1

Ghid privindCerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind NaturaRezumat

Mediu înconjurător

În Uniunea Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa celui mai apropiat centru la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Telefon gratuit: 00 800 67 89 10 11 (e posibil ca unii operatori să taxeze aceste apeluri).

Email la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE găsiți disponibile pe site-ul web: https://europa.eu/european-union/index_ro

Puteți descărca sau comanda publicații despre UE gratuite sau contra cost la https://publications.europa.eu/ro/publications

Puteți obține copii ale publicațiilor gratuite contactând Europe Direct sau centrul local de informații (vezi https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Portalul de Date Deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale cât și necomerciale.

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

© Uniunea Europeană, 2018

Reutilizarea este permisă cu recunoașterea sursei. Politica de reutilizare a documentelor Comisiei Europene este reglementată prin Decizia 2011/833/EU (OJ L 330, 14.12.2011, p. 39). Pentru orice utilizare sau reproducere a fotografiilor sau a altor materiale care nu sunt acoperite de drepturi de autor la nivelul UE, se va solicita direct permisiunea titularilor drepturilor de autor.

ISBN: 978-92-79-88908-0 doi:10.2779/047798 KH-02-18-896-RO-N

Despre această broșură

Folosirea apei pentru generarea de energie are o istorie de secole, roțile hidraulice fiind folosite din vremurile Greciei antice.

Astăzi, hidrocentralele joacă un rol important în producția de energie regenerabilă și reducerea emisiilor de CO2. Alimentată cu apă, energia hidroelectrica nu poluează aerul ca termocentralele ce ard combustibili fosili. Însă ea poate avea o serie de efecte negative asupra cursurilor de apă, a habitatelor peștilor și a organismelor acvatice, precum și asupra speciilor de faună și floră care sunt protejate de legislația UE privind natura și depind de ecosistemele râurilor și lacurilor pentru a supraviețui.

Ghidul privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura, sintetizat în această broșură, este creat în special pentru a fi folosit de persoanele implicate în realizarea de planuri și proiecte pentru producția de energie hidroelectrică precum și în conservarea și managementul siturilor Natura 2000. El prezintă o serie de studii de caz practice despre modul în care poate funcționa energia hidroelectrică în conformitate cu cerințele Directivelor Păsări și Habitate și examinează efectele pe care le-ar putea avea activitățile hidroenergetice asupra mediului înconjurător, ilustrând modul în care acestea pot fi evitate sau măcar minimizate dacă se respectă o serie de condiții diferite.

FOTO CREDIT coperta: M. Perris pagina 3: M. Perris

3

Hidroenergia în UE

Râurile Europei sunt o sursă majoră de biodiversitate și o parte importantă a bogatului nostru patrimoniu natural. Un număr semnificativ de specii sălbatice de floră și faună din Europa depind de ecosistemele râurilor sau ale lacurilor pentru a supraviețui. Râurile mai sunt, de asemenea, o resursă multifuncțională vitală pentru economia și bunăstarea socială a Europei, deservind un număr mare de sectoare diverse și oferind societății multiple bunuri și servicii.

Dar râurile au fost supuse unor schimbări majore în decursul timpului. Folosirea intensă, asociată printre altele cu dezvoltarea urbană, apărarea împotriva inundațiilor, navigația pe apele interioare și drenarea terenurilor pentru agricultură, a supus această valoroasă resursă la presiuni imense, astfel încât acum numeroase râuri din Europa sunt într-un stadiu avansat de degradare și au nevoie de intervenții nu doar pentru a stopa deteriorarea, ci și pentru a le îmbunătăți activ starea ecologică. Hidrocentralele se numără printre construcțiile care afectează debitele râurilor, procesele naturale și comunitățile acvatice, amenințând producția de pește precum și supraviețuirea și bogăția speciilor.

Hidroenergia joacă un rol cheie în implementarea directivei privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile și contribuie la atingerea țintei privind energia a UE pentru perioada 2020-2030. În jur de 23.000 instalații hidroenergetice au fost înregistrate în UE în anul 2011. Marea majoritate (91%) sunt mici (mai puțin de 10 MWH) și generează în jur de 13% din producția totală de electricitate provenită de la hidrocentrale. Hidrocentralele mari, pe de altă parte, reprezintă doar 9% din toate instalațiile hidroenergetice, dar generează în jur de 87% din totalul de electricitate produsă de hidrocentrale.

Instalațiile hidroenergetice sunt adesea concentrate în zone montane din motive tehnice, dar au efecte majore atât asupra râurilor și lacurilor mari cât și a celor mici din toate tipurile de regiuni. La râurile mai mici, chiar și o reducere minoră a debitului sau o mică perturbare a condițiilor ecologice naturale poate avea implicații negative majore pentru râu.

Următoarele instalații hidroenergetice sunt cele mai des întâlnite:

• Hidrocentrale așezate pe firul râului: în sistemele hidroenergetice așezate pe firul râului producția de electricitate este determinată de fluxul existent și de diferența de nivel a râului. Aceste instalații folosesc fluxul natural al unui curs de apă pentru a genera electricitate. • Complexe hidroenergetice așezate pe firul râului cu acumulare: un lac de acumulare oferă posibilitatea de a stoca apă în perioadele cu cerere redusă și de a o elibera în perioadele de vârf. Astfel, capacitatea de generare depinde mai puțin de disponibilitatea debitului de apă.• Hidrocentrale cu lac de acumulare: centrala convențională cu lac de acumulare are un lac de acumulare suficient de mare pentru a permite stocarea apei atât în sezonul ploios cât și în cel secetos. Apa se acumulează în spatele barajului și este disponibilă conform necesităților.• Centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare: se bazează pe lacuri de acumulare la elevații diferite care fac posibilă generarea de electricitate suplimentară în perioadele cu vârf de cerere. Apa se pompează în lacul mai înalt când cererea e scăzută și se eliberează prin turbine când cererea crește.

4

Directivele UE privind Natura

Directivele Păsări și Habitate sunt cheile de boltă ale politicii UE în domeniul naturii și al biodiversității. Ele permit tuturor statelor membre ale UE să conlucreze într-un cadru juridic comun pentru a conserva cele mai periclitate, vulnerabile și valoroase specii și habitate ale Europei de-a lungul întregului lor areal natural din UE, indiferent de granițele politice sau administrative.

Obiectivul general al celor două directive este de a se asigura că speciile și tipurile de habitate pe care le protejează sunt menținute și readuse la o stare favorabilă de conservare de-a lungul arealului lor natural din cadrul UE.

Pentru a atinge acest obiectiv, directivele europene privind natura solicită statelor membre să pună în aplicare două tipuri principale de măsuri, și anume: • Desemnarea și conservarea siturilor esențiale pentru protecția speciilor și a tipurilor de habitate. Aceste situri alcătuiesc rețeaua europeană Natura 2000 care conține în prezent peste 27.500 situri. Ecosistemele râurilor și lacurilor reprezintă circa 4% din suprafața totală a siturilor Natura 2000.• Stabilirea unui regim de protecție pentru toate speciile de păsări sălbatice europene și pentru alte specii listate în Directiva Habitate. Aceste măsuri se aplică întregii varietăți naturale de specii din cadrul UE, atât în interiorul cât și în afara siturilor Natura 2000. Prevederile referitoare la protecția speciilor sunt foarte relevante și pentru instalațiile hidroenergetice ce funcționează în afara siturilor Natura 2000, mai ales atunci când hidrocentrala este situată pe un râu ce găzduiește specii migratoare cum ar fi păsări sau pești (de ex. șipul Acipenser sturio sau pietrarul Zingel asper, ambele specii enumerate în Anexa IV din Directiva Habitate).

Articolul 6 al Directivei Habitate:

Protecția și managementul siturilor Natura 2000 sunt reglementate de prevederile articolului 6 din Directiva Habitate, care determină și relația dintre conservarea sitului și alte utilizări ale terenului, cum ar fi energia hidroelectrică în sit și împrejurul acestuia.

Articolul 6 se împarte în două tipuri de măsuri:• Prima se referă la managementul conservării tuturor siturilor Natura 2000 și la stabilirea obiectivelor de conservare pentru aceste situri. Statelor membre li se cere:

a) să elaboreze și să pună în aplicare măsuri pozitive de conservare care să corespundă necesităților ecologice ale tipurilor de habitate din Anexa I și speciilor din Anexa II prezente în siturile respective (Art. 6.1); șib) să ia măsurile adecvate pentru a evita deteriorarea tipurilor de habitate și a habitatelor speciilor sau orice perturbare majoră a speciilor prezente (Art. 6.2).

• Al doilea tip de măsură (reglementat de art. 6.3) se referă la procedura de evaluare a oricărui plan sau proiect care ar putea afecta unul sau mai multe situri Natura 2000. În esență, procedura de evaluare cere ca orice plan sau proiect ce ar putea avea un efect semnificativ asupra unui sit Natura 2000 să fie supuse unei Evaluări Adecvate (EA) care să analizeze în detaliu respectivele efecte, în funcție de obiectivele de conservare ale sitului.

Conform directivei de evaluare a impactului asupra mediului (EIM), trebuie întreprinsă o procedură coordonată și/sau comună dacă o evaluare a unui proiect este impusă atât de Directiva EIM cât și de directivele privind natura. În cadrul procedurii comune, statele membre trebuie să efectueze o evaluare unică a impactului de mediu al unui anumit proiect conform legislației comunitare relevante.

Însă Evaluarea Adecvată conform legislației UE privind natura trebuie să rămână clar identificabilă în raportul general de evaluare a impactului asupra mediului, deoarece ea măsoară diferite aspecte ale mediului natural și are criterii diferite de determinare a ‘semnificației’ față de EIM-uri / ESM-uri (Evaluare Strategică de Mediu).

Hidrocentralele și orice alte activități ce folosesc apa trebuie să respecte cerințele directivei cadru privind apa, ale Directivei privind Inundațiile și ale directivelor de evaluare a impactului asupra mediului (EIM/ESM).

5

Gama de efecte ale instalațiilor hidroelectrice asupra habitatelor și speciilor:

•Schimbări în morfologia râurilor și a habitatelor riverane

•Bariere în calea migrației și dispersarea speciilor protejate

•Perturbarea dinamicii sedimentelor

•Modificarea regimului debitului ecologic

•Modificarea regimului de debit la intervalele de vârf ale

hidrocentralelor

•Modificarea ciclurilor sezoniere de inundații

•Modificări ale structurii chimice și temperaturii apei

•Vătămarea și uciderea animalelor

•Strămutări și perturbări

•Efecte asupra speciilor și habitatelor terestre

Efectele energiei hidroelectrice asupra speciilor și habitatelor Efectele pe care o instalație hidroelectrică le poate avea asupra speciilor și tipurilor de habitate variază semnificativ, în funcție de caracteristicile individuale ale râului și de starea sa fizică și ecologică – dacă este deja degradat sau încă intact, mare sau mic, de munte sau de câmpie etc. – și de tipul și scara instalației hidroelectrice.

Efectele se pot produce în orice moment al ciclului de viață al instalației hidroelectrice, de la construcția inițială la renovare, scoatere din uz sau funcționare zilnică și administrare. Ele pot duce la pierderea, degradarea și fragmentarea habitatelor naturale și a populațiilor speciilor care depind de aceste habitate. Importanța pierderii depinde de dimensiunea efectelor și de raritatea și vulnerabilitatea habitatelor și a speciilor afectate.

Planificare integrată

Asigurarea producției și utilizării energiei hidrocentralelor, ținând seama de obiectivele Directivei cadru privind apa și ale directivelor UE privind natura este o sarcină dificilă care se poate îndeplini cel mai bine printr-o planificare strategică și integrată pusă în aplicare prin planuri naționale de acțiune pentru energii regenerabile, planuri de management ale bazinelor hidrografice și planuri de management Natura 2000.

Planificarea strategică este necesară deoarece:• este o oportunitate excelentă pentru a integra obiectivele politicilor privind apa, natura și energia precum și pe cele ale altor politici cheie;• face posibilă legătura dintre planificarea strategică pentru mediul acvatic și conservarea naturii pe de o parte și planul energetic național privind electricitatea din surse regenerabile pe de altă parte;• permite implicarea tuturor părților interesate, ceea ce poate reduce potențialele conflicte ulterioare și asigură dezvoltarea proiectelor;• folosește procesul de planificare pentru a ajuta la stabilirea priorităților (de ex. referitor la echilibrarea priorităților din domeniul energiei, naturii și gestionării apei);• ajută la simplificarea procesului de autorizare a noilor instalații hidroelectrice propuse și îmbunătățește transparența și previzibilitatea pentru producătorii de energie hidroelectrică;• permite evaluarea eficientă a celor mai bune opțiuni de mediu și a interesului public imperativ pentru proiect;• oferă informații directe producătorilor despre locațiile (geografice) în care este posibil să poată obține autorizații, deoarece identifică zonele cele mai potrivite și cele mai puțin potrivite;• folosește politicile și criteriile stabilite pentru a ajuta la gestionarea riscurilor efectelor cumulative ale hidrocentralelor;• prin planificarea managementului bazinelor hidrografice oferă oportunitatea integrării planificării strategice în dezvoltarea hidroenergiilor.

6

Măsuri de atenuareSe poate introduce o gamă variată de măsuri atât pentru hidrocentralele existente, cât și pentru cele noi, pentru reducerea efectelor asupra mediului. Acestea pot fie atenua efectele potențiale înainte să se producă, fie repara daunele deja cauzate.

Tabel: Prezentare generală a celor mai răspândite măsuri de atenuare a acumulării de apă Sursa: Adaptat din tabelul 3 din raportul grupului de lucru ECOSTAT privind înțelegerea comună a folosirii măsurilor de atenuare pentru a obține un bun potențial ecologic pentru corpurile de apă puternic modificate, partea a II-a: Impactul acumulărilor de apă.

Modificări hidromorfologice Principalul impact ecologic Atenuarea... Opțiuni măsuri de atenuate

Continuitate râu pentru peștii din amonte, reducere sau întrerupere migrație

Pești: populații de pești migratorii și alte specii de pești de râu absente sau reduse ca abundență

Continuitate în amonte pentru pești

• Rampă• Scară de pești • Canal de derivație

Continuitate râu pentru peștii din aval, reducere sau întrerupere migrație

Pești: populații de pești migratorii și alte specii de pești de râu absente sau reduse ca abundență

Continuitate în aval pentru pești

• Turbine mai puțin dăunătoare peștilor• Ecrane pentru pești• Canal de derivație • Scară de pești

Debite artificial reduse la extrem sau debite reduse extinse

Reducerea abundenței sau modificarea compoziției speciilor

Debit redus • Asigurarea unui debit suplimentar• Schimbări în morfologia râului

Pierderea sau reducerea debitului, astfel încât nu mai e suficient pentru a declanșa și susține migrația peștilor

Pești migratori absenți sau abundență redusă

Fluxul de pește • Asigurarea unui flux pentru pești

Reducerea sau absența debitelor variabile suficiente pentru spălare

Modificarea/reducerea abundenței speciilor de pești și nevertebrate

Debit variabil • Variabilitate debit pasiv• Variabilitate debit activ

Debite cu schimbare rapidă (inclusiv puncte maxime hidrologice)

Reducerea abundenței de specii de plante și animale din cauza izolării și spălării

Debite cu schimbare rapidă

• Echilibrarea rezervoroarelor (intern)• Relocarea canalului de fugă• Reducerea ratei• Modificarea morfologiei râului• Echilibrarea rezervoarelor (extern)

Modificarea condițiilor fizico-chimice generale atât în amonte cât și în aval (de ex. temperatură, etc.)

Modificarea compoziției sau creșterea comunităților de macro-nevertebrate și a mortalității peștilor

Modificare fizico-chimică

• Admisie flexibilă• Admisii multiple• Gestionarea nivelului rezervorului

Continuitatea râului pentru sedimentele perturbate sau reduse ce conduc la schimbări în compoziția substratului

Reducerea abundenței de pești și nevertebrate și modificări în compoziția speciilor

Modificări ale sedimentelor

• Dezintegrare mecanică armură albie râu• Îndepărtare sediment• Reintroducere sediment (structuri admisie)• Reintroducere sediment (rezervoare)• Refacere procese eroziune laterală• Introducere fluxuri mobilizatoare

Schimbări artificiale extreme ale nivelului lacului, reducerea calității și întinderii apelor puțin adânci și a habitatelor de mal

Reducerea abundenței speciilor de plante și animale Modificări ale compoziției speciilor

Modificări ale nivelului lacului

• Reducerea captării• Creșterea afluxurilor• Crearea de golfuri • Gestionarea habitatelor de mal/apelor puțin adânci• Conectivitate cu afluenții • Insule plutitoare artificiale

Linie mal desecată și debit redus al râului – râu stagnant

Modificarea compoziției speciilor de plante și animale (ex. Favorizarea speciilor – intolerante la deranj / de apă stătătoare)

Râuri stagnante (îndiguiri)

• Canal de derivație• Reducere nivel acumulare • Îmbunătățiri habitate pe canal • Reconectare laterală

7

Proiectul Kembs: integrarea ecologică a unui instalații hidroenergetice mari - Franța

Barajul Kembs deviază apa către Grand Canal d’Alsace, prevăzut cu patru hidrocentrale. Deoarece instalația Kembs vizează trei țări cu viziuni diferite asupra protecției mediului, compania Electricité de France a decis să folosească o abordare integrată pentru a obține ameliorări ecologice, în loc să încerce stabilirea unui echilibru strict ‘impact/atenuare’.

Printre măsurile întreprinse, se numără:• Legătura dintre Grand Canal și o zonă umedă.• Eroziune controlată: un concept inovator ce folosește capacitatea naturală de eroziune a inundațiilor pentru a realimenta râul cu agregate după demontarea digurilor.• Reactivarea unui vechi braț al râului și a mediului înconjurător aferent

Acestea au dus la:• Creșterea semnificativă a debitului ecologic• Mișcări geomorfologice puternice pe Vechiul Rin, cu pietriș asigurat de la noua instalație și implementarea conceptului original de eroziune controlată• Acțiuni pentru a asigura migrația peștilor (longitudinală și laterală) și recuperarea zonelor umede.

Pentru informații suplimentare:http://alsace.edf.com/wp-content/uploads/2015/06/20150610-Renaturation-Kembs-EDF-PCA.pdf

Reactivarea transportului de sedimente prin 11 hidrocentrale în zona transfrontalieră a Rinului de Sus

Fluviul Rin este îndiguit pe o distanță totală de 73 km, de la Lacul Constanța până la Basel, și doar trei zone cu curgere liberă oferă condiții care sunt mai naturale. Transportul și echilibrul sedimentelor sunt perturbate și grav perturbate nu doar de barajele și stăvilarele de pe râul principal, ci și de aportul mult redus de sedimente de la afluenți principali și de eroziunea malurilor din cauza întăririi extinse a acestora cu anrocamente.

În 2006, cele 11 hidrocentrale organizate într-o asociație a energiei hidroelectrice au decis să formeze o platformă comună și împreună cu autoritățile responsabile să lanseze și să finanțeze un master plan pentru reactivarea transportului de sedimente și revitalizarea ecologică a Rinului de Sus.

Scopul master planului este acela de a:• realiza o revizuire științifică a stării naturale și actuale a transportului de sedimente (adică cu și fără hidrocentrale),• furniza cunoștințe științifice de bază despre mecanismele și modelele de transport al sedimentelor, și• descrie toate măsurile posibile și fezabile din punct de vedere tehnic pentru a îmbunătăți transportul sedimentelor și habitatele peștilor pe toată secțiunea de râu afectată.

Pentru informații suplimentare accesați: www.energiedienst.de

Dezvoltarea unui sector hidroenergetic durabil în bazinul Dunării

În 2010, ministerele țărilor dunărene au solicitat elaborarea unor principii directoare cu privire la integrarea aspectelor de mediu în folosirea energiei hidroelectrice pentru a asigura o dezvoltare echilibrată și integrată; s-a mai solicitat, de asemenea, ca eventualele conflicte de interes să fie soluționate de la bun început.

Principiile directoare au fost redactate ca parte dintr-un amplu proces participativ la care au luat parte reprezentanți ai administrațiilor din domeniul energiei și al mediului, sectorul hidroenergetic, ONG-uri și comunitatea științifică.

Aceste principii directoare au fost adoptate de Comisia Internațională pentru Protecția Râului Dunărea (ICPDR) în 2013.

Principiile directoare au cuprins următoarele capitole:• principii generale pentru energie hidroelectrică durabilă,• actualizarea tehnică a hidrocentralelor existente și reconstrucția ecologică,• planificare strategică pentru dezvoltarea noilor hidrocentrale și• atenuarea efectelor negative ale energiei hidroelectrice.

Pentru informații suplimentare:https://www.icpdr.org/main/activities-projects/hydropower

Bune practici în aplicarea unei planificări integrate în domeniul energiei hidroelectrice Următoarele studii de caz sunt exemple de bune practici în atenuarea efectelor și măsuri de reconstrucție ecologică pentru hidrocentrale.

Dacă doriți să aflați mai multeAceastă publicație reprezintă un rezumat al Ghidului CE privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura.. Documentul complet îl găsiți la: http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/guidance_en.htm

Ne străduim sa creăm sinergii între DCA, Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin și Directivele Păsări și Habitate http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/Compilation%20WFD%20MSFD%20HBD.pdf

Strategie comună de punere în aplicare a Directivei-cadru privind apa 2006: DCA și presiunile hidro-morfologice - document de politică (decembrie 2006) https://circabc.europa.eu/sd/a/3dac5b10-1a16-4a31-a178-2f5401f30c50/.pdf

Trecere in revistă a principalelor dispoziții ale Directivei-cadru privind apa, ale Directivei-cadru Strategia pentru mediul marin și ale Directivei privind inundațiile: asemănări și diferențe http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/starter_guide.pdf

Comisia a elaborat ghiduri pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă și să aplice procedura evaluării adecvate. Acestea sunt disponibile pe site-ul web Natura 2000 al Comisiei. http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/guidance_en.htm

Vizualizare Natura 2000: http://natura2000.eea.europa.eu/

KH-02-18-896-RO

-N