1

Asociaţia RENINCO Romania Centrul de Abilitare Speranţa

Timişoara

Proiect finanţat prin intermediul Programului Matra – KAP

al Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos la Bucureşti

Proiect „ Şi eu trebuie să fiu elev „

Ghid

privind traseul educaţional şi intervenţia integrată

pentru copiii cu dizabilităţi, cu accent pe copilul cu dizabilităţi severe

sau profunde

Introducere

Acest material a apărut din nevoia de a elabora un document clar si precis care sa

determine principlalele puncte de reper, in traseul educational al unui copil cu dizabilitati

severe, cu focalizare pe dizabilitatile intelectuale.

Este un lucru cunoscut ca deşi legislatia românească precizează obligativitatea

şcolarizării tuturor copiilor, deşi există eforturi, programe şi proiecte, pentru ca toţi copiii

să fie integraţi în programe şcolare şi educaţionale, un număr impresionanat de copii

cu dizabilităţi severe (in principal cu dizabilităţi de tip intelectual) NU AU ACCES

şi NU PARTICIPĂ la programele educaţionale. Din datele ANPC sunt peste 13.000

de astfel de copii.

Stim ca 96% din persoanele cu handicap sunt in familii si doar 4% in institutii. Dintre

acestea cele mai puţin vizibile şi care ajung cel mai greu să aibă acces şi să participe la

viaţa socială sunt persoanele cu dizabilităţi severe, în special cele intelectuale. Practica ne

demonstrază ca acestea nu sunt depistate la timp, nu se intervine timpuriu şi, de cele mai

multe ori NU AJUNG LA ŞCOALĂ.

Serviciile pentru aceste persoane devin o problema care trebuie privita cu mai multa

atentie. Programele educaţionale sunt necesare copiilor cu dizabilităţi severe (focalizat pe

cele intelectuale) din primul moment după naştere. Înţelegem prin servicii educaţionale

programele de depistare şi intevenţie timpurie, şcolarizarea dar şi programele de respiro

şi relaxare Promovăm ca aceste servicii să fie denumite ca TRASEU EDUCATIONAL

necesar copiilor cu dizabilităţi severe cu focalizare pe cele de tip intelectual..

2

Un grup de experţi din MECT, ANPC, ANPH şi RENINCO, cu sprijinul Ambasadei

Olandei la Bucureşti au decis să eleboreze un document care să clarifice nevoia de

educaţie şi şcoalrizare a copiilor cu dizabilităţi severe de tip intelectual.

S-a identificat în comun faptul că acest document va fi înaintat autorităţilor reprezentate

în acest grup şi se va emna ca document comun.

(# Termenul de dizabilitate pe care îl folosim a fost introdus în DOM, la pagina 215.)

Drepturile copiilor cu dizabilităţi intelectuale severe

Fiecare copil înainte de a avea o dizabilitate, indiferent de gravitatea acesteia este un

copil cu drepturi egale şi căruia trebuie să îi asigurăm prin măsuri sociale, educaţionale şi

medicale şanse egale la învăţare, dezvoltare, integrare şi participare şcolară şi socială.

Aceste drepturi sunt susţinute de Convenţia cu privire la drepturile copilului (1989) dar şi

de Convenţia privind persoanele cu dizabilităţi (2008) şi oglindite în legislaţia

românească.

Precizăm că toate prevederile pe care le promovăm în acest TRASEU EDUCAŢIONAL

sunt susţinute de prevederile actelor normative existente, dar se simte nevoia unei

evidenţieri care să ofere un punct de plecare în promovarea dreptului şi egalizarea

şanselor la educaţie pentru copii cu dizabilităţi severe, cu focalizare pe copii cu

dizabilităţi severe intelctuale.

Când este vorba de un copil cu dizabilităţi severe, cu precădere de ordin intelectual există

în experienţa socială o percepţie eronată şi o respingere a dreptului la şanse egale şi la

participare socială, determinată de dificultate cu care se schimbă înţelegerea socială cu

privire la valoarea intrinsecă a fiecărui copil şi la nevoia de a sprijini şi a favorza

deschiderea societăţii pentru a îşi ajuta şi stimula în dezvoltare toţi membrii indiferent de

potenţialul lor intelectual.

Asigurarea şanselor egale la dezvoltare şi educaţia precum şi integrarea socială constituie

un demers care depinde nu numai de legislaţie ci şi de măsurile concrete preconizate de

instituţii sociale care trebuie să dezvolte mecanisme de depistare, evaluare, intervenţie şi

monitorizare prin servicii publice specializate dar şi prin serviciile comune ale societăţii.

Asigurarea şanselor egale la educaţie constituie responsabilitate tuturor organismelor

sociale implicate în depistarea timpurie, intervenţia şi monitorizarea copilului cu

dizabilităţi severe.

Este necesar ca familia să susţină copilul cu dizabilităţi severe pe tot parcursul existenţei

acestuia, în parteneriat cu organismele abilitate să ofere respectarea dreptului şi

egalizarea şanselor la dezvoltare şi educaţie. Pentru aceasta familia la rîndul ei trebuie

susţinută şi pe parcursul traseului educaţional al copilului, prin măsuri speciale care să o

întărească şi să o împuternicească să fie alături de copil şi instituţiile de sprijin. Rolul

3

comunităţii se trasează prin implicarea autorităţilor locale dar şi prin sprijinirea acestora

pentru a fi deschise şi pregătite să ofere sprijin fiecărui copil şi familieie sale.

Acest document doreşte să exprim un punct de vedere comun şi o asumare de

responsabilităţi din partea organismelor centrale care intervin în asistenţă şi educaţie, cu

privire la asigurarea unui traseu social şi educaţional firesc, sprijinit de măsuri adecvate şi

pentru copiii cu dizabilităţi severe cu focalizare pe cei care au dizabilităţi intelectuale,

deoarece aceştia sunt de obicei cei mai expuşi risclui de a nu fi primiţi în programe

educaţionale şi în şcoli.

Acest document promovează dreptul la educaţie a copiilor cu dizabilităţi severe

intelectuale.

Discutarea dreptului la educaţie, în cazul copiilor menţionaţi, se leagă de trei domenii:

- educaţia

- sănătatea

- asistenţa şi protecţia socială.

Dreptul la educaţie are în esenţă trimiterea către integrarea socială şi de acee presupune

participare şi implicare a fiecărui individ,după posibilităţile şi competenţele sale. De

asemenea, pentru fiecare copil, inclusiv pentru cei cu dizabilităţi severe intelectuale ,

finalitatea şcolarizării se referă la nevoia de a participa şi a se implica în viaţa socială.

Pentru toate aceste domenii trebuie specificat atât lucrul direct cu copiii cât şi lucrul cu

parintii si rolul lor in scolarizarea si educatia copiilor lor.

Adresarea este atât autorităţilor cât şi părinţilor care trebuie să ştie ce să ceară

grădiniţei şi şcolii.

Argumente

pentru un traseu educaţional al copiilor cu dizabilităţi severe de tip intelectual

Argumentul drepturilor copilului-dreptului la educatie

Argumentul calitatii vietii

Argumentul psihosocial

Argumentul controlului social

Argumentul eficientei interventiei timpurii

Principiile generale

Orice copil cu dizabilităţi severe, fie ele intelectuale este înainte de toate un copil cu

drepturi egale cu ceilalaţi copii.

Fiecare copil este important şi valoros pentru societate, pentru comunitatea în care

trăieşte şi pentru familia în care s-a născut.

Fiecare copil poate învăţa şi se dezvoltă în mod unic, în ritmul şi stilul său.

4

Societate, comunitatea, familia şi şcoala contribuie major la învăţarea şi dezvoltarea

fiecăriu copil.

Dreptul la educaţie e pus în practică prin măsuri sociale şi educaţionale în care se implică

toate instituţile comunităţii şi societăţii.

Modelul de intervenţie educaţională este cel centrat pe familie care promovează pe cât

posibil, sprijinirea copiluli cu dizabilităţi severe de tip intelectual în familia sa de origine,

implicând resursele existente în familie şi comunitate, punând accent pe forţele acestora

şi pe partenriatul la nivel comunitar şi profesional, alături de familie.

Momentele traseului educaţional

1. Înainte şi imediat după naştere: depistare, evaluare şi intervenţie timpurie

2. Certificare, orientare spre servicii

3. Acces şi participare la procesul de învăţământ

4. Preluarea, susţinerea şi împuternicirea familiei.

5. Breviar

La fiecare din aceste etape ale traseului se precizează:

- Descrierea pe scurt a fiecăreia.

- Instituţiile care intervin şi ce drum se recomandă

părintelui şi profesionistului implicat

- Tipurile de profesionişti în diferitele servicii

recomandate.

- Surse legislative care susţin recomandările.

1. Înainte şi imediat după naştere:

informare, consiliere pentru părinţi şi depistare, evaluare şi intervenţie timpurie

pentru copi.

La acest prim moment, cuprins între 0 şi 3 ani se pune problema depistării şi

intervenţiei timpurii. Înainte de naştere există servicii de depistare genetică şi de sfat

genetic. Deşi nu sunt în toate locaţiile se poate spune că ele constituie un tip de

serviciu necesar şi pe cale de dezvoltare.

La naştere.

La naştere copilul cu dizabilităţi severe este depistat de medicul neonatolog şi de

pediatrul din maternitate. Părinţii sunt anunţati şi orientaţi către serviciile locale din

perimetrul domiciliului.

Traseul educaţional la acest nivel evidenţiază următoare probleme:

- comunicarea dizabilităţii către părinţi

- anunţul ambilor părinţi

- prevenirea părăsirii copilului în maternitate

- orientarea părinţilor către medicul de familie

- identificarea serviciilor de intervenţie timpurie din raza domiciliului

- orientarea părinţilor către acestea

5

- analiza situaţiilor de excepţie cum ar fi nevoi de un centru maternal

- consilierea părinţilor

Profesioniştii implicaţi la acestă etapă sunt:

- medicul neonatolog

- medicul pediatru

- asistentul social din maternitate

- psihologul din maternitate

Riscul de parasire a copilului cu dizabilităţi severe in maternitate este foarte mare. Din

acesta cauza este necesar de identificat traseul interventional asupra lui de cat mai

timpuriu cu putinta şi sprijinită familia în a urma acest demers.

Pentru a preveni separarea copilului de familie, sunt realizate şi activitati pentru

identificarea si consilierea mamelor cu ,,risc de părăsire a copilului”

Aceste cazuri sunt sesizate de către cadrele medicale de la sala de naştere, de către

personalul de la secţia de neonatologie din maternitate/spital, de aparţinătorii

gravidelor/mamelor sau de gravida/mama care solicită o discuţie cu asistentul social.

De asemenea, asistentul social are acces in saloanele gravidelor şi lăuzelor, în vederea

identificarii mamelor cu risc de părăsire a copilului.

Pentru acest început al intervenţiei, la demersurile de tip medical realizate de maternităţi

şi spitale şi prin politicile de respectare şi susţinere a drepturilor copilului în România

există Direcţii de Asistenţi Socială şi protecţia drepturilor Copilului şi Servicile publice

specializate.

Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) este instituţia

publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a

consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, cu rolul de a asigura pe teritoriul

judeţului/sectorului aplicarea politicilor şi strategiilor de asistenţă socială în domeniul

protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu

handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie. De asemenea, DGASPC

coordonează activităţile de asistenţă socială şi protecţie a copilului la nivelul judeţului,

respectiv al sectorului municipiului Bucureşti.

Activitatea DGASPC în domeniul protecţiei drepturilor copilului este complementară

activităţii desfăşurate de SPAS, specialiştii săi intervenind în cazul copiilor care au

nevoie de protecţie în afara familiei, în situaţiile de abuz, neglijare sau exploatare şi/sau

atunci când se impune acordarea de servicii specializate.

Servicile publice de asistenta sociala (SPAS) care precizeaza toate cazurile posibile in

care institutiile publice, respectiv maternitatile isi asuma resposnsabilitatea de prevenire a

parasirii copilului cu dizabilitati severe de catre familie si de preluare in interventie

timpurie.

Dacă insa ar interveni o decizie de separare, ea nu poate fi luată decât de parinti

însişi, în afara oricărui climat de presiune.

Orientarea parintilor către serviciile de interventie timpurie este realizata de către

asistentul social al maternitati la solicitarea medicului neonatolog care depisteaza si

evalueaza la nastere copilul. Anuntul catre familie este realizat de medicul specilist

curant al copilului din sectia de neonatologie.

Acest anunt fiind o decizie de tip etic este important sa fie implicat si psihologul (in

maternitatile unde exista acest profesionist) in respectul situatiei si particularitatilor

familiei.

6

Maternitatile au responsabilitatea de a realiza parteneriate si colaborari cu profesionisti

specializati pentru buna derulare a anuntului in cazul copiilor cu dizabilitaţi severe.

Situaţia părăsirii copilului este determinată de lipsa de sprijin, informaţie, consiliere

şi uneori de lipsa actelor de indentitate.

Unele mame îşi exprimă sau nu intenţia de a-şi parăsi copilul, de obicei nu îşi dau

identitatea corectă, părăsind spitalul imediat se starea de sănătate le-o permite. În general

evită să-şi privească copilul sau dacă acesta le este adus, au o atitudine evidentă de

indiferenţă. De cele mai multe ori refuză să alăpteze copilul. În acest caz, prevenirea

separării copilului de mamă este extrem de dificila.

Mamele percep parăsirea ca pe ceva permis şi nu au internalizata responsabilitatea

creşterii şi îngrijirii propriului copil. Au probleme chiar si in ceea ce priveste întocmirea

certificatului de naştere pentru acesta. De multe ori ele nu-si cunosc drepturile si

serviciile sociale la care au acces. Există chiar şi situaţii în care mama poate avea acces la

un Centru maternal împreună cu copilul.

În fiecare din situaţiile enumerate mai sus, prezenţa asistentului social şi a psihologului

alături de mamă poate să prevină părăsirea copilului, prin analizarea pertinentă a fiecărei

situaţii în parte, dar şi prin prezentarea mai multor oferte de asistenţă socială specializată

care ar aduce copilul în situaţia de a putea beneficia fie de sustinerea familiei proprii, fie

de a evita instituţionalizarea prin oferirea unor alternative familiale.

Este foarte importantă o conlucrare a cadrelor medicale cu asistentul social. Semnalarea unui caz în situaţie de risc de părăsire reprezintă o măsură de urgenţă care,

urmată de o consiliere pertinentă şi de ajutorul social adecvat, poate reprezenta o reusita

in prevenirea separarii copilului de familie.

Mamele sunt acompaniate de asistentul social în realizarea diverselor demersuri

administrative (înregistrarea naşterii copilului, obţinerea certificatului de naştere,

acompaniere la Poliţie sau la Starea Civilă) in vederea înregistrării naşterii copilului,

astfel încat acesta să beneficieze de drepturile sale: un nume, o familie, asistenţă

medicală, alocaţie de stat, etc precum si continuarea interventiei la nivelul local dupa

parasirea maternitatii.

Pentru orientarea si stabilirea interventiilor necesare asupra copilui sunt necesare

informatii detaliate cu privire la dizabilitatea severa sau profunda diagnosticata sau in

curs de diagnosticare dar si la serviciile de inteventie si educatie din comunitate,

alternative care pot sprijini dezvoltarea acestuia. Aceste servicii trebuie sa se areseze

direct copilului dar si familiei care are nevoie de consiliere, si suport. La acest nivel se

cere colaborare interinstitutionala, informare si consilierea parintilor în alegerea celui

mai potrivit serviciu social, medical si educational pentru menţinerea cuplului mamă-

copil, oferirea de alternative de a evita părăsirea copilului (centrul maternal, reţeaua de

asistenţă maternală, plasamentul la o familie, la o persoană etc.)si a sprijini interventia

timpurie.

Parintilor le sunt explicate avantajele şi dezavantajele fiecărei alternative în parte, pentru

ca aceasta să fie sigură că a adoptat alternativa pe care o doreşte de fapt şi care va fi spre

binele superior al copilului ei.

Imediat după naştere

Demersul de interventie timpurie poate porni şi de la solicitarea parintilor

În aces caz cererea se adresează direct, telefonic sau la SEC (servicul de evaluare

Complexă) care aparţine Direcţiilor de Asistenţă socială şi protecţia drepturilor copilului

7

de la nivelul fiecărei localităţi. Acest serviciu are rolul să evlueze copilul, să solicite

acorduri de colaborare pe caz căte serviciile necesare locale (inclusiv către servcii ale

organizaţiilor neguvernamentale ) în aşa fel încât să se ofere un Plan al serviciilor

necesare copilului şi familiei şi cazul să fie monitorizat de către autorităţile locale.

De obicei autorităţile efectuează şi o anchetă socială preliminară care identifică prin

asistentul soacial al direcţiei problemele familiei şi modul cel mai eficient de sprijinire a

copilului.

Evaluarea iniţială a copilului este realizată de SEC şi părinţii primesc în 30 de zile de la

înregistrarea cazului un Plan de Servicii însoţit de recomandările necesare.

Planul de servicii prevede şi prestaţiile care vor fi acordate familiilor care se confruntă

cu dificultăţi financiare (venit minim garantat, alocaţii pentru familiile cu mai mulţi copii

sau pentru familiile monoparentale ş.a.), ori prestaţiile care se acordă în situaţii

excepţionale (financiare sau în natură).

Dacă, după acordarea sistematică a tuturor serviciilor şi prestaţiilor prevăzute în planul de

servicii, se constată că nu este posibilă menţinerea copilului alături de părinţii săi,

Serviciul public de asistenţă socială va sesiza Direcţia generală de asistenţă socială şi

protecţia copilului, în vederea evaluării cazului, acordării de servicii specializate şi,

eventual, instituirii unei măsuri de protecţie specială a copilului.

Fiecare caz este monitorizat si reevaluat la 3 luni sau ori de câte ori este nevoie, prilej

cu care se monitorizarea obiectivele stabilite in Planul de Servicii si se inregistreaza

progresele familiei si se fac recomandari in vederea continuarii sau incetarii asistarii

familiei.

La acest nivel traseul educaţional presupune informarea şi instruirea familie de cître

managerul de caz dar şi intevenţia directă asupra copilului cu duzabiulităţi severe prin

serviciile existente de intervenţie timpurie propuse de SEC.

Serviciile de intervenţie timpurie pentru copii mici (de la 0 la 3 ani), deşi nu sunt încă

suficient structurate şi nu alcătuiesc un sistem unitar de intervenţie, constituie o

preocupare atât pentru instituţiile de stat cât şi pentru iniţiativele societăţii civile ONG

uri).

Acestea pot fi:

- logopedie

- recuperare neuromotorie

- kinetoterapie

- Servicii de îngrijire, intervenţie şi educaţie în centre de zi şi grădiniţe speciale

care se adresează unui anumit tip de dizabilitate (autism, down, dizabilităţi severe

neuromotorii sau/şi intelectuale).

- Servicii diverse de remediere timpurie în şcoli speciale transformate în centre de

resurse deschise pentru comunitate.

- Consiliere pentru părinţi şi programe de informare şi educaţie adresate acestora

- Consilierea tinerelor mame.

- Etc.

Indiferent de locaţia unde se dau astfel de servicii este important ca orice copil cu

dizabilităţi severe intelectuale să primescă intervenţiile de care are nevoie prin

abordarea lui personalizată şi prin respectarea parteneriatului cu familia sa.

Specialiştii implicaţi în evaluarea şi intervenţia timpurie sunt:

8

- asistenţi sociali de la Direcţie de asistenţă socială şi protecţia drepturilor copilului.

- Managerul de caz de la SEC

- Specialiştii care efectuează evaluarea, de la SEC

- Specialiştii din serviciile de intervenţie timpurie care se găsesc local (logoped,

psihodiagnostician, medic, kinetoterapeut, psihomotrician, educator specilizat,

etc.)

____2. Certificare şi orientare spre servicii

Argument

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevede că, în

vederea dezvoltării personalităţii sale, copilul cu handicap are dreptul la educaţie,

recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii. Copilul cu

handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale, nevoi care trebuie

identificate în baza unei evaluări multidisciplinare.

Este în interesul superior al copilului ca familia să se implice sau să fie implicată în toate

deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copilul cu dizabilităţi şi să sprijine îngrijirea,

creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia, în vederea incluziunii lui sociale.

Breviar

Reprezentant legal al copilului este, în înţelesul Legii nr. 272/2004, părintele sau

persoana desemnată potrivit legii să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile

părinteşti faţă de copil.

Comisia pentru protecţia copilului (CPC), prevăzută la art. 104 din Legea nr. 272/2004

privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, este organul de specialitate, fără

personalitate juridică, al consiliului judeţean, respectiv al consiliului local al sectorului

municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia protecţiei şi promovării

drepturilor copilului. Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru

protecţia copilului sunt reglementate prin HGR nr. 1437/2004.

Serviciul de evaluare complexă funcţionează în cadrul DGASPC şi asigură exercitarea

în mod corespunzător a atribuţiilor ce revin CPC privind copilul cu dizabilităţi.

Comisia internă de evaluare continuă din cadrul unităţilor de învăţământ special,

integrat şi/sau inclusiv realizează urmărirea evoluţiei şcolare a copilului cu dizabilităţi în

vederea reevaluării condiţiilor privind orientarea lui şcolară.

Descriere de servicii şi profesioniştii implicaţi

În vederea încadrării în grad de handicap a copilului sau a orientării lui

şcolare/profesionale, familia adresează o cerere Direcţiei Generale de Asistenţă Socială

şi Protecţia Copilului de la nivelul fiecărui judeş/sector al municipiului Bucureşti

(DGASPC), în funcţie de domiciliul sau reşedinţa copilului.

Cererea este însoţită de un dosar care cuprinde: trimitere de la medicul de familie, copii

de pe actele de identitate ale copilului şi ale părinţilor, acte medicale (ieşiri din spital,

buletine de analiză etc.).

Cererea şi dosarul se depun la registratura DGASPC. Registratura înaintează dosarul

către Serviciul de evaluare complexă din cadrul DGASPC.

9

Serviciul de evaluare complexă întocmeşte raportul de evaluare complexă şi planul de

recuperare a copilului cu dizabilităţi şi propune CPC încadrarea copilului într-un grad de

handicap şi orientarea şcolară/profesională.

În faţa CPC vor fi chemaţi părinţii, copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, familia,

reprezentantul legal precum şi orice persoane care pot da relaţii în cauză. În cazul

copilului cu dizabilităţi care necesită încadrare într-un grad de handicap şi, după caz,

orientare şcolară/profesională, prezenţa şi audierea copilului au loc numai la solicitarea

expresă a CPC. Cererea unui copil, care nu a împlinit vârsta de 10 ani, de a fi ascultat nu

poate fi refuzată de către CPC decât motivat.

Deşi şedinţele CPC nu sunt publice, aceasta poate admite să fie de faţă şi alte persoane

decât cele chemate, dacă apreciază că prezenţa lor este utilă.

Hotărârea CPC se comunică familiei sau reprezentantului legal, copilului care a împlinit

vârsta de 10 ani, direcţiei pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv

a municipiului Bucureşti, DGASPC ori, după caz, organismului privat acreditat, primăriei

unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază părinţii, precum şi organelor

financiare competente, dacă s-a stabilit plata unei contribuţii în sarcina părinţilor.

Hotărârile CPC se comunică persoanelor interesate în termen de 5 zile de la data ţinerii

şedinţei, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.

Certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap, certificatul de expertiză şi

orientare şcolară/profesională şi, după caz, planul de reabilitare a copilului cu dizabilităţi

constituie anexe ale hotărârii CPC şi fac parte integrantă din aceasta.

Hotărârile CPC pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse

judecării fiind soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr.

272/2004.

CPC soluţionează cazul în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării de către

DGASPC a sesizării cu privire la cauza respectivă.

Factorii în evaluare

Vârsta la care este diagnosticată dizabilitatea intelectuală depinde de câţiva factori.

Sindromul Down este în general diagnosticat la naştere, în timp ce o dizabilitate

intelectuală uşoară poate fi diagnosticată doar atunci când un copil începe să aibă

rezultate proaste la şcoală. Dizabilitatea severă intelectuală este evluată de timpuriuprin

modul în care copil răspunde stimulilor din mediu şi a felului cum se încadrezaă în

cerinţele acestuia. Nevoia de a cunoaşte foarte devreme dizabilitatea severă intelectuală

este determinată de rolul important al intervenţiei timpurii: prin metode de stimulare

multisenzorială sau prin activarea potenţialului existent şi pe dimensiunile acestuia

identificate cu un răspuns mai mare se pot construi modele de comunicare cu copilul şi de

comunicare a acestuia cu mediul material şi social.

Mediul social şi economic de dezvoltare al unui copil poate constitui deasemenea un

factor important: un copil dintr-o zonă rurală săracă cu acces limitat la îngrijirile

medicale poate fi diagnosticat foarte târziu sau poate să nu fie niciodată evaluat corect, în

timp ce un copil care trăieşte în oraş, având acces facil la sistemul de îngrijiri medicale,

poate beneficia de un diagnostic timpuriu.

Politicile sociale şi educaţionale au ca punct focal egalizarea şanselor la educaţie a

copiilor prin facilitarea accesului timpuriu la evaluare şi servicii, în toate zonele.

10

Un nou serviciu este în acest sens echipa mobilă de intervenţie care poate ajunge la

familiile aflate în perimetre defavorizate şi la depărtare de locaţile serviciilor generale.

Această echipă poate realiza şi evaluarea timpurie copilului.

Evaluare. Existã proceduri diferite pentru diagnosticarea dizabilitãþii la copii ºi la adulþi.

Procedura pentru diagnosticarea copiilor implicã douã comisii: Serviciul pentru

Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului evaluează iniţial copilul, şi Comisia pentru

Protecţia Copilului emite un Certificat al gradului de dizabilitate bazându-se pe

recomandãrile Serviciului. Acest Certificat determină posibilitatea de a beneficia de

ajutorul social, dar, teoretic, gradul dizabilităţii nu are o legătură directã cu formele

de educaţie care sunt disponibile pentru fiecare copil. Altfel spus, chiar cu un

Certificat de dizabilitte severă copilul are dreptul să se înscrie la şcoală (acces) şi să

participe la programe de educaţie care să îi stimuleze potenţialul şi să îi sprijine

dezvoltarea.

Pentru orientare în cadrul programelor de educaţie sunt responsabile Comisiile de

Evaluare Internă care aparţin şclilor speciale şi care monitorizează dezvoltare şcoalră a

copilului.

Responsabilităţi şi atitudini

În conformitate cu prevederile art. 46 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi

promovarea drepturilor copilului are, “organele de specialitate ale administraţiei publice

centrale şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să iniţieze programe şi să

asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu

handicap şi ale familiilor acestora în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le

favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii.”

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a informa părinţii şi copiii în

legătură cu drepturile pe care le au, precum şi asupra modalităţii de acordare a drepturilor

de asistenţă socială şi de asigurări sociale.

Pentru ca un copil cu dizabilitate să poată beneficia de serviciile medicale şi de

recuperare necesare, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale,

autorităţile administraţiei publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau private

cu atribuţii în domeniul sănătăţii sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile

necesare pentru:

a) reducerea mortalităţii infantile;

b) asigurarea şi dezvoltarea serviciilor medicale primare şi comunitare;

c) prevenirea malnutriţiei şi a îmbolnăvirilor;

d) asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada pre- şi postnatală,

indiferent dacă acestea au sau nu au calitatea de persoană asigurată în sistemul

asigurărilor sociale de sănătate;

e) informarea părinţilor şi a copiilor cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului,

inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei şi salubrităţii mediului

înconjurător;

11

f) dezvoltarea de acţiuni şi programe pentru ocrotirea sănătăţii şi de prevenire a

bolilor, de asistenţă a părinţilor şi de educaţie, precum şi de servicii în materie de

planificare familială;

g) verificarea periodică a tratamentului copiilor care au fost plasaţi pentru a primi

îngrijire, protecţie sau tratament;

h) asigurarea confidenţialităţii consultanţei medicale acordate la solicitarea copilului;

i) derularea sistematică în unităţile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă,

inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu

transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor.

CPC are următoarele atribuţii principale:

a) stabileşte încadrarea copiilor cu dizabilităţi într-un grad de handicap şi, după caz,

orientarea şcolară a acestora;

b) stabileşte măsurile de protecţie specială a copiilor, în condiţiile legii;

c) reevaluează periodic hotărârile privind măsurile de protecţie, precum şi încadrarea

în grad de handicap şi orientarea şcolară a copiilor, pe baza sesizării direcţiei

generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumită în continuare

Direcţia;

d) revocă sau înlocuieşte măsura stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care

au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

e) soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent maternal

profesionist;

f) soluţionează plângerile adresate de copii, în măsura în care soluţionarea acestora

nu este stabilită de lege în competenţa altor instituţii;

g) promovează drepturile copilului în toate activităţile pe care le întreprinde;

informează părinţii cu privire la consecinţele plasamentului asupra raporturilor pe

care le au cu copiii, inclusiv drepturile şi obligaţiile pe care le au faţă de copil pe

durata măsurii plasamentului;

h) stabileşte, în condiţiile legii, cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la

întreţinerea copilului pentru care s-a decis plasamentul.

CPC îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Secretariatul CPC este obligat să înregistreze cererile adresate de către copii în legătură

cu procedurile în faţa CPC şi să le aducă la cunoştinţă modul în care au fost soluţionate.

Atribuţiile Serviciului de evaluare complexă (SEC) din cadrul DGASPC, prevăzute în

art. 21 din HGR nr. 1437/2004, sunt următoarele:

a) identifică copiii cu dizabilităţi şi dificultăţi de învăţare şi adaptare

socioşcolară, care necesită încadrare într-un grad de handicap şi

orientare şcolară/profesională, în urma solicitărilor directe, a

referirilor din partea specialiştilor care vin în contact cu copiii cu

dizabilităţi şi a sesizărilor din oficiu;

b) verifică îndeplinirea condiţiilor privind încadrarea copilului într-un

grad de handicap şi orientarea şcolară/profesională a acestuia;

c) în situaţii excepţionale, efectuează evaluarea complexă a copilului sau

componente ale acesteia la sediul serviciului sau la domiciliul

copilului;

12

d) întocmeşte raportul de evaluare complexă şi planul de recuperare a

copilului cu dizabilităţi, prevăzut în anexa nr. 3, şi propune Comisiei

încadrarea copilului într-un grad de handicap şi orientarea

şcolară/profesională; aceste propuneri se fac în baza raportului de

evaluare complexă şi prin aplicarea criteriilor de încadrare într-un

grad de handicap, respectiv a celor de orientare şcolară/profesională;

e) întocmeşte, în condiţiile legii, planul individualizat de protecţie

pentru copilul cu dizabilităţi;

f) urmăreşte realizarea planului de recuperare a copilului cu dizabilităţi,

respectiv a planului individualizat de protecţie, aprobat de Comisie;

g) efectuează reevaluarea anuală a condiţiilor privind încadrarea

copilului într-un grad de handicap, la cererea părintelui sau a

reprezentantului legal, formulată cu cel puţin 30 de zile înainte de

expirarea termenului de valabilitate a certificatului. Cererea de

reevaluare poate fi formulată şi înainte de expirarea acestui termen

dacă s-au schimbat condiţiile pentru care s-a eliberat certificatul de

încadrare într-un grad de handicap. La cererea de reevaluare se

anexează documentele prevăzute de legislaţia în vigoare;

h) comunică în scris părinţilor sau reprezentantului legal data stabilită

pentru reevaluare;

i) efectuează reevaluarea pe ciclu şcolar a condiţiilor privind orientarea

şcolară/profesională a copiilor cu dizabilităţi, la cererea părintelui sau

a reprezentantului legal ori a comisiei interne de evaluare continuă;

cererea este formulată cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea

termenului de valabilitate a certificatului sau în situaţia în care se

constată schimbarea condiţiilor pentru care s-a eliberat certificatul de

expertiză şi orientare şcolară/profesională.

Comisiile interne de evaluare continuă din cadrul unităţilor de învăţământ special,

integrat şi/sau inclusiv realizează urmărirea evoluţiei şcolare a copilului cu dizabilităţi în

vederea reevaluării condiţiilor privind orientarea lui şcolară. Ele au obligaţia să sesizeze

CPC cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a certificatului

de expertiză şi orientare şcolară/profesională sau în situaţia în care se constată schimbarea

condiţiilor pentru care s-a eliberat certificatul. O dată cu sesizarea scrisă se trimit traseul

educaţional şi raportul de reevaluare a situaţiei şi progreselor şcolare ale copilului.

3. Acces şi participare la procesul de învăţământ

Argument

Toţi copii au dreptul la educaţie şi accesul şi participarea la şcoală este neângrădit.

Copii cu dizabiltăţi severe de tip intelectual au aceleaşi drepturi ca ceilalţi copii

pentru a urma şcoala.

Şcoala este UNA pentru toţi copiii.

Dizabilitatea ca tip de cerinţă educativă specială necesită sprijin şi resurse

suplimentare dar, constituie o direcţie de abordare flexibilă şi deschisă a

problemeaticii învăţământului în general.

13

Toţi copiii merg la şcoală, inclusiv cei care au dizabilităţi severe de tip intelectual şi

curriculum şcolar se adaptează şi individualizează pentru a răspunde diversităţii

nevoilor lor.

Descrierea serviciilor educaţionale destinate copiilor cu dizabilităţi

În România există următoarele oferte educaţionale pentru copiii/elevii/tinerii cu cerinţe

educaţionale speciale:

- educaţie specializată, în concordanţă cu tipul şi gradul dizabilităţii în cadrul

sistemului de învăţământ special, prin unităţile de învăţământ special;

- educaţie specializată în şcolile de masă, unde beneficiază de servicii

educaţionale de sprijin. Copiii cu dizabilităţi medii, profunde, severe şi/sau asociate sunt

înscrişi, de cele mai multe ori, în şcolile speciale. Copiii cu deficienţe de vedere, cu

dificultăţi de învăţare şi tulburări de limbaj, cu tulburări socio-afective sau de

comportament urmează curriculumul obişnuit şi sunt, după caz, integraţi în şcolile de

masă şi beneficiază de servicii educaţionale de sprijin.

Pe timpul şcolarităţii, copiii cu CES au acces la toate resursele de

reabilitare/recuperare psihopedagogică, medicală şi socială – la alte servicii de intervenţie

specifice, necesare şi disponibile în comunitate sau în unităţi specializate, inclusiv în cele

de învăţământ special

a. Unităţile şcolare speciale au ca specific tipul de deficienţe pentru care

şcolarizează copiii/elevii. Acestea sunt:

unităţi de învăţământ pentru elevi cu deficienţe (dizabilităţi) mintale

(intelectuale): - grădiniţe,

- şcoli cu clasele I-VIII,

- şcoli de arte şi meserii,

- centre de educaţie – centre de zi, centre de educaţie şi centre de

pedagogie curativă,

unităţi de învăţământ pentru elevi cu deficienţe (dizabilităţi) de auz:

- grădiniţe,

- şcoli cu clasele I-VIII,

- şcoli de arte şi meserii,

- grupuri şcolare care cuprind: liceu, şcoală de arte şi meserii,

şcoală postliceală.

unităţi de învăţământ pentru elevi cu deficienţe (dizabilităţi) de văz:

- grădiniţe,

- şcoli cu clasele I-VIII,

- şcoli de arte şi meserii,

- licee,

- grupuri şcolare care cuprind: liceu, şcoală de arte şi meserii,

şcoală postliceală.

unităţi de învăţământ pentru elevi cu deficienţe (dizabilităţi) motorii:

- grupuri şcolare care cuprind: clasele I-VIII, liceu, şcoală de arte

şi meserii, şcoală postliceală.

Integrarea şcolară a copiilor cu CES se realizează prin unităţi de învăţământ special,

prin grupe şi clase speciale integrate în şcolile publice şi individual în unităţi de

14

învăţământ preşcolare şi şcolare obişnuite, inclusiv în unităţi cu predare în limbile

minorităţilor naţionale.

Copiii cu dizabilităţi beneficiază de un curriculum adaptat în funcţie de gradul şi tipul

dizabilităţii. Astfel, ei pot urma curriculumul şcolii de masă, curriculumul şcolii de masă

adaptat sau curriculumul şcolii speciale. Durata şcolarizării diferă, de asemenea, în

funcţie de aceleaşi criterii. De exemplu, pentru copiii cu dizabilităţi severe, durata

şcolarizării în gimnaziu este de 10 ani, în loc de 8 ani ca la ceilalţi elevi din România.

Educaţia copiilor cu dizabilităţi severe se realizează în şcolile speciale, în clase speciale,

pe grupe de dezvoltare şi, în unele situaţii, copiii beneficiază de programe individualizate

de educaţie ăn cadrul şcolilor obişnuite. În învăţământul special, grupele şi clasele sunt

mai puţin numeroase decât în şcolile de masă.

Educaţia specializată este o responsabilitate a tuturor persoanelor care lucrează într-o

şcoală şi, la nivel naţional, este flexibilă, accesibilă şi tinde să cuprindă toţi elevii care au

cerinţe educative speciale.

b. Structuri şcolare integrate

Şcolile obişnuite dezvoltă o serie de servicii de sprijin pentru copiii care prezintă

diverse probleme.

a. Pentru copiii cu tulburări de limbaj există centrele logopedice interşcolare care

au profesori specialişti care desfăşoară terapii specifice pentru corectarea

tulburărilor de limbaj şi pentru depăşirea dificultăţilor de învăţare.

b. Pentru copiii cu tulburări de comportament şi dificultăţi de adaptare există

centrele de asistenţă psihopedagogică care dispun de profesori-consilieri

psihopedagogi care oferă servicii atât copiilor aflaţi în situaţie de risc şi criză cât

şi familiilor acestora.

c. Pentru copiii cu dizabilităţi integraţi în şcolile de masă şi pentru copii cu

dificultăţi de învăţare există serviciile educaţionale de sprijin prin cadrele

didactice de sprijin/itinerante.

Etape de urmat pentru fiecare copil cu dizabilităţi severe intelectuale:

a. Înscrierea în învăţământul preşcolar

Înscrierea la grădiniţă se realizează de către părinte/întreţinătorul legal, pe bază de cerere

scrisă adresată conducerii unităţii de învăţământ. Perioada de înscriere este, de regulă, la

începutul anului şcolar şi cazuri excepţionale, în timpul anului şcolar. Anual, Ministerul

Educaţiei, Cercetării şi Tineretului emite note/precizări cu privire la perioadele de

înscriere a copiilor la grădiniţă.

Pentru accesul într-o unitate de învăţământ special sau grupă specială compactă integrată

într-o grădiniţă obişnuită, este obligatoriu certificatul de orientare şcolară şi profesională

emis de comisia pentru protecţia copilului din judeţul/sectorul de domiciliu.

b. Înscrierea în învăţământul primar

Înscrierea în clasa I se realizează de către părinte/întreţinătorul legal, pe bază de cerere

scrisă adresată conducerii unităţii de învăţământ. Perioada de înscriere este, de regulă, în

intervalul martie-aprilie. Anual, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului emite

note/precizări cu privire la perioadele de înscriere a copiilor la clasa I. Pentru accesul

într-o unitate de învăţământ special sau clasă specială compactă integrată într-o şcoală de

masă, este obligatoriu certificatul de orientare şcolară şi profesională emis de comisia

pentru protecţia copilului din judeţul/sectorul de domiciliu.

15

c. Admiterea în clasa a IX-a se realizează în conformitate cu metodologia de admitere

în clasa a IX, metodologie care se aprobă anual, prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării şi tineretului.

Certificatul de orientare şcolară şi profesională se eliberează pe ciclu de învăţământ,

conform prevederilor art. 21, lit. i din HG 1437/2004 privind organizarea şi metodologia

de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului. Serviciul de evaluare complexă (SEC) „efectuează reevaluarea pe ciclu şcolar a

condiţiilor privind orientarea şcolară/profesională a copiilor cu dizabilităţi, la cererea

părintelui sau a reprezentantului legal ori a comisiei interne de evaluare continuă; cererea

este formulată cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a

certificatului sau în situaţia în care se constată schimbarea condiţiilor pentru care s-a

eliberat certificatul de expertiză şi orientare şcolară/profesională.”

În conformitate cu prevederile art. 24 din HG 1437/2004

„(1) Urmărirea evoluţiei şcolare a copilului cu dizabilităţi în vederea reevaluării

condiţiilor privind orientarea lui şcolară se realizează de către comisiile interne de

evaluare continuă din cadrul unităţilor de învăţământ special, integrat şi/sau incluziv.

(2) Comisiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să sesizeze comisiile pentru protecţia

copilului cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a

certificatului de expertiză şi orientare şcolară/profesională sau în situaţia în care se

constată schimbarea condiţiilor pentru care s-a eliberat certificatul. O dată cu sesizarea

scrisă se trimit traseul educaţional şi raportul de reevaluare a situaţiei şi progreselor

şcolare ale copilului.”

d. Acordarea serviciilor educaţionale

Servicii de sprijin – Ordin de ministru nr. 5379/25.11.2004 privind Metodologia

de organizare şi funcţionare a serviciilor educaţionale prin cadre didactice de

sprijin/itinerante pentru copiii cu cerinţe educative speciale şcolarizaţi în

învăţământul de masă

Serviciile de sprijin se acordă tuturor copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, în baza

certificatului de orientare şcolară şi profesională emis de comisia de protecţia copilului

sau în urma recomandării scrise a comisiei interne de evaluare complexă. Evaluarea

copilului poate fi realizată de comisia internă de evaluare complexă la solicitarea familiei

sau a tutorelui legal al acestuia, a altor instituţii, organizaţii neguvernametale sau

persoane interesate etc.

Servicii de terapie logopedică – Ordin MEdC nr. 5418/08.08.2005 privind

aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Centrelor judeţene/al

municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenţă educaţională şi a regulamentelor-

cadru ale instituţiilor din subordine

Sunt servicii de învăţământ special integrat pentru copiii/elevii cu cerinţe educative

speciale, care prezintă tulburări de limbaj şi de comunicare, precum şi dificultăţi de

învăţare.

Servicii de consiliere şcolară - Ordin MEdC nr. 5418/08.08.2005 privind

aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Centrelor judeţene/al

municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenţă educaţională şi a regulamentelor-

cadru ale instituţiilor din subordine.

16

Aceste servicii constau în informarea, cunoaşterea şi consilierea psihopedagogică a

preşcolarilor/elevilor, prin consultaţii individuale şi colective, acţiuni de îndrumare a

părinţilor şi de colaborare cu comunităţile locale, în scopul orientării şcolare, profesionale

şi a carierei elevilor.

Servicii de evaluare – Ordin MEdC nr. /2003 privind modificarea Metodologiei

de înfiinţare şi funcţionare a Comisiei Interne de Evaluare Continuă

Comisia internă de evaluare continuă identifică cerinţele educative speciale ale

copiilor/elevilor/tinerilor din sistemul de învăţământ, recomandă servicii educaţionale de

sprijin şi de urmăreşte evoluţia şcolară a copiilor cu cerinţe educative speciale în vederea

reevaluării condiţiilor privind orientarea şcolară a acestora.

Bază legală pentru şcolarizarea copiior cu dizabilităţi severe intelectuale

Constituţia României

Art. 46 Protecţia persoanelor cu handicap

„Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei

politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevedere şi de tratament ale handicapului, în

vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând

drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.”

Legea Învăţământului Art. 5 (1) Cetăţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de

învăţământ, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, naţionalitate,

apartenenţă politică sau religioasă.

(2) Statul promovează principiile învăţământului democratic şi garantează dreptul la

educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în beneficiul individului şi al

întregii societăţi.

Capitolul VI, Învăţământ special, art. 41-46, se referă la copiii/elevii cu nevoi speciale.

Art. 41: „Învăţământul special se organizează de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării

pentru preşcolarii şi elevii cu deficienţe mentale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-

afective şi de comportament, în scopul instruirii şi educării, al recuperării şi integrării lor

sociale”;

Art. 42-46 detaliază: durata învăţământului special obligatoriu 10 sau 11 ani, după caz,

structura învăţământului special, conţinutul învăţământului special (planuri de

învăţământ, programe şcolare, manuale, metodologii didactice, alternative educaţionale),

orientarea şi reorientarea şcolară către şcoala de masă şi din şcoala de masă;

Art. 141, alin. l: ”Ministerul Educaţiei şi Cercetării asigură şcolarizarea specializată şi

asistenţa psihopedagogică a copiilor şi tinerilor cu deficienţe fizice, senzoriale, mentale

sau asociate”.

Art. 180 (1) Părintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de

învăţământ şi felul educaţiei copilului minor.

(2) Părintele, tutorele legal instituit sau susţinătorul legal este obligat să ia măsuri

pentru asigurarea frecvenţei şcolare a elevului în învăţământul obligatoriu. Nerespectarea

acestei prevederi din culpa părintelui, a tutorelui legal instituit sau a susţinătorului legal

constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500.000 lei şi 2.000.000 lei.

17

Legea 448-2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu

handicap

Art. 13. - (1) Persoanele cu handicap au acces liber şi egal la orice formă de educaţie,

indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap şi nevoile educaţionale

ale acestora.

(2) Persoanelor cu handicap li se asigură educaţia permanentă şi formarea profesională

de-a lungul întregii vieţi.

(3) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul legal constituie

principalul factor de decizie în alegerea formei şi tipului de şcolarizare, precum şi a

unităţii de învăţământ.

Art. 14. - (1) Educaţia persoanelor cu handicap este parte integrantă a sistemului

naţional de educaţie, coordonat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

(2) Educaţia persoanelor cu handicap se realizează prin:

a) unităţi de învăţământ special;

b) integrarea individuală în unităţi de învăţământ de masă, inclusiv în unităţi cu predare

în limbile minorităţilor naţionale;

c) grupe sau clase speciale compacte, integrate în unităţi preşcolare şi şcolare de masă;

d) servicii educaţionale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin;

e) şcolarizare la domiciliu până la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai târziu de

împlinirea vârstei de 26 de ani, prin grija Ministerului Educaţiei şi Cercetării;

f) educaţia "la patul de spital", pe durata spitalizării;

g) alternative educaţionale.

(3) Formele de învăţământ enumerate la alin. (2) se pot desfăşura şi în limbile

minorităţilor naţionale.

(4) Accesul în unităţile de învăţământ al copiilor cu dizabilităţi, inclusiv al celor cu

handicap, precum şi al celor cu dificultăţi de adaptare şcolară se realizează prin hotărâre a

comisiei pentru protecţia copilului, care eliberează certificatul de orientare şcolară şi/sau

profesională, pe baza raportului de evaluare complexă întocmit de serviciul de evaluare

complexă din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului

judeţene, respectiv locale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

(5) Pentru formele de educaţie prevăzute la alin. (2) lit. d)-f) sunt necesare

recomandarea comisiei interne de evaluare continuă şi cererea părinţilor.

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Art. 47. (1) Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în

condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.

(2) Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie

dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la şcoală şi să asigure frecventarea cu

regularitate de către acesta a cursurilor şcolare.

(3) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti

de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale.

Art. 48. (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca organ de specialitate al administraţiei

publice centrale, precum şi inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ, ca instituţii

ale administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul educaţiei, sunt obligate să

întreprindă măsuri necesare pentru:

18

a) facilitarea accesului la educaţia preşcolară şi asigurarea învăţământului general

obligatoriu şi gratuit pentru toţi copiii;

b) dezvoltarea de programe de educaţie pentru părinţii tineri, inclusiv în vederea

prevenirii violenţei în familie;

c) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la

cerinţele programei şcolare naţionale, pentru a nu intra prematur pe piaţa muncii;

d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat

şcoala, în vederea reintegrării lor în sistemul naţional de învăţământ;

e) respectarea dreptului copilului la timp de odihnă şi timp liber, precum şi a

dreptului acestuia de a participa liber la viaţa culturală şi artistică;

f) prevenirea abandonului şcolar din motive economice, luând măsuri active de

acordare a unor servicii sociale în mediul şcolar, cum sunt: hrană, rechizite,

transport şi altele asemenea.

Hotărârea de Guvern nr. 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătăţire a

activităţii de învăţare, instruire, compensare, recuperare şi protecţie specială a

copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinţe educative speciale din cadrul sistemului de

învăţământ special şi special integrat – reglementează întregul sistem de educaţie

pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale în şcolile speciale şi în şcolile de masă.

Acest act normativ este foarte important deoarece actualizează acest segment educaţional

şi operaţionalizează, detaliază aspectele legate de incluziunea persoanelor cu CES, atât în

şcoli speciale cât şi în şcoli obişnuite.

Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ

preuniversitar aprobat prin OMEC 4925/2005

In capitolul VIII – Învăţământul special, completează Legea 84/1995 cu problematica

integrării copiilor/elevilor cu deficienţe mentale uşoare şi medii în şcoala de masă;

Art. 140 (1) – „Copiii cu deficienţe mentale uşoare şi medii...sunt integraţi în şcoala de

masă cea mai apropiată de domiciliul acestora;

(2) – Elevii cu deficienţe mentale uşoare şi medii...sunt integraţi în şcolile de masă prin

următoarele forme: integrare individuală sau de grup pentru elevii cu deficienţe uşoare,

integrare prin clase speciale compacte pentru elevii cu deficienţe medii”.

Art. 144 – (1) „În unele unităţi de învăţământ special pot să funcţioneze grupe de

preşcolari şi clase din şcolile de masă, urmând ca ambele categorii de elevi să beneficieze

de servicii de specialitate competente şi eficiente.

(2) Unităţile de învăţământ special care primesc asemenea clase îşi vor schimba structura,

organizarea, componenţa, conţinutul şi obiectivele de realizat”.

4. Preluarea, susţinerea şi împuternicirea familiei.

Rolul familiilor

În conformitate cu Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, Legea nr. 272/2004

stabileşte în mod clar cui aparţin responsabilităţile legate de protecţia drepturilor

copilului. Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în

primul rând părinţilor, care au obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini

19

obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al copilului (art.

5.2).

Revenirea in familie a mamei si copilului cu presupune asigurarea transferului din mediul

medical in comunitate,transfer facilitat de asistentul social al Spitalului. Familia urmeaza

sa contacteze asistenta sociala din comunitate pentru a beneficia de prestatiile din

comunitate.

Ca şi în cazul copiilor, familiile sunt foarte diferite, necesităţile lor de a fi sprijinite sau

posibilităţile de a oferi sprijin sunt extrem de diverse. Fiecare familie are potenţialul şi

nevoile sale unice, care trebuie valorizate corespunzător .

Orice demers pentru depistare, evaluare şi intervenţie asupra copilului cu dizabilităţi ţine

seama de familia acestuia, de nevoile ei gneral şi speciale determinate de creşterea, şi

educarea unui copil cu dizablităţi severe. De aceea în acdrul tuturor servicilor acordate

copilului, familia este partener, primeşte recomandări şi este susţinută prin consiliere şi

educaţie.

Demersuri generale Înainte de a începe demersurile pentru evaluarea şi intervenţia timpurie toate familiile

trebuie să realizeze:

- înregistreze naşterea copilului;

- să beneficieze de drepturile legate de naştere.

Inregistrarea nasterii se face la Oficiul Starii Civile, la Biroul de Inregistrarea

Nasterilor din sectorul sau localitatea in care se afla maternitatea unde s-a nascut copilul.

Inregistrarea se face pe baza declaratiei verbale, cu prezentarea documentelor necesare

Termenele de declarare a nasterii sunt de 15 zile de la nastere, daca se naste viu si este

in viata, 3 zile de la nastere, daca s-a nascut mort; 24 ore de la deces, daca s-a nascut viu

dar a murit in primele 15 zile.

La fiecare naştere, conform legislaţiei româneşti “... (1) se acordă gratuit, pentru fiecare

copil nou-născut, un trusou care să cuprindă haine, lenjerie şi produse pentru îngrijire, în

cuantum de 150 lei.

(2) Trusoul pentru nou-născuţi se acordă o singură dată de către autorităţile administraţiei

publice locale, la ieşirea copilului din maternitate sau la eliberarea certificatului de

naştere.”( Legea nr. 482 din 19/12/2006 şi Legea193/17.05.2006 privind acordarea

tichetelor cadou si a tichetelor de cresa)

Rolul colectivităţi locale

Potrivit principiului subsidiarităţii (care priveşte stabilirea nivelului de intervenţie cât

mai aproape de beneficiar), responsabilitatea imediată revine, după părinţi colectivităţii

locale din care fac parte copilul şi familia (Legea......art. 5.3). Autorităţile administraţiei

publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, pe reprezentantul legal al

copilului, în îndeplinirea obligaţiilor legale pe care le au cu privire la copil, dezvoltând şi

asigurând servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor

copilului. Este vorba aici despre consiliile locale şi consiliile judeţene care, cunoscând

situaţia copiilor şi familiilor aflate în raza lor administrativ-teritorială, pot dezvolta

20

servicii primare, respectiv servicii specializate, potrivit nevoilor identificate şi

resurselor existente.

„Autorităţile administra†iei publice locale au obligaţia de a implica colectivitatea locală

în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi de soluţionare la nivel local a

problemelor ce privesc copiii” (art. 103.1).

Comunitatea locală şi autorităţile locale intervin în subsidiar prin asigurarea de asistenţă

şi sprijin părin†ilor în vederea creşterii şi educării copiilor.

Comunitatea locală reprezintă totalitatea locuitorilor unei unităţi administrativ-teritoriale,

cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune. O comunitate puternică şi unită, care îşi

cunoaşte membrii, nevoile acestora şi găseşte modalităţi eficiente de răspuns la aceste

nevoi, va putea asigura cu succes protecţia şi promovarea drepturilor copilului. În lege

sunt precizate clar responsabilităţile care revin comunităţii în sprijinirea părinţilor

pentru creşterea şi educarea copiilor şi în prevenirea separării copilului de familie.

Servicile din comunitate care însoţesc copilul pînă la 18 ani

Serviciile publice de asistenţă socială (SPAS). Serviciile publice de asistenţă socială

organizate la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor (sau persoanele cu atribuţii de

asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale) au obligaţia de a

monitoriza situaţia copiilor şi modul de respectare a drepturilor acestora, precum şi de a

realiza activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa. La nivelul sectoarelor

municipiului Bucureşti, atribuţiile SPAS sunt exercitate de Direcţia generală de asistenţă

socială şi protecţia copilului.

SPAS identifică şi evaluează situaţiile care impun acordarea de servicii şi/sau prestaţii

pentru prevenirea separării copilului de familia sa şi elaborează în acest scop planul de

servicii, care se aprobă de către primar. Profesioniştii sunt învestiţi în mod oficial cu

atribuţii în ceea ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Cooperarea între sectoare (social, sănătate, educaţie, siguranţă publică ), între instituţii

(servicii sociale, unităţi sanitare, şcoli, biserici, poliţie etc.) şi între profesioniştii din

aceste domenii joacă un rol esenţial în maximizarea capacităţii şi a eforturilor de

intervenţie remedială dar şi de prevenire.

O modalitate de implicare a mai multor grupuri profesionale din comunitate o reprezintă

„structurile comunitare consultative” care pot cuprinde, dar fără a se limita la aceştia,

oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliţişti”(art.

103.2). Aceste structuri, al căror mandat se stabileşte prin acte emise de către autorităţile

administraţiei publice locale, au rolul de a găsi cel mai adecvat răspuns la problemele

comunităţii, iar baza acţiunilor lor o reprezintă comunicarea, cooperarea şi lucrul în

echipă, axat pe copil şi familie.

Din perspectiva asistenţei sociale, pentru prevenirea separării copilului cu dizabilităţi de

familia sa, consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi sectoarelor

municipiului Bucureşti au obligaţia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere,

servicii de zi. Serviciile de zi au rolul de a asigura menţinerea, refacerea şi dezvoltarea

capacităţilor copilului şi ale părinţilor, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina

separarea copilului de familia sa şi care se adresează părinţilor.

Din categoria serviciilor de zi fac parte:

a) centrul de zi, care asigură, pe timpul zilei, activităţi de îngrijire, educaţie, recreere-

socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă, orientare şcolară

21

şi profesională etc. pentru copii şi activităţi de sprijin, consiliere, educare etc. pentru

părinţi, reprezentanţi legali, precum şi pentru alte persoane care au în îngrijire copii;

b) centrul de consiliere şi sprijin pentru părinţi sprijină şi asistă părinţii/potenţialii

părinţi pentru a face faţă dificultăţilor psihosociale care afectează relaţiile familiale,

pentru dezvoltarea competenţelor parentale, pentru prevenirea separării copilului de

familia sa, şi sprijină copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea acestora;

c) serviciul de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse să îşi

abandoneze copilul asigură femeii însărcinate consiliere (socială, juridică şi/sau de altă

natură), suport (material şi/sau financiar) şi facilitează accesul la servicii medicale de

specialitate, cu scopul de a preveni abandonul copiilor şi de a promova dreptul acestora la

viaţă şi la o stare de sănătate cât mai bună.

Consiliile locale pot înfiinţa şi alte tipuri de servicii de zi, potrivit nevoilor identificate în

comunitatea respectivă.

Grupul de experti

Simona Nicolae – MECT

Adina Codres - ANPDC

Monica Stanciu – ANPH

Letitia Baba – Centrul Speranta, Timisoara

Corina Botez - Centrul pentru copii cu dizabilitati

severe, Onesti

Vrasmas Traian – RENINCO

Ecaterina Vrasmas – RENINCO

Florentina Galbinasu – RENINCO