+ All Categories
Home > Documents > Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

Date post: 17-Oct-2021
Category:
Upload: others
View: 0 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
94
I Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de sănătate şi HIV/SIDA Organizaţia Internaţională a Muncii, Geneva, 2005 Organizaţia Mondială a Sănătăţii Organizaţia Internaţională a Muncii
Transcript
Page 1: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

I

Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de sănătate şi HIV/SIDA

Organizaţia Internaţională a Muncii, Geneva, 2005

Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Organizaţia Internaţională

a Muncii

Page 2: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

II

Copyright © Organizaţia Internaţională a Muncii şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2005

Publicaţiile Biroului Internaţional al Muncii şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii se bucură de protecţia drepturilor de autor în baza Protocolului 2 la Convenţia universală privind drepturile de autor. Reproducerea unor scurte fragmente din aceste publicaţii este însă permisă, cu condiţia menţionării sursei. Pentru obţinerea drepturilor de reproducere sau traducere, se va adresa o solicitare în acest sens Biroului de Publicaţii (Drepturi şi licenţe), Biroul Internaţional al Muncii, CH-1211 Geneva 22, Elveţia. Biroul Internaţional al Muncii se bucură să primească astfel de solicitări. Solicitările pentru permisiunea de a reproduce sau traduce publicaţiile OMS pentru comercializare sau distribuţie non-comercială, urmează a fi expediate la: Marketing and Dissemination, la adresa de mai sus (fax: +41 22 791 4806; email: [email protected]).

Bibliotecile, instituţiile şi alţi utilizatori înregistraţi în Marea Britanie la Copyright Licensing Agency, 90 Tottenham Court Road, London W1T 4LP [fax: (+44) (0)20 7631 5500; email: [email protected]], în Statele Unite ale Americii la Copyright Clearance Center, 222 Rosewood Drive, Danvers, MA 01923 [fax: (+1) (978) 750 4470; email: [email protected]] sau în alte ţări la organismele asociate care se ocupă de protecţia drepturilor de reproducere, pot face foto copii după aceste materiale în conformitate cu autorizaţiile care le sunt emise în acest scop. _______________________________________________________Publicat pentru prima dată în 2005

978-92-2-821198-6 (print)978-92-2-821199-3 (web pdf)

Publicat şi în limba engleză cu titlul: Joint ILO/WHO guidelines on health services and HIV/AIDS (ISBN 92-2-117553-7); În rusă: Международная организация труда/Всемирная организация здравоохранения: совместные рекомендации для служб здравоохранения по проблеме ВИЧ/СПИДа (ISBN 92-2-417553-8), În franceză: Directives conjointes OIT/OMS sur les services de santé et le VIH/SIDA (ISBN 92-2-217553-0), În spaniolă: Directrices mixtas OIT/OMS sobre los servicios de salud y el VIH/SIDA (ISBN 92-2-317553-4); În portugheză: Directrizes conjuntas OIT/OMS sobre os serviços de saúde e a infecção VIH/SIDA (ISBN 978-92-2-820156-7). De asemenea, în arabă, în chineză; în limba bahasa indoneză; în thailandeză.

Denumirile utilizate în publicaţiile OIM şi OMS, în conformitate cu practica Naţiunilor Unite, precum şi prezentarea materialelor cuprinse în acestea, nu implică o luare de poziţie din partea Biroului Internaţional al Muncii cu privire la statutul juridic al unei ţări, zone sau teritoriu sau al autorităţilor acestora, sau cu privire la delimitarea frontierelor acestora.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în articolele, studiile şi alte lucrări semnate aparţine exclusiv autorilor, iar publicarea lor nu echivalează cu o susţinere a opiniilor exprimate în aceste materiale din partea Biroului Internaţional al Muncii sau a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Referirile care se fac la denumirile unor firme, produse şi procese comerciale nu implică faptul că sunt susţinute de Biroul Internaţional al Muncii sau de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, iar faptul că anumite firme, produse sau procese comerciale nu sunt menţionate nu constituie un semn de dezaprobare a acestora.

Publicaţiile OIM pot fi obţinute în marile librării sau prin intermediul birourilor locale ale OIM din numeroase ţări, sau direct la adresa ILO Publications, International Labour Office, CH-1211 Geneva 22, Elveţia. Cataloagele sau listele de noi publicaţii se pot obţine gratuit de la adresa de mai sus sau prin email, la adresa: [email protected]. Vizitaţi site-ul nostru pe Internet: www.ilo.org/publns

Publicaţiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pot fi obţinute de la Marketing and Dissemination, World Health Organization, 20 Avenue Appia, 1211 Geneva 2 7, Switzerland (tel: +41 22 791 2476; fax: +41 22 791 4857; email: [email protected])._______________________________________________________Ediţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Geneva, Elveţia Machetat şi tipărit în Republica Moldova, 2008

Page 3: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

III

Acest ghid reprezintă rezultatul unei colaborări între Organi-zaţia Internaţională a Muncii şi Organizaţia Mondială a Sănă-tăţii. În virtutea mandatelor complementare, unei cooperări strânse de lungă durată în domeniul sănătăţii ocupaţionale, şi mai recent, în calitatea de co-sponsori ai UNAIDS, OIM şi OMS au decis să-şi unească forţele pentru a acorda asistenţă serviciilor de sănătate în consolidarea capacităţilor instituţio-nale cu scopul de a oferi angajaţilor un mediu de lucru sănă-tos, sigur şi decent. Această acţiune este considerată drept cel mai eficient mod de a reduce transmiterea HIV şi a altor agenţi patogeni transmisibili pe cale sanguină şi de a ameliora acordarea îngrijirii pacienţilor. Acest fapt este esenţial, întru-cât prestatorii de servicii de sănătate sunt responsabili atât de prestarea serviciilor medicale obişnuite, cât şi de serviciile de sănătate în HIV/SIDA, inclusiv a serviciilor de administrare pe termen lung şi monitorizare a terapiei antiretrovirale (ARV), mai ales că aceştia sunt decimaţi de epidemie în multe ţări.

În cadrul Sesiunii 290 din iunie 2004, Consiliul de Administraţie al OIM a luat decizia de a organiza o întâlnire la nivel de experţi în vederea formulării unui ghid comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de sănătate şi HIV/SIDA. La Sesiunea 291 al Con-siliului de Administraţie din noiembrie 2004 s-a decis organiza-rea Întâlnirii la nivel de experţi în perioada 19-21 aprilie 2005. Următoarea componenţă a fost propusă pentru Întâlnire: cinci experţi nominalizaţi în urma consultărilor cu guvernele a cinci ţări selectate de OMS de comun acord cu OIM, cinci experţi nominalizaţi în urma consultărilor cu Grupul de Angajatori al Consiliului de Administraţie al OIM, cinci experţi nominalizaţi în urma consultărilor cu Grupul de Angajaţi. La această Întâlnire au participat patru experţi din cadrul guvernelor selectate, pre-cum şi câte cinci reprezentanţi ai Angajatorilor şi Angajaţilor. În urma consultărilor cu guvernul unei alte ţări a fost numită o persoană independentă în funcţia de preşedinte al grupului de lucru. De comun acord cu OMS, s-a convenit că obiectivul întâlnirii era discutarea şi adoptarea unui ghid OIM/OMS cu privire la serviciile de sănătate şi HIV/SIDA.

Prefaţă

Page 4: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

IV

Lista participanţilor

Preşedinte

• Dr. Lester Wright, Deputy Commissioner/Chief Medical Officer, New York State Department of Correctional Ser-vices, Albany, New York (USA)

Experţi nominalizaţi de guverne

• Dr. Thérèse Nkoa Ng'Awono, Chef du service de la sécuri-té transfusionnelle, ministère de la Santé publique, Yaoun-dé (Cameroon)

• Dra. Bélgica Bernales Contreras, Instituto de Salud Públi-ca, Médico de Salud Ocupacional, Santiago de Chile, (Chile)

• Dr. Zulmiar Yanri, Director, Occupational Safety and Heal-th Standards, Directorate General of Industrial Relations and Labour Standards, Ministry of Manpower and Trans-migration, Jakarta Selatan (Indonesia)

• Dr. Oleg Yurin, Deputy Director, Federal Scientific Metho-dological AIDS Centre, Moscow (Russian Fede ration)

Experţi nominalizaţi de angajatori

• Dr. David Barnes, Consultant, Occupational Health, An-glo Gold Health Services, Western Levels (South Africa)

• Dr. Horace Fisher, Council Member, Jamaica Employers’ Federation, Kingston (Jamaica)

• Mr. Samir A. Khalil, Executive Director, HIV Policy & External Affairs, Human Health – Europe, Middle East and Africa, Merck & Co. Inc., Whitehouse Station, New Jersey (USA)

• Mr. Joel Orenge Momanyi, Principal Management Trai-ning Consultant and HIV/AIDS Programme Coordinator, Fede ration of Kenya Employers, Nairobi (Kenya)

• Dr. Vichai Vanadurongwan, President, Srivichai Hospital Group, Bangkok (Thailand)

• Adviser: Dr. Prayong Temchavala, Adviser to Srivichai Hospital Group, Bangkok (Thailand)

Experţi nominalizaţi de angajaţi

• Ms. Darryl Alexander, Director, Occupational Health and Safe-ty, American Federation of Teachers, Washington DC (USA)

Page 5: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

V

• Ms. Gilberte Apovo Gbedolo, Confédération des organisa-tions syndicales indépendantes (COSI-Bénin), Cotonou (Benin)

• Adviser: Ms. Maaike Van der Velden, International Fe-deration of Public Services (INFEDOP), Amsterdam (the Netherlands)

• Ms. Fazeela Fayers, Hospital Personnel Trade Union of South Africa, Queenswood ZA, Pretoria (South Africa)

• Dr. Suniti Solomon, Director, YRG Centre for AIDS, Re-search and Education, Chennai (India)

• Ms. Irmeli Vuoriluoto, Personnel Policy Officer, Trade Union of Health and Social Care Professionals, Tehy Hel-sinki (Finland)

• Adviser: Ms. Hope Daley, UNISON Head of Health and Safety, London (UK)

Reprezantanţi ai Organizaţiei Naţiunilor Unite, agenţiilor specializate şi altor organizaţii internaţionale

• United Nations Office on Drugs and Crime, Dr. Christian Kroll, Chief HIV/AIDS Unit, Vienna (Austria)

Reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale internaţionale

• International Confederation of Free Trade Unions (ICFTU): Ms. Anna Biondi, Director, Ms. Raquel Gonzalez, Assistant Director, Geneva (Switzerland), Ms. Clementine Dehwe, Co-ordinator, Global Unions Programme on HIV/AIDS, Brussels (Belgium)

• International Co-operative Alliance (ICA): Ms. Maria El-ena Chavez Hertig, Deputy Director-General, Geneva

• International Council of Nurses (ICN): Dr. Tesfamicael Ghe-brehiwet, Consultant, Nursing and Health Policy, Geneva

• International Organization of Employers (IOE): Mr. Jean Dejardin, Adviser, Mr. Frederick Muia, Regional Adviser for Africa, Ms. Barbara Perkins, Adviser, Geneva

• International Pharmaceutical Federation (FIP): Mr. Luc Besançon, Ordre national des pharmaciens, Paris (France)

• Public Services International: Mr. Alan Leather, Deputy General Secretary, Ferney-Voltaire (France)

• World Confederation of Labour: Mr. Hervé Sea, Repré-sentant permanent, Geneva

Page 6: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

VI

• INFEDOP: Mr. Bert Van Caelenberg, Secretary-General, Brussels

• World Economic Forum – Global Health Initiative (WEF-GHI): Mr. Jason Liu, Geneva

Secretariatul Organizaţiei Internaţionale a Muncii

• Dr. Benjamin Alli, Director a.i. ILO Global Programme on HIV/AIDS and the World of Work

• Mr. Norman Jennings, Director a.i. Sectoral Activities Department

• Ms. Susan Leather, Head, Advocacy Relations and Publi-cation Unit, ILO Global Programme on HIV/AIDS and the World of Work

• Ms. Susan Maybud, Health Services Specialist, Sectoral Activities Department

• Ms. Anamaria Vere, Information Development Specialist, Sectoral Activities Department

Secretariatul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

• Ms. Sandra Black, Technical Officer, HIV/AIDS• Dr. Charles Gilks, Director, Coordinator Treatment and

Prevention Scale Up Team, HIV/AIDS• Reverend Canon Ted Karpf, Partnerships Officer• Ms. Susan Wilburn, Occupational and Environmental Health• Dr. Jean Yan, Chief Scientist Nursing and Midwifery, Hu-

man Resources for Health• Resource Persons• Dr. Kristine Gebbie, Director, Center for Health Policy

and Doctoral Studies, Columbia University, School of Nursing, New York, USA

• Mr. Isaac Obadia, Former ILO Official, SAFEWORK

Page 7: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

VII

Prefaţă ....................................................................... IIILista participanţilor ......................................................IVAcronime ...................................................................IXGlosar ........................................................................ XIntroducere ..................................................................1Obiective .....................................................................3Scop şi conţinut ...........................................................3Principii .......................................................................4

Cadrul legal şi de politici ................................................5Rolul guvernului .......................................................6

Politici de dezvoltare şi gestiune a sistemelor naţionale de sănătate în răspunsul HIV/SIDA .............8

Rolul organizaţiilor angajatorilor şi angajaţilor ................9

Sectorul de sănătate - loc de muncă .............................10Recunoaşterea HIV/SIDA drept problemă la locul de muncă ..10Stigmatizarea şi discriminarea în sectorul de sănătate ...11Probleme de gen: aspecte pentru femei şi bărbaţi .......12Dialogul social ........................................................14

Sănătatea şi securitatea ocupaţională ...........................15Sisteme de management SSO ...................................16Prevenirea şi protejarea contra agenţilor patogeni infecţioşi ...17

Managementul riscului .........................................18Practici sigure de lucru ............................................22

Folosirea inofensivă a obiectelor ascuţite şi a echipamentului de injectare jetabile .................23Curăţarea, dezinfectarea şi sterilizarea echipamentului medical .......................................24Curăţarea suprafeţelor contaminate cu sânge ........24Gestiunea cadavrelor ..........................................25Servicii de curăţare şi spălare ..............................25Gestiunea deşeurilor ...........................................26

Monitorizare şi evaluare ...........................................27

Managementul incidentelor de expunere ........................28Sistemul de răspuns la expunere ...................................28

Cuprins

Page 8: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

VIII

Page 9: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

IX

SIDA sindromul imunodeficienţei achiziţionate

ARV terapie antiretrovirală

VTS virus cu transmitere pe cale sanguină

SGSS Strategia Globală pentru Sectorul Sănătăţii (OMS)

HBIG imunoglobulină contra hepatitei B

HBV virusul hepatitei B

HCV virusul hepatitei C

MDMS gestiunea deşeurilor rezultate din activităţi medico-sanitare

HIV virusul imunodeficienţei umane

OIM Organizaţia Internaţională a Muncii

TBRM tuberculoză multi-drog rezistentă

ONG organizaţie non-guvernamentală

SDSO servicii de sănătate ocupaţională

SSO sănătatea şi securitatea ocupaţională

SOSMS securitatea ocupaţională şi sisteme de management al sănătăţii

PPE profilaxia post-expunere

ITS infecţii cu transmitere sexuală

ONU Organizaţia Naţiunilor Unite

UNAIDS Programul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA

UNICEF Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii

OMS Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Acronime

Page 10: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

X

Definiţiile de mai jos au fost preluate din ghidul şi standardele tehnice ale OIM şi OMS, precum şi din baza de date termino-logică UNAIDS.

• SIDA: sindromul imunodeficienţei dobândite. Un set de afecţiuni deseori caracterizate drept infecţii oportuniste şi tu-mori maligne, pentru care în prezent nu există vindecare.

• Terapii antiretrovirale: o gamă de medicamente prescrise pentru a minimiza efectele infecţiei HIV prin menţinerea unui titru viral minim în corp.

• Lichide biologice şi ţesuturi: acestea pot conţine agenţi patogeni infecţioşi şi trebuie tratate cu aceleaşi măsuri de precauţie ca şi sângele. Ele includ: lichidul cefalorahidian, peritoneal, pleural, pericardial, sinovial şi amniotic; sperma, secreţiile vaginale şi laptele matern; orice alt lichid biologic care conţine sânge vizibil, inclusiv saliva produsă în timpul intervenţiilor stomatologice; ţesuturi şi organe disecate.

• Discriminare: în acest document termenul este definit în conformitate cu Convenţia OIM privind discriminarea (Ocu-parea Forţei de Muncă şi Exercitarea Profesiei) din 1958 (Nr. 111) şi include statutul HIV. Termenul se referă de asemenea la discriminarea în baza statutului presupus al angajatului, inclusiv discriminarea în baza orientaţiei sexuale.

• Angajator: o persoană sau o organizaţie care angajează lucrători în baza unui contract de muncă verbal sau scris ce stabileşte drepturile şi responsabilităţile ambelor părţi, în con-formitate cu legislaţia şi practicile naţionale existente. Guver-nele, autorităţile publice, întreprinderile private şi indivizii pot fi angajatori.

• Expunere: o situaţie care poate expune personalul medi-cal riscului de infectare cu HIV sau hepatita virală B şi C în

Glosar

Page 11: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

XI

rezultatul unei leziuni percutanate (ex. prin inoculare cu ac sau leziune prin tăiere cu un obiect ascuţit) sau al contactu-lui membranei mucoase sau tegumentelor cutante ne-intacte (ex. leziuni cutanate sau dermatite exuadative) cu sânge, ţe-sut sau alt lichid biologic care este potenţial infectat.

• Hazard (pericol): capacitatea inerentă a unui material sau situaţii de a cauza o leziune, o prejudiciere a sănătăţii umane sau pierderea proprietăţii.

• Servicii de sănătate: toate infrastructurile şi instituţiile implicate în acordarea asistenţei medico-sanitare generale şi specializate şi/sau a serviciilor de suport pacienţilor. Aces-tea includ spitalele publice şi private, instituţiile medicale pri-mare, serviciile de colectare a sângelui, serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu, oficiile/cabinetele private ale medici-lor generalişti, ginecologi, stomatologi şi altor clinicieni, la-boratoarele medicale şi stomatologice, serviciile de sănătate ocupaţională, serviciile de sănătate comunitară, dispensarele, agenţii funerare sau serviciile de îngrijire maternă.

• Deşeuri rezultate din activităţi medico-sanitare: orice material dintr-o instituţie medico-sanitară ce poate conţine deşeuri clinice. Deşeurile clinice provin din practici medica-le, servicii de asistenţă medicală, servicii stomatologice, ve-terinare, farmaceutice etc., sau din investigare, tratament, îngrijiri, instruire sau cercetare, ce prin conţinutul lor toxic, infecţios sau periculos prezintă un mare risc sau detriment cu excepţia cazurilor în care acestea au fost evaluate drept sigure şi inofensive. Astfel de deşeuri includ ţesuturi umane şi animaliere, medicamente şi produse medicale, frotiuri, ban-daje, instrumente, sau materiale şi substanţe asemănătoare.

• Prestator de asistenţă medicală: o persoană (ex. asistentă medicală, medic, farmacist, tehnician, antreprenor de pompe funebre, stomatolog, student, contractor, clinician, lucrător în securitatea muncii, personal ce activează în asistenţa de urgenţă, lucrător de gestionare a deşeurilor activităţii medi-co-sanitare, prestator de prim ajutor sau voluntar) ale cărei activităţi implică contactul cu pacienţii sau cu sângele şi/sau alte lichide biologice ale pacienţilor. • Ierarhia controalelor: o metodă de prioritizare a strategi-ilor şi măsurilor de control al riscurilor sănătăţii ocupaţionale

Page 12: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

XII

listate în ordinea eficacităţii: eliminare, substituire, controale inginereşti, controale administrative, practici la locul de mun-că şi echipament personal de protecţie (EPP).

• HIV: virusul imunodeficienţei umane. Un virus care afec-tează sistemul imunitar al organismului cauzând eventual SIDA.

• Servicii de sănătate ocupaţională (SDSO): sunt definite în acest document în conformitate cu Convenţia OIM privind serviciile de sănătate ocupaţională din 1985 (Nr. 161) şi se referă la serviciile de sănătate la sau pentru locul de muncă care au o funcţie de prevenire. SDSO sunt responsabile pen-tru îndrumarea angajatorului, angajaţilor şi a reprezentanţilor acestora cu privire la modalitatea de stabilire şi menţinere a unui mediu de lucru sigur şi sănătos, cu aplicarea metodelor de lucru ce dezvoltă sănătatea fizică şi mentală. SDSO oferă de asemenea informaţii cu privire la adaptarea lucrului la ca-pacităţile lucrătorului în condiţiile sănătăţii fizice şi mentale ale acestuia.

• Echipament personal de protecţie (EPP): echipament ce are menirea de a proteja lucrătorii de traumatisme sau afec-ţiuni la locul de muncă ce ar rezulta din contactul cu agenţii chimici, radiologici, fizici, electrici, mecanici sau de alt gen. În afară de ecrane faciale, sticlă armată, căşti şi încălţămintea de protecţie, EPP include o serie de dispozitive şi haine cum ar fi ochelari de protecţie, salopete, mănuşi, veste, dispoziti-ve auriculare şi respiratoare.

• Profilaxia post-expunere: administrarea imediată a medi-camentelor în urma unei expuneri la sânge sau la alte lichi-de biologice potenţial infectate în scopul minimizării riscului de infectare . Terapia de prevenţie sau “profilaxia primară” este administrată indivizilor expuşi riscului pentru a preveni o infectare primară; “profilaxia secundară” este administrată pentru a preveni recidivarea infecţiilor.

• Crearea condiţiilor de muncă adecvate: orice modificare sau ajustare a condiţiilor de muncă locului de muncă, care este adecvată din punct de vedere practic şi oferă persoanei care trăieşte cu HIV (sau altă boală cronică sau dizabilitate) posibilitatea de a avea acces la un loc de muncă sau de a avansa în carieră.

Page 13: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

XIII

• Risc: o combinaţie între probabilitatea realizării unui eve-niment cu hazard şi severitatea traumatismelor sau leziunilor pe care evenimentul le produce sănătăţii oamenilor sau pro-prietăţii.

• Screening: evaluarea statutului HIV al indivizilor, fie în mod direct (testare la marcherii HIV) sau indirect (cum ar fi evaluarea comportamentului de risc, întrebări despre tera-pie).

• Seroconversie: producerea de anticorpi la un anumit an-tigen. Organismul omului produce anticorpi contra virusului HIV, respectiv are loc ”seroconversia” din anticorp-negativă în anticorp-pozitivă. După infectarea cu virusul HIV, produce-rea anticorpilor poate dura de la o săptămână pînă la câteva luni sau mai mult. După apariţia anticorpilor contra virusului HIV în sânge, persoana va avea rezultat pozitiv în urma tes-telor la anticorpi.

• Sex şi gender: există diferenţe biologice şi sociale între bărbaţi şi femei. Termenul “sex” se referă la diferenţele de-terminate biologic, în timp ce termenul “gender” se referă la diferenţele marcate de rolurile şi relaţiile sociale între bărbaţi şi femei. Rolurile gender sunt învăţate prin socializare şi vari-ază în mediul inter şi intra-cultural. Rolurile gender sunt afec-tate de vârstă, clasă, rasă, etnie, religie, de mediul geografic, economic şi politic.

• Dialog social: acesta poate fi un proces tripartit în care guvernul este o parte oficială la dialog sau proces bipartit im-plicând doar angajatorii şi angajaţii sau organizaţiile acestora, cu sau fără participarea indirectă a guvernului.

• Precauţii standard: măsurile efectuate pentru prevenirea transmiterii infecţiei în procesul de acordare a asistenţei me-dicale, inclusiv metode de gestionare a deşeurilor, precum şi măsuri universale de precauţie pentru a preveni expunerea la sânge sau alte lichide biologice realizate în cazul tuturor pacienţilor indiferent de diagnoză.

• ITS: infecţie cu transmitere sexuală. Astfel de infecţii in-clud sifilisul, şancrul moale, chlamidiaza şi gonoreea. Acestea sunt, de asemenea, cunoscute ca boli cu transmitere sexuală (BTS).

Page 14: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

XIV

• Încetarea relaţiilor de muncă: în acest document termenul este definit în conformitate cu Convenţia OIM privind înceta-rea relaţiilor de muncă din 1982 (Nr. 158), adică concedierea la iniţiativa angajatorului.

• Reprezentanţii angajaţilor: în acest document termenul este definit în conformitate cu Convenţia OIM privind repre-zentanţii angajaţilor din 1971 (Nr. 135), ca fiind persoane recunoscute de legislaţia sau practica naţională ca atare, dacă aceştia sunt: (a) reprezentanţii sindicatelor şi anume, reprezentanţi desemnaţi sau aleşi de sindicate sau membri ai astfel de structuri; sau (b) reprezentanţi aleşi şi anume, reprezentanţi care sunt aleşi în mod liber de către angajaţi în conformitatate cu prevederile sau reglementările legislaţiei naţionale sau ale acordurilor colective. Funcţiile acestora nu trebuie să includă activităţi recunoscute ca prerogativă exclu-sivă a sindicatelor în ţările respective.

• Programe de sănătate: în acest document termenul este definit ca acordarea unui set de îngrijirii pentru a asigura un nivel adecvat de funţionalitate a persoanei HIV-pozitive.

• Loc de muncă: orice loc în care angajaţii se află sau tre-buie să se deplaseze pentru a-şi exercita atribuţiile profesio-nale şi care se află sub controlul direct sau indirect al angaja-torului.

Introducere

Page 15: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

1

12Epidemia HIV/SIDA este o criză globală şi o provocare ma-joră în calea dezvoltării şi progresului social. O mare parte a celor mai sărace state ale lumii sunt printre cele mai afectate ţări în ceea ce priveşte numărul de cazuri de HIV-infecţie şi proporţia impactului epidemiei. Acest fapt subminează capa-citatea majorităţii persoanelor apte de muncă care trăiesc cu HIV. Circa jumătate dintre acestea sunt femei, ele fiind în prezent mai vulnerabile infectării decât bărbaţii. Consecinţele sunt simţite de întreprinderi şi economiile naţionale, precum şi de angajaţi şi familiile acestora. În acest context, guverne-le au o obligaţie să implementeze prevederile Declaraţiei de Angajament privind HIV/SIDA din 20011,care include un an-gajament de fortificare al sistemelor de sănătate şi extinderea tratamentului, precum şi un răspuns eficient la HIV/SIDA la locul de muncă prin consolidarea programelor de prevenire şi tratament în mediile publice, private şi neformale.

Pînă în prezent infecţia HIV este incurabilă şi nu există un vaccin pentru prevenirea acesteia. Prevenirea se bazează pe campanii de sensibilizare publică şi schimbare a comporta-mentului individual într-un mediu tolerant, care necesită timp şi răbdare. Sub aspect de tratament, terapia antiretrovirală eficace şi la preţ accesibil a contribuit la menţinerea sănătăţii persoanelor care beneficiază de tratament, prelungirea vieţii acestora şi păstrarea surselor de existenţă. Eforturi comune continue şi iniţiative ale statelor, angajatorilor şi organizaţiilor internaţionale se concentrează asupra accelerării accesului la terapia antiretrovirală în cele mai afectate ţări şi fortificarea campaniilor de prevenire la nivel mondial. Cu toate acestea, tratarea unui număr mare de persoane infectate cu HIV ne-cesită sisteme funcţionale de sănătate care să dispună de capacitatea de administrare şi monitorizare a tratamentului asigurând concomitent programe de prevenire şi oferirea în-grijirii şi suportului pe termen lung.

1 Declaraţia de Angajament privind problematica HIV/SIDA, Rezoluţia Adunării Generale ONU A/RES/S-62/2, iunie 2001.

Introducere

2

1

Page 16: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

2

Epidemia HIV/SIDA este prezentă în toate sferele vieţii economi-ce şi sociale şi este un pericol în calea creşterii şi dezvoltării pe termen lung. Impactul său economic şi social se face simţit în special acolo unde pierderea resurselor umane este concentrată în rândurile celor cu abilităţi superioare şi o instruire profesională şi managerială avansată. Consecinţele acestei pierderi ating pro-porţii critice atunci când ele afectează servicii şi structuri esenţi-ale, cum ar fi sistemele naţionale de sănătate, ce sunt implicate pe prim plan în răspunsul epidemiei.

Presiunile asupra sistemelor de sănătate sunt enorme. Deşi în-grijirea medicală este un drept fundamental2, în lume existând peste 100 milioane de angajaţi3 antrenaţi în sfera sănătăţii, obiectivul “sănătate pentru toţi” este departe de a fi realizat. Au fost identificaţi factori de constrângere la diferite nivele. Aceştia includ politici structurale de ajustare care au redus cheltuielile publice şi numărul de angajaţi; probleme în politicile sectorului de sănătate şi management strategic; precum şi lip-sa infrastructurii, echipamentului şi resurselor umane care au subminat calitatea serviciilor de sănătate oferite.4 Problemele ce ţin de resursele umane identificate de OMS, includ cantita-tea şi calitatea personalului, demoralizarea lucrătorilor medicali şi lacune enorme în instruirea iniţială acordată şi programe de recalificare. Epidemia HIV/SIDA este un factor adiţional major care creează presiuni suplimentare sistemelor de sănătate într-un număr de ţări. Peste 50 la sută din paturile spitaliceşti în ţările din Africa Sub-Sahariană sunt ocupate de persoane cu boli asociate infecţiei HIV, deşi majoritatea dintre aceştia sunt îngrijiţi la domiciliu. Tradiţiile de îngrijire şi educare la domiciliu implică faptul că femeile şi fetiţele îşi asumă o parte mare a poverii de îngrijire. Acest fapt nu doar adaugă responsabilităţi adiţionale muncii cotidiene, dar şi subminează rolurile vitale de producere, reproducere şi participare comunitară pe care le joacă acestea. Este esenţial accesul la învăţământ, instruire şi suport pentru a face eficiente îngrijirile la domiciliu.

Infectarea cu HIV este deseori asociată anumitor comporta-mente individuale. Adiţional, lucrătorii din sectorul medical, în procesul acordării îngrijirii pacienţilor cu HIV/SIDA, pot fi de asemenea expuşi riscului contaminării, în special acolo unde regulile de bază în securitatea şi sănătatea ocupaţională nu sunt implementate. Volumul mai mare de lucru în rezulta-

2 “Dreptul la sănătate” este forma prescurtată a “dreptului la cel mai înalt standard posibil de sănătate mintală şi fizică”.

3 Human resources for health: Overcoming the crisis, Joint Learning Initiative (Har-vard, 2004).

4 WHO: Scaling up HIV/AIDS care: Service delivery and human resources perspectives (Geneva, 2004), http://www.who.int/entity/hrh/documents/en/HRH_ART_paper.pdf.

4

3

5

Page 17: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

3

tul epidemiei, frica de infectare, lipsa unor condiţii adecvate de securitate şi sănătate şi deficienţele de instruire specifică domeniului HIV/SIDA duc la un stres psihologic şi fizic enorm al lucrătorilor medicali, mai ales în condiţiile unui număr in-suficient de personal, orelor adăugătoare de lucru şi gradului sporit de violenţă. În contextul acestor presiuni mulţi lucrători medicali sunt forţaţi să plece din sfera sănătăţii, să plece din sectorul public sau să migreze la lucru în alte ţări. Din cauza fricii de stigmatizare asociată profesiei medicale, în ţările în curs de dezvoltare se observă o înrolare scăzută, în special în rândul lucrătorilor medicali de primă linie, cum ar fi surorile medicale. Aceasta afectează capacităţile de a face faţă epi-demiei HIV/SIDA în sistemul sănătăţii.

Un personal medical suficient, bine instruit, asigurat cu re-surse necesare, protecţie socială şi la locul de muncă sunt factori esenţiali în eforturile de prevenire a transmiterii in-fecţiei HIV şi acordarea îngrijirii, tratamentului şi suportului persoanelor care au nevoie de aceste servicii. Multitudinea de probleme existente necesită politici coerente şi integrate în vederea construirii infrastructurii necesare, precum şi atra-gerea capacităţilor umane şi tehnice.

Scopul acestui ghid este promovarea managementului de ca-litate al infecţiei HIV/SIDA în serviciile de sănătate, inclusiv prevenirea expunerii ocupaţionale. Mai mult ca atât, obiecti-vul este asigurarea lucrătorilor medicali cu condiţii de lucru decente, inofensive şi sănătoase, asigurând concomitent o îngrijire eficientă care respectă necesităţile şi drepturile pa-cienţilor, în special al celor care trăiesc cu HIV. Acest docu-ment se bazează pe principiul că procesul elaborării şi imple-mentării politicilor trebuie să reprezinte rezultatul consultării şi colaborării tuturor părţilor vizate, fiind bazat pe dialog so-cial şi să implice, pe cât posibil, persoane şi angajaţi care tră-iesc cu HIV. El adoptă o abordare HIV/SIDA din perspectiva drepturilor omului, în conformitate cu prevederile Declaraţiei de Angajament şi angajamentele comunităţii internaţionale, aplicând instrumentele de siguranţă şi sănătate ocupaţională HIV/SIDA ale OIM şi OMS.

Acest document se adresează guvernelor, angajatorilor din sectorul public şi privat, angajaţilor şi reprezentanţilor aces-tora, asociaţiilor profesionale, instituţiilor academice şi ştiin-ţifice, precum şi tuturor celorlalte grupuri şi instituţii cu res-ponsabilităţi şi activităţi relevante domeniului sănătăţii. Ele

6

Obiective

Scop şi conţinut

7

8

Page 18: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

4

sunt formulate ca bază pentru politici practice şi ca o sursă de referinţă tehnică care poate fi utilizată sau adaptată ne-cesităţilor şi capacităţilor structurilor mici, medii sau mari din sfera sănătăţii.

Ghidul include domeniul legislativ, elaborarea politicilor, rela-ţiile de muncă, securitatea şi sănătatea ocupaţională şi alte subiecte tehnice. Ele abordează bazele necesităţii pentru ac-ţiune, identifică roluri şi responsabilităţi, formulează politicile şi acţiunile cheie necesare pentru un management eficace al infecţiei HIV/SIDA în serviciile de sănătate şi includ referinţe de bază în fiecare secţiune. Adiţional sunt oferite informaţii practice cu privire la cele mai relevante aspecte tehnice ale securităţii şi sănătăţii ocupaţionale sub forma unor note infor-maţionale concise adaptate dintr-o serie de surse naţionale şi internaţionale de încredere.

Acest ghid reflectă cele zece principii cheie ale Codului de Prac-tici OIM pe HIV/SIDA şi locul de muncă şi sunt aplicabile tuturor sferelor şi mediilor de lucru, inclusiv sectorului de sănătate.

(a) O problemă la locul de muncă: HIV/SIDA este o problemă ce vizează locul de muncă, întrucât ea afectează forţa de muncă şi pentru că locul de muncă are de jucat un rol vital în reducerea răspîndirii şi a efectelor epidemiei.

(b) Non-discriminarea: nu trebuie să existe discriminare sau stigmatizare faţă de angajaţi în baza statutului HIV real sau presupus.

(c) Egalitatea între bărbaţi şi femei: dimensiunea de gen şi emanciparea femeilor sunt vitale în prevenirea transmiterii HIV şi gestionarea impactului epidemiei.

(d) Un mediu sănătos de lucru: locul de muncă trebuie să minimizeze riscul ocupaţional şi să fie adaptat sănătăţii şi capacităţilor angajaţilor.

(e) Dialogul social: politicile şi programele de succes privind HIV/SIDA necesită crearea relaţiilor de cooperare şi încredere între angajatori, angajaţi şi guverne.

(f) Neimpunerea testării HIV obligatorii în scopuri de an gajare: testarea HIV la locul de muncă trebuie să fie efectuată con-form prevederilor codului, să fie voluntară şi confidenţială, şi niciodată aplicată în scopul testării candidaţilor la angajare sau angajaţilor.

Principii

9

10

Page 19: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

5

(g) Confidenţialitatea: accesul la informaţii personale, inclusiv statutul HIV al angajatului trebuie să se conformeze regulilor de confidenţialitate prevăzute în instrumentele existente ale OIM.5

(h) Continuarea relaţiei de muncă: angajaţii care suferă de boli provocate de virusul HIV trebuie să poată munci în con-diţii adecvate atâta timp cât sunt abili din punct de vedere medical.

(i) Prevenirea: partenerii sociali sunt într-o poziţie unică de a promova eforturile de prevenire prin intermediul informaţiei, educaţiei şi asistenţei în vederea schimbării comportamentu-lui.

(j) Îngrijiri şi suport: angajaţii au dreptul la dreptul la servicii medicale accesibile, precum şi la alte beneficii conform pre-vederilor legislaţiei şi programelor de asistenţă socială.

Pentru unele domenii de sănătate în discuţie a fost necesară o altă abordare a principiilor propuse, prin urmare o exami-nare mai detaliată a acestor recomandări, pentru a realiza provocările specifice create de HIV/SIDA în sfera de sănăta-te. Spre exemplu, s-ar putea să fie necesară oferirea testării HIV lucrătorilor medicali înainte şi după repartizarea acestora în zone cu risc sporit, cum ar fi clinicile cu tuberculoză multi-drog rezistentă.

Codul de Practică al OIM privind HIV/SIDA şi lumea muncii, 2001.6

O serie de legi şi politici naţionale formulează cadrul de acţiuni în domeniul HIV/SIDA şi serviciile de sănătate. Acestea includ politici ale sectorului naţional de sănătate şi SIDA, legislaţia muncii, securitatea ocupaţională , standarde şi reglementări în domeniul sănătăţii, legislaţia anti-discriminare, precum şi alte legi şi regulamente ce vizează sectorul sănătăţii.

Includerea persoanelor care trăiesc cu HIV în răspunsul faţă de epidemie este importantă, ele fiind primele care sunt afectate de legi şi politici. Lucrătorii din sectorul sănătăţii care trăiesc cu HIV şi asociaţiile acestora trebuie, prin urmare şi pe cât posibil, să joace un rol cheie în dezvoltarea, implementarea şi evaluarea politicilor şi programelor, atât la nivel naţional cât şi la locul de muncă.

5 A se vedea Anexa 1.6 ILO: HIV/AIDS and the world of work, An ILO code of practice (Geneva, 2001), http://www.ilo.org/public/english/protection/safework/cops/english/download/

e000008.pdf

11

Cadrul legal şi de politici

12

13

Page 20: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

6

Rolul Guvernului

Responsabilitatea guvernului este să asigure o abordare mul-tisectorială coordonată, să promoveze şi să susţină cele mai înalte standarde în serviciile de sănătate, în special sub aspec-tul condiţiilor de lucru şi îngrijirii pacienţilor, să aloce resurse-le necesare, inclusiv cele financiare. Planificarea şi implemen-tarea cu succes a politicilor şi legislaţiei naţionale presupune un proces extins de consultări cu angajatorii din domeniul sănătăţii, angajaţii şi reprezentanţii acestora, asociaţiile pro-fesionale, persoanele care trăiesc cu HIV şi alţi parteneri.

În contextul sectorului de sănătate, guvernul este în acelaşi timp un reglementator, un agent de supraveghere al regle-mentărilor şi un angajator. El trebuie să asigure că aceste funcţii sunt păstrate separat în scopul minimizării conflicte-lor de interese şi protejării adecvate a drepturilor angajaţilor, în special acolo unde organizaţiile lucrătorilor nu sunt recu-noscute. Guvernele, în colaborare cu angajatorii, angajaţii şi reprezentanţii acestora, precum şi alţi actori care poartă res-ponsabilitate pentru serviciile de sănătate trebuie să ofere cadrul de reglementare relevant şi, acolo unde este necesar, să revizuiască legislaţia muncii şi alte legi pentru a include prevederi care:

(a) asigură faptul că planurile naţionale de acţiuni în HIV/SIDA definesc şi prioritizează necesităţile specifice ale servi-ciilor de sănătate şi ale lucrătorilor medicali;

(b) promovează implementarea unui sistem naţional pentru securitatea ocupaţională şi managementul sănătăţii în servi-ciile de sănătate, inclusiv regulamente la locul de muncă şi ghidul care au drept obiectiv crearea condiţiilor decente şi a unui mediu de lucru sănătos care tratează incidentele de ex-punere ocupaţională la HIV/SIDA într-o măsură consistentă cu alte pericole ocupaţionale;

(c) protejează drepturile tuturor angajaţilor şi pacienţilor, indiferent dacă aceştia sunt sau nu sunt afectaţi direct de HIV/SIDA şi asigură următoarele:

(i) un mediu de lucru şi de acordare a asistenţei, lipsit de stigmatizare şi discriminare în baza statutului HIV real sau presupus;

(ii) prevenirea şi reducerea riscurilor de transmitere;

(iii) sisteme de management post-expunere, consiliere şi profilaxie adecvată, garantarea confidenţialităţii conform prevederilor stabilite în documentele OIM;

14

15

Page 21: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

7

(iv) interzicerea screeningului obligatoriu la HIV cu intenţia de a concedia de la locul de muncă sau de a limita participa-rea în procese de muncă. Testarea HIV poate fi oferită pen-tru a proteja sănătatea lucrătorilor medicali. Spre exemplu, înainte sau după repartizarea în clinici pentru tuberculoză multi-drog rezistentă;

(v) crearea condiţiilor de muncă adecvate, cum ar fi realoca-rea locului de muncă, adaptarea mediului de lucru şi crearea unui program de lucru flexibil;

(vi) angajarea continuă a lucrătorilor cu HIV/SIDA atâta timp cât aceştia sunt capabili să-şi execute responsabilităţile pro-fesionale din punct de vedere profesional;

(vii) protecţia informaţiei confidenţiale a lucrătorilor privind HIV;

(viii) acces la beneficii, inclusiv opţiunea pensionării timpurii, acoperirea cheltuielilor medicale şi a costurilor funerare;

(ix) dreptul de a negocia diverse beneficii în limitele legislaţi-ei naţionale;

(x) proceduri de depunere a reclamaţiilor care iau în consi-deraţie specificul de inegalităţilor de gen şi sunt formulate pentru a fi complet accesibile personalului;

(xi) măsuri disciplinare adecvate;

(xii) penalităţi pentru încălcarea reglementărilor. Autorităţile competente trebuie să pună la dispoziţia angajato-rilor din sectorul public şi privat, angajaţilor şi reprezentanţilor acestora detalii tehnice şi recomandări cu referire la actualele Ghidul OIM privind securitatea ocupaţională şi sistemele de management în domeniul sănătăţii: ILO-OSH 2001 drept mă-sură eficace de implementare a politicilor şi a cadrului legis-lativ. Autorităţile ar trebui să îmbunătăţească implementarea recomandărilor în domeniul securităţii şi sănătăţii ocupaţiona-le, inclusiv mecanismele de monitorizare şi raportare.

În calitate de angajator, guvernele trebuie să menţină un nivel adecvat de consultare şi colaborare cu organizaţiile angajato-rilor şi cele ale angajaţilor din domeniul sănătăţii.

În calitate de angajator şi putere decizională, guvernele tre-buie să se asigure că există inspectorate SSO cu finanţare adecvată pentru a oferi recomandări şi a monitoriza executa-rea legislaţiei SSO.

16

17

18

Page 22: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

8

Ghid privind abordarea problemei HIV/SIDA la locul de muncă prin prisma legislaţiei muncii, OIM, 20047

Politici de dezvoltare şi gestiune a sistemelor naţionale de sănătate în răspunsul HIV/SIDA

19 Politica de sănătate trebuie să includă şi să promoveze co-

laborarea între toate instituţiile relevante, inclusiv instituţiile medico-sanitare cu profil academic, spitalele, clinicile locale şi private, serviciile de sănătate ocupaţională, serviciile de sănătate comunitară, dispensarele şi asociaţiile de îngrijire la domiciliu, organizaţiile religioase, ONG-urile naţionale şi inter-naţionale. Guvernele trebuie să întreprindă următoarele acţi-uni:

(a) să consolideze capacitatea pentru orice nivel în toate sec-toarele naţionale de sănătate;

(b) să ofere şi să menţină o continuitate eficientă de îngrijire prin coordonarea serviciilor şi utilizarea în comun a resurselor, inclusiv a celor informaţionale şi de instruire;

(c) să amelioreze capacitatea instituţională sub aspect de pla-nificare şi management a serviciilor de sănătate;

(d) să elaboreze şi să reformeze legislaţia cu privire la dezvol-tarea resurselor umane în serviciile de sănătate în scopul asi-gurării planificării, educaţiei, instruirii, reglementării calificări-lor şi condiţiilor de practicare profesională pentru personalul medical, inclusiv cerinţele de certificare şi acreditare;

(e) să elaboreze şi să implementeze de urgenţă planuri şi stra-tegii prevind resursele umane ce ar permite prestarea servici-ilor de către sistemele de sănătate;

(f) să prioritizeze şi să aloce finanţarea bugetară necesară pentru acoperirea financiară a resurselor umane, infrastruc-turii, echipamentului şi materialelor necesare pentru presta-rea serviciilor de calitate pacienţilor şi protejarea lucrătorilor medicali.

7 ILO: Guidelines on addressing HIV/AIDS in the workplace through employment and labour law, InFocus Programme on Social Dialogue, Labour Law and Labour Admin-istration, Paper No. 3 (Geneva, 2004), http://www.ilo.org/public/english/dialogue/ifpdial/publ/index.htm.

Page 23: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

9

Termenii de angajare şi condiţiile de muncă în reformele sectorului de sănătate, OIM, 19988

Strategia Globală a OMS privind HIV/SIDA 2003-2007, OMS.9

Extinderea îngrijirilor în materie de HIV/SIDA: Presta-rea serviciilor şi perspectivele resurselor umane, OMS, 2004.10

Rolul organizaţiilor angajatorilor şi angajaţilor

20 Organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor trebuie:

(a) să participe activ în elaborarea şi diseminarea standarde-lor, recomandărilor, politicilor ce susţin programele HIV/SIDA, inclusiv standardele de securitate şi sănătate ocupaţională;

(b) să elaboreze şi să implementeze o strategie HIV/SIDA pen-tru membrii organizaţiilor sale şi o politică pentru angajaţi;

(c) să sensibilizeze şi să consolideze capacitatea profesională şi personală în rândul lucrătorilor medicali pentru a atenua impactul HIV/SIDA la locul de muncă;

(d) să informeze şi să instruiască lucrătorii medicali despre prin-cipiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă ale OIM;

(e) să se asigure că toţi lucrătorii medicali care sunt infectaţi sau afectaţi de HIV/SIDA sunt protejaţi de stigmă şi orice formă de discriminare;

(f) să coopereze cu lucrătorii medicali în scopul monitorizării conformării cu legislaţia muncii, legile şi regulamentele ce vi-zează securitatea şi sănătatea ocupaţională;

(g) să consolideze accesul lucrătorilor medicali la servicii de consiliere şi testare voluntară, la programe de tratament şi sănătate la locul de muncă;

(h) să coopereze cu colegii de la alte organizaţii sindicale şi patronale, cît şi cu alţi parteneri în scopul elaborării strategii-lor de combatere HIV/SIDA în serviciile de sănătate.

8 ILO: Terms of employment and working conditions in health sector reforms, Report for discussion at the Joint Meeting on Terms of Employment and Working Condi-tions in Health Sector Reforms, Geneva, 21-25 September 1998, http://www.ilo.org/public/english/dialogue/sector/publ/reports.htm.

9 WHO: Global Health Sector Strategy for HIV/AIDS 2003-2007: Providing a framework for partnership and action, http://www.who.int/hiv/pub/advocacy/ghss/en/.

10 Scaling up HIV/AIDS care, op. cit.

Page 24: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

10

Declaraţia comună IOE/ICFTU privind combaterea co-mună a HIV/SIDA, 200311.

Se

ctorul de sănătate – loc de muncă

21 Prevenirea şi controlul riscurilor ocupaţionale de expunere la bolile infecţioase, inclusiv HIV/SIDA, hepatite şi tuberculoză, pot fi realizate cu un grad mai mare de succes dacă sunt con-tracarate împreună cu alte riscuri şi pericole în serviciile de sănătate. Nivelul riscului ocupaţional în sectorul de sănătate nu ne este clar, în mare parte din cauza stigmei şi culpabilită-ţii ataşate raportării leziunilor produse de obiecte ascuţite şi lipsa profilaxiei post-expunere.

22 Politicile şi programele la locul de muncă trebuie să asigu-

re protecţia împotriva stigmatizării şi discriminării, să asigure acordarea tratamentului, îngrijirii şi suportului, şi să ofere ac-ces la beneficii statutare, indiferent de modul în care a avut loc infectarea cu HIV.

23 Elementele principale ale politicilor şi programelor la locul de

muncă sunt identificate şi descrise mai jos, fiind accentuat specificul serviciilor de sănătate. Sunt subliniate referinţele la politici, instrumente legale şi tehnice pentru a ajuta utilizatorii în accesarea informaţiei adiţionale care este considerată ca fiind relevantă şi veridică de către OMS şi OIM.

Recunoaşterea HIV/SIDA drept problemă la locul de muncă

24 HIV/SIDA este o problemă la locul de muncă ca şi oricare

altă boală sau pericol ocupaţional. Angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii medicali şi managerii de toate nivelele sunt sensibilizaţi pe marginea aspectelor ce vizează HIV/SIDA la locul de muncă, inclusiv acele aspecte ce sunt rele-vante drepturilor şi necesităţilor pacienţilor, fiindu-le asigu-rată o instruire corepunzătorare şi suport din partea mana-gementului.

11 Fighting HIV/AIDS together – A programme for future engagement, IOE/ICFTU joint statement, ILO, Geneva, May 2003, http://www.ioe-emp.org/ioe emp/pdf/ICFTU-IOE_HIV_AIDS.pdf.

Sectorul de sănătate - loc de muncă

Page 25: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

11

Stigmatizarea şi discriminarea în sectorul de sănătate12

25 Stigmatizarea şi discriminarea unor lucrători medicali de către

alţi colegi, discriminarea pacienţilor sau discriminarea lucrăto-rilor medicali de către angajatori reprezintă o problemă gravă în multe sfere medicale, fapt ce subminează acordarea îngri-jirii şi implementarea programelor de prevenire. Aceste feno-mene iau diverse forme şi pot rezulta în acordarea asistenţei medicale cu întârziere, în mod neadecvat sau lipsa asistenţei nerespectarea confidenţialităţii, existenţa unui comportament necorespunzător sau lipsit de etică şi utilizarea măsurilor ex-cesive de precauţie.

26 Intervenţiile în serviciile de sănătate au un grad mai mare de

succes când fac parte dintr-o campanie mai largă de reduce-re a stigmei şi discriminării. În cadrul serviciilor de sănătate, stigmatizarea şi discriminarea pot fi reduse considerabil prin îmbinarea intervenţiilor complementare, cum ar fi:

(a) implementarea la locul de muncă a politicilor care interzic discriminarea la angajare şi în exercitarea obligaţiunilor pro-fesionale;

(b) acordarea unei asistenţe exhaustive, inclusiv programe de sănătate şi tratament antiretroviral pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii;

(c) instruirea adecvată a personalului de toate nivelele în sco-pul consolidării înţelegerii HIV/SIDA, diminuării atitudinilor ne-gative şi discriminatorii faţă de colegii şi pacienţii care trăiesc cu această maladie. Această instruire trebuie să ofere lucră-torilor medicali următoarele:

(i) informaţie cu privire la căile de transmitere HIV/SIDA şi al-tor boli infecţioase, nivelul riscului ocupaţional, depăşirea fricii contactului fizic cu pacienţii şi oferirea instruirii continue;

(ii) abilităţi inter-personale pentru a-i ajuta pe lucrătorii me-dicali să înţeleagă impactul HIV/SIDA şi consecinţele stig-matizării, dezvoltarea abilităţilor de comunicare cu pacienţii, colegii şi alte persoane într-o manieră respectuoasă şi non-discriminatorie;

(iii) tehnici de management al stresului şi evitarea supra-obosirii (sindromului de «ardere») cum ar fi existenţa unui număr adecvat de pesonal, mai multe oportuntităţi pentru activităţi autonome şi o implicare mai mare în modalitatea

12 Understanding and responding to HIV/AIDS-related stigma and discrimination in the health sector, Pan American Health Organization, 2003, http://www.paho.org/english/ad/fch/ai/stigma.htm.

Page 26: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

12

de executare a acestora, stabilirea programului de lucru, rotaţia la locul de muncă, promovări şi dezvoltare profesio-nală, depistarea timpurie a stresului, dezvoltarea abilităţilor de comunicare pentru supraveghere, existenţa grupurilor de suport ale personalului şi suficient timp liber în afara locului de muncă;

(iv) cunoaşterea legislaţiei şi regulamentelor existente care protejează drepturile lucrătorilor medicali şi pacienţilor indi-ferent de statutul HIV al acestora.

Probleme de gen: aspecte pentru bărbaţi şi femei6, 13

27 Femeile sunt mai vulnerabile infectării cu HIV şi sunt afecta-

te mai puternic de consecinţele negative ale epidemiei decât bărbaţii, din diverse motive biologice, socio-culturale şi eco-nomice. Sistemul de sănătate angajează un număr mare de femei, acestea din urmă reprezentând circa 80 procente din forţa de muncă în unele cazuri. În acest context este esenţial ca noţiunea de gen în contextul securităţii şi sănătăţii ocupa-ţionale şi al infecţiei HIV/SIDA să fie înţeleasă pe deplin, iar lucrătorii medicali de gen masculin şi feminin să fie sensibili-zaţi prin informare, educare şi instruire.

28 Angajatorii trebuie să se asigure că următoarele măsuri sunt

luate în consideraţie şi sunt incluse în formularea şi imple-mentarea politicilor şi programelor la locul de muncă:

(a) Toate programele din sistemul de sănătate trebuie să ia în consideraţie aspectele de gen, precum şi aspectele ce ţin de etnie, vârstă, dizabilitate, religie, statut socio-economic, cultural şi orientare sexuală. Acestea vizează atât bărbaţii, cât şi femeile şi colaborarea cu ei în cadrul programelor ce recunosc diferitele tipuri şi niveluri de risc cărora le sunt ex-puse ambele sexe.

(b) Informaţia destinată femeilor, în special femeilor tinere, trebuie să le alerteze şi să le explice riscurile sporite de trans-mitere HIV cărora sunt expuse. Educaţia în acest sens contri-buie la o percepţie a inegalităţii de gen între bărbaţi şi femei, atît în mediul profesional şi personal. O atenţie desosebită merită subiectul hărţuielii şi violenţei abordate nu doar la locul de muncă, dar şi în situaţiile casnice.

13 ILO: Implementing the ILO code of practice on HIV/AIDS and the world of work: An education and training manual (Geneva, 2002), http://www.ilo.org/public/english/protection/trav/aids/code/manualen/index.htm.

Page 27: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

13

(c) Programele trebuie să faciliteze înţelegerea de către femei a drepturilor lor, atât la locul de muncă, cât şi în afara lui şi să le ofere capacitatea să se auto-protejeze.14

(d) Educaţia bărbaţilor trebuie să includă sensibilizare, eva-luarea riscului şi strategii de promovare a responsabilităţii bărbatului în prevenirea HIV/SIDA şi factorii care pot facilita comportamente responsabile de prevenire.

(e) Instruirea în infecţia HIV/SIDA a lucrătorilor medicali tre-buie să asigure înţelegerea necesităţilor fizice şi psihologi-ce specifice ale femeilor seropozitive, inclusiv problemele acestora de sănătate reproductivă şi sănătatea copilului. De asemenea, trebuie să abordeze barierele ce împiedică divul-garea statutului HIV, cum ar fi stigmatizarea, discriminarea şi violenţa.

Femeile, infecţia HIV/SIDA şi locul de muncă, OIM.15

Planul de Acţiuni OIM privind egalitatea şi abordarea exhaustivă a egalitatăţii de gen.16

Promovarea perspectivei de gen în serviciile de sănăta-te, ICN.17

Dimensiunea de gen în divulgarea statutului HIV parte-nerilor sexuali: statistici, bariere şi rezultate, OMS.18

14 Discrimination (Employment and Occupation) Convention (No. 111), and its accom-panying Recommendation No. 111, 1958.

15 ILO: Women, HIV/AIDS and the world of work (brochure), http://www.ilo.org/public/english/protection/trav/aids/facts/wd04en.pdf.

16 ILO: ILO action plan on gender equality and gender mainstreaming (Geneva, 2001).17 Mainstreaming a gender perspective into the health services, Dosar Practic, Interna-

tional Council of Nurses (ICN), http://www.icn.ch/matters_gender.htm.18 Gender dimensions of HIV status disclosure to sexual partners: Rates, barriers and

outcomes, Review paper, HO, 2004, http://www.who.int/gender/documents/en/genderdimensions.pdf.

Page 28: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

14

Dialogul social

29 Dialogul social include toate tipurile de negocieri, consultări şi schimburi de informaţii între guverne, angajatori, angajaţi şi reprezentanţii acestora. El poate fi un proces tripartit, cu guvernul în calitate de partener oficial la dialog sau se poa-te constitui prin relaţii bipartite cu participarea angajatorilor publici sau privaţi, angajaţilor şi reprezentanţilor acestora. Obiectivul principal al dialogului social este promovarea con-solidării consensului şi cooperării la locul de muncă între gu-vern şi partenerii sociali în scopul realizării obiectivelor de interes comun. În acest caz, dialogul social poate beneficia în urma consultărilor cu asociaţiile profesionale de sănătate şi asociaţiile comunitare, în special cele ale persoanelor care trăiesc cu HIV.

30 În cadrul sistemului de sănătate dialogul social este un me-

canism important în vederea managementului eficient al rela-ţiilor de muncă, asigurării securităţii şi sănătăţii ocupaţionale şi introducerii politicilor şi programelor HIV/SIDA. Angajatorii trebuie să se asigure că procesele de dialog social sunt o par-te integrantă a structurilor de management ale serviciilor de sănătate. Dialogul social la locul de muncă trebuie:

(a) să fie bazat pe negociere, consultare şi schimb de infor-maţii;

(b) să urmeze un proces continuu de planificare, implementa-re, evaluare şi revizuire;

(c) să fie conceput pentru a crea un mediu mai sănătos şi mai sigur de lucru;

(d) să asigure participarea plenară a angajaţilor şi reprezen-tanţilor acestora în toate aspectele procesului, o reprezentare proporţională a femeilor, în special a celor cu funcţii de vârf;

(e) să fie susţinut prin resurse adecvate: buget, timp, facilităţi şi instruire.

Page 29: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

15

31 În scopul creării unui mediu favorabil pentru desfăşurarea di-

alogului social este importantă recunoaşterea unor principii şi drepturi fundamentale la locul de muncă. Angajaţilor şi re-prezentanţilor acestora trebuie să li se acorde mijloacele şi cunoştinţele necesare pentru participarea lor eficientă la dia-logul social, contribuţia la crearea unui mediu de lucru sigur şi sănătos, introducerea programelor HIV/SIDA şi în general la reforma sectorului sănătăţii, dacă e cazul.

Dialogul Social în serviciile de sănătate: Ghid practic, OIM, 200419

32 Un sistem eficient de sănătate şi securitate necesită un an-

gajament comun din partea autorităţilor competente, angaja-torilor, angajaţilor şi reprezentanţilor acestora. Responsabili-tatea generală pentru crearea unui mediu sănătos şi sigur îi aparţine anagajatorului care trebuie să demonstreze un anga-jament SSO prin implementarea unui program documentat, disponibil angajaţilor şi reprezentaţilor acestora ce adresează principiile de prevenire, identificare a pericolului, educare şi instruire, evaluare şi control al riscului.Totodată angajaţii au responsabilitatea să colaboreze cu angajatorul în implemen-tarea acestui program, respectarea şi aplicarea procedurilor şi instrucţiunilor elaborate pentru protecţia lor şi altor persoane de expunerea la pericole ocupaţionale la locul de muncă. Re-alizarea unor astfel de acţiuni comune se poate face prin me-canisme cunoscute ce implică crearea comisiilor mixte pentru securitate şi sănătate.

Convenţia OIM priving sănătatea şi securitatea lucrăto-rilor din 1981 (Nr. 155), şi alte instrumente relevante ale OIM incluse în Anexa 1

19 ILO: Social dialogue in the health services: A tool for practical guidance, Sectoral Activities Programme (Geneva, 2004), http://www.ilo.org/public/english/dialogue/sector/papers/health/socdial_health.pdf.

Sănătatea şi securitatea ocupaţională

Page 30: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

16

Sisteme de management SSO33.

33 Angajatorii trebuie să-şi bazeze programele SSO pe Ghidul OIM privind securitatea ocupaţională şi sistemele de manage-ment ale sănătăţi20 care includ următorii paşi:

(a) stabilirea unei politici care se bazează pe principiile SSO şi ale participării angajaţilor, care defineşte elementele principa-le ale programului;

(b) crearea unei structuri pentru aplicarea politicii, stabilirea cadrului de responsabilitate şi raportare, competenţe şi in-struire, înregistrarea incidentelor şi comunicare;

(c) planificare şi implementare inclusiv determinarea obiecti-velor, revizuirea iniţială, planificarea sistemului, elaborare şi implementare;

(d) evaluarea monitorizării şi a performanţei, investigarea lezi-unilor de natură profesională, stării proaste de sănătate, boli-lor şi incidentelor, auditul şi revizuirea managerială;

(e) acţiuni de ameliorare prin intermediul măsurilor preventive şi de corecţie, revizuirea şi actualizarea permanentă a politi-cilor, sistemelor şi tehnicilor în scopul prevenirii şi controlului traumatismelor, afecţiunilor, bolilor şi incidentelor periculoase aferente exercitării atribuţiilor profesionale.

Ghidul OIM privind securitatea ocupaţională şi sistemele de management ale sănătăţii: ILO-OSH 2001, OIM 20 şi Ciclul de management al sănătăţii şi securitate ocupaţi-onală (Fişa informativă nr.2).

Cadrul model de management al sănătăţii şi securitate ocupaţională, Departamentul Serviciilor Umane, Statul Victoria, Australia, 2003,21 şi Modelul structurii siste-melor de management SSO în instituţii medicale (Fişa informativă nr. 3).

20 ILO: Guidelines on occupational safety and health management systems: ILO-OSH 2001, (Geneva, 2001), http://www.ilo.org/public/english/protection/safework/cops/english/download/e000013.pdf.

21Public Hospital Sector Occupational Health and Safety Management Framework Model, Department of Human Services, Melbourne, State of Victoria, Australia, 2003. The document can be downloaded in full at http://www.health.vic.gov.au/ohs.

Page 31: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

17

Prevenirea şi protejarea contra agenţilor patogeni infecţioşi22, 23

34 Lucrătorii din serviciile de sănătate, ca şi lucrătorii din alte

sfere, se pot confrunta cu pericole chimice, fizice, ergonomi-ce sau psiho-sociale (ex. stresul, supraobosirea, hărţuirea şi violenţa).24 În serviciile de sănătate există riscuri ocupaţiona-le, în special agenţii patogeni infecţioşi, care necesită măsuri speciale de prevenţie şi protecţie.

35 Riscurile expunerii la agenţi patogeni cum ar fi virusul HIV, vi-

ruşii hepatici B şi C trebuie adresate într-un mod comprehensiv care asigură prevenirea şi protecţia continuă, fiind susţinute de un răspuns profilactic imediat în cazul expunerii ocupaţionale. Acordarea unei atenţii agenţilor patogeni transmisibili pe cale sanguină nu elimină sau reduce necesitatea unei vigilenţe spo-rite faţă de riscul agenţilor patogeni cu transmitere aerogenă, gastroenterală sau de alt tip.

36 Multe dintre măsurile elaborate pentru prevenirea expunerii

ocupaţionale la infecţia HIV şi alţi agenţi patogeni cu trans-mitere hematogenă sunt simple şi clare şi trebuie să facă parte din programul de sănătate şi securitate ocupaţiona-lă. Gestionarea incidentelor de expunere la HIV şi profilaxia post-expunere necesită anumite cunoştinţe tehnice, dar şi mai important asistenţă medicală corespunzătoare pentru a face faţă necesităţilor lucrătorilor infectaţi. Lucrătorii medicali care prestează servicii unei comunităţi cu o prevalenţă înaltă HIV/SIDA pot fi de asemenea expuşi unui risc sporit de tuber-culoză. În astfel de situaţii este extrem de important să existe un plan comprehensiv de control al expunerii ocupaţionale la tuberculoză pentru a complementa planul de control al expu-nerii la infecţia HIV/SIDA. Aspectele de prevenţie şi protecţie ce ţin de tuberculoză sunt descrise în ghidul specific elaborat în comun de OIM şi OMS.25 O serie de fişe informative sunt anexate prezentului ghid oferă informaţii tehnice adiţionale cu privire la practicile sigure de lucru.

22 Guidance for clinical health-care workers: Protection against infection with blood-borne viruses, HSC 1998/063, United Kingdom Department of Health, http://www.dh.gov.uk/assetRoot/04/01/44/74/04014474.pdf.

23 National code of practice for the control of work-related exposure to hepatitis and HIV (blood-borne) viruses [NOHSC:2010(2003)], 2nd edition, Dec. 2003, National Oc-cupational Health and Safety Commission, Australia.

24 WHO/ILO/ICN/PSI: Framework guidelines for addressing workplace violence in the health sector, ILO, Geneva, 2002.

25 ILO/WHO/WEF: Guidelines for workplace TB control activities: The contribution of workplace TB control activities to TB control in the community, WHO, 2003.

Page 32: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

18

37 În conformitate cu protocoalele de imunizare şi regulamentele

naţionale relevante, angajatorii trebuie să asigure vaccinarea contra hepatitei B pentru toţi angajaţii care pot fi expuşi sân-gelui sau lichidelor biologice. Angajatorii trebuie să se infor-meze în mod regulat cu privire la progresul existent în crearea şi disponibilitatea noilor vaccinuri.26

Managementul riscului

38 Procesul general de management al riscului include paşii de identificare a pericolului, evaluarea şi controlul riscului. Mă-surile de control trebuie întreprinse într-o ordine ierarhică în funcţie de eficacitatea acestora, în eliminarea riscului, pre-venirea expunerii sau prevenirea traumatismului.27 Toate ele-mentele managementului riscului sunt mai eficace în cazul implicării active a lucrătorului medical. Acest document se re-feră în mod specific la managementul riscului asociat infecţiei HIV/SIDA. Un proces concomitent de management al riscului trebuie lansat pentru toate riscurile potenţiale ale lucrătorilor medicali, cum ar fi tuberculoza. O atenţie deosebită urmează a fi acordată minimizării riscului pentru lucrătorii medicali se-ropozitivi. Reguli, proceduri şi instrucţiuni actualizate, menite să sublinieze pericolele majore şi practicile sigure de evitare a acestora, importanţa aplicării măsurilor obişnuite de precauţie şi utilizarea corectă a echipamentului urmează a fi puse la dispoziţia tuturor lucrătorilor medicali fiind obiectul informării periodice şi sesiunilor de instruire.

Identificarea riscului

39 Managementul riscului începe cu identificarea situaţiilor, ac-tivităţilor şi sarcinilor caracteristice locului de muncă ce îi pot plasa pe lucrătorii medicali în faţa riscului de expunere la HIV, alte infecţii transmisibile pe cale sanguină sau infecţii oportu-niste asociate. Identificarea riscului urmează a fi realizată în felul următor:

(a) Chestionarea lucrătorilor medicali. Trebuie stabilită şi im-plementată o procedură de asigurare a faptului că lucrătorii medicali pot raporta potenţialele riscuri fără a fi sancţionaţi. Acest lucru necesită un program activ de educare a lucră-torilor medicali despre importanţa raportării; cum şi când se raportează.

26 WHO: Weekly epidemiological record, 9 July 2004, 79th year. No. 28, 2004, 79-253-264, http://www.who.int/wer.

27 Dosar Practic No. 4 - Hierarchy of controls applied to risk of blood-borne pathogen exposure.

Page 33: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

19

(b) Analiza rapoartelor de incidente ale expunerii la sânge sau lichide biologice ale organismului . Utilizarea acestor date pentru determinarea tendinţelor, identificarea activităţilor şi sarcinilor cu risc sporit, evaluarea procedurilor de raportare, documentare şi monitorizare a eficacităţii acţiunilor ulterioare şi de remediere întreprinse.

(c) Supravegherea specificului fizic al locului de muncă, practicilor de lucru şi altor surse de expunere ale angajaţilor. Aceasta trebuie să includă toate sursele posibile de expunere la sânge sau alte lichide biologice, inclusiv riscul potenţial pentru persoanele din afară, dar care au o conexiune cu lo-cul de muncă. Acest lucru este în special important pentru personalul responsabil de gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale. Sondajul trebuie să identifice toate clasifi-cările, cunoştinţele, atitudinile şi practicile de lucru care au o probabilitate mai mare de a expune angajaţii la riscuri pentru sănătate. Toate activităţile unde lucrătorii medicali pot fi ex-puşi la sânge sau alte lichide biologice trebuie să fie listate şi corelate cu clasificarea profesională.

Caracteristicile riscurilor: viruşii hepatitelor B şi C şi vi-rusul HIV (Fişa informativă Nr. 1).

Evaluarea riscului

40 Odată ce un risc este identificat, urmează a fi efectuată o evaluare a riscului în scopul determinării nivelului şi tipului acestuia pentru lucrătorul medical în cazul expunerii la ris-curi cum ar fi sângele sau alte lichide biologice. Următorul pas este determinarea măsurilor necesare pentru eliminarea riscurilor sau minimizarea factorilor de risc. Evaluarea riscului urmează să ia în consideraţie următoarele aspecte:

(a) modalităţile de transmitere HIV şi ale altor agenţi patogeni transmisibili pe cale sanguină la locul de muncă;

(b) tipul şi frecvenţa expunerii la sânge sau alte lichide biolo-gice, volumul de sânge sau lichid biologic, toate căile proba-bile şi cea mai probabilă cale de transmitere, tipul lichidului biologic în cauză şi analiza multiplelor expuneri;

(c) factorii care contribuie la expunere şi repetarea acesteia, inclusiv caracteristicile fizice ale locului de muncă, practicile de lucru şi de curăţenie, disponibilitatea, starea şi utilizarea hainelor şi echipamentului de protecţie;

(d) cunoştinţele şi nivelul de instruire a angajatorilor, mana-gementului şi lucrătorilor medicali cu privire la HIV, alţi agenţi

Page 34: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

20

patogeni transmisibili pe cale sanguină şi practicile sigure de lucru;

(e) dacă sau nu echipamentul utilizat are şansa să sporească sau să reducă riscul de expunere;

(f) măsurile existente şi necesitatea unor noi măsuri de con-trol a riscului.

Controlul riscului 20

41 Obiectivul controlului riscului este aplicarea ierarhiei controa-

lelor, selectarea măsurilor de control în ordinea priorităţii con-form eficacităţii acestora în minimizarea expunerii lucrătorilor medicali la sânge sau alte lichide biologice şi în prevenirea leziunilor şi maladiilor ce rezultă din expunere.

(a) Eliminarea: Cea mai eficace măsură este eliminarea com-pletă a unui risc din zona de lucru. Eliminarea este metoda preferată în controlul riscurilor şi trebuie aplicată atunci când e posibil. Câteva exemple de eliminare sunt: înlocuirea admi-nistrării medicamentelor pe cale parenterală (utilizînd ace şi seringi) cu medicamente administrate oral ce au o eficacitate similară. Utilizarea injectoarelor jet ar putea elimina utilizarea seringilor şi acelor. Alte exemple includ eliminarea obiectelor ascuţite ce nu sunt necesare, cum ar fi clamele prosoapelor şi utilizarea sistemelor IV fără ace (conectoare fără ace pen-tru conectare suplimentară sau conexiuni asociate la liniile intravenoase).

(b) Substituirea: Acolo unde eliminarea nu este posibilă, an-gajatorul trebuie să înlocuiască practicile de lucru cu alte-le ce prezintă un risc mai redus. Un exemplu îl constituie substituirea unui dezinfectant chimic cu alt dezinfectant mai puţin toxic, cum ar fi substituirea glutaraldehidei cu acidul paracetic.

(c) Controale inginereşti: Aceste controale izolează sau elimi-nă un risc de la locul de muncă. Acestea pot include utilizarea mecanismelor, metodelor şi echipamentului corespunzător pentru a preveni expunerea lucrătorilor. Măsurile elaborate pentru minimizarea expunerii la sânge sau alte lichide biologi-ce trebuie să ia în considerare următoarele:

(i) containere pentru obiecte ascuţite, cunoscute de asemenea ca cutii de siguranţă;

(ii) tehnologii noi pentru dispozitive, cum ar fi dispoziti-vele mai sigure cu caracteristici de prevenire a lezi-unilor (vezi Fişa informativă nr. 6);

Page 35: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

21

(iii) factori ergonomici cum ar fi o iluminaţie mai bună, în-treţinerea locului de muncă şi forma locului de muncă;

(iv) verificări permanente ale instrumentelor şi echipa-mentului la locul de muncă, cum ar fi autoclavele, alt echipament şi procese de sterilizare, cu repara-rea şi înlocuirea ulterioară a acestora dacă e cazul.

(d) Controale administrative: Acestea sunt politici la locul de muncă menite să limiteze expunerea la riscuri, cum ar fi programarea modificărilor, rotaţiei sau accesului în zonele de risc. Măsurile standard de precauţie ce impun lucrătorii me-dicali să trateze sângele sau alte lichide biologice, ale tuturor persoanelor ca potenţiale surse de infecţie, indiferent de di-agnoză sau de riscul presupus, sunt un exemplu de control administrativ. Pentru ca măsurile standard de precauţie să fie eficace este importantă promovarea pe larg a conceptului de independenţă de diagnoză, împuternicind lucrătorii să se auto-protejeze şi să-i protejeze pe pacienţi fără a-i discrimina sau stigmatiza.

(e) Controale ale practicilor de lucru: Aceste controale reduc expunerea la pericole ocupaţionale prin aceeaşi metodă în care se efectuează lucrul de protejare a sănătăţii şi de intensi-ficare a încrederii lucrătorilor serviciului medical şi pacienţilor acestora. Astfel de exemple includ evitarea izolării acelor cu capac, golirea containerelor pentru obiecte ascuţite înainte ca acestea să se umple, stabilirea modalităţilor pentru manipula-rea şi utilizarea sigură a obiectelor ascuţite înainte de începe-rea procedurii. Angajatorii trebuie să se asigure ca practicile sigure să fie implementate, iar cele nesigure să fie modificate după aplicarea altor măsuri de control al riscului.

(f) Echipament personal de protecţie (EPP): Utilizarea EPP este o măsură de control care plasează bariere şi filtre între lucrător şi risc.20 Angajatorii trebuie să deţină echipament dis-ponibil pentru protecţia angajaţilor de la expunerea la sânge sau la alte lichide biologice. Ei trebuie să se asigure că:

(1) există un stoc adecvat de echipamente, obiecte şi materiale medicale pentru protecţia personală;

(2) echipamentul este întreţinut în mod adecvat;

(3) lucrătorii au acces gratuit la acest echipament şi obiecte;

(4) lucrătorii sunt instruiţi în mod adecvat în utilizarea lor, ştiu cum să examineze echipamentul personal de protecţie în depistarea defectelor şi cunosc procedu-rile corespunzătoare pentru raportarea şi înlocuirea acestora;

Page 36: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

22

(5) există o politică clară cu privire la utilizarea lor, iar lucrătorii medicali sunt familiarizaţi în întregime cu aceasta;

(6) următoarele obiecte urmează a fi oferite, în funcţie de situaţie:

(i) o varietate de haine non-poroase şi impermeabile pentru lucrătorii medicali care prezintă leziuni cutanate (ii) o varietate de mănuşi de diverse mărimi, sterile şi non-sterile, inclusiv din latex28, vinil şi alte materiale rezistente la perforare; acestea trebuie să fie purtate atunci când există probabilitatea ca lucrătorul medical să intre în contact cu sânge sau alte lichide biologice sau să utilizeze orice obiect contaminat cu sânge sau alte lichide biologice ;(iii) protecţie respiratorie corespunzătoare, inclusiv măşti pentru resuscitare gură-mască când sistemele cu pungă nu sunt disponibile sau eficace;(iv) şorţuri din plastic, halate medicale, echipament de pro-tecţie a ochilor, măşti, salopetele şi bahili pentru lucrătorii care pot fi contaminaţi cu sânge în timpul lucrului.

Practici sigure de lucru20,21,29

42 Practicile fundamentale de lucru sigur în scopul minimizării

riscului transmiterii HIV şi a altor agenţi patogeni transmisibili pe cale sanguină la locul de muncă sunt măsurile standard de precauţie, inclusiv igiena personală, practici bune de spăla-re pe mâini şi un program de control al infecţiei. Angajatorii trebuie să se asigure de existenţa locurilor amenajate pentru spălarea pe mâini în zonele clar identificate la locul de muncă. Locurile pentru spălarea pe mâini trebuie să fie echipate cu sursă adecvată de apă potabilă, săpun şi şerveţele de unică folosinţă. Acolo unde nu este posibilă utilizarea apei potabile, este necesară oferirea modalităţilor alternative de spălare pe mâini, cum ar fi lichidul de spălare cu concentraţia de 70 pro-cente. Lucrătorii trebuie să se spele pe mâini la începutul şi la finele fiecărui schimb, înainte şi după îngrijirea pacientului, înainte şi după luarea mesei , fumat sau mers la WC, înainte de intrare şi după părăsirea zonei de lucru. Lucrătorii trebuie să se spele pe mâini, să le usuce după contactul cu sânge

28 Alergia la latex natural a fost documentată în 8-12 procente de cazuri în rândul lucrătorilor care sunt expuşi la această substanţă. Materiale sintetice alternative, care includ vinilul, neoprena şi nitrilul oferă o protecţie adecvată Evitarea contactu-lui cu produsele din latex natural este esenţială pentru lucrătorii medicali alergici la acest produs şi va preveni sensibilizarea în rândul lucrătorilor medicali non-alergici.

29 WHO: Guidelines on prevention and control of hospital associated infections, Region-al Office for South-East Asia (New Delhi, 2002), http://whqlibdoc.who.int/searo/2002/SEA_HLM_343.pdf.

Page 37: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

23

sau alte lichide biologice şi să-şi scoată imediat mănuşile. Ei trebuie, de asemenea, să examineze dacă au leziuni pe părţile expuse ale corpului şi să aplice pansamente imper-miabile pentru lichide, pentru acoperirea părţilor identificate. Lucrătorii trebuie încurajaţi să raporteze anagajatorului orice reacţie survenită în urma spălării frecventre pe mâini sau a substanţelor utilizate pentru ca acesta din urmă să ia măsurile corespunzătoare.

Folosirea inofensivă a obiectelor ascuţite şi a echi-pamentului de injectare jetabile

43 Angajatorii trebuie să formuleze proceduri pentru utilizarea

prudentă, plasarea şi înlăturarea, să asigure instruirea, moni-torizarea şi evaluarea obiectelor ascuţite. Procedurile trebuie să vizeze următoarele aspecte:(a) plasarea containerelor clar-marcate şi rezistente la puncţie pentru plasarea obiectelor ascuţite cât mai aproape de zonele unde se utilizează sau se găsesc acestea, în limitele permisiunii;(b) înlocuirea sistematică a containerelor pentru obiecte as-cuţite înainte ca ele să atingă nivelul de umplere indicat de producător sau atunci când sunt semi-pline; containerele trebuie să fie sigilate înainte de a fi înlocuite;(c) plasarea obiectelor ascuţite nereutilizabile în containare, poziţionate în siguranţă, conform regulamentelor naţionale şi principiilor tehnice de îndrumare;(d) evitarea aplicării capacelor pe ace şi a altor acţiuni ma-nuale ale acestora. Dacă aplicarea capacului este necesară, se recomandă utilizarea tehnicii unei singure mâini;(e) responsibilitatea pentru înlăturarea adecvată de către persoana ce utilizează obiectul ascuţit;(f) responsibilitatea pentru înlăturarea adecvată şi raportarea incidentului de orice persoană care găseşte un obiect ascuţit.

Ierarhia controalelor riscului de expunere la agenţi pa-togeni transmisibili pe cale sanguină (Fişa informativă nr. 4).

Prevenirea transmiterii nozocomiale a infecţiei HIV prin utilizarea măsurilor standard de precauţie (Fişa informa-tivă nr. 5).

Siguranţa injecţiilor (Fişa informativă nr. 6).

Măsuri de reducere a riscurilor în timpul intervenţiilor chirurgicale (Fişa informativă nr. 7).

Page 38: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

24

Curăţarea, dezinfectarea şi sterilizarea echipamentului medical

44 În funcţie de utilizare, există trei nivele de luare a deciziilor cu

privire la dezinfectarea, curăţarea şi sterilizarea echipamentu-lui:

(a) dacă echipamentul este utilizat doar pentru contactul cu pielea intactă, acesta necesită doar curăţare;

(b) dacă echipamentul urmează să intre în contact cu mem-branele mucoase sau este contaminat cu sânge, acesta nece-sită curăţare şi dezinfectare minuţioasă;

(c) dacă echipamentul urmează să intre în mod normal în contact cu un ţesut neinfectat, acesta necesită dezinfectare, curăţare şi sterilizare. Curăţarea trebuie să fie realizată întot-deauna înainte de dezinfectare şi sterilizare. Aceasta trebuie făcută cu detergent de calitate şi apă. Pe lângă aceasta:

(i) în timpul curăţării se vor îmbrăca mănuşi;(ii) pentru a elimina orice pericol de contaminare obiec-

tele se vor spăla prin modalităţi mecanice, în măsura posibilităţilor, cum ar fi, de exemplu, maşina de spălat vase; în timpul curăţării se recomandă o atenţie deose-bită pentru evitarea stropirii;

(iii) dacă există posibilitatea stropirii, se vor îmbrăca oche-lari de protecţie.

45 Utilizarea incorectă a dezinfectanţilor prezintă un pericol, de

aceea se vor urma instrucţiunile de pe etichetă şi datele ce ţin de siguranţa materialului. Sterilizarea echipamentului se va face în conformitate cu instrucţiunile menţionate şi doar după o instruire adecvată.

Metode de sterilizare şi dezinfectare mai eficiente (Fişa informativă nr. 8).

Curăţarea suprafeţelor contaminate cu sânge

46 Picăturile de sânge de pe suprafeţe se vor evalua şi neutraliza imediat. La curăţarea suprafeţelor stropite de sânge:

(a) Vor fi îmbrăcate mănuşi adecvate;

Page 39: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

25

(b) Pentru a absorbi sângele sau lichidele corporale, se va utiliza material absorbant, cum ar fi prosoapele de hârtie, cârpele sau rumeguşul;

(c) Toate materialele vor fi depozitate în saci speciali ce nu permit scurgerea lichidelor;

(d) Suprafaţa contaminată cu sânge urmează a fi curăţa-tă, apoi dezinfectată, cu dezinfectanţi corespunzători (vezi Fişa Informativă nr. 8);

(e) Picăturile mari de sânge pot fi spălate minuţios cu apă de către lucrătorii echipaţi cu echipament corespunză-tor de protecţie;

(f) Lucrătorii trebuie să fie încurajaţi să raporteze toate incidentele de expunere.

Gestiunea cadavrelor

47 Când există riscul contactului cu sânge şi alte lichide bio-logice în timpul lucrului cu cadavrele, se vor urma măsurile standard de precauţie. Mănuşile se vor îmbrăca împreună cu alte haine de protecţie atunci când e necesar. Leziunile tegu-mentelor trebuie acoperite cu pansament impermiabil. Toate cadavrele ce sunt expediate la păstrare, examinare post-mor-tem sau la o capelă mortuară vor fi examinate cu scopul de a verifica dacă nu au rămas obiecte ascuţite în ele.

Servicii de curăţare şi spălare

48 Se va implementa o procedură ce vizează distribuirea lenjeriei de pat şi corp curate, colectarea, depozitarea, transportarea şi curăţarea lenjeriei utilizate. Toată lenjeria utilizată va fi tra-tată ca fiind potenţial contaminată şi va fi plasată într-un sac standard pentru lenjerie. Dacă există riscul contaminării din cauza scurgerii lichidelor biologice, sacul pentru rufe se va plasa într-un sac de plastic rezistent la scurgeri de lichide. Sacii pentru lenjerie vor fi umpluţi doar în volum de trei pă-trimi şi vor fi închişi înainte de transportare. Se vor îmbrăca mănuşile din piele sau din alt material rezistent la perforare, întrucât în lenjerie se pot găsi obiecte ascuţite. Containere speciale pentru stocarea obiectelor ascuţite vor fi puse la dis-poziţie în timpul sortării lenjeriei , întrucât şi în acest caz se pot găsi obiecte ascuţite. Dacă sunt găsite obiecte ascuţite sau există probabilitatea expunerii, se recomandă raportarea şi înregistrarea incidentului.

49 Toată lenjeria de pat şi corp va fi spălată cu detergent. Dacă

nu există acces la servicii de specialitate, lenjeria contami-

Page 40: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

26

nată va fi spălată cu detergent utilizând ciclul de spălare fierbinte al unei maşini casnice, prin încălzirea apei până la temperatura minimă de 80°C, sau curăţate cu soluţii chimice şi apoi călcate cu fierul fierbinte. Trebuie evitată supraîncăr-carea maşinilor de spălat. Dacă spălarea manuală este unica opţiune, se vor îmbrăca mănuşi casnice din cauciuc.30

Gestiunea deşeurilor

50 Deşeurile rezultante din activităţile medicale pot cauza infec-ţii şi leziuni în mai mare măsură decât alte tipuri de deşeuri. O utilizare inadecvată a deşeurilor din activităţi medico-sani-tare poate avea consecinţe grave pentru sănătatea publică şi mediul înconjurător. Angajatorii din domeniul sănătăţii au responsabilitatea atât faţă de angajaţii implicaţi, cât şi faţă de sănătatea publică şi mediul înconjurător.

51 Angajatorul va stabili o procedură de gestiune a deşeurilor în

conformitate cu practica şi legislaţia naţională. O astfel de procedură va acorda o atenţie sporită deşeurilor din activităţi medico-sanitare şi obiectelor ascuţite infecţioase şi va viza:

(a) împachetarea şi marcarea deşeurilor în funcţie de categorie;

(b) stocarea preliminară a deşeurilor în zona de unde provin acestea;

(c) colectarea şi transportarea deşeurilor departe de zona de unde provin acestea;

(d) depozitarea, prelucrarea şi disponibilizarea finală a deşeu-rilor în conformitate cu regulamentele relevante şi principiile tehnice de ghidare.

Managementul sigur al deşeurilor rezultante din activi-tăţi medico-sanitare, OMS, 1999,31 Managementul de-şeurilor medico-sanitare, OMS/Banca Mondială, 2003,32 şi Siguranţa managementului deşeurilor medico-sanitare (Fişa informaţională nr. 9).

30 În mediile medico-sanitare unde tehnologia descrisă nu este disponibilă, albiturile/hainele pot fi înmuiate într-o căldare cu apă ce conţine hipoclorit de sodium (1 în 10 părţi) sau înălbitor timp de cel puţin 30 minute. După aceasta poate fi spălat cu detergent.

31 A. Prüss, E. Giroult and P. Rushbrook (eds.): Safe management of wastes from health-care activities (Geneva, WHO, 1999), http://www.who.int/ water_sanitation_health/medicalwaste/wastemanag/en/.

32 WHO/World Bank: Health-care waste management at a glance, June 2003, http://www.healthcarewaste.org/linked/onlinedocs/WW08383.pdf.

Page 41: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

27

Monitorizare şi evaluare

52 Supravegherea sănătăţii angajaţilor33 are menirea să protejeze lucrătorii, să detecteze la timp bolile ocupaţionale şi să indice asistenţa medicală imediată a acestora. Deşi compensarea în caz de afectare la locul de muncă trebuie să fie imediată, aceasta s-ar putea să reflecte incapacitatea sistemului de se-curitate şi sănătate ocupaţională. Supravegherea trebuie să ia în considerare genul riscurilor ocupaţionale la locul de mun-că, necesităţile de sănătate, starea sănătăţii forţei de muncă, inclusiv statutul HIV, resursele disponibile şi cunoştinţele lu-crătorilor şi angajatorilor despre funcţiile şi obiectivele aces-tei supravegheri, precum şi legile şi regulamentele relevante. Rezultatele colective ale supravegherii trebuie să fie puse la dispoziţia lucrătorilor şi reprezentanţilor acestora.

53 Angajatorii trebuie să monitorizeze şi să evalueze în mod

constant practicile de lucru, să asigure remedierea acestora atunci când e cazul. La locul de muncă se va identifica o per-soană sau un grup de persoane care va îndeplini funcţiile de monitorizare şi evaluare. Persoana sau grupul identificat tre-buie să fie cunoscut de către toţi lucrătorii medicali şi trebuie să reprezinte toate categoriile de personal, inclusiv persoane-le responsabile de deşeurile din activităţi medico-sanitare.

Elementele ce trebuie luate în considerare sunt:

(a) eficacitatea politicilor şi procedurilor la locul de muncă;

(b) eficacitatea informaţiei şi programelor de instruire;

(c) gradul de corespundere cu măsurile standard de preca-uţie;

(d) înregistrarea şi analiza corectă a incidentelor;

(e) cauzele expunerii la sânge sau lichide biologice;

(f) evaluarea descrierii incidentului;

(g) eficacitatea acţiunilor întreprinse şi celor ulterioare.

Ghid privind aspectele tehnice şi etice în process de su-praveghere medicală a lucrătorilor, OIM, 1998.33

33 ILO: Technical and ethical guidelines for workers’ health surveillance (Geneva, 1998), http://www.ilo.org/public/english/protection/safework/cops/english/index.htm.

Page 42: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

28

Codul internaţional de etici pentru personalul medical ocupaţional, 200234

Codul de practici OIM privind înregistrarea şi notificarea accidentelor şi bolilor ocupaţionale, 1996.35

Principiile fundamentale ale managementului expunerii ocupaţionale la agenţii patogeni transmisibili pe cale sanguină (Fişa informativă nr. 10).Ghid actualizat a serviciului de sănătate publică din SUA privind managementul expunerilor ocupaţionale la HBV, HCV şi HIV şi recomandări pentru profilaxia post-expunere, 2001.36

54 Prevenirea expunerii este strategia primară pentru reducerea

infecţiilor achiziţionate la locul de muncă. Cu toate acestea, în-totdeauna va exista un risc de expunere ocupaţională la agen-ţii patogenii cu transmitere hematogenă. Angajatorii trebuie să aibă un sistem de management al expuneri ocupaţionale. Acesta trebuie să fie în concordanţă cu procedurile pentru alte vătămări ocupaţionale şi să includă mecanisme pentru aco-ordarea asistenţei medicale imediate, consiliere şi tratament (dacă e necesar), raportare, investigare, compensare şi supra-veghere ulterioară pe termen lung, şi trebuie prezentate lucră-torilor ca o parte a reorientării profesionale.

Sistemul de răspuns la expunere

55 Angajatorul trebuie să desemneze o persoană sau mai mul-te persoane instruite corespunzător pentu realizarea evaluării şi consilierii iniţiale şi pentru orientarea lucrătorilor medicali

34 International Commission on Occupational Health: International code of ethics for occupational health professionals, updated 2002, http://www.icoh.org.sg/core_docs/code_ethics_eng.pdf.

35 ILO: Recording and notification of occupational accidents and diseases, An ILO code of practice (Geneva, 1996), http://www.ilo.org/public/english/protection/safework/cops/english/download/e962083.pdf.

36 “Updated US public health service guidelines for the management of oc-cupational exposures to HBV, HCV, and HIV and recommendations for post-exposure prophylaxis”, in Morbidity and Mortality Weekly Report, 29 June 2001, Vol. 50, No. RR-11; Epidemiology Program Office, Centers for Disease Control and Prevention, United States Department of Health and Human Services (Atlanta), http://www.cdc.gov/mmwr/PDF/wk/mm5302.pdf.

Managementul incidentelor de expunere

Page 43: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

29

expuşi către acţiunile ulterioare necesare. Această resursă trebuie să fie disponibilă în timpul tuturor orelor de lucru. Persoana desemnată este responsabilă să realizeze toate ac-ţiunile relevante. Angajaţii trebuie să fie informaţi despre pro-cedura şi mecanismul de contactare a persoanei desemnate.

56 Medicamentele pentru profilaxia post-expunere, inclusiv cele

antiretrovirale, vaccinul contra hepatitei B şi imunoglobulina contra hepatitei B (IGHB) trebuie să fie disponibile pentru o administrare rapidă. Dacă persoana desemnată nu este medic clinician, este necesar ca în timpul orelor de muncă lucrătorii să aibă acces la un medic clinician instruit care poate oferi consultaţii.

57 Lucrătorii trebuie să raporteze imediat orice incident de expu-

nere ocupaţională pentru a lua decizia cu privire la administra-rea profilaxiei post-expunere. Lucrătorii cu risc de expunere profesională la agenţi patogeni transmisibili pe cale sanguină trebuie să fie familiarizaţi cu principiile managementului post-expunere şi cu procedurile specifice ale angajatorului vizând iniţierea profesională şi instruirea continuă.

Acţiuni imediate

58 Incidentele ce necesită asistenţă medicală de urgenţă pot avea loc la orice loc de muncă. Întrucât acordarea primului ajutor poate implica expunerea la sânge sau lichide biologice contaminate vizibil cu sânge, lucrătorii medicali care oferă primul ajutor trebuie informaţi cu privire la riscurile expunerii şi instruiţi în utilizarea măsurilor de prevenire şi a echipamen-tului de protecţie, conform procedurilor bazate pe măsurile standard de precauţie. Angajatorii trebuie să se conformeze la toate regulamentele naţionale ce ţin de acordarea servici-ilor de urgenţă, inclusiv de echipament corespunzător şi de instruire.

59 Asistenţa medicală imediată a individului vătămat trebuie să

fie bazată pe cele mai recente ghiduri OMS cu privire la pro-filaxia post-expunere37 şi să includă contactele persoanei de-semnate pentru evaluarea riscului transmiterii şi pentru acor-darea profilaxiei post-expunere sau a altei asistenţe medicale ulterioare.

37 Fişa informativă nr. 10 va fi actualizată în mod automat ulterior unei întâl-niri mixte ale experţilor OIM/OMS.

Page 44: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

30

Acţiuni ulterioare

60 Persoana desemnată trebuie să completeze rapid şi în deta-lii rapoartele despre incident şi despre asistenţa care a fost oferită prompt. Acestea vor include îndreptarea individului expus la consiliere, testare şi la alte acţiuni ulterioare con-form descrierii de mai jos. Se recomandă o analiză imediată a incidentului de expunere şi identificarea acţiunilor potenţiale de prevenire a expunerilor asemănătoare pe viitor.

Analiza şi evidenţa

61 Un sistem de evidenţă şi analiză a tuturor expunerilor ocupaţi-onale trebuie elaborat împreună cu lucrătorii şi reprezentanţii acestora şi păstrat la locul de muncă. Acesta trebuie realizat în concordanţă cu cerinţele naţionale de înregistrare şi noti-ficare a leziunilor şi maladiilor ocupaţionale. Sistemul trebuie să permită accesul la informaţia acumulată fără a conţine date individuale despre angajator, angajat şi reprezentantul acestuia în scopuri de analiză şi ameliorare a măsurilor de prevenire.

62 Acordarea îngrijirii, tratamentului şi suportului lucrătorilor

medicali infectaţi sau afectaţi de HIV/SIDA reduce pierderea abilităţilor şi experienţei esenţiale şi minimizează discontinui-tatea acordării îngrijirii. De asemenea, respectă drepturile an-gajaţilor de a rămâne în câmpul muncii atât timp cât sunt în stare să o facă, contribuie la păstrarea sursei de venit şi la bunăstarea lor generală. În măsura posibilităţilor, angajatorii trebuie să faciliteze accesul la îngrijire, tratament şi programe de suport comprehensive care să combine prevederi specifi-ce pentru lucrătorii care sunt bolnavi sau au un membru al familei bolnav şi prevederi generale din pachetul de protecţie socială disponibil pentru toţi angajaţii. Elementele cheie ale unui astfel de program sunt identificate şi descrise mai jos.

Consilierea şi testarea voluntară6,38

63 Testarea voluntară pentru lucrătorii medicali care doresc să-şi

cunoască statutul HIV trebuie să fie încurajată şi accesibilă. Testarea voluntară poate fi efectuată la cerere şi cu acordul scris al lucrătorului, dacă este necesar şi cu recomandările reprezentantului acestuia.

38 UNAIDS/WHO policy statement on HIV testing, June 2004, http://www.who.int/hiv/pub/vct/statement/en/.

Îngrijire, tratament şi suport

Page 45: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

31

64 Acceptarea testării la HIV depinde de protecţia îmbunătăţită

contra stigmatizării şi discriminării, precum şi de accesul asi-gurat la serviciile integrate de prevenire, tratament şi îngrijire. Conform principiilor cheie de testare HIV cunoscute ca ”3C”, testul trebuie să fie efectuat în baza consimţământului infor-mat, însoţit de consiliere şi confidenţialitate. UNAIDS şi OMS încurajează utilizarea testelor rapide, astfel încât rezultatele să fie cunoscute imediat şi urmate de consiliere post-testare atât pentru persoanele seronegative, cât şi pentru cele sero-pozitive, inclusiv cu tratament, dacă este necesar. Consilie-rea, inclusiv îndreptarea la medici specialişti şi consultaţiile de prevenire trebuie să fie o parte esenţială a unui program de îngrijire şi suport a lucrătorilor infectaţi sau afectaţi de HIV/SIDA. Pe lângă informaţiile incluse în consilierea de tip standard, consilierea pentru un lucrător medical poate nece-sita informaţii adiţionale.

65 Deşi testarea la HIV nu se efectuează de obicei la locul de

muncă, instituţiile medicale reprezintă medii specifice în care managementul riscului poate necesita testare (vezi paragra-fele 11 (Principii), 52 (Monitorizare şi evaluare), Codul de Practică OIM cu privire la HIV/SIDA şi locul de muncă). Atât în interiorul cât şi în afara locului de muncă, testarea la HIV trebuie să fie realizată cu consimţământul informat şi efectu-ată de personal înalt calificat, în cele mai stricte condiţii de confidenţialitate. Testarea la HIV nu trebuie cerută la momen-tul înrolării ca o condiţie de angajare continuă sau în scopuri de asigurare.39

66 Supravegherea de sentinelă sau testarea epidemiologică ano-

nimă, fie în scopul evaluării tendinţelor şi impactului infecţiei HIV asupra sistemului de sănătate sau, în general, la nivel na-ţional, poate fi realizată cu condiţia că aceasta se conformea-ză principiilor etice ale cercetării ştiinţifice, eticii profesionale, protecţiei drepturilor individuale şi confidenţialităţii, precum şi principiilor de protejare a anonimatului.

Divulgarea informaţiei privind statutul HIV şi confidenţialitatea

67 Dezvăluirea voluntară a statutului HIV de către un individ are

multe consecinţe şi poate fi doar o decizie personală. Confi-denţialitatea la locul de muncă implică faptul că persoanele

39 Problema testării voluntare şi dezvăluirii va fi subiectul unei întâlniri mixte a experţilor OMS/OIM, rezultatele căreia vor fi disponibile electronic în forma unui buletin informativ.

Page 46: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

32

HIV pozitive au un control total asupra deciziei de a informa informa colegii lor. Lucrătorii medicali trebuie să înţeleagă că ei au dreptul la confidenţialitate şi nu au obligaţia să ofere un răspuns dacă sunt întrebaţi despre statutul seropozitiv de către pacienţi sau familiile lor. Lucrătorii medicali pot să de-cidă să nu dezvăluie statutul HIV la locul de muncă de frica concedierii sau stigmatizării de către angajator sau colegii de serviciu. Într-un mediu sigur şi decent de lucru, acolo unde lucrătorii medicali informaţi şi instruiţi în infecţia HIV şi unde discriminarea este interzisă şi absentă, persoanele care tră-iesc cu HIV vor fi în mod probabil mai deschişi vis-a-vis de statutul HIV, vor căuta consiliere şi tratament şi vor participa în programele de prevenire. Acest lucru, la rândul lui, sporeş-te potenţialul pentru practica comportamentelor inofensive şi plasamentului corespunzător (vezi paragrafele 11 (Principii) şi 52 (Monitorizare şi evaluare)).

68 Confidenţialitatea tuturor fişierelor personale ale lucrătorilor

medicali care au fost expuşi sîngelui sau altor lichide biologi-ce trebuie respectată. Informaţii sumare pe marginea tuturor incidentelor de expunere într-o anume instituţie medicală pot fi puse la dispoziţia tuturor lucrătorilor medicali şi reprezen-tanţilor acestora într-o formă ce a fost coordonată în urma consultărilor dintre angajator şi reprezentanţii angajatului. Procedurile trebuie stabilite pentru a minimiza încălcările con-fidenţialităţii la locul de muncă, în conformitate cu regula-mentele şi legislaţia naţională.

Tratament

69 Programele de sănătate şi tratamentul antiretroviral sunt o par-te esenţială a oricărei strategii de menţinere a lucrătorilor me-dicali seropozitivi într-o stare productivă în câmpul muncii. Ele contribuie, de asemenea, la reducerea stigmatizării şi discri-minării prin faptul că demonstrează beneficiile unui tratament adecvat. Angajatorii trebuie să asigure în măsura posibilităţilor accesul la programele de sănătate şi la tratamentul antiretrovi-ral, în caz de necesitate şi altor asistenţe medicale.40

40 9.3. Occupational and other health services (a) Unii angajatori pot fi capabili să faciliteze accesul angajaţilor la

terapie antiretrovirală. Acolo unde există servicii de sănătate la locul de muncă ele trebuie să ofere în cooperare cu guvernul şi alţi parteneri, o gamă largă de servicii de sănătate pentru a preveni şi gestiona HIV/SIDA şi a acorda asistenţă persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA.

9.3. (b) Aceste servicii pot include acordarea tratamentului antiretroviral, tratamentul simptomelor HIV-asociate, consiliere nutriţională şi suplimente, reducerea stresului şi tratamentul infecţiilor oportuniste mai des întâlnite, inclusiv ITS şi tuberculoza. ILO: HIV/AIDS and the world of work, An ILO code of practice, op. cit.

Page 47: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

33

Siguranţa locului de muncă şi promovarea profesională

70 Lucrătorii medicali care au fost infectaţi cu HIV pot fi ac-

tivi timp de mulţi ani. Persoanele ce sunt apte de muncă din punct de vedere medical nu trebuie să sufere de discriminare în ceea ce priveşte securitatea muncii sau oportunităţile de instruire şi promovare. Angajatorii trebuie să fie conştienţi că managementul adecvat HIV/SIDA, inclusiv acordarea şi distribuirea tratamentului antiretroviral poate îmbunăţi în mod considerabil sănătatea generală, speranţa la viaţă şi calitatea vieţii.

Termeni şi condiţii de muncă

71 În conformitate cu practica şi legislaţia naţională, lucrătorii medicali angajaţi în sectorul public şi privat trebuie să bene-ficieze de concediu medical plătit, de o asigurare medicală şi asistenţă socială şi/sau de o schemă de compensare din partea angajatorului care să ofere o acoperire cel puţin echi-valentă cu cea de care beneficiază lucrătorii din alte sectoare. Lucrătorii medicali care trăiesc cu HIV nu trebuie să fie discri-minaţi în privinţa accesului la beneficii sociale sau statutare. În afară de aceasta, pentru a răspunde modului de dezvoltare a maladiei pot fi solicitate anumite ajustări, spre exemplu, ex-tinderea concediului medical plătit şi alte beneficii, în caz de necesitate. Dacă prevederile sau schemele existente necesită o ajustare pentru a lua în considerare cerinţele speciale ale maladiilor asociate infecţiei HIV, se recomandă în acest sens instituirea negocierilor dintre management şi uniunea repre-zentanţilor angajaţilor.

Crearea condiţiilor de muncă adecvate

72 Crearea condiţiilor de muncă adecvate se referă la ajustări administrative sau practice care sunt realizate de angajator pentru a-i ajuta pe lucrătorii bolnavi sau cu dizabilitate în managementul lucrului personal. Lucrătorii cu boli associa-te SIDA, care necesită o acomodare specială, trebuie să fie trataţi ca oricare angajat cu boală cronică, în conformitate cu regulamentele şi legislaţia naţională. Angajatorii, împreună cu angajaţii şi reprezentanţii acestora, trebuie să întreprindă mă-suri pentru crearea condiţiilor de muncă adecvate în funcţie de caz. Acestea pot include:

Page 48: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

34

(a) reajustarea orarului de lucru;

(b) modificarea sarcinilor şi funcţiilor, inclusiv modificarea sar-cinilor lucrătorilor seropozitivi care sunt expuşi riscului (vezi paragraful 11) sau prezintă un risc pentru pacienţi în virtutea efectuării unor proceduri invazive (vezi paragraful 52);41

(c) disponibilitatea echipamentului şi mediului de lucru adaptat;

(d) acordarea perioadelor de odihnă şi a facilităţilor adecvate de revigorare;

(e) acordarea timpului liber pentru vizite la medic;

(f) concediu medical flexibil;

(g) lucru pe jumătate de normă şi aranjamente flexibile de revenire la serviciu.

73 Este optim ca aceste condiţii de muncă adecvate să fie definite

în colaborare cu lucrătorii şi reprezentanţii acestora. Se reco-mandă implementarea campaniilor de sensibilizare pentru a se asigura că lucrătorii percep drept condiţie de muncă rezonabilă oferirea îngrijirii necesare şi nu unui tratament favorabil.

Programe de asistenţă pentru angajaţi

74 Programele de asistenţă a angajaţilor oferă informaţii, sfaturi şi suport pentru lucrători vis-a-vis de diverse aspecte ce ţin de viaţa personală, de sănătate sau de probleme juridice. Ele pot fi un cadru eficace pentru serviciile de promovare a sănătăţii la locul de muncă. Suportul poate fi extins membrilor familiilor lucrătorilor, incluzându-i în programele de la locul de muncă, spre exemplu, educaţia pentru preveniera HIV/SIDA sau ajuto-rarea acestora să facă faţă bolii sau dependenţei lucrătorului. Astfel de programe ar putea fi extinse cu scopul de a oferi o gamă completă de servicii. Acest lucru trebuie făcut împreună cu lucrătorii şi reprezentanţii acestora, şi poate include de ase-menea autorităţi guvernamentale relevante şi alţi parteneri.

75 Instituţiile publice mari, cum ar fi spitalele trebuie să ofere

sau să susţină asistenţa pentru familii.Dacă aceasta nu poate fi implementată de reprezentanţii sectorului privat sau anga-jatorii non-guvernamentali, astfel de asistenţă poate fi oferită prin colaborarea între diverse părţi, inclusiv autorităţile locale de sănătate, organizaţiile comunitare şi grupurile de acţiune proprie. Angajatorii, angajaţii şi organizaţiile acestora trebuie să examineze împreună modalităţile de contribuţie la susţine-

41 Problema testătii voluntare şi divulgării statutului sunt subiectul unei întâl-niri mixte a experţilor OMS/OIM. Rezultatele acestei întâlniri vor fi publicate electronic sub forma unui buletin informativ

Page 49: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

35

rea familiilor lucrătorilor care trăiesc cu HIV. Implicarea feme-ilor, îngrijitorilor la domiciliu şi persoanelor care trăiesc cu HIV în acest proces trebuie încurajată.

Protecţie socială

76 Protecţia socială este o componentă importantă a îngrijirii şi suportului. Ea include nu doar scheme formale de asistenţă socială, dar şi scheme private sau non-statutare cu obiective similare, cum ar fi societăţi de beneficii mutuale sau scheme de pensionare ocupaţională. Aceste scheme se pot caracteri-za, spre exemplu, prin solidaritatea de grup, printr-o subven-ţie din partea angajatorului sau poate din partea guvernului. O serie de convenţii internaţionale a muncii vizează aspectele protecţiei şi securităţii sociale (a se vedea Anexa 1).

Cunoştinţe, educaţie şi formare profesională

77 Generarea, procesarea şi diseminarea cunoştinţelor este

esenţială în elaborarea strategiilor SSO şi monitorizării bene-ficiilor acestora. Componentele necesare unui set de cunoş-tinţe care trebuie promovat ar fi bine să includă standarde internaţionale ale muncii, legislaţia naţională, standarde teh-nice, date statistice şi de analiză a riscului, bunele practici şi instrumente de educaţie şi instruire. Angajatorii trebuie să se asigure că instrumentele adecvate pentru colectarea, analiza şi organizarea informaţiei necesare pentru menţinerea unui mediu de lucru sănătos şi sigur sunt puse la dispoziţie şi uti-lizate la locul de muncă. Angajaţii şi reprezentanţii acestora trebuie să fie implicaţi în acest process, astfel încât cunoştin-ţele şi experienţa lucrătorilor să fie utilizată.

78 Educaţia şi instruirea trebuie să fie adaptată pentru a răspun-

de necesităţilor şi situaţiilor diferitor grupuri care sunt edu-cate sau instruite. Angajatorii trebuie să consulte autorităţile relevante pentru informaţii adiţionale cu privire la instruire şi să colaboreze cu lucrătorii şi reprezentanţii acestora, precum şi cu asociaţiile profesionale în elaborarea programelor educa-ţionale şi a materialelor de formare. Spitalele republicane , în special care au la bază clinicele universitare şi alte servicii de sănătate specializate, trebuie să coopereze în măsura posibi-lităţilor pentru a crea mecanisme de schimb a cunoştinţelor menite să ofere educaţie, instruire şi informaţie serviciilor de sănătate raionale , serviciilor de sănătate comunitare şi în-grijitorilor la domiciliu. Spitalele şi clinicile private trebuie să fie încurajate să contribuie la facilitarea fluxului eficace de cunoştinţe şi abilităţi în sistemul naţional de sănătate. Ele tre-

Cunoştinţe, educaţie şi formarea profesională

Page 50: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

36

buie să fie în căutarea cunoştinţelor ştiinţifice de la instituţii naţionale, internaţionale, academice şi de cercetare, inclusiv de la asociaţii profesionale.

79 Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii medicali de toa-

te nivelele sunt informaţi şi instruiţi satisfăcător în păstrarea, reînnoirea şi ameliorarea abilităţilor şi cunoştinţelor necesare. Informaţia şi programele de instruire pentru lucrătorii medicali trebuie să le ofere următoarele posibilităţi:

(a) sporirea înţelegerii riscurilor expunerii la agenţii patogeni transmisibili pe cale sanguină;

(b) înţelegerea modurilor de transmitere a agenţilor patogeni transmisibili pe cale sanguină, cu un accent sporit pe infecţia HIV, hepatitele virale B şi C;

(c) identificarea şi anticiparea situaţiilor în care lucrătorii me-dicali pot fi expuşi agenţilor patogeni transmisibili pe cale sanguină;

(d) aplicarea ierarhiei de controale pentru prevenirea expune-rii (a se vedea Fişa informativă Nr. 4);

(e) urmărirea aplicării măsurilor standard de precauţie şi a altor practici de sănătate şi asigurarea securităţii la locul de muncă;

(f) utilizarea echipamentului şi hainelor de protecţie;

(g) cunoaşterea obligaţiilor legale cu privire la SSO;

(h) raportarea imediată şi exactă a oricărei expuneri la sânge sau lichide biologice de către persoana desemnată la locul de muncă;

(i) iniţierea acţiunilor ulterioare post-expunerii şi profilaxiei conform evaluării riscului gradului de transmitere;

(j) aplicarea proceselor de dialog social pentru îmbunătăţirea practicii la locul de muncă;

(k) susţinerea sau participarea într-o comisie SSO.

Page 51: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

37

80 Adiţional celor de mai sus, programele de informare şi in-

struire pentru manageri şi supraveghetori trebuie să le ofere următoarele:

(a) informarea lucrătorilor medicali supuşi riscului, despre agenţii patogeni transmisibili pe cale sanguină, cum ar fi in-fecţia HIV, hepatita virală B şi C;

(b) implementarea şi managementul diferitor elemente ale SSO, în special practicile sigure de lucru, măsurile de preven-ţie şi protecţie;

(c) cunoaşterea obligaţiunilor legale cu privire la SSO;

(d) raportarea, investigarea, şi aplicarea acţiunilor necesare de corecţie a oricărui caz de expunere la infecţia HIV şi hepa-tita virală B şi C;

(e) orientarea lucrătorilor medicali la informaţie şi consiliere, în cazul în care se îngrijorează de expunere în general sau în contextul PPE.

81 Materialele de instruire trebuie să fie bazate pe informaţii

confirmate şi metodologii ce sunt acceptate la nivel naţional de reglementatori şi specialişti. Lucrătorii medicali cu abilităţi şi experienţă demonstrată sunt deseori cei mai buni instruc-tori, iar educaţia de la egal la egal este, recomandată la toată nivelele, fiind completată de o metodologie participativă şi in-teractivă . O listă a elementelor esenţiale care trebuie inclusă în programele de informare, educaţie şi instruire a lucrătorilor medicali este inclusă în fişa nr. 11. Alte domenii specifice pentru instruire sunt, de asemenea, identificate în paragra-fele 20(d) (Rolul organizaţiilor de angajatori şi angajaţi), 24 (Recunoaşterea HIV/SIDA ca problemă la locul de muncă), 26(c) (Stigmatizarea şi discriminarea în sistemul de sănăta-te), 28 (Probleme de gen: Aspecte pentru bărbaţi şi femei), 31 (Dialogul Social), 38 (Managementul riscului), 39 (Identi-ficarea riscurilor), 41(f) (Controlul riscurilor), 57 (Sistemul de răspuns la expunere).

Page 52: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

38

Cercetare şi dezvoltare

82 Este în interesul angajatorilor, lucrătorilor şi societăţii în în-tregime să faciliteze cât mai mult cercetarea şi dezvoltarea în domeniul HIV/SIDA. Aceasta poate include studii ce vor de-termina seroprevalenţa şi incidenţa, elaborarea de vaccinuri şi medicamente, cercetare în schimbarea comportamentală şi alte domenii ce vor contribui la ameliorarea managementului epidemiei HIV/SIDA.

Page 53: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

39

Bazele internaţionale de acţiunePrograme internaţionale relevante domeniului HIV/SIDA

Prezentul ghid a fost elaborat în contextul şi în calitate de contribuţie la programele actuale în domeniul HIV/SIDA im-plementate de următoarele instituţii.

Programul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA (ONU-SIDA)ONU-SIDA este principalul avocat pentru o acţiune globală asu-pra epidemiei. ONU-SIDA coordonează, consolidează şi susţine un răspuns lărgit în prevenirea transmiterii infecţiei HIV, oferind îngrijire şi suport, reducând vulnerabilitatea indivizilor şi comu-nităţilor la infecţia HIV/SIDA şi minimizând impactul epidemiei. Programul reuneşte eforturile şi resursele a zece organizaţii din sistemul ONU pentru a acorda asistenţă ţărilor lumii în preveni-rea infecţiei HIV, acordarea asistenţei medicale şi sociale celor infectaţi şi reducerea impactului epidemiei.

Organizaţia Mondială a SănătăţiiÎn calitate de co-sponsor al ONU-SIDA, OMS coordonează răspun-sul contra epidemiei HIV/SIDA în sfera sănătăţii. În acţiunile sale OMS se ghidează de Strategia Globală pentru Sectorul Sănătăţii (SGSS) pentru HIV/SIDA 2003-07, susţinută de Adunarea Mondi-ală pentru Sănătate (World Health Assembly) în mai 2003. Infec-ţia HIV este o prioritate pentru OMS la nivelul întregii organizaţii. Programul HIV/SIDA al OMS are legături strânse cu alte programe relevante, cum ar fi: sănătatea ocupaţională, sănătatea sexuală şi reproductivă, tuberculoza, securitatea sângelui, sănătatea copiilor şi adolescenţilor, politicile medicamentelor esenţiale, supraveghe-rea bolii, sănătatea mintală, crearea vaccinurilor şi microbicidelor, aspecte de gen şi sănătatea femeilor, educaţia pentru sănătate şi dependenţa de substanţe. OMS este agenţia coordonatoare pentru implementarea iniţiativei “3 către 5” care are drept scop oferirea tratamentului antiretroviral la 3 milioane de persoane din ţările în curs de dezvoltare până la sfârşitul anului 2005.

Organizaţia Internaţională a MunciiRăspunsul OIM privind infecţia HIV/SIDA a fost determinat de pe-ricolul epidemiei pentru sănătatea, drepturile, productivitatea şi vieţile oamenilor şi obstacolele pe care le creează aceasta faţă

Anexa 1

Page 54: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

40

de obiectivele organizaţionale de reducere a deficitelor de muncă decentă, în special cele ce se referă la angajare şi protecţie soci-ală. Principiile echităţii şi egalităţii sociale, tri-partismului şi stan-dardelor fundamentale ale muncii punctează abordarea OIM din perspectiva drepturilor omului de implicare în eforturile globale de combatere a HIV/SIDA. Misiunea programului OIM în HIV/SIDA (OIM/SIDA) este demonstrarea faptului că locul de muncă este o platformă majoră pentru acţiuni eficace în vederea reducerii răs-pândirii şi impactului epidemiei SIDA. Toate activităţile sunt, prin urmare, direcţionate întru ajutorarea partenerilor tripartiţi ai OIM de a contribui activ la eforturile naţionale prin introducerea perspec-tivei locului de muncă în planurile naţionale strategice, elaborarea politicilor şi programelor SIDA pentru toate sferele profesionale în baza standardelor internaţionale de bază ale OIM, în special ale Codului de Practici OIM privind HIV/SIDA şi lumea muncii.

Standardele şi instrumentele internaţionale relevante domeniului HIV/SIDA

În prezent, nu există un tratat sau o convenţie internaţională specifică care să vizeze HIV/SIDA. Unele dintre principale-le instrumente legale relevante domeniului HIV/SIDA au fost elaborate de OIM. Altele, cum ar fi declaraţiile şi ghidurile tehnice au fost elaborate de Programele Naţiunilor Unite care se ocupă de HIV/SIDA şi de către OMS.

Instrumentele Organizaţiei Naţiunilor Unite• Sesiunea Specială a Adunării Generale a Organizaţiei Naţi-

unilor Unite în problema HIV/SIDA (UNGASS): Declaraţia de Angajament cu privire la HIV/SIDA, 2001;

• UNAIDS şi Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OICDO): Recomandări Internaţionale cu privire la Drepturile Omului şi HIV/SIDA, 1998; şi Recomandarea revizuită 6: Acces la prevenire, tratament, îngrijire şi su-port, 2002;

• Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, 2000.

Instrumentele internaţionale în domeniul muncii

Convenţii şi recomandări• Convenţia privind discriminarea (ocuparea forţei de muncă

şi exercitarea profesiei) (Nr. 111), şi Recomandarea (Nr. 111), 1958.

• Convenţia privind securitatea, sănătatea lucrătorilor şi me-diul de muncă, 1981 (Nr. 155).

• Convenţia privind serviciile de sănătate a muncii, 1985 (Nr. 161).

Page 55: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

41

• Convenţia privind încetarea relaţiilor de muncă, 1982 (Nr. 158).• Convenţia privind reabilitarea profesională şi angajarea

persoanelor cu dizabilităţi (handicap), 1983 (Nr. 159).• Convenţia privind asigurările sociale (standardele minime),

1952 (Nr. 102).• Convenţia privind inspecţia muncii, 1947 (Nr. 81).• Convenţia privind relaţiile de muncă (serviciul public),

1978 (Nr. 151).• Convenţia privind aplicarea principiilor de drept de organi-

zare şi negociere colectivă, 1949 (Nr. 98).• Convenţia privind promovarea negocierilor colective, 1981

(Nr. 154).• Convenţia privind munca cu normă parţială, 1994 (Nr. 175).• Convenţia privind migraţia în vederea angajării (revizuită),

1949 (Nr. 97).• Convenţia privind muncitorii migranţi (dispoziţii suplimen-

tare), 1975 (Nr. 143).• Convenţia cu privire la reducerea duratei muncii, 1962

(Nr. 116).• Convenţia privind munca pe timp de noapte (Nr. 171) şi

Recomandarea (Nr. 178), 1990.• Protocolul la Convenţia privind lucrul de noapte (Femei)

(revizuită), 1948 (Nr. 89).• Convenţia privind personalul infirmier (Nr. 149) şi Reco-

mandarea (Nr. 157), 1977.

Coduri de practică şi ghiduri• Cod de Practică al OIM privind violenţa la locul de muncă

în sectoarele de servicii, 2004• Cod de Practică al OIM privind HIV/SIDA şi lumea muncii, 2001.• Ghid practic cu privire la sistemele de management a se-

curitatăţii şi sănătăţii ocupaţionale, 2001• Ghid tehnic si etic cu privire la supravegherea sănătăţii

lucrătorilor, 1997.• Cod de Practică al OIM cu privire la protecţia datelor per-

sonale a lucrătorilor, 1997 • Înregistrarea şi raportarea accidentelor şi maladiilor ocupa-

ţionale, 1995.

Instrumente şi ghiduri OMS Instrumente şi politici• Strategia Globală a Sectorului de Sănătate pentru HIV/SIDA

2003-07: Facilitarea unui cadru de parteneriat şi acţiune.• Rezoluţia WHA57.14 cu privire la sporirea tratamentului şi

îngrijirii în contextul unui răspuns coordonat şi compre-hensiv în combaterea HIV/SIDA, 2004.

Page 56: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

42

• Rezoluţia cu privire la contribuţia OMS la întrunirea ce a ur-mat Sesiunea Specială a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite în problema HIV/SIDA, 2002.

Ghiduri tehnice• Ghid practic: prevenirea infecţiilor dobândite în instituţii me-

dicale, ediţia a 2-a (2002), Prevention of hospital-acquired infections: A practical guide, 2nd edition (2002).WHO/CDS/CSR/EPH/2002/12. Download document: English – PDF 405 kb; Spanish – PDF 806 kb,

http://www.who.int/csr/resources/publications/drugre-sist/WHO CDS CSR EPH 2002 12/en/.

• Ghid practic pentru prevenirea tuberculozei în instituţiile medico-sanitare în condiţii de resurse limitate, 1999.

• Ghid de monitorizare şi evaluare a activităţilor comune în TB/HIV, 2004.

• Managementul sigur al deşeurilor activităţii medico-sanita-re (document de politici), 2004.

• Recomandări OMS/OIM/CIAM/PSI privind prevenirea vio-lenţei la locul de muncă în sectorul de sănătate, 2002.

• Producerea locală a injecţiilor cu dispozitive de prevenire a reutilizării inclusiv seringi auto-dispozabile: termeni de re-ferinţă pentru asistenţă din partea OMS în activităţi trans-fer a tehnologiilor, 2004.

• Aide-mémoire privind prevenirea şi controlul infecţiei în in-stituţiile medicale, 2004.

• Materiale informative privind elaborarea unei politici naţio-nale şi a unui plan de acţiuni cu privire la siguranţa injecţi-ilor în programele naţionale de imunizare, 2003.

• Aide-mémoire privind strategia de protejare a lucrătorilor medicali de infectare cu viruşi cu transmitere pe cale san-guină,2003.

• Gestionarea unei politici de siguranţă a injecţiilor, 2003.• Aide-mémoire privind siguranţa sângelui pentru programe-

le naţionale de sânge, 2002.• Testarea şi consilierea HIV: Calea spre tratament, îngrijire

şi suport, 2004.• Recomandări integrate pentru tratament ARV în contextul

îngrijirii medicale primare, 2004.• Extinderea îngrijirii HIV/SIDA: Acordarea serviciilor şi per-

spectivele sub aspectul resurselor umane, 2004. • Standarde pentru îngrijiri referitoare la HIV de calitate: Un

instrument pentru evaluarea calităţii, ameliorare şi acredi-tare, 2004.

• Recomandări etice şi privind acces echitabil la tratament şi îngrijire HIV, OMS, 2004.

Page 57: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

43

Notă: Aceste fişe oferă date utile recunoscute la nivel inter-naţional – disponibile la data publicării ghidului– cu privire la pericolele, măsurile de control şi prevenire a riscului menite să protejeze lucrătorii medicali de expunerea la infecţia HIV şi alţi agenţi patogeni infecţioşi. Cu toate acestea, graţie pro-gresului tehnologic şi ştiinţific rapid, ele vor fi actualizate pe paginile electronice OMS şi OIM. Utilizatorii trebuie să ve-rifice periodic aceste pagini electronice şi alte surse pentru informaţii noi şi actualizate pe domeniile reflectate în aceste fişe informative.

Fişe informative

Page 58: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

44

Fişa informativă nr. 1Caracteristicile riscurilor: viruşiihepatitelor B şi C şi virusul HIV

Viruşii hepatitelor B şi C

Cauzele comune ale hepatitei virale sunt virusul hepatic B (HBV) şi virusul hepatic C (HCV). Simptomele hepatitei pot include disconfort abdominal, greaţă, pierderea poftei de mân-care, oboseală, febră, icter şi urină de culoare brună. Testele sangvine sunt utilizate pentru a determina cauza hepatitei şi, dacă e cazul, tipul virusului ce cauzează infecţia.

Virusul hepatic BVirusul hepatic B poate fi găsit în sânge şi lichidele biologice inclusiv spermă. El poate fi transmis de la o persoană la alta prin sânge, lichidele biologice sau substanţe infectate inocu-late în organism. Aceasta se poate întâmpla:• prin administrarea parenterală a medicamentelor (injecţii)

sau leziuni cu echipament de injectare infectat (ex. leziune cauzată de ac sau utilizare intravenoasă a drogurilor) sau alte obiecte ascuţite;

• prin contact sexual (în special virusul hepatic B);• prin transfuzia sângelui, produselor sangvine infectate sau

transplantul infectat;• prin transferul indirect al sângelui infectat (ex. dispozitivele

de ras, periuţele de dinţi şi alte articole de igienă personală);• prin contactul cu membranele mucoaselor (ex. picături de

sînge sau alte lichide biologice pe mucoasa bucală, nasală, oculară, sau tegumente lezate); sau

• în timpul sarcinii, naşterii sau alăptării de la mamă la făt.

Virusul hepatic B poate supravieţui în sânge şi în lichidele bi-ologice în afara corpului. HBV, de obicei, nu se transmite prin contacte habituale. Persoanele care utilizează echipament de injectare contaminat au un risc sporit de infectare cu HBV. Infectarea ocupaţională are loc mai frecvent prin intermediul acelor contaminate şi altor obiecte ascuţite la locul de mun-că, sau prin contactul cu membranele mucoaselor (ex. stropi de sînge sau alte lichide biologice pe mucoasa bucală, nasală, oculară, sau tegumentele lezate).

Există vaccin pentru prevenirea infecţiei HBV. Majoritatea adulţilor care sunt infectaţi cu HBV nu prezintă forma gravă a

Page 59: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

45

maladiei şi pot să nu dezvolte icter. Dacă se dezvoltă maladia evidentă, severitatea acesteia poate să difere. Unele persoane care sunt infectate cu HBV nu se vindecă niciodată de infecţie şi devin purtători ai virusului hepatic B pe termen lung. Unii purtători sunt capabili să transmită virusul altora, dar gradul de infecţiozitate variază de la om la om. Riscul de a deveni purtător este mai mare pentru copii care sunt infectaţi la naştere de la mama infectată. Purtătorii pe termen lung sunt expuşi riscului cirozei ficatului şi cancerului hepatic primar.

Virusul hepatic CVirusul hepatic C este transmis prin contact direct sânge-sân-ge, cel mai mare risc existând atunci când echipamentul utilizat pentru injectarea drogurilor este utilizat în comun. Alte modali-tăţi cu risc de transmitere includ tatuajele şi piercingul corporal, echipamentul contaminat, leziunile cauzate cu ace, transfuziile de sînge şi produselor sangvine supuse unui control inadecvat şi transmiterea de la mamă la făt. Deşi HCV nu este clasificat drept o infecţie cu transmitere sexuală, este posibilă transmite-rea acestui virus prin contact sexual, dacă a avut loc contactul cu sângele în timpul raportului sexual, însă acest lucru este rar întâlnit. În prezent nu există vaccin care ar proteja împotriva achi-ziţionării HCV. La etapele iniţiale ale infecţiei, deseori nu există semne sau simptome ale bolii. Circa 75 procente de persoane infectate cu HCV vor dezvolta o infecţie cronică de hepatită vi-rală C. Majoritatea persoanelor cu hepatită cronică vor dezvolta simptome care variază ca gravitate între redusă şi severă după aproximativ 10-15 ani. Simptomele cele mai des întâlnite sunt oboseala, greaţa, durerile musculare, durerile abdominale şi pier-derea poftei de mâncare. Infectarea ocupaţională cu HCV poate avea loc prin traumatisme cu obiecte ascuţite contaminate sau, mai rar, prin contactul membranelor mucoaselor (oculare, naza-le, bucale ) cu sângele.

Alţi viruşi hepatici

Aceştia includ virusul hepatic A, virusul hepatic E care se în-tâlneşte mai rar, viruşii hepatici D şi G. Hepatitele virale D şi G sunt rar întâlnite, dar probabil răspândite prin metode ase-mănătoare cu cele caracteristice HBV şi HCV. HDV şi HGV sunt controlate prin aceleaşi măsuri recomandate în prezentul ghid pentru HBV şi HCV.

Virusul imunodeficienţei umane (HIV)Virusul imunodeficienţei umane (HIV) poate afecta sistemul imunitar al omului astfel încât acesta nu mai este în stare să lupte cu infecţia. Aceasta este cauza Sindromului Imunode-

Page 60: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

46

ficienţei Umane achiziţionate (SIDA). O caracteristică impor-tantă a infecţiei HIV, este faptul că deseori există o perioadă lungă după infectarea în timpul căreia persoana are puţine sau nu are deloc simptome ale bolii. Infecţia HIV, de obicei, evoluează în câteva stadii. În săptămânile iniţiale persoana poate avea simptome similare cu cele ale momonucleozei . În acest răstimp organismul produce anticorpi contra virusului (de la 3 la 12 săptămâni ) . După stadiul de infecţie acută, există o perioadă lungă de timp în care persoana nu prezintă simptome, sau acestea se manifestă puţin, însă virusul HIV este detectabil prin prezenţa anti-corpilor în sânge. Această perioadă, de obicei, durează de la trei la opt ani după infecta-rea iniţială. Pe măsură ce virusul începe să afecteze sistemul imun pot apărea o serie de simptome cum ar fi pierderea ponderii corporale, febră, diaree şi mărirea în dimensiuni a ganglionilor limfatici. Maladia evoluează în stadiul SIDA care se dezvoltă, atunci când sistemul imunitar este grav afectat. Persoana poate prezenta afecţiuni letale cu diverse infecţii oportuniste, neoplasme sau dereglări neurologice.

Virusul HIV nu este la fel de infecţios ca virusul hepatic B sau C, dar este transmis prin modalităţi asemănătoare. In-fectarea cu HIV poate avea loc prin transfuzia sângelui sau a derivaţilor sîngelui, lezare cu obiecte ascuţite (inclusiv ace) şi folosirea în comun a acelor în rezultatul utilizării drogurilor, în timpul actului sexual anal, vaginal sau oral. El poate fi, de asemenea, transmis de la mama infectată la făt în timpul sar-cinii, la naştere sau în timpul alăptării nou-născutului.

Virusul HIV nu se transmite prin contacte habituale, de la per-soană la persoană. Cu toate acestea, virusul poate fi transmis în cazurile când materialele infectate cum ar fi sângele şi alte lichide biologice intră în contact direct cu tegumentele lezate sau membranele mucoase ale ochilor, nasului sau gurii. Uti-lizarea în comun a periuţelor de dinţi şi dispozitivelor de ras sporeşte riscul de transmitere. Infectarea ocupaţională are loc, în special, prin intermediul acelor şi obiectelor ascuţite conta-minate, sau prin contact cu mucoasele (ex. stropi de sînge sau alte lichide biologice pe gură, nas, ochi sau tegumentele leza-te). Deşi HIV poate supravieţui în lichidele biologice în afara corpului, el este mult mai fragil decât viruşii hepatici şi nu poa-te supravieţui o perioadă îndelungată de timp. În prezent nu există vaccin care protejează împotriva achiziţionării HIV. Nu există dovezi că HIV este transmis prin intermediul insectelor, alimentelor, apei, tacîmurilor utilizate în comun, strănut, tuse, transpiraţie, lacrimi, haine sau receptoare telefonice utilizate în comun, veceuri, urinale sau bazine de înot.

Page 61: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

47

Fişa informativă nr. 2Ciclul de management al sănătăţii şi securităţii informaţionale

Principalele secţiuni şi elemente din sistemul de management SSO la locul de muncă, ce sunt bazate pe ghidul OIM cu privire la managementul SSO din 2001, sunt reprezentate în desenul de mai jos.

Politici • Politici SSO• Participarea

angajaţilor

Organizare

• Responsabilitate şi răspundere

• Competenţă şi instruire

• Documente SSO• Comunicare

Planificare şi implementare

• Revizuirea iniţială• Planificarea,

dezvoltarea şi implementarea sistemului

• Obiective SSO• Prevenirea riscurilor

Evaluare• Monitorizarea

şi măsurarea performanţei

• Investigare• Audit• Revizuire managerială

Acţiuni de ameliorare

• Acţiuni de prevenire şi corecţie

• Ameliorarea continuă

Page 62: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

48

Acest model, preluat din ghidul Departamentului pentru Ser-vicii de Sănătate al Statului Victoria, Australia, prezintă în mod sumar toate elementele esenţiale necesare unui spital sau serviciu de sănătate pentru dezvoltarea unei abordări comprehensive în managementul obligaţiilor sale de sănătate şi securitate, inclusiv obligaţiile legale de a oferi un loc de muncă lipsit de risc, asigurarea ameliorării continue a perfor-manţei în domeniul sănătăţii şi securităţii şi reducerea costu-rilor rezultate din accidente la locul de muncă, boli şi prime de compensare ale lucrătorilor.

Structura sistemului

1. Politici şi angajament SSO: Un loc de muncă sigur şi să-nătos necesită participarea şi angajamentul tuturor şi implică un parteneriat continuu între angajatori, angajaţi şi reprezen-tanţii acestora. Acest lucru trebuie exprimat printr-o politică generală care să reprezinte angajamentul organizaţiei pentru sănătate şi siguranţă şi modalitatea de realizare a acestor priorităţi. Politicile trebuie, de asemenea, să stabilească un obiectiv de a avea un loc de muncă lipsit de risc şi posibilităţi de îmbolnăvire.

2. Responsabilităţi SSO: Sistemul de sănătate şi securitate poate fi administrat eficient dacă sunt identificate şi delega-te responsabilităţi detaliate persoanelor cu funcţii de mana-gement şi supraveghere. Responsabilităţile delegate fiecărei funcţii trebuie să fie în concordanţă cu statutul funcţiei re-spective. Angajaţii au, de asemenea, responsabilitatea de a păstra un loc de muncă sigur şi sănătos. Aceste responsabi-lităţi urmează a fi stabilite în fişele de post.

3. Consultarea SSO: Oamenii vor fi mai dedicaţi sistemului de sănătate şi securitate dacă vor fi implicaţi în dezvoltarea acestuia şi consultaţi pe marginea aspectelor sistemului ce îi afectează. Consultarea îmbunătăţeşte operaţiunea sistemului pentru că oferă persoanelor informaţii despre activităţile de sănătate şi securitate şi le acordă şansa de a-şi aduce aportul şi ideile cu privire la modul în care sănătatea şi securitatea pot fi gestionate la locul de muncă.

Fişa informativă nr. 3Modelul structurii sistemelor de management SSO în instituţii medicale

Page 63: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

49

4. Instruire SSO: Fiecare persoană trebuie să cunoască cum este administrată securitatea şi sănătatea la locul de muncă, dacă ea urmează să contribuie la menţinerea unui standard înalt de sănătate şi securitate ocupaţională. Fiecare trebuie, de asemenea, să cunoască cum să-şi facă locul de muncă mai si-gur. Instruirea SSO este în special importantă când persoanele vin pentru prima dată la muncă, la această etapă ei nu sunt familiarizaţi cu sistemul şi pericolele la care pot fi expuşi.

5. Procedurile SSO: Este nevoie de proceduri scrise pentru a asigura faptul că oamenii cunosc cum operează sistemul de securitate şi că acesta este incorporat în toate practicile standard de lucru. Aceste proceduri trebuie să acopere activi-tăţile esenţiale în cadrul sistemului, cum ar fi managementul riscului, procurări, design, răspunsul în caz de urgenţă. Pro-cedurile formează bazele manualului de sănătate şi securitate a organizaţiei.

6. Managementul contractanţilor: Instituţiile de sănătate utili-zează contractanţi pentru prestarea unei game de servicii me-dicale şi de alt gen. Sănătatea şi securitatea trebuie să facă parte integrantă din criteriile de selectare ale contractantului, astfel încât să fie angajaţi doar contractanţi competenţi. Con-tractanţii trebuie să fie gestionaţi în timpul aflării la locul de muncă pentru a asigura faptul că ei nu supun alte persoane sau pe ei înşişi unor riscuri.

7. Indicatorii de performanţă şi sarcinile SSO: Obiectivele ur-mează a fi stabilite pentru sistemul de sănătate şi securitate astfel ca activitatea sistemului să fie direcţionată spre rea-lizarea sarcinilor specificate, iar performanţa în gestionarea sănătăţii şi securităţii să poată fi măsurată. Obiectivele sta-bilite ghidează direcţia sistemului şi oferă un cadru pentru o evaluare continuă a sistemului. Indicatorii de performanţă trebuie să fie formulaţi astfel ca performanţa sistemului să poată fi revizuită în mod regulat, iar în caz de necesitate să fie întreprinse acţiuni de corecţie pentru a asigura faptul că se fac progrese în vederea realizării obiectivelor propuse.

Activitatea sistemului

8. Procese de management a riscului: Riscurile sunt prezente în toate locurile de muncă şi pot crea o ameninţare pentru sănă-tatea şi securitatea tuturor. Riscurile includ: gestiunea manuală, expunerea la infecţii, substanţe periculoase, comportament vio-lent, alunecări, împiedicări şi căderi. Trebuie să existe un proces continuu de identificare a riscurilor şi introducerea sistemelor eficiente de control. Riscurile fie trebuie eliminate, fie controlate astfel încât persoanele să fie în siguranţă.

Page 64: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

50

9. Inspectarea, testarea şi acţiunile de corecţie: Verificări re-gulate şi planificate ale locului de muncă sunt esenţiale pen-tru a asigura faptul că controalele riscului sunt eficiente şi că nu apar pericole noi. Verificările includ inspecţii, întreţinerea clădirii şi echipamentului şi testări ale locului de lucru. Acţiu-nile de corecţie trebuie identificate, înregistrate şi implemen-tate pentru a păstra un mediu sănătos de lucru. 10. Raportarea incidentelor şi răspunsul în caz de urgenţă: În timp ce sistemul de securitate şi sănătate are drept scop prevenirea îmbolnăvirii sau traumatizării persoanelor la locul de muncă, totuşi incidente de securitate au loc. Trebuie să existe o procedură disponibilă pentru raportarea şi investiga-rea incidentelor cu prevenirea repetării acestora. Procedurile sunt necesare în cazul unui incident de securitate major care implică, spre exemplu, un incendiu, o scurgere chimică sau un comportament violent. 11. Managementul leziunii şi revenirea la locul de muncă: Persoanele cu leziuni sau bolnave la locul de muncă trebuie susţinute pentru a le ajuta să se reîntoarcă la muncă cât de curând posibil. S-ar putea să fie nevoie de o reîntoarcere la lu-cru pe etape, care ar implica ore limitate de lucru sau efectu-area unui lucru mai puţin încărcat până la asumarea integrală a responsabilităţilor. 12. Controlul documentelor SSO: Un sistem SSO produce o serie de documente importante. Aceste documente trebuie păstrate în siguranţă pentru a servi drept bază de comparaţie a performanţei sistemului şi oferirea evidenţei că activităţile sistemului se derulează conform planului.

Revizuirea sistemului13. Revizuirea performanţei SSO: Performanţa sistemelor de sănătate şi securitate trebuie revăzută cu regularitate pentru a asigura funcţionalitatea adecvată a acestora şi menţinerea stan-dardelor satisfăcătoare de sănătate şi securitate. Sistemul trebuie revizuit comprativ cu indicatorii de performanţă identificaţi.14. Auditul SSO: Auditul sistemului de sănătate şi securitate trebuie efectuat periodic pentru a testa cât de bine a fost implementat sistemul şi cât de bine face faţă standardelor operaţionale. Poate exista un program de audit intern şi ex-tern. Auditul extern poate oferi o verificare independentă a operaţiunilor sistemului. 15. Ameliorarea continuă a SSO: Nici un sistem nu este per-fect. Întotdeauna este loc de mai bine. Trebuie depuse efor-turi pentru a îmbunătăţi sistemul de sănătate şi securitate astfel încât acesta să fie capabil de a oferi standarde şi mai bune de securitate la locul de muncă.

Page 65: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

51

Metodele de control ale pericolelor ocupaţionale au fost tra-diţional discutate sub aspect de ierarhie şi prezentate în or-dinea priorităţii eficienţei acestora în prevenirea expunerii la pericol sau prevenirea vătămării rezultate în urma expunerii la pericol. Tabelul de mai jos descrie modalitatea de aplicare a cadrului ierarhiei de controale asupra pericolelor agenţilor patogeni transmisibili pe cale sanguină.

Metoda de control Eficacitatea metodei de control

Eliminarea pericolului – eliminarea completă a pericolu-lui din zona de lucru. Este metoda preferată în controlul pericolelor şi va fi selectată atunci când e posibil. Câ-teva exemple includ: eliminarea obiectelor ascuţite şi a acelor, precum şi tuturor intervenţiilor parenterale care nu sunt necesare. Injectoarele jet pot substitui seringe-le sau acele. Alte exemple includ eliminarea obiectelor ascuţite care nu sunt necesare, cum ar fi clemele pen-tru prosoape, sau utilizarea sistemelor IV fără ace.

Conform unui studiu canadian siste-mele IV fără ace au demonstrat o eficacitate de 78.7% în reducerea leziunilor cauzate de ace în timpul manipulaţiilor pe parcursul unui an,

Controale inginereşti – controale care izolează sau elimină un pericol de la locul de muncă. Exemple in-clud containere pentru depozitarea obiectelor ascu-ţite (de asemenea cunoscute ca, cutii de siguranţă) şi ace care se retractează, se tocesc sau se ermeti-zează imediat după utilizare (de asemenea cunoscu-te ca ace mai sigure sau obiecte ascuţite cu carac-teristici modelate de prevenire a leziunilor).

Containerele pentru obiecte ascuţite au redus numărul de leziuni cu două treimi.

O analiză a şapte studii ce au vizat acele mai sigure a relevat o reduce-re a numărului de leziuni de la 23-100% cu o medie de 7%.

Controale administrative – politici direcţionate spre limitarea expunerii la pericol, cum ar fi Măsurile Uni-versale de Precauţie. Exemple includ alocarea resur-selor ce demonstrează un angajament pentru sigu-ranţa sănătăţii angajatului, o comisie de prevenire a vătămărilor cauzate de ace, un plan de control al expunerii, eliminarea tuturor obiectelor nesigure şi o instruire continuă privind utilizarea obiectelor sigure.

Un climat de securitate limitat şi un număr redus de personal au cauzat o creştere cu 50% a leziunilor cau-zate de ace şi cazurilor care aveau probabilitate înaltă la incidente.

Controale ale practicilor la locul de muncă – redu-cerea expunerii la pericolele ocupaţionale prin com-portamentul angajaţilor. Exemple includ evitarea repunerii acelor în capacul de plastic, plasarea con-tainerelor cu obiecte ascuţite la loc vizibil şi acesibil (la distanţa braţului), golirea containerelor pentru obiecte ascuţite până la umplerea acestora şi stabi-lirea modalităţilor de gestionare şi evacuare a obiec-telor ascuţite înainte de începerea unei proceduri.

Eliminarea repunerii acelor în capa-cul de plastic a rezultat într-o redu-cere cu două treimi a leziunilor cau-zate de ace.

Echipament personal de protecţie (EPP) – bariere şi filtre între lucrător şi pericol. Exemple includ ochela-rii, mănuşile, măştile şi costumele de protecţie.

EPP va preveni expunerea la stropi de sânge, dar nu şi vătămările cauzate de ace. Îmbrăcarea a două perechi de mănuşI în mediul chirurgical a redus puncţia mănuşii interne cu 60-70%.

Fişa informativă nr. 4Ierarhia controalelor riscului de expunere la agenţii patogeni transmisibili pe cale sanguină

Page 66: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

52

Ce sunt ele?Măsurile de precauţie combină majoritatea caracteristicilor măsurilor universale de precauţie (elaborate în scopul redu-cerii riscului de transmitere a agenţilor patogeni transmisibili pe cale sanguină) şi izolarea lichidelor biologice (elaborate pentru a reduce riscul transmiterii agenţilor patogeni prin li-chidele biologice ). Măsurile standard de precauţie se aplică la: (1) sânge; (2) toate lichidele biologice, secreţii şi excreţii, cu excepţia transpiraţiei, indiferent dacă acestea conţin sau nu sânge vizibil; (3) piele non-intactă; şi (4) membranele mu-coaselor. Măsurile standard de precauţie sunt destinate să reducă riscul transmiterii micro-organismelor atât din sursele cunoscute, cât şi din cele necunoscute în instituţiile medicale Conform principiului standard de precauţie, sângele şi lichi-dele biologice trebuie considerate drept potenţial infectate cu agenţi patogeni transmisibili pe cale sanguină, inclusiv virusul HIV şi virusii hepatici B şi C, indiferent de statutul sau riscu-rile prezumptive ale persoanei.

Măsurile standard de precauţie includ următoarele: • spălărea pe mâini;• echipament personal de protecţie (mănuşi, costum, măşti,

atunci când se anticipează atingerea sau expunerea la li-chidele biologice ale pacientului);

• plasamentul pacientului;• practici ce vizează mediul înconjurător (distrugerea deşeuri-

lor, curăţenia spaţiului, lenjeria de pat şi de corp murdară);• gestionarea şi distrugerea obiectelor ascuţite;• practici de lucru;• gestionarea şi transportul probelor de sânge;• întreţinerea echipamentului (curăţarea, transportarea şi re-

pararea).

De ce sunt importante măsurile standard de precauţie?Expunerea la sînge sau lichide biologice poate duce la trans-miterea infecţiilor cum ar fi hepatita virală B şi C, infecţia HIV, precum şi şi altor infecţii virale şi bacteriene. Aceste expuneri pot fi evidente (atunci când, spre exemplu, o seringă utiliza-tă lezează pielea) sau ne evidente (atunci când sângele sau lichidele biologice ale unei persoane infectate intră în contact

Fişa informativă nr. 5Prevenirea transmiterii nozocomiale a infecţiei HIV prin utilizarea măsurilor standard de precauţie

Page 67: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

53

cu micro traumele din tegumentele persoanei care acordă în-grijire). Infecţiile pot fi transmise de la pacient la pacient, de la pacient la lucrătorul medical sau de la lucrătorul medical la pacient (deşi astfel de cazuri sunt rare).

Nerespectarea măsurilor standard de precauţie sporeşte ca-zurile de transmitere a infecţiei la locul de muncă (nosocomi-ale), care de altfel ar putea fi evitată.

Cum sunt asigurate măsurile standard de precauţie?Înainte ca lucrătorii medicali să se poată conforma procedu-rilor pentru măsurile standard de precauţie, autorităţile naţi-onale şi instituţiile de îngrijire medicală trebuie să se asigure că există politici şi ghiduri adecvate, iar instituţiile dispun de echipament şi materiale medicale. Pentru a facilita aderarea lucrătorilor medicali la practicile de control ale infecţiei, politi-cile şi ghidurile naţionale şi instituţionale trebuie să: • Asigure că personalul a fost educat să trateze toate li-

chidele biologice ca fiind infecţioase. Lucrătorii medicali trebuie educaţi cu privire la riscurile ocupaţionale şi trebu-ie să înţeleagă necesitatea utilizării măsurilor standard de precauţie de fiecare dată şi indiferent de diagnoză. Trebu-ie oferită o instruire permanentă la locul de muncă pen-tru întreg personalul medical şi ne-medical din instituţiile medicale . Adiţional, trebuie oferită o instruire înainte de angajare pentru toţi lucrătorii din sfera medicală, care să vizeze măsurile standard de precauţie.

• Asigurarea unui nivel adecvat de personal, echipament şi stoc medical. În timp ce educaţia pentru lucrătorii medicali este esenţială, aceasta nu este suficientă pentru a asigura aderarea la măsurile standard de precauţie. Pentru a preveni pericolul şi infectarea pacienţilor şi personalului, instituţiile medico-sanitare trebuie să pună la dispoziţie materialele ne-cesare pentru îngrijirea în instituţii medicale. Spre exemplu, trebuie să fie disponibile stocuri de materiale sterile şi cura-te, chiar şi în locurile cu resurse limitate. Echipamentul de injectare de unică folosinţă trebuie să fie disponibil pentru fiecare medicament injectabil din stoc. Este imperativă dis-ponibilitatea apei, mănuşilor, materialelor de curăţat, sub-stanţelor de dezinfectare şi sterilizare, inclusiv modalităţile de monitorizare şi supraveghere a reprocesării. Apa de o calitate adecvată şi uşor disponibilă este crucială pentru prevenirea infecţiilor asociate îngrijirii medicale. (Deşi apa din robinet nu este accesibilă peste tot, este necesară asi-gurarea accesului la o sursă satisfăcătoare de apă). Trebuie să existe modalităţi de distrugere sigură a deşeurilor medi-cale şi de laborator, precum şi a fecalelor.

• Adoptarea standardelor eficiente adecvate mediului local, care asigură siguranţa pacientului şi personalului. Utilizarea corectă a stocului medical, necesităţile de educaţie şi supraveghere a

Page 68: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

54

personalului trebuie să fie detaliate în mod clar în politicile şi ghidurile instituţionale. Mai mult ca atât, politicile şi ghidurile trebuie să fie susţinute de resursele disponibile, standardele de monitorizare şi supraveghere specificate. (Supravegherea per-manentă în instituţiile medicale poate contribui la reducerea sau eliminarea riscului daunelor provocate de practici medicale la locul de muncă.) Dacă leziunea sau contaminarea rezultă în expunerea la material HIV-infectat, este imperativă acordarea consilierii post-expunere, tratamentului, asistenţei ulterioare şi îngrijirii (fapt care de asemenea necesită elaborarea de ghiduri şi politici în acest domeniu).

• Reducerea procedurilor inutile. Instituţiile medicale trebuie să definească când şi cum sunt indicate procedurile cu grad sporit de risc, iar lucrătorii medicali trebuie instruiţi să execute aceste proceduri doar atunci când acest lucru este absolut necesar. Spre exemplu, lucrătorii trebuie să evite transfuziile de sânge când acestea nu sunt necesare şi trebuie să le substituie cu o procedură mai sigură atunci când e posibil (cum ar fi utilizarea soluţiilor de restabilire a volumului). Injecţiile ce nu sunt necesare trebuie de ase-menea eliminate. Acolo unde este indicat tratamentul far-maceutic, ghidul trebuie să recomande utilizarea medica-mentelor cu administrare orală, în caz că acest lucru este posibil. Respectarea acestui ghid trebuie monitorizată.

• Crearea unui grup multidisciplinar pentru evaluarea utilizării măsurilor standard de precauţie. Un grup multidisciplinar tre-buie constituit pentru evaluarea practicilor curente şi resur-selor pentru prevenire, stabilirea sistemelor de supraveghere pentru detectarea achiziţionării infecţiei de către pacient sau lucrătorul medical, stabilirea politicilor şi procedurilor, educa-rea personalului şi monitorizarea gradului de conformare.

• Stimularea cererii din partea clienţiilor/pacienţilor pentru prac-tici de îngrijire medicală mai sigure. O cerere pentru proceduri mai sigure, cum ar fi echipamentul de injectare nou, de unică folosinţă şi medicamentele cu administrare orală, pot contri-bui la promovarea aderării la măsurile standard de precauţie.

Necesităţile de resurse umane, infrastructură şi stocuri medicale

Adiţional la ghidul instituţional pentru controlul infecţiei, ur-mătoarele facilităţi şi echipament medical urmează a fi dis-ponbile: lavuare pentru spălarea pe mâini, acces îmbunătăţit la sursa de apă, ventilaţie mai bună, facilităţi de sterilizare, echipament de curăţare, medicamente cu administrare orală, seringi şi ace sterile şi de unică folosinţă, containere rezisten-te la înţepături pentru obiecte ascuţite, dezinfectante, echi-pament de laborator, reactive şi medicamente antiretrovirale. Managementul deşeurilor rezultante din activităţi medicale poate necesita construcţia unor staţii de tratare a deşeurilor, cum ar fi incineratoarele şi alte alternative de incinerare.

Page 69: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

55

Este benefică prezenţa unui specialist în controlul infecţiei sau desemnarea unui angajat cu responsabilităţi administrative pen-tru a reduce numărul de infecţii asociate îngrijirii medicale. Mă-surile de prevenire a infecţiei trebuie să fie parte componentă a tuturor instruirilor lucrătorilor medicali, urmând ca aceştia să fie supravegheaţi în procesul de lucru. Trebuie întreprinse eforturi in-stituţionale specifice în vederea monitorizării şi reducerii procedu-rilor inutile şi invazive. Adiţional, asociaţiile profesionale, inclusiv asociaţia naţională a asistentelor medicale şi asociaţia naţională a medicilor, trebuie să fie implicate în protejarea lucrătorilor medi-cali şi susţinerea principiului ”nu dauna în primul rând”.

Informaţie cu privire la costuriCostul echipamentului necesar pentru asigurarea măsurilor standard de precauţie (mănuşi, săpun, dezinfectanţi, etc.) va spori cu certitudine cheltuielile operaţionale ale serviciilor de îngrijire medicală şi va varia în funcţie de echipament şi ma-terialele medicale care trebuie suplinite, mărimea instituţiei şi numărul de pacienţi cărora instituţia le prestează servicii. Adevărul este că beneficiul rezultat atât pentru personalul medical, cât şi pentru pacient, justifică acest cost. Asigurarea măsurilor standard de precauţie trebuie privită ca o responsa-bilitate ne-negociabilă a instituţiilor medicale faţă de pacienţi şi personalul medical. Acolo unde prevalenţa infecţiei HIV, hepatitelor virale B şi C şi altor infecţii transmisibile prin sân-ge este ridicată, eficacitatea sub aspect de costuri a aplicării măsurilor standard de precauţie va fi mai înaltă.

Referinţe-cheie• Ghid pentru prevenirea transmiterii HIV în instituţii medicale,

Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva, Programul Global pentru SIDA, 1995 (GPA/TCO/HCS/95.1).

• Best infection control practices for skin-piercing intradermal, subcutaneous and intra-muscular needle injections, Safe Injection Global Network and International Council of Nurses, World Health Organization, Geneva, 2001 (http://www.childrensvaccine.org/ files/SIGNinf control best practices.pdf).

• Fişe informative pe HIV/SIDA pentru asistente medicale şi moaşe, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva, 2000 (http://www.who.int/health-services-delivery/hiv-aids/).

• Ghid privind precauţiile de izolare în spitale, US Center for Disease Control, (http://www.cdc.gov/ncidod/hip/ISOLAT/Isolat.htm).

• Bloodborne infectious diseases: HIV/AIDS, hepatitis B virus, and hepatitis C virus, US Center for Disease Control, National Institute of Occupational Safety and Health (http://www.cdc.gov/niosh/topics/bbp/).

• Yale New Haven Hospital Infection Control Manual (http://info.med.yale.edu/ynhh/infection/precautions/intro.html).

Page 70: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

56

Ce este?O inoculare inofensivă este una care nu cauzează daune re-cipientului, nu expune prestatorul la riscuri ce pot fi evitate şi nu rezultă în deşeuri periculoase pentru comunitate. Secu-ritatea inoculărilor asigură că acele condiţii necesare pentru acordarea injecţiilor sigure există şi se respectă anumite prac-tici de siguranţă.

De ce este important?Multe injecţii administrate în întreaga lume nu sunt sigure. Printre practicile nesigure ce provoacă îngrijorare se numără re-utilizarea seringilor şi/sau acelor fără a fi curăţate, dezinfectate şi sterilizate. OMS estimează că în fiecare an, la nivel global, practicile nesigure de injectare duc la 20 milioane de infectări cu virusul hepatic B, 2 milioane de infectări cu hepatita C şi 260,000 infecţii cu virusul HIV. Infecţiile cronice dobândite în anul 2000 din cauza practicilor nesigure de injectare, vor fi responsabile pentru un număr estimativ de 9 milioane de ani pierduţi (ajustaţi la dezabilitate) între 2000 şi 2030.

Cum poate fi asigurată securitatea inoculărilor?Deşi este responsabilitatea autorităţilor naţionale să asigure condiţiile necesare pentru siguranţa injecţiilor, instituţiile me-dicale şi lucrătorii medicali trebuie, de asemenea, să fie dedi-caţi asigurării utilizării sigure şi adecvate ale injecţiilor.

Activităţi necesare la nivel naţional Formarea unei coaliţii naţionale multidisciplinare care ar in-clude diverse departamente ale Ministerului Sănătăţii şi re-prezentanţi ai altor parteneri este esenţială pentru asigurarea dezvoltării şi implementării politicii naţionale. Ulterior formu-lării unei astfel de politici, elementele unei strategii pentru utilizarea sigură şi adecvată a injecţiilor sunt: • schimbarea comportamentului în rândul pacienţilor şi lucră-torilor medicali pentru a reduce suprautilizarea injecţiilor şi a asigura securitatea inoculărilor;• disponibilitatea echipamentului de injectare şi cutiilor de siguranţă;• managementul deşeurilor obiectelor ascuţite.

Fişa informativă nr. 6Securitatea inoculărilor

Page 71: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

57

Schimbarea comportamentului. Baza fundamentală a utilizării sigure şi adecvate a injecţiilor este o strategie de schimbare a comportamentului direcţionate spre consumatori, precum şi spre lucrătorii medicali publici, privaţi şi laici. Componentele esenţiale ale schimbării comportamentului includ elaborarea unei strategii naţionale de schimbare a comportamentului, dezvoltare şi promovarea practicilor sigure de injectare şi stan-dardelor minime de îngrijire la nivel instituţional, promovarea tehnologiilor esenţiale şi a utilizării raţionale a injecţiilor (ghidul trebuie să recomande utilizarea medicamentelor cu administra-re orală, acolo unde este posibil).

Echipament şi materiale medicale. Eradicarea reutilizării serin-gilor şi acelor fără sterilizare necesită o disponibilitate continuă şi suficientă de seringi, ace şi materiale de control ale infecţiei, inclusiv cutii de siguranţă în toate instituţiile medicale. Sunt necesare seringi auto-dispozabile pentru imunizări, seringi de unică folosinţă şi ace pentru îngrijire curativă, norme şi stan-darde pentru echipament, procurări centralizate , managemen-tul centralizat al depozitării şi un sistem eficient de distribuţie.

Deşeuri de obiecte ascuţite. Managementul eficient, sigur, inofensiv pentru mediului înconjurător al obiectelor ascuţite este o modalitate de a asigura faptul că seringile şi acele de unică folosinţă nu sunt reutilizate şi nu duc la diverse leziuni. Managementul obiectelor ascuţite include elaborarea politicii, evaluarea sistemelor de management al deşeurilor, selectarea şi implementarea sistemelor de gestionare a deşeurilor, ca-drul de reglementare, instruire şi supraveghere.

Pentru toate domeniile sunt necesare resurse adecvate.

Activităţi necesare la nivel instituţionalDisponibilitatea echipamentului adecvat de injectare. Trei tipuri diferite de dispozitive de injectare sunt în prezent disponibile pentru utilizare în instituţiile medicale. Deşi seringile şi acele reutilizabile pot fi sterilizate în mod eficace cu utilizarea abu-rilor, studiile efectuate indică că este dificilă asigurarea unui rezultat dorit, iar dereglările în astfel de sisteme duc la lipsa sterilizării. Aşadar, utilizarea acestora trebuie întreruptă. Utili-zarea echipamentului de injectare de unică folosinţă poate crea o cerere a consumatorilor . Pentru siguranţă, pacienţii pot fi în-curajaţi să fie martori la ruperea sigiliului de sterilitate a noului echipament de injectare. ”Seringele auto-jetabile”, care sunt dezactivate în mod automat după prima utilizare, oferă o altă oportunitate pentru prevenirea reutilizării periculoase a echipa-mentului de injectare. Seringele auto-jetabile pentru imunizări sunt în prezent pe larg disponibile pe piaţă la un preţ similar seringelor standard de unică folosinţă, iar seringi mai mari cu

Page 72: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

58

caracteristici de prevenire a reutilizării, create special pentru injecţii terapeutice devin tot mai larg disponibile.

Eliminarea inoculărilor inutile. Atunci când este indicat tratamentul medicamentos, ghidul, în funcţie de context şi posibilităţi, trebuie să recomande utilizarea medicamentelor cu administrare orală.

Instruirea personalului. Instruirea tuturor medicilor, asistente-lor medicale şi altor lucrători medicali în efectuarea injecţiilor urmează a fi oferită cu introducerea mecanismelor adecvate de supraveghere.

Gestiunea deşeurilor rezultante din activităţi medicale. Trebuie să fie disponibile locuri speciale pentru managementul deşeuri-lor rezultate din activităţi medicale. Adiţional, trebuie formulate practici şi politici naţionale cărora să li se adere. Trebuie puse la dispoziţie suficiente containere pentru obiecte ascuţite sau alte modalităţi adecvate pentru evacuarea imediată a acestora.

Activităţi necesare din partea lucrătorilor medicali

Practici de injectare. Seringile şi acele sunt oferite doar pen-tru folosinţă unică sau reutilizate dacă au fost supuse cu-răţării, dezinfectări şi sterilizarii adecvate. Când acest lucru este posibil medicamentele cu administrare injectabilă sunt înlocuite cu medicamente cu adminstrare orală.

Evacuarea acelor şi seringilor. Acele şi seringile utilizate tre-buie îndepărtate imediat, fără repunera acelor în capacul de plastic în containere pentru lichide rezistente la perforare, si-gilate şi distruse înainte de umplerea containerului.

Necesităţile de resurse umane, infrastructură şi stocuri medicale

O coaliţie naţională privind utilizarea sigură şi adecvată a in-jecţiilor trebuie facilitată de un coordonator. Prevederile na-ţionale cu privire la siguranţa injecţiilor trebuie implementate în toate instituţiile medicale. Medicamentele cu administrare orală, seringile şi acele sterile de unică folosinţă, containerele pentru obiecte ascuţite trebuie, de asemenea, să fie disponi-bile. Este esenţială existenţa altor opţiuni pentru evacuarea sigură a echipamentului de injectare, cum ar fi incineratoarele sau alte alternative ale acestora.

Tehnicile sigure de injectare trebuie să facă parte din instru-irea tuturor lucrătorilor medicali, care trebuie supravegheaţi permanent în exercitarea responsabilităţilor profesionale. Eforturi instituţionale specifice urmează a fi întreprinse pen-tru monitorizarea şi reducerea injecţiilor ce nu sunt necesare.

Page 73: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

59

Adiţional, asociaţiile profesionale, inclusiv asociaţia naţiona-lă a asistentelor medicale şi asociaţia naţională a medicilor, trebuie să fie implicaţi în protejarea lucrătorilor medicali şi să susţină principiul ”nu dăuna mai presus de toate”.

Informaţii cu privire la costuri

În 2002 preţul mediu internaţional cu amănuntul la seringile je-tabile a fost între US$0.04 (2 ml) şi US$0.08 (5 ml). Un contai-ner de siguranţă standard de 5 litri costă US$1 şi poate păstra 100 seringi şi ace. În practică, în cazul medicamentelor esenţiale, aceste costuri nu trebuie să ducă la o creştere a cheltuielilor pen-tru medicamente mai mare de 5 procente. Într-un exerciţiu de simulare realizat de OMS şi Banca Mondială s-a ajuns la concluzia că fiecare an ajustat la dizabilitate (AALD) prevenit prin interme-diul politicilor cu privire la utilizarea sigură şi adecvată a injecţiilor costă mult mai puţin decât venitul mediu anual per capita – fa-când astfel de politici o investiţie bună pentru sănătate. Costul în numărul de vieţi salvate, boli evitate şi costuri medi-cale directe determină siguranţa injecţiilor să fie cheia de inter-venţie cheie în prevenirea infecţiei HIV/SIDA şi altor infecţii.

Referinţe cheie• Reţeaua Globală pentru Siguranţa Injecţiilor (SIGN),

www.injectionsafety.org.• Hutin, Y. şi alţii “Cele mai bune practici de control a

infecţiei în cazul injecţiilor intradermale, subcutanate şi intramusculare”, în Buletinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii 2003, Vol. 81(7), http://www.who.int/bulletin/volumes/81/7/en/Hutin0703.pdf.

• Dziekan, G. şi alţii “Cost-eficienţa politicilor de utilizare sigură şi corespunzătoare a injecţiilor în instituţiile medico-sanitare”, în Buletinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii 2003, Vol. 81(4), http://www.who.int/bulletin/volumes/81/4/en/Dziekan0403.pdf.

• Ghid practic: prevenirea infecţiilor dobândite în instituţii medicale, ediţia a 2-a (2002), OMS/CDS/CSR/EPH/2002/12. Descărcaţi documentul: Engleza – PDF 405 kb; Spaniola – PDF 806 kb, http://www.who.int/csr/resources/publications/drugresist/WHO CDS CSR EPH 2002 12/en/.

• Cele mai bune practici de control a infecţiei în cazul injecţiilor intradermale, subcutanate şi intramusculare, Reţeaua Globală pentru Siguranţa Injecţiilor şi Consiliul Internaţional al Asistentelor Medicale, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva, 2001 (http://www.childrensvaccine.org/files/ SIGN in control best practices.pdf).

• Fişe informative pe HIV/SIDA pentru asistente medicale şi moaşe, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva, 2000 (http://www.who.int/health-services-delivery/hiv aids/).

Page 74: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

60

1. Aceste măsuri sunt aplicabile chirurgiei şi tuturor sfere-lor de medicină, obstetrică şi stomatologie, inclusiv medicina generală, acolo unde sunt efectuate proceduri chirurgicale. Strategiile de reducere a riscului au o relevanţă specială do-meniului obstetricii, ginecologiei şi medicinei de urgenţă.

2. Majoritatea leziunilor percutanate în sala de operaţii sau în timpul procedurilor obstetrice/naşterii asistate de moaşă sunt cauzate în timpul suturii de ace ascuţite. Riscul leziunii per-cutanate a celui ce operează este asociată cu tipul şi durata procedurii şi utilizarea degetelor în loc de instrumente pentru a ţine ţesutul în timpul suturii. Perforaţiile mănuşilor chirur-gicale sunt des întâlnite şi deseori nu sunt observate. Mănu-şile, de asemenea, pot deveni poroase în timpul procedurilor lungi din cauza hidratării latexului. Îmbrăcarea a două seturi de mănuşi nu ”previne” leziunile cauzate de obiecte ascuţite, dar s-a demonstrat a fi de până la şase ori mai eficientă în prevenirea perforării mănuşii interne şi reducerii volumului de sânge transmis. Acest lucru se datorează efectului sporit de fricţie între cele două straturi de mănuşi.

3. Utilizarea acelor tocite la vârf (atraumatice) poate reduce şi mai mult incidenţa perforării mănuşilor şi leziunilor percu-tanate. Deşi nu sunt potrivite în special pentru sutura pielii şi intestinelor, acestea pot fi utilizate în mod eficace pentru toate celelalte componente ale închiderii abdominale. Pentru suturarea pielii şi intestinelor, dispozitivele de capsare sunt o alternativă mai sigură decât acele ascuţite de sutură.

4. Contactele sânge-piele poartă riscul transmiterii prin sânge a viruşilor hepatici B,C şi virusului HIV lucrătorului medical dacă suprafaţa pielii nu este intactă. Pielea lezată pe mâini la personalul chirurgical poate rezulta din dermatita cauzată de fricţii regulate, precum şi datorită tăieturilor şi microtraumelor create în timpul altor activităţi.

5. În scopul minimizării riscului leziunii, sarcinile fiecărui mem-bru al echipei chirurgicale trebuie bine definite. Pericolele şi măsurile specifice de reducere a riscurilor expunerii trebuie identificate pentru fiecare membru a echipei şi trebuie revă-zute în mod periodic.

Fişa informativă nr. 7Măsuri de reducere a riscurilor în timpul intervenţiilor chirurgicale

Page 75: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

61

Reducerea riscului expunerii percutanate: Metode, proceduri şi echipament

6. Următoarele măsuri pot reduce riscul expunerii percutanate şi trebuie luate în consideraţie acolo unde acest lucru este practicabil:(a) în orice moment de timp nu trebuie să existe mai mult

de o persoană care lucrează asupra unei plăgi deschise/cavităţi corporale (doar dacă acest lucru este esenţial unui rezultat sigur şi de succes al operaţiei);

(b) utilizaţi tehnica “fără mâini” prin care acelaşi instrument ascuţit nu este atins decât de o singură persoană în acelaşi timp; evitaţi transmiterea din mână în mână a instrumentelor ascuţite în timpul operaţiei;

(c) asiguraţi trecerea sigură a acelor şi instrumentelor ascuţite necesare prin aşa-zisa ”zonă neutră”; anunţaţi când un instrument sau un ac ascuţit este plasat acolo. ”Zona neutră” poate fi o tavă, sau o altă suprafaţă în zona de operaţie;

(d) asiguraţi-vă că bisturiile şi acele ascuţite nu sunt plasate în zona de operaţie, dar întotdeauna înlăturate în mod prompt de către asistenta de operaţie fiind depozitate în zona neutră de către operator sau asistent;

(e) utilizaţi instrumentele şi nu degetele pentru retracţie şi atunci când ţineţi ţesuturile în timpul suturii;

(f) utilizaţi instrumente pentru mânuirea acelor şi pentru îndepărtarea lamelor de bisturiu;

(g) direcţionaţi acele şi instrumentele ascuţite departe de mâna secundară proprie sau mâna asistentei;

(h) îndepărtaţi acele ascuţite de sutură înainte de a lega sutura; legaţi sutura cu instrumente şi nu folosind degete.

7. Echipamentul şi procedurile alternative trebuie luate în consideraţie acolo unde e posibil:(a) eliminaţi orice utilizare a instrumentelor şi acelor ce nu

este necesară, ex. prin substituirea corespunzătoare a electrocuagulatorului, acelor atraumatice şi dispozitivelor de capsare;

(b) optaţi pentru proceduri chirurgicale alternative, mai puţin invazive, acolo unde acest lucru este eficace şi practicabil;

(c) evitaţi provocarea leziunilor cu bisturiul în timpul asamblării/dezasamblării, prin utilizarea bisturiilor care fie sunt de unică folosinţă, au lame retractabile sau care incorporează dispozitive de eliberare a lamei;

(d) evitaţi utilizarea clamelor ascuţite pentru câmpuri chirurgicale; clamele tocite sunt disponibile, la fel ca şi câmpurile chirurgicale de unică folosinţă cu peliculă adezivă;

(e îmbrăcaţi două mănuşi cu perechea mai mare pe partea internă pentru un confort maxim.

Page 76: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

62

Reducerea riscului de contact sânge-piele8. Următoarele măsuri pot reduce riscul contactului sânge-piele şi trebuie luate în consideraţie:(a) dacă o perforaţie a mănuşii este suspectată sau

confirmată spălaţi, dacă e posibil, şi schimbaţi mănuşa;(b) schimbaţi mănuşile în mod regulat dacă efectuaţi sau

asistaţi o procedură chirurgicală de lungă durată, chiar dacă nu este suspectată sau confirmată perforaţia mănuşii;

(c) atrageţi o atenţie deosebită importanţei protejării tegumentelor, ochilor şi feţei;

(d) optaţi pentru halate hidrofobe sau îmbrăcaţi un halat chirurgical cu mâneci şi manşete hidrofobe, precum şi un şorţ dacă contactul cu sângele şi prin urmare “penetrarea” este considerată un risc – cum ar fi procedurile care anticipează pierderi mari de sânge;

(e) dacă există riscul ca picioarele să fie contaminate, asiguraţi-vă că un halat/şorţ hidrofug acoperă picioarele şi încălţaţi încălţăminte impermeabilă. Sunt preferate bocanii şi nu pantofii sau saboţii. Câmpurile chirurgicale cu ”bazine de captare” sunt disponibile pentru a reduce riscul contaminării membrelor inferioare;

(f) îmbrăcaţi echipament de protecţie a capului (boneta medicală) şi mască chirurgicală. Lucrătorii medicali de gen masculin ar putea lua în consideraţie îmbrăcarea capotei în locul capişonului pentru a-şi proteja gâtul şi obrajii recent bărbieriţi;

(g) asiguraţi-vă că tot sângele este curăţat de pe pielea pacientului la sfârşitul operaţiei înainte de a părăsi sala;

(h) îndepărtaţi hainele de protecţie, inclusiv încălţămintea, la părăsirea zonei contaminate. Tot echipamentul de protecţie reutilizabil contaminat, inclusiv încălţămintea, trebuie să fie supus curăţării, dezinfectării, sterilizării, cu luarea măsurilor adecvate de precauţie de către cei ce o fac. Încălţămintea trebuie decontaminată în mod adecvat după utilizare.

Măsuri de reducerea expunerii ochilor şi feţei9. Protejaţi membrana mucoasă a ochilor cu ochelari de protec-ţie sau ecrane . Acestea previn leziunile cauzate de împroşcări (inclusiv împroşcările laterale) fără pierderea acuităţii vizuale şi fără disconfort. Ecranele faciale pot fi considerate adecvate pentru procedurile ce implică un risc de contaminare cu sânge, aerosol sau alt material potenţial infecţios. Diverse forme com-binate de protecţie a ochilor şi feţei sunt disponibile.

10. Spălarea ochilor trebuie să fie efectuată în cazul expunerii accidentale. Lentilele de contact trebuie extrase înainte de spălarea ochilor.

Page 77: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

63

Principii generaleÎn practica medicală, echipamentul, hainele murdare, contamina-te, etc., pot fi gazda unei game diverse de micro-organisme cu susceptibilitate variată la dezactivare. Sterilizarea dezactivează chiar şi endosporii bacterieni rezistenţi. Metodele de dezinfecţie recomandate în prezentul document ar putea să nu dezactiveze endosporii rezistenţi dar sunt suficiente pentru a dezactiva gama de organisme care pot fi întâlnite. Deşi următoarele recomandări se referă în mod specific la virusul HIV şi viruşii hepatici, se accentuează faptul că şi alţi agenţi patogeni pot fi prezenţi, prin urmare sterilizarea prin încălzire este metoda preferată de de-contaminare. Instrumentele utilizate pentru penetrarea pielii sau introducerea în cavităţile corpului trebuie să fie sterile.

Instrucţiunile producătorilor urmează a fi consultate cu privire la compatibilitatea materialelor cu metoda de sterilizare sau dezinfectare preferată. Echipamentul utilizat pentru sterilizare sau dezinfectare trebuie dat în exploatare la instalare, întreţinut şi reparat în mod regulat şi testat în conformitate cu instruc-ţiunile producătorului, standardele şi regulamentele naţionale relevante sau ghidurile recunoscute la nivel internaţional.

În toate cazurile, o curăţare meticuloasă trebuie să preceadă sterilizarea sau dezinfectarea instrumentelor sau echipamentu-lui. Lucrătorii care efectuează acest lucru trebuie să fie îmbrăcaţi în echipament de protecţie corespunzător, inclusiv mănuşi. Vi-rusul imunodeficienţei umane (HIV) poate fi transmis de la o per-soană la alta prin utilizarea acelor, seringilor şi altor instrumente ascuţite nesterilizate . Sterilizarea adecvată a tuturor acestor instrumente este, prin urmare, importantă în vederea prevenirii transmiterii infecţiei HIV, hepatitei virale B şi C . HIV este foarte sensibil la metodele standard de sterilizare şi dezinfectare inten-sivă, iar metodele utilizate pentru dezactivarea altor viruşi (ex. virusul hepatic B) vor dezactiva de asemenea şi HIV.

Temperatura înaltă este cea mai eficientă metodă de dezactiva-re HIV; metodele pentru sterilizare (1) şi dezinfectare intensivă (2) bazate pe căldură sunt metodele preferate. Dezinfectarea la temperatură ridicată prin fierbere este posibilă în majoritatea circumstanţelor, întrucât necesită doar o sursă de căldură, un container şi apă. În timpul lucrului în teren, dezinfectarea la temperatură ridicată cu chimicale este mult mai puţin sigură.

Fişa informativă nr. 8Metode de sterilizare şi dezinfectare mai eficiente

Page 78: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

64

Este imperativ ca toate instrumentele să fie curăţate în mod adecvat înainte de a fi sterilizate sau dezinfectate intensiv prin orice metodă. Se recomandă, în special în instituţiile me-dicale acolo unde prevalenţa infecţiei HIV în rândul pacienţilor este înaltă, ca instrumentele medicale să fie scufundate în soluţii dezinfectante timp de 30 de minute înainte de curăţa-re. Aceasta va oferi o protecţie suplimentară personalului de expunerea la HIV în procesul curăţirii.

Metode fizice

Sterilizarea cu aburi (autoclavarea) este metoda preferată pen-tru instrumentele medicale reutilizabile, inclusiv ace şi seringi. Un model ieftin de autoclav este un fierbător de presiune adap-tat (model OMS/UNICEF). (3) Autoclavele şi fierbătoarele de presiune trebuie operate la temperatura de 121°C (250°F), la echivalentul unei presiuni de 1 atmosferă (101 kPa, 15 1b/in_) deasupra presiunii atmosferice, pentru minim 20 de minute. OMS şi UNICEF au colaborat în elaborarea unui sterilizator cu vapori portabil cu raft inserat, unde pot fi plasate ace, seringi şi alte instrumente utilizate des în instituţiile medicale. Sterilizarea cu căldură uscată într-un cuptor electric este meto-da preferată pentru instrumentele ce pot rezista la temperatura de 170°C (340°F). Această metodă nu este însă preferată pentru seringile din platic reutilizabile. Un cuptor electric de folosinţă casnică este potrivit pentru utilizare în scopul sterili-zării cu căldură uscată la temperaturi înalte. Sterilizarea se face timp de două ore, la temperatura de 170°C (340°F).Dezinfecţia minuţioasă prin fierbere este realizată prin fierberea instrumentelor, acelor şi seringilor timp de 20 minute. Aceasta este cea mai simplă şi mai sigură metodă de dezactivare a ma-jorităţii microbilor, inclusiv HIV, atunci când echipamentul de sterilizare nu este disponibil. Virusul hepatitei B este dezactivat după câteva minute de fierbere, virusul HIV , care este foarte sensibil la căldură, de asemenea este şi el dezactivat după câteva minute de fierbere. Cu toate acestea, pentru a fi siguri, fierberea trebuie continuată timp de 20 minute.

Metode chimiceMulţi dezinfectanţi recomandaţi pentru utilizare în instituţiile medico-sanitare au demonstrat capacitatea de dezactivare a virusului HIV în mediu de laborator. Cu toate acestea, în prac-tică, dezinfectanţii chimici nu sunt siguri, pentru că aceştia pot fi dezactivaţi de sânge sau alte lichde biologice prezente. Pentru articolele şi suprafeţele nerezistente la căldură ce nu pot fi sterilizate prin fierbere se recomandă utilizarea metode-lor de dezinfecţie chimică. Utilizarea reactivelor chimice este restricţionată de mai mulţi factori, inclusiv efectele lor varia-

Page 79: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

65

bile asupra diverselor micro-organisme, incompatibilitatea cu diverse suprafeţe, o eficacitate redusă la prezenţa materiei organice, susceptibilitate la deteriorare la depozitare şi poten-ţial toxic. Dezinfectarea chimică trebuie să fie efectuată doar în absenţa unei alternative satisfăcătoare. Recomandările vi-zavi de dezinfectanţii ce dezactivează virusul HIV şi viruşii hepatici sunt restricţionate din lipsă de informaţie adecvată despre multe reactive chimice. Deşi diverse publicaţii au sub-liniat eficacitatea împotriva virusului HIV a unei game largi de dezinfectanţi şi detergenţi, datele reale pentru unele afir-maţii sunt ambigue. Mai mult ca atât, în orice situaţie unde este necesară dezactivarea HIV este necesară şi dezactivarea HBV, care este considerat în general mai rezistent (4).

Amestecuri cu conţinut de clor(a) Hipoclorit de sodium: Soluţiile de hipoclorit de sodiu (agent lichid de înălbire, hipoclorit de sodiu, etc.) sunt dezinfectanţi excelenţi: ei au proprietăţi bactericidale, virucidale, sunt rela-tiv ieftini şi răspândiţi pe larg. Cu toate acestea, ele au două dezavantaje majore. • Sunt corozive. Vor cauza corozia nichelului şi cromului,

fierului şi altor metale oxidabile. Soluţiile cu o concentraţie mai mare de 0.1 procente de clor nu trebuie utilizate în mod repetat pentru dezinfectarea echipamentului de calitate din inox. Contactul nu trebuie să depăşească 30 minute şi trebuie urmat de o spălare şi uscare minuţioasă. Diluările nu trebuie pregătite în containere metalice întrucât pot duce la corozie foarte rapid.

• Se deteriorează. Soluţiile trebuie să fie recent produse şi protejate în depozit, departe de căldură şi lumină. Diluările trebuie preparate la scurt timp înainte de utilizare. Descompunerea rapidă poate fi o problemă majoră în ţările cu climă caldă. Alte două amestecuri cu conţinut de clor (hipoclorit de calciu, dicloriso-ciaranat de sodiu) pot fi mai bune pentru că sunt mai stabile. În afară de aceasta, transportarea lor este mai uşoară şi mai puţin costisitoare. Eficacitatea lor, însă, nu a fost evaluată pînă în prezent.

(b) Hipoclorit de calciu (5) (praf, granule sau pastile): Aceas-tă substanţă, de asemenea, se descompune treptat dacă nu este izolată de căldură şi lumină, dar mai lent decât soluţia de hipoclorit de sodiu. Este disponibilă în două forme: hipoclorit de calciu “înalt testat” şi piatră clorată sau praf de înălbire. Un sediment în soluţii este un lucru normal.(c) Diclorosocianurat de sodiu (6) (NaDCC): Când este dizol-vat în apă, NaDCC formează hipoclorit (acid hipocloros); este mult mai stabil decât soluţia de hipoclorit de sodiu sau hipo-clorit de calciu şi se livrează de obicei în pastile.

Page 80: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

66

(d) Cloramină (tosilcloramid de sodiu; cloramină T): Cloramina este mai stabilă decât hipocloritul de sodiu şi hipocloritul de calciu. Însă, trebuie protejată de umiditate, lumină şi căldură excesivă. Este disponibil în formă de pastile sau praf.

Puterea de dezinfecţie a tuturor amestecurilor cu conţinut de clor este exprimată prin “clorură disponibilă” (în forma de procente pentru amestecuri solide; procente sau părţi pe mi-lion (ppm) pentru soluţii) în funcţie de nivelul de concentrare. Aşadar, 0.0001 procente = 1 mg/litru = 1 ppm şi 1 procent = 10g/litru = 10,000 ppm.

Amestecuri cu conţinut de clor: Diluări recomandate

Stare curată (e.g. echipament medical curat)

Stare murdară (ex. picături de sânge, echipament cu urme de grăsime)

Cantitatea de clor disponibil necesară0.1 procente(1 g/litru,1,000 ppm)

0.5 procente(5 g/litru, 5,000 ppm)

DiluareaSoluţie de sodiu hipoclorit (5 procente conţinut de clor)

20 ml/litru 100 ml/litru

Hipoclorit de calciu(70 procente conţinut clor)

1.4 g/litru 7 g/litru

NaDCC (60 procente conţinut clor) 1.7 g/litru

Pastile bazate pe NaDCC(1.5 g de conţinut de clor într-o pastilă)

1 pastilă/litru 4 pastilă/litru

Cloramină (25 procente conţinut de clor) 20 g/litru* 20 g/litru

*Cloramina elimină clor la o rată mai lentă decât hipocloriţii. De aceeea, pentru a avea aceeaşi eficacitate, este necesară o concentraţie de clor mai mare în soluţiile de clora-mină. Pe de altă parte, soluţiile de cloramină nu sunt dezactivate de materiale biologice (ex. proteine şi sânge) în aceeaşi măsură ca şi hipocloritele. De aceea, o concentraţie de 20 g/litru (0.5 procente de clor disponibil) este recomandată atât pentru stările curate cât şi cele murdare.

Etanol şi 2-propanolEtanolul (alcool etilic) şi 2-propanol (alcool isopropil) au pro-prietăţi de dezinfectare similare. Aceştia sunt germicizi pentru formele vegetative de bacterii, micobacterii, ciuperci şi viruşi după câteva minute de contact. Nu sunt eficace asupra spo-rilor de bacterii. Pentru o eficacitate mai mare trebuie utilizaţi într-o concentraţie de aproximativ 70 procente (70 procente alcool, 30 procente apă); concentraţiile mai mici şi mai mari decât cele indicate sunt mai puţin eficiente. Etanolul poate fi utilizat în formele sale denaturate, care pot fi mai ieftine. Toa-te tipurile de alcool sunt foarte scumpe dacă sunt importate, întrucât trebuie să se conformeze unor reguli foarte stricte

Page 81: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

67

de transportare ,ce necesită o ambalare specială. Importul de alcool este interzis în unele state musulmane.

Povidon iodat (PI)PI este un iodofor (un amestec ce conţine iod) şi poate fi uti-lizat în soluţie apoasă ca un dezinfectant puternic. Activitatea de dezinfectant este foarte asemănătoare cu cea a soluţiilor hipoclorite, dar este mai stabilă şi mai puţin corozivă la metale. Nu trebuie utilizat pe aluminiu sau cupru. De obicei, este pro-dusă ca soluţie de 10 procente (1 procent iod). Poate fi utilizat diluat la 2,5 procente PI (1 parte soluţie de 10 procente la 3 părţi de apă fiartă). Plasarea obiectului într-o soluţie de 2,5 procente timp de 15 minute oferă o dezinfecţie intensivă pen-tru echipamentul curat. Soluţiile diluate (2,5 procente) pentru înmuierea instrumentelor trebuie să fie preparate în fiecare zi.

Glutaral (glutaraldehida)Glutaralul este de obicei disponibil ca soluţie apoasă de 2 pro-cente care trebuie activată înainte de folosire. Activarea implică adăugarea unui praf sau a unui lichid furnizat odată cu soluţia; aceasta face soluţia alcalină. Plasarea obiectului în soluţia ac-tivată distruge bacteriile vegetative, ciupercile şi viruşii în mai puţin de 30 minute. Distrugerea sporilor se produce în zece ore. După scufundare, tot echipamentul trebuie clătit bine pentru a îndepărta orice reziduu toxic de glutaral. Odată activată, solu-ţia nu trebuie păstrată mai mult de două săptămâni. Ea trebuie aruncată dacă devine tulbure. Soluţiile stabilizate de glutaral, ce nu necesită să fie activate, au fost formulate recent. Cu toate acestea, nu există informaţie suficientă pentru a putea reco-manda utilizarea lor. Soluţiile de glutaral sunt costisitoare.

Peroxid de hidrogenEste un dezinfectant puternic a cărui activitate se datorează eliberării oxigenului. Scufundarea echipamentului curat într-o soluţie de 6 procente oferă o dezinfecţie de nivel înalt în mai puţin de 30 minute. Soluţia de 6 procente trebuie să fie pregă-tită imediat înainte de utilizare din soluţia stabilizată de 30 pro-cente (1 parte de soluţie stabilizată de 30 procente adăugată la 4 părţi de apă). Soluţia concentrată stabilizată de 30 procente trebuie să fie transportată şi utilizată cu grijă pentru că este co-rozivă. Trebuie păstrată într-un loc rece şi protejat de lumină. Peroxidul de hidrogen nu este adecvat pentru utilizare într-un mediu fierbinte. Pentru că este coroziv, peroxidul de hidrogen nu trebuie să fie utilizat pe cupru, aluminiu, zinc sau alamă.

Ghid pentru sterilizare şi dezinfecţie intensivă în teren: tehnici eficace contra virusului HIV. După o curăţare minuţioasă, in-strumentele trebuie sterilizate cu căldură (aburi sau căldură us-cată). Dacă sterilizarea nu este posibilă, o dezinfectare intensi-

Page 82: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

68

vă prin fierbere este acceptabilă. Dezinfectarea chimică nu se va utiliza pentru ace şi seringi. Dezinfectarea chimică pentru alte instrumente ascuţite va fi utilizată ca un ultim pas şi doar dacă concentraţia corespunzătoare şi activitatea substanţei chimice poate fi asigurată, iar instrumentele au fost curăţate bine înainte de a fi înmuiate în dezinfectantul chimic.

Sterilizarea: Dezactivează (nimiceşte) toţi viruşii, bacteriile şi sporii

Sterilizarea cu aburi sub presiune Pentru cel puţin 20 minute: 1 atmosferă (101 kPa, 15Ib/in2) deasupra presiunii atmosferice, 121°C (250°F)

În autoclav sau tip OMS/UNICEF steri-lizator cu aburi

Sterilizarea cu căldură uscată: două ore la 170°C (340°F) În cuptor electric

Dezinfecţia intensivă: dezactivează toţi viruţii şi bacteriile, dar nu şi sporii

Fierberea timp de 20 minute În container corespunzător

Scufundare în dezinfectant puternic timp de 30 minute(în teren şi în instituţii medicale, dezinfecţia minuţioasă cu soluţii dezinfectante este mai puţin sigură decât fierberea)

ex hipoclorit de sodiu 0.5 procenteclorcloramină 2 procente etanol 70 procente 2-propanol 70 procente polividon iodat 2.5 procente formaldehidă 4 procenteglutaral {glutaraldehida} 2 procenteperoxid de hidrogen 6 procente

Notă(1) Sterilizarea este definită ca dezactivarea microbilor,

inclusiv a sporilor.(2) Dezinfecţia minuţioasă este definită ca dezactivarea

tuturor microbilor cu excepţia sporilor.(3) Pentru informaţii suplimentare contactaţi Programul Lărgit pentru

Imunizări, OMS, sau UNIPAC (Centrul de Achiziţii şi Asamblări UNICEF), Freeport, DK 2100, Copenhaga, Danemarca.

(4) Deşi formaldehida a fost listată ca reactiv chimic de sterilizare în ghidurile anterioare ale OMS, acesta nu este inclus în versiunea actuală din cauza proprietăţilor sale cu iritaţie sporită şi a faptului că a fost clasificat de Agenţia Internaţională pentru Cercetare a Cancerului (AICC) şi mai multe state ca substanţă cancerigenă.

(5) Soluţiile de hipoclorit de calciu şi dicloroisocianurat de sodiu (NaDCC) vor dezactiva virusul HIV pentru că ambele generează acid hipocloros în soluţie şi, prin urmare, vor acţiona conform aşteptărilor într-un mod asemănător hipocloritului de sodiu.

(6) A se vedea nota anterioară.

Page 83: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

69

1. Managementul deşeurilor din activităţi medicale (MDMS) este un proces prin care se asigură igiena spitalicească adec-vată şi siguranţa sănătăţii lucrătorilor medicali şi comunităţi-lor. Acesta include planificare şi procurare, construcţie, in-struirea şi comportamentul angajaţilor, utilizarea adecvată a instrumentelor, echipament şi farmaceutică, metode adecva-te de aruncare în interiorul şi exteriorul spitalului şi evaluare. Aceste multiple dimensiuni necesită o abordare diferită de cea tradiţională a specialistului medical sau a inginerului.

Avantajele MDMS2. Necesitatea pentru un MDMS de calitate câştigă tot mai mult teren. Aceasta poate:• contribui la controlul maladiilor cu transmitere nozocomială

(infecţii achiziţionate în spital), pe lângă efectul de protecţie al spălării corecte a mâinilor;

• reducerea expunerii comunităţii la bacterii rezistente la medicamente;

• reducerea substanţială a transmiterii infecţiei HIV, hepatitei virale B şi C, prin ace contaminate şi obiecte medicale curăţate/aruncate neadecvat;

• controlul zoonozelor (boli transmise oamenilor prin insecte, păsări, guzgani şi alte animale);

• limitarea ciclurilor infecţiei;• adresarea în mod simplu şi eficient sub aspect de costuri a

problemelor de siguranţă ale lucrătorilor, inclusiv reducerea riscului leziunilor provocate de ace;

• prevenirea reambalării ilegale şi recomercializării acelor contaminate;

• evitarea factorilor negativi de sănătate pe termen lung; ex. cancerul provocat de eliminarea în mediul înconjurător a substanţelor toxice cum ar fi dioxina, hidrargiu şi altele.

3. DMS poate fi subdivizat în câteva categorii (tabelul 1). Segregarea diferitor categorii de deşeuri este foarte impor-tantă pentru aruncarea corectă. Aproximativ 80 procente din tot DMS poate fi dispozabil cu ajutorul metodelor municipale de aruncare. Celelalte 20 procente pot crea grave pericole

Fişa informativă nr. 9Securitatea gestiunii deşeurilor rezultante din activităţi medicale 31, 32

Page 84: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

70

de sănătate pentru lucrătorii medicali şi comunităţi dacă nu sunt aruncate în mod corespunzător. Metodele de aruncare variază în funcţie de tipul de deşeuri, mediul local, tehnologia disponibilă, costuri şi finanţare şi percepţia socială (determi-nată de religie, obiceiuri). Fiecare instituţie medicală trebuie să evalueze condiţiile locale şi să decidă care sunt soluţiile DMS adecvate; nu există o metodă unică sau o combinaţie de metode optime. Tabelul 2 rezumă metodele de distrugere disponibile la momentul actual şi unele dintre avantajele şi dezavantajele acestora.

Tabelul 1. Categoriile OMS de deşeuri medico-sanitareCategoria de deşeuri Descriere şi exemple

Deşeuri infecţioaseDeşeuri suspectate de conţinut patogen, ex. culturi de laborator, deşeuri din camere de izolare, ţesuturi (probe), materiale sau echipament care au intrat în contact cu pacienţi infectaţi, excreţii.

Deşeuri patologice Ţesuturi umane sau lichide, ex. părţi ale corpului, sânge şi alte lichide biologice.

Obiecte ascuţite Deşeuri provenite din obiecte ascuţite, ex. ace, seturi de perfuzie, bisturie, cuţite, lame, sticlă spartă.

Deşeuri farmaceutice

Deşeuri ce conţin produse farmaceutice, ex. produse farmaceutice expirate sau inutile, obiecte contaminate sau care conţin produse farmaceutice (sticle, cutii).

Deşeuri genotoxiceDeşeuri ce conţin substanţe capabile să producă daune ADN-ului, ex. deşeuri ce conţin medicamente citostatice (deseori utilizate în terapia cancerului), substanţe chimice genotoxice.

Deşeuri chimiceDeşeuri ce conţin substanţe chimice, ex. reactive de laborator, developator de peliculă, dezinfectanţi cu termen de garanţie expirat, solvenţi

Deşeuri cu conţinut înalt de metale grele

Baterii, termometre stricate, aparate de măsurare a presiunii sângelui, etc.

Containere presurizate Cilindre de gaz, cartuşe de gaz, cutii cu aerosol.

Deşeuri radioactive

Deşeuri ce conţin substanţe radioactive, ex. lichide neutilizate în timpul radioterapiei sau cercetărilor de laborator, sticlă contaminată, ambalaje sau hârtie absorbantă, urină şi excreţii de la pacienţii trataţi sau testaţi cu radionuclizi nesigilaţi, surse închise.

Page 85: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

71

Tabelul 2. Factori ce influenţează eficacitatea tehnologiilor de distrugere a deşeurilor

Tipul de tratament şi metoda de aruncare

Factorii ce influenţează eficacitatea Îngrijorări

Îngroparea, încapsularea(simplu, ieftin)

– adâncimea apei freatice

– adâncimea, mărimea tranşeii-groapei

– căptuşeala găurii de îngropare (non-poroasă)

– metoda/materialul de sigilare

– lipsa dezinfecţiei– se utilizează doar pentru volume mici– potenţialul de a fi dezgropat (dacă

gaura este acoperită doar cu sol, sau deşeurile nu sunt încapsulate)

– prezintă un pericol pentru comunitate dacă nu este îngropat adecvat

Incinerare(dezinfectează şi reduce substanţial volumul, produce fluxuri secundare de deşeuri)

– turbulenţă/mixare – conţinutul de umiditate

a deşeurilor– umplerea camerei de

ardere – temperatura– timpul de reşedinţă– întreţinere/reparaţie

– poate produce emisiuni şi cenuşă periculoasă ce conţine dioxine, metale şi furane în funcţie de tipul de deşeuri arse

– poate necesita poluare– controlul echipamentului pentru a se

conforma regulamentelor locale de mediu – acceptarea publică a incinerării

este minimă, realizarea, operarea şi întreţinerea acesteia este costisitoare

Autoclavă cu aburi(dezinfectează, se reduce doar o cantitate mică din volum, cu excepţia cazurilor de folosire cu shredder, produce flux secundar de deşeuri)

– temperatură şi presiune

– penetrarea aburilor – mărimea de încărcare

a deşeurilor – durata ciclului de

tratament – îndepărtarea aerului

din cameră – model (multe

disponibile)

În special, pentru materiale şi instrumente reutilizabile şi pentru sterilizarea obiectelor ascuţite dispozabile înainte de aruncare– pot trata doar anumite tipuri de DMS– unele modele nu pot face faţă

volumelor mari, necesită electricitate şi apă

– unele modele au costuri de întreţinere capitale şi operaţionale destul de mari

Cuptorul cu microunde(dezinfectează, se reduce o anumită cantitate din volum, produce flux secundar de deşeuri)

– caracteristicile deşeurilor

– conţinutul de umiditate a deşeurilor – sursa de putere a cuptorului cu microunde

– durata de expunere la cuptorul cu microunde

– conţinutul de amestec a deşeurilor

– costisitor, necesită o infrastructură bună

– necesită instruire şi supraveghere pentru o eficienţă medie-înaltă

– eficacitatea depinde de tipul tehnologiei utilizate

Tratamentul chimic/mecanic(dezinfectează, nu se reduce volumul, acesta chiar poate creşte, proxduce fluxuri secundare de deşeuri)

– concentraţia soluţiei dezinfectante, temperatura şi nivel pH

– expoziţia– amestecul deşeuri/

soluţia dezinfectanttă– recircularea sau

opţiunea de scurgere

– poate mări volumul de deşeuri– sunt importante aspectele de

siguranţă a lucrătorilor– necesită mult personal– poate să nu dezinfecteze adecvat

seringile, acele,etc..– procesul de dezinfecţie necesită

verificare

Page 86: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

72

Gestionarea şi aruncarea DMS

4. Etapele de MDMS sunt următoarele:• producerea deşeurilor în instituţiile medicale ;• acumularea deşeurilor;• păstrarea în incinta instituţiei;• transportarea şi distrugerea la locul identificat (dacă există);• păstrarea centralizată la locul specificat;• transportarea în afara locului specificat;• distrugerea • aruncarea finală.

5. Implicarea în acest subiect atât de important, care are un impact asupra construcţiei şi funcţionalităţii instituţiilor medico-sanitare, poate fi extrem de jenantă. Câteva agen-ţii (OMS, Banca Mondială) şi ONG-uri (Health Care Without Harm) au elaborat ghiduri aferente acestui subiect. MDMS este cea mai eficace soluţie, atunci când metodele adecvate sunt aplicate la fiecare etapă, de la planificare şi procurare, până la aruncare. Primul pas trebuie să fie determinarea op-ţiunilor realiste pentru MDMS în funcţie de buget, tehnologie şi de preferinţele comunităţii locale. La selectarea tehnologiei optime de distrugere se recomandă luarea în considerare a mai multor aspecte ale deşeurilor medico-sanitare (cum ar fi volumul, temperatura, dacă deşeurile sunt lichide sau solide, periculoase sau infecţioase).

6. Odată ce procurarea este iniţiată, personalul trebuie să fie instruit să lucreze cu responsabilitate la fiecare etapă, de la segregarea corectă a deşeurilor şi etichetarea fiecărui sac/con-tainer, până la depozitarea adecvată la finele fiecărui ciclu, la transportarea şi aruncarea DMS. Este foarte importantă men-ţinerea standardelor şi instruirea personalului în managementul şi monitorizarea activităţilor la orice etapă de ciclului.

DMS - aspecte de siguranţă a lucrătorilor şi procurări7. Pentru a menţine siguranţa lucrătorilor, este necesară pro-curarea sacilor de plastic, coşurilor de gunoi, containerelor pentru “obiecte ascuţite”, iar uneori chiar şi a camioanelor speciale. Se recomandă câteodată asigurarea accesului la mănuşi de unică folosinţă şi la alt echipament de protecţie pentru personal (ex. cizme, şorţuri şi mănuşi groase de cau-ciuc), ace şi seringi, echipament de laborator, reactive de cu-răţare, tuburi şi alte obiecte asociate aparatelor medicale de diagnoză şi terapie intensivă. Obiectele dispozabile sporesc cantitatea de DMS produse de spitale sau instituţii medicale şi au implicaţii de cost.

Page 87: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

73

8. Se recomandă asigurarea metodelor de igienă pentru cură-ţarea obiectelor reutilizabile în cadrul unei instituţii medicale, cum ar fi lenjeria de pat şi de corp , rufele, obiectele reutili-zabile (chirurgicale, etc.) şi obiectele alimentare. Disponibili-tatea şi costurile asociate cu sistemele comunale cum ar fi canalizarea, apa caldă şi/sau rece, electricitatea, sursele de căldură, etc., trebuie luate în considerare. Uneori echipamen-tul nou este procurat fără a se ţine cont de serviciile comu-nale disponibile, de costurile de reparaţie şi renovare, ca mai apoi să nu fie utilizat deoarece nu este conectat la sistemul municipal (ex. canalizarea) sau pentru că cheltuielile recuren-te sunt prea mari.

9. Instruirea tuturor lucrătorilor medicali în tehnicile asocia-te cu obiectele nou procurate şi echipamentul medical este crucial pentru un MDMS corespunzător. Toţi lucrătorii din ca-drul instituţiei au nevoie de instruire cu privire la importanţa MDMS adecvat, rolul şi responsabilităţile lor. Informaţia cu privire la tehnicile de curăţare şi protocoale trebuie prezen-tată mai pronunţat. Vaccinări corespunzătoare şi mecanisme de barieră cum ar fi mănuşile şi măştile trebuie puse la dispo-ziţia întregului personal care intră în contact cu DMS, inclusiv personalul de întreţinere şi inginerii.

Cine este responsabil pentru MDMS?10. În mod normal, asistentele medicale şi personalul de în-treţinere, inspectorii, inginerii şi şoferii sunt responsabili pen-tru MDMS cotidian. Aspectele de procurare, reglementare, bugetare şi cele ce ţin de instruire trebuie să fie suprave-gheate de managementul instituţiei/administraţie. Spitalele pot cere şefilor de departamente să fie responsabili pentru managementul adecvat şi distrugerea deşeurilor generate în departamentele lor. MDMS trebuie să fie prioritar şi să impli-ce cele mai înalte autorităţi în fiecare instituţie. În general, zonele rurale şi urbane diferă substanţial, chiar şi în cadrul unor regiuni sau ţări, de aceea este important să fie verificate aspectele de management în ambele sfere.

11. MDMS adecvat se extinde în afara spitalului pînă la zona de aruncare. În mod tradiţional, a existat o discontinuitate în-tre ceea ce are loc pe teritoriul unei instituţii medicale şi ceea ce se întâmplă cu DMS după părăsirea zonei. Acest aspect se ameliorează tot mai mult întrucât ONG-urile şi comunităţile locale au fost foarte active contra instituţiilor ce nu monito-rizează rezultatele aruncării deşeurilor în afara perimetrului. Se recomandă managerilor de proiect să urmeze traseul DMS pînă la punctul final de aruncare şi să se informeze cu privire la fluxurile secundare de deşeuri care ar putea fi create.

Page 88: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

74

Ce să faceţi şi ce să nu faceţi

Să asiguraţi existenţa unui sistem bun pentru acumularea di-verselor tipuri de deşeuri şi că fiecare tip este aruncat într-o manieră sigură şi adecvată. Să instruiţi lucrători medicali de toate nivelele (administratori, medici, asistente medicale, personal de întreţinere, tehnicieni şi ingineri de laborator) pentru a contribui la utilizarea corectă şi permanentă a metodelor selectate.Să vaccinaţi contra virusului hepatic B toţi lucrătorii care intră în contact cu DMS. Să monitorizaţi costurile pe durata implementării proiectului în scopul determinării dacă prognozele sunt corecte şi să oferiţi informaţii pentru estimări ale costurilor mai bune pe viitor. Să faceţi ajustări rezonabile ale proiectului după monitoriza-rea progresului şi a costurilor.Să fiţi realist. Multe ţări îşi doresc cea mai bună şi mai moder-nă tehnologie dar nu au resursele necesare pentru o utilizare durabilă. MDMS adecvat poate fi văzut ca un proces de luare a deciziilor înţelepte, cu câştiguri o dată în câţiva ani. Cel mai important obiectiv este asigurarea sănătăţii şi siguranţei lu-crătorilor medicali şi comunităţii locale. OMS este o sursă ex-celentă de opţiuni în domeniu (a se vedea referinţele cheie).Să nu uitaţi să implicaţi personalul spitalicesc în deciziile ce ţin de MDMS. În mod normal, personalul va începe să ofere recomandări şi idei serioase şi solide pentru îmbunătăţiri în contextul constrângerilor locale. Să nu uitaţi să ţineţi cont şi să consultaţi comunitatea locală. Acceptabilitatea comunităţii locale este cheia succesului, iar ma-nagerii trebuie să obţină sfaturi iniţiale şi să înţeleagă factorii so-cio-economici şi îngrijorările locale. Comunităţile pot deveni foarte emoţionale când e vorba de MDMS, în special dacă aceasta ţine de subiectivism local cu privire la tipurile de deşeuri. Este impor-tant ca aceste chestiuni să fie adresate în mod serios iar îngrijoră-rile soluţionate în mod rapid: un proiect perceput ca un succes în interior poate fi văzut ca unul negativ de către comunitate.

Referinţe cheie• Healthcare waste and its safe management: http://www.

healthcarewaste.org.• Health Care Without Harm: http://www.noharm.org.• Partnership for Quality Medical Donations:. http://pqmd.org.• World Bank. Public health topics: http://www.worldbank.

org/phataglance.• Safe Injection Global Network (SIGN): http://www.

injectionsafety.org.

Page 89: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

75

Oferirea îngrijirii imediate la locul expunerii:• Spălarea mâinilor şi pielii cu apă şi săpun.• Spălarea membranelor mucoase cu apă.

Determinarea riscului asociat expunerii prin:• Tipul de lichid (ex. sânge, lichide biologice vizibile, alt li-

chid potenţial infecţios).• Tipul expunerii (ex. leziuni percutanate, membrană mu-

coasă sau expunerea pielii non-intacte şi înţepături în urma expunerii la sânge).

Evaluarea sursei de expunere:• Evaluaţi riscul infecţiei utilizând informaţia disponibilă.• Testaţi sursele cunoscute la HBsAg, anti-HCV şi anticorpi

HIV ( luaţi în considerare folosirea testelor rapide).• Pentru sursele necunoscute, evaluaţi riscul expunerii la

HBV, HCV sau infecţia HIV.• Nu testaţi acele sau seringile aruncate la contaminarea

cu virus.

Evaluaţi persoana expusă:• Evaluaţi statutul imun la infecţia HBV (dacă a fost

vaccinată la hepatita virală B şi răspunsul vaccinului).

Oferiţi Profilaxia Post-Expunere (PPE) pentru expunerile care oferă riscul de transmitere a infecţiei:• HBV: PPE depinde de statutul de vaccinare:

- nevaccinat: vaccinare HBIG + HB;- vaccinat anterior, respondent cunoscut: lipsa trata-

mentului;- vaccinat anterior, non-respondent cunoscut: vaccinare

HBIG + HB;- răspunsul la anticorpi necunoscut: testaţi şi adminis-

traţi vaccinul HBIG + HB dacă rezultatele nu sunt adecvate.

Fişa informativă nr. 10Principiile fundamentale ale manage-mentului expunerii ocupaţionale la agenţii patogeni transmisibili pe cale sanguină

Page 90: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

76

• HCV: PPE nu este recomandat.• HIV: Iniţiaţi PEE cât mai curând posibil, de preferinţă în

timp de câteva ore după expunere. Oferiţi testare tuturor femeilor însărcinate de vârstă reproductivă care nu-şi cu-nosc statutul:- consultaţi expertul dacă suspectaţi rezistenţă virală;- administraţi PPE timp de 4 săptămâni.

Efectuaţi testare ulterioară şi oferiţi consiliere:• Oferiţi recomandări persoanelor expuse vizavi de consul-

taţiile medicale pentru orice boală acută ce apare în peri-oada ulterioară.

Expuneri la HBV:• Efectuaţi teste ulterioare anti-HB pentru persoanele care

primesc vaccin pentru hepatita B:- testaţi la anti-HBs la una sau două luni după ultima

doză de vaccin;- răspunsul anti-HBs la vaccin nu poate fi stabilită dacă

HBIG a fost administrat în ultimele 3-4 luni.

Expuneri la HCV:• Efectuaţi testarea iniţială şi ulterioară la anti-HCV şi

alanin aminotransferază (ALT) la 4-6 luni după expunere.• Efectuaţi HCV RNA la 4-6 săptămâni dacă se suspectă

diagnoza iniţială a infecţiei HCV.• Confirmaţi repetat enzima imunoassays reactiv anti-HCV

(EIAs) cu teste suplimentare.

Expuneri la HIV:• Efectuaţi testarea la anticorpi HIV cel puţin timp de şase

luni post-expunere (ex. iniţial, şase săptămâni, trei luni şi şase luni).

• Efectuaţi testarea la anticorpi HIV dacă apare un sindrom retroviral.

• Sugeraţi persoanelor expuse să utilizeze măsuri de precauţie pentru prevenirea transmiterii secundare în timpul perioadei ulterioare.

• Evaluaţi persoanele expuse care primesc PPE timp de 72 ore şi monitorizaţi toxicitatea medicamentelor timp de cel puţin 2 săptămâni.

Page 91: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

77

Angajatorii trebuie să asigure că programe informaţionale, de educaţie şi instruire în securitate şi sănătate pentru lucrătorii medicali:• conştientizează că toţi lucrătorii medicali sunt expuşi

riscului la agenţii patogeni infecţioşi şi, prin urmare, trebuie educaţi şi instruiţi corespunzător în luarea măsurilor adecvate de prevenţie şi protecţie;

• oferă instrumente şi instruire tuturor lucrătorilor medicali în procesul achiziţionării cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice, inclusiv colectarea datelor, analiza şi transmiterea lor;

• fac parte din programul de introducere pentru noii lucrători medicali, studenţi şi voluntari;

• vizează aspectele generale ale securităţii şi sănătăţii ocupaţionale, inclusiv măsurile de prevenţie şi protecţie, precum şi principiile managementul SSO;

• asigură faptul că lucrătorii sunt informaţi cu privire la pericolele generale şi specifice ce ţin de sarcinile lor şi riscurile particulare ale expunerii la HIV şi alţi agenţi patogeni infecţioşi;

• ţin cont de dimensiunile etice, sociale şi de gen ce vizează managementul HIV şi a altor agenţi patogeni infecţioşi, întrucât acestea vizează siguranţa şi sănătatea lucrătorilor, precum şi bunăstarea şi drepturile pacienţilor;

• includ recalificări periodice pentru a menţine şi a actualiza cunoştinţele, abilităţile, şi în caz de necesitate, certificările profesionale;

• au legătură cu obiectivele activităţilor serviciului de sănătate şi sunt direcţionate către sarcini specifice;

• informează constant personalul despre agenţii patogeni infecţioşi, cum ar fi virusul HIV, virusul hepatic B şi C, şi tuberculoza;

Fişa informativă nr. 11Educaţia şi formarea profesională la locul de muncă 6, 13, 20

Page 92: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

78

• oferă informaţii curente despre efectuarea şi introducerea schimbărilor în procedurile şi practicile de lucru;

• oferă informaţie specifică în cazuri de urgenţă şi tehnici şi proceduri de prim ajutor, inclusiv cele ce ţin de expunerea la HIV şi alţi agenţi patogeni infecţioşi;

• oferă informaţie şi instruire necesară pentru utilizarea echipamentului nou;

• informează lucrătorii despre procesul de testare după expunere la infecţie, consiliere şi tratament;

• informează lucrătorii despre programele de vaccinare şi încurajează vaccinarea;

• instruiesc lucrătorii în implementarea măsurilor adecvate şi corecte de prevenire şi protecţie la expuneri;

• utilizează o gamă largă de materiale şi tehnici educaţionale şi de instruire cu implicarea activă a lucrătorilor;

• informează lucrătorii despre drepturile şi obligaţiile lor legale cu privire la securitatea şi sănătatea ocupaţională;

• direcţionează lucrătorii spre alte surse obiective de informaţie.

Page 93: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

79

• European Union Commission, Brussels: http://europa.eu.int/comm/health/ph_threats/com/aids/aids_en.htm

• Family Health International, Research Triangle Park (NC, United States): http://www.fhi.org

• Global Business Coalition on HIV/AIDS, New York: http://www.businessfightsaids.org

• Global Health Initiative, World Economic Forum, Geneva: http://www.weforum.org/globalhealth

• International Commission on Occupational Health, Rome: http://www.icoh.org.sg

• International Confederation of Free Trade Unions: http://www.icftu.org

• International Council of Nurses, Geneva: http://www.icn.ch• International Federation of Social Workers, Bern: http://

www.ifsw.org• International Labour Office, Geneva: http://www.ilo.org• International Organisation of Employers, Geneva: http://

www.ioe-emp.org• International Pharmaceutical Federation, The Hague:

http://www.fip.org• Joint United Nations Programme on HIV/AIDS, Geneva:

http://www.unaids.org• Pan American Health Organization, Washington: http://

www.paho.org• Public Services International, Ferney-Voltaire: http://

www.world-psi.org• United Nations Development Programme, New York:

http://www.undp.org/hiv• World Bank, Washington: http://www1.worldbank.org/

hiv_aids/• World Health Organization, Geneva: http://www.who.int/hiv/• World Medical Association (WMA), Ferney-Voltaire:

http://www.wma.net

Fişa informativă nr. 12Surse internaţionale selectate privind politi-cile, cadrul de reglementare şi informaţii teh-nice HIV/SIDA disponibile pe Internet

Page 94: Ghidul comun al OIM/OMS cu privire la serviciile de ...

80

Epidemia HIV/SIDA este o criză globală şi o provocare enormă în calea dezvoltării şi a progresului social. Impactul său economic şi social este grav, mai ales atunci când pierderea de resurse umane se produce prin-tre cei cu abilităţi definite şi cu o instruire profesională şi managerială superioară. Consecinţa acestei pierderi atinge proporţii critice atunci când afectează servicii şi structuri esenţiale, care se află în prim plan, cum ar fi sistemele naţionale de sănătate.Până în prezent, nu există nici vaccin pentru prevenirea HIV/SIDA, nici tratament. Prevenirea se bazează pe campanii de sensibilizare publică şi pe schimbarea comportamentului individual într-un mediu facilitator, fapt ce necesită timp şi răbdare. Terapia antiretrovirală eficace şi la preţ accesibil, a contribuit ca şi tratament la menţinerea sănătăţii, pre-lungirea vieţii a pacienţilor şi păstrarea surselor de existenţă. În virtutea mandatelor instituţionale complementare, cooperării strânse şi de durată în domeniul sănătăţii ocupaţionale, şi mai recent, în con-textul parteneriatului de co-sponsori, UNAIDS, OIM şi OMS au decis să-şi unească forţele în scopul oferirii asistenţei serviciilor de sănătate în consolidarea capacităţilor de oferire pentru angajaţi a unui mediu de lucru sigur, sănătos şi decent, ca fiind drept cea mai eficace modali-tate de a reduce transmiterea HIV şi a altor agenţi patogeni cu trans-mitere pe cale sanguină şi de a ameliora îngrijirile acordate pacienţilor. Acest lucru este esenţial, luând în considerare faptul că lucrătorii me-dicali nu trebuie doar să acorde îngrijire medicală normală, dar şi să ofere servicii HIV/SIDA, să administreze şi monitorizeze tratamentul antiretroviral, în condiţiile în care, în multe state, chiar ei sunt afectaţi de epidemie.


Recommended