UNIVERSITATEA SPIRU HARET

NICULESCU GEORGETA

GIMNASTICA AEROBICĂ

APROFUNDARE

FUNDAŢIA ROMÂNIA DE MÂINE

CUPRINS

I. Introducere

II. Repere istorice privind apariţia gimnasticii aerobice

III. Selecţia în gimnastica aerobică

IV. Conţinutul gimnasticii aerobice

V. Conţinutul antrenamentului sportiv în gimnastica aerobică

VI. Obiectivele şi conţinutul pregătirii gimnaştilor începători

CAPITOLUL I INTRODUCERE

Gimnastica exercită o influenţă deosebită asupra formării şi perfecţionării

omului din punct de vedere fizic, intelectual, moral şi estetic. Ca disciplină sportivă, gimnastica a avut o evoluţie ascendentă ce s-a materializat în noi forme de practicare, iar prin îmbogăţirea permanentă a conţinutului acesteia prin apariţia unor noi exerciţii a dus la diversificarea unor ramuri independente în cadrul acestei discipline. Ramurile gimnasticii sunt:

• Gimnastica de bază; • Gimnastica de performanţă; • Gimnastica aplicată în alte domenii.

În cele ce urmează ne vom ocupa de gimnastica de performanţă, iar în cadrul ei de gimnastica aerobică.

Gimnastica de performanţă Gimnastica de performanţă constituie ramura competiţională a gimnasticii şi se adresează numai celor selecţionaţi în funcţie de capacitatea biologică, motrică şi psihică a acestora, raportată la solicitările acestei ramuri sportive. Ea cuprinde următoarele discipline de concurs:

� Gimnastica artistică � Gimnastica ritmică � Gimnastica acrobatică � Sărituri în plasa elastică (trampoline) � Gimnastica aerobică (Sportul aerobic)

1. Gimnastica artistică - practicată atât de băieţi, cât şi de fete - cuprinde probe la: sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele, bară (pentru bărbaţi) şi sărituri, paralele inegale, bârnă, sol (pentru femei). Această ordine a aparatelor a fost stabilită în anul 1960 de Federaţia Internaţională de Gimnastică. Din anul 1994, în concursurile internaţionale, se concurează numai cu exerciţii liber alese.

2. Gimnastica ritmică - ramură sportivă exclusiv feminină a devenit olimpică din anul 1984 (Los Angeles). Cuprinde exerciţii individuale şi de ansamblu, fără obiecte (în competiţiile interne la categoria copii) şi cu obiecte portative (cerc, panglică, minge, măciuci, coardă), executate cu acompaniament muzical.

3.Gimnastica acrobatică a devenit ramură de sine stătătoare din anul 1972. Sistemul competiţional include următoarele probe: perechi fete, băieţi, mixt, trio fete, grup băieţi (4), iar exerciţiile sunt executate pe podiumul de gimnastică artistică (12 x 12 m) şi cuprind exerciţii cu caracter static (de forţă, echilibru), exerciţii cu caracter dinamic şi combinat.

4. Trampoline – sărituri în plasa elastică, disciplină olimpică din anul 2000 la Sydney, conţine următoarele probe: individual, sincron perechi, torent acrobatic, plasă mică, exerciţiile cuprind o succesiune de 10 sărituri diferite realizate în trei serii (o serie impusă şi două serii libere).

5. Sportul aerobic - este cea mai tânără ramură competiţională a gimnasticii, cu caracter spectacular, elementele folosite fiind din gimnastica artistică, ritmică, acrobatică, dans sportiv, executate pe fond muzical modern. Concursurile se desfăşoară pe un podium pătrat, cu latura de 14 m, iar suprafaţa de concurs este un pătrat cu latura de 7 m pentru probele de individual feminin şi masculin, perechi mixte şi trio şi cu latura de 10 m pentru proba de grup (6). În acest sport deţinem supremaţia europeană şi mondială. Verificaţi-vă cunoştinţele:

1. Care sunt ramurile gimnasticii? 2. Care sunt disciplinele de concurs din gimnastica de performanţă? 3. Care sunt probele de concurs în gimnastica artistică feminină? 4. Care sunt probele de concurs în gimnastica artistică masculină? 5. Când a devenit gimnastica ritmică sport olimpic? 6. Când a devenit trampoline disciplină olimpică? 7. Prezentaţi suprafaţa de concurs pentru sportul aerobic.

CAPITOLUL II REPERE ISTORICE PRIVIND APARIŢIA GIMNASTICII

AEROBICE

Sportul aerobic nu este numai o formă de antrenament fizic, începând din anii 1980, dar şi un sport competitiv de nivel superior. Este o disciplină nouă a gimnasticii cu caracter spectacular, folosind elemente atât din gimnastica artistică, ritmică, acrobatică, dans sportiv cât şi cei 7 paşi de bază: knee, kick, jachs, lunge, march, jog, skip. Această disciplină s-a dezvoltat în cadrul Federaţiei Internaţionale de Gimnastică (F.I.G.) încă din anii 1980, iar concursurile se organizau după diferite regulamente proprii iniţiate de diverse federaţii internaţionale: International Aerobic Federation (IAF), Federaţia Internaţională a Sportului Aerobic şi Fitness (FISAF), American, National, Aerobics, Comision (ANAC). La Congresul F.I.G. din anul 1994 s-a decis să reunească unitar toate structurile şi sistemele competiţionale existente, într-unul singur, cu un regulament unic şi organizarea primului Campionat mondial de gimnastică aerobică în anul 1995. A fost greu să reuneşti un număr mare de competitori din Brazilia (1 milion de practicanţi), Argentina, Australia, Noua Zeelandă, SUA, Japonia, Germania, Italia, Spania care concurau după regulamente diferite. Astfel, la primul Campionat mondial ce a avut loc la Paris în anul 1995 au participat 34 de ţări printre care şi România. Pe

plan internaţional gimnastica aerobică din România a devenit deschizătoare de drumuri şi model pentru definirea conceptului acestei noi discipline sportive. Palmaresul gimnaştilor români este impresionant:

Ramurile gimnasticii aerobice Din cele expuse mai sus putem afirma că, în cadrul gimnasticii aerobice se pot distinge două direcţii de practicare:

1. gimnastica aerobică de întreţinere; 2. gimnastica aerobică de performanţă (sportul aerobic).

Obiectivele gimnasticii aerobice Sportul aerobic implică abilitatea de a executa mişcări complexe, de intensitate mare, în mod continuu şi urmăreşte:

• perfecţionarea, până la nivel de măiestrie, a conţinutului motric; • atingerea măiestriei sportive prin obţinerea de performanţe înalte pe

plan naţional şi internaţional; • dezvoltarea şi perfecţionarea aptitudinilor motrice specifice

practicării sportului aerobic (forţă statică şi dinamică, mobilitate articulară, coordonare, orientare în spaţiu, echilibru, viteză de reacţie, execuţie, de deplasare);

• formarea unei ţinute corporale armonioase, estetice; • dezvoltarea capacităţilor cognitive, afective, motivaţionale; • crearea dispoziţiei pentru obţinerea performanţelor (disponibilitate

pentru efort, ambiţie, perseverenţă, toleranţă la frustrare); • prevenirea sau compensarea deficienţelor fizice datorate efortului

specific; • favorizarea integrării sociale. Toate aceste obiective conduc atât la performanţă, cât şi la dezvoltarea

personalităţii şi simţului artistic al practicanţilor. Caracteristicile gimnasticii aerobice

Prezentăm câteva dintre aceste caracteristici: • are caracter competitiv, ceea ce duce la stabilirea de clasamente pe

categorii de vârstă şi stabilirea de performanţe; • este considerat „sport de scenă”; • prezintă mişcări dinamice de forţă, mobilitate, coordonare şi

muzicalitate; • mişcările sunt caracterizate prin echilibru şi componentă tehnică; • exerciţiile sunt dinamice, momentele de dans aerobic şi elementele

de dificultate dând un aspect echilibrat şi original exerciţiului; • exerciţiile se caracterizează prin originalitate, dată de capacitatea de

creativitate a sportivilor şi antrenorilor; • are caracter individual şi de grup, adresându-se celor cu aptitudini

deosebite;

• dispune de o gamă specifică de mişcări executate continuu, care trebuie să demonstreze flexibilitate şi forţă, combinaţiile dintre paşii de dans şi mişcările braţelor desfăşurându-se pe muzică, pentru a crea secvenţe dinamice, ritmice;

• antrenament riguros, ce presupune o muncă de mare intensitate, atât din partea gimnaştilor, cât şi din partea antrenorilor.

Sarcinile gimnasticii aerobice Sarcinile sportului aerobic derivă din obiectivele enumerate mai sus şi vizează:

• dezvoltarea aptitudinilor motrice specifice practicării sportului aerobic, cu accent pe forţă, viteză de reacţie, mobilitate, coordonare, orientare în spaţiu, echilibru, rezistenţă specifică;

• perfecţionarea tehnicii de execuţie, a virtuozităţii şi frumuseţii în execuţia mişcărilor, prin formarea unui stil propriu;

• dezvoltarea calităţilor psihice şi morale (curaj, perseverenţă, voinţă, capacitatea de concentrare a atenţiei, dorinţa de întrecere şi de afirmare, spiritul de disciplină şi de echipă);

• dezvoltarea şi menţinerea motivaţiei de practicare a sportului aerobic şi obţinerea de performanţe prin imprimarea unui caracter variat şi atractiv al activităţii, prin tratarea individualizată a gimnaştilor şi folosirea unui limbaj adecvat;

• pregătirea specială pentru concurs (în concordanţă cu cerinţele regulamentului), pentru obţinerea de performanţe înalte.

Mijloacele gimnasticii aerobice Aceste mijloace pot fi sistematizate astfel:

- mijloace specifice care cuprind: � paşii aerobici de bază cu variantele lor şi mişcările de braţe; � elmentele (tehnice) de dificultate ce aparţin celor 4 grupe.

- mijloace nespecifice care cuprind: � elemente tehnice din gimnastica artistică şi ritmică adaptate; � elemente tehnice din baletul clasic şi modern care stau la baza

formării ţinutei artistice şi a expresivităţii în mişcare; � exerciţii din gimnastica de bază care stau la baza formării şi

dezvoltării suportului fizic. Actualităţi în gimnastica aerobică

Gimnastica aerobică de performanţă reprezintă abilitatea de a executa continuu mişcări specifice complexe cu intensitate mare pe muzică, care îşi au originea în mişcările aerobice tradiţionale, astfel exerciţiul trebuie să demonstreze mişcare continuă, mobilitate, forţă şi utilizarea celor 7 paşi de bază şi a elementelor de dificultate perfect executate (F.I.G.).

Mişcările specifice sunt reprezentate de combinaţia de paşi aerobici împreună cu mişcările de braţe, executate pe muzică pentru a crea secvenţe dinamice, ritmice cu impact înalt şi jos al mişcărilor. Exerciţiile trebuie să asigure un nivel înalt de intensitate care să demonstreaze adaptarea cardiovasculară la efortul aerob. Exerciţiile au evoluat permanent lucru ce a condus la precizarea unor cerinţe speciale:

- Artistic: coregrafia unui exerciţiu trebuie să prezinte creativitate şi conţinut tipic sportiv, varietate de mişcări şi concordanţă între muzică, mişcări şi expresivitatea sportivului. Pentru perechi mixte, trio şi grup sunt permise trei construcţii într-un exerciţiu incluzând atât începutul cât şi finalul exerciţiului.

- Execuţia: toate mişcările trebuie să fie executate perfect. - Dificultatea: exerciţiul trebuie să prezinte un echilibru între

elementele de dificultate executate în aer, la suprafaţa solului şi la podea; exerciţiul cuprinde 12 elemente de dificultate din familii diferite; maximum 6 elemente de dificultate sunt permise la sol incluzând elementele cu aterizare în sfoară şi flotare, iar restul elementelor fiind executate din poziţie ortostatică cu revenire la verticală.

- Conţinutul compoziţiei: exerciţiul trebuie să prezinte un echilibru între mişcările cu specific aerobic (combinaţii de mişcări înalte şi joase) şi elemente de dificultate; mişcările de braţe şi picioare să fie puternice şi cu o formă bine definită; folosirea echilibrată a spaţiului în totalitate.

- Durata exerciţiului: exerciţiul are o durată de 1 minut 45 secunde, cu o toleranţă de plus sau minus 5 secunde ce implică mişcări dinamice, flexibilitate, coordonare şi simţ muzical.

- Muzica: exerciţiul trebuie executat în totalitate pe muzică şi poate fi utilizat orice stil de muzică adaptat pentru gimnastica aerobică.

- Elementele de dificultate: exerciţiul trebuie să includă minim un element din fiecare grupă:

1. Grupa A Forţa dinamică 2. Grupa B Forţa statică 3. Grupa C Sărituri 4. Grupa D Echilibru şi mobilitate

Sunt permise 12 elemente de dificultate. Nivelul de dificultate este gradat de la 0,1 la 1 punct. Elementele prezentate în exerciţiu, trebuie să demonstreze ambidextria concurenţilor în raport cu tipul calităţilor subliniate (forţă, supleţe, îndemânare) şi să fie integrate în coregrafie cu oscilaţii armonice pe verticală (elemente pe sol, elemente în stând sau elemente realizate cu săritură). Categoriile de concurs sunt:

1. individual feminin;

2. individual masculin; 3. perechi mixte; 4. trio; 5. grup (6) din anul 1999.

- Scena: are înălţimea între 80-140 cm. şi este închisă în spate de un fundal, mărimea podiumului de competiţie nu poate fi mai mică de 14 x 14 metri. - Podiumul de competiţie: trebuie să fie de 12 x 12metri, suprafaţa de competiţie pentru individual feminin, individual masculin, perechi mixte şi trio este de 7 x 7 metri şi de 10 x 10 metri pentru grup, marcată cu o bandă neagră lată de 5 cm. Verificaţi-vă cunoştinţele

1. În ce an s-au reunit sistemele şi structurile existente? 2. Care sunt obiectivele gimnasticii aerobice? 3. Prezentaţi caracteristicile gimnasticii aerobice. 4. Care sunt mijloacele specifice ale gimnasticii aerobice? 5. Care sunt mijloacele nespecifice utilizate în gimnastica arobică? 6. Care sunt grupele de elemente din gimnastica aerobică? 7. Prezentaţi categoriile de concurs. 8. Care este durata unui exerciţiu? 9. Ce înălţime trebuie să aibă scena pentru concurs? 10. Care sunt dimensiunile podiumului de competiţie?

CAPITOLUL III

SELECŢIA ÎN SPORTUL AEROBIC

Iniţial, selecţia s-a făcut dintre sportivii de la gimnastică artistică care au renunţat şi care aveau un număr mare de ani de pregătire la activ. Limita minimă de 18 ani admisă pentru competiţiile de nivel mondial şi european de seniori, apariţia din anul 1999 a primelor competiţii la nivel de juniori, limita maximă 17 ani precum şi accesibilitatea acestui sport, face posibilă realizarea unei selecţii şi în această disciplină sportivă. Putem prefigura nivelurile de pregătire astfel:

• începători 9-11 ani • avansaţi 12-15 ani • performanţă 15 ani în sus

Într-un cuvânt, aspectul morfologic, funcţional, motric şi psihologic al

sportivilor gimnaşti trebuie să se concretizeze în: coordonare, forţă, viteză,

mobilitate, perseverenţă, rezistenţă la stres, armonie corporală, capacitatea de a

fi artist pe scenă.

Aptitudinile psiho-motrice necesare practicării gimnasticii aerobice de performanţă

Datorită valenţelor sale estetice şi spectaculare, ca sport cu o tehnică complexă, gimnastica solicită aptitudini deosebite din partea celor care doresc să obţină performanţe mari. Acestea sunt

• capacitatea coordinativă (îndemânare); • viteza; • forţa; • mobilitate articulară şi supleţe musculară; • rezistenţa.

Etapele selecţiei Din punct de vedere didactic, specialiştii domeniului au stabilit trei etape de selecţie, ce cuprind mai multe faze:

Etapa I – selecţia preliminară (iniţială), corespunde pregătirii copiilor şi are ca sarcini:

• depistarea copiilor cu aptitudini deosebite pentru gimnastică; • constituirea grupelor de lucru pe baza selecţiei; • asigurarea unei pregătiri fizice, tehnice, artistice, psihice de

bază prin însuşirea elementelor tehnice de 0,1-0,4 din cele 4 grupe de elemente;

• însuşirea paşilor de bază şi a mişcărilor de braţe, într-un cuvânt asigurarea bazelor generale ale mişcărilor. În această etapă: – are loc examinarea vizuală a copiilor de către antrenor, privind aspectul morfologic, proporţionalitatea segmentelor şi eliminarea de la început a celor care nu corespund. Apoi, are loc un control medical privind posibilităţile funcţionale ale organismului (capacitatea vitală, frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială), precum şi cercetarea aptitudinilor morfo - funcţionale liniei genetice a părinţilor. – are loc testarea copiilor prin trecerea probelor de motricitate generală şi probelor pentru aptitudini specifice. – are loc definitivarea selecţiei iniţiale, copiii sunt organizaţi în grupe şi supuşi unei pregătiri sistematice timp de 6-12 luni, cu câte 3 antrenamente pe săptămână în primul an de pregătire, apoi, în următorii ani, câte 4-5 antrenamente pe săptămână. Durata etapei I este de 2-3 ani atât pentru fete cât şi pentru băieţi şi se încheie odată cu obţinerea categoriei a III-a. Antrenamentele trebuie să fie caracterizate prin disciplină, exigenţă sporită pentru executarea corectă a elementelor tehnice de bază.

Etapa a II-a – selecţia secundară cuprinde copii iniţiaţi în practicarea gimnasticii aerobice, fiind etapa de bază a specializării sportive şi corespunde pregătirii juniorilor Etapa a III-a –selecţia finală corespunde pregătirii sportivilor consacraţi, este etapa perfecţionării măiestriei sportive. Verificaţi-vă cunoştinţele

1. Enumeraţi aptitudinile psiho-motrice necesare practicării gimnasticii aerobice de performanţă.

2. Prezentaţi sarcinile selecţiei preliminare. 3. Ce durată are selecţia? 4. Ce cuprinde etapa a II-a? 5. Ce cuprinde etapa a III-a?

CAPITOLUL IV

CONŢINUTUL GIMNASTICII AEROBICE Exerciţiul trebuie să prezinte un echilibru între mişcările cu specific aerobic (paşii de bază, mişcările de braţe) şi elemente de dificultate în care mişcările de braţe şi picioare să fie puternice cu o formă bine definită şi cu combinaţii de mişcări înalte şi joase. Astfel conţinutul tehnic al unui exerciţiu cuprinde:

• combinaţii de paşi şi mişcări de braţe; • elemente de dificultate; • construcţii, poze; • elemente de parteneriat; • elemente de tranziţie; • schimbări de nivel.

BASIC STEPS - Paşii de bază Paşii de bază din gimnastica aerobică se execută:

• cu impact uşor sau Low impact în care un picior rămâne în contact permanent cu solul indiferent de mişcare;

• cu impact sărit sau High impact, ambele picioare sunt ridicate în aer chiar şi pentru o fracţiune (mişcările se realizează cu săritură);

• cu impact combinat Hi/Low impact. MARCH – mers: constituie elementul de bază pentru învăţarea celorlalţi paşi şi elemente tehnice şi este folosit ca pas de tranziţie fiind mişcarea tradiţională de tip low impact, care necesită rularea tălpii de pe vârf. Tehnica de execuţie:

- piciorul este îndoit în faţa trunchiului; - mişcarea se execută în sus;

- trunchiul este drept în aliniament natural, bărbia sus, privirea înainte. - trunchi aplecat; - spate rotunjit cu umerii aduşi; - lipsa amplitudinii în mişcare

JOG – alergare: constituie elementul de bază pentru învăţarea celorlalţi paşi şi elemente tehnice şi este folosit ca pas de tranziţie. Este o mişcare alternativă de tip high impact în care genunchii sunt aliniaţi în spatele sau în faţa articulaţiei şoldului.

Tehnica de execuţie:

- genunchiul piciorului pendulat trebuie să fie la verticală; - coapsa bine întinsă, călcâiul spre şezută; - trunchiul este drept în aliniament natural, bărbia sus, privirea

înainte; - contactul cu solul se face pe pingea.

SKIP – şut: este o mişcare combinată din două sărituri mici pe verticală fiind un pas de tranziţie. Este o mişcare de tip high impact sau low impact care combină în mod controlat extensia genunchilor şi flexia şoldului. Tehnica de execuţie:

- se execută o saltare alternativă de pe un picior pe celălalt cu îndoirea înapoi a unui picior cu călcâiul la şezută, urmat de întinderea energică înainte-jos a piciorului la 45°

- trunchiul este drept, musculatura încordată; - la schipul lateral, pe săritură, piciorul drept se îndoaie la spate spre

stânga, cu piciorul la şezută, urmat de întinderea energică spre dreapta, lateral-jos;

KNEE LIFT – genunchi ridicat: este o mişcarea de tip Low impact sau High impact, în care genunchii se ridică cu o flexie de minimum 90 grade faţă de articulaţia şoldului. Este element de tranziţie sau de legătură oferind posibilitatea schimbării de direcţie şi poate fi combinat cu ceilalţi paşi de bază. Tehnica de execuţie:

- ridicarea şi îndoirea piciorului, cu genunchiul înainte la 90°; - coapsa este la orizontală; - trunchiul drept, privirea înainte; - piciorul de bază este întins.

KICK – balans: este o mişcare de ridicare sau întindere energică a piciorului, asemănătoare cu mişcările de battement din gimnastica ritmică. Este o mişcare de tip high impact sau low impact provenind din flexia articulaţiei şoldului cu piciorul întins, la diferite înălţimi. Tehnica de execuţie:

- săltare uşoară pe piciorul de bază cu balansarea energică a piciorului liber la 45°, 90°, 145°, 180°;

- aterizare elastică pe ambele picioare;

- trunchiul este drept cu o ţinută perfectă, musculatura încordată; - genunchii perfect întinşi în timpul mişcării.

JUMPING JACK – săritură în depărtat: este pasul cel mai atractiv din gimnastica aerobică. Este o mişcare de tip high impact în timpul căreia picioarele deschid şi se închid lateral faţă de articulaţia şoldului Tehnica de execuţie:

- se execută în 2 timpi (depărtare-apropiere), din stând cu trunchiul drept;

- săritură în stând depărtat cu genunchii semiîndoiţi: - vârfurile orientate oblic în afară; - greutatea repartizată pe ambele picioare.

LUNGE – fandare: este un pas de bază ce se realizează lateral şi înapoi şi permite schimbarea direcţiei. Este o mişcare de tip high impact sau low impact din articulaţia şoldului care deschide şi închide picioarele pe diagonală Tehnica de execuţie:

- picioarele pleacă simultan şi se depărtează fără rotaţie spre exterior din articulaţia şoldului, un picior este întins spre înapoi în plan sagital sau în lateral;

- trunchiul este uşor spre înainte formând o linie dreaptă de la gât la călcâi

- vârfurile orientate spre înainte.

Variante de paşi aerobici HEEL UP – călcâi la spate: este un pas specific ce poate fi executat din stând şi stând depărtat şi este folosit pentru schimbarea direcţiei de deplasare. Tehnica de execuţie:

- poziţia trunchiului este dreaptă; - piciorul se îndoaie energic, iar călcâiul atinge şezuta.

STEP TOUCH – pas cu atingere uşoară: este o structură simplă de bază în sportul aerobic compusă din 2 mişcări: pas şi apropiere cu atingere uşoară. Tehnica de execuţie:

- trunchiul este drept, privirea înainte; - se execută din stând, pas lateral cu piciorul stâng cu uşoară deplasare a

greutăţii în direcţia mişcării; - la revenire greutatea rămâne pe piciorul de bază (cel care nu face

deplasarea) care este puţin îndoit. GRAPE-FINE – este o combinaţie de paşi cu deplasare laterală şi încrucişare înainte sau la spate. Tehnica de execuţie:

- trunchiul rămâne drept; - contactul cu solul pe primul pas se face pa călcâi;

- se execută în 4 timpi: 1.- pas lateral cu dreptul, 2. - pas încrucişat cu stângul în spatele piciorului drept, 3.- pas lateral cu piciorul drept, 4.- apropierea piciorului stâng în stând;

- paşii sunt egali. V STEP – pas în „V”: se realizează în 4 timpi din poziţia stând, descriind litera V. Tehnica de execuţie:

- trunchiul este drept, privirea înainte; - timpul 1.- pas oblic înainte cu piciorul drept - timpul 2.- pas oblic înainte cu piciorul stâng, în stând depărtat - timpul 3.- pas înapoi cu piciorul drept în poziţia iniţială - timpul 4.- pas înapoi cu piciorul stâng în poziţia stând.

JAZZ SQUARE: este un pas de dans aerobic specific hip hap-ului aerobic şi se execută din stând în 4 timpi. Tehnica de execuţie:

- trunchiul este la verticală; - timpul 1.- pas înainte cu piciorul drept - timpul 2.- pas încrucişat cu piciorul stâng înaintea piciorului drept - timpul 3.- pas înapoi cu piciorul drept în afara piciorului stâng - timpul 4.- apropierea piciorului drept în stând sau stând depărtat

MAMBO: este un pas de dans aerobic şi se execută din stând sau stând depărtat în 4 timpi. Tehnica de execuţie:

- 1. pas înainte cu piciorul drept cu trecere greutăţii pe el, piciorul stâng se ridică de pe sol, ambele picioare uşor îndoite;

- 2. revenire cu piciorul stâng pe sol - 3. pas înapoi cu piciorul drept - 4. apropierea piciorului stâng în stând sau stând depărtat

MIŞCĂRI DE BRAŢE Toate mişcările braţelor trebuie executate controlat, fără nici o mişcare de rupere în articulaţia cotului sau a umărului. Mişcările pot fi executate sistematic schimbându-se:

- planul de execuţie: frontal, sagital, orizontal, pe direcţiile înainte, înapoi, lateral stânga, lateral dreapta;

- forma de mişcare: în arc, cerc, opt, forfecări; - simetria, asimetria mişcării, lungimea pârghiilor, varietatea

articulaţiilor; - mişcările pot fi executate cu braţele îndoite sau întinse, succesiv,

alternativ; - poziţii utilizate: mâini pe şold, la piept, pe umeri, la ceafă, pe creştet,

încrucişate la piept, deasupra capului;

- bătăi din palme: cu palmele pe piept, pe coapse, pe gambă, pe talpă; - mişcări utilizate: îndoiri, întinderi (flexii, extensii), balansări de braţe

în cerc, în arc, opt, rotări, forfecări, ridicare, coborâre, răsucire (supinaţie, pronaţie), rotări, cu degetele în diverse poziţii.

- mişcările trebuie să fie variate şi bine echilibrate în exerciţiu ELEMENTE DE DIFICULTATE GRUPA A DYNAMIC STRENGHT – forţă dinamică Această grupă cuprinde următoarele subgrupe de familii:

- 1. Familia: PUSH- UPS; WENSON; A-FRAME & CUTS - 2. Familia: LEG CIRCLE; FLAIR şi ELICOPTER - 3. Familia: CAPOEIRA

Toate elementele din această grupă se găsesc în Codul de punctaj valabil în perioada 2005-2008, www.fig-gymnastics.com GRUPA B STATIC STRENGTH - Forţă statică Această grupă cuprinde:

- 1. Familia: SUPPORT Toate elementele din această grupă se găsesc în Codul de punctaj valabil în perioada 2005-2008, www.fig-gymnastics.com GRUPA C JUMPS and LEAPS - Sărituri Această grupă cuprinde sărituri cu desprindere de pe loc şi din deplasare. Toate elementele din această grupă se găsesc în Codul de punctaj valabil în perioada 2005-2008, www.fig-gymnastics.com GRUPA D BALANCE & FLEXIBILITY - Echilibru şi mobilitate Toate elementele din această grupă se găsesc în Codul de punctaj valabil în perioada 2005-2008, www.fig-gymnastics.com CONSTRUCŢII Construcţiile din proba de perechi, trio şi grup constituie puncte forte în aprecierea exerciţiilor dacă sunt originale şi respectă cerinţele regulamentare. O construcţie este definită atunci când unul sau mai mulţi concurenţi

sunt ridicaţi, ţinuţi şi/sau căraţi deasupra solului, poate include orice combinaţie

între sportivi şi poate fi realizată din diferite forme şi formaţii, dar executate în

acelaşi timp.

Sunt permise doar 3 construcţii în care sunt incluse începutul şi finalul exerciţiului. Ca amplasament trebuie să fie vizibile atât de arbitri cât şi de

spectatori, realizate rapid, în forţă, dar menţinute, desfacerea construcţiei să se facă fluent, dinamic, cu treceri naturale la alte mişcări. În cazul unei construcţii în picioare (piramidă), adică o persoană ridică 2 persoane, ridicarea nu poate fi mai înaltă de 2 persoane, una deasupra celeilalte. Exemple: pentru perechi mixte:

1. gimnastul în stând depărtat, cu braţele sus, susţine gimnasta care se află în culcat dorsal;

2. gimnastul în culcat dorsal cu picioarele îndoite şi depărtate, susţine cu braţele întinse, gimnasta care este în echer depărtat (straddle support).

Exemple: pentru trio: 1. două gimnaste se află în fandare înainte şi susţin pe umărul

dinspre punctul 1, o altă gimnastă care este în sfoară frontală (laterală), cu braţele lateral;

Exemple: pentru grup: 1. trei gimnaşti la sol, cel din mijloc în poziţia pe genunchi, ceilalţi

doi în fandare înainte unul pe piciorul drept, celălalt pe piciorul stâng, doi gimnaşti în sfoară înainte cu piciorul sprijinit pe piciorul fandat al celor doi gimnaşti, iar al şaselea gimnast este susţinut în echer depărtat de gimnastul din poziţia pe genunchi.

TRANZIŢII ŞI PARTENERIAT Tranziţiile trebuie să fie dinamice, curgătoare, fluente, variate, legând cele 3 nivele (la sol, în picioare, în aer). Pentru perechi mixte, trio şi grup, concurenţii trebuie să demonstreze că sunt o unitate şi că există o funcţionalitate între membri. Verificaţi-vă cunoştinţele

1. Prezentaţi conţinutul tehnic al unui exerciţiu. 2. Care sunt paşii de bază în gimnastica aerobică? 3. Prezentaţi tehnica de execuţie a mersului. 4. Prezentaţi tehnica de execuţie a alergării. 5. Prezentaţi tehnica de execuţie a skipului. 6. Prezentaţi tehnica de execuţie a knee liftului. 7. Prezentaţi tehnica de execuţie a kickului. 8. Prezentaţi tehnica de execuţie a jumping jack. 9. Prezentaţi tehnica de execuţie a fandărilor. 10. Enumeraţi variantele de paşi. 11. Prezentaţi tehnica de execuţie a pasului în V. 12. Prezentaţi tehnica de execuţie a grape-fine. 13. Prezentaţi tehnica de execuţie în mambo. 14. Prezentaţi tehnica de execuţie în step touch. 15. Prezentaţi câteva mişcări de braţe. 16. Care sunt elementele de dificultate? 17. Ce sunt construcţiile?

CAPITOLUL V CONŢINUTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

ÎN GIMNASTICA AEROBICĂ Conţinutul antrenamentului sportiv însumează acele elemente de structură

care, pe baza unor legi şi reguli funcţionale şi metodologice, determină performanţa sportivă. Indiferent de ramura sportivă factorii (componentele) procesului de pregătire sunt aceiaşi:

• pregătirea fizică; • pregătirea tehnică; • pregătirea artistică; • pregătirea psihologică; • pregătirea tactică; • pregătirea teoretică; • pregătirea biologică pentru concurs.

Pregătirea fizică În gimnastică pregătirea fizică o regăsim în următoarea succesiune: • pregătirea fizică generală; • pregătirea fizică specifică; • dezvoltarea calităţilor motrice specifice.

Pregătirea tehnică Pregătirea tehnică vizează în primul rând formarea bazelor generale ale mişcării, învăţarea tehnicii de bază a paşilor specifici, a mişcărilor de braţe, a deplasărilor, a schimbărilor de nivel, învăţarea graduală a elementelor tehnice din cele 4 grupe. Toate aceste sunt realizabile prin folosirea eficientă a modelelor operaţionale care au la bază sistemul algoritmic ce presupune:

- împărţirea structurii în paşi metodici sistematici; - conceperea elementelor pregătitoare pentru învăţarea elementelor de

bază; - realizarea unei succesiuni metodice optime a structurii tehnice şi

exersarea ei; - includerea structurii tehnice în alte combinaţii.

Pregătirea artistică Pregătirea artistică reprezintă procesul de educare a expresivităţii şi

cursivităţii mişcărilor efectuate cu diferite grade de dificultate cu sau fără fond muzical.

Pregătirea psihologică Pregătirea psihologică a devenit unul dintre factorii antrenamentului

deschis perfecţionării şi valorificării în concursuri, precum şi o componentă de bază a procesului de educaţie şi instruire a sportivului, în vederea participării cu succes în întreceri.

Etapele pregătirii psihice • pregătirea psihică de bază, care cuprinde ansamblul metodelor şi

mijloacelor necesare formării personalităţii sportivului, a trăsăturilor sale atitudinale.

• pregătirea psihică specifică constă din dezvoltarea şi perfecţionarea acelor calităţi psihice care condiţionează direct performanţa cum sunt motivaţia, voinţa, dârzenia, atenţia, perseverenţa, dorinţa de victorie, capacitatea de concentrare, memoria, imaginaţia, capacitatea de reprezentare motrică.

• pregătirea psihologică pentru concurs: gimnastul trebuie pregătit psihic pentru a face faţă anumitor dificultăţi ce pot apărea înainte sau în timpul concursului.

Între cele trei etape ale pregătirii psihice, există o relaţie ierarhică de condiţionare, pregătirea psihică de bază constituind suportul de la care pleacă întregul proces şi pe care se sprijină, în permanenţă, indiferent de vârsta şi valoarea competiţională a sportivului.

Pregătirea tactică În sportul aerobic, pregătirea tactică se realizează cu ajutorul mijloacelor

tehnice, profilul efortului, precum şi structura tehnică a concursului, determinând natura mijloacelor necesare formări şi automatizării acţiunilor şi deprinderilor tactice.

Conţinutul pregătirii tactice în sportul aerobic poate fi abordat din două puncte de vedere:

• pregătirea tactică înaintea competiţiei; • pregătirea tactică în timpul competiţiei.

Pregătirea teoretică Pregătirea teoretică a sportivilor reprezintă ansamblul cunoştinţelor de specialitate transmise de către antrenori, în vederea aplicării în practică a unor noţiuni, priceperi, reguli, menite să optimizeze randamentul în antrenamente şi competiţii.

Pregătirea biologică pentru concurs Pregătirea biologică pentru concurs împreună cu refacerea reprezintă modalităţi practice de optimizare a antrenamentului sportiv în vederea susţinerii biologice a performanţei sportive, dar şi de protecţie a stării de sănătate a gimnaştilor care survine cu 7-14 zile înaintea unui obiectiv competiţional Verificaţi-vă cunoştinţele

1. Care sunt componentele antrenamentului sportiv în gimnastica aerobică? 2. Ce vizează pregătirea tehnică?

3. Care sunt etapele pregătirii psihice?

4. Prezentaţi componentele pregătirii tactice?

5. Ce reprezintă pregătirea biologică pentru concurs?

CAPITOLUL VI OBIECTIVELE ŞI CONŢINUTUL PREGĂTIRII GIMNAŞTILOR

ÎNCEPĂTORI

La nivelul grupelor de copii, instruirea este orientată spre: • Dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor corelată cu dezvoltarea

grupelor musculare solicitate în gimnastica aerobică: se folosesc atât exerciţii analitice cât şi complexe de exerciţii cu influenţă globală asupra musculaturii întregului corp;

• Dezvoltarea progresivă a capacităţii motrice a copiilor: baza pregătirii o constituie stăpânirea unui sistem variat de priceperi şi deprinderi motrice care să-i permită susţinerea fără efort a solicitărilor din gimnastica aerobică. Acest lucru se realizează prin folosirea jocurilor dinamice, selectate în concordanţă cu structura şi conţinutul pregătirii, exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de dirijare a mişcărilor şi de păstrare a echilibrului, a coordonării;

• Dezvoltarea aptitudinilor motrice specifice în concordanţă cu vârsta şi sexul gimnaştilor: se va acţiona asupra dezvoltării vitezei de reacţie, de execuţie, de deplasare, coordonării segmentelor faţă se corp sau unele faţă de altele, coordonării mişcărilor partenerilor şi sincronizării lor, echilibrului, orientării în spaţiu;

• Iniţierea în însuşirea elementelor tehnice de bază: acest lucru se realizează pe baza unei munci bine organizate şi planificate astfel încât gimnastul să poată executa procedeele tehnice de bază, elementele de dificultate mică din cele 4 grupe, să-şi sincronizeze mişcările cu ale partenerilor;

• Pregătirea treptată a copiilor pentru participarea în concursuri: programarea concursurilor se va face în funcţie de progresele obţinute în procesul instruirii, scopul fiind de a obişnui copiii cu disciplina de concurs, cu modul de arbitraj, cu emoţiile concursului. Aceste concursuri au şi rol educativ, contribuind la stăpânirea de sine, la cultivarea spiritului de răspundere, la stimularea motivaţiei şi a încrederii în posibilităţile proprii, la dorinţa de afirmare în competiţii;

• Formarea unui comportament civilizat al copiilor dornici de afirmare: în realizare acestui obiectiv responsabilitatea revine antrenorului.

Particularităţile componentelor antrenamentului gimnaştilor începători

În pregătirea copiilor pentru gimnastica aerobică, un rol deosebit îl are stabilirea raportului corect între elementele de conţinut ale antrenamentului, care trebuie să ţină seama de particularităţile morfo-funcţionale şi fizice ale copiilor.

Pregătirea fizică În această etapă, aproape jumătate din timpul alocat antrenamentului este afectat pregătirii fizice şi motrice a copiilor. La această vârstă, se acordă o atenţie deosebită dezvoltării vitezei de execuţie, de reacţie, mobilităţii coxo-femurale, coordonării, echilibrului, simţului ritmului, forţei în regim de viteză. Astfel se execută: sărituri pe loc şi din deplasare, peste obstacole, sărituri în lungime, alergare pe distanţe scurte, exerciţii de mobilitate la scara fixă (balansări), flotări tracţiuni, exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii abdominale, a spatelui. În ceea ce priveşte pregătirea motrică, se va insista pe combinarea mişcărilor executate cu diferite părţi ale corpului, pe capacitatea de apreciere a mişcărilor şi a încordării musculare. Pregătirea tehnică Se realizează prin învăţarea corectă a paşilor de bază din gimnastica aerobică şi a variantelor de paşi, a mişcărilor de braţe, învăţarea elementelor simple de 0,1 şi 0,2 din cele patru grupe, învăţarea structurilor simple, învăţarea deplasărilor. Nu se învaţă elementele cu aterizare în push-up (flotare). Pregătirea artistică Învăţarea mişcărilor din baletul clasic, învăţarea elementelor de expresivitate corporală, formarea unei ţinute corecte în mişcare. Pregătirea psihologică Se va acţiona pentru formarea unor atitudini pozitive privind practicarea gimnasticii aerobice acţionându-se în direcţia dezvoltării acelor calităţi psihice care condiţionează direct performanţa cum sunt motivaţia, voinţa, dârzenia, atenţia, perseverenţa, dorinţa de victorie, capacitatea de concentrare, memoria. Pregătirea teoretică Antrenorul va familiariza gimnastul cu termenii de bază, conţinutul probelor d concurs, efortul din lecţie, noţiuni muzicale, etc. La acest nivel de vârstă nu putem vorbi de o pregătire tactică şi nici de o pregătire biologică de concurs în înţelesul strict al noţiunilor, ci doar de o alimentaţie şi o refacere care constă de fapt din respectarea unor reguli de alimentaţie raţională, să mănânce la ore regulate şi să se odihnească. Dacă selecţia o abordăm la 7-8 ani, după o perioadă de pregătire de 2 ani pot participa în concursuri la categoria a III-a care include copii de 9-11 ani. Programul competiţional cuprinde următoarele probe: perechi, trio, grup (6) cu amendamente speciale pentru fiecare. Durata exerciţiului este de 1 minut 20 secunde cu o toleranţă de plus sau minus 5 secunde. Probe de control La acest nivel de vârstă sugerăm ca probe: a). Probe de pregătire fizică generală:

- pentru musculatura abdominală: din atârnat la scara fixă, ridicarea picioarelor la 90° şi din aşezat echer menţinut.

- pentru musculatura spatelui: din culcat facial, picioarele fixate la scara fixă, ridicări de trunchi cu mâinile la ceafă;

- pentru forţa picioarelor: săritură în lungime de pe loc şi sărituri cu genunchii la piept;

- pentru forţa braţelor (extensori şi flexori): flotări şi tracţiuni; - rezistenţă: alergare de rezistenţă 600-800 m;

b). Probe de pregătire fizică specifică: 1. pentru musculatura abdominală:

- din aşezat pe banca de gimnastică, echer menţinut (se cronometrează timpul de menţinere);

- din culcat dorsal – ridicări simultane de trunchi şi picioare ( număr de repetări corecte);

2. pentru forţa picioarelor: - sărituri cu genunchii la piept (număr de sărituri corecte); - săritură straddle (număr de execuţii corecte);

3. mobilitate coxo-femurală: - sfoara înainte pe piciorul drept şi stâng; - laterală cu trunchiul în culcat facial;

4. pentru braţe: - flotări din sprijin culcat facial cu picioarele apropiate şi cu picioarele depărtate – valoare 0,1 ( număr de execuţii corecte); 5. pentru coordonare:

- o structură în 8 timpi; - o structură în 8 timpi utilizând 2 paşi de bază în combinaţie cu

mişcări de braţe. Lecţia de antrenament Pregătirea gimnaştilor începători va fi orientată spre:

• dezvoltarea fizică generală şi specifică; • formarea unei ţinute corecte şi dezvoltarea fizică armonioasă; • învăţarea paşilor specifici din gimnastica aerobică din low impact şi high

impact; • învăţarea structurilor simple şi a mecanismelor de bază (săritură,

desprinderea de pe un picior sau pe două, aterizarea, întoarcerile în jurul axului longitudinal);

• învăţarea elementelor simple acrobatice: rostogoliri, stând pe cap, stând pe mâini, stând pe omoplaţi, cumpănă, răsturnare laterală;

• învăţarea corectă a elementelor simple din cele 4 grupe structurale; • educarea calităţilor psihice şi de voinţă; • participarea la concursuri şi obţinerea categoriei a III-a.

Exerciţiile pentru formarea unei ţinute corecte a corpului vor fi incluse în fiecare lecţie, un rol important având studiile la bara de perete, exerciţiile la centru din baletul clasic, paşi de dans modern, stilizat executaţi cu diferite poziţii de braţe. Succesiunea în derulare a unei lecţii de antrenament cu copii ar fi:

• exerciţii de organizare şi ordine, executate din diferite formaţii, exerciţii de atenţie;

• exerciţii din deplasare (variante de mers, de alergare) executate cu diferite mişcări de braţe;

• complexe de exerciţii pentru pregătirea fizică generală; • exerciţii coregrafice la bara de perete şi centru; • învăţarea paşilor de bază din gimnastica aerobică şi a legării lor; • învăţarea elementelor acrobatice simple (statice şi dinamice); • învăţarea elementelor tehnice de bază din gimnastica aerobică; • în final, pot fi incluse elemente pentru corectarea ţinutei, liniştirea

organismului şi relaxarea lui după un efort susţinut. Această succesiune în derularea lecţiei de antrenament are la bază structura lecţiei, care cuprinde trei părţi principale:

• partea I - introductivă – pregătirea organismului pentru efort; • partea a II-a - fundamentală – realizarea sarcinilor lecţiei; • partea a III-a – de încheiere, de revenire după efort.

Prezentăm un plan de lecţie pentru grupa de începători. PLAN DE LECŢIE Clubul Triumf Bucureşti Antrenor: Izabela Lăcătuş Gimnastică aerobică ANUL I – iniţiere Obiective operaţionale: Pregătire artistică: exerciţii la bara de perete Pregătire tehnică: învăţarea variantelor de paşi: grape-fine şi mambo, consolidarea săriturii cosak, legată cu săritura developpé; consolidarea stândului pe mâini, cu accent pe menţinerea poziţiei. Pregătire fizică: dezvoltarea forţei

Mijloace Dozare

Par

tea I -

Pre

gătitoar

e

• adunarea, controlul ţinutei şi echipamentului

• exerciţii de atenţie: întoarceri stânga-dreapta, stânga-împrejur

8 x

• mers cu pas gimnast • mers pe vârfuri, cu braţele sus,

mers pe călcâie, cu braţele înapoi jos

• alergare normală cu genunchii sus, cu pendularea gambelor înapoi

• mers pe vârfuri, cu balansarea piciorului drept, stâng, braţele lateral

• alergare cu paşi adăugaţi, cu faţa spre centrul covorului şi cu faţa spre exterior

• mers fandat, cu răsucirea trunchiului spre piciorul fandat

• mers cu rotarea braţelor înainte-înapoi

• complex de încălzire liber

24 m

12 m + 12 m

24m

diagonală

24m+24m

12 m

12m

4x8 t/ex.

P

artea a II-a - fun

damen

tală

Artistică: - exerciţii la bara de perete: demi- plié, - battment tendu, battment jeté, , rond de jambe par terre, grand battment, sauté; - exersarea paşilor învăţaţi; - învăţarea paşilor grape-fine şi mambo; - pas schimbat-săritură cu developpé; - pas schimbat, săritura cosak; - pas schimbat - săritură cosak, săritură tuck, legată cu săritura developpé; Acrobatică: - stând pe mâini la scara fixă - stând pe mâini cu ajutor - stând pe mâini fără ajutor Pregătire fizică: Dezvoltarea forţei abdominale - echere Dezvoltarea forţei spatelui - culcat facial cu braţele sus – extensia trunchiului şi a picioarelor cu menţinere Dezvoltarea forţei braţelor - flotări din poziţia pe genunchi

-15 minute -3x5 repetări -3x5 repetări -8 x 5 repetări -4x5 repetări -4x5 repetări -4x5 repetîri -3x10 repetări -3x10 repetări -3x10 repetări

Partea a III-a încheiere

- mers cu exerciţii de respiraţie - mers pe vârfuri cu mâinile la ceafă - concluzii-evidenţieri

4 x 8 t 4 x 8 t

Documente de evidenţă

Antrenorul întocmeşte documentele de evidenţă ale întregii activităţi rezultată în urma procesului de antrenament şi concurs. Pe baza datelor înmagazinate, au loc analizele privind munca desfăşurată şi stabilirea direcţiilor pentru ciclul următor de antrenament (de pregătire). Documentele de evidenţă cuprind:

• datele personale ale sportivilor (numele şi prenumele, data naşterii, anul naşterii, adresa, şcoala, clasa);

• datele antropometrice (înălţime, greutate, probleme speciale); • prezenţa la antrenamente; • conţinutul exerciţiilor; • rezultatele concursurilor de verificare şi oficiale;

• conţinutul probelor de control (fizice şi tehnice); • rezultatele trecerii probelor de control (fizice şi tehnice); • rezultatele controlului medical. Probele şi normele de control se stabilesc în concordanţă cu nivelul iniţial

al pregătirii fizice şi tehnice al sportivilor şi cu obiectivele de performanţă planificate. Verificaţi-vă cunoştinţele

1. Prezentaţi obiectivele pregătirii gimnaştilor începători. 2. Prezentaţi o structură în 8 timpi pentru coordonare. 3. Care sunt obiectivele lecţiei de antrenament la gimnaştii începători? 4. Prezentaţi probele de pregătire fizică generală. 5. Prezentaţi probele de pregătire fizică specifică. 6. Ce documente de evidenţă întocmeşte antrenorul?

PROBELE DE CONCURS SI CERINTELE DE COMPOZITIE PENTRU GIMNASTICA AEROBICA

2007-2008

CATEGORIA A III-A 9-11 ANI Probele de concurs PERECHI, TRIO, GRUP Durata exerciţiului 1minut 15 secunde +/- 5 secunde Numărul elementelor de dificultate

8 (4 impuse + 4 opţionale)

Elemente impuse 1 Straddle push up, 2 Tuck jump, 3 Split la sol, 4 Vertical split.

Valoarea elementelor Intre 0,1 si 0,4 Elemente la sol Maximum 4 Elemente cu aterizare în flotare

Nu sunt permise

Elemente interzise Flotare pe 1 braţ. Aterizare pe 1 braţ. Support pe 1 braţ.

Grupe de elemente (A,B,C,D)

Câte 1 element din fiecare grupa.

Scorul la dificultate Se adună elementele care au primit valoare. Pentru a primi o grupă de elemente, un element trebuie executat cu minimum de cerinţe.

Construcţii 1

Costume Respectarea Codul de punctaj FIG (costum şi şosete). Încălţămintea opţională (pantof sport, tenişi, papuci gimnastică). Fără machiaj.

Penalizări la dificultate 1 punct penalizare: - pentru fiecare element cu valoare mai mare de 0,4; - pentru fiecare element interzis; - repetarea unui element; - lipsa unui element impus; - lipsa unui element opţional; - mai mult de 4 elemente la sol; - fiecare grupă de elemente lipsă (dar maximum de penalizare 2 puncte).

Artistica

Parteneriate două; Schimbare de ritm; Muzica adecvată vârstei; Secvenţe de paşi 2 x 2x8.

Penalizări artistica Pentru lipsa unei secvenţe de paşi, la secţiunea „Combinaţiile de mişcări specifice aerobicului (paşi / braţe)” punctajul pleacă din 1,8; Pentru lipsa celor două secvenţe de paşi, la secţiunea „conţinut specific” punctajul pleacă din 1,6.

DICŢIONAR TEHNIC UZUAL

- Arm, = braţ; - Airborne = învârtire 360°în aer paralel cu solul - Air tour = săritură cu întoarcere; - Back = înapoi; - Balance = echilibru; - Circle = cerc; - Cossack jump = săritură în echer cu un picior îndoit; - Cut = tăietură; - Dynamic strenght = forţă dinamică; - Double = dublu; - Fan kick = rotarea în plan frontal a unui picior; - Flexibility = mobilitate; - Frontal prone = sfoară laterală, trunchiul în culcat facial;

- Frame = echer apropiat cu mâinile pe sol; - Flair = cerc cu picioarele depărtate; - Free fall = cădere liberă; - Frontal = plan frontal; - Free = liber; - Gainer = balansul unui picior înainte, săritură cu

întoarcere; - Half = jumătate; - Heel up = călcâi ridicat; - He impact = impact sărit (mişcările se realizează prin

săritură); - He/Low impact = impact combinat; - High = înalt (răsturnat); - Hinge = balama; - Hitch kick = săritură kick cu forfecare în plan sagital; - Hold = menţinere; - Jog = alergare; - Jump = săritură; - Jumping Jack = săritură în depărtat şi apropiat; - Kicks = balansări; - Knee = genunchi ridicat şi îndoit la 90°; - Landing = aterizare; - Leap = săritură; - Leg = picior; - Lift = ridicare; - Low impact = impact uşor (un picior este în contact cu solul); - Lunge = fandare; - March = mers; - Pike = săritură în echer; - Plio push up = flotare cu desprindere; - Push up = flotare; - Raised = ridicat; - Roll = rostogolire laterală; - Sagital = plan sagital; - Scale = cumpănă; - Scissors = forfecare; - Skip = săltări cu îndoirea şi întinderea piciorului la 45°; - Split = sfoară;

- Split leap = săritură în sfoară din deplasare; - Spin = rotare; - Static strenght = forţă statică; - Step touch = pas cu atingere uşoară; - Straddle = depărtat; - Straddle jump = săritură în echer depărtat; - Straddle support = echer depărtat; - Straight = drept; - Supine = culcat dorsal; - Support = sprijin pe palme; - Support lever = planşă facială; - Switch = schimbare; - Tuch = ghemuit; - Tuck jump = săritură cu grupare; - Turn = piruete ( 180,360°,720°); - Twist = întoarcere de diferite grade; - Vertical split = sfoară verticală; - V- Support = sprijin pe mâini în echer depărtat picioarele

la verticală; - Wenson = sfoară cu un picior pe un umăr în flotare;

BIBLIOGRAFIE Codul de punctaj FIG, 2005 – 2008 www.fig-gymnastics.com Popescu, G., 2003 Sport aerobic / Ghid tehnic. Bucureşti, ANEFS Popescu, G., 2005, Impact aerobic. Bucureşti, Editura Elisavaros Stoenescu, G., 2000. Gimnastica aerobică şi sportul aerobic.

Bucureşti, Editura ISPE