Glandele endocrine

hipofiza

Generalitati • Glandele endocrine sau cu secreţie internă. • Produc hormoni, pe care îi varsă direct în

sânge, în lifă sau în spaţiul intercelular. Aceştia ajung la celule şi controlează mecanisme morfofuncţionale cele mai intime.

• Glandele cu secreţie internă nu au canal excretor, acesta fiind apanajul glandelor exocrine.

• Elementele fundamentale ale sistemului endocrin sunt – celule endocrină, producătoare a unui hormon, care are

rol de mesager şi – celula ţintă, care conţine un receptor specific pentru o

anumită informaţie purtată de un anumit hormon şi care răspunde printr-un anumit efect.

• Glandele endocrine pentru a putea să elimine şi să transporte hormonii spre organele ţintă, beneficiază de o vascularizaţie foarte bogată.

• Secreţia endocrină nu este caracteristică doar glandelor endocrine, ci şi altor structuri ale organismului. Ca urmare, glandele endocrine pot fi împărţite

• în glande endocrine tipice şi • în formaţiuni endocrine cu caracteristici

particulare:

Glande cu caracteristici particulare

• glandele endocrine compuse, formate din ţesuturi cu origine embriologică şi structură diferită, care secretă şi hormoni diferiţi (hipofiza, suprarenalele),

• glandele mixte, care secretă atât endocrin cât şi exocrin (pancreasul, testiculele),

• structurile sau celulele secretorii din pereţii unor organe interne (gastrina, secretina, pancreozimina),

• structuri nervoase care secretă hormoni, numiţi neurohormoni,

• unele ţesuturi care produc cataboliţi cu funcţii hormonale (histamina),

• paraganglionii au funcţii secretorii şi receptoare. Ei sunt formaţiuni endocrine cu aceeaşi origine cu a sistemului nervos vegetativ.

• Unii produşi cu acţiune de tip hormonal se pot forma şi din metabolismul alfaglobulinelor plasmatice (angiotensină, bradichinină).

• Intre glandele endocrine şi sistemul nervos există multiple corelaţii în ambele sensuri, care concură la reglarea activităţii întregului organism.

• Glandele endocrine au anumite particularităţi funcţionale faţă de sistemul nervos:

- hormonii sunt transportaţi de sânge şi pot acţiona în oricare punct din organism, unde au receptori specifici,

- au acţiune lentă şi de lungă durată, - au acţiune specifică (în sens stimulator sau inhibitor) - au acţiune selectivă asupra unor anumite organe,

ţesuturi sau alte glande. Se deosebesc astfel de cataboliţii cu funcţii hormonale, care au acţiuni nespecifice (histamina).

• Glandele endocrine sunt reglate funcţional de sistemul nervos

1. prin intermediul hipotalamusului care realizează împreună cu glanda hipofiză sistemul hipotalamo–hipofizar.

În cadrul acestui sistem, neurosecreţia hipotalamică ajunge la nivelul glandei hipofize, căreia îi reglează activitate

În hipotalamusul medial se află majoritatea neuronilor care controlează activitatea adenohipofizei

Hipofiza, la rândul ei, prin intermediul hormonilor secretaţi va regla activitatea altor glande endocrine, cum ar fi tiroida, suprarenalele, etc.

• Neurosecreţia hipotalamică cuprinde mai multe grupe de substanţe. Vom aminti doar două din principalele grupe de neurohormoni secretaţi de hipotalamus.

O grupă este reprezentată de neurohormonii neurohipofizari: vasopresina şi oxitocina.

O altă grupă este formată din neurohormonii hipofizotropi. Unii hormoni hipofizotropi au rol de a stimula eliberarea hormonilor adenohipofizari şi poartă numele de releasing factori. Alte substanţe din acestă categorie au rolul de a inhiba (inhibiting factor) escreţia hormonilor adenohipofizari.

2. fie direct, prin nervii care se distribuie glandelor şi acţionează secretor sau vasomotor.

• La reglarea activităţii sistemului nervos participă şi unii hormoni secretaţi de glandele endocrine, cum ar fii hormonii tiroidieni care influenţează scoarţa cerebrală.

Hipofiza sau glanda pituitară

Situaţie• Hipofiza se găseşte endocranian, la baza creierului, în fosa hipofizară, situată în şaua turcească de pe faţa superioară a corpului osului sfenoid.

• Mărimea sa este 10/13/6 mm, iar greutatea de 500-600 mg şi creşte la gravide la 1000 mg.

• Glanda hipofiză este acoperită de dura mater. Porţiunea durei mater care o acoperă poartă numele de diafragma şeii şi prezintă în centru un orificiu prin care trece tulpina hipofizei. Tulpina hipofizei face legătura între glandă şi diencefal, reprezentat prin hipotalamus.

• Embriologic, hipofiza ia naştere prin alipirea a două procese cu origine ectodermală.

Unul dintre procesele care extind este o evaginare a orofaringelui primitiv (stomodeum), reprezentat de punga lui Rathke, care urcă spre baza creiarului. Din punga lui Rathke se va dezvolta lobul anterior al hipofizei. O pereche de muguri se dezvoltă la polul superior al pungii şi acoperă tija pituitară, devenind astfel, pars tuberalis.

Celălalt proces care se extinde spre procesul orofaringian, este o pungă a planşeului ventriculului trei, din care se va forma neurohipofiza.

• Tulpina este constituită din două porţiuni. O prelungire pleacă din adenohipofiza si

merge cranial. Cealaltă parte a tulpinii este formată de

infundibul hipotalamusului, care este străbătut de fascicule hipotalamo-neurohipofizare..

• Legătura cu hipotalamusul se face prin două elemente.

Unul din ele este procesul neural (descris printre alţii şi de I.T.Niculescu), prin care trece tractul nervos hipotalamo-hipofizar.

Celălalt element este sistemul port, descris de Gr. Popa şi Fielding care face legătura între hipotalamus şi adenohipofiză. Prin acest sistem port vascular are loc o circulaţie bilaterală. Releasing factorii din hipotalamus ajung în adenohipofiză prin acest sistem vascular port. Totodată, prin acelaşi sistem port, o parte din hormonii antehipofizari ajung în sens invers la hipotalamus. Hormonii antehipofizari ajung la glandele endocrine prin sistemul vascular al circulaţiei generale.

Forma si impartire• Forma este de elipsoid cu axul mare transversal.

• Împărţire. Hipofiza este constituită din doi lobi diferiţi total ca origine, structură şi secreţie hormonală.

• Adenohipofiza este lobul anterior al hipofizei. Este partea cea mai voluminoasă a hipofizei şi este concavă posterior. În concavitate este cuprins lobul nervos al hipofizei.

• Adenohipofiza este împărţită în 3 părţi.

• Prima porţiune numită şi porţiunea distală, este situată anterior şi este cea mai voluminoasă.

• A doua porţiune sau porţiunea intermediară se găseşte în spatele primei porţiuni şi o desparte pe aceasta de lobul posterior al hipofizei. Aceasta este cea mai redusă parte a hipofizei.

• A treia porţiune este cea tuberală care este ascendentă şi trimite o prelungire care se aşează pe infundibulul hipotalamic

• Neurohipofiza este situată posterior de

adenohipofiză. Are structură nervoasă şi

provine din hipotalamus.

Ea este constituită din lobul nervos propriu-zis şi infundibul, care o leagă de hipotalamus

Dimensiuni şi culoare.• Are greutatea sub un

gram. Dimensiunile sunt 10-12 mm diametrul sagital, 12-15 mm cel transversal şi 5-8 mm cel vertical.

• Lobul anterior are culoarea roşietică, iar cel posterior este cenuşiu.

Raporturi.• Glanda are raporturi intermediate de dura mater şi pereţii osoşi ai şeii turceşti. Diafragma şeii trimite o prelungire a durei mater care acoperă pereţii osoşi ai şeii, şi, desparte astfel glanda de sinusul cavernos al durei mater. Mai spre interior glanda este căptuşită de ţesut conjunctiv în care se află un bogat plex venos.

• Sub planşeul fosei hipofize se află sinusul sfenoid şi fosele nazale. Superior are raporturi intermediate prin diafragma şeii cu hipotalamusul, cu chiasma optică, cu poligonul Willis numit cercul arterial al creierului, cu tuber cinereum, cu corpii mamilari şi cu cisternele subarahnoidiene. Lateral are raporturi cu sinusurile cavernoase ale durei mater. Posterior se află spătarul şeii prin intermediul căreia vine în raport cu bulbul şi puntea.

Structura hipofizei. Adenohipofiza

• Porţiunea anterioară a adenohipofizei este învelită de o capsulă fibroasă proprie care provine din dura mater şi care trimite septuri incomplete spre interiorul glandei.

• În interiorul glandei găsim cordoane de celule epiteliale anastomozate între ele. Celulele hipofizare se deosebesc după afinitatea granulaţiilor intracelulare pentru diferiţi coloranţi.

• Celulele se împart în 1. cromofobe şi 2. cromofile. Celulele cromofile se împart în

eozinofile şi bazofile. Aceste celule elaborează hormoni

adenohipofizari.• În adenohipofiză mai găsim foliculi cu

material coloidiform (in lobul intermediar), capilare sinusoide şi o reţea fină de fibre de reticulină. Nu conţine filete nervoase. Reglarea sa se face pe cale umorală.

adenohipofiza

• Porţiunea intermediară este subţire şi este formată din celule şi mici cavităţi chistice care conţin coloid.

• Porţiunea tuberală prezintă o stromă bogată, în care se găsesc cordoane de celule puţin diferenţiate şi numeroase capilare.

neurohipofiza

• Neurohipofiza este constituită din celule diferenţiate care aparţin de nevroglie, numite pituicite (nu conţine neuroni) şi din fibre amielinice care aparţin tractului hipotalamo-hipofizar. În neurohipofiză se mai găsesc vase sanguine şi capilare.

Vascularizaţie.

• Arterele provin din arterele carotide interne şi cercul arterial al encefalului. Prin arterele hipofizare superioare se vascularizează infundibulul hipotalamic şi partea distală a glandei hipofize. Prin arterele hipofizare inferioare este vascularizat lobul posterior.

•

• Arterele destinate pentru infundibul se capilarizează în jurul hipotalamusului.

• Din capilare, sângele ajunge în venele porte care se capilarizează din nou în jurul celulelor secretorii ale adenohipofizei.

• Deci, Venele porte hipofizare s-au format dintr-un sistem de capilare hipotalamice (glomeruli capilari) şi se termină tot într-un sistem de capilare (capilare sinusoide) în adenohipofiză. Prin acest sistem venos port sunt transportaţi releasing factors care sunt secretaţi de neuronii parvocelulari ai hipotalamusului. Neurosecreţia acestor neuroni stimulează secreţia din porţiunea distală a adenohipofizei.

• Venele hipofizei formează un plex venos situat în ţesutul fibros periglandular. Venele sunt avalvulate şi se varsă în sinusul cavernos şi în sinusurile intercavernoase.

• Nervii sunt vasomotori simpatici şi pătrund în cei doi lobi hipofizari prin plexurile perivasculare ale arterelor hipofizare. Fibrele nervoase provin din ganglionul cervical superior prin fibre postganglionare şi formează plexul carotidian intern care se continuă cu plexurile arterelor hipofizare.

Secreţia hipofizei.

Adenohipofiza este stimulată de factorii de eliberare ai hipotalamusului.

Hormonii secretaţi de adenohipofiză sunt următorii:

Hormonul somatotrop sau de creştere (STH sau GH) este un hormon polipeptid secretat de celulele specializate, acidofile.

• Grupul hormonal opioid-cortin cu principalii reprezentanţi – Hormonul adenocorticotrop (ACTH) stimulează

corticosuprarenala, dar în mod diferenţiat în funcţie de zonă. Acţionează în special pe zona fsciculată şi moderat pe zona reticulată, cu secreţie de glucocorticoizi androgeni şi estrogeni. Asupra glomerularei acţionează foarte slb. Are structură polipeptidică şi este secretat de celule bazofile specializate.

– Hormonul melanostimulator sau melanotrop (MSH) care acţionează asupra melanocitelor este un hormon polipeptidic, secretat de celulele specializate, bazofile. Este stimulat de MSH-RF, secretat de hipotalamus. Acţionează în sensul creşterii sintezei de melanină.

• Hormonul tireostimulator (TSH) ste o glicoproteină secretată de celulele specializate, bazofile. Acesta determină sinteza şi eliberarea crescută de hormoni tiroidieni. Morfologic duce la hiperplazia şi multiplicarea celulelor tiroidiene.

• Grupul hormonilor gonadotropi este format din hormoni cu structură glicoproteică.– Hormonul foliculostimulant (FSH) la femeie stimulează

maturarea ovulului, dar nu pate produce ponta ovulară. La bărbat favorizează dezvoltarea tubilor seminiferi precum şi multiplicarea şi creşterea sprmatogoniiilor până la un anumit stadiu. Transformarea în spermatozoid nu o mai poate face. Acest lucru este determinat de intervenţia androgenilor.

– Hormonul luteinizant (LH) la femei stimulează celulele tecii interne şi granuloasei în a produce estrogeni şi progesteron. De aemeni, declanşează ovulaţia şi formarea corpului galben. La bărbaţi stimulează celulele Leydig în a produce testosteron şi estradiol.

• Hormonul stimulant al celulelor interstiţiale (ICSH) activează glanda interstiţială a testiculului

• Hormonul lactogen sau Prolactina (PRL) determină creşterea sânilor în timpul sarcinii şi stimulează secreţia lactată după naştere

neurohipofiza• Neurohipofiza nu

secretă hormoni. În neurohipofiză se stochează neurohormonii hipotalamici

• Vasopresina sau hormonul antidiuretic cu rol în reabsorbţia apei în tubii urinari

• Oxitocina produc contracţia musculaturii netede, în special cea uterină şî cea din ducturile galactofore.