la modurile infinitiv , supin si gerunziu , neacordat ) adverbial (adv sau loc adv)

interjectional CD : pe cine ? , pe ce ? CI : cui ? , despre cine ? , despre ce ? , la cine ? , la ce ? , de ce ? , pt cine ? , pt ce ? , cu ce ? , impotriva cui ? , asupra cui ? CA :de cine ? , de catre cine ? CCL : unde ? , de unde ? , pana unde ? , incotro ? CCT : cand ? , de cand ? , pana cand ? , cat timp ? , de cand ? CCM : cum ? , in ce fel ? , in ce mod , in ce chip ? , cat ? , cat de ? CCSc : cu ce scop ? , in ce scop ? CCCz : din ce cauza ? , din ce pricina ? care o ia o parete de

Cazul este forma pe vorbire cu flexiune nominala : Prepozitile cazurilor :

Ac : de , la cu , pe, spre, sub ,catre , in pentru , despre , dinspre , langa , de pe la , de langa , pe langa , de la , de catre , etc (loc prep : ) in afara de , in loc de , fata de , potrivit cu , aproape de , etc

Genitiv : impotriva , contra , asupra , inaintea , inapoia , imprejurul , etc ( loc prep ) in fata , in urama , in spatelr , in dosul , in susul , in afara , , etc Dativ :datorita , gratie , multumita , aidoma , asemenea , contrar , conform , potrivit Propozitile c`oordonatoare intr-o fraza pot fii :

Copulative : atunci cand actiunile exprimate de vb cu functie sintactica de predicat se asociaza .In aceasta situatie raportul de coorodonare copulativa se reazizeaza prin conjunctii (si , nici , iar ) si loc conjuntionale ( precum si , nu numai , dar si , atat..cat ) El citeste,/1 invata /2 (si ) scrie/3 (1cu 2 = juxt , 2cu 3 = conj )

Adversative , atunci cand continutul propozitilor se opune , fara insa sa se excluda.Coordonarea adversativa se va realiza conj numai ca si prin conjunctile dar , insa , ci , iar , si ,si loc prin juxtapunere ( alaturare )

Nu citeste,/1scrie/2 ( 1-2 juxt ) Am fost la el /1 (dar) nu l-am gasit/2 Conjunctile si , iar sunt atat copulative sct si adversative : Citeste si scrie ( conj cop ) Am fost si nu l-am gasit ( conj advers ) Citesc iar apoi scriu ( conj cop ) Tu ai invatai iar el nu ( conj advers )

Disjunctive , atunci cand continutul lor se opune si se elimina reciproc .Coordonatoare disjunctiva in fraza se realizeaza prin conjuctie ori , repetate , si , mai rar , sau , fie , singureori prin juxtaapunere

(Ori) pleci/1(ori ) ramai/2 Vrei , /1 nu vrei /2 bea Grigore agheasma/3

Conclusive cand cea de-a doua propozitie este concluzia primei Ai intarziat , /1( deci )nu mai poti intra /2 Acest tip de coordonare se realizeaza prin conjunctiisi locutiuni conjunctionale : deci , dar , asadar , asa ca , prin urmare , de aceea , in concluzie , in consecinta , (care ) va sa zica , precum si prin juxtapunere

Raportul de subordonare se poate realiza : Conjunctii subordonatoare : sa , ca , daca , desi , de , ca , sa , incat , intrucat , deoarece , caci , fiincaq ,etc M-a sfatuit /1 (sa) invata/2 Loc conj subordonatoare care au in alcatuire de obicei ca un ultim element o conjumnctie subordonatoare , pronume ( adj )relativ sau adv relativ :cu toate ca , pana sa , chiar ca , din cauza ca , pt ca sa , de vreme ce , pana ce , indata ce , ori cate ori , etc N-a venit/1 cu toate ca l-am anuntat /2 Pron relative-interogative sau nehotarate : cine , ce , care , cate , cat , cata , cati , cel ce , cei ce , cele ce , orcine , orce , orcare , oricat , oricata , arcati , aricate , arisicare, orisicine (Cine) inavata /1stie /2 (Orcine) il vedea/1 se mira /2 Adv relative-interogative asu nehotarate : unde , cand , cum , dat , incotro , parca , oriincotro , oricati , orsicare , sau juxtapunere Nu se stie/1( cand) va veni /2 Ai catre /1 ai parte/2 Dintre elementele subordonatoare , au functie sintactica in propozita pe care o induc numai pronumele ( adj ) relative , interogative , si adv relative-interogative nehotarate .Atunci cand se substituie cu o conjnctie , sau o loc conj adv relative nu mai au fuctie sintactica:

A procedat /1 (cum) l-am sfatuit/2 ( CCM) (Cum) il vazu/1 il si cunoscu/2-(fara functie sintactica ) (indata ce )

FELUL PROPOZITILOR SUBORDONATE Prop. subiectiva are o regenta fara subiect si raspunde la intrebarile cine ? , ce ? : Nu se stie/1pp(cine ) va beni/2SB Propozitia subordonata predivcativaraspunde la inrebarile ce ? , cum ? si determina din regenta un vb copulaiv .PR are intodeauauna o regenta cu subiect Parerea mea este /1PP (ca) a gresit/2PR Propozitia subordonata atributiva raspunde la inrtrebarile care? , ca fel de ? , cati ? , cate ?, al ( a , ai alea ) cui ? , si are ca termen regent un subst , pron , sau numeral Ei sunt cei doi /1PP (care) au obtinut premii./2AT CD raspunde la intrebarile pe cine ? , ce ? si determina in regenta un vb predicativ , personal si tranzitiv , loc vb tranzitiva sau o interjectie Iata /1PP(ca ) vine/2CD CI raspunde la intrebarrile cui ? , cu cine ? , cu ce ? , asupra cui ? , contra cui ? , impotriva cui? Etc si determina un vb sau o loc vb tranzitiva , o interjectie un adj ( loc afj ) sau adv sau loc adv Este mandru/1PP( ca) a reusit /2CI CCL : unde ? , de unde ? , pana unde ? , incotro ? S-a dus/1PP ( unde ) l-au trimis /2CL CCT : cand ? , pana cand ? cat timp ? , de cand ? (Cand ) l-am vazut/1CT m-am bucurat/2PP

CCM : cum ? , cat ? , cat de ? , in ce fel ? , in ce mod ? , in ce chip ? (Cum ) te grabesti /1CMasa ajungi mai repede sa faci treaba/2PP CS :cu ce scop ? , in ce scop ? Vi la mine/1CS (sa) iau banii/2CS CTz :cu ce conditie ? si elementul de legatura se poate inlocui cu conj subordonatoare in caz ca : (Daca)ploua /1CTzsa-ti iei umbrela/2PP CV (concesiva) :in ciuda carui fapt ? , are ca elemente subordonatoare specifice conj subordonatoare deshi , si loc cnj : chiar daca , chiar de , chiar sa , cu toate ca , macar sa , etc iar ca elemente corelative in regenta ( principala) :adv: (si)tot , (si )totusi , cu toate acestea : (Desi) ploua /1CV, am mers la mune/2PP CS ( consecutiva ) : care este urmarea faptului ca ? , elemente de legaturaq : incat , incat sa ,, si are corelative pe adv : asa(de ) , astfel (de) , atat(de) si loc adv in asa fel A citit atat de mult/1PP( incat) il dor ochii ./2CS

Fgurile de stil sunt : Epitete Comparatii Alegorii hiperbole Personificari Procedeele de sintaxa poetica : Enumeratii Repetatii Inversiuni Antiteze

Gramatica - Diateza activa, diateza reflexiva, diateza pasiva - pronumele, adjectivul, conjunctia Diateza activa se restrange asupra cd Tu mi-ai spus adevarul Ai spus : PV vb pred , personal , conj III , Da indiativ ,perfect compus , pesrs 2 sg afiramtiv Diateza reflexiva actiune este produsa si suportata de subiect , acestei diateza apartin numai verbele insotite de pron reflexiva , aceste pron stau in fata vb dar si dupa (gerunziu : gandindu-ma) .Ele se analizeaza cu vb si pot fi in Ac sau D El s-a bucurat de venirea ta 28363pjb36ylb7g s-a bucurat : Pv vb pred , personal , conj I , Dr , indicativ , prezen , perfect compus , pers III , sg afiramtiv Vb cu pron reflexiv Ac Ma bucur Te bucuri Se bucura Ne bucuram Va bucureati Se bucura Cand personal Vb cu pron reflexive in D Imi inchipui Iti inchipui Isi inchipuie Ne inchipuim Va inchipuiti Isi inchipuie pron este realizata de subiectul gramatical si

pron refleiv se poate inlocui cu sau subst in acelasi caz el nu mai

este marca sintactica a Dr ci este CD sau CI , devenind o parte de prop distincta .In asemenea situati nu mai

avem deaface cu Dr ci cu Da insotite de compleente exprimate prin pronume Vb reflexive Eu ma gandesc la tine Tu iti imaginezi ceva El se duce la film reflexive Vb active pronominale Eu ma imbrac Tu te speli pe fata El se sterge de praf

La diateza pasiva actiune este realizata de subiectul locgic ( complementul de agent ) sui suferita de subiectul gramatical .Dp au numai vb Acesta devine , gramaticala . care la Da au CD exprimat.

prin transformare pasiva subiect

Dp se formeaa cu vb a fi ( la diferite moduri si timpuri ) si cu participiul vb de conjugat ( care se acorda in gen nr si

caz cu subiectul ) modul timpul si persoana sunt indicate de vb a fi . Categoria conjugarii este indicata

de vb care e conjuga ( cu forma de participiu ) jl363p8236yllb Cand vb la Dp functia de pv. Diateza activa Marin citeste o carte Mihai a vandut casa Mama te va chema pe tine este la un mod personal , are

Diateza pasiva Cartea este citita de Marin Casa a fost vanduta de Mihai Tu vei fi chemat de mama agent )

subiecte logice ( complemente de

subiecte gramaticale Complemenul de agent este partea de

vorbire care arata cine este autorul actiuni exprimate de un verb aflat la Dp Intrebari : de cine ? de catre cine ?. adj cine Copilul Este exprimat prin subs , pron ,

sau nueral in Ac precedate de prepozitile de sau de

este certat de parinti personal , conj 1 , Dp , indicativ

E certat : Pv vb pred , , prezent , pers 3 , sg , afirmativ Complementul de

agent poate sa deteremine : personal sau nepersonal )

Un vb da Dp (

Un vb da Dr cu inteles pasiv Un adj provenit dintr-un participiu pasiv Un subst Vb impersonale exprima o actiune care nu este realizata de o persoana . Aceste vb se folosesc numai la pers 3 sg Vb care arata fenomenele ale naturi nu admit subiect , sau

ele pot fi la Da ( a ploua , a nimge , a fulgera ) , reflexive ( a se innopta , a se intuneca )

Unele vb impersonale pot advmite subiect nonpersonal ( Imi place munca ; S-a aflat vestea ) acestea pot fi la Da ( a trebui , a placea , a ajunge , a rmane , etc ) sau la Dr ( a se sti , a se afla , a

se manca , a se face , a se parea , etc ) .Cand se afla la un mod personal vb pred au functia de Pv Trebuia sa plecam Trebuia : Pv vb pred , impersonal , conj 4 , Da , indicativ , imperfect , afirmativ Linistea se asterne peste sat Lumina : S subst comun , simplu , singular , feminin , nominativ , + art hot a Pronumele : Cu forme personale :

Personal propriu zis Personal de politete

Reflexiv Posesiv De intarire Fara forme personale Demonstrativ Interogativ Relativ Nehotarat Negativ Pron pers nu se poate transorma in adj pronominal , el are forme la : Ac si D are forme accentuate si neaccentuate

G are forme doar pt pers 3 , iar pt celelate pers se folosesc fprmele pron posesiv

V are forme proprii doar pt pers 2 l-am chemat

l- :CD , neeaccentuat

pron pers propriu zis , pers 3 , masculin , sg , Ac

Formele de posesiv : Dativul posesv :

Exprimat prin formele neaccentuate ale pers Determina un subs legandu-se de acesta ( mana-ti alba ) Adj ( albat-ti mana )

pron

prin cratima

Vb ( ti-am ascultat sfatul ) Are functie da Apron cand se leaga cu cratima de o prepozitie ( el sta inainte-ti ) are functia de Cc daivul etic

exprimat prn forme le neaccentuate ale PERS

pron

nu are functie sintactica cei stilistica , aratand participarea afeciva a povestitorului la cele relatate ( Si cand ti l-am lovit odata ) Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv tine locul obiectului asupra caruia se exercita actiunea vb , exprimand identitate dintre obiect si subiectul vb Caracteristici :

are forme doar pt pers3 , pt restul pers se folosesc formele pron pers

se foloseste in D si Ac cu forme accentuate si nea cceentuate , nediferntiate dupa gen si nr

nu se face atribut pronominal Lauda de sine nu face bine

De sine : Apron pron reflexiv , pers 3 sg , Ac , accentuat , precedat de prep de Pronumele si adj pron posesiv

Pronumele posesiv expriima ideea de posesie , inlocuiind atat numele posesorului cat si cel al obiectului posedat Caracterisitici :

este insotit de articolul posesiv ( al , ai , ale , a) nu are form proprie pt pers 3 pl , in locul acesteia folosinduse pron pers ( lor )

la cazurile G si D are forme doar pt pl ( alor mei , alor tai )

poate deveni adj este a mea

pron

Cartea

A mea : NP pron posesiv , per1 , un obiect posedat , un posesor , fem , sg , N Cartea mea e de povesti Mea : Aadj adj posesiv , pers 1 , se acorda in fgen , nr si caz cu subst cartea ( f , sg , N) Pronumele si adj pron demonstrativ sau sau

Pron demonstrativ arata departarea apropierea obiectului ( in patiu identitatea acestuia cu el inusi Clasificare :

sau timp ) sau un alt obiect

dupa fel :

de apropiere de departare de identitate

dupa structura simple compuse

poate deveni adj demonstrativ Acesta Acesta : S sg , mas , N Copilul aceta este Ion pron demonstrativ de apropiere , simplu ,

este Ion

Acesta : Aadj adj dem de apropiere , e acorda in gen nr si caz cu subst copilul ( mas , sg , N ) Pronumele si adjectivul pronominal interogativ Pron interogativ Pron interogativ apare in prom interogativ si tine locul subst asteptat ca raspuns la o intrebare Pron si adj interogative : N-Ac : Sg

Masc : care , cat, cine, ce Fem : care , cata , cine

Pl

Masc :

care , cati ,

Fem :

care , cate

G-D Sg : Masc : caruia , cui Fem :carei , cui Pl : masc ; carora , cator , cator , cui fem ; carora , cator cui Care : inlocuieste nume de fiinte si de lucreuri Cat : are sens cantitativ Cine : inlocuieste nume de fiinte Ce : inlocuieste nume de lucruri Functia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu ceea a subst intrebare sau a pron asteptat ca rspuns la

Adjectivul pronominal interogativ Adjectivele pronominale interogative :

determina subst nearticulate pe au aceasta val doar formele : adj

care le preceda care , ce si cat

pron interogative au functie de Aadj

Cine a venit ? Cine : S Carei fete i-ai spus Carei : Aadj adj inteogativ , se acorda in gen nr si cu subst fata ( f , sg , D ) caz pron interogativ , N

Pronumele si adj

pron relativ

Pron relative au forme identice cu pron interogaive , dar se intrebuinteaza in fraza ca elemente de relatie subordonatoare ( introduc prop subordonate ) Au forme simple : compusa: ceea ce care , cine , ce , cat , si o forma

Au dublu rol : sunt elemente de relatie la nivelul frazei si partii de propozitie in propozitie pe Adj cat , ce care le induc ( S , A, C , NP ) care ,

pron relative sunt doar formele :

Acestea preceda subst determinat in prop subordonata pe care o induc , si au functia de Aadj Functile sinctactice ale relative pron si adj pron

Pron relativ compus ceea ce are urmatoarele caractristici :

este echvalent cu relativul ce

are val neutra nu se poate discloca prin prop nu are forme proprii pt cazurile G-D nu devine adj pron Acordul pron relativ care in G precedat de art posesiv Pronumele relativ care la G plasat la inceputul propozitiei si urmat de un subst este ASG .Acest A aer o topica inversa si de aceea , este precedat de art posesiv ( genitival )

In asemenea situatii , pronumele relativ se acorda in gen nr si caz cu subst pe care-l inlocuieste , iar art posesiv se acorda cu subst fata de care pron relativ indeplinste functia de Apron Nu stiu /1PP (cine)a venit/2SB Cine : S pron relativ , N introduce subiectiva Nu stiu /1PP(care) fata a venit /2CD Care : Aadj adj pron relativ se acorda in gen nr si caz cu subst fata ( sg , f , N ) introduce prop 2 Pronumele si adj pron nehotarat Pronumele nehotarat substituie un subst fara a da o indicatie precisa asupra obiectului Formele compuse sunt alcatuite in general cu ajutorul pron relativ-interogative Pronumele si adjectivul pronomina lnegativ Pronumele negative apar in propozitii cu forma vb negativa si tin locul unor subst din prop afirmativa corespunzatoare Pronumele negativa sunt : simple N-Ac : nimeni nimic G-D : nimanui Compuse : N-Ac nici unul/nici una/nici unii/nici unele G-D nici unuia /nici uneia /nici unora Pronumele negaive indeplinesc functile sinctactice ale subst din prop afirmativa corespunzatoare Adj pron negative sunt doar formele compuse , care preceda subst si-si modifica forma : nici un ( baiat ) , nici o ( fata ) , acestea au funcie de Aadj N-a venit nimeni Nimeni : S pron negativ , N Nici un nor nuse zarea pe cer Nici un : Aadj adj negativ , se acorda in gen nr si caz cu subst nor ( mas , sg , N )

Pronumele si adj pron de intarire Pronumele de intarire folosit azi ca numai adj pron, insoteste un subst sau un pron pers cu scopul de a preciza pers desemnata de acesta Cu val de pron este folosit rar si doar cu functi a de S Adj de intarire are functia de Aadj Persoana Pers I Pers II Pers III Caz N-Ac G-D N-Ac G-D N-Ac G-D SINGULAR MF Insumi insami insemi Insuti insati Inseti Insusi insasi Insesi Plural MF Insine insane Insiva Insisi insesi

Maria insasi a venit Insasi : Aadj adj de intarire , pers 3 , se acorda in gen nr si caz cu subst Maria ( f , sg , N ) Numeralul Numeralul poate fi : Cardinal Propriu zis Colectiv Fractionar Multiplicativ Distributiv Adverbial Ordinal Numeralele cardinale propriu zise exprima un nr abstract sau determinat numerica a obiectelor Doi au plecat

Doi : S nr cardinal propriu zis simplu , val substantivala masculin , N Doi copii au pecat Doi : Aadj numeral cardinal propriu-zis , simplu , val adj , se acorda in gen nr si caz cu subst copii ( m , pl , N ) Numeralele cardinale colective exprima insotirea a doua sau mai multe obiecte Numeralele cardinale fractionare exprima ideea de de parte sau de fractiune dintr-un grup unitar Numeralele : Multiplicative Arata in ce proportie creste o cantitate Se formeaza prin derivare numerallui cardinal cu prefixul in- si sufixul it Are si sinonime neologici Distributive Exprima repartizarea si gruparea numerica a obiectelor Se formeaza din numaralele cardinale propriu zisa precedate de adv care Adverbiale Exprima relizarea unei actiuni sau masura in care o caracteristica este superioara sau inferioara fata de aceasea

Se formeaza din prepozitia de si nr cardinal si subst ori

Se folosesc ca sinonime si loc adv \ Adjectivul Adjective : Dupa structura Simple Compuse Dupa flexiune Variabile

Cu 2 terminatii ( 4 forme flexionare ) Cu 2 terminatii ( 3 forme flexionare ) Cu 1 terminatie ( 2 forme flexionare ) Invariabile Gradele de comparatie : Pozitiv Comparativ De superioritate De egalitate De inferioritate Superlativ Relativ De superioritate De inferioritate Absolut De superioritate De inferioritate Ion este inalt Inalt : Np adj propriu zis , simplu , variaboil cu 2 terminatii si 4 forme , se acorda in gen nr si caz u cu subst Ion ( m , sg N ) pozitiv Adverbul Adverbul este partea de vb neflexibila care exprima caracterisitica indicand imprejrarea in care au loc unele intamplari Adverbe : Dupa structura Simple compuse dupa sens de loc de mod

de timp cand insoteste un vb la indicatv , perfect compus , adv mai se intercaleaza intre auxiliar si o forma de participiu : Nu a mai venit Au grade de comparatie unele adv de mod provenite din adj , si cateava adv de loc si timp ( frumos , departe , inainte ) Adverbele : interogaive : se folosesc in prop interogative ( unde , cand , incotro , cum ) relative : se folosesc in fraza exprimand raportul de subordonare si sunt elemente de relatie ( unde , cand , cum , cat , incotro , dicotro ) nehotarate : exprima ideea de mod , de loc sau de timp , in chip neprecis in general , ( odata , altadata , candva , cumva , undeva , oricum , oricand , oriunde , oricat ) Adv nehotarate oricum , oricand , oriunde . etc , pot fi si ele elemente de relatie subordoantoare in fraza Adv pot avea urmatoarele functii sinctactce : complement circumstantial Aadv NP El merge repede Repede : CCM adv de mod pozitiv Unele adv nu au functie sinctactica : Adv de modalitate : doar , numai . mai , tocmai , nici , si , macar , chiar , da , nu Adv care ajuta la formarea gradelor de comparatie : mai ,,tot , foarte , ptin , etc Loc adv sunt grupuri unitare cu val de adv De mod : pe de rost , incet-incet , de-a pururi , pe inserate , in veci De loc :la dreapta , la miloc , peste tot , din loc in loc Nehotarate : cine stie cand , cine stie cum , te miri cum Loc adv au functia sintactica a adv pe are le inlocuiesc

Adv si loc adv predicative Adv si loc adv pred exprima necesitatea , siguranta , si probabilitatea Adv pred : sigur , adevarat , bine , bineinteles , fireste , desigur , probabil , pesem , negresit Loc adv pred : cyu sigurant , cu certitudine , fara indoaiala ,fara doar si poate , de la sine inteles , de buna seama Au functia de Pv daca sunt urmae de o propozitie subordonata introdusa pprin conjunctile ca sau sa Fireste ca va pleca Pot avea si grad de comparatie : Foarte bine ca ai venit Negresit ca va venii Negresit : pvadv pred Conjunctia Dupa sreuctura: Simple Compuse Dupa raporturile sintactice pe care le indeplinesc : Coordonatoare ( leaga parti de prop sau prop de acelasi fel ) Subordonaotare ( induc proopozitii subordonatoare ) Conj si loc conjunctiuonale : felul Copulative Adversative Disjunctive Conclusive Conjunctii coordonatoare Si , nici Dar , iar insa , ci Sau, ori, fie Deci , asadar , vasazica Loc conj coordonatoare Precum si Numai ca ---------------------------------In concluzie , de aceea , prin urmare , ca atare , in consecinta Loc conj

Conj si loc conj suordonatoare : Felul Conj

Nespecifice , intoduc subordonate diferite Specifice , introduc anumite subordonate

subordonatoare subordoanatoare Ca , sa , daca , de ---------------------------------, ca sa , casa Decat, parca Pana Fiindca , deoarece , caci intrucat, Fara sa , fara cum , dupa cat , ca si cum , ca si cand etc In timp ce , in vreme ce , pana ce , etc din cauza ca , din pricina ca cu scopul sa , pt ca sa in caz ca , cu condotia ca cu toate ca , macar ca , chiar daca incat sa , cat sa , etc

desi incat

Se pune virgul inainte a conj si loc conj urmatoare : fiindca , deoarece , caci , intrucat , desi , incat , din cauza ca , pt ca Atributul Intrebari : care? , ce fel de? ,a;l ,ai , ale , cui ? , cat ? , cata ? , cati ? , cate ?; Aadj este exprimat prrin : Adj propriu-zis Adj provenit din vb la participiu Vb la gerunziu si adv Loc adj Adj pron Numeral cu val adj Atributul substantival este exprimat prin Syubst Loc subst Numeral ( neacordat )

Acesta poate fi genitival , prepozitional ( in cazurile Ac , G , D ) apozitional ( toate cazurile ) , dativ fara prep (Ea ii este nepoata matusii Ana .Acordare de burse studentilor este prioritara ) Atributul pronominal exprimat prin pronume .Acesta poate fii genitival , prepozitional , (in cazurile Ac , G , D ) apozitional ( toate cazurile ) , dativ fara prepozitie ( dativ posesiv ) Gramatica - Punctuatia si ortografia - propozitie exclamativa, propozitie imperativa, cazuri - dativ, acuzativ, genitiv, nominativ Punctuatia si ortografia (Continuare) Exemplu: 58947fmn92ciq9n Ce frumos canta privighetoarea! (propozitie exclamativa) Cat de frumos ai stiut sa raspunzi la intrebare! (fraza exclamativa) Scrie repede! (propozitie imperativa) Scrie repede ce-ai spus! (fraza imperativa) mi947f8592ciiq

Se pune ! si

dupa substantivele in vocativ sau

asezate la sfarsitul propozitiilor imperative exclamative. Exemplu: Ce frumos ai cantat, Monica! Vino repede, baiatule!

Se interjectii:

pune semnul exclamarii si

dupa

cand interjectia se repeta si formeaza o singura unitate se pune ! ele se Exemplu: Of-of-of-of Dealu-i deal Si valea-i vale Mandra-i mandra Pana moare. Punctul si virgula (;) Semn de punctuatie ce marcheaza o pauza mai mare decat pune virgula dupa ultima interjectie, iar intre sau cratima.

virgula, dar propozitii Exemplu:

mai mica decat punctul si desparte doua sau fraze independente ca inteles.

Avea pofta sa manance o legatura de laptuci; dormind visase ca a inflorit gradina de zarzavat ca in anii cei buni. Doua puncte (:) Semn de punctuatie ce marcheaza vorbirea directa sau o enumeratie si indica o pauza scurta in timpul vorbirii. Exemplu: Profesorul spuse multumit:

- Ai raspuns corect! Copilul a asezat pe banca tot ce avea in ghiozdan: carti, caiete, penarul, cutia de culori si un mar. Virgula (,) Semn de punctuatie ce indica o pauza intre parti de propozitie, intre propozitii le pe baza raporturilor sintactice. A. Virgula sau intre fraze, despartindu-

este obligatorie in urmatoarele situatii:

- Intre parti de propozitie de acelasi fel nelegate prin conjunctiile si, sau (subiecte multiple, nume predicative multiple, atribute directe circumstantiale Exemple: Copilul, bunicul, catelul, pisica au intrat repede in casa. (subiect multiplu) Camera inalta, luminoasa, inundata de lumina imi parea un vis. (atribut multiplu) Intrand in casa, vede florile, cartile, hartile ravasite pe birou. (complement direct multiplu) Batranul se bucura de frumusetea zilei, de jocul nepotilor, de florile inflorite. ( complement indirect multiplu). multiple, complemente

multiple, complemente indirecte sau multiple).

Ziua, dimineata, noaptea, el se gandea mereu la viata lui trecuta ( etc. complement circumstantial de timp multiplu)

- Intre nume predicative cu Exemple:

sau fara determinant:

Aceasta casa noua. (nume predicativ multiplu)

este inalta, frumoasa,

Aceasta casa era noua, luminata la colturi cu becuri puternice, zugravita in alb-argintiu. (nume predicativ multiplu cu determinant)

- apozitia simpla

sau dezvoltata se izoleaza

prin virgula de restul propozitiei. Exemple: Mircea, fiul, a sosit vesel acasa. (apozitie simpla) Mircea, fiul nostru cel cuminte si ascultator, a sosit vesel acasa. - locutiunea conjunctionala asadar, prin urmare se desparte prin virgula de restul propozitiei.

Exemplu: I-am spus, asadar, rezultatul concursului. Deci, prin urmare, mi-a cerut scuze.

- gerunziile si participiile verbale, cu

sau fara

determinant, asezate la inceputul propozitiei se despart prin virgula. Exemplu: Suparat, el a trantit usa cu putere. (participiu verbal fara determinant, rol de circumstantial de cauza) complement

Suparat pe colegii sai, el a trantit usa cu putere. (participiu verbal cu determinant, rol de circumstantial de cauza dezvoltat) complement

Alunecand, el si-a rupt piciorul. (gerunziu verbal fara determinant, rol de complement circumstantial de cauza, nuanta temporala) Alunecand pe gheata din fata casei, el si-a rupt piciorul. (gerunziu verbal cu determinant, rol de complement circumstantial de cauza dezvoltat) - complementele circumstantiale asezate intre subiect si predicat se izoleaza de obicei prin virgula.

Exemplu:

Eu, atunci, am fugit repede in casa. ( complement circumstantial de timp, adverb de timp) Eu, dis-de-dimineata, am plecat la camp. ( complement circumstantial, locutiune adverbiala de timp) Tu, inainte de a rasari soarele, sa fii la secerat. ( complement circumstantial de timp, constructie infinitivala) El, fiindu-i inghetate mainile, n-a putut scrie. ( complement circumstantial de cauza, constructie gerunziala absoluta) Echipa noastra, acolo, a triumfat asupra tuturor participantilor. ( adverb de loc) complement circumstantial de loc,

Ei, de jur-imprejur, vedeau numai nisip. ( complement circumstantial de loc, locutiune adverbiala de loc) El, fara a spune o vorba a iesit din camera. ( complement circumstantial de mod, constructie infinitivala) Voi, spre a intelege, ati facut multe exercitii. ( complement circumstantial de scop, verb la infinitiv) Voi, spre a intelege bine teoria, ati facut multe exercitii. ( complement circumstantial de scop, constructie infinitivala) El, citind mereu, ar fi memorat poezia. ( complement circumstantial conditional, verb la gerunziu cu determinant)

El, citind mereu, tot n-ar fi memorat poezia. ( complement circumstantial concesiv, verb la gerunziu cu determinant)

Observatie: Cand subiectul este asezat dupa predicat, complementele circumstantiale se despart prin virgula, numai daca autorul vrea sa insiste asupra lor. ( Exemplu: 58947fmn92ciq9n S-a rezolvat, gresit, exercitiul.) Toate aceste complemente circumstantiale asezate la inceputul propozitiei inaintea subiectului (in cazul in care acesta este exprimat) sau a predicatului, se despart restul propozitiei. Exemplu: Citind mereu, el tot n-ar fi reusit. - complementele circumstantiale asezate intre verbul copulativ si numele predicativ se izoleaza Exemple: Ei sunt, atunci, bucurosi. prin virgula. prin virgula de

Suntem,

dupa nevoie, si lacrima, si dinte. (

complement circumstantial de timp, locutiune adverbiala) Suntem, fara a ne lauda, cei mai fericiti. (

complement circumstantial de mod, verb la infinitiv precedat de prepozitia fara)

- substantivele in vocativ, indiferent de locul lor in propozitie se despart Exemple: Mama, vino repede! (initiala) Vino, mama, repede! (medie) Vino repede, mama! (finala) - adverbele de afirmatie si negatie, echivalente cu o peropozitie se despart Exemple: - Ai stiut bine lectia? - Da, foarte bine. (Am stitut foarte bine) - L-ai vazut pe Radu? - Nu, (Nu l-am vazut) de ieri. prin virgula. prin virgula.

- constructiile in vocativ (substantiv si determinant) se izoleaza propozitiei. Exemplu: Vino, fata harnica, mai iute! prin virgula de restul

- Buna ziua, fata harnica si frumoasa!

- constructiile incidente (cuvinte, propozitii, fraze incidente) se izoleaza Exemple: Nu stia, Doamne, nimic. (cuvant incident) Ea era, ce-i drept, frumoasa. (propozitie incidenta) Fata lui, ca mi-am adus aminte ca avea o fata care se maritase cu un baiat de la munte, n-am acasa. (fraza incidenta) mai dat pe prin virgula.

- doua

sau

mai multe propozitii in relatie prin conjunctia si, sau se

de coordonare, nelegate despart prin virgula.

Exemple: E bine sa inveti, sa citesti, sa te relaxezi. Problema un telefon. este, sa vina, sa fie anuntat, sa i se dea

- subordonata atributiva intercalata in regenta izolata se desparte Exemple: prin virgula.

sau

Fata care venise fericita acasa, a intrat cantand pe usa. Ti-am mea. mai dat o alta carte, care carte nu era a

- subordonatele cauzale, modale, conditionale antepuse (asezate in fata regentei) se despart prin virgula, insistandu-se in acest mod asupra circumstantei. Exemplu: Pentru ca era suparat, nu te-a salutat. Cum vei raspunde, asa vei obtine nota. Daca ar fi stiut, ar fi raspuns corect. Daca ai invatat atat, de ce nu ai reusit? Aceeasi situatie si in cazul in care aceste propozitii sunt postpuse (asezate dupa regenta).

- subordonatele concesive si consecutive se despart prin virgula de regenta indiferent de pozitia lor fata de aceasta. Exemplu: Desi l-am rugat, n-a ramas la masa. N-a ramas la masa, desi l-am rugat. A crescut foarte mare, incat nu l-am recunoscut. Desi era bolnav el a venit la scoala. B. Virgula este interzisa in urmatoarele situatii: - intre subiect si predicat.

- intre verbul copulativ si numele predicativ, in cadrul predicatului nominal. - intre substantiv si atributul care il determina. - intre verb si complementul direct si indirect. - intre interjectia ia si verbul urmator. Exemplu: 58947fmn92ciq9n Ia priveste aceasta carte! - in cazul in care se pune virgula, este vorba de doua propozitii. Exemplu: Ia, priveste aceasta carte (ia este imperativul verbului a lua, persoana a II-a singular) - intre SB, PR, CD, AT neizolate, C.I. si regentele lor. Exemple: E util ce inveti. Intrebarea este ce inveti? E frumos cantecul ce-l inveti. Eu am vazut ce inveti. Tu ti-ai adus aminte ce inveti pentru maine la testare. - circumstantialele de scop introduse prin conjunctiile sa, de nu se despart prin virgula de regenta. Exemple:

Am venit aici sa invat. Am fost la prietena mea de am luat o carte. - conjunctiile deci, totusi, insa in interiorul propozitiei nu se despart prin virgula. Exemple: El a raspuns deci corect. El a raspuns insa corect. El a raspuns totusi corect. Linia de dialog (-) Semn de punctuatie ce indica inceputul vorbirii directe, replica fiecarei persoane intr-un dialog. Exemplu: - V-a placut filmul? - Mi-a placut forte mult. - Este primul film-metafora pe care il vad. Linia de pauza (-) Semn de punctuatie ce marcheaza o pauza scurta intre propozitii sau fraze. Exemple: O mare e, dar mare lina Naturo, in mormantul meu, E totul calm, ca e lumina!

In constructiile fara predicat marcheaza lipsa predicatului verbal sau a verbului copulativ. Exemplu: In fata mea copaci inalti, desi ca peria. Patria mea oamenii acestia. In interiorul frazei indica o explicatie tinand locul parantezelor sau al virgulei. Exemplu: La Mestecanis, unde e marea cumpana a apelor, trec de pe Valea Moldovei pe cea a Bistritei careia toata lumea ii spune Bistrita aurie si atunci au tovarase de drum plutele care aluneca fosnind la vale. Parantezele ( ); [ ] Semn de puntuatie ce marcheaza o pauza scurta si indica o precizare sau o explicatie in interiorul propozitiei: Exemplu: Era adevarat ca acest sergent nu incetase sa se arate vesel de cand venise (doar cu cateva zile inainte deci de evenimentele de ieri) dar poate... Punctele de suspensie (...) Semn de punctuatie ce indica o pauza lunga in timpul vorbirii si marcheaza intreruperea comunicarii. Nu indica sfarsitul propozitiei sau frazei. Ghilimelele ; >

(ghilimelele simple) semn de punctuatie ce indica reproducerea exacta a unui citat sau titlul unei opere, revista, articol, etc. intr-o propozitie sau fraza. Exemple: Si Mitica mi-a zis: Hai pe la amicul Ionescu sa vedem daca e acasa!. Poemul Luceafarul de mihai Eminescu este un unicat in literatura romana, atat prin continutul sau profund filozofic, cat si prin forma literara perfecta. Uneori ghilimelele aunt folosite pentru a da un inteles opus cuvantului, subliniind ironia. Exemplu: Baiatul lor care nu stia nici tabla inmultirii, la gimnaziu, era un geniu. > (ghilimelele duble sau frantuzesti) indica reproducerea unui citat intr-un alt citat.

Exemplu: Putin ametit, aseara amicul Mitica ma ia de-o parte si-mi spune: Iti mai amintesti versurile >? 3.2. ORTOGRAFIA Ortografia este un ansamblu de semne care delimiteaza cuvintele unele de altele sau indica o scriere incompleta a cuvantului.

Semnele de ortografie sunt: blancul sau pauza alba, cratima, punctul, bara, apostroful, majuscula, etc. Blancul (...) ... (blanc) semn de ortografie ce indica lipsa unor cuvinte din propozitie sau a unor propozitii din fraza. Exemple: - Fata draga, nici nu stiu ce-mi aduci (...) Tu-mi aduci ce are sa fie peste patruzeci cincizeci de ani pe plaiul dezrobit de Tudor!. Cratima (-) Cratima sau liniuta de unire este un semn de ortografie care indica: - rostirea impreuna a doua parti de propozitie diferite. - rostirea impreuna a gerunziilor verbale si a pronumelor reflexive sau persoanelor postpuse. - elidarea unui sunet. (sau grup de sunete) - evitarea hiatului. - un tempou rapid al rostirii. - indica scrierea cuvinetlor compuse delimitand componentele. - leaga elementul formativ enclitic al numeralelor ordinale transcrise in cifre romane. Exemple: Ca-n ea s-au ingropat mereu Ai mei si-o sa ma-ngrop si eu! (parti de propozitie diferite)

Te-am vazut ducandu-te spre scoala: luandu-ti paltonul, ai plecat. (gerunzii verbale urmate de pronume reflexive) Apucandu-l de mana, l-a tras afara. Te-am admirat oferindu-i o floare colegei tale. (gerunzii verbale urmate de pronume personale) Te-ai dus la scoala astazi si ti-ai luat corect notite. (evitarea hiatului) Floarea-soarelui din gradina inginerului-sef a crescut cat gardul. Dintii cainelui-lup sunt ascutiti. (scrierea cuvintelor compuse) Multe aduceri-aminte il purtau taras-grapis spre trecut. (scrierea componentelor din locutiuni) In secolul al XX-lea, elevii din clasa a VIII-a pot rezolva usor problemele pe calculator. (numeral ordinal transcris in cifre romane si element formativ euclitic) Punctul (.) Este semn de ortografie in cuvinte formate prin abrevierea primelor litere ale componentelor. (Se pune punct dupa fiecare litera.) Exemple: O.N.U. (Organizatia Natiunilor Unite) S.U.A. (Statele Unite ale Americii) A.C.R. (Automobil Club Roman) Nu se pune punct in cuvintele formate prin abrevierea silabelor cuvintelor componente. Exemple: Rompres (Agentia Romana de Presa), Bankpost (Banca Postei), Bankcoop (Banca Cooperatiei)

Nu se pune punct dupa simbolurile din fizica, chimie, matematica: Kg, m, l, g, mol, Ca (calciu), Be (beriliu) etc. Bara (/) Semn de ortografie ce indica: - abrevierea unitatilor de masura: m/ s, mol/ g, km/ h etc. - sfarsitul unui vers si inceputul altuia, cand versurile nu sunt scrise unul sub celalalt. - despartirea propozitiilor la analiza sintactica a frazei. Apostroful () Semn de ortografie ce indica rostirea si scrierea incompleta a unui cuvant. Exemple: Lasca vine el, tata! (Lasa ca vine el, tata!) Unte duci tu acum? (Unde te duci tu acum?) Mamali cu bra cu la (Mamaliga cu branza si cu lapte) Majuscula Sau litera mare este un semn de ortografie ce indica: - scrierea substantivelor proprii; - inceputul versurilor, cand acestea sunt scrise unul sub celalalt; - inceputul unei propozitii sau al unei fraze. Gramatica - pronumele

Pantan Andrei PRONUMELE Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv. Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ; Observatii: 1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective. 2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ pot fi adjective. 3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si posesiv au forme dupa persoana. 18196ffs13blc1s 1.PRONUMELE PERSONAL Pronumele personal indica diferitele persoane care participa la actul comunicarii. Observatii: 1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si D. fl196f8113bllc 2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi! 3.Genitiv-numai persoana a III-a: lui, ei, lor. 4.Persoanele I si a II-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi 5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume personale, nu de politete

Functii sintactice: -subiect: N: Tu ajungi primul. -nume predicativ in: N: Fratele meu este el.

Ac: Intrebarea este pentru tine. G: Cartea este a lui. -atribut pronominal in: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca in casa. G: Sfatul lui doveseste intelepciune. Cartea din fata lui este a mea. D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv) -complement direct in: Ac: Te intreb si pe tine despre acest lucru. -complement indirect in: Ac: A vorbit cu mine. D: Lui i-am dat o carte. G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei. -complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi. G: (cu prep. sau locutiune prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor) D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):In fatami se asezase o persoana importanta. -complement circumstantial de mod in:Ac: A raspuns ca tine. -complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina lui. Situatii in care pronumele personal nu are functii sintactice: -in V (tu! voi!) -dativul etic: Vor sa mi-l omoare -cand are valoare neutra: A luat-o la fuga Da-i inainte fara grija! 2.PRONUMELE DE POLITETE Pronumele personal de politete sau de reverenta arata respectul fata de o persoana. Are numai forme pentru persoanele a II-a si a III-a pers. a II-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra G-D: dumitale

pers. a III-a: N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor Observatii: -alte pronume de politete: -Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta(sa, lui, voastra),Inaltimea ta (sa, lui, voastra) -Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar in vorbirea contemporana -forme afective: mata, mataluta, matalica, talica, matale -functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal( exceptii atributului pronominal in D. si complementului circumstantial de loc in D). 3.PRONUMELE REFLEXIV Pronumele reflexiv exprima identitatea dintre obiectele asupra carora se exercita direct sau indirect actiunea verbelor si subiectul acestora. Observatii: -are forme proprii numai pentru pers. a III-a, cazurile D. si Ac. D: sie, siesi/isi, si Ac: (pe) sine/ se -pentru persoana I si aII-a imprumuta formele de la pronumele personale: D: imi, iti-, ne, va (imi amintesc) Ac: ma, te-, ne-, va (ma gandesc) -formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul: te gandesti ma framant Functii sintactice: -complement direct: Ac: Te privesti in oglinda. -complement indirect: D: Iti cumperi o carte. Ac: Rar vorbea despre sine. -atribut pronominal: Ac: Lauda de sine D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si) Mi-am aranjat cartile (cartile)

Observatii: Cand nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza impreuna cu verbul, fiind marca diatezei reflexive. Forma accentuata de Ac., insotita de articolul hotarat se substantivizeaza (Si-a soptit in sinea lui) 4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE INTARIRE Forme: -masculin, singular: (eu) insumi fiu (m.sg)-vocala u- insumi (m.sg.) (tu) insuti (el) insusi -feminin, singular: (eu) insami fiica (f.sg.)-vocala a-insami (f.sg.) (tu) insati (ea) insasi -masculin, plural: (noi) insine fii (m.pl)-vocala i-insisi (m.pl.) (voi) insiva (ei) insisi -feminin, plural: (noi) insene fiice (f.pl)-vocala e-insene (f.pl.) (voi) inseva (ele) insesi, insele Observatii: 1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate in fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le 2.Pronumele de intarire se foloseste rar in limba actuala. De cele mai multe ori, ele insotesc un pronume sau un substantiv devenind adjective de intarire, de aceea functia sintactica este de atribut adjectival. 3.Atentie la acord: Dan, Maria si Elena, ei insisi (masculinul are prioritate) Eu, tu si el noi insine(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aII-a asupra persoanei aIII-a) 4.Insusi poate fi inlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu,personal,in persoana)

5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV Pronumele negativ inlocuieste numele obiectelor prezentate ca inexistente. Forme: N-Ac: nimeni, nimenea N-Ac:nici unul,nici una, nici unii, nici unele G-D: nimanui G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora nimic, nimica Cand pronumele negative compuse determina un substantiv fiind identice informational cu acestea, isi schimba valoarea gramaticala devenind adjectiv pronominal negativ. Adjectivul pronominal negativ are numai functia de atribut adjectival. -Ca adjective se intalnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor. -Aceleasi functii sintactice ca si substantivul. Observatii: 1. Aceste pronume trebuie folosite in propozitii negative. 2.In exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvantul subliniat este conjunctie, deci nu intra in alcatuirea unui pronume negativ. 6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV

Pronumele posesiv inlocuieste atat numele obiectului posedat, cat si numele posesorului. Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate: ex.: sg. al meu, al tau, al sau pl. a mea, a ta, a sa ai nostri, ai vostri ale noastre, ale voastre Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale Observatie: Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu posesive Functii sintactice: -subiect: N: Ai mei au ajuns acasa. -nume predicativ: N: Caietul acesta este al meu. Ac: Florile sunt pentru ai mei. -atribut pronominal Ac: Rar am vazut o privire ca a ta. G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos. -complement direct: Ac: I-am vazut pe ai vostri. -complement indirect:Ac: Se gandea la ai sai. D: Le povestesc alor mei. G: Toti s-au ridicat impotriva alor tai. -complement de agent:Ac: A fost chemat de ai sai. -compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei. -atribut adjectival: N: Cartea ta este aici. Ac: Locuieste pe strada mea. D: Caietului tau ii lipseste o foaie. G: Dorinta mamei mele e sfanta. V: O, copilul meu, fii mereu intelept! Cand pronumele posesiv determina un substantiv si este identic informational cu acesta, devine adjectiv pronominal posesiv.

Adjectivul pronominal posesiv are numai functia de atribut adjectival. Observatie: Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun intrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste cazul substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul substantivului determinat. 7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect, aratand apropierea,departarea, identitatea si diferentierea acestuia fata de alt obiect. Forme: -de apropiere: acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc. -de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc. -de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala, etc. -de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi Cand pronumele demonstrativ determina un substantiv si este identic informational cu acesta, devine adjectiv pronominal demonstrativ. Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca adjectiv una singura: atribut adjectival Observatii: 1.Acela are si o forma mai redusa cel, care poate aparea numai in prezenta unui determinant obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti) 2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt. 3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si in componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa asta, cu toate acestea). 8.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEHOTARAT

Pronumele nehotarat tine locul unui substantiv, fara sa dea vreo indicatie precisa asupra obiectului. Forme: a)simple: unul, una, unii, unele altul, alta, altii, altele atat, atata, atatia, atatea tot, toata, toti,toate mult, putin, cutare Ex: unul b)compuse: (elemente de compunere: -va, ori-, fie-, oare-, orisi-, vre-, etc.)cineva, careva, ceva, catva, fiecine, oarecine, orisicine