NEOBRĂZATULGLENNA McREYNOLDS

CAPITOLUL 1Rezemat de zid,Colton Haines simţea prin cămaşă cărămida încinsă de soareleverii toride din Wyoming.Era totuşi singurul loc tare şi solid,pe care îl găsisedrept sprijin.Un nor fin de praf,stârnit de vântul care nu mai contenea,se ridicămăturând capătul străduţei în drumul său spre vest.Îşi şterse o lacrimă cu dosulpalmei,furios mai mult pe propria-i slăbiciune decât de ceea ce-i stârniselacrimile.Umezeala amestecată cu praful adunat pe degete formaseră o mâzgăsărată,pe care o şterse de blugi.Nu mai putea rămâne acolo,pe străduţă,lăcrimând,rezemat de zidul magazinului Atlas.Pur şi simplu,nu mai putea.Veniseîn oraş tocmai de la o distantă de zece mile să o caute.

Sarah!Icni şi strânse din ochi să oprească lacrimile.Ea nu l-ar fi trădat niciodată,celpuţin n-ar fi făcut-o de la bun început,spre deosebire de maică-sa care îi înşelasetoate aşteptările.Avea nevoie de fidelitatea lui Sarah ca de un colac de salvare,dar ea merita un bărbat adevărat,nu un puşti de douăzeci de ani care se smiorcăiafiindcă mama lui era...Nici măcar în gând nu ştia cum s-o numească,iar uncuvânt mai puţin dur,cum ar fi „desfrânată”,nu-l consola câtuşi de puţin.Nu maisuporta să se gândească la asta stând acolo plângând.Furios se dezlipi de zid şi se duse să se spele la robinet.Aplecat deasupra firuluide apă rece îşi plimbă privirea peste întinderea fără sfârşit a preeriei caremărginea orăşelul Rock Creek.O turmă de antilope păştea la mai puţin de o sutăde iarzi distanţă de strada principală,dovadă a suprafeţei mici pe care se întindeaacesta.Făcu o strâm-bătură.Cei din Rock Creek nici măcar nu erau într-atât decivilizaţi,încât să alunge o turmă speriată de animale sălbatice.Cu toate acestea,era cel mai curăţel loc de pe pământ.Mârâi dezgustat şi se ridicăîn picioare.Se spălase pe faţă şi acum,cu mâinile ude,îşi aranja părul sub pălăriade cowboy.Îşi trase borul pe frunte şi cu o mişcare rapidă îşi şterse de praf botulcizmelor de partea din spate a blugilor.Nu voia să arate chiar o sută zece la sutădistrus pe cât se simţea.O dorea pe Sarah şi felul în care ea îi dovedea că areîncredere în el.Sarah îl credea puternic şi alături de ea chiar era.Una dintremultele plăceri,atunci când o săruta,era s-o strângă în braţe atât cât să n-o speriesau să-i facă vreun rău.Dragostea şi încrederea ei îl făcuseră să-şi dorească să fiebun,cel mai bun.Sarah.Îşi îndreptă umerii şi privi în zare câmpia pârjolită de arşiţă şi cele câtevatufişuri şi viroage.Rock Creek nu însemna nimic pentru el.Sosise aici,cu mulţiani în urmă,însoţindu-şi mama,amândoi copleşiţi de durere după moartea tatăluisău.N-ar fi trebuit să uite.N-ar fi trebuit să investească atâtea sentimente şisperanţe într-un orăşel uitat de lume.Rock Creek nu înseamnă nimic pentrumine,îşi repetă în gând.Niciodată n-a însemnat ceva,cu excepţia lui Sarah.Lăsăîn spate preeria şi o porni pe strada principală spre magazinul Atlas,unde îşiputea oferi puţină răcoare şi unde avea s-o întâlnească pe femeia iubită,cea careîi aducea atâta alinare în suflet. Sarah intuia exact momentul în care Colt intra în magazin.Clopoţelul de laintrare nu suna altfel,dar în aer parcă plutea ceva deosebit.Indiferent ce spuneameteorologul despre creşterea presiunii atmosferice,Sarah simţea acest lucru ori

de câte ori Colt Haines îşi făcea apariţia.Se întoarse şi privirile li se încrucişarăpeste stativul cu ilustrate de lângă uşă,apoi se uită după unchiul Tobias care îidădea o mână de ajutor lui Doris Childress la raionul de produse farmaceutice,sperând că soţia predicatorului îl va ţine mai mult timp ocupat.Unchiul ţineaprea mult la ea şi îi era prea îndatorat,ca s-o pârască tatălui-altfel ar fi dat dedracu-fiindcă în ultima vreme Colt venea în fiecare zi,fapt care,de altfel,îi făceafoarte mare plăcere.Colt rămase în picioare în dreptul raionului cu suveniruri,ascuns în spatele tricourilor înşirate pe sfoara dintre rafturi.În Rock Creek nu seprea opreau turişti,dar când se întâmpla,aceştia îşi puteau cumpăra tricouri cunumele oraşului de la magazinul Atlas.Uitându-se pe deasupra raftului cu sticluţe şi alte nimicuri îl văzu îmbrăcat încămaşa care îi plăcea lui cel mai mult,cea în dungi late albastru cu negru,care îistătea întinsă pe umerii laţi,umeri de bărbat tânăr,obişnuiţi cu povararesponsabilităţilor unui bărbat matur.Avea un trup suplu,musculos,încăneîmplinit.Sarah,absolut tot ce era legat de Colt însemna o promisiune legată deviitorul lor.Uneori,când o privea,simţea că prietenia care îi lega de atâ ia ani sețva finaliza într-un mod fericit,printr-o căsnicie trainică.Alteori,mai cu seamăatunci când o săruta,îl simţea înfierbântat,gata să explodeze,stăpânindu-şipornirile,din aceeaşi dragoste care îi stârnea şi pasiunea.De fiecare dată osurprindea modul în care o dorea şi cu câtă voinţă îşi impunea să nu se culce cuea.Ocolind un şir de rafturi să se apropie de el,îi observă pălăria neagră şihainele pline de praf.Blugii îi stăteau întinşi ca o mănuşă pe şoldurile şi pulpeleputernice,oprindu-se exact deasupra botului cizmelor curate lună.Pe buze îiflutură un zâmbet.Cunoştea şmecheria.El o învăţase.-Colt! îl strigă ea încet,nu chiar în şoaptă,dar nici să atragă atenţia unchiului.Eramai bine pentru toată lumea ca tatăl ei să ştie cât mai puţin.Colt se întoarse simţind că o bucăţică din inima că se topeşte sub privirea calmăa ochilor ei cenuşii.Nimeni nu se compara cu Sarah.Nu era cea mai drăguţă fatădin oraş,nici cea mai populară,dar trebuia să se zbată ca s-o cucerească.Demult,în clasele primare,făcuse haz de părul ei strâns şi dat cu apă,până cândea începuse să plângă,iar el o trăsese de coadă.Şi acum îi mai băga mâna în păr,dar numai s-o tragă mai aproape şi să-i simtăîntre degete şuviţele mătăsoase,blond-argintii,iar coada nu i-o mai despleteadecât să-i reverse pe umeri cascada de păr strălucitor.Nici nu-şi mai amintea încâte nopţi se visase privindu-i părul care îi acoperea sânii şi îi trebuise multăimaginaţie,pentru că niciodată nu-i văzuse sânii.O aştepta să se apropie peintervalul dintre rafturi,gata să se ascundă după ea în eventualitatea în care i-ar fi

surprins cineva,închipuindu-şi că acţionase cu vigilenţă,dar asta numai pânăcând se opri în faţa lui.-Colt! Inflexiunile vocii ei mergeau de la bucurie la îngrijorare.El schiţă un zâmbet,întrebându-se ce-l putuse da de gol.-Bună.Poţi ieşi afară? o întrebă pe un ton puţin ursuz.Ea ezită o clipă,apoi spuse:-Cum să nu.Aşteaptă-mă doar o clipă.Vrei un sifon?-Mi-am lăsat camioneta în stradă.-Vin imediat.Se întoarse cu sifonul şi cu braţele încărcate cu pungi cu biscuiţi,pişcoturi şi bomboane,şi şase cutii cu Cola rece.Mai adusese şi două sandvişuripe care,probabil,le pregătise în bucătăria din spate.Ce-ar fi zis unchiul ei dacă arfi aflat? se întrebă el.-Doar n-o să mănânc toate astea fără să-ţi plătesc? ripostă el,încercând din nousă zâmbească.Nu se simţea binevenit în magazin,ca de altfel în nici un alt loc.Elşi Tobias se împăcaseră chiar foarte bine până în urmă cu câteva săptămânicând,din motive pe care Colt nici în acel moment nu le cunoştea,tatăl lui Sarah îianunţase pe toţi că nu mai trebuia să se vadă cu ea.Cu toate acestea,nici el,niciSarah nu s-au gândit nici măcar o clipă să renunţe unul la celălalt,dar îşi luaserămăsuri de precauţie.-Şi mie mi-e foame,zise ea,împingând pachetele pe banchetă înainte să se caţereîn cabina camionetei.Abia apucă să se urce,că el o şi prinse de mijloc şi o trasepe genunchi.-Colton Haines! Ce te-a apucat? îl privi supărată şi se aplecă să ridice de joscutiile strivite sub picioare.Ai făcut praf biscuiţii cu cremă.-Sărută-mă,Sarah,zise el cu glas scăzut şi pe un ton atât de serios,încât îi atraseatenţia.Îl privi în ochii albaştri precum cerul din Wyoming până ce el îşi coborîgenele întunecate şi îşi apropie gura de a ei.Aşteptând să vadă ce urmează,ea îşiaminti brusc expresia disperată de pe faţa lui când erau în magazin.Îl atinse uşor cu buzele închise şi nici el nu insistă,dar o prinse de ceafă şidesfăcându-şi picioarele o trase între coapsele sale.Aşa,sărutul deveni maimisterios,mai excitant,dar şi confuz.El îi muşcă buzele cu blândeţe,lucru pe carenu-l mai făcuse până atunci.Cealaltă mână şi-o puse pe şoldul ei şi o trase maiaproape.Gemu,iar ea îşi ţinu respiraţia.Îi captură din nou gura şi îşi împinselimba înăuntru mişcând-o încet şi ritmic.Sarah începu să tremure,dar n-aveaputere să se retragă.Se agăţă de el înfigându-şi degetele în umerii lui,primindu-isărutările cu lăcomie.Era conştientă de ce făcea el,de ce pretindea el că face,darfiind vorba de ei doi,deznodământul era imprevizibil,indiferent că se aflau pestradă în miezul zilei sau noaptea în preerie.Cu toate acestea nu se putea mişca şi

abia mai respira,iar el nu se mai putea opri,strângând-o cu frenezie şi gâfâind.Ştia că era foarte excitat şi se simţi vinovată,chiar dacă se simţea la fel deameţită şi excitată.-Colt...Colt,şopti împingându-l şi ascunzându-şi faţa în scobitura umărului lui.Colt ridică capul şi-l rezemă de spătarul banchetei,îşi ţinea ochii închişi şiscrâ nea din dinţi.Se simţea frustrat şi supărat în acelaşi timp,pe el însuşi,că seșpurtase aproape grosolan cu fata pe care o dorea atât de mult.O simţi că se dă lao parte şi îşi făcu loc lângă ea.Sarah îşi aşeză mâna pe braţul lui,încercând să-lliniştească,dar nu asta voia el.Voia să facă dragoste cu ea.O dorea sub el,încolăcită în jurul lui,peste el,până când n-ar mai fi fost în stare să se gândeascăla nimic.-Să mergem la râu,propuse el,şi nu aşteptă răspunsul ei,aşezându-se la volanulcamionetei.Motorul se împotmolise,dar,în ani,Colt devenise expert în pornirea şicondusul rablelor,având slabe speranţe că va apuca vreodată să-şi cumpere omaşină mai nouă şi mai bună.În cele din urmă porni motorul şi o luă pe drumulparalel cu preeria,să iasă în autostrada care trecea pe la periferia orăşelului.Străbătură mile întregi de şosea şi urcară coline stâncoase,de un galben-deschiscare,pe măsură ce se apropiau de râu,luau forma unui şir de dealuri.Ea stătea tăcută,dincolo de bariera pe care o făcuse din pungile cu biscuiţi şipişcoturi.Îi oferi o cutie cu sifon,pe care el o acceptă fără să-i mulţumească.Seliniştise şi ştia exact ce simboliza zidul acela scund înălţat de ea şi de a căruisemnificaţie ea nu-şi dădea seama.Coti pe drumul prăfuit care mergea paralel cumalul,trecu prin două porţi şi traversă păşunea,apoi coborî spre râu.Opri în faţa unui hambar vechi,folosit oficial,iarna,drept depozit de fân şineoficial,ca ascunzătoare pentru undiţele lui şi ale lui Daniel Calhoun,prietenulsău.Tatăl lui Daniel era proprietarul ranch-ului şi era de la sine înţeles că într-ozi băiatul îl va moşteni.Colt se gândea deseori la un viitor la fel de sigur,dar,deocamdată,mai avea de trecut un hop.-Vrei să înoţi? o întrebă cu vocea încă încordată.Ea scutură din cap uitându-seîntr-o parte,dar n-o învinui fiindcă nici el n-ar fi fost în stare să o privească înfaţă.Coborî din camionetă şi porni spre râu.Ea îl urmă.Ar fi dezbrăcat-o şi ar fisărutat-o aşa cum nu îndrăznise s-o facă până atunci,ar fi culcat-o în iarbă chiaracolo...apoi ar fi plecat.Nici nu ştia ce să mai zică.Prezenţa ei era binefăcătoare,dar gândurile i-o luaseră razna tocmai fiindcă dacă ar fi vrut ar fi putut-o atingechiar atunci.Îşi scoase pălăria şi o azvârli spre pâlcul de sălcii care străjuiau râul.Sarah urmări zborul pălăriei negre,Stetson,care ateriza pe o creangă,şi întoarse capul când,după ce-şi scosese cămaşa,îl văzu că se pregăteşte să-şi deschidă

catarama centurii.Avea şi aşa destule probleme fără să-l privească cum sedezbracă.Cam asta îşi spunea atunci când îl văzu aşezându-se pe mal să-şi tragăcizmele.Soarele se juca în părul lui blond-deschis şi-i lucea pe braţele bronzate.Avea pieptul neted şi musculos,şi abdomenul plat.Se descălţase şi se ridicase înpicioare să-şi dea jos pantalonii.Confuză,timp de o clipă ea îşi ţinu răsuflarea şiîşi muşcă buza inferioară.Nu mai avea pantalonii pe el.Categoric,era un bărbatfrumos,iar ea îl iubea la nebunie.Respiră adânc şi oftă cu tristeţe.Când era cu elnoţiunile de rău şi bine se confundau într-atât,încât cu greu le mai putea deosebi.El coborî spre râu.Avea picioarele musculoase şi fesele i se mişcau cu supleţesub bumbacul alb al chiloţilor.Îl urmări cum intră în apă şi face pluta,apoi cumse ridică şi se scufundă în împărăţia păstrăvilor.Voia să ştie totul despre el.Să ştiecum respiră în somn şi ce instincte primare îl stăpâneau,de putea să se cufundeîn râu şi să iasă la suprafaţă,cu apa şiroindu-i din păr,dârdîind la fel ca toatălumea şi totuşi într-un fel aparte.Cu toate acestea el nu zăbovi prea mult în apăşi,deîndată ce apăru pe fâ ia de iarbă ce despărţea râul de camionetă,îl văzu cușcămaşa fluturând în vânt,blugii lipiţi de picioarele ude şi cizmele pe care leducea în mână.Cu o mişcare suplă a bicepşilor bine dezvoltaţi şi a pulpelorîncordate se cocoţă în spatele camionetei,unde ea improvizase un picnic.-Mulţumesc,zise aşezându-se şi luându-i sandvişul din mână.Faci cele maigrozave sandvişuri.Era şi acela un fel de a face complimente,şi Sarah îşi ascunsezâmbetul de mulţumire.Adevărul era că Colt ar fi mâncat orice,indiferent ce gustar fi avut,iar lui Sarah îi făcea plăcere pentru că fiind atât de îndrăgostită,aveaciudate instincte materne faţă de el.Nu voia să-i fie ca o mamă,era deja sătulă dedădăcitul celor patru fraţi mai mici,dar,incontestabil,îi făcea plăcere să-i poartede grijă.-Cum e apa? îl întrebă ea.-Rece.Schiţă un zâmbet în colţul gurii.-Nu pare să te fi deranjat. -Sunt rezistent.Buna dispoziţie îi pieri când îi întâlni privirea.Ochii lui trişti îitransmiteau sute de mesaje ţintuind-o sub plopii care-şi tremurau umbrele şifiltrau razele soarelui.Sarah,eu plec.Intuise ce avea să spună înainte ca el sărostească cuvintele şi răspunsul îi veni pe buze imediat.-Nu.El ridică din umeri şi muşcă din sandviş.-Nu,Colt,insistă ea,simţind că îi poate influenţa hotărârea.Situaţia nu-i chiar atâtde gravă.Nu ai motive să pleci.-Dar nici să rămân.Îi venea să-l pălmuiască pentru neghiobia care îi ieşise dingură,dar nu făcu altceva decât să se ridice în picioare supărată,împiedicându-se

în graba de a se îndepărta de el.El o prinse şi o trase repede în jos,obligând-o săse aşeze în genunchi în faţa lui.Podeaua încinsă a camionetei îi ardea picioarele.O ţinea strâns de umăr,sfredelind-o cu privirea.-Te măriţi cu mine?-Da,răspunse ea fără să ezite,dar la fel de supărată.-Plecăm împreună?-Da.Nimic n-o reţinea în Rock Creek,în afară de amintiri,unele plăcute,altelemai puţin plăcute şi câteva de-a dreptul penibile.Se înscrisese la colegiu şi dintoamnă urma să înceapă cursurile,dar pentru Colt ar fi renunţat la ele.Ar firenunţat la orice.-Vrei să facem dragoste? o întrebă pe un ton răstit,strângând-o şi mai tare.Acum!Ea îl privi cu atenţie,smucindu-şi braţul.-E un fel de test? El înjură şi-şi lăsă capul în piept,dar când ea încercă să seîndepărteze o prinse strâns de încheietura mâinii.-Nu,Sarah,nu e un test.Ridică pleoapele şi ea îi zări privirea plină de tristeţe.Tedoresc cu adevărat.Vreau să fii a mea,pentru că plec şi te voi părăsi.-Nu mă vei părăsi,Colt,îi zise.-Dacă nu poţi fi a mea,n-am să te pot părăsi.Ce naiba o să mă fac? zise elamărât.-Ce s-a întâmplat,Colt? întrebă ea disperată.-Mama...Făcu o pauză să-şi tragă respiraţia.Mama are un nou prieten.-Şi ce e rău în asta? Nu înţelegea.Dacă cineva merita puţină fericire,aceea eraAmanda Haines.-E însurat.-Ah.-Şi cred că ea îi datorează bani.De fapt,nu credea,era sigur.Bărbatul acela eraproprietarul salonului de coafură în care lucra mama sa şi lor niciodată nu leajungeau banii să-şi achite notele de plată.Se săturase până peste cap de tot.Înafară de micul capital pe care îl rulau,el mai avea încă două slujbe şi dacă ea i-arfi cerut,i-ar fi dat din banii lui pentru taxele şcolare,sau ar fi putut vinde ranch-ulacela blestemat care,la drept vorbind,era mic şi din momentul în care ar fi plecatla şcoală oricum nu l-ar mai fi putut întreţine.Lui Sarah îi luă câteva clipe săînţeleagă ce voia să spună.Groaznicul adevăr nu-i schimbă părerea,dar o întristaşi mai mult.-Îmi pare rău,Colt.El o săgeta cu privirea şi surâse batjocoritor.-Mama e o târfă,iar ţie-ţi pare rău.Mulţumesc.În clipa aceea l-ar fi pălmuit,fiindcă îşi făcuse mama târfă,dar el fu mai rapid şi

se ridică în picioare.Se agăţă de braţul lui şi se ridică şi ea.-N-ai nici un drept...O întrerupse scuturând din cap,neputând scoate o vorbă dincauza nodului care i se pusese în gât.Văzându-l schimbat,Sarah reacţionaimediat.-Colt,vezi lucrurile-prea în negru.Jumătate din oraşul ăsta se culcă cu cealaltăjumătate şi toţi sunt căsătoriţi cu altcineva,iar asta nu se întâmplă numai aici.Mătuşa mea care lucrează la o bancă în Cheyenne spune că ei tot timpul îi dautipii târcoale.-E cu totul altceva când e vorba de mama mea.Tonul său era acuzator,nuexprimase o simplă opinie.-E altceva pentru tine,nu şi pentru mama ta.La fel ca noi toţi,caută puţinădragoste.Privirea pe care el i-o aruncă o arse ca un fier înroşit.-Ca şi mine,Sarah? întrebă el apropiindu-se de ea.Care aştept puţină dragoste dinpartea ta? îi cuprinse şoldurile şi o lipi de el.Ea reacţiona imediat.-Colt...Vocea îi tremura.-Mărită-te cu mine,şopti el gâfâind,coborându-şi gura peste a ei.Dar fii astăzisoţia mea. CAPITOLUL 2Nu îi putea rezista când o săruta atât de tandru şi înflăcărat.Limba lui îidezmierda gura mistuind-o cu blândeţe,înteţindu-i plăcerea până la chinuitoare şiînsetată dorinţă.Îi răspunse instinctiv,depărtându-şi buzele să-l soarbă culăcomie.Colt abia se mai stăpânea nemaimulţumindu-l doar sărutările.Era dejaexcitat.Îi cuprinse faţa în palme,uitându-se fix în ochii ei.-Mi-am petrecut weekend-ul aici,cu Daniel.Ea îl privi nedumerită şi el continuă:-Ne-am lăsat sacii de dormit în podul hambarului.Ea deschise gura să spunăceva,dar el îi atinse buzele cu degetele.-Încă nu spune nu.Vino.L-ar fi putut refuza şi el ar fi condus-o acasă,totuşi nuspusese nu şi nici nu se întrebă de ce.Nu îndrăznea.Îl dorea.De ani de zile,în felul acela confuz în care fetele visează băieţii.Când oinvitase la dans,de Sfântul Valentin,flirtul lor prietenesc se transformase treptatîn dragoste şi,odată cu primul sărut,acele vise dispăruseră luându-le locul un dorneostoit.Lunile în care doar se sărutaseră îi înteţise dorinţa lămurind-o după cetânjea,de fapt.Atâta doar că nu ştia cum să facă pasul decisiv.I se părea maicomod să spună nu,într-un fel chiar devenise o obişnuinţă,ascunzându-şi în felulacesta îndoielile şi nehotărârea.Acum,el o rugase să nu mai spună nu.Intră în hambar,ea cu o mână petrecută în jurul taliei lui,cu pielea încă umedă,iar

el înconjurându-i umărul într-o îmbrăţişare ce promitea clipe pline de tandreţe.Vechea construcţie mirosea a fân proaspăt cosit,pe care Colt şi Daniel îl făcuserăbaloturi,pe care le depozitaseră acolo cu o săptămână în urmă.Fire de prafpluteau în razele de lumină care pătrundeau prin scândurile crăpate şi mâncatede vreme.Se urcară în pod.Prin uşa deschisă Sarah vedea râul albastru-cenuşiuşerpuind lin,vârfurile plopilor înăl ându-se semeţ spre cer şi,în zare,munţiițstrăpungând norii joşi.Îl auzi în spate desfăcând sacii de dormit şi îşi simţi obrajii arzând.Nu putea facelucrul acela,nici măcar cu Colt Haines.Îi asculta foşnetul mişcărilor şi linişteacare urmă după aceea,făcându-şi curaj să-i spună nu.Se întoarse.-Colt,eu...Cuvintele îi muriră pe buze la fel de uşor ca vânticelul care îi înfoiapărul blond ce cădea pe frunte.El se întinsese pe bucata de plastic bleumarin şi oaştepta cu trupul relaxat.Cu o mână sub cap şi un picior îndoit semăna cu unmodel care pozează.Braţele musculoase,torsul gol şi blugii contrastau cu fondulînchis al materialului.Degetele celeilalte mâini şi le ţinea peste centurapantalonilor cu talie joasă şi îi atrase atenţia faptul că era desfăcută.În clipa aceea Sarah îşi dădu seama că nu actul sexual,în sine,o îngrozea,cigândul că niciodată nu va mai fi a lui,aceasta fiind prima şi ultima dată.Dinmomentul în care i s-ar fi dăruit,totul s-ar fi schimbat.Era sigură,dar nu înţelegeade ce.Ea ar fi fost cea care ar fi uitat de decenţă şi prudenţă,ea ar fi fost cea carenu s-ar mai fi putut opri.Doar privindu-l,ştia exact ce s-ar fi întâmplat.Trupulacela gol,plin de vigoare se oferea privirii ei,suprafeţe netede,linii curbeînăsprite de muncă,muşchi încordaţi sub pielea catifelată.Chiar şi respiraţia îiscotea în evidenţă perfecţiunea trupului,şi toate acestea i se dăruiau ei,înîntregime.Nu se putea abţine să nu-şi plimbe privirea de la picioarele goale însus,până la gâtul în scobitura căruia i se zbătea pulsul.Acolo l-ar fi umplut desărutări,apoi şi-ar fi coborât gura pe pieptul lui şi nu s-ar mai fi oprit.Îi căută privirea şi ce văzu în ochii lui îi frânse inima.Trupul lui se maturizase,seîmplinise,era puternic,dar vulnerabilitatea pe care i-o citi în ochi exprima spaimacopilului şi pasiunea tână-rului nesigur că va obţine ceea ce îşi dorea cudisperare.El îi oferea posibilitatea să afle şi să se bucure de aceste lucruri şi nuse ascundea în spatele aroganţei pe care o afişa de obicei.Nu-şi ascundea nicidorinţa,nici îndoiala şi nici dragostea ce i-o purta.Colt îi urmărea încordat legănarea şoldurilor şi picioarelor zvelte,străduindu-sesă rămână nemiş-cat,să aştepte,s-o lase să vină singură la el.Purta blugi cunasturi în formă de floricele şi mici triunghiuri din materialul înflorat labuzunarele din faţă care se asortau cu gulerul roz al bluzei.Apreciase

întotdeauna felul în care ştia să se îmbrace ca să arate cât mai bine,care contrastacu firea ei cam aiurită.De exemplu,îşi rătăcea mănuşile pe care de-abia şi lescosese din mâini,aşa că,special pentru ea,montase o nouă agăţătoare.Starea de încredere îl cuprinse tot mai mult când o văzu trecând printr-o rază delumină.Sarah nu se compara cu nimeni.Era firavă dar energică,uneori preaserioasă,cea mai inteligentă dintre toate persoanele pe care le cunoştea şifrumoasă ca un vis.Avea chipul delicat,pielea trandafirie şi ochi cenuşii,pătrunzători,plini de surprize,dar sinceri.Dinţii de jos erau uşor neregulaţi,dar luiîi plăcea să-şi treacă limba peste ei.Gura ei ştia cum să-l chinuie,deseori o făceaşi niciodată nu-l mângâia cu pasiune,dar spera s-o facă până la apusul soarelui.Odorea cum probabil ea nu-şi imaginase vreodată şi nici nu auzise de la fetele caredeja descoperiseră sexul.Şi asta mai voia s-o înveţe.Sursa temeinicelor luicunoştinţe consta în generozitatea unei femei mai în vârstă,de douăzeci şi şaptede ani,pe care o cunoscuse la o cursă pe butoaie,cu o vară în urmă,dar care,cutoată tandreţea pe care i-o dăruise,nici măcar o singură dată nu i-ar fi trecut prinminte să se îndrăgostească de ea.Când Sarah se opri lângă el în picioare,rezistă tentaţiei de a se ridica s-oîntâmpine.Dorea ca ea să vină la el.Nu era sigur de ce,dar ştia că acel lucrutrebuia făcut cu deplină convingere,nu prin constrângere,aşa că nu voia ca ea săse răzgândească dacă el ar fi făcut cumva o mişcare greşită,mai ales că în acelmoment îşi imagina că se găseşte într-o poziţie nu tocmai decentă.Dar o subestimase.Sarah îngenunche lângă el,neavând nevoie de invitaţia luipentru ce se hotărâse să-i ofere.Îi mângâie abdomenul simţindu-i muşchiiîncordaţi.El îşi dădu mâna la o parte,lăsându-se pradă mângâierilor.Avea pielea caldă şi picături de apă încă îi mai străluceau pe corp.Ea îşi plimbăvârful degetelor peste pieptul lui,până la buric,apoi coborî mai jos,să-i atingăpărul moale şi negru ce se zărea sub şliţul pantalonilor.Aproape fără să ezite îşitrecu degetele prin cârlionţii moi şi-i cuprinse în mână.El rămase nemişcat,apoi gâfâind încet se arcui în palma ei.Reacţia lui deschisezăgazurile valului de căldură care o inundă cu forţa unei maree.Ridicându-şibraţul,o trase deasupra lui şi fără ezitare gura lui o găsi imediat pe a ei.Sărutând-o,uită să respire clipe în şir.Acoperindu-i mâna cu a lui i-o ţinuacolo,învă ând-o cum să-l scoată din minţi şi curând începu să gâfâie în acelaşițritm cu mişcările ei.Când fu sigur că nu se mai poate abţine o prinse deîncheietura mâinii şi se întoarse deasupra ei sărutând-o blând.Sarah îşi acordăritmul cu cel al mişcărilor lui,lăsându-se condusă în dansul binecunoscut.-N-am să rezist dacă nu ne oprim aici,îi şopti el încet la ureche,excitat la gândul

celor ce aveau să urmeze.-Nu credeam că ţi-ai propus să rezişti,şopti ea şi drept răspuns îl auzi cum râdeîncet.-Pentru ce vreau eu,e foarte important să rezist.Ridică brusc capul şi părul îicăzu în ochi,dar nimic nu-i putea ascunde sau stinge flăcările albastre care îiâ neau direct din adâncul sufletului.Te doresc Sarah,şi vreau să- i aminteşti deț ș ț

mine întotdeauna,dar nu fiindcă am fost primul,ci fiindcă am fost cel mai bun.Îi captură din nou gura mimând dulcele joc al dragostei care întrecea cu multsimplitatea mişcărilor,stârnindu-i senzaţia că totul în ea se desfăşoară încet,ca ospirală.Cu fiecare atingere a limbii lui îi înteţea căldura trupului,până când avuimpresia că se topeşte.El îi descheie nasturii bluzei şi îşi strecură capul,şi o privinedumerit.-E model franţuzesc,şopti ea şi când el înţelese sensul cuvintelor aşteptă curioasăşi neliniştită să-l vadă ce face.Dintr-o singură mişcare desfăcu clema din faţă şisutienul alunecă în lături.Colt o privea încremenit.Niciodată nu şi-ar fi imaginatcă trupul unei femei poate avea o asemenea perfecţiune.Prin minte îi treceaucuvinte ce vizau simţul tactil şi gustativ,cum ar fi „catifelat”,”delicios”,”dulce lagust”.Voia s-o privească,s-o atingă,s-o mângâie,dar mai întâi de toate voia s-oguste.Aplecându-şi capul o atinse cu limba şi-i savura respiraţia întretăiată.Dulce ca mierea,catifelat şi tare era sânul ei.Gustul şi senzaţia din gură îladuseră acolo unde visase întreaga zi să ajungă,să uite de sine.Se trase într-o parte şi sărutându-i celălalt sân începu s-o dezbrace,dezgolindu-iumerii şi braţele,îi descheie fermoarul pantalonilor cu năsturaşi în formă defloricele şi ridicându-se vru să i-i dea jos,dar coborându-i peste şolduri îi traseîntr-o parte şi chiloţii din bumbac.Inima i se opri în loc când între coapse îi văzucârlionţii moi.I se opri respiraţia şi simţi o durere în piept.Îşi ridică privirea şi uitându-se în ochii ei,din obişnuinţă îi ceru încuviinţarea pecare însă n-o mai aşteptă.Trăgând aer în piept îşi recapătă respiraţia,apoi îşiaplecă gura asupra ei.Corpul i se înfiora când îi rnirosi şi îi inhala parfumuldulce de femeie.Nu tia ce să facă.Îi simţise corpul încordat sub el Şi era sigurșcă o speriase,dar nu mai putea da înapoi.Încercă să-şi amintească ce-l învăţaseconcurenta la cursa pe butoaie,dar simţurile lui erau de o mie de ori mai vii decâtamintirile,îndemnându-l să facă ceea ce doar în vis îşi imaginase.Şocată,dar în acelaşi timp cuprinsă de senzaţii erotice de o intensitatenecunoscută,se prinse de bucata de plastic de sub ea,dar el îi luă mâna şi-şiîmpletiră degetele,aplecat deasupra ei,cu gura umedă şi îndrăzneaţă.Dumnezeule,dacă atunci când o sărutase prima dată ar fi ştiut ce voia să-i

facă,ce putea să-i facă,nu ar fi avut puterea să-l refuze.Fiecare atingerea a limbiilui îi dezlănţuia pasiunea şi când o strângea în braţe simţea cu toată fiinţa eiiubirea pe care i-o dăruia.Dorea să-i rostească numele,să i-l şoptească ca pe orugăciune.Dorea să-l iubească întotdeauna şi să nu se despartă niciodată.Colt nu mai ţinea seama ce face.Totul în el se punea în mişcare într-un ritmfoarte rapid.O ţinea strâns de mână,strâns lipită de el,dar avea senzaţia că tottrupul îi este sfârtecat în mii de bucăţi.Trase din nou blugii în jos,dar de dataaceasta se împiedică de un obstacol.Cizmele vechi,strânse pe picior şi legate cuşireturi uzate.Reuşi să-i tragă una din picior şi să-i scoată un crac al pan-talonului.Ca să nu termine înainte de a fi obţinut ceea ce dorea şi de a fi nevoit s-o ia de la capăt,se sui peste ea şi îi captură gura.Voia să meargă mai departe şisă-şi scoată blugii înainte de a nu mai dori să oprească acel ceva.Dar Sarah,iubita lui,părea că ştie să-i citească gândurile şi cu ajutorul ei Şi cu scurte pauzereuşi să scape de blugi şi totul căpătă noi dimensiuni când se lipiră unul decelălalt.Dorinţa neatinsă le tortura trupurile şi-i făcea să respire mai repede,dariubirea lor,atât de aproape de împlinire le era ca un balsam ce le alina febra şipatima.Colt îi sărută buzele cu tandreţe,iar ea deschise ochii inundaţi de olumină cenuşie precum cerul la apus.El îi zâmbi.Grăbindu-se şi ţinând-o lipităde el îi îndoi genunchiul şi-i scoase şi cealaltă cizmă,după care urmară blugii,aruncându-le grămadă pe sacul de dormit.Numai după aceea se împinse înea,atât cât să-i observe cu satisfacţie vecină cu aroganţa ochii ce i se închideauîncet,pleoapele ce i se zbăteau şi capul dat pe spate.Dar el voia mai mult decâtatât.-Sarah,deschide ochii.Se împinse mai adânc şi o auzi gemând uşor.-Nu pot,Colt...când îmi faci aşa.Dar îi deschise şi îşi umezi buzele strivite desărutări,cu un gest pe cât de simplu,pe atât de provocator.Fără să-şi dea seama elreacţiona fizic şi împinse mai tare simţind că ea cedează şi-l lasă să pătrundăpână acolo unde se putea pătrunde.Îi surprinse privirea cuprinsă de panică şipentru a nu-i prelungi durerea o penetra cu brutalitate.Senzaţia fu extraordinară,dar rămase nemişcat,lăsând-o să se obişnuiască,şi ca sănu se gândească la ce avea să urmeze începu s-o sărute cu furie,dar asta nu durăprea mult pentru că începu din nou să se mişte,încet,cu grijă antrenând-o într-unritm extrem de senzual pe care nu-l mai putea opri,dar-ajutând-o să-l menţinăprin gesturi pline de tandreţe,până ce patima,mişcările ritmate şi plăcuta frecarea corpurilor o transformă pe fata din braţele sale,care gemea şi-i şoptea numelela ureche,în femeie.O simţea înăuntru,fierbinte şi umedă,strângându-l şipulsând,şi nu se putea abţine să nu se împingă mai adânc şi mai cu putere.

Gemetele ei îl excitau şi mai mult,şi n-o lăsă deloc să se odihnească.Mirosul eifeminin,dulce,de mosc,gustul pe care i-l lăsase pe buze îi invada toate simţurile,lăsându-i urme de neşters pe tot corpul.În final,deşi vlăguit de atâta fericire sesimţea incomparabil mai puternic,pentru că,acum era,a lui.Sarah!O strânse în braţe sărutându-i chipul şi ascultându-i cuvintele de dragoste pânăce,aşa cum era firesc să se întâmple,fu din nou gata s-o întâmpine.Sarah îl simţea vibrând lângă ea primind sărutările înfocate,blânde până atunci,şii se dărui pentru a doua oară.O durea tot corpul,dar el îi stârnise din nou dorinţaşi nu avea de gând să piardă nici o clipă de plăcere pe care el i-o provoca cândera înăuntru,umplând-o cu trupul lui,cu sămânţa lui,cu dragostea lui.În braţele ei,băiatul,devenit bărbat,întrupa pasiunea blândă,dăruindu-i totul cugura neruşinată şi trupul viguros.Era destul de femeie ca să recunoască plăcereaşi suficient de îndrăgostită s-o înapoieze cu toată pasiunea de care era capabilă.Se înserase şi soarele dispăruse de pe cer.Deşi sătui,încă mai gustau plăcerea pecare şi-o ofereau unul altuia.Ea îi dezmierda trupul cu limba,atingându-i uşorpielea catifelată dintre coapse,aşa cum o rugase el.Când simţiră răcoarea serii îşiluară ceva pe ei şi se întinseră să urmărească cum dispar,ultimele umbre aleamurgului.Se încălzeau îmbrăţi ându-se,conştienţi că deveniseră amanţi şișprieteni,doi oameni care îşi găsiseră împlinirea unul prin celălalt,doi oameni careîşi încredinţaseră unul altuia visurile şi dragostea.-Sarah,îi şopti el numele ca pe o invocaţie,frecându-şi faţa de gâtul ei,sorbindmireasma dragostei lor şi amestecul suav al propriului ei trup.După tot ce sepetrecuse între ei,ştia că nu mai putea pleca,că n-o putea părăsi.Dacă ar fi plecatar fi pierdut-o.Îi dezmierdă pielea cu buzele.Se va sătura vreodată de ea? Oiubea oare mai mult decât îşi imaginase,o dragoste profundă care acum îl vaîndemna să-i aştearnă trandafiri la picioare? Trandafiri roşu-aprins,cu petaleledeschise,catifelate şi parfumate,aidoma celor oferiţi de ea,şi boboci roz şidelicaţi,simbol al inocenţei cu care i se dăruise.Printre tandre sărutări şi oftaturi prelungi de plăcere,decise că ceea ce simţea eraprobabil acea dragoste care te copleşeşte.Unde,oare,să fi văzut acele fanteziierotice un cowboy de douăzeci de ani din Rock Creek,Wyoming? Nu ştia.Nu-şiamintea să se mai fi gândit vreodată la flori şi,în nici un caz nu ar fi făcut olegătură între ele şi trupul unei femei,şi nu putea spune că nu se gândise demulte ori la asta.Tocmai se apleca s-o sărute când o lumină pe peretele din faţă îiatrase atenţia.Se sprijini într-un cot şi văzu din nou lumina care se plimba pestebârnele mâncate de vreme ale hambarului.

-Îmbracă-te,Sarah.A venit cineva.Nu era prea îngrijorat.Era,probabil,Daniel.Îşipuse cămaşa şi începu să-şi tragă fermoarul,dar se opri să-i încheie ei nasturii,zâmbind şi acoperind-o cu sărutări.-Colt,nu,zise ea printre hohote de râs,când văzu că el îi încheia un nasture,dar,înacelaşi timp,descheia un altul.Aşa nu mai terminăm niciodată...Scâr âitul uşiițhambarului,farurile aprinse ale camionetei care luminau baloturile de fân de de-desubt şi vocea mânioasă îi întrerupseră brusc cuvintele.-Sarah!Colt simţi că îngheaţă şi la fel o simţi şi pe Sarah în braţele lui.Amândoiîncremeniră de frică,dar la Colt frica se preschimbă imediat în furie.Iubitulmaică-sii se afla acolo.Lui Sarah îi amorţiseră vârfurile degetelor şi îşi simţeamuşchii grei ca plumbul.Chiar şi respiraţia i se oprise! în colbul de jos se auzeaupaşi,şi tatăl ei urlă din nou:-Sarah!Ar fi fugit,dar nu avea unde.Dar,mai curând,ar fi vrut să dispară Colt deacolo.Îşi simţea gâtul atât de uscat,încât nici numele nu i-l mai putea rosti.Oricum,era prea târziu,fiindcă el deja cobora scara să-şi întâmpine adversarul.Se luă după el,îngrozită şi sufocată de lacrimi,îşi cunoştea foarte bine tatăl.Îlvăzuse luându-se la bătaie cu alţi bărbaţi.Practic,devenise un obicei în familie sămeargă cu toţii la bar vinerea seara,ea să rămână stingheră într-un colţ,în vremece tatăl ei se îmbăta şi devenea violent,iar mama speriată îşi făcea griji.-Unde mi-e fata,băiete? Ce-ai făcut cu ea? Cu piciorul pe treapta scării Sarah îlauzise pe tatăl său adresându-se lui Colt cu voce mai calmă,în întunericul de subpod.-Nu mai e a ta,Bull(taur).Acum e a mea,îi răspunse pe un ton tăios ca ascuţişulunei lame.Sarah se prinse de marginile scării şi strânse din pleoape pentru a-şistăpâni mânia faţă de Colt.Oare nu-şi dădea seama că stârnea un scandal? Tatălei putea să devină violent şi să-l lovească la fel de iute şi puternic ca durerea ceo simţea în suflet,şi asta fără să folosească biciul din piele de taur,după care i setrăgea porecla.-Tată...Trase adânc aer în piept.Sunt aici,sus.Cobor imediat.Târ âitul cizmelor şi bocănitul lor pe treptele scării era singurul zgomot care seșauzea în hambar.Ajungând jos îi aruncă o privire lui Colt,apoi se uită într-o parteînainte de a-şi aţinti ochii în podea.Expresia figurii lui era plină de reproş,dar nuavea dreptate.Ştiind că ea oricum nu putea scăpa de furia bătrânului,alesesesalvarea lui.Îşi făcu curaj,deşi un nou val de teamă o îndemna să se repeadă înbraţele lui Colt.Tatăl ei n-o bătuse niciodată.Numai în maică-sa dădea.Oînjura,urla şi o înghesuia într-un colţ unde rămânea ghemuită de frică,darniciodată n-o lovise,nici pe ea,nici pe fraţii ei.Avea îndoieli că faţă de Colt s-ar

purta cuviincios sau măcar „cu blândeţe”,mai ales că acesta îl sfidase.Nimic nu-lînfuria mai mult atunci când avea chef de bătaie,decât să-l înfrunte cineva,iarColt şi-o căutase cu lumânarea.Cu atât mai rău dacă spera să ajungă la oînţelegere cu taică-său.-Colt,du-te acasă,îl somă ea,dar cei doi nu-i dădură nici o atenţie.Parcă nu i-ar fiauzit vocea tremurată cu care se răstise la el.-Eu şi băiatul vom avea o discuţie,spuse taică-său.-Aşa-i cel mai cinstit.Dacă asta era posibil,vocea lui Colt era chiar mai mânioasădecât a celuilalt.Sarah îşi privi tatăl.Nu era un bărbat înalt,dar era vânjos,intransigent şi iute la mânie,de aceea stătea mai tot timpul cu pumnii strânşi.Încărunţise de timpuriu,dar nu era bătrân,nu într-atât încât vârsta şi experienţaerau în avantajul tatălui.Provoca scandaluri în baruri încă înainte ca ea să se finăscut.Din câte ştia ea,Colt nu intrase în viaţa lui într-un bar şi nici nu iscasescandaluri.Zgomotul unei maşini care se apropia îi făcu pe toţi să privească spreuşă.-E unchiu-tău,spuse Bull.Hai,pleacă fato!-Nu plec nicăieri.Doamne,ajută! Gata,o făcuse,îl înfruntase.I se puse un nod înstomac,simţi o împunsătură într-o parte şi palmele începură să-i transpire.Sedispreţuia fiindcă era atât de fricoasă.Fără Colt nu plec.Afară se trânti o portieră.-Toby! ţipă tatăl ei.Vino şi scoate-o de aici pe Sarah!În uşa hambarului îşi făcu apariţia unchiul său,care arăta de parcă ar fi vrut să seafle oriunde în altă parte pe planetă,dar nu în acel hambar,strivit de neîntreruptaşi nemiloasa autoritate a fratelui mai în vârstă.-Vino,Sarah.Hai să plecăm.Toby se îndreptă spre ea,dar ea se dădu un pasînapoi.El se opri şi îşi încrucişară privirile.A ei era calmă,dar nehotărâtă.Colt semişcă,dar tatăl ei îl observă şi-i bloca drumul.Se simţea încolţită şi era speriată.Îşi mută privirea de la unul la altul şi înfracţiunea de secundă în care îşi luă ochii de la unchiul său acesta o înşfacă debraţ.Se zbătu să scape din strânsoare,dar acesta o apucă mai strâns şi o ridică înbraţe.-Potoleşte-te,fetiţo,îi şopti la ureche,acoperindu-i gura cu palma să-i înăbuşeţipetele.Nu faci decât să-l înfurii mai tare.O târî afară din hambar,în ciudaeforturilor de a scăpa.Privi disperată în urmă,în direcţia hambarului,spre celedouă pete luminoase din mijlocul întunericului în care şedeau Colt şi tatăl său. Din hambar,Colt auzi maşina îndepărtându-se.Scrută întunericul de afară pentrua se convinge că ea plecase.Bull se îndreptă spre camioneta cu care venise şiimediat Colt îşi îndreptă atenţia asupra lui,pândindu-i mişcările.Îi părea bine că

Sarah plecase.Ea nu trebuia să asiste la discuţia lor.Bull Brooks putea vorbi toatănoaptea şi tot nu l-ar fi convins în privinţa unui anumit lucru,dar Colt nu avea degând să plece până ce nu-l va face să înţeleagă că trebuie s-o lase în pace pemaică-sa.Şi că Sarah era a lui,fără alte discuţii.Îi atrase atenţia obiectul strălucitor căzut la picioarele bărbatului mai în vârstă şirealiză că Bull nu intenţiona să stea de vorbă.Obiectul pe care îl scosese dintocul puştii aflat în camionetă şi care acum zăcea pe jos în praf şi pleavă păreaviu şi aducător de moarte.Colt trase o înjurătură,punând în cuvântul acela scurttoată spaima şi scepticismul său.Apoi în aer,se auzi un şuierat şi durerea îisfârtecă pielea. CAPITOLUL 3Un cvartet feminin intona imnul,urcând şi coborând notele într-un tremolotânguitor,asemenea vântului care bătea dincolo de ferestrele înalte ale bisericii.Dinspre câmpie se apropia furtuna însoţită de tunete.Furtună în Rock Creek.Sarah o aştepta.O aşteptase zile întregi,încă de când Amandei Haines îi cedaseinima şi sucombase.Colt revenise acasă,cu zece ani prea târziu pentru a mai aveao cât de mică importanţă,cu zece ani prea târziu pentru ca ei să-i mai pese.Doamne,cât mai suferise din cauza lui.Îşi trecu degetele peste coperta albă şizdren uită a Bibliei,simţind tristeţea scurgerii ireversi-bile a timpului,amintindu-țşi de nopţile în care îşi plânsese,peste paginile Bibliei,durerea şi rugăminţileneîmplinite.N-ar fi trebuit s-o părăsească fără un cuvânt,după ce îi furase toatădragostea ce o purta în inimă.Ştia unde plecase: la unchiul lui în California.Ştiaşi ce făcuse acolo: intrase în marină.Ştia şi ce devenise: cel mai bun din echipade intervenţie.Dar nimic din toate acestea nu le ştia de la el,personal,ci dinfrânturi de discuţii pe care le auzise în magazin timp de zece ani.Îşi trecu mâna peste rochia neagră,simplă,din bumbac,croită chiar de ea.Nu eracaraghioasă stând acolo în biserică şi jelind moartea amantei tatălui său? Se maifolosea acest cuvânt? Habar n-avea.Rock Creek nu se afla chiar la capătulpământului,dar ea rareori pleca din oraş.Dar ce importanţă avea? Pe AmandaHaines o plăcuse.Părinţii ei divorţaseră cu ani în urmă.Mama îi luase pe fraţiimai mici şi-şi găsise un bărbat afectuos,care n-o bătea.Pe parcursul anilor,Bull şiAmanda se întâlniseră pe furiş sau în văzul lumii şi într-o zi,Sarah avu revelaţiaacelui lucru care,cu mulţi ani în urmă,îi frânsese inima lui Colt.Mult timp după aceea îşi urâse tatăl,dar obosise să-şi irosească energia cupersoana lui care,pentru ea,nu însemna absolut nimic.El încă deţinea toateproprietăţile din oraş,dar ea îi achita partea sa din chiria magazinului,la aceasta

limitându-se legătura pe care o mai avea cu el.Mama sa locuia destul de aproapeca să nu se simtă ca o orfană,dacă acest sentiment era posibil la o femeie matură.Oftă şi deschise cartea de imnuri,apoi se alătură cântând celorlalţi enoriaşi.Aşacum se cuvenea,majoritatea veniseră la funeraliile Amandei Haines.Se maisuprapuseră şi alte voci,dând amplitudine melodiei.Gândul îi zbura când lanotele pe care nu trebuia să le falseze când acordurile se prelungeau,când laimaginea Amandei Haines a cărei foarte importantă influenţă asupra vieţii luiSarah fusese aceea că nu semănase deloc cu fiul său.N-ar fi suportat să fieprivită pe deasupra tejghelei cu aceiaşi ochi albaştri precum cerul din Wyoming.În această privinţă avusese dreptate; când făcuse dragoste cu Colt cel mai multse temuse că lucrul acesta nu se va mai repeta.Se rugase pentru întoarcerealui,dar dorinţa nu,i se împlinise.Se rugase să-i poarte copilul în pântece,dar niciasta nu se întâmplase.Cunoscuse câ iva bărbaţi,dar toţi o dezamăgiseră.El îițdistrusese viaţa,dar nu fiindcă îi furase virginitatea,ci pentru că îi furase şiîncrederea în oameni.O lăsase neîmpăcată şi incapabilă să mai iubească un altbărbat.Naiba să-l ia.Nu se aştepta să se întoarcă.Zece ani nu-i ajunseseră să seobişnuiască.La mijlocul unei note de sus vocea i se frânse brusc.Presimţirea oavertizase cu o clipă înainte ca bubuitul tunetului să despice cerul şi să zgâl âiețpereţii.Inima începu să-i bată repede,în vreme ce toţi ceilalţi continuau să cântede parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.Îi ajunseră la ureche primele murmure venitede undeva din spate şi simţi că i se taie răsuflarea.Ne pare rău.Ne pare foarte rău...mult timp...tot ce doreşti.Bine-ai venit...împrejurări nefavorabile.Fulgerul â ni aproape,luminând sanctuarul,urmat de oț șnouă serie de tunete.Bine-ai venit...ce trist...o femeie admirabilă...Ne valipsi...tot oraşul...aşa e.Ne pare rău...ne pare nespus de rău,Colton.El era acolo şi fiecare şoaptă îl aducea mai aproape de ea.Era incapabilă să facăstânga împrejur şi să-şi salveze viaţa.Nu se aşteptase să-l mai vadă vreodată înfaţa ochilor.Strânse între degete cartea de imnuri până ce simţi că i se pun cârceiîn palmă.Nori de furtună se adunaseră deasupra orăşelului Rock Creek şi naturadezlănţuită revărsa torente de apă asupra bisericii prăfuite din lemn când el seopri lângă ea pe intervalul dintre rânduri.Îşi aţinti hipnotizată privirea pe pantofii negri,bine lustruiţi,apoi,cu cea mai mareprecauţie şi-o plimbă în sus de-a lungul dungii perfecte a pantalonilorbleumarin.Cu anii se mai îngrăşase.Prin materialul costumului bine croit îidistingea umerii laţi şi musculoşi.Stătea nemişcat în poziţie de drepţi.În palmaputernică ţinea şapca albă de ofiţer în marină.Când privirea i se opri pe loculacela de pe gât,unde pulsa puternic viaţa şi-l aminti pe vremea când era doar un

băieţandru!Mai sus nu îndrăznea să se uite.Avea nervii încor-daţi la maximum,iar inima continua să-i bată foarte repede.Exact în acel moment el o observă,iarea rămase pur şi simplu fascinată de bărbia lui puternică.Melodia imnului care implora mila Domnului îi învăluia.Bisericuţa era ticsită delume,o sută de voci,o sută de gânduri,dar ea nu-l avea în faţa ochilor decât peColt.Îi vedea maxilarul,mai colţuros acum,gura crispată şi cicatricea din bărbie.Pe vremea când îl iubea toate acestea nu existau.Nasul avea aceeaşi formă,uşorîncovoiat şi ridicat la vârf,dar întreaga lui înfăţişare îi spunea că devenise unbărbat în toată puterea cuvântului.Ultima greşeală îi fu fatală.Îşi îndreptă privirea spre ochii lui.Niciodată parcăcerul din Wyoming nu fusese mai senin şi mai gol.În ochii lui nu se vedea nicicel mai mic semn că ar fi recunoscut-o.El era Meduza care o transformase înstană de piatră.Rămase la fel de ţeapănă ca un locotenent de marină atent să nu-şi şifoneze uniforma.Reluă imnul de la strofa a doua.Ştiuse că nu erapregătită să-l întâlnească,iar el i-o confirmase într-un mod foarte elegant.Sesimţea îngrozitor.El se duse în primul rând de bănci,aproape de rudele sale,darrămase deoparte.Nu semăna cu nici unul dintre locuitorii din Rock Creek,nicimăcar cu vreunul dintre ai lui.Nici unul dintre aceştia nu avea acea distincţie aţinutei care se capătă în armată şi care îl făcea să-şi ţină corpul drept,chiar şiatunci când se ruga cu capul aplecat.Ce ciudat de încet începuse deodată să se scurgă timpul,se gândea ea.Aveasenzaţia că şedea acolo dintotdeauna privindu-i spatele lat şi părul frumosaranjat la ceafă.Părul i se mai închisese la culoare bătând în blond-castaniu.El îşiînălţă capul privind într-o parte spre bunica din partea tatălui şi Sarah seîncruntă,iar pulsul i se acceleră.Dumnezeule,ce i se întâmplase? încercase oare cineva să-i taie gâtul şi nureuşise decât pe jumătate? îl privea încremenită,nedorind să-şi imagineze în ceîmprejurări se alesese cu cicatricea aceea care i se întindea dintr-o parte încealaltă a gâtului.Când el îşi aplecă capul să-i spună ceva bunicii,văzu căcicatricea se continua până la ceafă şi dispărea sub gulerul scrobit când seîndreptă.Inima începu să-i bată şi mai tare în piept.Acum chiar că nu se maisimţea deloc pregătită să dea ochii cu el.Din fericire,mulţi plângeau şi nimeni n-ar fi bănuit că lacrimile ei nu erau câtuşi de puţin provocate de durerosulmoment.Acum aflase,şi adevărul o înspăimânta.După atâta vreme plângeapentru el,deşi îi văzuse privirea inexpresivă cu care se uitase la ea.Era clar căsentimentele ei nu aveau nimic în comun cu mândria.La sfârşitul slujbei sestrecură afară împreună cu alte femei pentru a face ultimele pregătiri pentru

masa care urma să fie servită în incinta bisericii.Amanda va fi pomenită princuvântări elogioase,aperitive şi prăjituri,iar fiul său va fi salutat şi toată lumea,inclusiv ea,îi va prezenta condoleanţe.Nimic nu-i putea abate simţul datoriei şi albunei-cuviinţe.Nici măcar Colton Haines.Îşi va lua un răgaz,se va reculege şi va găsi ea o cale să reziste până la capătfiindcă,oricum,trebuia să-i spună câteva vorbe de consolare.Aşa se obişnuia şi eanu i-ar fi luat acest drept.În vreme ce stătea lângă sicriul mamei sale,Coltstrângea mâini şi saluta oamenii spunându-le pe nume.Doar atât,numele.Toţirosteau cuvinte stereotipe şi doar câ iva mai încercau să adauge ceva,în specialțfemeile.El le răspundea pronun ându-le numele,încercând să rămână impasibil lațsaluturi şi vorbe de consolare.Consolarea implica durere,iar el nu era pregătit săsufere.De Crăciun,când petrecuse o săptămână la el,în California,mama lui sesimţea bine şi la cincizeci şi cinci de ani fusese prea tânără să moară deinfarct,sau ce o fi fost acela.Furia îl împiedică să rostească numele Ed,Charlie şiRoberta,adică al celor pe care,deşi îi cunoştea foarte bine,nu-l anunţaseră deboala mamei sale.Doctorul îi spusese că încercase să ia legătura cu el în urmă cuo săptămână,dar tocmai atunci Colt se afla la celălalt capăt al pământului,salvând o viaţă.-Doamnă Childress,se adresă el soţiei predicatorului,ţinându-i palma mică şiuscăţivă în mâna sa.Smocuri de păr cărunt îi ieşiseră din cocul răsucit,dându-i unaer năuc.Ea îl bătu uşor peste mână şi i-o strânse cu putere,de parcă ţinându-sede el şi-ar fi putut opri tremurul continuu al mâinilor sau ar fi reuşit să-i susţinătrupul tânăr cu vorbele înţelepte venite din partea unei femei în vârstă.-S-a prăpădit repede,băiete.Fără dureri.Am încercat de mai multe ori să dăm detine,dar eşti j o persoană foarte greu de găsit.Colt nu mai voia s-o asculte.Voia săfie nervos.N-avea nevoie de gesturi amabile care să-i alunge singurul sentimentde care mai era capabil.-Asta mi-e meseria,zise el cu o voce obosită,la fel de obosită ca şi trupul lui,apoiîşi dori să nu fi vorbit atât de nepoliticos cu soţia predicatorului.Dar ea îl înţelesese,nelăsându-i nici măcar plăcerea de a fi nervos.-Suntem mândri de tine,Colt.Ştim că ai o meserie grea apărând ţara.Te admirămfoarte mult.El dăduse de înţeles că avea o meserie uşoară şi se îndoia că vreunuldintre ei văzuse vreodată cam despre ce fel de meserie era vorba.Spera cănu.Unele dintre acţiunile la care participase nu le-ar fi dorit nici duşmanilor săi;cu atât mai puţin unui cowboy din Wyoming.Nu contesta că el îşi dorise săparticipe la cea mai spectaculoasă,periculoasă şi grea vânătoare organizată deguvernul Statelor Unite împotriva duşmanilor nevăzuţi,pe care el îi înfrânsese

prin puterea voinţei,forţă şi şiretenie,acţionând rapid şi prin surprindere pentruca apoi să dispară cu abilitate.Era bun,poate prea bun în meseria sa.Doris Childress îi strânse mâna şi se apropie de bunica lui.Se mai găseau acolodoi unchi şi o mătuşă,dar în acele momente grele nu găsea ce să le spună.Seîntorsese pentru mama sa,din dragoste şi respect pentru ea,în ciuda neînţe-legerilor dintre ei datorate bărbatului pe care îl iubise.Niciodată nu-i spuseseceva care să-i distrugă visul.Robert „Bull” se afla şi el în biserică.Colt îl zărise,dar bătrânul îi evita privirea.Nici măcar nu privea în direcţia lui.Şi bine făcea.Colt nu uitase absolut nimic şide atunci învăţase o sută de modalităţi de a schilodi şi ucide.Bull cunoştea doarunul.Şi,probabil,mai ştia că jumătate din apărarea sa murise odată cu Amanda.Amanda...Colt închise ochii.Întotdeauna îi plăcuse numele ei,dar ea îl iubise penemernicul acela.Vreme de zece ani în sufletut său,şi aşa chinuit,ascunsesesentimente de furie neostoită,sete de răzbunare,dezgust,ruşine şi nedreptate.Acum,când mama lui murise,toate acestea îşi făcuseră din nou loc în inima lui şinu le mai putea stăpâni.Furtuna dezlănţuită întunecase cerul când reveniseră înbiserică de la cimitir.Colt dorise să plece de îndată ce ultimii bulgări de pământcăzuseră peste mormântul mamei sale,dar nu era lucrul cel mai înţelept pe caretrebuia să-l facă.Ca un adevărat ofiţer avea să meargă înainte,singura direcţie pecare o putea urma.Când ajunse pe ultima treaptă încă mai ezita.Ploaia îi biciuia faţa şi îi intra în ochi,dar asta nu însemna nimic pentru un bărbatobişnuit cu scufundări în apa sărată la adâncimea de douăzeci de metri şi sărituride la înălţimea de patru mile.A merge înainte însemna Sarah,adică întâlnirea cuea.Înjură în gând.Poate se schimbase mult.Anii îi schimbaseră,poate,culoareacenuşie a ochilor şi îşi tunsese părul? Era probabil mai înaltă sau mai grasă,maipuţin atrăgătoare.Şi n-ar fi trebuit să dea ochii cu el,făcându-l să sufere.Bunica lui intră în biserică şi se îndreptă automat spre ea s-o susţină luând-o debraţ.Momentul de ezitare dispăruse,ca şi ultima lui şansă.În bucătăria bisericii era un du-te-vino continuu.Fuseseră pregătite douăzeci deplatouri cu mâncare caldă,zece cu aperitive,fel de fel de legume,şi cincisortimente de prăjituri.Şapte femei le luau de pe plită sau din cuptor şi le duceaula masă.Sarah îl simţi pe Colt intrând în încăpere şi îşi luă privirea de la prăjituracu două straturi de ciocolată pe care tocmai o tăia,cea făcută de Paula Jenkins.Încercă să nu-i dea atenţie şi să-şi continue treaba.Mai dăduse o mână de ajutorşi pe la alte pomeni.După ce-şi va termina treaba aici,se va duce la el să-iadreseze cele câteva cuvinte la care se gândea de o oră.Îi va spune ce femeieminunată fusese mama lui,şi îşi va oferi serviciile...dar el va fi destul de deştept

să le înţeleagă sensul acestora din urmă şi să n-o întrebe dacă se bucură că îlvede.Nu...nu.Aici se răzgândi.Îi va spune că-i părea bine că se întorsese în RockCreek,dar pe un ton neutru care n-o va lăsa să-şi exteriorizeze adevăratelesentimente.Orice ar fi,trebuia să evite aceste sentimente.Ca durată,timpul are odeosebită importanţă,atunci când spui cuiva câteva cuvinte de alinare.Toţi se vorînghesui să-şi ia rămas-bun după masă şi ea îşi va croi drum până în faţă,lăsândimpresia că abia ajunsese.Va rosti scurt ce avea de spus şi se va retrage politicos,ridicând,poate uşor din umeri sau arcuindu-şi sprâncenele,ca să-i dea de înţelescă regreta ne-spus de mult că nu mai putea sta de vorbă.Era mai mult decât nebună să creadă în reuşita acestui plan.Nu stătu deloc lamasă,alergând de colo-colo,din bucătărie în încăperea unde se pusese masa.Avură loc şi două incidente,când se defectă filtrul de cafea şi când unul dintrebăieţii lui Barton răsturnă pe jos,din greşeală,prăjitura cu cremă care,din fericire,fusese împărţită aproape la toată lumea.Mâncau aproape o sută de persoane,dar Sarah abia dacă îi observase.Îiîngheţaseră genunchii curăţind locul unde căzuse prăjitura şi era atât de agitată,încât de fiecare dată când se răsucea părea că-şi scutură de pe rochie boabe decafea sau că prinsese aripi la picioare.Dar lucrul cel mai grav,extrem de grav,seîntâmplă atunci când reuşi,în sfârşit,să se liniştească.Masa se terminase şi ieşinddin bucătărie găsi încăperea practic pustie.Personalul de serviciu trebăluiafăcând ordine,dar oamenii plecaseră...luându-l cu ei şi pe Colt Haines.Se simţi dintr-o dată foarte obosită.Umerii i se înmuiară ca ai unei păpuşi decârpă.Se uită din nou de jur împrejur şi în spate,şi lacrimile îi împăienjenirăprivirea.O cuprinse o panică ciudată.El plecase.I se puse un nod în gât.Muşchii feţei i se lăsară în jos şi buza inferioară începusă-i tremure.Rana era veche de zece ani,dar durerea rămăsese la fel de ascuţităca lama de cuţit.Viaţa ei era pustie.Nu avea nici un iubit,nici soţ,nicifamilie.Cine şi-ar fi închipuit aşa ceva.El se întorsese acasă după zece ani,iar eaîşi irosise timpul pregătind discursuri,pentru a-şi salva obrazul.Ar fi meritat săfie împuşcată,dar nimeni din Rock Creek n-ar face-o.Aveau nevoie de ea să leprescrie medicamente,să le dea sfaturi şi primul ajutor,dar ea tânjea dupăaltcineva.Suspină încet şi scurt.Puţin îi păsa dacă va începe să plângă chiar acoloşi va face o criză de nervi.Îşi şterse o lacrimă cu palma şi celălalt braţ şi-l puse înjurul taliei.Apoi,auzi vocea acea care se deosebea de celelalte,profundă,puternică şi blândă în acelaşi timp.Ridică capul,ştergându-şi obrazul,şi,simţindcă i se ia o piatră de pe inimă,se îndreptă în direcţia din care auzise vocea.MikeClymer o văzu apropiindu-se şi termină repede ce avea de vorbit cu Colt,dându-i

şansa să petreacă câteva clipe pline de tristeţe cu eroul oraşului.Între plecarea luiMike şi intrarea ei în holul unde discutaseră cei doi trecură câteva secunde,timpîn care fu cuprinsă din nou de îndoieli.De vorbit tot avea să-i vorbească,daruitase complet ce voia să-i spună. Bocănitul cizmelor lui Mike pe trepte acoperea zgomotul abia auzit al propriilorei paşi.În acel moment,Colt se găsea singur în hol şi brusca lui schimbare făcuca din nou să i se risipească îndoiala.Părea răvăşit,obosit şi gata s-o ia la fugă.Se apropie repede de el,atrăgându-i atenţia.În clipa în care o văzu,toatemecanismele de apărare i se puseră în mişcare,aidoma celor ale unui ceasornic,privire încruntată,spate drept,maxilarul încleştat,dar ea deja ştia că asta însemnapanică.Panică.Era sigură.Lui,locotenentului de marină îi era teamă de ea.Nupărea deloc încurajator.Colt o privea nevenindu-i să creadă că avusese unasemenea ghinion când tocmai se pregătea să plece.Ea începu să-i povestească lucruri pe care le tot auzise vreme de trei ore.Doar căera foarte emoţionată omisese să-i spună.Pauzele şi poticnelile dădeausentimentelor o mai profundă sinceritate.Bineînţeles că îi părea rău,ca tuturor,dealtfel.Mama lui fusese o femeie admirabilă.Ei,Doamne,ei chiar îşi închipuiaucă el nu ştia asta?Jeepul militar era parcat în faţa treptelor la mai puţin de treizeci de picioare.Dacă închidea ochii se putea vedea făcând drumul întors pe şoseaua dreaptăpână la Cheyenne.Acolo s-ar fi aflat în siguranţă.Putea ajunge în California pânăla căderea serii.Cu o sticlă de scotch în mână ar fi urmărit soarele apunând înPacific.Deschise ochii clătinând din cap,prefăcându-se că nu era vorba de odisperată dorinţă de libertate,ci de o slăbiciune trecătoare.Mai bine s-ar fischimbat.Era o cruzime din partea ei că rămăsese aşa cum şi-o aminteamereu.Mereu.Părul ei nu trebuia să fie la fel de mătăsos şi să aibă aceeaşiculoare argintiu-aurie.Nu mai văzuse la altcineva nuanţa aceea de păr,cu toate căîn California orice era posibil,dar nici soarele arzător,nici toate mărcile deşampoane nu puteau egala culoarea ei naturală.Îşi aminti cum îi strângea părul,uşor,în pumn şi o trăgea lângă el.Îşi amintisenzaţia plăcută pe care i-o dădeau şuviţele pe braţul gol,când ea şi le lăsa să-icadă pe umeri şi pe piept.Îşi aminti singura noapte în care îi dăduse la o partepărui să-i admire sânii atât de frumoşi şi dulci.Prea multe amintiri. Se strădui să nu se mai uite în ochii ei ca două lacuri adânci,cenuşii,care îlsfredeleau pe dinăuntru şi pe dinafară.Dar gura ei îl captiva cel mai mult.Ea tăcuse,dar el nici măcar nu fusese atent ce-i spusese până atunci.Încercă săcontesteze.

-Urmasem doar un an de facultate când Tobias ne-a părăsit,dar oamenii s-audescurcat până am terminat şi mi-am luat diploma de farmacist.Am avut noroccă nu se obişnuiseră prea mult cu drumul până la Cheyenne.Ea îşi povestise viaţa,iar el era fascinat de forma gurii ei,de felul în care i searcuiau buzele când vorbea şi de limba pe care şi-o trecea din când în când pestebuze.Era mai atent la felul cum arăta decât la ce spunea.Nu era măritată.N-o spusese,dar nici nu menţionase numele vreunui bărbat sauceva care să-i fi dat de înţeles că are pe cineva.În relatarea ei nu folosisecuvântul „noi” şi nici copii nu avea.Cunoştea suficient de bine femeile ca să ştiecă foarte repede aduceau în conversaţii vorba despre copii.Era normal şi aşatrebuia să fie.Sarah nu avea nici bărbat,nici copii.Îi era ruşine,dar nu pentru căBull Brooks îl rănise fiindcă se culcase cu fiică-sa,ci fiindcă o lăsase acolo înRock Creek.Cam la ce distanţă s-o afla jeepul? Zece metri? Mai mult?Dar cum să ajungă până la el? Să-şi pună repede şapca pe cap şi să facă stângaîmprejur,ca să nu-i măi vadă privirea blândă şi gura frumoasă care tocmai îispunea ceva despre impozitul pe o bucată de teren care va fi cedată celor dinAlbany Country.Strânse între degete cozorocul şepcii.Îşi plimbă privirea pestesfârcurile şi şoldurile ei înguste,de adolescentă.O naştere ar fi deformat-o.Trase o înjurătură.Nici măcar să înjure nu se pricepea.N-ar fi trebuit să vină.Nutrebuia să rămână ca să înceapă să sufere.Mai înjură o dată printre dinţi.Ea îl privea uimită.-Situaţia nu-i atât de gravă.L-am votat primar pe Peter Barton care se ocupă devânzări imobiliare,aşa că suntem siguri că va încerca să dezvolta Rock Creek laîntregul potenţial.Naiba s-o ia.Ştia prea bine ce i se întâmplă şi se purta cu elcum nu se putea mai rău.Îi atingea mâneca,şi îi rostea numele cu milă şitandreţe.Nu era pregătit pentru aşa ceva,nu era pregătit pentru nimic.Nu erapregătit pentru ea.Zece metri? Niciodată nu mai procedase în felul acela.-Colt!Din nou îi rostise numele cu atâta tandreţe şi ardoare,încât toate zidurile cucare se înconjurase începură să se clatine şi să vibreze.Sistemul lui de apărare seprăbuşea.Închise ochii şi-şi aplecă capul cu dureroasă resemnare.O simţi ca seapropie un pas,simţi că aerul se schimbă,umplându-se de parfumul ei.Un bărbatîn toate minţile s-ar fi grăbit să coboare treptele.Colt rămase pe loc. CAPITOLUL 4Îi apăsă buzele cu limba să i le desfacă.Nu mai exista nici o ezitare în inimalui.Simţea nevoia să fie ţinut în braţe,s-o lipească de el şi să facă ce vrea cu el.Sarah era prinsă în cercul de oţel al braţelor lui,complet paralizată de valul de

senzaţii care o inundau.Se simţise îngrozitor:tăcerea şi flecăreala lui desprelucruri lipsite de importanţă,şi nici o reacţie până ce ea nu adusese vorba deparcela de pământ,spunându-i că Peter Barton era noul primar.Dar omisese ceva.Cu siguranţă omisese ceva.Nimănui nu-i păsa că Peter Barton era primar,nici Chiar celor care îl votaseră.Era hotărâtă să-şi amintească ce anume,de îndată ce se va desprinde din braţelelui şi el va înceta să-i mai tortureze atât de dulce gura.Numai să nu se termine prea repede.Numai la asta se gândea,pierdută în braţelelui,în fiinţa lui.Îi era ruşine fiindcă avea nevoie de el,de gustul lui,de atingerealui.Nici un alt bărbat n-o sărutase atât de tandru,şi inima ei tânjea după el.Niciodată,după ce se va sătura de sărutările şi îmbrăţişările lui Colt Haines,nu-lva mai lăsa s-o atingă,nu se va mai lăsa copleşită de el.Colt simţea că seschimbase.Trupul ei era mai împlinit,mai potrivit cu al lui,unduindu-se arzândde dorinţă.Era mai pasionată,avea gura mai dulce şi mai puţin nevinovată.Îşiaminti noaptea aceea de demult când îl gustase cu buzele şi limba,şi sărutând-oacum simţi acelaşi efect.Se mai petrecuseră şi alte schimbări cu ea,schimbăricare îl făceau să se simtă vinovat.Voia să-i alunge disperarea.Îi părea nespus derău.Ar fi trebuit să înţeleagă.Cea mai inteligentă fată pe care o cunoscusevreodată,aceea pe care o iubise nu făcuse niciodată compromisuri.Ea nu învăţasesă îmbine afecţiunea cu nevoia trupească şi să se amăgească luând-o dreptdragoste.Se îndoia că găsise plăcere fără să iubească.Uneori,actul sexual îţi lasă un gol în suflet,dar el nu i-o dorise niciodată.Doriseca ea să-l cunoască numai pe el,aşa cum făcuse dragoste cu ea prima dată,tandruşi pasionat.Pentru ea,el fusese cel mai bun,dăruindu-i mai mult decât oricăreialtei femei.Acum,când o săruta în biserică,ar fi vrut să se culce cu ea aşa cumvisase în mii de nopţi după ce o părăsise,până când învăţase cum să-şipotolească dorinţa fără să mai aibă în faţa ochilor chipul ei de fiecare dată cândo făcea cu altcineva.Îi cuprinse faţa în palmă şi-i mângâie obrazul delicat,înfigându-şi degetele în părul ei,într-un gest posesiv căruia nu-i putu rezista.Întimpul slujbei remarcase că ea avea părul strâns şi mai apoi,la masă,că i sedespletise în şuviţe rebele.O dorea cu pasiune.Îi muşcă uşor buzele,se retrase,apoi o sărută din nou gustând-o.Când îşi înălţă capul,o auzi gemând şi gâfâind.Cu degetul mare îi atinse obrazul.-Vino cu mine la Regent,rosti el cu vocea sugrumată de emoţie,în care recunoscunumai dorinţă.La Regent? La motelul Regent? Sarah deschise ochii.Cât de bine îi cunoştea eltoate tainele Inimii şi fiecare zbatere a venelor.Ştia cât de mult îl doreşte.

În clipa aceea nu putea decât să-l privească încremenită,nereuşind însă să-şistăpânească lacrimile.Se întoarse şi se îndepărtă de el doi paşi,oprindu-se cândlacrimile începură să-i curgă pe obraji.Dacă nu se ducea cu el era mai mult casigură că el ar fi plecat imediat.Ar fi lăsat-o acolo,în biserică şi de data aceastanu s-ar mai fi întors niciodată.De ce? se întrebă ea strângând din pumni,în vreme ce lacrimile îi udau obrajii.De ce trebuia să se comporte nesăbuit doar ca să aibă şansa să vorbească cuel.Nu era drept.Mai făcu un pas.-Nu pleca,Sarah.Încremeni când îi simţi palma pe braţ şi-i auzi vocea aspră.Acum ce avea să urmeze? O va săruta din nou? îşi va bate din nou joc de viaţaei? Ce-şi închipuise el că va urma după ce o va săruta? îi prezentasecondoleanţe,îi povestise ce făcuse vreme de zece ani propunându-şi să nu facă,sănu spună,chiar să nu se gândească la nimic care lui i-ar putea aminti ce sepetrecuse odată între ei.Încercase să joace cinstit,dar el trişase.În afară de ce era evident,ce mai dorea de la ea? se gândea furioasă.Încercă să se mai îndepărteze un pas,dar el o apucă de braţ.-Scuză-mă,spuse el retrăgându-şi mâna.-Trebuie să termin curăţenia,îi zise ea.-Am să te aştept.-Perfect.În timp ce el va aştepta,ea va încerca să gândească ce va face după ce-şiva termina treaba. Colt luă o înghiţitură din sticla de scotch,după care sorbi lung din cutia cu bere.Nu se simţea deloc ameţit,dar faptul că băutura îi scăzuse temperatura corpuluidevenea un fapt real,cât se poate de vizibil.Se aplecă şi dădu drumul la radiator,lăsând căldura să pătrundă în maşină.Afară continua să plouă şi să tune.Fulgeredespicau norii groşi luminând cerul.Nu era deloc seara potrivită,pe care s-opetreacă într-un jeep,aşteptându-şi salvarea şi o femeie.Uşa din spate a bisericii se deschise şi după ce aruncă o privire într-acolo să seasigure că nu era Sarah,se întoarse să privească iarba udă.Wyoming şi toatenimicurile acelea atât de frumoase îi lipsiseră mai mult decât şi-ar fi închipuit.Se tolăni pe banchetă şi gustă din scotch atât cât să meargă după el berea.Secontrola ca să nu întreacă măsura,pentru că avea în faţă o seară întreagă pe carenu voia s-o petreacă zăcând.Dorea s-o petreacă în braţele lui Sarah,în patul ei şinici nu se gândea să piardă această ocazie,indiferent cât va trebui s-o aştepte înploaia care-i pătrundea în oase.Nu ştia dacă mai era posibil s-o iubească ca pevremuri.Probabil că nu,dar era convins că o doreşte cu aceeaşi pasiune,născută

nu din disperare,ci,mai degrabă,după o îndelungată chibzuinţă.Oricum,dorinţaera aceeaşi.Lângă ea găsise alinare şi plăcere,şi pentru asta ar fi fost în stares-o aştepte noaptea întreagă,deşi,în starea în care se afla,nu acela era locul încare ar fi vrut să se găsească.Mai luă o înghiţitură din sticlă.Era încă frumoasă,deşi părerile erau împărţite.De exemplu,Daniel spuseseîntotdeauna că este drăguţă,iar dintre colegii lui de echipă unii nici n-ar remarca-o,cei tineri,mai ales,care încă îşi purtau creierii în pantaloni,ceea ce nu era foarterău.Pentru ordinele pe care le îndeplineau a nu gândi era un real avantaj.Cei maiîn vârstă,Rick,Boomer şi Garret şi-ar fi dat seama imediat că este o fiinţădeosebită,fără ca el să le-o spună.Uşa bisericii se deschise din nou atrăgându-iatenţia şi dintr-o dată se simţi fericit că nici unul dintre prietenii lui nu erau prinpreajmă să-şi dea cu părerea neîntrebat sau să-l încurce cu prezenţa.Sări din jeepşi se grăbi să-i iasă înainte ca să nu aibă timp să se răzgândească.Îşi scoase haina şi i-o puse pe umeri,apoi o cuprinse protector.Se potriveauperfect.O trase mai aproape s-o ferească de vânt şi de ploaia torenţială.În faţa maşinii ea avu un moment de ezitare,dar el se prefăcu că nu observă şi înloc s-o împingă înăuntru o strânse uşor de braţ.Suficient ca ea să se strecoare pe bancheta din faţă.El trânti portiera.Primul-lucru care îi atrase atenţia fu sticla de scotch,bălăngănindu-se întrescaunul lui şi cutia de viteze; cel de-al doilea,cele trei cutii goale de bere de lapicioare.Înainte de a se apuca să-şi facă probleme,el se urcă în maşină şi închiseportiera.Apa îi şiroia pe faţă şi picăturile i se strânseseră în despicătura dinbărbie.Şi le ştersese cu un gest din umăr,neluându-şi ochii de la ea.Începuse deja să se neliniştească.Pentru ea era un străin.În afară de felul cumştia să sărute nu-l cunoştea deloc.Cămaşa albă îi era udă leoarcă şi prin ea i sevedeau braţele musculoase şi umerii laţi.Îşi slăbise nodul de la cravată şi îşidescheiase doi nasturi de la cămaşă.Nu destul cât s-o incite,dar suficient s-otulbure.Interiorul jeepului era neîncăpător pentru două persoane plus amintirilelor.-Mergem undeva să mâncăm? Era cea mai directă întrebare pe care o puteaformula Colt,clasica întrebare pusă de bărbaţi pentru a-şi as-cunde adevărateleintenţii atunci când voiau să acosteze o femeie.Şi asta n-o făceau fiindcă femeile n-ar accepta sinceritatea brutală a dorinţei de a face dragoste cuferocitatea unei împerecheri animalice.-De-abia am mâncat.Acum când era un car de nervi se găsea şi ea să facă pefemeia practică.Trase adânc aer în piept neslăbind-o din priviri.-Atunci mergem să bem ceva.Ea se uită la sticla de scotch şi roşi.

-Ceva mai uşor,adăugă el.Era hotărât s-o ţină aşa toată seara,dacă era nevoie.Ea întoarse capul şi se uită pe geam,cu buzele strânse şi ochii larg deschişi.Elsimţea că explodează.-Doamne,Sarah! Vrei să-ţi cad în genunchi? Ea nu răspunse,dar o lacrimă i seprelinse pe obraz.El mormăi o înjurătură şi porni motorul.-Te duc acasă.Unde locuieşti?Îi dădu adresa.La urma urmei,aşa era cel mai bine,îşi spuse el.Va pleca laCheyenne.Prea multe lucruri pe care nu le înţelegea şi nici nu voia să leînţeleagă se întâmplau în Rock Creek,iar ea era un vis nerealizabil,nu o realitate.Începu să tremure şi să înjure,şi se aplecă din nou să dea drumul la radiator.Îi erafrig,era ud şi nervos,dar nici spre Cheyenne,care era atât de departe,nu prea aveachef să pornească.Ea l-ar fi putut ajuta,dar nu voia,fiindcă avea mai multă mintedecât el.De asta era sigur.După cinci minute de tăcere încordată opri în faţa gardului alb din uluci careîmprejmuia curtea.Ea locuia la capătul de nord-est al oraşului pe o străduţălăturalnică,pietruită,care cobora spre şanţurile noroioase ce străbăteau preeria.Trebuia să spună ceva,dar efortul era inutil,deşi mai rău ar fi fost dacă nu şi-ar filuat rămas-bun.O va face ea pentru amândoi,apoi va deschide uşa şi-l va lăsa,acolo,” în stradă.Nu-şi putea lua rămas-bun,pentru că o aştepta să-l roage sărămână.-Ai îngheţat.Tremuri,abia o auzi el spunând.De când devenise atât de tăcută?Ridică capul şi privi într-o parte,direct prin ea,în sufletul ei.Dacă ea nu avea degând să uşureze situaţia,el o va face grea,chiar imposibilă dacă putea.Îi văzu panica din priviri şi nodul care i se puse în gât,dar ea îşi reveni repede şireuşi să vorbească din nou:-Vino înăuntru să-ţi usuc cămaşa.Acceptă invitaţia dând din cap,opri motorul ișcoborî din maşină.Nu ştia care din ei era mai nebun,ea fiindcă spusese să rămânăsau el fiindcă acceptase.Probabil că amândurora le era sortit să sufere.Nu ştiidacă va avea destulă voinţă să rămână,în cazul în care ea îi va impune anumitecondiţii,dar en sigur că nu mai putea să plece.El,locotenentul de marină,comandant de unitate specială de atac,chintesenţă a tenacităţii i disciplinei,ştiașsă depăşească situaţii limită şi î i antrenase corpul să răspundă la comenzi,fărășezitări.În toiul luptei luase decizii de ultim moment,trimi ând oameni în locurițde unde nu se mai întorseseră niciodată,dar acum el era cel învins.Pusesestăpânire chiar şi pe corpul lui,dar,în ciuda tuturor îndoielilor,se grăbea s-o simtăi mai aproape.Îi ţinu uşa deschisă,făcându-i loc să intre şi trecând pe lângă el,eaș

îi atinse coapsa cu şoldul în clipa aceea tot corpul i se crispă.

Dacă ea îi va pune condiţii,în mod sigur le va încălca înainte să plece.Sarah nu ştia care din ei doi câ tigase şi care pierduse.Nu mai putea nici sășgândească.Tot ce Ştia şi asta era esenţialul,era că nu-l va lăsa să plece.Aceastăcapitulare n-o bucura deloc.-Mă duc să fac cafea.Lucrurile simple erau cele mai bune şi nimic nu era maisimplu decât să facă un ibric cu cafea.De-abia când ajunse în bucătărie,sarcinape care şi-o asumase deveni dificilă.Nu ştia câte ceşti să facă,să umple vasul plinsau pe jumătate.Totul era în funcţie de cât avea el de gând să rămână,şi nu ştianici cât de tare îi plăcea.Stătea nehotărâtă cu filtrul de cafea într-o mână i cușlinguriţa în cealaltă.Acum ştia de ce era atât de derutată.Prezenţa lui o copleşea;pulsul i se accelerase,trebuia să se calmeze,să-şi pună ordine în idei şi să secomporte ca un om normal.Când îi auzi paşii toate speranţele i se risipiră.-Îmi place foarte tare.Ea îi urmă sfatul,punând cafea cât pentru un vas plin.Turnă apă,apăsă pe buton şi nemairămânân-du-i altceva de făcut se întoarse cufaţa spre el surprinzându-l într-o postură cât se poate de periculoasă,îşi aşezasecămaşa pe spătarul unui scaun de bucătărie şi tocmai îşi scotea tricoul.Rămasegol până la brâu,cu faţa acoperită şi mâinile deasupra capului.Avea pieleacatifelată şi bronzată .de soarele californian.Muşchii de pe piept şi abdomenparcă erau sculptaţi,singura fisură fiind cicatricea mai deschisă la culoare care seîntindea de la umărul drept,peste piept,în jos,terminându-se în stânga,subcoaste.Fără să-şi dea seama,se apropie de el încet,şovăind,dar se opri la timpînainte de a comite o imprudenţă.Colt o simţise că se apropie şi că apoi seopreşte,şi intui motivul.Uitase de cicatrice.Îi dădu tricoul şi cămaşa pe care ea lestrânse la piept cu degete tremurânde.-Ai fost rănit,zise ea încet.-De câteva ori.-Cum s-a întâmplat? -Greşeală de calcul.Duşmanul m-a luat prin surprindere.Privirea pe care ea i-oaruncă îi dădu de înţeles că răspunsul i se păruse cât se poate de ciudat.Fiindcămajoritatea oamenilor nu trăiau într-o lume a violenţei,nu putea să-i spunătocmai el că ceea ce i se întâmplase avusese loc foarte aproape de locul unde seafla ea atunci.Comandantul lui ştia ce i se întâmplase-pu ine lucruri nu tiaț șacesta despre el,dar motivul pentru care căpătase cicatricea care se întindea peaproape tot gâtul i care-i străbătea pieptul în diagonală, i dungile paralele de peș șspate,nu-l cuno tea.Toate semnalmentele lui,inclusiv cicatricele erau consemnateșîn fişa personală,dar pentru Sarah ele nu însemnau altceva decât durere.Asta îicitea el în priviri.

-Nu a fost atât de rău pe cât arată,încercă el s-o convingă i să-i distragășaten ia.De i cicatricile nu erau semnate cu ini ialele lui Bull,Colt nu avea să uiteț ș țde provienien a lor:erau urme de crava ă.Ea nu părea deloc convinsă.ț ș-Î i aduc ceva să îmbraci,până ţi se usucă hainele.Se lăuda în gând că vocea nu-ițtremura.Abia se auzea,dar nu-i tremura.O urmă în salon şi rămase acolo,învreme ce ea străbătu holul i dormitoare,până la baie.Are o locuin ă frumoasă,seș țgândi el,după ce privi în jur.Mobila nu era nouă dar era în bună stare.Totul eradecorat în tonuri deschise,de la ferestre,pernele de pe canapea până la modelulcovorului oriental din salon.Era locuinţa unei femei,a lui Sarah,exact locul undevoia să se afle.Îşi îndesă mâinile în buzunare,zgribulindu-se.Îngheţase.Aprinse câteva becuri,dar el de căldură avea nevoie.Şi de ea avea nevoie,şi până atunci doar că nu-icăzuse în genunchi.Această victorie neînsemnată îl bucura,dar nu-l satisfăcea.Ploaia bătea în ferestrele înalte din salon,cele aflate cu spatele la oraş.Nu credeacă furtuna se va potoli în seara aceea.Furtunile din preerie erau întotdeaunaputernice,de o frumuseţe săl-batică,dacă cineva se încumeta să le înfrunte.Condiţiile geografice ofereau avantajul că le puteai vedea de la distanţă,îţi puteailua măsuri de protecţie,dar odată aflat în calea lor,nici munţii şi nici copaciirăzleţi nu le mai puteau opri.O auzi pe Sarah venind din spate şi se întoarse cufaţa spre ea.Părea speriată şi nehotărâtă,aşa cum stătea,cu cămaşa lui udă pe careo strângea cu o mână la piept,în cealaltă ţinând o bluză de trening.Cum s-o ajuteatâta vreme cât stăteau la o asemenea distanţă şi alte şanse,decât să bea cafeauaşi să stea pe canapea până i se uscau lucrurile,nu avea.Ea îi dădu bluza.Când i-oluă din mână,o prinse de braţ şi o trase spre el.Ea se apropie uimită şi nehotărâtă.Cele două cămăşi,cea udă şi cea uscată stăteau ghemotoc între ei până când el îiluă mâna şi l-o puse peste pieptul lui.Jacheta căzu pe jos,la fel şi cămaşa când elo apucă şi de cealaltă mână şi i-o aşeză în jurul taliei lui.Îi simţi pe piele degetele reci şi umede.Cu răsuflarea întretăiată ea îl atinse cu sânii,declan ându-i o reacţie inevitabilă în tot corpul.Probabil că ea ar fi dorit să-ișvorbească mai întâi,se gândi el.Era lucrul cel mai înţelept pe care îl putea face.Dar în clipa aceea el nu mai avea răbdare să judece.Dragostea şi dorinţa fizică,chinul acela atât de plăcut,toate dorinţele i se puteau împlini fără cel mai micefort atunci când se găsea în braţele ei.Iar de vorbit,o puteau face şi mai târziu. CAPITOLUL 5Sarah ştia că o va săruta şi mai ştia că nu se va împotrivi.Zarurile fuseserăaruncate.Respiră rar şi întretăiat.El îi cuprinse talia şi o strângea cu putere,iar cu

degetele celeilalte mâini îi mângâia obrazul cu blândeţe,deşi avea palma foarteputernică.-Colt...nu,de abia reuşi ea să spună,fără prea multă convingere.Dar el o sărutăstrivindu-i gura,gustându-i buzele,suficient să-i stârnească dorinţa.Ea rămăsese nemişcată-nu putea să se mişte-şi după o clipă el o sărută din nou,strângând-o în braţe posesiv şi aplecându-şi capul cu mai multă îndrăzneală.Îiumezi buzele cu limba,apoi ferm şi îndelung o forţă să le deschidă.Gestulpurtând amprenta masculinităţii lui şi care voia să-i confirme că îi aparţinea ofăcu să se cutremure.Acum ştia că el o doreşte şi că va fi a lui.Amintirile celorpetrecute între ei cu multă vreme în urmă şi valul de căldură ce o inundă ofăcură să se clatine pe picioare.Se agăţă de el apăsându-i pieptul cu palmelemici.Îi simţea muşchii vibrând la fiecare mişcare.Nimeni nu se simţise vreodatămai bine ca el.Îşi desfăcu buzele peste gura ei,sărutând-o mai însetat,maiimperios şi infinit mai dulce şi mai umed.Respiraţiile se amestecau,limbile îşigăseau ritmul.Scâncete de suferinţă şi dorinţă se întretăiau cu gemete scurte şirăguşite.El era seducător şi sincer,ea lipsită de apărare.Când el îi cuprinse sânulîn palmă simţi că se pierde,că cedează.-Nu...Se desprinse din braţele lui şi se întoarse cu spatele,ascunzându-şi faţa înpalme.Obrajii îi ardeau.Scutură din cap,încercând ,să-şi revină,să-şi controlezecorpul care tremura.Nu...nu face asta.Colt îi auzi rugămintea şi panica dinvoce,dar nu se opri.Dacă ar fi vrut într-adevăr să-l respingă,n-ar fi trebuit să selipească de el la fiecare atingere a mâinilor lui.Veni în spatele ei şi-i îmbrăţişaşoldurile trăgând-o spre el şi împingându-se în fundul ei moale şi bombat,frământându-i-l excitat.Sarah simţi erecţia şi mâna care îi aduna părul de peceafă,şi i-l dădea la o parte.Îi simţi gura fierbinte şi umedă,şi limba care îi lăsa odâră de foc pe piele.Toate la un loc o făcură să vibreze până în adânculsufletului.Se întoarse cu faţa spre el,neştiind nici ea prea bine de ce,să discutesau să i se predea? Intimitatea era atât de puternică,încât clipe întregi,lungi şiîncărcate de emoţie,nu putu nici să respire.El îi susţinu privirea,concentrat,cuprins de dorinţă şi nevoie de ea,numai de ea.-Nu,îl respinse ea cu un singur cuvânt.Urmară şi celelalte,dar atât de încet,încâtchiar ea abia le auzea.Nu mai putem fi ce am fost,Colt.Nu mai suntem copii şinici să reluăm de unde am întrerupt.Viaţa merge după alte principii.-Dar eu nu vreau să fim ce-am fost,ci ceea ce suntem acum.Vocea lui era multmai sigură şi tonul mult mai convingător.Sarah abia se abţinu să nu riposteze.Eramult mai puternic decât ea,mai inteligent şi mai realist.Fiindcă ea încă îl maiplângea,sfâ iată de dor în singurătatea nopţilor când îşi reamintea cum seș

iubiseră.Zece ani îl aşteptase,depăşind limitele raţiunii şi ale realităţii.Eldevenise un vis de neîmplinit,o fantezie de nerealizat.Iar acum n-ar fi trebuit săse afle în salonul ei,ispitind-o.Acele dorinţe,şi visuri cu ochii deschişi,alesufletului ei rănit muriseră demult.N-ar fi trebuit să se întoarcă.Acum eratârziu,mult prea târziu.-Între noi nu mai e nimic,Colt,spuse ea dorind ca vocea să-i sune mai mult decâto şoaptă intimă.Tu eşti...ofiţer de marină în California,eu farmacistă înWyoming.Nimic nu ne mai leagă.Nimic în afară de kilometri de sentimente carei se înfăşurau în jurul inimii,legând-o de el.Nimic,în afară de dorinţa din ce în cemai puternică cu fiecare bătaie a pulsului şi cu fiecare atingere a lui.Nimic,înafară de dorinţă,amintiri şi dorul mistuitor de el,nu exista între ei.Trebuia să i se opună cu mai multă vehemenţă.În colţul gurii lui apăru unzâmbet ciudat.-Greşeşti.Eu nu m-am schimbat.-Pe atunci erai doar un băieţandru,insistă ea privind într-o parte.Îi prinse bărbiaîn palmă,obligând-o să-l privească.Lumina becului îi lumina trăsăturile aspre,colţuroase ale feţei.Vocea lui era calmă şi gravă ca adâncurile azurii ale ochilor.-În noaptea aceea nu m-am comportat ca un băieţandru,Sarah,şi atunci a fostprima şi ultima dată.Vorbele lui o răniră de parcă l-ar fi frustrat de ceva.-Nu eu am fost cea care am plecat,spuse ea apărându-se.-Dar nici nu ai rămas.Un fulger orbitor străbătu cerul speriind-o şi aruncând-o înbraţele lui.Becurile pâlpâiră,apoi se stinseră lăsându-i în întuneric,la luminafulgerelor.El o strânse mai puternic în braţe.-Orice ai crede,zise el,trebuie să ştii că ne simţim bine împreună.Nu-ţi daiseama?Ba da.Şi ea simţea la fel.I se treziseră toate simţurile amorţite,dar nu spusenimic.-Eu aşa simt.Vocea lui era gravă,imploratoare.O simt cu toată puterea fiinţeimele şi numai când sunt cu tine mi se întâmplă acest lucru.Asta înseamnă ceva.Cu mult timp în urmă ea ar fi numit ce simţea el „dragoste”,dar să pronunţe acelcuvânt atât de preţios ar fi fost cea mai mare prostie.Acum nu mai putea fi vorbade dragoste.-Nu spun că lucrurile nu s-au schimbat.Îmi aduc aminte...Se opri,înjură în gândşi o strânse iar în braţe.Se uită o clipă în jos,respiră adânc,apoi o privi din nou.N-am uitat,Sarah.N-am uitat absolut nimic.Îmi amintesc cum te-ai apropiat demine,cum m-ai atins şi cât de surprins am fost.Schiţă un zâmbet şi în ochi îiapăru un licăr poznaş.Doamne,ce surpriză!Ea simţea că îi iau foc obrajii.Ştia la

ce se referea şi-şi zise că era extrem e nepoliticos să-i vorbească despre clipelede intimitate din trecut.Nepoliticos din partea lui şi alarmant de excitante erauamintirile acelea despre ce îi făcuse ea lui,cum şi unde îl sărutase şi ce seîntâmplase după aceea.-Lucrurile...lucrurile s-au schimbat între timp,se bâlbâi ea,refuzând să-i maiprivească pieptul,muşchii netezi ai abdomenului şi,mai jos,materialul întins alpantalonilor.-S-au schimbat,fu el de acord.Ea îi simţea respiraţia în păr şi gura pe frunte.-Dar,mai trebuie să ştii,continuă el,că eu sunt bărbatul care a stat peste tine şi întine...bărbatul care te-a înălţat pe culmile pasiunii.Da,îi răspunse ea în gând,aproape ţipând de dorinţă.Ăsta era adevărul,iar felul încare rostise cuvintele era mai mult decât minunat.O boare de vânt pe piele o atenţiona că degetele lui umblau la nasturii rochiei.Gura lui îi mângâia faţa,o săruta,o lingea,o muşca uşor,cu efecte imediate asupracorpului ei care începu să se legene în sus şi-n jos.Şi nici o împotrivire nu puteaanula vreunul dintre aceste efecte.El o săruta şi o dezbrăca,şi nimic altceva numai conta.Nici ruşinea,nici raţiunea nu mai puteau stăvili valul care o inunda.Voia să-l sărute,să-i simtă mâinile pe piele,să-i simtă trupul puternic şi viril lipitde al ei.Să se abandoneze,să ajungă în paradis. Colt o simţi cum se relaxează,corpul ei rigid devenind maleabil şi docil.Dorinţaei dădea satisfacţia celui care îşi jefuieşte prada,ştiind că o cucerise pentru adoua oară,făcând-o a lui. Îi lăsă în jos rochia peste umeri şi braţe,făcând-o săalunece pe podea cu un foşnet uşor.Zări furoul roz cu dantelă bej şi clemele micişi albe care ţineau bretelele elastice ale sutienului.Amândouă erau atât de fine şiamândouă fură repede înlăturate.Reacţia ei fu instinctivă de a prinde lenjeriaînainte de a cădea pentru a-i lăsa sânii dezgoliţi,dar el nu-i dădu atenţie.O simţeaatât de moale,atât de feminină în braţele lui,cea mai frumoasă femeie pe care ovăzuse vreodată,pe care o avusese vreodată.Atingerea furoului de mătase pe pieptul lui îl înfiora.Parfumul ei îl învăluia,fascinându-l.Îşi plimbă gura pe gâtul ei,apoi îşi coborî buzele mai jos,gustând-oşi trasându-i conturul trupului.În clipa în care îi prinse sânul în gură o simţi înîntregime a lui.Ea îi rosti numele oftând şi se lipi de el,lăsându-şi hainele să cadăşi să-i dezvelească trupul.Lumea lui începea să se alcătuiască din piese careangrenau un întreg mecanism.Era singura femeie cu care îi plăcuse să facădragoste.Vulnerabilitatea şi naturaleţea mişcărilor ei erau încărcate de erotism,caatunci când îşi ridică şoldurile venindu-i în întâmpinare.Nimic nu-l puteaîncuraja mai mult.Îi luă sânul în gură.Doamne,ce dulce şi desăvârşită era!

Îi mângâie coapsele strecurându-şi mâinile pe furoul subţire,apoi îi trase în josciorapii subţiri,din mătase,şi chiloţii,care căzură înfăşurându-i gleznele.Seaplecă să le ridice,apoi îi cuprinse în palme rotunjimile moi şi ispititoare şipielea catifelată.Îi plăcea s-o dezbrace,la fel de mult cum îi plăcea să respire.Îiplăcea să redescopere ceea ce se străduise din răsputeri să uite.Părul îi acoperea sânii,drept,mătăsos,fără artificii feminine,la fel de natural aşacum era şi Sarah.Cu bretelele subţiri ale sutienului atârnându-i pe braţe şi cupărul despletit pe umeri avea un aer neglijent şi frivol.Îi sărută gura trecându-şi limba peste dinţii ei,amintindu-şi de câte ori sestăpânise când erau mai tineri şi ziua în care se iubiseră cu înfometare.Ea se lipide el şi automat o rezemă cu spatele de perete sărutând-o cu pasiune,încurajând-o.Ştia ce voia şi cum să obţină ceea ce voia.Era antrenat să luptepentru a ieşi învingător,iar în seara asta Sarah era ţinta lui,ambiţia lui.Cu o mânăîi trase furoul în sus,peste şolduri,în vreme ce cu cealaltă îi explora trupul,jos,totmai jos,până ce o simţi umedă şi moale la poarta misterului pe care abia aşteptasă-l dezlege.Cu gura lipită de a lui Sarah gemea,stârnind o avalanşă de senzaţiiîn vîltoarea cărora aveau să se scufunde împreună.Şoptind frânturi de fraze şi îndemnuri incoerente,se freca de palma lui,inversândrolurile.Se aplecă şi începu să-l dezbrace.Întâi nasturele pantalonilor,apoifermoarul şi chiloţii.El o privea lăsându-i întreaga iniţiativă,dar în gând,anticipând ce avea să urmeze,se lăsă purtat de văpaia dorinţei până ce Sarahtermină ceea ce începuse.Acum el era cel cucerit,cel sedus.Începu să-l mângâie,lăsându-l fără răsuflare,dovedindu-i că nu uitase ce îi plăcea şi ce anume îl puteaface al ei.-Sarah...gemu el,strângând-o cu putere,de parcă s-ar fi temut ca ea să nu încercesă-l părăsească,tocmai atunci când ceea ce-şi dorea cel mai mult era să fiecucerit în întregime şi pentru totdeauna.Nu se grăbea să facă ceva la repezeală,superficial şi fără sentiment.Avea nevoie de ea,ca prin ea,prin slăbiciunile ei săse simtă puternic.Îi sărută pleoapele,obrajii şi colţurile gurii lăsându-se în voiaplăcerii ei,scufundându-se în ea şi absorbind-o.O trase spre el căutând să-şi deaseama cât de pregătită era să-l primească,aşteptând ca ea să-l dorească.Când ştiucă într-adevăr îl voia,se simţi cuprins de o moarte dulce,provocată de gura eiînfometată.Mormăi o înjurătură,destul de urâtă şi îşi ceru scuze,dar continuă săse împingă în ea,retrăgându-se şi din nou împingând mai adânc,în ritmul celeimai pure plăceri fizice.Lumea lor se redusese acum la împreunarea trupurilor şigurilor,la frecarea trupului care o poseda şi o iubea.Sarah îşi simţea sângelefierbinte pulsând în vene,năvălind ca un şuvoi în ascunzişurile trupului ei,valuri

de foc,unul mai ameţitor decât celălalt,magnet fluid pentru bărbăţia lui înerecţie.Sărutul lor era sălbatic şi nestăpânit,iar atunci când el îşi schimbă poziţia,ridicând-o mai sus ca să-l primească în întregime şi când ea îi îngânănumele,totul în jur se reduse la primitivismul ancestral.Colt nu mai avu nevoie de un alt stimulent sau încurajare în afară de primulspasm al muşchilor ca să-şi declanşeze propriul orgasm.Se scufundă în ea şitrupul i se încorda străbătut de un fior,urmat de altele,ca valurile unei mări,alteleşi mereu aceleaşi.Veşnica purificare.O dorise.O dorise cu atâta patimă.Doar astaîşi dorise...doar asta.Vlăguită şi ameţită Sarah se agăţa de Colt ca de un colac desalvare.El tremura şi gâfâia în scobitura gâtului ei.Nu ştia nici ea cum mairezista să se ţină pe picioare,fiindcă trebuia să se sprijine de el,de corpul luifierbinte,puternic şi tare chiar şi acolo unde dorinţa se stingea treptat.Prin minte îi trecu un gând maliţios.Poate că o dată la zece ani era de-ajuns săfacă dragoste cu el.Nimeni nu ar rezista s-o facă în fiecare zi.Fusese logodită cu un bărbat cu care se întâlnise vreme de un an,dar încomparaţie cu ceea ce tocmai se petrecuse între ea şi Colt,relaţiile ei sexuale culogodnicul ei fuseseră întâmplătoare.Cu Colt nimic nu era întâmplător,niciodatănu fusese.Îl sărută pe gât,lăsându-i o dâră cu limba.Avea pielea dulce-sărată,fierbinte,excitant de masculină şi,probabil,plină de vicii.Important era să nu seîndrăgostească din nou de el.-Te-a durut?întrebă el,dându-i drumul să alunece pe lângă el,o greşeală,judecânddupă şuieratul pe care-l scoase şi înjurătura pe care o mormăi. -Te-am lovit? întrebă şi ea.-Nu.Ridică capul de pe umărul ei şi îi captură din nou gura.Dar îţi mai dau oşansă.Noaptea trecu şi el îi luă ce îi putea ea oferi,chiar mai mult decât ar ficrezut ea că e posibil să-i ofere,primind în schimb tot ceea ce îi depăşeaimaginaţia,pasiunea lui,pe care cu greu o stăvilise,dragostea şi duioşia,maiputernice decât putea cuprinde.Ştia că se folosise de ea.Era sigură,dar trebuia să-l fi refuzat acolo,la biserică.El fusese extrem de tandru şi de o sinceritatedureroasă.Nu-i făcuse promisiuni pentru a ajunge în patul ei.Aproape că nu-ivorbise.Nici nu fusese nevoie,recunoscu ea,oftând uşor,învelindu-i umerii cupătura.Spera să nu facă ceva ridicol,cum ar fi să nu mai spele aşternuturile,dar elmirosea atât de frumos şi nu în obişnuitul sens al cuvântului,cum ar fi mirosuldupă ploaie sau cel al pâinii proaspăt scoase din cuptor.Mirosul lui eraanimalic,de mosc,pătrunzător şi plăcut şM simţi mai bine când se ghemui săadoarmă în braţele lui.Colt dormea.Ea se trezise cu câteva clipe în urmă,frământată de aceleaşi gânduri care nu-i dăduseră pace toată seara,ba chiar din

ziua morţii mamei lui.Ştiuse că fiul Amandei se va întoarce acasă.Restulrămăsese un mister,iar acum el se găsea în patul ei,iar zorile erau foarte aproape.Era un bărbat frumos.Razele lunii îi jucau în păr,pe braţele puternice şi în palmadeschisă care se odihnea pe pătură.Chipul lui păstrase o expresie încordată,darrespira liniştit.La un moment dat se trezise tresărind şi gemând.Ea îl luase înbraţe,asigurându-l că era acolo,lângă el,apoi îl sărutase matern pe obraz,iar el îirăspunsese fără o vorbă,ca un iubit,rostogolind-o şi acoperind-o cu trupul lui.Important era să nu facă vreo prostie dimineaţă când el va pleca.Avea,bineînţeles,atâta mândrie încât să se despartă simplu,fără scene.Închise ochii şi trase pe nări parfumul încins al bărbatului sătul de dragoste.Înzori se va ruga să reziste.Dar în noaptea asta...În noaptea asta se culcase cuColton Haines. CAPITOLUL 6Sarah avusese dreptate.Se trezise singură şi simţind o împunsătură dureroasă îşidori să fi fost mai categorică.Trase aer în piept,dar efortul nu-i aduse calmuldorit.Dimpotrivă,gâdilându-i nările,aproape că îi dădură lacrimile.În dormitor se conturau neclar tapetul în culori pastel şi mobila din lemn dearţar.Draperiile mascau lumina zilei,dar ea ştia că zorile răsăriseră de mult.Probabil că el plecase deja cu multe ore în urmă şi se întrebă dacă îi trecusemăcar prin minte s-o trezească,sau se bucurase că putea pleca neobservat şiinsensibil la lacrimile care,posibil,îi curseseră în somn.Nu era ea omul care să fie dus de nas cu una cu două,fie el chiar ColtonHaines.Nu era obişnuită să piardă nopţile,dar cu el nu petrecuse decât două.Numai două.L-ar fi strâns de gât şi i-ar fi spus câteva vorbe s-o ţină minte,cădispăruse fără să-i spună că pleacă,dar nu avea la îndemână decât perna pe careel dormise şi tot ce putea face era s-o ia în braţe şi s-o ude cu lacrimi şi să-lblesteme c-o părăsise.Ştia la fel de bine să rănească,să urască şi să iubească,înacelaşi timp.De la el învăţase cu mult timp în urmă.Dacă sexul îl folosise ca antidot împotriva suferinţei,spera ca el să-i fi simţitefectul şi mai spera ca în acel moment el să fie în drum spre California,simţindu-se mult mai bine decât atunci când intrase buzna din nou în viaţa ei,cao furtună în miez de vară.Se simţea îngrozitor.Naiba să-l ia! Doar nu mai era o fetişcană.Era o femeie în toată firea şi trebuia săfi ştiut mai bine cum să nu ajungă în situaţia aceea.Cu toate acestea,în modridicol,îi subestimase puternica influenţă pe care o avusese asupra sentimentelorei.Ce prostie din partea ei.Oftă supărată şi strânse mai bine perna îngropându-şi

şi mai adânc capul în ea,înrăutăţind şi mai mult situaţia.Parfumul lui atât deplăcut atunci când el dormea lângă ea,era o tortură acum când o lăsase singură.Se hotărî ca îndată ce se ridică din pat să spele toate aşternuturile.Era singurul bărbat care îi spusese că de fiecare dată când o vedea simţea cevadeosebit.Motiv pentru care n-o făcea decât o dată la zece ani,îşi aminti ea.Nu i-ospusese,dar o simţise pe pielea ei.Oftă şi se răsuci pe spate,aşezându-şi perna pe piept.Era o neruşinată.Acesta eracuvântul care exprima perfect ceea ce făcuse,cum făcuse şi cum ajunsese s-ofacă.Da,el tremurase de frig,dar ar fi putut face asta şi la motelul Regent,iar ea n-ar mai fi suferit acum.Lacrimile îi curgeau pe obraz.Ce mincinoasă! Preferasă-l urască din tot sufletul decât să-l fi lăsat să sufere de unul singur la motel.Spera că va avea atâta minte încât să nu se lase dominată de pasiune,dar pânăatunci,nu intenţiona să-şi dea cu pumnii în cap că acceptase ce-i oferise el.Ca amant era pasionant,irezistibil şi cât se poate de tandru,dar şi brutal în clipeleîn care o lăsa fără răsuflare.Nu mai fusese iubită în felul acela de când...deultima dată când fuseseră împreună.El avusese dreptate,şi cu riscul de a-şi pierde buna reputaţie,ar fi reluat lanesfârşit aventura lor.Din clipa în care o sărutase în biserică ştiuse ce dorea el.Peea o dorise şi gândul o înfiorase de plăcere,şi sentimentul de mândrie o făcuse sărenunţe şi la aparenţe şi la ruşine,înfăţi ând-o aşa cum era în realitate.ColtșHaines încă o mai dorise după atâ ia ani şi schimbări în viaţa lor.Încă o maițdorise,pentru o singură noapte,pe cât de îngrozitoare,pe atât de minunată.Lovi puternic perna cu pumnul şi gemu de durere când mai boxă încă o dată,cufurie.-Ahhh,replică o voce şi pumnul îi rămase spânzurând în aer.Bănuiesc că mie îmiera destinat,zise el,tărăgănând cuvintele cu un uşor accent din Wyoming.Doardacă nu obşnuieşti să te lupţi dimineaţa cu aşternuturile.Ea îl iscodi cu privirea peste marginea pernei să se convingă că nu visează,apoistrânse din ochi şi se prăbuşi din nou în pat.Nu plecase.Stătea în pragul uşii,umplând golul cu trupul lui puternic,musculos,îmbrăcat în blugi şi cămaşăde cowboy.-Am făcut cafeaua,spuse el.Puţin alarmată,îl văzu cum se apropie.Îşi aşeză capulpe pernă şi-şi şterse repede obrajii.-Mulţumesc,zise ea,sperând ca el să nu se apropie prea mult.Vin într-un minut.Ultimul cuvânt îl rosti cu glas piţigăiat,în vreme ce el se aşeza pe pat,foarteaproape de ea.-Ai plâns.Nedumerit,ridică o sprânceană,apoi o coborî înţelegând motivul.

Tot din cauza mea?Dacă nu-l oprea la timp,se gândea ea supărată,ar fi smuls totul de pe ea şi ar filăsat-o în pielea goală.Bărbatul acela îi ceruse prea mult şi primise tot atât demult,dar acum nu avea de gând altceva decât să-i vorbească.-Lasă-mă puţin singură,te rog.O clipă crezu că nu-i va împlini dorinţa,fiindcă elcontinua s-o privească,studiind-o cu atenţie,într-un fel care o deranja şi...oexcita.Strânse perna lui în pumni.Colt îi observă gestul şi se retrase,neştiind cesă facă.Din partea ei se putea aştepta la orice.Ar fi vrut să fie cu ea în pat şi s-oia de la capăt,dar la lumina zilei începuse să judece logic,spunându-şi că ar fifost o sinucidere din partea lui.Aceeaşi judecată înţeleaptă îi spusese maidevreme să plece înainte ca ea să se trezească,dar marina Statelor Unite nu-lantrenase să se comporte ca un laş şi nici mama lui nu-l crescuse ca pe unticălos.Ar fi trebuit să fie amândouă la un loc ca să fi plecat în timp ce ea încămai dormea,în schimb,ar fi scăpat de ispită.Era încântătoare când dormea,cubuzele umflate de sărutări şi obrajii umbriţi de gene aurii.Îi lăsase semne pestetot,de la iritaţii pe gât şi sâni,din cauza bărbii,până la mici urme de muşcături pecoapse.Nu intenţionase s-o rănească,dar pielea ei avea o strălucire de care el nuştia că tot lui i se datora.Văzând-o că îl priveşte cu neîncredere,îşi aminti că esteun gentleman,aşa că se ridică de pe pat şi părăsi camera.Mult mai uşor i-ar fifost să se dezbrace şi să se strecoare în pat între picioarele ei.Mult mai uşor şiinfinit mai plăcut decât la bucătărie bând cafeaua împreună,acolo unde nimic dintoate acestea nu se putea întâmpla.Sarah nu pierdu vremea.Îşi făcu duş,se spălăpe cap şi-şi uscă părul,atentă la orice zgomot care ar fi atenţionat-o că elpleacă.Îşi schimbă de două ori pantalonii şi de trei ori bluza,încheind şidescheind nasturi,făcând drumuri între dulap şi fereastră,dând perdelele deopartesă arunce priviri în stradă spre jeepul lui.Soarele acelei dimineţi de duminică îşipierduse strălucirea aproape la fel de repede cum îi pierise şi ei curajul.Curândavea să izbucnească iar furtuna.Roşul şi albul erau culorile care o prindeau cel mai bine,dar ea alese albastrul,albastrul-deschis.În bluza de bumbac,decoltată şi cu cel puţin douăzeci denăsturaşi care se închideau în faţă şi cu blugii „bufanţi”,arăta ca o fetişcană.Materialul se încreţi în talie când îşi puse cureaua a cărei cataramă,atârnând într-un anume fel,îi dădea un aer sexy şi neglijent,aşa cum o asigurase prietenaei cea mai bună,Elen Calhoun,soţia lui Daniel.Îşi trecu peria prin păr în faţaoglinzii,încruntându-se la imaginea reflectată.Nimeni,în afară de prietena ei,careîi spunea întotdeauna când arăta sexy sau când îi stătea bine când se îmbrăcaîntr-un anume fel,nu se obosea să observe sau să se simtă obligat să i-o spună.

Colt observase şi,în mod sigur,i-o va spune. Înstrăinarea şi moartea au puţine lucruri în co-mun: întreruperea legăturilor,monotonia vieţii în lipsa celuilalt până ce altceva umplea golul lăsat,cel puţin lasuprafaţă.Golurile adânci nu se umplu niciodată.Colt nu ştia dacă îi scrisese mamei sale de trei ori în primul an când plecase deacasă şi de două ori în al doilea an.În cel de-al treilea nu-i mai scrisese deloc,darîi telefonase de la Tokio o dată şi-l costase o jumătate din soldă.În anul următorera un om complet schimbat faţă de cel care în urmă cu patru ani părăsiselocurile copilăriei.Stătuse sub ploaia de gloanţe şi văzuse oameni murind,unuldintre ei chiar în braţele lui,cu sângele mustindu-le sub picioare.Strigase dupăajutor,dar fuseseră din nou atacaţi.O explozie,un incendiu şi mai multe rafale demitralieră nu-l împiedicaseră să ştie exact momentul în care Max îi murea înbraţe.După aceea îi telefonase mult mai des mamei sale.Nimic în viaţă nu este uşor,iar moartea e cu atât mai grea pentru cei rămaşi înurma ta.Stătea la masa din bucătărie cu braţele încordate,buzele strânse,privindpe fereastră fără să ştie exact ce cale să aleagă pentru a sfârşi cu suferinţa.În ziuaîn care primise vestea plânsese,dar femeile acelea care i-o aduseseră păreau maimult decât mulţumite.Spera să nu mai treacă niciodată printr-o asemeneaexperienţă.Sarah plânsese din cauza lui în dimineaţa aceea şi nu ştia ce să facă,ce să creadă despre ce se întâmplase între ei şi ce simţea exact.Aplecă capul încovoindu-şi umerii.Dumnezeu îi era martor că o femeie ca ea numai cunoscuse până atunci.Ea îi adusese alinare în suflet,dar el nici nu dorise osimplă aventură.Era plină de viaţă ca un râu învolburat.Era ca focul într-o zifriguroasă,ca hrana pentru cel flămând,dar totul avea un preţ.Ea apăru în bucătărie în spatele lui.Alungând din minte gândurile sumbre elîncercă să se relaxeze şi se întoarse schi ând un zâmbet.Ea merita mult mai multțdecât atât. -Ţi-am păstrat în cuptor slănină şi cartofi prăjiţi.Aş fi aşteptat până te trezeai,darmi-era foame.Ar fi renunţat la micul dejun dacă ar fi fost sigur că nu se maiîntoarce.A mai rămas un ou.Vrei să ţi-l pregătesc?În bucătăria ei,pregătind masa,se simţea ca acasă şi se gândise că era lucrul celmai bun pe care-l putea face.După ce dăduse buzna în casa şi în patul ei,retragerea la bucătărie ar fi fost ca o palmă,ca şi cum trupul ei şi dormitorul eierau mai puţin importante decât ceştile şi frigiderul.Nu dorise să-i aminteascăfaptul că în anumite privinţe erau,practic,doi străini.Aşa că se făcuse comod şi-şiprăjise toată slănina şi-i lăsase un singur ou,deşi nu era sigur că va rămâne

suficient timp cât s-o invite să ia prânzul împreună,ca să fie chit.Ca să fie chit.Doamne,ce gând oribil îi trecuse prin minte.-Da.Sigur,răspunse ea.Jumări.Îşi turnă cafea în ceaşcă şi scoase laptele dinfrigider,mişcându-se în bucătărie cu graţie înnăscută,în timp ce el rămasesprijinit de masă,măsurându-şi cuvintele de teamă să n-o supere sau să-irănească sentimentele.Sparse oul în vasul pregătit pe aragaz.Luni de zile luaserăîmpreună micul dejun,duminica dimineaţa,la o masă rezervată lângă fereastră.Nu uitase cum îi plăceau ouăle,deşi ar fi trebuit să uite.Lui Sarah îi plăcea să-l urmărească cum pregăteşte masa.Îi plăcea să-l vadăenervându-se.După felul în care îşi bătuse joc de ea merita o mică compensaţie.Fusese el vioara întâi în dormitor,dar la bucătărie ea preluase comanda.-Când pleci? Vasul zdrăngăni pe masă şi el mormăi o înjurătură,după carerăspunse:-Azi.-Nu te-au învoit mai mult,nu? reuşi ea să spună.-Eu nu am cerut mai mult.-Aha! exclamă ea şi sorbi din cafea.-Ruby se va îngriji de toate,adăugă el simţind că trebuia să-i dea o explicaţie.Ruby fusese partenera de afaceri a Amandei la salonul de coafură şi cea maibună prietenă ei.Era mai obişnuită decât Colton cu amănuntele vieţii de zi cuzi.Cunoscând starea economică oraşului,Sarah se îndoia că i-ar mai fi rămasceva de recuperat în afara ranch-ului,unde Amanda îşi instalase rulota şi unde,într-o vreme,Colt păştea cireada.-Pământul e al meu,răspunse el gândurilor ei nerostite.De ani de zile.Aşa cum şi-a condus afacerea a vrut să se asigure că nimeni nu i-l va lua,aşa că mi l-a datmie.Se întoarse şi-i aşeză în faţă micui dejun.-Apetisant,spuse ea pe un ton vesel,deşi Simţea că se sufocă.Rămase nemişcatlângă scaunul ei.Îi simţea stânjenitor de aproape materialul moale al blugilor,lenjeria de corp,şoldurile şi uşoara umflătură din pantaloni.Îşi coborî privirea şi-izări cizmele nou-nouţe,tighelite cu un model complicat şi observă cum îşi ridicagenunchiul când îşi muta greutatea de pe un picior pe celălalt.Îi măsură din ochilungimea picioarelor,de la cizme până la catarama centurii.Când îşi dădu seamace face se îmbujora la faţă.-Mulţumesc,zise ea,dregându-şi vocea,cu furculiţa în mână.Pentru micul dejun.El rămase nemişcat.-Eu îţi mulţumesc,Sarah.Pentru tot,zise încet cu vocea tremurândă.Ea se înroşi şimai tare.Colt ştia că nu erau tocmai cuvintele potrivite şi asta îi dădu un

sentiment de frustrare.Ar fi vrut să-i mulţumească,cerându-şi scuze şi facând-osă înţeleagă că îi păsa de ea,dar nu ştia cum să înceapă.Bâlbâindu-se,lucrurile arfi luat o altă întorsătură,în mai bine sau mai rău.Tăcerea ei nu-l făcea decât să-şidorească ca totul să fi fost mai simplu pentru amândoi şi,pur şi simplu,să fiplecat.Pe parcursul anilor se culcase cu femei cu care probabil nu ar fi trebuit săse culce şi petrecuse nopţi în locuri unde nu ar fi trebuit să se afle.Dar femeileacelea nu-l făceau să simtă absolut nimic atunci când le părăsea,poate doar ouşoară stânjeneală.Sarah îi frânsese inima.O iubise prea multă vreme,ca s-otrateze altfel acum,deşi situaţia era complet diferită.Numai cunoscându-şi foartebine limitele rămăsese în viaţă,dar în ce privea ultima noapte greşise calculele.-Colt,stai jos,te rog,zise ea,abia privindu-l,jucându-se cu furculiţa.Ar fi trebuit să se întoarcă în pat lângă ea.Ştiuse acest lucru din momentul încare o lăsase singură în dormitor.Dacă ar fi rămas,amândoi şi-ar fi demonstratpriceperea şi nu s-ar fi aventurat pe un teritoriu neexplorat.Se simţea descoperit şi nepregătit.-Te rog,repetă ea.Se aşeză,dar imediat se ridică să-şi ia ceaşca cu cafea.Se aşezădin nou legănând un picior.Cheyenne...Cheyenne...Cheyenne.Cine ştie ce armă secretă folosise Sarah Brooks de reuşise să facă din el un laş şisă-i fure meseria,fără să participe la acţiuni de spionaj,terorism,luare de ostaticisau dezinformare.-Colt...începu ea,cu capul aplecat şi cu ochii pe oul de care nu se atinsese.Nuştiu ce crezi tu despre ceea ce s-a întâmplat azi-noapte,dar...Era mai grav decâtîşi închipuise.Acum vor începe să disece tot ce făcuseră peste noapte.Strânseceaşca în palmă şi genunchiul începu să-i tremure. -Vreau să ştii că totul e O.K.Şi?-Nu sunt supărată pe tine.Nu m-ai forţat să fac ceea ce nu voiam să fac.Genunchiul îi rămase nemişcat.Ea nu prea ştia regulile jocului.Nu avea instinctecriminale.Din creştetul capului îşi coborî privirea peste chipul ei,urmărindu-ilinia nasului şi buzele încă umflate.Simţi un nod în gât.Nu,categoric,nu aveainstincte criminale.Buzele ei erau,moi şi vulnerabile,roşeaţa din obraji,dezarmantă.Se aplecă peste masă şi o luă de mână,împletindu-şi degetele cu aleei.Îi spusese că nu este supărată pe el.N-o crezuse nici o clipă,dar fiindcă ea ştiacel mai bine ce trebuia făcut,va lăsa totul în seama ei.Îi mângâie pielea delicată.Era un ticălos.Ea ştia cel mai bine cum să-l scape de sentimentul vinovăţiei,iar else gândea că cel mai bine era să plece.Îşi făcuse datoria rămânând să-şi iarămas-bun.Acum era momentul să dispară.

CAPITOLUL 7Unele ţinuturi din Wyoming păreau uitate de lume şi de Dumnezeu.Colt seîndoia că ar exista mai mult decât o mână de oameni care să ştie de existenţa lor.Exemplul cel mai elocvent era locul unde se afla în acel moment: la patruzeci demile distanţă de Rock Creek,între Cheyenne şi capătul lumii.Şoseaua era pustie.Când plecase,îşi dăduseră mâna şi încă nu îi venea să creadă.O sărutase peobraz,dar ultima atingere fusese cea a mâinilor.Era fericit că se întoarce înColorado,unde va hotărî ce avea de făcut şi poate îi va povesti lui Garrett ce i seîntâmplase.Garrett îi era subaltern şi fuseseră împreună,inclusiv în Europa şi înOrientul Mijlociu.Se foi pe scaun.Nu,nu îi va povesti lui Garrett despre Sarah.Dacă îi spunea adevărul,ştia că în prima permisie acesta se va duce la RockCreek şi,spre deosebire de el,ştia cum să împace o femeie.Roţile jeepului militar înghiţeau milă după milă şi ploaia cădea peste câmpiasemiaridă care îl înconjura cât vedea cu ochii.La Cheyenne trebuia să ia avionul.Înjură şi lovi puternic cu palma volanul.Tot nu îi venea să creadă că sedespărţiseră cu o simplă strângere de mână. Duminica era cea mai lungă zi a săptămânii şi aceea promitea să fie cât se poatede plictisitoare.Sarah spălase vasele rămase murdare de la micul dejun,făcuseordine în salon,spălase podeaua în bucătărie,nu şi aşternuturile.Nu avusese timp.De-abia le schimbase sâmbătă şi i-ar fi fost ruşine să o facă din nou atât decurând,plus risipa de apă şi energie.Se despărţiseră dându-şi simplu mâna.Nu-şidădea seama ce însemna asta.Probabil,nimic,aşa cum nici noaptea aceea nuînsemna nimic pentru el.Se ridică din fotoliu şi se duse la fereastră.Cerul eraînnorat.Afară tuna şi fulgera.Ploaia bătea pe veranda din faţă şi se scurgea înpârâiaşe pe lanţurile balansoarelor.Nu ar fi trebuit să facă dragoste cu el.Lucrulacesta îngreunase despărţirea.Poate ar fi bine să meargă la slujba de seară.Da.La biserică.Era locul cel mai potrivit unde putea să nu se mai gândească lael.Făcu o strâmbătură imaginii reflectate în geamul ferestrei.Ce proastă eşti,îşispuse şi lovi cu piciorul zgâriind peretele.Perfect,acum avea cu ce să-şi ocupatimpul.Mai găsise ceva de curăţat. Da,domnule...Nu,domnule...Sigur,domnule.Colt strângea receptorul în mânăşi,zgribulindu-se,îşi ridică gulerul hainei.Ploua torenţial şi apa şiroia dinstreaşină staţiei de benzină,singura clădirea din Oates,Wyoming,localitate cu opopulaţie de două sute patru locuitori.Ar fi exagerat dacă ar fi spus că văzusemăcar unul dintre ei.Se oprise să ia benzină şi rămăsese pe gânduri sau,poate,se

întâmplase invers.Oricum,nu-şi sunase comandantul doar pentru a-l auzivorbind.Obţinuse prelungirea permisiei,dar nu fără să-i fi tras înainte un perdaf.-Sigur,domnule.Mulţumesc,căpitane.O săptămână plus jeepul la dispoziţie,prinamabilitatea celor de la baza forţelor aeriene din Cheyenne.Acolo,în mod sigur,cineva trăgea nişte sfori.Închise telefonul şi-şi sprijini capul de receptor.Seîntorcea în Rock Creek şi spera din tot sufletul să înţeleagă motivul pentru care ofăcea. Slujba de duminică seară fusese ca un balsam,în biserica plină pe jumătate selăsase liniştea.Predica îi insuflase curaj,iar prietenii şi vecinii cu care discutaseerau mai mult amabili decât curioşi,deşi îşi dăduse seama că pe o rază de zecemile se ştia că Colton Haines îşi petrecuse noaptea la ea.Dar cum excepţiaconfirmă regula,curiozitatea lui Eleen,în afară de bunele intenţii era evidentă.-Te simţi bine? o întrebă prietena sa în timp ce ieşeau din biserică.O luase debraţ şi îşi ţinea capul aplecat,foarte aproape de al ei.Dacă Sarah avea vreodatănevoie de ajutor,ştia de unde îl putea primi.I se putea destăinui şi putea plânge învoie,şi Ellen o înţelegea,fără să comenteze.Acum însă nu voia nici să vorbească,nici să plângă.-Mă simt foarte bine,spuse strângând-o uşor de braţ.Ellen era o ciudăţenie înRock Creek,pentru că se născuse şi crescuse în altă parte.Venită din sud,brunetăcu ochi albaştri,îşi cunoştea foarte bine farmecele feminine şi era cea mai de încredere persoană care trecuse vreodată pragul magazinului Atlas.Daniel ocunoscuse cu ani în urmă la târgul de vite de la Denver şi la nici o săptămână seînsurase cu ea. -Ce face Colt? întrebă Ellen,rostindu-i numele cu căldură i nu cum o merita celșcare o părăsise fără măcar s-o mintă promi ându-i că se va întoarce şi care lațplecare îi strânsese mâna.Sarah se opri în loc.Poate că trebuia totuşi să-ipovestească.Mai târziu,după trei ceşti de cafea în care proprietara cafeneleiadăugase,din proprie iniţiativă,coniac şi deasupra frişca din belşug,pe Sarahaproape că n-o mai interesa că la despărţire îşi dăduseră mâna.-N-ar fi trebuit să-l aduc în casă,asta e,zise ea,ridicând vocea şi gesticulândnervos din mâini.-Îţi pare rău că ai făcut-o? Ellen se întoarse să-i ceară părerea şi Karlei,proprietara cafenelei care stătea în spatele tejghelei.Tu ce zici,Karla? Ai regreta?Coniacul îşi făcuse efectul şi vorbea poticnindu-se,dar femeia căreia i seadresase dădu din cap,semn că înţelesese.-Când e vorba de bărbaţi,toate ne pierdem minţile,fu de acord Karla.

-Mai mare ruşinea,adăugă Ellen amuzată.Sarah sughiţă râzând pe înfundate,iarKarla se întoarse să spele ceştile.-Ar fi mai bine să plecăm,spuse Ellen.Danny e în stare să mă caute cu poliţiadacă nu ajung acasă până la ora opt jumătate.Îşi luară gentile şi jachetele.Sarahşi Karla făcură repede planul următoarei întâlniri a Asociaţiei Independente aFemeilor de Afaceri din Rock Creek.Sarah era secretar şi trezorier,iar Karla,preşedinte şi şefa protocolului,fiindcă de cele mai multe ori întâlnirile aveau locla cafenea.Amanda Haines fusese vicepreşedinte.Într-un orăşel atât de micpierderea unei persoane lăsa un gol imens.Cafeneaua se afla la o stradă şijumătate distanţă de locuinţa lui Sarah,dar Ellen insistă s-o conducă pentru a fisigură că ajunge cu bine acasă.Când dădură colţul,primul lucru pe care îl observară amândouă fu jeepul militar,oprit în faţa porţii vopsită în alb.-Oh,Doamne,suspină Ellen şi apăsă pe frână oprind în spatele jeepului.Privirăamândouă spre verandă şi-l văzură aşezat în balansoar.Sarah rămăsese fără grai.-Pentru liniştea ta sufletească,roagă-l să se aşeze pe canapea,zise Ellen.Vrei să-ispun lui Danny să-l sune?-Nu.Simplul gând de a mai amesteca încă un bărbat în toată povestea asta,chiarunul atât de amabil cum era Daniel Calhoun,era suficient s-o facă să ridicetonul.În comparaţie cu femeile,bărbaţii reacţionează într-un mod cu totul diferit.Sunt total imprevizibi.Totul va fi bine.Promit.Nu-i rea deloc ideea cu canapeaua.Putem discuta şi acolo.Totul suna perfect rezonabil,dar inima îi bătea năvalnicstimulată de adrenalină,presimţiri şi coniac.Aşteptarea o îngrozea,dar nici nu segândea să nu-şi ia revanşa.Dacă el se întorsese,asta însemna ceva.Colt se ridică de îndată ce o văzu,frământat de gânduri negre.Faptul că în urmăcu o noapte nu-i pomenise numele nici unui tip,nu însemna că nu avea nici unprieten.Dacă din maşină mai cobora şi un bărbat ştia că-l aşteaptă vremurigrele,aşa că se pregăti sufleteşte.Dar ea coborî singură.Limuzina se îndepărtă deîndată ce ea închise portiera,iar Colt îşi dădu seama că situaţia era chiar maineplăcută decât îşi închipuise.Cu cât dispărea mai repede din fundătura aceea,cuatât mai bine.Nu era deloc mândru de ce făcuse.Se jucase cu sentimentele,amintirile şi sensibilitatea ei.Ea rămăsese aceeaşi fată încântătoare,dar el,cuanii,devenise insensibil.În meseria sa,a învinge era egal cu a supravieţui,învingătorii rămâneau în viaţă,învinşii deseori mureau.Cu o noapte în urmă elcâ tigase,şi dimineaţă ea îl lăsase din nou să câ tige.Se gândi că ea merita maiș șmult decât un ticălos fără milă care îi distrusese viaţa.Se întorsese,deşi ştia binetoate acestea.Poarta se trânti în urma ei zgâl âind din balamale.Luna se reflectațîn băltoacele de pe alee.Furtuna dezlănţuită în Nebraska şi Dakota de Sud lăsase

colţul de sud-est al statului Wyoming plutind în noroi.-Colt,strigă ea întâmpinându-l cu răceală.El zâmbi.Era obişnuit cu oameniifurioşi,iar provocările le înfrunta întotdeauna cu plăcere.-Sarah.Ea urcă treptele verandei şi trecu pe lângă el îndreptându-se spre uşă.După o vreme Colt observă că încurcase cheile pe care le tot zornăia în mână.Ourmărea,stând deoparte,cât este de neîndemânatică.Bombănea încercând cheile,dar nu se dădea bătută.Nu era supărată.Era beată.-Îmi dai voie să te ajut?-Nu,mulţumesc,răspunse ea pe un ton sec.Deşi era şi supărată pe el,supărată şibeată.Perfect.Se mută de pe un picior pe altul şi-şi trecu degetele prin păr.Omerita cu prisosinţă. -Unde a plecat prietenul tău?-Care prieten?-Cel care te-a condus până acasă,dar n-a aşteptat să te vadă intrând.Cel care te-aîmbătat.Simţea că se sufocă şi-i venea să se repeadă la el.-Fii convins că nu Ellen m-a îmbătat.Vorbeşti tâmpenii.Ellen.Nici că se puteamai bine.Începu să se relaxeze,dar ea încă nu terminase ce avea de spus.-Te-am văzut furi ându-te.Ea voia să dea alarma,dar i-am spus că mă descurcșsingură.Ridică bărbia şi-i întâlni privirea.Mă pot descurca singură,Colt Haines.El nu avea nici un dubiu în această privinţă.-Nu mă furişasem.-Hmm.Se întoarse făcându-şi din nou de lucru cu cheile.-Lasă-mă...Uşa se deschise brusc şi ea intră împiedicându-se de prag,lăsându-lsingur pe verandă,dar nu pentru multă vreme.Îşi luă de jos bagajul şi o urmăînăuntru.Nici nu intră bine că ea şi începu să-i dea ordine. -Poţi dormi acolo.Numai acolo,zise indicându-i cu mâna canapeaua,în timp cetrecea prin salon spre bucătărie.Şi dacă ai ceva să-mi spui,vino aici.Sunt camameţită şi trebuie să mănânc ceva.El îşi lăsă bagajul la capătul canapelei.O auzizdrăngănind şi scăpând pe jos câteva ceşti şi farfurii.Se opri în prag simţind căinima i se opreşte în loc.-Ce naiba faci acolo? întrebă el repezindu-se spre masă.O prinse de talie,ţinând-o să nu cadă de pe scaunul care se clătina,pe care se cocoşase şi seridicase în vârful picioarelor să ajungă la raftul cel mai de sus al bufetului.Ea se răsuci cu o mână dusă la gură şi în cealaltă ţinând un flacon din plastic.Înghiţi şi tuşi.-Am luat nişte vitamine.Sper să mă ajute.-Acolo,sus,ţii tu vitaminele?

-Nu prea iau aşa ceva şi le pun unde umblu mai rar.-Data viitoare,când mai vrei să iei ceva de sus,spune-mi mie,îi zise el la fel deîngrijorat.-Cum să nu.De parcă ai avea de gând să rămâi aici,special pentru asta.O ridicăde pe scaun,remarcând distrat că sânii ei veneau exact în dreptul gurii,apoi gâtulîncepu să-l preocupe.Ea îşi ţinea mâinile pe umerii lui şi după ce o lăsă jos nu-idădu drumul.Se uita la gura ei şi gândurile i-o luară razna.Trebuie neapărat să-şicontroleze hormonii,emoţiile sau...Doar nu se întorsese să se culce cu ea dinnou,iar dacă în acest sens mai avea îndoieli,ea,în mod sigur,nu avea.-Nu,zise ea cu voce pierită,dar hotărâtă.Aşa ceva n-o să se mai întâmple.-Nu? Nu era sigur că ea ştia ce spune.Se uita la femeia pe care o sărutase şi omângâiase în mii de feluri şi nu credea că va rezista multă vreme să n-o facă dinnou.-Nu.Scutură uşor din cap şi câteva şuviţe i se desprinseră din agrafă.Mă consumprea mult...când mă culc cu tine.-Când te culci cu mine? Deşi n-ar fi trebuit,vorbele ei îl dureau,chiar dacă ladespărţire făcuse prostia să se comporte ca un şcolar.Credeam...Se opri.Ea aveadreptate.Peste o săptămână nu va mai fi acolo să-i dea vitaminele de pe raftul desus.Încă o ţinea în braţe şi-i simţea respiraţia.O auzi spunându-i cu vocepierdută. -Colt,în ritmul ăsta n-am să rezist.Sunt o femeie care mă descurc de una singurăîntr-un oraş fără nici un fel de perspectivă.Nu-mi pot permite să-ţi stau ladispoziţie atunci când ai tu timp să treci pe aici.Poţi rămâne să locuieşti aici,continuă ea.Am să te las să-mi pregăteşti micul dejun şi dacă te hotărăşti sărămâi mai mult,cina o voi prepara eu şi te voi însoţi la rulota mamei taleîncercând să te ajut cât îmi va sta în putinţă,dar viaţa mea,să te joci cu ea,nu ţi-opot oferi.Nu e de mirare câ i bărbaţi mor în război,se gândea Colt.Ei nu auținstinctul de conservare caracteristic femeilor.Al ei era dur ca oţelul şi ascuţit cadiamantul.Ezită o clipă,apoi îi dădu drumul din braţe.-Am liber o săptămână,dacă mă suporţi atâta timp,dar îţi spun de pe acum că nuintenţionez să-mi petrec nopţile la Regent.Şi nici în rulota mamei sale nu segândea să înnopteze,fiindcă nu era cea de pe vremea copilăriei sale,ci locul pecare aceasta îl împărţise cu Bull Brook.Cunoscând sentimentele lui Sarah deacum zece ani faţă de tatăl ei,se îndoia că acesta i-ar fi trecut vreodată pragulcasei,lucru care îi convenea de minune.-Poţi rămâne aici,zise ea şi se duse la aragaz.El o opri.-Lasă-mă pe mine să prepar cina până nu mai spargi ceva.

Tu o să pregăteşti micul dejun.-Deschid magazinul la nouă.-De obicei mă scol cu noaptea în cap.-Închid la cinci,cu excepţia duminicilor când ţin deschis numai până la prânz.-Te voi aştepta cu cina caldă.-Lunea,mai ales,când primesc marfă rămân până mai târziu.-Atunci mergem la restaurant.Se antrenaseră într-o discuţie lejeră,în vreme ce else făcea comod.Puse legumele la fiert şi stropi doi piepţi de pui cu vin alb,iar eaîl făcu beţiv,dar el râse şi tăie felii de măr şi le puse în farfurie.În timpul cinei îşi amintiră de anii de colegiu.Sarah terminase facultatea şiobţinuse autorizaţie de a lucra ca farmacist.Colt urmase nişte cursuri în cadrulmarinei,care îi şi plătise în mare parte şcolarizarea şi primise diplomă într-undomeniu indispensabil meseriei pe care şi-o alesese,dar folositor şi în viaţacivilă.-Matematică? Lui Sarah nu-i venea să creadă.Întotdeauna se dovedise că este unbăiat inteligent,dar nu deştept.Din anii petrecuţi la Universitatea din Wyomingîşi aminti de studenţii la matematică din anii superiori,tipi cu buzunarele pătatede cerneală şi calculatoarele pline de hieroglife.-Bineînţeles.Matematica te ajută să calculezi cu precizie cantitatea de substanţă.-Ce fel de substanţă? Avea impresia că-şi bate joc de ea.-Explozivă.Şi nu numai atât.Mai poţi calcula timpi,distanţe,viteze,reprezentărigeografice,tot felul de măsurători utile în navigaţie.-Aha.-Am studiat şi probleme de filozofie,cum ar fi haosul,distanţa până la cea maiîndepărtată stea şi despre originea lumii.Tăind din pui ea rămase cu gândul laexplozivi.-M-am tot gândit cu ce te ocupi.Ştiam că eşti bine,că nu ai păţit nimic.-Am îmbătrânit şi acum lucrez la birouri,aşa că singurul mod în care mai pot firănit este să-mi alunece scaunul de sub fund.Nu trebuie să-ţi mai faci griji.Oricum,n-ar fi recunoscut că fusese îngrijorată,dar nu se putu abţine să nu-ispună că e mincinos.-N-ai mutră de conţopist.-Asta-i chestie de antrenament.-Şi,în afară de asta,ce mai faci acolo?- În mare parte e strict secret.Vorbea serios,dar ochii îi sclipeau jucăuşi.Ştiu săpăstrez un secret,dacă cumva ai de gând să-mi destăinuieşti ceva.Sarah îl refuzăpoliticos şi se ridică să spele vasele.Era hotărâtă ca atâta timp cât va putea sa

păstreze pentru sine secretele pe care el nu i le aflase cu o noapte în urmă,să nu-imărturisească nimic.-Lasă-mă pe mine,spuse el ridicându-se şi luându-i farfuriile din mână.Pariobosită,iar eu presimt că voi petrece o noapte albă.Dacă asta te consolează şi eupresimt acelaşi lucru în ce mă priveşte,îşi spuse ea în gând. CAPITOLUL 8Sarah se înşelase:dormise buştean şi se trezise cu perna în braţe,dar nuintenţiona să dea faptului mai multă importanţă decât trebuia.De vreme ce n-ovăzuse nimeni,se simţea în siguranţă.Se gândi ce s-ar fi întâmplat dacă Colt ar fiintrat s-o trezească,dar alungă acest gând.Căscând somnoroasă se răsuci,se uită la ceas şi mormăi.Nu mai avea timp depierdut dacă voia să deschidă la Atlas în jurul orei nouă.În baie îi găsi aparatulde ras şi în bucătărie cafeaua şi un bileţel pus pe frigider.Îţi aduc prânzul,Colt.Dar el nu se zărea nicăieri.Crezuse fiecare cuvânt pe care i-l spusese,dar nuintenţionase să-l alunge din casă,deşi ar fi fost lucrul cel mai înţelept.Uniforma îi atârna în dulap,iar blugii şi cămaşa erau frumos împăturite pecanapea,dovadă că se întorsese.Se întrebă dacă generozitatea sa ar fi mers atât dedeparte dacă n-ar fi fost ameţită cu o seară în urmă.Jeepul era parcat în faţaporţii şi îşi lăsase pantofii negri şi cizmele de cowboy la uşa de la intrare.Nu-şiimaginase că ieşise afară dezbrăcat şi în picioarele goale deşi ştia că nu-şiadusese cu el decât două schimburi de haine,fiindcă nu se aşteptase să rămânămai mult de o zi şi o noapte.Totul rămase învăluit în mister până ce ajunse la magazin şi începură să sunetelefoanele.Tom Jenkins care avea nevoie de un flacon de niacin îi spuse că înzori văzuse un bărbat,care semăna cu băiatul Amandei,alergând pe şoseaua KentDivide,dar nu menţiona că acesta ar fi fost dezbrăcat şi în picioarele goale,ceeace o făcu să răsufle uşurată.Telefonul sună din nou.Phil Dawson îl văzuse şi eldepăşindu-l în viteză la curba şoselei,acolo unde drumul se îndepărta de râu.Osunase cu rugămintea să-i transmită lui Colt condoleanţe.Ar fi făcut-o personal,dar Colt îi făcuse cu mâna fără să se oprească şi-l înţelesese,fiindcă ştia şi ea ceînseamnă să faci jogging,să-ţi masori pulsul şi alte chestii de genul ăsta.Sarah tocmai primea comanda săptămânală când telefonul sună din nou.MarthaTully nu voia s-o roage nimic,dar fusese bună prietenă cu Amanta şi-l zărise peColt Haines alergând în preajma casei ei când ieşise să-şi ia corespondenţa.Şipoate că Sarah îşi mai amintea că doi din copiii ei erau bolnavi.Chiar vineridimineaţa trecuse să le cumpere antibiotice,aşa că nu avusese timp să-şi ridice

corespondenţa şi ce părere avea ea,Colt se simţea bine? Fiindcă îl văzuse la cincimile distanţă de oraş doar în pantaloni scurţi şi tricou,cu o sticlă de apă în mână.Sarah o linişti spunându-i că îşi făcea antrenamentul,absolut necesar în meserialui,că putea alerga toată ziua bând doar apă,că da,va rămâne la ea timp de osăptămână pentru a lichida afacerile mamei sale şi că era sigură că Ruby vaangaja altă coafeză,dar că ar fi fost bine dacă ar exista şi o manechiuristă înRock Creek.Închise telefonul după ce se interesă dacă copiii Marthei mai aveaufebră.Nu,nu mai aveau. Sarah rămase,zâmbind,rezemată de tejghea.Ce trăsnit era! Alerga dezbrăcat prin oraş de parcă ar fi fost pe plajă sau în altăparte.Începu să râdă.În doisprezece ani,cât locuise în Rock Creek,nu făcuseatâtea valuri decât în sufletul ei.

Colt trecuse pe la băcănie să facă cumpărături pentru masa de prânz.Pregătisandvişul cu muşchi şi salată de fructe proaspete şi lăsase o bucată de carne lamarinat,în frigider,pentru cină.Încercă să nu se gândească prea mult la ce va facesăptămâna cât va locui la Sarah.De când planul cu dormitul împreună eşuase numai era în stare să se gândească la nimic.Nu că ar fi obişnuit să-şi spele păcatelefăcând dragoste,ba chiar,când o făcea,avea motive bine întemeiate.În timp ce o privea pe Sarah,motivul era cât se poate de simplu: voia să fie cu eaşi,în afară de dorinţa pe care încerca să şi-o reprime,se năştea întrebarea de ce.Pede altă parte,nu putea crede că vor petrece împreună o săptămâna întreagă fărăsă facă dragoste.Se potriveau atât de bine,dar ea era cât se poate de categorică şipe bună dreptate nu mai voia să aibă de-a face cu el.Termină de făcut ultimul sandviş şi băgă totul într-o pungă.Adevărul era că ştiace face,dar nu era pregătit să recunoască fiindcă nu era convins că şi crede.Dacăviaţa lui ar fi depins de asta,n-ar fi putut da o definiţie exactă dragostei.Se gândisă cumpere şi nişte vin,dar se răzgândi.Îl mai făcuse o dată beţiv şi precis n-ospusese ca să-l tachineze.Era imposibil ca ea să nu fi observat cât de mult seschimbase faţă de cum îl cunoştea.Călătorise în lumea întreagă,pe când ea nufusese mai departe de Larmie şi Universitatea din Wyoming.Puse lângă sandvişuri şi o pungă cu cartofi prăjiţi.Nicăieri în lume nu văzuse ofată mai atrăgătoare decât Sarah.În clipa aceea s-ar fi urcat lângă ea în pat,s-oiubească şi să-i facă copii,nu „sex” aşa cum credea ea.Dorea să aibă copii,să fietatăl unei fetiţe şi al unui băiat,pe care să-i vadă crescând sub ochii lui.Plecasede acasă speriat şi înfricoşat,dar nimic nu se compara cu moartea neaşteptată amamei sale.În urmă cu câ iva ani avusese un şoc când îşi dăduse seama că nuțeste nemuritor.După aceea începuse să se gândească serios la viitor,ajungând la

concluzia că nu voia să rămână toată viaţa în marină.Cu două zile în urmă,cândse întorsese acasă,nu se aşteptase,să fie atât de mult atras de ţinutul copilăriei şide Rock Creek,încât să se simtă din nou acasă.Şi nici la Sarah nu se aşteptase.Dacă nu l-ar fi obsedat ideea de a-l omorî pe tatăl ei,ei doi ar mai putea avea oşansă. Sarah se uită la ceas,apoi la tejgheaua plină cu dulciuri.Dacă Colt mai întârziamult o va găsi îngropată în ambalaje de ciocolată şi firimituri de biscuiţi.Era un lucru nebunesc ce încercau să facă.Adevărul era că nu era nici pe departeatât de altruistă pe cât îl lăsase să creadă.E drept că regreta moartea mamei lui şitot atât de drept era că îl iubea ca o nebună,şi ar fi fost în stare să i se arunce lapicioare dacă ar convinge-o că ce face e bine,dar el plecase cu zece ani în urmăfără un cuvânt şi ce se petrecuse între ei în urmă cu două nopţi,după câteştia,fusese de-a dreptul indecent.De când deveniseră amanţi,prietenia lor urmase altă cale.Cu zece ani în urmă,când tatăl său venise acasă şi-i spusese că îlizgonise pe băiat pentru totdeauna,nu-l crezuse.Şi nu-l crezuse luni în şir,vremeîn care nu primise nici o veste de la Colt.Încercase să-şi închipuie ce i-ar fi pututspune sau face tatăl ei încât să-l supere atât de tare,dar cele mai sumbre gândurinu aveau nici o legătură cu aceasta.Adevărul,dureros totuşi,fusese prea evidentpentru a fi ignorat.Colt îi spusese că pleacă şi nu se răzgândise nici după ceea cese petrecuse între ei în seara aceea.Dacă acum ar fi avut un dram de minte i-ar fipus bagajele în faţa uşii.Nu voia să-l iubească aşa cum se temea că o putea face.Se auzi clopoţelul şi uşa de la intrare se deschise.Ridică privirea zâmbind,ştiindcă era el.Nu avea pic de minte.-Am auzit că în dimineaţa asta ai făcut o scurtă excursie prin împrejurimi.Ieşi dedupă casa de marcat şi trecu pe lângă el să agate pe uşă plăcuţa cu „ÎNCHIS”.-Mi-am dezmorţit puţin oasele.-Alergând zece mile? Agăţă plăcuţa şi încuie uşa.În ziua aceea,decise ea,va lualucrurile aşa cum sunt.-Noaptea a fost lungă.-Nu atât de lungă cât nopţile de decembrie când la ferestre se aşterne zăpada,replică ea aruncându-i o privire scurtă.În acel moment semăna mai mult cu uncowboy decât cu un locotenent de marină deşi,odată cu uniforma,se părea că nuputea renunţa şi la permanenta stare de încordare.Corpul lui era mult mai binelegat decât pe vremea când era un băieţandru.Purta o cămaşă strâmtă cu modelîn albastru,roşu-închis şi negru care îi scoteau în evidenţă limpezimea şi profunzimea ochilor albaştri.Făcând un efort îşi luă privirea de la el.

-Vino să mâncăm afară,pe veranda din spate.Vechiul frigider de lângă uşă huruiazgomotos.Sarah scoase din el două sticle de apă minerală şi le desfăcu capacele.-N-arată rău,zise el arătând spre terasa amenajată în spatele magazinului,avândîn stânga strada,în dreapta garajul lui Loden şi în spate preeria cu iarba uscatăstrălucind în soare,amestecată cu fire verzi apărute după ploaie.-Îmi place să mănânc aici,dar ar trebui să închid veranda.Aşeză sticlele cu apăminerală pe măsuţa de lemn de lângă perete şi trase unul dintre scaune.Prinpărţile astea şi viaţa trebuie să ţi-o protejezi.Râse scurt,dar Colt înţelesese cevoia să spună şi fiindcă ea pusese degetul pe rană îi puse întrebarea care îlobseda.-De ce nu te-ai măritat,Sarah? îi răspunse fără să-l privească:-Aşa a fost să fie.Tu? Tu de ce nu te-ai însurat? îl întrebă întinzându-se să ia unuldin sandvişurile pe care le scosese din pungă.-Am fost.Rămase cu mâna în aer simţind că i se face negru în faţa ochilor.Seînsurase.Fusese însurat.Existase o doamnă Colton Haines şi aceea nu fusese ea.Asta chiar că nu i-o mai putea trece cu vederea.-Scuză-mă,spuse,ridicându-se de la masă şi lăsându-l singur pe verandă.Trânti uşa din plasă şi intră în magazin.Se sprijini de frigider şi rămase cu ochiiînchişi.Nemernicul.Laşul.Derbedeul.Escrocul,fusese însurat.Iar o făcuse săsufere.Era înfuriată la culme,dar puţin îi păsa.Îl auzi venind şi se grăbi să disparădin calea lui.Nu mai suporta să-l vadă în faţa ochilor.Nu mai voia să-l vadă înviaţa ei.Nici măcar nu-l lăsase să-i explice.O apucă de braţ şi o întoarse cu faţaspre el.-Ţi-e bine?-Da,răspunse ea făcând eforturi supraomeneşti să vorbească normal.-N-am vrut să te supăr.Câtă grijă din partea lui.-Nu sunt supărată,dar tocmai mi-am adus aminte că trebuie să treacă pe aici JeanClymer după o reţetă,i-am promis că i-o fac.-Eşti sigură? Nu-i răspunse decât după un minut când simţi că i se descleşteazămaxilarul.Pierduse bătălia.-Nu,spuse ea în cele din urmă.Nici eu nu mai ştiu exact.Tot ce-ţi pot spune e căsunt o tâmpită,care a terminat o facultate,are o slujbă şi că totul a mers foartebine până când ai apărut tu.Îl privi cu ură şi îşi smuci braţul.-Sarah.O cuprinse din nou,dar ea îl îmbrânci.-Întoarce-te la nevastă-ta,zise ea,dându-se un pas înapoi.-Fosta nevastă.-Nu mă interesează.Se îngrozi când îşi auzi vocea tremurând.

-Eram tânăr,Sarah,şi n-a fost ceea ce-ţi închipui.Se apropie din nou,dar ea i seferi din cale.-Tânăr? Cât de tânăr.Aveai douăzeci de ani când ai plecat,când m-ai rugat să mămărit cu tine,dar ce-a mai contat asta,nu? Eram o provincială de care ai crezut căte poţi folosi?-Nu-i adevărat,strigă el furios,lipind-o cu spatele de frigider.Tonul vocii lui îidădu de înţeles că nu era obişnuit să fie contrazis.N-avea decât să ţipe!-...aşa cum te-ai folosit de mine acum două nopţi.Mă bucur că ţi-am putut fi defolos.-La naiba,Sarah.Îşi apropie faţa de a ei,o prinse de mână şi îşi înfipse degetele încarnea ei.-Mă doare.Se uită în jos la mâinile lui mari şi bronzate,care contrastau cu albulhalatului ei.Îi venea să plângă şi-l ura fiindcă o făcea să sufere.Dă-mi drumul...dă-mi drumul.Se zbătea să scape,lovindu-l inutil peste piept.Parcă ar fi lovit unzid şi asta o enerva până la lacrimi.-Mincinosule,spuse ea în timp ce el îi ştergea o lacrimă de pe obraz.Râsul lui o făcu să-şi ridice capul şi dintr-o privire îşi dădu seama că era un râsautoironie izbucnit dintr-o profundă frustrare.Îşi rezemă fruntea de frunteaei,închise ochii şi slăbi strânsoarea.-Doamne,Sarah,nu ştiu ce o să se întâmple cu noi.Când facem dragoste pari atâtde disperată.Sunt singurele momente când ştiu,într-adevăr ce se întâmplă cu noi,fiindcă şi eu mă simt la fel.Fără să vreau mereu te fac să suferi.Nu ştiu cum seîntâmplă asta când,de fapt,nu-mi doresc decât să te ţin în braţe şi să te protejez.Cum pot să te fac să suferi,când tot ce vreau este să te iubesc? O cuprinse înbraţe şi o strânse la piept.Ea nu-i răspunse,dar nu-i mai evită atingerea,călduracorpului şi vorbele pe care i le spusese alungându-i supărarea.Oftă adânc şi îşilăsă capul pe pieptul lui.Frigiderul continua să huruie,singurul zgomot în afarăde respiraţiile lor.O sărută pe tâmplă şi îşi lăsă capul în scobitura gâtului ei,apoi,fără s-o mai sărute,o mângâie uşor s-o calmeze.În câteva minute îşi găsi liniştea în braţele lui,simţindu-l tot mai aproape deinima ei,atrasă irezistibil de fiinţa lui.El,probabil,voia s-o iubească,dar nureuşea.Ea nu voia să-l iubească,dar,probabil,nu va reuşi niciodată.Oftă din nou şiridică capul să-l privească.-Poate ar trebui să-mi povesteşti despre ea.-Despre fosta mea soţie? Ea dădu din cap afirmativ.-E o poveste lungă,dar dacă-mi dai ceva să mănânc am să încerc să-ţi spun câtmai multe.

-S-a făcut,zise ea,sperând că este pregătită să audă chiar mai puţin despre cea pecare o iubise Colt atât de mult,încât se însurase cu ea.El împinse uşa şi oconduse afară,furându-i un sărut care o învălui fierbinte şi ameţitor,dar scurt caun atac prin surprindere şi excitant,aşa cum numai el ştia s-o facă să-l simtă.Oclipă se priviră în ochi,ea mirată,el tachinând-o,apoi o sărută pe obraz,gestuliubirii nevinovate.Cât de uşor putea face din ea tot ce voia.Recunoscu,în sineaei,că nici ea nu mai ştia ce o să se întâmple mai departe cu ei doi.-O chema Sumi,începu el,după ce se aşezară la masă.-Sumi,repetă Sarah,făcând eforturi să-l privească ca şi cum vorbele lui n-ar fifăcut-o să sufere.Ce nume ciudat.-Nu.Nu e ciudat.E un nume japonez. Lui Sarah îi apăru în faţă imaginea unei femei fragile,cu ochi negri,sfioasă şigraţioasă.Avu impresia că aude râsete şi mătasea foşnind,şi parcă îi vedea părulnegru şi lucios revărsându-i-se pe umerii delicaţi,de culoarea măslinei.Nu maiera de mirare că lipsise zece ani.Naiba să-l ia.Privi într-o parte,regretândîntrebarea.Nu ştia nici ea de ce aşteptase să-i răspundă,dar o soţie enigmatică şiexotică era mai serioasă decât orice californiană.-Frumos nume,zise ea,preocupată de sandviş,salată şi câ iva fulgi de cartofi pețcare îi puse pe un şerveţel.-Era însărcinată.Fulgii de cartofi i se sfărâmară în pumn,iar el fu suficient denepoliticos să observe.Îi luă mâna şi-i scutură firimiturile.-Cu un marinar,prieten cu mine,continuă el pe un ton sec.Era disperată.Familiaei o ostracizase,efectiv,aruncând-o în stradă.-De ce nu s-a însurat prietenul tău cu ea?-Era deja însurat şi avea şi doi copii în Brementon.-Tot nu înţeleg de ce-ai făcut-o,spuse ea.Chiar că nu înţelegea.Nu înţelegeadeloc.-Aş vrea să crezi că dacă ar fi s-o mai fac o dată,aş fugi mâncând pământul.-A mers atât de prost? îl întrebă mirată.-Nu chiar,dar a fost mai complicat decât mă aşteptasem,iar nouă,marinarilor,nune plac deloc chestiile astea.Era sigură că el roşise şi o umbră slabă de culoare îiapăru în obraji.-Să nu-ţi închipui că sunt vreun sfânt,adăugă el.Nici un pericol,se pregătea ea să-i spună,dar el continuă:-După naşterea copilului nici nu m-am atins de ea.Nu mai voia şi alţi copii dinflori,din moment ce convenisem să divorţăm la scurt timp după naştere.Voia să

fie sigură în privinţa paternităţii,dar nu dorea să fie măritată cu un american maimult decât era nevoie.-Cred că era foarte drăguţă.Afirmaţia era ridicolă,dar singura care îi veni înminte,ţinând cont cât de fericită era că cei doi avuseseră destulă minte să nu maidoarmă împreună după naşterea copilului,fericită că el nu ţinuse pentru el acelamănunt atât de important pentru ea.-Pe vremea aceea aşa gândeam şi eu,spuse el,aruncându-i o privire scurtă şiindescifrabilă.De iubire nici nu putea fi vorba,dar am rămas până şi-a pus lapunct situaţia.-Ce s-a întâmplat cu ea? Trebuia să ştie,chiar dacă se simţea profunddezamăgită.Ea trebuia să fi fost prima şi ultima doamnă Colton Haines.-Trebuie să ştii că avea o fire originală şi că,mai presus de orice,nu voia să aibăde-a face cu vreun marinar american.Se trăgea dintr-o familie onorabilă,aşa că aprovocat cel mai mare scandal pomenit în neamul Sunakawa.-Şi cu ea ce s-a întâmplat? repetă Sarah întrebarea,enervată de faptul că el îi luaapărarea.Ezită o clipă înainte de a-i răspunde:-În esenţă,s-a vândut la un preţ cât se poate de bun.Sarah reflectă un timp laexplicaţia lui,încercând,însă fără succes,să-şi alunge de pe figură expresia desurprindere.Ce aflase de la el suna prea îngrozitor pentru a fi crezut.-Şi ai lăsat-o să facă asta? îl întrebă pe un ton acuzator.-S-o las? zise el surprins.N-am putut s-o opresc.Ştia că a pierdut orice şansă de ase mărita în stilul tradiţional japonez şi a ales ce a considerat că e cel mai bine însituaţia ei,cu excepţia căsătoriei cu un marinar yancheu.S-a orientat bine şi areuşit să se descurce de minune.-Cum? întrebă Sarah.Nu-şi putea imagina cum un lucru atât de oribil ca aaccepta să fii întreţinută să-ţi aducă satisfacţii.-A devenit amanta unui mare magnat,directorul unei companii constructoare demaşini.A fost alături de el când a fost acuzat de spionaj în sectorul pe care îlconducea şi a profitat când el şi-a reluat funcţia.Greaua încercare prin caretrecuse l-a răpus,dar nu înainte să o fi înzestrat cu o vilă în Hawaii şi câtevatitluri la purtător în valoare de jumătate de milion de dolari.-Şi copilul? întrebă Sarah neputându-şi ascunde scepticismul.-Locuieşte cu Sumi şi mama ei în Hawaii,la Oahu.Sumi se ocupă cu vânzări debunuri imobiliare.-Colton Haines,în viaţa mea n-am auzit o minciună mai gogonată.Are impresiacă sunt tâmpită.Dacă nu vrei,nu-mi povesti despre soţia ta.Nu-mi pasă.Nici n-osă mă mai gândesc că aţi fost căsătoriţi,dacă la asta vrei s-ajungi.Niciodată...

-Sumi Sunakawa Haines,o întrerupse el.Dacă o să ajungi vreodată în Oahu,poţisă-i faci o vizită sau să-i dai un telefon.Te ştie,fiindcă i-am povestit totul despretine.-Sunt convinsă.Oftă exasperată şi muşcă din sandviş.-În Hawaii e dimineaţă acum.Putem să-i dăm un telefon.-Mai bine nu,mormăi ea cu gura plină.-Numai să nu-i vorbeşti despre Rock Creek,fiindcă e sătulă de locul ăsta.LockLeek! Lock Leek.Woming! Mi-ai împuiat capul cu Lock Leek,îi imită el voceapiţigăiată,apoi izbucni în râs,după care,o privi dus pe gânduri.Când îi vorbeamdespre tine îi făcea plăcere.-Sunt convinsă,zise Sarah luând o feliuţă de banană din salata de fructe,nevenindu-i încă să creadă.-Dimineaţă te-a căutat un bărbat la telefon,spuse el.Eu tocmai făceam cafeaua.Ţi-a lăsat un mesaj pe robot.Hank,zicea că-l cheamă.Privirea lui sfredelitoare oirita.-Spunea că vineri şi sâmbătă va fi la Gillette,la concurs şi voia să ştie dacă teduci cu el să-i porţi noroc.Promitea că o să câ tige şi îţi zicea „iubito”. șĂsta era Hank.Aşa îi spunea el,”iubito” şi întotdeauna promitea să câ tige,darșera atât de zăpăcit,încât nici nu ştia ce vorbeşte.-Trebuia să-mi închipui că în viaţa ta există un bărbat care participă la rodeo.-Nu pot să spun că Hank „există în viaţa mea”.Uneori,dar nu prea des încât sădevină o obişnuinţă,îmi ţine de urât.-Din cauza lui nu te-ai măritat?Ar fi putut râde de ironia cu care Colt îi pusese întrebarea acea atât de idioată,dar n-o făcu.-Nu,spuse dând din cap.Hank nu e genul bărbatului pus pe însurătoare.Aşteptă oclipă,apoi îi aruncă o privire piezişă.Jumătate de milion în bunuri imobiliare şititluri la purtător? El dădu din cap afirmativ.-Bănuiesc că era foarte frumoasă,zise ea,de această dată fără să se simtă câtuşide puţin ridicolă.-Pe vremea aceea aşa gândeam şi eu. CAPITOLUL 9De ani de zile,încă de pe vremea când avea şaisprezece ani,la ora zece se duceala culcare.Uneori nu rezista nici până la ora aceea,alteori,destul de rar,când aveao întâlnire sau mergea la vreo petrecere,se culca mai târziu.Puţine erau serile încare apuca să asculte până la capăt ştirile,dar şi mai rar se întâmplă ca un bărbat

să rămână la ea peste noapte.Termină de şters ceaşca de cafea şi o puse înbufet.Nu că ar fi fost excesiv de ordonată şi n-ar fi putut dormi dacă n-ar fispălat vasele,dar ştiindu-l pe Colton Haines în casa ei,numai gândul de a mergela culcare îi dădea un sentiment de nelinişte.În timpul prânzului clarificaseră anumite lucruri,dar,cu toate acesta,i-ar fi fostgreu să le explice cuiva,inclusiv ei însăşi.Ca timpul să treacă mai repede,elmuncise din greu toată după-amiaza pe lângă magazin,ajutând-o la nişte treburipe care ea le tot amânase luni de zile.După ora închiderii aranjaseră marfaprimită şi o dusese la cină la cafenea.O mângâiase tot timpul şi o sărutase,şi nunumai o dată sau de două ori.Sărutări tandre şi uşoare care n-o lăsară indiferentă.Acum era neliniştită şi asta numai din cauza lui.Doar el o putea calma,dar pânănu era sigură că-şi poate ascunde privirea încărcată de dorinţă nu avea de gândsă se ducă în salon şi să-i ureze noapte bună.Mai luă o ceaşcă din suportul de uscat vasele şi o frecă cu şervetul.Deşi puseserănişte lucruri la punct,el nu-i făcuse nici o promisiune,nici o propunere saualuzie,legată de viitor,dar intuiţia îi spunea că nu trebuia să-i cedeze.Dacă nu îiputea câ tiga dragostea şi afecţiunea,atunci măcar să ştie că o respectă.șUn zgomot neobişnuit îi tulbură gândurile.Se întoarse privind în jur.Zgomotul seauzi din nou. Acum era convinsă că venea dinspre salon.Ceva mai devreme Colt îi reparaselampa cu picior,dar nu credea că fusese nevoit să taie ceva cu ferăstrăul.Nici nuera sigură că ţinea vreunul în cutia cu scule,pe care el o scosese din garaj.Cu ceaşca şi şervetul în mână se îndreptă spre salon.Băgă capul pe uşă şi imediatse dumiri.Colt sforăia întins pe canapea.Oftând,se întoarse în bucătărie şi pusepe masă ceaşca şi şervetul.Acum se putea duce liniştită la culcare,fiindcă oricâtde drăgăstos l-ar fi privit nu exista pericolul ca el să reacţioneze în vreun fel.Ceva mai târziu fu trezită de zgomotul duşului.Privi peste umăr şi văzu luminaaprinsă în baie.Se uită la ceas.Încă nu era miezul nopţii.Probabil aţipise fiindcăse trezi din nou şi se întoarse pe partea cealaltă să-i răspundă la o întrebare.-Colt!El apăruse în pragul dormitorului,îmbrăcat doar în şortul decolorat în carealergase şi îşi trecea degetele prin păr.-Azi-noapte m-am chinuit îngrozitor pe canapea,în noaptea asta vreau să dormaici dacă n-ai nimic împotrivă.-Da,cum să nu,mormăi ea după câteva clipe,timp în care reflectă la rugămintealui.Eu dorm comod pe canapea,adăugă deşi nici măcar o singură noapte n-opetrecuse dormind acolo.În casă mai exista un dormitor,dar fusese transformat îndepozit de mărfuri.

Pe musafiri îi culca întotdeauna pe canapea,dar el era singurul care se plânsesecă nu dormise bine.-Nu,zise el intrând în cameră.Nu la asta mă refeream.Vreau să dorm cu tine,indiferent unde-ar fi.Vocea lui era gâtuită de o emoţie pe care ea nu şi-o puteaexplica,dar care,în acelaşi timp,îi dădea sentimentul că mărturisirea lui însemnamult mai mult decât dorinţă.Nu ştia ce răspuns să-i dea.-Nu-ţi face probleme,continuă el.Nu se va întâmpla ca acum două nopţi.Ştiu cănu m-am purtat corect.Eu te-am împins s-o faci,chiar dacă mai târziu ai negat.Înnoaptea asta vreau să te ţin în braţe,să te simt lângă mine.Ea stătea în întuneric,lăsând tăcerea să-i învăluie,dorind să poată spune nu,dorind să nu-i fi jinduitîmbrăţişările.Când îl simţi lângă pat nu protestă,dimpotrivă,se răsuci şi-l trase pelocul păstrat cald.Se strecură lângă ea şi trase cearceaful peste ei.Cu un gestfiresc o prinse de talie şi cu acelaşi gest firesc îşi împletiră picioarele.Îl simţicum începe să se excite,dar el o linişti cu un sărut şi-i spuse să nu-şi facă griji.Nici nu-şi făcea.Îşi frecă buzele de obrazul lui şi-i mângâie bra ul.Îl mai atinsețşi-l mai sărută o dată,apoi îi luă palma şi şi-o aşeză peste piept.-Te rog,Colt,îi şopti.Voia să-l iubească şi să nu-l mai lase să plece niciodată delângă ea.Voia să stea strâns lipită de el.Voia să-şi amintească tot ce însemnaserăunul pentru celălalt şi să uite tot ce nu fusese între ei.El era singura şi adevărata ei dragoste.Era bărbatul pe care îl purtase în inimă,singurul după care plânsese.Dragostea pentru el o mistuise timp de zece ani,darfocul nu se stinsese încă.El era o infuzie de căldură dată unei vieţi care dorea săumple vidul rece.O va părăsi din nou.Ştia asta la fel de bine cum ştia că soareleva răsări dimineaţă.Dar; poate... -Te rog,Colt,murmură ea încă o dată,coborându-şi palma pe abdomenul lui.Poate că de data asta ea va fi cea pentru care el va renunţa la cineva. Colt se trezi mormăind.Soarele inunda camera anun ându-l că zorile răsăriserățde mult.Îşi acoperi ochii cu palma.Se simţea de parcă peste noapte ar fi trecut uncamion peste el,dar nu fusese nici un camion,ci Sarah,care dezlănţuise asupra luiun uragan de senzualitate şi erotism.Asta îi va fi învăţătură de minte atunci cândva dori să iasă întreg din patul vreunei frumoase fete din Wyoming.Făcu o strâmbătură.Nici gând să mai poată alerga zece mile în dimineaţa aceea.Nici nu avea nevoie,fiindcă nici măcar un oscior în tot corpul nu-i era înţepenit.Ea însă avea să întârzie la magazin.Îşi controlă ceasul de la mână şi văzu că eradoar opt fără un sfert.Deşi magazinul se găsea la distanţă de cinci minute decasă,presimţea că ea va întârzia.Îşi vârâse capul sub bărbia lui şi respiraţia ei îi

încălzea pieptul.Îi mângâie părul lung şi mătăsos care i se revărsa pe spate.Câteva şuviţe blonde care îi acopereau umerii îi atingeau abdomenul.Un piciorşi-l îndoise peste ale lui şi coapsa aşezată în poziţia strategică îl atingea la ceamai mică mişcare.După noaptea care trecuse nu mai putea rămâne indiferent nicila poziţia în care intenţionase să se aşeze,nici la mişcarea coapsei.Cu o noapte înurmă mişcările ei dăduseră un nou sens cuvântului „excitaţie”.Nici nu era nevoie ca ea să se mişte.Cu cea mai mare grijă se ridică şi se aşezăpeste ea.Nu voia s-o trezească până când nu ar fi penetrat-o.Se strecură uşorîntre coapsele ei,atingând-o doar cât să-i tulbure visele şi să-i amintească deel.Fiecare mângâiere îi înteţea dorinţa şi o explora până ce pe buzele ei fluturăun zâmbet şi îi simţi pe degete nectarul-feminităţii.Apoi o penetra adânc şirămase nemişcat.Aşteptă până îi văzu pielea căpătând o nuanţă trandafirie,respiraţia accelerată care îi ridica sânii,buzele depărtându-i-se într-un geamătprelung şi ochii limpezi larg deschişi.Atunci o simţi pulsând străbătută desenzaţiile pe care i le provoca el.Razele soarelui se jucau în părul ei blond,aruncând umbre aurii peste linia fină agâtului.Avea umerii stropiţi din loc în loc cu pistrui,sânii roz şi rotunzi.Gum arputea să-i spună cât de mult o iubeşte? Nu ştia nici măcar cum să înceapă.Ea deschise gura să spună ceva,dar el îi făcu semn cu capul să tacă.Ea începu săse mişte,dar el o opri,punându-i mâna pe şold.Câteva clipe îi privi ochii somnoroşi,urmărind-o cu atenţie,suferind alături de eachinul plăcut al aşteptării.Acum era sublimă,incomparabilă cu cea din primanoapte,când încercase să-l consoleze,sau cu oricare altă femeie pe care oavusese.Moliciunea în care se cufundase îi trezea toate simţurile.Ar fi vrut s-oprotejeze,deşi ştia că el înseamnă cel mai mare pericol pentru viaţa ei.Ea nu aveanevoie de demonstraţii ale talentului lui de seducător,în schimb el dorea acealegătură intrinsecă şi putere binefăcătoare a dragostei ei,osmoza dintre bărbat şifemeie.Nici o altă femeie nu o făcuse atât de bine până atunci.Nici o altă femeienu-i dezvăluise până atunci miracolul.Ea începuse să se mişte,primind dreptrăspuns lovituri încete şi profunde.Numele lui îi pluti pe buze,dar el îl alungă cuun sărut uşor şi cu limba care îi strivi gura.Când o simţi că tremură şi că el nu semai poate stăpâni,o acoperi de sărutări şi împreună trecură culmile extazului. Soarele dimineţii se strecura pieziş printre copaci,aruncând lungi umbre de-acurmezişul spre oraş.Mergeau mână în mână,savurând liniştea dimineţii.Ea dejaîntârziase la magazin,aşa că nu avea rost să-l grăbească.Îi plăcea atât de mult să-l ţină de mână.

-Când erai sub duş a sunat Daniel,zise el ajutând-o să ocolească o băltoacă.Măgândeam să mă duc mâine până la ranch să-i dau o mână de ajutor la însemnatulanimalelor.-Foarte distractiv,spuse ea ironizându-l,dându-şi ochii peste cap.-Pentru o provincială întotdeauna ai avut stomacul delicat? zise el râzând.-Delicat? Fiindcă nu-mi place mirosul de piele arsă de vacă şi zbiereteleviţeluşilor? El chicoti şi se aplecă s-o sărute în creştet.Merseră în tăcere câtevaclipe,apoi el continuă:-Am cunoscut-o pe soţia lui,Ellen,la biserică.E foarte drăguţă.-Este.Ea e cea care m-a îmbătat acum două seri.-Da.Mi-am închipuit.Daniel mi-a spus că sunteţi bune prietene.M-a întrebat dacăne-ar face plăcere să luăm cina împreună în weekend.Era o invitaţie perfectrezonabilă,stereotipă,dar o clipă inima ei se opri în loc.Exista un singur lucru deîndeplinit pentru ca ea şi Colt să trăiască într-o lume a lor,iluzorie,fără a ţinecont de ziua de mâine,şi într-o alta complet diferită,cea mondenă şi anume,săapară împreună în public.-Ce i-ai spus? întrebă ea când fu sigură că avea vocea la fel de calmă ca a lui.Nuintenţiona să-şi facă iluzii deşarte doar pentru o invitaţie la cină.-I-am spus că ar fi grozav,dar să mă consult cu tine şi-i voi da răspunsul dupăaceea,în caz că ai alt program pentru weekend.Făcând o pauză o strânse demână.M-am gândit că din moment ce m-ai invitat să stau până duminică,probabil că nu ţi-ai făcut alte planuri.Sau dacă da,cum ar fi să te duci la Gillettesau mai ştiu eu unde,poate te-aş putea convinge să renunţi şi să cinăm cu Daniel şi Ellen.Cred că o să ne simţim bine.-Şi eu cred,spuse ea privindu-l şi cedând încetul cu încetul.-Îţi mulţumesc,zise el,zâmbind scurt.Dădură colţul şi străbătând în liniştesuburbia oraşului ieşiră pe o stradă lângă magazinul Atlas.Pe măsură ce seapropiau,Sarah simţea din ce în ce mai multă certitudine că ceva îl frământă.Eramai reţinut şi n-o mai strângea de mână,ci doar i-o mângâia cu degetul mare.Până la urmă se opri şi o întoarse cu faţa spre el.Zâmbetul îi dispăruse,o priveaconcentrat,cu ochi ciudat de vulnerabili.-Nu ştiu ce promisiuni ţi-aş putea face,Sarah.Nu ştiu dacă mă pot ţine de cuvânt.-Nu ţi-am cerut promisiuni,spuse ea încet,surprinsă,apoi se dezmetici.Nu măpoţi însă acuza că le doresc.Pentru asta nu mă poţi acuza.El îşi arcui buzelezâmbind ciudat şi dădu din cap.-Nu te-aş acuza nici dacă m-ai ucide în somn.Crede-mă că ştiu foarte bine la ce ai renunţat pentru mine.N-am uitat absolut nimic ce e legat de tine,n-am uitat ce

gen de femeie eşti.-Ce gen de femeie sunt?-Genul care merită toate promisiunile pe care le poate face un bărbat.În timp cevorbea o trase lângă el până ce-şi lipi buzele de urechea ei şi o îmbrăţişa.Genulde femeie pentru care merită să-ţi ţii toate promisiunile.Rămaseră îmbrăţişaţi şiea se simţi ocrotită de braţele lui,uitând de promisiunea pe care şi-o făcuse,de anu se îndrăgosti,de a nu-l lăsa să-i frângă inima. După ce deschiseră magazinul,el plecă să se întâlnească cu Ruby.Nu dorise acestlucru şi Sarah îi simţise ezitarea în momentul în care îi spusese că se duce lasalonul de coafură,dar obligaţiile erau obligaţii.Îl urmări cum traversează strada.Soarele primăvăratic îi juca în părul blond şi avea mersul elegant şi hotărât.Ocunoştea pe Ruby şi ştia că va vărsa lacrimi.Spera totuşi să nu-i reproşeze lungaabsenţă din Rock Creek.Colt nu-şi abandonase mama.Îi plătise drumul până înEuropa şi până la baza americană.Sarah ştia că după primii ani de tăcere aproapetotală se văzuse cu mama lui în fiecare an.Dar acasă nu venise niciodată şiîncepuse să n-o mai intereseze motivele pentru care plecase aşa cum plecase.Se întoarse exact la prânz,fără chef,după părerea ei.-Ce face Ruby? îl întrebă.-Nu prea bine,zise el aşezându-se pe unul din scaunele din barul magazinuluiAtlas în faţa automatului pentru sifon.De mult nu mai servea sifon sau cocktail-uri acolo,pentru că nu se prea cereau,cumpărătorii preferând îngheţata preamba-lată ţinută în congelatorul vechiului frigider.Vrea să mergem împreună în rulotamamei,să triem nişte lucruri şi să-i spun ce să facă cu ele.Nu era încântat de idee şi bănuiala ei se confirmă imediat.-I-am spus să facă ce vrea cu lucrurile,dar n-a putut sau n-a vrut să accepte.-Are dreptate,Colt.Nu ştia dacă avea dreptul să-i explice,dar cineva trebuia s-ofacă.Sunt convinsă că sunt unele lucruri pe care ai vrea să le păstrezi.Lucruricare au aparţinut mamei tale,cum ar fi câteva piese de mobilier.Şi poate câtevahaine.-Nu vreau hainele ei,conchise el. -Le duci la biserică.Cei de acolo vor fi fericiţi.S-ar putea totuşi să găseşti printreele ceva deosebit,ceva...-Sarah...o întrerupse el privind-o înfuriat.-O.K.,Colt,spuse ea pe un ton confuz,după câteva clipe.-Ascultă,nu e...Se întoarse,trase o înjurătură şi îşi acoperi ochii cu palma.Ascultă,nu e ce-ţi închipui.Ştiu ce înseamnă moartea,ştiu că ea nu mai este,dar

asta nu înseamnă că trebuie să merg acolo,să împachetez ce-a adunat într-o viaţăşi să le arunc.Sunt proprietarul terenului şi ea mi-a lăsat rulota.Nimeni nu valocui acolo în locul ei.Nimeni nu are nevoie de cămăruţele ei.Sarah auzi fiecarecuvânt,dar şi pe cele nerostite şi după ce le cântări îi spuse cu voce calmă:-Mă duc eu cu Ruby.-Îţi mulţumesc. -Orientul Apropiat e o cloacă,de departe cea mai periculoasă zonă în care amfost vreodată,urmată imediat de America de Sud.Ca să nu mai vorbim desuprafaţa aceea mică de deşert la nord de Tucson.Colt desfăcu două sticle debere şi una i-o dădu lui Sarah.Stăteau în curtea inferioară aflată între spălătorie şibucătărie,aşteptând să se stingă cărbunii din grătar.Cu ani în urmă uşa verandeicăzuse din balamale şi stătea proptită de zidul din afară.Vopseaua se cojise peglafurile goale.-Vorbeşti de Tucson,Arizona? întrebă ea.Ce poate fi periculos în Tucson?Soarele era la asfinţit,aruncându-şi ultimele raze peste preerie înainte de a apunedincolo de munţi.Colt îşi îndreptă spătarul scaunului şi-şi întinse un picior pemarginea metalică a mesei de grădină,apoi luă o înghiţitură de bere.-Traversam deşertul într-o noapte fără lună,începu el ridicându-şi capul spreea.Înaintam foarte încet,dar eram aproape de obiectiv când,ieşind din albia unuirâuleţ,am prins un şarpe cu clopoţei.Zâmbi când o văzu că se cutremură descârbă.Te asigur,m-am speriat de moarte.-Şi ce-ai făcut?-Eh,eram foarte tânăr şi în putere,aşa că i-am zburat capul chiar înainte de a măgândi ce fac.Era să mă împuşc în palmă.Râse şi mai luă o gură de bere.Dacă veiauzi vreodată pe vreunul dintre băieţi spunându-mi Şarpe cu clopoţei,să ştii deunde mi se trage.Cei care abia m-au cunoscut cred că e o simplă poreclă,dar miechiar mi s-a întâmplat şi şarpele era gata să-mi mănânce cina.Râse iar şi Sarah zâmbi.Bănuia că,de fapt,nici el nu credea că e o simplă poreclă.Nu se deosebea mult de băiatul de altădată.Aceeaşi aroganţă sporită deîncrederea şi succesul de a reuşi să fie cel mai bun.Dar nu era de nesuportat,fiindcă încă mai păstrase acel farmec care o făcuse să se îndrăgostească de elprima dată.Spera să aibă ocazia să-l audă pe unul dintre prietenii lui spunându-iŞarpe cu clopoţei.Până atunci nu-i dăduse nici un motiv să creadă că acest lucruar fi posibil,dar nu era ea cea care să abordeze subiectul.Era hotărâtă să-şipăstreze acel pic de mândrie care îi mai rămăsese,şi ce-o mai da bunulDumnezeu.Când cărbunii se stinseră,Colt intră să aducă bucata de carne pusă la

marinat cu două zile în urmă.Sarah se aşeză comod pe scaun,dar nu pentru multăvreme,fiindcă în faţa ochilor îi apăru peea ce se putea numi un dezastru iminent.Sări de pe scaun înjurând în gând,în vreme ce camioneta în două culori,roşu şinegru,trecu în viteză pe stradă şi intră valvârtej în bălăriile şi şanţurile de peterenul viran ce despărţea casa ei de cea a lui David,ridicând nori de praf ceîngroşară stratul deja depus pe ea.Nu se înşelase.Şoferul era Hank Cavanaugh,profesionistul întrecerilor de rodeo,neîntrecutul călăreţ de cai sălbatici,fără şa.Opri în faţa porţii din spatele casei ridicând norii de praf.Cu o mişcare uşoară şiagilă sări de la volanul camionetei şi peste gard,în curte.Era singura persoană pecare ea o cunoştea şi care făcea jonglerii pe o bicicletă cu o singură roată şi tot elera singura persoană pe care o cunoştea şi care încercase şi-şi petrecea oreîntregi exersând scamatorii.Era convins că asta îl ajută să călărească mai binecaii sălbatici şi,probabil,avea dreptate.Doar atunci când se pregătea de concursdevenea sobru,dezvăluind cealaltă faţetă a personalităţii lui şi într-o vremeaproape că se îndrăgostise de el.Dar imediat după aceea redevenea acelaşi trăsnitHank,în căutare de distracţii cu oricine ar fi fost dispus să-i ţină companie.-Salut,domnişoară Sarah,strigă el cu o voce senzuală,privind-o seducător,dându-i de înţeles că se găsea într-o dispoziţie excelentă.Sarah ar fi fugit,dar îlcunoştea pe Hank.S-ar fi ţinut după ea.De obicei,se întâmplă invers.Femeilealergau după el.Nu puteau rezista zâmbetului pervers,înfăţişării plăcute şiîndrăznelii lui.-Bună Hank,ţi-am recepţionat mesajul.Se retrase un pas pe verandă.Nu mai aveaunde da înapoi.În clipa următoare,în ciuda protestelor ei sări treptele şi o săltăpeste umăr.Era foarte vânjos,tocmai bun să călărească tauri şi cai sălbatici,deşi latauri renunţase cu câ iva ani în urmă.El râse,întoarse capul şi o muşcă uşor dețşold,prin blugi.-Domnişoară Sarah,îţi declar că pe zi ce trece te faci mai frumoasă.-Lasă-mă jos,Hank,zise ea,zbătându-se să scape.-M-ai văzut la Ştirile Sportive? Anul ăsta intru în Finala Naţională.Dacă reuşescvii cu mine la Vegas?-Dacă mă laşi jos,mă mai gândesc.-Eu ştiu ce să zic,iubito...Mai mult de-atât nu m-ai lăsat...Vocea i se frânse şi luiSarah i se înteţiră bătăile inimii.Din poziţia în care stătea pe umărul lui nu vedeadecât fundul şi tocurile cizmelor,dar îşi putea imagina o mulţime de lucruri,iarurmătoarele lui cuvinte îi confirmară bănuielile.-Salut,sunt Hank Cavanaugh.Îl simţi cum face un pas şi întinde mâna prietenos.Cu celălalt braţ o ţinea strâns de pulpe ca să n-o scape.

-Colton Haines,răspunse Colt,ca s-o umilească până la capăt.-Hank,lasă-mă jos.-Sigur că da,iubito,zise el,îşi îndreptă din nou atenţia spre Colt,dar rămase cubraţul în jurul taliei ei.Cunosc un Haines din Belle Fource,Dakota de Sud,cucare mă tot întâlnesc la Circuitul de la Badlandas.Sarah reuşi să se desprindă deel şi-l întrebă dacă vrea o bere.-Cum să nu,iubito.Excelent.Hank rânji şi-i dădu o palmă uşoară.Pierduse ocaziaşi socotind după mutra pe care o făcu,era conştient de asta.Ghinionul lui.Când ea se întoarse se lămuriseră deja că nu exista nici o legătură de rudenieîntre Colt şi familia Haines din Belle Fourche şi discutau un subiect care îi făceaplăcere lui Hank,mormanul de fiare vechi pe care îl depozitase cu un an în urmălângă garajul ei.-Ultima oară când am fost aici,îi spunea Hank lui Colt,am cumpărat o căruţăhodorogită de la Al Loden şi-am demontat ce mai era bun din ea.La Gillette amgăsit un om care mi-o ia dacă i-o duc acolo în camionetă.-Te ajut cu plăcere,zise Colt.Hank rânji şi-i făcu cu ochiul.-Grozav.E în spatele grajdului.Mă duc să aduc camioneta.Cowboy-ul ăsta puteaîmblânzi orice şarpe,chiar şi unul cu clopoţei.

CAPITOLUL 10Sarah trebuia să păzească friptura în vreme ce bărbaţii încărcau pe platformacamionetei fiarele vechi,dar mai mult stătea să-i urmărească.Păreau că se împacăfoarte bine,ceea ce o irită.Friptura fu gata înainte ca ei să termine treaba şi cândîi văzu râzând,mai ales pe Hank care era să scape ce avea în braţe peste una dintăbliile camionetei,nu le mai dădu nici o atenţie şi intră în casă.Pe Colt îlcunoştea de ani de zile,cu toate acestea nu reuşise până atunci să-l facă să râdă.Nu găsise nici momentul,dar,oricum,faptul că se amuza în tovărăşia lui Hank,oderanja.-Mă jur pe Dumnezeu,spuse Hank.Poţi verifica când te duci data viitoare laAbilene.Îi făcu un semn din cap şi aruncară fiarele în camionetă,făcând unzgomot asurzitor.Încă râzând,Colt se îndepărtă de camionetă.-Trebuie să te cred pe cuvânt,fiindcă nu cred să ajung prea curând la Abilene.-Şi eu care aveam impresia că îţi place să umbli de colo-colo.Hank se aplecăpeste platforma camionetei împingându-şi spre ceafă pălăria de cowboyponosită.Bănuiesc că n-o iei pe Sarah cu tine.-De ce nu? întrebă Colt,deranjat de intuiţia tânărului şi de faptul că schimbasebrusc subiectul.Hank se uită în spate spre casă,apoi îşi întoarse ochii la Colt.

-Nu i-a prea făcut plăcere să mă vadă.Cred că are anumite gânduri în ce tepriveşte,ţinând cont de faptul că de când vin eu pe aici,e prima oară când daupeste un bărbat în casa ei.Colt rămase fără replică.Hank aproape că intuiseadevărul.Ştia foarte bine cât era de egoist lăsând-o să-l iubească fără să-i facăabsolut nici o promisiune pentru.viitor.Dar nici nu credea că rugând-o îngenunchi să plece cu el în California era lucrul cel mai înţelept.Ea avusesedreptate când afirmase că nu mai erau copii,şi nici nu mai intenţiona să secompromită atâta vreme cât mai servea marina Statelor Unite.Ştia că se va întoarce la ea.Dar sentimentele lor ajunseseră într-un punct atât defierbinte,încât nu mai putea să judece şi să ia decizii corecte.-Nu mi-o lua în nume de rău,zise Hank,dar chiar nu mi-ar păsa dacă pleci.Deloc.Pe faţa lui foarte bronzată se aşternu un zâmbet larg.De fapt,dacă mi-arsta în puteri chiar te-aş alunga.N-am de gând să-mi petrec toată viaţa călărind caisălbatici.Peste câteva zile voi participa la o întrecere şi Sarah e o companieîncântătoare.Colt intuia cam încotro se îndrepta discuţia şi nu putea spune că îiface plăcere,dar nici nu-l opri.Hank oftă şi privi în zare spre preerie.-E ciudat,dar sunt bucuros că a fost deşteaptă să nu-mi cedeze.Întotdeauna amfost cam sălbatic şi-mi închipui că dacă a avut destulă minte să nu se culce cumine,probabil n-a făcut-o cu nici unul din fluşturaticii care mişună prin RockCreek.Făcu o pauză privindu-l cu şiretenie pe Colt,pe sub borul pălăriei.Cu tines-a culcat...şi i-ai frânt inima.Colt avusese dreptate: puştiul era un ageamiu,aşacă se folosi de un truc.-Eşt sigur că n-ai de gând să mă alungi din oraş? Hank râse şi dădu din cap.-Nu.Am avut deja probleme cu nişte cai sălbatici,aşa că abia mă abţin să nu faco criză de nervi la Gillette.Nu cred că-ţi voi oferi şansa să mă enervez şi dincauza ta,fiindcă ceva îmi spune că dacă mie îmi place să mă distrez,tu te zbaţipentru a-ţi câ tiga existenţa şi cei ca tine sunt oameni în care poţi avea încredereșşi,întrucâtva,periculoşi.-Cum ţi-ai dat seama? Dacă acest cowboy era măcar pe jumătate la fel depriceput la cai pe cât fusese atunci când îşi dăduse seama că între el şi Sarah eraceva,atunci,probabil,va ajunge în Finala Naţională.-Acolo e parcat un jeep aparţinând Forţelor Aeriene şi tu nu ai mutra unuia careînvârte hârtiile,zise Hank.Stai încordat ca şi când ai fi obişnuit să ţi se întâmpleceva neprevăzut.Probabil că ai şti să călăreşti un cal sălbatic.-Iar tu ai fi un bun psihiatru sau spion.Colt râse scurt şi îl privi mai atent petânăr.Poate că eu ar trebui să fiu cel care să te alunge din oraş.-Dacă nu ţineam cont de răul pe care ni-l puteam face unul altuia,Sarah ar fi avut

de suferit cel mai mult.Ţi-aş putea-o dovedi.Hank schiţă un zâmbet şi-şi aranjapălăria pe frunte.Colt râse din nou dorind ca Hank Cavanaugh să-i devină maiantipatic.-Şi ca să fii pe deplin lămurit,lucrez în marină,nu în aviaţie.-Dar maşina aparţine Forţelor Aeriene.Hank se întoarse cu spatele şi se uită lamaşina parcată în stradă.-Aşa e.-Asta înseamnă că eşti într-adevăr bun la ceva,zise Hank,destul de circumspectîncât să-l incite pe Colt să-i dea un răspuns.-Îmi văd de treabă şi sunt băiat descurcăreţ,aşa că,uneori mi se fac favoruri.-Bănuiesc că ar trebui să-ţi fiu recunoscător că n-o să ne luăm la bătaie aici,printre bălării,zise Hank căzut pe gânduri şi la fel de circumspect.Colt se hotărî să-l convingă pentru a evita amândoi necazurile.În general,tineriipreferă să se ia la bătaie,în loc să gândească.Acesta era,fireşte,unul dintreprincipiile de bază ale armatei.-Uite,Hank.Fii atent.Eu sunt proprietate a guvernului Statelor Unite şi amobligaţii faţă de contribuabili.Dacă m-aş gândi că vorbeşti serios,nu m-aş lua labătaie cu tine.Marina a cheltuit o groază de timp şi o grămadă de bani să măînveţe cum să mă apăr,ceea ce,uneori,nu e deloc plăcut pentru adversarul meu.După o pauză în care lăsă cuvintele să-şi facă efectul,continuă.Pe de altă parte,putem rezolva problema pe căi cinstite.Plecăm împreună la San Diego,te înscriiîn marină,te alături echipei şi-ţi petreci şase luni antrenându-te la Silver Strand,apoi ne întoarcem aici şi vedem care din noi câ tigă şi abia atunci vom încheiașsocotelile.Adică atunci îl va învinge pe veselul şi neîmblânzitul cowboy care eraîndrăgostit de Sarah.Rămâi la cină?-Nu,zise Hank încet.Nu cred.Cred că mă duc direct la Gillette,dar te anunţ cădupă ce pleci,mă întorc. Cuvintele spuse de Hank la despărţire îl făcură să-i piară pofta de mâncare.Luă obucată de carne,dar nu se atinse de ea.Se întorsese în Rock Creek dorind să fiecu Sarah.Nu se gândise că ar mai putea fi şi altcineva care să dorească acelaşilucru.Adevărul era că nu se gândise la ce îşi putea dori Sarah.Se mulţumise că îlprimise în casă.Nu luase în seamă mesajul telefonic lăsat de Hank,atâta vremecât el era bărbatul cu care ea se culcase.Dar diferenţa între vocea înregistrată derobot şi bărbatul impertinent şi inteligent care-şi făcuse apariţia era denecontestat.Colt o dorea pe Sarah,dorea să-i capete iertarea şi dragostea.Nu voiasă înfrunte realitatea şi să facă promisiuni.Viaţa lui era plină de realităţi dure.

Dorea o păsuire.Pierderea mamei îl afectase foarte mult şi avea nevoie de unrăgaz.Nici nu voia să se gândească că ar putea-o pierde şi pe Sarah.Îl zărise pe tatăl ei când se dusese să se întâlnească cu Ruby.Bull tocmai ieşisedin cafenea cu alţi câ iva bărbaţi şi o luaseră spre camioanele oprite în stradă.țNu se răzgândise în ce-l privea pe Bull Brooks şi acesta era motivul cel maiserios pentru care ar trebui să părăsească oraşul fără a-şi duce planul la bunsfârşit.Sarah îşi iubea tatăl,dar Colt voia să-i facă rău.Dar controlându-şi sentimentele sau măcar călăuzindu-le spre o maximăeficienţă devenise un om bun.Niciodată nu pusese semnul egal între nesăbuinţăşi curaj.Niciodată nu ucisese fără ca viaţa să-i fie pusă în pericol,dar văzându-lpe Bull Brooks traversând una dintre străzile din Rock Creek,i se trezirăinstincte criminale.Când venise să-l viziteze în Virginia,mama sa avea o vânătaiepe obraz,nu foarte mare,dar destul de întunecată ca fardul să n-o poatăascunde.Căzuse,îi spusese ea,dar el o făcuse mincinoasă.Se pare că mamelor nu le prea convin acest gen de discuţii cu fiii lor,indiferentde vârsta acestora,îl pusese la punct spunându-i să nu se amestece în viaţa eiparticulară,iar el îi replicase că nici nu trebuia să se amestece prea mult ca să-şiînchipuie ce se întâmplase.Părăsise oraşul şi pe el pentru nenorocitul acela careo bătuse.În ziua aceea toate visurile lui Colt de a se întoarce în Rock Creek sespulberaseră.Cu toate acestea,acum era din nou cu mintea,trupul şi sufletulacolo,legat de o femeie într-un mod care sfida orice explicaţie.Ridică privireaspre ea.-Hank mi-a spus că atunci-când te-a cunoscut erai logodită şi purtai pe deget uninel cât roata carului.Nu ar fi dorit să discute despre apropiata ei căsătorie,darnici nu putea să ignore subiectul.Sarah se întrebă ce îl deranjase.Îşi văzuse detreabă pregătind fripturile,frigându-le după indicaţiile lui,câte cinci minute pe oparte,dar gândurile nu-i stătuseră deloc la mâncare.-Era foarte mare,recunoscu ea,tăind o bucăţică de carne,cu atenţia concentratăasupra cuţitului.-Şi tipul? o întrebă el,pe un ton serios.-Jeff? Mai tăie o bucăţică de carne.Oh,el nu era atât de mare.Avea alura luiHank,dar ceva mai solid.Tăcerea lui îi spuse că nu avea chef de glume.-Şi nici nu era atât de drăguţ,adăugă ea împotmolindu-se în explicaţii absurde.Imediat ce rosti aceste cuvinte,îşi dădu seama că făcuse cea mai mare prostie.Întoarse vorba.Era student la comerţ în Laramie şi cred că şi-a dat şi doctoratul.Am auzit că s-a lansat cu succes în tranzacţii cu închirieri şi are un lanţ demagazine din Rock Springs până la Cheyenne,care închiriază tot felul de lucruri,

de la greble mecanice până la veselă pentru petreceri.Ne-am întâlnit mai des câtam fost în facultate,cu toate că el a terminat cu un an înaintea mea.-Şi ce s-a întâmplat?-Între noi? între mine şi Jeff? Nimic deosebit.Iubirile din anii studenţiei nudurează,oamenii se maturizează,îşi urmează propriul drum.Situaţia tipică.-L-ai iubit? Colt ştia că sună ca o întrebare prostească,dar nu renunţă.-Nu era însărcinat,dacă la asta te referi.Îi aruncă o privire care îi spuse exactpărerea ei despre întrebarea pusă.-Hank avea impresia că nu erai prea impresionată de logodnicul tău.Chiar măîntrebam...-Hank ţi-a spus aşa ceva? îl întrerupse ea.Când îi confirmă începu să râdă.Hanka fost singurul pe care nu l-a impresionat.Credeam că Jeff Sanders e o partidăbună,un bărbat de viitor,pe care puteam conta...Vorbea,dar în priviri îi citinehotărârea.Ea privi într-o parte şi continuă.Până în seara în care m-a lovit.Astam-a făcut să mă răzgândesc imediat.El sări în picioare indignat.-Cum naiba de te-ai înhăitat cu un asemenea tip? întrebă neputându-şi reţinefuria şi nevenindu-i să creadă.-N-a fost un „asemenea tip” până mi-a pus inelul în deget.Înainte de asta secomportase normal.-Şi după ce te-a lovit prima dată? întrebă el cu greutate.Nu înţelegea.Nuînţelegea nimic.-După ce m-a lovit prima dată,singura dată,am intrat într-un bar în Laramie săcaut pe cineva care avea o puşcă.Dar am dat peste cowboy-ul ăla tinerel,caredupă înfăţişare n-ar fi avut voie să intre în bar.N-avea puşcă,în schimb zâmbeafoarte drăgălaş şi nu m-a lăsat până nu i-am spus de ce am vânătăi pe obraji şibuza spartă.-Hank?-Hank.A mers cu mine la Jeff şi m-a aşteptat până i-am înapoiat diamantul.Apoia venit la mine şi restul nopţii a dormit în camionetă „să fiu eu sigur că nupăţeşti nimic”,zicea el.Apoi am aflat că aproape toată vara dormise încamionetă,aşteptând să-i surâdă norocul.În seara următoare a participat laLaramie River Rodeo.-Şi de atunci i-ai purtat noroc,zise Colt,mulţumit că între el şi călăreţul de caisălbatici nu a avut loc nici un incident.-Aşa îi place să-mi spună de fiecare dată când vine în oraş,de trei sau patru oripe an.-Ar veni mai des dacă i-ai da motive,se scăpă el.Sau o spusese intenţionat.

-Ţinând cont de experienţa ta,ţi se va părea,poate,ciudat,zise ea,ridicându-se dela masă.Mă crezi sau nu,dar eu nu sar în pat cu orice bărbat care are ceva în cap.Punând punct discuţiei se îndepărtă fără să privească înapoi.Câteva minute maitârziu o găsi ghemuită în balansoarul de pe verandă,înfăşurată în cuvertura cumotive orientale luată de pe canapea.Nici nu se uită la el.-Tot n-am înţeles cum de erai gata să te măriţi cu un asemenea bărbat,spuseel,ceea ce nu însemna mult,de vreme ce nu-şi ceruse scuze,dar ăsta era adevărul.-Eram singură,zise ea încet.Aveam douăzeci de ani,eram în primii ani de colegiuşi tocmai aflasem că băiatul pe care îl aşteptasem timp de doi ani intrase înmarină,Dumnezeu ştie când,şi se îmbarcase pentru Japonia.Fata care mi-a spus,Barb McLauglin,ţi-o aduci aminte din liceu,sunt sigură,spunea că e excitant.Darnu-mi spuneam decât Japonia,Japonia şi simţeam că mor.-Sarah...-Aş fi făcut cea mai mare prostie dacă i-aş fi spus da lui Jeff.Vorbesc despredragoste din amintiri.Sunt caraghioasă,nu? M-am logodit sperând într-ocăsătorie care să dureze pentru toată viaţa,iar tu te-ai însurat cu speranţa că veidivorţa în câteva luni.-Sarah,încetează.-Lua-te-ar naiba,Colt.Ridică privirea spre el cu ochii înotând în lacrimi.Dacă nu-ţi plac răspunsurile,nu pune întrebări.Avea dreptate.El nu-i ceruse nimic şi numerita mai mult decât voia ea să-i ofere.Şi aşa îi dăruise prea mult.-Scuză-mă că te-am întrebat despre Jeff.Îmi pare rău că te-am supărat.Într-adevăr,îi părea rău că o supărase,dar cuvintele nu erau suficiente.Şedealângă ea,o privea intens,dar ştia că altceva trebuia să-i spună,ceva ce repetase deo sută de ori în ultimele zile şi de mii de ori în zece ani.-Îmi pare rău că te-am părăsit.Vocea începuse să-i tremure.Niciodată n-am vrutsă te rănesc.Nu ştia cum va reacţiona ea la vorbele lui,dar nici cele mai slabesperanţe nu-i fură împlinite,fiindcă ea îşi puse obrazul pe genunchii ridicaţi lapiept şi-şi îndreptă privirea spre preerie,fără să scoată un cuvânt.El simţea nevoia să bea o bere.În momentul acela numai la asta se gândea.Voiasă bea o bere,dacă nu chiar şase sau şapte,iar ea voia să bea un whisky mic.Seduse la bucătărie şi turnă într-un pahar cu gheaţă o porţie dublă pentru ea,iar else servi direct din sticlă.Dacă aveau să se înfrunte toată noaptea,el o va face cusimţurile amorţite.Când se aşeză în balansoar,ea se feri într-o parte.Fără o vorbăîi oferi paharul şi ea îl luă fără să spună vreun cuvânt.Tăcerea era apăsătoare şidin când în când ajungea până la ei zgomotul făcut de maşinile care treceau pestrada principală.Vecinii îşi chemară în casă câinele şi stinseră lumina.Deasupra

preeriei noaptea se aşternuse ca o catifea neagră pe care,străluceau luna şistelele.Sorbiră din pahare,iar el începu să legene balansoarul.Nici unul nuvorbea.Când se lăsă frigul,ea îi oferi un colţ din cuvertură,apoi mai mult.O ajutăsă i-o aranjeze şi să se aşeze mai comod,dar din greşeală ea îi răsturnă sticla cubere.-Scuză-mă.-Nu-i nimic.-Poţi să ţii asta puţin?El îi luă paharul şi ridică capătul cuverturii,în timp ce ea îi aranja restul pesteumeri.Se aşeză în genunchi în balasoar şi se aplecă să-l învelească,nemaiţinândcont de distanţă,supărare şi sentimente rănite.-Ridică-te puţin.Se ridică şi ea îi aranja cuvertura la spate să nu stea lipit destinghiile reci ale balansoarului.Îi atinse umerii cu palmele,şi sânii i se frecară debraţul lui.El simţea pe obraz răsuflarea ei fierbinte mirosind a whisky.Rămaseîncordat până ce îşi dădu seama de ridicolul situaţiei,făcând comparaţie cuplăcerea pe care ar fi simţit-o dacă ar fi tras-o aproape şi ar fi aşezat-o pegenunchii lui.Îmbrăţişarea lui îi relaxa trupul înfierbântat de dorinţă.Ţinând-olipită de el sorbi din paharul ei şi-l puse gol deoparte.Ştiind-o cuibărită în braţelesale se simţea fericit.Plăcerea de a o simţi atât de aproape îl înnebunea.Traseadânc aer în piept şi îşi apăsă palma de coapsa ei.Ea murmură încurajându-l săcontinue şi îşi strecură mâna între picioarele lui,astfel că dorinţa lui deveni onecesitate.Nu îndrăznise să-l atingă până ce nu fusese sigură că el o dorea.Îl mângâie,şi el îi descheie nasturii bluzei.Cu Sarah în braţe şi întreg universul lapicioare,în câteva clipe se simţi în elementul lui. CAPITOLUL 11Miercurea seara te puteai distra în Rock Creek.Uneori,miercurea seara,GuyHill,proprietarul barului Sagebrush reuşea să atragă în oraş câte una dintre celemai bune formaţii din Cheyenne,în weekend-uri,Rock Creek trebuia să se mulţumească cu talentele locale,dar în miercurile norocoase,la Sagebursh cântao formaţie sau măcar o parte din formaţie,fiindcă nu toţi erau atraşi să-şipetreacă miercurea străbătând acel ţinut arid pentru o bere gratis şi plată pe loc.Colt şi Sarah îşi făcură loc prin mulţimea care venise la mijlocul săptămânii săasculte formaţia Muleskinners,cunoscută mai mult în sudul Wyoming-ului şi încâteva localităţi selecte din nordul statului Colorado.Salutară câ iva cunoscuţi şițunii chiar se oferiră să le facă cinste cu bere.Colt o conduse spre ringul dedans.Îşi lăsară hainele pe o masă liberă şi când atinseră cu picioarele parchetul o

luă în braţe.Toată ziua fusese plecat la ranch-ul lui Calhoun şi-i fusese dor de ea.Sarah era fericită că stătea lipită de el,simţindu-i braţele şi trupul legănând-ouşor în ritmul muzicii.Una dintre beri fusese oferită din partea contingentuluipăsărilor de noapte,şi ştia că toate,fără excepţie,îl dezbrăcau din priviri.Corpul şifigura sa nu foarte frumoasă,dar atrăgătoare,cu trăsături plăcute şi dure,lestârneau asemenea reacţii.Ştia că umblau cu vorba,unele erau îngrijorate că vasuferi o dezamăgire,altele erau mai puţin amabile.Se întreba câteodată ce ar fizis lumea dacă s-ar fi măritat.De obicei,nu se gândea la această posibilitate,dar,pe undeva,hotărârea de a încerca fusese luată înainte de a lua vreo iniţiativăcare să-i asigure succesul.Odinioară se rugase să rămână gravidă cu el şi acum ofăcea pentru a doua oară.Se cânta o melodie de dragoste despre un bărbat care îispunea iubitei să nu-l uite,chiar dacă se vor despărţi,iar ea îi declara că asta nu seva întâmplă niciodată pentru că gândul ei este mereu la el.Sarah credea fiecarecuvânt.Colt o strângea în braţe,legănându-se în ritmul muzicii,desfătându-se cusenzaţia de a o ţine lipită de el,simţindu-i mâna mică şi delicată în mâna sa.Îşiaşeză obrazul pe fruntea ei.Ea îşi dăduse părul pe spate şi-l strânsese în coadă decal.Petrecuseră împreună patru zile şi patru nopţi,dar nu se săturase de ea.Maiavea câteva zile de permisie pe care le putea lua peste o lună sau două,aşa că seputea întoarce,dar nu ştia cum va rezista atâta vreme dacă zilele şi nopţile îi vorfi pustii şi solitare.Poate că venise vremea să se gândească ce şi-ar putea doriSarah.Pentru ei era imposibil să continue în felul acela.Realitatea nu putea fi ignorată şi chiar dacă încercau să înşele timpul,duminică tot îşi va lua rămas-bunde la ea.Gândurile acestea avură un efect nedorit asupra simţurilor lui.Începu săse mişte mai încet şi îşi îngropa mai adânc capul în scobitura gâtului ei,strângând-o şi mai tare în braţe.Nu numai Sarah fugea de realitate.Ştia că el vapleca.Nici nu se îndoia că ar fi uitat vreo clipă,dar cedase lăsându-l să pătrundăîn viaţa ei până în momentul în care va pleca,până duminică.Trebuia neapărat să se întoarcă.Melodia se sfârşi,anun ându-se o pauză.Colt oțconduse la masă ţinând-o de mână,lipită de el.Hotărâseră să stea doar cât sădanseze de două ori şi să bea o bere.El nu dorise să vină deloc,preferând să nudea subiect de bârfă binevoitorilor,preferând să fie doar cu ea,dar Sarah insistasesă iasă puţin la aer-acestea fuseseră exact cuvintele ei-şi el zâmbise încăl ându-şițdin nou cizmele.Două femei,pe care le observase că îl priviseră insistent,seapropiară de masa lor întrebând-o de un medicament pentru care făcusecomandă specială şi care,în mod evident,doreau să-i fie prezentate.Colt ştia că leinteresa persoana lui ca o curiozitate şi nu pentru că ar fi nutrit pentru el vreunsentiment aparte.Rock Creek era doar un orăşel şi orice nou-venit le stârnea

interesul,mai ales celor nerealizaţi în viaţă.Ieşi din această situaţie întrebând-ope Sarah ce doreşte să bea.Se duse la bar să aducă berile şi se antrena într-odiscuţie despre furaje şi cum se îngraşă mai bine vitele care urmează a fi duse întârg; despre negustorii deştepţi care plătesc corect şi sacrifică repede animalele;şi dacă preţurile la ambalaje nu cresc,să profite de acest lucru şi cei din RockCreek.Adevărul era că americanilor le plăcea carnea de vacă.-Şi tu ai mers cu cireada la păscut,nu-i aşa,Colt? întrebă un bătrânel uscăţiv,cudinţii pătaţi de tutun şi cu faţa zbârcită.-Da,domnule,răspunse Colt,scotocindu-se în buzunar după nişte bani.Acum zeceani.-Vacile sunt tot vaci,fiule.Bătrânul dădu din cap cu înţelepciune şi ceilalţi aflaţila bar,tineri şi bătrâni,încuviinţară mormăind.Vacile sunt tot vaci,pământul lafel,doar impozitele cresc.Conversaţia se axa acum pe problema impozitelor,învreme ce Colt aştepta ca barmanul să-i dea restul.Dar subiectul preferat era totcel despre vite şi carnea de vacă,aşa că foarte repede fu reluat,incluzându-l şi peel în discuţie,ca pe unul de-al lor.-Vouă,marinarilor,vă dau să mâncaţi carne de vacă?-Da,domnule.Uneori,chiar de trei ori pe zi. Cuvintele lui stârniră râsete aprobatoare.Dacă luptătorii erau hrăniţi cu carne devacă,asta însemna că ţara e pe mâini bune.Reuşiră să stabilească taxaimporturilor de carne din Japonia,şi aduseră vorba de Pearl Harbor,care părea sălege împreună şi industria cărnii de vacă,şi impozitele exagerate,şi,în ce-l priveape Colt,marina.Colt lăsă un bacşiş pe tejghea şi restul îl puse în buzunar,gândindu-se că între timp Sarah îşi terminase treburile.Privind peste umărrămase încremenit simţind că-i creşte adrenalina.Se strădui să respire normal,sănu-şi iasă din fire şi să nu dramatizeze scena care se desfăşura în faţa lui.Nu eraîmpotriva legii ca Bull Brooks să stea de vorbă cu fiica sa.Sarah mai auzise de o sută de ori,poate de o mie de ori vorbele lui,variaţii peaceeaşi temă şi insulte ale ei şi ale mamei ei.Înjurăturile făceau parte din fiinţalui la fel ca pielea sau dinţii.Era scandalagiu din naştere şi persecuţiile suferite înviaţă,cele mai multe,spunea el,de pe urma femeilor îl făcuseră şi mai ursuz.În relaţia cu tatăl său,Sarah trecuse prin mai multe faze: de intimidare şi furie,apoi de iritare şi dezgust,ca în final să nu mai simtă faţă de el decât milă şiplictiseală.Ştia că el nu putea suferi acest lucru şi că îi făcea mai mult rău,avândîn vedere că suferea de inimă.Mai ştia că ar trebui să-i pese mai mult şi uneoriţinea cont de asta,în măsura în care îi dictau sentimentele faţă de el.Alteori îşispunea că atitudinea sa,aceea de a nu da crezare prea multă unui bărbat care

maltrata femeile,era îndreptăţită.Pe ea n-o bătuse niciodată.Toate pedepsele i leaplicase mamei,dar de când se ştia ţipase la ea.Acum se pregătea s-o facă dinnou.O ştia din tonul plângăcios al vocii lui.Şi de câte ori nu-l rugase pe Guy sănu-i mai dea să bea.-I-am spus mamei tale că timpurile sunt grele şi dacă m-ai susţine poate îşi va daşi ea seama de asta.Nici tu şi nici eu nu are rost să ne risipim banii în altă parte.Suntem singurii care încercăm să ţinem oraşul ăsta nenorocit pe linia de plutire.Sincer vorbind,are dreptate,se gândea Sarah.Era chiar tentată să fie de acord căn-ar trebui să suporte întreţinerea copiilor,dacă asta l-ar fi făcut să plece înaintede întoarcerea lui Colt.Tatăl său continuă:-De ce trebuie să plătească pentru copii bărbatul a cărui nevastă a fugit de el,eunu pricep.Nu pricep deloc.Pentru felul ei de a vedea lucrurile,acesta era cel maislab argument ţinând cont câtă vreme el şi Amanda Haines fuseseră împreună.Deseori se întrebase ce găsise Amanda la tatăl ei,dar asta îi depăşea puterea degândire.Ah,da,recunoştea că pentru vârsta lui nu arăta rău şi faţă de majoritateadin ţinut o ducea foarte bine.Cunoştea femei cărora le plăcea ca bărbaţii lor săfie brutali,dar pentru ea asta nu avea nici un sens.Era mai mult ca sigur că Amanda îl ţinuse sub papuc pe Robert „Bull” Hainesmai bine decât reuşise vreodată mama lui Sarah şi poate că acest lucru o atrăsesela el,faptul că izbutise să-l îmblânzească.Nu se măritase cu el şi poate de aceean-o brutalizase.-Să nu încerci să mă tragi pe sfoară,zise Bull.N-am să ţi-o tolerez nici măcar oclipă.Sarah ştia la ce se referă.Cu un an în urmă plănuise o schemă de subvenţieprin care chiria ce i-o datora tatălui său pentru magazin o dădea mamei pentruîntreţinerea copiilor,scutind-o pe aceasta de a mai încerca inutil să obţină pensiade întreţinere a copiilor de la fostul ei soţ.Se gândise că era un plan prea frumosşi prea perfect ca să renunţe la el,dar Bull o ameninţase cu evacuarea cânddescoperise.-Data viitoare când mai încercaţi vreo şmecherie de-asta,mă duc personal laCheyenne s-o scutur de bani.N-ai dreptul să-i dai chiria ce mi se cuvine.-Jack o să te omoare,Bull,zise Sarah,la fel de calmă,precum era Jack,tatăl eivitreg.Dacă te atingi de ea,te omoară.-Chiar dacă i-ar muri familia de foame individul ăla n-ar fi în stare să omoare unpui ca să-l pună pe masă.O să mă înjure şi-atât.Jack era avocat şi lupta pentrubinele victimelor violenţei în familie.De data aceasta îi dădea dreptate tatăluiei.Jack era opusul bărbatului violent,dar el mai cunoştea că pe primele locuri înstatistici erau ucigaşii de femei şi maltratările soţilor şi foştilor soţi.

-Eu aş ţine seama de asta,Bull.Eu cred că e mai bine să nu te duci la Cheyenne.-Lasă-mă în pace,fato,izbucni el mânios,cu furia beţivului,izbind cu pumnul înmasă.Nu-mi spune tu ce...în clipa următoare Colt îl ţintuia răstignit pe masă.Apoi îl trase în sus,nu înainte ca Sarah să simtă ura de moarte ce radia dinamândoi.Tatăl său avea privirea înfricoşată; chipul lui Colt era lipsit de expresie,dar aducător de moarte.-Hai afară,bătrâne.Colt îl mai trase o dată,punându-l pe picioare,apoi seîndreptară amândoi spre uşă,exact în momentul în care formaţia începea o nouămelodie.Sarah nu era singura care văzuse scena,dar viteza cu care se desfăşuraseîi lăsase pe toţi nedumeriţi.Nu le era clar ce se întâmplase,fiindcă,cu excepţia luiSarah,nimeni aflat între cei din ring şi cei doi care se îndreptau spre uşă,nusesizase incidentul.Niciodată nu-l văzuse pe tatăl său speriat de ceva sau cineva.El îi speria pe alţii.Îşi imagina ce văzuse Colt de la bar şi de ce reacţionase înfelul acela,dar nimic nu explica acea sclipire de groază pe care o zărise în ochiitatălui ei.Guy îl dăduse în anul acela de două ori afară din barul Sagebrushpentru scandaluri şi bătăi.A spune că era certăreţ ar fi fost un eufemism,dar Coltîi dăduse motive reale să devină agresiv şi totuşi rămăsese ţintuit de masă,paralizat de frică.Se ridică de pe scaun,încercând să-şi adune gândurile şi să-şifacă loc prin mulţime,fără să îmbrâncească pe cineva.Pe undeva,Colt reuşise săevite o scenă.Nici ea nu dorea acest lucru,dar simţea că era mai bine să iasăafară cât mai repede.Aerul rece al nopţii îi sufla în faţă şi-l simţea cu atât maiîngheţat după ce ieşise din căldura barului aglomerat.Spre nord,în direcţiaoraşului nu văzu decât întuneric şi un trecător înaintând pe şosea.La sud eraparcarea din faţa barului Sagebrush.În sfârşit zări cămaşa albă a lui Colt şi lângăel silueta mai întunecată a tatălui ei.Înainta urmându-i prin labirintul de maşini şicamionete.Cu o zi în urmă,Colt recunoscuse camioneta lui Bull,parcată în faţacafenelei,datorită biciului din fâ ii de piele împletit pe care-l văzuse prinșparbrizul din spate.Fără să vrea îl strânse mai tare pe Bull de gulerul cămăşii.Aproape că-şi spunea să nu-i facă vreun rău,dar imaginea biciului îi înfurie atâtde tare a doua oară,încât era în stare să-l schilodească.Bull nu se aşteptase să-l întâlnească,iar Colt îl luase prin surprindere şi-l scoseseimediat din bar.Abia când ajunseră în parcare bătrânul îşi reveni din şoc şiîncepu să se zbată.Deşi avantajat de vârstă şi de condiţia fizică,Colt trebui să-lţină strâns.Încercând să nu-l scape,îi dădu un brânci izbindu-l de portieracamionetei.Se auzi o buşitură şi Bull se lăsă în jos.Când se ridică,în mână ţineaun cuţit.Spre deosebire de Bull,Colt nu rămase surprins,îl lovi peste mânăînainte ca acesta să apuce să se ridice până la brâu.Colt începuse lupta hotărât

să-l pună la pământ.Cuţitul dispăru în întuneric şi Colt îl apucă pe Bull şi-l lipicu faţa de portiera camionetei,înainte de a mai face vreo mişcare.-Te joci cu focul,bătrine.Stai potolit,îi şopti Colt la ureche.-Te dau în judecată,nemernicule,şuieră Bull cu obrazul lipit de metalul rece.-Dacă crapi,toată lumea o să respire uşurată.Bull se zbătu să scape,dar Colt îlapucă mai strâns,deşi nu era uşor.Bătrânul era foarte puternic.-Ba le-am încheiat,băiete,şi ai primit ce-ai meritat.Vocea îi tremura,la fel şicorpul.Colt o luă drept semn de slăbiciune şi-l apăsă mai zdravăn.-Nu mă refer la ce mi-ai făcut mie,ci la ce încercai să-i faci lui Sarah.Colt îirăsuci braţul la spate până ce îl auzi horcăind şi îi savura chinul într-un mod carenu prevestea nimic bun.Mă refer la ce i-ai făcut soţiei tale şi mamei mele când ailovit-o peste faţă.Rămase surprins nu de Bull,ci de propria-i persoană.Ai bătut-oşi ai tratat-o ca pe o...vocea i se frânse.Dumnezeule.Cât trebuia să se abţină ca sănu-i frângă gâtul.Tremura de încordare şi palmele îl dureau,nerăbdător săacţioneze şi apoi să se liniştească.Închise ochii de durere şi slăbiciune,apoi îi deschise fixându-şi privirea pe ceafalui Bull şi strângându-i în pumni cămaşa.Bull mirosea a frică şi era cuprins depanică.Fără să vrea Colt respira în acelaşi ritm cu bătrânul şi icnind îl mai lovi odată.O făcea pentru mama sa şi pentru Sarah pe care le lăsase pe mâna lui BullBrooks.Acum îşi înfrunta duşmanul care se zbătea să scape,părtaşi la durere şiteamă,ca în noaptea în care Bull îl marcase pentru întreaga viaţă.-Nemernicule.Nu-l putea ucide şi nici nu-l putea răni ca să-l ţină minte.Înnoaptea aceea Bull îl rănise până la sânge.El nu putea face acest lucru.Mizerabilule.Îl mai lovi o dată ameţindu-l,apoi se îndepărtă de el,lăsând în urmăbiciul şi trecutul,încercând să-şi depăşească ura.Sarah nu-i văzu decât atuncicând apăru Colt îndepărtându-se de camioneta tatălui său.Nu auzise nimic decâtce strigase bătrânul după el.Violenţa cu care rostise obscenităţile o lăsaseînmărmurită şi nu se compara decât cu cea a reacţiei lui.Îşi desfăcu pumnul şi-l plesni cu toată forţa peste obraz.Bull se ghemui şi se lăsăîn jos,uşor,în praful din drum.Sarah rămase nemişcată.Îşi spuse că trebuie săacţioneze într-un fel,dar picioarele n-o ajutau,îşi plimbă privirea de la tatăl său laColt,care se îndrepta spre ea fără să se uite în urmă.Se opri la câ iva paşi de ea.ț-Du-te să vezi ce face.Cred că l-am rănit,îi spuse încet,cu voce calmă.Ea îiaruncă o privire înainte de a se îndepărta.Făcu un pas în direcţia tatălui său,apoise întoarse repede spre Colt.Îi atraseră atenţia gemetele care se auzeau dinspreparcare.Îngenunche lângă Bull să-i cerceteze rănile.Nu văzu nici una.Respiradestul de uşor şi stătea în patru labe înjurând şi gemând.

-Ridică-te,Bull.Nu cred că te-a rănit prea tare.-Simt că mi-a spart ceva la faţă.Lui Sarah îi fu aproape imposibil să înţeleagăbolboroselile lui,dar când reuşi s-o facă îi porunci:-Stai pe spate şi rămâi aşa.Se ridică şi pe platforma uneia dintre camionete găsi opătură.O aruncă peste tatăl ei şi-i atrase atenţia să nu se mişte până nu vine cucineva care s-o ajute.Se întâlni cu Guy Hill la mijlocul drumului spre bar,care îispuse că deja trimiseseră după doctorul Tanner.Urmară câteva ore îngrozitoare.Colt dispăruse,slavă Domnului-tatăl ei nu seapărase aproape deloc,aşa că acţionase nestingherit-şi ea rămăsese singură să-ipoarte de grijă,ceea ce şi făcu,neavând de ales,dacă nu voia să-l lase zăcând înparcare.Doctorul constată că Bull îşi pierduse doi dinţi şi avea o fisură amaxilarului,apoi îl trimise acasă dându-i două reţete.Sarah fireşte că trebui să seoprească la magazin să le completeze.Când ajunse acasă era frântă de oboseală,dar jeepul parcat în stradă şi lumina aprinsă în salon era tot ce avea nevoie să sesimtă mai bine.Ca să-l îmbuneze intenţiona să-i spună că ar fi trebuit să rămânăacasă.Poate mai târziu îl va întreba ce se întâmplase în parcare.Intenţiona să-lasigure că tatăl său nu se simţea mai rău decât după alte bătăi din bar.Voia să seconvingă că Colt nu se rănise la mână.Cu toate acestea,bunele intenţii i sespulberaseră de îndată ce deschise uşa.Când intră,Colt stătea în picioare,îmbrăcat în uniformă,cu şapca în mână şi valiza la picioare.Sarah ştia ce văzuse,aşa că nu mai avea nimic de spus,nimic de făcut.Rămasecalmă,în timp ce el îşi justifica plecarea şi-i spunea că e lucrul cel mai înţeleptpe care-l putea face şi că se va întoarce când va putea,dar ea nu-l auzea.Îşi auzeainima bătând,ca un gheţar care se rupe şi nu se putea concentra asupra cuvintelorlui.Dădu din cap,prefăcându-se că acceptă,dar,de fapt,nu pricepea nimic din cespunea el.Făcea eforturi să nu-şi mişte nici un muşchi al feţei,dar,din cauzaconcentrării,rămăsese încruntată,în rest figura îi era lipsită de expresie,încremenită.Îl iubea cu toată fiinţa ei,dar altceva nu putea face.Nasturii de alamă ai uniformei lui străluceau şi ştia că îşi va aminti acestlucru.Uitase însă să-l întrebe cu ce-şi lustruia pantofii.În drum spre uşă,el schiţăgestul de a se apropia de ea,dar se retrase,ferindu-se din calea lui.Era singurul lucru pe care-l mai putea face. Nu îi venise uşor să se ţină de cuvânt.-Ruby! Ce părere ai? întrebă Sarah arătându-i un pulover cu mărgeluţe.Cosmeticiana cu părul roşu ridică privirea din scrinul cu haine care îiaparţinuseră Amandei.Faţa ei plinuţă era marcată de cei cincizeci de ani pe care

îi avea şi de muncă.Înainte de a deveni cosmeticiana fusese soţie de fermier.-Ooo,ce frumos.Culoarea piersicii îi şedea foarte bine.Tatăl tău i-a cumpărat-odin Reno Nu-l...Ba pune-l acolo,zise ea răzgândindu-se,în timp ce Sarah aruncapuloverul în cutia pentru biserică.Ai dreptate.Colt n-o să vrea nimic din ce i-acumpărat Bull,oricât de scump ar fi.Ruby nu-şi ascundea disperarea,iar Sarahavea zâmbetul abia schiţat.Îi promisese că o va ajuta şi nici dezertarea aceleipersoane căreia nu îi venea să-i rostească numele n-o putuse să-şi încalcecuvântul deşi,bine sau rău,nimic nu-i mai putea schimba viaţa,searbădă acum.Cu o săptămână în urmă îi venise ciclul şi după ce spărsese toate bibelourile dinmagazin şi făcuse destulă zarvă încât Al ieşise din garaj să se asigure că nu i seîntâmplase nimic...în sfârşit după toate astea,luase anumite decizii.-Ce n-aş da să fiu cu câteva kilograme mai slabă,murmură Ruby,arătându-i opereche nou-nouţă de blugi albi.-Fata cea mare a lui Cathy Kaye o să arate grozav în ei.Pune-i deoparte.-Cred că le-am pus pe toate deoparte,spuse Ruby privind la mormanul de hainede alături şi la cutiile împrăştiate în dormitorul rulotei.-Amanda a avut o mulţime de lucruri frumoase.-A fost o femeie bună la suflet şi o prietenă de încredere.Sarah o auzi trăgându-şi nasul şi fu din nou cuprinsă de tristeţe.Toată după-amiaza aşa fusese.Şi ea şi Ruby se simţeau îngrozitor şi adevărul era că începusesă-i dea dreptate persoanei căreia nu-i putea rosti numele.Nimeni nu avea nevoiede haine,aşa că de ce or mai fi venit până aici pierzând timpul degeaba?Acum lua la mână cutiile cu pantofi,deschizându-le una după alta şi,aproapeautomat,le arunca într-una dintre cutiile mai mari destinate bisericii.Ultima cutiepărea mai uşoară şi bănui că în ea se găsesc sandale.Nu dorea să dea sandale depomană,iar în cutie să fie fotografii sau scrisori de dragoste.Rămase surprinsăcând dădu peste bucăţi de material.Fâ ii late albastru cu negru amestecate,ca şișcum cineva ar fi tăiat petice pentru o cuvertură.Le scoase afară şi atunci observăcă erau cusute între ele într-un mod ciudat şi că fiecare bucată conţinea ambeleculori.Curioasă,întinse materialul pe pat şi dădu peste manşete şi guler.Era ocămaşă zdrenţuită de care vag îşi aducea aminte.-Ruby ce e asta? Ruby se aşeză pe colţul patului şi pipăi materialul.-După cum arată pare o cârpă de şters pantofi.Pe material existau o mulţime de pete cafenii,mai ales la capetele fâ iilor,dar nușerau scorţoase sau grase la pipăit cum era crema de ghete.Cămaşa fusese spălatăşi Sarah nu-şi închipuia că cineva şi-ar spăla cârpa de şters pantofii.O pusedeoparte şi se întoarse la treabă,dar privea mereu spre pat.După o clipă se întinse

şi o luă din nou în mână.Gulerul era sfâ iat,dar restul intact.Era o cămaşășbărbătească,mult prea largă pentru Amanda şi mult prea elegantă pentru tatălsău.Era,probabil,a lui Colt.Tocmai terminase de împachetat bluzele Amandeicând o auzi pe Ruby:-Pot să mă uit din nou la zdreanţă aia? Sarah împinse bluza spre Ruby.-Mi-o aduc aminte...ţţţ,ţţţ,zise ea,dând din cap.Amanda era nebună.A cumpărat-o când Colt a împlinit douăzeci de ani.A costat-o mai mult decâtmerita,dar băiatul şi-o dorea şi,ştii şi tu cum sunt mamele.Am găsit-o în spatelemagazinului,exact atunci când Colt a plecat la unchiul lui în California.Trebuiesă-ţi aminteşti,Sarah,fiindcă în vara aia te întâlneai cu el.Sarah se lăsă în jos pepodea,simţindu-se dintr-o dată prost.Nici nu era de mirare că bucăţile dematerial îi păreau cunoscute.Îşi aminti ziua în care Colt împlinise douăzeci deani,cămaşa,şi vara aceea.Lunile după plecarea lui fuseseră cele mai groaznicedin viaţa ei şi atât de îndepărtate de prezent,încât nu mai dorea să le reînvie.Nuvoia să-şi mai reamintească nici de Colt Haines cel de acum zece ani,nici decămaşa primită de ziua lui de naştere.-Colt tocmai plecase,continuă Ruby,punând cămaşa pe pat.Probabil îţiaminteşti.Nu şi-a luat rămas-bun nici măcar de la mama lui.Cămaşă nenorocită,se gândi Sarah privind-o.După ziua lui,Colt o purtase,practic,zi de zi timp dedouă săptămâni....sfâ iată,în sârma ghimpată,după care Amanda şi-a dat seama că Colt nu se maișîntoarce,dar asta nu mai părea un lucru important.Mă refer la cămaşă.-Poftim? întrebă Sarah,ridicând capul brusc.Ce spuneai?-Vorbeam despre Daniel,repetă Ruby.Daniel Calhoun a fost singurul căruiaAmanda i-a spus că băiatul se îmbătase şi şi-o agăţase în sârma ghimpată.Cămaşa arăta îngrozitor când am găsit-o,ruptă şi pătată de sânge.Sarah privi din nou cămaşa şi cu o viteză ameţitoare puse cap la cap oincredibilă desfăşurare a evenimentelor.La fel de repede alungă totul din minteca imposibil,fiindcă însăşi gândurile care încercau să se contureze în mintea eierau imposibile.-Ciudat,nu? spuse Ruby.Auzi ce să păstreze maică-sa.Mustrându-se pentruslăbiciunea de care dăduse dovadă,Sarah se aplecă peste pat şi luă cămaşa.Tatălei era un bătăuş,nu un sadic.Fâşiile de material îi alunecară printre degetele careîncepură să tremure.Ţesătura era pătată de sângele lui Colt.Purtase cămaşa înziua în care făcuseră dragoste lângă râu.Era sigură de acest lucru.Era posibil săse fi îmbătat şi s-o fi agăţat în sârmă ghimpată,dar nu văzuse în viaţa ei o cămaşăsfâ iată de sus până jos.Arăta ca şi cum altceva s-ar fi întâmplat.Simţi că i seș

face rău din capul pieptului.Tatălui ei îi plăcea să intimideze.Îi plăcea sălovească cu biciul pisicile vagaboande,puii de găină speriaţi şi cutiile de tablă,dar Colt avea cicatrice pe corp,care se întindeau din faţă până în spate.Bull olovise pe mama ei,uneori nu doar o singură dată,mai ales atunci când era beatsau dacă vreunul dintre bătăuşii din bar îl înfrunta.Nu-i plăcea să piardă.Ruby continua să vorbească povestindu-i despre cadoul pe care îl făcuse odatăunuia dintre băieţii ei şi câtă grijă avusese de el.Sarah desfăcu cămaşa repede,potrivind fiecare bucată la locul ei,spatele separat de faţă.Ştia ce caută,fiindcă îşiaminti cât de strânsă îi stătea pe corp.Îşi aminti trupul frumos al băiatului pecare-l iubise şi al bărbatului pe care nu va înceta vreodată să-l iubească,bronzatde soarele din California,cu pielea catifelată şi arămie,cu excepţia cicatricei depe piept şi spate.Când termină de aranjat cămaşa,îşi plimbă degetele peste ea,ştiind exact cine fusese duşmanul care îl luase prin surprindere şi-l rănise atât derău şi de ce.Cuprinsă de furie şi neîncredere îşi trecu palma peste ţesătura ruptă,revenindu-i în memorie conturul spatelui lui Colt.Era imposibil,Nimeni nu puteaface aşa ceva cuiva.Îşi aminti cea de-a doua plecare a lui Colt şi ce văzuse şiauzise în parcarea barului Sagebrush.Ura dintre cei doi fusese palpabilă,oprezenţă vie şi dintr-o dată ştiu adevărul: tatăl ei îl biciuise pe Colt în searaaceea,îl lăsase acolo să fie găsit de prietenul său,un prieten care ar fi minţitpentru el şi n-ar fi povestit ce se întâmplase.Nici măcar mama lui nu ştiuse.O lacrimă îi curse pe mână,apoi o a doua.Îşi şterse cu pumnul de pe obrazlacrimile de mânie.-Iubito,te simţi bine? o întrebă Ruby,dar Sarah nu putea răspunde.Cum,oare,putuse Bull trăi cu acel păcat? Dar cum putuse ea trăi alături de el?Rock Creek era un oraş prea mic ca să se prefacă că nu există.Cum trecuse atâtatimp văzându-l fără să vrea să-l rănească,aşa cum îl rănise el pe Colt.Luă cămaşa şi-şi îngropa faţa în ţesătura pătată şi destămată.Va reuşi vreodată sănu mai plângă pentru Colt Haines? CAPITOLUL 12Colt străbătu veranda casei lui Sarah şi privi înăuntru prin ferestre.Casa eragoală.Perdelele albe şi draperiile înflorate din dormitor dispăruseră.Maşina despălat şi uscătorul din spălătorie dispăruseră şi ele.Nu văzu decât un robinet şi opriză de 220 de volţi.Nici mobila nu mai exista.Ştia ce înseamnă acestlucru.Prima bănuială o avusese când se oprise la magazinul Atlas şi văzuse înplină zi plăcuţa pe care scria „ÎNCHIS”.Oraşul forfotea.Trecuse pe lângă oagenţie de plasare aflată într-o clădire care cu câtva timp în urmă era pustie.

Lumea stătea la coadă pentru un loc de muncă la canalul de irigaţie care seconstruia în Rock Creek.Se făceau glume pe seama faptului că se căutaumuncitori calificaţi,întruncât oamenii din oraş nu ştiau să dea la lopată.Aceştiasperau ca într-o zi să aibă propria lor făbricuţă.Nimic nu părea imposibil,dinmoment ce le-o promisese Peter Barton,cel care stăpânea întreg ţinutul şi pe careaveau de gând să-l aleagă primar.Până atunci făcuse o treabă bună,dezvoltândpotenţialul oraşului Rock Creek.Dar magazinul Atlas era închis şi casa lui Sarah,goală.Colt îşi trecu o mână prinpăr şi privi spre preerie.Pământul ars de soare se întindea până la orizont.Florilesălbatice se uscaseră şi nu rămăseseră decât ierburi şi câ iva pomişori înfloriţi.țSezonul începuse cu câteva ploi,dar acum era secetă.Vara toridă se instalase însud-estul statului Wyoming şi soarele strălucea atât de puternic,încât nu puteaista prea mult sub razele lui.Mai aruncă o privire în interiorul casei,apoi coborîtreptele verandei şi se îndreptă spre camionetă.Ruby trebuia să ştie unde plecase. Sarah se încălţă cu cizmele şi-şi luă haina.Concursurile de rodeo începeauîntotdeauna cu întrecerile pe cai sălbatici fără şa şi dacă nu se grăbea ar fipierdut apariţia lui Hank.Larmie River Rodeo a fost primul concurs pe care îlcâ tigase şi cel puţin o dată pe an se întorcea aici să participe la întreceri.Seșaştepta să câ tige şi să mai avanseze câteva locuri.Acum avea bani,se clasase peșlocul şapte în lume şi miza pe Finalele Naţionale de la Las Vegas,unde premiulera de două milioane de dolari şi care creştea în fiecare an.Se uită în geantă să vadă dacă are bani de mâncare.La oraş trebuia să ai mereubani în buzunar,în Rock Creek ţinuse socotelile cafenelei fiindcă Karla ştia că sepricepe la treburi de genul acesta.Aproape toţi banii pe care îi câ tiga îi ţineașîntr-un cont în bancă şi erau zile în care nu avea alţii decât pe aceia.Acum deţinea un carnet de cecuri.Unul adevărat şi lucrul acesta îi făcea plăcere.Lucrând ca farmacist pentru lanţul de băcănii avusese o mulţime de avantaje,cum ar fi asigurarea de sănătate,concedii plătite,concedii medicale,învoiri deafaceri şi personale.Şi lista ar continua la nesfârşit dacă făcea comparaţie cu aniide când lucra pe cont propriu.Dar un hamburger nu-i seca nici contul în bancă şinici nu o va face să întârzie la arena de rodeo.Avea douăzeci de dolari,o grămadă de bani pentru un hamburger ei şi o berepentru Hank,dacă i-ar mai rămâne timp să bea una.Cu cât urca în frunteaclasamentului,cu atât devenea mai serios.Cu un an în urmă campionul mondialla călărit fără şa câ tigase doar patru sute de dolari mai mult decât el.Lașîntrecerile de rodeo profesionist clasamentele se rezumau doar la câ i bani seț

câ tigau şi primii cincisprezece câ tigători la fiecare manifestare participau înș șdecembrie la Finalele Naţionale.Hank era hotărât să ajungă până acolo.În weekend-uri nu făcea altceva decât să exerseze pe cai sălbatici.De opt ani umblabrambura,iar acum,la douăzeci şi şase de ani,decisese că nu era prea târziu să seschimbe,să renunţe la vechiul stil de viaţă şi să obţină un loc în CarteaRecordurilor.Trecuse prin multe încercări,dar Sarah îl încurajase.Ea tocmai se îndrepta spre uşă,când îşi aminti de cercei.Mormăind nemulţumităalergă înapoi în dormitor să-şi ia cerceii cei „superbi”.Îi primise cadou de laHank când se mutase în casă nouă la sfârşitul lui mai.Nu avusese timp să-i deapersonal,aşa că îi expediase prin poştă.Purtându-i,dorea să-i arate că-i plăceau şică le poartă noroc.Lăsându-şi geanta şi haina luă cei doi ursuleţi de aur şiîncercă să şi-i prindă în urechi.Erau ursuleţi grizzly confecţionaţi de un bijutierdin Dakota de Sud,conform biletului trimis de Hank.Erau foarte frumoşi,din aurde paisprezece carate şi o făcea să se simtă într-un fel cu totul deosebit.Când auzi soneria de la uşă,nu ştia dacă îi va purta noroc sau ghinion.Oricine arfi fost puteau sta de vorbă,în timp ce se îndrepta spre maşină,întârziase deja.Îşi puse cerceii şi-şi luă haina din salon.Soneria se auzi din nou şi bombăni căvine imediat.Deschise uşa larg,gata să-şi ceară scuze,dar acestea muriră pe buze.A-şi cere scuze faţă de Colton Haines ar fi însemnat să meargă prea departe cugenerozitatea sa.În plus,îşi pierduse şi vocea.-Arăţi de parcă te pregăteai să mergi la culcare,spuse el.Aşa era.O luase penepregătite şi nici nu-şi închipuia care ar fi fost momentul potrivit să-l acceptedin nou în viaţa ei.O părăsise din nou când n-ar fi trebuit şi deşi îşi luase rămas-bun şi avea motivele lui s-o facă,nu-l iertase.-Ar trebui să te împuşc,rosti ea cu voce aspră primele cuvinte care îi veniră înminte.Dar nu le regretă fiindcă erau destul de motivate.-Îţi stau la dispoziţie.Stătea în pragul uşii,în cizme,blugi şi cămaşă albă,calm şihotărât,gata să primească orice i s-ar fi oferit,bun sau rău.-Eu...eu trebuie să fiu înainte de şapte pe câmpul iarmarocului.-Îmi dai voie să te conduc? Cel puţin o întrebase.-De ce nu.Oricum ea nu mai putea conduce,decât doar într-un şanţ.Nervii şipulsul ei funcţionau cu o sută de mile pe oră,antrenate într-o cursă nebună pentrurecordul mondial la viteză.Fir-ar el să fie.Acum încerca să-i intre pe sub piele.Oare,marinarii nu ştiau să folosească telefonul? Se părea că nici cu scrisul nustăteau mai bine.Se părea că două luni de zile suferise de amnezie.Ajunşi în parcare,o conduse spre o camionetă bleu-metalizat,model nou,patruviteze şi plăcuţe de înmatriculare ale statului California.Se urcară şi el porni

motorul,lăsându-l să meargă în gol,apoi se întoarse spre ea.-Sarah,eu...-Frumoasă camionetă,îl întrerupse ea.Probabil că vă întâlniţi în grup.-Nu,zise el.Spre deosebire de tine,nici nu mai ştiu când am avut ultima întâlnire,asta fără să punem la socoteală ultima întâlnire de grup.-Oh,chiar ne-am dat întâlnire? îl privea cu inocenţă,cu ochi larg deschişi.Aşa onumeşti tu?Îl văzu cum strânge din gură,cum pune mâna pe volan şi bagă motorul în viteză.-Ştii ceva,Sarah.Întotdeauna mi-a plăcut că eşti afurisită.Asta cred că mi-a luatgândul de la crimă şi m-a făcut să cred cine este adevăratul stăpân.N-ar fi băgat mâna în foc,dar avu impresia că el strânge din buze ca să nuzâmbească.-Ticălosule.-Ştiam eu că n-o să-mi fie uşor.Aşa se şi întâmplă.Femeile nu prea îl răsfăţaserăpe Colt,dar Sarah se purta cu el ca un sloi de gheaţă.Când ajunseră pe câmpuliarmarocului,îi spuse că nu era nevoie s-o aştepte fiindcă se va întoarce singurăacasă.El îşi găsi un loc de parcare şi o urmă prin învălmăşeala de căruţe şicamionete.Se ducea întinsă spre culoarele cu porţi şi mai mult ca sigur să-lîntâlnească pe Hank Cavanaugh sau şi mai grav,vreun alt cowboy.Se nimeri să fie Hank,dar Colt nu se putea hotărî dacă să fie mai liniştit saunu.Călăreţul trăsese la sorţi un cal sălbatic foarte nărăvaş.Nimic nu-l putea facemai fericit decât să câ tige.O luă în braţe chiuind.Cowboy-ului îi fila o lampă,șaşa că nu avu ce face şi zâmbi chiar şi atunci când acesta o sărută cu înfocare.Cât stătuse în California se gândise la Hank,spunându-şi că Sarah n-ar puteaavea gânduri serioase cu un cowboy atât de neserios.-Hei,Colton,îi strigă Hank peste umărul lui Sarah,ţinând-o încă în braţe.Văd căte-ai întors zdravăn.-Şi nevătămat,i-o întoarse Colt.Hank îi şopti lui Sarah ceva la ureche şi ea dădudin cap afirmativ.Asta i se păru lui Colt mai insuportabil decât sărutul şi decâtfaptul că de câteva ori o bătuse uşor peste fund cu mâna în care purta mănuşa decălărie.-Îmi poartă noroc,spunea cowboy-ul,rânjind la el.-Ai putea avea nevoie de el mai mult decât crezi,îi răspunse el.Nu-i plăcea delocsă vorbească cu un muieratic nenorocit,dar relaţia lui cu Sarah era prea nesigurăca să rămână indiferent.Hank tot timpul se hlizea şi-i făcea cu ochiul lui Sarah şiînainte de a se alătura celorlalţi călăreţi şi a se pregăti de start în spatele porţii omai înghionti o dată.Colt încercă să-i plătească hamburger-ul şi sifonul,dar ea îl

refuză.Găsise un loc la o masă unde se putea aşeza şi el,gest pe care îl considerăîncurajator.Deşi nici măcar nu se uita la el,când din întâmplare se atingeau,ea seferea.Nimic nu-l deranja mai mult decât asta.De fiecare dată când se trăgeaînapoi se simţea îngrozitor.Când Hank o atinsese,nu se ferise de el; se agăţase deel de parcă ar fi fost colac de salvare.Şi asta pentru că Cavanaugh era un om pecare putea conta,nu unul care s-o părăsească.Vocea de la megafon îi îndepărtăaceste gânduri,atrăgându-i atenţia prin numele care îi umbla în minte.-Şi acum,oameni buni,să auzim ceva despre Hank Cavanaugh.E un cowboy dinHuron,Dakota de Sud,aflat pe primele locuri,se găseşte la culoarul numărul doi,călărindu-l pe Warpaint,un cal sălbatic care la nici unul dintre ultimeleconcursuri nu a putut fi îmblânzit.Iată un cowboy gata să ne arate cum îi vine dehac.Vino încoace,Hank.Ai numai opt secunde la dispoziţie.Poarta se deschise larg la semnul lui Hank şi Warpaint â ni furios.Cowboy-ul îlț șîmboldi şi calul se cambra.Sarah sări în picioare.-Haide,Hank.Ţine-te bine,şopti ea entuziasmată de spectacolul în care omulîncerca să supună animalul.Colt se uită la ea şi pentru prima dată îşi dădu seamaexact ce-l făcuse să plece cu două luni în urmă şi de ce se întorsese.Urmărind-ocum îşi încuraja prietenul realiză de ce avea atâta nevoie de ea,un sentiment pecare nu-l mai încercase pentru altcineva.Era iubirea infinită,ceva mult mai intensdecât atunci când făceau dragoste.Vântul se juca în părul ei zbârlindu-i şuviţelesubţiri.Urmărind jocul care se desfăşurase în arenă,profilul ei delicat era luminatde ultimele raze ala soarelui.Era frumoasă şi statornică,o femeie în care puteaiavea încredere,o femeie pe care te puteai baza.Ea îşi cunoştea adevărata valoareşi celor pe care îi iubea le acorda întreaga ei atenţie.Schiţă un zâmbet ironic.Fusese instruit să învingă,dar se întorsese la femeia careîl cucerise.Ea nu lua prizonieri.Ea te făcea să capitulezi de bunăvoie.Mulţimea se ridică în picioare ovaţionând,în vreme ce Hank era ajutat săcoboare de pe cal.Colt îl urmări cum îşi ridică pălăria din praf şi îşi salutăfanii,şi se ridică şi el în picioare să-l aplaude odată cu ceilalţi.Ea îl privi fericită şi el zâmbi ştiind că Sarah avea motive întemeiate să-l ţină ladistanţă.Se simţea foarte obosit,dar până a doua zi dimineaţă ea ar fi izbutit să-lpună pe picioare,deşi ar fi reuşit şi de unul singur.Urmăriră în continuare restulparticipanţilor.Sarah calcula scorurile să se asigure că Hank,cu cele optzeci şipatru de puncte,câ tigase.Într-adevăr,câ tigase.ș ș-Gata,s-a terminat,spuse ea când se auzi ultimul scor.-Eu credeam că o să călărească cu şa.-Asta făcea înainte de a începe să se specializeze şi să-şi investească toţi banii şi

energia în concursurile în care caii nu poartă şa.-Te duci să-ţi iei rămas-bun? Colt spera că se va putea abţine să pună aceastăîntrebare.-Se va odihni mâine dimineaţă la Cheyenne.Cred că deja a plecat.Spunea că eramai bine să ajungă să doarmă acolo,decât să plece dimineaţă devreme.Colt îi aprecie raţionamentul,dar nu putu să nu se întrebe dacă prezenţa sa nu-lfăcuse să-şi schimbe programul.Pentru efortul pe care un cowboy îl depune larodeo,drumul de la Laramie la Cheyenne era ca o plimbare prin parc.-Îmi dai voie să te invit la cină? Să mâncăm undeva o friptură? întrebarea eradirectă şi nu voia să însemne decât că dorea să se aşeze undeva şi să mănânceîmpreună cu femeia pe care n-o putuse uita niciodată.Ea privi într-o parte,apoidin nou spre arenă şi pentru o clipă el crezu că o să-l refuze,că o să-i spună s-olase în pace şi să nu mai caute s-o vadă.Asta se i întâmplă.ș-Nu,nu cred,zise ea,privind tot spre arena,unde se pregăteau să înceapă luptelecu tauri.Ca şi cum s-ar fi simţit vinovată îi aruncă o privire scurtă.Nu vreau sămă înţelegi greşit,zău nu vreau,Colt.Tu eşti...tu eşti cel mai bun.Crede-mă.Darnu vreau să plec cu tine.Îţi mulţumesc că m-ai condus.Şi cu asta îi întoarsespatele şi plecă.Nu-i venea să creadă.Era imposibil.Nu avea nici un motiv să-llase acolo în tribună,rănindu-i inima şi orgoliul.Avea de ce să fie supărată,dartrebuiau să discute şi să pună lucrurile la punct.Nu trebuia să fi plecat.Darplecase şi distanţa era deja destul de mare între ei.Înjură scurt,atrăgând câtevapriviri dezaprobatoare,şi se luă după ea.Când n-o mai zări în mulţimea decamionete şi rulote avu un moment de panică,simţind că se sufocă.Apoi îi văzupărul blond.Ocoli un grup de copii,dar nu reuşi să-l evite pe unul foarte mic,lovindu-l cu toată forţa.-Hei,domnule.Simţi un cot ascuţit în genunchi.Dă-te jos de pe mine.Colt încercă să se îndepărteze de băiatul care purta pălărie do cowboy şi blugiponosiţi marca Wranglers.Pentru a doua oară se loviră unul de altul şi băiatul îllovi cu botul cizmei,după care izbucni în plâns şi începu să strige după sora lui.-Ann-nnieee!Colt se frecă la picior,sub privirile acuzatoare ale sorei mai mari,care îl scutură de praf pe picioare pe băieţel şi-l luă în braţe.Totul nu durasedecât treizeci de secunde-suficient ca Sarah să se facă nevăzută.Se luă după eaalergând.Situaţia era gravă.Chiar foarte gravă.O ajunse la ieşire şi i-o luă înainte.-Sarah.Se dădu câ iva paşi înapoi,aşteptând-o să se oprească.Sarah,trebuiețneapărat să discutăm.-Să discutăm? Părea surprinsă.-Da.Trebuie să-ţi spun unele lucruri.Să-ţi explic de ce am plecat şi de ce...

-Nu.Nu trebuie să-mi explici nimic.Îl privea nehotărâtă.Ai avut dreptate,Colt.Ne-am făcut prea mult rău unul altuia.Eu sunt chiar mai vinovată decât tine.Nu am nevoie de scuzele tale.Nu-mi datorezi explicaţii.Sarah? Să-i facă lui rău? O clipă rămase fără grai.Când o văzu că vrea să pleceîşi regăsi repede glasul.-Niciodată nu mi-ai făcut vreun rău.Ea nu se opri din mers,dar de data aceasta oajunse şi o prinse uşor de braţ.Dorul şi amintirea ta m-au făcut să sufăr,dar tu aifost întotdeauna atât de bună şi afectuoasă,dulce şi generoasă,dându-mi mai multdecât meritam.Tot ce-ţi cer este să-mi mai dai o şansă.-O şansă pentru ce? El nu-i înţelegea privirea încărcată de vinovăţie.Şansa să daipeste un alt nemernic care să-ţi sfâ ie pielea de pe spate fiind că mă iubeşti? Așmeritat Colt? izbucni ea.A meritat?-Da.Răspunsul veni la fel de limpede şi calm ca ochii care o priveau.Ai fost amea în noaptea aceea şi credeam că poţi fi din nou a mea.Acum mă aflu aicipentru că te iubesc,Sarah.Ea tăcu câteva clipe privind în jos.-Are noroc că nu l-ai omorât.Eu era gata s-o fac.-Daniel ţi-a povestit.-Nu.Când eram cu Ruby am găsit cămaşa în dulapul mamei tale.Nu mi-am datseama de la început,ce se întâmplase şi când...Doamne,Colt, îmi pare atât de rău.Ştiam că este un nemernic,dar nu mi-aş fi închipuit să facă aşa ceva.Jur.N-aş fiplecat,indiferent dacă Toby ar fi fost sau nu acolo.Colt îi luă hamburger-ii şi-iaşeză pe capota unei camionete.-Doar n-ai de gând să mănânci aşa ceva,nu?-Nu.El îi luă palma şi i-o mângâie cu degetul mare.-Diseară am să-ţi povestesc despre mine,dar acum vreau să-ţi explic de ce amplecat în aprilie,nu acum zece ani.-Cred că ştiu deja de ce,spuse ea,ţinându-se departe de el.El râse încet.-Da.Din moment ce şi tu ai vrut să-l ucizi,bănuiesc că ai înţeles.Să urăşti pecineva e un lucru îngrozitor,dar nu atât de complicat ca iubirea,mai ales dacădurează de atâta vreme.Ea îşi retrase încet mâna.-Ce doreşti,Colt? Deşi nu-l privea,cuvintele ei erau mai mult o provocare decât oîntrebare,ca şi cum ar fi aşteptat să audă tot ce era mai rău.De data aceasta erafericit că-i putea demonstra că nu are dreptate.-Te doresc.Vreau să fim împreună.Vreau să-mi vând pământul din Rock Creek şisă începem o viaţă nouă,poate chiar aici în Albay Count.Vreau să devin fermierşi să-mi găsesc un post de profesor de matematică.Vreau să am copii,dar tu să fiimama lor.M-am gândit că poate vrei să alegi singură verighetele,dar

ar fi mai bine să le cumpăr eu,în cazul în care am norocul să spui da.-Vrei cam multe,zise ea,încruci ându-şi braţele la piept...ș-Sunt un egoist nenorocit,fu el de acord.Faptul că ea încuviinţă îl surprinseîndemnându-l să se dezvinovăţească.Trebuie să-mi dau demisia,dar după aceean-am să te mai părăsesc niciodată.Am permisie două săptămâni şi vreau să ne căsătorim înainte de a expira.Ne aşteaptă o viaţă fericită împreună.Îşi aplecăcapul într-o parte să-i privească chipul.Sarah? Ce părere ai? Doamne cât curaj îitrebuise să pună asemenea întrebare,iar acum aştepta nerăbdător răspunsul ei.Ea desena ceva în praf cu botul cizmei şi,în sfârşit,vorbi:-Cred că mi-ar plăcea să mai aud o dată de ce te afli aici.Se uită în sus spre el,printre gene, şi el avu impresia că în coltul gurii îi zăreşte un zâmbet.-Chiar vrei să-ţi mai spun o dată?-Da.-O.K.O luă de mână privind în jur,în vreme ce ,o trăgea la umbra căruţei lângăcare stătuseră până atunci.Îi simţea respira ia şi mâinile lipite de pieptul său.Sețlipise toată de el.Când începu să-i mângâie talia cu o mână şi cu cealaltă părul,când îşi aminti cât de bine se poate simţi un bărbat lângă femeia iubită,se aplecăşi-i şopti la ureche:-Sunt aici pentru tot ce însemni tu pentru mine.Eşti cea mai frumoasă femeie pecare am cunoscut-o vreodată.De fiecare dată când te privesc se întâmplă ceva cumine.Şi am nevoie de tine,aşa cum am nevoie de aer.Tu eşti lucrul cei maifrumos din viaţa mea şi vreau ca tu să simţi la fel.Îi simţi mâinile alunecându-i pe umeri şi pe spate şi o sărută uşor pe obraz.-Te iubesc,Colton Haines,îi şopti ea,strângându-i în braţe.Te iubesc.Nici nu voiasă-i ceară mai mult,dar ea se întoarse şi-şi lipi buzele de ale lui.Instinctiv o trasemai aproape.O dorea;întotdeauna o dorise,îşi ţinu răsuflarea simţind cum călduraîi învăluie tot corpul şi îşi coborî gura peste a ei.Sarah îi simţi vibraţiile geamătului în gură,provocându-i o reacţie în lanţ demişcări spontane.El era blând şi seducător.O gustă şi o mângâie cu limba pânăce reacţiile ei aproape imperceptibile îi dădură de înţeles că cedează.Îndrăzni săceară mai mult şi luă tot ce i se oferi.Întotdeauna îi fusese teamă să-l iubească,chiar numai să se întâlnească cu el.Se blestemase în gând de o sută de ori căacceptase s-o conducă la rodeo,ştiind că nu va accepta doar un simplu gestprietenesc.Refuzându-i invitaţia la cină fusese una dintre deciziile ei cele maiînţelepte în ceea ce-l privea şi se felicită că avusese atâta minte s-o facă.Sesăturase să tot plângă din cauza lui.Dar el o luase prin surprindere,nu manifes-tându-şi dragostea ci declarându-i că o iubeşte.Dacă nu s-ar fi sărutat,precis că

încă i-ar mai fi spus ce simte pentru ea.Nu că nu i-ar fi plăcut,dar îi va da şansasă-i spună toată viaţa Te iubesc,Sarah...Mă aflu aici pentru că te iubesc.Colt coborî palmele peste şoldurile ei şi îi cuaprinse fesele,mângâindu-i curbeledin talie până la poapse,simţindu-le încordate şi provocatoare.Era aproape preamult şi totuşi suficient de puţin.Îşi duse palmele în locul acela care nu-i dădeaasemenea idei prosteşti şi n-o mai sărută.Simţea că reînvie.-Asta înseamnă da,nu-i aşa?-Da? întrebă ea,abia respirând.-Te măriţi cu mine? Fusese foarte categoric când i-o ceruse,dar îi făcea plăceresă-i audă răspunsul.-Da.-Şi putem merge acasă? o întrebă neîncrezător.-Da.-Şi pot rămâne cu tine peste noapte? Nu credea absolut nimic.Ţi-aş fi scris deacum două luni,dar cea mai mare parte a timpului am petrecut-o pe un submarinşi n-aş fi avut ce să-ţi scriu despre aventurile mele.O sărută din nou fiindcă eraacolo şi gura ei era mai dulce decât mierea.Sentimentele şi amintirile nu le puteaalunga,aşa cum îşi dezlipea buzele de gura ei.Şi nici nu dorea să le alunge.-Nu m-am gândit decât la tine.M-am distrat aşa cum ştiu să se distreze bărbaţii,dar seara când mă duceam la culcare mă gândeam numai la cât eşti de moaleînăuntru şi ce gust are trupul tău şi felul în care...-Da,îi auzi el şoapta chiar înainte să-şi coboare din nou gura peste buzele ei.Îi plăcu tonul pe care ea rosti cuvântul da,dar mai existau o mie de feluri în careea ştia să rostească acest cuvânt şi lui toate îi plăceau. SFARSIT