Principalele glande Principalele glande endocrine: funcţiile şi endocrine: funcţiile şi

disfuncţiile lordisfuncţiile lor

Prof. Pop AurelProf. Pop Aurel

Glandele cu secreţie internă şi rolul lorGlandele cu secreţie internă şi rolul lor

Glandele cu secreţie internă (endocrine) sunt organe care produc substanţe numite hormoni.

Hormonii sunt eliminaţi direct în sânge, în cantităţi foarte mici şi transportaţi pe această cale la organe şi ţesuturi.

Aici, hormonii au rol stimulator sau înhibitor (de încetinire), comparabil cu acela al sistemului nervos vegetativ.

Principalele glande endocrine sunt următoarele: hipofiza, tiroida, timusul, pancreasul endocrin, suprarenalele şi glandele sexuale.

Aceste glande intervin în creştere, în dezvoltarea unor organe, în reglarea schimburilor de substanţe dintre organism şi mediu, în apărarea împotriva microbilor, în funcţionarea sistemului nervos şi a psihicului

Când activitatea glandelor cu secreţie internă este scăzută (hipofuncţie, hiposecreţie) sau crescută (hiperfuncţie, hipersecreţie) apar manifestări caracteristice care definesc bolile endocrine.

Printre alţi hormoni, hipofiza secretă şi hormonul care are rol deosebit în creşterea organismului. Dacă, în copilărie, se produce o hiposecreţie de hormon, organismul se opreşte din creştere şi rămâne la înălţimea de 0,80- 1,20 m (nanism hipofizar).

Aceste persoane au conformaţia corpului proporţională, iar din punct de vedere intelectual sunt normale.

Datorită hipersecreţiei de hormon la copil, organismul creşte exagerat şi se ajunge la gigantism (2,50m).

Aşa se explică apariţia unor giganţi, în adevăratul sens al cuvântului, în baschetul mondial.

Dacă excesul de hormon apare la adulţi, cresc doar extremităţile corpului: degetele, limba, nasul, urechile.

Boala se numeşte acromegalie.

Tiroida influenţează creşterea organismului, dezvoltarea şi funcţionarea sistemului nervos.

Hormonul său conţine iod, introdus în organism prin alimente şi apă.

Dacă, în copilărie, apare hiposecreţia tiroidiană, copilul nu mai creşte şi este întârziat mintal (cretin).

Dacă hiposecreţia apare la adult, acesta pierde interesul faţă de mediul înconjurător, iar forţa intelectuală şi fizică îi slăbesc.

În unele regiuni, în care apa este săracă în iod, tiroida locuitorilor creşte în volum formând guşa.

Hipersecreţia tiroidei duce la boala lui Basedow: persoana slăbeşte, tremură, bătăile inimii şi respiraţia se accelerează, iar ochii sunt bulbucaţi.

•Glandele suprarenale secretă printre alţi hormoni, adrenalina, care determină creşterea ritmului cardiac şi respirator.

În situaţii care determină emoţii, frică, stres, suprarenalele produc o cantitate mai mare de adrenalină.

Partea endocrină a pancreasului secretă insulină, cu rol în reglarea cantităţii de glucoză din sânge.

Menţinerea nivelului minim (1g/l) este foarte importantă, deoarece, dacă sângele conţine mai multă glucoză, omul se îmbolnăveşte de diabet zaharat, boală gravă, care îi poate provoca moartea.

Testiculul şi ovarul sunt considerate şi glande endocrine, deoarece ele secretă hormoni care determină apariţia caracterelor sexuale secundare la bărbat şi la femeie.

Hormonul produs de testicul se numeşte testosteron, iar cei produşi de ovar, foliculină şi progesteron.

Timusul este situat înapoia porţiunii superioare a sternului, are o formă ovală şi este alcătuit din doi lobi uniţi prin feţele mediale .

Este complet dezvoltat la nastere, insa el continua sa creasca in volum si greutate pana la pubertate, cand incepe involutia sa.

Din aceste motive, timusul este numit in literatura de specialitate glanda neuroendocrina ”temporara”.

Dupa pubertate involueaza, transformandu-se, treptat, intr-un tesut adipos ce contine resturi de structuri limfoepiteliale.

Se dezvoltă progresiv până la pubertate, când atinge greutatea de circa 35 g, după care regresează.

Hiperfuncţia timică accelerează creşterea organismului şi osificarea oaselor fără a duce la gigantism, deoarece are loc concomitent şi o maturizare sexuală mai rapidă şi astfel sistarea timpurie a creşterii, datorită degenerării timpurii a timusului.

Hipofuncţia timică are efecte contrarii : întârzierea creşterii, a osificării şi a maturizării sexuale.

Epifiza este glanda endocrina care influenteaza dezvoltarea glandelor sexuale si procesele metabolice.

.

Fenomenul celui de-al treilea ochi a fost demonstrat de mai multe ori de doi rusi cu capacitati extrasenzoriale: Nina Kulaghina si Mihail Kuzmenko.

Ei au introdus un film foto intr-un plic in care nu patrundea lumina, apoi l-au pus pe frunte si dupa citva timp pe film au aparut imagini ordonate.

Un asemenea fenomen i-a pus in incurcatura pe cercetatori, pentru ca fruntea este frunte, acolo nu exista o retina asemenea ochiului. Cu toate acestea, faptele vorbesc in tacere: radierea, emanarea unor figuri undeva in zona fruntii are totusi loc

Sfârşit