Acesta este un ghid de pregatire pentru bacalaureat actualizat dupa noua programa!
270
PROGRAMA PENTRU LIMBA {I LITERATURA ROMÅN~ EXAMENUL DE BACALAUREAT Aprobat` prin O.M.E.C.I. nr. 5204 / 23.09.2009 2009-2010 I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN Limba [i literatura romån` ocup` un loc important în structura examenului de bacalaureat, prin ponderea sa reflectat` în prezen]a celor dou` forme obligatorii de evaluare a performan]elor: în competen]ele lingvistice de comunicare oral` în limba romån` [i în competen]ele generale [i specifice formate pe durata înv`]`måntului secundar superior, liceal – în proba scris`, prob` comun` pentru toate filierele, profilurile [i specializ`rile. Curriculumul liceal, care stabile[te principiul studierii limbii [i literaturii romåne din perspectiv` comunicativ-func]ional`, pune accent pe latura formativ` a înv`]`rii, fiind centrat pe achizi]ionarea de competen]e, fapt care a determinat precizarea, în programa de bacalaureat, a competen]elor de evaluat [i a con]inuturilor din domeniile: A. literatura romån`, B. limb` [i comunicare. Proba scris` vizeaz` competen]ele de receptare [i de producere a mesajelor scrise (inclusiv a unor mesaje care transpun în scris strategii [i reguli de exprimare oral`). Evaluarea performan]ei în competen]ele lingvistice de comunicare oral` în limba romån` se aplic` în receptarea mesajelor orale [i scrise [i în producerea unor tipuri de discurs (descriptiv, informativ, narativ, argumentativ) exersate în cadrul înv`]`måntului liceal. II. COMPETEN}E DE EVALUAT Prin sus]inerea examenului de bacalaureat la aceast` disciplin`, elevul va trebui s` fac` dovada urm`toarelor competen]e dobåndite în ciclul inferior [i în cel superior de liceu (clasele a IX-a – a XII-a), corelate cu anumite con]inuturi parcurse în cele dou` cicluri liceale: 1. Utilizarea corect` [i adecvat` a limbii romåne în diferite situa]ii de comunicare 3 Competen]e specifice Con]inuturi asociate 1.1. Utilizarea adecvat` a strategiilor [i a regulilor de exprimare oral` în monolog [i în dialog, în vederea realiz`rii unei comunic`ri corecte, eficiente [i personalizate, adaptate unor situa]ii de comunicare diverse – reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul; raportarea la reac]iile auditoriului), tehnici de construire a monologului; tipuri: povestire/ relatare oral`, descriere oral`, monolog informativ, monolog argumentativ, exprimarea oral` a reac]iilor [i a opiniilor privind texte literare [i nonliterare, filme, spectacole de teatru, expozi]ii de pictur` etc.; adecvarea la situa]ia de comunicare (auditoriu, context) [i la scopul comunic`rii (informare, argumentare / persuasiune etc.) – reguli [i tehnici de construire a dialogului (aten]ia acordat` partenerului, preluarea/ cedarea cuvåntului la momentul oportun, dozarea particip`rii la dialog etc.); tipuri: conversa]ia, discu]ia argumentativ`, interviul (interviul publicistic, interviul de angajare); adecvarea la situa]ia de comunicare (partener, context etc.) [i la scopul comunic`rii (informare, argumentare / persuasiune etc.); argumentare [i contraargumentare în dialog. – stilurile func]ionale adecvate situa]iei de comunicare – rolul elementelor verbale, paraverbale [i nonverbale în comunicarea oral`: privire, gestic`, mimic`, spa]iul dintre persoanele care comunic`, tonalitate, ritmul vorbirii etc. – ascultare activ`
Transcript
PPRROOGGRRAAMMAA
PENTRU LIMBA {I LITERATURA ROMÅN~EEXXAAMMEENNUULL DDEE BBAACCAALLAAUURREEAATT
Limba [i literatura romån` ocup` un loc important în structura examenului debacalaureat, prin ponderea sa reflectat` în prezen]a celor dou` forme obligatorii de evaluarea performan]elor: în competen]ele lingvistice de comunicare oral` în limba romån` [i încompeten]ele generale [i specifice formate pe durata înv`]`måntului secundar superior,liceal – în proba scris`, prob` comun` pentru toate filierele, profilurile [i specializ`rile.
Curriculumul liceal, care stabile[te principiul studierii limbii [i literaturii romåne dinperspectiv` comunicativ-func]ional`, pune accent pe llaattuurraa ffoorrmmaattiivv`̀ aa îînnvv`̀]]`̀rriiii, fiindcentrat pe achizi]ionarea de competen]e, fapt care a determinat precizarea, în programa debacalaureat, a competen]elor de evaluat [i a con]inuturilor din domeniile: AA.. lliitteerraattuurraarroommåånn`̀,, BB.. lliimmbb`̀ [[ii ccoommuunniiccaarree.
Proba scris` vizeaz` competen]ele de receptare [i de producere a mesajelor scrise(inclusiv a unor mesaje care transpun în scris strategii [i reguli de exprimare oral`).
Evaluarea performan]ei în competen]ele lingvistice de comunicare oral` în limbaromån` se aplic` în receptarea mesajelor orale [i scrise [i în producerea unor tipuri dediscurs (descriptiv, informativ, narativ, argumentativ) exersate în cadrul înv`]`måntului liceal.
IIII.. CCOOMMPPEETTEENN}}EE DDEE EEVVAALLUUAATT
Prin sus]inerea examenului de bacalaureat la aceast` disciplin`, elevul va trebui s` fac`dovada urm`toarelor competen]e dobåndite în ciclul inferior [i în cel superior de liceu(clasele a IX-a – a XII-a), corelate cu anumite con]inuturi parcurse în cele dou` cicluri liceale:
– componentele [i func]iile actului de comunicare – niveluri ale recept`rii [i producerii textelor orale [i scrise:fonetic, ortografic [i de punctua]ie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual, nonverbal [i paraverbal – normele limbii literare la toate nivelurile: fonetic, ortoepic,ortografic [i de punctua]ie, morfosintactic, lexico-semantic,stilistico-textual– tipuri textuale [i structura acestora: narativ, descriptiv,informativ, argumentativ– rolul verbelor în nara]iune; rolul adjectivelor în descriere – rolul formulelor de adresare, de ini]iere, de men]inere [i deînchidere a contactului verbal în monolog [i în dialog
Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste
2.1. Identificarea temei [i amodului de reflectare aacesteia în textele studiatesau în texte la prima vedere
– tem`, motiv, viziune despre lume– modul de reflectare a unei idei sau a unei teme în maimulte opere literare, apar]inånd unor genuri sau epocidiferite sau unor arii culturale diferite
– particularit`]i ale construc]iei subiectului în textuldramatic – particularit`]i ale compozi]iei textului dramatic – modalit`]i de caracterizare a personajelor; registrestilistice, limbajul personajelor, nota]iile autorului– specii dramatice - comedia; o oper` dramatic`postbelic` – crea]ie dramatic` [i spectacol– cronica de spectacol, discutat` în rela]ie cu textul dramatic[i punerea în scen` a acestuia (pentru proba oral`)
2.4. Identificarea [i analizaelementelor de compozi]ie [ide limbaj în textul poetic
– titlu, incipit, rela]ii de opozi]ie [i de simetrie, elemente derecuren]`: motiv poetic, laitmotiv, simbol central, ideepoetic`– sugestie [i ambiguitate– imaginar poetic, figuri semantice (tropi); elemente deprozodie – poezie epic`, poezie liric`– instan]ele comunic`rii în textul poetic
2.5. Compararea unor viziunidespre lume, despre condi]iauman` sau despre art`reflectate în texte literare,nonliterare sau în alte arte
2.6. Interpretarea textelorstudiate sau la prima vedereprin prisma propriilor valori [i apropriei experien]e de lectur`
– lectur` critic`: elevii evalueaz` ceea ce au citit; lectur`creativ`: elevii extrapoleaz`, caut` interpret`ri personale,prin raport`ri la propria sensibilitate, experien]` de via]` [ide lectur`
Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste
4.3. Compararea [ievaluarea unor argumentediferite, pentru formulareaunor judec`]i proprii
– textul critic (recenzia, cronica literar`, eseul, studiul critic)în raport cu textul discutat – interpret`ri [i judec`]i de valoare exprimate în critica [i înistoria literar`– eseul structurat sau eseul liber
3.1. Identificarea [i expli-carea rela]iilor dintre opereliterare [i contextul culturalîn care au ap`rut acestea
– tr`s`turi ale curentelor culturale/ literare reflectate întextele literare studiate sau în texte la prima vedere
3.2. Construirea unei viziunide ansamblu asuprafenomenului culturalromånesc, prin integrarea[i rela]ionarea cuno[tin]elorasimilate
– fundamente ale culturii romåne (originile [i evolu]ia limbiiromåne) – perioada veche (formarea con[tiin]ei istorice)– curente culturale / literare în secolele XVII-XVIII:umanismul [i iluminismul– perioada modern`: aa.. secolul al XIX-lea – începutulsecolului al XX-lea (perioada pa[optist`; Romånia, întreOccident [i Orient; criticismul junimist); bb.. curente culturale /literare în secolul XIX – începutul secolului XX(romantismul, realismul, simbolismul, prelungiri aleromantismului [i clasicismului); cc.. perioada interbelic`(orient`ri tematice în romanul interbelic, tipuri de roman;poezia interbelic`, diversitate tematic`, stilistic` [i deviziune; curente culturale / literare în perioada interbelic`:modernism, tradi]ionalism, orient`ri avangardiste; identitatecultural` în context european); perioada postbelic` (tipuri deroman în perioada postbelic`, poezia în perioadapostbelic`, teatrul în perioada postbelic`; curente culturale /literare: postmodernismul) – curente culturale/ literare romåne[ti în context european
Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste
aa.. LLIITTEERRAATTUURR~~AAuuttoorrii ccaannoonniiccii:: Mihai Eminescu, Ion Creang`, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, IoanSlavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, LiviuRebreanu, Camil Petrescu, G. C`linescu, E. Lovinescu, Marin Preda, NichitaSt`nescu, Marin Sorescu. NNoott`̀.. Conform programei [colare în vigoare, examenul de bacalaureat nu implic`
studiul monografic al scriitorilor canonici, ci studierea a cel pu]in unui text din operaacestora. Textele literare la prima vedere pot apar]ine atåt autorilor canonici, cåt [i altorautori.
Pentru proba scris`, elevii trebuie s` studieze în mod aprofundat cel pu]in num`rulminim de texte prev`zute în programa [colar`, despre care s` poat` rreeddaaccttaa un eseustructurat, un eseu liber sau un eseu argumentativ, în care s` aplice conceptele de istorie[i teorie literar` (perioade, curente literare / culturale, elemente de analiz` tematic`,structural` [i stilistic`) men]ionate în tabel: • proz` scurt`: basm cult, nuvel`; texte reprezentative pentru aspecte esen]iale ale speciei
narative pe care o ilustreaz`;• roman: texte reprezentative pentru aspectele esen]iale ale genului [i ale evolu]iei
acestuia; • poezie: texte poetice care s` ilustreze aspecte esen]iale ale genului [i ale evolu]iei
acestuia; • dramaturgie: comedia; texte dramatice care s` ilustreze aspecte specifice [i diferite ale
genului [i ale evolu]iei acestuia.Studiile de caz [i dezbaterile men]ionate în tabel pot fi valorificate în cadrul probelor
orale [i scrise, prin solicitarea argument`rii unor opinii sau judec`]i de valoare (reproduse)pe marginea temelor respective.
bb.. LLIIMMBB~~ {{II CCOOMMUUNNIICCAARREENNiivveelluurrii ddee ccoonnssttiittuuiirree aa mmeessaajjuulluuiiNNoott`̀.. Con]inuturile de mai jos vizeaz`:
- aplicarea, în diverse situa]ii de comunicare, a normelor ortografice, ortoepice, depunctua]ie, morfosintactice [i folosirea adecvat` a unit`]ilor lexico-semantice;
- aplicarea cuno[tin]elor de limb`, inclusiv a celor dobåndite în ciclul gimnazial, înexprimarea corect` [i în receptarea textelor studiate sau la prima vedere.
gramaticale- rela]ii semantice (polisemie; sinonimie, antonimie, omonimie)- sensul corect al cuvintelor (în special al neologismelor)- unit`]i frazeologice- etimologia popular`, hipercorectitudinea- sensul cuvintelor în context; sens denotativ [i sens conotativ
NNiivveelluull mmoorrffoossiinnttaaccttiicc- forme flexionare ale p`r]ilor de vorbire (pluralul substantivelor, articularea substantivelor,
forme cazuale; forme flexionare ale verbului, adjective f`r` grade de compara]ie,
Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste
7
numerale etc.); valori expresive ale p`r]ilor de vorbire; mijloace lingvistice de realizare asubiectivit`]ii vorbitorului
- elemente de acord gramatical; (între predicat [i subiect – acordul logic, acordul prinatrac]ie; acordul atributului cu partea de vorbire determinat`);
- elemente de rela]ie (prepozi]ii, conjunc]ii, pronume/ adjective pronominale relative,adverbe relative)
- norme ortografice [i de punctua]ie în constituirea mesajului scris (scrierea corect` acuvintelor, scrierea cu majuscul`, desp`r]irea cuvintelor în silabe, folosirea corect` asemnelor de ortografie [i de punctua]ie)
- rolul semnelor ortografice [i de punctua]ie în în]elegerea mesajelor scrise NNiivveelluull ssttiilliissttiiccoo-tteexxttuuaall
arhaic; argou, jargon - stil direct, stil indirect, stil indirect liber- rolul figurilor de stil [i al procedeelor artistice în constituirea sensului
NNoott`̀!! Preg`tirea candida]ilor [i elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat2010 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat [i aprogramelor [colare în vigoare. Manualul [colar este doar unul dintre suporturile didacticeutilizate de profesori [i de elevi în predare-înv`]are, con]inutul acestuia fiind valorificat înfunc]ie de specific`rile din prezenta program` de bacalaureat [i din programele [colarecorespunz`toare. Conform Adreselor M.Ed.C. nr. 48.871/ 23 noiembrie 2005 [i nr. 31.641/3 mai 2006, începånd cu anul [colar 2006-2007, „rreessppeeccttaarreeaa nnoorrmmeelloorr prev`zute în edi]iaa II-a a DDiicc]]iioonnaarruulluuii oorrttooggrraaffiicc,, oorrttooeeppiicc [[ii mmoorrffoollooggiicc aall lliimmbbiiii rroommåånnee ((DDOOOOMM22)) eesstteeoobblliiggaattoorriiee [...] llaa eexxaammeenneellee ddee bbaaccaallaauurreeaatt,, în cadrul c`rora elevii vor face dovadacunoa[terii acestora, fiind evalua]i ca atare„.
Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste
8
I. ARGUMENT
„Tot mai înve]i, maic`?„(G. C`linescu)
Mul]i [i-ar putea pune problema: De ce înc` o carte de eseuri pentru elevii deliceu? Nu sunt destule?! Unele chiar bine construite pe tipurile de subiecte, multe lanum`r, propuse de ministerul de resort absolven]ilor de liceu, care, [i a[a – nu-i a[a?!– sunt dezorienta]i, se descurc` greu prin h`]i[ul manualelor, al programelor, mai ales,al experien]elor [i experimentelor f`cute pe ei de profesori cu voca]ie.
Ca profesori, [tim c` finalit`]ile disciplinei limba [i literatura romån`, în liceu, suntformarea, la elevi, a unor competen]e generale [i specifice [i a unui set de valori [i deatitudini gåndite ca deprinderi pentru toat` via]a. Cum s` atingem, îns`, aceste ]inte?Doar urm`rind lista autorilor canonici: Mihai Eminescu, Ion Creang`, I.L. Caragiale,Titu Maiorescu, Ioan Slavici, George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu,Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, George C`linescu, EugenLovinescu, Marin Preda, Nichita St`nescu, Marin Sorescu? Exersånd cu elevii încåt s`poat` redacta un eseu structurat, un eseu liber sau un eseu argumentativ, în care s`aplice conceptele de istorie [i teorie literar`? C`utånd [i alte op]iuni, agreate [i deelevi, ale pred`rii integrate?
Reflectånd asupra form`rii elevilor, la limba [i literatura romån`, consider`m c`acest ghid este extrem de util pentru ob]inerea mult doritei preg`tiri performante pentrubacalaureat, concursuri [colare de specialitate, lucr`ri semestriale, referate [iportofolii, oferind elevilor posibilitatea de a constata pluralitatea perspectivelor, a ideilor[i abord`rilor metodologice, pornind de la acelea[i realit`]i literare.
Lucrarea combin` informa]ia [tiin]ific`, experien]a de la catedr`, oferind tuturor ocarte bun`, f`r` preten]ia de a fi [i cea mai bun`. Oferta de interpretare vizeaz`, înprimul rånd, exploatarea aplicat` a operelor, apoi, valorificarea unui aparat criticnecesar, actual, divers [i corect, de la dic]ionare explicative, dic]ionare de simboluri,pån` la istorii literare, studii monografice etc.
Credem c`, prin aceste elemente, am r`spuns întreb`rilor, u[or ironice – racordatela atitudinea vårstei tinere – din deschiderea argumentului nostru: E nevoie de înc` ocarte, pentru ca elevii s` poat` alege, s` selecteze ceea ce li se potrive[te cainforma]ie [i stil, s` descopere c` perspectivele abord`rilor sunt diverse pentru formeleliterare.
Basmul (sl. basni „n`scocire”) reprezint` o specie a genului epic, de obicei în proz`,în care se nareaz` întåmpl`ri fantastice ale unor personaje reale sau imaginare, careau puteri supranaturale. Grupate în dou` tabere (binele [i r`ul), personajele seconfrunt`, înving`tor fiind, de fiecare dat`, binele.
Basmul este o specie a epicii populare, dar apare [i în literatura cult`, prinprelucrarea modelului folcloric.
Basmul cult, de[i este o crea]ie original`, respect`, în mare m`sur`, tr`s`turile deconstruc]ie, de atmosfer` [i de viziune etic` ale modelului de baz`.
Ceea ce le poate diferen]ia este folosirea insistent` a unor simboluri, caracterul maicomplicat al ac]iunii, importan]a acordat` descrierii sau dialogului (cu rol secundar înbasmul popular), modificarea unor tipologii ale basmului popular, viziunea individual`despre lume, nuan]area unor semnifica]ii etc.
• Diacronia specieiBasmul se dezvolt` în mediul folcloric, îns` suscit` aten]ia autorilor cul]i, odat` cu
întoarcerea romanticilor la nepre]uitele valori ale literaturii populare.În literatura romån`, autori de basme culte sunt: Mihai Eminescu, Ion Creang`, Ioan
Slavici, Ion Luca Caragiale, Barbu {tef`nescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu.Lui Petre Ispirescu îi revine meritul de a fi publicat antologia Leegeendeelee [i baasmeelee
Prin intermediul pove[tilor [i al povestirilor sale, Ion Creang` (1837-1889) repuneîn circula]ie „observa]iuni morale milenare” (G. C`linescu). Cu mijloace populare, multnuan]ate [i [lefuite, povestitorul moldovean creeaz` o oper` inconfundabil`,îndep`rtåndu-se radical de etichetarea, f`cut` de junimi[ti, drept „scriitor poporal”.
Pooveesteeaa lui Haaraap-AAlb apare în 1877, în revista Coonvoorbiri liteeraaree, fiind un basmcult. Scrierea p`streaz` tr`s`turile fundamentale ale speciei în variant` popular`:întåmpl`ri fabuloase, personaje cu puteri supranaturale, conflictul dintre bine [i r`u,victoria final` a binelui. Dare ea se individualizeaz` prin dimensiunile ample rezultatedin prelungirea conflictului, din sporirea num`rului de probe la care este supus eroul, dinamånarea deznod`måntului; prin construirea unui protagonist f`r` puteri supranaturale,chiar f`r` calit`]i excep]ionale; prin ponderea surprinz`toare a dialogului; prindinamismul ac]iunii [i verva povestirii; prin individualizarea personajelor; prin localizarea[i umanizarea fantasticului; prin oralitate [i umor; prin digresiunile care întrerup firulac]iunii [i mijlocesc comunicarea direct` a naratorului cu cititorul.
Tema dezvoltat` este, la modul general, lupta dintre bine [i r`u. În calitate de autorcult, Creang` grefeaz` pe aceast` schem` povestea unei ini]ieri. Din acest motiv,binele [i r`ul nu mai sunt semne contrare, în raport de excludere, ca în basmul popular,ci forme de manifestare care se completeaz`. Fiul de crai este însu[i principiul solardin basmul popular, dar el nu porne[te la drum pentru a readuce lumina în lume,strivind for]ele r`ului [i ale întunericului, ci pentru a o primi în sine. Traseul lui ini]iaticpresupune „înv`]area” unor experien]e de via]` necesare, modelarea moral`,acumularea de virtu]i care s`-i permit` s` devin` un împ`rat bun [i iubit. Abia lacap`tul acestui drum, el poate d`rui, la råndul s`u, lumina drept`]ii [i a în]elepciunii.
De altfel, nici nu exist`, în aceast` oper`, o confruntare propriu-zis`, fizic`, întrebine [i r`u. Spånul, Ursul, Cerbul, împ`ratul Ro[ reprezint` pentru erou tot atåteaprovoc`ri de a face fa]` unor situa]ii limit`, de a se verifica pe sine [i de a cånt`ri rolulprieteniei (Calul) sau al providen]ei (Sfånta Duminic`).
Ca în orice basm, în Pooveesteeaa lui Haaraap-AAlb apar motive caracteristice precum:împ`ratul f`r` urma[i, animalul n`zdr`van, superioritatea mezinului, c`l`toria,încerc`rile eroului, pedeapsa, recompensa, c`s`toria, cifrele magice (cifra trei).
Textul face s` r`zbat` viziunea despre lume a unui autor care, înc` din formulaini]ial` „Amu cic` era odat`...,” face separa]ia lumii închipuite de cea real` [i a timpuluievenimentelor („pe vremurile acele”) de timpul povestitorului („în ziua de ast`zi”). CumHarap-Alb tr`ie[te o adev`rat` „poveste” [i ea trebuie s` fie captivant`, lumea c`reiaîi apar]ine el este calificat` prin însu[iri ce ating punctul maxim: „r`zboaie grozave”,„drumurile pe ape [i pe uscat [...] foarte încurcate”.
Contemporaneitatea/ realitatea este lipsit` de asemenea amenin]`ri, dar, în acela[itimp, demitizat`. Se c`l`tore[te „a[a de u[or [i f`r` primejdii”, deci f`r` întåmpl`risenza]ionale.
În circumstan]ele date, aventura eroului este cu atåt mai impresionant` [i biruin]alui mai impun`toare.
Ironia apare firesc în pasajul final al textului, în care fabulosul [i realul seîntrep`trund. La nunta împ`r`teasc` au fost pofti]i „crai, cr`iese [i-mp`ra]i, oameni însam` b`ga]i” dar [i „un p`cat de povestariu” – îndeletnicire ner`spl`tit` îndeajuns în
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
11
toate timpurile, deci „f`r` bani în buzunariu”. {i în timp ce la aceast` petrecere f`r`sfår[it „cine se duce acolo bè [i m`nånc`”, „pe la noi, cine are bani bea [i m`nånc`,iar` cine nu, se uit` [i rabd`”. Antiteza „acolo” – „pe la noi” stabile[te diferen]a denetrecut între n`scocire, unde totul este posibil, [i adev`rul vie]ii imediate cecontrazice deliciul imagina]iei.
Titlul, nominal, este alc`tuit dintr-o al`turare a unui substantiv comun, „povestea”,cu unul propriu, „Harap-Alb”. Termenul prim promite lectorului o istorie deosebit`, undestin remarcabil, care merit` efortul naratorului de a-l relata, dar [i str`dania cititoruluide a-l cunoa[te. „Harap-Alb” este un nume format din substantivul „harap” (form`literar`: „arap” ) cu în]elesul „rob”, „slug` neagr`” [i adjectivul „alb”, sugestie a st`rii deinocen]` a eroului. Asocierea celor doi termeni este oximoronic` [i poate evocainerenta coexisten]` a binelui cu r`ul, în orice personalitate, complexitatea vie]ii carese manifest` dincolo de separa]ia net` a adev`rului de minciun` [i a esen]ei deaparen]`. Totodat`, numele reflect` cele dou` stadii majore ilustrate de protagonist:novicele [i ini]iatul. Novicele devine rob, pentru c` nu are suficient` experien]` de via]`[i nu distinge suficient de clar valoarea de nonvaloare. El trebuie s` parcurg` stadiulsuferin]ei (negru) pentru a-i în]elege semnifica]ia [i propor]iile, s` cunoasc` postura deslug` devotat`, pån` cånd va fi un st`pånitor chibzuit. Ini]iatul va [ti s` cånt`reasc`binele [i r`ul, întrucåt le-a tr`it nemijlocit pe amåndou` [i se va pune necondi]ionat înslujba binelui („alb” ).
Eroul prime[te acest nume abia în scena în care debuteaz` cu adev`rat procesullui de formare (coboar` în fåntån` ca fiu de crai [i, juråndu-i credin]` Spånului, iese carob) [i îl pierde atunci cånd traseul ini]iatic s-a încheiat (recompensarea [i nunta).
În consecin]`, chiar titlul sugereaz` caracterul de Bildungsroman al operei(Bildungsroman = roman al form`rii, al ini]ierii).
Pooveesteeaa lui Haaraap-AAlb este istoria unei etape de via]`, cånd adolescentul entuziast[i neexperimentat se transform` într-un adult cump`nit [i abil.
Conflictul este generat de scrisoarea primit` de la Verde-împ`rat care î[i roag`fratele s`-i trimit` pe unul dintre fiii s`i ca urma[ vrednic la tron. Ambi]ia fiec`ruia dintrecei trei b`ie]i ai craiului este bine surprins` de Creang`, sco]åndu-se la iveal`competi]ia în care îi pune [ansa de a deveni conduc`torul unui regat [i, implicit,feciorul cel mai demn de stima tat`lui.
E[ecul fratelui celui mai mare [i apoi al mijlociului determin` måhnirea [i repro[urilecraiului: „... ia spune]i-mi, ru[inea unde o pune]i? Din trei feciori cå]i are tata, nici unuls` nu fie bun de nimica?! [...] S` umbla]i numai a[a, frunza fr`sinelului, toat` via]avoastr` [i s` v` l`uda]i c` sunte]i feciori de craiu, asta nu miroas` a nas de om...”
Conflictul l`untric al mezinului este surprins, în acest episod, prin nota]ii organice:se face „ro[ cum îi gotca” [i „începe a plånge în inima sa”. Dar acest tip de conflictr`måne secundar, descoperit înc` o dat`, doar în scena în care Harap-Alb, cople[it dedificult`]ile misiunilor încredin]ate de Spån, se las` tentat de gåndul sinuciderii: „Sevede c` m-a n`scut mama într-un ceas r`u sau nu [tiu cum s` mai zic, ca s` nugre[esc înaintea lui Dumnezeu. M` pricep eu tare bine ce ar trebui s` fac, ca s` securme odat` toate aceste.” Îns` basmul nu este interesat de adåncimi psihologice, cide spectaculosul întåmpl`rilor [i al conflictelor exterioare, a[a c` accentul sedeplaseaz` asupra seme]iei faptelor [i a pitorescului eroilor.
Conflictul exterior reune[te mai multe opozi]ii, cu cåt ac]iunea înainteaz`, dar toate
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
12
se leag` de prezen]a sau de interven]ia cåtorva personaje: Spånul, împ`ratul Ro[, fiicaacestuia. Simbolistica omului spån [i a celui cu p`rul ro[u deriv` din concep]iapopular`. Ace[tia sunt oameni „însemna]i”, poart` o pecete demonic`.
Sf`tuit de tat`l s`u, la plecarea de acas`, s` se fereasc` „de omul ro[, iar` mai alesde cel spån”, fiul de crai nu îi poate ocoli. Tot în vorbele craiului r`sun` avertismentul:„... în c`l`toria ta ai s` ai trebuin]` [i de r`i [i de buni”, ceea ce înseamn` c` înîn]elepciunea lui, tat`l intuie[te c` fiul îi va nesocoti îndemnul, dar întrevede folosulacestei neascult`ri. {i bunii (Calul, Sfånta Duminic`) [i r`ii vor contribui la formareacelui c`ruia i-a fost sortit s` ajung` împ`rat. Antinomia ireductibil`, principiu benefic/principiu malefic, din basmul popular, este înlocuit` în opera lui Creang` cu opozi]ianeofit/ ini]iator.
Spånul nu este cu adev`rat du[manul de moarte al tån`rului întålnit în p`durealabirintic`, pe care atåt de u[or l-ar fi putut ucide, dup` ce a aflat de la el cine este [i încotrose duce [i i-a smuls scrisoarea craiului c`tre împ`ratul Verde. De aceea, str`daniile lui plinede ur` de a-l face pe Harap-Alb s`-[i piard` via]a par absurde. Ele trebuie în]elese caimpulsuri spre noi confrunt`ri cu necunoscutul, cu felurite primejdii, chiar cu imposibilul.Spånul este cel mai aspru modelator al protagonistului [i nu un veritabil antagonist. Rostullui în via]a fiului de crai este precizat înc` de la începutul stabilirii rela]iei inverse, cåndSpånul devine st`pånul iar Harap-Alb, sluga: „... [i atåta vreme s` ai a m` sluji, pån` cåndîi muri [i iar îi învie.” Cu alte cuvinte, mezinul craiului va fi rob pån` cånd va muri ca fiu decrai [i va rena[te ca împ`rat sau va disp`rea ca adolescent naiv [i se va afirma ca adultresponsabil, capabil s`-[i asume singur sarcini dificile.
Înver[unarea Spånului contra vrednicei sale slugi, gesturile sale exagerate (îlp`lmuie[te doar ca s` ]in` minte ce i-a poruncit), vorbele necuvenit de aspre [ir`ut`cioase („fecior de om viclean”, „slug` netrebnic`”, „slug` viclean`”) fac ca întregulcomportament al personajului s` devin` neverosimil. Calul îi dezv`luie b`iatului, într-unmoment al ini]ierii pe care îl consider` potrivit revela]iilor, adev`rata menire a Spånului:„{i unii de ace[tia sunt trebuitori pe lume cåteodat`, pentru c` fac pe oameni s` prind`la minte.” Harap-Alb înva]` astfel lec]ia umilin]ei, a respect`rii cuvåntului dat, a supuneriiîn fa]a unei for]e superioare pe care s-o domine prin în]elepciune [i r`bdare.
Spånul îi impune protagonistului cele trei încerc`ri caracteristice oric`rui traseuini]iatic, îns` împ`ratul Ro[ prelunge[te „muncile” eroului cu alte obstacole, la fel [i„farmazoana”, fiica împ`ratului Ro[. Aceea[i obstina]ie de a sc`pa de grupul nedoritde pe]itori, pe c`i ocolite, cu capcane ingenioase (somnul în casa încins` de aram`,osp`]ul de propor]ii fabuloase etc.) se poate sesiza [i în cazul împ`ratului Ro[. Lacurtea acestuia, în fa]a altor încerc`ri dificile (cinci la num`r), protagonistul descoper`valoarea prieteniei [i a solidarit`]ii, diferen]a dintre esen]` [i aparen]`.
„Farmazoana” a[az` [i ea, aparent, o piedic` în calea eroului. Promite c`-l va urmanumai dac` smicelele de m`r magice, apa vie [i apa moart` vor fi aduse mai iute decalul lui [i nu de turturica ei. Dar, de fapt, acestea vor fi instrumentele miraculoase pecare fata le va folosi spre a-l învia pe Harap-Alb, dup` ce Spånul îi va t`ia capul.
Se în]elege de aici c` vr`jm`[iile din jurul fiului de crai sunt false [i c` fiecare dintreopozan]i particip` într-o anumit` m`sur` [i cu bun` [tiin]` la [lefuirea caracteruluitån`rului prin].
Construc]ia subiectului. Subiectul se organizeaz` în cåteva nuclee mari,caracteristice oric`rui basm: prezentarea mediului familial din care va ie[i protagonistul
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
13
– expozi]iunea; lipsa care d` na[tere conflictului (împ`ratul Verde nu are descenden]ipe linie masculin`, deci nici urma[ la tron) – intriga; c`l`toria mezinului pån` lamarginile lumii, spre a-[i primi învestitura [i dep`[irea probelor – desf`[urarea ac]iunii;moartea [i rena[terea simbolic` a eroului precum [i pedepsirea „r`uf`c`torului” –punctul culminant; r`splata (primirea împ`r`]iei) [i nunta – deznod`måntul.
De[i schema narativ` e tipic` speciei, iar tema [i motivele literare utilizate deCreang` au circula]ie universal`, Pooveesteeaa lui Haaraap-AAlb r`måne indiscutabil o crea]ieoriginal`. Înc` din expozi]iune se face trecerea dinspre lumea fabuloas` a pove[tii spreuniversul real.
Craiul este un b`rbat v`duv, cu trei feciori, îngrijorat ca nu cumva „niciunul s` nu fiebun de nimica” [i pus, prin scrisoarea trimis` de fratele s`u, în postura de a verifica el,cel dintåi, calit`]ile fiului care-i va urma, la tron, lui Verde-împ`rat. El reprezint` a[adartat`l grijuliu [i responsabil, preocupat de viitorul propriilor copii [i de reu[ita lor în via]`,în conformitate cu virtu]ile.
În schimbul ini]ial de replici dintre tat` [i fii, fratele craiului devine „mo[ul vostru”,denumire ce realizeaz` o desacralizare, o coboråre rapid` a ac]iunii [i a personajelorîn universul familiar lectorului, al vie]ii obi[nuite.
Ca în orice basm, totu[i, coordonatele spa]iale („într-o ]ar`”, „într-o alt` ]ar`, maidep`rtat`”, „la o margine a p`måntului”, „la alt` margine”) [i cele temporale („odat`”)r`mån vagi. Nararea f`cåndu-se, în general, la timpul prezent, las` impresia unui imediatal desf`[ur`rii evenimentelor care se petrec chiar sub privirile lectorului-spectator.
Intriga se leag` de motivul lipsei, ce antreneaz` ac]iunile menite s` anulezedezechilibrul. Împ`ratul Verde nu are decåt fete [i atunci unul dintre b`ie]ii craiului, celmai destoinic, este chemat s` preia conducerea împ`r`]iei unchiului „c`zut la z`care”.Expozi]iunea [i intriga se întrep`trund, într-o derulare rapid` a firului evenimentelor.
Desf`[urarea ac]iunii cunoa[te cåteva momente importante care compun povesteaunei ini]ieri: trecerea podului, intrarea în labirint, întålnirea c`l`uzei mincinoase,coborårea în fåntån` [i dobåndirea altei identit`]i, trecerea celor trei probe ini]iatice,din care ultima se amplific`, ad`ugåndu-i-se alte [ase „munci”.
Craiul, deghizat cu o blan` de urs, îi a[teapt` sub un pod, la ie[irea din împ`r`]ie,pe feciorii s`i care, pe rånd, î[i anun]` plecarea c`tre ]inutul unchiului lor. Numaimezinul, cu un fond sufletesc mai curat [i primind sfaturile Sf. Duminici ivite în calealui ca o cer[etoare „gårbov` [i neputincioas`”, dep`[e[te amenin]area c`reia nu-if`cuser` fa]` fra]ii mai mari. El îi cere tat`lui, la îndemnul b`trånei, calul, armele [ihainele de mire cu ajutorul c`rora maturul f`cuse cåndva acela[i drum. Astfel echipat,el reface experien]a ini]iatic` a p`rintelui s`u, cå[tigånd prin calul n`zdr`van un prietende n`dejde [i un bun cunosc`tor al tuturor obstacolelor destinate tån`rului s`u st`pån.
Trecerea podului semnific` începutul experien]ei de formare care, în opinia luiMircea Eliade, se face departe de spa]iul familiar neofitului.
În chip firesc, urm`toarea prob` este intrarea în labirintul p`durii dese. În acest spa]iuî[i va face apari]ia c`l`uza mincinoas`, în fapt principalul „pedagog” al tån`rului: Spånul.Acesta are o [tiin]` a vie]ii necunoscut` neini]iatului, de aceea îi va fi u[or, ie[indu-i încale de trei ori, de fiecare dat` cu o alt` înf`]i[are, s`-l ademeneasc` pe prin] [i s`-l fac`s`-l tocmeasc` slug`. Fåntåna în care coboar` fiul de crai, îndemnat de Spån s` ser`coreasc`, este echivalentul grotei, spa]iu întunecat, cu virtu]i materne, un fel depåntece simbolic ce preg`te[te o nou` na[tere. Din ea va ie[i la lumin` tån`rul cu o alt`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
14
identitate: „De-acum înainte s` [tii c` te cheam` Harap-Alb; aista ]i-i numele [i altul nu”.Pierzåndu-[i numele [i rangul, el va trebui s` dea ascultare absolut` asprului ini]iator.
Spånul îi va pretinde neofitului s` aduc` „sal`]i” din Gr`dina Ursului, pielea cu pietrepre]ioase [i capul cerbului fermecat iar apoi pe fiica împ`ratului Ro[, de so]ie.
În cazul primelor dou` probe, este ajutat de Sfånta Duminic`, dar [i de caluln`zdr`van, pentru a înfrånge puterea malefic` atåt a ursului (simbol al întunericului1),cåt [i a cerbului (simbol al arborelui vie]ii, al drumului spre lumina zilei2). Ultimaîncercare presupune o dificultate crescånd` [i un num`r sporit de ini]iatori. Împ`ratulRo[ le cere lui Harap-Alb [i ajutoarelor lui (Geril`, Fl`månzil`, Setil`, Ochil`, P`s`ri-L`]i-Lungil`) s` doarm` în casa de aram` încins`, s` fac` fa]` unui osp`] uria[, s`despart` f`r` gre[ macul de nisip, s` o p`zeasc` pe timpul nop]ii pe fata de împ`ratcu puteri de vr`jitoare, s` o deosebeasc` de alta leit`. Toate aceste obstacole sunttrecute cu bine, ele vizånd calit`]ile excep]ionale ale tovar`[ilor de drum ai eroului sauputerile donatorilor (furnicile, albinele). Urmeaz` solicitarea fetei împ`ratului Ro[ de ai se aduce, de unde se bat mun]ii în capete, smicelele de m`r, apa vie [i apa moart`,prob` în care se verific`, de fapt, iste]imea calului.
Punctul culminant reprezint` momentul suprem al ini]ierii, moartea simbolic` a luiHarap-Alb, înf`ptuit` de c`tre Spånul care îi taie capul, ca pedeaps` pentrudezv`luirea imposturii lui. Tot aici este integrat` [i pedepsirea Spånului de c`tre caluln`zdr`van care îl urc` pån` la nori [i apoi îi d` drumul din înalt. Este, simbolic vorbind,ie[irea din scen` a ini]iatorului dup` ce a adus novicele la treapta cea mai de sus apreg`tirii sale pentru via]`. Dispari]ia lui Harap-Alb echivaleaz` cu dezlegarea lui dejur`måntul de credin]` fa]` de Spån, cu moartea lui ca slug` [i rena[terea ca f`ptur`princiar`, apt` s` devin` conduc`torul unei împ`r`]ii.
Deznod`måntul reîntoarce ac]iunea la caracterul ei conven]ional: eroul prime[teregatul [i are loc nunta cu fiica împ`ratului Ro[. Realitatea este reconvertit` în fabulos,c`ci nunta, început` în illo tempore, nu s-a încheiat nici ast`zi.
Avånd în vedere substan]a realist` a întåmpl`rilor, descifrabil` dincolo deve[mintele lor fabuloase, se poate afirma c` avem de-a face cu un basm nuvelistic.
Compozi]ional, Pooveesteeaa lui Haaraap-AAlb se define[te prin prezen]a formulelorspecifice basmului. Cea de introducere face transla]ia brusc` pe t`råmul fic]ional:„Amu cic` era odat` într-o ]ar` un craiu, care avea trei feciori”. Forma regional` aadverbului „amu” precum [i prezen]a lui în debutul frazei ini]iale face ca discursulnarativ s` dobåndeasc`, dintru început, caracter de spunere.
Incipitul realizeaz` o pendulare sesizabil`, în mai multe rånduri, de-a lungulnara]iunii: dinspre lumea real` c`tre aceea închipuit` [i invers, prin interven]iile unuipovestitor care se adreseaz` parc` unui auditoriu familiar [i captivat: „Dar ia s` nu nedep`rt`m cu vorba [i s` încep a dep`na firul pove[tii”. Naratorul [i lectorul apar]ina[adar ordinii concrete, personajele – universului imaginar. {i cu toate acestea,fabulosul nu este decåt un real deghizat.
Dup` ce deschide textul cu forme verbale de imperfect, cuvenite stabilirii unui cadruspa]io-temporal, oricåt de vag, autorul recurge la perfectul compus [i la perfectul
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
15
1 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic]ionar de simboluri, vol. 1, 3, Ed. Artemis, Bucure[ti, 1995.2 idem.
simplu, spre a sugera îndep`rtarea în timp a faptelor („...împ`ratul aa scris carte...”;„craiul, primind cartea, îndat` cheem` tustrei feciorii...”), iar mai apoi valorific` din plinformele de prezent, transformånd povestirea într-un spectacol fascinant care se joac`sub ochii cititorului/ spectator. Prezentul devine timpul unificator al tuturor instan]elornarative: povestitor/ cititor/ personaj.
Formula median` este repetitiv` [i, prin con]inut, creeaz` sincope între realitate [ific]iune: „Dumnezeu s` ne ]ie, ca cuvåntul din poveste, înainte mult mai este”. Dup`fiecare apari]ie a sa, incursiunea în imaginar este mai pasionant`, întrerupereaîndeplinind rolul unei necesare pauze în derularea spectatorului: „Dar ia s` vedem, cese mai petrece la mas` dup` ducerea lui Harap-Alb?
– Hei, hei! zise Spånul în sine, tremurånd de ciud`: nu te-am [tiut eu c`-mi e[ti deace[tia, c` de mult î]i f`ceam felul!”
Finalul închide rama pove[tii, întorcåndu-l pe cititor în temporalitatea lui istoric`unde, pentru ve[nicie, vor exista boga]i [i s`raci, huzureal` [i lipsuri.
Formula de încheiere, specific` basmului, este construit` sub forma prozei rimate,cu efect muzical, armonios: „{i a ]inut veselia ani întregi [i acum mai ]ine înc`; cine seduce acolo bè [i m`nånc`”. Încheierea propriu-zis` este dizarmonic`, sub aspectsonor: „Iar pe la noi, cine are bani bea [i m`nånc`, iar` cine nu, se uit` [i rabd`”, semnc`, odat` ce istorisirea a ajuns la sfår[it, pl`cerea spunerii se curm` [i ea. Lumii idilicea pove[tii îi ia locul, irevocabil, t`råmul arid al realit`]ii.
Personajele acestui basm se grupeaz` în cåteva categorii specifice: eroul solar –Harap-Alb; r`uf`c`torul – Spånul; ajutoarele – calul, Sfånta Duminic`, Geril`,Fl`månzil`, Setil`, Ochil`, P`s`ri-L`]i-Lungil`; donatorii – cr`iasa furnicilor [i cr`iasaalbinelor; personajul c`utat: fata împ`ratului Ro[. Dincolo de func]ia lor propriu-zis`,ele tr`iesc prin limbaj, sunt scheme umanizate prin rostire. Dialogul le d` via]` [i leimpune ca veritabile prezen]e:
„– Din partea mea, måncarea-i numai o z`bav`; b`uturica mai este ce este, ziseSetil` [...].
– Acum de ne-ar da odat` ce ne-ar da, zise Fl`månzil`, c`ci m` roade la inim` defoame ce-mi e!
– Ia mai îng`dui]i oleac`, m`i, zise Ochil`, c` doar nu v-au mas [oarecii înpåntece.”
Deoarece în basmul lui Creang`, fabulosul stabile[te numeroase puncte de contactcu realul, protagonistul nu are însu[iri supranaturale [i nici nu reprezint` un idealmasculin de frumuse]e ori de vitejie. În acela[i timp, fiin]ele n`stru[nice: Geril`,Fl`månzil`, Setil`, Ochil`, P`s`ri-L`]i-Lungil` sunt hiperboliz`ri ale unor defecte (omulve[nic friguros, nes`tul etc.) sau calit`]i umane (acuitatea vizual` deosebit` etc.).Angajate în conversa]ie, personajele lui Creang` sunt oameni obi[nui]i, din lumeasatului, plini de verv` [i de umor.
Împ`ratul Verde sus]ine c` vicleanul cerb „este solomonit, întors de la ]å]` saudracul mai [tie ce are de-i a[a de primejdios”; Geril` întreab`, viclean, despreîmp`ratul Ro[: „Dar n-ave]i [tiin]` c` în`l]imea-sa este tata fl`månzilor [i alînseta]ilor?” Împ`ratul Ro[ se autoîndeamn`: „Dar, pån` un`-alt`, ia s` m` duc s`v`d; ales-au n`sipul din mac acei nesp`la]i, care-mi rod urechile s` le dau fata?”
Fiecare dintre personaje are rolul s`u, bine stabilit, în aceast` aventur` de formarecare ia propor]ii neobi[nuite. Craiul îi d`ruie[te mezinului o blan` de urs, c`ci [tie c` îi
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
16
va fi de folos (proba aducerii salatelor); cr`iasa furnicilor [i mai apoi a albinelor îid`ruiesc, fiecare, cåte o arip` (proba separ`rii macului de nisip [i a identific`rii fetei deîmp`rat); f`pturile himerice îl avertizeaz` pe Harap-Alb, fiecare la råndul s`u, c` nu vareu[i s` treac` obstacolul pe care îl are în fa]` (proba aducerii „farmazoanei” ca so]iepentru Spån), dac` nu-i va lua ca tovar`[i; fiica împ`ratului Ro[ cere s` i se aduc`smicelele de m`r, apa vie [i apa moart`, în]elegånd c` va avea nevoie de ele (probamor]ii [i a reînvierii simbolice a eroului). Niciuna din experien]ele protagonistului nu esteîntåmpl`toare, chiar calul îi m`rturise[te c` drumul pe care îl vor face împreun` nu îi estenecunoscut, deoarece l-a mai f`cut odat`, cu craiul, în tinere]e. Fiul repet` experien]atat`lui, în fapt aceea a maturiz`rii [i o parcurge al`turi de tovar`[i sau de prieteni maiblånzi sau mai neîndupleca]i, to]i cu misiunea strict` de a-i cultiva tr`s`turile valoroase.
Mezinul craiului este personajul principal. Înainte de a fi caracterizat prin nume, else define[te prin fapte [i prin vorbe. Sufer` din pricina neputin]ei fra]ilor mai mari de ase dovedi vrednici de încrederea tat`lui, dar [i din cauza repro[urilor întemeiate aleacestuia din urm` [i î[i dezv`luie, c`tre Sfånta Duminic`, deghizat` în cer[etoare,durerea: „– M`tu[`, [tii ce? Una-i una [i dou`-s mai multe; las`-m`-n pace, c` nu-miv`d lumea înaintea ochilor de necaz.” Spre deosebire de celelalte dou` odraslecr`ie[ti, pråslea dovede[te un sim] al onoarei în concordan]` cu statutul s`u princiar:„{i ori oiu putè izbuti, ori nu, dar î]i f`g`duiesc dinainte c`, odat` pornit din casa d-tale,înapoi nu m-oiu mai întoarce, s` [tiu bine c` m-oiu întålni [i cu moartea în cale”.
Îns` „milostenia” fa]` de b`tråna ivit` în calea lui e rezultatul capacit`]ii sale de ase l`sa „fr`måntat de vorbele babei” [i nu neap`rat semnul unei generozit`]i reale. Deasemenea, firea ner`bd`toare [i superficial` iese în eviden]` atunci cånd love[te detrei ori în cap, cu fråul, calul cel slab care, tot de atåtea ori, vine s` m`nånce j`ratic dintav`. Nici în scena trecerii podului, unde vegheaz` vigilent craiul, b`iatul nu dovede[tevreo calitate deosebit`, c`ci calul este acela care se repede asupra „ursului”, iar el abiadup` aceea ridic` buzduganul, s`-l loveasc`.
Numele pe care îl prime[te din partea Spånului relev` esen]a personalit`]iitån`rului, el este negru („harap”) [i alb deopotriv`, r`u [i bun, insensibil [i devotat,guvernat de aparen]e [i c`utånd esen]e.
Comportamentul îi dezv`luie noble]ea firii (îi este credincios Spånului, ca slug`, [inu-[i încalc` jur`måntul de supunere, d` ajutor albinelor, construindu-le un stup, egata s` ri[te via]a sa [i a calului, trecånd prin ap` adånc`, spre a ocoli nunta furnicilorde pe pod etc.) dar [i sl`biciunile. Harap-Alb se descurajeaz` repede, cånd trimi]`torul(Spånul) îi impune misiuni din ce în ce mai grele, se plånge disperat calului sau SfinteiDuminici, e atras, pentru o clip`, de gåndul sinuciderii. În acela[i timp, con[tient depericolele mari la care se expune, respect` întocmai sfaturile primite. De aceeareu[e[te s` ias` cu bine din situa]iile-limit`, create de Spån sau de ceilal]i ini]iatori.Începe s` cå[tige, treptat, o virtute pe care fiin]a sacr` aflat` mereu al`turi de el oconsider` fundamental`: r`bdarea. Pentru Sfånta Duminic` r`bdarea nu înseamn`doar intervalul de a[teptare dintre provocare [i reac]ia la acest stimul, ci capacitateade a distinge esen]a de aparen]`, primatul ra]iunii asupra instinctului.
Caracterizarea f`cut` de autor îl înf`]i[eaz` drept „boboc în felul s`u la trebui deaieste”, fixåndu-l astfel într-o tipologie, [i anume aceea a neofitului.
Sfånta Duminic` îl vede, cu surprindere, „slab de înger” [i „mai fricos decåt o femeie”[i îi atrage aten]ia asupra for]ei destinului: „...a[a a trebuit s` se întåmple [i n-ai cui b`nui”.
În cele din urm` eroul va dep`[i toate obstacolele [i va ajunge cu bine la cap`tul
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
17
procesului de ini]iere. Aflånd ce înseamn` nelini[tea, dezonoarea, frica, suferin]a,adev`rul ascuns sub minciun` [i, în cele din urm`, dragostea, va fi preg`tit s` devin`un cårmuitor drept [i s`-[i întemeieze o familie.
Instan]ele comunic`rii. Naratorul este o prezen]` deloc neglijabil`, ceea cediferen]iaz` tran[ant basmul cult al lui Creang` de specia popular`. Interven]iile lui îlplaseaz` mai pu]in în postura de „voce a textului” [i mai degrab` în ipostaza depovestitor înconjurat de un auditoriu participativ, implicat [i el emo]ional. Discursulnarativ îmbin` judec`]i asupra personajelor („s`rmanul Harap-Alb”), asupra acteloracestora („M` rog, nebunii de-a lui [Ochil`], cåte-n lun` [i în stele, de-]i venea s` fugide ele”), considera]ii generale, digresive („Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos”) cu supozi]ii asupra finalului unor ac]iuni („...poate or izbuti s` ieie fataîmp`ratului Ro[, poate nu...”), cu simularea deta[`rii afective („Ce-mi pas` mie?”) saucu interpelarea lectorului considerat a fi un spectator („Eu sunt dator s` spun povestea[i v` rog s` asculta]i.”)
Naratorul nu este niciodat` indiferent. El se mir`, se bucur`, se indigneaz`, seamuz`, e curios sau insinuant. Nu se teme s`-[i exprime p`rerea despre personaje,într-un limbaj neconven]ional, la persoana întåi: „{i gåndesc eu c` din cinci nesp`la]icå]i merg cu Harap-Alb, i-a veni el vreunul de hac; [-a mai da împ`ratul Ro[ [i pesteoameni, nu tot peste butuci...”
În felul acesta, naratorul î[i asum` un rol, el joac` o „partitur`” al`turi depersonajele textului.
Ca [i eroii, naratorul se impune mai ales pe latur` auditiv`, se face sim]it ca voce,ca rostire. Faptul c` el exist` se sus]ine prin vorbire.
Limbajul personajelor [i al naratorului nu cunoa[te diferen]ieri. Laolalt` acesteinstan]e vorbesc moldovene[te, în consecin]` formele regionale, populare [i chiararhaice înrudesc toate particip`rile la dialog („amu”, „gålceav`”, „t`r`boiu”, „s`l`]i”,„dezmerdat”, „påcli[it” etc.).
Umorul este o caracteristic` ce ]ine atåt de limbaj, cåt [i de viziunea asuprafaptelor. Jovialitatea naratorului [i a personajelor vine din sentimentul coparticip`rii lao înscenare. Primejdiile prin care trece protagonistul sunt „jucate”, nu reale, nimic r`unu i se poate întåmpla al`turi de atå]ia prieteni [i sf`tuitori care îi urm`resc, cu oaten]ie nesl`bit`, pa[ii. {i-atunci buna dispozi]ie este starea de baz` a tuturorparticipan]ilor la aceast`, deloc nou`, misiune de formare a unui tån`r.
Numele (Fl`månzil`, Setil`), poreclele (Buzil` – atribuit` lui Geril`); invectiva(„ghijoac` uricioas`”); calificarea depreciativ` („smår]ogul ista”); antifraza („{i cånd seduce împ`ratul [i vede cum se îndeplinise de bine poronca lui, se umple de bucurie”);substitu]ia rezultat` din tabu („Mititelul” = diavolul); diminutivul cu valoare augmentativ`(„Geril` sufl` de trei ori cu buzi[oarele sale cele iscusite”); termenul popular („cum audat de c`ldur`, pe loc li s-au muiet cioolaaneelee”); impreca]ia („Al dracului s` fii cu totneamul t`u...”) contribuie la realizarea unei atmosfere destinse, vesele. Pline de umorsunt [i scene precum cearta din casa încins`, stårnit` de Geril` sau r`zbunareafurnicilor care p`trund în a[ternutul împ`ratului Ro[.
Oralitatea î[i are izvorul în caracterul de „spunere” al textului [i se manifest` prin:utilizarea interjec]iilor („...[i hai, hai! hai, hai! în zori de ziu` ajung la palat”); prezen]aformelor regionale [i populare („dac`-i gåci-o”); folosirea expresiilor populare („Dar toat`suflarea [i f`ptura de prinprejur îi ]]ineeaau haangul”); apelul la proverbe, zic`tori, vorbe de
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
18
duh („F` bine, s`-]i auzi r`u”), prezen]a verbelor la imperativ [i a substantivelor lavocativ („– Lipse[te dinaintea mea, Spånule!”); cultivarea prozei rimate [i ritmate(„Lumea asta e pe dos, Toate merg cu capu-n jos, pu]ini suie, mul]i coboar`, unulmacin` la moar`”); frecven]a enumera]iilor [i a repeti]iilor („to]i erau cu p`rul, cu barba[i cu muste]ele pline de promoroac`, de nu-i cuno[teai, oameni sunt, draci sunt...”);sintaxa oral` a frazei ce favorizeaz` anacolutul („Credinciosul împ`ratului, auzindaceste, pe de-o parte l-a cuprins spaima, iar` pe de alta s-a îndr`cit de ciud`”);valorificarea formelor onomatopeice („a forn`i”, „a dårdåi”, „a ghior`i”) etc.
Stilul lui Creang` este al unui artist original. Naturale]ea exprim`rii sale este ocalitate ob]inut` prin modelarea vorbirii populare [i regionale. „Interesul estetic alcazului lui Creang` este c` în el colectivitatea popular` a devenit artistul individualîncåntat s` pluteasc` pe marile ape ale graiului ob[tesc”. (Tudor Vianu)
Pooveesteeaa lui Haaraap-AAlb este un basm cult, cu virtu]i scenice, teatrale, careprelucreaz` teme [i motive ale basmului universal, r`månånd o crea]ie reprezentativ`a unui povestitor genial.
RReeppeerree ccrriittiiccee
• Ovidiu Bîrlea, Poovee[tilee lui Creeaangã, Bucure[ti, E.P.L., 1967: „Creang` face parte dinaceea[i familie cu povestitorii populari, de care totu[i se distan]eaz` peste a[tept`ri:e fratele genial al acestora. Le sunt comune acela[i patrimoniu prin mo[tenire,acela[i aer de familie, acelea[i mijloace de realizare, decåt c` scånteia geniului a datroadele cuvenite numai la Creang`”.
• Nicolae Ciobanu, Întree imaaginaar [i faantaastic în proozzaa roomåneeaasc`, Bucure[ti, Ed.C.R., 1987: „Toate personajele din opera scriitorului, personaje între care se include[i naratorul, nu dovedesc prin nimic c` au în vreun fel con[tiin]a prezentului biografic,derivat din timpul biografic trecut [i menit, totodat`, s` anticipeze asupra vårstelor ceurmeaz`. O asemenea imobilitate temporal-biografic` indic` statutul arhetipal-genetic al eroilor. Ideea este c` înainte de a fi indivizi umani, ei exprim` diferitelevårste ale individualit`]ii umane în structurile ei imuabile: copilul, tån`rul, omul matur,b`trånul.”
• Mihai Apostolescu, Ioon Creeaang` întree maari pooveestitoori aai lumii, Ed. Minerva, Bucure[ti,1978: „Geniul r`ului, care în basme este reprezentat de uria[i sau zmei, în generalnenumi]i, la Creang`, în Pooveesteeaa lui Haaraap-AAlb poart` numele de Spånul.Substantivizarea unui adjectiv are la baz` credin]a milenar` c` b`rbatul c`ruia nu-icresc nici barb` nici must`]i nu este b`rbat, dar nici femeie. Aceast` ambiguitate seîncarc` cu tot ce este mai r`u în om: ambi]ie de[art`, invidie, ur`, [iretenie, poft` dem`rire nemeritat`, cruzime, dispre] de munc` [i de oameni etc.”
• N. Manolescu, Leecturi infideelee, bucure[ti, E.P.L., 1966: „Geniul humule[teanului esteaceast` capacitate extraordinar` de a-[i lua în serios eroii (fabulo[i sau nu, oameni sauanimale), de a le retr`i aventurile, de a pune cu voluptate în fiecare propriile lui aspira]iineobosite, sl`biciuni, vi]ii, tulbur`ri [i uimiri, adic` de a crea via]`. El e creatorul unei«comedii umane» tot a[a de profund` [i de universal` în tipicitatea ei precum aceea alui Sadoveanu”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
19
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee::• Cuvåntul nuvela provine din fran]uzescul nouvelle, italienescul novella [i se poate
traduce prin sensul noutate.• Cf. DEX, 1998, defini]ia nuvelei este: „Specie literar` a genului epic, mai ampl` [i mai
complex` decåt schi]a, mai scurt` [i mai simpl` decåt romanul, care înf`]i[eaz` un episodsemnificativ din via]a unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social)”.
• Tr`s`turile importante ale acestei specii: conflictul puternic, intriga construit` dup`rigorile clasice, ac]iunea mai dezvoltat` decåt a schi]ei, cronotopul bine precizat(rela]ia spa]iu-timp), fapte verosimile etc.
• Privit` în diacronie, nuvela a ap`rut în literatura european`, în secolul al XV-lea, în timpce nuvela romåneasc` a ap`rut în perioada pa[optist` (1830-1860), articulånd valoricinfluen]ele culturale europene cu nevoia de originalitate exprimat` de Mihail Kog`lniceanuîn revista „Dacia literar`”. Primii autori precum Costache Negruzzi, Al. Odobescu, NicolaeFilimon au scris nuvele istorice [i romantice, ulterior (perioada Junimii), I. L. Caragiale, IonCreang`, Mihai Eminescu, Ioan Slavici [i continuånd cu Barbu {tef`nescu Delavrancea[i Al. Macedonski (sfår[itul secolului al XIX-lea) au contribuit la îmbog`]irea tematic` anuvelei, la perfec]ionarea construc]iei personajului [i a subiectului, la formarea unorstructuri narative proprii. În secolul al XX-lea, nuvela romåneasc` este ilustrat` de L.Rebreanu, M. Eliade, M. Preda, F`nu[ Neagu, Marin Preda [.a.
IIII.. TTiippoollooggiiaa nnuuvveelleeii rroommåånnee[[ttii [[ii iilluussttrraarreeaa eeii pprriinn ooppeerree sseemmnniiffiiccaattiivvee::• în func]ie de tem`, nuvela poate fi:
- psihologic` – ex. Mooaaraa cu noorooc de Ioan Slavici, În vreemee dee dee r`zzbooi deI. L. Caragiale;
- social` – ex. Neenooroocirilee unui slujnicaar saau Geentiloomii dee maahaalaa, de NicolaeFilimon [. a.
• în func]ie de curentul literar:- romantic` – ex. Aleexaandru L`pu[neeaanul, de Costache Negruzzi, S`rmaanul Dioonis,
de Mihai Eminescu;- realist` – ex. Mooaaraa cu noorooc, Poopaa Taandaa, Coomooaaraa, P`dureeaancaa, de Ioan Slavici- naturalist` – ex. P`caat, O f`cliee dee Paa[tee [i În vreemee dee r`zzbooi, de I. L. Caragiale,
Întree cootee]]ee [i Nicu Deereeaanu, de Alexandru Macedonski; Zoobiee, Miloogul, Trubaadurul,de Barbu {tef`nescu Delavrancea;
• în func]ie de raportul realitate-fic]iune:- realist`: ex. Mooaaraa cu noorooc de Ioan Slavici- fantastic`: S`rmaanul Dioonis de Mihai Eminescu.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
21
ALEXANDRU L~PU{NEANULde Costache Negruzzi
Costache Negruzzi (1808-1868) ilustreaz` perfect ambi]ia scriitorilor pa[opti[ti de acrea opere originale, plecånd de la documente anterioare. El [i-a încercat talentul maiales în domeniul prozei. Opera sa este eterogen` estetic – realist`, clasic` [iromantic`, formule diferite fiind topite cu o mare naturale]e.
Volumul P`caateelee tineeree]]iloor (1857), publicat la vårsta de 46 de ani, cuprinde treip`r]i în proz`: Amintiri dee junee]]ee, Fraagmeentee istooricee [i Neegru pee aalb – Scrisoori laa unprieeteen – fiecare parte contribuind la îmbog`]irea literaturii romåne[ti cu noi specii:nuvel`, fiziologie, proz` memorialistic` – [i una în versuri, Neeghin` [i p`l`mid`.
Nuvela Aleexaandru L`pu[neeaanul, cea mai izbutit` dintre crea]iile lui Negruzzi [i unadev`rat model artistic pentru scriitorii de mai tårziu, a ap`rut în 1840, în primul num`ral revistei „Dacia literar`”. Despre aceast` oper`, G. C`linescu men]iona c`: „ar fidevenit o scriere celebr` ca [i Hamlet dac` literatura romån` ar fi avut în ajutorprestigiul unei limbi universale.”1
Opera valorific` istoria na]ional`, fiind o veritabil` reconstituire a unei epoci, cuatmosfera specific` (stare de spirit, mediu, cadru, ambian]`), mentalitate, tradi]ii, unanume model imagologic, propriu perioadei în care a domnit Alexandru L`pu[neanul,transpus artistic în prima jum`tate a secolului al XIX-lea. Are, în acela[i timp, tr`s`turiromantice, în primul rånd pentru c` în centru se afl` un personaj excep]ional ac]ionåndîn împrejur`ri excep]ionale.
Sursa prozatorului este Leetoopisee]]ul }`rii Mooldooveei de Grigore Ureche [i cel al luiMiron Costin, din care valorific` personaje [i evenimente: revenirea cu ajutor turcescîn a doua domnie a lui Alexandru L`pu[neanu (1564-1569), întåmpinarea domnului dec`tre solii lui {tefan Tom[a, promisiunea de împ`care f`cut` boierilor, omorårea celor47 de boieri, c`lug`rirea sub numele Pahomie (Paisie în nuvel`), otr`virea lui de c`trepropria so]ie [i înhumarea la m`n`stirea Slatina; domnitorul, so]ia sa, Ruxanda,Tom[a, Mo]oc vornicul, Spancioc sp`tarul, postelnicul Veveri]` au f`cut parte dinistoria Moldovei, dar autorul le modific` destinul [i încadrarea în timp. De asemenea,unele cuvinte celebre sunt men]ionate [i în cronica lui Ureche: „De nu m` vor, eu îi voiupre ei [i de nu m` iubescu, eu îi iubesc pre dån[ii [i tot voiu merge, ori cu voie, ori f`r`voie.”, „de s` va scula, v` popi [i el pre unii”.
Tema nuvelei este istoria, ultimii cinci ani de domnie a lui Alexandru L`pu[neanulîn Moldova secolului al XVI-lea, trasfigurat` [i motivat` prin formula estetic` aromantismului.
Nuvela istoric` [i romantic`
1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini ppån` în pprezent, Ed. Minerva, 1982
Structura nuvelei este realizat` prin articularea a dou` planuri epice: unul, în careevolueaz` personajul principal Alexandru L`pu[neanul, tipul domnului tiran, dornic der`zbunare împotriva boierilor care l-au tr`dat în prima domnie [i altul, în care sedescrie situa]ia Moldovei feudale, a poporului (personaj colectiv), a rela]iilor ]`rii cuPoarta, dar [i a interrela]ion`rilor dintre clasele sociale cristalizate – boieri [i ]`rani.
Structura impune [i construc]ia unor conflicte diverse, puternice, exterioare [iinterioare (psihologice), care credibilizeaz` fresca social`. Numeroase fapte, detaliivestimentare, am`nunte gastronomice, de ceremonial, de existen]` cotidian`contribuie la conturarea atmosferei acelei epoci, descrise de Ureche în „cert`rile” [i„înv`]`turile” sale la adresa celor mari, în Letopise]. Cel mai bine conturat dintreconflicte este cel exterior, dintre domn [i boieri, un conflict de natur` politic`, social`,specific epocii nestatornice a Evului Mediu romånesc. Rela]iile ascu]ite dintre boieri [ivoievod sunt complicate prin conflictul, indus de L`pu[neanul, dintre boieri [i norod(cap. III „Capul lui Mo]oc vrem”).
Conflictul interior, cel care ar accentua dimensiunea moral` a personajului, estemai pu]in conturat. Eroul nu are tulbur`ri de con[tiin]`, doar în capitolul IV, „De m` voiscula, pre mul]i am s` popesc [i eu” este surprins` zbaterea lui între dorin]a der`zbunare [i neputin]a trupului cuprins de boal`.
Compozi]ia nuvelei este clasic`, armonioas`, realizat` prin cele patru capitoleanticipate de mottouri semnificative. Fiecare capitol se deschide cu un rezumat sau oprezentare, în care timpul diegetic (al evenimentelor) este mai mare decåt timpuldiscursului: cap. I – „Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui{tefan Tom[a, care acum cîrmuia ]ara, dar Alexandru L`pu[neanul, dup` înfrîngereasa în dou` rînduri, de o[tile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua o[titurce[ti [i se înturna acum s? izgoneasc` pre r`pitorul Tom[a [i s`-[i ia scaunul, precare nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vîndut de boieri.”; cap. II – „Tom[a, nesim]indu-seîn stare a se împotrivi, fugise în Valahia [i L`pu[neanul nu întålnise nicio împiedicareîn drumul s`u. Norodul pretutindene îl întåmpina cu bucurie [i n`dejde, aducåndu-[iaminte de întåia lui domnie, în care el nu avusese vreme a-[i dezv`lui uråtul caracter.”;cap. III – „De cu sear` se f`cuse de [tire tuturor boierilor s` se adune a doua zi, fiinds`rb`toare, la mitropolie, unde era s` fie [i domnul, ca s` asculte liturghia [i apoi s`vie s` prînzeasc` la curte.”
La începutul cap. IV, se întålne[te atåt rezumatul cåt [i elipsa – „Patru ani trecuser`de la scena aceasta, în vremea c`rora Alexandru-vod`, credincios f`g`duin]ei ce dasedoamnei Ruxandrei, nu mai t`iese niciun boier. Dar pentru ca s` nu uite dorul lui celtiranic de a vedea suferiri omene[ti, n`scoci feluri de schingiuiri.” Rezumatul are rolulde a selecta secven]ele majore din via]a real` a domnitorului, aducånd în aten]iacititorului, prin concentrare temporal`, numai pe acelea interesante [i semnificative.Elipsa are la baz` tot principiul selec]iei, numai c`, de aceast` dat`, unele secven]edin via]a real` a persoanei sunt eludate, l`sånd cititorului libertatea de a completaintersti]iile conform imagina]iei [i interesului proprii.
Mottourile care înso]esc fiecare dintre cele patru capitole pot fi considerateelemente de paratextualitate (cf. G. Genette – tipuri de discurs care înconjoar` textulfic]ional: numele [i prenumele autorului, titlul, subtitlurile, titlurile de capitol, prefe]ele [ipostfe]ele, editura, localitatea [i anul apari]iei, notele din subsolul paginilor, ilustra]iile,pre]ul [.a.) cu rol evident în orientarea lecturii cititorului, prin faptul c` stabile[te un tipde rela]ie cu textul, „punerea în adåncime”. Mottourile concentreaz` elementele
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
22
semnificative din fiecare capitol al nuvelei, fiind un procedeu de oglindire a textului înel însu[i, o autoreflectare.
Astfel, capitolul I are ca motto: „Dac` voi nu m` vre]i, eu v` vreu...”. DomnitorulAlexandru L`pu[neanul roste[te aceste cuvinte în fa]a solilor lui Tom[a, formulånd, ,prin exprimarea voin]ei de putere, [i intriga ac]iunii. Capitolul al II-lea are ca mottocuvintele unei jupånese v`duve cu cinci copii: „Ai s` dai sam`, doamn`!...” Prin acestecuvinte amenin]`toare, se insinueaz` conflictul moral [i religios. Femeia ilustreaz`mentalitatea omului medieval care crede c` orice p`cat, inclusiv cel al voievodului,„unsul lui Dumnezeu”, va fi pedepsit de instan]a suprem`. Capitolul al III-lea are camotto structura: „Capul lui Mo]oc vrem...”. Cuvintele apar]in mul]imii, adunate în fa]acet`]ii de pu]inele slugi sc`pate din m`celul organizat de L`pu[neanul. Mul]imii i seofer` un nume, al lui Mo]oc, drept singurul vinovat de jefuirea pu]inelor bunuri alenorodului. Din punctul de vedere al construc]iei personajului, se constat` complicarearela]iei dintre protagonist [i planurile secundare ale textului. Capitolul al IV-lea aredrept motto cuvintele: „De m` voi scula, pre mul]i am s` popesc [i eu”, care indic` unconflict interior [i apropierea deznod`måntului ca urmare a insisten]ei cu carepersonajul, înc`, vrea s`-[i impun` voin]a.
Titlul tematic (G. Genette, pornind de la diferen]a dintre tem` [i rem`, considera c`titlurile sunt de dou` feluri: tematice cånd se refer` la con]inutul operei [i rematice,cånd se referã la gen, specie etc. ) al nuvelei, tot un element paratextual, este specificscrierilor cu caracter istoric din secolul al XIX-lea, în care fic]iunea se îmbin` armonioscu documentul reprezentat de cronic`. Prin titlu, „Alexandru L`pu[neanul”, accentulcade pe figura central` a operei, personajul principal fiind [i eponim.
Rela]iile temporale [i spa]iale sunt clar delimitate. Timpul derul`rii evenimenteloreste precizat, ceea ce confer` verosimilitate. Este timpul în care tr`iesc personajele [ise desf`[oar` ac]iunea. El se organizeaz`, în func]ie de ordinea fireasc`, de la cauz`la efect, a evenimentelor, [i în func]ie de cronologie. Timpul este istoric, 1564-1569.Exist` îns` [i un timp trecut neprecizat, aproape de legend`, sugerat de structuriprecum: „În Moldova, pee vreemeeaa aaceeeeaa, nu se introdusese înc` moda månc`riloralese” [i „Ea nu putea afla pricina zgomotului ce auzise, c`ci, dup` oobiceeiul vreemii deeaatunci, femeile nu ie[eau din apartamentele lor...”. Ac]iunea din nuvel` este ulterioar`istoriei reale, se petrece în Moldova, în cetatea Hotinului, la curtea domneasc` din Ia[i[i la mitropolie.
Subiectul este armonios construit, fiecare dintre capitolele nuvelei dezvoltånd cåteun moment al subiectului. Capitolul I se deschide cu momentul cånd AlexandruL`pu[neanul se întoarce în ]ar` pentru a lua tronul din måinile lui {tefan Tom[a, înso]itde [apte mii de spahii [i de trei mii de solda]i moldoveni [i avånd promisiunea, în cazde nevoie, a unui ajutor t`t`resc. Vremurile tulburi, caracterizate prin lupte sångeroasepentru putere, tr`d`ri ale boierilor [i în]elegeri cu turcii pentru tron sunt descrise înincipitul care rezum` evenimentele ce premerg revenirii lui L`pu[neanul.
La Tecuci, prime[te o solie a boierilor, format` din vornicul Mo]oc, postelniculVeveri]` [i sp`tarii Spancioc [i Stroici. Ace[tia îi cer s` plece pentru cã: „norodul nu tevrea, nici te iube[te”. Dorin]a de r`zbunare [i de putere se manifest`, concretizåndu-se în cuvinte memorabile: „Dac` voi nu m` vre]i, eu v` vreu [...], [i dac` voi nu m`iubi]i, eu v` iubesc pre voi, [i voi merge ori cu voia, ori f`r` voia voastr`.” Observ`mmodul interesant în care se construiesc expozi]iunea [i intriga subiectului,estompåndu-se grani]ele dintre ele, pentru accentuarea dramatismului. Se na[te un
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
23
conflict puternic între domn [i boieri. Mo]oc r`måne lång` domn, sperånd c`, prinintrigi, va reu[i s` supravie]uiasc`.
Capitolul al II-lea con]ine o serie de evenimente care se grupeaz` în desf`[urareaac]iunii. {tefan Tom[a fuge în Valahia, l`sånd liber drumul du[manului s`u c`tre tron.Imediat dup` sosire, L`pu[neanul arde cet`]ile Moldovei, cu excep]ia Hotinului, ca s`fie sigur c` boierii nu au unde s` se refugieze [i s` comploteze. Confisc` averileboierilor [i, la cea mai mic` gre[eal`, îi omoar`, atårnåndu-le capetele în poarta cur]iidomne[ti. O armat` numeroas` de mercenari pl`ti]i îl p`ze[te, în timp ce oasteamoldoveneasc` s-a mic[orat. Ac]iunea se construie[te liniar, cronologic, prinînl`n]uirea episoadelor [i a secven]elor narative.
Tot în acest capitol, apare o inser]ie de tip analeps` (secven]` retrospectiv`), încare se prezint` „istoria” doamnei Ruxanda, fat` [i nepoat` de domn, cu un destinnefericit, marcat de bejenie, mor]i sångeroase, plånsul mamei, însemnarea iubitului [ic`lug`rirea lui cu sila: „Ea v`zuse murind pre p`rin]ii s`i, privise pre un frate
lep`dîndu-[i legea [i pre cel`lalt ucis; [i mai înt`i hot`rît` de ob[tie a fi so]ia luiJolde (pre care nici îl [tia), acum fusese silit` de aceea[i ob[tie, care dipoza de inimaei f`r-a o mai întreba, a da mîna lui Alexandru-vod`, pre care cinstindu-l [i supuindu-i-se ca unui b`rbat, ar fi voit s`-l iubeasc`, dac` ar fi aflat în el cît de pu]in` sim]ireomeneasc`.” Secven]a aceasta sus]ine antiteza romantic` dintre domn [i so]ia sa,explic` teama, de natur` moral-religioas` a eroinei, cu care prime[te cuvintele spusede o v`duv` a unui boier, dup` ce îi arat` capul so]ului ei ]intuit de poart`: „Ai s` daisam`, doamn`!...” [i confer` nuvelei valoare documentar`.
Ruxanda îi cere so]ului s` nu mai verse sånge, iar L`pu[neanul îi promite c` vaînceta cu omorurile [i chiar îi va da un leac de fric`.
Capitolul al III-lea preg`te[te punctul culminant dup` rigorile dramatice, figura destil utilizat` fiind climaxul (grada]ia ascendent`), pentru a surprinde evolu]ia conflictuluipolitic dintre domnul autoritar [i boierii tr`d`tori. Domnitorul îmbr`cat „cu toat` pompadomneasc`”, se înf`]i[eaz` boierilor, la mitropolie, fiind s`rb`toare [i, dup` unceremonial de închinare pe la icoane, urcåndu-se în stran`, îi invit` la curte,spunåndu-le: „Boieri dumneavoastr`! De la venirea mea cu a doua domnie [i pîn`ast`zi, am ar`tat asprime c`tre mul]i; m-am ar`tat cumplit, r`u, v`rsînd sîngelemultora. Unul Dumnezeu [tie de nu mi-a p`rut r`u [i de nu m` c`iesc de aceasta; dardumneavoastr` [ti]i c` m-a silit numai dorin]a de a vedea contenind gîlcevirile [ivînz`rile unora [i altora, care ]inteau la r`sipa ]`rii [i la peirea mea. Ast`zi sînt altfeltrebile. Boierii [i-au venit în cuno[tiin]`; au v`zut c` turma nu poate fi f`r` p`stor,pentru c` zice mîntuitorul; „Bate-voi p`storul, [i se vor împr`[tia oile„. Boieridumneavoastr`! S` tr`im de acum în pace, iubindu-ne ca ni[te fra]i, pentru c` aceastaeste una din cele zece porunci: „S` iube[ti pre aproapele t`u ca însu]i pre tine [i s` neiert`m unii pre al]ii, pentru c` sîntem muritori, rugîndu-ne Domnului nostru Iisus Hristos— î[i f`cu cruce — s` ne ierte nou` gre[alele, precum iert`m [i noi gre[i]ilor no[tri.”
Cuceri]i de cuvåntarea me[te[ugit`, cei mai mul]i dintre boieri, 47, r`spund invita]ieidomnului, în ciuda unor avertismente date de Spancioc [i de Stroici. La curte, se facpreg`tiri mari de osp`], cu bucate specifice epocii cosmopolite. În toiul osp`]ului, la unsemn al lui L`pu[neanul, slujitorii [i osta[ii îi m`cel`resc pe boieri. Scena estedescris` detaliat, încåt se produce suspendarea total` a timpului diegetic. Secontureaz` un spa]iu închis, al mor]ii violente, oferind cititorului posibilitatea de avedea cu ochii min]ii un loc fic]ional: „Închipuiasc`-[i cineva într-o sal` de cinci stînjeni
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
24
lung` [i de patru lat`, o sut` [i mai mul]i oameni uciga[i [i hot`rî]i spre ucidere, c`l`i[i osîndi]i, luptîndu-se, unii cu furia dezn`dejdei, [i al]ii cu aprinderea be]iei. Boierii,neavînd nici o grij`, surprin[i mi[`le[te pe din dos, f`r` arme, c`deau f`r-a se maiîmpotrivi. Cei mai b`trîni mureau f`cîndu-[i cruce; mul]i îns` din cei mai juni se ap`raucu turbare; scaunele, talgerele, tacîmurile mesii se f`ceau arme în mîna lor; unii, de[ir`ni]i, se încle[tau cu furie de gîtul uciga[ilor [i, nesocotind r`nele ce priimeau, îistrîngeau pîn-îi în`du[eau. Dac` vreunul apuca vreo sabie, î[i vindea scump via]a.Mul]i lefecii perir`, dar în sfîr[it nu mai r`mas` nici un boier viu. Patruzeci [i [epte detrupuri z`ceau pe parchet! În lupta [i trînta aceasta, masa se r`sturnase; ulcioarele sesp`rseser` [i vinul amestecat cu sînge f`cuse o balt` pe lespezile salei.” Impresia dereal cre[te, iar universul fictiv devine credibil.
Omorårea celor 47 de boieri este o scen`, adic` o secven]` în care timpulevenimentelor [i timpul discursului sunt egale. Scena beneficiaz` de elementelespecifice artei teatrale: recuzit`, actan]i, joc scenic, fiind, prin aceasta, intensdramatic`.
Odat` cu boierii, sunt omoråte [i slugile lor, pu]inii care scap` dau de vestenorodului, despre ceea ce se întåmpl` la curte. Oamenii se strång în fa]a cet`]ii, lovindpoarta cu securile. Ei constituie personajul colectiv, care este construit pentru a îndeplinifunc]ii estetice [i morale [i, în acela[i timp, pentru a ilustra conflictul de natur` social`.
Func]iile personajului colectiv privesc cre[terea tensiunii dramatice a momentuluidescris [i rezolvarea, din perspectiva lui L`pu[neanul, a problemei reprezentate deMo]oc, boier tr`d`tor devenit inutil pentru domn, dup` omorårea du[manilor s`i [iatingerea scopului propus. Ascultånd strig`tul mul]imii: „Capul lui Mo]oc vrem...”,domnitorul decide s`-l sacrifice: „– Destul! strig` L`pu[neanul, nu te mai boci ca omuiere! fii romån verde. Ce s` te mai spoveduie[ti? Ce-i s` spui duhovnicului? c` e[tiun tîlhar [i un vînz`tor? Asta o [tie toat` Moldova. Haide! lua]i-l de-l da]i norodului [i-i spune]i c` acest fel pl`te[te Alexandru-vod` celor ce prad` ]ara.” Dup` jerfirea luiMo]oc, pune slugile s` spele sala de osp`], s` taie capetele celor uci[i [i s` le a[ezeîntr-o piramid`, dup` rang. O cheam` pe doamna Ruxanda, c`reia îi promisese unleac de fric`, s` vad` priveli[tea.
Capitolul al IV-lea prezint` deznod`måntul, care are la baz` adev`rul cronic`resc:„Mai apoi, daca s-au trezit [i s-au v`zut c`lug`r, zic s` fie zis c` de s` va scula, v`popi [i el pre unii. Mai apoi episcopii [i boierii în]elegåndu acestu cuvåntu [i mai cudenadinsul Roxanda, doamn`-sa, temåndu-s` de un cuvåntu ca acesta, carile era dea-l [i créderea, [tiind cåt` groaz` [i moarte f`cus` mai nainte în boierii s`i, temåndu-s` doamn`-sa s` nu pa]` mai r`u decåtu al]ii, l-au otr`vit [i au murit.”1
La patru ani (elips`) de la omorårea boierilor, domnul se îmboln`ve[te de friguri [i,potrivit propriei dorin]e, este c`lug`rit, c`p`tånd numele Paisie. Într-un moment deluciditate, îi amenin]` pe c`lug`rii care st`teau în preajma lui [i chiar pe so]ia [i pe fiullui cu moartea, ceea ce-i determin` pe ace[tia s`-l otr`veasc`. În scena final`, aomorårii lui Alexandru L`pu[neanul, reapar du[manii lui vechi Spancioc [i Stroici, careîi descle[teaz` din]ii pentru a sorbi toat` otrava. Chinurile dinaintea mor]ii suntcumplite, echilibrånd artistic [i moral textul, conform principiului popular, „dup` fapt` [ir`splat`”: „Nenorocitul domn se zvårcolea în spasmele agoniei; spume f`cea la gur`;din]ii îi scrå[neau [i ochii s`i sångera]i se holbaser`; o sudoare înghe]at`, trist` a
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
mor]ii prevestitoare, ie[ea ca ni[te nasturi pe obrazul lui. Dup` un chin de jum`tate deceas, în sfår[it, î[i dete duhul în månile c`l`ilor s`i.”
Finalul nuvelei se situeaz` într-o rela]ie de simetrie cu incipitul, dup` cum afirm`Dimitrie Popovici: „Introducerea [i încheierea nuvelei tr`deaz` spiritul analistului, alcronicarului. Ac]iunea uman` desf`[urat` în nuvel` descinde din istorie [i conduce laistorie.”1 Prin urmare, primul [i ultimul pasaj din nuvel` nu apar]in fic]iunii epice: „IacovEraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui {tefan Tom[a, care acumcîrmuia ]ara, dar Alexandru L`pu[neanul, dup` înfrîngerea sa în dou` rînduri, de o[tileDespotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua o[ti turce[ti [i se înturna acum saizgoneasc` pre r`pitorul Tom[a [i s`-[i ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fifost vîndut de boieri. Intrase în Moldavia, întov`r`[it de [epte mii spahii [i de vreo treimii oaste de strînsur`. Îns` pe lîng` aceste, avea porunci împ`r`te[ti c`tr` hanultatarilor Nogai, ca s`-i deie oricît ajutor de oaste va cere.”; „Acest fel fu sfîr[itul luiAlexandru L`pu[neanul, care l`s` o pat` de sînge în istoria Moldaviei.
La monastirea Slatina, zidit` de el, unde e îngropat, se vede [i ast`zi portretul lui[i a familiei sale.”
Perspectiva narativ`, din nuvel`, este omniscient`, cu focalizare zero. Eapresupune cunoa[terea de la distan]`, neimplicarea naratorului în ac]iune. TudorVianu consider`: „Ceea ce izbute[te în chip uimitor Negruzzi în AleexaandruL`pu[neeaanul este des`vår[ita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe careo întreprinde. […] Faptele povestite, iar nu povestitorul faptelor apar în primul plan,încåt dac` din toat` opera lui Negruzzi n-ar fi r`mas decåt nuvela AleexaandruL`pu[neeaanul, nimeni n-ar fi putut aduce vreo precizare despre particularit`]ile moraleale omului care a scris-o. […] Autorul acestei nuvele a realizat cu plin`tate normaimpersonalit`]ii din primul moment în care a dorit s` scrie o nuvel` [i nu o amintire.Este indiferent a [ti dac`, pentru a atinge acest rezultat, Negruzzi a avut unele modeleliterare. Modelele n-ar fi putut lucra cu succes decåt întåmpinate de predispozi]iaautorului, de caracterul s`u estetic [i moral. Cine vrea s` explice, a[adar, cum a ap`rutAleexaandru L`pu[neeaanul trebuie s`-[i spun` c` aici a lucrat alc`tuirea fireasc` aautorului, darul s`u de a privi direct oamenii [i evenimentele [i virtutea de a-[i st`påniafectele, despre care st` m`rturie întreaga oper`.”2
Naratorul [tie mai multe decåt personajele, este auctor, obiectiv, substitut aldemiurgului, îns`, uneori, î[i tr`deaz` obiectivitatea prin interven]ii caracterizante, caredirijeaz` cititorul spre o anume interpretare a personajului: „Norodul pretutindene îlîntîmpina cu bucurie [i n`dejde, aducîndu-[i aminte de înt`ia lui domnie, în care el nuavusese vreme a-[i dezv`lui urîtul caaraacteer.”; „Sfîr[ind aceast` dee[`n]]aat` cuvîntaaree...”;„Dar pentru ca s` nu uite doorul lui ceel tiraanic de a vedea suferiri omene[ti, n`scoci feluride schingiuiri.” Discursul auctorial se personalizeaz`, astfel, deconspir` inten]iile [i,uneori, chiar sentimentele autorului, avånd [i o func]ie de interpretare.
Personajele nuvelei, instan]e narative cu rol important în ansamblul operei, suntconstruite dup` modelul romantic al epocii pa[optiste. Ele se structureaz` princonsonan]a dimensiunii social-exterioare cu aceea psihologic`-interioar`,concretizåndu-se în portrete literare individualizante, complexe [i func]ionale estetic [imoral.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
Figura central` a nuvelei este Alexandru L`pu[neanul, personaj care ia na[tere prinîmbinarea unor tehnici clasice, romantice [i realiste. În ipostaza de erou excep]ional,ac]ionånd în împrejur`ri excep]ionale, care intr` frecvent în raporturi antitetice cu altepersonaje [i chiar cu el însu[i, personajul are tr`s`turile clasice ale tiranului accentuatede romantism. Dimensiunea [i relieful personajului, cu unele aspecte psihologice defactur` realist`, trimit la tipul domnului tiran, dominat de voin]a de putere [i de uraneîmp`cat` fa]` de boierii care l-au tr`dat în timpul primei sale domnii.
Caracteristicile principale ale protagonistului se subordoneaz` inten]iilor acestuiade a concentra puterea feudal` în propriile måini, de a ac]iona vindicativ asupraboierilor, poten]iali aspiran]i la tron, de a strånge averi pentru a pl`ti d`rile la Poart`.Este un bun strateg, un politician abil, care se folose[te de vornicul Mo]oc pentru a-[iatinge scopul, st`påne[te perfect arta disimul`rii (discursul de împ`care din biseric`),este puternic [i inflexibil fa]` de slujitori [i chiar fa]` de propria so]ie: „Muierenesocotit`! strig` L`pu[neanul s`rind drept în picioare [i mîna lui, prin deprindere, ser`z`ma pe junghiul din cing`toarea sa; dar îndat`, st`pînindu-se, se plec` [i, r`dicîndpre Ruxandra de jos...”
Alexandru L`pu[neanul cunoa[te psihologia maselor, pe care le manipuleaz` înscop personal. Cånd Mo]oc îi sugereaz` s` pun` tunurile pe oamenii aduna]i în fa]apor]ii, el roste[te fraza memorabil`: „Pro[ti, dar mul]i, r`spunse L`pu[neanul cu sîngerece; s` omor o mul]ime de oameni pentru un om, nu ar fi p`cat?”, care va aducecondamnarea vornicului.
Caracterul s`u sångeros este eviden]iat în mod deosebit în scena omorårii celor 47de boieri. Faptele crude puse la cale pentru anihilarea total` a boierilor sunt un mijlocde caracterizare indirect`. Exist`, îns`, în scena omorului [i nota]ii ale naratorului careîl caracterizeaz` direct pe erou: „El rîdeeaa; iar Mo]oc, silindu-se a rîde ca s` plac`st`pînului, sim]ea p`rul zburlindu-i-se pe cap [i din]ii s`i cl`n]`nind. {i cu adev`rat eragroaz` a privi aceast` scen` sîngeroas`.”
În ciuda unor dominante caracteriale, personajul este construit antitetic. Astfel,afl`m c` în timpul primei domnii, L`pu[neanul a fost un domn drept [i nu a f`cutv`rsare de sånge, aspect men]ionat de narator la începutul capitolului al II-lea, ulterior,el a evoluat spre tiranie [i despotism. Antiteza domin` [i rela]ia lui cu doamnaRuxanda, personaj feminin secundar, angelic. Domni]a are condi]ia unei femei dinepoca respectiv`, tr`ind izolat` la curtea feudal`: „Ea nu putea afla pricina zgomotuluice auzise, c`ci, dup` obiceiul vremii de atunci, femeile nu ie[eau din apartamentul lor[i slujnicele nu puteau risca în mijlocul unei o[timi ce nu cuno[tea ce este disciplin`”.Portretul domni]ei este realizat în tu[e albe, fiind constråns de cli[eul romantic al femeiiînger. Ca personaj, Ruxanda este neverosimil` tocmai prin rolul „prea” pozitiv asumat.
Portretul ei se contureaz` întåi printr-o succint` incursiune în biografie, apoi, prinsublinierea tr`s`turilor importante: blånde]ea, credin]a, sl`biciunea caracterial`, dar [inoble]ea chipului [i frumuse]ea fizic`: „Peste zobonul de stof` aurit`, purta un beni[elde felendre[ albastru bl`nit cu samur, a c`ruia mînice atîrnau dinapoi; era încins` cuun colan de aur, ce se închia cu mari paftale de matostat, împregiurate cu petrescumpe; iar pe grumazii ei atîrna o salb` de multe [iruri de margaritar. {licul de samur,pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb [i sprijinit cu o floare mare desmaragde. P`rul ei, dup` moda de atuncea, se împ`r]ea despletit pe umerii [i spatelesale. Figura ei avea acea frumuse]` care f`cea odinioar` vestite pre femeile Romåniei[i care se g`se[te rar acum, degenerînd cu amestecul na]iilor str`ine.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
27
Vornicul Mo]oc este un personaj secundar, construit viguros [i credibil. Oponent allui L`pu[neanul, la început, ipocrit [i la[, Mo]oc trece din istoria real` în permanen]aartistic`, prin portretul s`u de boier tr`d`tor, adaptat realit`]ilor vremii „mi[c`toare”,victim` a propriei dorin]e de putere [i de supravie]uire: „Mo]oc îi s`rut` måna,asemenea cånelui care, în loc s` mu[ce, linge måna care-l bate. El era mul]`mit def`g`duin]a ce cå[tigase; [tia c` Alexandru-vod` a s` aib` nevoie de un intrigant precumel.” Moartea personajului este previzibil` în economia faptelor descrise în nuvel`. Cåndnu a mai avut nevoie de el, c`l`ul, Alexandru L`pu[neanul, l-a dat prad` mul]imiinemul]umite de jefuitori. Episodul omorårii lui Mo]oc are note fantastice: „Tic`losul boierc`zu în bra]ele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipal` îl f`cu buc`]i.”
În opozi]ie cu Mo]oc, sunt sp`tarii Spancioc [i Stroici, boieri patrio]i, viteji [i justi]iari,caracteriza]i direct de L`pu[neanul însu[i: „Spancioc este înc` tîn`r, în inima lui esteiubire de mo[ie; Îmi place a privi sume]ia lui, pre care nu se sile[te a o t`inui. Stroicieste un copil, care nu cunoa[te înc` pre oameni, nu [tie ce este îmbunarea [iminciuna; lui i se par c` toate paserile ce zboar` se m`nînc`.” Rolul lor este eviden]iatîn finalul nuvelei, cånd o „ajut`” pe domni]` s`-[i omoare so]ul, rostind o replic` înspiritul moralei populare: „Ba, se cade spre osånda ta s` ne prive[ti; înva]` a muri, tucare [tiai numai a omorî.”
Personajul colectiv, reprezentat în nuvel` printr-o bogat` serie sinonimic`: „norod”,„gloat`”, „slugi”, „oameni boiere[ti”, apare pentru prima dat` în literatura romån`.Costache Negruzzi se dovede[te un observator realist al reac]iilor mul]imii furioase.Personajul colectiv apare ca o mul]ime nediferen]iat`, u[or de manipulat, derutat`.Mi[c`rile norodului sunt surprinse atent [i gradual.
Dup` Nicolae Manolescu, sunt cel pu]in patru motive pentru care nuvela poate fiîncadrat` în curentul romantic:
• Are caracter documentar, ca întreaga proz` romantic` de tip Biedermeier dinperioada pa[optist`;
• Se pot observa unele interven]ii auctoriale, comentarii subiective la adresapersonajelor, dar, mai ales, pasaje care ]in de scopul romanticilor de a instrui cititoriiîn privin]a obiceiurilor vremii, a vestimenta]iei, a månc`rurilor, adic` de a redaculoarea vremii;
• Simplitatea moral` a personajelor, numit` de Manolescu „liniaritatea psihologic`”1,se constat` prin faptul c` fiecare personaj are o dominant` caracterologic` care-ilimiteaz` evolu]ia, încåt: „Portretul indic` fixa]ie [i primitivitate, nu un suflet complicat,contradictoriu.”2
• Din punct de vedere narativ, nuvela este [i ea liniar`: „În curgerea vertiginoas` [idreapt` a subiectului, personajele comit gesturi [i rostesc cuvinte menite a fimemorate. Este o particularitate a prozei romantice, care înc` denot` artificialitate.”3
Viziunea artistic` a lui Negruzzi, modul de a reprezenta istoria, este aceea: „... aistoricului dublat de scrut`torul sufletului omenesc.”4 Bazåndu-se pe documentulistoric, Negruzzi a preluat scene, fapte, personaje, replici deja existente în cronici, pe
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
28
1 Nicolae Manolescu, Istoria critic` a literaturii romåne, Ed. Paralela 45, Bucure[ti, 20082 ibidem3 ibidem4 Dimitrie Popovici, op. cit.
care le-a analizat [i le-a comentat, trecåndu-le prin filtrul sensibilit`]ii sale. A redus roluldescrierii [i al nara]iunii, ca s` utilizeze dialogul ca form` de reprezentare a lumii, cuminim` interven]ie a naratorului.
Dac` Ureche scria pentru a l`sa urma[ilor „înv`]`tura”, f`r` a fi încercat de mariemo]ii [i exalt`ri, Negruzzi e un veritabil artist: „Echilibrul între conven]ia romantic` [irealitatea individului, aceasta e minunea crea]iei lui Negruzzi.”1
RReeppeerree ccrriittiiccee::
• Coord. Gheorghe Cr`ciun, Istooriaa liteeraaturii roomånee peentru eeleevi [i proofeesoori: „Nuvelaeste remarcabil` [i datorit` îmbin`rii deosebite a elementelor de sorginte diferit`:echilibrul clasic, sus]inut chiar de «regula celor trei unit`]i», realista atmosfer` deepoc`, sau surprinderea modului haotic de a reac]iona al maselor, în sfår[it, dar nuîn ultimul rånd, excep]ionalitatea romantic` a eroului. La nivelul scriiturii observ`msobrietatea auctorial`, aten]ia acordat` am`nuntului semnificativ, apeten]a pentru«expresiile memorabile»”.
• Dic]]ioonaarul liteeraaturii roomånee dee laa oorigini pån` laa 1900, Ed. Academiei, Bucure[ti,1979: „Aleexaandru L`pu[neeaanul r`måne un model înc` neegalat al nuvelei istoriceromåne[ti. Într-o nara]iune concentrat`, dens`, înv`luit` de o atmosfer` arhaic`,scriitorul evoc` figura cumplit`, stranie a domnitorului. Alexandru L`pu[neanul esteun personaj complex, crud [i sångeros ca [i veacul în care tr`ie[te, r`zbun`tor [iperfid, sadic, chiar monstruos în «dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omene[ti»”.
• Liviu Papadima, Liteeraatur` [i coomunicaaree. Reelaa]]iaa aautoor – cititoor în proozzaa paa[ooptist` [ipoostpaa[ooptist`, Ed. Polirom, Ia[i, 1999: „«Obiectivitatea» nuvelei pare a decurge dinfaptul c` prozatorul opereaz` cu o tripl` perspectiv`: istoriografic`, cea mai distant`,moral`, intermediar` prin caracterul ei de generalitate [i estetic`, cea mai apropiat`de cititor. Rezultatul e o formul` de compromis bine dozat.”
• idem: „Înr`marea [i focalizarea, apropierea sau îndep`rtarea imaginii de cititor seprevaleaz` deopotriv` de alternan]a dintre relatare, prezentare [i descriere, sau desuccesiunea timpurilor verbale. Fiecare secven]` începe printr-o expunererezumativ` pe parcursul c`reia se face trecerea de la domina]ia mai mult caperfectului, ca „grund” istoriografic, la perfectul simplu narativ, uneori, ca în capitolulal patrulea, cu mai îndelung` insisten]` pe imperfectul iterativ sau durativ. Dilatareasau contragerea acestor pasaje regleaz` ritmul urm`ririi ac]iunii.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
29
1 G. C`linescu, op. cit.
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee• Termenul reeaalism provine din latinescul reeaalis – realitate; fr. – realisme.• cf. Dic]]ioonaarului eexplicaativ aal limbii roomånee, 1998, cuvåntul reeaalism se define[te astfel:
mi[care, curent, atitudine în crea]ia sau teoria literar` [i artistic` avånd ca principiude baz` reflectarea realit`]ii în datele ei esen]iale, obiective, caracteristice. Numegeneric pentru concep]iile filozofice care recunosc existen]a independent` aobiectului de subiect, precum [i posibilitatea de a cunoa[te obiectul. Atitudine aomului care are sim]ul realit`]ii; spirit practice.”
• Reeaalismul denume[te curentul artistic ap`rut în prima jum`tate a secolului al XIX-lea,avånd prelungiri [i în secolul al XX-lea, ca reac]ie la romantism. Realismul sebazeaz` pe reflectarea obiectiv`, veridic` a realit`]ii, respingånd idealizarea acesteia[i promovånd ca principiu estetic – mimeesisul.
• Mimesis – principiu estetic, de origine platonician` [i aristotelian`, potrivit c`ruia artaeste o rezultant` a imit`rii realit`]ii. (< gr. mimesis, imita]ie)
IIII.. CCaarraacctteerriissttiicciillee nnuuvveelleeii rreeaalliissttee [[ii ppssiihhoollooggiiccee- Concentrare epic` [i ordonare a materialului epic;- Mai scurt` decåt romanul, presupune o lectur` neîntrerupt`;- Ac]iunea este centrul nuvelei (romanul privilegiaz` personajul);- Esen]ializare – un singur fir narativ, mai pu]ine personaje [i locuri decåt romanul;- Psihologia protagoni[tilor nuvelei este constant` (cea a eroului de roman
- Refuzul textului diluat: „nuvela atrage motivele grave, conflictele interioare ale fiin]eidevorate de lumea în care tr`ie[te sau aflate sub presiunea unor indetermin`ri denatur` psihologic`.” (pag. 124);
- Personaje dilematice, conflicte puternice [i ireconciliabile;- Importan]a personajului central [i a rela]iei acestuia cu planurile secunde ale
nuvelei;- Compozi]ie laborios conceput`, cu planuri epice simetrice, paralele, alternante sau
simultane;- Discurs narativ înc`rcat de sugestii;- Capacitatea de a estompa linia dintre real [i ireal;- Polarizarea ac]iunii [i a personajelor spre un punct nodal;- Este construit` în perspectiva unui final [ocant;- Dezvoltarea categoriei narative a aatmoosfeereei (stare de spirit; mediu, cadru,
ambian]`) – dup` Ion Vlad, Aveenturaa foormeeloor, E. D. P. , Bucure[ti 1996
Modelul existen]ial propus de Ioan Slavici în nuvela Mooaaraa cu noorooc, publicat` în1880 (în 1881 este inclus` în volumul Novele din popor), este acela al realismuluiclasic, social [i psihologic. Viziunea clasic` se concretizeaz` în inten]ia moralizatoarea autorului care î[i construie[te personajele [i le creioneaz` destinele pentru a ilustrao tez` enun]at` chiar la începutul nuvelei, prin interven]ia b`trånei, dar [i la nivelulconstruc]iei simetrice a operei, prin num`rul de capitole [i prin ordonarea materialuluiepic într-un subiect cu cinci momente [i, nu în ultimul rånd, prin conexiunile fine dintre„tragedia clasic` [i folclorul romånesc,”1 adic` raportarea eroilor la conceptul defatalitate [i/sau destin.
Coordonatele realiste, sociale [i psihologice ale nuvelei sunt dominante [i se refer`la tema abordat`, aceea a rela]iei obsesive, dezumanizante a omului cu banul, latipologia de personaje credibile [i verosimile, la tehnica de construc]ie a personajelorprin detalierea tr`s`turilor fizice, a interrela]iilor umane, dar [i prin sondarea psihiculuipentru a afla resorturile intime ale fiin]ei, la crearea atmosferei specifice epocii prindescrierea mediului, a peisajului, a institu]iilor existente, a mentalit`]ii oamenilor, aobiceiurilor [i a tradi]iilor. Metodele folosite în cunoa[terea psihicului omenesc suntintrospec]ia [i analiza psihologic` redate în discurs prin stilul indirect, stilul direct(dialog) [i stilul indirect liber, iar ca mod de expunere prin utilizarea monologuluiadresat [i a monologului interior. De asemenea, de realism, se leag` stilul sobru [iconcis al operei (anticalofilismul modernist), tehnica detaliului semnificativ, ca laBalzac, în realizarea portretului personajului antagonist, Lic` S`m`d`ul [i tehnica deconstruc]ie a personajului rotund (E. M. Forster), personaj care evolueaz` de-a lungulac]iunii.
Contextul istoric [i cultural, în care apare Moara cu noroc, este cel al epocii marilorclasici, cånd se manifest` criticismul junimist, mi[care de sintez` [i de aplicarefervent` a spiritului critic, de inaugurare a unei direc]ii noi în cultura romån` pe principiivalorice ferme. La aceast` orientare ader` [i Ioan Slavici ca membru al societ`]iiJunimea din 1874.
Tema încadreaz` nuvela în realismul psihologic: dezumanizarea ca o consecin]` apatimii devoratoare de îmbog`]ire pe fundalul unei societ`]i în schimbare economic` [imoral`.
Perspectiva narativ` este aceea a omniscien]ei auctoriale. Aceast` perspectiv`faciliteaz` viziunea moralizatoare. Naratorul se situeaz` în afara evenimentelor, seraporteaz` obiectiv la evenimente [i la personaje [i î[i construie[te discursul lapersoana a III-a, ca în proza tradi]ional`. Pozi]ia sa privilegiat` în raport cu aceea apersonajelor este subminat` doar de vocea b`trånei, personaj alter-ego, cu apari]iisimetrice în oper`, prin care autorul î[i transmite concep]ia moralizatoare carecorespunde cu punctul de vedere al colectivit`]ii rurale.
Titlul nuvelei „Moara cu noroc”, ca element paratextual, dirijeaz` cititorul spre unsens simbolic, profund, explicitat oarecum [i în capitolul al II-lea: „{i fiindc` aici seopresc to]i drume]ii, încetul cu încetul s-a f`cut b`t`tur` înaintea morii, [i oarecum pe
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
31
1 coord. Gheorghe Cr`ciun, Istoria Literaturii Romåne ppentru elevi [i pprofesori, Ed. CartierEduca]ional, 2004
nesim]ite mooaaraa aa înceetaat aa maai m`cinaa [...] iar` moara a r`mas p`r`sit`, cu lope]ilerupte [i cu acoper`måntul ciuruit de vremurile ce trecuser` peste dånsul.” Fragmentulcon]ine o sugestie a morii care macin` destine, conturånd, în mod ironic, un textîmpotriva titlului: „Simbolul timpului care mistuie, macin` lumea, moara este un locvitalizator, situat în miezul universului care se transform` continuu.”1
În acela[i timp, cuvåntul noroc, prezent în titlu, are leg`tur` cu vechea concep]iepopular` romåneasc` a condi]iei umane în univers, cu ideea de soart`/destin.
Ac]iunea nuvelei se desf`[oar` liniar, urm`rind cronologic evenimentele care aucondus la moartea eroilor. Nu este dinamic`, fiind mai mereu întrerupt` de analiza [idescrierea tr`irilor interioare ale personajului principal. Timpul diegetic, în care sepetrec evenimentele din oper` [i la care se raporteaz` personajele fictive, esteîncadrat între dou` repere religioase: de la Sf. Gheorghe, „Abia trecuser` dar cåtevaluni dup` Sf. Gheorghe [i drume]ii mai umbla]i nu mai ziceau c` o s` fac` popas laMoara cu noroc, ci c` se vor opri la Ghi]`, [i toat` lumea [tia cine e Ghi]` [i unde eGhi]`, iar acolo, în vale, între pripor [i locurile cele rele, nu mai era Moara cu noroc, cicårciuma lui Ghi]`.” [i pån` la Pa[te, „Sosind duminic`, în ziua de Pa[ti, pe la prånzulcel mic, dimpreun` cu R`u] [i cu P`un, un alt tovar`[ al lor, to]i trei c`l`ri, la Moara cunoroc, Lic` se sim]i cam scos din s`rite cånd nu-l g`si pe Ghi]` singur, precum fusesevorba”, f`r` s` fie, îns`, precizat anul. Cititorul poate deduce contextul istoric, din cares-a inspirat autorul, drept sfår[itul secolului al XIX-lea, prin urm`rirea niveluluidezvolt`rii limbii romåne, prin frecventa utilizare a unor termeni care denumesc realit`]isociale [i economice, precum: calf`, arend`, birt, judec`tor, tr`sur` [.a., prinmentalitatea în acord cu prefacerile epocii a protagonistului, dar în dezacord cu tradi]ia:„Vorb` scurt`, r`spunse Ghi]`, s` r`månem aici, s` cårpesc [i mai departe cizmeleoamenilor, care umbl` toat` s`pt`måna în opinci ori descul]i, iar` dac` duminica enoroi, î[i duc cizmele în mån` pån` la biseric`, [i s` ne punem pe prispa casei lasoare, privind eu la Ana, Ana la mine, amåndoi la copila[, iar` d-ta la tustrei. Iac`lini[tea colibei.”
Un gånd al lui Ghi]`, „Încetul cu încetul, Ghi]` î[i puse tare [i tot mai tare de gåndc` mai st` pån’ la prim`var` la Moara cu noroc, apoi î[i adun` toat` averea, î[i ianevasta [i copiii [i se duce departe, unde nu-l cunoa[te nimeni, în fundul Banatului, orichiar în }ar`.”, în care apare cuvåntul }ar`, clarific` [i mai mult problema timpului:}ar` înseamn` Principatele Romåne între Unirea din 1859 [i marea Unire din 1918.
Subiectul este articulat clasic, pe cele cinci momente: expozi]iunea, intriga,desf`[urarea ac]iunii, punctul culminant [i deznod`måntul.
Expozi]iunea se contureaz` în capitolele I [i II. Ghi]`, un cizmar s`rac, are o familiede între]inut: so]ie, doi copii [i soacra. El tr`ie[te la ]ar`, într-un mediu marcat demodestia mijloacelor materiale, cu oameni s`rmani [i sper` s`-[i fac` o situa]ie maibun`, care s`-i permit` schimbarea condi]iei sociale, prin arendarea cårciumii Moaracu noroc, de Sf. Gheorghe. În ciuda unor avertismente date de soacra sa, voceauctorial` [i personaj alter-ego, Ghi]` ia hot`rårea s` plece.
În capitolul al II-lea, se men]ioneaz` faptul c` Moara cu noroc are o plasaregeografic` semnificativ`. Coordonatelor spa]iale clare: forme de relief (lunca, dealuri,munte, vale, cåmpia nesfår[it`), toponime care formeaz` o hart` a evenimentelor
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
32
1 Doina Ru[ti, Dic]ionar de teme [i simboluri din literatura romån`, Ed. Univers Enciclopedic,2002
(Ineu, Salonta, {icula, Fundureni, Arad, muntele Bihorului) li se asociaz` sugestiilesimbolice, prin utilizarea opozi]iei locuri bune/locuri rele. Cititorul ia cuno[tin[` cu uncronotop simbolic, conturat la limita dintre real [i imaginar, care ajut` la inserareaistoriei oamenilor în istoria locurilor: „De la Ineu drumul de ]ar` o ia printre p`duri [ipeste ]arini l`sånd la dreapta [i la stånga satele a[ezate prin col]urile v`ilor. Timp deun ceas [i jum`tate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care îl urci, [i dup` ce aicoboråt iar în vale, trebuie s` faci popas, s` adapi calul ori vita din jug [i s` le mai la[itimp de r`suflare, fiindc` drumul a fost cam greu, iar` mai departe locurile sunt rele.
Aici în vale e Moara cu noroc. Ori din ce parte ar veni, drume]ul se bucur` cånd oz`re[te din culmea dealului ple[uv, c`ci, venind despre locurile rele, ea îl veste[te c`a sc`pat norocos, iar` mergånd spre ele, la moar` poate s` g`seasc` ori s` a[tept al]idrume]i, ca s` nu plece singuri mai departe.
Incipitul con]ine un avertisment implicit sub forma unei cuget`ri sau judec`]i cuprivire la via]`: „Omul s` fie mul]umit cu s`r`cia sa, c`ci, dac` e vorba, nu bog`]ia, cilini[tea colibei tale te face fericit. Vocea care transmite p`rerea este a personajuluialter-ego (purt`torul de cuvånt al autorului), soacra lui Ghi]`.
Finalul închis apar]ine tot b`trånei, prin a c`rei voce se comunic` inten]iamoralizatoare a autorului: „Sim]eam eu c` nu are s` ias` bine; dar a[a le-a fost dat!...”El sugereaz` concep]ia c` omul st` sub semnul destinului implacabil, al fatalit`]ii, c` ofor]` supranatural` decide dinainte, prin precepte clare [i prin dogme, ce i se vaîntåmpla omului. Ideea c` omul va fi pedepsit dac` încalc` aceste norme este str`lucitilustrat` prin destinele tragice ale personajelor, care sunt sanc]ionate, astfel.
Incipitul [i finalul sunt simetrice în discurs. Asociate cu imaginea focului purificatordin epilogul nuvelei, cele dou` elemente ar putea induce ideea c` totul este preg`titpentru un nou început, cu al]i actori: „Apoi ea lu` copiii [i plec` mai departe.”
Intriga se profileaz` în capitolul al III-lea [i este reprezentat` de apari]iapersonajului Lic` S`m`d`ul la han. Ca element constituent al subiectului operei epice,intriga este construit` treptat, în manier` dramatic`, crescånd a[tept`rile [i tr`irilecelorlalte personaje. Întåi, sosesc oamenii s`m`d`ului [i întreab` de el: „Ei întrebar`dac` n-a fost s`m`d`ul pe acolo.”Porcarii m`nånc` [i beau f`r` s` pl`teasc`, trezindsuspiciunea b`trånei, dar Ghi]` sus]ine c` s-a în]eles s` pl`teasc` Lic`. Apoi se arat`însu[i [eful porcarilor: „Peste pu]in sosi [i s`m`d`ul, vestitul Lic` S`m`d`ul, la Moaracu noroc.”
Definirea momentului ca intrig` se poten]eaz`, apoi, printr-o replic` ampl` apersonajului Lic`, prin care acesta se autocaracterizeaz`, impunåndu-se în fa]a luiGhi]`: „Atunci m` [tii de nume. Eu sunt Lic`, s`m`d`ul... Multe se zic despre mine, [idintre multe, multe vor fi adev`rate [i multe scornite. Tu vezi un lucru: c` umblu ziua-n amiaz` mare pe drumul de ]ar` [i nimeni nu m` opre[te în cale, c` m` duc în ora[[i stau de vorb` cu domnii. Voi fi f`cut ce voi fi f`cut, nu-i vorb`, dar am f`cut a[a, c`ori[icine poate s` cread` ce-i place, îns` nimeni nu [tie nimic. De aceea am s` dauseama despre dou`zeci [i trei de turme de porci. M-ai în]eles? Nu doar` c-a[ puteapl`ti tot ce se poate pierde într-un an, ci pentru c` de la mine nimeni nu cuteaz` s`fure, ba s`-l fereasc` Dumnezeu pe acela pe care a[ crede c`-l pot b`nui. M-aiîn]eles?! Eu vooieesc s` [tiu tootdeeaaunaa cinee umbl` pee drum, cinee treecee pee aaici, cinee ceezzicee [i cinee cee faacee, [i vooieesc caa nimeeni aafaar` dee minee s` nu [tiee. Creed c` nee-aamîn]]eelees!? (subl. n. )”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
33
Momentul subliniat este [i cel al na[terii unor conflicte puternice, interior – întrenatura moral` a lui Ghi]` [i dorin]a de a c`p`ta bani pentru profilarea unui statut socialmai bun, [i exterior – între Ghi]` [i Lic`, între Ghi]` [i so]ia sa Ana, de care seîndep`rteaz`, cånd con[tientizeaz` c` rela]ia cu Lic` poate s`-i fac` mult r`u, dar [iîntre Ghi]` [i societatea bazat` pe legi morale, nescrise, tradi]ionale, din care f`ceauparte oamenii precum soacra lui.
Conflictul interior, amplu, reprezentativ pentru nuvela de tip psihologic seconstruie[te treptat, de-a lungul întregii opere, în plan discursiv fiind reprezentat fieprin stilul indirect, vocea naratorului auctorial: „Ghi]` r`mase cuprins de gåndurileomului p`guba[. El era om cu minte [i în]elegea cele ce se petrec”, fie prin stilulindirect liber, vocea personajului principal f`cåndu-se auzit` într-un monolog interior:„{i iar îi venea s`-[i zic`: „Ce-mi pas`!? Eu nu dau nimic; sunt gata s` ]in piept cu el.{i dac` pier, atåta pagub`!”
Desf`[urarea ac]iunii se realizeaz` în capitolele IV-XV, în care se urm`re[teprocesul sufletesc al dezumaniz`rii protagonistului, pe fondul crescånd al dorin]ei deîmbog`]ire. Eroul particip` la fapte [i întåmpl`ri care-l fac complice al maleficului Lic`[i îl oblig` s`-[i ascund` gåndurile fa]` de so]ie [i de soacr`, de care, ulterior, se vaînstr`ina prin lipsa de comunicare: „{i dac` ar fi [tiut Ana ce gåndea [i ce sim]ea el,cånd st`tea a[a singur [i posomoråt, ea s-ar fi dus la el [i l-ar fi mångåiat, dar el t`cea,[i a[a ea nu îndr`znea s`-l supere, ci se întreba mereu ce o fi avånd so]ul ei.” „Mi-egreu s`-i vorbesc maichii, pentru c` ea ne-a zis s` nu venim aici; mi-e ru[ine; iar` tue[ti bun`, Ano, [i blånd`, dar e[ti u[oar` la minte [i nu în]elegi nimic: sunt cu tine caf`r` de tine; în loc de a-mi alunga gåndurile cele rele, m` la[i s` m` mistuiesc cu ele,[i cånd nu mai [tiu ce s` fac, tu te ui]i la mine cu mil`, [i atåta tot.”
Dup` sosirea lui Lic` la han, Ghi]` se duce la Arad [i-[i tocme[te o alt` slug`, peMar]i, „un ungur înalt ca un brad”, apoi cump`r` de la Fundureni doi cåini, pe care îiînva]` s` atace. Între timp, porcarii lui Lic` trec pe la cårcium`, promi]ånd c` toat`consuma]ia lor va fi pl`tit` de S`m`d`u. Cånd sose[te [i Lic` [i nu achit`, Ghi]` estenemul]umit de situa]ie, dar nu are ce s` fac`, deoarece se confrunt` cu un du[manprea puternic: „Ghi]` r`mase cuprins de gåndurile omului p`guba[. El era om cu minte[i în]elegea cele ce se petrec. Aci, la Moara cu noroc, nu putea s` stea nimeni f`r`voia lui Lic`: afar` de arånda[ [i afar` de st`pånire mai era [i dånsul care st`påneadrumurile, [i în zadar te în]elegi cu arånda[ul, în zadar te pui bine cu st`pånirea, c`ci,pentru ca s` po]i sta la Moara cu noroc, mai trebuie s` te faci [i om al lui Lic`.”
Pe de alt` parte, el are o motiva]ie serioas` pentru a r`måne la han, s` cå[tige banipentru cizm`ria lui [i, de aceea, accept` jocul s`m`d`ului: „Iar Ghi]` voia cu totdinadinsul s` r`måie la Moara cu noroc, pentru c`-i mergea bine. Trei ani, numai treiani s` pot sta aici, î[i zicea el, s` m` pun în picioare, încåt s` pot s` lucrez cu zececalfe [i s` le dau altora de cårpit. „ Proiectul lui Ghi]` pare nevinovat, dar dragosteapentru bani adånce[te lupta interioar`, m`cinånd eroul între gånduri [i tr`iri complexe:„„Ghi]` întåia oar` în via]a lui ar fi voit s` n-aib` nevast` [i copii, pentru ca s` poat`zice: «Prea pu]in îmi pas`!» Se gåndea la cå[tigul pe care l-ar putea face în tov`r`[iecu Lic`, vedea banii gr`mad` înaintea sa [i i se împ`ienjeneau parc` ochii: de dragulacestui cå[tig ar fi fost gata s`-[i pun` pe un an, doi capul în primejdie. Avea îns`nevast` [i copii [i nu putea s` fac` ce-i pl`cea.”
Duminic`, dup` plecarea b`trånei la biseric`, Ghi]`, mai relaxat, discut` cu Ana,dezv`luindu-[i f`r` s` vrea temerile [i nelini[tile. Apare Licã înso]it de doi dintre
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
34
oamenii lui [i-i d`, în[irate pe o sårm`, semnele pe care le pune el porcilor. Îi d` deîn]eles lui Ghi]` c` va trebui s` urm`reasc` turmele care trec pe acolo, dup` semn.Înainte s` plece, Lic` îi cere cheile de la sertarul cu bani [i ia de acolo o sumã ca s`nu fac` „rånd de alt om la Moara cu noroc.”
Scena înfrunt`rii dintre Ghi]` [i Lic` are caracter dramatic, coeren]a [i succesiuneaac]iunii sunt realizate prin dialog. Replicile personajelor se intercondi]ioneaz` [iinformeaz` cititorii asupra caracteristicilor antagonice ale personajelor implicate înconflict. Lic` este aspru, viclean [i vrea s` se impun` ca unic st`pån al locurilor, iarGhi]` este dårz [i motivat, superior fizic lui Lic`. Sub ochii cititorului, personajele sedezv`luie ca modele verosimile [i credibile ale lumii reale. O replic` a lui Ghi]` pare s`stabileasc` natura rela]iilor viitoare dintre cei doi, de parteneriat în afaceri [i nu desubordonare: „Nu umbla cu vr`jm`[ie, r`spunse Ghi]` apropiindu-se de dånsul, ci tegånde[te c`, dac` nu m-ai prins ast`zi, n-ai s` m` prinzi cåt vei tr`i pe fa]a p`måntului.Lic`, tu trebuie s` în]elegi c` oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteninepre]ui]i.”
Dup` acest moment de clarificare, Lic` începe s` vin` mai des pe la Moara cunoroc, mai ales duminica. Ana nu prive[te cu ochi buni prietenia so]ului ei cu Lic`, pecare îl consider`: „om r`u [i primejdios” iar, cum Ghi]` nu-i spune nimic din afacerilelui, crede c` acesta n-o mai iube[te.
Ghi]ã prime[te drept r`splat` [ase porci, dintre care patru nu au semnele [tiute [i,imediat dup` asta, vine iar Lic` înso]it de Buz`-Rupt`, cu S`il` Boarul [i cu R`u] [i-lîntreab` pe Ghi]`, destul de tare cåt s`-l aud` drume]ii poposi]i la han, dac` a trecutarenda[ul pe acolo, c` avea s`-i spun` ceva. Momentul ilustreaz` viclenia lui Lic`,felul în care crea complicit`]i. Apoi petrec [i Lic` înnopteaz` la han. Peste noapte, de[ivremea e rea [i plou`, îl vede pe Lic` plecånd [i întorcåndu-se de la Fundureni, spreziu`. Dup` plecarea lui Lic`, Ghi]` ar fi vrut s` se duc` la jandarmul Pintea, singurulîn care avea încredere, pentru c` este fr`måntat de gånduri negre. Presim]irile erouluiilustreaz` adåncul proces de con[tiin]` prin care trece: „De ce? De toate! Tu auzi cumlatr` cåinii; au dat de vreo urm`, de vreun gåndac, de vreun vierme [i latr`, fiindc` n-au alt` treab`: mie îns` mi se r`ce[te m`duva în oase cånd îi aud l`trånd. E grozav`via]a asta, Ano, e grozav`; stai aici în pustietate, [i te sperii de nimic, [i-]i mistuie[tivia]a cu n`luciri de[erte.”
Cånd afl` de la jandarmul Pintea c` arenda[ul a fost tålh`rit [i a fost l`sat aproapef`r` suflare, Ghi]` sus]ine cu t`rie c` Lic` a dormit la han. Pintea îi cere s` mearg` cuLaie la Ineu, pentru declara]ii.
Între timp, la han sose[te o tr`sur` boiereasc`, în care se aflau o doamn` în negru[i un copil, înso]i]i de un fecior [i un vizitiu. De la ace[tia, Ana [i mama ei afl` c`doamna e v`duv`, so]ul ei s-a împu[cat, iar ea vine des la Ineu, de unde se întoarcecu mul]i bani de la S`m`d`u. În ciuda vremii rele, doamna se hot`r`[te s` plece [i-ipl`te[te Anei cu o bancnot` rupt`. Cånd Ana o roag` s`-i dea alt` hårtie, doamnascoate o cutie cu bani noi [i achit` cu o bancnot` dintre acelea.
Pån` la Ineu, Ghi]` s-a gåndit la evenimentele petrecute în cursul nop]ii [i a în]elesc` Lic` [i oamenii lui l-au c`lcat pe arenda[ [i c` el însu[i poate fi b`nuit decomplicitate. În cursul anchetei, comisarul afl` c` Ghi]` ]ine pe o sårm` semneleturmelor lui Lic`, ceea ce face ca suspiciunea s` creasc` [i nu este l`sat s` plecedecåt „ca om cu chez`[ie”. Pintea merge cu el [i-l sf`tuie[te s-o angajeze pe U]a caservitoare, ea fiind de fapt om al jandarmului.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
35
Pe drum, g`sesc tr`sura boiereasc` f`r` cal [i, al`turi, copilul mort. Mai departe,Pintea afl` [i trupul ]eap`n al femeii ce poposise la han. Oamenii legii descoper` oparte din argint`ria arenda[ului ascuns` la Buz` Rupt`. Biciul [i cu]itul g`site la loculcrimei îi apar]in lui Lic`, dar el sus]ine c` le-a uitat la Moara cu noroc.
Unele dintre institu]iile statului sunt descrise în nuvel`, de asemenea se prezint`tipologia jandarmului: „Jandarmii de la Ineu se ]ineau cu toate acestea mereu pedrumuri [i abia trecea zi dat` de la Dumnezeu f`r` ca ei s` dea pe la cårciuma luiGhi]`.
Ghi]` se bucura cånd veneau jandarmii [i î[i d`dea toat` silin]a s` se pun` bine cudån[ii: le d`dea måncare [i b`utur`, f`r` ca s` primeasc` banii cånd ei voiau s`pl`teasc`, îi ]inea de vorb` [i umbla mereu în voile lor. Era îns` între dån[ii unul,Pintea c`prarul, un om scurt [i îndesat, cu ochii mari, cu umerii obrajilor ie[i]i [i cuf`lcile late, cu musta]a tuns` [i cu o t`ietur` în frunte, dar mai presus de toate oma[ezat [i t`cut la fire, cu care Ghi]` se f`cuse prieten bun. Ce-i drept, el nu vorbiseînc` între patru ochi cu Pintea; dar a[a sunt oamenii: e cåte unul pentru care sim]i dinclipa ce l-ai v`zut tragere de inim`, f`r` ca s`-]i dai seama pentru ce. A[a era [iPintea.”
Judecarea acestor întåmpl`ri tragice se desf`[oar` dup` Sf. Dumitru, la OradeaMare, unde vine [i Ana. Ghi]` este sufocat de ru[ine [i de regrete, iar rezultatulprocesului: „Lic` se afl` nevinovat; Ghi]`, ale c`rui purt`ri d`duser` loc la b`nuieli,sc`p` în lips` de destule dovezi, iar Buz`-Rupt` [i S`il` Boarul fur` osåndi]i pe via]`.”,în loc s`-l bucure, îl tulbur` [i mai mult pe Ghi]`. Ru[inea de a trece printr-un proces[i mila fa]` de so]ia sa i se p`reau o suferin]` moral` grea. Se decide s` mai stea laMoara cu noroc pån` în prim`var`, apoi s` plece undeva departe, unde nu-l [tienimeni, ca s` scape de povara vinov`]iei.
Lic` revine la Moara cu noroc, îi d` înapoi lui Ghi]` banii lua]i, oferindu-i bancnoteînsemnate, furate de la arenda[ [i de la femeia omoråt`, [i-i propune s` „spele” baniila cårcium` [i s` ia [i el jum`tate din sum`. Caracterul demonic al porcarului iese [imai bine în eviden]`, cånd îi explic` lui Ghi]` mecanismul psihologic prin care îimanipuleaz` [i se folose[te de ceilal]i-sl`biciunea: „Pe om nu-l st`påne[ti decåt cup`catele lui, [i tot omul are p`cate, numai c` unul le ascunde mai bine. Ca s` le deamai lesne pe fa]`, caut`-i sl`biciunea, f`-l s` [i-o deie de gol [i faci cu el ce vrei, c`ciunul se månie, altul se ru[ineaz`, al treilea se z`p`ce[te, dar nu e nici unul care nu-[ipierde bunul cump`t [i mintea întreag`.”
De altfel [i b`tråna identificase la Ghi]` acest punct nevralgic: „Are [i el, ca tot omul,o sl`biciune: îi råde inima cånd î[i vede sporul.” În acela[i timp, Lic` îi spune c` seteme de omul care iube[te o singur` femeie, a[a cum este el.
Ghi]` accept` cu greu tårgul propus de Lic`, iar, cånd Ana îi spune c` [tie de bani[i c` a v`zut bancnota cu un col] lips` la femeia ucis`, se hot`r`[te s`-l tr`deze peLic` [i s`-l dea pe måna legii. Vorbe[te cu Pintea [i acesta îi spune c` trebuie s` cauteo posibilitate de a-l da prins pe Lic` atunci cånd are bani însemna]i asupra lui, mai alesc` S`m`d`ul are nevoie de bani pentru judecat`. Ghi]` se duce la Pintea ca s`schimbe banii, f`r` s` spun` c` o parte îi revine lui [i pune totul pe seama destinului,a fatalit`]ii: „Ei! ce s`-mi fac!? î[i zise Ghi]` în cele din urm`. A[a m-a l`sat Dumnezeu!Ce s`-mi fac dac` e în mine ceva mai tare decåt voin]a mea!? Nici coco[atul nu eînsu[i vinovat c` are cocoa[` în spinare: nimeni mai mult decåt dånsul n-ar dori s` n-o aib`.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
36
Printr-o elips` se las` în umbr` evenimentele din toamn` pån` în preajma Pa[telui,cånd Ghi]` crede c` a g`sit momentul prielnic pentru prinderea lui Lic`. De Pa[ti,soacra, so]ia [i copiii vor pleca la rude, la Ineu, iar el va ramåne singur cu slugile [i vaputea s`-[i pun` planul în aplicare. În ultimul moment, Ana decide s` r`mån` cu so]ulei, pentru a nu fi bårfi]i de oameni, iar Ghi]` mediteaz` din nou asupra destinului, alec`rui c`r`ri nu le poate nimeni cunoa[te dinainte sau schimba: „Ei! ce s`-mi fac!? gr`iGhi]`, cånd î[i v`zu z`d`rnicit astfel planul. Se vede c` acesta e norocul meu, [i dac-ar fi nenorocirea mea; cine poate s` scape de soarta ce-i este scris`!? Poate c` e maibine a[a.”
Punctul culminant al ac]iunii este articulat în capitolele al XIV-lea [i al XV-lea, printr-o tehnic` a grad`rii tensiunii dramatice, specifice lui Slavici. Lic` vine duminic`, înprima zi de Pa[ti, înso]it de R`u] [i de P`un la Moara cu noroc [i se arat` månios c`Ana nu a plecat. Cheam` l`utari, pentru a petrece [i, cånd veselia este în toi, îipropune lui Ghi]` s` plece [i s`-l lase cu Ana, care i se d` de bun`voie. Momentul estecrucial pentru destinul personajelor. Pe de o parte, Ghi]` consider` c` poate s` ajung`în dou` ore la Ineu [i s` se întoarc` împreun` cu Pintea, pentru a-l prinde pe Lic`, pede alt` parte, gåndul c` so]ia îl va în[ela pune st`pånire pe mintea lui [i-i paralizeaz`voin]a. Semnele unei serioase tulbur`ri se v`d pe chipul eroului: „... el r`maseîncremenit.”; „Ochii lui Ghi]` se împ`ienjenir`.”, dar, înc` o dat`, omul d` vina pedestin pentru dec`derea lui moral`: „A[a vrea Dumnezeu! î[i zise el; a[a mi-a fostrånduit.”
Lic` pleac` de la Moara cu noroc, l`sånd-o pe Ana singur`. Simte, f`r` s` vrea,imboldul de a se întoarce la ea, dar, cum începe s` plou`, se ad`poste[te cu calul într-o biseric`, profanånd lucrurile sfinte. Secven]a are valen]e romantice: naturadezl`n]uit`, zgomotele tenebroase ale ploii [i ale våntului, întunericul brãzdat defulgere puternice [i însp`imånt`toare, chipurile sfin]ilor de pe pere]ii bisericii. Lic`realizeaz` c` [i-a uitat [erparul cu bani la Moara cu noroc, o team` imens` i sestrecoar` în suflet [i se întoarce la cårcium`.
În capitolele al XVI-lea [i al XVII-lea se contureaz` deznod`måntul. În acord cuevenimentele prezentate pån` aici, deznod`måntul este tragic. El concentreaz`dramatic consecin]ele înc`lc`rii preceptelor morale ale colectivit`]ii tradi]ionale dec`tre cei dornici de îmbog`]ire, dar, pe care, tot societatea îi determin` s` optezegre[it: „Prin aceast` nuvel`, Slavici a ilustrat cu o art` des`vår[it`, neegalat` înliteratura noastr`, consecin]ele distrug`toare ale setei de îmbog`]ire. O dat` c`zut înmrejele acestei patimi, omul se neag` pe sine însu[i, devine de nerecunoscut.Sanc]ionarea drastic` a protagoni[tilor este pe m`sura faptelor s`vår[ite, cititorul oaccept` ca pe o necesitate.”1
Ghi]` se gr`be[te spre Moara cu noroc, luånd-o înaintea lui Pintea [i sper` s`ajung` pentru a o salva pe Ana. E prea tårziu îns`. O omoar` încet, cu un cu]it,c`utånd pretexte pentru propria vinov`]ie: „Nu-]i fie fric`, îi zise el înduio[at; tu [tii c`-mi e[ti drag` ca lumina ochilor! N-am s` te chinuiesc: am s` te omor cum mi-a[ omorîcopilul meu cånd ar trebui s`-l scap de chinurile c`l`ului, ca s`-]i dai sufletul penesim]ite.”
În vremea aceasta, Lic`, R`u] [i P`un ajung la han. Evenimentele se precipit`,ritmul ac]iunii devine alert. Ghi]` este împu[cat de R`u], care d` foc, la ordinul lui Lic`,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
hanului. Lic` fuge, dar calul s`u este obosit [i cade. La lumina focului care mistuieMoara cu noroc, Pintea îl vede [i porne[te în urm`rirea lui. Prins în capcana propriilorilegalit`]i, Lic` se sinucide: „El se îndrept` încåt p`rea îndoit a[a de nalt ca mai nainte,privi împrejurul s`u, î[i ]inti ochii la un stejar uscat ce st`tea la dep`rtare de vreocincizeci de pa[i, scrå[ni din din]i, apoi î[i încord` toate puterile [i se repezi înainte.”Decorul este sumbru, în consonan]` cu tr`irile personajelor, poten]at de regimulnocturn al imaginilor descrise.
A doua zi, b`tråna [i copiii privesc ruinele cårciumii, mistuite de foc care arat` caun peisaj fantastic: „Din toate celelalte nu se alesese decåt praful [i cenu[a: grinzi,acoper`månt, du[umele, butoaie din pivni]`, toate erau cenu[`, [i numai pe ici, pe colose mai vedea cåte un c`rbune stins, iar` în fundul gropii, care fusese odinioar` pivni]`,nu se mai vedeau decåt oasele albe ie[ind pe ici, pe colo din cenu[a groas`.”Descrierea locului, din perspectiv` omniscient`, diminueaz` ritmul ac]iunii [i inducecititorului o stare de tensiune, prin faptul c` este pus în rela]ie cu mediul, cu decorul deansamblu.
Personajele nuvelei sunt verosimile, dup` modelul esteticii realiste. Doar Lic`reprezentånd r`ul din societate, un personaj demonic, are în construc]ia sa [i elementede factur` romantic`: „El nu putea s` se pun` în primejdie de dragul altora, c`ci aveanevast` [i copii, iar` pe Lic` îl po]i speria cu o vorb`, dar nu-l po]i stårpi, fiindc` el nue om singur, ci un întreg rånd de oameni, din care unii se r`zbun` pe al]ii.” Portretulfizic, îns`, prin tehnica detaliului semnificativ (tr`s`turi fizice cu semnifica]ii morale),este realist balzacian: „Lic`, un om de treizeci [i [ase de ani, înalt, usc`]iv [i supt lafa]`, cu musta]a lung`, cu ochii mici [i verzi [i cu språncenele dese [i împreunate lamijloc. Lic` era porcar, îns` dintre cei ce poart` c`ma[` sub]ire [i alb` cu floricele,pieptar cu bumbi de argint [i bici de carmajin, cu codori[tea de os împodobit cu florit`iate [i cu ghintule]e de aur.”
De[i nu este personaj principal, Lic` S`m`d`ul are o mare importan]` înconstruc]ia nuvelei. El este antagonistul lui Ghi]`, personajul malefic de care tremur`toat` lumea; apar]ine categoriei sociale a porcarilor, portretiza]i în nuvel` ca grup, de[ise folose[te num`rul singular al verbelor: „[...] s`m`d`ul nu e numai om cu stare, cimai ales om aspru [i neîndurat, care umbl` mereu c`lare de la turm` la turm`, care[tie toate înfund`turile, cunoa[te pe to]i oamenii buni [i mai ales pe cei r`i, de caretremur` toat` lumea [i care [tie s` afle urechea gr`sunului prip`[it chiar [i din oala cuvarz`.”; „[...] s`m`d`ul e, mai presus de toate, om t`cut, [i dac` îl întrebi asemenealucruri, el r`spunde: Nu [tiu, n-am v`zut, am atåtea [i atåtea turme în r`spundereamea [i nu m` pot strica cu oamenii”. El [tie ce [tie, numai pentru nevoile lui. Veneaucåteodat` pe la cårciuma lui Ghi]` [i porcari, ni[te oameni îndeob[te înal]i [i binef`cu]i, cu c`ma[a neagr` [i cu p`rul str`lucitor de untura cea mult` [i c`zut în pletelungi [i r`sucite asupra grumajilor goi; oameni erau [i ei, chiar oameni cinsti]i, carem`nånc`, beau [i pl`tesc.”
Ghi]` este protagonistul operei, personajul cel mai bine legat de inten]iilemoralizatoare ale autorului. Condi]ia sa social` se contureaz` prin însumareadetaliilor: cizmar s`rac, c`s`torit cu Ana, are doi copii [i o soacr` în]eleapt`, se mut`la Moara cu noroc, o cårcium` aflat` în apropiere de Ineu, pentru a cå[tiga bani.
Portretul fizic este pu]in realizat, se fac referiri la statura sa [i la faptul c` e maturîn compara]ie cu Ana. Exist`, în nuvel`, [i un portret de familie, aproape idilic: „Ana
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
38
era tån`r` [i frumoas`, Ana era fraged` [i sub]iric`, Ana era sprinten` [i ml`dioas`,iar` el însu[i, înalt [i sp`tos, o purta ca pe o pan` sub]iric`.”
Portretul moral sus]ine e[afodajul ideatic, de semnifica]ii al nuvelei. Ghi]` apare capersonaj dilematic, mistuit de gånduri [i remu[c`ri ascunse de ochii familiei. Lic`identific` la el dou` sl`biciuni: banii [i Ana [i se folose[te de ele pentru a ob]inebeneficii materiale.
La început, prin caracterizare direct`, f`cut` de narator, protagonistului i se atribuiecalit`]i certe de bun familist, corect în rela]ia cu ceilal]i, cinstit, harnic [i sociabil. Abiasosit la Moara cu noroc, transform` locul, preg`tind, f`r` s` [tie, dezastrul ulterior:„Dar binecuvåntat era locul acesta mai ales de cånd veniser` cårciumarul cel nou cunevasta lui tån`r` [i cu soacr`-sa cea b`trån`, c`ci ei nu primeau pe drume] ca pe unstr`in venit din lume, ci ca pe un prieten a[teptat de mult` vreme la casa lor. Abiatrecuser` dar cåteva luni dup` Sf. Gheorghe, [i drume]ii mai umbla]i nu mai ziceau c`o s` fac` popas la Moara cu noroc, ci c` se vor opri la Ghi]`, [i toat` lumea [tia cinee Ghi]` [i unde e Ghi]`, iar acolo, în vale, între pripor [i locurile cele rele, nu mai eraMoara cu noroc, ci cårciuma lui Ghi]`. Iar` pentru Ghi]` cårciuma era cu noroc.”
Dup` apari]ia lui Lic`, treptat, eroul în]elege c` f`r` acesta nu poate evolua,deoarece s`m`d`ul e un fel de st`pån al locurilor. Se las` atras în jocul porcarului [i,dominat de dorin]a de a strånge bani, accept` în]elegeri ru[inoase, unele chiar legatede crim`, compromisuri, doar pentru a-[i atinge ]elul, banii pentru cizm`rie. Minte,disimuleaz`, se înstr`ineaz` de familie, de so]ie, crezånd c` a[a o ap`r`. Fericirea [ilini[tea familiei de la început sunt înlocuite de team`, nelini[te, suferin]` moral`. Înabsen]a unei comunic`ri autentice, Ana crede c` so]ul n-o mai iube[te [i-l accept` peS`m`d`u: „Tu e[ti om, Lic`, iar` Ghi]` nu e decåt o muiere îmbr`cat` în haineb`rb`te[ti, ba chiar mai r`u decåt a[a.” Ea devine, astfel, o victim` a b`rbatului, fiinducis` în mod tragic la final.
Evolu]ia personajului Ghi]` are un traseu gradual. El trece prin st`ri succesive dec`ut`ri, de întreb`ri [i de temeri, unele justificate de implicarea legii [i a institu]iilorcorespunz`toare, comisarul, judec`torul [i jandarmul, altele de ordin moral [i religios.De fiecare dat`, eroul r`spunde la ezit`rile provocate de contrastul dintre credin]a sacre[tin` [i patima banului cu certitudinea c` omul e supus destinului, prin urmare faceceea ce i-a fost dat. Traseul sinuos, interior este urm`rit, în detaliu, în scenesemnificative, precum: prima întålnire cu Lic`, procesul, scena din duminica Pa[telui,scena final` a omorårii Anei.
În caracterizarea direct` realizat` prin introspec]ii monologate, se dezv`luie toat`lupta unui suflet simplu, agresat de viciul interior [i influen]at negativ de personajuldemonic, Lic`.
Nuvela se caracterizeaz` printr-un stil sobru, nec`utat, aproape cenu[iu [i printr-unlimbaj, comun pentru narator [i pentru personaje, popular [i regional. Bog`]iaparemiologic` (proverbe [i zic`tori), „îmi fac eu însumi gånduri rele despre ziua demåine”, „De! î[i zise ea, ce s`-i faci, a[a e omul! Oricåt de bun ar fi, tot are cåte unp`cat. Fie cåt de mic, dar tot îl are. „, „Vorbe[te-mi verde-n fa]`” etc. sus]ine limbajulnuvelei în transmiterea mesajului moralizator.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
39
RReeppeerree ccrriittiiccee
• Ion Vlad, Aveenturaa foormeeloor, E.D.P., Bucure[ti 1996: „Nuvela produce, cred,rezultatele cele mai frapante la nivelul unei categorii narative ([i dramatice,bineîn]eles) precum aatmoosfeeraa. E un element consubstan]ial nuvelei, relevåndcapacitatea acestei forme de a construi planuri [i interferen]e multiple pentru unoorizzoont dee aa[teeptaaree al cititorului capabil „s` coopereze” la realizarea efectului:atmosfera. Interioare, tensiunea analitic`, luminile, obiectele, cu sugestia lor adeseaextraordinar`, elementele conotative exprimate, desigur, prin limbaj, clar-obscururile,vagul, muzicalizarea-dac` o pot numi astfel – spa]iului narativ, ludicul, structuraintim` a personajului, tenebrosul, bizarul (sugerate, evident, prin anume semne)apar]in atmosferei, termen inseparabil al nuvelei.”
• coord. Gheorghe Cr`ciun, Istooriaa Liteeraaturii Roomånee peentru eeleevi [i proofeesoori, Ed.Cartier Educa]ional, 2004: „Comparat` cu proza postpa[optist`, nuvela lui Slavicidovede[te profesionalizarea accentuat` a nara]iunii romåne[ti. Spre deosebire deprozatorii de dinaintea sa, Slavici nu se mul]ume[te s` construiasc` scheme narativesimple, previzibile. În plus, de[i autorul des`vår[e[te o oper` cu puternic con]inutmoral, el las` personajele s` se mi[te liber, s`-[i urmeze destinele [...] mai mult, el eun fin analist, reu[ind s` reflecte structura interioar` a personajelor. Efortul analizei edublat de o privire obiectiv`.”
• Mihai Zamfir, Proozzaatoorul Bieedeermaayeer: Slaavici, http://www.romlit.ro: „Absolutinexplicabil` prin literatura romån` care a precedat-o, proza lui Slavici devine îns`explicabil` prin referire la o cu totul alt` zon` a literaturii europene, mai familiar`autorului decît cea romåneasc`: este vorba de literatura de expresie german`.Romantismul de faz` a doua [i spiritul Biedermayer a produs în Germania, dar maiales în Austria, spre jum`tatea secolului al XIX-lea, un tip inedit de proz` ce [i-a pusamprenta pe o bun` parte a literaturii epocii. De inspira]ie fundamental romantic`, darposesoare a unui stil ce transcende deja romantismul, aceast` proz` începe s`exalte valori umane pîn` atunci neglijate: bucuria de a tr`i în acord cu principiile vie]iicre[tine, apologia familiei [i a spiritului familial, împ`carea cu existen]a a[a cum ni seofer` ea, împlinirea datoriei ca realizare etic` suprem`. Ac]iunea se petrece într-olume de aparen]e sociale modeste, printre oameni simpli [i s`raci, la ]ar`, în micior`[ele, în colectivit`]i izolate. Inten]ia permanent` a autorilor pare s` fie aceea de asurprinde tragismul în cele mai nea[teptate circumstan]e, demonstrînd contrastul ceexist` între condi]ia social` umil` a personajelor [i bog`]ia lor sufleteasc` neb`nuit`.”
• Vasile Popovici, Eu, peersoonaajul, Ed. Cartea Romåneasc`, 1988: „Introducåndsistematic în literatura romån` procedeul construc]iei teatrale cu cel de-al treileapersonaj, Slavici îmbog`]e[te dintr-odat` paleta afectiv` a personajului ([i implicit acititorului). Procedeul mai are avantajul c` genereaz` tr`iri [i conflicte de maretensiune, f`r` a-l obliga pe scriitor s` recurg`-dup` modelul romantic-la solu]ii [ievenimente neobi[nuite. Motiva]ia intern` a întåmpl`rilor este astfel asigurat` cuminimum de artificiu vizibil [i cu maximum de efect, ceea ce define[te cel mai exactspecificul însu[i al prozei realiste.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
40
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee::
• Termenul fantastic provine din fr. fantastique, lat. phantasticus
• Termenul are, cf. Dic]ionarului Explicativ al Limbii Romåne, urm`toarele accep]iuni:care nu exist` în realitate; creat, pl`smuit de imagina]ie; ireal, fantasmagoric, fabulos.1
• Tzvetan Todorov (Introoduceeree în liteeraaturaa faantaastic`): „Într-o lume care este evidenta noastr`, cea pe care o cunoa[tem, f`r` diavoli [i silfide [i vampiri, are loc uneveniment ce nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare. Cel care percepeevenimentul trebuie s` opteze pentru una din cele dou` solu]ii posibile: ori este vorbade o în[el`ciune a sim]urilor, de un produs al imagina]iei, [i atunci legile lumii r`månceea ce sunt, ori evenimentul s-a petrecut într-adev`r, face parte integrant` dinrealitate, dar atunci realitatea este condus` de legi necunoscute.„
„Fantasticul ocup` intervalul acestei incertitudini; de îndat` ce opt`m pentru unr`spuns sau pentru cel`lalt, p`r`sim fantasticul p`trunzånd într-un gen învecinat, fiestraniul, fie miraculosul.„2
• Roger Callois (În inima fantasticului): fantasticul este o înc`lcare a ordiniirecunoscute, o rupere aproape insuportabil` de lumea real`.3
• Adrian Marino (Dic]ionar de idei literare): „Emo]ia fantasticului, spre deosebire de apoeticului, exprim` o stare de confuzie, turburare, mai precis de criz` cu nuan]e dispusepe o scar` gradat`, de la simpla nelini[te la paroxismul spaimei. În aspectele saleinocente, benigne, fantasticul produce doar o stare de incertitudine, de presim]ire a uneiposibile r`sturn`ri de situa]ie. Prezen]a sa deconcerteaz`, subliniaz` o certitudine, defoarte multe ori este zguduit` certitudinea îns`[i. În aceast` împrejurare, ceea ce neinvadeaz` este senza]ia de inexplicabil, straniu, mister, asimilat unei primejdii poten]iale,iminente. Înc` un pas [i ceea ce ne st`påne[te este frica, spaima, teroarea”.4
IIII.. CCaarraacctteerriissttiiccii aallee pprroozzeeii ffaannttaassttiiccee• creeaz` o atmosfer` misterioas`, subiectul devenind incredibil sau [ocant;• motiva]ia artistic` ambiguizeaz` sensurile, generånd mai multe niveluri de interpretare;• finalul deschis, ambiguu;• existen]a a dou` planuri: real-ireal• ezitarea atåt a personajului cåt [i a cititorului pentru o explica]ie logic`, ra]ional`
41
Nuvela fantastic`
1. Dic]ionarul Explicativ al Limbii Romåne, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1988 2 Tzvetan Todorov – Introducere în literatura fantastic`, Ed. Univers, Bucure[ti, 19733 Apud Roger Callois – În inima fantasticului, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 19714 Adrian Marino – Dic]ionar de idei literare, articolul Fantasticul, Ed. Eminescu, 1973
Cultivat înc` din secolul al XIX-lea, în special în proza lui M. Eminescu [i în unelenuvele ale lui I. L. Caragiale, în proza romåneasc` modern`, fantasticul are în MirceaEliade pe cel mai important reprezentant.
Mircea Eliade (1907-1986) transfigureaz` artistic, în prozele sale fantastice, no]iuni,concepte dezvoltate în lucr`rile teoretice: sacrul, profanul, „coincidentia oppositorum”,hierofania (manifestarea revelat` a sacrului în profan), ie[irea din timp etc. Fantasticuleliadesc este unul erudit, situat între dimensiunea lui literar` [i studiile de filozofie saude istorie a religiilor.
Proza fantastic` a lui Eliade se construie[te pe rela]ia dintre sacru [i profan,în]elegånd prin sacru orice manifestare a unei expresii divine, iar prin profan ceea ceîndep`rteaz` lumea de cunoa[terea de sine, fiind sinonim cu ateu. În concordan]` cuaceast` rela]ie, exist` un spa]iu care apar]ine unei geografii sacre, identificat cuBucure[tiul interbelic, un ora[ care ascunde mistere vechi.
Timpul, din nuvelele fantastice ale lui Eliade, tinde [i el spre unul al miturilor (illudtempus), c`ci pentru omul religios (homo religiosus) timpul nu mai este continuu, ciunul mitic, sacru, în timp ce pentru omul profan timpul este istoric, m`surabil. Eliade îlnume[te illud tempus, timp hierofanic [i îl consider` o cale c`tre eternitate: „El poatedesemna timpul în care e cuprins` celebrarea unui ritual [i care, prin aceasta, e untimp sacru, adic` un timp esen]ial diferit de durata profan` care îi urmeaz`”1. Ie[ireadin timpul profan se produce ca o ruptur` de nivel, în urma c`reia personajele intr`, penea[teptate, într-un univers paralel în care timpul [i spa]iul au alte dimensiuni.
Pornind de la ideea c` sacrul se manifest` în aspectele cele mai banale aleexisten]ei, personajele din nuvelele fantastice eliade[ti sunt oameni comuni surprin[iîn situa]ii anormale, via]a lor fiind un [ir de probe ini]iatice.
Tema. Scris` în 1959 [i publicat` în volum în 1969, nuvela fantastic` La ]ig`nci areca tem` camuflarea sacrului în profan. A[a cum observ` Sorin Alexandrescu, nuvelaeste „o alegorie a mor]ii sau o trecere spre moarte”.2
Titlul este un topos, sugereaz` o hierofanie, manifestarea sacrului în profan. Loculnumit „la ]ig`nci” reprezint` simbolic un spa]iu intermediar între lumea „de aici” [ilumea „de dincolo”, între sacru [i profan.
Structura. Nuvela se construie[te pe alternarea a dou` planuri – Real, Ireal –dezvoltånd opt secven]e epice care marcheaz` etapele „aventurii” personajuluiprincipal, profesorul Gavrilescu:• secven]a I – planul real – via]a obi[nuit` a lui Gavrilescu – prima c`l`torie cu
tramvaiul;• secven]ele II, III, IV – planul ireal – gr`dina ]ig`ncilor, bordeiul, proba ghicitului, labirintul;• secven]ele V, VI, VII – planul real (modificat) – a doua c`l`torie cu tramvaiul, la dna
Voitinovici, acas`, discu]ia cu cårciumarul, în birj`;• secven]a a VIII-a – planul ireal – la ]ig`nci, plecarea final`.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
42
1 Mircea Eliade – Tratat de isorie a religiilor, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, Bucure[ti, 1986.2 Sorin Alexandrescu – Studiu introductiv la vol. La }ig`nci. EPL, Bucure[ti, 1963.
„Termenii extremi ai secven]ei numesc «ie[irile» [i totodat` «intr`rile» dintr-un modde existen]` în altul”1.
Incipitul corespunde planului real [i con]ine indicii spa]iali [i temporali ai ac]iunii:Bucure[tiul interbelic, un ora[ plin de semne, un ora[ ini]iatic (a[ez`rile vechireprezint` o surs` inepuizabil` de mituri). Timpul evenimen]ial este marcat prin ora 3dup`-amiaza.
Este introdus acum [i personajul principal, Gavrilescu, un modest profesor de pian,un ins anost. Autorul î[i alege în mod deliberat personaje reprezentånd indivizi simpli,ilustrånd astfel ideea c` sacrul se manifest` în aspectele cele mai banale aleexisten]ei.
Construc]ia subiectului. În secven]a I, care corespunde planului real, seconfigureaz` o atmosfer` neobi[nuit`, la nivelul limbajului putånd fi identificate cuvintedin cåmpul semantic al c`ldurii în`bu[itoare, un factor care ar putea justifica situa]iileanormale în care intr` personajul. Existen]a anost` care se deruleaz` pe traseestereotipe, spa]iul închis, lipsit de orizont, sunt sugerate de simbolul tramvaiului
Profesorul Gavrilescu se întoarce cu tramvaiul de la o lec]ie de pian pe o c`ldur`„încins` [i în`bu[itoare”. În discu]ia cu b`trånul din fa]a lui, apare obsedant numelecolonelului Lawrence [i aventurile acestuia din Arabia. În timp ce profesorul î[i caut`portmoneul pentru a pl`ti biletul, taxatorul aduce vorba despre locul numit „la ]ig`nci”.Gavrilescu este fascinat de acest spa]iu, mai ales de gr`dina umbrit` de nuci b`tråni,îns` interlocutorul s`u consider` c` e o ru[ine [i c` ar trebui interzis.
Misterul se adånce[te în jurul ]ig`ncilor [i Gavrilescu, de[i trece de trei ori pes`pt`mån` cu acest tramvai, n-a g`sit înc` un r`spuns. Discu]ia dezvolt` [i temamonotoniei vie]ii, profesorul m`rturisind c` ar fi meritat mai mult, pentru c` are o firede artist, dar lec]iile pe care le d` în particular [i cå[tigul modest l-au obosit spiritual.
Brusc, î[i d` seama c` [i-a uitat partiturile la eleva sa, Otilia Pandele, în stradaPreoteselor [i se vede nevoit s` coboare la prima sta]ie cunoscut` sub numele „La]ig`nci”. Intervine, a[adar, hazardul care îl propulseaz` pe Gavrilescu într-o nou`dimensiune. Se simte deodat` obosit, istovit, de[i este înc` „în floarea vårstei”, arenumai 49 de ani. Î[i aminte[te de tinere]e [i de Charlottenburg cånd nu avea niciunban în buzunar, dar nici nu era interesat de aspectul material al vie]ii.
Epicul dublu/ planul de adåncime al textului se construie[te prin cåteva elementece vor deveni laitmotivele textului: c`ldura, amnezia, locvacitatea care pare a-l ap`rape erou de ceea ce Eliade nume[te „teroarea istoriei”, fereastra – spa]iul deschis sprealte lumi etc.
Atras de r`coarea gr`dinii, Gavrilescu intr` „la ]ig`nci”, în fa]a por]ii (simbol alpragului dintre dou` lumi) fiind a[teptat de o tån`r` frumoas` [i foarte oache[` care,sesizåndu-i ezitarea, îl ia de mån` [i-l conduce c`tre o c`su]` veche. Aude dep`rtatzgomotul tramvaiului, dar îi pare „atåt de insuportabil, încåt î[i duse måna la frunte”2.Descoper` lång` el o b`trån` care st`tea la o m`su]`, cu o cea[c` de cafea în fa]`.Aceasta îl întreab` ce-[i dore[te [i-i propune trei femei: o ]iganc`, o grecoaic`, onem]oaic`. Gavrilescu refuz` nem]oaica, iar b`tråna îi propune din nou o ]iganc`, ogrecoaic` [i o evreic` [i-i precizeaz` [i suma: trei sute de lei, pe care b`rbatul oechivaleaz` cu trei lec]ii de pian.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
43
1 Sorin Alexandrescu, op. cit.2 M. Eliade – La ]ig`nci [i alte povestiri, E. P. L. , Bucure[ti, 1969
Este condus de aceea[i fat` oache[` c`tre bordei [i este sf`tuit s` nu bea mult`cafea. Intrat în bordei, se simte invadat de fericire si-i r`sare în minte numele luiHildegard, iubita lui din tinere]e. Se las` prins în jocul celor trei fete, dar nu reu[e[te s`ghiceasc` ]iganca, încalc` interdic]ia de a bea cafea, fiindc` simte o sete teribil`. Feteleîl prind într-o hor` a ielelor, spa]iul se modific`, iar el se abandoneaz` total jocului. Trezitca dintr-un somn adånc, î[i aminte[te de Hildegard, de[i fetele consider` c` n-ar fitrebuit s`-l lase, [i de momentul care a declan[at tragedia vie]ii lui, apari]ia Elsei.
Rateaz` a doua oar` jocul ghicitului, iar fetele îi spun c` ar fi fost foarte frumos, l-arfi plimbat prin toate od`ile. Gavrilescu se repede asupra pianului, interpretånd melodiipe care nu le mai auzise, dar care îi invadau sufletul. Fetele dispar, iar el r`t`ce[te într-un spa]iu pe care nu-l mai recunoa[te, ca într-un labirint. Renun]` treptat la haine,fiindc` îi este foarte cald, se simte deodat` gol [i se ghemuie[te pe covor. Alearg` apoidisperat, tr`ind o fric` paroxistic`, printr-un spa]iu care se modific` continuu, trage apoide o draperie [i este înf`[urat ca într-un giulgiu. Se întålne[te din nou cu baba c`reiai se confeseaz`, aude dep`rtat huruitul tramvaiului [i-[i reaminte[te c` trebuie s`ajung` în strada Preoteselor.
Gavrilescu p`r`se[te bordeiul ]ig`ncilor, se urc` în tramvai, ajunge la dnaVoitinovici, îns` i se spune c` nu mai locuiesc aici; Otilia se c`s`torise [i se mutaser`din aceast` cas`. Gavrilescu p`r`se[te confuz casa, se urc` din nou în tramvai, dar,cånd trebuie sa pl`teasc` biletul, taxatorul îi spune c` banii nu mai sunt valabili, c` aufost sco[i din circula]ie în urm` cu un an. E din ce în ce mai încurcat, readuce îndiscu]ie spa]iul ]ig`ncilor, fiind apostrofat de un b`rbat c` nu trebuie s` se vorbeasc`de acest loc în fa]a femeilor. Taxatorul îl avertizeaz` c`, dac` nu pl`te[te, trebuie s`coboare la prima sta]ie, precizåndu-i c` biletele s-au scumpit de vreo trei-patru ani.
Ajuns acas`, afl` c` acolo locuie[te altcineva. Cårciumarul îl l`mure[te c` nu se[tie ce s-a întåmplat cu profesorul Gavrilescu [i c` so]ia lui, Elsa, a plecat în Germaniaîn urm` cu vreo 12 ani, dup` ce îl c`utase în zadar.
Nemaiîn]elegånd nimic, pleac` spre ]ig`nci, înso]it de un birjar care fusese cåndvadricar. O reîntålne[te \n fa]a bordeiului pe b`trån` care îi spune c` nu mai e decåtnem]oaica [i-i recomand` s` bat` la a [aptea u[`, dar s` aib` grij` s` nu ser`t`ceasc`. Gavrilescu încurc` u[ile, bate la una dintre ele si o g`se[te aici peHildegard care îl conduce c`tre ie[ire. Urc` împreun` în tr`sur`, iar fata îl roag` pebirjar s` mearg` spre p`dure, pe drumul cel mai lung, apoi întoarce capul spreGavrilescu [i-i spune zåmbind:
„To]i vis`m, spuse. A[a începe. Ca într-un vis...”Subiectul se construie[te pe cel pu]in dou` niveluri de semnifica]ii: unul de
suprafa]`, care prezint` desf`[urarea propriu-zis` a evenimentelor [i unul deadåncime, care dezvolt` semnifica]ii profunde.
Ambiguitatea textului sugereaz` manifestarea sacrului în profan. Astfel, gr`dina]ig`ncilor reprezint` un spa]iu de ini]iere, intermediar, între via]` [i moarte; bordeiulilustreaz` mitul labirintului; baba, care p`ze[te intrarea în bordei [i-i cere o tax`, poatefi asemuit` cu Cerberul sau poate cu luntra[ul Charon; cele trei fete sunt Ursitoarele,Parcele sau ielele din folclorul romånesc; ghicitul reprezint` o prob` a ini]ierii, birjarul,care fusese cåndva dricar, trimite c`tre luntra[ul Charon.
Se observ` c` structura conotativ` a textului este deschis`, ceea ce valideaz`fantasticul de tip erudit, mitic. Limbajul aluziv, alchimic dezvolt` o serie de motive alec`ror func]ii se dezv`luie pe parcursul nara]iunii: cifra trei, cifr` cu puternic`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
44
înc`rc`tur` magic` (trei lec]ii de pian, trei sute de lei taxa de intrare în bordei, de treiori pe s`pt`mån` c`l`tore[te cu tramvaiul), dar [i [apte (semnific` cele [apte trepteexisten]iale pe care trebuie s` le parcurg` omul pentru a se des`vår[i spiritual) –Gavrilescu trebuie s` bat` la u[a a [aptea, doisprezece (doisprezece ani au trecut dela dispari]ia lui Gavrilescu etc.); motivul banilor, reprezentånd o conven]ie a planuluireal; motivul tramvaiului, element ce faciliteaz` leg`tura dintre cele dou` lumi; motivulamneziei [i al recuper`rii memoriei, care fac posibil` comunicarea cu trecutul [ireg`sirea sinelui; motivul visului, dar [i al „vie]ii ca vis”.
Interesant integrat în ]es`tura textului este motivul timpului, cu trimitere la timpulmitic, sacru care nu are o curgere cronologicã, asemenea timpului istoric, ci una înspiral`, permi]åndu-i eroului o pendulare între trecut [i viitor. În bordeiul ]ig`ncilortimpul s-a oprit, fiindc` în acest spa]iu are alte dimensiuni („Nu e grab`, spuse b`tråna.Avem timp. Nu e nici trei”. „V` cer iertare dac` vã contrazic, o întrerupse Gavrilescu,dar cred c` v` în[ela]i. Trebuie s` fie aproape patru. La trei am terminat eu lec]ia cuOtilia.” „Atunci s` [tii c` iar a stat ceasul, [opti b`tråna c`zånd din nou pe gånduri.”).Revenit în spa]iul real, Gavrilescu nu mai recunoa[te nimic: banii nu mai sunt valabili,doamna Voitinovici plecase de mai mul]i ani, acas` la el locuiesc alte persoane; orelepetrecute la ]ig`nci echivaleaz` cu doisprezece ani în lumea de dincoace.
Finalul nuvelei este unul deschis, specific prozei fantastice. Plecarea lui Gavrilescucu Hildegard în tr`sura condus` de birjar anuleaz` definitiv grani]a dintre sacru [iprofan. Cei doi nu mai sunt ni[te prezen]e materiale, de aceea, cånd ies din gr`dina]ig`ncilor, nu mai este nevoie s` deschid` poarta. Replica lui Hildegard „A[a începe.Ca într-un vis.” trimite la un motiv de larg` circula]ie, prezent la romantici [i în crea]iaeminescian`. Visul este considerat un liant între via]` [i moarte, moartea fiind, dup`Mircea Eliade, o suprem` ini]iere.
Personajul principal al nuvelei Laa ]]ig`nci este profesorul Gavrilescu, un modestprofesor de pian. Este un individ anost, banal, dar în care se ascunde un suflet de artistce poart` nostalgia rat`rii, dovad` fiind repetarea aceleia[i m`rturisiri: „Pentru p`catelemele, sunt profesor de pian. Zic pentru p`catele mele, ad`ug` încercånd s`zåmbeasc`, pentru c` n-am fost f`cut pentru asta. Eu am o fire de artist...”
„Sunt artist, spuse Gavrilescu […]. Pentru p`catele mele am ajuns profesor de pian,dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pur`. Tr`iesc pentru suflet...”
Numele personajului, Gavrilescu, se preteaz` la o dubl` interpretare: Gavril esteîngerul de lumin`, îngerul reînvierii, al mor]ii [i al revela]iei divine, iar sufixul „-escu” îlcoboar` în banal, ceea ce ar echivala, combinånd cele dou` semnifica]ii, cu o coborårea Sacrului în Profan. Se poate spune c` personajul este totu[i unul dintre cei ale[i, îns`p`trunderea în Sacru presupune lupt`, trebuie s` fii puternic, s` ai curaj, iar Gavrilescuse simte istovit („Sunt cam obosit, spuse, iart`-m`”) [i îi este fric` („[i o clip` r`maseîncremenit, sim]ind cum i se r`ce[te sudoarea pe spate [...]. Î[i auzea inima b`tåndu-i-se s` se sparg`”). Banalitatea [i via]a monoton` l-au ancorat atåt de puternic înprofan, încåt el [i-a ratat misiunea divin`.
Gavrilescu rateaz` de trei ori (iar`[i cifra trei): în plan profesional (aspira]ia lui eraarta pur`, dar ajunge doar un modest profesor de pian), în plan sentimental, erotic (eraîndr`gostit de Hildegard, dar, din cavalerism, se c`s`tore[te cu Elsa), rateaz` [iaccederea în sacru, fiind nevoit s` treac` prin aceast` „zon` crepuscular`” („la]ig`nci”) [i s` se måntuiasc` de p`cate, parcurgånd o serie de probe ini]iatice.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
45
Ezit`rile sale, datorate firii de artist, de vis`tor, pot explica [irul rat`rilor. Replicastereotip` „prea tårziu, prea tårziu”, rostit` atunci cånd aude uruitul tramvaiului, poatesugera c` personajului îi este imposibil s` se mai întoarc` la existen]a anterioar`.
Personajul este caracterizat prin mijloacele tradi]ionale ale prozei – caracterizaredirect`, realizat` prin autocaracterizare [i prin interven]ia altor personaje, [i indirect,prin gesturi, comportament, limbaj, rela]ia cu celelalte personaje. De asemenea,portretul este completat [i prin tehnici moderne: limbaj aluziv, monolog interior.
Prin autocaracterizare, Gavrilescu î[i subliniaz` ratarea („pentru p`catele mele amajuns profesor de pian”), pentru gre[elile din tinere]e î[i ratase voca]ia de artist, dar [iîmplinirea prin iubire. Statutul lui de ratat este marcat [i de baba care p`ze[te intrareaîn bordei prin substantivul cu sens peiorativ „muzicant”:
„ – E[ti muzicant? îl întreab` ea deodat`. Atunci are s`-]i plac`.– Sunt artist, spuse Gavrilescu”
Via]a obi[nuit`, derulat` în coordonate stereotipe, se încheie atunci cånd intr` îngr`dina misterioas` a ]ig`ncilor.
Nu întåmpl`tor Gavrilescu are 49 de ani, multiplu de 7. Vårsta lui semnific`finalizarea unei existen]e profane [i trecerea în plan spiritual. Proba ghicitului, ca prob`de ini]iere, îi ofer` [ansa accederii în Sacru, de a tr`i ceva frumos („Dac` ai fi ghicit-o,ar fi fost foarte frumos, [opti grecoaica. }i-am fi cåntat [i ]i-am fi d`n]uit [i te-am fiplimbat prin toate od`ile. Ar fi fost foarte frumos.”), dar r`t`cind, el trebuie s` treac`prin alte transform`ri chinuitoare (avataruri) ale evolu]iei sale. Experien]a labirintuluiechivaleaz` cu sp`larea de p`cate. E necesar` aceast` întoarcere în timp, pentru acorecta gre[elile f`cute într-o via]` anterioar`.
Comportamentul [ov`ielnic, gesturile stereotipe, locvacitatea sunt tot atåteaparticularit`]i ale portretului moral al personajului.
Dup` aventura tr`it` în bordeiul ]ig`ncilor, Gavrilescu revine în Real, dar nu-[i maig`se[te locul, semn c` el nu mai apar]ine acestei lumi, c` realitatea aceasta îl refuz`(timpul evenimen]ial difer` de timpul mitic). Se întoarce în singurul loc în care sereg`se[te, întålnind-o aici pe Hildegard. Nu se desprinde îns` cu totul de material,f`cånd gesturi ridicole: se scuz` fa]` de Hildegard c` nu are bani, vrea s` se întoarc`pentru a-[i recupera p`l`ria, nerealizånd c` în lumea „de dincolo” nu va mai aveanevoie de toate acestea.
Întrebarea fetei: „E adev`rat? – se mir` fata. Tu înc` nu în]elegi? Nu în]elegi ce ]is-a întåmplat, acum de curånd, de foarte curånd? E adev`rat c` nu în]elegi?”l`mure[te faptul c` Gavrilescu nu este înc` preg`tit pentru noua existen]`, de aceeaultima treapt` a ini]ierii este iubirea, c`ci, în concep]ia lui Eliade, [i iubirea [i moarteasunt hierofanii. A[adar, Hildegard este tot un Charon, ultima c`l`uz` c`tre Marele Tot.Cei doi pornesc împreun` pentru a tr`i o „nunt` în cer”.
a încerca o situare a lui Mircea Eliade în literatura fantastic` european`contemporan`, opera]ie prea dificil de întreprins în cåteva rånduri, cred c` nu gre[esctotu[i afirmånd c` el poate fi considerat unul dintre pu]inii scriitori interesa]i înc` deun fantastic folcloric sau de obedien]` sacr`. Enigmele [i fisurile Realului, labilitatealui derutant`, construirea sa ca labirint de semnifica]ii, supus hazardului [i
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
46
incomprehensibilit`]ii, ori nesfår[itele lumi imaginare, logice, dar iremediabil separatede lumea noastr`, toate aceste aspecte ale literaturii moderne fantastice (în sensullarg al cuvåntului) apar pu]in în opera lui Mircea Eliade, de[i nu sînt complet ignorate.Originalitatea lumii lui fantastice îmi pare a consta în seenin`taateeaa ei, în aabseen]]aatraagicului, a daamn`rii, a caataastroofeei finaalee, a grooteescului, oobseesiiloor [i spaaimeeloor deeooricee feel [...]. Din acest punct de vedere, acest fantastic r`måne, dup` p`rerea mea,în mod decisiv romånesc, pentru c` literatura romån` îmi pare a fi una dintre pu]ineleliteraturi ale lumii în care faantaasticul [i-a p`strat puritatea liric`, de aalteernaativ` maibun` [i mai frumoas` a Realului”
• idem: „Exist`, din acest punct de vedere, în nuvel`, o straateegiee geeneeraal` a epicului,care ]ine atåt de o atent` misee een sceenee a evenimentelor, în sens de creare a unuiveritabil „spectacol”, cît [i de o tratare a cuvåntului în tehnici mai curånd lirice,frecvente în poezie. Evenimentul narat cap`t` ambiguitate prin varierea nesfîr[it` adecorului, actorilor [i a perspectivelor – divergente – ale acestora, deci exact ca [icum s-ar afla pe o scen` în care ceea ce e prezentat nu mai pote fi comentat deautor, p`stråndu-[i o enigmatic` autonomie”.
• Dumitru Micu, Laa ]]ig`nci, volumul Maaitreeyi – Nunt` în ceer, E. P. L. , Bucure[ti, 1969:„Un farmec cu totul aparte ob]inem prin fantastic în Laa ]]ig`nci, un giuvaer al literaturiilui Mircea Eliade, construc]ie de un echilibru [i o armonie clasice, Elementul surpriz`devine aici, f`r` a e[ua în feerie, un vehicul al încånt`rii pure.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
47
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiicceeDefinirea termenului conform Dic]]ioonaarului eexplicaativ aal limbii roomånee, 1998:
„ROMÁN, romane, s. n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu con]inut complex,care se desf`[oar` de-a lungul unei anumite perioade [i angajeaz` mai multepersonaje, presupunånd un anumit grad de adåncime a observa]iei sociale [i analizeipsihologice. Oper` narativ` în proz` sau în versuri scris`, în evul mediu, într-o limb`romanic`. Fig. Împletire de întåmpl`ri cu multe episoade care par neverosimile. [Var.:(înv.) román]] – Din fr. roman.”
Romanul este o specie a genului epic, în proz` [i, mai rar, în versuri, de maredimensiune, cu o ac]iune complex` desf`[urat` pe mai multe planuri, ordonate într-odirec]ie în func]ie de perspectiva narativ`, cu multe personaje implicate în ac]iunegrupate în tipologii [i construite prin raportare la conflicte interioare [i/sau exterioareputernice [i autentice, cu o mare varietate de registre lingvistice [i stilistice, în care sepot insera structuri narative diverse.
Despre originea romanului exist` numeroase teorii, dintre care:„a) Romanul este o crea]ie strict „burghez`”, apar]inånd, în exclusivitate, epocii
moderne avånd începuturile sale plasate în romanul englez al sec. XVIII (reperfundamental, Roobinsoon Crusooee de Daniel Defoe, 1719);
b) Romanul se institu]ionalizeaz` prin capodopera lui Cervantes, Doon Quijootee(1605, partea I;1615, partea a II-a). Trebuie s` accept`m îns` [i ideea existen]ei unorprotop`rin]i care au avut un anume rol (în formularea lui Nicolae Balot` în prefa]a laedi]ia romåneasc` a lucr`rii lui Albérès despre roman) în Antichitate [i în Evul Mediu;
c) Romanul începe odat` cu crea]iile lui Chrétien de Troyes, considerat un adev`ratBalzac al secolului XII; un „veac de aur” al Evului Mediu;
d) Romanul cunoa[te o istorie prelungit`, pornind de la structuri romane[ti pre-existente în epopei, lucr`ri istorice, moral-filosofice ale Antichit`]ii, continuånd cuexperien]a romanului greco-latin [i apoi cu structurile romane[ti ale textelorhagiografice [i cu „romanele” Evului Mediu, perioad` în care se va [i formula [iaccepta termenul de roman, termen cu alt` accep]ie, ce-i drept, decåt cea cunoscut`ast`zi.”1
Realismul impune specia roman printr-o diversitate a formelor narative [i atipologiilor. Clasificarea romanelor se face dup` mai multe criterii:1. criteriu tematic: roman istoric, roman de aventuri, roman poli]ist, roman de dragoste,
de r`zboi, fantastic, psihologic, de aventuri etc.;2. curentul literar: romanul clasicist, romantic, naturalist, modernist, postmodern;
48
Romanul realist din secolul al XIX-llea
33
1 Constantin Dram, Devenirea romanului, începputuri, Institul European, 2003
3. categoria estetic` dominant`: roman comic, dramatic, tragic, grotesc, al absurduluietc.;
4. dup` formula narativ`: tradi]ional, modern;5. dup` formulele narative consacrate de mari scriitori: roman balzacian, roman
proustian, roman gidian etc.;6. dup` teoria lui Nicolae Manolescu, dezvoltat` în eseul Arca lui Noe: doric, ionic [i
corintic;7. dup` teoria lui Garabet Ibr`ileanu: roman de crea]ie [i roman de analiz`;8. dup` teoria lui Eugen Lovinescu: roman obiectiv [i roman subiectiv; roman citadin [i
roman rural;9. dup` criteriul cronologic: romanul din secolul al XIX-lea, roman interbelic, roman
Cioocooii veechi [i nooi saau cee naa[tee din pisic` [ooaareeci m`nånc` ilustreaz` începuturileromanului, ca specie, în literatura romån`. Cultivat ocazional, de la D. Cantemir (Istooriaaieerooglific` – 1705), pån` la pa[opti[ti (M. Kog`lniceanu – Taaineelee inimeei; D.Bolintineanu – Maanooil [i Eleenaa; V. Alecsandri – Dridri), romanul trece de la alegoria, înspirit clasic, a fabulei, la intrigi sentimentale, romantice [i se stabile[te, prin Filimon, însfera realist-social`, a observa]iei atente asupra individului [i a mediului al c`rui produseste omul.
Cioocooii veechi [i nooi a ap`rut, înainte de a fi publicat la Imprimeria Statului, în 1863,în paginile Revistei romåne, în 1862.
Tema este social`: ascensiunea spectaculoas` [i dec`derea iminent` a lui DinuP`turic`, un ambi]ios intrigant, pe fundalul începutului de secol al XIX-lea, la fineledomniilor fanariote. Acestei teme i se subordoneaz` panorama romanesc` propus` descriitor. Conjunctura politic` reprezentat` de agonia st`pånirii fanariote, de luptapentru emancipare social` [i na]ional` purtat` de T. Vladimirescu, de încercarea luiAlexandru Ipsilanti de a ajunge domn în }ara Romåneasc` nu reprezint` pentruFilimon decåt un pretext pentru a ilustra mai persuasiv viciile eroului s`u plasat înscene-cheie, identificabile istoric.
Viziunea despre lume a prozatorului r`zbate atåt din caracterizarea minu]ioas` apersonajelor, cåt [i din frecventele popasuri meditative [i moralizatoare care succed`relat`rii unor fapte ce atrag indignarea sau dispre]ul s`u. Ea se las` întrez`rit` înc` dinsecven]ele preg`titoare ale romanului – Dedica]ie [i Prolog – în care r`sun` profeticvocea autorului: „Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voie[te a se reorganizadecåt a da frånele guvernului în måinile parveni]ilor, meni]i din concep]iune a fi slugi [ieduca]i într-un mod cum s` poat` scoate lapte din piatr` cu orice pre]!...”
V`zånd în ciocoi pericolul cel mai mare de care este påndit` ]ara noastr` „undelumina adev`ratei civiliza]iuni n-a r`sipit înc` norii cei gro[i ai ignoran]ei [ideprava]iunei”, Filimon nu-[i poate reprima sentimentul de oroare fa]` de „aceste vulpicu dou` picioare”, ura stårnit` de cei ce se arat` precum „putr`junea [i mucegaiul cesap` din temelii (...) împ`r`]iile [i domniile”.
Pentru autorul postpa[optist, literatura [i via]a se unific`, în numele exprim`rii unuiadev`r comun: minciuna [i corup]ia sufoc` societatea romåneasc` [i trebuiedemascate, pentru o posibil` vindecare. Ca dovad` c` realitatea [i fic]iunea secontopesc, dezv`luind acelea[i tare sociale [i morale, romancierul nu face decåt s`împrumute un chip [i un nume „tipului ciocoiului din toate ]`rile [i mai cu seam` din]ara noastr`”, a c`rui evolu]ie este trasat` anticipativ înc` din Dedica]ie [i Prolog.
Filimon zugr`ve[te lumea în alb [i negru; acolo unde se ivesc mår[`via, cinismul,ipocrizia î[i fac apari]ia [i onestitatea, demnitatea, curajul, pentru restabilireaechilibrului universal. Motive precum îngerul (Maria, Banul C.) [i demonul (CheraDuduca, Andronache Tuzluc), pedeapsa (P`turic`, Chir Costea Chiorul) [i r`splata(Gheorghe) utilizate într-o strident` antitez` denot` o viziune simplificatoare asuprarealit`]ii. Ele ilustreaz` nevoia autorului de a contrabalansa r`ul, de a-i opune, în modartificial, for]a mereu treaz` [i eficace a binelui.
50
Titlul relev` problematica textului, urm`rirea tipului ciocoiului în epoca fanariot` [iîn timpurile moderne, iar subtitlul, echivalent cu un proverb, contureaz` morala textului:ciocoismul este o boal` ce se perpetueaz` în societatea romåneasc`.
Subiectul. Particularit`]i ale construc]iei subiectuluiAc]iunea se desf`[oar` pe durata cåtorva ani, 1814-1821, reperele istorice
fundamentale fiind domniile fanariote [i revolu]ia condus` de T. Vladimirescu.Istoria ascensiunii lui P`turic` î[i are punctul de plecare în acceptarea lui ca slug`
umil` de c`tre postelnicul Andronache Tuzluc. În capitolul I, care poart` numeleprotagonistului, se construie[te expozi]iunea ce prezint` timpul (octombrie 1814),cadrul (curtea fanariotului avut) [i un portret fiziognomic (tr`s`turile fizice le exprim` pecele morale). Tot în aceast` prim` secven]` a operei se descoper` [i intriga: tån`rulde 22 de ani prime[te slujba de ciubucciu, deci pune piciorul pe „p`måntul f`g`duin]ei”.
Desf`[urarea ac]iunii, cuprins` între capitolele II [i XXX, urm`re[te, treapt` cutreapt`, traseul ascensional al eroului. Tuzluc îl trimite s` înve]e la [coala domneasc`,unde î[i însu[e[te bogate cuno[tin]e de limb` greac`, pe care le completeaz`, înpropria odaie, cu lecturi asidue din operele lui Machiavelli. În strategia lui de a-l s`r`cipe Tuzluc, î[i face alia]i din amanta postelnicului, Chera Duduca [i dintr-un negustormår[av, Chir Costea Chiorul. Duduca îi pretinde fanariotului haine scumpe [i bijuteriipe care Costea le vinde, restituind lui P`turic` mai mult de jum`tate din cå[tig.
Curånd, vicleana slug` ajunge v`taf la curtea postelnicului [i omul cel mai deîncredere al st`pånului s`u. Se c`s`tore[te în ascuns cu Duduca, dup` ce cump`raseultimele propriet`]i ale postelnicului; Tuzluc afl` de planul diabolic al celor doi [i face ocriz` de apoplexie. Gheorghe, fostul lui v`taf, alungat prin intrigile tån`rului ciocoi, îlculege de pe drumuri [i se îngrije[te de s`n`tatea lui.
P`turic` se pune în slujba lui Alexandru Ipsilanti [i prime[te rangul de ispravnicpeste dou` jude]e, Prahova [i S`cuieni, ca r`splat` pentru tr`darea [i ucidereami[eleasc` a lui Tudor Vladimirescu, fapt ce reprezint` punctul culminant (capitolulXXXI).
Deznod`måntul (capitolul XXXII) înf`]i[eaz` moartea lui P`turic` în ocna p`r`sit`,pedepsirea plin` de cruzime a negustorului necinstit, Costea Chiorul, precum [imoartea Duduc`i, ucis` de noul s`u so], un turc, pentru imoralitate.
Ac]iunea este construit` prin înl`n]uire, respectåndu-se momentele subiectului. Dinpunctul de vedere al structurii, romanul are o relativ` unitate. Fidel ac]iunii închipuite,prozatorul o urm`re[te în atingerile ei cu via]a real`, realizånd astfel ie[iri [i reintr`risuccesive din/în universul fic]ional, ca spre a confirma veridicitatea faptelor surprinse.
Episoade din via]a eroilor romane[ti (osp`]ul oferit de Dinu P`turic` amicilor s`i,comparabil întru totul cu cel organizat de Andronache Tuzluc, plångerea ipocrit` aDuduc`i c`tre ibovnicul ei fanariot, în privin]a s`r`ciei sale vestimentare etc.)alterneaz` cu secven]e de via]` autentic` a epocii, cu un v`dit caracter documentar(capitolul Teatrul în }ara Romåneasc` sau Alesandru Ipsilant [i Eteria greceasc`). Înaceste incursiuni în via]a cultural` sau social-politic` a timpului, Filimon, ca, mai tårziuCamil Petrescu, adaug` textului spa]iul subsolului, împånzit de note explicative [i detrimiteri la documente.
Prozatorul vrea s` dea fic]iunii greutatea adev`rului: „Ca s` nu trecem decalomniator, punem în fa]a lectorilor no[tri proclama]ia lui Ipsilant dat` c`tre armata sa,cånd s-a v`zut silit a o p`r`si [i a trece în Austria. Dintr-acest document incontestabilse poate convinge fiecare c` armata lui Ipsilant era în mare parte compus` din tålhari
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
51
de drumuri, la[i [i tr`d`tori”.Ac]iunea cunoa[te uneori dezvolt`ri supraabundente (tabieturile slugilor pe durata
spectacolului de teatru la care asist` st`pånii) sau comprim`ri drastice (destinulDuduc`i e abia schi]at, eroina ie[ind din scen` brusc, dup` c`s`toria cu P`turic`),fiindc` Filimon inten]ioneaz` s` realizeze, cu ajutorul protagonistului, o radiografie asociet`]ii romåne[ti de la începutul secolului al XIX-lea [i nu o poveste de via]` izolat`.
Prologul con]ine o schem` a desf`[ur`rii epice, evolu]ia generic` a ciocoiului de lastarea cea mai modest`, de slug` plecat`, la rangul de om de stat.
Epilogul se p`streaz` în latura concret` a ac]iunii [i îl prezint` pe Gheorghec`s`torindu-se cu Maria (mireasa råvnit` cåndva de Tuzluc) [i avånd binecuvåntareadomnitorului. M`rirea suprem` visat` de P`turic`, slujba de caimacam al Craiovei, îirevine acum lui Gheorghe.
Dac` prologul ]ine de realism, epilogul este for]at [i artificial, înf`]i[ånd o r`spl`tireneverosimil` a personajelor pozitive, pentru calit`]ile lor.
În ceea ce prive[te tehnicile narative, autorul utilizeaz` constant tehnica detaliuluisemnificativ („U[a se deschise [i intr` P`turic` cu ochii pleca]i în jos [i cu fa]a maiumilit` decåt a unui c`lug`r”) [i a punctului de vedere („Fanariotului îi pl`cu naivitateaciocoiului, dar mai cu seam` pompoasele titluri ce-i da cu atåta prodigalitate; [i aaveeaadreeptaatee, c`ci nu este om c`ruia s` nu-i plac` un titlu pe care nu-l are [i nu-l merit`,dar la care aspir` foarte mult.”).
Alternarea planurilor (o scen` se petrece în casa boierului fanariot, alta în odaiaDuduc`i sau în pr`v`lia lui Costea Chiorul [i de multe ori e vorba de evenimentederulate simultan) l`rge[te sfera vie]ii descrise. Construc]ia simetric` încadreaz`desf`[urarea narativ` între un prolog [i un epilog, dar creeaz` [i un paralelism aldestinelor (ex: Tuzluc [i P`turic` urmeaz` acela[i drum al parvenirii dar [i aceea[i calea isp`[irii).
Naratorul auctorial relateaz` la persoana a treia, fiind omniscient [i ubicuu(omniprezent). Înf`]i[area, gåndurile, comportamentul eroilor s`i nu p`streaz` zone demister, pentru el. {tiind totul despre personaje, recurge uneori la proleps` (anticipareaac]iunii): „...dar P`turic` avea o natur` de fier; el se afla în preziua vånz`rii celui maimare b`rbat al Romåniei [i cu toat` groz`via acestei crime, con[tiin]a lui nu era înc`turburat`.”, alteori la retrospec]ie (întoarcerea la evenimente petrecute).
Personajele sunt construite pe principiul antitezei romantice. Pe de o parte demonii:P`turic`, Duduca, Tuzluc, Costea Chiorul; pe de alt` parte figurile angelice: Gheorghe,Maria, Banul C. Cu excep]ia negustorului evreu, celelalte personaje amintite intr` într-un sistem de opozi]ii stridente, Gheorghe fiind termenul de contrast pentru P`turic`,Maria – pentru Duduca, iar Banul C. pentru Tuzluc.
Eroii intr` în scen` gata forma]i, cu o înf`]i[are [i cu un trecut care reflect` fideltr`s`turile lor morale. În primele zece capitole sunt introduse toate personajeleimportante în nara]iune, numele lor reg`sindu-se chiar în titluri (cap. I – Dinu P`turic`;cap. al II-lea – Postelnicul Andronache Tuzluc – aici apar [i Banul C. [i Maria; cap. alIV-lea – Chera Duduca; cap. X – Chir Costea Chiorul).
Protagonistul este Constantin P`turic`, zis Dinu. Numele lui face transparent`obsesia parvenitului. Este un tån`r de 22 de ani, fiul lui Ghinea P`turic`, fostul v`tafde curte al lui A. Tuzluc. Chipul [i ve[mintele lui sugereaz` alian]a cea maipericuloas`, a vicleniei cu s`r`cia, dou` impulsuri puternice pentru ac]iunea lipsit` descrupule: „cu fa]` oache[`, ochi negri plini de viclenie, un nas drept [i cu vårful cam
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
52
ridicat în sus, ce indic` ambi]iunea [i måndria grosolan`, îmbr`cat cu un anteriu de[amalgea rupt în spate, cu caravani de pånz` de cas` v`psi]i cafeniu (...), cu picioarelegoale b`gate în ni[te iminei de saftian, care fuseser` odat` ro[ii, dar î[i pierduser`coloarea din cauza vechimei...”
Filimon suprapune portretul fizic cu cel moral, nel`sånd lectorului vreo îndoial` cuprivire la caracterul josnic al personajului s`u. Întreaga evolu]ie a eroului nu va facedecåt s` confirme cea dintåi impresie. Observarea fizic` a lui P`turic` [i faptele lui,repetat comentate de narator, r`mån pilonii fundamentali în caracterizare. Acceptat depostelnic, la curtea sa, ca ciubucciu, P`turic` „devenise proprietar pe prima liter` aalfabetului fortunei”. În camera lui cea nou`, destinat` de st`pån, „fa]a lui se color` deo bucurie nedescriptibil`”. Monologul interior clarific`, aproape redundant, stareasufleteasc` a ipocritului: „Iat`-m` în sfår[it ajuns în p`måntul f`g`duin]ei; am pusmåna pe påne [i pe cu]it; curagiu [i r`bdare, pref`c`torie [i i[chiuzarlåc [i ca måne voiavea [i eu case mari [i bog`]ii ca ale acestui fanariot.” Cu o pref`cut` grij` [i cuumilin]` î[i îndepline[te toate atribu]iile pe lång` postelnic, simulånd aceea[i atitudine[i fa]` de celelalte slugi, mai vechi sau mai în vårst`. În scurt timp ,devine o prezen]`necesar` [i postelnicul vede în el calit`]ile unui tån`r vrednic [i devotat, numindu-l cuafec]iune patern` „copilul meu”. Se instruie[te cu r`bdare [i cu perseveren]` citindu-ipe Machiavelli, pe Plutarh, pe Cezar, interesat find de vie]ile marilor b`rba]i.
Are o extraordinar` capacitate de disimulare, s`rut` måna binef`c`torului s`u cudevo]iune, las` s`-i curg` lacrimi de recuno[tin]` în fa]a dovezilor de încredere din ceîn ce mai mare pe care i-o arat` Tuzluc. Joac` scene „de tartufism” cu o zguduitoareputere de convingere.
La întålnirea cu Duduca, dovede[te o mare putere de p`trundere psihologic`; ei sestudiaz` reciproc ca doi redutabili du[mani, pentru a conveni, în cele din urm`, c` potdeveni o for]` invincibil` în efortul comun de a-l ruina pe postelnic.
Calculat, [tie s` a[tepte momentul oportun pentru fiecare lovitur` pe care i-o d`st`pånului s`u, de[i niciun moment nu pierde din vedere scopul ultim: „... de va vreaDumnezeu cu tine, nu va trece mult [i vei avea mo[ii, ]igani [i averi nenum`rate...” î[ispune el, tenace.
De îndat` ce ajunge v`taf, înl`turåndu-l pe Gheorghe, începe s` verifice stareapropriet`]ilor boierului s`u [i g`se[te cu cale s`-i [antajeze nemilos pe arenda[i [i s`fac` de nesuportat traiul ]`ranilor. Ini]iativa lui de a se îngriji, cu o f`]arnic`responsabilitate ,de starea averii lui Tuzluc este un prilej, pentru Filimon, de a-[icaracteriza eroul prin relevarea reac]iilor lui psihologice. Încrez`tor [i mul]umit,postelnicul îi face urarea: „Cum îngrije[ti tu de averea mea, a[a s` îngrijeasc`Dumnezeu de tine”, dar P`turic`, în fa]a unor asemenea vorbe oraculare, nu are niciotres`rire. Aceea[i neclintire sufleteasc` o arat` [i în alte dou` scene cu valoare destigmat moral pentru personaj, a alung`rii tat`lui s`rac din casa lui de om din lumeaînalt` [i a tr`d`rii domnului Tudor.
Fire malefic`, nu se d` în l`turi de la nicio tic`lo[ie: minte, în[al`, corupe,însceneaz`, imagineaz` continuu strategii de ascensiune. Ispravnic peste dou` jude]e,se viseaz` caimacam. M`rirea nu are, pentru el, o limit`.
Personajul ilustreaz` tipul parvenitului cinic, s`lbatic. Atitudinea autorului fa]` de eleste de nedisimulat` ur`. O singur` calitate îi recunoa[te: voin]a inuman`, imens`:„Pic`tura g`ure[te piatra, zice alt proverb. Se poate [i nu se poate; acela îns` carerealiz` acest proverb este un om mare în felul s`u.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
53
P`turic` era într-adev`r un om extraordinar. El î[i luase hot`rårea de a deveni unom mare [i niciun obstacol nu putea s`-l abat` de la aceast` idee fix`”.
Închiderea [i moartea lui în ocna p`r`sit` reprezint` un final pe care Filimon îlconcepe ca pe o unic` destina]ie a unui drum al r`ului, în lume.
Personaje secundareAndronache Tuzluc, o alt` reprezentare a parvenitului, are o origine obscur`:
„uli]ele cele stråmte ale Fanarului, unde se urzesc [i se pun în lucrare cele maiîntunecoase intrigi...”. Este definit aproape de momentul introducerii lui în ac]iune, caavånd „un mare talent de intrig` [i lingu[ire”. Ajuns postelnic pe c`i încålcite [imurdare, devine unul din oamenii de încredere ai domnitorului Caragea. Simbolic,mo[iile lui se numesc Plånsurile [i Chinuielele, ca spre a sugera lectorului cruzimeaacestui venetic [i asupritor. Råvne[te la måna delicatei Maria, fiica banului C., pentrucare avea „un amor foarte tare”, de[i nutre[te un sentiment arz`tor [i pentru ]iitoareasa, greaca Duduca. El, ciocoiul desfrånat [i lacom, va fi detronat de puiul de ciocoi pecare îl ad`poste[te cu mil` în propria cas`. Neprev`z`tor, ignor` avertismentul luiGheorghe cu privire la P`turic` [i asist` apoi neputincios la spectacolul unirii infame,în biseric`, a lui Dinu cu Duduca. Lovit de dambla, nu va mai avea parte decåt de „ovia]` mizerabil`” sub îngrijirea unei b`tråne pl`tite de Gheorghe, sluga credincioas` deodinioar`. Ca o concluzie la destinul acestui „erou infernal” (G. C`linescu), Filimonnoteaz`, laconic, un proverb: „Timpul face [i desface”.
Chera Duduca, amanta postelnicului, o adev`rat` „Viner` oriental`”, este personajulfeminin demonic ce ia parte la monstruoasa coali]ie împotriva boierului fanariot. Portretulei fizic, realizat prin caracterizarea direct` de c`tre un personaj episodic, esteconven]ional [i neconving`tor, în idealitatea lui: „...frumoas` ca o zån`; nalt` [i sub]iric`;fa]a o are mai alb` decåt z`pada; obrajii îi sunt rumeni ca dou` mere domne[ti; are ochimari [i negri ca murele...”. Aceast` frumuse]e des`vår[it` genereaz` „o mul]ime dedorin]e nepotrivite cu pozi]iunea ei social`”: fata iube[te luxul, petrecerile, vrea s` fiescoas` în lume, la teatru. Îl accept` pe Tuzluc în calitate de protector bogat, dar î[id`ruie[te inima altor b`rba]i, unul dintre ei fiind P`turic`. În opozi]ie cu chipul s`uîncånt`tor se afl` tr`s`turile ei morale: o f`ptur` cinic` [i josnic`. Ea este tipul între]inuteide lux, lipsite de sentimente. Nota]ia asupra mor]ii sale e rece, Filimon consideråndpedepsirea ei (cusut` într-un sac, e aruncat` în Dun`re) de c`tre noul so], binemeritat`.
Chir Costea Chiorul, tipul negustorului lacom [i venal, are „un caracter cåt se poatede mår[av”: face cam`t`, prilejuie[te „întålniri amoroase chiar în casa lui”, este delator[i ho]. Îi cere, cu neru[inare, lui P`turic`, 40% din cå[tigul ob]inut de ciocoi prin vindereahainelor scumpe [i a bijuteriilor Duduc`i, oferite acesteia de Tuzluc. Lipsa lui de omenieeste pus` în eviden]` de Filimon printr-un argument imbatabil: în ac]iunile lui necinstitele folose[te pe cele dou` fiice ale sale, f`pturi corupte [i ele, tic`lo[ite prematur.
Pedepsirea lui este iminent`: va fi biciuit pe str`zile ora[ului, în public [i ]intuit deurechi în fa]a pr`v`liei sale.
Personajele pozitive abia se re]in. Banul C., Maria, Gheorghe sunt remediul moral alunei societ`]i bolnave, degradate. Numai c` acest remediu este atåt de slab conturat,încåt el r`måne doar reflexul nevoii de îndreptare social` [i etic`, manifestate de autor.
Maria este neverosimil de matur` [i des`vår[it` patriot`; Gheorghe este unpersonaj inconsistent în generozitatea lui de m`re]ie biblic`; fa]` de Tuzluc, Banul C.se dovede[te inautentic în dialogurile cu Maria, cu domnitorul Caragea sau cupostelnicul. Dup` cum observ` G. C`linescu, „cu astfel de mijloace idealistice, Filimon
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
54
e incapabil s` surprind` psihologia feminit`]ii [i a cinstei...”Perspectiva narativ` este par derrière (dind`r`t), naratorul [tie totul despre eroii s`i [i
comunic` permanent, cu prisosin]`, lectorului, detalii despre via]a dinaintea momentuluiini]ial al ac]iunii, a personajelor sale. El cite[te privirea, culoarea obrajilor, mimica, gesticaeroilor [i descifreaz`, pentru cititor, toate aceste semne, smulgånd m`[tile ipocriziei.
Naratorul auctorial î[i nume[te receptorii operei, în general, cu formula „bunii no[trilectori”, dar uneori li se adreseaz` direct, în termeni de reveren]` („Ce zice]i domniavoastr` despre acele amoruri zgomotoase...”) sau de repro[ („O, juni! dac` a]i [ti voiunde v` duc aceste amoruri nesocotite...”). Opera se scrie pentru cititor, cu scopulinstruirii lui morale [i patriotice. Din aceast` perspectiv`, romanul îndepline[te rolulunui manual de îndreptare a moravurilor, de încurajare a virtu]ilor cet`]ene[ti.
Limbajul naratorului tope[te, în fluxul povestirii, termenii de epoc` (grecisme: „bei-mu”, „chir”, „aporie”, „empericlisi”; turcisme:„i[lic”, „cilibi”, „aferim”, „anteriu”, „giubea”),neologismele („patetic, „resigna]iune”, „interes”, „amor”) [i cuvintele populare(„chindie”, „co[ni]`”, „[trengar”, „uricios”, „ibovnic`”, „calic”), „formånd un stil al vremii,un ton arheologic multicolor, oriental, de o împestri]are de Halima” (G. C`linescu).
Limbajul personajelor ajut` la reconstituirea epocii, dar, de cele mai multe ori, însecven]ele de dialog, sun` conven]ional [i for]at, cu atåt mai mult cu cåt înse[ipersonajele sunt obligate s`-[i joace rolurile, ca ni[te marionete în m`na autorului. Pealocuri, schimbul de replici aminte[te de s`r`cia dialogului din basm, unde rolul lui estestrict func]ional, dup` cum reiese din aceast` conversa]ie dintre Tuzluc [i P`turic`:
„– Ia spune-mi acum, m` iube[ti tu pe mine?– Te iubesc, st`påne, mai mult decåt pe tat`-meu.”În ciuda stång`ciilor care îl caracterizeaz`, Cioocooii veechi [i nooi este un reper important
în evolu]ia speciei, care va influen]a realizarea marilor romane sociale de mai tårziu.
RReeppeerree ccrriittiiccee• N. Manolescu, Arcaa lui Nooee, vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980: „Imagine a unui tip,
dar [i a unei lumi, documentar liber roman]at al vechiului regim feudal [i fanariot [...].Ceea ce se ]ine cel mai bine minte, în afara eroului principal, sunt tablourile [i scenelede epoc`, instructive ca ni[te gravuri...”
• G. C`linescu, Istooriaa liteeraaturii roomånee dee laa oorigini pån` în preezzeent, Ed. Minerva,Bucure[ti, 1986: „Dinu P`turic` e un Julien Sorel valah [...]. Oricåt de enorm` ar ficompara]ia, P`turic` nu e un simplu [i vulgar vån`tor de avere, ci un însetat de toatesenza]iile vie]ii.”
• Tudor Vianu, Artaa proozzaatooriloor roomåni, Ed Minerva, Bucure[ti, 1981: „Analiza distingeîn Ciocoii vechi [i noi dou` temperamente stilistice, a c`ror fuziune complet` n-areu[it niciodat`. Unul din ele este al scriitorului care vrea s` ne instruiasc` [i s` neinformeze. Cel`lalt se mul]ume[te s` povesteasc`, s` pun` oameni în scen` [i s`evoce lucruri [i gesturi v`zute, aducånd contribu]ia sa cea mai pre]ioas` noiiîndrum`ri realiste”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
55
MARAde Ioan Slavici
Autentic` izbånd` a prozei romåne[ti, în direc]ia realismului social [i psihologic trasat`de romanul lui N. Filimon, Maaraa este publicat` în foileton în 1894 [i apare în volum în 1906.
Ie[it din observarea atent` a lumii [i fundamentat pe principiile morale s`n`toase alelui Ioan Slavici, romanul Maaraa surprinde un tablou veridic din via]a tårgului ardelenescde la sfår[itul secolului al XIX-lea, în plin proces de afirmare a rela]iilor capitaliste.
Tema romanului este social`, dezvoltat` din mai multe nuclee: monografia tårgului,familia, rebeliunea produs` de criza erotic`, maturizarea. La sfår[itul perioadelor decriz` traversate de diverse personaje, fiecare dintre ele va fi capabil s` se integrezearmonios în via]a comunit`]ii. {i, pentru Slavici, individul se m`soar` prin puterea luide a se d`rui ob[tii, de a sluji în folosul acesteia.
Viziunea lui despre lume valorizeaz` calit`]ile insului ca participant la via]a grupului.Comunitatea modeleaz`, [lefuie[te asperit`]ile caracteriale, face s` triumfe legeamoral`. Ea este ochiul permanent deschis asupra fiec`ruia, p`str`toarea sever` atradi]iilor, mecanismul de reglare a comportamentului individual. Orice exces estesanc]ionat, împ`carea cu ceilal]i este îns`[i împ`carea omului cu sine.
Motive precum avari]ia (Mara), nesupunerea (Persida), revolta (Tric`), tentativaadulterului (Marta) l`rgesc universul uman investigat de scriitor, împrumutåndu-i dincomplexitatea vie]ii înse[i.
Titlul operei este nominal [i preia numele precupe]ei de la Radna, r`mas` detån`r` v`duv` cu doi copii. {i totu[i nu ea este personajul principal; în centrul ac]iuniist` Persida, fiica Marei, urm`rit` în tribula]iile ei suflete[ti, ca urmare a unei dragosteneacceptate de comunitatea tårgului ardelenesc, pentru b`iatul unui m`celar neam].Începånd cu capitolul al IV-lea, intitulat simbolic „Prim`var`” se face mi[carea desubstitu]ie: locul Marei drept centru de iradiere a ac]iunii este luat de Persida. Maraface eforturi de supravie]uire dup` moartea so]ului ei, apoi se îmbog`]e[te, î[i vedecopiii crescånd, dar din toate aceste fapte nu putea s` ias` un roman solid. Nimicspectaculos nu se mai poate întåmpla în via]a ei. Persida îns` traverseaz` momentede criz` sufleteasc`, se afl` într-un proces tulbure de cunoa[tere [i deautocunoa[tere, de afirmare de sine. Ea reprezint` un teritoriu de con[tiin]` pe careSlavici [tie s`-l exploateze [i s`-l transforme într-o sfer` de interes pentru lector. Osecven]` scurt` de dialog între dou` personaje care o z`resc pe fat` trecånd pe strad`poate oferi l`muriri asupra aparentei nepotriviri dintre titlu [i statutul de protagonist:
„– A cui e?– Se poate s` mai întrebi? E leit` muma ei!”Compozi]ia. Nara]iunea este organizat` în dou`zeci [i unu de capitole cu titluri
sugestive [i urm`re[te destinul Persidei din momentul instal`rii sentimentului erotic,continuånd cu ezit`rile ei, cu fuga de acas`, cu reîntoarcerea în ]ar`, cu scenele detensiune conjugal`, pån` la reacceptarea de c`tre familie.
„Jum`tate din roman noteaz` încet, r`bd`tor, aprinderea, propagarea [i izbucnireaiubirii la o fat` con[tient` prin frumuse]e de farmecele ei, întåi provocatoare [i
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
56
1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1986
nehot`råt`, apoi st`pånit` [i în stare de orice jertf`”1. Cåteva capitole dinspre finaldezvolt` traseul maturiz`rii lui Tric`.
Conflictul iese la iveal` înc` din capitolul al doilea, în care se istorise[te un episoddin via]a de [colar a lui Tric`. Pedepsit pe nedrept, în urma certei cu un coleg, b`iatulfuge împreun` cu Persida, cu o plut`, peste Mure[ [i sunt ajuta]i de cå]iva morari caluntri]a lor s` nu se izbeasc` [i s` se sf`råme de pod. Scena eviden]iaz` puternicasolidaritate dintre copiii Marei, dar [i spiritul lor independent, care se va manifesta f`r`posibilitate de împotrivire din partea mamei lor, mai tårziu.
Persida [i Na]l sunt înf`]i[a]i în conflictele lor cu propria familie sau cu prejudec`]ilereligioase [i etnice ale comunit`]ii cosmopolite din Radna [i din Lipova, dar mai alesîn lupta lor interioar`, provocat` de tr`irea unui sentiment arz`tor care se vrea înfrånt,dar triumf` spectaculos, peste toate piedicile.
Conflictul sufletesc al lui Tric`, generat de sentimentul lui de înjosire [i demanipulare de c`tre Marta Bocioac` [i chiar de c`tre Mara, este repede stins, odat`cu gestul insurgent al b`iatului de a se înrola voluntar.
Împ`carea din final a celor dou` genera]ii, cu un caracter pu]in artificial, las` s` sevad` c` du[m`niile n-au fost decåt „o scurt` criz` de transmitere a deprinderilorereditare”2.
Subiectul. Romanul prezint` scene din via]a tårgului ardelenesc de la sfår[itulsecolului al XIX-lea. În centrul evenimentelor se situeaz` familia Marei, o precupea]`r`mas` v`duv`, cu doi copii mici.
Ac]iunea urm`re[te trecerea prin anii de formare a personalit`]ii, a copiilor Marei,de la ipostaza „S`r`cu]ii mamei”, pån` la „Zbuciumare” [i „Greul vie]ei” [i apoi, din nou,la „Pace [i lini[te”.
Capitolul I, „S`r`cu]ii mamei”, con]ine expozi]iunea. Spa]iul consum`rii ac]iunii eRadna, un tårg din apropierea Lipovei [i la dou` ceasuri de drum de Arad. Din chiarfraza dintåi a textului, lectorul afl` despre Mara [i despre cei doi copii ai ei, r`ma[iprematur f`r` sprijinul b`rbatului din cas`, chemat, înainte de vreme, la cele ve[nice.
Harnic`, Mara munce[te cåt doi, spre a-[i putea cre[te copiii. Pe fiica sa o trimite,pentru a dobåndi o educa]ie aleas`, la mån`stirea minori]ilor din Lipova, cu o cheltuial`minim` [i visånd s` o vad` preoteas`. Pe Tric` îl d`, ca ucenic, la cojocarul Claici, unsårb avut, din Arad, cu gånd s`-l vad`, într-o bun` zi, staroste al cojocarilor. Strångebani în trei ciorapi: unul pentru sine, ceilal]i doi pentru copii.
Dac` din expozi]iune se poate deduce c` protagonista este Mara, intriga (capitolulIV, „Prim`var`”) aduce corectura necesar`, de perspectiv`: un geam al mån`stiriicatolice se sparge cu zgomot [i Persida, alergånd la fereastr`, întålne[te privirea luiNa]l, aflat în fa]a m`cel`riei. Este clipa care schimb` hot`råtor destinul amåndurora.
Desf`[urarea ac]iunii. Fiecare încearc` o redresare din starea de perplexitate [iapoi de fixa]ie în care îi arunc` o dragoste la prima vedere. Na]l î[i sfår[ise ucenicia [itrebuia s` fac` doi ani de c`l`torie, spre a se putea perfec]iona [i spre a sus]ine, apoi,examenul de m`iestrie în fa]a reprezentan]ilor breslei. Dar nu se îndur` s` seîndep`rteze prea tare de fat`, a[a c`, la Arad, la Lipova sau la Radna, cei doi, inopinatori inten]ionat se tot întålnesc. Persida refuz` s`-l ia de b`rbat pe tån`rul teologCodreanu, în schimb acesta accept` s`-[i asume riscul de a o c`s`tori, f`r`binecuvåntarea p`rin]ilor, cu Na]l. Tinerii, uni]i în fa]a lui Dumnezeu, se stabilesc o
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
57
2 G. C`linescu, Op. cit.
vreme la Viena. Închiriaz` o m`cel`rie, împreun` cu doi prieteni, dar, afla]i departe defamilie [i de binefacerile vie]ii de acas`, so]ii încep s` se simt` din ce în ce mai ap`sa]ide dorul de cas`. Se întorc în ]ar` [i deschid un birt, la S`r`rie. Persida munce[te dingreu, ducånd întreaga povar` a afacerii, în timp ce Na]l leneve[te toat` ziua, irascibil[i nemul]umit, se ded` jocului de c`r]i cu prietenii [i b`uturii. Certurile lor devinviolente, Na]l o bate pe tån`ra femeie care, epuizat` [i nefericit`, pierde un copil. Via]acuplului devine un chin asumat doar de Persida, c`ci so]ul ei se decide s-op`r`seasc`.
Tric`, intrat ucenic la Bocioac`, starostele cojocarilor din Lipova, de[i este binetratat în casa st`pånului, nu accept` s` fie r`scump`rat de la armat`, cu bani da]i deBocioac` [i de Persida [i se înroleaz` voluntar, plecånd pe front. Se salveaz` astfelde primejdia de a nu mai fi el însu[i [i de a deveni o simpl` unealt` în måinilecojocarului, care îl vrea ginere, sau în måinile Martei care îl dore[te ibovnic.
Na[terea b`iatului Persidei [i al lui Na]l, strånge în jurul lor toat` familia, momentce reprezint` punctul culminant. Copilul e botezat la papista[i, iar Mara nu se îndur`s` dea la botez to]i banii pe care îi strånsese ca zestre a Persidei.
Deznod`måntul consemneaz` uciderea m`celarului Hub`r de c`tre fiul s`unelegitim Bandi, un copil de pripas [i cu min]ile r`t`cite.
Din punctul de vedere al structurii, Maaraa propune mai multe fire narative:„«romanul» zgårceniei grijulii a Marei [i romanul iubirii dintre Persida [i Na]l”, dar„episodul revoltei lui Tric` ar fi putut constitui la råndul lui, un roman”1, dac` autorul i-ar fi acordat importan]a [i dezvoltarea cuvenite.
Planurile narative alterneaz`, episoade consecutive se petrec la mån`stirea MariaRadna, acas` la Hub`r sau la Mara ori la Bocioac`, unele se desf`[oar` în ]ar`, altelela Viena. Aceea[i con[tiin]` heterodiegetic` (a naratorului exterior ac]iunii) lerela]ioneaz`, le confer` semnifica]ii.
Aproape fiecare capitol se deschide cu o reflec]ie care poate fi asem`nat` cuinterven]iile corului din dramaturgia antic`. Se exprim` în termeni de filosofie popular`un adev`r fundamental despre conduita uman` (cap. III: „Nu-i nimic mai iute decåtgåndul, iar vorba poart` gåndul dintr-un om în altul.”), despre destin (cap. VI: „Noroculnu umbl` tårå[ pe aripi iu]i [i-]i iese, cånd îi vine råndul, f`r` de veste-n cale...”) sauformuleaz` un imperativ social [i moral (cap. XIII: „Datoria s` ]i-o pl`te[ti la timp, c`ciare [i ea rostul ei [i nu st`, dac-o la[i neb`gat` în seam`, în amor]ire...”). Titlurilecapitolelor anun]` [i reduc la esen]` substan]a moralizatoare a fiec`rei unit`]i narative:„Furtuna cea mare”, „Prim`var`”, „Datoria”, „Inima, s`raca”, „Dou` porunci”, „Datoriivechi”, „Greul vie]ei” etc. Astfel, se verific` [i realismul fundamental al operei. Situa]iilede via]` înf`]i[ate nu sunt izolate, ci reprezentative, desprinse dintr-o experien]` devia]` milenar`, care le-a concentrat în proverbe, zic`tori sau vorbe de duh. Personajelesunt tipuri, ilustrånd tr`s`turile esen]iale ale indivizilor din categoria pe care oreprezint` [i dovedind complexitate psihologic`. Persida, ca tip al femeii voluntare,„devine o Mara [i ciclul se reia de la cap`t”2, Na]l este b`rbatul slab [i influen]abil,Tric` – adolescentul care se hot`r`[te s` se desprind` de tutela celor din jur, Hub`r –omul închis în sine [i muncit de p`cate vechi etc. Toate cele trei mari planuri narativesunt ancorate în realitatea imediat`; mediul social devine factor explicativ al evolu]iei
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
58
1 N. Manolescu, Arca lui Noe, vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 19802 Idem
sau al comportamentului personajelor [i evaluarea etic` a faptelor r`måne, pentruSlavici, o preocupare de c`p`tåi.
Incipitul realizeaz` o descindere ex-abrupto în universul fic]iunii: „A r`mas Mara,s`raca, v`duv` cu doi copii, s`r`cu]ii de ei...”. Aceast` fraz` ini]ial` situeaz`personajul în råndul prezen]elor familiare deopotriv` naratorului [i lectorului, a c`rorcompasiune comun` se concentreaz` în termenii „s`raca” [i „s`r`cu]ii”. În felul acestaimaginarul propus de autor se une[te cu realul reprezentat de cititor. Odat` puntea decomunicare stabilit`, pe ea avanseaz` tumultuos celelalte informa]ii: viciile luiBårzovanu, r`posatul so] al Marei, averea r`mas` copiilor, îndeletnicirile v`duvei,pozi]ia profitabil`, pentru nego], a Radnei, care se afl` atåt de aproape de Lipova [i deArad.
T`råmul fic]ional îl acapareaz` definitiv pe cititor, prin aceast` strategie de captarecare valorific` simultan nara]iunea, pentru prezentarea faptelor [i descrierea, pentrureconstituirea atmosferei vie]ii de tårg.
Finalul valorific` for]a nara]iunii de a impresiona, naratorul nemaif`cåndu-[i sim]it`prezen]a. Scena este ocupat` de cele dou` personaje aflate în încle[tare, Hub`r [iBandi. Uciderea lui Hub`r nu provoac` niciun comentariu din partea instan]eiauctoriale. Ultima fraz` are rolul unei c`deri de cortin` peste o scen` de via]` tragic`:„Cånd Persida a deschis în cele din urm` u[a ca s` vad` ce fac, în cas` era lini[te [iBandi rådea înainte”.
Întrucåt capitolul final se intituleaz` „Pace [i lini[te”, secven]a ultim` are rolul de acontraria a[tept`rile lectorului, de a sugera faptul c` via]a, în zvårcolirile eiimprevizibile, nu se domole[te niciodat`.
Tehnici narative. În calitate de scriitor realist, care construie[te o lume fictiv`analoag` realit`]ii, Slavici folose[te tehnica detaliului semnificativ. Persida sfideaz`privirile care o judec`, astfel: „Cu inima mereu încle[tat` [i tremurånd la fiecarer`spåntie unde putea s` se pomeneasc` în fa]a unui om pe care nu voia s`-lîntålneasc`, ea umbla dreapt` [i cu capul ridicat, gata în toat` clipa de a înfruntaprivirile ori[icui”.
Nu doar am`nuntul psihologic e c`utat, ci [i cel fizic [i vestimentar, cu rol decisiv încaracterizarea moral`. La întoarcerea de pe front, Tric` este de nerecunoscut: „Las`c` era periat [i piept`nat, cu obrazul ras [i cu must`cioara r`sucit`, bine stråns la bråu[i cu c`ciula pe o ureche, dar degeaba mai c`utai în el pe prost`nacul motolog din careputea ori[icine s` fac` ce vrea”.
Tehnica punctului de vedere impune un narator omniscient [i ubicuu (omniprezent)care iese cåteodat` din regimul s`u de neutralitate pentru a-[i comp`timi eroii („Era,s`rmaanaa coopil`, cuprins` de spaim` aici în mijlocul acestei lumi, unde nimeni nu i sepunea împotriv`”) sau pentru a-i demasca, a[a cum face cu Mara, supralicitåndstatutul ei de v`duv` s`rac`. „Vocea naratorului trece pe nesim]ite de la identificareacu limbajul v`ic`re] [i pref`cut al s`racei femei, la dezv`luirea, ca din întåmplare, aadev`ratei ei situa]ii materiale.”1
Naratorul extradiegetic este un moralist care întrerupe firul povestirii pentruconsidera]ii generale precum: „Cåt` vreme se afl` în largul lui, omul nu-[i prea batecapul cu al]ii; cånd te afli îns` la stråmtoare, te ui]i bine împregiurul t`u, ca s` vezi dac`nu cumva e prin apropiere cineva care poate s` te scape.” Avånd în vedere c` în
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
59
1 N. Manolescu, Op. cit.
paragraful urm`tor se men]ioneaz` c` oamenii afla]i la nevoie apeleaz` la Mara pentrua ob]ine de la ea un împrumut, fie [i cu cam`t`, se poate deduce c` vocea narativ` seidentific` pe alocuri cu vocea comunit`]ii, cu „gura satului”. Astfel de interven]ii fac dinnarator un martor, un membru al ob[tii, care nu poate decåt s` exprime filosofia ei devia]`, un raisonneur.
Tehnica altern`rii planurilor deplaseaz` centrul aten]iei lectorului c`tre diferitelepersonaje [i mediul lor de via]`, permi]ånd o îmbr`]i[are mai cuprinz`toare a lumii.
Personajele. Eroii lui Slavici sunt firi puternice, capabile s` tr`iasc` mari pasiuni, s`surmonteze mari obstacole, s` se opun`, dintr-o credin]` neînduplecat`, altora, lumii,în general. Sunt prezen]e credibile, fiindc` autorul [tie s` le pun` în lumin` calit`]ile,dar [i defectele, fr`månt`rile, îndoielile, dar [i bucuriile [i împlinirile.
Mara este personajul eponim, în ciuda faptului c` nu se afl` în prim-planul ac]iunii.Femeie v`duv` cu doi copii, ea î[i cå[tig` existen]a ca precupea]` la Radna, la Lipovaori la Arad.
Portretul ei fizic: „muiere mare, sp`toas`, greoaie [i cu obrajii b`tu]i de soare, deploi [i de vånt” sugereaz`, pe de o parte, asprimea existen]ei sale [i, pe de alt` parte,lipsa ei de feminitate. De[i n-a fost niciodat` cu adev`rat s`rac`, nici chiar dup`moartea înainte de vreme a so]ului ei, Mara se lamenteaz` peste tot c` este o v`duv`s`rman`, strategie care o fere[te de abuzurile celor din jur [i reduce sim]itor obliga]iilesale fa]` de ei. Autocomp`timindu-se, o determin` pe maica Aegidia s` i-o ]in` pePersida la m`n`stire mai pe nimic, iar pe Bocioac`, starostele cojocarilor, îl convinges` ia asupra lui între]inerea lui Tric`, ba chiar, mai tårziu, s`-i pl`teasc` r`scump`rareade la armat`.
Chiar dac` plånge des, gåndindu-se la soarta aspr` a sa [i a copiilor, Mara este ofire r`zb`t`toare, care nu se pleac` sub loviturile vie]ii. Faptele (ia în arend` podul depe Mure[, face o afacere rentabil` cu lemnele din p`durea Cladova pe care le încarc`pe plute [i le trimite la vånzare la Arad, d` bani cu cam`t`) arat` c` este o fire energic`[i muncitoare, priceput` la cå[tig. Din ce în ce mai avut`, ea ignor` totu[i faptul c` estefemeie, r`måne „soioas`” [i „nepept`nat`”, ar`tåndu-li-se celorlal]i doar canegustoreas` aprig` [i ca mam` ce-[i las` pruncii la fel de nesp`la]i [i de obraznici.Pentru ea, nu înf`]i[area sau ]inuta o ridic` în ochii celorlal]i, ci banul. Puterea aceastao venereaz` ea cånd strånge crei]ari în cei trei ciorapi, „unul pentru zilele de b`tråne]e[i de înmormåntare, altul pentru Persida [i al treilea pentru Tric`”. Gestul de a s`rutabanul înainte de a-l pune în ciorap sau de a contempla gr`m`joara întins` pe mas`denot` dragostea avarului pentru comoara sa, patim` pe care o dovede[te [i într-oscen` ulterioar`, cånd Persida leap`d`, din pricina b`t`ilor, primul copil [i mama ei olas` în grija moa[ei, fugind „ca dus` de frica mor]ii”, c`ci uitase u[a casei descuiat`.Cånd arendeaz` podul, ia suma necesar` din ciorapul Persidei [i nu dintr-al s`u.
Banul r`måne pentru ea valoare suprem` [i „mai presus de bani nu e nimic decåts`n`tatea [i voia bun`”.
Slavici îi surprinde prin detalii semnificative schimbarea de comportament cåndMara se afl` în lume, la o nunt`, [i mesenii trebuie s` simt` c` ea nu mai este ooarecare, ci o femeie întreprinz`toare [i demn`, care s-a ridicat prin propria munc`:„Nu mai era Mara pod`ri]a, nici precupea]a, nici mai ales v`duva r`mas` cu doi copiis`raci; g`tit` de nunt`, ea se ]inea drept, vorbea rar [i chibzuit, ba pentru ca lumea s`afle mai sc`pa [i cåte-o vorb` despre sup`r`rile pe care ]i le fac datornicii”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
60
Cånd Tric` este dat afar` de la [coala din Radna, din pricina înc`ier`rii cusupraveghetorul clasei, Mara se simte oprimat` din pricina pozi]iei ei sociale, defemeie singur` cu doi copii [i în acele clipe de am`r`ciune se autodefine[tememorabil: „Eu pot, eu am”, ar`tåndu-se neînduplecat` în fa]a nedrept`]ii semenilor [ipromi]åndu-i b`iatului c`-l va trimite la o [coal` mai bun`.
De cele mai multe ori caracterizarea prin vorbe o arat` disimulant`, chiar ipocrit`.„De unde a[ putea s` am eu?” le r`spunde ea celor care o roag` s` le ofere unîmprumut, pån` vine vorba despre cam`t`. Îns` în situa]ia amintit` mai sus, Mara nuse mai preface vulnerabil`. Ea este st`påna propriului destin, lini[tit` în fa]a vremii ceva veni de con[tiin]a posesiunilor sale.
Fiin]` simpl`, ea viseaz` pentru copiii ei ceea ce admir` mai mult la al]ii. Preoteasade la Pecica, bogat` [i frumoas`, este modelul pe care ea îl alege pentru Persida, iarstarostele cojocarilor de la Lipova, Bocioac`, este omul în care pod`ri]a întrevedeviitorul lui Tric`. Dragostea purtat` odraslelor ei n-o face excesiv de posesiv` [i nici nu-i întunec` sim]ul financiar. Cånd Persida îi m`rturise[te fr`månt`rile în leg`tur` cuNa]l, mama nu se dovede[te radical`, nu-i cere s` renun]e la sentimentul p`gubitor, cio las` anume s` g`seasc` singur` solu]ia ie[irii din impas: „Eu, zise Mara umilit` înea, sunt femeie proast` [i nu [tiu ce s`-]i fac, nici cum s` te pov`]uiesc. Am f`cut ceam putut [i dup` cum mi-a fost priceperea; acum îns` mi-a venit råndul s` m` uit îngura ta. Am [i eu gåndurile mele; dar tu n-ai s` cau]i mul]umirea mea, ci fericirea ta,care mie-mi este mai dorit`”.
În asemenea momente, personajul este complet reabilitat. Imaginea Marei carenum`r` banii rezulta]i din pod`rit „pån` se f`ceau mul]i, încåt ochii i se umpleau delacrimi” este aproape [tears`.
Îns` Slavici, în calitate de autor realist, nu sacrific` veridicitatea eroinei sale [ialterneaz` scenele de autentic` omenie cu cele de acut` dezumanizare. Cånd Tric` ise plånge mamei c` a devenit robul lui Bocioac` [i ]inta pasiunii so]iei sale [i c` nuvrea s` fie r`scump`rat de la armat` de ei, Mara îi r`spunde astfel: „Nu dau niciun ban!(... ) Dac` te vei încurca, atåta pagub`! Ce perzi? Nu e ru[inea mea, nici a ta, ci a ei!Vorba e s` nu-]i umble gura!”
În momente de cump`n`, reac]iile psihologice ale Marei o definesc ca pe o fireoptimist`, capabil` s` îndure orice lovitur`, sub consolarea: „Tot n-are nimeni copii camine!” Insurgen]ele copiilor s`i (înrolarea lui Tric`, fuga de acas` a Persidei) îi dau,paradoxal, un prilej de måndrie matern`. Odraslele îi seam`n`, sunt oameni puternici,voluntari, r`bd`tori în suferin]`, hot`rå]i s` înving` orice adversitate. În rela]iile cucelelalte personaje, Mara se dovede[te tolerant`. Pe Na]l îl acuz` de a-i fi fost Persideic`l`u, dar îl iart`; [i-ar dori ca pruncul Persidei s` fie botezat la ortodoc[i, dar seîmpac` în cele din urm` cu gåndul încre[tin`rii la papista[i.
G. C`linescu distinge în ea „tipul comun al femeii de peste mun]i [i în genere alv`duvei, întreprinz`toare [i aprige, la care apare propor]ia aceea de zgårcenie [i deafec]iune matern`, de hot`råre b`rb`teasc` [i de sentiment al sl`biciunii femeie[ti”.1
Persida este cu adev`rat personajul principal al romanului. Portretul ei fizic ini]ial seconstituie în antitez` cu tr`s`turile aspre, nedelicate ale mamei sale: „Înalt`, lat`-numeri, plin`, rotund` [i cu toate acestea s-o frångi din mijloc; iar fa]a ei ca luna plin`,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
61
1 G. C`linescu, Op. cit.
curat` ca floarea de cire[ [i alb` de o albea]` prin care numai din cånd în cåndstr`bate abia v`zut un fel de rumeneal`.”
Evolu]ia ei, de la adolescenta fermec`toare la femeia matur`, greu încercat` devia]`, este anticipat`, în chiar råndurile imediat urm`toare ale acestei dintåi portretiz`ri:„Nu! asta nu putea s` r`måie a[a. {tia Mara c` vine frumuse]ea [i se trece, [i-i veneas` geam` de durere [i-ar fi vrut s` o poat` fermeca, pentru ca a[a s` r`måie (... )”.
Personalitate în formare, Persida e plin` de contradic]ii. Iubitoare de cur`]enie,deretic` pån` [i în podul casei, dar atunci cånd Mara, a[teptånd-o s` soseasc` acas`de la m`n`stire, v`ruie[te pere]ii, cur`]` curtea [i o îngr`de[te, aproape nu bag` deseam` str`daniile mamei ei. Se arat` foarte îndr`znea]` fa]` de Na]l, r`månåndneclintit` în fa]a ferestrei deschise a m`n`stirii, spre a se l`sa v`zut`, fapt cecontravine grav codului comportamental al timpului, dar mai ales al spa]iului sacru încare se afl` fata. În acela[i timp, duminica, la biseric`, al`turi de mama sa, simte c`„to]i se uit` cu ochii bine deschi[i la dånsa, c` to]i o judec` [i inima i se încle[ta, ca [icånd tot în fa]a m`cel`riei lui Hub`r s-ar afla. Îi era ru[ine ca [i cånd to]i ar putea s`afle din fa]a ei cele petrecute...”
Slavici construie[te, prin acest personaj feminin al s`u, psihologia îndr`gostitei care„avea în sufletul ei ceva ce nu putea s` spun` nim`nui, iar aceasta nu pentru c` s-arfi sfiit, ci pentru c` nu [tia nici dånsa ce are”. Dragostea o face timid` dar [iîndr`znea]`, îngåndurat` dar [i vesel`, iresponsabil` dar [i chibzuit`. Sentimentul eipentru Na]l e sincer [i Persida se va decide s` poarte crucea iubirii ei pentru un b`rbatde alt neam [i de alt` religie, cu o fire mai slab`, chiar nevolnic`.
Caracterizarea prin vorbe descrie [i ea linia evolutiv` a eroinei. Dac` în momenteleei de ezitare în fa]a dragostei, replicile o arat` vulnerabil` [i indecis` („Iart`-m`, mam`,mama mea cea drag` [i scump` [i bun`, iart`-m` [i spune-mi tu ce s` fac.”), maitårziu, confruntat` cu crizele de autoritate ale lui Na]l, se arat` puternic` [i sfid`toare:„Nu suntem noi din cei ce [tiu de fric`; po]i s` m` omori, dar nu s` m` umile[ti!”
Caracterizarea prin fapte, atitudini, reac]ii psihologice construie[te treptat portretulmoral al unei femei în]elepte pe care confruntarea cu via]a nu o dezarmeaz`, ci oînt`re[te. Filosofia ei de via]` se bazeaz` pe ideea c` „nu e sfår[it înc` [irul grelelorîncerc`ri”, c` soarta lucreaz` „dup` un plan de mai înainte croit” pe care ea trebuie s`-l primeasc` f`r` naivit`]i [i f`r` sentimentalisme de prisos. De aceea îndur` oc`rile [ib`t`ile din partea lui Na]l, iar atunci cånd decide s`-l p`r`seasc` [i se întoarce laMara, în casa p`rinteasc`, pleac` peste noapte înapoi, la S`r`rie, însp`imåntat` c` l-a putut l`sa singur. Lui Na]l îi este deopotriv` so]ie [i mam` [i, intuindu-i motiva]iilenemul]umirii de sine [i brutalit`]ii, îl ocrote[te [i îl alin` ca pe un copil.
Pentru h`rnicia ei [i pentru buna organizare pe care le dovede[te la birtul închiriat,lumea ajunge s` numeasc` locul „la Persida”.
Firea sa deschis`, devotat` [i generoas` o face repede îndr`git` de cei din jur.Pån` [i inima aspr` a b`trånului Hub`r se înmoaie în apropierea ei, iar Bandi îir`spl`te[te bun`tatea cu un devotament excesiv.
Treptat, ajunge s` semene mamei sale, la înf`]i[are: „se f`cuse mai voinic`, mai]eap`n`, dar totodat` [i mai nodoroas` oarecum...”, precum [i la apuc`turi: „Era lucruhot`råt înc` de la Viena c` socotelile Persida are s` le poarte. Le [i purta, întocmai camama ei, [i dac-ar fi stat pån` în zori de zi, ea tot nu era în stare s` se culce maiînainte de a-[i fi f`cut socoteala zilei”. Cu toate acestea, dup` cum afirm` criticul
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
62
Pompiliu Marcea, „Persida î[i dep`[e[te net mediul, e un personaj superior” prinputerea ei de a iubi, prin devotament [i st`pånire de sine.
Perspectiva narativ` este par derrière (dind`r`t). Naratorul [tie totul desprepersonajele sale, despre inten]iile, motiva]iile [i tr`irile lor. Convins de adåncimea firiiomene[ti, el nu-[i condamn` eroii pentru gre[elile lor, dar adeseori fraza ia o turnur`admirativ` fa]` de Persida: „[i nic`iri Persida nu putea s` treac` neb`gat`-n seam`”sau: „Na]l era numai b`rbatul nevestei sale”.
În general, stilul este sobru [i impersonal. Frecvente sunt totu[i secven]eleredactate în stil indirect liber, incursiuni în psihologia eroilor: „Sfinte Doamne! cåt aalergat [i a ostenit, cåt s-a zbuciumat...” În asemenea fragmente planul personajelorfuzioneaz` cu acela al povestitorului, determinånd ambiguizarea vocii narative.
Modurile de expunereNara]iunea este solid`, realizat` în spirit realist [i construie[te firul evenimentelor,
urm`rind cåteva trasee existen]iale (Mara, Persida, Tric`) de-a lungul unei perioadeîndelungate, ceea ce face ca Slavici s` apeleze uneori la elips` (omiterea, din relatare,a unor fapte). Individualit`]ile prezentate de autor sunt plasate pe fundalul unei epociconcrete (sfår[itul secolului al XIX-lea) [i într-un mediu social bine definit (tårgulardelenesc).
Descrierea înt`re[te specificul realist al romanului. Ea re-creeaz` atmosfera deepoc` (nunta, culesul viilor) [i fixeaz` portretele. Dar asemenea pasaje „nu sunt rodulunei imagina]ii înzestrate.”1 Autorul d` descrierii o valoare func]ional` precis`.
Dialogul are atributele veridicit`]ii. Este folosit pe spa]ii largi, cu îndemånare,sco]ånd la iveal` mi[c`rile suflete[ti ale personajelor, st`rile lor conflictuale. Limbajulpersonajelor este plin de naturale]e, îmbinånd termenul popular („c`p`tåi”) cu celregional („verbonc”), cu invectiva („tic`loasa tic`loaselor”), cu neologismul („idol”).
Romanul Maaraa deschide drumul crea]iilor realiste de anvergur`, fiind un documentde via]` autentic`, de la sfår[itul secolului al XIX-lea.
RReeppeerree ccrriittiiccee• G. C`linescu, Istooriaa liteeraaturii roomånee dee laa oorigini pån` în preezzeent: „Cu mult înaintea
lui Rebreanu, Slavici zugr`vise puternic sufletul ]`r`nesc de peste mun]i [i cu atåtadramatism, încåt romanul este aproape o capodoper`”.
• N. Manolescu, Arcaa lui Nooee, vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980: „Realismul lui Slavicieste unul popular, care pretinde numaidecåt o justificare etic`”.
• N. Manolescu, op. cit.: „... în Mooaaraa cu noorooc filosofia scriitorului se exprima prinaceea a b`trånei: mul]ume[te-te cu ce ai, mult-pu]in, nu provoca soarta. Tragediaizbucne[te în parte datorit` setei de bani, în parte datorit` for]`rii soartei. Pentruprima oar` în Mara, autorul vede, f`r` dubiu, în ban o valoare pozitiv` iar în energiaîntreprinz`toare a eroinei un fapt foarte stimabil”. N. Manolescu, op. cit.
• T. Vianu, Artaa proozzaatooriloor roomåni : „Ioan Slavici introduce oralitatea popular` înscrierile sale înaintea lui Creang`”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
63
1 Tudor Vianu, Arta prozatorilor romåni
BALTAGULde Mihail Sadoveanu
Romanul romånesc interbelic urmeaz` mai multe direc]ii, între care cea arealismului social [i psihologic. O abordare particular` a acestei formule estereprezentat` de Baaltaagul, ap`rut în 1930, dup` ce arta narativ` sadovenian` triumfaseprin volumul Haanu Ancu]]eei, în 1928.
Baaltaagul este un roman obiectiv [i tradi]ional, un univers închis de semnifica]ii carepropune o situa]ie de via]` verosimil`, cu eroi veridici înf`]i[a]i coerent într-o relatarecronologic`, sobr` [i deta[at`, f`cut` la persoana a treia.
TemaSadoveanu surprinde în aceast` crea]ie a sa satul moldovenesc de la munte, în
primele decenii ale secolului al XX-lea, la scurt` vreme dup` schimbarea calendaruluiiulian cu cel gregorian (1919). Este urm`rit` atåt via]a comunit`]ii rurale arhaice, înliniile ei definitorii, cåt [i o istorie pastoral` dramatic`: uciderea unui cioban, dinl`comie, de c`tre al]i doi, g`sirea uciga[ilor [i supunerea lor în fa]a judec`]ii umane [idivine. Aceast` a doua direc]ie tematic` descoper` [i alte aspecte fundamentalepentru derularea epicului: dragostea, c`l`toria, ini]ierea.
În oper` se disting motive literare de larg` circula]ie, precum: invidia ca motiva]ie aactului uciga[, animalul credincios, coborårea în infern (vegherea în råp` a mortului),comuniunea om-natur` etc.
Ca în orice scriere de factur` realist`, indicii de spa]iu sunt esen]iali pentrua[ezarea fic]iunii în albia realului. Ac]iunea se deschide la M`gura Tarc`ului, unde onevast` de oier, Vitoria Lipan, cade prad` gåndurilor sumbre provocate de întårziereaneobi[nuit de mare a so]ului s`u, plecat la Dorna, pentru a-[i spori turmele.
Odat` fixat nucleul nara]iunii, Sadoveanu se opre[te asupra specificului vie]iimuntenilor, cu detalii care fac din roman o scriere monografic`. B`rba]ii î[i cå[tig`påinea, doborånd brazii [i trimi]åndu-i pe plute, la Gala]i, iar cei mai vrednici întemeiaz`ståni în munte. Uneori, femeile r`mån v`duve înainte de vreme. Duc o via]` grea „însatul risipit pe råpi sub p`durea de brad”, înseninat` totu[i de cumetrii [i de nun]i,precum acelea la care Nechifor Lipan î[i spunea pove[tile în]elepte despre soartamuntenilor, veni]i ultimii la împ`r]irea de c`tre Dumnezeu a darurilor c`tre popoare.
Aici, la M`gura, a fi gospodar înseamn` a avea cas` nou` în sat [i oi în munte. Unastfel de b`rbat chibzuie[te Vitoria pentru fiica ei, Minodora [i la o astfel de întocmireviseaz` argatul Mitrea, pentru a putea s` se însoare.
Autoritatea tutelar` este preotul, devenit „în pustia asta de munte, [i primar [i subprefect”.
64
Romanul interbelic
44Romanul tradi]ional
Oamenii tr`iesc „cum au apucat”, „ca pe vremea lui Boerebista”, dar unii dintre ei,în special b`rba]ii, care fac drumurile transhuman]ei, [tiu [i de binefacerile civiliza]iei:trenul, telefonul, telegraful [i de rigorile legii impuse prin slujba[ii statului.
Supersti]iile [i deprinderile de a citi semnele naturii sunt active. Vitoria îl viseaz` peNechifor trecånd c`lare o ap` neagr`, dar nu îi vede fa]a, observ` cåntatul coco[uluicu pliscul spre poart` [i se încredin]eaz` c` so]ul ei a pierit, înainte ca vreun faptconcret s` o poat` l`muri. R`sucirea våntului, culoarea brazilor, intensitatea luminiisunt pentru munteanc` îndemnuri pentru pornire la drum sau pentru popas, dovezilimpezi c` Dumnezeu îi ghideaz` pa[ii, pentru g`sirea lui Nechifor.
Indicii temporali eviden]iaz` repere ale vie]ii spirituale ale localnicilor: („Såmedru”,Sfåntul Andrei, Boboteaza, Postul Mare), f`r` s` realizeze o racordare cronologic`strict` a evenimentelor.
Autorul creeaz` o umanitate pe care o înzestreaz` cu o fidelitate absolut` fa]` der`d`cinile ei. Muntenii sunt tr`itori în „locuri stråmte, între stånci de piatr`”, unde „batpuhoaiele”. Asemenea oameni sunt totuna cu locurile, capabili s` înfrunte orice vitregiiale sor]ii, „r`bd`tori în suferin]i ca [i-n ierni cumplite”, f`pturi z`mislite în mit [i aruncateîn istorie. Prin ei se eviden]iaz` viziunea despre lume a scriitorului: unitatea firii,leg`tura trainic` [i de neînfrånt dintre via]` [i moarte, credin]a în puterea binelui,admira]ia fa]` de sufletele puternice [i curate.
Titlul este nominal [i desemneaz` o unealt` a civiliza]iei pastorale c`reia îi apar]inpersonajele. De-a lungul firului epic, baltagul este amintit de mai multe ori. Mama porunce[tepentru fiul s`u un baltag pe care îl sfin]e[te preotul; îi cere s`-l ascut` bine, pe drum; îlsomeaz` pe Gheorghi]` s` îl „p`leasc`” f`r` mil` cu el pe un tovar`[ întåmpl`tor dec`l`torie, care îi spune Vitoriei la ureche vorbe necuvenite; cånd fl`c`ul îi sugereaz` mameic` nu ar fi nevoie de precau]ia de a l`sa banii rezulta]i din vånzarea produselor la preot,fiindc` el are deja baltagul, femeia observ` c` „acela-i pentru altceva”.
În acela[i timp, unealta este evocat` în måinile lui Bogza [i pe ea nevasta de la M`guraTarc`ului vede „scris sånge”, cu ea, adolescentul îl love[te pe uciga[ul tat`lui s`u, în frunte.
Se în]elege de aici c` baltagul e mai mult decåt o unealt` de munc`. Este armapus` în slujba drept`]ii, care se cere s` r`mån` nefolosit` în alt scop pån` atunci [ieste totodat` instrumentul crimei mår[ave.
Criticul Marin Mincu asociaz` baltagul grecescului labrys, securea dubl`, armamitic` a uciderii monstrului Minotaur, termen în care î[i are originea cuvåntul „labirint”.În viziunea sa, Vitoria parcurge un labirint al timpului interior, în vreme ce în afar`„timpul st`tu”, un labirint al spa]iului, cu îndep`rt`ri [i apropieri succesive de loculcrimei [i, bineîn]eles, un labirint sufletesc, al îndoielii, al nevoii de sprijin. „Baltagul,asem`n`tor ca form` securii duble, este f`cut s` confere nemurire unei legi sacre,aceea a drept`]ii, împotriva unei arme identice, care a fost folosit` îns` într-un scop cutotul opus, înc`lcåndu-se grav destina]ia. Aici, baltagul (labrys-ul) este destinat s`reeinstaaureezzee noormaa.”1
Conflictul este sugerat înc` din primele pagini ale romanului. Nechifor Lipan, plecatdin var`, s` cumpere oi de la Dorna, nu se mai întoarce nici pån` la sfår[itul toamnei.Întårzierea lui, nefiresc de lung`, provoac` nelini[ti neadormite so]iei sale. Aceastaeste ini]ial sursa conflictului interior tr`it de Vitoria. La scurt` vreme, dup` ce strånge
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
65
1 Marin Mincu, Un aspect al poeticii sadoveniene – labirinticul, în vol. Repere, Bucure[ti, CarteaRomåneasc`, 1977
o serie de semne r`u prevestitoare, femeia are certitudinea mor]ii b`rbatului s`u.Zbuciumul ei se intensific` îns`, c`ci îl [tie pierit mi[ele[te, pr`v`lit în vreo råp`, f`r`lumånare [i f`r` slujb` de îngropare. Din acest moment [i pån` la finalul ac]iunii,fr`månt`rile Vitoriei sunt descrise de c`tre autor cu ajutorul opozi]iei lumin`/întuneric:„Fiin]a ei începea s` se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia s` ias`lumina” sau: „Vitoria clipi din ochi asupra unui întuneric care-i izbucnise în`untru”.
Conflictul exterior ocup` un spa]iu mai redus, fiind plasat spre sfår[itul ac]iunii.Înfruntarea de c`tre Gheorghi]` a uciga[ului tat`lui s`u e preg`tit` minu]ios de c`trev`duva care [tie c` „va g`si un mijloc ca mintea ei s` ajute [i bra]ul lui s` lucreze”.Lovitura dat` de b`iat lui Bogza, cu acela[i baltag cu care fusese doboråt Nechifor, numai este decåt replica fizic` a aceleia[i pedepse aplicate moral, anterior, în timpulpraznicului. Întåi, gospodarul de la Doi Meri sufer` tortura psihologic` a b`nuielilormuntencei [i a reconstituirii crimei, f`cut` public` descump`nitor de minu]ios. Abiaapoi el se pr`v`le[te sub lovitura lui Gheorghi]` [i sub furia cåinelui Lupu.
Dac` zbaterea l`untric` a eroinei ia sfår[it odat` cu împlinirea misiunii sale sacrede a oråndui cele de cuviin]` pentru odihna sufletului celui disp`rut [i odat` cudezv`luirea f`pta[ilor, conflictul exterior nu prime[te o rezolvare la fel de senin`.Bogza îi cere femeii, înaintea mor]ii, iertare pentru fapta lui tic`loas`, dar Vitoria îirefuz` lini[tea de pe t`råmul de dincolo, spunåndu-i rece: „Dumnezeu s` te ierte”.
Subiectul reaminte[te rela]ia de intertextualitate a scrierii lui Sadoveanu(hipertextul, textul cel nou, dezvoltat dintr-o surs` prelucrat`) cu balada Mioori]]aa(hipotextul, textul de origine, folosit ca reper).
Romanul î[i afl` punctul de plecare în uciderea ciobanului mai bogat, prezentat` caposibilitate doar, în Miori]a, ceea ce înseamn` c` scrierea sadovenian` prelunge[tescenariul ipotetic din balad`, dåndu-i consisten]a faptului împlinit. P`r]ii lirice din operapopular` îi ia locul desf`[urarea epic`: ciobanul este c`utat nu de mam`, ci de so]iasa împreun` cu fiul, trupul s`u nu va fi înmormåntat „în strunga de oi”, ci în cimitirulsatului Sabasa, uciga[ii nu sunt l`sa]i s` primeasc` doar pedeapsa divin`, ci suntsupu[i întåi justi]iei omene[ti. Miticul e transplantat în concretul istoric.
Expozi]iunea ofer` faptelor un cadru: un sat de pe malul Tarc`ului, toamna [i unprotagonist: Vitoria Lipan, so]ie de oier. Intriga apare chiar înainte ca momentul ini]ialal subiectului s` se fi încheiat, c`ci lectorul afl` de måhnirea femeii, în a[teptareanelini[tit` a so]ului, înainte de a se fi familiarizat complet cu tabloul locurilor [i allocuitorilor. În fapt, chiar parabola sociogonic` despre darurile f`cute de Dumnezeututuror neamurilor p`måntului poate fi considerat` un fragment al intrigii. Suferin]eletraiului muntenilor prefigureaz` înse[i durerile îndurate de familia Lipan.
Întrep`trunderea expozi]iunii cu intriga face ca ac]iunea s` primeasc` un caracterdramatic înc` de la început.
Desf`[urarea ac]iunii urm`re[te faptele Vitoriei, în absen]a prelungit` [inejustificat` a lui Nechifor. Munteanca cere sfat de la preot [i de la vr`jitoare, dar nuse las` am`git` de consol`rile niciunuia. Dup` ce depune o jalb` la prefect, la Piatra,despre dispari]ia so]ului ei, vinde piei [i brånz` pentru a-[i procura banii necesaric`l`toriei c`tre Dorna, pe urmele b`rbatului. O las` pe Minodora la mån`stirea V`ratic[i d` gospod`ria în grija argatului, apoi, la 10 martie, pleac` împreun` cu Gheorghi]`spre locuri necunoscute, înfruntånd toate primejdiile „ie[irii din gineceu” (N.Manolescu). Trece pe la Bicaz, unde afl` c` Nechifor fusese oaspete la han, apoi pela C`lug`reni, F`rca[a, Borca (unde d` de o cumetrie), Cruci (unde întålne[te un alai
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
66
de nunt`) [i, la Vatra Dornei, descoper`, din registrul de vånz`ri [i cump`r`ri, c`Nechifor pl`tise 300 de oi, dar vånduse 100 unor ciobani care-l înso]eau. Coboar`înspre Neagra, pe urma turmelor, apoi la Borca; la Sabasa îi afl` de urm`, lui [i celordoi tovar`[i, dar în satul urm`tor, la Suha, descoper` c` nu mai fuseser` v`zu]i decåtdoi oieri, gospodari de frunte din localitatea Doi Meri. Înte]indu-[i c`ut`rile, Vitoria d`peste osemintele celui disp`rut, între cele dou` sate, în råpa de la Crucea Talienilor,c`tre care îi conduce cåinele lui Lipan, reg`sit întåmpl`tor. Munteanca organizeaz`înmormåntarea dup` datin` [i invit` la praznic pe cå]iva s`teni, pe reprezentan]iiautorit`]ilor, dar [i pe cei doi b`nui]i: Calistrat Bogza [i Ilie Cu]ui.
„Reprezenta]iunea tr`d`toare” (G. C`linescu) pus` la cale la pomenirea mortului,cånd Bogza este provocat s`-[i piard` cump`tul [i s`-[i m`rturiseasc` fapta, lovit fiindcu baltagul de c`tre Gheorghi]` [i „sugu[at” de cåine, este punctul culminant.
Deznod`måntul reîntoarce via]a eroilor la starea de echilibru. Vitoria face planuri decinstire a mortului, la toate praznicele cerute de datin` [i de întoarcere acas`, pentrua duce mai departe cele începute.
Din punctul de vedere al compozi]iei, romanul este alc`tuit din 16 capitole careînf`]i[eaz` o poveste de via]` cu obår[ia în mit, fie cel mioritic, a[a cum sugereaz` mottoul(„St`påne, st`påne/ Mai chiam` [-un cåne”), fie cel egiptean, al lui Osiris, a[a cumdemonstreaz` Alexandru Paleologu în lucrarea sa Mihail Sadoveanu sau treptele lumii c`tresine. Mottoul are rol de avertisment asupra întåmpl`rilor tragice ce vor fi dezv`luite lectorului,iar legenda plasat` în incipit coaguleaz` sensul tuturor faptelor narate. Un cioban este ucis[i i se fur` oile, cåinele s`u credincios se str`duie[te zadarnic s`-l apere. So]ia celui disp`rutîl caut` prin lume, împreun` cu fiul, r`m`[i]ele mortului sunt descoperite în cele din urm` [iîngropate, vinova]ii sunt pedepsi]i. Tot acest traseu dramatic de via]` este anticipat înpovestirea ini]ial` în care sunt surprinse coordonatele existen]ei aspre a muntenilor tr`itori în„locuri stråmte, între stånci de piatr`”, unde „bat puhoaiele”.
Tenta tragic` a începutului este atenuat` de portretiz`ri umoristice („S-a înf`]i[at [iturcul: Tu s` fii prost, dar s` ai putere asupra altora, cu sabia.” sau: „Pe rus l-aînvrednicit s` fie cel mai be]iv dintre to]i”) precum [i de postura de b`trån în]elept, darcu puteri limitate a lui Dumnezeu („– Apoi a]i venit cei din urm`, zice Domnul cu p`rerede r`u. Dragi îmi sunte]i, dar n-am ce v` face. R`måne]i cu ce ave]i. Nu v` pot da într-adaos decåt o inim` u[oar` ca s` v` bucura]i cu al vostru. S` v` par` toate bune; s`vie la voi cel cu cetera; [i cel cu b`utura; [i s-ave]i muieri frumoase [i iube]e”). Aceast`secven]` ini]ial` dezv`luie faptul c` destinul muntenilor este ineluctabil, c` suferin]a [ibucuria intr` laolalt`, într-o propor]ie indistinct`, în rånduiala lor etern`.
Începutul creeaz` atåt un interesant orizont al a[tept`rii cåt [i o ambiguizare a vociinarative. La prima impresie, cel ce istorise[te pare a fi naratorul. Apoi afl`m c` povestireadespre „semnele” d`ruite neamurilor era rostit` de Lipan la cumetrii ori la nun]i [i, ceva maitårziu, c` legenda este de fapt rememorat` de Vitoria. Lectorul este pus astfel în situa]ia dea a[tepta s` vad` cine este protagonistul [i cui îi apar]ine relatarea.
Introducerea în lumea eroilor este c`utat` [i denot` o mare grij` pentru atragereacititorului în universul fic]iunii.
Spre deosebire de incipit, finalul apare brusc, ca o c`dere nea[teptat` de cortin` [ieste construit nu din perspectiva naratorului, ci a eroinei care, eliberat` de greauasarcin` încredin]at` de dragostea fa]` de so], de datin` [i de responsabilitatea fa]` deurma[i, se gånde[te la viitor. Monologul ultim al Vitoriei este expresia biruin]ei asupramor]ii, a cugetului curat asupra josniciei.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
67
Unda de umor produs` de replica final`: „Iar pe soru-ta s` [tii c` nici cu un chip num` pot învoi ca s-o dau dup` feciorul acela nalt [i cu nasul mare al d`sc`li]ei luiTopor.” detensioneaz` atmosfera înc`rcat`, chiar sumbr` în care se desf`[oar`ac]iunea [i totodat` aminte[te firea aprig`, neînduplecat` a femeii.
Tehnici narativeÎntr-o nara]iune destul de simpl`, care avanseaz` liniar, cu pu]ine momente de
retrospec]ie (amintirile Vitoriei [i ale celor care l-au cunoscut pe Lipan), detaliulsemnificativ decupeaz` psihologii, adånce[te percep]ia lectorului asupra eroilor: „Eaîns` se socotea moart`, ca [i omul ei care nu era lång` dånsa. Abia acum în]elegeac` dragostea ei se p`strase ca-n tinere]`. S-ar fi cuvenit s`-i fie ru[ine, c`ci avea copiimari, îns` nu m`rturisea asta nim`nui, decåt numai sie[i, nop]ilor [i greierului dinvatr`.” Un asemenea procedeu, care l`mure[te resorturile l`untrice ale Vitoriei, îl facepe Al. Paleologu s` vad` în Baaltaagul, în primul rånd, un roman de dragoste.
Tehnica punctului de vedere dezv`luie, pe alocuri, un narator implicat („... toateurmau ca pe vremea lui Boerebista, craiul noostru cel de demult.”), chiar ironic („ÎnSuha, domnul Anastase Balmez [i-a început cercet`rile lui cu o dib`cie de care seesim]]eeaa cu dreept cuvånt måndru”). Uneori, nara]iunea suprapune perspectiva auctorial`cu cea a eroinei: „Domnul Iorgu Vasiliu p`rea om a[ezat, c`ci purta ochelari [i scriaîntr-un catastif. Avea chelie, ceea ce dovedea muntencei c` era [i prea înv`]at”.
Alteori, un eveniment este comentat cu febrilitate, prin prisma comunit`]ii: „Spuneau unii[i aal]]ii c` ar fi nevoie s` vie vreun judec`tor de la tårg, s` cerceteze cum a fost cu vånzareaoilor. [...] Nu spune nimeenee c` asemenea gospodari cu vaz` ar fi în stare a s`vår[i o fapt`rea. [...] Afar` de asta, a mai spus nu [tiu cinee c` numaidecåt cinsti]ii gospodari trebuie s`arate martorul ori martorii care s-au g`sit fa]` la vånzare [i la num`r`toarea banilor.”
Dar naratorul este, în general, obiectiv, avånd atributele omniscien]ei [i aleubicuit`]ii (omniprezen]ei).
PersonajelePentru T. Vianu, „chipurile lui Sadoveanu exprim` forma suprem` a expansiunii
vie]ii [i reprezint`, în cadrul de legend` cu care îi înconjoar` scriitorul, tipuri de creatori,fiin]e care î[i croiesc soarta lor”. 1 Vitoria Lipan, eroina romanului Baaltaagul, este o astfelde pl`m`dire, iar fiul ei, Gheorghi]`, este preg`tit pentru a deveni un asemenea omputernic, pe care soarta, oricåt de neîndur`toare, s` nu-l frång`. Nechifor Lipan însu[ieste întruchiparea aceluia[i prototip uman.
În realizarea acestor personaje, Sadoveanu nu se str`duie[te s` le d`ruiasc` un anumitchip, ci mai ales un anume suflet. Portretul fizic al Vitoriei este destul de vag. E o femeie înc`destul de frumoas`, „cu ochii ei c`prii în care parc` se r`sfrångea lumina castanie a p`rului.”
Portretul moral este complex [i se construie[te din comportament, atitudine, rela]iicu celelalte persoane, limbaj etc. Ca nevast` de oier [i gospodin` într-un sat patriarhal,de munte, ea este obi[nuit` cu drumurile lungi ale so]ului [i, în consecin]`, cuexercitarea atåt a atribu]iilor ei de femeie cåt a [i a sarcinilor ce îi revin din absen]ab`rbatului. Î[i cre[te copiii cu severitate, în spiritul ferm al tradi]iei, asprimeadovedindu-se în special fa]` de Minodora, vinovat`, în ochii mamei, de acceptareatendin]elor moderne: „Acum v` stråmba]i una la alta [i nu v` mai place catrin]a [ic`ma[a; [i v` ung la inim` l`utarii cånd cånt` cåte un val] nem]esc. Î]i ar`t eu coc, val][i bluz`, ard`-te para focului s` te ard`! Nici eu, nici bunic`-mea n-am [tiut de acestea
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
68
1 T. Vianu, Arta prozatorilor romåni, cap. M. Sadoveanu, Ed. Minerva, Buc., 1981
[i-n legea noastr` trebuie s` tr`ie[ti [i tu.” Are grija gospod`riei, p`streaz` rånduialas`rb`torilor, r`måne fidel` vechiului calendar, cinste[te pe pruncul abia botezat ca [ipe mirii întålni]i pe drum, fapte care pun în lumin` ata[amentul Vitoriei fa]` de valorilelumii în care tr`ie[te, dar [i devotamentul în îndeplinirea rolului ei de femeie într-ocomunitate de tip arhaic, condus` de legi precise.
Cånd Nechifor întårzie peste obicei, Vitoria preia [i sarcinile [i precau]iile sauini]iativele b`rbatului: vinde piei de oaie [i brånz`, las` banii ob]inu]i astfel, la preot,pentru a nu fi pr`dat` peste noapte, trage cu arma, în întunericul nop]ii, pentru a-isperia pe ho]i, face toate preg`tirile necesare drumului, întreprinde o lung` [i greac`l`torie întru descoperirea celui disp`rut.
Sentimentul ei dominant este dragostea purtat` lui Nechifor: „A[a-i fusese drag întinere]e Lipan, a[a-i era drag [i acum, cånd aveau copii mari cåt dån[ii.” Cånd intuie[tec` b`rbatul ei este mort, atitudinea sa fa]` de ceilal]i devine r`ut`cioas`. Durerea oface insensibil` la dorin]ele sau la nevoile celorlal]i. Pe Minodora o respinge cubrutalitate cånd aceasta vrea s` o ajute la strånsul mesei, pe Gheorghi]` îl las` s` seoboseasc` [i s` fl`månzeasc` peste m`sur`, la drum, bucuråndu-se de semneleneodihnei sau ale foamei pe care le cite[te pe chipul lui. Fa]` de str`ini e precaut`,[ireat` [i, în chip fals, umil`. Comportåndu-se astfel, poate iscodi despre so]ul s`u,atrage simpatia sau sprijinul celor din jur.
Cufundarea în sine, rezultat` din supunerea în fa]a b`nuielilor sumbre, o facezgårcit` la vorb` sau batjocoritoare. Pe Gheorghi]` îl apostrofeaz`: „– Dragul mameic`rturar, se vede c` mintea ta e-n c`r]i [i-n slove. Mai bine ar fi s` fie la tine în cap.”În discu]ia cu subprefectul Anastase Balmez, este insinuant` [i capabil` s`-i impun`acestuia direc]ia cercet`rilor, vorbindu-i despre existen]a unui virtual martor altranzac]iei oilor, dintre Nechifor [i ceilal]i doi ciobani, în absen]a c`ruia cei doi r`månpoten]ialii vinova]i. Scena praznicului o arat` de o st`pånire de sine aproape inuman`.Vorbele ei, cånd pline de o simulat` bun`voin]`, cånd aspre ca un bici, îl fac peCalistrat Bogza s` se månie [i, în cele din urm`, s` se tr`deze.
Autocaracterizarea st` [i ea sub semnul disimul`rii. „Gr`iesc [i eu ca o minte slab`ce m` aflu” îi spune Vitoria subprefectului alarmat de for]a psihic` excep]ional` pe careo descoper` în aceast` femeie.
Munteanca, ne[tiutoare de carte, se pleac` în fa]a puterii de a descifra slovele afiului s`u, dar aprecierea lui [i desconsiderarea fa]` de sine nu sunt întru totul sincere:„V`d c` to]i sunte]i cu cap [i cu înv`]`tur`. Numai eu îs o proast`.”
Caracterizarea prin mentalit`]i/ convingeri dezv`luie credin]a nevestei de oier c`toate cåte sunt alc`tuiesc o carte ale c`rei semne sunt inteligibile pentru cel care [ties` priveasc` sau s` asculte cu aten]ie. Via]a [i moartea fiind consubstan]iale, iarsepara]ia lor – aparent`, Sadoveanu îi atribuie Vitoriei puterea de a comunica, înanumite clipe, cu so]ul ei: „Din întunericul lui, în care se dep`rta, pentru întåia oar`Lipan se întorsese ar`tåndu-[i fa]a [i gr`ind l`murit numai pentru urechile ei”. {i, cumomul nu poate fi desp`r]it de natur`, Vitoria afl`, în puterea våntului sau a soarelui, înculoarea brazilor sau a norilor, porunci pentru drumul ori pentru cercet`rile sale.
Reac]iile psihologice ale eroinei sunt urm`rite cu fine]e de c`tre autor. Într-un singurmoment femeia î[i dovede[te sl`biciunea, [i anume cånd g`se[te osemintele lui Lipanîn råp`. Strigåndu-l pe numele adev`rat, Gheorghi]`, înfioar` muntele cu chemarea eiîndurerat`. În rest suferin]a i se p`streaz` în straturile cele mai adånci ale sufletului.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
69
Caracterizat` de celelalte personaje, Vitoria apare ca „f`rm`c`toare; cunoa[tegåndul omului” (Gheorghi]`); st`pånit` de „cei [apte draci” (Nechifor); de o frumuse]eînc` ispititoare (negustorul David). Aceste perspective diverse îi contureaz`, în chipesen]ial, portretul: un om frumos [i puternic, cu o voin]` de neclintit, capabil s` citeasc`firea [i gåndul celui din fa]a sa.
N. Manolescu îi concentreaz` însu[irile într-o observa]ie remarcabil`: „Vitoria esteo Penelop` pe care împrejur`rile o împing s` plece în c`utarea lui Ulise”1.
Nechifor Lipan este personajul absent, în jurul c`ruia, totu[i, se ordoneaz` liniileac]iunii. Un oier priceput [i un bun negustor, el este construit la dimensiuni de balad`:merge noaptea la drum, f`r` fric`, dispre]uind pericolul, se repede cu baltagul asupraunor ho]i care îi ies în drum, f`cåndu-i s` se retrag` însp`imånta]i, e bucuros detov`r`[ia vesel` [i de cåntecul l`utarilor, ba chiar [i de compania unor ochi verzi,str`ini, care-l fac s` întårzie în drumul spre cas`.
Portretul fizic se afl` în consonan]` cu tr`s`turile morale ale b`rbatului: „musta]aaceea neagr`”, „ochii aceia cu språncene aplecate”, „înf`]i[area lui îndesat` [i sp`toas`.”
În viziunea lui Al. Paleologu (Treptele lumii sau calea c`tre sine a lui MihailSadoveanu), Nechifor este o paradigm` mitic`, un zeu al vegeta]iei, aidoma lui Osiris.Moartea lui ritualic` este urmat` de o fireasc` rena[tere, înlesnit` de îndeplinireaceremonialului funerar de c`tre Vitoria/ Isis, la cap`tul c`ut`rilor întreprinse cu ajutorul luiGheorghi]`/ Horus [i al animalului psihopomp (p`zitor al sufletului defunctului), Lupu/Anubis. Sadoveanu însu[i men]ioneaz` trecerea dinspre tat` spre fiu a însu[irilor, caîntr-un permanent proces de unificare a vie]ii [i a mor]ii: „sångele [i carnea lui NechiforLipan se întorceau asupra lui în pa[i, în zboruri, în chem`ri.”
Gheorghi]` este un personaj secundar, un adolescent care parcurge, c`l`uzit de mamasa, drumul ini]ierii. În c`l`toria lor, b`iatul afl` c` „femeile-s mai viclene (... ), iar b`rba]i îs maipro[ti; îns` mai tari de vårtute”, c` t`cerea, disimularea, r`bdarea sunt manifest`ri maipre]ioase uneori decåt fapta, c` durerea, suferin]a, grijile, renun]`rile fac [i ele parte din rostulomului. Treapta cea mai înalt` a traseului s`u de maturizare este veghea în råp` aosemintelor, coborårea în infern, c`ci accesul la un nivel superior de con[tiin]` estecondi]ionat de contactul direct cu moartea. Simbolic, fl`c`ul preia puterile celui disp`rut [i deaceea el reu[e[te s`-l înfrunte atåt moral cåt [i fizic pe uciga[ul tat`lui s`u [i s`-l doboare.
Vitoria, Nechifor, Gheorghi]` sunt oameni ai muntelui, individualit`]i dar [i esen]etransistorice. Uni]i prin nume (Vitoria = biruin]`; nike–phoros = purt`tor de victorie; Gheorghe= înving`torul balaurului), ei reprezint` for]a etern` a binelui, principiul solar care se afirm`asupra r`ului [i întunericului. În Baaltaagul, perspectiva narativ` este dind`r`t, naratorul [tietotul despre eroii s`i. Cu toate acestea, preocupat mai mult de ac]iune decåt de mi[c`rilesuflete[ti ale personajelor, naratorul auctorial trece relativ repede peste descriereazbuciumului lor. Nota]ia laconic` ]ine locul investiga]iei psihologice. În scena îngrop`rii luiLipan, Vitoria este surprins` astfel: „Atuncea, apropiindu-se, [i-a pus måna în cre[tet [i [i-amånat broboada neagr` pe ceaf`. Aducåndu-[i dup` asta degetele ca ni[te ghiare asuprafrun]ii, a p`rut c` vrea s`-[i smulg` ochii”.
Descrierea ocup` însemnate spa]ii, totu[i, fiind creatoare de atmosfer`. Sadoveanuprinde r`sufletul p`durii, vuietul apelor, r`sf`]ul poienii la soare, delicate]ea primilor clopo]eialbi. Toate acestea au un rol adånc semnificativ; clopo]eii albi, soarele darnic devin aproapeimediat termeni de compara]ie cu st`rile personajului: „Trupul ei ar fi vrut s` cånte [i s`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
70
1 N. Manolescu, Arca lui Noe, vol. I, cap. O femeie în ]ara b`rba]ilor.
înmugureasc`; sim]ea intrånd în el soare [i bucurie, dar în acela[i timp se ofilea în ea totul,grabnic, ca clopo]eii pe care-i ]inea între degete [i care pieriser`.”
Nara]iunea se desf`[oar` destul de rapid, încåt s` p`streze treaz` curiozitatealectorului asupra rezolv`rii conflictului, chiar dac` certitudinea despre moartea luiNechifor se stabile[te aproape de la începutul romanului.
Dialogul are o pondere însemnat`, e viu [i autentic. Realizarea schimbului de replicidin scena praznicului este magistral`. Prin dialog se dezv`luie abilitatea [i vicleniaVitoriei precum [i stånjeneala, apoi furia nest`vilit` a lui Bogza.
În general, limbajul personajelor se suprapune limbajului naratorului. Ambele discursurilas` impresia de vechime, de fixare în spa]iu, de în]elepciune. Arhaismele („cåne”,„]intirim”, „oloi”, „p`litur`”) [i regionalismele („oleac`”, „bulz”, „repegior”, „sum`ie[”) unific`planul eroilor [i cel al povestitorului. Destul de rar apar [i neologisme, în limbajulnaratorului îndeob[te („portret”, „recomandare”, „no]iune”, „delicat”) sau al eroilor desprin[iîntr-o anumit` m`sur` de lumea ]`r`neasc`, cum sunt subprefectul sau escrocii la joculde zaruri, din Gala]i („a ponta”, „neonest”, „just”, „a conveni”).
Stilul indirect liber apare ca o confirmare a suprapunerii vocii naratorului cu vocilepersonajelor, procedeul avånd ca rezultat p`trunderea în con[tiin]a eroilor [i reliefareaunui con]inut psihologic. În stil indirect liber este prezentat` nelini[tea lui Bogza: „Prost[i tåmp ar fi s`-[i închipuie c` ea a fost de fa]`. Mai prost [i mai tåmp s` cread` c`mortul ar fi putut vorbi. Asta n-o mai crede nimeni în ziua de azi. [...] S` fie adev`ratcum spune Ileana, [i cum ar`ta Gafi]a cånd nu era înc` a[a de otr`vit` de du[m`nie,s` fie adev`rat c` se pot face vr`ji [i sunt oglinzi în care po]i privi lucruri trecute [iviitoare? Un b`rbat nu poate crede asta...”
Baaltaagul este o experien]` romanesc` valoroas`, în contextul prozei romåne[tiinterbelice [i r`måne „prin repeziciune [i des`vår[it echilibru al expresiei, una din celemai bune scrieri ale lui Sadoveanu”.
RReeppeerree ccrriittiiccee• Petru Mihai Gorcea, Neesoomnul caapoodoopeereeloor, Ed. Cartea Romåneasc`, Bucure[ti,
1977: „Basm, epopee, roman – structurile literare î[i v`desc, în viziunea luiSadoveanu, continuitatea. Textul prezint` o sintez` a lor...”
• Zaharia Sångeorzan – M. Saadooveeaanu, Teemee fundaameentaalee, Ed. Minerva, Bucure[ti,1976: „Baltagul prezint` epic o mitologie în care rela]ia via]`-moarte devine un simbolal fecundit`]ii neîntrerupte. Via]a muntelui exprim` un înalt nivel al spiritualit`]ii miticeromåne[ti, un cod moral [i filosofic unde guverneaz` adev`rul.”
• G. C`linescu, Istooriaa liteeraaturii roomånee dee laa oorigini pån` în preezzeent , Ed. Minerva,Bucure[ti, 1986: „Vitoria e un Hamlet feminin, care b`nuie[te cu metod`, cerceteaz`cu disimula]ie, pune la cale reprezenta]iuni tr`d`toare [i, cånd dovada s-a f`cut, d`drumul r`zbun`rii”.
• T. Vianu, Artaa proozzaatooriloor roomåni, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1981: „... obiectul constantal artei lui Sadoveanu este evocarea omului în mijlocul naturii, reflectarea tuturorleg`turilor care îi unesc, astfel încåt nu este notare a vreunui sentiment uman care s`nu se înso]easc` cu arpegiile r`sunånd din orga colosal` a naturii.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
71
II.. CCoonntteexxttuuaalliizzaarreeaa ooppeerreeiiConcep]ia lui Liviu Rebreanu despre arta romanului este construit` în articole,
interviuri, scrisori [i jurnale publicate sub titlul de Joournaal1, prin grija fiicei scriitorului,Puia Florica Rebreanu, [i a lui Nicolae Gheran.
Ideile sale, privind reflectarea realit`]ii în art`, compun o veritabil` doctrin` arealismului romånesc obiectiv, indicånd, prin aceasta, [i limitele s`m`n`torismului(curent literar de la începutul secolului al XX-lea):• „Art` înseamn` crea]iune de oameni adev`ra]i [i de via]` real`. Nu atåt me[te[ugul
stilistic, cåt mai ales pulsa]ia vie]ii intereseaz`.” (Jurnal, vol. I, pag. 371)• „…scrisul nu mi se pare deloc o juc`rie agreabil` [i nici mai cu seam` o jonglerie cu
fraze. Pentru mine arta – zic art` [i m` gåndesc mereu numai la literatur` –înseamn` crea]ie de oameni [i de via]`. Astfel arta, întocmai ca [i crea]ia divin`,devine cea mai minunat` tain`. Creånd oameni vii cu via]` proprie, cu lumea proprie,scriitorul se apropie de misterul eternit`]ii” (Liviu Rebreanu, Jurnal I, Cred, pag. 368).
• „A crea oameni nu înseamn` a copia dup` natur` indivizi existen]i. Asemenearealism sau naturalism e mai pu]in valoros ca o fotografie proast`” (Liviu Rebreanu,Jurnal I, pag. 368).
• „Temelia crea]iei r`måne, negre[it, expresia, nu îns` ca scop, ci ca mijloc. De dragulunei fraze str`lucite sau a unei noi împerecheri de cuvinte, nu vom sacrifica niciodat`o inten]ie. Prefer s` fie expresia bolov`noas` [i s` spun întradev`r ce vreau, decåts` fiu [lefuit [i neprecis” (Liviu Rebreanu, Jurnal I, cred, pag. 369).
În leg`tur` cu adoptarea perspectivei narative a obiectivit`]ii, Liviu Rebreanusus]ine: „M-am sfiit totdeauna s` scriu pentru tipar la persoana întåi. Hiperbolizareaaceasta a eului, r`m`[i]` anacronic` de la romanticii care, ei [i atunci, puteau s` secread` aievea buricul p`måntului, mi se pare pu]in ridicol`. Scriitorul de azi, afar` depoetul liric, tr`ie[te într-o lume atåt de relativ` din toate punctele de vedere, c` numaiidentificåndu-se cu multe relativit`]i izbute[te a p`trunde [i a înf`]i[a absolutul, care,cel pu]in în art`, r`måne n`zuin]a suprem`.” (Liviu Rebreanu, Jurnal I, Cred, pag. 368).
Opera lui Liviu Rebreanu se înscrie în modelul realismului de tip obiectiv,contribuind, în perioada interbelic`, la înnoirea romanului romånesc, prin dou` direc]ii:observa]ia social`: Ion (1920), Cr`i[orul (1929), Gorila (1938), R`scoala (1932) [iromanul psihologic: P`durea spånzura]ilor (1922), Adam [i Eva (1925), Ciuleandra(1927), Jar (1934), Amåndoi (1940).
Ioon este un roman realist de tip obiectiv, apari]ia lui marcånd o schimbare deatitudine fa]` de via]a rural`, pe care o transfigureaz` în mod obiectiv: „[...] o revolu]iefa]` de lirismul s`m`n`torist [...] constituind o dat` istoric`, am putea spune, înprocesul de obiectivare a literaturii noastre epice.”1 Rebreanu este adeptul romanuluirealist de tip balzacian, în care importante sunt ac]iunea [i personajele. În viziunea sa,literatura este „crea]ie de oameni [i de via]`”, scopul ei este acela de a a crea „pulsa]iavie]ii”, exprimånd astfel dezideratul realist al autenticit`]ii în art`. În exprimarea vie]ii înart`, Liviu Rebreanu a fost influen]at [i de alte formule estetice autohtone, reprezentatede Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu [i universale, reprezentate de E. Zola, Lev Tolstoisau F. M. Dostoievski.
Dup` clasificarea lui Nicolae Manolescu, Ion este un roman doric2, formul` aromanului romånesc de pån` la jum`tatea perioadei interbelice: „... romanul e o imaagoomundi [i o structur`: o felie de via]`, cum pretindeau zoli[tii [i un substitut logic al vie]ii.”3
Opera în discu]ie este [i un roman social, veritabil` epopee a satului romånesctransilv`nean [i o fresc` a vie]ii articulate în spa]iul rural, de la începutul secolului alXX-lea. Satul ardelenesc este transfigurat în datele lui esen]iale, ca analogon verosimil[i veridic al lumii reale: „... nici o colectivitate anistoric`, scoas` din scara evolu]ieisociale, nici un col] de rai bucolic.”4, problematica lui fiind reprezentat` de patimapentru pamånt, de iubire, de marile evenimente din via]a satului (na[terea, nunta,moartea), de obiceiuri, tradi]ii [i mentalit`]i (hora, muncile agrare, organizareagospod`riei ]`r`ne[ti, rela]iile inter [i intrafamiliale, condi]ia femeii), de condi]iaintelectualului, de multietnie. Liviu Rebreanu î[i respect` programul artistic alautenticit`]ii, operånd, împotriva viziunii idilist-s`m`n`toriste, destructur`ri ale unorcli[ee cum ar fi acela al satului depozitar al valorilor etice [i morale sau al existen]eiunor apostoli ai satului: înv`]`torul [i preotul.
Geneza romanului este explicat` de autorul însu[i în volumul M`rturisiri, din 1932,prin leg`tura pe care el o g`se[te între trei întåmpl`ri diferite, petrecute cam în acela[itimp, în satul Prislop, unde a locuit o vreme. Într-o zi, el a surprins pe cåmp un ]`ranîmbr`cat în haine de s`rb`toare, care a s`rutat p`måntul: „ca pe o ibovnic`”. La pu]intimp dup` scena cu s`rutatul p`måntului, prime[te o veste despre o fat` din sat,Rodovica, pe care tat`l ei, un ]`ran bogat, a b`tut-o groaznic, aproape s-o omoare,pentru c` p`]ise ru[inea de a avea un copil „din flori”. În acela[i timp, Ion Pop al
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
73
1 Eugen Lovinescu, Istoria literaturii romåne contempporane, Ed. Minerva, Bucure[ti, 19812 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Ed. 100+1Gramar, Bucure[ti, 20003 Idem.4 Z. Ornea, Tradi]ionalism [i modernitate în deceniul al treilea, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1980
Glaneta[ului: „un fl`c`u din vecini, voinic, harnic, muncitor [i foarte s`rac” (prototipullui Ion), i-a m`rturisit dragostea lui p`tima[` pentru p`månt: „Pronun]a cuvåntulp`månt cu atåta sete, cu at`ta l`comie [i pasiune, parc` ar fi fost vorba despre o fiin]`vie [i adorat`…”1
Cele trei întåmpl`ri au c`p`tat coeren]` în mintea autorului, prin intuirea unei rela]iilogice [i ontologice între evenimente diferite: „{i atunci… m-am pomenit f`cånd oleg`tur` între cele trei momente: Ion al Glaneta[ului, cel însetat de p`månt, el trebuies` fi sucit capul bietei Rodovica, înadins [i numai ca s` sileasc` pe tat`l ei s` i-o deade nevast`, împreun` cu p`måntul de zestre ce i se cuvine unei fete de om bogat.B`trånul va trebui s` cedeze pån` la urm` [i atunci fl`c`ul, devenit în sfår[it st`pånulp`måntului, îl va s`ruta drept simbol al posesiunii.
– Uite un schelet de roman! mi-am zis atunci.”2
Pe de alt` parte, în geneza romanului trebuie men]ionate [i hipotextele (textelesurs`), cum ar fi nuvelele Fapt divers, Ofilire, R`fuiala [.a., din care unele elementevor fi preluate [i amplificate în romanul Ion (hipertext).
Tema romanului a suscitat controverse: unii critici au formulat-o drept problematicap`måntului, într-o perioad` istoric` determinat`, coroborat` cu via]a social` aArdealului de la început de secol XX, al]ii drept problema destinului: „... în centrulromanului se afl` patima lui Ion, ca form` a instinctului de posesiune.”3 Putemobserva, de asemenea, c` [i tema iubirii este prezent`, prin conturarea evolu]ieiprotagonistului între„glasul p`måntului” [i „glasul iubirii”, cele dou` for]e care seînfrunt` în sufletul s`u.
Structura romanului este una simetric`, circular`, numit` [i sferic` sau inelar`,pentru c` incipitul [i finalul sunt pozi]ionate simetric, prezentånd, ca figur` aimaginarului, drumul care intr` [i iese din lumea fic]iunii, o iluzie a vie]ii care continu`insensibil` la dramele individuale, o repetare a ac]iunilor [i a situa]iilor.
Simetria se p`streaz` [i la nivelul planurilor ac]iunii: dou` planuri – tehnicaplanurilor paralele, prin care sunt descrise via]a unor familii [i medii sociale diferite,]`rani [i intelectuali, în paralel. Trecerea de la un plan al ac]iunii la altul se realizeaz`prin tehnica narativ` a alternan]ei.
Particularitatea compozi]ional` a romanului este dat` de cele dou` p`r]i, intitulatemetaforic „Glasul p`måntului” (alc`tuit? din [ase capitole: Începutul, Zvårcolirea,Iubirea, Noaptea, Ru[inea, Nunta) [i „Glasul iubirii” (alc`tuit? din [apte capitole: Vasile,Copilul, S`rutarea, {treangul, Blestemul, George, Sfår[itul), toate avånd titlurisemnificative. Primul [i ultimul capitol se numesc Începutul [i Sfår[itul, înt`rind ideeacircularit`]ii existen]ei. Metafora glasurilor semnific` cele dou` chem`ri l`untrice,obsesii ale personajului principal, Ion Pop al Glaneta[ului, care se constituie în termeniai conflictului interior al acestuia. Montajul compozi]ional al romanului este unul logic,întåmpl`rile fiind relatate în ordine cronologic`, întocmai ca în romanul de tiptradi]ional. Romanul apare astfel ca o construc]ie arhitectonic`, în care p`r]ilealc`tuitoare urmeaz` întregului.
Discursul impersonal al naratorului extradiegetic este reprezentat de o vocesupraindividual`, caracteristic` romanului tradi]ional de tip doric. Naratorul este
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
omniscient [i omniprezent, manifeståndu-se ca un Demiurg în propria crea]ie. Elst`påne[te destinele personajelor, [tie tot despre ele, le controleaz` evolu]ia [ianticipeaz` înc` de la începutul romanului deznod`måntul: „Naratorul omniscient estedivinitatea central` a unui sistem teocentric.” 1
Rela]ia naratorului cu personajele este autoritar`, eroii lui sunt predestina]i [iac]ioneaz` în consecin]`. Ei nu sunt liberi, sunt victime ale unui destin prestabilit [i sesupun „tiraniei semnificativului”2, deoarece sfår[itul este a[ezat înaintea începutului.
Obiectivitatea perspectivei narative este realizat` prin modul în care naratorulprive[te lumea fic]ional` pe care o relateaz`: lumea aceasta exist` în modindependent de cel care o prive[te, e acolo dintotdeauna, e o prelungire a lumii reale.Intrarea în spa]iul romanesc, prin intermediul drumului de la începutul romanului,presupune intrarea într-un univers deja existent, plasat in inima realului, dup` cumafirm` Nicolae Manolescu.
Titlul romanului valideaz` condi]ia de personaj eponim a eroului (numelepersonajului se reg`se[te în titlul operei). El se leag` de titlurile capitolelor, sugeråndtraseul sinuos al destinului protagonistului.
Incipitul este o descriere, prin tehnica focaliz`rii, a drumului, care intr` în Pripas, [ia a[ez`rii rurale. Tehnica focaliz`rii permite naratorului omniscient concentrareaaten]iei pe un element, care devine motiv anticipativ: „Din [oseaua care vine de laCårlibaba, întov`r`[ind Some[ul cånd în dreapta, cånd în stånga, pån` la Cluj [i chiarmai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armandia, trece råul peste podulb`trån de lemn, acoperit cu [indril` muceg`it`, spintec` satul Jidovi]a [i alearg` spreBistri]a, unde se pierde în cealalt` [osea na]ional` care coboar` din Bucovina printrec`toarea Bårg`ului.
L`sånd Jidovi]a, drumul urc` anevoie pån` ce-[i face loc printre dealurileståmtorate, pe urm` îns` înainteaz` vesel, neted, mai ascunzåndu-se printre fagiitineri ai P`durii Domne[ti, mai poposind pu]in la Ci[meaua-Mortului, unde picur`ve[nic ap` de izvor r`coritoare, apoi cote[te brusc pe sub Råpele-Dracului, ca s` deabuzna în Pripasul pitit într-o scråntitur` de coline.
La marginea satului te întåmpin` din stånga o cruce stråmb` pe care e r`stignit unHristos cu fa]a sp`l`cit` de ploi [i cu cununi]` de flori ve[tede ag`]at` de picioare.Sufl` o adiere u[oar`, [i Hristos î[i tremur` jalnic trupul de tinichea ruginit` pe lemnulmåncat de carii [i înnegrit de vremuri.
Satul parc` e mort. Z`pu[eala ce plute[te în v`zduh ]ese o t`cere n`bu[itoare.Doar în r`stimpuri få[ie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum alb`struise opinte[te s` se înal]e dintre crengile pomilor, se b`l`b`ne[te ca o matahal` ame]it`[i se pr`vale peste gr`dinile pr`fuite, înv`luindu-le într-o cea]` cenu[ie. [...] Casaînv`]`torului este cea dintåi, t`iat` adånc în coasta unei coline, încins` cu un pridvor,cu u[a spre uli]`, [i cu dou` ferestre care se uit` tocmai în inima satului, cercet`toare[i dojenitoare.”
Naratorul construie[te cadrul ini]ial al universului fic]ional, din care, de[i eponim,personajul principal lipse[te. Este prezent, în schimb, cronotopul: topografia imaginar`în care se circumscrie satul (drumul, crucea, casa, [i toponimele Ci[meaua-Mortului,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
75
1 Ibidem. 2 Ibidem.
Råpele-Dracului, Pripas, Jidovi]a) statuånd impresia de verosimilitate. Timpul,suspendat în secven]a descriptiv`, impune o pauz` pentru ca cititorul s` „vad`” locul.
Lectura, în cheie simbolic`, a incipitului, aduce lectorului semnifica]ii suplimentare,privind lipsa de omogenitate a lumii rurale [i complexitatea ei: c`ldura – „se identific`cu månia ini]ierilor r`zboinice, legat` de ob]inerea unei anumite puteri psiho-fizice.”;balaurul – un simbol al r`ului [i al tendin]elor demoniace.”; crucea – „cruceasimbolizeaz` p`måntul, fiind îns` expresia aspectelor intermediare, dinamice [i subtileale acestuia”, ”baza tuturor simbolurilor de orientare, la diferitele niveluri de existen]`ale omului”; cas` – „ca [i cetatea, ca [i templul, casa se afl` în centrul lumii, esteimaginea universului.”1, drum – „îngem`neaz` simbolul liniei, leg`turii, accesului cucel al mi[c`rii în timp, cu toate întåmpl`rile previzibile sau imprevizibile ale c`l`toriei.Este asociat cunoa[terii, ini]ierii, transform`rii, destinului.”2
Ac]iunea romanului se desf`[oar` pe dou` planuri narative: unul urm`re[te via]a]`ranilor, avånd în centru povestea tån`rului s`rac, Ion Pop al Glaneta[ului, care,pentru a intra in posesia p`månturilor lui Vasile Baciu, pune la cale un plan deseducere a Anei, fiica acestuia; cel`lalt plan reflect` condi]ia intelectualului romån înArdealul ocupat de austro-ungari [i are în centru conflictul dintre înv`]`torul Herdelea[i preotul Belciug. Cele dou` planuri se influen]eaz` reciproc, comunicånd la nivelulpersonajelor. Coeren]a succesiunii secven]elor narative se realizeaz` printr-o tehnic`a contrapunctului (prezentarea aceleia[i teme în planuri diferite). Astfel, nun]ii]`r`ne[ti, a lui Ion cu Ana, îi corespunde nunta intelectualilor, a tån`rului teolog GeorgePintea cu fiica mai mare a înv`]`torului, Laura Herdelea; conflictului dintre Ion [i VasileBaciu pentru p`månt îi corespunde conflictul dintre preotul Belciug [i înv`]`torulZaharia Herdelea; petrecerii de la hora desf`[urat` în curtea v`duvei lui Maxim Opreaîi corespunde balul anual din Armadia.
Subiectul romanului este construit în mod clasic. În expozi]iune, sunt precizatespa]iul, timpul ac]iunii [i principalele personaje. Scena reprezentativ` este aceea ahorei de duminic`, la care particip` to]i locuitorii din comuna Pripas. Stratificareasocial` este evident`: s`racii [i „bogotanii” satului reuni]i doar în focul some[anei [iintelectualii, marca]i distinct de narator: „Deodat` toat` lumea se întoarse spre uli]`.To]i b`rba]ii scoaser` p`l`riile, iar cei de pe prisp` se scular` în picioare... Veneapreotul Belciug cu d-na Maria Herdelea, so]ia înv`]`torului, cu domni[oara Laura [i cuTitu. Primarul [i frunta[ii satului ie[ir` în poart` întru întåmpinarea domnilor.”
Scena este important` [i pentru conturarea conflictelor din roman, a naturii lor.Astfel observ`m un conflictul exterior, care desemneaz` un dezacord, o opozi]ie, odisput`, o lupt` între dou` sau mai multe personaje dintr-o oper` epic` sau dramatic`,reprezentånd diverse sentimente, opinii, ra]iuni. Conflictul exterior al romanului secaracterizeaz` prin simetrie [i angreneaz` conflicte secundare. Ion råvne[te lap`månturile lui Vasile Baciu [i vede în seducerea Anei mijlocul de a le ob]ine; el nu oiube[te pe Ana, ci pe Florica, aceste dou` personaje feminine fiind construite simetric-Ana este uråt`, dar bogat`, Florica este frumoas`, dar s`rac`: „Dar Florica era mais`rac` decåt dånsul, iar Ana avea locuri [i case, [i vite multe...”. Vasile Baciu, ca [iFlorica, sunt piedici în calea ob]inerii p`måntului mult råvnit, iar Ana devine un obstacolîn împlinirea iubirii. Conflictul cu George Bulbuc, fl`c`ul bogat cu care Vasile Baciu
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
76
1 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic]ionar de simboluri, Ed. Artemis, Bucure[ti, 1995 2 http://arts. iasi. roedu. net/draga/gallery/calea/
voia s`-[i m`rite fata, este unul secundar, ce va declan[a un alt conflict în planulintelectualit`]ii: preotul se ceart` cu înv`]`torul, pentru c` acesta din urm` ia partea luiIon, iar el pe a lui George. George va deveni, în partea a doua a romanului, un obstacolpentru Ion în calea iubirii.
Conflictul se poate desf`[ura [i între dou` idei, sentimente opuse, în planulcon[tiin]ei aceluia[i personaj – conflictul interior, psihologic. Conflictul interior alpersonajului principal constituie un semn de modernitate în roman, ilustrånd interesulpentru analiza psihologic`. Cele dou` glasuri, p`måntul [i iubirea, care r`zbat succesivîn sufletul lui Ion, sunt de fapt dou` chem`ri l`untrice de împlinire a fiin]ei sale.Intensitatea acestor glasuri este foarte puternic`, ele ac]ioneaz` ca trebuin]e vitale aleeroului [i îl transform` într-un personaj stihial, care va deveni„o victim` m`rea]` afatalit`]ii”.1 Mai întåi, se arat` mai puternic glasul p`måntului, iar chemarea iubiriirevine în partea a doua. Tragismul conflictului interior provine tocmai din for]a acestorglasuri l`untrice, care îl st`pånesc [i îl transpun într-o situa]ie-limit` a confrunt`rii cu ofor]` mai presus de el, a p`måntului: „Glasul p`måntului p`trundea n`valnic în sufletulfl`c`ului, ca o chemare, cople[indu-l. Se sim]ea mic [i slab, cåt un vierme pe care-lcalci în picioare, sau ca o frunz` pe care våntul o våltore[te cum îi place. Suspin`prelung, umilit [i înfrico[at în fa]a uria[ului:
– Cåt p`månt, Doamne!...În acela[i timp îns` iarba t`iat` [i ud` parc` începea s` i se zvårcoleasc` sub
picioare. Un fir îl în]epa în glezn`, din sus de opinc`. Brazda culcat` îl priveaneputincioas`, biruit`, umplåndu-i inima deodat` cu o måndrie de st`pån. {i atunci sev`zu crescånd din ce în ce mai mare. Våjåiturile stranii p`reau ni[te cåntece deînchinare. Sprijinit în coas` pieptul i se umfl`, spinarea i se îndrept`, iar ochii i seaprinser` într-o lucire de izbånd`. Se sim]ea atåt de puternic încåt s` domneasc`peste tot cuprinsul.” (cap. Zvårcolirea)
Secven]a se continu` cu intriga – înfruntarea dintre Vasile Baciu [i Ion, apoi b`taiadintre George Bulbuc [i Ion, dou` momente cheie, care con]in manifest`ri violente aleunor oameni st`påni]i de patimi.
Desf`[urarea ac]iunii alterneaz` evenimente care au îl au ca protagonist pe Ion cualtele, la care iau parte intelectualii satului. Obsedat de p`månt, Ion caut` o solu]ie dea-l convinge pe Vasile Baciu s`-i dea fata. De[i în sufletul s`u, chipul rumen al Floric`ise statornice[te, fl`c`ul lupt` pentru a-[i g`si un loc respectat în cadrul colectivit`]iirurale: „M` mole[esc ca o bab` neroad`. Parc` n-a[ mai fi în stare s` m` scutur decalicie... . Las c`-i bun` Anu]a! A[ fi o n`t`flea]` s` dau cu piciorul norocului pentruni[te vorbe...” Incursiunea în istoria personajului, din partea a doua a capitoluluiZvårcolirea, poten]eaz` [i motiveaz` dragostea de p`månt: „Între Ion [i p`månt exist`o coeziune afectiv-organic` [i s-a demonstrat c` tainica solidarizare izvor`[te dintr-unfond sufletesc primar.” 2
O seduce pe Ana, a[teptånd apoi s`-i fie date ca zestre loturile, iar, între timp, intr`cu plugul în delni]a lui Simion Lungu [i-i fur` cåteva brazde. Simion îl d` în judecat`,fiind sprijinit [i de preotul Belciug, care îl învinuie[te pe Ion de violen]` [i obr`znicie [i-lafurise[te în biseric`, f`cåndu-l de ru[ine în sat. Pentru c` a r`mas îns`rcinat` f`r`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
literare, referin]e critice [i bibliografie de Ion B`lu,
so], Vasile Baciu o bate des pe Ana, aproape l`sånd-o f`r` suflare, mai ales dup` ceîn]elege c` tat`l copilului e Ion [i nu George Bulbuc, cum sperase el. În timp ce Anaa[tepta s` fie cerut` de nevast`, ceea ce se întåmpl` dup` mult` suferin]`, cu sprijinulpreotului Belciug, în casa înv`]`torului Herdelea, se preg`tea nunta Laurei cu GeorgePintea, un teolog dintr-o familie cu tradi]ie. Ion se tocme[te cu socrul s`u în privin]azestrei [i nunta are loc, na[ii fiind domnul [i doamna Herdelea.
Nunta lui Ion cu Ana este descris` ca un moment important în via]a satului, la carepetrec to]i locuitorii, timp de trei zile, de såmb`t` pån` luni. Nunta Laurei are loc laber`ria Rahova, din Armadia, unde sose[te „domnimea”.
Un moment semnificativ în evolu]ia conflictelor romanului este reliefat în partea aopta a capitolului Nunta. Acum protagonistul trece de la dorin]a de p`månt la iubire, iarAna intuie[te c` necazurile ei nu s-au sfår[it, anticipåndu-se, astfel, moartea ei: „Pe lamiezul nop]ii urma s` joace pe bani mireasa. Fiindc` Ana, cu sarcina ei, s-ar fi ostenitprea tare, îi ]inu locul dru[ca întåi, adic` Florica. Mirele o învårti de cåteva orivoinice[te [i arunc` apoi un zlot de argint în strachina înflorit`. Herdelea scoase ohårtie de dou`zeci de coroane, dar puse pe Titu s` joace. Pe urm` venir` to]i oaspe]ii,pe rånd, d`ruind fiecare dup` cum îl l`sa inima [i punga…În vremea asta Ana [edeape lavi]`, ru[inat` c` n-a putut juca ea, geloas` pu]in c` Ion ar fi stråns pe Florica maitare ca ceilal]i [i totu[i mul]umit`, plutind parc` într-un nour de fericire atåt de mare c`se sim]ea r`spl`tit` pentru toate suferin]ele.
Cånd se ispr`vi jocul miresei, Briceag începu o Some[an` pip`rat`, în care seamestecar` b`trånii cu tinerii. Ion juc` iar cu Florica [i-n v`lm`[agul asurzitor sepomenir` curånd aproape de u[`, unde era mai întuneric. Nu deschise gura nici unuldin ei; fata chiar nici nu îndr`znea s`-l priveasc` în ochi; el îns` fierbea [i-[i încle[tasedegetele în [oldurile ei pline, uitånd de tot pe Ana, închipuindu-[i c` Florica e mireasalui…Deodat` apoi îi [opti r`gu[it, cu ochii înfl`c`ra]i:
– Numai tu mi-e[ti drag` în lume, Floric`, auzi tu?…Auzi?O strånse n`valnic la piept, crå[nind din din]i încåt fata se sp`imånt` [i se uit`
ru[inat` împrejur. În aceea[i clip` Ana tres`ri ca mu[cat` de viper`. Sim]i c` n`dejdileei de fericire se risipesc [i c` ea se pr`vale iar furtunos în aceea[i via]` nenorocit`. Seporni deodat` pe un plåns amar care s`-i alunge presim]irile nemiloase…Cine ia îns`în seam` lacrimile unei mirese?…Ion a[ezåndu-se mai tårziu lång` ea, îi zisenep`s`tor:
– Amu ce te mai boce[ti? C` doar nu mergi la spånzur`toare…”La doar dou` s`pt`måni dup` nunt`, Ion afl` c` Vasile Baciu nu vrea s`-[i onoreze
cuvåntul [i s`-i dea toate p`månturile. Se r`zbun` pe Ana, pe care o bate cumplit, pån`obose[te, de[i era îns`rcinat`. Ana va na[te un b`iat, pe cåmp, „în dricul verii”, darinima lui Ion nu se îmblånze[te, pentru c` în]elege c` acum e legat de so]ie [i mai mult.
Punctul culminant al subiectului se afl` în capitolul S`rutarea, partea a opta. Iarna,s`tul de scandaluri, Vasile Baciu îl ia pe Ion la Jidovi]a, la notarul Stoessel, unde-i treceginerelui toate loturile [i casele. În apropierea prim`verii, Ion se duce s`-[i vad`p`måntul [i, cople[it de sentimentele n`valnice din sufletul lui, îl s`rut` ca pe oibovnic`: „Apoi încet, cucernic, f`r` s`-[i dea seama, se l`s` în genunchi, î[i coborîfruntea [i-[i lipi buzele cu voluptate de p`måntul ud. {i-n s`rutarea aceasta gr`bit`sim]i un fior rece, ame]itor...” Scena are semnifica]ii simbolice, indicånd faptul c` rela]iaomului cu p`måntul frizeaz` patologicul: p`måntul ia locul iubitei, iar s`rutarea induceideea mor]ii.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
78
Între Ana [i Ion se statornice[te acum r`ceala [i, dup` ce asist` la dou` mor]ipremonitorii, a lui Avrum [i a lui Dumitru Moarc`[, Ana se spånzur`. Ion este judecatpentru brazdele furate de la Simion Lungu, dar [i pentru c` a îndr`znit s` reclame unjudec`tor [i st` o lun` la pu[c`rie, în Armadia, timp în care, fiul s`u, ultimul garant alaverii, se îmboln`ve[te [i, dup` eliberarea lui, la scurt timp, moare.
Deznod`måntul este construit într-o logic` a organiz`rii evenimentelor, de la cauz`la efect, avånd conota]ii tragice. Ion vrea s`-[i reg`seasc` iubita pierdut`, pe Florica,fata s`rac` a v`duvei lui Maxim Oprea, care se m`ritase cu un ]`ran bogat, GeorgeBulbuc. Avertizat de Savista, George vine pe nepreg`tite acas` [i-l omoar` cu sapa.George este ridicat de autorit`]i, iar p`måntul lui Ion r`måne bisericii, conformîn]elegerii f`cute cu preotul Belciug.
În cel`lalt plan al ac]iunii, se prezint` via]a intelectualilor satului, preotul Ion Belciug,r`mas v`duv [i, de aceea, pu]in posac [i înr`it [i familia înv`]`torului ZahariaHerdelea, cu cei trei copii Laura, Ghighi [i Titu, un alter-ego al autorului. Adversitateadintre cele dou` familii, pe fondul prieteniei înv`]`torului cu Ion, se ascute pe parcursulderul`rii ac]iunii. Herdelea intr` în conflict cu autorit`]ile austro-ungare [i accept` s`-lvoteze pe candidatul maghiar la alegeri.
Finalul închide cercul, restaurånd ordinea [i conturånd imaginea universului sferoid:„Drumul trece prin Jidovi]a, pe podul de lemn, acoperit, de peste Some[, [i pe urm` sepierde în [oseaua cea mare [i f`r` început...”.
Personajul principal al romanului este Ion Pop al Glaneta[ului, „tipul generic al]`ranului romån”1, avånd ca prototip figura unui ]`ran din satul Prislop. Construc]iapersonajului ilustreaz` estetica realist`, fiind un personaj-tip, reprezentativ pentrulumea satului: ]`ranul romån, obsedat de ideea de a avea p`månt. Faptul c` esteun personaj exponen]ial este observat de criticul literar George C`linescu: „To]ifl`c`ii din sat sunt variet`]i de Ion”. 2 Filosofia de existen]` a lui Ion are în centruverbul „a avea”, instinctul de posesiune determinånd toate ac]iunile personajului dinprima parte a romanului. Personajul se define[te, în mod esen]ial, în rela]ie cup`måntul, care este privit ca o fiin]` vie, cu care intr` în dialog.
Exist` în roman dou` scene relevante pentru rela]ia personajului cu p`måntul: unaplasat` în capitolul „Zvårcolirea” din„Glasul p`måntului”[i alta, în capitolul „S`rutarea”din „Glasul iubirii”. În prima scen`: „glasul p`måntului p`trundea n`valnic în sufletulfl`c`ului, ca o chemare, cople[indu-l”, personajul apare în ipostaza de rob alp`måntului: „Cåt p`månt, Doamne!...”
A doua scen`, cea din capitolul „S`rutarea” inverseaz` raporturile, omul devineuria[, iar p`måntul sclav, de data aceasta fiind vorba de p`måntul-proprietate.Secven]a în care Ion îngenuncheaz` [i s`rut` p`måntul reprezint` un ritual parcurs deerou, o tr`ire supraindividual`, o expresie a instinctului ancestral. Omul vede, înp`månt, femeia iubit`. Comunicarea cu „p`måntul ibovnic`” aduce, pentru scurt timp,împ`carea celor dou` glasuri contrare din sufletul lui Ion.
Despre Ion, afl`m c` era harnic [i priceput [i c`, de mic, a iubit p`måntul: „Iarp`måntul îi era drag ca ochii din cap. Nici o brazd` de mo[ie nu s-a mai înstr`inat de
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
79
1 Z. Ornea, op. cit. 2 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent, E. Minerva, Bucure[ti,
1982
cånd s-a f`cut dånsul stålpul casei. Tat`l lui Ion, Alexandru Glaneta[ul, s`rac iasc` [ilenevior de n-avea pereche, måncase repede zestrea Zenobiei, fiindc` toate crå[melele b`tea cåt e Armadia de mare. La [coala din sat, Ion a fost cel mai iubit elev alînv`]`torului Herdelea, fiindc` era silitor [i cuminte. Dar îi era mai drag s` p`zeasc`vacile pe cåmpul ple[uv, s` ]ie coarnele plugului, s` coseasc`, s` fie ve[nic înso]it cup`måntul.”
Prin tehnica monologului interior, p`trundem în intimitatea personajului, pentru aobserva latura moral` [i natura obsesiei sale: „Dojana preotului îl [fichiuia ca un bicide foc. Numai tic`lo[ii sunt astfel lovi]i în fa]a lumii întregi. Dar el de ce e tic`los?Pentru c` nu se l`sa c`lcat în picioare, pentru c` vrea s` fie în råndul oamenilor. Îiardeau obrajii [i tot sufletul de ru[ine [i de necaz. Gåndurile îns` îl fr`måntau mereu.Î[i zicea din ce în ce mai des c`, robotind oricåt, nu va ajunge s` aib` [i el ceva. Vasa zic` va trebui s` fie ve[nic slug` la al]ii, s` munceasc` spre a îmbog`]i pe al]ii.Toat` iste]imea lui nu pl`te[te o ceap` degerat`, dac` n-are [i el p`månt mult, mult.”
Ion este, în acela[i timp, un personaj-individualitate, un destin, ceea ce îlumanizeaz` [i îi confer` complexitate fiind glasul iubirii. Chemarea uman` a erosuluiva birui chemarea mitic` a p`måntului.
Critica literar` a instituit cel pu]in trei coordonate ale analizei eroului:Eugen Lovinescu: „Ion este expresia instinctului de st`pånire a p`måntului, în
slujba c`ruia pune o inteligen]` ascu]it`, o cazuistic` stråns`, o viclenie procedural`,
[i, cu deosebire, o voin]` imens`”. 1
G. C`linescu: „L`comia lui de zestre e centrul lumii [...]. Nu din inteligen]` a ie[it
ideea seducerii ci din viclenia instinctual`, caracteristic` fiin]ei reduse”. 2
Nicolae Manolescu: „Ion este victima inocent` [i m`rea]` a fatalit`]ii biologice.”3
George C`linescu constata c`, în romanul Ion, Liviu Rebreanu construie[te [i ofresc` social` cu aspecte monografice, ale c`rei dimensiuni complexe se pot, totu[i,reduce la cåteva aspecte esen]iale:
Condi]ia femeii. Ana [i Florica sunt personaje secundare, feminine, antitetice,construite pentru a ilustra obsesiile protagonistului: p`måntul [i iubirea. Ana esteurå]ic`, dar bogat`, iar Florica-frumoas`, dar s`rac`. Niciuna nu poate, singur`, s`corespund` dorin]ei atavice, instinctului de posesiune al lui Ion. Amåndou` suntvictime sigure ale societ`]ii rurale, dure [i neiert`toare: Ana îndur` b`t`i de la tat` [ide la so], este certat` de soacr`, nu are parte de iubirea familiei [i se spånzur`, chiarnumele ei în ebraic` înseamn` favoare, mil`; Florica nu se m`rit` cu fl`c`ul iubit, ci cufiul unui „bogotan”, caut` împlinire al`turi de Ion, dar r`måne singur`, dup` ce Ion esteomoråt, iar so]ul este întemni]at.
Analizånd condi]ia femeii, descris` în roman, George C`linescu afirm`: „Însocietatea ]`r`neasc` din romanul lui Rebreanu, femeia reprezint` dou` bra]e de
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
80
1 E. Lovinescu, op. cit. 2 G. C`linescu, op. cit. 3 Nicolae Manolescu, op. cit.
munc`, o zestre [i o produc`toare de copii. O dat` criza erotic` trecut`, ea înceteaz`de a mai însemna ceva pentru feminitate”. Zenobia, mama lui Ion, repet`, dar nu cuaccente atåt de grave, destinul Anei, dar Florica, de[i frumoas`, de[i c`s`torit` cuînst`ritul George nu-[i poate totu[i împlini destinul pentru c` nu d` curs iubirii.”
În roman, întålnim stereotipul de gen, conservat [i între]inut de personaje, la nivelulcon[tiin]ei, ca expresie a valorilor [i credin]elor dintr-o societate tradi]ional` [ireligioas`. Cånd o scap` de b`taie pe Ana, o vecin`, nevasta lui Macedon Cerceta[u,formuleaz` o judecat` ce sugereaz` condi]ia grea a femeii: „Taci, draga lelii! Taci [irabd`, c` femeia trebuie s` sufere dac-a[a a l`sat-o Dumnezeu...”
Condi]ia intelectualului. La un alt nivel este prezentat` condi]ia intelectualului:înv`]`torul Herdelea, preotul Belciug, poetul Titu Herdelea, avocatul Grof[oru [.a.
Intelectualii sunt construi]i în rela]ie cu satul, cu ]`r`nimea, apoi cu statul austro-ungar. Intelectualii romåni se bucur` de autoritate în sat, în schimb sunt trata]idiscre]ionar de stat. Pentru c` nu-i înva]` pe copii limba maghiar`, înv`]`torulHerdelea este obligat s` se pensioneze.
Condi]ia material` a familiei, datoriile la banc`, nelini[tea c` p`måntul pe care econstruit` casa nu le apar]ine, grija copiilor – zestre pentru fete, slujb` pentru Titu –sunt doar cåteva dintre aspectele care contureaz` condi]ia grea a intelectualului.
Problema patriotismului/problema na]ional`. Romanul aduce în discu]ie [iproblema na]ional`: impresia de nedreptate în leg`tur` cu judecarea lui Ion de c`treun judec`tor maghiar, inspectorul Horvath [i evaluarea din perspectiva limitelor impusede statul austro-ungar, alegerile „libere”, visul romånilor de tipul lui Titu Herdelea de atrece mun]ii în Romånia, refuzul preotului Belciug de a-i înv`]a pe copii Tat`l nostru înlimba maghiar` sunt cåteva dintre evenimentele care pot fi în]elese doar prinraportarea semnifica]iilor la epoca transpus` în oper`.
Categorii sociale/problema p`måntului. Stratificarea societ`]ii/colectivit`]ii satuluieste eviden]iat` de la începutul romanului, în scena horei. Exercitåndu-[i func]ia deregie, naratorul prezint` personajele conform condi]iei lor materiale: ]`ranii s`raci „cadegetul”, precum Ion, Florica, Todosia v`duva lui Maxim Oprea; „bogotanii”, precumToma Bulbuc [i Vasile Baciu; „domnimea” format` din Zaharia Herdelea [i preotul IoanBelciug. Evolu]ia social`, dincolo de ancestrala problem` a p`måntului, este sugerat`prin categorii diverse: avoca]i, judec`tori, notari.
Momente importante din via]a satului: hora, na[terea, nunta, moartea, muncileagricole. Hora este un dans ]`r`nesc, caracterizat prin faptul c` dansatorii se prindde mån` într-un cerc. De aici, s-au desprins semnifica]iile ei simbolice de imaginea vie]ii, a circularit`]ii universale. Pentru autor, descrierea horei este ocazia de aproiecta soarta lui Ion într-o zon` a autenticit`]ii folclorice [i etnografice.
Na[terea pune mai ales problema grea a femeii, silit` s` munceasc` pån`aproape s` nasc`. Pentru o femeie de la ]ar`, na[terea unui copil este un momentpe cåt de dureros, pe atåt de important pentru structura familiei. Ostilitatea naturii dinscena în care na[te Ana, indiferen]a so]ului fa]` de starea sa [i a copilului prevestescsfår[itul tragic.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
81
Nunta ]`r`neasc` întrege[te dimensiunea monografic` a romanului. În]elegereacelor dou` familii în privin]a zestrei fetei, pe]itul, ritualul nun]ii [i ceremonialul religiossunt aspecte inserate în roman în acela[i scop al prezent`rii satului într-o manier`verosimil`, al cre`rii iluziei realiste, accentuånd importan]a func]iei referen]iale alimbajului.
Moartea apare ca un fenomen dublu: firesc, în cazul lui Dumitru Moarc`[, caremoare de b`tråne]e, dup` ce se statornice[te în casa Glaneta[ilor [i nefiresc, în cazullui Avrum, al Anei [i al lui Ion. Moartea este, de multe ori, violent`, în acord cu via]afrust`, aspr` a personajelor.
În concluzie, romanul Ion de Liviu Rebreanu asimileaz` elementele definitorii aleesteticii realiste: obiectivitatea perspectivei narative, omniscien]a si omniprezen]anaratorului, caracterul impersonal al nara]iunii, relatarea la persoana a treia,veridicitatea, problematica de ordin social, transfigurarea realit`]ii în totalitatea [idiversitatea ei, autenticitatea personajelor [i a întåmpl`rilor, complexitatea intrigii,simetria compozi]ional`, crearea unor personaje-tip, reprezentative pentru lumea dincare provin.
IIVV.. RReeppeerree ccrriittiiccee
• Constantin Ciopraga, Peersoonaalitaateeaa liteeraaturii roomånee, Institutul European, 1997:„Arhitectul se dovede[te un dialectician al tragicului, fenomen a c`rui necesitate nueste ca la antici de ordinul transcenden]ei, ci un final logic, determinat de structurasociet`]ii.”
• Vasile Lovinescu, Eu, peersoonaajul, Ed. Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 1988: „Loculdin care se face descrierea peisajului, locul nara]iunii la Rebreanu este, frecvent,incon[tientul personajului. Rebreanu se poate lipsi de discursul indirect liber, fiindc`are la îndemån` un alt mijloc de intruziune: viziunea din abis.”
• Cornelia {tef`nescu, Moomeentee aalee roomaanului, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1973:„Exist` în art` o simplitate care nu ucide via]a, ci, dimpotriv`, o spore[te, îmbog`]ind-o cu nea[teptate în]elesuri. Este simplitatea pe care o ilustreaz` operele capitale alelui Liviu Rebreanu, Ioon, P`dureeaa spånzzuraa]]iloor, R`scooaalaa, cuprinzånd adev`ruri gravedespre om [i tragedia lui, exprimate clar f`r` nicio urm` de pedanterie. Solidconstruite, articulate în sensul tradi]ional al romanului, aceste opere se afl` încontrast izbitor cu tendin]ele heterodoxe ale romanului francez post-proustian, careinstaureaz` o viziune eterogen` atåt în ac]iune [i conflicte, cåt [i în modul destructurare a personajelor.”
• Nicolae Balot`, Dee laa Ioon laa Iooaanidee, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1974: „O fic]iunedevine un loc abisal al tragicului atunci cånd fatalitatea, deosebit de activ-ap`s`toare,î[i g`se[te eroi pe potriv`. Avem, oare, eroi tragici în romanele lui Rebreanu? Nu,fire[te, în sensul oarecum clasic al termenului. Nu avem eroi tragici, de[i catastrofeleabund`, ci victimele unei tragedii care dep`[e[te individualul. Rebreanu a intuitperfect patosul secret al unei umanit`]i tr`ind sub o zodie inclement`, dar avånd
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
82
energia revoltei. {-apoi exist` pån` [i în satul plin de urme ale atemporalului ocon[tiin]`, obscur`, în formare din care izbucnesc fl`c`ri uneori ce lumineaz` totul.Or, tragedie nu este decåt acolo unde este con[tiin]`.”
P~DUREA SPÅNZURA}ILORde Liviu Rebreanu
P`dureeaa spånzzuraa]]iloor dezvolt` un caz de con[tiin]`, ilustrånd formula unui „roomaanreeaalist psihooloogic” (N. Manolescu). Interesat deopotriv` de cadrul care genereaz`fr`månt`rile personajului cåt [i de meandrele suflete[ti ale protagonistului, autorulpune totu[i accentul asupra acestora din urm`.
Romanul apare în 1922, ca o necesar` continuare a experien]ei de investigare amediului social [i a psihologiei umane, înf`ptuit` în Ioon (1920). Dac` Ioon r`måne, înesen]`, un roman de evenimente, P`dureeaa spånzzuraa]]iloor se ocup`, în special, deexaminarea interioar` a eroului, pus într-o situa]ie limit`.
Tema este r`zboiul, cu mutil`rile suflete[ti pe care acesta le produce, anun]at` decåteva proze scurte ale autorului, precum Caataastroofaa [i I]]ic {trul, deezzeertoor. ApostolBologa se situeaz` mai întåi în ipostaza lui David Pop, eroul din prima nuvel` amintit`,un om care lupt` f`r` s`-[i pun` probleme de con[tiin]`, din reflexul de obedien]` fa]`de o instan]` superioar`, cum este statul. Ajunge apoi, în chip simbolic, dincolo denenum`ratele diferen]e de situa]ie, ca [i I]ic, un vinovat f`r` vin`, prins în angrenajulmonstruos al istoriei. Îns` I]ic este silit s` devin` dezertor [i, refuzånd dezonoarea, sespånzur`. Apostol accept` s` dezerteze, pentru a evita crima îndreptat` asupracona]ionalilor, dar este prins [i spånzurat.
Viziunea despre lume. Cartea se deschide cu o dedica]ie care eviden]iaz` tragiculsuport real al fic]iunii rebreniene: „În amintirea fratelui meu Emil, executat de austro-ungari, pe frontul romånesc, în anul 1917”. Dar romanul contope[te aceast`întåmplare familial` zguduitoare cu drama genera]iei înse[i a lui Rebreanu, dup` cumchiar autorul m`rturise[te, drama de a apar]ine unui neam [i de a fi silit s` lupte înarmata advers`, a statului multina]ional (Imperiul austro-ungar). Acestor surse aleromanului ]inånd de experien]a direct` a prozatorului li se adaug` cåteva fotografiiv`zute de Rebreanu cu înfiorare, înf`]i[ånd „o p`dure” de spånzura]i, din spatelefrontului italian.
Avånd o atåt de puternic` leg`tur` cu via]a, cartea este [i un document artisticdespre absurdul [i suferin]ele antrenate de Primul R`zboi Mondial. Viziunea desprelume a romancierului însumånd protestul împotriva r`zboiului, condamnarea nep`s`riifa]` de individ, dezaprobarea abuzurilor exercitate asupra con[tiin]ei soldatului, îngeneral, se las` dedus` din întregul roman, dar este exprimat`, secven]ial, [i delocotenentul evreu Gross: „– Statul! Statul care ucide! În spate statul nostru, în fa]`statul du[man [i la mijloc noi, cei osåndi]i s` murim ca s` asigur`m huzureala cåtorvatålhari care au pus la cale m`celul milioanelor de robi incon[tien]i.”
84
Romanul obiectiv, de analiz` psihologic`
Tema [i viziunea despre lume a autorului se dezvolt` într-o nara]iune focalizat`asupra unui singur destin, cel al lui Apostol Bologa, cu rol de însumare îns`. Zguduireasufleteasc` a romånului este reprezentativ` [i pentru spaimele cehului Klapka, pentrufr`månt`rile evreului ungur Gross, pentru durerea ruteanului Cervenco.
Nara]iunea este pres`rat` cu elemente simbolice, de o mare putere de sugestie,a[a cum este spånzur`toarea. Prin mijlocirea cåtorva calific`ri (epitete, personificare)spånzur`toarea dezv`luie pozi]ia autorului fa]` de realitatea frontului: „nou`” (defiecare dat` alta, pentru c` fiecare dram` este unic` în felul ei), „sfid`toare” (expresiea unei autorit`]i inflexibile), „al c`rei bra] parc` amenin]a” (întrupare a terorii).
Titlul este nominal, alc`tuit din dou` substantive concrete, ceea ce îi poten]eaz`capacitatea de a realiza o vizualizare sumbr`. Imaginea apare prima dat`, în roman,în evoc`rile înfrico[ate ale lui Klapka, apoi în experien]a concret` a lui Bologa, careînregistreaz`, aproape f`r` s` se uite, dar re]inånd cu o claritate însp`imånt`toarechipurile [i ve[mintele celor [apte spånzura]i care atårn` de copacii p`durii din Lunca.Cånd nu e prezentat` direct, se face o trimitere, prin asociere, la aceast` realitateinstalat` de legile nemiloase ale r`zboiului: „Apostol, cu ochii în fundul c`ru]ii, z`riprintre scånduri, pe [oseaua care fugea înapoi, un g`tej stråmb, întocmai forma crengiide pe copacul cu spånzuratul singuratec, în stånga”.
P`durea este un simbol al vie]ii care se regenereaz` continuu, îns`, prin asocierecu termenul „spånzura]ilor”, ea devine un spa]iu c`ruia i se perverte[te func]iaprimordial`, sintagma din titlu numind o asociere nefireasc`, brutal` a vie]ii înplenitudinea ei, cu moartea ca act punitiv, provocat de o voin]` tutelar`, infernal`.
Combina]ia lexical` din titlu sugereaz` [i propor]iile infinite, nem`surabile pe caremoartea le cap`t` în perioadele de r`zboi, [irul imens de vie]i curmate, de sacrificii.
Semnifica]ia acestei embleme a r`zboiului absurd [i nimicitor se dezv`luie [i prinreac]iile personajelor. Klapka este îngrozit [i capabil de orice la[itate pentru a nuajunge s` atårne în [treang, Bologa este cuprins de „o spaim` ciudat`” [i începe s`murmure, ma[inal, o rug`ciune, numai sublocotenentul care îl conduce pe Bologa înarest, cu c`ru]a, îl roag` pe vizitiu s` måne caii mai încet, ca s` se desfete cupriveli[tea spånzura]ilor, nemaiputåndu-[i „st`påni uimirea [i chiar o bucurie”.
Moartea prin spånzurare este, în lumea militarilor, cea mai dezonorant`, cuvenit`tr`d`torilor [i dezertorilor, îns`, în roman, ea nu apare decåt cu semnifica]ia de actcriminal [i abuziv, ca form` de reprimare brutal` a tendin]elor de trezire [i demanifestare a con[tiin]ei na]ionale, a patriotismului, a gestului moral într-un combatantpus în mi[care de un stat multina]ional, uciga[. Replica lui Gross: „Nimic nu e maipresus de om” face ca vorbe precum „vin`”, „tr`dare”, „stat” s`-[i piard` în]elesul.
P`durea spånzura]ilor nu poate ap`rea decåt acolo unde individul înceteaz` s` maifie un docil instrument de lupt`, un simplu executant.
Compozi]ia. Romanul este alc`tuit din patru c`r]i, fiecare cuprinzånd 11 capitole,mai pu]in ultima, care are doar opt capitole, fapt ce poate sugera o încheiere brusc`,o curmare nefireasc` [i nea[teptat` a unei vie]i.
Prima carte prezint` evolu]ia lui Apostol Bologa, de la momentul spånzur`rii luiSvoboda, pån` la dezl`n]uirea atacului rusesc care face s` e[ueze planul dezert`riiofi]erului romån, grav r`nit.
A doua carte este istorisirea convalescen]ei lui Bologa [i a reîntoarcerii, în concediude refacere, acas`, dup` o a doua pl`nuire de a dezerta la romåni, z`d`rnicit` defebr`. Apostol rupe logodna cu Marta [i simte c` îl redobånde[te pe Dumnezeu în sine.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
85
Cartea a treia înf`]i[eaz` logodna cu Ilona, fiica groparului Vidor, dar [i convocarealocotenentului ca membru al Cur]ii Mar]iale, pentru a judeca doisprezece romåni, civili,b`nui]i de tr`dare, precum [i tentativa lui Apostol de a trece linia frontului la romåni.
Cartea a patra aduce evenimentele la punctul ultim: arestarea lui Apostol de c`trelocotenentul Varga, condamnarea la moarte [i execu]ia lui, prin spånzurare.
Romanul are o structur` echilibrat`. În cele patru p`r]i alterneaz` momentele deechilibru cu acelea de tensiune [i de surescitare. Dramatismul încerc`rilor, la care estesupus protagonistul, cre[te, g`sindu-[i punctul maxim în partea de final.
Subiectul este relativ simplu, dar zguduitor, în înc`rc`tura lui emo]ional`: un ofi]erromån, înrolat în armata austro-ungar`, autorul mai multor fapte de vitejie r`spl`tite cumedalii, se mut` împreun` cu regimentul din care f`cea parte, pe frontul din Ardeal.Pus în imposibilitatea de a lupta contra celor de un neam cu el, locotenentul încearc`s` treac` la a[a-zisul inamic, dar este prins [i spånzurat.
Expozi]iunea fixeaz` cadrul, localitatea Zirin, pe frontul rusesc [i las` s` se deduc`timpul: perioada Primului R`zboi Mondial. Ea se întrep`trunde, în capitolul I al primeic`r]i, cu intriga ce integreaz` scena execu]iei ofi]erului ceh Svoboda, învinuit de a fiîncercat s` treac` la inamic, cu h`r]i [i cu planuri de lupt`. Bologa f`cuse parte dincompletul de judecat` [i votase f`r` ezitare, în favoarea pedepsei cu moartea.
Desf`[urarea ac]iunii acumuleaz`, prin derulare relativ lent`, o multitudine de fapte.Bologa îl cunoa[te pe c`pitanul nou venit, ceh [i el, Otto Klapka, ulterior prietenul luicel mai devotat. Distruge reflectorul rusesc, fapt` de mare bravur`, [i este propuspentru decorare, felicitat de generalul Karg însu[i. Auzind vestea c` divizia sa va trecepe frontul romånesc, locotenentul îndr`zne[te s`-i cear` generalului s`-l lase pe un altcåmp de lupt`, rug`minte acceptat` formal, dar care va displ`cea v`dit superioruluis`u. Bologa a[teapt` zorii, pentru a trece la inamic, dar armata rus` atac` [i el ester`nit foarte grav. Dup` o perioad` lung` de spitalizare, pentru a avea r`gazul s` serefac`, este trimis s` lucreze în spatele frontului, la biroul coloanei de muni]ii din satulLunca. Î[i face din nou un plan de a dezerta, de data aceasta la romåni, dar estedoboråt de febr` [i trimis, în concediu, acas`, în tårgu[orul Parva, pentru o lun`. Aicirupe logodna cu Marta, fiica avocatului Dom[a, dintr-un motiv mai mult închipuit [i intr`în conflict cu un fost coleg de [coal`, ajuns acum un renegat. Rechemat la divizie, selogode[te cu Ilona, fiica groparului Vidor, la care st` în gazd` [i, curånd, afl` c` esterechemat s` fac` parte din tribunalul militar, spre a judeca pe doisprezece romåni careau trecut linia frontului, b`nui]i de tr`dare. Aproape halucinat, f`r` s` fi avut timp s` sepreg`teasc`, se îndreapt` spre liniile romånilor.
Prinderea lui de c`tre Varga, odinioar` bun prieten al s`u, ofi]er de carier` extremde zelos, reprezint` punctul culminant [i marcheaz` finalul c`r]ii a treia.
Deznod`måntul prezint` refuzul lui Apostol de a se l`sa ap`rat [i moartea lui, prinspånzurare, în zori.
De[i mijlocul preferat de Rebreanu este înaintarea liniar` a nara]iunii, exist` înroman [i cåteva momente de retrospec]ie, cel mai important fiind acela al reconstituiriibiografiei lui Bologa, plasat imediat dup` deschiderea ac]iunii, în capitolul al doilea.Acesta are rolul de a facilita în]elegerea reac]iilor protagonistului, incapacitatea lui dea se fixa asupra unui ideal, asupra unui ]el.
Conflictul se instaleaz` înc` din deschiderea romanului, sugerat de efectul imaginiispånzur`torii asupra celor ce o contempl` [i, pu]in mai tårziu, de cel al priviriispånzuratului asupra lui Bologa. El r`måne latent, cunoa[te momente de intensificare,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
86
apoi de atenuare, pån` la manifestarea acut` din scena judec`rii protagonistului dec`tre Curtea Mar]ial`.
În general, Apostol î[i m`rturise[te tulbur`rile [i dorin]a de a face pace cu propriacon[tiin]` doar lui Klapka, în ochii celorlal]i p`strånd un relativ echilibru. Doar în final,în fa]a comisiei de judecat`, el r`bufne[te revoltat [i månios, exteriorizåndu-[i toatefrustr`rile în`bu[ite: „Mai repede, mai repede, pentru Dumnezeu...” [i apoi „r`gu[it”: „–Omorå]i-m`!”
Conflictul interior al eroului vine din inconsecven]ele acestuia, din graba cu care î[iasum` ni[te principii de via]`, str`ine configura]iei lui suflete[ti. Este de multe oriexagerat în atitudini: verific` t`ria [treangului lui Svoboda, trimite caporalul în sat s`aduc` un scaun pe care s` se urce cel ce va fi spånzurat, de[i nimeni nu-i ceruse s`se ocupe de aceste detalii; renun]` la angajamentul de c`s`torie cu Marta, fiic` deavocat, logodindu-se prea curånd cu Ilona, fata analfabet` a unui ]`ran [.a.Dep`[e[teun impas cauzator de suferin]` [i face o nou` alegere, radical deosebit`, provocatoarea noi dureri [i regrete. De cele mai multe ori, Rebreanu alege detaliul fizic, pentru adezv`lui tr`irile intense ale eroului s`u: „... Bologa, cu buzele albe [i cu ochii aprin[i,parc-ar fi avut friguri”.
Mai rar, apeleaz` la monologul interior, surprinzåndu-i fr`månt`rile: „Ce ridicol amfost cu concep]ia de via]`! se gåndi apoi deodat`. Cum nu mi-am dat oare seama c`o formul` neroad` nu poate ]ine piept vie]ii niciodat`?”
Chiar [i conflictele exterioare (cu Varga, cu Gross, cu generalul Karg, cu notarulP`l`gie[u) sunt tot o form` de manifestare a conflictului sufletesc. Principiile inflexibileale celorlal]i sunt, pentru o anumit` perioad`, ale eroului însu[i, dar dep`[ite, dup` unmoment de criz`.
Opozi]ia fa]` de ei este chiar r`zvr`tirea fa]` de sine, de pe o alt` treapt` deîn]elegere a lumii.
Structural, romanul se organizeaz` pe dou` planuri: cel al evenimentelor [i cel alecourilor în con[tiin]`, acesta din urm` avånd prioritate. Ca în orice roman de tip doric(N. Manolescu), în P`dureeaa spånzzuraa]]iloor autorul alege pentru eroul s`u doar aceleevenimente care pot deveni cauze precise ale unor efecte sigure. Spånzurarea luiSvoboda genereaz` obsesia vinov`]iei lui Apostol, iubirea abia înfiripat` pentru Ilonadetermin` ruptura de Marta, reg`sirea lui Dumnezeu face ca Apostol s` primeasc`moartea cu sete de lumin` etc. Cele dou` planuri fuzioneaz`, compunånd un destintragic.
Ca [i în Ioon, P`dureeaa spånzzuraa]]iloor este un corp sferoid, incipitul [i finalul fiindrealizate simetric. Incipitul construie[te o imagine sumbr`, a sfår[itului unei zilemohoråte de toamn`, într-o „cåmpie neagr`”, devitalizat`, „în]epat` ici-colo cu arboriar`mii”. Cenu[iul cerului, negrul p`måntului, ro[ul bolnav al copacilor se completeaz`cromatic cu „rana p`måntului” din care doi gropari arunc` „lut galben, lipicios”. Albulcrucilor din cimitirul militar este, în acest peisaj, aproape violent, reamintind for]a mereuproasp`t`, nes`tul` a mor]ii. Cåmpul semantic al extinc]iei domin` în chip absolutdescrierea am`nun]it`, realizat` lent, cu o tehnic` cinematografic`: satul Zirin st` „subo pånz` de fum [i de påcl`”, pomii sunt desfrunzi]i, turnul bisericii e spintecat de unobuz, se disting, „spre miaz`noapte”, „ruinele g`rii”, cåmpul e devastat de toamn` [ide semnele unui r`zboi care pare f`r` sfår[it.
Aceast` înregistrare ap`s`toare a împrejurimilor include [i imaginea celor dou`cimitire: al satului – „cu cruci rupte, putrezite, rare, f`r` poart`”, ca [i cånd moartea ar
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
87
fi aici un fenomen izolat, aproape uitat [i cel militar – „cu crucile albe, proaspete”, s`la[neînc`p`tor pentru atåtea vie]i sacrificate.
{i deasupra tuturor acestor repere pe care alunec` privirea se înal]`spånzur`toarea „înfipt` la marginea satului”, amenin]`toare, ce „întindea bra]ul cu[treangul spre cåmpia neagr`”. Impresia creat` de acest peisaj macabru e sintetizat`într-o replic` a caporalului care supravegheaz` preg`tirile pentru uciderea [iîngroparea lui Svoboda: „– Ce via]` mai e [i asta... Încotro te ui]i, numai moarte, [imorminte, [i mor]i...”
Dup` execu]ia cehului, întunericul invadeaz` cuprinsul [i sufletele, dup` cumremarc`, înfiorat, Bologa însu[i: „– Ce întunerec, Doamne, ce întunerec s-a l`sat pep`månt...”
Printr-un violent contrast, „numai spånzur`toarea albea nep`s`toare, împrejmuit`de crucile albe din cimitirul militar”. Albul devine spectral, „o sugestie” a primejdiilorinfinite, mereu treze [i de neînl`turat.
În tot acest peisaj dominat de tenebre persist` o lumin`, „str`lucirea însufle]it`” dinochii condamnatului la moarte, imposibil de nimicit chiar de c`tre moarteaatotst`pånitoare.
Finalul exploateaz` acela[i motiv al spånzur`torii/ spånzur`rii, numai c` momentulales pentru executarea pedepsei capitale este sfår[itul nop]ii. Cåteva detaliireamintesc scena ini]ial` a romanului: spånzur`toarea este „un stålp alb [i lucios”,p`måntul gropii se înf`]i[eaz` „deschis ca o ran` uråt`, g`lbuie”.
Spre deosebire de incipit, aceast` ultim` secven]` are un puternic caracter deirealitate. La lumina f`cliilor, Apostol nu mai recunoa[te chipurile [i nici glasurile, î[iz`re[te numele scris pe crucea de lemn, dar nu-l mai asociaz` cu sine. Dac`, asiståndla moartea lui Svoboda, î[i sim]ea creierii clocotind [i î[i auzea „b`t`ile inimii, ca ni[teciocane”, în preajma propriei dispari]ii „î[i plimba lini[tit privirea peste mul]imea”stråns` [i, între hohotele de plåns ale lui Klapka, „fu cuprins de un val de iubire izvoråt`parc` din r`runchii p`måntului”. În chiar clipa cånd î[i potrive[te singur [treangul, seveste[te r`s`ritul soarelui.
Evolu]ia personajului este echivalent` cu o parcurgere a unui traseu labirintic alcon[tiin]ei. Ca s` poat` ajunge de la întuneric la lumin`, eroul traverseaz` experien]aredobåndirii propriului suflet, a iubirii, a lui Dumnezeu, a propriei identit`]i.
Personajele sunt de factur` realist` [i, în consecin]`, devin tipuri: Bologa –indecisul, Klapka – la[ul, Varga – zelosul, Marta – cocheta etc. Construirea lor pe odominant` caracterial` nu le face schematice îns`. Preotul Constantin Boteanu, ca [iKlapka, are mereu în fa]` spectrul nenorocirii familiale, ceea ce îl face extrem deprudent, chiar la[. Cu toate acestea, cei doi nu-[i pierd doza de însufle]ire care îi faceoameni [i îi împinge s` se expun` totu[i pericolului pe care au vrut cu orice chip s`-levite. Boteanu este atåt de înfrico[at de pedeapsa care se ab`tuse asupra lui, dinpricina sentimentelor sale patriotice, încåt se teme s` vorbeasc` romåne[te cu Apostol[i refuz` s`-i asculte spovedania în care locotenentul include planurile lui de trecere aliniei frontului la romåni. Klapka, la råndul s`u, se îngroze[te în fa]a dezv`luirilor luiBologa despre planurile lui de a dezerta [i încearc` din r`sputeri s`-l conving` s`renun]e la gåndul periculos. Îns` tot Boteanu este acela care îl cunun` cu Ilona pelocotenentul suspect, în ochii generalului Karg, pentru scrupulele sale patriotice [i totel îl încurajeaz` în clipele dinaintea mor]ii. Klapka se ofer` s`-l apere pe Bologa laproces [i o face împotriva voin]ei acestuia, iar scena final` consemneaz` [i reac]ia
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
88
nest`pånit` a cehului care plånge, b`tåndu-se cu pumnii în piept, nesocotind astfelorice b`nuial` de împ`rt`[ire a sentimentelor celui spånzurat, care ar putea c`deaasupra sa.
Camarazii de front ai lui Apostol reprezint` un „subcon[tient satelit”, exterior alprotagonistului (Al. Protopopescu, Roomaanul psihooloogic roomåneesc).
Concep]ia lui Gross despre stat ca despre un mecanism strivitor, uciga[, viziuneaumanist`, îndatorat` iubirii fa]` de cel`lalt a lui Cervenco, mentalitatea rigid`, de soldatcare e dator s` execute ordinele, f`r` s` le cånt`reasc`, a lui Varga reprezint` laolalt`idei care se ciocnesc în mintea lui Bologa însu[i, sfå[iat între op]iuni sau convingeridivergente. Aceste personaje devin voci ale con[tiin]ei romånului care tatoneaz` c`ilespre un adev`r stabil, situat dincolo de circumstan]e.
În general, rostul celorlalte personaje este s` lumineze anumite fa]ete alepersonalit`]ii protagonistului.
Apostol Bologa este un tån`r ofi]er romån din armata austro-ungar`, înrolat dintr-ohot`råre pripit`, care a curmat studiile sale de filosofie de la Universitatea dinBudapesta.
Fiul unui avocat memorandist, „scump la vorb` [i ve[nic serios” [i al unei tineresfioase, delicate [i c`s`torite la numai [aptesprezece ani, Apostol se vede, înc` dincopil`rie, „îmbr`]i[at de o dragoste matern` idolatr`”, resim]ind totodat` „adåncatmosfera grav` pe care o impusese tat`l s`u în cas`”. Educa]ia pe care o prime[testimuleaz` în el dou` direc]ii ale dragostei [i ale responsabilit`]ii: Dumnezeu (prininfluen]a mamei sale) [i neamul (prin îndemnurile [i exemplul personal al tat`lui dar [iprin pildele eroice ale str`mo[ilor s`i atåt pe linie patern` cåt [i matern`).
Utilizånd tehnica flash-bbackului, Rebreanu realizeaz` un sumar biografic pentruBologa, amintind transa mistic` a b`iatului de [ase ani care, în biseric`, este martor laîntruparea lui Dumnezeu, apoi criza sufleteasc` a adolescentului care, pierzåndu-[itat`l, simte cum se pr`bu[e[te în el credin]a divin`.
Momentul de la care porne[te ac]iunea propulseaz` în prim-plan o con[tiin]`eliberat` de idolii familiei [i ai copil`riei sale. Conceptul de dumnezeire [i acela deneam sunt înlocuite cu cel al statului, al colectivit`]ii organizate în afara c`reia „omulsingur nu e cu nimic mai mult decåt un vierme”.
Portretul fizic al personajului cumuleaz` cåteva tr`s`turi aspectuale completate cudetalii despre st`rile l`untrice: „În ochii lui Apostol Bologa, alba[tri [i adånci]i în cap seaprinse o måndrie stranie” sau: „Pe buzele sub]iri, cu col]uri supte ale locotenentuluir`s`ri un amestec de ironie [i de dispre]”. Este „în`ltu], foarte zvelt, cu o frunte alb`[i foarte fr`måntat`”. Apostol, cel din postura ini]ial`, de robot al datoriei fa]` de stat,izbucne[te „foarte nervos [i cu vocea zgårietoare” în preajma spånzur`torii ce se înal]`pentru Svoboda, dup` ce constat` atåtea neglijen]e în preg`tirea execu]iei.
Eroul este un personaj rotund, a c`rui evolu]ie „const` într-o repetare a triunghiului:eveniment-revela]ie, criz`, solu]ie. Nu exist` în P`dureeaa spånzzuraa]]iloor decåt acestconflict f`r` armisti]iu.”1
Autocaracterizåndu-sse, i se prezint` lui Klapka, chiar de la prima lor întålnire, drept„o fire excesiv de [ov`itoare”, care are îns` „con[tiin]a pe deplin împ`cat`, absolut pedeplin”, în privin]a condamn`rii lui Svoboda. E de ajuns totu[i s` surprind` privireascånteietoare [i måndr` a celui de sub [treang [i s` afle detaliul care favorizase gestul
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
89
1 N. Manolescu, Arca lui Noe, vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980
sublocotenentului ceh, [i anume uciderea tat`lui s`u de membrii aceleia[i armate subal c`rei steag luptau cu to]ii, ca lini[tea lui s` se tulbure definitiv. Intrat într-o criz`adånc`, Apostol se salveaz` momentan, ag`]åndu-se de un reper salvator: neamul.Se simte fericit, „o dragoste mare îi înfiora sufletul”.
Prin monolog interior, Rebreanu reveleaz` reliefurile suflete[ti ale personajului: „Deacum începe o via]` nou`! [...] În sfår[it, mi-am g`sit calea... Au trecut [ov`irile [iîndoielile! De acuma, înainte!” Imediat dup` constatarea acestei schimb`ri de stare,apare vestea c` regimentul lui Bologa va fi mutat pe frontul din Ardeal [i ciclulspaimelor [i al nelini[tilor eroului se reia.
Aflat acas`, dup` o lung` perioad` de convalescen]` petrecut` în spital, Bologa î[iredobånde[te echilibrul, reintegråndu-l în sine pe Dumnezeu [i l`såndu-se cuprins deo nesfår[it` iubire fa]` de oameni. Este starea care îi permite s` ia, f`r` zvårcoliriinutile, hot`rårea de a rupe logodna cu Marta [i apoi de a se logodi cu Ilona. În acestmoment, Apostol [i-a asumat din nou idealurile în numele c`rora fusese crescut,respinse pe rånd, ca fiind false, de c`tre ambi]iosul student la filosofie.
Dar [i aceast` stare e provizorie, echilibrul îi este curmat de numirea a doua oar`la Curtea Mar]ial` [i de recomandarea generalului Karg de a-i pedepsi exemplar peromånii acuza]i de tr`dare, cu alte cuvinte de a vota în favoarea vinov`]iei lor. Ie[ireadin aceast` nou` criz` nu se mai poate face decåt în moarte.
Reac]iile psihologice ale lui Bologa, urm`rite constant, dezv`luie un caracterezitant: exaltare, apoi nesiguran]`, disperare, reechilibrare, într-un ciclu care se reia.
Caracterizarea prin gesturi a personajelor, asociat` celei prin vorbe, devine uneoriemblematic`: „În ne[tire, ca un copil lacom, întinse amåndou` måinile spre lumin`,murmurånd cu gåtul uscat: – Lumina!... Lumina!...” Lumina este aici un simbol aladev`rului absolut, al împ`c`rii dintre gånd, vorb` [i fapt` c`tre care îl îndemnase dincopil`rie tat`l, al armoniei l`untrice depline, pe care Apostol n-o va putea atingeniciodat`.
Numele protagonistului se leag` de ideea credin]ei [i a sacrificiului, exprimat` deApostol însu[i într-un dialog cu Klapka: „Suferin]ele mi-au înfrånt måndria, încåt azi[tiu bine c` numai credin]a c`reia îi jertfe[ti f`r` [ov`ire îns`[i via]a ta, numai aceeate poate måntui!”
Traseul psihologic oscilant al lui Bologa devine tipic pentru fiin]a avåntat`, inapt` s`cånt`reasc` suficient urm`rile faptelor sale, ajuns`, dup` cum m`rturise[te chiar eroul,„o juc`rie neputincioas`, f`r` voin]` adev`rat`, mergånd încotro îl mån` puteri [ihot`råri str`ine de fiin]a lui”.
Perspectiva narativ` par derrière (dind`r`t) face ca naratorul s` [tie totul desprepersonajele sale, în orice moment. Nota]ia exact` despre procesele lor suflete[tivalorific` puterea clarificatoare a compara]iei [i dezv`luirea psihologic` f`cut` prinam`nuntul fizic: „... se ridic` în picioare ca mu[cat de [arpe”; „apoi deodat` îi plesniauzul o voce cunoscut`” sau „Apostol sim]ea toate privirile ca ni[te s`ge]i drept îninim`”.
În surprinderea tr`irilor confuze ale lui Apostol, Rebreanu se folose[te [i de stilulindirect liber, inserånd în discursul narativ gåndurile [i vorbele personajului: „Klapka?...Cine [tie dac` nu Klapka e pricina pr`bu[irii. El a venit cu p`durea spånzura]ilor [i i-apicurat în inim` îndoielile”.
Naratorul este o con[tiin]` exterioar` (extradiegetic) [i relateaz` la persoana atreia, neimplicat (heterodiegetic). Urm`rindu-se un caz de con[tiin]`, misiunea
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
90
fundamental` a naratorului este s` releve un traseu psihologic sinuos. Povestireaevenimentelor antreneaz` obligatoriu [i însemnarea despre oglindirea lor în con[tiin]`.Dezertarea e[uat` a lui Bologa [i a[teptarea verdictului comisiei de judecat` suntfaptele care genereaz` gånduri precum: „Toat` via]a lui trecut` a crescut dintr-or`d`cin` bolnav`, pe care trebuie s` [i-o smulg` din suflet chiar de-acuma. Alt sufletîi trebuie, ferit de ve[nicele ezit`ri [i chibzuiri...”
Nara]iunea se completeaz` astfel firesc cu descrierea de cadru exterior sau de st`riemo]ionale. Ea se desf`[oar` cronologic, cu excep]ia secven]elor de retrospec]ieprivind copil`ria, adolescen]a lui Bologa, anii de facultate petrecu]i la Budapesta,logodna cu Marta [i înrolarea.
Monologul interior cå[tig` propor]ii însemnate, de[i, de cele mai multe ori, gåndurilepersonajului central sunt prezentate nu prin vorbirea l`untric`, ci prin consemn`rilenaratorului auctorial. Ponderea monologului interior este impresionant` în cartea apatra, cånd ac]iunile exterioare se comprim`, dilatåndu-se evenimentele petrecute înplanul con[tiin]ei.
Dialogul are o frecven]` semnificativ` de-a lungul întregii opere, avånd în principalrolul de a exterioriza st`ri suflete[ti, de a impune psihologii veridice. Totodat` elexteriorizeaz` conflicte (Bologa/ Klapka; Bologa/ generalul Karg; Bologa/ Varga), fiindde multe ori tensionat [i contribuind la men]inerea atmosferei sumbre pe care o degaj`întreg romanul.
P`dureeaa spånzzuraa]]iloor este un roman realist psihologic, obiectiv, reie[it „dinn`zuin]a mai general` de a realiza stilul major al culturii noastre”. (T. Vianu)
RReeppeerree ccrriittiiccee• T. Vianu, Artaa proozzaatooriloor roomåni, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1981: „Rebreanu – un
analist al st`rilor de subcon[tien]`, al înv`lm`[elilor de gånduri, al obsesiilor tiranice.P`dureeaa spånzzuraa]]iloor este construit` în întregime pe schema unei obsesii, dirijånderoul din adåncurile subcon[tientului.”
• N. Manolescu, Arcaa lui Nooee, vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980: „... Sunt în definitivtrei imperative care stårnesc mereu în Bologa libertatea de op]iune sau, mai bine,care se înf`]i[eaz` con[tiin]ei neclare a eroului ca fiind propriile lui convingeri:sentimentul datoriei fa]` de stat, ideea na]ional` [i credin]a în Dumnezeu. Statul,neamul [i religia alc`tuiesc tot timpul un trio represiv. Bologa are orgoliulindividualit`]ii [i caut` un acord cu aceste instan]e supraindividuale, nu pe caleaobedien]ei oarbe, ci pe aceea a con[tiin]ei lucide. Le accept` convins de fiecare dat`c` sufletul s`u i-o cere; descoper`, f`r` întårziere, c` a fost manipulat.”
• Ov. S. Crohm`lniceanu, Liteeraaturaa roomån` întree ceelee doou` r`zzbooaaiee moondiaalee, vol. I, Ed.Minerva, Bucure[ti, 1972: „Fiecare am`nunt re]inut în con[tiin]` face parte dintr-un anumitcomplex sufletesc, reconstituit cu tot adev`rul s`u omenesc. St`rile de vid interior, actelema[inale, mecanismele asociative involuntare sunt surprinse dintr-o perspectiv`surprinz`tor de modern`, anticipånd o întreag` literatur` analitic`, nou` la noi.”
• Pompiliu Constantinescu, Roomaanul roomåneesc inteerbeelic, Ed. Minerva, 1977:„Romanul e de o concentrare stråns` în compozi]ie; cu neînsemnate devieri de st`riextatice, de misticism subiectiv, peste care flutur` umbra uria[` a lui Dostoievski, î[iîncordeaz` apoi ritmul alert, halucinant, de pr`bu[ire iremediabil` în haosul uneivoin]e disolute.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
91
92
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiicceeRomanul de analiz` psihologic` a luat na[tere din interesul special al scriitorilor
pentru via]a interioar` a fiin]ei umane. Gånduri, sentimente, st`ri suflete[ti confuze,conflicte ireconciliabile [i crize ale eului în c`utarea propriei identit`]i au fost observatede psihologi [i psihiatri [i au fost transfigurate de scriitori în romanele de analiz`psihologic`. Adoptarea acestei formule de roman înseamn`, implicit, producerea unormodific`ri în structurile tradi]ionale romane[ti.
Arti[tii au în]eles c` un tip uman, un caracter nu poate fi cunoscut, pån` în cele maiprofunde resorturi ale sale, privindu-l doar din exterior. Formulele clasice deconstruc]ie a personajelor prin eviden]ierea unor tr`s`turi dominante nu mai corespundestetic [i, de aceea, se impun metode noi, moderne, de investigare am`nun]it` acon[tiin]ei. Personajul devine, astfel, imprevizibil, [i, uneori, ilogic.
Intriga sau elementul care declan[eaz` ac]iunea în romanul tradi]ional trece în plansecund comparativ cu analiza psihologic`.
Autori precum Marcel Proust, Stendhal, Andre Gide, F. M. Dostoievski, Tolstoi[.a.dizolv` romanul clasic prin multiplicarea perspectivelor narative, prin identificareapersonajului cu naratorul, prin anularea dimensiunii cronologice a ac]iunii [iinstaurarea domina]iei memoriei involuntare.
Prin intermediul operei lui Marcel Proust, p`trund în domeniul literaturii [i ideilefilozofice ale lui Henri Bergson, privind intui]ionismul.
IIII.. CCoonntteexxttuuaalliizzaarreeaa ooppeerreeiiÎn perioada interbelic`, romanele lui Marcel Proust au produs o impresie deosebit`
criticilor literari [i scriitorilor romåni. Analizånd fenomenul, Cornelia {tef`nescuopineaz`: „Noutatea viziunii proustiene s-a impus pe dou` planuri-acela al filozofieidesf`[urate pe cont propriu de autorul însu[i în leg`tur` cu timpul [i memoria, iar pede alt` parte, prin descoperirea aspectului realist al operei. Mai ales aceast` tr`s`tur`a fost pus` în eviden]` de c`tre comentatorii romåni, care v`d în opera lui Proust, maimult decåt criticii francezi, nu numai o introspec]ie redus` la problemele eului în timp,ci o vast` fresc` social`, în care, cu alte mijloace decåt acelea ale lui Saint-Simon oriBalzac, el reconstituie tabloul societ`]ii franceze.” 1
Concep]ia despre literatur` a lui Camil Petrescu se cristalizeaz` în volumul deeseuri Teze [i antiteze din 1936, în care semnificativ este eseul Noua structur` [iopera lui Marcel Proust.
Ideile care structureaz` concep]ia scriitorului sunt:
Romanul modern subiectiv, de analiz` psihologic`
1 Cornelia {tef`nescu, Momente ale romanului, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1973
- corelarea literaturii cu [tiin]a, filozofia [i psihologia epocii: „{i r`spunsul ar putea s`fie c` literatura epic` de pån` la Proust nu se mai integra structurii culturii moderne,iar fa]` de evolu]ia realizat` de [tiin]` [i filozofie în ultimii patruzeci de ani, aceast`literatur` epic` r`m`sese anacronic`.”; „Dac` afirm`m c` literatura unei epoci esteîn corela]ie cu psihologia acelei epoci, [i dac` st`ruim s` ar`t`m c` psihologiaîns`[i este în func]ie de explica]ia filozofic` a timpului, ne reîntoarcem cu [i maimult` îndrept`]ire la afirma]ia c` o literatur` trebuie s` fie sincronic` structural,filozofiei [i [tiin]ei ei...”1
- cunoa[terea nemijlocit` a realit`]ii de c`tre artist, autenticitatea: „[...] ca s` evitarbitrariul de a pretinde c` ghicesc ce se întåmpl` în cugetele oamenilor, nu e decåto singur` solu]ie: S` nu descriu decåt ceea ce v`d, ceea ce aud, ceea ceînregistreaz` sim]urile mele, ceea ce gåndesc eu…Aceasta-i singura realitate pecare o pot povesti…Dar aceasta-i realitatea con[tiin]ei mele, con]inutul meupsihologic. . Din mine însumi, eu nu pot ie[i. . Orice a[ face eu nu pot descrie decåtpropriile mele senza]ii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decåt lapersoana întåi.”2
- povestirea pe baza fluxului con[tiin]ei, a memoriei afective involuntare: „Înconstitu]ia prezentului, ca atare, în fluxul con[tiin]ei mele, în acea curgere degånduri, îndoieli, imagini, n`zuin]e, afirma]ii, neg`ri absolute, intr` [i amintirile. [...]Amintirile fac parte din fluxul duratei, dar nu amintirile voluntare, abstrase, ci numaicele involuntare.”3
Alte idei camilpetresciene, privind arta romanului, pot fi extrase din operele salebeletristice:
- luciditatea autoanalizei este exprimat` de {tefan Gheorghidiu, protagonistulromanului Ultimaa nooaaptee dee draagoostee, întåiaa nooaaptee dee r`zzbooi: „Aten]ia [i luciditateanu omoar` voluptatea real`, ci o sporesc, a[a cum de altfel aten]ia spore[te [idurerea de din]i. Marii volupto[i [i cei care tr`iesc intens via]a sunt, neap`rat, [iultralucizi.”
- anticalofilismul este definit în romanul Patul lui Procust: „Un scriitor e un om careexprim` în scris cu o liminar` sinceritate ceea ce a sim]it, ceea ce a gåndit, ceeace i s-a întåmplat în via]`, lui [i celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelorneînsufle]ite. F`r` ortografie, f`r` compozi]ie, f`r` stil [i chiar f`r` caligrafie.”Reprezentan]i ai romanului modern subiectiv, de analiz` psihologic` în literatura
romån` interbelic` sunt: Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Max Blecher [.a.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
93
1 Camil Petrescu, Noua structur` [i oppera lui Marcel Proust, apud Poetica romanului romånesc,Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1987, pag. 158, antologie, note [i repere bibliografice de MirceaRegneal`
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÅIA NOAPTE DE R~ZBOIde Camil Petrescu
Romanul Ultima noapte de dragoste, întåia noapte de r`zboi a fost publicat în anul1930, la zece ani dup` capodopera lui Liviu Rebreanu, Ion.
Geneza operei st` sub semnul biograficului, pentru c` unele pagini din jurnalul decampanie al lui Camil Petrescu au fost utilizate în oper`. Dup` cum m`rturise[tescriitorul, a vrut s` scrie o nuvel` despre r`zboi, dar, fiind prea ampl`, a devenitpunctul de plecare pentru roman. În acela[i scop, al transfigur`rii artistice, timp dezece ani a stråns materiale: c`r]i, articole din ziare, fotografii, tot ceea ce putea s` ajutela reconstruirea atmosferei unei epoci [i a alc`tuit fi[e pentru personajele sale,adev`rate dosare de documentare.
Ultimaa nooaaptee dee draagoostee, întåiaa nooaaptee dee r`zzbooi este un roman modern,subiectiv, în care se construie[te un personaj inteligent [i lucid. Accentul cade, înaceast` oper`, pe tr`irile interioare ale eroului principal, analizate prin tehnicaintrospec]iei. Discursul epic este scris la persoana întåi, ca o confesiune aprotagonistului, {tefan Gheorghidiu, confesiune sus]inut` [i de notele de subsol, dar[i de alternarea planului interior, al reflec]iei [i al tr`irilor, cu cel exterior, al societ`]iibucure[tene din preajma Primului R`zboi Mondial [i al frontului. Relatareaevenimentelor se face prin rememorarea evenimentelor tr`ite, a iubirii matrimoniale.
Nara]iunea la persoana I presupune identitatea naratorului cu personajul [i, prinurmare, perspectiva unic` asupra evenimentelor, a atitudinilor [i a comportamentelor,prezentate sub forma analizei lucide prin reflectarea în propria con[tiin]`.
Tema romanului se raporteaz` la tr`irea a dou` evenimente majore din via]a unuiom-sentimentul erotic [i experien]a mor]ii, în fa]a c`rora omul simte efectul înstr`in`riisau cum spunea Camil Petrescu însu[i: „În fa]a mor]ii [i în dragoste, omul apare înautenticitatea lui.”
Titlul este format dintr-o metafor`, sugerånd cele dou` experien]e existen]iale [ireflexive, pe care le tr`ie[te {tefan Gheorghidiu – iubirea [i r`zboiul, adic` chiar temaromanului .
Simbolul primei nop]i din titlu ar putea fi cel sugerat de Ov. S. Crohm`lniceanu:„Dragostea devine astfel un act acaparator, devorant, care tinde s` anihilezepersonalitatea partenerului.”1, iar cel de-al doilea substantiv „noapte” din titlu joac`rolul unui simbol al mor]ii. Între ultima noapte de dragoste [i întåia noapte de r`zboi,se scrie istoria unui intelectual care aspir` la cunoa[tere absolut`, la ideile pure, lalibertate.
Titlul sus]ine [i structura romanului, cele dou` planuri pe care se dezvolt` ac]iunea[i se construie[te personajul principal, reprezentate de cele dou` p`r]i ale operei:Cartea întåia [i Cartea a doua. Textura intern` a textului este sus]inut` de capacitateareflexiv` a eroului de a se privi pe sine din dou` perspective, ca subiect al cunoa[terii[i ca obiect al cunoa[terii, rezultat al autoanalizei [i al introspec]iei.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
94
1 Ov. S. Crohm`lniceanu, Literatura romån` între cele dou` r`zboaie mondiale, vol. I, Ed.Minerva, Bucure[ti, 1972
Din punct de vedere compozi]ional, se constat` echilibrul [i unitatea formei,ob]inute prin cele [ase capitole ale fiec`rei p`r]i, [i un epilog numit: „Comunicatapocrif.”La acestea se adaog` unitatea perspectivei, artificiul compozi]ional care leag`prima parte de cea de-a doua, prin plasarea în incipit a unei scene, care, din punct devedere cronologic, apar]ine celei de-a doua p`r]i, în care este prezentat r`zboiul.
Ac]iunea romanului este discontinu`, ca urmare a împletirii timpului prezent curememorarea trecutului. Începe ex-abrupto, în prezent (realitatea frontului): „Înprim`vara anului 1916, ca sublocotenent proasp`t, întåia dat` concentrat, luasemparte, cu un regiment de infanterie din capital`, la fortificarea v`ii Prahovei, întreBu[teni [i Predeal.” [i face un salt, prin mijlocirea memoriei afective, în trecut(povestea de dragoste): „Eram însurat de doi ani [i jum`tate cu o coleg` de laUniversitate [i b`nuiam c` m` în[al`.”
{tefan Gheorghidiu, personajul principal, asist` la o discu]ie, despre dragoste, întreofi]eri, pornind de la un articol de ziar, în care se men]iona c` un b`rbat a fost achitat,dup` ce [i-a ucis so]ia, care-l în[elase. Discu]ia are loc la popot`, care, de[i estedescris` ca un loc auster: „«Popota» unde suntem acum e într-o odaie mic`, s`teasc`,mai sus decåt toate satele romåne[ti din munte. E abia mai mare ca o colib`, varuit`în alb, cu dou` paturi înguste la perete, acoperite cu velin]e vechi, [i care acum neslujesc [i drept scaune de masa. O lamp` de «gaz» d` o lumin` g`lbuie, aproape lafel de le[inat` ca a vinului, din paharele mari de ap`, de dinainte. Masa e, fire[te, debrad, ca la cårciumile de drum mare [i acoperita cu pånz` ]`r`neasc`.” devine unspa]iu colocvial, ce dezv`luie lumea, pornind de la faptul divers: „... iar discu]ia e la felcu toate discu]iile literare, filozofice, artistice, politice, militare, religioase ale oamenilorcare, în saloane, în restaurante, în tren, în sala de a[teptare a dentistului, «î[i spunp`rerea lor» cu convingerea neînduplecat` [i matematic` cu care larvele î[i ]es în jurgogo[i.”
Un timp, eroul nu intervine în discu]ie, ascultånd doar p`rerile unor ofi]eri precumFloroiu, Corabu [i Dimiu, pentru c` vrea s` ob]in` o permisie. Tr`ie[te sentimenteintense [i dramatice la gåndul c` nu va putea s`-[i vad` so]ia aflat` la Cåmpulung: „Înmine era o foial` de [erpi...”, iar, cånd nu i se acord` permisia, î[i exprim` brutalp`rerea despre superficialitatea celor care discutau: „Discu]ia dumneavoastr` ecopil`roas` [i primar`. Nu cunoa[te]i nimic din psihologia dragostei. Folosi]i unmaterial nediferen]iat.”
Discu]ia de la popot` constituie cauza declan[`rii memoriei afective a personajului-narator [i al rememor`rii pove[tii de dragoste cu Ela, so]ia sa. {tefan Gheorghidiu,student la filozofie se c`s`tore[te din dragoste cu Ela, o student` de la Litere. De[ierau s`raci, cei doi se iubeau [i lumea lor mic` p`rea perfect`.
Dintr-un capitol cu nume balzacian, Diagonalele unui testament, în care, înc` o dat`se dezv`luie natura ideal` a protagonistului, afl`m c` {tefan mo[tene[te, dup`moartea unchiului s`u, b`trånul avar Tache Gheorghidiu, o avere care-i schimb`destinul. Tinerii c`s`tori]i p`trund în cercurile mondene ale capitalei, abandonåndu-[itreptat vechii prieteni. Via]a lor se compune acum din participarea la ceaiuri dansante,excursii în band`, vizionarea tuturor premierelor de la teatru [i nu doar a spectacolelorbune, cum f`ceau înainte. La insisten]a altui unchi al s`u, deputatul Nae Gheorghidiu[i a omului de afaceri analfabet T`nase Vasilescu Lumån`raru, dar [i a Elei, {tefanintr` în afaceri, în industria metalurgic`. neavånd spirit practic, îns`, pierde o sum` [ise retrage din asocia]ie.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
95
În capitolul „E tot filozofie...”, sunt surprinse aspecte din via]a de intelectual a lui{tefan, dar [i din via]a casnic`. Personajul se construie[te sub ochii no[tri, caintelectual preocupat de specula]iile privind concep]iile lui Kant [i a lui Schopenhauer.Încearc`, într-o scen` sugestiv`, s`-i explice [i Elei problema cunoa[terii prin sim]uri[i prin ra]iune, lec]ia de filozofie fiind, de fapt, un pretext pentru prezentarea unuiepisod erotic.
Curånd, {tefan are b`nuiala c` Ela nu mai este fata de care s-a îndr`gostit [itr`ie[te un tulbur`tor sentiment de îndoial`, care d` na[tere unui conflict interior.Evenimente [i întåmpl`ri, aparent inocente, cap`t` în con[tiin]a lui dimensiunile uneiadev`rate catastrofe pasionale. Analizånd modul în care romancierul prezint` disolu]iaiubirii, Tudor Vianu consider`: „[…] ceea ce izbute[te mai bine autorul Ultimeei noop]]i deedraagoostee... , nu este atåt afundarea în regiunile obscure ale con[tiin]ei, cåt exactitateaaproape [tiin]ific` în despicarea complexelor suflete[ti tipice.” 1
Eroul consider` c` toat` suferin]a lui a început din cauza unui domn G. , pe care l-au cunoscut la o petrecere. În timpul unei excursii, organizate de Ani[oara, veri[oaralui {tefan, la Odobe[ti, Ela i-a acordat o aten]ie prea mare lui G. , ceea ce a trezit însufletul so]ului o suferin]` cråncen`: „Fiecare credem c` femeia care ne iube[te are,p`strate pentru noi, anumite mici gesturi de mångåiere [i frumuse]e, gesturi c`rora noile d`m un anume în]eles [i ne e o suferin]` cråncen` s` vedem c` le are [i pentrualtul.” Parc` o alt` Ela se afla în fa]a lui, iar aceast` nou` imagine îi producea o durerefizic` [i psihic`. A încercat s` cear` explica]ii, dar Ela nu a recunoscut nimic, mai mult,a încercat s`-l conving` de faptul c` acestea sunt regulile în societatea monden`: „A[asunt petrecerile astea. O dat` acas`, niciuna nu se mai gånde[te la cuno[tin]ele [iîntåmpl`rile de aci.” Pentru el, îns`, momentul era grav, iar cuvintele ei ascundeau, înloc s` dezv`luie adev`rul: „Cuvåntul e oricånd un mijloc imperfect de comunicare. Totce e sens, tot ce e adev`r, tot ce e con]inut real scap`, printre silabe [i propozi]iuni, caaburul prin ]evile plesnite.”
La întoarcerea de la Odobe[ti, {tefan face „un bilan] sinistru”[i compar` turnirurilemedievale, care de multe ori se sfår[eau cu aducerea acas` pe scut a unora, cupropria situa]ia: „A[a cum m` întorceam eu cu imaginea femeii iubite, ucis`.”
Momentele de suferin]`, provocate de gelozie, dar [i de repetatele desp`r]iri, dup`excursia de la Odobe[ti sau cånd, venind pe nea[teptate, n-o g`se[te acas` (capitolulÎntre oglinzi paralele), îi provoac` lui {tefan chinul unei analize, pe cåt de lucide, peatåt de dureroase: ”Am suferit din nou mistuitor. Ziua [i noaptea (literalmente), nuputeam gåndi decåt la ea.”La dou` s`pt`måni dup` cea de-a doua împ`care, {tefaneste concentrat [i aranjeaz` ca ea s` plece la Cåmpulung.
A doua experien]`, decisiv`, în planul cunoa[terii o reprezint` r`zboiul. Imaginear`zboiului este demitizat`, transformat` fa]` de aceea eroic` pe care i-o consacraseclasicismul. Înc` din primul capitol, personajul-narator are o atitudine critic` [i ironic`la adresa preg`tirilor de r`zboi, a fortifica]iilor de pe Valea Prahovei: „Ni[te [`n]ule]eca pentru scurgere de ap`, acoperite ici [i colo cu ramuri [i frunzi[, înt`rite cu p`måntca de un lat de mån`, erau botezate de noi tran[ee [i ap`rau un front de vreo zecekilometri.” Peste aceast` slab` preg`tire se suprapun atacurile furibunde aledu[manilor, care seam`n` haos, moarte, mutilare fizic` [i psihic`. Secven]ele, dinroman, în care este descris r`zboiul sunt sus]inute de pagini din jurnalul de campanie
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
al autorului, accentuånd impresia de autenticitate. Capitolul Ne-a acoperit p`måntul luiDumnezeu con]ine unele dintre cele mai cutremur`toare imagini ale r`zboiului dinliteratura romån`.
Pe front, în preajma mor]ii [i al`turi de solda]ii s`i, eroul are parte de experien]eunice: comuniunea cu simplitatea sufleteasc` a poporului prin receptarea doinei, pedrumul spre Ruc`r: „Aci, la r`spåntia de drum mare, îmi simt tot sufletul deschis ca oran`. E o întålnire cu cåntecul p`måntului, [i stranie transpunere între chinurile iubiriimele de ora[ [i chinurile adunate, ca o drojdie, în sufletul `sta ob[tesc de r`spåntie.”,apropierea de oameni ca elementar` solidaritate: „Acum oamenii de aici... îmi suntsingurii aproape [i sunt mai aproape de ei decåt de mama [i de surorile mele.” [idescoperirea universului infinit: „[...] n-a[ vrea s` existe pe lume o experien]` definitiv`,ca aceea pe care o voi face, de la care s` lipsesc, mai exact, s` lipseasc` ea dinîntregul meu sufletesc. [...] cu un eu limitat în infinitul lumii, niciun punct de vedere,nicio stabilitate de raporturi nu mai era posibil`, [i deci nicio putin]` de realizaresufleteasc`.”
Spectacol terifiant, ordine contradictorii, spaima de moarte, imagini vizuale [iauditive hiperbolizante sunt liniile de for]` ale viziunii artistice. Ac]iunea este dinamic`,precipitat`, cu ritm sus]inut. Abund` verbele de mi[care la timpul prezent [i interjec]iileverbale. În mijlocul Apocalipsei, {tefan simte responsabilitate fa]` de oamenii dinplutonul s`u [i, mai ales, mult` compasiune. Are, de asemenea, impresia c` sedeta[eaz` de realitate [i reflecteaz` asupra ei precum unii dintre condamna]ii lamoarte, c`ci r`zboiul pare o nesfår[it` noapte. În ciuda ororilor, r`zboiul îl ajut` s` sereg`seasc`, s` descopere adev`rurile majore ale existen]ei.
Este r`nit [i, dup` o perioad` de spitalizare, se întoarce acas`. Dup` experien]ar`zboiului, reîntålnirea cu Ela nu-i mai produce emo]ie [i suferin]`. Observ` cu ironiesemnele îmb`trånirii pe chipul [i pe trupul ei [i, brusc, decide s` se despart` de ea.
Finalul este deschis: „A doua zi m-am mutat la hotel pentru s`pt`måna pe careaveam s-o mai petrec în permisie. I-am d`ruit nevesti-mi înc` o sum` ca aceea cerut`de ea la Cåmpulung [i m-am interesat s` v`d cu ce formalitate îi pot d`rui casele dela Constan]a. I-am scris c`-i las absolut tot ce e în cas`, de la obiecte de pre] la c`r]i...de la lucruri personale, la amintiri. Adic` tot trecutul.” Îmbog`]it prin experien]ar`zboiului [i eliberat de limit`rile unei iubiri care i-a produs o suferin]` profund`, {tefaneste preg`tit pentru o alt` etap` a existen]ei sale.
Fundalul romanului este realizat ca fresc` social`, a[a cum se întåmpl` înromanele realiste. Este conturat spa]iul citadin, în care tr`ie[te o lume eterogen`,mediocr`, perfect adaptat`: boga]i avari, afaceri[ti analfabe]i, politicieni abili. }elulsuprem este banul, care se poate ob]ine prin afaceri, precum Vasilescu Lumån`rarusau printr-o c`s`torie convenabil`, cum a f`cut unchiul Tache. Mo[tenirea este vånat`de to]i, ca la Balzac. Familia nu are r`d`cini afective [i, tocmai de aceea, pare s` seîndep`rteze de rosturile ei tradi]ionale.
Apar un tip nou, politicianul consacrat: „... Nae Gheorghidiu e unul din cei maide[tep]i [i mai periculo[i oameni din ]ara romåneasc`.” [i noi teme de dezbatere:politica [i r`zboiul.
Via]a monden` a capitalei este descris` prin obiceiurile celor boga]i: serate,petreceri, distrac]ii superficiale, la limita moralit`]ii.
Armata este ilustrat` prin tipuri [i ipostaze de ofi]eri [i solda]i, dar [i prin descriereadetaliat` a frontului [i a r`zboiului.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
97
În acest context, personajul principal, ilustrånd tipul intelectualul pare desprins derealitate [i tr`ie[te o dram` a cunoa[terii absolute.
{tefan Gheorghidiu este un narator-actor, adic` îndepline[te atåt func]ia depersonaj principal, cåt [i pe aceea de reprezentare a lumii fic]ionale, fiind un alter-egoal autorului însu[i. Ordonarea [i coeren]a materialului epic se fac din perspectivacon[tiin]ei sale. El ilustreaz` intelectualul nonconformist, inadaptat într-o societatedominat` de bani [i de snobism, dezinteresat de latura material` a existen]ei, adept alfilozofiei idealiste, pe care o aplic` asupra realit`]ii imperfecte.
Personajul aproape nu are portret fizic, îns` nu-i lipsesc datele de identitate/starecivil`: tån`r student la filozofie, la Universitatea din Bucure[ti, provenind dintr-o families`rac`, al c`rui tat`, Corneliu Gheorghidiu, profesor universitar [i publicist recunoscut,murise de tån`r l`sånd familia cu datorii. Mama sa [i cele dou` surori alc`tuiau familia.Avea doi unchi, b`trånul avar Tache [i deputatul Nae, apreciat liberal. Se c`s`tore[te,din dragoste, cu Ela, o coleg` de facultate. Devine [i el profesor universitar, esteconcentrat [i pleac` pe front, în Primul r`zboi Mondial. Tr`ie[te intens sentimentecontradictorii, b`nuind c` so]ia îl în[al` [i, dup` o dureroas` experien]` a r`zboiului,revine în capital` [i se desparte de ea.
Portretul moral al personajului este impresionant. El se contureaz` prin tehnici aleanalizei psihologice: introspec]ia, sondarea psihicului omenesc pån` la limitasubcon[tientului, monologul interior, prin care sunt surprinse, cu luciditate, st`ri psihicetensionate, aduse în planul scriiturii prin fluxul con[tiin]ei.
Caracterul reflexiv al personajului reiese din primele pagini ale romanului, în scenade la popot`, cånd î[i dezv`luie concep]ia despre iubire. G`sim, în monologul interior,argumentele aspira]iei sale c`tre absolut: „O iubire mare e mai curånd un proces deautosugestie... [...]Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic peurm`. [...] Trebuie s` se [tie c` [i iubirea are riscurile ei. c` acei care se iubesc audrept de via]` [i de moarte, unul asupra celuilalt.”Analizånd sentimentul pån` în celemai adånci resorturi ale sale, {tefan concluzioneaz` c` a iubit întåi din orgoliu, pentruca, ulterior, s` ajung` s` nu mai poat` tr`i f`r` Ela: „Sim]eam c` femeia aceasta eraa mea în exemplar unic, a[a ca eul meu, ca mama mea, c` ne întålnisem de laînceputul lumii, peste toate devenirile, amåndoi, [i aveam s` pierim la fel amåndoi.”
Personalitatea complex` a personajului se completeaz` cu alte tr`s`turi, ce reiesdin evenimentele ce au succedat c`s`toriei [i din analiza acestora. Masa luat`,împreun` cu familia, la unchiul Tache este construit` din motive [i tehnici balzaciene(mo[tenirea, avarul, orfanul, tehnica detaliului semnificativ). Cu aceast` ocazie, {tefanap`r` onoarea tat`lui s`u, acuzat de unchii s`i c` „fusese nepractic [i neserios”,dezv`luindu-[i dezinteresul total fa]` de condi]ia material` a existen]ei, dar [iaprecierea pentru tipul de inteligen]` analitic`. Dac` respectatul deputat NaeGheorghidiu, critic` gåndirea filozofic`: „Cu Kant `la al dumitale [i cu Schopenhauernu faci în afaceri nicio brånz` .”, {tefan comenteaz` avizat: „E gre[it s` soco]i c` lafirile mediocre inteligen]a r`måne deasupra intereselor. La origin` (Bergson areneîndoios dreptate) inteligen]a n-a fost decåt un mod practic, un instrument deadaptare la mediu, un mijloc pentru ap`rarea intereselor. La imensa majoritate aoamenilor ea a r`mas [i azi acela[i lucru.”
Dintr-o asemenea concep]ie, s-a n`scut [i ironia mu[c`toare a unui r`spunsdecisiv, formulat în ap`rarea memoriei tat`lui: „De cele mai multe ori p`rintele carelas` avere copiilor le transmite [i calit`]ile prin care a f`cut averea: un obraz mai gros,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
98
un stomac în stare s` digere [i ou` clocite, ceva din urå]enia nevestei luate pentruaverea ei, neap`rat o [ir` a spin`rii flexibil` ca nuiaua (dac` nu cumva rahitismulnevestei milionare n-a înzestrat-o cu cocoa[` rigid` ca o buturug`). Orice mo[tenire e,s-ar putea zice, un bloc.”
Luciditatea analizei [i superioritatea reflec]iilor apar [i în pasajele monologate,privind sentimentul de triste]e datorat distrugerii iubirii [i dec`derii persoanei fa]` decare î[i manifestase afec]iunea: „Era o suferin]` de neînchipuit, care se hr`nea dinpropria ei substan]`.”
Analizånd modul în care personajul-narator prezint` disolu]ia iubirii, Tudor Vianuconsider`: „[…] ceea ce izbute[te mai bine autorul Ultimeei noop]]i dee draagoostee... , nu esteatåt afundarea în regiunile obscure ale con[tiin]ei, cåt exactitatea aproape [tiin]ific` îndespicarea complexelor suflete[ti tipice.”1 Astfel, dup` p`rerea lui Vianu, exist` cåtevaetape ale analizei:
„Compara]ia fizic` este primul simptom al iubirii care se îndep`rteaz`”2, argumentdedus dintr-o replic` a Elei, dup` ce l-a cunoscut pe elegantul domn G.: „N-ar fi bines`-]i comanzi azi sau måine dou` costume noi?”
„Refuzul intimit`]ii este al doilea simptom.”3 – trimitere la dorin]a Elei de a-l avea înma[in` pe domnul G.;
„Cochet`ria intr` în scen`”4 – aluzie la comportamentul Elei, în timpul excursiei dela Odobe[ti;
„{i deodat` iubirea care suferea se transform` în dispre]ul lucid.”5
Realitatea cumplit` a r`zboiului produce în sufletul lui {tefan alte ecouri.Relativitatea vie]ii, teama de moarte [i de suferin]` fizic`, solidaritatea cu semenii pefront conduc la o cunoa[tere superioar`, la o redescoperire a sinelui în raport cu olume alienat`. La acest nivel al con[tientiz`rii, {tefan poate s` renun]e la Ela, femeiasuperficial`, adaptat` în societate, caracterizat` prin inteligen]` practic`.
Ultimaa nooaaptee dee draagoostee, întåiaa nooaaptee dee r`zzbooi de Camil Petrescu este unroman în care experien]ele personale se îmbin` cu fic]iunea prin moduri [i tehniciinteresante ale prozei moderne, de analiz` psihologic`. Combinånd perspectiveletemporale asupra evenimentelor, simultan` [i ulterioar`, împletind timpul cronologic cuacela psihologic, autorul reu[este s`-[i demonstreze teoria despre roman: „Eram caîntr-o zi imens` [i întåmpl`rile acestea mici, am`nun]ite pån` în frac]ii de impresie,erau printre cele mai importante din via]a mea. Ast`zi, cånd le scriu pe hårtie, îmi dauseama, iar [i iar, c` tot ce povestesc nu are importan]` decåt pentru mine, c` nici nuare sens s` fie povestite[... .]c`ci singura existen]` real` e aceea a con[tiin]ei.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
1977: „Exist` o psihologie profesional` a r`zboiului, pe care d. Camil Petrescu odescifreaz` cu st`pånire de sine, cu obiectivitate rece, în scene caracteristice, înîntåmpl`ri tr`ite, cu febrilitate [i dramatism. E o încordare patetic`, un nerv vibrant, oplasticitate sclipitoare, prins` în formule pregnante, în acest jurnal de campanie, careun ascunde nimic din ororile [i r`sturnarea moral` a r`zboiului.”
• Constantin Ciopraga, Peersoonaalitaateeaa liteeraaturii roomånee, Institutul European, 1997: „Numateria romanesc` e nou` la el, ci poetica romanului, mai precis regia comunic`rii,aspira]ia de a urca de la individual la general, la esen]a ultim` a fenomenelor. [...] Înpersonajul-pivot, la Camil, e de fapt acela[i personaj dezolat, mereu în criz`, mereuîn variante complementare, intelectual de o relevan]` superioar` în planul ideilor, dare[uånd lamentabil în ordine pragmatic`.”
• Ovid S. Crohm`lniceanu, Cinci proozzaatoori în cinci feeluri dee leectur`, Editura CarteaRomåneasc`, 1984: „Camil Petrescu ne împ`rt`[e[te în Ultimaa nooaaptee dee draagoostee,întåiaa nooaaptee dee r`zzbooi o experien]` proprie, nemijlocit`. Cel pu]in a doua parte dinroman (Jurnalul de front) ]ine s` ne fac` a uita c` naratorul e un personaj literar({tefan Gheorghidiu), vocea autorului însu[i amestecåndu-se adesea cu a lui, pån`la confundare.”
• Mario Vargas Llosa, Scrisoori c`tree un tån`r roomaancieer, Ed. Humanitas, Bucure[ti,2003: „De[i tema timpului, care a fascinat atî]ia gînditori [i creatori (printre ei peBorges, cel ce a fantazat multe texte despre el), a dat na[tere la multiple teorii,diferite [i divergente, totu[i cred c` to]i putem fi de acord cel pu]in cu aceast` simpl`deosebire: exist` un timp cronologic [i un altul, psihologic. Primul exist` obiectiv,independent de subiectivitatea noastr`, [i este cel pe care îl m`sur`m dup` mi[careaastrelor în spa]iu [i dup` diversele pozi]ii ocupate între ele de planete, acel timp ceroade din noi de cum ne na[tem pe lume pîn` cînd disp`rem [i st`pîne[te curbafatidic` a vie]ii tuturor existen]elor. Dar mai este [i un timp psihologic, de care sîntemcon[tien]i în func]ie de ce facem sau nu facem [i care graviteaz` într-un fel foartediferit în emo]iile noastre. Acest timp trece repede cînd ne bucur`m de ceva [i necufund`m în experien]e intense [i exaltante, care ne farmec`, ne distrag [i neabsorb. Dimpotriv`, se amplific` nem`surat [i pare nesfîr[it – secundele trec caminutele, iar acestea ca orele – cînd a[tept`m [i suferim, cînd împrejurarea sausitua]ia noastr` anume (singur`tatea, a[teptarea, catastrofa care ne înconjoar`,expectativa a ceva ce trebuie ori nu s` se întîmple) ne d` o con[tiin]` acut` a acesteiscurgeri care, tocmai fiindc` am dori s` se iu]easc`, pare a se încetini, a seîmpotmoli, a se opri.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
100
Romanul realist-bbalzacian
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiicceeScriitorul francez Balzac a impus în literatura universal` un model de roman, prin
care a dorit: „... s` scrie o istorie a moravurilor [i s` descrie cu minu]iozitate diferiteletipuri umane [...] Inten]ia lui Balzac este deci de a crea un roman totalizant, pe drumuldeschis de W. Scott. F`cånd „concuren]` St`rii Civile, conform celebrei sale formule,Balzac a extins considerabil sfera de influen]` a romanului: pe de o parte, a multiplicattehnicile uzitate (dialoguri, descrieri, conflicte), iar pe de alt` parte, a consolidatvaloarea filozofic` a genului.” 1 El a descris, în romanele sale Eugénie Grandet, Mo[Goriot, Iluzii pierdute [.a., tipurile umane în mediul lor caracteristic [i a cercetatpsihologia [i comportamentele umane.
Balzacianismul este un concept ce define[te maniera de a scrie prin utilizarea unortehnici specifice autorului francez. Scriitorul este un pictor al moravurilor unei epoci, elcreeaz` o tipologie de personaje prin raportarea la mediul social (personajul esteconstruit în stråns` leg`tur` cu lumea în care tr`ie[te, caracterul lui este determinat deaceasta, el este un produs al mediului s`u de via]`), „Descrie-mi vizuina [i o s`-]i spuncine este animalul care o locuie[te”. (Balzac)?, utilizeaz` prototipuri reale, tehnicadetaliului semnificativ, folose[te documentele în sprijinul imagina]iei, fresca social` etc.
IIII.. CCoonntteexxttuuaalliizzaarreeaa ooppeerreeiiÎn cronici [i articole teoretice privitoare la proz`, G. C`linescu judec` romanul din
perspectiva creatorului, optånd pentru modelul balzacian, care nu sparge tipareletradi]iei, pentru c`: „... are o adev`rat` alergie fa]` de romanul de introspec]ie”.2
C`linescu afirm`: „Romanul este expresia direct` a vie]ii f`r` ac]iuni personale [if`r` obliga]iuni de originalitate temperamental` [i verbal` [i, ca atare, cere în primulrånd o mare experien]` de via]`.”3 El refuz` formula reprezentat` de romanele luiMarcel Proust, considerånd c` nu existau condi]iile realiz`rii introspec]iei, prin urmare:„Tipul firesc de roman romånesc este deocamdat` acela obiectiv.”4 {i ader` la Balzac,ale c`rui romane: „a[a de documentate, în aparen]`, sunt pline de [...] înalt`semnifica]ie uman`.”5
101
1 Gilles Philippe, Romanul, de la teorii la analize, Institutul European, Ia[i, 20022 D. Micu, Între Appollo [i Dionysos, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1979.3 G. C`linescu, Ulysse, E. P. L. , Bucure[ti 1967.4 ibidem5 ibidem
George C`linescu (1899-1965) instituie, în perioada interbelic`, formula romanuluirealist obiectiv de factur` balzacian`, prin care a dorit s` dea o replic` literaturiisubiective [i cu accente lirice. Proza sa cuprinde volumele: Cartea nun]ii (1933),Enigma Otiliei (1938), Bietul Ioanide (1953) [i Scrinul negru (1965).
Enigmaa Otilieei de George C`linescu ilustreaz` specia roman prin faptul c` are odimensiune mare, ac]iune complex` desf`[urat` pe mai multe planuri grupate în jurulunui nucleu, care presupune prezen]a mai multor personaje, ce tr`iesc conflicteputernice interioare [i/sau exterioare. Opera corespunde estetic unei concep]ii realistea autorului, care transfigureaz` realitatea în art` printr-o tehnic` balzacian`.
Perspectiva narativ` este caracterizat` prin situarea naratorului în spatelepersonajelor [i a evenimentelor, extradiegetic, un narator omniscient [i obiectiv.Timpul diegezei (al relat`rii evenimentelor) este evident anterior istoriei (al produceriilor), ceea ce sus]ine ipostaza naratorului auctor, care relateaz` evenimente într-undiscurs la persoana a treia.
Problematica romanului este dat` de patru teme evidente: cea social`,particularizat` în manier` balzacian` ca fresc` a societ`]ii bucure[tene de la începutulsecolului al XX-lea, a paternit`]ii [i a mo[tenirii, tot o tem` balzacian`, cu filia]ii pe liniaputerii nefaste a banului asupra individului [i a stratific`rii sociale cu repercusiuniprivind rela]iile interumane, tema iubirii corespunzånd evolu]iei cuplului Felix-Otilia [itema form`rii, care-l vizeaz` pe Felix, erou de bildungsroman.
Structura romanului este reprezentat` de evolu]ia ac]iunii pe trei planuri narative:un plan al destinului lui Felix Sima, adolescentul orfan care vrea s`-[i fac` o carier` laBucure[ti – bildungsroman, legat de cel al Otiliei M`rculescu, al doilea plan – al lupteiclanului Tulea pentru averea lui Costache Giurgiuveanu [i al treilea – al evolu]ieiarivistului St`nic` Ra]iu, personaj tipic pentru epoca de ascensiune a burghezieibucure[tene dintre cele dou` r`zboaie mondiale. Cele trei planuri principale seîmpletesc cu altele, secundare, în care sunt descrise scene importante pentruconturarea unei veritabile fresce sociale.
Compozi]ional, romanul se caracterizez` prin existen]a celor XX de capitole, în careevenimentele [i episoadele narative sunt înl`n]uite cronologic, liniar. Inser]ia unorelemente de modernitate – între care analiza psihologic`, prin intermediul c`reiapesonajele au via]` interioar`, apropiindu-se de persoana real`, iar unele dintre ele secaracterizeaz` prin devia]ii psihice datorate eredit`]ii [i/sau mediului ce eviden]iaz`stilul c`linescian – sparge uneori cronologia faptelor. De asemenea, se observ`caracterul scenic al multor fragmente, realizat prin dialog, prin tehnica restrångeriitreptate a focaliz`rii, prin detaliile didascalice care accentueaz` dramatismul vie]ii. Înacela[i sens, analepsa (evocarea), prolepsa (anticiparea)[i elipsa unor evenimente dindiegez` sunt m`rci ale modernit`]ii romanului.
Titlul romanului incit` la reflec]ie: femeia –surs` a frumuse]ii, a misterului, încifrarea vie]ii. Otilia este, conform titlului, personajul principal, eponim, ilustrånd, dinperspectiva autorului, sufletul complicat al femeii, imposibil de încadrat în canoaneleunei epoci dominate de mediocritate [i avari]ie. În subtext, titlul trimite [i la tipologia
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
102
feminin` propus` de C`linescu, de la femeia defeminizat`, gen Aurica [i Aglae, lafemeia curtezan` – precum Georgeta [i pån` la femeia-copil-mister, Otilia.
Titlul se oglinde[te în con]inut, în tehnica poliedric` a construc]iei personajuluieponim, care devine modern, complex [i contradictoriu, multiplicat în ochii celorlal]i,dar mai ales în reprezentarea lui Felix: „Felix se închise în biroul lui [i scoase vecheafotografie pe care i-o d`duse Otilia. Ce deosebire!Unde era Otilia de alt`dat`? Nunumai Otilia era o enigm`, ci [i destinul însu[i.”
De re]inut este [i faptul c`, ini]ial, romanul s-a numit P`rin]]ii Otilieei, sugestiebalzacian` a paternit`]ii; ulterior, editorii au ales Enigmaa Otilieei.
Incipitul fixeaz` coordonatele spa]io-temporale ale ac]iunii. Naratorul î[i asum` unrol de analist [i de critic rafinat. Limbajul lui î[i dezv`luie func]ia referen]ial` [i sedeosebe[te de limbajul unor personaje, cum ar fi cel al Aglaei: „Într-o sear` de laînceputul lui iulie 1909, cu pu]in înainte de orele zece, un tån`r de vreo optsprezeceani, îmbr`cat în uniform` de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sfin]iiApostoli cu un soi de valiz` în mån`, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindc`,obosit o trecea des dintr-o mån` într-alta. Strada era pustie [i întunecat` [i, în ciudaverii, în urma unor ploi generale, r`coroas` [i fo[nitoare ca o p`dure. Într-adev`r, toatecur]ile [i mai ales ograda bisericii erau pline de copaci b`tråni, ca de altfel îndeob[tecur]ile marelui sat cee eeraa aatunci Caapitaalaa. Våntul scutura, dup` popasuri egale,coamele pomilor, f`cånd un tumult nev`zut, [i numai întunecarea [i reaprinderea unuilan de stele d`dea trec`torului b`nuiala c` mari vårfuri de arbori se mi[cau pe cer.”;„De unde s` m` cunoasc`? întreb` Aglae. Cånd a murit m`-sa, era numai atåt […]”
Subiectul romanului se construie[te clasic prin articularea celor cinci momente,expozi]iunea, intriga, desf`[urarea ac]iunii, punctul culminant [i deznod`måntul, într-operfect` coeren]` epic` [i estetic`.
Expozi]iunea se contureaz` din incipit, unde se precizeaz` timpul [i locul ac]iunii:1909, în Bucure[ti. Descrierea str`zii Antim, a casei lui Costache Giurgiuveanu, asalonului, unde p`trunde Felix prima oar` ofer` detalii concrete pentru imaginarealocului ac]iunii. P`trunderea cititorului în acest spa]iu se face treptat, prin tehnicafocaliz`rii [i prin multiplicarea rolurilor naratoriale: auctor, comentator al evenimentelor[i al tipurilor umane reprezentate, regizor care controleaz` traiectul existen]ial alpersonajelor, analist al snobismului burghezilor boga]i, al kitschului realizat în domeniularhitecturii, mobilierului [i al aranjamentelor interioarelor. Gustul estetic al naratoruluise manifest` critic [i în privin]a vestimenta]iei [i a machiajului unor personaje. Efectulde kitsch/ amestecul de stiluri [i impresia de neîngrijit, surprinse în manier` balzacian`,indic` tr`s`turi ale personajelor: „Casa avea un singur cat, a[ezat pe un scund parter-soclu, ale c`rui geamuri p`trate erau acoperite cu hårtie translucid`, imitånd un vitraliude catedral`. Partea de sus privea spre strad` cu patru ferestre de o în`l]ime absurd`,formånd în vårful lor cåte o rozet` gotic`, de[i deasupra lor zid`ria scotea tot atåteamici frontoane clasice, sprijinite pe cåte dou` console. La fa]ad`, acoperi[ul c`dea cuo strea[in` lat`, rezemåndu-se pe console desp`r]ite de casetoane, totul în cel maiantic stil, dar console, frontoane [i casetoane erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zid`riaera cr`pat` [i scorojit` în foarte multe locuri, [i din cr`p`turile dintre fa]ada casei [itrotuar ie[eau îndr`zne] buruienile.”
Expozi]iunea cuprinde [i o scen`, a jocului de c`r]i din casa lui Giurgiuveanu, lacare particip` principalii actan]i ai romanului: clanul Tulea, reprezentat prin Aglae, soralui mo[ Costache, Aurica, fata de m`ritat [i Simion; Otilia M`rculescu, fiica vitreg` a lui
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
103
mo[ Costache;mo[ierul Leonida Pascalopol, prieten [i pretendent la måna Otiliei; mo[Costache Giugiuveanu [i Felix Sima, adolescentul orfan, venit din Ia[i la tutorele lui.Scena are un puternic caracter vizual, fiind construit` prin ochii lui Felix, cu multeam`nunte semnificative.
Aici se contureaz` [i principalele conflicte ale romanului: lupta pentru mo[tenirealui mo[ Costache [i iubirea dintre Felix [i Otilia.
Incursiunea în istoria personajului Felix, din expozi]iune, realizeaz` identitateaacestuia dup` modelul st`rii civile (identificarea persoanei fizice), iar ca modalitate anar`rii este un rezumat: „Uimirea liceanului va p`rea nu se poate mai îndrept`]it`, dac`vom [ti cine era. Se numea Felix Sima [i sosise cu o or` înainte în Bucure[ti veninddin Ia[i, unde fusese elev în clasa a VIII-a a Liceului Internat. Sfår[ise liceul, trecånd[i examenul de capacitate, [i acum venea în Bucure[ti la tutorele s`u, CostacheGiurgiuveanu.” În fragmentul citat, se observ` capacitatea naratorului de a semanifesta demiurgic, auctorial, l`sånd impresia c` [tie mai multe decåt cititorul.
Intriga, privind planul ac]iunii, în care se prezint` istoria unei mo[teniri, secristalizeaz` într-o replic` a Otiliei, care preia rolul de narator, oferind explica]ii pentruFelix, dar [i pentru lector: „Ei, da, tanti Aglae [i cu Aurica nu pot s` m` sufere, fiindc`le e team` c` au s` piard` mo[tenirea... Aurica î[i închipuie c` o s` se m`rite spunåndc` are un unchi bogat... O pocit`... Papa, vezi tu, nu mi-e tat` bun. . Mama a mai fostc`s`torit` înainte, [i cånd a luat pe papa, eu eram de cå]iva ani[...]Dar papa m`iube[te, [i apoi... e îndatorat s` aib` grij` de mine, fiindc` mama i-a dat o mul]ime debani f`r` niciun act, pe care papa i-a våråt în afacerile lui... Dac` nu murea penea[teptate mama, ar fi fost altfel. . papa voia s` m` adopteze. . {i acum ar voi, nu-llas` tanti Aglae...”
Desf`[urarea ac]iunii este marcat` de raportarea naratorului la ordinea temporal`,ceea ce creeaz` provoc`ri continue adresate lectorului. De[i, în linii mari, ac]iuneaeste organizat` cronologic, se constat` unele discontinuit`]i, realizate prin descrieri alemediului sau analize psihologice, prin regresii în trecut pentru refacerea istoriei unorpersonaje, prin rezumarea unor fapte sau prin anticiparea altora, ori prinsimultaneitatea unor fapte petrecute în planuri diferite: „Aceste purt`ri schimbar` într-atåt opinia lui Simion despre St`nic`, încåt cånd Otilia [i Felix porneau la mo[ia luiPascalopol, toat` lumea în casa Tulea vorbea de cununia Olimpiei ca de un evenimentiminent.”
Dup` ce a p`truns în casa lui mo[ Costache, Felix ia cuno[tin]` cu i]ele încålciteale luptei pentru averea acestuia, avere råvnit` de clanul Tulea, mai ales de Aglae [ide cele dou` fete, Aurica [i Olimpia, dar [i de St`nic` Ra]iu, so]ul Olimpiei, elementece intr` în paradigma conflictului exterior. În apropierea Otiliei, tån`rul descoper` [iiubirea inocent`, dar [i gelozia fa]` de poten]ialul candidat la måna fetei, LeonidaPascalopol, ceea ce conduce la un conflict interior, erotic: „Felix î[i d`dea seama c`iube[te pe Otilia, f`r` s` poat` determina con]inutul acestui sentiment.”; „Cånd îns`Pascalopol sosea seara, întåmpinat de råsetele vioaie ale fetei, omagiat cu furtuni deexecu]ii la pianoforte, mångåiat, r`spl`tit cu bucurii naive pentru cel mai mic dar, Felixse întuneca din nou de gelozie [i-i ura mo[ierului o moarte repede.”
Aurica încearc` s`-l atrag` pe Felix în mrejele c`s`toriei, jucånd pentru el rolul feteide m`ritat, gospodin`, cu educa]ie bun` [i cu profund dispre] fa]` de Otilia, pe care oconsider` o fat` de moravuri u[oare. Ea se înscrie, în comportament, în linia descris`de Otilia, manifestånd un mare interes, între]inut [i de mama acesteia, fa]` de Felix, în
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
104
care vede un viitor so]. Cånd Felix în]elege strategia ei [i n-o mai viziteaz`, afl`: „...Aurica s-a plåns lui mo[ Costache c` el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, c` i-a dat bra]ulîn v`zul tuturor pe strad` [i a intrat de atåtea ori în odaia ei, înducånd-o în eroare c`ar avea inten]ii serioase.”
Vizitele în casa Tulea, cu scopul de a-l medita pe corigentul Titi, i-au permis, pe dealt` parte, lui Felix s`-i cunoasc` mai bine pe membrii familiei. Pe Simion, tat`l,suferind de nervi, despre care se spunea c`: „... fusese în tinere]e alt om decåt cel carese vedea, avusese o via]` agitat`, aventuri de dragoste, scandaluri.”, l-a recunoscutdup` faptul c` broda pe etamin`. Mai tårziu boala, de care sufer` Simion, seagraveaz`, el crezåndu-se Dumnezeu, de aceea Aglae îl duce la ospiciu.
Titi are o pasiune de a copia c`r]i po[tale ilustrate, într-o manier` ridicol`, de a-[iordona lucrurile cu o grij` milit`reasc` [i de a se leg`na pe muchia mesei, sugeråndun psihic labil. Trece printr-o criz` erotic` avånd-o ca obiect al adora]iei pe Otilia, apoise c`s`tore[te, pe furi[, cu Ana Soha]chi, spre disperarea Aglaei. Ana se plictise[teîns` repede de Titi, care: „... picta, se leg`na lång` sob`, [edea nemi[cat pe margineapatului, cånd era plictisit, [i refuza orice abatere de la acest program, acuzånd prinposomoråre [i înc`p`]ånare antipatia fa]` de spiritul independent al Anei [...]” [i-[ip`r`se[te so]ul, ulterior divor]ånd. Titi r`måne un aspirant la c`s`torie, ca form` deîmplinire în plan social.
Olimpia, fata cea mare a familiei Tulea, este cerut` în c`s`torie de avocatul St`nic`Ra]iu, c`ruia i se promite ceva zestre, pe care, ulterior Simion nu o mai d`, strigånd c`Olimpia nu e fata lui. Cei doi au un copil, care moare îns` din lipsa de îngrijire. Înschimb, St`nic` e un veritabil tr`g`tor de sfori, colportånd [tiri [i påndind banii lui mo[Costache, iar, între timp, profitånd de to]i pentru a cere bani. Lui Pascalopol îi trimitechiar o scrisoare, stilul epistolar eviden]iind caracterul lui negativ [i imprimånd ac]iuniiefecte comice.
St`nic` se amestec` în treburile tuturor, în c`s`toria lui Titi, în „formarea” erotic` alui Felix, c`ruia i-o recomand` pe Georgeta, o curtezan`, [i pe Lili, o nepoat` mai dedeparte, în casa lui mo[ Costache, spionåndu-i pe cei doi tineri [i ]esånd intrigi fa]` deAglae, cu scopul de a ob]ine ceva din banii b`trånului. Scenariile lui St`nic`, privindîncercarea lui mo[ Costache de a trece toat` averea pe numele Otiliei, o înver[unez`pe Aglae, care crede c` ginerele ei este de[tept [i lupt` pentru binele Olimpiei [i alîntregii familii.
Între timp, mo[ Costache este obsedat de ideea c` îl urm`resc ho]ii [i vrea s` ]in`totul închis, de[i el însu[i îl p`c`le[te pe Felix, luåndu-i din banii încredin]a]i ca tutore[i amån`, de frica Aglaei, adoptarea legal` a Otiliei, cu toate c` pl`nuie[te s`-i fac` ocas` din materiale provenite de la demol`ri, pe care le cump`r` [i le depoziteaz` îngr`dina casei sale.
În planul form`rii adolescentului Felix, sunt prezentate evenimente din via]acotidian`, pagini din via]a de student, rela]ia cu mo[ Costache [i, nu în ultimul rånd,aventura erotic` a personajului. Îndr`gostit de Otilia, c`reia îi [i m`rturise[tesentimentul puternic [i tulbur`tor, gelos, din cauza apropierii dintre Otilia [i Pascalopol,Felix accept` totu[i s`-i vad` casa din Bucure[ti, de pe Calea Victoriei acontracandidatului s`u, apoi face chiar o c`l`torie la mo[ia acestuia. Iluzia realist`,verosimilitatea sunt create în aceste episoade narative, pentru cititor, ca [i laRebreanu, prin detalii topografice. Astfel, mo[ia lui Pascalopol este situat`: „. . la vreo
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
105
cincisprezece kilometri dep`rtare spre Ciulni]a, în direc]ia Dun`rii, departe de liniaferat`, fiind cam la jum`tatea distan]ei dintre C`l`ra[i [i Fete[ti.”
Via]a interioar` a lui Felix este analizat` pe un spa]iu întins, aten]ia cititorului fiindatras` deopotriv` de suferin]a din dragoste [i de reflec]iile despre dragoste aleacestuia: „Îns` Felix era întunecat dintr-o obscur` gelozie. Nu-i pl`ceau demonstra]iilede simpatie fa]` de Otilia, nici m`car sub forma paternit`]ii.”, „Prin educa]ia [i citirile luide pån` aici în]elese c` iubirea e un sentiment care se înf`ptuie[te la to]i oamenii înacela[i chip: prin c`s`torie.”
Tehnica monologului interior este utilizat` pentru a demonstra latura profundmoral` a personalit`]ii tån`rului: „Felix admir` pe Pascalopol [i gåndi c` era un omsuperior, vrednic de imitat. Se c`dea ca [i el s` fie la în`l]imea mo[ierului [i s` deadovezi de aceea[i demnitate. O îndoial` îl chinuia. La cine f`cuse aluziePascalopol?Evident, îi atr`sese aten]ia lui s` nu aib` nicio b`nuial` asupra Otiliei, îns`vorbise de calomnie.” În acela[i timp, Felix se dovede[te credincios idealului s`u de a-[i face o carier`, urmåndu-l pe tat`l s`u, doctorul Felix Sima: „A[tepta cu ner`bdares` se deschid` universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe munc`, voind s`-[ifac` o carier` solid` cåt mai curånd.”
Momentul cånd mo[ Costache se îmboln`ve[te, f`cånd un atac: „Pe la începutul luiseptembrie, într-o zi de ar[i]` tardiv`, cu vånt uscat înec`cios, mo[ Costache seîmpletici din mers, pe cånd cotrob`ia în curte printre c`r`mizile lui, [i c`zu moale jos.”accentueaz` dimensiunea conflictului exterior. Clanul Tulea pune st`pånire pe cas`,sub pretextul de a avea grij` de b`trån, spre disperarea Otiliei. Am`nunte ridicole [ichiar grote[ti se petrec sub ochii celor doi tineri, care sufer` sincer pentru b`trån, înscena unui nou joc de c`r]i. Replicile participan]ilor se construiesc ca în teatrulabsurdului, fiecare dintre personaje referindu-se la propriile interese, f`r` s`construiasc` o comunicare autentic`:
„St`nic`: Parc-a[ månca ceva bun, ceva rar. Îmi vine un miros cunoscut în n`ri, dela bufetul `sta, [i nu [tiu ce.
Auricaa: Dac` n-ai noroc, e degeaba. Po]i s` fii frumoas`, po]i s` ai zestre, po]i s`ie[i în lume [i b`rba]ii nu se uit` la tine. Pentru asta trebuie s` te na[ti. Mai sper [i eucåt`va vreme [i pe urm`, adio. Nu mai sunt nici b`rba]i cavaleri, ca înainte, azi teinvit`, ies cu tine în lume [i apoi se fac c` nu [tiu.
St`nic`: Am p`zit odat` un unchi trei zile [i trei nop]i în [ir, pån` am picat to]i josde oboseal`, [i bolnavul nu mai murea. Cånd ne-am sculat, a patra zi, l-am g`sit rece.”
În mod surprinz`tor, mo[ Costache î[i revine [i, cu sprijinul lui Pascalopol, vrea s`asigure, din punct de vedere material, viitorul Otiliei, îns` nu-[i concretizeaz` dorin]a.Tot Pascalopol face acest lucru, punånd pe numele fetei o sum` suficient` pentru caaceasta s` poat` c`p`ta independen]`.
Punctul culminant al ac]iunii este constituit de moartea b`trånului CostacheGiurgiuveanu. Profitånd de faptul c` b`trånul este singur, St`nic` Ra]iu, nelipsit dinpreajma lui, caut` cu for]a sub saltea [i g`se[te banii. Mo[ Costache face un efortsupraomenesc s`-[i apere avutul, ceea ce-i produce un nou atac, de data aceastamortal.
Deznod`måntul vizeaz` distinct planurile ac]iunii. Otilia îl p`r`se[te pe Felix,l`såndu-l s`-[i finalizeze cariera visat` [i se c`s`tore[te cu Pascalopol, scriindu-i:„Cine a fost în stare de atåta st`pånire e capabil s` înving` [i o dragoste nepotrivit`pentru marele lui viitor.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
106
St`nic` divor]eaz` de Olimpia [i, al`turi de Georgeta, face avere prin rela]ii,considerate de unii „cercuri de morfinomani”, iar Felix: „Dup` încheierea p`cii fuaproape numaidecåt profesor universitar, specialist cunoscut, autor de memorii [icomunic`ri [tiin]ifice, colaborator la tratate de medicin` cu profesori francezi. Sec`s`tori într-un chip care se cheam` str`lucit [i intr`, prin so]ie, într-un cerc depersoane influente.”
Finalul romanului, simetric cu incipitul, este închis, conflictul s-a rezolvat [i nu sepoate imagina o alt` rezolvare. Reluarea descrierii casei lui mo[ Costache [i a vorbelorlui din incipit, ca [i reunirea a dou` dintre personajele importante în ac]iunea romanuluireprezint` elementele de simetrie: „Casa lui mo[ Costache era leproas`, înnegrit`.Poarta era ]inut` cu un lan], [i curtea toat` n`p`dit` cu scae]i. Nu mai p`rea s` fielocuit`. Cele patru ferestre din fa]`, de o în`l]ime absurd`, în`l]au rozetele lor goticepr`fuite, iar marea u[` gotic` avea geamurile plesnite. Felix î[i aduse aminte de searacånd venise cu valiza în mån` [i tr`sese de schel`l`itorul clopo]el. I se p`ru c` ]eastalucioas` a lui Mo[ Costache apare la u[` [i vechile vorbe îi r`sunar` limpede înureche:
– Aici nu st` nimeni!”Finalul con]ine [i un epilog despre soarta Otiliei. Întålnindu-se cu Pascalopol
întåmpl`tor, în tren, Felix afl` c` acesta a divor]at de Otilia, l`sånd-o liber`: „Eram preab`trån, vedeam c` se plictise[te, era o chestiune de umanitate s-o las s`-[i petreac`liber` anii cei mai frumo[i.”
În roman, se dezv`luie [i o impresionant` fresc` a societ`]ii burgheze dinBucure[ti, la începutul secolului al XX-lea, creat` prin viziunea critic` [i caricatural` aautorului. Maniera de figurare a lumii apar]ine tot tehnicii balzaciene, critica literar`vorbind chiar despre o comedie uman` c`linescian`, ale c`rei elemente structurantesunt: arhitectura, interioarele, vestimenta]ia personajelor, mentalitatea epocii etc.
Astfel, arhitectura caselor, care apare chiar din incipit, caracterizat` prin amesteculde stiluri [i forme [i prin o anume del`sare, ilustreaz` o lume a snobismului, a uneigrandori jucate, a avari]iei [i a kitsch-ului: „Nici o cas` nu era prea înalt` [i aproapenici una nu avea cat superior. Îns` varietatea cea mai neprev`zut` a arhitecturii (oper`îndeob[te a zidarilor italieni), m`rimea neobi[nuit` a ferestrelor, în raport cu formascund` a cl`dirilor, ciubuc`ria, ridicul` prin grandoare, amestecul de frontoane grece[ti[i chiar ogive, f`cute îns` din var [i lemn vopsit, umezeala care dezghioca varul [iusc`ciunea care umfla lemn`ria, f`ceau din strada bucure[tean` o caricatur` în moloza unei str`zi italice. În apropierea mån`stirii [i peste drum de ea, o cas` cu ferestreînalte era înc` luminat`.”
Camerele, interioarele, descrise în detaliu, exprim` caracterul personajelor [istatutul social. Salonul din casa Aglaei, în care este invitat Felix, ilustreaz` perfectcaracteristicile oamenilor care locuiesc acolo, lipsa de afectivitate, mimarea bog`]iei,meschin`ria: „Apoi intrar` într-o sal` [i de aici într-o odaie, care trebuia s` fie un soide salon, în care se afla o sofa larg` cu prea multe perne [i un num`r de fotolii de ripsverde, de stil vechi [i neprecis, cu bra]ele deasemeni înc`rcate de perne. O cur`]enie[i o ordine de sanatoriu înghe]au totul, iar atmosfera era înc`rcat` de un mirosp`trunz`tor de ulei.”
Pe de alt` parte, interiorul casei lui Pascalopol, descris prin intermediul aceluia[ipersonaj-reflector, Felix, sugereaz` caracterul blazat [i sofisticat al mo[ierului, ascunsde o masc` a polite]ii [i a civilit`]ii necesare: „Interiorul i se p`ru lui Felix cu mult mai
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
107
rafinat decåt [i-ar fi putut închipui, cunoscånd numai omul, a[a de rezervat [iconven]ional. În loc de pat în dormitor, avea o sofa joas` enorm`, care ocupa opor]iune de odaie. Un mare chilim vechi, de bun` calitate, în culori dulci de otav` oacoperea. Peretele din fund era învelit într-un vast ca[mir de care atårnau arme vechi:iatagane, pistoale cu månere sidefate, o tolb` de s`ge]i exotice.”
Camera Otiliei deconspir` firea ei juc`u[` [i contradictorie, ca [i am`nunte decochet`rie feminin`: „În apropierea ferestrei se afla o mas` de toalet` cu trei oglinzimobile [i cu multe sertare. În fa]a ei se vedea un taburet rotativ de pian. Sertarele dela toalet` [i de la dulapul de haine erau trase afar` în felurite grade, [i-n ele se vedeau,ca ni[te intestine colorate, ghemuri de panglici, c`m`[i de m`tase mototolite, batistede broderie [i tot soiul de nimicuri de fat`.”
Fresca social` se completeaz` cu prezentarea mentalit`]ii epocii transpuse înfic]iunea literar`. Concep]ia despre via]` a personajelor, ipocrizia care domin` înrela]iile interumane, chiar în cele de rudenie, institu]ia c`s`toriei, care pune problemadomina]iei sau a libert`]ii în interiorul cuplului, rela]ia dintre p`rin]i [i copii [i, nu înultimul rånd, problema orfanilor [i, implicit, a paternit`]ii contureaz` un universverosimil, prin care cititorul este plasat într-un analogon al realit`]ii. Un exempluedificator, în privin]a descrierii mentalit`]ii vremii, este reprezentat de St`nic` Ra]iu.Avocat f`r` procese, våneaz` o zestre care s`-i asigure intrarea în cercurile celorboga]i. C`s`torit cu Olimpia, fata mai mare a familiei Tulea, mimeaz` fidelitatea [iresponsabilitatea ce decurg din statutul de so] [i de tat` într-o scrisoare tragi-comic`,c`tre Pascalopol, care aminte[te de presta]ia personajului Ric` Venturiano dincomedia O noapte furtunoas` a lui I. L. Caragiale: „Existen]a mea este un martiriuînchinat la dou` fiin]e dragi: Olimpia [i fiul meu. O fatalitate nemiloas` mi-a statîmpotriv` de cåt`va vreme, încåt acum sunt în postura tragic` de a nu-mi putea hr`nifamilia anemiat` [i debil`. Fii a[a de bun s`-mi împrumu]i o sut` de franci, pe care îivoi restitui la prima ocazie. În caz de refuz, sunt decis s` termin cu aceast` mizerabil`existen]` [i te rog s` ocrote[ti familia mea.” La înmormåntarea copilului, care, r`massingur, f`r` supravegherea p`rin]ilor, s-a zbuciumat mult [i a c`zut, murind din cauzaaceasta, Olimpia „fu nep`s`toare [i plictisit`”, iar St`nic`: „... plånse cu hohote,cå[tigåndu-[i simpatia femeilor care se g`sesc mai tot timpul prin cimitire.”Cabotinismul lui St`nic`, adic` urm`rirea unor efectelor teatrale cu mijloace facile, deprost gust, este accentuat în anun]ul din ziarul Universul, în care men]iona dataînmormånt`rii [i care, desigur, fusese compus de el: „De-a pururi sfå[ia]i suflete[te,plini de revolt` în contra cerului nemilos: St`nic` [i Olimpia Ra]iu, p`rin]i; Simion [iAglae Tulea, bunici; Aurica Tulea, m`tu[`; precum [i familiile înrudite: Giurgiuveanu,M`rculescu, Sima au nem`rginita durere de a v` anun]a ridicarea la ceruri a uniculuilor fiu, AUREL RA}IU (Reli[or) în vårst` de dou` luni r`pus de o îngrozitoare boal`,care a istovit trupu[orul lui mic, l`sånd pe t`ticu [i m`mica lui f`r` niciun sens în via]`.În curånd, vor fi [i ei lång` tine, îngera[ scump!
Trista solemnitate a înmormånt`rii va avea loc etc. , To]i cei care l-au cunoscut [ipre]uit sunt implora]i s` asiste.”
Personajele din romanul Enigma Otiliei subliniaz` realismul clasic balzacian, suntpurt`toare ale unei tr`s`turi dominante de caracter, formeaz` o tipologie realist-clasic`: mo[ Costache Giurgiuveanu-avarul, St`nic` Ra]iu-arivistul: „... erou balcanic,bucure[tean, St`nic` Ra]iu, personajul exemplar al romanului, merit` s` fie considerato crea]ie de prim rang, pe linia epicii romåne[ti, în galeria noastr` na]ional`, al`turi de
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
108
Dinu P`turic` [i Lic` Trubaduru.”1. Ca erou balcanic, St`nic` Ra]iu se define[te prininconstan]` [i lipsa valorilor morale, susceptibil de o prea mare adaptabilitate la mediu.Aglae – „baba absolut` f`r` cusur în r`u”, Aurica-fata b`trån`, de m`ritat îmbog`]escgaleria tipurilor balzaciene. Personaje moderne, comportånd fenomene psihicedeviante, ar putea fi Simion Tulea-b`trånul decrepit [i Titi Tulea – retardatul.
Felix Sima, tipul adolescentului în formare, este personajul-reflector, care ofer` oimagine par]ial` [i subiectiv` asupra evenimentelor prin tehnica focaliz`rii [i actor, înacela[i timp, fiind participant la ac]iune. Orfan ca [i Otilia, inocent, avånd o educa]ies`n`toas`, Felix oscileaz` între împlinirea erotic` [i des`vår[irea sa în cariera visat`.Portretul fizic este realizat în incipit, cånd personajul ilustreaz` motivul str`inului: „Fa]aîi era îns` juvenil` [i prelung`, aproape feminin` din pricina [uvi]elor mari de p`r ce-ic`deau de sub [apc`, dar culoarea m`slinie a obrazului [i t`ietura elinic` a nasuluicorectau printr-o not` voluntar` întåia impresie.”
Otilia este construit` prin cele mai moderne mijloace epice, de relativizare a uneieroine [i a[a ambigue, prin defini]ie: fata ingenu`, student` la Conservator, capabil`de tr`iri nea[teptate [i neobi[nuite, o enigm` pentru Felix [i pentru Pascalopol.Însu[irile Otiliei sunt suma unor perspective ale altor personaje (reflectare poliedric`):pentru Aglae [i Aurica este o fat` de moravuri u[oare; pentru St`nic` o partid` bun`,o femeie care [tie s` se descurce; pentru mo[ Costache Otilia este un copil, pe care-l iube[te [i vrea s`-l înfieze. Felix are pentru ea sentimente contradictorii: „Nici eu nu[tiu cum te iubesc, ca pe o logodnic`, ca pe o mam` a[ zice, dac` n-ai fi mai tån`r`decåt mine.” Prin caracterizarea direct` f`cut` de narator se completeaz`personalitatea ei incitant`: „Ea visa viitorul ca un [ir de explozii neprev`zute. Putea s-o r`peasc` un englez s-o duc` în Indii, putea s`-l roage pe Pascalopol s-o duc` înRusia, dar s` se fixeze pe jum`tate din gr`dina lui mo[ Costache îi era odios. Ra]ional,în]elegea planul, îns` sufletul ei era invadat de nelini[tea copilului c`ruia i sepreg`te[te plecarea într-un orfelinat.”
Otilia este personajul principal, eponim, identificåndu-se drept fiica celei de-a douaso]ii a lui Costache Giurgiuveanu. Statutul moral [i psihologic o define[te caadolescent` inteligent`, contradictorie în comportament, amestec fermec`tor deinocen]` [i maturitate. Portretul ei se articuleaz`, întåi, prin comportamentism (fapte,gesturi, replici), apoi prin tehnica poliedric`.
Autorul folose[te, în construc]ia portretelor fizice ale personajelor, [i tehnicabalzacian` a detaliului semnificativ, care trimite la o tr`s`tur` psihic`. De exemplu, înscena jocului de c`r]i din incipit, prin ochii lui Felix, ca personaj-reflector, descoperimportretele personajelor [i coresponden]a lor cu dominanta caracterologic`:
Otilia: „Fata, sub]iric`, îmbr`cat` într-o rochie foarte larg` pe poale, dar stråns` tarela mijloc [i cu o mare coleret` de dantel` pe umeri, îi întinse cu franche]e un bra] gol[i delicat.”
Mo[ Costache [i avari]ia lui exprimat` prin defectul de vorbire: „Omul spån p`ru tota[a de plictisit de întrebare, clipi de cåteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glasnea[teptat de r`gu[it, aproape [optit, duhnind a tutun, r`spunse repede:
Nu-nu-nu [tiu…. nu-nu st` nimeni aici, nu cunosc…”Leonida Pascalopol: „Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos,
totu[i evitånd impresia de exces, c`rnos la fa]` [i rumen ca un negustor, îns` elegant
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
109
1 I. Negoi]escu, Istoria literaturii romåne, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1991.
prin fine]ea pielii [i t`ietura englezeasc` a must`]ii c`runte. P`rul rar, dar bine ales într-o c`rare care mergea din mijlocul frun]ii pån` la ceaf`, lan]ul greu de aur cu breloc lavest`, hainele de stof` fin`, parfumul discret în care intra [i o nuan]` de tabac, toateacestea reparau cu des`vår[ire, în apropiere, neajunsurile vårstei [i ale corpolen]ei.”
Aglae Tulea: „Era o doamn` cam de aceea[i vårst` cu Pascalopol, cu p`rul negrupiept`nat bine într-o coafur` japonez`. Fa]a îi era g`lbicioas`, gura cu buzele sub]iri,acre, nasul încovoiat [i acut, obrajii br`zda]i de cåteva cute mari, acuzånd o sl`birebrusc`. Ochii îi erau bulbuca]i ca [i aceia ai b`trånului, cu care sem`na pu]in, [i aveadealtfel aceea[i mi[care moale a pleoapelor. Era îmbr`cat` cu bluz` de m`taseneagr` cu numeroase cercule]e, stråns` la gåt cu o mare agraf` de os [i sugrumat`la mijloc cu un cordon de piele, în care se vedea, prins` de un l`n]i[or, urechea unuicesule] de aur.”
Aurica: „Era o fat` cam de treizeci de ani, cu ochii proeminen]i ca [i ai Aglaei, cufa]a prelung`, sfår[ind într-o b`rbie ca un ac, cu tåmple mari încercuite de dou` [iruride cozi împletite. {edea cu coatele pe mas` [i cu capul între palme, privind jocul celordoi.”
Simion: „Un b`rbat în vårst`, cu papuci verzi în picioare [i cu o broboad` pe umerimi[ca måinile asupra mesei, ]intind atent. Avea must`]i pleo[tite [i un mic smoc debarb`. […] domnul cu broboad` broda cu lån` de felurite culori o bucat` de etamin`întins` pe un mic gherghef.”
Mo[ Costache: „…. un omule] sub]ire [i pu]in încovoiat. Capul îi era atins de ocalvi]ie total`, [i fa]a p`rea aproape spån` [i, din cauza aceasta, aproape p`trat`.Buzele îi erau întoarse în afar` [i galbene de prea mult fumat, acoperind numai doidin]i vizibil, ca ni[te a[chii de os. Omul, a c`rui vårst` desigur înaintat` r`månea totu[iincert`, zåmbea cu cei doi din]i, clipind rar [i moale, întocmai ca bufni]ele sup`rate deo lumin` brusc`, privind întreb`tor [i profund contrariat.”
Arta narativ` a lui C`linescu se caracterizeaz` prin combinarea, dozareaelementelor ce ]in de curente artistice diferite. Astfel, predominant, realismul clasicbalzacian are ca pilon formula romanului realist, de observa]ie social`, la care seadaug` tema operei, portretele personajelor, descrierile detaliate, tipologiile depersonaje. Realismul balzacian este îns` de multe ori subminat de metode [i tehniciale modernit`]ii: personaje moderne, prezent`ri ale unor cazuri psihiatrice, deviante,parodierea lumii descrise, tehnici dramatice prin care romanul devine teatrum mundi,limbaje diferite folosite în descrieri, care tr`deaz` pe naratorul „cu expertiz`[tiin]ific`”1.
Romantismul este sus]inut de figura sugestiv` a antitezei, utilizat` în portretele luiFelix [i al lui St`nic`, al Otiliei [i al Auric`i, de motivul ruinelor, care apare în descriereapeisajului de la mo[ia lui Pascalopol: „Totul ar`ta ca o ruin` trist`, prin materialul ei, unPompei de lut, imposibil de a fi gåndit cu oameni într-însul, confundåndu-se cup`måntul, p`rånd o ran` a lui, o mu[uroire de furnici gigantice.”
De asemenea, descrierea subiectiv` a B`r`ganului [i a cavalcadei turmei de bivolieste construit` în formula estetic` a romantismului, de proiectare a realit`]ii înfantastic: „Cåmpia era a[a de plat` [i de întins`, încåt nu i se z`rea nicio margine.Få[ii enorme de p`månt, care fuseser` lanuri de gråu, erau acum numai ni[te întinsemiri[ti ispr`vite spre orizont, din care se ridica un båzåit formidabil, f`r` oprire de
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
110
1 Nicolae Manolescu, Istoria critic` a literaturii romåne, Ed. Paralelea 45, Bucure[ti 2008
cosa[i, v`rsa]i în atåta cantitate pe cåmp, încåt la trecerea tr`surii, s`reau ca ni[testropi m`run]i de noroi [. .], zarea era astupat` cu des`vå[ire. Nu se vedea niciun om,nicio vietate, afar` de insecte [i de stoluri de vr`bii”; „Colbul crescu ca o furtun` [iînnegri totul. În inima lui se z`riser` întåile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat [iadulmec`tor, ca al unor rinoceri, mergånd ondulat, ca o barc` infernal` pe Styx.”
Enigma Otiliei r`spunde unui proiect al lui George C`linescu de a scrie un romanbalzacian, care ajunge s` se apropie de paradigma modernit`]ii: „Dac` Enigma Otilieie mai modern, faptul se explic` prin aceea c` în loc s` mearg` în sensul con]inutuluirealist-documentar, merge în sensul conven]iei balzaciene: pe care o îngroa[`,punånd-o în eviden]`.”1
IIVV.. RReeppeerree ccrriittiiccee• Ov. S. Crohm`lniceanu, Literatura romån` între cele dou` r`zboaie mondiale, Ed.
Minerva, Bucure[ti, 1972: „Via]a social` e studiat` în spiritul [tiin]elor naturale cusentimentul unit`]ii ansamblului [i cu inten]ia clasific`rii indivizilor pe specii. Se facedescrierea animalului în mediul ambiant, acordåndu-se o mare aten]ie vizuinei, din alc`rei aspect se pot deduce obiceiurile f`pturii ad`postite de ea. De aici limbajulmobilelor, al cl`dirilor, str`zilor [i cartierelor.”
• Constantin Ciopraga, Peersoonaalitaateeaa liteeraaturii roomånee, Institutul European, 1997:„Suntem, în fapt, într-un cadru de comedie, dac` prin comedie se în]elege dislocareaaparen]elor în vederea descoperirii fondului autentic. Råsul nu trece, în roman,dincolo de anumite limite, dar înso]e[te permanent expozi]ia de m`[ti.”
• Matei C`linescu, Cinci fee]]ee aalee moodeernit`]]ii, Ed. Polirom, Ia[i, 2005: „Indiferent declasificarea contextelor în care apare, kitsch-ul implic` întotdeauna no]iunea denepotrivire estetic`. O asemenea nepotrivire apare adeseori în cazul unor obiecteseparate, ale c`ror calit`]i formale (material, form`, dimensiune etc.) nu se potrivesccu con]inutul lor cultural sau inten]ional.”
• Nicolae Balot`, Dee laa Ioon laa Iooaanidee, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1974: „Grotescul esteo dimensiune estetic` pe care o întålnim constant în romanele lui C`linescu, de laformele sale „joase”, primitive sau vulgare, pån` la cele superioare, nobile [...] Dou`procedee frecvent folosite în romanele lui C`linescu implic` prezen]a deform`riigrote[ti. Un asemenea procedeu este bårfa [...] Un alt element al satiricon-ului estefarsa, ca [i întreaga gam` a rizibilului (burlescul, bufoneria, umoristicul, comicul caatare).”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
111
1 Ibidem.
112
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiicceeCf. Dic]]ioonaarului eexplicaativ aal limbii roomånee, 1998:• AUTÉNTIC, -~~, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adev`rul, a c`rui realitate
nu poate fi pus` la îndoial`; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. Dinfr. authentique, lat. authenticus.
• EXPERIÉN}~, experien]e, s. f. 1. Totalitatea cuno[tin]elor pe care oamenii ledobåndesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjur`toare în procesul practiciisocial-istorice, al interac]iunii materiale dintre om [i lumea exterioar`. 2. Verificarea cuno[tin]elor pe cale practic`, prin cercetarea fenomenelor din realitateaînconjur`toare. Experiment. Expr. A face o experien]` = a face o încercare. Din fr.expérience, lat. experientia.
Autenticitatea define[te o norm` estetic` ap`rut` la sfår[itul secolului al XIX-lea,care se fundamenteaz` pe cåteva idei [i atitudini specifice. Astfel, Adrian Marinosintetizeaz` cåteva dintre tr`s`turile acestei formule artistice:
- Opera autentic` ofer` documente de orice tip;- „Autenticitatea d` expresie unor con]inuturi substan]iale.”- „Autenticitatea extrage esen]e, cristalizeaz` tipuri, ridic` particularul la general.”- „Autenticitatea reprezint` triumful naturii asupra culturii [i civiliza]iei... .”- „Constituind o energie spontan`, profund genuin`, autenticitatea nu poate fi decåt
riguroas`, exigent` cu sine îns`[i, imperioas`.”- Autenticitatea înseamn` originalitate;- Autenticitatea presupune anticalofilism (împotriva scrisului frumos).1
IIII.. CCoonntteexxttuuaalliizzaarreeaa ooppeerreeiiExperien]a st` la baza cunoa[terii. Ea reprezint` „aventuri”personale ale fiin]ei în
via]a social`, psihologic`, pe baza c`rora se produc acumul`ri de informa]ii,sediment`ri, transform`ri, avånd drept finalitate cunoa[terea în planul general-uman.
Pentru Mircea Eliade, experien]a este condi]ia de exprimare a autenticit`]ii în art`:„Eu iubesc [i sus]in o anumit` autenticitate [i cred c` literatura personal` are maimulte [anse s` surprind` sufletul unei epoci. De altfel, cam tot ce scriu este personal;chiar cånd scriu lucr`ri [tiin]ifice. Pentru mine, întreaga cultur` trebuie s` fie personal`,visceral`, cum îi spuneam, pentru c` la baza oric`rui organism cultural exist` o intui]ieira]ional`, care nu se poate observa, nu se poate deduce nici coordona, nu poate fitransmis` prin experien]ele altora, nu poate fi înv`]at`.”2
Romanul experien]ei
1 Adrian Marino, Dic]ionar de idei literare, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 19732 Romanul romånesc în interviuri, apud Poetica romanului romånesc, Ed. Eminescu, Bucure[ti,
1987, antologie, note [i repere bibliografice de Mircea Regneal`
De asemenea, el consider` c` scriitorii trebuie s` exploreze, prin personajele lor,experien]ele unice, „deecisivee” din perioada tinere]ii, care conduc la cunoa[terea desine: „Eu nu trag nicio concluzie (în romane subl. n. ), nu prezic nimic, nu îndemn lanimic;eroii mei se lupt` pentru o concluzie, pentru un sens al existen]ei, [i eroii mei î[istrig`, dincolo de carte, îndemnurile pe care le-au ghicit cu experien]a [i cu tinere]ealor.”1
Romanul experien]ei este subsumat, de criticul literar Nicolae Manolescu, ionicului,dar [i, par]ial, corinticului, avånd urm`toarele tr`s`turi:
„Autorul a fost detronat [i a cedat personajelor prerogativele puterii, locul i l-a luatnaratorul.”
„Romanele acestea par a fi scrise pe m`sur` ce se desf`[oar` ac]iunea; sunt ospovedanie, nu o crea]ie senin`.”
„Naratorul este, de data aceasta, fie un personaj în carne [i oase, cu biografie [ipsihologie proprie, cu un punct de vedere clar definit asupra lucrurilor (persoana întåica narator);fie o voce neutr`, asem`n`toare cu aceea impersonal`, dar care î[iînsu[e[te pån` la identificare punctul de vedere al cåte unui personaj (persoana a treiaca protagonist).”2
Alte tr`s`turi ale romanului experien]ei sunt:• folosirea tehnicii jurnalului [i a inser`rii, în opera de fic]iune, a unor documente,
scrisori, acte (A. Gide, Marcel Proust);• împletirea experien]ei sociale [i personale cu mitul [i cu revela]iile mistice;• utilizarea unui limbaj alchimic, prin care se încifreaz` realitatea;• personajul este problematizat, tr`ie[te experien]e existen]iale definitorii.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
113
1 Idem.2 Nicolae Manolesu, Arca lui Noe, Ed. 100+1 Gramar, Bucure[ti, 2000
În lucrarea Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Eugen Simion face urm`toareledelimit`ri (etape/faze) tematice [i estetice la nivelul prozei lui Mircea Eliade: faza indic`(Izabel [i apele diavolului, Maitreyi, {antier), proza de tip existen]ialist, tr`irist(Întoarcerea din Rai, Huliganii), romanul aproape joycian (Lumina ce se stinge), prozafantastic` (Domni[oara Christina, Nop]i la Serampore etc.), proza mitic`. 1
La 24 aprilie 1933, vede lumina tiparului romanul Maitreyi, cel mai izbutit dintretextele adunate în ciclul indian, un roman exotic, inedit ca formul` narativ` (tehnicajurnalului – A. Gide, M. Proust în literatura universal`) [i ca atmosfer`, inclus de criticulliterar Ov. S. Crohm`lniceanu în cadrul literaturii „autenticit`]ii [i experien]ei”.
În ton cu gustul vremii, Eliade a adoptat genul diaristic, ]inånd, cåt a stat în India,un Jurnal, pe care îl valorific` în proza sa autenticist`, încåt se poate afirma: „[…]întåmpl`rile, tipologia, chiar [i datele topografice din romanele indice [...] pot fireîntålnite în jurnal.”2 Romanul poate fi considerat unul al experien]ei: „[...] experien]`erotic` ce «reveleaz` un destin [i nu consecin]ele sale sociale»”3
Pentru Nicolae Manolescu, Maitreyi este un roman ionic: „Ioonicul romanuluiînsemn` psihologism [i analiz`: iar reflec]ia începe s` trag` via]a de månec`.”4
Tema romanului este iubirea ini]iatic`, imposibil`, form` de cunoa[terespiritualizat`, dezvoltat` într-un cadru pitoresc oferit de India, ]ar` pe care Eliade aadmirat-o constant. Doi tineri, un european [i o indianc` tr`iesc o tulbur`toareexperien]` de dragoste, care nu se împline[te din cauze diverse (mentalitate, religie,istorie etc. ), dar care le marcheaz` existen]a prin modul în care cele dou` fiin]e seîmplinesc, sufer` [i-[i asum` sentimentul.
Titlul este reprezentat de numele personajului principal al romanului, personajeponim, avånd ca prototip pe Maitreyi Devi, fiica profesorului de sanscrit` al lui MirceaEliade, Dasgupta. Titlul atrage aten]ia cititorului, prin elementul onomastic, asuprapersonalit`]ii exotice a eroinei.
Compozi]ia romanului articuleaz` epic elementele autobiografice din genul diaristic(jurnal intim), cu nota]iile analitice ale diaristului, cu fic]iunea romanului de dragoste [icu texte epistolare. Romanul are XV capitole, incipit confesiv [i final deschis. Rela]iaspa]iu-timp este nuan]at`, deoarece ac]iunea, din roman, se desf`[oar` anterior tr`iriievenimentelor [i consemn`rii lor în jurnal, timpul m`rturisirii urmeaz` timpului tr`irii. 5
Naratorul – actor men]ioneaz` ca timp al diegezei anul 1929 [i precizeaz` c` peMaitreyi o întålnise cu zece luni mai înainte. Ac]iunea se petrece în India, o ]ar` exotic`[i incitant` pentru un european care manifest` curiozitate intelectual`.
Perspectiva narativ` este subiectiv`, conform` cu programul estetic al autenticit`]iipropus de Mircea Eliade, naratorul este [i personaj, iar discursul epic este construit la
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
114
1 Eugen Simion, Mircea Eliade, sppirit al ampplitudinii, Ed. Demiurg, 19952 Eugen Simion, Fic]iunea jurnalului intim, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2001 3 Ion Lotreanu, Introducere în oppera lui Mircea Eliade, Ed. Minerva, Bucure[ti, 19804 Nicolae Manolesu, opp. cit. 5 Eugen Simion, Timppul tr`irii, timppul m`rturisirii, jurnal pparizian, Ed. Cartea Romåneasc`, 1966
persoana I. M`rcile lexico-gramaticale de validare a naratorului sunt pronumele depersoana I (ne, cu mine, lång` mine, m`, eu) [i verbele de persoana I (nu puteam,iubeam, purtam, credeam): „Acum ne logodim, Allan, îmi spuse ea, privind înainte spreap`.
Începutul acesta solemn m` irit` pu]in. Nu puteam sc`pa de luciditate. ({i oiubeam, Dumnezeule, cît o iubeam!) Mi se p`rea c` va fi o scen` din romane, din ba-ladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare [i demente. Purtam cu minespaima [i supersti]iile unei întregi literaturi, pe care, dac` nu o cetisem, o v`zusemevoluînd lîng` mine, în adolescen]` [i în cei dintîi ani ai tinere]ii. M` stingherea, ca peorice civilizat (eu, care credeam c` m` pot dispensa de civiliza]ie, o pot dezr`d`cinadin mine), fiece gest solemn, fiece cuvînt responsabil, fiecare f`g`duin]`.”
Tehnicile narative – analepsa: „procedeu compozi]ional prin care ordineacronologic` a evenimentelor povestite este afectat` printr-o întoarcere inten]ionat` aautorului în trecut”1 [i prolepsa: „procedeu compozi]ional întålnit în nara]iune careafecteaz` ordinea cronologic` a evenimentelor povestite printr-o proiectareinten]ionat` pe care autorul o face în viitor [i prin istorisirea unui episod ulterior firuluinarativ principal.”2, dubla perspectiv` temporal` conduc la trei niveluri ale scriiturii:jurnalul, nota]iile ulterioare ale diaristului [i confesiunea naratorului3: „Nu mai m-amputut st`pîni [i, pentru c` nu puteam plånge, am scos carnetul din buzunar [i amînceput s` scriu, numai pentru mine. (Recitesc ast`zi acele însemn`ri scrise cu sånge,[i mi se par atît de reci, atåt de oarecare. De pild`: „De ce-au trecut toate? Un pustiuimens în mine. Nimic nu mai are sens. Cînd aud un cåntec bengalez, sus la math, îmivine s` plång. Maitreyi, Maitreyi, Maitreyi. Nu o voi mai vedea niciodat`... „ Cît deincapabili suntem s` red`m, chiar atunci, substan]a unei bucurii sau unei dureri preamari. Am ajuns s` cred c` pentru aceasta numai memoria, numai distan]a le poate davia]`. Jurnalul e sec [i nesemnificativ. )”
Incipitul: „Am [ov`it atåta în fa]a acestui caiet, pentru c` n-am izbutit s` aflu înc`ziua precis` cånd am întålnit-o pe Maitreyi. În însemn`rile mele din acel an n-am g`sitnimic. Numele ei apare acolo mult mai tårziu, dup` ce am ie[it din sanatoriu [i a trebuits` m` mut în casa inginerului Narendra Sen, în cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s-aîntîmplat în 1929, iar eu întålnisem pe Maitreyi cu cel pu]in zece luni mai înainte. {idac` suf`r oarecum începånd aceast` povestire, e tocmai pentru c` nu [tiu cum s`evoc figura ei de-atunci [i nu pot retr`i aievea mirarea mea, nesiguran]a [i turburareacelor dintîi întålniri.” se raporteaz` la concep]ia lui Eliade despre roman, laautenticitate, la conservarea „timpului concret”. Obsesia de a-[i aduce aminte ziua încare a v`zut-o pe Maitreyi tr`deaz` o alt` preocupare – „de tehnic`.”4
Subiectul romanuluiAllan, un tån`r inginer englez, vine la Calcutta atras de mirajul Indiei, dar [i pentru
a-[i face o carier`. Este angajat ca desenator tehnic pe un [antier pentru canalizareadeltei, la Tamluk, condus de inginerul indian Narendra Sen. Ca instan]` a comunic`riiîn roman, Allan are func]ie narativ` dubl`, de narator [i de personaj, de aceea, î[i
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
115
1 Mihaela Popescu, Dic]ionar de stilistic`, Ed. ALL EDUCATIONAL, 2007. 2 Idem. 3 Eugen Simion, Mircea Eliade, sppirit al ampplitudinii, Ed. Demiurg, 19954 Pompiliu Constantinescu, Romanul romånesc interbelic, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1977.
prezint`, de la început, condi]ia social`, moral`, afinit`]ile [i mentalitatea-elementeimportante în imagologia, propus` de text, la întålnirea cu cel`lalt (european-indian):„Venisem cu o sum` de supersti]ii, eram rotarian, foarte måndru de cet`]enia [idescenden]a mea continental`, citeam mult despre fizica matematic` (de[i înadolescen]` voisem s` m` fac misionar) [i scriam aproape zilnic în jurnal.”
Lui Allan îi place munca pe [antier [i are, fa]` de peisajul autohton, pe care-lcontempl` din tren, tr`iri complexe de exaltare [i de empatie, ca valen]e aleexperien]ei profunde pe care o va tr`i aici [i pe care, într-un fel, o anticipeaz`:„Priveam pe fereastr` cåmpiile Bengalului – niciodat` cåntate, niciodat` plånse – [ir`måneam apoi mut fa]` de mine, f`r` s`-mi spun nimic, f`r` s`-mi cer nimic.”„Iubeambucata aceasta de p`månt aproape de mare, cåmpia aceasta plin` de [erpi [idezolat`, în care palmierii erau rari [i tufele parfumate. Iubeam dimine]ile, înainte der`s`ritul zorilor, cînd t`cerea m` f`cea s` chiui de bucurie; o singur`tate aproapeuman`, pe acest cåmp atît de verde [i atît de p`r`sit, a[teptåndu-[i c`l`torul sub celmai frumos cer care mi-a fost dat s`-l v`d vreodat`.”
El locuie[te la Ripon Mansion, în Wellesley Street, al`turi de un eurasian „prost [ifanatic” Harold Carr, pe care îl accept` ca prieten, pentru c` are rela]ii printre familiiledin Calcutta. Cu Harold, discut` prima dat` despre femeile bengaleze, scena se leag`de prima întålnire cu Maitreyi, [i este amuzat de imaginea critic` a prietenului s`udespre indience: „Nu z`u, Allan, cum de-]i poate pl`cea ]ie o bengalez`? Suntdezgust`toare. M-am n`scut aici, în India, [i le cunosc mai bine decît tine. Suntmurdare, crede-m`.”, dar nu este foarte atent la un am`nunt strecurat în replica luiHarold, poate f`r` voie, care disociaz` clar la nivelul celor dou` tipuri de mentalit`]i,european` [i indian`: „{i apoi, nu e nimic de f`cut, nici dragoste. Fata aceea n-are s`-]i întind` niciodat` måna...”
Allan î[i aminte[te c`, atunci cånd a v`zut-o prima oar` pe Maitreyi, i s-a p`ruturåt`: „Mi se p`rea uråt` – cu ochii ei prea mari [i prea negri, cu buzele c`rnoase [ir`sfrånte, cu sånii puternici, de fecioar` bengalez` crescut` prea plin, ca un fruct trecutîn copt.”, dar a fost atras, în mod misterios, de bra]ul ei gol, de pielea brun`. Imagineabra]ului „l-a lovit”, dup` cum afirm` eroul, privirea avånd în aceast` secven]` [i,ulterior, un rol foarte important în comunicarea direct` a tr`irilor personajului în fa]acititorului, dar [i în comunicarea afectiv` a celor doi îndr`gosti]i.
Într-o zi, îl reîntålne[te pe Lucien Metz, un gazetar „incult [i impertinent”, caredore[te s` scrie o carte despre India modern` [i, cum îi lipseau informa]iile desprefemeile bengaleze, îl ia la Narendra Sen, în vizit`. Din perspectiva lui Allan, Sen este„cel dintåi inginer laureat la Edinbourough”, „Brahman veritabil, dar cîtu[i de pu]inortodox. E membru fondator la „Rotary Club„, e membru la „Calcutta Club„, joac` tenisperfect, conduce automobilul, m`nånc` pe[te [i carne, invit` europeni la el în cas` [iîi prezint` nevesti-si.”, iar casa lui are un farmec exotic aparte, care îi trezesc admira]ia[i interesul, deopotriv`.
În atmosfera casei p`rinte[ti, al`turi de familie, Maitreyi pare mai frumoas`, iarAllan este fermecat de misterul care o înconjoar`: „Maitreyi mi s-a p`rut, atunci, multmai frumoas`, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusu]i în argint, cu [alulasemenea cire[elor galbene, [i buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prearo[ii creau parc` o via]` mai pu]in uman` în acest trup înf`[urat [i totu[i transparent,care tr`ia, s-ar fi spus, prin miracol nu prin biologie.” Un joc al privirilor se înfirip` întreei, de altfel privirea va fi mereu men]ionat` în evolu]ia iubirii lor, deoarece Lucien
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
116
întreprinde un demers analitic prea insistent, stånjenind-o pe fat`, iar Allan o lini[te[te:„[...] Maitreyi nu mai [tia unde s` se uite [i tremura toat`, palid`, însp`imîntat`, pîn`ce mi-a întålnit ochii, [i eu i-am zîmbit, [i atunci parc` ar fi g`sit un ostrov pe care s`se odihneasc` [i [i-a fixat privirile în ochii mei, lini[tindu-se lin, f`r` spasme, firesc. Nu[tiu cît a durat privirea aceea, dar ea nu se asem`na cu nici o privire întîlnit` [iîmbr`]i[at` pîn` atunci [...]”
Secven]a este realizat` prin prisma personajului-narator, cu ajutorul descrieriisubiective. Figurile de stil (epitetele cromatice – culoarea ceaiului palid, albi, cusu]i cuargint, negre, prea ro[ii, compara]ia – cu o ]ig`ncu[`, enumera]ia – pulpele [i bra]eleei goale, [i fa]a ei oache[`, frumoas`) sunt coroborate cu nuan]ele magico-reflexiveale imperfectului verbelor: „Cum stam [i-l priveam a[a, intr` – aducånd cu ea oatmosfer` stranie de c`ldur` [i panic` – so]ia inginerului [...].”
La plecarea din casa lui Narendra Sen, Allan tr`ie[te un alt moment important, de„cristalizare” a impresiilor [i tr`irilor fa]` de Maitreyi, moment care declan[eaz`conflictul interior. O vede în curte, relaxat`, råzånd cu poft`, într-o desc`tu[are total`de constrångerile de amfitrion, anterioare: „Nu m` s`turam privind-o, iar acele cîtevaminute mi s-au p`rut nesfîr[ite. Nu [tiu ce spectacol sacru îmi ap`rea mie rîsul ei [is`lb`ticia acelui trup aprins. Aveam sentimentul c` s`vîr[esc un sacrilegiu privind-o,dar nu g`seam puterea s` m` despart de fereastr`.” {i de data aceasta privirea, unelement de comunicare nonverbal`, are rol de cunoa[tere, de informare pentru cititor,deoarece ea înseamn` atrac]ie [i valoare.
La scurt timp dup` aceast` vizit`, Allan este mutat la Assam, cu scopul: „... s`inspecteze terasamentul [i podurile pe linia Lumding-Sadyia” [i, înainte de plecare, d`o petrecere, este v`zut de Narendra Sen, care formuleaz` o judecat` cu un în]elesascuns pentru erou: „Dumneata, Allan, ai alte drumuri înainte. Via]a anglo-indienilor`[tia nu e demn` de dumneata. Eu a[ crede c` î]i stric` mult faptul de a tr`i într-opensiune anglo-indian`; n-ai s` iube[ti niciodat` India al`turi de ei...” La Assam,tån`rul ]ine un jurnal, în care noteaz` toate întåmpl`rile [i impresiile de peste zi.Tr`ie[te sentimente noi, de pionierat, [i exploreaz`, cu un interes nedisimulat, jungla[i India, pe care o descoper` acum altfel decåt în c`r]ile de reportaje [i în romane.C`ldura îns` [i umiditatea îl îmboln`vesc de malarie [i, astfel, luna august îl prinde înspital, întåi la Shillong, apoi la Calcutta. Narendra Sen [i Maitreyi îl viziteaz` la spital[i îl invit` la ei în perioada de convalescen]`. Allan nu b`nuie[te planul ingineruluibengalez de a-l infia [i, de aceea, consider` c` toate demersurile urm`resc s`-lapropie de Maitreyi.
În casa lui Sen, Allan traverseaz` o experien]` total`, care-i schimb` fundamentalimaginea despre India, despre modelul cultural reprezentat de aceasta pentrueuropeni, despre iubire. O sum` de elemente vin s` contureze diferen]ele [i s`înt`reasc` interesul pentru cunoa[tere: sp`latul diminea]a, culoarea pielii, måncarea„primeam la fiecare ceas pr`jituri [i fructe, ceai cu lapte sau nuci de cocos binecur`]ite”, biblioteca bogat`, regulile casei, pe care nu le cuno[tea suficient de bine. Înafara observ`rii mediului [i a familiei sau a servitorilor din cas`-domnul Sen, so]ia, soramai mic` Chabu, v`rul Mantu, Lilu, Khokha, Allan este preocupat [i de Maitreyi, carecontinu` s`-l intrige prin reac]ia pe care i-o provoac` la fiecare întålnire: „M` întrebamcîteodat` ce crede ea despre mine, ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea atåtde schimb`toare a fe]ei (c`ci erau zile cånd se urå]ea [i zile cånd era frumoas` de num` puteam s`tura privind-o). M` întrebam, mai ales, dac` e stupid` ca toate celelalte
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
117
fete sau dac` e, într-adev`r, simpl` ca o primitiv`, a[a cum îmi închipuiam eu c` suntindiencele.”
Intimitatea casei bengaleze ofer` tinerilor prilejul particip`rii comune la uneleevenimente [i al dezvolt`rii unor discu]ii diverse, de cunoa[tere a celuilalt, punånd fa]`în fa]` reprezent`ri, uneori, prejudec`]i, mentalit`]i, valen]e ale unei ontologii indiene[i „experimentarea întålnirii cu cel`lalt ca realitate etic`.”1 În romanul lui Mircea Eliade,descoperirea celuilalt plaseaz` eroii pe urm`toarele coordonate: pentru familia Sen,cel`lalt este str`inul, oaspetele, fiin]a venit` de departe, iar, pentru Allan, cel`lalt estetot str`inul, dar descoperit la el acas` [i, mai ales, este Maitreyi ca simbol al Indiei, fa]`de care personajul manifest` o mare curiozitate reflexiv` .
În aceast` perioad` cåt locuie[te în casa lui Sen, Allan ]ine un jurnal intim, despreiubirea lui cu Maitreyi, care, ulterior, va fi folosit în roman, generånd ceea ce NicolaeManolescu nume[te dubla perspectiv` temporal`: „[...] contemporan` [i ulterioar`.[...]cånd scrie în jurnal întåmpl`rile fiec`rei zile, nu [tie cum se va sfår[i totul, dar cåndrescrie jurnalul sub forma unui roman, cunoa[te acest sfår[it.”2
În afara impresiilor [i a observa]iilor ob]inute printr-o rela]ie direct` cu Maitreyi,Allan afl` de la [eful familiei c` ea are 16 ani, c`: „... trecuse examenul de matricula]iela Universitate, [i se preg`tea pentru Bachelor of Arts.” [i c`: „Scrie poeme filozofice,care îi plac foarte mult lui Tagore...”
Capitolul al V-lea debuteaz` cu o alt` confesiune a naratorului-personaj, complicat`cu aceea a autorului implicat: „A[ vrea s` m`rturisesc de la început [i r`spicat c`niciodat` nu m-am gåndit la dragoste în cele dintîi luni petrecute în tov`r`[iaMaitreyiei. M` ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat [i fascinant în via]a ei. Dac`m` gåndeam adesea la Maitreyi, dac` în jurnalul meu din acel timp se g`sesc notateo seam` din cuvintele [i întåmpl`rile ei, dac`, mai ales, m` turbura [i m` nelini[tea,aceasta se datora straniului [i neîn]elesului din ochii, din r`spunsurile, din råsul ei.Este adev`rat c` spre fata aceasta m` sim]eam atras. Nu [tiu ce farmec [i ce chemareaveau pån` [i pa[ii ei. Dar a[ min]i dac` n-a[ spune c` întreaga mea via]` dinBhowanipore – nu numai fata – mi se p`rea miraculoas` [i ireal`.” Fragmentul con]inem`rcile autenticit`]ii prin „evocarea”, la persoana I, a unor gånduri [i proiecte, a unorcertitudini care adåncesc dimensiunea analizei psihologice, a iubirii.
Perioada taton`rilor, a nedumeririlor [i a ambiguit`]ii se sfår[e[te cånd Maitreyi îipropune s` ia lec]ii împreun`, ea s`-l ajute s` înve]e bengaleza, iar el s`-i predeafranceza, chiar în odaia lui, dup` cum le spusese inginerul. Lec]iile se transform`, îns`,dintr-un joc nevinovat al privirilor, în unul al gesturilor tandre, apoi într-unul erotic, lucruanalizat cu luciditate de Allan în jurnalul s`u: „O observam [i m` l`sam prins de privirilemele, de acea voin]` fluid`, care nu are nimic de-a face cu ochii, de[i porne[te prinei.”; „[...] sim]eam c` voi putea r`måne deasupra jocului, implicat în eventuala eipasiune, dar liber fa]` de mine însumi. Jurnalul acelor s`pt`måni dovede[te îndeajunsaceasta.”
Eroul afl` c` Maitreyi este o fat` rafinat` [i cu un mare poten]ial intelectual, ]ine oconferin]` despre esen]a frumosului, dar nu este în]eleas` de auditoriu pentru c`, dup`cum spune tat`l ei: „A fost prea profund`, a vorbit de lucruri prea intime: despre
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
118
1 Gilles Ferreol, Guy Jucquois, Dic]ionarul alterit`]ii [i al rela]iilor interculturale, Ed. Polirom,2005
2 Nicolae Manolescu, opp. cit.
crea]iune [i emo]ie, despre interiorizarea frumosului, [i publicul n-a putut-o urm`riîntotdeauna.” A doua zi, dup` conferin]`, fata îl invit` în camera ei [i con[tiin]a lui „iaîn primire” un spa]iu al intimit`]ii pe cåt de auster, pe atåt de sugestiv: „Odaia p`reamai degrab` o celul`. De[i era tot atît de mare ca [i a mea, nu avea decåt un pat, unscaun [i dou` perne. În balcon mai era o m`su]` de scris, care apar]inea probabil totod`ii ei. Nici o cadr` pe pere]i, nici un dulap, nici o oglind`.”
În paginile urm`toare, sfår[itul capitolului al VI-lea [i capitolul al VII-lea,autenticitatea se accentueaz` prin inserarea unor pagini din jurnal, care produc, cafenomen al intertextualit`]ii, acordarea planurilor, dånd cititorului impresia de „timpconcret”. De asemenea, prin sublinierea traseului sinuos al tr`irilor interioare, alcon[tientiz`rii iubirii [i, prin nota]iile ulterioare, prin care se marcheaz` dublaperspectiv`, se creeaz` iluzia unei tr`iri autentice.
Jurnalul pare [i o radiografie cultural` europeano-indian`; al`turi de men]ionareapoemelor lui Tagore se afl` opere de Walt Whitman, Swinburne, Paul Valery, Papini,Kalidasa ca pretexte pentru discu]ii pe teme diverse, literare, filosofice, religioase, careeviden]iaz` cele dou` tipuri/modele culturale [i umane.
În capitolul al VIII-lea, se g`se[te cea mai sugestiv` etap` a iubirii lor, dup` cumconstat` Nicolae Manolescu: „Momentul cel mai semnificativ în evolu]ia acesteidragoste se afl` în capitolul al optulea al romanului. Îi vedem pe cei doi protagoni[ti înbibliotec`, unde catalogheaz` c`r]ile lui Sen. Scena care urmeaz` este la fel deesen]ial` în destinul lor ca [i aceea din biblioteca marchizului de La Mole, din LeRouge et le Noir, în care Mathilde aude f`r` s` vrea pe Julien Sorel plångåndu-se deplictiseala din palat [i-[i schimb` p`rerea despre el [...]”1 Ceea ce m`rturise[te acumeroul, corespunde, într-o morfologie a iubirii, cu „teoria magnetic` a dragostei”2: „[...]ne priveam fix, fermeca]i, st`påni]i de acela[i fluid suprafiresc de dulce, incapabil s`ne împotrivim, s` ne scutur`m de farmec, de[teptåndu-ne. Mi-e greu s` descriuemo]ia. O fericire calm` [i în acela[i timp violent`, în fa]a c`reia sufletul nu opunea nicio rezisten]`; o beatitudine a sim]urilor care dep`[ea senzualitatea, ca [i cum ar fiparticipat la o fericire cereasc`, la o stare de har. La început, starea se sus]inea numaiprin priviri. Apoi am început s` ne atingem måinile, f`r` a ne desp`r]i totu[i ochii.Strångeri barbare, mångåieri de devot.”
Iubirea, ca form` de cunoa[tere, se manifest` plenar [i pune în lumin` diferen]eledintre cei doi: ea iube[te c`r]ile, are o gåndire matur`, profund` pentru vårsta ei,convingerile religioase se manifest` în via]a cotidian`, consider` c` e p`cat s` sed`ruiasc` fizic f`r` acordul p`rin]ilor. Sentimentul erotic are [i o dimensiune mistic`,de aceea fata are gesturi ale tandre]ii necunoscute lui Allan, cum ar fi atingereapicioarelor, a gleznei [i a pulpei, în timpul c`reia: „[...] am tr`it mai mult [i am în]elesmai adånc fiin]a Maitreyiei decåt izbutisem în [ase luni de eforturi, de prietenie, deînceput de dragoste. Niciodat` n-am [tiut mai precis ca atunci c` posed ceva, c`posed absolut.”
Pe de alt` parte, el a tr`it doar iubiri pasagere, care nu l-au marcat spiritual. Înprivin]a comportamentului îndr`gosti]ilor, consider` c`, dup` o perioad` de nel`muriri[i de c`ut`ri, poate s`-[i m`rturisesc` dragostea Maitreyiei [i apoi p`rin]ilor ei; ca
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
119
1 Nicolae Manolescu, opp. cit. 2 Julius Evola, Metafizica sexului, Ed. Humanitas, edi]ia a II-a, 2002
occidental nu întrevede niciun obstacol în calea finaliz`rii rela]iei [i nu [tie c` oc`s`torie cu o indianc` dintr-o cast` superioar` este interzis`.
Maitreyi înc` lupt` cu iubirea fa]` de str`in, punånd sentimentul pe seama prietenieirecomandate chiar de tat`l ei, care dorea s`-l înfieze pe Allan. Dup` cåteva„experien]e” erotice, care ilustreaz` faptul c` ea concepe iubirea ca pe o form` despiritualizare (pomul „[apte frunze”, cu care: „Stam ziua întreag` îmbr`]i[a]i, [i-ivorbeam, îl s`rutam, plångeam. Îi f`ceam versuri, f`r` s` le scriu, i le spuneam numailui; cine altul m-ar fi în]eles? {i cånd m` mångåia el, cu frunzele pe obraz, sim]eam ofericire atît de dulce, încåt îmi pierdeam r`suflarea”, poetul Robi Thakkur, gurul ei dela vårsta de treisprezece ani, tån`rul de la marele templu de la Puri, care i-a d`ruit[ase ghirdande de flori) fata declar` c` toate celelalte pasiuni au p`lit în fa]a iubirii pecare o simte pentru el: „Acum sunt a ta, numai a ta, izbucni Maitreyi, înl`n]uindu-m`.Numai tu m-ai înv`]at ce este dragostea”.
Suferin]a fetei e autentic`, ea se gånde[te la felul în care s-a ab`tut de la sfaturilep`rinte[ti, iubindu-l, nu ca pe un frate, ci ca pe o persoan` cu care i-a fost dat s`alc`tuiasc` un cuplu: „Ei mi-au spus mie: „Maitreyi, o s` ai de acum un frate, pe Allan.Cat` s`-l iube[ti, va fi fratele t`u, [i babà îl va înfia, [i la ie[irea la pensie ne vom ducecu to]ii în ]ara lui; acolo, cu banii no[tri, vom tr`i ca un rajah; acolo nu e cald [i nu erevolu]ie, [i albii nu sunt r`i ca englezii de aici [i ne vor socoti fra]ii lor... „ {i eu, acuma,ce-am f`cut? Cum te iubesc eu acum, tu în]elegi cum te iubesc eu acum?”
În capitolul al X-lea, preocuparea eroului este orientat` spre cunoa[terea tot maiaccentuat` a lumii c`reia îi apar]ine Maitreyi [i, poate, de aceea, ajunge, în demersuls`u, la o respingere a propriei culturi [i a propriei religii [i la dorin]a de a se converti,de a trece la hinduism ca o încercare la care-l supune dragostea. Problematica analizeilucide f`cute de erou pune în lumin` complexitatea iubirii, dar [i dimensiuneaconflictului moral, etic [i religios: „{i m` întrebam a[a: dac` e adev`rat c` toate religiilesunt bune, c` acela[i Dumnezeu se manifest` în fiecare din ele, atunci de ce n-a[putea îmbr`]i[a credin]a Maitreyiei? Nu-mi lep`d legea din spaim` sau de pofta cå[-tigului, ci pentru c` dragostea m` pune la aceast` încercare. Dac` o dogm` moart`poate st`vili o dragoste vie, ce fel de dragoste e aceea? Dac` sunt convins c` ade-v`rul e pretutindeni, în toate credin]ele, de ce nu schimb în fapte convingereaaceasta?”
Într-o discu]ie cu Harold, Allan afirm`: „Pentru mine, cre[tinismul nu s-a n`scutînc`. N-au fost decît biserici cre[tine, dogme [i rituale. Cre[tinismul se na[te aici, înIndia, pe p`mîntul cel mai împ`cat cu D-zeu, unde oamenii sunt înseta]i de iubire, delibertate [i de în]elegere. Nu concep un cre[tinism f`r` libertate [i f`r` primatulspiritualit`]ii...”.
Capitolul al XI-lea aduce, în evolu]ia subiectului, momentul de apogeu alexperien]ei iubirii, prin logodna mistic` a celor doi, consfin]it` printr-un jur`månt alMaitreyiei. Scena este construit` pe baza unor elemente de simbologie indian`: inelul– parte din: „ceremonialul c`s`toriei indiene – din fier [i aur – ca doi [erpi încol`ci]i,unul întunecat [i altul galben, cel dintîi reprezentînd virilitatea, cel`lalt feminitatea.”;jur`måntul: „M` leg pe tine, p`måntule, c` eu voi fi a lui Allan, [i a nim`nui altuia. Voicre[te din el ca iarba din tine. {i cum a[tep]i tu ploaia, a[a îi voi a[tepta eu venirea, [icum î]i sunt ]ie razele, a[a va fi trupul lui mie. M` leg în fa]a ta c` unirea noastr` varodi, c`ci mi-e drag cu voia mea, [i tot r`ul, dac` va fi, s` nu cad` asupra lui, ci asupr`-mi, c`ci eu l-am ales. Tu m` auzi, mam` p`månt, tu nu m` min]i, maica mea. Dac` m`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
120
sim]i aproape, cum te simt eu acum, [i cu måna [i cu inelul, înt`re[te-m` s`-l iubesctotdeauna, bucurie necunoscut` lui s`-i aduc, via]` de rod [i de joc s`-i dau. S` fievia]a noastr` ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. S` fie îmbr`]i[area noastr` ca ceadintåi zi a musonului. Ploaie s` fie s`rutul nostru. {i cum tu niciodat` nu obose[ti,maica mea, tot astfel s` nu oboseasc` inima mea în dragostea pentru Allan, pe carecerul l-a n`scut departe, [i tu, maic`, mi l-ai adus aproape.”
Invocarea p`måntului este expresia concep]iei [i a viziunii despre lume [i despredragoste a fetei, o paradigm` a iubirii indiene, care valorific`, pe de o parte, credin]eledespre P`måntul-Mam`: „Femeia este a[adar legat` în chip mistic de P`månt;z`mislirea apare ca o variant`, la scar` uman`, a fertilit`]ii telurice. Toate experien]elereligioase legate de fecunditate [i na[tere au o structur` cosmic`. Sacralitatea femeiidepinde de sanctitatea P`måntului. Fecunditatea feminin` are un model cosmic;TerraMater, universala Genitrix.”,1 iar, pe de alt` parte, ideile despre unire [i armonieasociate de Eliade conceptului de coincidentia oppositorum, asem`n`toare cusemnifica]iile androginului din filosofia lui Platon.
Logodna aduce cumva lini[tea sufleteasc` [i, dup` unirea spiritual`, eroii cunosc [iunirea fizic`, atribuit` de Maitreyi voin]ei divine: „Unirea noastr` a fost poruncit` deCer. Nu vezi c` ast`zi, în ziua inelului, Chabù n-a dormit cu mine?”
Dup` momentul logodnei, lucrurile se precipit`. Chabu se îmboln`ve[te grav,medicii nu-i pot pune un diagnostic: „Probabil nebunie precoce, credeau unii; al]ii, onevroz` sexual`, provocat` de o deplasare a uterului.”, domnul Sen sufer` de ochi [itrebuie operat, doamna Sen este tot mai trist` [i mai obosit`, Maitreyi îns`[i are, înzilele umede, dureri de picioare. În aceast` atmosfer` agitat`, Allan tr`ie[te momentede dragoste profund`, dar [i de gelozie nebun`, în timpul c`rora mediteaz` cinicasupra instinctului masculin de posesiune: „În acele clipe de gelozie transformat` înur` uitam toat` experien]a mea din ultimele [apte-opt luni, uitam inocen]a aproapesupersti]ioas` a Maitreyiei [i le consideram pe toate am`giri. Atunci am în]eles c`nimic nu dureaz` în suflet, c` cea mai verificat` încredere poate fi anulat` de un singurgest, c` cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodat` nimic, c`ci [i sinceritateapoate fi repetat`, cu altul, cu al]ii, c`, în sfîr[it, totul se uit` sau se poate uita, c`cifericirea [i încrederea adunat` în atîtea luni de dragoste, în atîtea nop]i petrecuteîmpreun`, pieriser` acum ca prin miracol, [i nu supravie]uiser` în mine decît unîntårîtat orgoliu masculin [i o cumplit` furie împotriva mea însumi.”
Capitolul al XII-lea con]ine punctul culminant al ac]iunii. De ziua Maitreyiei, Chabua avut o criz` puternic` [i a spus mamei ceea ce v`zuse în timpul cåt a stat cu sora ei[i cu Allan dada. Domnul Sen decide c` Allan trebuie s` p`r`seasc` familia [i-i d` oscrisoare prin care îl anun]` sec de ruperea rela]iilor amicale de pån` atunci, ceea cemarcheaz` adåncirea conflictului exterior.
Dac` pån` aici romanul a curs în direc]ia afirm`rii iubirii în ciuda opozi]iilorexistente, acum se realizeaz` o radiografie a suferin]ei din iubire, prin urmare conflictulinterior este [i el la apogeu.
Allan se întoarce la vechea gazd`, f`r` s-o fi v`zut pe Maitreyi. Încearc` s` fiediscret în privin]a plec`rii din casa lui Sen, a[a cum i se ceruse, durerea îns` îlcople[e[te, se îmboln`ve[te, face, uneori, ca [i Maitreyi, gesturi necugetate, dindorin]a de a o revedea. Khokha joac` acum rolul personajului informator, povestindu-
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
121
1 Mircea Eliade, Sacrul [i pprofanul, Ed. Humanitas, 1995
i evenimentele petrecute în casa Sen, dup` plecarea lui: încercarea de a o m`rita peMaitreyi [i m`rturisirea ei c` a avut o rela]ie cu Allan; pedepsirea ei aspr`, ataculsuferit de domnul Sen, urmat de opera]ie; doamna Sen pune [oferul s-o bat` peMaitreyi cu vergile pån` cade în nesim]ire; încercarea de sinucidere a lui Chabu [i,ulterior, moartea ei.
Toate aceste îl întristeaz` pe Allan [i-i înt`resc convingerea c` trebuie s` plece cas-o uite. Se retrage în Himalaya, într-un bungalow, din octombrie pån` în februarie.Aici are vise, halucina]ii în care el [i Maitreyi se reg`sesc [i sunt ferici]i: „Asistam ziuaîntreag` la desf`[urarea aceluia[i vis fantastic, care ne izola pe noi doi, pe mine [i peMaitreyi, de cealalt` lume.”
În singur`tatea muntelui (capitolul al XIV-lea), Allan are tr`iri metafizice, de iubire:„{tiam c` [i Maitreyi, acolo, în celula ei din Bhowanipore, se gînde[te tot atît de adîncla mine, la via]a noastr` împreun`, [i comuniunea aceasta în închipuire ne lega parc`pe deasupra evenimentelor, ne lega în ciuda desp`r]irii [i a mor]ii.” de care, îns`,încearc` s` se vindece prin real, refuzånd lucid ideea iubirii absolute, a contopiriimitice, spirituale, a[a cum a aflat c` a f`cut Maitreyi: „Pe mine m` chinuia tocmaiamintirea ei carnal`, tocmai ceea ce era viu [i imediat, [i neînlocuibil în f`ptura ei, [ipe aceast` Maitreyi, de suflet [i carne, o doream, pe ea o întîlneam în filmul meu detoate zilele. Nu voiam cu nici un pre] s` dispar, în dragostea ei, înlocuit fiind de o idee,de un mit. Nu voiam s` m` consolez, cu o dragoste etern` [i cereasc`; dragostea meacerea împlinire, vie]uire pe p`mînt, nu pereche îngereasc`...”
Are o nou` experien]` erotic` al`turi de Jenia Isaac, o evreic` din Cape-Town,Africa de Sud, care a venit în India cu scopul m`rturisit: „Vreau s` g`sesc absolutul!...”
Eroul încearc` s` scape de amintirea grea a fostei iubiri prin experimentarea alteia,inferioare, oricum, pentru c` Jenia nu este la fel de feminin` ca Maitreyi [i nu-i treze[tepatima de alt`dat`: „Priveam iar`[i pe Jenia, [i nu sim]eam fa]` de ea nici o turburare,nici un gånd p`tima[, nici o libertate mental`...”
Dup` ce Jenia pleac`, brusc, dup` multe demersuri analitice, de în]elegere, deconfirmare [i de acceptare a realit`]ii interioare [i exterioare, Allan se elibereaz`, ieseluminat din „încercarea labirintului”, reprezentat de evolu]ia propriului eu ca urmare aparcurgerii etapelor unei experien]e unice, de dragoste magic` [i cutremur`toare: „{iparc` totul a trecut într-o singur` clip`, de[teptîndu-m` o dat` diminea]a ceva maidevreme, privind surprins soarele drept în fa]`, lumina, verdea]a. Sc`pasem de cevagreu, de ceva ucig`tor. Îmi venea s` cånt, s` alerg. Nu [tiu cum s-a întåmplat aceasta.Se coboråse ceva în mine, m` n`p`dise ceva.
{i atunci m-am întors.”În ultimul capitol, al XV-lea, discursul epic cap`t` aspectul unor flashuri, semn al
unei existen]e care [i-a pierdut coeren]a, de[i î[i urmeaz` cursul monoton: serviciu,gazd`, femei, cearta cu Harold etc. Afl` c` Maitreyi s-a compromis definitiv, d`ruindu-se unui vånz`tor de fructe.
Finalului deschis: „Sunt ceasuri de cånd m` gåndesc. {i nu pot face nimic. S`telegrafiez lui Sen? S` scriu Maitreyiei?
Simt c` a f`cut asta pentru mine. Dac` a[ fi citit scrisorile aduse de Khokha... Poatepl`nuise ea ceva. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. {i vreau totu[i s` scriu aicitot, tot.
... {i dac` n-ar fi decåt o p`c`leal` a dragostei mele? De ce s` cred? De unde [tiu?A[ vrea s` privesc ochii Maitreyiei.” i s-au atribuit semnifica]ii generale, desprinse din
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
122
finalitatea experien]ei: „Îndoiala e semnul refacerii din combustia pasional`, iar dorin]aeste certitudinea c` experien]a uman` se purific` în contempla]ie.”1
PersonajeleAllan este protagonistul romanului, un alter ego al autorului, îndeplinind ca instan]`
a comunic`rii intratextuale, rol de narator [i de personaj. Occidental ra]ional [i lucid, seconfeseaz` în leg`tur` cu experien]a sa erotic`, tr`it` pasional [i retr`it` înimagina]ie2, într-o paradigm` complex`, care s` îmbine diferen]ele culturale cusentimentul sincer, de „o dens` substan]` omeneasc`.”3
Portretul eroului se contureaz` aproape exclusiv sub latura moral`, prinautocaracterizare, multe pagini fiind ocupate de introspec]ie, de analiza [i deinterpretarea lucid` a tr`irilor. Raportarea acestor tr`iri la dubla perspectiv` temporal`presupune [i construc]ia a dou` planuri narative: unul al sentimentelor, alevenimentelor [i al impresiilor de atunci [i al doilea, al retr`irii, al rememor`rii lor cuocazia scrierii romanului, ca mijloc de construc]ie a personajului modern.
Luciditatea analitic` a eroului-narator se manifest` [i în compararea argumentat` acelor dou` tipuri de mentalit`]i, de culturi [i chiar a celor dou` tipuri umane, respectivoccidentalul [i indianul, reprezentate de el [i de Maitreyi: „Nu mai eram de mult tån`rulvånjos [i optimist, [tiind ce vrea [i ce poate, europeanul îndr`gostit de tehnic` [ipionierat, care debarcase cåndva în India ca s-o civilizeze.”; „(Judecam [i sufeream caun civilizat, ca unul care prefer` întotdeauna s` uite [i s` acopere cu cenu[`, s` ignoresau s` tolereze, numai lini[tea [i confortul lui s` nu-i fie stingherite. )”
Allan traverseaz` experien]a iubirii gradual, de la apari]ie, evolu]ie, apogeu ladisolu]ie, distrugere. Fiecare etap` este descris` minu]ios, ca reac]ii ale fiin]ei lasitua]ia creat`, dar [i în contextul mai larg al concep]iilor diferite, al mentalit`]ilor [i altradi]iilor, care impun reguli ce îngr`desc afirmarea liber` a iubirii. Protagonistul estecon[tient de urmele l`sate în personalitatea sa de tr`irea intens` a iubirii, lucru afirmatulterior: „M` minunai descoperind pe fa]a mea o hot`rîre viril` [i putere de a ac]iona,însu[iri pe care le pierdusem de mult. (De atunci nu mai cred în expresia oamenilor.Mi se pare c` regulile schimb`rii fe]ei nu au nimic de-a face cu adev`ratele experien]esuflete[ti. Poate numai ochii, singurii, pot tr`da un om. )”
Maitreyi este personajul eponim al romanului, ilustreaz` tipul orientalului, alindianului. Ca statut social, eroina este o adolescent` de 16 ani, care apar]ine uneicaste bogate, bengaleze. P`rin]ii ei îi o ofer` o educa]ie superioar`, concretizat` înfaptul c` are informa]ii culturale impresionante, scrie poezii [i eseuri [i ]ine conferin]edespre frumos.
Portretul fizic este conturat printr-o tehnic` a detaliului gradat, în mod direct, dec`tre naratorul-personaj. Se eviden]iaz`, astfel, tr`s`turile fizice (culoarea pielii, p`rul,buzele senzuale etc.), elementele vestimentare specifice unei femei din India, gesturilecopil`re[ti sau erotice.
Prin caracterizare indirect`, se define[te statutul ei psihologic, moral pe parcursulîncerc`rii de a-[i afirma dreptul la dragoste, liber` de constrångeri familiale, de cast`,de etnie. Este un tip de femeie, dar [i un simbol: „Maitreyi este o femeie [i un mit. Este
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
123
1 Pompiliu Constantinescu, opp. cit. 2 Idem. 3 Ov. S. Crohm`lniceanu, Literatura romån` între cele dou` r`zboaie mondiale, Ed. Minerva,
Bucure[ti, 1972
mai ales un simbol al sacrificiului în iubire, tr`ind cu o intensitate [i un farmec desubstan]` tare, aromitoare ca înse[i parfumurile orientale.”1
Maitreyi î[i iube[te familia, manifest` în]elegere [i respect fa]` de p`rin]i [i are,pentru sora ei Chabu, sentimente aproape materne. În plin` epoc` adolescentin`,tr`ie[te o mare pasiune pentru occidentalul Allan, c`ruia i se d`ruie[te cu tot sufletul.În tr`irea iubirii, se dezv`luie alte tr`s`turi psihologice: inteligen]a, sensibilitateametafizic`, capacitatea ludic` [i reflexiv`.
Chabu este sora mai mic` a Maitreyiei, un copil cu o sensibilitate boln`vicioas`,care, f`r` s` vrea, îi deconspir` pe îndr`gosti]i. Este singurul personaj din roman, care,dup` o criz` moral`, f`r` leac, moare.
Narendra Sen, tat`l Maitreyiei, este un inginer din Calcutta, din casta aristocra]ilor.Îl apreciaz` pe Allan, [i, neavånd fii, dore[te s`-l înfieze. Se simte tr`dat de acesta [i-l alung` din cas`, ar`tåndu-se ostil rela]iei dintre Allan [i Maitreyi. Este intransigent cufiica mai mare, pe care o pedepse[te [i fizic, r`månånd credincios codului moralbengalez.
Mihai Ralea propunea urm`toarea schem` a celor dou` profiluri psihologice:Orientalul – „„reeseemnaaree paasiv`”„Dac` occidentalul impune mediului, orientalul se supune. For]a naturii îl
z`p`ce[te, îl zdrobe[te, îl apas`.”„Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilit` de un zeu infailibil”.„Fatalismul, [...], i se pare singura solu]ie. Totul e acceptat a[a cum se prezint`.”„Filozofia vie]ii e supunerea, resemnarea la for]ele care ne dep`[esc [i pe care nu
le putem schimba”„Idealul e confundarea în masa anonim`, în colectivitatea absorbant`.”Occidentalul – „aptitudine creatoare”„[…] occidentalul e spirit activ mai înainte de toate. El preface ambian]a, sfin]e[te
locul c`ruia îi impune legea [i ideea sa […]”.„Apuseanul e st`pånul voin]ei sale elastice [i ferme în acela[i timp [i pentru
aceasta e [i st`pånul lucrurilor înconjur`toare.”„Curajul s`u e cånd temerar, cånd rezonabil. {tie s` ri[te [i s` fie în acela[i timp
prudent.”„El subjug` for]ele naturii, anotimpurile, fauna [i flora.”„Dar mai ales a inventat tehnica, care i-a devenit aliat` ascult`toare.”„[...] filozofia sa nu poate fi decåt voluntarist`.”„El crede c` totul e posibil, e optimist în încrederea pe care o acord` for]elor sale,
crede în libertate, mai mult în liber arbitru [...] ”„Individualismul e f`r` îndoial`, idealul s`u ultim.”2
Punånd în valoare interioritatea individului, importan]a experien]ei personale pentrucunoa[terea de sine [i pentru cunoa[terea celuilalt, folosind tehnici ale prozeimoderne, subiective, de analiz` psihologic`, Mircea Eliade realizeaz`, prin romanulMaitreyi: „[...] una din acele c`r]i cu destin de miracol în cariera unui scriitor [i chiar aunei genera]ii.”3
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
124
1 Pompiliu Constantinescu, op. cit. 2 Mihai Ralea, Fenomenul romånesc, apud Frumosul romånesc în concepp]ia [i viziunea
ppopporului, editura Eminescu, 19773 Pompiliu Constantinescu, op. cit.
IIVV.. RReeppeerree ccrriittiiccee• Jose Ortega y Gasset, Studii deespree iubiree, Ed. Humanitas, 2007: „[...] rezum`m
atributele iubirii a[a cum ni s-au relevat, vom spune c` e un act centrifug al sufletuluicare se deplaseaz` c`tre obiect într-un flux constant [i-l înv`luie într-o sus]inerecald`, unindu-se cu el [i afirmåndu-i, cu promptitudine [i eficacitate, fiin]a.”
• Nicolae Manolescu, Arcaa lui Nooee, Ed. 100+1 Gramar, 2000: „... dublarea perspectiveitr`ite (a jurnalului) de aceea prelucrat` (a romanului) conduce la o reconsiderare aînse[i structurii romane[ti (romanul Maitreyi subl. n.). Rolul autorului implicat const`în definitiv într-o luminare diferit`, mai bun`, a faptelor pe care naratorul jurnalului le-a consemnat cum s-a priceput: luminare care-i permite s` reintroduc` în aceste fapteo ierarhie de semnifica]ie.”
• Petru Ursache, Caameeraa Saamboo. Introoduceeree în oopeeraa lui Mirceeaa Eliaadee, Ed. Coresi,Bucure[ti, 1993: „Într-o discu]ie cu Rocquet, autorul romån î[i dezv`luia dublastructur` spiritual`, adic` aderen]a deopotriv` la regimul diurn, ca [i la cel nocturn.Ca savant, spunea Mircea Eliade, apar]ine diurnului: prin luciditate, spirit de aventur`,reflexivitate, capacitatea de a-[i domina impresiile [i tr`irile. [...] Ca artist, se sim]easupus nocturnului [i predestinat unei existen]e tragice; purta în con[tiin]` trauma uneiculpe, a unei erori de destin care se refuza unei examin`ri lucide.”
• Ion Lotreanu, Introoduceeree în oopeeraa lui Mirceeaa Eliaadee, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980:„În Maitreyi se întålnesc [i, în aparen]`, «se acomodeaz`» dou` moduri de aconcepe iubirea. Dragostea spiritualizat` se apropie de modul carnal de eros, învreme ce patima posesiv` aproximeaz` dimensiunile unui extaz pe care b`trånulcontinent nu-l cunoa[te decåt foarte vag.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
125
126
MOROME}II de Marin Preda
Romanul contemporan reune[te tendin]e diverse, îndatorate fie tradi]iei literare, fietendin]elor artistice mai noi. Pe linia realismului interbelic, dar cu note particulare, sesitueaz` Bieetul Iooaanidee de George C`linescu, Mooroomee]]ii de Marin Preda, Grooaapaa deEugen Barbu. La interferen]a realit`]ii cu mitul se plaseaz` romanele lui D. R. Popescu(Vån`tooaareeaa reegaal`), sau ale lui F`nu[ Neagu (Frumoo[ii neebuni aai maariloor ooraa[ee). Al.Ivasiuc, Constantin }oiu [i Augustin Buzura se orienteaz` c`tre romanul psihologic,Octavian Paler cultiv` formula romanului eseistic [i a celui existen]ialist. Optzeci[tiiMircea C`rt`rescu, Gh. Cr`ciun, Mircea Nedelciu, Nicolae Iliescu, Ioan Gro[an, IoanBogdan Lefter se deschid c`tre experien]ele postmoderniste, repunånd în discu]ietoate conven]iile romanescului.
Mooroomee]]ii ilustreaz` un fenomen de continuitate cu romanul realist interbelic, înspe]` cu cel al lui Rebreanu, dar, dac` orizontul investigat r`måne în linii mari acela[i(lumea satului, psihologia ]`ranului), metodele de abordare sunt altele, tehnicilenarative se înnoiesc, naratorul î[i schimb` par]ial atributele, temele cå[tig` încomplexitate, personajele p`streaz`, în multe cazuri, o adåncime sufleteasc`insondabil`, ceea ce le face greu de redus la o schem` comportamental`, la o anumit`tipologie.
Romanul este compus din dou` volume, primul ap`rut în 1955 [i al doilea, în 1967.El reprezint` un triumf estetic în sine, dar [i raportat la literatura timpului, strivit` subimperativele realismului socialist, fals`, ideologizat`, prosl`vind izbånzileproletariatului [i construirea omului nou. Desprins` din acest context social-politic [icultural viciat, opera lui Preda st` sub semnul unui talent viguros, al unei puteri deobserva]ie a lumii dar [i de inven]ie, remarcabile.
Valorificånd cåteva scene de via]` surprinse în schi]ele [i în nuvelele din volumulÎntålnireeaa din p`månturi (1948, anul debutului editorial al lui Preda), autorul realizeaz`o fresc` a satului romånesc din preajma celui de-al Doilea R`zboi Mondial. Fiecareroman al lui Preda se leag` de un anumit cadru istoric relevant: Intrusul [i Ceel maai iubitdintree p`månteeni de perioada abuzurilor comuniste din anii ’50, Deelirul de momentulrebeliunii legionare etc. Faptul se datoreaz` credin]ei autorului c` literatura trebuie s`fie fundamentat` pe no]iuni precum istorie [i adev`r.
În concep]ia scriitorului, Mooroomee]]ii trebuia s` alc`tuiasc` o tetralogie împreun` cuDeelirul (volumul al doilea al acestui roman a r`mas în stadiu incipient) [i Maareeleesinguraatic, surprinzånd destinul membrilor acestei familii [i al unor rude colaterale, într-o perioad` de cåteva decenii.
Romanul postbelic
55
Tema acestei crea]ii fundamentale din opera lui Preda este „deruralizarea satului”(N. Manolescu) sau, dintr-o alt` perspectiv`, „libertatea moral` în lupt` cu fatalit`]ileistoriei” (E. Simion). Primul volum urm`re[te dec`derea satului patriarhal sub legilenemiloase ale capitalismului, care a[az` banul mai presus de orice valoare moral`, iarcel de-al doilea dispari]ia clasei ]`r`nimii tradi]ionale, în urma unor lovituri istorice:reforma agrar` din 1945 [i transformarea socialist` a agriculturii, început` în 1949,adic` desfiin]area propriet`]ii individuale asupra p`måntului.
Prin Ilie Moromete se prezint`, simbolic, un destin tragic, al omului confruntat cu oistorie absurd`, monstruoas`, în fa]a c`reia încearc` s`-[i p`streze libertatea degåndire, „libertatea moral`”.
Titlul romanului, reprezentat de un substantiv propriu, articulat, trimite la ideea defamilie. La lectur`, se v`de[te faptul c` Morome]ii sunt un grup lipsit de coeziune. Crizafamiliei este adåncit` de contextul socio-politic al vremii, de dorin]a copiilor de a tr`ialtfel decåt p`rin]ii, de a nu mai fi ]`rani, în sensul modelului pe care îl reprezint` tat`llor. Titlul „Morome]ii” evoc` o lume patriarhal` zguduit` din temelii, un univers umansfå[iat de aspira]ii divergente, de neîn]elegere [i de ur`. Ca [i în cazul nuvelei Mooaaraacu noorooc a lui Slavici, titlul î[i dezv`luie valoarea de antifraz`. Morome]ii nu sunt decåtun grup de persoane care tr`iesc laolalt`, sus]inute, aproape artificial, de leg`turile desånge. Ruptura lor irevocabil` este înscris` în datele personalit`]ii fiec`ruia, atåt dediferite de a celorlal]i.
În afar` de temele tradi]ionale precum via]a satului, istoria, familia, iubirea (ilustrat`prin cuplul Polina-Biric`), Preda trateaz` [i alte aspecte ale realit`]ii, surprinse de oliteratur` mai nou`, ce pune accentul pe drama omului modern: criza comunic`rii,individul ca juc`rie a sor]ii, înstr`inarea.
Viziunea despre lumePreda, copil fiind – spunea el în confesiunile sale literare – [i-a dorit cu patim` s`
nu mai fie ]`ran. Dorin]a lui aprig` de a înv`]a carte [i de a p`r`si satul, comun` cu aeroului s`u, Niculae, îl arat` de o alt` constitu]ie sufleteasc` decåt aceea caracteristic`unui ]`ran adev`rat. În Convorbiri cu Marin Preda, volum scos de poetul Florin Mugur,este inclus` o relatare a prozatorului despre o întåmplare petrecut` la vårsta de 8-9ani. Fusese trimis de tat`l s`u, Tudor C`l`ra[u (prototipul real al lui Ilie Moromete), lacåmp, cu caii. La întoarcere, pe cånd încerca s` încalece, fiind prea scund [i animaleleavånd p`rul lucios, a alunecat [i, c`zånd, a f`cut o entors`. Durerile puternice [i faptulc` [i-a purtat toat` vara måna legat` de gåt „n-au impresionat pe nimeni”.
Aceasta este lumea evocat` în roman [i cunoscut` îndeaproape de Preda. O lumeaspr` în care copilul cel mic (Niculae) este înv`]at de fratele mai mare (Achim) s`-[icå[tige demnitatea, în fa]a b`ie]ilor din sat, cu pumnii; în care femeia îndur` furiab`rbatului rev`rsat` în lovituri asupra ei (Catrina, Polina, Aristi]a B`losu, so]ia luiBo]oghin`), f`r` s` se împotriveasc`; în care mezinul este considerat [i el o for]`important` de munc` [i luat la seceri[, chiar cu riscul de a-[i t`ia picioarele; în carep`rin]ii, prea absorbi]i de nevoile zilnice, nu-[i cunosc, mai adånc, copiii (Morometecrede c` Niculae va r`måne repetent) [i nu se preocup` prea mult de existen]a lor(Niculae este singurul care nu are scaun la mas`); în care cel mai puternic se impune(måncåndu-se dintr-o singur` strachin`, copilul cel mai mic nu ajunge suficient derepede s`-[i strecoare lingura printre ale fra]ilor [i se ridic` de cele mai multe orifl`månd de la mas`) etc.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
127
Semnul eliber`rii lui Preda de aceast` lume dur`, cauza multor suferin]e alecopil`riei sale, evocate în special prin intermediul personajului Niculae, este îns`[iscrierea romanului Mooroomee]]ii. Prin aceast` oper`, ar`ta autorul, î[i pl`tise datoriile fa]`de sat [i se considera liber s` se dedice altor teme, ceea ce a [i f`cut în celelalteromane ale sale.
Dar satul înf`]i[at în Mooroomee]]ii are [i frumuse]ea lui sus]inut` de un cod moralstr`vechi ce r`zbate din comportamentul cåtorva personaje [i c`tre care se îndreapt`admira]ia scriitorului. Ilie Moromete ilustreaz`, în bun` parte, acest cod, prin concep]iasa despre via]`, care exclude l`comia, r`utatea, invidia [i impune omenia,în]elepciunea, bucuria contempla]iei, ca valori umane fundamentale.
Impresionante sunt totodat` grija [i devotamentul fetelor din familia lui Biric` pentrufratele lor Ion, dragostea nep`s`toare de avere a Polinei pentru b`iatul s`rac,afec]iunea [i în]elegerea lui Vatic` Bo]oghin` pentru sora lui mai mic`, Irina, înabsen]a tat`lui.
Deasupra tuturor acestor pasiuni în mi[care ce clocotesc în via]a satului, se afl`îns` o entitate de temut, neînduplecat`: timpul. Insidios, el las` impresia c` „avea cuoamenii nesfår[it` r`bdare”, ca, mai tårziu, s` se n`pusteasc` nemilos asupra lor. Încontextul acestei mi[c`ri perfide a timpului, Ilie Moromete pare un erou de tragedieîmpotriva c`ruia se adun` lent [i irevocabil for]e obscure ce îl påndesc de mult, dinumbr`: impozitele, datoriile, revolta fiilor mai mari, ura Guic`i.
Tragedia nu este doar a lui Moromete, ci [i a altora care crezuser` în ordinea [istabilitatea lumii lor: Dumitru a lui Nae – redus la t`cere, înfrånt; Bo]oghin` – r`masf`r` o bun` parte din p`månt [i r`pus de boal`; }ugurlan – arestat pentru a-l fi înfruntatpe Tache, fiul lui Aristide, în leg`tur` cu ho]ia de la moar`.
Subminat de legile capitalismului brutal, satul patriarhal, pentru care Ilie Moromete,Coco[il`, Dumitru a lui Nae reprezint` ni[te simboluri ale frumuse]ii morale [i alelibert`]ii de gåndire, va intra într-un proces de disolu]ie, prin actul colectiviz`rii for]ate.În felul lor, cei trei sunt „ultimii ]`rani”.
Omul, se sugereaz` în roman, î[i poate alege o conduit`, dar nu-[i poate dominadestinul.
În acela[i timp, via]a dus` al`turi de ceilal]i poate fi cea mai dureroas` form` desingur`tate [i de înstr`inare, idee sugerat` prin intermediul lui Ilie Moromete, cel carese retrage în fundul gr`dinii [i vorbe[te singur, atunci cånd temerile îl cople[esc.
Compozi]ia romanului denot` leg`turile operei cu genul dramatic. Cele dou`volume prezint` întåmpl`ri numeroase din via]a eroilor, delimitate din punct de vederetemporal dar [i din perspectiva impactului lor, c`p`tånd valoarea a dou` acte dintr-odram`. O cortin` imaginar` se ridic` brusc peste o scen` de via]` obi[nuit`, cuprotagoni[ti care se înf`]i[eaz` lectorului cu identit`]i precise [i cu personalit`]i gataformate. Ac]iunea se desf`[oar` în Sili[tea-Gume[ti, un sat din Cåmpia Dun`rii în careexisten]a decurge, de genera]ii întregi, „f`r` conflicte mari”. Apropierea celui de-alDoilea R`zboi Mondial nu-i las` pe oameni s` intuiasc` marile schimb`ri ce vor avealoc în via]a lor. Moromete, Coco[il`, Dumitru a lui Nae [i al]i cå]iva s`teni se întålnescduminica, în poiana fierarului Iocan [i fac politic`, citesc ziarul, comenteaz` cu bun-sim] ]`r`nesc [i cu ironie discursurile regelui sau ale parlamentarilor. Dar statul, oentitate îndep`rtat` [i abstract`, devine dintr-odat` amenin]`tor [i rapace, nedispus s`le mai tolereze taxele nepl`tite. Gråul, dintr-o recolt` foarte bogat`, se vinde cu pre]mic [i speran]ele multor familii de a ie[i din impas se n`ruie. Lui Moromete copiii cei
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
128
mari îi fur` oile, caii [i zestrea fetelor [i fug la Bucure[ti, s`-[i fac` un rost. R`mån depl`tit taxele [colare ale fiului celui mic, Niculae [i trebuie p`strat` zestrea ce sem`soar` în pogoane, a fetelor. Moromete nu are alt` solu]ie decåt s` vånd` o partedin p`månt, pentru a sc`pa de datorii. Cu aceast` culmina]ie dramatic` se încheieprimul volum.
Mitul paternit`]ii este distrus, ca [i acela al echilibrului peren al lumii s`te[ti. DeMoromete, centrul de interes al adun`rilor din poian`, nu mai aminte[te decåt „capullui de hum` ars`, f`cut odat` de Din Vasilescu” [i uitat pe o poli]` a fier`riei.
Volumul al doilea – actul secund al dramei – prezint` satul [i protagoni[tii dup` uninterval de trei ani. Faptele petrecute anterior determin` un curs de neoprit al celor deacum. Paraschiv, Nil` [i Achim refuz` s` se întoarc` acas`. Catrina începe s`-lpriveasc` pe Ilie cu o ur` neascuns` pentru tentativa lui de a-i readuce pe b`ie]i în sat,promi]åndu-le lor casa [i, în plus, partea cuvenit` din p`måntul reîntregit de tat`, prinnego]ul cu cereale. Niculae este retras de la [coal`, dup` trei clase de liceu, pe motivc` nu aduce casei niciun beneficiu. Destr`marea familiei continu`, ca o fatalitate. IlieMoromete nu mai este o prezen]` însemnat` în sat [i nici în sånul familiei. Satul însu[idevine de nerecunoscut, sub conducerea comuni[tilor, prins într-o ]es`tur` de intrigipentru putere. Pierderea prestigiului lui Ilie [i moartea sa sunt evenimente cu o v`dit`coresponden]` în lumea din afar`. Odat` cu Moromete se degradeaz` [i dispare chiarclasa ]`r`neasc`.
Incipitul [i finalul primului volum se realizeaz` simetric, prin referire la istorie: „... cucå]iva ani înaintea celui de-al doilea r`zboi mondial”/ „Trei ani mai tårziu, izbucnea celde-al doilea r`zboi mondial” [i la timp: „... se pare c` timpul avea cu oamenii nesfår[it`r`bdare”/ „Timpul nu mai avea r`bdare”. Timpul apare aidoma unei zeit`]i insuficientcunoscute, conduse de legit`]i care scap` ra]iunii umane. În incipit, el este înf`]i[at înimobilitate, ca for]` pasiv` [i, prin aceasta chiar, l`sånd impresia de „r`bdare”. Înconcordan]` cu imaginea liminar` asupra timpului, ritmul narativ al primului volum estefoarte lent. Cele trei p`r]i care îl compun prezint` evenimente desf`[urate de-a lungulunei veri. În prima parte, pentru a face loc cåt mai multor personaje [i scene de via]`,se istorisesc fapte petrecute de såmb`t` dup`-amiaz` pån` duminic` noaptea: cinaMorome]ilor, t`ierea salcåmului, întålnirea din poiana lui Iocan, hora, fuga PolineiB`losu cu Ion Biric`.
Partea a doua evoc` un interval de dou` s`pt`måni, de la plecarea lui Achim cuoile, la Bucure[ti, pån` la criza de friguri a lui Niculae, în timpul serb`rii [colare.
Partea a treia se deschide cu scena seceri[ului [i se încheie cu fuga de acas` afra]ilor vitregi.
Finalul primului volum anun]` o precipitare a ac]iunii, prin tehnica rezumativ`. Încåteva fraze, Preda surprinde atåt m`surile luate de Ilie Moromete pentru a asigurasupravie]uirea familiei, dup` lovitura necru]`toare a fiilor celor mari, cåt [itransformarea sufleteasc` ireversibil` a eroului. Ultima propozi]ie devine unavertisment pentru prefacerile uluitoare ale satului patriarhal, relatate în volumul aldoilea: „Timpul nu mai avea r`bdare”. Mooroomee]]ii II reconstituie istoria satului romånescdin perioada 1938-1962 [i este constituit din cinci p`r]i. Ritmul narativ este mai alert,Preda recurge la elips` (eliminarea unor fapte, omiterea unor perioade) [i la tehnicadecupajului, pentru a sugera iure[ul istoriei noi: moartea lui Nil` în r`zboi, boala fatal`de pl`måni a lui Paraschiv, statutul de mic comerciant al lui Achim, ini]ierea erotic` alui Niculae, c`s`toria Titei, accidentul mortal al so]ului ei, plecarea Catrinei de acas`,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
129
perioada scurt` petrecut` la conducerea satului de c`tre }ugurlan, predarea cotelor degråu c`tre stat, cedarea p`månturilor de c`tre ]`rani, în numele colectiviz`rii etc.
Dac` simetria incipit/final din primul volum d` experien]ei tragice a lui Moromete oaur` de m`re]ie, rela]ia dintre începutul celui de-al doilea volum („În bine sau în r`u,se schimbase Moromete?”) [i sfår[itul s`u („... l-a auzit [so]ia lui Niculae] pe el, peNiculae de al`turi, cum rådea în somn... ) opereaz` o desolemnizare a situa]iilor devia]` prezentate, inclusiv a mor]ii lui Ilie. De altfel, în volumul secund, Preda nici nu-lmai p`streaz` ca protagonist pe tat`, ci pe fiu. Via]a este continu` trecere, prefacere,Morome]ii las`, în istorie, locul unul altuia. P`rintele, cu viziunea lui despre p`månt [idespre familie, reprezint` o etap` încheiat`.
Dup` m`rturisirea autorului, începutul [i încheierea romanelor sale trebuie s` fiememorabile, „s` atrag` aten]ia”, direc]ionånd lectorul c`tre o moral`, c`tre o filosofiede via]`.
Subiectul une[te, în primul volum, mai multe planuri narative. Cel principalurm`re[te via]a familiei Moromete, un grup eterogen [i numeros. Ilie are trei fii dinprima c`s`torie – Paraschiv, Nil` [i Achim –, iar Catrina o fiic` l`sat` în cre[terefostului s`u socru. Din aceast` a doua c`s`torie a lor s-au n`scut dou` fete – Tita [iIlinca [i un b`iat – Niculae. Copiii cei mari î[i ur`sc mama vitreg` (mai ales Paraschiv)[i sunt învr`jbi]i cu fra]ii lor mai mici. Tensiunile dintre membrii familiei sunt intensificatede bårfele [i de uneltirile Mariei (Guica), sora lui Ilie, care [i-ar fi dorit ca fratele ei s`nu se rec`s`toreasc` [i s`-i creasc` ea pe b`ie]i, dar [i de nemul]umirile Catrinei fa]`de promisiunea înc`lcat` a lui Ilie de a trece casa pe numele ei, ca o recompens`pentru vånzarea unui pogon în timpul secetei.
Paraschiv, Nil` [i Achim sunt îndemna]i de Guica s` cread` c` munca lor în familiese face doar în folosul surorilor vitrege, care-[i procur` zestrea necesar` m`riti[ului, întimp ce ei umbl` petici]i [i murdari [i în avantajul lui Niculae, înscris la [coala dinCåmpulung, pentru a se face „boier”.
A[a c` împreun` cu m`tu[a lor b`ie]ii pun la cale un plan distructiv pentru restulfamiliei împov`rate de mari datorii la banc` (din suma împrumutat` cump`raser` oi) [ide „fonciire”. Achim pleac` la Bucure[ti cu oile, avånd învoirea tat`lui, spre a ob]ine unprofit mai mare, în capital`, din vånzarea laptelui [i a brånzei. Numai c` el vinde turma[i-i a[teapt` pe Paraschiv [i pe Nil` s` fug` [i ei, cu caii familiei, înaintea seceri[ului,pentru a le da celorlal]i de acas` lovitura de gra]ie.
Nil` nu este de acord s`-[i lase tat`l f`r` sprijin la seceri[, dar, mai apoi, în urmaunui conflict violent cu el, cei doi fur` caii, covoarele de zestre ale fetelor [i banii dincas` [i pleac` la Bucure[ti.
Moromete vinde o parte din p`måntul familiei pentru a-[i achita toate datoriile,„r`månånd ca necunoscut` solu]ia acestor probleme pentru viitor”.
În plan secundar, prin alternan]`, sunt prezentate [i alte familii: cea a bogatuluiTudor B`losu care nu accept` ca fiica lui, Polina, s` se m`rite cu un b`iat foarte s`rac,dar fata se va r`zvr`ti [i-[i va cere dreptul la zestre, mergånd cu revolta [i ura pån` laa da foc casei p`rin]ilor; cea a lui Vasile Bo]oghin`, bolnav de pl`måni, nevoit s` vånd`din p`månt, pentru a-[i pl`ti tratamentele la sanatoriu; cea a ]`ranului s`rac }ugurlan,închis pentru a se fi b`tut cu fiul primarului, din pricina unor nereguli la moar`; cea afierarului Iocan, îmbog`]it [i intrat în politic`.
Ca [i Rebreanu, Preda construie[te o monografie a satului romånesc, dar în alt`perioad` istoric`, ilustrånd tradi]ii (c`lu[arii, obiceiurile de Rusalii, înmormåntarea [i
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
130
parastasul), ritualuri (masa, seceri[ul), mentalit`]i (autoritatea patern`) ale uneicomunit`]i care a mo[tenit din genera]ie în genera]ie ni[te valori morale [i ni[teprincipii de convie]uire armonioas`.
Volumul al doilea se caracterizeaz` printr-o dispersie a epicului. Al`turi deprezentarea succint` a destinului personajelor din primul volum (Moromete î[i revinefinanciar [i î[i schimb` prietenii, Guica moare, Tudor B`losu devine „binevoitor fa]` devecinul s`u”, Nil` este ucis în lupta de la Cotul Donului, Paraschiv se îmboln`ve[te depl`måni [i-[i afl` astfel sfår[itul, Catrina îl p`r`se[te pe Ilie [i se mut` la Mari]a, zis`Alboiaca, fata ei din prima c`s`torie, Niculae urmeaz` o [coal` de activi[ti, fiind înscrisîn Partidul Comunist, Tita [i Ilinca se c`s`toresc etc. ) se reg`sesc relat`ri despreschimbarea radical` a vie]ii satului care ajunge „o groap` f`r` fund, din care nu maiîncetau s` ias` atå]ia necunoscu]i”. Destinul Sili[tei-Gume[ti este condus de diver[iindivizi caracteriza]i de dorin]a oarb` de putere, de r`utate [i de viclenie: Vasile alMoa[ei, Zdroncan, Mantaro[ie, Isosic`, Bil` etc.
Discu]iile dintre Niculae ce reprezint` „istoria care se face” [i Ilie Moromete carepoart` în sine „întreaga istorie”, „experien]a secular` pe care o simbolizeaz` tat`l,modul tradi]ional de a fi al gospod`riei ]`r`ne[ti”1 pun în lumin` contrastul ireductibildintre dou` epoci, dintre dou` tipuri de gåndire.
Moartea lui Moromete, plasat` în finalul romanului, cap`t` un sens amplificat.Împreun` cu el pier o concep]ie [i un stil de via]`, clasa ]`r`nimii înse[i.
Exist` în roman cåteva scene reprezentative pentru universul patriarhal reconstituitde prozator. Una dintre ele este cea a mesei, prilej, pentru Preda, de a realiza oanaleps` (prezentare a unui moment anterior faptelor consemnate) referitoare la via]alui Moromete [i a Catrinei dinainte de aceast` a doua c`s`torie. Ritualul se desf`[oar`în tind`, „la o mas` joas` [i rotund`”, avånd în jurul ei „ni[te sc`unele cåt palma”.Forma mesei evoc` simbolistica ei str`veche: unitate, armonie, ciclul unei existen]eprevizibile, normate de legi str`mo[e[ti. Cåteva detalii despre pozi]ia membrilorfamiliei las` s` se întrevad` ruptura lor sufleteasc`, destr`marea iminent` a grupului.Copiii sunt a[eza]i „dup` fire [i neam”, ca recunoa[tere tacit` a rivalit`]ii dintre ei. Ceitrei b`ie]i din prima c`s`torie a lui Ilie stau unul lång` altul, „ca [i cånd ar fi fost gatas` se scoale de la mas` [i s` plece afar`”, Catrina, lång` vatr`, îi are al`turi „pe ai ei[...], copii f`cu]i cu Moromete”. În timp ce to]i ceilal]i m`nånc` „um`r lång` um`r,înghesui]i”, tat`l ocup` „pragul celei de-a doua od`i”, de unde „putea s` se mi[te învoie” [i-i „st`pånea cu privirea pe fiecare”. Niculae, singurul care nu are scaun, sea[az` „turce[te pe p`månt”. Cina Morome]ilor este reprezentativ` pentru o familie de]`rani care urmeaz` un cod comportamental exterior, f`r` convingere, în absen]a unorsolu]ii de moment pentru criza traversat`. Tat`l se închin` ma[inal, înainte de mas`,dar gestul lui r`måne f`r` semnifica]ie, nefiind urmat de ceilal]i care schimb` îns`priviri du[m`noase [i replici pline de ur`. Lini[tea care se instaleaz` o clip`, cånd„fiecare månca repede, însufle]it pe nea[teptate, t`cut [i nemaisim]ind pe cel deal`turi” este tulburat` de plånsul lui Niculae care råvne[te nu la fiertura de ierburi pus`pe mas`, ci la bucata de brånz` înfulecat` de cåine.
Agita]ia care domin` scena sugereaz` c` autoritatea tat`lui care îi admonesteaz`sau îi ironizeaz` pe to]i, din pozi]ia lui privilegiat`, este un atribut temporar [i iluzoriu.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
131
1 Nicolae Manolescu, Literatura romån` postbelic`. Proza. Teatrul, Ed. Aula, Bra[ov, 2001.
O alt` secven]` de mare for]` artistic` este aceea a t`ierii salcåmului. Moromete îltreze[te, de cu noapte, pe Nil`, cel mai docil dintre b`ie]ii mai mari, f`r` s`-i spun`motivul [i îl ia cu sine în gr`din`. Cåteva detalii de atmosfer` dau momentului ogravitate tulbur`toare, valoarea unei premoni]ii sumbre: „luna r`s`rise dup` ploaie [ifiindc` nici diminea]` [i nici noapte nu era, sem`na cu un soare mort, ciuntit [i rece”,iar „Vaierul cimitirului r`zb`tea acum printre salcåmi atåt de aproape încåt se p`rea c`bocetele ies chiar din p`månt”. Pe acest fundal este plasat` doborårea salcåmuluicelui mai falnic din sat, loc de întålnire [i de joac` pentru copii. Scena este înf`]i[at`cu minu]iozitate, nara]iunea avanseaz` lent, în combina]ie cu descrierea simbolic` [icu fragmentele de dialog tensionat dintre tat`l hot`råt s` renun]e la aceast` podoab`a gr`dinii sale [i fiul uluit de nea[teptata decizie.
Salcåmul prime[te însu[iri umane. Lovit din ambele p`r]i „se cl`tin`, se împotrivi”,apoi „se pr`bu[i [i îmbr`]i[` gr`dina cu un zgomot asurzitor”.
Raportat` la întregul roman, secven]a concentreaz`, simbolic, toat` istoriaulterioar` acestui episod, atåt a lui Moromete [i a familiei lui, cåt [i a întregului sat. Ofeti]` de prin vecini îndr`zne[te s` i se adreseze lui Ilie cu porecla Pa]anghel,prevestire a pierderii reputa]iei acestuia între s`teni, toat` priveli[tea se mic[oreaz`,oamenii, locurile, „gr`dina, caii, Moromete însu[i ar`tau bicisnici”. Istoria n`v`le[teamenin]`toare din toate p`r]ile. Ironiile tat`lui care r`spunde la întreb`rile pline deperplexitate ale lui Nil`: „Salcåmul `staa? De ce s`-l t`iem? cum s`-l t`iem? De ce?!...”cu replica: „Într-adins, Nil` îl t`iem, în]elegi? A[a, ca s` se mire pro[tii” exteriorizeaz`o am`r`ciune grea, o suferin]` a înfrångerii c`reia b`rbatul este totu[i incapabil s`-ianticipeze adev`ratele dimensiuni. Totu[i B`losu nu are, la cump`rarea salcåmului,bucuria de a citi pe chipul vecinului s`u stråmtorat semnele neputin]ei [i ale triste]ii.
ConflictulÎn Mooroomee]]ii, un roman de evenimente [i nu unul psihologic, accentul cade asupra
conflictelor exterioare. Tehnica utilizat` este a acumul`rii treptate, iar climaxulîncord`rii este atins în finalul volumului întåi, în scena pedepsirii cu parul a luiParaschiv [i a lui Nil`, fiii r`zvr`ti]i împotriva autorit`]ii tat`lui.
Ilie Moromete este centrul de iradiere a nemul]umirilor. B`ie]ii lui din primac`s`torie îl acuz` de lipsa sim]ului practic, a voca]iei capitaliste de îmbog`]ire, sesizat`în schimb la vecinul lor, Tudor B`losu, care nu se mul]ume[te s` aib` p`månt, ci sestr`duie[te s`-l sporeasc`, ob]inånd bani mul]i din vånzarea cerealelor la munte,neîndur`tor, cu un pre] exagerat de mare.
În opinia tat`lui, ei sunt îns` ni[te „bezmetici” care nu în]eleg c` via]a nu se rezum`la avere, la profit. Fuga lor la Bucure[ti [i încercarea de a-[i face un rost acolo,vånzånd oile, caii [i bunurile furate de acas` nu îi vor îndep`rta de statutul lor de fiin]emediocre, conduse de o ur` visceral`, de porniri ira]ionale.
Despre reu[itele lor (Nil` ajunge portar la un bloc, Paraschiv – sudor, iar Achim –comerciant) tat`l va vorbi mereu cu dispre], sanc]ionånd utopia vie]ii lor or`[ene[ti.
Catrina vorbe[te despre so]ul ei folosind cel mai adesea pronumele „`la”, semn aldistan]ei suflete[ti [i al neîncrederii în Ilie, atitudine justificat` de refuzul acestuia de atrece casa [i pe numele ei, dup` ce, pentru a-i putea cre[te pe Paraschiv, Nil` [iAchim, vånduser` din p`måntul de zestre, pe vremea secetei, un pogon. Conflictul cuIlie atinge punctul culminant dup` întoarcerea b`rbatului de la Bucure[ti, cånd ea afl`de promisiunea f`cut` b`ie]ilor de a le da lor casa, p`rin]ii mul]umindu-se cu o
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
132
„co[melie” în`l]at` al`turi. Consecin]a este c` î[i p`r`se[te so]ul [i se mut` la Mari]a– Alboaica – fiica ei din prima c`s`torie.
O alt` surs` de tensiune o reprezint` Maria, sora lui Moromete, poreclit`, din pricinagurii sale rele, Guica. Ea [tie s` speculeze frustr`rile nepo]ilor, înver[unåndu-iîmpotriva tat`lui lor, a mamei [i a fra]ilor vitregi [i îi îndeamn` s` fug` de acas` cuacea parte din averea familiei ce li s-ar fi cuvenit de drept. Murindu-i, în tinere]e, copilul[i fiind alungat` de b`rbat, ea îndreapt` spre fiii cei mari ai lui Moromete o energiematern` pervertit`. Visul ei de a-i avea al`turi, la b`tråne]e, ca sprijin, se spulber`.Guica moare singur` [i Ilie refuz` s` mearg` la înmormåntarea ei.
{i Niculae vede în p`rintele s`u o pricin` de nefericire. Nu are manuale, deci nupoate înv`]a [i nu mai frecventeaz` [coala, c`ci, pentru Ilie, înv`]`tura îi estefolositoare omului numai pån` deprinde s` citeasc` [i s` se isc`leasc`. Insistent,copilul î[i convinge întåi mama, apoi tat`l, s` fie l`sat s` termine cursurile [colii din sat[i apoi s` mearg` s` studieze la Cåmpulung, cedåndu-le surorilor sale p`måntul ce îirevenea, ca nimeni din familie s` nu se opun` pl`tirii taxelor lui [colare. Cånd seîmbog`]e[te, paradoxal, Moromete îl retrage pe Niculae de la cursuri [i îl pune s`munceasc` în gospod`rie. Înscriindu-se în Partidul Comunist, Niculae pleac` din sat [iurmeaz` o [coal` de activi[ti. Conflictul dintre el [i tat`, dizolvat abia în visul tån`rului,dup` dispari]ia lui Ilie, este datorat incapacit`]ii lor de comunicare, orgoliului fiului dea-[i c`uta eul, måndriei tat`lui de a avea ultimul cuvånt. În esen]`, ei reprezint` noul[i vechiul, dou` fe]e ale istoriei, particulare [i generale.
Conflictele interioare se plaseaz` în plan secund [i sunt dezv`luite fie princomplicitatea naratorului cu personajele, într-un discurs care are rolul de a relativizagrani]a dintre cele dou` instan]e narative, fie prin intermediul monologului. Primamodalitate este folosit` în cazul lui }ugurlan [i al Catrinei. Valurile de gånduri suntsurprinse într-un limbaj care tope[te vorbirea personajului în relatarea auctorial`,f`cånd loc stilului indirect liber: „... seara cånd se culc` întårzie cåteva clipe s`adoarm`. Ani în [ir }ugurlan se sim]ise bine cu starea lui: el de o parte [i to]i ceilal]i înafar`; nici o apropiere [i nici o încredere. Dar de ast` dat` un gånd str`in îl întreba: dece îi înjurase pe oameni la fier`rie? C` de înjurat îi înjurase, asta era adev`rat”.
Monologul adresat unui interlocutor imaginar, cu inflexiuni dramatice, dezv`luieprocesele de con[tiin]` ale lui Ilie Moromete, nevoia lui acut` de clarificare asuprarostului s`u în lume [i al clasei pe care o reprezint`: „Fiindc` s` nu-mi spui tu mie cume omul, eu îl cunosc cum e f`cut [i de cåte ori trebuie s` se loveasc` cu capul depragul de sus ca s`-l vad` pe `la de jos! De-atåtea ori c` în timpul `sta neomul încalic`pe umerii lui [i el îl duce [i pån` î[i d` seama c` la urma-urmei cu ce drept st` `la peumerii lui, îi trece via]a [i abia de mai apuc` s` le spun` [i el copiilor lui c` a[a n-a fostbine, [i moare. Iar copiii, care î[i mai aduce aminte, b`, tata a zis a[a, bine, care nu,care pe unde apuc` o ia de la cap sau înva]` de la altul cum nu e bine, c` de la ta-s`unu s-a priceput... C` tu vii [i-mi spui c` noi suntem ultimii ]`rani de pe lume [i c`trebuie s` disp`rem... {i de ce crezi c` n-ai fi tu ultimul prost de pe lume [i c` maidegrab` tu ar trebui s` dispari, nu eu?...”
Aceste popasuri meditative ale personajelor ca [i perspectiva filosofic` asuprarela]iei omului cu timpul [i cu istoria fac ca romanul Mooroomee]]ii s` deschid` „un drumlarg prozei analitice de inspira]ie rural`” (Dumitru Micu).
Pozi]ia naratorului certific` [i ea apartenen]a acestei opere a lui Marin Preda la oalt` vårst` a romanului realist-oobiectiv. Exterior evenimentelor, deci extradiegetic,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
133
naratorul poveste[te la persoana a treia (heterodiegetic) istoria dec`derii unei familii [ia civiliza]iei rurale. El [tie mai mult decåt personajele sale (focalizare zero): „Fiindc`pe jum`tate din acel loc se afla casa p`rinteasc` [i gospod`ria [i pentru c` trecuser`aproape cincisprezece ani f`r` ca gospod`ria s` fie împ`r]it`, mo[tenirea în cazulcasei [i locului trecea de drept celui care o folosea. Maria Moromete nu [tiuse [i niciacum nu [tia acest lucru. Nici Moromete nu [tia...”
Asumåndu-[i, în consecin]`, atributele omniscien]ei [i ale ubicuit`]ii(omniprezen]ei), naratorul din Mooroomee]]ii iese totu[i din tiparele tradi]ionale. Preda îilimiteaz` puterile demiurgice, introducånd dou` tipuri de personaje care v`desc ocunoa[tere din interior a unor evenimente, inaccesibil` în totalitate sau par]ialnaratorului: reflectorii (Ilie – în volumul I [i, într-o anumit` m`sur`, [i în volumul aldoilea [i Niculae, în volumul secund) [i informatorii (Parizianu, din perspectiva c`ruiaeste istorisit` întålnirea de la Bucure[ti a lui Moromete cu fiii s`i mai mari [i Ilinca,relatånd lui Niculae ultimele zile din via]a tat`lui lor, apoi Alboaica, ducånd mai departepovestea).
Uneori rolul de narator este cedat unui personaj care se transform` el însu[i într-un narator [i-[i creeaz` un personaj, cum se întåmpl` în scena în care Moromete,ridicånd în picioare gardul cel nou, poveste[te în fa]a unui auditoriu improvizat despretraiul familiei lui Traian Pisic`.
În volumul al doilea, strategia narativ` urm`re[te relativizarea oric`rui adev`r devia]`. Formulele care spulber` orice judecat` definitiv` asupra evenimentelor sunt: „Seespuneeaa despre ei doi c` sunt prieteni [Niculae [i Iosif, un alt activist de partid]...”;„Astfel disp`ru Niculae din sat [...], dup` cum deeclaar` nootaarul.”; „See duseesee pe atuncizzvoonul...”; „A[a see aafl` la un moment dat...”; „... f`r` s` întrebe nimic aaflaaseer` [Tita [iAlboaica] numaidecåt din guraa maameei ce se întåmplase.”
N. Manolescu vede în acest procedeu „ultima vårst` a romanului doric”, cånd„naratorul nu mai cunoa[te finalitatea ultim` a actelor umane, el avånd sub ochi o via]`care curge parc` la întåmplare [i într-o direc]ie care îi scap`”. 1
PersonajeleDe[i Mooroomee]]ii este un roman realist, asocierea eroilor cu anumite tipuri umane,
posibil` în fapt, nu este totu[i suficient` pentru a le cataloga. A afirma despre Ilie c`reprezint` tat`l autoritar, despre Niculae c` este ambi]iosul, despre B`losu c` este oîntrupare a parvenitului, despre Polina c` ilustreaz` tipul femeii voluntare nu înseamn`a epuiza calificativele ce li se cuvin. Preda construie[te chiar [i în cazul unor fiin]e cusentimente [i manifest`ri primitive cum sunt Paraschiv [i Nil` un halou al personalit`]iipe care nu-[i propune s`-l cuprind` în explica]ii, s`-l elucideze. Fire nev`zute punoamenii în mi[care [i îi motiveaz` obscur în faptele lor. O doz` de neprev`zut survinecontinuu, chiar [i în comportamentul unor personaje ce par previzibile: Ilie îl retrage peNiculae de la [coal` cånd se îmbog`]e[te din nego], dup` ce f`cuse mari eforturi s`-ipl`teasc` studiile într-o vreme de s`r`cie; Catrina î[i p`r`se[te familia, dar sereîntoarce, månat` de acela[i instinct imprevizibil; tat`l tr`ie[te, la [aizeci de ani, oidil` cu fosta sa cumnat` [i lipse[te nop]ile de acas`; Ilinca [i Tita intr` în conflict dinpricina zestrei primite din partea p`rin]ilor etc.
Numeroaselor prezen]e umane care umplu paginile romanului (mai ales în volumulal doilea) ofer` sugestia infinit`]ii [i variet`]ii nesfår[ite a lumii.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
134
1 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980.
Protagonistul, Ilie Moromete, este un ]`ran mijloca[, surprins într-un moment decriz` adånc` [i prelungit` atåt a satului romånesc, cåt [i a istoriei contemporane.Caracterizarea direct`, f`cut` de narator, îl înf`]i[eaz` la „acea vårst` între tinere]e [ib`tråne]e cånd numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”.Absen]a unui portret fizic veritabil al eroului sugereaz` caracterul lui exponen]ial de„ultim ]`ran”, reprezentat al unei lumi arhaice care se scufund` dramatic.
Portretul moral al personajului scoate la iveal` o serie de contradic]ii. Inteligent, cuo mare putere de p`trundere a oamenilor [i a faptelor, Ilie dovede[te totu[i naivit`]i deneiertat. Crede c` poate ]ine sub control tensiunile vechi [i crescånde din familie,ignor` puterea de a face r`u a Guic`i, amån` trecerea casei pe numele Catrinei,batjocorindu-i temerile de a fi alungat` de fiii lui cei mari, ironizeaz` suferin]a luiNiculae de a merge cu oile [i de a nu fi trimis la [coal`.
St`pån iluzoriu pe un regat fragil – familia divizat` –, tat`l î[i pune speran]ele într-o în]elegere tacit` de c`tre ai s`i a neajunsurilor suportate împreun` [i într-o tolerarecomplice, de c`tre supraindividualitatea care este statul, a datoriilor lui mereuamånate.
Nefiind preocupat doar de „p`månt [i bani”, cuvinte pe care Polina le aude repetateîntruna de tat`l ei, Tudor B`losu [i de fratele ei, Victor, Moromete tr`ie[te bucuriacontempl`rii lumii de pe „st`noaga podi[tei”, în a[teptarea unui partener inteligent deconversa]ie.
Comportamentul s`u divulg` o mare putere de disimulare, ca în scena în careagen]ii fiscali vin s` încaseze „fonciirea” [i Ilie se preface c` nu-i vede, strig` la so]ie[i la copii, st` cu spatele, ca mai apoi s` se întoarc` brusc [i s` le strige teatral: „N-am!” Jocul continu`, c`ci Jupuitu scrie o chitan]` pentru plata a trei mii de lei,Moromete nu obiecteaz`, dar o întoarce pe ambele p`r]i [i apoi roste[te cu inocen]`:„P`i nu ]i-am spus c` n-am?!” Fiindc` practic` aceast` strategie a amån`rii datoriilor,înc` de la împropriet`rirea de dup` r`zboi, adic` de 17 ani, Moromete nu ia în seriosamenin]`rile la adresa averii sale. El sper` într-o [tergere a datoriilor c`tre stat, fapt pecare l-a mai tr`it o dat`. Cele 14 pogoane îi dau siguran]a unei vie]i f`r` risip` dar [if`r` mari primejdii. Fiecare copil î[i poate primi lotul de p`månt cuvenit [i via]a familieise poate desf`[ura în pace, vreme îndelungat`.
Aici se face sim]it` utopia gåndirii eroului. Pentru el, lumea ]`r`neasc` este unteritoriu al stabilit`]ii [i al ordinii de neclintit. Feciorii s`i nu pot s` tr`iasc` altcumvadecåt au f`cut-o el însu[i [i str`mo[ii lui. Numai c` nici Paraschiv, Nil` [i Achim [i niciNiculae nu se mul]umesc cu modul de via]` patriarhal. Feciorii cei mari viseaz` s`cå[tige mul]i bani, la ora[, Niculae vrea s` înve]e carte [i s` plece din sat.
Caracterizat direct, de c`tre Catrina, b`rbatul apare ca o fire atras` de magia vorbei[i nu de a faptei imediate: „Lovi-o-ar moartea de vorb`, de care nu te mai saturi, Ilie!Toat` ziua stai de vorb` [i beai la tutun...” În viziunea lui Niculae, el este un om sucit,imprevizibil: „... cåt am tr`it r`u, tata, am ]inut to]i la el [i a f`cut ce a putut pentrufiecare. Cåt s-a înst`rit,
n-a mai fost capabil de nimic [i nu pentru c` nu mai putea...”Rela]iile cu celelalte personaje subliniaz` oscila]ii de atitudine. Prieten bun cu
Coco[il`, într-un moment de tensiune sufleteasc` este r`u impresionat de înjur`turileinofensive ale acestuia, se sup`r` [i nu se mai împac` niciodat` cu el. Fa]` de Niculaeeste cånd în]eleg`tor, cånd aspru [i opac la dorin]ele lui. De[i Paraschiv, Nil` [i Achimîl aduc în pragul pr`bu[irii interioare [i financiare, prin fuga lor la Bucure[ti cu o bun`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
135
parte din averea familiei, îi absolv` [i caut`, cu orice pre], s`-i aduc` acas`,promi]åndu-le drepturi mai mari decåt celorlal]i fra]i, ceea ce va spori animozit`]ileexistente pån` atunci. Nici pe Guica n-o poate ierta pentru r`utate [i, de aceea, nici nuse duce la înmormåntarea ei.
Puterea lui de a face haz de necaz devine incomod` uneori (î[i batjocore[te fiulmijlociu care vrea s` [tie de ce taie acel anume salcåm), alteori stårne[te hohotelecelor din jur, cum se întåmpl` în scena de la cåmp, cånd se ofer`, grijuliu, s`-i dea ap`lui Paraschiv, dup` ce acesta î[i arsese limba cu fasolea încins`, tat`l fiind primul careîncercase måncarea [i nu spusese nimic, spre a se delecta cu reac]ia urm`toruluip`c`lit.
Pl`cerea de a povesti, reie[it` din caracterizarea prin vorbe, li se impune celorlal]ica un dar de a surprinde [i de a putea integra în limbaj lucruri care lor le scap`. Niculaeeste fascinat de istorisirea p`rintelui s`u despre c`l`toria cu B`losu, la munte, spre avinde porumb. Atunci cånd i se ofer` ocazia s` fac` împreun` acela[i drum, estedezam`git c` nu reg`se[te în oamenii [i în locurile evocate nicio lumin` din relatareaseduc`toare.
Semnul pre]uirii de care se bucur` în sat este c` adun`rile din poiana lui Iocan nuîncep f`r` „omul lor”. Citind din ziar, Moromete g`se[te nuan]e ascunse [i facecomentarii pline de miez pentru s`tenii strån[i la fier`rie. Acele clipe de duminic` suntmanifestarea eliber`rii lor de necazurile zilnice, expresia pl`cerii gratuite de a sta devorb`, de a practica „o joac` de oameni mari” (Valeriu Cristea).
Caracterizarea prin reac]ii psihologice este magistral surprins` în finalul volumuluiîntåi, dup` fuga b`ie]ilor cu caii, banii [i covoarele de zestre ale fetelor, cånd Morometerenun]` la formele cele mai dragi de exteriorizare a libert`]ii sale spirituale: „...Moromete nu mai fu v`zut stånd ceasuri întregi pe prisp` sau la drum pe st`noag`.Nici nu mai fu auzit r`spunzånd cu multe cuvinte la salut. Nu mai fu auzit povestind.”
Autocaracterizarea memorabil` plasat` spre sfår[itul volumului al doilea: „... eutotdeauna am dus o via]` independent`”, situeaz` personajul în sfera oamenilorsuperiori, capabili de reflec]ie, de interoga]ie asupra individului [i a rosturilor lumii.
Ilie Moromete este construit ca o replic` polemic` la o întreag` serie de personajeilustrative pentru universul satului. El este un ]`ran filosof, disimulant [i ironic, oprezen]` inedit` într-o proz` modern`, neorealist`, cu tematic` rural`.
Rela]ia Ilie Moromete-CCatrinaCele dou` personaje reprezint` o fa]et` a cuplului închegat în lumea satului, foarte
asem`n`toare cu aceea ilustrat` prin Aristi]a [i Tudor B`losu sau prin Anghelina [iVasile Bo]oghin`. B`rbatul este capul familiei [i hot`rårile lui, chiar discutabile, r`månde neclintit, impuse uneori cu violen]`. O alt` ipostaz` a rela]iei so]-so]ie apare prinintermediul proasp`t c`s`tori]ilor Polina B`losu [i Ion Biric`, Polina fiind aceea care îlinstig` pe b`rbat pentru ob]inerea cu for]a a drepturilor ei de zestre [i deciziile sale setransform` obligatoriu în fapt`. Dar cei doi sunt o genera]ie mai nou`, gata s` înfrunteformele tradi]ionale de autoritate din familie.
Atåt Ilie cåt [i Catrina au avut o c`snicie anterioar`. Moromete a r`mas de tån`rv`duv, cu trei b`ie]i. Catrinei i-a murit b`rbatul curånd dup` c`s`torie [i fiica ei, adus`pe lume ulterior, a r`mas s` fie crescut` de socru. În urma unei aventuri cu primarulsatului, ea mai na[te un b`iat, dar familia lui, foarte bogat`, n-o accept` de nor` [i îiia copilul, l`sånd-o liber` s` se rec`s`toreasc`.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
136
Catrina prime[te, în urma acestei întåmpl`ri, un lot de opt pogoane, c`ci primarulîndr`gostit odinioar` de ea, îl trecuse pe fostul ei b`rbat între eroii c`zu]i pe front [i oîmpropriet`rise. Cu aceast` zestre se m`rit` ea cu Ilie, abia întors din r`zboi [i avåndcopiii în grija surorii lui, Maria. În timpul secetei, Catrina vinde un pogon, pentru a-iputea cre[te pe b`ie]ii lui Moromete, dar so]ul nu-[i respect` promisiunea ca, înschimbul acestui sacrificiu, s` treac` pe numele ei casa.
Acesta este unul din factorii de tensiune nediminuat` din familie. Cu timpul, seadaug` lipsa de respect [i chiar ura lui Paraschiv, a lui Nil` [i a lui Achim împotrivamamei vitrege.
În situa]iile conflictuale cotidiene, Moromete este de obicei de partea fiilor mai mari,apostrofånd-o pe Catrina pentru ie[irile ei necugetate: „Taci, fa, din gur`, n-auzi?!” sau:„Pune, fa, måncarea [i mai trage-te pe f`lcile alea c` te-or fi durånd de cånd vorbe[ti!”Femeia îl înfrunt` cu privirea [i chiar cu vorba: „Veni]i de la deal [i v` lungi]i ca vitele...[i eu s` îndop singur` o ceat` de haidamaci...”, dar [tie cånd s` se opreasc`, pentrua evita accesele de furie ale b`rbatului.
Mai atent` la fr`månt`rile suflete[ti ale lui Niculae, mama îi sus]ine cauza în fa]aso]ului nep`s`tor la plånsetele copilului care vrea s` înve]e mai departe [i este dispus,pentru aceasta, s`-[i cedeze partea de p`månt cuvenit`, din averea familiei, surorilor,spre a nu stårni protestele celorlal]i. Ea pune la cale, împreun` cu Niculae, planul dea-i aduce acas` pe preot [i pe înv`]`tor, f`r` [tirea lui Ilie, ca s`-l înduplece în privin]aviitorului copilului.
Tat`l vede în fiul cel mic un executant greoi al muncilor care i se încredin]eaz`,înc`p`]ånat, cu o dorin]` ciudat`, de neluat în seam`, de a merge la [coal`. În timp ceCatrina se las` înduio[at` de rug`min]ile mezinului, Ilie îl batjocore[te, nev`zånd înînv`]`tur` vreun folos: „Alt` treab` n-avem noi acuma! Ne apuc`m s` studiem.”
So]ii Moromete ajung s` duc` vie]i aproape separate. Femeia este subjugat` detreburile gospod`re[ti [i, uneori, pentru a-[i opri gåndurile rele din timpul zilei, care ise amplific` în somn [i se manifest` ca vise greu de suportat, face [i muncile celorlal]i.Îndemnat` de o vecin`, caut` s`-[i g`seasc` lini[tea în rug`ciuni sau în slujbele deduminic`, de la biseric`. B`rbatul o dispre]uie[te pentru bigotismul ei [i simte, lavenirea unui preot mai tån`r în sat, c`, de fapt, Catrina este atras` mai mult defarmecul slujitorului Domnului decåt de serviciul religios. Consolarea lui o reprezint`ie[irile pe st`noag`, în fa]a por]ii, discu]iile politice din poiana lui Iocan, taifasurile cuprietenii.
Dar pe Catrina gåndurile pioase nu o ]in mult [i nu o împiedic` s` schimbe replicit`ioase cu Paraschiv, cu Nil` [i cu Achim, mai ales în absen]a tat`lui.
În scena final` din primul volum, a revoltei lui Paraschiv [i a lui Nil`, Ilie opedepse[te mai întåi pe Catrina, repezind de trei ori, îndesat, pumnul asupra capuluiei. Identific` în ea voin]a conflictual` mai slab` [i pe aceasta vrea s-o în`bu[e f`r`z`bav`, ca mai apoi s` se confrunte cu agresivitatea f`]i[` a b`ie]ilor. B`taia cu parulîi cople[e[te fizic pe fiii r`zvr`ti]i, îns` nu poate înmuia în ei sentimentul pietrificat deur`.
Autoritatea patern` se afl` la crepuscul. Secven]e din volumul al doileaconsemneaz` gesturi de neconceput alt`dat`: Catrina îl ignor`, fetele îi întorc spatele,Niculae refuz` s`-i r`spund` la întreb`ri.
Dintr-o lips` crescånd` de considera]ie fa]` de so]ul ei, dar mai ales din aversiune,Catrina îl p`r`se[te pe Ilie, la b`tråne]e, mutåndu-se la fiica ei din prima c`s`torie.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
137
Reîntoars` acas`, se confrunt` din nou cu replicile ustur`toare ale so]ului care, la[aizeci de ani, a redescoperit dragostea al`turi de sora fostei sale so]ii, Fica. Îi r`måneal`turi pån` în clipa mor]ii, dar leg`tura lor sufleteasc` nu se va mai reface.
Din perspectiva finalului, rela]ia dintre Ilie [i Catrina dezv`luie criza comunic`rii,înstr`inarea, teme ale literaturii moderne.
Mooroomee]]ii reprezint` un roman de referin]` pentru proza contemporan`, de o maredensitate epic`, în care socialul [i psihologicul concur` la realizarea unei monografii asatului romånesc aflat la r`scrucile istoriei.
Rebreanu reu[ise s` dovedeasc` c` materia lumii rurale poate procura substan]aunei remarcabile crea]ii obiective, Marin Preda descoper` acestei lumi, mult hulit` demoderni[ti, intelectualitatea.”
• Eugen Simion, Un portret în fragmente, în volumul Timpul n-aa maai aavut r`bdaaree, Ed.Cartea Romåneasc`, Bucure[ti: „Vorbind de r`bdaareeaa lui Marin Preda am [i definitunul dintre termenii demersului s`u epic. [...] Modul lui lent, ocolit, ezitant de a asumalucrurile, neîncrederea structural` în strategia rapidit`]ii. R`bdarea înc` o dat`, pecare o pune în a descrie o mas` (celebra cin` a Morome]ilor), [ederea familiei peprisp` în timpul unei ploi de var` sau efortul pe care îl depune un b`trån ]`ran s`sape un [an] pentru a ocroti o biat` [ir` de paie... Este o strategie epic` la mijloc,neobi[nuit` în proza romån`. Ea angajeaz` sintaxa frazei, vocabularul, angajeaz` [iun mod de a fi, o rela]ie cu lumea dinafar`. Marin Preda ajunge totdeauna la inimaobiectului, dar niciodat` în linie dreapt`. Sunt ocoluri necesare, ezitarea face posibil`medita]ia, a[teptarea este o condi]ie a cunoa[terii”.
• G. Dimisianu, Marin Preda [i I. L. Caragiale, în volumul Timpul n-aa maai aavut r`bdaaree:„Caragiale în epoca lui, iar Marin Preda în contemporaneitate au fost marii auditivi ailiteraturii romåne, con[tiin]e înregistratoare des`vår[ite ale vorbirii vii”.
• Silvian Iosifescu, Drumuri liteeraaree, E.S.P.L.A., Bucure[ti, 1957: „Termenii ace[tia –timpul r`bd`tor sau ner`bd`tor – în care scriitorul comenteaz` grav impresiile [in`dejdile personajului s`u sunt la antipodul unei perspective biologice asupraexisten]ei ]`ranului. Poruncile timpului n-au în romanul lui Marin Preda sensul dedependen]` strict` [i aproape exclusiv` a vie]ii de marile ritmuri ale naturii [...]. MarinPreda î[i urm`re[te personajele cu în]elegerea vremii noastre.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
138
139
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee• Termenul romantism provine din fr. romantisme
Termenul are, cf. Dic]]ioonaarului eexplicaativ aal limbii roomånee, dou` accep]ii / sensuri:1. Sens larg – înclinare spre lirism, spre visare, spre individualism, spre melancolie,
aspecte care definesc estetica romantic`.2. Sens restråns – mi[care literar` [i artistic`, ap`rut` în Europa la începutul sec.
al XIX-lea ca o reac]ie împotriva clasicismului, a regulilor lui stricte formale, carea preluat tradi]iile na]ionale [i populare, promovånd cultul naturii, lirismul,fantezia [i libertatea de expresie. 1
• Romantismul are note comune cu modernismul: ”[...]dep`[irea schemelor clasice, aimobilismului, în primul rånd, prin apropierea de natur`, de sensibilitatea vie [i deindividualitate;solitudinea moral`, atmosfera stranie, insolit`; oniricul [i, în general,vizionarismul subiectiv;în sfår[it, antimimesisul [i cultivarea sufletului muzical [iliric.”2
• Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care, prin„Prefa]a„ de la drama „Cromwell„ (1827), a realizat un veritabil program.
• Romantismul s-a manifestat în toate artele: muzic`, pictur`, literatur` etc.• Romantismul a fost anticipat de mi[carea Sturm und Drang (literal, furtun` [i imbold),
din Germania. Johann Wolfgang von Goethe creeaz` romanul Suferin]ele tån`ruluiWerther, oper` care dezvolt` tema iubirii irealizabile. Cu acest roman, scriitoruldevine un important reprezentant al orient`rii estetice romantice.
IIII.. CCoonntteexxttuuaalliizzaarreeaa ooppeerreeii• Nicolae Manolescu sus]ine: „Romantismul constituie un preludiu al modernit`]ii [i
este, dintre toate mi[c`rile literare, cea mai apropiat` de noi.”3
• În literatura romån`, romantismul î[i face sim]it` prezen]a în epoca pa[optist`. Înrevista „Dacia literar`” ap`rut` în 1840, Mihail Kog`lniceanu scrie o Introduc]ie, careeste considerat` programul romantismului romånesc.
• Literatura romån` cunoa[te trei etape în evolu]ia romantismului:1 Preromatismul [i romantismul scriitorilor de la 1848–1870 –romantism profetic,
vizionar [i patriotic, care valorific` istoria neamului, folclorul [i tradi]iile.Reprezentan]ii de marc` sunt: I. H. Radulescu, V. Cårlova, N. B`lcescu, C.Negruzzi, M. Kog`lniceanu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, AndreiMure[anu, Al. Odobescu, B. P. Hasdeu. Doctrina acestei epoci este semnat` de
Poezia romantic`
11
II II II .. EEVVOOLLUU}}IIAA PPOOEEZZIIEEII
1. Dic]ionarul expplicativ al limbii romåne, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 19982 .Nicolae Manolescu, Desppre ppoezie, Ed. AULA, 20023 ibidem
Mihail Kog`lniceanu [i con]ine, printre altele, cåteva recomand`ri, privind surselede inspira]ie: „Istoria noastr` are destule fapte eroice, frumoasele noastre ]`risunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitore[ti [i de poetice,pentru ca s` putem g`si [i la noi sujeturi de scris, f`r` s` avem pentru aceastatrebuin]` s` ne împrumut`m de la alte na]ii.”1
2 Romantismul eminescian sau momentul de apogeu al curentului, în contextulculturii romåne[ti: „Într-adev`r, prin el romantismul romånesc dep`[e[te fazasentimentalismului elegiac [i a acelei pietas eroice, pentru a deveni expresia uneiexigen]e propriu-zis metafizice: problem` ce se converte[te în phatos, nelini[tece se domole[te în glasul poeziei.”2
3 Romantismul posteminescian, manifestat în sem`n`torism [i simbolism(prelungiri ale clasicismului [i ale romantismului, la sfår[itul secolului al XIX-lea [iînceputul secolului al XX-lea): Al. Macedonski, O. Goga, St. O. Iosif, B. St.Delavrancea [. a.
• Virgil Nemoianu, în lucrarea Îmblånzirea Romantismului, dezvolt` conceptul deromantism Biedermeier, ce define[te particularit`]ile curentului în ]`rile r`s`ritene.Romantismul Biedermeier sau „al doilea romantism”3 este raportat la perioadapa[optist`, pentru a denumi dimensiunea estetic` a formelor hibride ale civiliza]ieiromåne[ti de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
140
1 Mihail Kog`lniceanu, Introduc]ie, Dacia literar`2 Rosa Del Conte, Eminescu sau desppre Absolut, Ed. Dacia, Cluj, 19903 Nicolae Manolescu, Istoria critic` a literaturii romåne, Ed. Paralela 45, Bucure[ti, 2008
III. IIlluussttrraarreeaa ccoonncceeppttuulluulluuii ddee aarrtt`̀ ppooeettiicc`̀ rroommaannttiicc`̀::
EPIGONII de Mihai Eminescu
Cånd privesc zilele de-aur a scripturelor romåne,M` cufund ca într-o mare de vis`ri dulci [i senine{i în jur parc`-mi colind` dulci [i måndre prim`veri,Sau v`d nop]i ce-ntind deasupr`-mi oceanele de stele,Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbr`vi cu filomele,Cu izvoare-ale gåndirii [i cu råuri de cånt`ri.
V`d poe]i ce-au scris o limb`, ca un fagure de miere:Cichindeal gur` de aur, Mumulean glas de durere,Prale firea cea întoars`, Daniil cel trist [i mic,V`c`rescu cåntånd dulce a iubirii prim`var`,Cantemir croind la planuri din cu]ite [i pahar`,Beldiman vestind în stihuri pe r`zboiul inimic.
Lir` de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-n]elepciune,Care, cum rar se întåmpl`, ca s` mediteze puneUrechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomat`?S-au dus to]i, s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnat`.S-a dus Pann, finul Pepelei, cel iste] ca un proverb.
Eliad zidea din visuri [i din basme seculareDelta biblicelor sunte, profe]iilor amare,Adev`r sc`ldat în mite, sfinx p`truns` de-n]eles;Munte cu capul de piatr` de furtune detunat`,St` [i azi în fa]a lumii o enigm` n’explicat`{i vegheaz-o stånc` ars` dintre nouri de eres.
Bolliac cånta iobagul [-a lui lan]uri de aram`;L-ale ]`rii flamuri negre Cårlova o[tirea cheam`,În prezent vr`je[te umbre dintr-al secolilor plan;{i ca Byron, treaz de våntul cel s`lbatic al durerii,Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sper`rii,Descifrånd eternitatea din ruina unui an.
Pe-un pat alb ca un lin]oliu zace leb`da murind`,Zace palida vergin` cu lungi gene, voce blånd` -Via]a-i fu o prim`var`, moartea-o p`rere de r`u;Iar poetul ei cel tån`r o privea cu îmb`tare,{i din lir` curgeau note [i din ochi lacrimi amare{i astfel Bolintineanu începu cåntecul s`u.
Mure[an scutur` lan]ul cu-a lui voce ruginit`,Rumpe coarde de aram` cu o mån` amor]it`,Cheam` piatra s` învie ca [i miticul poet,Smulge mun]ilor durerea, brazilor destinul spune,{i bogat în s`r`cia-i ca un astru el apune,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
141
Preot de[tept`rii noastre, semnelor vremii profet.Iar Negruzzi [terge colbul de pe cronice b`tråne,C`ci pe mucedele pagini stau domniile romåne,Scrise de måna cea veche a-nv`]a]ilor mireni;Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,Zugr`ve[te din nou, iar`[i pånzele posomoråte,Ce-ar`tau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.
{-acel rege-al poeziei, vecinic tån`r [i ferice,Ce din frunze î]i doine[te, ce cu fluierul î]i zice,Ce cu basmul poveste[te - veselul Alecsandri,Ce-n[irånd m`rg`ritare pe a stelei blond` raz`,Acum secolii str`bate, o minune luminoas`,Acum råde printre lacrimi cånd o cånt` pe Dridri.
Sau visånd o umbr` dulce cu de-argint aripe albe,Cu doi ochi ca dou` basme mistice, adånce, dalbe,Cu zåmbirea de vergin`, cu glas blånd, duios, încet,El îi pune pe-a ei frunte måndru diadem de stele,O a[eaz`-n tron de aur, s` domneasc` lumi rebele,{i iubind-o f`r` margini, scrie: „visul de poet„.
Sau visånd cu doina trist` a voinicului de munte,Visul apelor adånce [i a ståncelor c`runte,Visul selbelor b`tråne de pe umerii de deal,El de[teapt`-n sånul nostru dorul ]`rii cei str`bune,El revoac`-n dulci icoane a istoriei minune,Vremea lui {tefan cel Mare, zimbrul sombru [i regal.
Iar` noi? noi, epigonii?... Sim]iri reci, harfe zdrobite,Mici de zile, mari de patimi, inimi b`tråne, uråte,M`[ti råzånde, puse bine pe-un caracter inimic;Dumnezeul nostru: umbr`, patria noastr`: o fraz`;În noi totul e spoial`, totu-i lustru f`r` baz`;Voi credea]i în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
{i de-aceea spusa voastr` era sunt` [i frumoas`,C`ci de min]i era gåndit`, c`ci din inimi era scoas`,Inimi mari, tinere înc`, de[i voi sunte]i b`tråni.S-a întors ma[ina lumii, cu voi viitorul trece;Noi suntem iar`[i trecutul, f`r` inimi, trist [i rece;Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i str`in!
Voi, pierdu]i în gånduri sunte, convorbea]i cu idealuri;Noi cårpim cerul cu stele, noi månjim marea cu valuri,C`ci al nostru-i sur [i rece - marea noastr`-i de înghe],Voi urma]i cu r`pejune cuget`rile regine,Cånd, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergé]i.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
142
Cu-a ei candel` de aur palida în]elepciune,Cu zåmbirea ei regal`, ca o stea ce nu apune,Lumina a vie]ii voastre drum de roze sem`nat.Sufletul vostru: un înger, inima voastr`: o lir`,Ce la våntul cald ce-o mi[c` cånt`ri molcome respir`;Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.
Noi? Privirea scrut`toare ce nimica nu viseaz`,Ce tablourile minte, ce sim]irea simuleaz`,Privim reci la lumea asta - v` numim vizionari.O conven]ie e totul; ce-i azi drept måine-i minciun`;A]i luptat lupt` de[art`, a]i vånat ]int` nebun`,A]i visat zile de aur pe-ast` lume de amar.
„Moartea succede vie]ii, via]a succede la moarte„,Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt` soarte;Oamenii din toate cele fac icoan` [i simbol;Numesc sunt, frumos [i bine ce nimic nu însemneaz`,Împ`r]esc a lor gåndire pe sisteme numeroase{i pun haine de imagini pe cadavrul trist [i gol.
Ce e cugetarea sacr`? Combinare m`iestrit`Unor lucruri n’existente; carte trist` [i-ncålcit`,Ce mai mult o încifreaz` cel ce vrea a descifra.Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,Voluptos joc cu icoane [i cu glasuri tremurate.Strai de purpur` [i aur peste ]`råna cea grea.
R`måne]i dar` cu bine, sunte firi vizionare,Ce f`cea]i valul s` cånte, ce punea]i steaua s` zboare,Ce crea]i o alt` lume pe-ast` lume de noroi;Noi reducem tot la pravul azi în noi, måini în ruin`,Pro[ti [i genii, mic [i mare, sunet, sufletul, lumin`, -Toate-s praf... Lumea-i cum este... [i ca dånsa suntem noi.
Poemul Epigoonii, ap`rut la 15 august 1870, în revista Coonvoorbiri liteeraaree poate fiîncadrat în categoria artelor poetice de factur` romantic`, al`turi de alte poezii scrisede Mihai Eminescu: Numaai pooeetul, Criticiloor meei, Icooaan` [i privaazz, Odin [i pooeetul [.a..
Epigoonii î[i trage seva din decant`rile inflexiunilor lirice romåne[ti, cucerite de poet prinlectura operelor înainta[ilor [i prin descoperirea romantismului german (Heine, Novalis[.a.), în timpul studiilor de la Viena [i Berlin. Literatura romån` a epocii, în care aparepoemul, era sub valoarea celei precedente, pa[optiste-Costache Negruzzi nu mai scria,Alexandrescu era, din 1860, bolnav, Bolintineanu sc`zuse etc. , jurnalele [i revistele eraupline de pseudolitera]i critica]i, de altfel, de Titu Maiorescu în studiile sale O ceerceetaareecritic` aasupraa pooeezzieei roomånee dee laa 1867 [i În coontraa direec]]ieei dee aast`zzi în culturaa roomån`.
Epigoonii este o sintez` a ideilor poetice eminesciene, iar reflec]iile teoretice, pu]ine,f`cute în scrisoarea c`tre Iacob Negruzzi, care înso]e[te poemul, au rolul de a lecompleta, demonstråndu-le modernitatea romantic`: „Predecesorii no[tri credeau înceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale; îndat` îns` ce con[tiin]a
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
143
vine c` imaginile nu sunt decåt un joc; – atuncea dup` p`rerea mea se na[teneîncrederea sceptic` în propriile sale crea]iuni. Compara]iunea din poezia mea cadeîn defavorul genera]iunii noi [i-cred cu drept „.
Negruzzi noteaz`, în Amintirile sale: „Epigoonii iar`[i a f`cut mare efect în societateanoastr`, din cauza frumuse]ii versurilor [i originalit`]ii cuget`rii.”
Poemul Epigoonii de Mihai Eminescu este o art` poetic`, deoarece scriitorul î[idezv`luie concep]ia despre procesul de crea]ie, despre condi]ia creatorului [i a opereisale, despre rela]ia artistului cu lumea, despre modul particular în care artistul re-creeaz` lumea prin limbaj. Utilizånd procedee [i mijloace de transfigurare artistic`,idei, convingeri [i sentimente proprii autorului se transmit cititorului prin intermediultextului. Este o art` poetic` romantic` [i pentru c` se încadreaz` cronologic în cea de-a doua etap` a romantismului romånesc [i se concentreaz` pe dimensiunile ideatice,de con]inut, dar [i de form` specifice acestui curent.
Teemaa poeziei este ars poetica înscris` în linia tradi]iei na]ionale, cu deschidere spreromantismul occidental. Dezvoltånd tema, poetul pune fa]` în fa]`, prin planuriantitetice, înainta[ii cu urma[ii lor nevrednici, cu epigonii. Eminescu afirm` suprema]iaimagina]iei [i a fanteziei creatoare, exprim` dragostea fa]` de valorile trecutului [icritic` prezentul, concepe artistul ca pe un creator de mituri [i ca pe un vizionar,promoveaz` desc`tu[area sensibilit`]ii [i expansiunea eului, folose[te un limbajpreponderent metaforic, construie[te structuri antitetice, potrivit concep]iei sale.
Titlul provine de la romanul Die Epigonen al germanului Karl Immerman, termenulepigon însemnånd „urma[ lipsit de valoare, de în]eles„. Cf. DEX, EPIGÓN, epigoni, s. m.Scriitor (de valoare minor`) care imit` mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor,unui curent sau unei [coli literare de prestigiu. Urma[, succesor (lipsit de valoare).
La Eminescu, termenul epigon devine metafor`, sugerånd dec`derea [i demagogiacontemporanilor, fa]` de genera]ia pa[optist`, precedent`, pentru care poetul este inspirat[i profet. Prin extensie semantic`, titlul trimite la vizionarismul eminescian de tip romantic.
Incipitul fixeaz` premisa reflec]iilor din poemul Epigoonii – creatorul adev`ratsondeaz` adåncurile fiin]ei sale, iar rodul acestei forme de cunoa[tere este poezia caprodus al fanteziei creatoare. Regresiunea în trecut „Cånd privesc zilele de-aur ascripturelor romåne”, în arhaitate, sugereaz` asumarea demersului liric, fiind, înacela[i timp, [i un gest romantic de renun]are la o lume insensibil` [i de c`utare, cuajutorul artei, a sensului [i semnifica]iilor ascunse ale universului. Dintre cele treimodele incon[tiente ale timpului propuse de Lucian Blaga, în Orizzoont [i stil, în Epigoniise manifest` timpul-ccascad`, care: „[...] reprezint` orizontul unor tr`iri pentru careaccentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului. Timpul, prin el însu[i, [i decicu atåt mai mult prin ceea ce se petrece în el, înseamn` c`dere, devalorizare,decaden]`. Clipa, ce vine, este, prin faptul doar c` bate mai tårziu, oarecum inferioar`clipei antecedente. Timpul-cascad` are semnifica]ia unei necurmate îndep`rt`ri înraport cu un punct ini]ial, învestit cu accentul maximei valori. Timpul e prin îns`[inatura sa un mediu de fatal` pervertire, degradare [i destr`mare.”
Discursul liric este organizat în dou` unit`]i, reprezentånd trecutul [i prezentul.Procedeul utilizat pentru construc]ia poemului este antiteza romantic`, potrivitconcep]iei eminesciene privind unitatea contrariilor.
Prima parte (strofele 1-11) surprinde, prin note de od`, viziunea poetului asupratrecutului, ilustrat` prin lucrarea m`iastr` a înainta[ilor, contribuind la dezvoltarea limbiiartistice: „V`d poe]i ce-au scris o limb` ca un fagure de miere” [i prin numele metaforiceale acestora: „Cichindeal gur` de aur, / Mumulean glas cu durere, /Prale firea cea
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
144
întoars`, Daniil cel trist [i mic, /V`c`rescu cåntånd dulce a iubirii prim`var`, /Cantemircroind la planuri din cu]ite [i pahar`, /Beldiman vestind în stihuri pe r`zboiul inimic.”
Din lungul [ir al înainta[ilor, un loc aparte le revine poe]ilor Vasile Alecsandri [i IonHeliade R`dulescu: „{-acel rege-al poeziei vecinic t?n`r [i ferice, /Ce din frunze î]idoine[te, ce cu fluierul î]i zice, /Ce cu basmul poveste[te – veselul Alecsandri, ”;
„Eliad zidea din visuri [i din basme seculare/Delta biblicelor sånte, profe]iilor amare,/Adev`r sc`ldat în mite, sfinx p`truns` de-n]eles. .”
Aminte[te apoi de poe]ii care au valorificat literatura popular`, la nivelul speciilor, alformelor [i al con]inuturilor (Sihleanu, Donici, Anton Pann, Alecsandri): ” S-a dus Pann,finul Pepelei, cel iste] ca un proverb.”, de cånt`re]ii idealurilor na]ionale, pre]uite [i deEminescu. Demersul acestor poe]i este stilizat în imagini vizuale [i auditive, dar [i prinfolosirea simbolic` a numelor proprii (Bolliac, Cårlova, Mure[an, Alexandrescu): „Bolliaccånta iobagul [-a lui lan]uri de aram`;/L-ale ]`rii flamuri negre Cårlova o[tirea cheam`, ” .
Ca romantic, Eminescu este interesat de valorizarea literaturii istoriografice, prindecant`ri ale lecturilor f`cute înc` din perioada gimnaziului, dar [i prin r`spunsurimetaforice oferite direc]iilor teoretice ale vremii: „Iar Negruzzi [terge colbul de pecronice b`tråne, / C`ci pe mucedele pagini stau domniile romåne.”
Dezvoltarea temei iubirii [i a naturii marcheaz`, înc` o dat`, destinul asumat depoet romantic: „V`c`rescu cåntånd dulce a iubirii prim`var`, ”. Aceste teme suntnuan]ate [i particularizate prin motive romantice precum: motivul ruinei, motivulumbrei, al visului, motivul orfic [.a.
Partea a doua a poemului are forma unei satire la adresa poe]ilor contemporani.Poetul se încadreaz`, prin utilizarea pronumelui personal noi, în categoria epigonilor,de[i, prin maturitatea concep]iei, se eviden]iaz` o con[tiin]` cu mult deasupra epocii.
În opozi]ie cu trecutul, prezentul se caracterizeaz` prin imita]ie steril`: „Noi cårpimcerul cu stele, noi månjim marea cu valuri, ”, prin renun]area la idealuri [i prinincapacitatea de a urma calea „cuget`rilor regine”: „Iar` noi? noi, epigonii?... Sim]irireci, harfe zdrobite, /Mici de zile, mari de patimi, inimi b`tråne, uråte, / M`[ti råzånde,puse bine pe-un caracter inimic;”.
Adev`ratul poet este, pentru Eminescu, vizionar [i profet, credincios idealurilorna]ionale [i, în acela[i timp, ars de nostalgia absolutului [i de aspira]ia spre reintegrareaîn armonia pierdut` a lumii, în arhetipuri: „... sånte firi vizionare, /Ce f`cea]i valul s`cånte, ce punea]i steaua s` zboare, /Ce crea]i o alt` lume pe-ast` lume de noroi;”.
Ultimele trei strofe ale poemului con]in defini]ii metaforice ale poeziei [i ale filozofiei,indicånd, prin aceast` al`turare, preferin]a lui Eminescu pentru discursul liric reflexiv,not` dominant` a romantismului, în cadrul c`ruia s-a dezvoltat specia medita]ie.
Defini]ia liric` a poeziei: „Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, /Voluptos joc cuicoane [i cu glasuri tremurate. /Strai de purpur` [i aur peste ]`råna cea grea.”sugereaz` capacitatea acesteia de a re-crea, prin cuvånt, un alt univers, o lume ideal`care s-o înlocuiasc` pe aceea imperfect`, real`. Arta transfigureaz` realul printr-unjoc, unul secund ca la Ion Barbu, care induce ideea de cunoa[tere [i de pl`cere. Înacela[i timp, capacitatea ludic`, voluptatea tr`irii coroborat` cu mistica icoanei [i aîngerului vorbesc despre gratuitatea artei, despre autonomia ei estetic`.
Elementele de recuren]` din partea a doua sunt pronumele personale noi [i voi cametafore simboluri ale trecutului [i ale prezentului, în jurul c`rora se construie[teuniversul ideatic romantic.
Antiteza romantic` trecut-pprezent este marcat` la nivelul organiz`rii discursului liricprin conjunc]ia adversativ`”iar`”, cu care se deschide partea a doua a poemului [iprintr-o serie de structuri lingvistice antonimice: „Voi, pierdu]i în gånduri sunte,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
145
convorbea]i cu idealuri;/”-„Noi? Privirea scrut`toare ce nimica nu viseaz`”; „Voi urma]icu r`pejune cuget`rile regine,” –„Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i str`in!”
Eminescu alege [i procedeul grad`rii tensiunii lirice realizat prin interoga]ii retorice,metafore hiperbolizante (cuib de-n]elepciune) [i metafore simbolice (semnelor vremiiprofet) [i numele scriitorilor prezenta]i), epitete morale (cel trist [i mic, firea cea întoars`),epitete metaforice (fagure de miere), compara]ii inedite („iste] ca un proverb, ca un fagurede miere), invoca]iile (R`måne]i dar` cu bine, sånte firi vizionare), sintaxa afectiv`(dativul adnominal: Preot de[tept`rii noastre, semnelor vremii profet), exclama]iile (Voicredea]i în scrisul votru, noi nu credem în nimic), semnele de punctua]ie etc.
Strofa este complex`, de [ase versuri, cu rima îmbr`]i[at` (versul 3 cu 6, [i versul4 cu 5). M`sura versurilor este de 15-16 silabe, iar ritmul iambic.
Limbajul poetic inedit, u[or arhaizant, cåmpurile semantice ale reflec]iei poetice(cugetare, în]elepciune, izvoare ale gåndirii, råuri de cånt`ri) ale frumosului (idealuri,aripi sånte, stelele senine) explic` efortul poetului de a înnoi limba romån` literar`.
Poemul Epigoonii de Mihai Eminescu este o art` poetic` romantic`, deoarecedezvolt` convingerile autorului despre arta literar` sau despre aspectele esen]iale aleacesteia-defini]ia poeziei, rolul scriitorului, caracteristile limbajului artistic. Tipul decreator construit, vizionar [i profet, orfismul, temele [i motive specifice, interesul pentrufilozofie, limbajul metaforic, procedeul antitezei, compozi]ia ampl` sunt elemente careîncadreaz` poezia în curentul romantic.
RReeppeerree ccrriittiiccee• Constantin Ciopraga, Peersoonaalitaateeaa liteeraaturii roomånee, Institutul European, Ia[i,
1997: „[...]precum la marii poe]i ai lumii, crea]ia sa în ansamblu este o recompunerea universului, medita]ie asupra vie]ii [i mor]ii, un mod al ie[irii din durata individual`,act de integrare într-un timp al misterului [i revela]iilor succesive.”
• Alexandru Melian, Emineescu – univeers deeschis, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1987:„Exist` în crea]ia lui Eminescu sublimarea unor adånci aspira]ii care confer` opereiidentitatea de labirint al c`ut`rii [i invoca]iei. Una din aceste propensiuni, poate ceamai obsedant`, o reprezint` setea de nem`rginit [i, în mod corelativ, oroarea-convertit` în suferin]` – a limit`rii. Pe mai toate c`ile, pornit s` le str`bat`, de la iubire[i art` pån` la cunoa[tere [i existen]` social`, mirajul nemarginilor i-a fascinatgåndirea [i i-a cotropit lini[tea. Cei mai mul]i dintre eroii s`i-proiec]ii ale propriului eu-sunt cuprin[i de ispitele dezm`rginirii [i ap`sa]i de tirania limitelor.”
• Ioana Bot, Emineescu [i liricaa roomåneeaasc` dee aazzi:, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990:„Dialogul poeziei contemporane cu universul crea]iei sale demonstreaz` atåtactualitatea lui Eminescu, cåt [i statutul s`u de model. Adesea-se va vedea-poe]ii îivor converti universul într-unul cu valoare de mit, dovedind c` (situa]ie aparte arecept`rii Tradi]iei) contactul cu opera eminescian` este la fel de important ca marileexperien]e existen]iale.”
• Monica Spiridon, Emineescu [i discursul eeuroopeeaan deespree misiuneeaa pooeezzieei [i aapooeetului, în revista Limb` [i literatur`, vol. I-II, Societatea de {tiin]e Filologice dinRomånia, Bucure[ti, 2000: „Privit` într-un asemenea orizont integrator, concep]ia luiEminescu despre poezie [i despre poet ne apare ca parte a unei op]iuni de sintez`,numit` de el însu[i în jurnalistic` re-ac]ionarism-un sinonim inedit al capacit`]ii de ase situa în replic`-conceput` drept expresie a continuit`]ii. În sfera strict creatoare,estetic`, Eminescu întreprinde o re-lectur` de tip particular a predecesorilor s`i, pecare îi continu` în timp ce se distan]eaz` de ei. [...] Aceast` dialectic` a continuit`]ii[i a reac]iei este esen]ial` pentru în]elegerea romantismului romånesc. Tot cemanevreaz` teoretic [i întreprinde practic Eminescu are ca scop umplerea golurilor.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
146
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
147
A fost odat` ca-n pove[ti,A fost ca niciodat`, Din rude mari împ`r`te[ti, O prea frumoas` fat`.
{i era una la p`rin]i{i måndr`-n toate cele, Cum e Fecioara între sfin]i{i luna între stele.
Privea în zare cum pe m`riR`sare [i str`luce, Pe mi[c`toarele c`r`riCor`bii negre duce.
Îl vede azi, îl vede måni, Astfel dorin]a-i gata; El iar, privind de s`pt`måni, Îi cade drag` fata.
Cum ea pe coate-[i r`zimaVisånd ale ei tåmple, De dorul lui [i inima{i sufletu-i se împle.
{i cåt de viu s-aprinde elÎn ori[icare sar`,Spre umbra negrului castelCånd ea o s`-i apar`.
*
{i pas cu pas pe urma eiAlunec`-n odaie, }esånd cu recile-i scånteiO mreaj` de v`paie.
{i cånd în pat se-ntinde dreptCopila s` se culce,I-atinge månile pe piept, I-nchide geana dulce;
{i din oglind` lumini[Pe trupu-i se revars`, Pe ochii mari, b`tånd închi[iPe fa]a ei întoars`.
Ea îl privea cu un surås,El tremura-n oglind`,C`ci o urma adånc în visDe suflet s` se prind`.
Iar ea vorbind cu el în somn,Oftånd din greu suspin`:– O, dulce-al nop]ii mele domn,De ce nu vii tu? Vin` !
Cobori în jos, luceaf`r blånd,Alunecånd pe-o raz`,P`trunde-n cas` [i în gånd{i via]a-mi lumineaz` !
El asculta tremur`tor,Se aprindea mai tare{i s-arunca fulger`tor,Se cufunda în mare;
{i apa unde-au fost c`zutÎn cercuri se rote[te,{i din adånc necunoscutUn måndru tån`r cre[te.
U[or el trece ca pe pragPe marginea ferestei{i ]ine-n mån` un toiagÎncununat cu trestii.
P`rea un tån`r voievodCu p`r de aur moale,Un vån`t giulgi se-ncheie nodPe umerele goale.
Iar umbra fe]ei str`veziiE alb` ca de cear` -Un mort frumos cu ochii viiCe scånteie-n afar`.
– Din sfera mea venii cu greuCa s`-]i urmez chemarea,Iar cerul este tat`l meu{i mum`-mea e marea.
Ca în c`mara ta s` vin,S` te privesc de-aproape,Am coboråt cu-al meu senin{i m-am n`scut din ape.
O, vin` ! odorul meu nespus,{i lumea ta o las`;Eu sunt luceaf`rul de sus,Iar tu s`-mi fii mireas`.
LUCEAF~RUL de Mihai Eminescu
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
148
Colo-n palate de m`rgeanTe-oi duce veacuri multe,{i toat` lumea-n oceanDe tine o s-asculte.
– O, e[ti frumos, cum numa-n visUn înger se arat`,Dar` pe calea ce-ai deschisN-oi merge niciodat`;
Str`in la vorb` [i la port,Luce[ti f`r` de via]`,C`ci eu sunt vie, tu e[ti mort,{i ochiul t`u m`-nghea]`.
*
Trecu o zi, trecur` trei{i iar`[i, noaptea, vineLuceaf`rul deasupra eiCu razele-i senine.
Ea trebui de el în somnAminte s`-[i aduc`{i dor de-al valurilor domnDe inim-o apuc`:
– Cobori în jos, luceaf`r blånd,Alunecånd pe-o raz`,P`trunde-n cas` [i în gånd{i via]a-mi lumineaz` !
Cum el din cer o auzi,Se stinse cu durere,Iar ceru-ncepe a rotiÎn locul unde piere;
În aer rumene v`p`iSe-ntind pe lumea-ntreag`,{i din a chaosului v`iUn måndru chip se-ncheag`;
Pe negre vi]ele-i de p`rCoroana-i arde pare,Venea plutind în adev`rSc`ldat în foc de soare.
Din negru giulgi se desf`[orMarmoreele bra]e,El vine trist [i gånditor{i palid e la fa]`;
Dar ochii mari [i minuna]iLucesc adånc himeric,Ca dou` patimi f`r` sa]{i pline de-ntuneric.
– Din sfera mea venii cu greuCa s` te-ascult [-acuma,{i soarele e tat`l meu,Iar noaptea-mi este muma;
O, vin` odorul meu nespus,{i lumea ta o las`;Eu sunt luceaf`rul de sus,Iar tu s`-mi fii mireas`.
O, vin`, în p`rul t`u b`laiS-anin cununi de stele,Pe-a mele ceruri s` r`saiMai måndr` decåt ele.
– O, e[ti frumos cum numa-n visUn demon se arat`,Dar` pe calea ce-ai deschisN-oi merge niciodat` !
M` dor de crudul t`u amorA pieptului meu coarde,{i ochii mari [i grei m` dor,Privirea ta m` arde.
– Dar cum ai vrea s` m` cobor?Au nu-n]elegi tu oare,Cum c` eu sunt nemuritor,{i tu e[ti muritoare?
– Nu caut vorbe pe ales,Nici [tiu cum a[ începe -De[i vorbe[ti pe în]eles,Eu nu te pot pricepe;
Dar dac` vrei cu crez`måntS` te-ndr`gesc pe tine,Tu te coboar` pe p`månt,Fii muritor ca mine.
– Tu-mi cei chiar nemurirea meaÎn schimb pe-o s`rutare,Dar voi s` [tii asemeneaCåt te iubesc de tare;
Da, m` voi na[te din p`cat,Primind o alt` lege;Cu vecinicia sunt legat,Ci voi s` m` dezlege.
{i se tot duce... S-a tot dus.De dragu-unei copile,S-a rupt din locul lui de sus,Pierind mai multe zile.
*
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
149
În vremea asta C`t`lin,Viclean copil de cas`,Ce împle cupele cu vinMesenilor la mas`,
Un paj ce poart` pas cu pasA-mp`r`tesii rochii,B`iat din flori [i de pripas,Dar îndr`zne] cu ochii,
Cu obr`jei ca doi bujoriDe rumeni, bat`-i vina,Se furi[eaz` pånditorPrivind la C`t`lina.
Dar ce frumoas` se f`cu{i måndr`, arz-o focul;Ei C`t`lin, acu-i acuCa s`-]i încerci norocul.
{i-n treac`t o cuprinse linÎntr-un ungher degrab`.– Da` ce vrei, m`ri C`t`lin?Ia du-t` de-]i vezi de treab`.
– Ce voi? A[ vrea s` nu mai staiPe gånduri totdeauna,S` råzi mai bine [i s`-mi daiO gur`, numai una.
– Dar nici nu [tiu m`car ce-mi ceri,D`-mi pace, fugi departe -O, de luceaf`rul din cerM-a prins un dor de moarte.
– Dac` nu [tii, ]i-a[ ar`taDin bob în bob amorul,Ci numai nu te månia,Ci stai cu bini[orul.
Cum vån`toru-ntinde-n crångLa p`s`rele la]ul,Cånd ]i-oi întinde bra]ul stångS` m` cuprinzi cu bra]ul;
{i ochii t`i nemi[c`toriSub ochii mei r`måie...De te înal] de subsuoriTe-nal]` din c`lcåie;
Cånd fa]a mea se pleac`-n jos,În sus r`måi cu fa]a,S` ne privim nes`]ios{i dulce toat` via]a;
{i ca s`-]i fie pe deplinIubirea cunoscut`,Cånd s`rutåndu-te m`-nclin,Tu iar`[i m` s`rut`.
Ea-l asculta pe copila[Uimit` [i distras`,{i ru[inos [i dr`g`la[,Mai nu vrea, mai se las`,
{i-i zise-ncet: – Înc` de micTe cuno[team pe tine,{i guraliv [i de nimic,Te-ai potrivi cu mine...
Dar un luceaf`r, r`s`ritDin lini[tea uit`rii,D` orizon nem`rginitSingur`t`]ii m`rii;
{i tainic genele le plec,C`ci mi le împle plånsulCånd ale apei valuri trecC`l`torind spre dånsul;
Luce[te cu-n amor nespus,Durerea s`-mi alunge,Dar se înal]` tot mai sus,Ca s` nu-l pot ajunge.
P`trunde trist cu raze reciDin lumea ce-l desparte...În veci îl voi iubi [i-n veciVa r`månea departe...
De-aceea zilele îmi suntPustii ca ni[te stepe,Dar nop]ile-s de-un farmec sfåntCe nu-l mai pot pricepe.
– Tu e[ti copil`, asta e...Hai [-om fugi în lume,Doar ni s-or pierde urmele{i nu ne-or [ti de nume,
C`ci amåndoi vom fi cumin]i,Vom fi voio[i [i teferi,Vei pierde dorul de p`rin]i{i visul de luceferi.
*
Porni luceaf`rul. Cre[teauÎn cer a lui aripe,{i c`i de mii de ani treceauÎn tot atåtea clipe.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
150
Un cer de stele dedesupt,Deasupra-i cer de stele -P`rea un fulger nentreruptR`t`citor prin ele.
{i din a chaosului v`i,Jur împrejur de sine,Vedea, ca-n ziua cea dentåi,Cum izvorau lumine;
Cum izvorånd îl înconjorCa ni[te m`ri, de-a-notul...El zboar`, gånd purtat de dor,Pån` piere totul, totul;
C`ci unde-ajunge nu-i hotar,Nici ochi spre a cunoa[te,{i vremea-ncearc` în zadarDin goluri a se na[te.
Nu e nimic [i totu[i eO sete care-l soarbe,E un adånc asemeneaUit`rii celei oarbe.
– De greul negrei vecinicii,P`rinte, m` dezleag`{i l`udat pe veci s` fiiPe-a lumii scar`-ntreag`;
O, cere-mi, Doamne, orice pre],Dar d`-mi o alt` soarte,C`ci tu izvor e[ti de vie]i{i d`t`tor de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb{i focul din privire,{i pentru toate d`-mi în schimbO or` de iubire...
Din chaos, Doamne,-am ap`rut{i m-a[ întoarce-n chaos...{i din repaos m-am n`scut,Mi-e sete de repaos.
– Hyperion, ce din genuniR`sai c-o-ntreag` lume,Nu cere semne [i minuniCare n-au chip [i nume;
Tu vrei un om s` te soco]i,Cu ei s` te asameni?Dar piar` oamenii cu to]i,S-ar na[te iar`[i oameni.
Ei numai doar dureaz`-n våntDe[erte idealuri -Cånd valuri afl` un mormånt,R`sar în urm` valuri;
Ei doar au stele cu noroc{i prigoniri de soarte,Noi nu avem nici timp, nici loc,{i nu cunoa[tem moarte.
Din sånul vecinicului ieriTr`ie[te azi ce moare,Un soare de s-ar stinge-n cerS-aprinde iar`[i soare;
P`rånd pe veci a r`s`ri,Din urm` moartea-l pa[te,C`ci to]i se nasc spre a muri{i mor spre a se na[te.
Iar tu, Hyperion, r`måiOriunde ai apune...Cere-mi cuvåntul meu dent`i -S`-]i dau în]elepciune?
Vrei s` dau glas acelei guri,Ca dup-a ei cåntareS` se ia mun]ii cu p`duri{i insulele-n mare?
Vrei poate-n fapt` s` ar`]iDreptate [i t`rie?}i-a[ da p`måntul în buc`]iS`-l faci împ`r`]ie.
Î]i dau catarg lång` catarg,O[tiri spre a str`bateP`måntu-n lung [i marea-n larg,Dar moartea nu se poate...
{i pentru cine vrei s` mori?Întoarce-te, te-ndreapt`Spre-acel p`månt r`t`citor{i vezi ce te a[teapt`.
*
În locul lui menit din cerHyperion se-ntoarse{i, ca [i-n ziua cea de ieri,Lumina [i-o revars`.
C`ci este sara-n asfin]it{i noaptea o s`-nceap`;R`sare luna lini[tit{i tremurånd din ap`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
151
{i împle cu-ale ei scånteiC`r`rile din crånguri.Sub [irul lung de måndri tei{edeau doi tineri singuri:
– O, las`-mi capul meu pe sån,Iubito, s` se culceSub raza ochiului senin{i negr`it de dulce;
Cu farmecul luminii reciGåndirile str`bate-mi,Revars` lini[te de veciPe noaptea mea de patimi.
{i de asupra mea r`måiDurerea mea de-o curm`,C`ci e[ti iubirea mea dent`i{i visul meu din urm`.
Hyperion vedea de susUimirea-n a lor fa]`;Abia un bra] pe gåt i-a pus{i ea l-a prins în bra]e...
Miroase florile-argintii{i cad, o dulce ploaie,Pe cre[tetele-a doi copiiCu plete lungi, b`laie.
Ea, îmb`tat` de amor,Ridic` ochii. VedeLuceaf`rul. {i-nceti[orDorin]ele-i încrede:
– Cobori în jos, luceaf`r blånd,Alunecånd pe-o raz`,P`trunde-n codru [i în gånd,Norocu-mi lumineaz` !
El tremur` ca alte d`]iÎn codri [i pe dealuri,C`l`uzind singur`t`]iDe mi[c`toare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecutÎn m`ri din tot înaltul:– Ce-]i pas` ]ie, chip de lut,Dac-oi fi eu sau altul?
Tr`ind în cercul vostru stråmtNorocul v` petrece,Ci eu în lumea mea m` simtNemuritor [i rece.
Poemul Luceaf`rul a fost publicat pentru prima dat` în „Almanahul Societ`]iiAcademice Social Literare Romånia Jun`”, în aprilie 1883, apoi în revista Convorbiriliterare [i în volumul Poezii, din 1883. Pån` la forma final`, textul a suferit mai multetransform`ri, în faz` incipient` el fiind o simpl` versificare a basmului lui Kunisch,ap`rut` în volumul „Literatura popular`”, din 1903, al lui Ilarie Chendi.
Tudor Vianu consider` poemul „o sintez` a categoriilor lirice mai de seam` pe carepoezia lui Eminescu le-a produs mai înainte”,1 dar [i ca „poem al contrariilor reunitesub semnul universalit`]ii”2.
Dincolo de orice defini]ie, se [tie faptul c` Luceaf`rul eminescian a generat omultitudine de interpret`ri critice [i c` s-a scris despre el mai mult decåt despre oricealt` crea]ie din literatura romån`.
GGeenneezz`̀În manuscrisul 2275, pe fila 56 (Perpessicius, „Opere”, vol. II, 1943, p. 403),
Eminescu noteaz`: „În descrierea unui voiaj în }`rile Romåne, germanul K. Poveste[telegenda Luceaf`rului. Aceasta e povestea. Iar în]elesul alegoric ce i l-am dat este c`dac` geniul nu cunoa[te nici moarte [i numele lui scap` de noaptea uit`rii, pe de alt`parte aici pe p`månt nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-aremoarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a p`rut c` soarta Luceaf`rului din poveste seam`n`
1 Vianu, Tudor, Mihai Eminescu, Ed. Junimea, Ia[i, 19742 idem
mult cu soarta geniului pe p`månt [i i-am dat acest în]eles alegoric.” Citatul se refer`la germanul Richard Kunisch, autorul memorialului de c`l`torie „Bucarest undStambul, Skizzen aus Ungarn, Rumänien und der Turkei”, pe care îl scrie în 1861, înurma unei c`l`torii în }`rile Romåne. Aici exist` [i dou` basme muntene[ti, „DasMädchen im goldenen Garten” [i „Die Jungfrau ohne Körper”, pe care Eminescu le-acunoscut din vremea studen]iei. Pe amåndou` le traduce [i le versific`, în variantele„Fata din gr`dina de aur” [i „Miron [i frumoasa f`r` corp”.
Rezumånd, basmul lui Kunisch se prezint` astfel: un împ`rat are o fat` foartefrumoas` pe care, pentru a o feri de ochii muritorilor, o închide într-un castel de aur.Fata reu[e[te s` înduplece slugile s`-i deschid` larg ferestrele, moment în care estez`rit` de un zmeu, iar acesta se îndr`goste[te de ea. Zmeul se metamorfozeaz` înstea, apoi în ploaie pentru a-i m`rturisi iubirea [i-i cere fetei s`-l urmeze în lumea lui.Fata de împ`rat, pentru a-i pune la încercare dragostea, îi cere s` se lepede denemurire [i s` devin` muritor ca [i ea, iar zmeul pleac` la Demiurg pentru a ob]inedezlegarea, îns` este refuzat [i sf`tuit s` se întoarc` pe p`månt, spre a se convingede vremelnicia [i nestatornicia oamenilor.
În timpul acesta, un fiu de împ`rat se îndr`goste[te [i el de frumoasa fat` [i , ajutatde Sfånta Miercuri, Sfånta Vineri [i Sfånta Duminic` intr` în palat, se face iubit detån`r` [i împreun` fug în lume urm`ri]i de tat`l ei.
Zmeul vede cuplul de îndr`gosti]i [i, cu lacrimi în ochi, pentru a se r`zbuna, pr`valepeste fat` o stånc`, omorånd-o. R`mas singur, feciorul de împ`rat se stinge [i el dedor în Valea Amintirii.
Din versiunea lui Kunisch, Eminescu p`streaz` cadrul specific basmului, temaiubirii dintre o p`måntean` [i o fiin]` nemuritoare, rug`mintea Zmeului ca Dumnezeus`-l dezlege de nemurire, refuzul Demiurgului, scena de dragoste dintre Florin [i fatade împ`rat, care î[i uit` f`g`duielile.
Plecånd de la pretextul narativ, Eminescu construie[te o impresionant` alegoriecompozi]ional` în care pot fi identificate toate motivele [i temele majore ale crea]ieisale, dar [i concep]ia filosofic` [i [tiin]ific` despre lume [i univers.
Filonul mitic [i folcloric al genezei poemului este ilustrat de mitul zbur`torului, casimbol al vis`rii, aspira]iei [i revela]iei. „Zbur`torul este o semidivinitate erotic` de tipulincubilor, un daimon arhaic de tip malefic [...]. Mitul erotogonic al Luceaf`rului de MihaiEminescu, f`ptur` nemuritoare care iube[te astral o f`ptur` muritoare, printr-omezalian]` neîng`duit` ordinii divine, repet? la modul transsimbolic mitul sexogonic alZbur`torului”1
De asemenea, descåntecul fetei este o modalitate de transpunere artistic` apracticilor, credin]elor, magiilor [i tradi]iilor populare. La aceasta se adaug` [i viziuneamitologic` a na[terii lumii [i a originii elementelor primordiale.
Sursele de inspira]ie filosofice trimit la filosofia antic` (Platon, Aristotel [i Socrate)din care preia conceptul de tip stoic nosce te ipsum („cunoa[te-te pe tine însu]i”) lafilosofia indian`, în special Imnurile Vedice, [i la filozofia romantic` -german` (Kant,Hegel [i Schopenhauer). Eminescu [i-a însu[it din romantismul german teme [i motiveliterare precum [i teoria romantic` a geniului din lucrarea Lumea ca voin]` [ireprezentare a lui Arthur Schopenhauer. În concep]ia filosofului german, omul de geniuse deta[eaza de omul comun prin aspira]ia spre absolut, prin capacitatea de a-[i
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
dep`[i interesele, de a armoniza contrariile, prin capacitatea de sacrificiu pentruatingerea scopului obiectiv, prin izolare [i solitudine. În opozi]ie cu acesta, omul comunse define[te prin instinctualitate, prin incapacitatea de a-[i dep`[i condi]ia [i prindorin]a de a se împlini într-o existen]` mediocr`. „De fapt ne afl`m în fa]a unui noumoment creator în care fuzioneaz`, la cele mai înalte temperaturi, pån` lanerecunoa[tere, detaliul biografic, inspira]ia folcloric` [i ideea filozofic`, împreun` cuo întreag` serie de motive predilecte poetului”1
ÎÎnnccaaddrraarreeaa eesstteettiicc`̀Luceaf`rul este, ca specie literar`, un poem în care se valideaz` lirismul obiectiv,
al vocilor lirice. Criticul Nicolae Manolescu identific` în poem vocile lirice aleLuceaf`rului, încadrånd astfel textul în lirica m`[tilor de care aminte[te [i Tudor Vianu„Dac` examin`m acum, mai îndeaproape, vorbirea presupuselor personaje alepove[tii, descoperim c` ea este vorbirea poetului însu[i, în diferite registre lirice. Ceeace a p`rut doar o coinciden]` izolat`, este, în fond, secretul cel mai tulbur`tor alLuceeaaf`rului, sintez` de moduri poetice eminesciene. În orice clip`, „personajului” carevorbe[te i se poate substitui poetul, c`ci C`t`lin, C`t`lina, nu în mai mic` m`sur`decåt Demiurgul, sunt voci ale poetului. P`trunzånd în adåncul ultim [i misterios alpoemului, nu ne afl`m fa]`-n fa]` cu ni[te personaje concrete, independente, carejoac` o poveste de dragoste, nici cu ni[te simboluri abstracte (filosofice ori teologice),dar cu aceste voci extraordinare al c`ror timbru ne este cunoscut, c`ci l-am auzit deatåtea ori, în poezia erotic` sau filosofic` a lui Eminescu. Sunt convocate la un loc,spre a întreba [i a r`spunde, o parte din vocile lirice esen]iale ale poetului”2.
A[adar, Hyperion, C`t`lin, C`t`lina [i Demiurgul sunt m`[ti ale eului liriceminescian: Hyperion este geniul atras de lumea aparen]elor; C`t`lina este fiin]a carese înal]` din subspecie prin aspira]ia c`tre eternitate [i care în registrul diurn r`spundechem`rii lui C`t`lin, iar în cel nocturn r`spunde chem`rii Luceaf`rului; Demiurgul îlreprezint` pe poet în ipostaza lui cea mai înalt`, iar C`t`lin este ilustrarea omuluicomun.
Pe de alt` parte, poemul Luceaf`rul este o medita]ie filozofic` de tip romanticasupra condi]iei omului de geniu, schema epic` fiind doar scheletul pe care seconstruie[te alegoria. În consecin]`, textul contope[te cele trei genuri literare: epic, liric[i dramatic, interferen]a lor (o caracteristic` a curentului romantic) confer` textului omaxim` profunzime [i, în acela[i timp, multiple posibilit`]i de interpretare.
TTeemmaattiicc`̀.. SSttrruuccttuurr`̀.. CCoommppoozzii]]iieeDe[i critica literar` a dezb`tut timp îndelungat tema poemului, se consider` c`
acesta este o alegorie care are în centru destinul geniului în lume. Dincolo de aceasta,se pot identifica mai multe subteme: iubirea împlinit` [i imposibil`, aspira]ia c`tre unalt univers, cosmogonia, cunoa[terea prin Eros.
Titlul avertizeaz` asupra celui care devine întrupare a geniului nemuritor, poetulrealizånd o fuziune a dou` mituri: unul romånesc, cel legat de cunoscuta stea a
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
153
1 Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga, Eminescu, col. Oameni de seam`, Ed. Tineretului, Bucure[ti,1964
2 Nicolae Manolescu, Vocile lirice ale Luceaf`rului, Editura Cartea Romåneasc`, Bucure[ti,1971
ciobanului, [i unul grecesc. În mitologia romåneasc` Luceaf`rul, ocrotitorul p`storilorromåni, este planeta Venus, planeta care poart` numele Sukra (Usanas) în sanscrit`,iar în mitologia iranian`, planeta Venus este identificat` cu Anahita, zei]a dragostei [ia fecundit`]ii, numele personajului însemnånd , str`lucirea pur`”. Cuvåntul luceaf`rprovine din latinescul lucifer, „cel ce luce[te”. Hyperion, (din gr. , cel care merge pedeasupra; cel care este deasupra), este unul din cei [ase Titani n`scu]i de Geea, sora[i so]ia lui Uranus, socotit de c`tre Hesiod tat`l lui Helios (Soarele) [i al zei]elor Eos [iSelene, iar de c`tre Homer, Soarele însu[i. C`s`torit cu Theia, a fost considerat uneoritat`l tuturor a[trilor, zeul care f`cea leg`tura între Cer [i P`månt, Întuneric [i Lumin`,Moarte [i Via]`1.
Poemul este alc`tuit din 98 de strofe de tip catren, cu m`sura versurilor de 7-8silabe [i ritm iambic combinat cu un amfibrah. De asemenea, textul con]ine patrutablouri construite pe alternan]a a dou` planuri: terestru – uman [i cosmic – universal,aflate în antitez`, procedeu de construc]ie specific romantic.
Tabloul întåi (strofele 1-43), cel mai amplu, alterneaz` planul terestru cu cel cosmic.Într-un decor tipic romantic, se va înfiripa povestea de iubire a celor dou` fiin]eapar]inånd unor lumi opuse, desp`r]ite de oglind`. Întålnirea lor se produce într-unspa]iu oniric, punånd fa]` în fa]` dorin]a de absolut a fetei [i de ie[ire din absolut aLuceaf`rului.
Incipitul poemului con]ine formula specific` basmului prin care cititorul esteavertizat asupra structurii narative: „A fost odat` ca-n pove[ti / A fost ca niciodat`”.Întåmpl`rile sunt puse sub semnul unui timp nedeterminat (illo tempore) în care faptelesunt unice [i irepetabile. În aceste condi]ii, fata de împ`rat va avea atributele unei fiin]eie[ite din limitele comunului, singular` în lumea c`reia îi apar]ine. Dualitatea P`månt– Cer este sugerat` în descrierea pe care o realizeaz` un narator anonim: „O preafrumoas` fat` // {i era una la p`rin]i / {i måndr`-n toate cele / Cum e fecioara întresfin]i / {i luna între stele.”
Descrierea spa]iului fetei de împ`rat semnific` universul limitat: „Din umbrafalnicelor bol]i”, dar [i dorin]a acesteia de a-l dep`[i: „Ea pasul [i-l îndreapt` / Lång`fereastr`, unde-n col]/ Luceaf`rul a[teapt`”. Motivul ferestrei sugereaz` spa]iul detrecere dintre cele dou` lumi: terestru / cosmic, real /ireal. Portretul fizic al fetei estecompletat de tr`s`turi morale, care au ca fundament predispozi]ia spre visare: „Dedorul lui [i inima / {i sufletu-i se împle”.
Men]inerea în atmosfera de basm este realizat` [i prin descrierea castelului, îns`ideea claustr`rii fiin]ei într-o existen]` stråmt` este doar sugerat`, fiindc` totul seintegreaz` în armonia cosmic`. „Privea în zare cum pe m`ri / R`sare [i str`luce, / Pemi[c`toarele c`r`ri/ Cor`bii negre duce”
Pot fi identificate în aceste prime strofe patru motive majore ale liricii eminesciene:motivul privirii: „Privea în zare cum pe m`ri”, „Îl vede azi, îl vede måni”, „El iar privindde s`pt`måni”, care define[te cunoa[terea prin contemplare: cei doi se îndr`gostescprintr-un fel de comunicare aproape hipnotic`; motivul luminii: „{i cåt de viu s-aprindeel”, „O mreaj` de v`paie”, „... lumini / Pe trupu-i se revars`”, lumina fiind un atributexclusiv al Luceaf`rului, fapt care îl plaseaz` într-un plan superior. El îi lumineaz` feteilumea, dar, apropiindu-se de ea, se va pune sub zodia timpului omenesc, limitat. Unal treilea este motivul oglinzii, ca singura modalitate posibil` pentru întålnirea celor doi
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
154
1 Victor Kernbach, Dic]ionar de mitologie general`, Ed Albatros, Bucure[ti, 1983
îndr`gosti]i, al`turi de spa]iul oniric. Pe de alt` parte, oglinda poate semnifica oreflectare a celuilalt în propriul eu: „{i din oglind` lumini[ / Pe trupu-i se revars`”, „Eltremura-n oglind`”. Pentru a sugera apari]ia erosului, poetul apeleaz` la termenipopulari: „îi cade drag` fata”, „De dorul lui [i inima / {i sufletu-i se împle”. Astrul devine,din acest moment, st`pån peste existen]a nocturn` a fetei [i toate mi[c`rile ei sederuleaz` sub str`lucirea lui intens`. Motivul visului, element specific romantismului,faciliteaz` întålnirea dintre cei doi reprezentan]i ai unor lumi diferite [i reprezint`„instrumentul care-l poate lega pe Luceaf`r de p`måntul [i iubirea muritorilor dup` caretånje[te” sau „modalitatea singurei comunic`ri posibile de sus în jos, între dou` lumialtfel închise, punte unic` a unei imposibile leg`turi”1
Cele dou` invoca]ii ale fetei au structur` identic` [i devin un descåntec stilizat.Sintagma „cobori în jos” este un simbol pentru coborårea fiin]ei superioare,nemuritoare, în planul inferior, al materiei determinate în primul rånd temporal. Deaceea Luceaf`rul este cel care „P`trunde-n cas` [i în gånd / {i via]a-mi lumineaz`”,spa]iul (casa) [i limitarea uman` (gåndul) pot fi astfel dep`[ite. Pentru dialogul care seînfirip` acum în mod firesc în spa]iul visului ca [i pentru cele care vor urma func]iaprincipal`, dup` cum afirm` Marin Mincu2, nu este aceea de a dramatiza, ci de aamplifica dimensiunea liric`, idee sus]inut` [i de D. Caracostea: ”... La Eminescudialogul are, pe lång` func]ia de a dramatiza conflictul, [i pe aceea de a fi purt`torulunei vibra]ii lirice.”3
R`spunzånd chem`rii fetei, Luceaf`rul apare mai întåi în ipostaz` neptunian`:„S-arunca fulger`tor / Se cufunda în mare”. El se va ivi din mare, simbol al apei
primordiale, cercurile rotitoare sugerånd ideea genezei: „{i apa unde-au fost c`zut / Încercuri se rote[te”. . Luceaf`rul se întrupeaz` din elementele primordiale: fiu al cerului[i al m`rii coboar` cu-al s`u senin, mereu con[tient de identitatea sa spiritual`: „Eusunt Luceaf`rul de sus / Iar tu s`-mi fii mireas`” [i intr` în spa]iul intim al feteiasemenea unui înger protector. Întruparea sa este asociat` cu mitul Zbur`torului:„U[or el trece ca pe prag / Pe marginea fere[tii”, [i cu cel al mortului frumos: „Iar umbrafe]ei str`vezii / E alb` ca de cear` / Un mort frumos, cu ochii vii / Ce scånteie-n afar`.”
Limbajul stereotip în care se exprim` cele dou` personaje se justific` prin faptul c`dialogul se deruleaz` în vis, ceea ce înseamn` c` este numai o aparen]` decomunicare. Luceaf`rul o invit` pe fat` în lumea lui, îi propune a[adar ometamorfozare, desf`[uråndu-i în fa]` împ`r`]ia adåncurilor, dar este refuzat, c`ci earecunoa[te atributele caracteristice ale lipsei de via]`: „Str`in la vorb` [i la port /Luce[ti f`r` de vi]`, / C`ci eu sunt vie, tu e[ti mort, /{i ochiul t`u m`-nghea]`”.
A doua metamorfozare a astrului este mai violent`, concordant` cu tensiuni din ceîn ce mai mari pe care Luceaf`rul le acumuleaz`. El se desprinde mai greu dintre a[tri:„Iar ceru-ncepe a se roti / În locul unde piere” [i apare în ipostaz` plutonic` de fiu alSoarelui [i al nop]ii primordiale: „Pe negre vi]ele-i de p`r / Coroana-i arde pare / Veneaplutind în adev`r /Sc`ldat în foc de soare.” F`ptura sa nepieritoare se concentreaz` înochii care „Lucesc adånc, himeric / Ca dou` patimi f`r` sa] / {i pline de-ntuneric.” Dedata aceasta, el nu mai are v`lul angelic în[el`tor, ci apare asemenea unui înger al
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
155
1 Zoe Dumirescu – Bu[ulenga, idem op. cit. 2 Marin Mincu, Mihai Eminescu, Luceaf`rul, Texte comentate, Ed. Albatros, Bucure[ti, 19783 Dumitru Caracostea, Creativitatea eminescian`, Funda]ia pentru literatur` [i art`, Bucure[ti,
1943
mor]ii. Epitetele cromatice „negru giulgi”, „marmoreele bra]e”, dar [i cele calificative„trist [i gånditor” constituie elemente de portret fizic, dar [i moral. Aceste întrup`risuccesive, în înger [i demon, sunt elemente care sugereaz` faptul c` Luceaf`rul esteo fiin]` din prima crea]ie. Din aceast` construc]ie dual` se justific` [i dramatica atrac]iea teluricului [i a iubirii, ceea ce echivaleaz` cu o adev`rat` c`dere din matriceaoriginar`, descifråndu-se f`r` echivoc sensul sintagmei „cobori în jos” (motivulîngerului c`zut).
De[i cu p`rere de r`u, fata îl refuz` înc` o dat`, pentru c` se teme de moarte [i nueste capabil` s`-[i dep`[easc` limitele: ”M` dor de crudul t`u amor / A pieptului meucoarde, / {i ochii mari [i grei m` dor / Privirea ta m` arde.” Ea va r`måne cantonat` încondi]ia de fiin]` efemer` [i nu va putea niciodat` s` comunice cu Absolutul: „De[ivorbe[ti pe în]eles / Eu nu te pot pricepe”. Pe de alt` parte, îi cere lui s` devin` muritor:„Tu te coboar` pe p`månt / Fii muritor ca mine”, lucru pe care îl accept` f`r` ezitare,ceea ce valideaz` capacitatea de sacrificiu a geniului, de[i implica]iile sunt tragice:renun]area la nemurire, coborårea din lumea Absolutului în cea a omului efemer: „Da,m` voi na[te din p`cat / Primind o alt` lege / Cu ve[nicia sunt legat / Ci voi s` m`dezlege.”
Tabloul al II-llea cuprinde strofele 44-64, se deruleaz` în plan terestru [i surprindeidila dintre C`t`lin [i C`t`lina. Leg`tura cu tabloul anterior se realizeaz` printr-o strof`intermediar` ce recupereaz` vocea liric` narativ`: ”{i se tot duce... S-a tot dus. / Dedragu-unei copile, / S-a rupt din locul lui de sus, / Pierind mai multe zile” Povestea semut` simultan în lumea muritorilor [i este o idil` în registru minor. C`t`lin esteportretizat prin utilizarea termenilor din limbajul popular: „Cu obr`jei ca doi bujori / Derumeni, bat`-i vina”, devenind astfel o antitez` a Luceaf`rului. El este un exponent allumii comune, al modelului inferior, fapt sugerat prin originea comun`: „B`iat din flori[i de pripas”, prin ocupa]ie: „Ce împle cupele cu vin / Mesenilor la mas` // Un paj cepoart` pas cu pas / A-mp`r`tesei rochii”, prin tr`s`turi: „Viclean copil de cas`”, prinstereotipii de limbaj de factur` popular`: „arz-o focul, acu-i acu, s`-mi dai o gur`, dinbob în bob”, [i prin aspira]iile m`runte: „Vom fi voio[i [i teferi”. La acestea se adaug`[i spa]iul limitat în care el evolueaz`, sugerat de gesturi „se furi[eaz` pånditor” [imonologul interior realizat la persoana a II-a: „Ei, C`t`lin, acu-i acu.” El o cuprinde pefat` „într-un ungher” [i îi propune un destin comun: „Hai [-om fugi în lume / Doar ni s-or pierde urmele / {i nu ne-or [ti de nume”, în total` antitez` cu oferta Luceaf`rului.De[i fata înc` simte dragoste pentru cel din urm`, recunoa[te potrivirea ei cu C`t`lin,ca exponen]i ai aceluia[i univers supus limitelor: „{i guraliv [i de nimic / Te-ai potrivicu mine”, originea lor comun` fiind sugerat` [i prin nume: C`t`lin / C`t`lina.
Pajul cu îndeletniciri m`runte [i nedemne pentru un b`rbat, î[i dep`[e[te îns`condi]ia social` modest` prin curajul de a-[i m`rturisi dragostea [i de a o ini]ia pe fat`într-un adev`rat ritual erotic: „Dac` nu [tii, ]i-a[ ar`ta / Din bob în bob amorul.” C`t`linase las` ademenit`, în cele din urm`, în acest joc, de[i resimte dureros dorul pentru celce se înal]` tot mai sus. Lamentoul fetei se deruleaz` în dou` registre stilistice:registrul popular, colocvial, atunci cånd se adreseaz` lui C`t`lin: „D`-mi pace, fugideparte„, [i unul metaforic, solemn, cånd se refer` la dragostea ei pentru Luceaf`r,sugeråndu-se [i prin acest mijloc dualitatea fiin]ei umane (apolinic [i dionisiac) „Dar unluceaf`r, r`s`rit / Din lini[tea uit`rii, / D` orizont nem`rginit / Singur`t`]ii m`rii”.
În tabloul al III-llea (strofele 65-85) planul este cosmic, tonul solemn, prezentåndc`l`toria intergalactic` [i dialogul cu Demiurgul. Luceaf`rul devine „un fulger
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
156
neîntrerupt”, care parcurge un spa]iu stelar: „Un cer de stele dedesupt / Deasupra-i cerde stele”, unde clipa [i ve[nicia se contopesc [i se confund`: „{i c`i de mii de anitreceau / În tot atåtea clipe”. C`l`toria sa reface geneza universului, dar în sens invers,pån` la lumina primordial`: „Vedea, ca-n ziua cea dentåi / Cum izvorau lumine”.T`råmul str`b`tut cu o vitez` ame]itoare, încåt mi[carea devine imagine luminoas`,este cel al genezelor. Luceaf`rul însu[i se dematerializeaz`, devenind „gånd purtat dedor”. „Descrierea” spa]iului se realizeaz` cu o maxim` economie a mijloacelor stilistice.Accentul cade pe ideea de gol, de absen]`, fiindc` neantul nu poate fi redat sauexprimat prin cuvinte. Datele sunt identice cu cele din Scrisoarea I, ambele poemeavånd aceea[i surs` de inspira]ie, Imnul Crea]iunii din Rig-Veda. „Ceea ce define[telocul ]int` al c`l`toriei sale, centrul crea]iei, este absen]a spa]iului [i timpului, pentruîntregirea atributelor care circumscriu aceast` nou` ordine transcendent` în caredevenirea se opre[te.”1
Urm`toarele strofe construiesc un alt dialog, cel de-al treilea, de data aceasta dintreLuceaf`r [i Demiurg. Substantivele în vocativ: P`rinte, Doamne aduc m`surarespectului pe care Luceaf`rul îl poart` Creatorului, dar [i o recunoa[tere a statutuluisuperior, de esen]` imuabil`.
Înc` p`truns de dragostea fetei de împ`rat care îl cheam` cu o for]` irezistibil`, elîi adreseaz` p`rintelui ceresc dorin]a de a fi dezlegat de „greul negrei ve[nicii” [i de adobåndi calit`]i de muritor, f`r` a aminti [i adev`ratul motiv al acestei cereri.Rug`mintea este exprimat` într-un ton solemn, cuvåntul iubire ap`rånd o singur` dat`în versul metafor` „O or` de iubire”.
R`spunsul Demiurgului se deschide prin numirea eroului cu apelativul Hyperioncare îi descifreaz` adev`rata esen]`, amintindu-i totodat` natura lui superioar`.Demiurgul îi ofer` o adev`rat` lec]ie existen]ial`. Îi reveleaz` astfel lui Hyperion c` eleste nen`scut, e f`r` început [i sfår[it, negarea lui însemnånd îns`[i negarea lumii,c`ci este purt`torul unei întregi lumi. Pentru Demiurg, cererea lui Hyperion înseamn`„semne [i minuni / Care n-au chip [i nume”, îi ofer` în]elepciune „Vrei s` dau glasacelei guri”, har poetic „Ca dup`-a ei cåntare”, spirit justi]iar „Dreptate [i t`rie”, putereasupra destinelor umane „}i-a[ da p`måntul în buc`]i / S`-l faci împ`r`]ie”, dar îirefuz` moartea: „Dar moartea nu se poate.” Îi aminte[te c` oamenii sunt fiin]eneînsemnate, de aceea moartea lor nu stric` ordinea universal`, tot ceea ce eiconstruiesc este efemer [i st` sub semnul norocului (motivul fortuna labilis). Înantitez`, fiin]ele superioare (geniul, prin extensie) nu cunosc limit`ri, nici spaime demoarte, definindu-se prin eternitate [i statornicie: „Noi nu avem nici timp, nici loc / {inu cunoa[tem moarte”.
În finalul lec]iei de cunoa[tere, Hyperion în]elege c` oamenii sunt a[eza]i subsemnul nestatorniciei, al ciclicit`]ii existen]iale, al unui timp care curge f`r` oprire: ”Einumai doar dureaz`-n vånt / De[erte idealuri / Cånd valuri afl` un mormånt, / R`sar înurm` valuri”.
Pentru a-[i des`vår[i lec]ia, Demiurgul îl îndeamn` pe Hyperion (sugestive fiindverbele la imperativ „Întoarce-te, te-dreapt`”) s` priveasc` spre p`månt, pentru a seconvinge de faptul c` sacrificiul s`u ar fi fost inutil. Astrul revine „În locul lui menit dincer”, indicii temporali certificånd faptul c` „evenimentele” (p`str`m termenii narativi)s-au derulat între un r`s`rit [i un apus, sau poate doar atåt cåt a durat visul.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
157
1 Zoe Dumitrescu –Bu[ulenga, idem , op. cit.
Tabloul al IV-llea (strofele 86-98) este construit simetric cu primul, alternånd planulterestru cu cel cosmic. Vocea liric` narativ` configureaz` un pastel teluric în care potfi identificate elementele specifice cadrului erotic eminescian: clar-obscurul, luna, apa,natura ocrotindu-i pe cei doi îndr`gosti]i: „C`ci este sara-n asfin]it / {i noaptea o s`-nceap` / R`sare luna lini[tit / {i tremurånd din ap` // {i împle cu-ale ei scåntei /C`r`rile din crånguri... / Sub [irul lung de måndri tei / {edeau doi tineri singuri.”
Interven]ia lui C`t`lin demonstreaz` schimbarea major` a acestuia, înnobilat fiindde iubirea pe care i-o poart` C`t`linei. De data aceasta, el este cel care aspir` la odragoste înalt` [i-i construie[te iubitei o imagine idealizat`: „{i de asupra mea r`måi /Durerea de mi-o curm` / C`ci e[ti iubirea mea dentåi / {i visul meu din urm`.”.Cuvintele lui C`t`lin „au în ele ceva impersonal, ele apar]in de fapt poetului însu[i,care, cum am v`zut, se proiecteaz` pe rånd în fiecare din cele patru ipostaze.”1
Imaginea cuplului din acest tablou este în consonan]` cu aceea din alte poezii dedragoste eminesciene: Lacul, Dorin]a, Sara pe deal.
C`t`lina, acceptåndu-[i condi]ia de fiin]` efemer`, se adreseaz` din nou astrului, darinvoca]ia fetei nu mai este o chemare a unei iubiri aprinse, ci doar pentru a-i încredin]adorin]ele [i pentru a deveni steaua protectoare a iubirii ei: „Cobori în jos, Luceaf`r blånd,/ Alunecånd pe-o raz`, / P`trunde-n codru [i în gånd, / Norocu-mi lumineaz`!” De[i seschimb` u[or con]inutul chem`rii, fa]` de primul tablou, sintagma „luceaf`r blånd”reface, pentru moment perechea ini]ial` – fata de împ`rat [i Luceaf`rul.
Finalul poemului ilustreaz` condi]ia geniului ca erou romantic, dar, în acela[i timp,descifreaz` [i ceea ce poetul nume[te „sensul alegoric” al pove[tii, [i anume faptul c`geniul nu cunoa[te moarte, dar nu are nici noroc. „Ce-ti pas` ]ie, chip de lut, / Dac-oi fieu sau altul? / Tr`ind în cercul vostru stråmt / Norocul v` petrece / Ci eu în lumea meam` simt / nemuritor [i rece” Atitudinea deta[at`, distant` a lui Hyperion este specific`omului de geniu [i nu mai permite un dialog între astru [i C`t`lina, deoarece ei apar]inunor lumi incompatibile între care nu este posibil` o comunicare. Metaforele: „chip de lut”,„cercul stråmt”sugereaz` existen]a limitat`, efemeritatea fiin]ei umane, omul fiind doar ocopie infidel` a dumnezeirii. Mai mult, oamenii stau sub zodia norocului (fortuna labilis),a[adar mereu sub semnul hazardului. Prin antitez`, marcat` [i la nivel morfologic princonjunc]ia adversativ` ci, Hyperion [i-a în]eles menirea [i î[i asum` condi]ia, nu f`r`triste]e, c`ci în lumea lui, cea a cunoa[terii absolute, el r`måne „nemuritor [i rece”.
Cele dou` epitete, vizeaz` ataraxia stoic`, atitudinea apolinic`, respectiv în`l]areaspiritual`, deta[area de tot ceea ce este spectacolul mizer al lumii, ideal spre careaspir` doar geniul.
În concluzie, prin ultima interven]ie, Hyperion separ` definitiv cele dou` lumi, cea aomului comun [i cea a omului superior, fixånd în acela[i timp dimensiunea geniuluicare va r`måne pentru totdeauna acolo sus, în solitudinea condi]iei sale. Prin aceast`revenire „în locul s`u menit din cer”, geniul eminescian reface în sens invers drumulîngerului c`zut care recå[tig` cerul.
RReeppeerree ccrriittiiccee
• G. C`linescu, Opera lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literatur`, Bucure[ti, 1964:„Asupra filosofiei Luceaf`rului se cade s` ne oprim o clip`. Acest poem a fost socotitde to]i ca inima gåndirii poetului. Luceeaaf`rul este pentru mul]i un tratat de metafizic`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
158
1 Marin Mincu, idem, op. cit.
abstrus`, acoperit în ce]urile miturilor, o stea r`sturnat` în apa tremur`toare a unuipu] adånc, ce nu poate fi scoas` decåt cu iscusite la]uri metodice. Oricare cercet`toral lui Eminescu simte o datorie de onoare s` dea o interpretare a poemului, fire[te,mereu alta, [i a[a se întåmpl` c` în jurul acestei presupuse fåntåni de în]elepciunes-au ridicat schelele înalte ale unei exegeze talmudice”
•. Zoe Dumitrescu Bu[ulenga, Eminescu, Ed. Tineretului, col. „Oameni de seam`”,Bucure[ti, 1964: „Slujit de o enorm` acumulare de cultur` romåneasc` [i str`in`, deun gust f`r` gre[, format la [coala lui Homer, Shakespeare [i Goethe, precum [i laaceea a clasicului folclor romånesc, Eminescu a realizat o oper` de sintez` a tuturortradi]iilor populare [i culte na]ionale, dep`[indu-le prin geniul [i munca saneprecupe]it` [i întrupåndu-le în f`uriri de fond [i forme admirabile, lucrate în atelieruls`u de titan neobosit.”
•. Tudor Vianu, Studii de literatur` romån`, Editura Didactic` [i Pedagogic`, Bucure[ti,1965: „Luceaf`rul nu mai r`måne o esen]` de-a pururi identic` cu sine însu[i, fixat`în destinul [i locul pe care îl ocup`, în acea a[ezare static` a lumii, a c`rei structur`este tripartit`: om, stea, Dumnezeu.”
•. Ioana Em. Petrescu, Eminescu – poet tragic, Eminesciana, Ed. Junimea, Ia[i, 1994:„Citit tradi]ional ca o imagine schopenhauerian` a geniului (conform adnot`rilormanuscrise eminesciene), Luceeaaf`rul e interpretat, mai nou, ca un «basm al fiin]ei»,ca o conjugare poetic` a verbului a fi sau ca expresia unei «vagi filozofii a fiin]ei [i aneantului». Întruchipare a gåndirii ce sus]ine , prin identitate cu sine, lumile în fiin]`,Hyperion cel condamnat la existen]a ve[nic`, Hyperion cel îndr`gostit, în C`t`lina,de imaginea nefiin]ei sale, Hyperion care aspir` zadarnic la lini[tea uit`rii, apare caun intermediar între «chipurile de lut» ale umanit`]ii risipite în timp [i între eternitateadivinit`]ii lipsite de chip. Astru sau «gånd purtat de dor», înger sau demon, imagineglacial` sau incandescent`, Hyperion apare de fiecare dat` altfel, par]ializånd prindetermin`ri antinomice natura sa supracategorial`”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
159
OD~ (în metru antic)de Mihai Eminescu
Nu credeam s`-nv`] a muri vreodat`;Pururi tån`r, înf`[urat în manta-mi, Ochii mei ‘n`l]am vis`tori la steauaSingur`t`]ii.
Cånd deodat` tu r`s`ri[i în cale-mi,Suferin]` tu, dureros de dulce…Pån`-n fund b`ui voluptatea mor]ii Ne-ndur`toare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul înveninat de haina-i;Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele m`rii.
De-al meu propriu vis mistuit m` vaiet,Pe-al meu propriu rug, m` topesc în fl`c`ri…Pot s` mai re-nviu luminos din el caPas`rea Phoenix?
Piar`-mi ochii tulbur`tori din cale,Vino iar în sån, nep`sare trist`;Ca s` pot muri lini[tit, pe mineMie red`-m`!
GGeenneezz`̀Od` (în metru antic) este un poem ce apar]ine perioadei de maturitate a crea]iei lui
Mihai Eminescu [i a fost publicat în primul [i singurul volum ap`rut în timpul vie]iipoetului, sub îngrijirea lui Titu Maiorescu.
Procesul de elaborare a poemului a durat aproape nou` ani, textul cunoscånd, întot acest timp, peste zece variante. Inten]ia poetului a fost de a crea o od` luiNapoleon, eroul de tip romantic, structura cunoscånd la început 11 versuri, apoi 13.Proiectul va fi abandonat, pentru ca în final, printr-un proces de subiectivizare, s`piard` caracterul de od` (specie a genului liric în care sunt exprimate sentimente deadmira]ie pentru o persoan`, o idee,un sentiment, folosind un ton solemn, maiestuos)1
si va deveni o elegie (specie a liricii confesive în care eul liric exteriorizeaz` sentimentede triste]e, într-un crescendo afectiv, de la melancolie [i regret, la durere)2 cu ostructur` în 5 catrene. Pe de alt` parte, a[a cum observa Ioana Em. Petrescu înEminescu [i muta]iile poeziei romåne[ti, poemul înc` poate fi interpretat ca od` însensul clasic al termenului, dar o od` închinat` suferin]ei, ea, suferin]a, fiind singuracare asigur` deplin`tatea fiin]ei [i a lumii în care tr`im.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
160
1 D. Zaharia, C. Zaharia, Dic]ionar de terminologie literar`, Casa Editorial` Demiurg, Ia[i, 20022 idem
TTeemmaattiicc`̀.. SSttrruuccttuurr`̀.. CCoommppoozzii]]iiee.. SSeemmnniiffiiccaa]]iiiiTitlul, con]inånd o structur` nominal`, trimite prin substantivul od` la specia literar`
cu o vechime considerabil` în literatura lumii, iar apozi]ia dintre paranteze con]ine undublu mesaj: este o m`rturie a admira]iei poetului pentru literatura antichit`]ii greco-latine [i o trimitere c`tre particularitatea metric` a textului – strofa safic`.
Tema este filozofic` – problematica omului de geniu (tem` specific` romantismului),c`reia i se circumscriu tema iubirii [i a mor]ii, dezvoltånd un discurs liric reflexiv, lirismulsubiectiv fiind eviden]iat prin m`rcile lexico-gramaticale ale eului liric: pronume [iadjective pronominale la persoana I, verbe la persoana I: „- mi”,” mie” ,” pe mine” „ochiimei”, „focul meu”, „nu credeam”, „b`ui”, „n`l]am”. Formele verbale la imperativ sau laconjunctiv cu valoare de imperativ („vino”, „piar`”) [i pronumele personale de persoanaa II-a singular („tu”) valideaz` structura de monolog adresat a textului.
Poezia este structurat` în cinci strofe de tip safic, versurile f`r` rim`, în carealterneaz` troheul [i dactilul, conferind textului o muzicalitate aparte [i o tonalitatesolemn`, în acord perfect cu tematica dezvoltat`.
În secven]a I – strofele I [i a II-aa, verbele sunt la modul indicativ, timpul imperfect,respectiv perfect simplu: „nu credeam”, „n`l]am”, „r`s`ri[i”, „b`ui”, discursul liricconfigureaz` portretul tån`rului artist, surprins într-o ipostaz` contemplativ`: „Pururitån`r, înf`[urat în manta-mi/ Ochii mei nl]am vis`tori la steaua/ Singur`t`]ii”.
Incipitul, reprezentat de primul vers al textului, are un impact n`ucitor . E odeclara]ie nea[teptat`, de o profunzime extraordinar`, un strig`t zguduitor care atingedirect sufletul: „Nu credeam s` înv`] a muri vreodat`”.
Înl`n]uirea de trei verbe: „nu credeam” – modul indicativ, imperfect, aspect negativ-, s` înv`] – conjunctiv prezent, aspect afirmativ, a muri – infinitiv, creeaz` certitudineac` poetul a înv`]at s` moar`. Ceea ce moare îns`, din perspectiva filozofiei indiene decare Eminescu a fost atras, este eul trec`tor, permi]ånd astfel eului spiritual s` senasc` [i s` devin` nemuritor.” „Ne afl`m în fa]a unui scenariu, ce se realizeaz` în text,pe de o parte prin jocul timpurilor verbale [i al modurilor verbale, pe de alt` parte prinipostazele pe care un «eu» generic [i le asum`. Definit` printr-un imperfect care poatedura la infinit, asociat` chiar semnelor eternit`]ii („pururi tån`r”), situa]ia ini]ial` a euluie una de plenar` identitate cu sine, într-o izolare nefisurat`, ca atare sustras` devenirii[i înv`]`rii mor]ii”1. „Steaua singur`t`]ii” este o sublim` metafor` a aspira]iei spreabsolut, spre perfec]iune, c`ci în aceast` chemare de reconstituire a Unit`]ii,în]elegem aceea[i dorin]a de a atinge nemurirea. Imaginea poetului înf`[urat înmantaua ini]iatic` a nemuririi este statuar` , în ciuda privirii vis`toare. Ochii vis`tori aipoetului devin, prin analogie, o oglind` a Cosmosului, acest motiv al privirii revenind înfinalul textului într-o construc]ie circular`.
Strofa a II-aa surprinde suferin]a cauzat` de pierderea lini[tii interioare,de pr`bu[ireaidealului, ie[irea din starea contemplativ`, creåndu-se [i antiteza între omul de geniu,guvernat de ra]iune [i omul comun, dominat de instincte.Dac` strofa I sugereaz`starea apolinic`, a echilibrului [i a contempla]iei superioare (iluzia vie]ii eterne),strofele urm`toare reflect` etapa cunoa[terii dionisiace.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
Primul vers „Cånd deodat` tu r`s`ri[i în cale-mi” creeaz` o opozi]ie dramatic`,starea de visare, de reverie fiind brusc înl`turat` de invazia suferin]ei. Verbul la perfectsimplu”r`s`ri[i” [i adverbul „deodat`” marcheaz` for]a cu care suferin]a cotrope[tesufletul eului liric. Pronumele personal „tu”,repetat în dou` versuri distincte, amplific`aceast` tensiune dramatic` [i în]elegem c` suferin]a „dureros de dulce” esteprovocat` de iubirea care i-a tulburat fiin]a [i care îl înva]` a muri.
Se remarc` prezen]a epitetului recurent, în lirica eminescian`, „dulce”, înconstruc]ia oximoronic` „Suferin]` tu, dureros de dulce” , dar [i o interesant` asociereîntre Eros [i Thanatos, moartea îns`[i devenind „voluptoas`” (construc]ie, deasemenea, oximoronic`) prin atrac]ia tainic` a infinitului, aflat` intr-o antitez` tipicromantic` cu existen]a limitat`.
Extinzånd sensurile în interpretarea poemului ca o art` poetic`, suferin]a „durerosde dulce” este chiar actul creator, c`ci, a[a cum remarca S. Freud în lucrarea Scriitorul[i activitatea fantasmatic`, travaliul scriiturii presupune o desprindere [i o pierdere, oran` [i un doliu.
Secven]a a II-aa – strofele a III-a [i a IV-a – construie[te imaginea unei adev`ratecombustii interioare a eului liric. Perspectiva temporal` se modific`, verbele fiind laindicativ prezent [i se inscriu în cåmpul semantic al arderii [i al chinului: „ard”, „focul”,„m` vaiet”, „chinuit”.
Dubla compara]ia cu cele dou` personaje mitologice, Nessus [i Hercule, amplific`intensitatea suferin]ei [i a focului interior.
Legenda spune c` Hercule (Heracles), cel mai important erou mitic grec, dup` ceîl învinge pe zeul acvatic Aheloos pentru ob]inerea Deianeirei, cu care se va c`s`tori,este pedepsit cu exilul pentru aceast` fapt`. În drum , centaurul Nessus vrea s` ovioleze pe Deianeira, Hercule îl ucide, iar Nessus, murind, îi d`ruie[te femeii un filtrumagic cu care ea [i-ar putea aduce so]ul înapoi ,ori de cåte ori i-ar fi infidel. Deianeiraîmbib` c`ma[a lui Hercule cu sångele otr`vit al centaurului, c`ma[a se aprinde,iarcånd Hercule încearc` s`-si smulg` de pe trup c`ma[a în fl`c`ri, ea se smulge odat`cu carnea, pentru c` se lipise de corp. Chinuit îngrozitor, eroul î[i construie[te un rugpentru a pune cap`t suferin]ei, dar chiar în clipa final`, un nor îl ridic` în Olimp, printrezei, devenind el însu[i nemuritor. 1
„Articulat` disjunctiv, cele dou` ipostaze mitologice actualizeaz` de fapt din nou, înspa]iul acestei duble compara]ii, o întreag` dialectic` a identit`]ii [i alterit`]ii: Nessus,centaurul, este ucis de Hercule, las` mo[tenire du[manului s`u victorios propria samoarte- propriul s`u sånge impregnat în c`ma[a care, îmbr`cat` de înving`tor, devineinseparabil` de trupul acestuia ca o piele de foc; sångele centaurului v`rsat de erou,devine a[adar parte integrant` – [i ucig`toare – a trupului lui Hercule, a propriei salefiin]e, condamnat` astfel la o agonie perpetu`”2
Eminescu recurge la mitologie pentru a cre[te for]a de sugestie a imaginii,exprimarea metaforic` sugerånd faptul c` aceea care îi provoac` poetului o suferin]`atåt de intens` este o femeie. Ni se ofer` astfel dubla cheie de lecturare a textului: pede o parte actul creator este generator de suferin]`, dar una „dureros de dulce”, pe dealt` parte, iubirea este generatoare de suferin]`, dar ea deschide calea spre nemurire.Indiferent de cheia aleas`, cele dou` personaje, Nessus [i Hercule devin simboluri aleuria[ei suferin]e umane, dezvoltånd motivul sacrificiului.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
162
1 Victor Kernbach, Dic]ionar de mitologie general`, Ed. Albatros, Bucure[ti, 19832 Ioana Em. Petrescu - ibidem
Poetul se declar` incapabil s` sting` focul acesta devorator: „Focul meu a-l stingenu pot cu toate/ Apele m`rii”, metafora hiperbolizant` anun]ånd un dezechilibru alfiin]ei. Repetarea adjectivului pronominal posesiv „meu”: „focul meu”, „de-al meupropriu” vis, „pe-al meu propriu rug”are menirea de a sugera c` nimic nu-l mai poatesalva din aceast` cumplit` combustie. Cele dou` verbe „m` vaiet”, „m` topesc”construiesc un geam`t prelung ,n`scut dintr-o durere f`r` leac.
Interoga]ia din finalul strofei vine ca o ultim` speran]`, îns` amplific` dramaexisten]ial`: „Pot s` mai re-nviu luminos ca/ Pas`rea Phoenix?”. Se face din noutrimitere la mitologie, de data aceasta la mitologia egiptean`, dovedindu-se înc` o dat`extraordinara deschidere cultural` a lui Eminescu. În mitologia egiptean`, Phoenix-uleste o pas`re fabuloas` „care are însu[irea de a arde periodic [i de a se regenera dinpropria cenu[`”1. Reînvierea din propria cenu[`, asemenea p`s`rii Phoenix, reflect`speran]a dobåndirii ve[niciei prin cunoa[terea de sine.
Cea de-aa III-aa secven]`, corespunzånd ultimei strofe, se construie[te în jurul a treiverbe la modul imperativ sau conjunctiv cu valoare de imperativ („piar`”, „vino”, „red`-m`” ), exprimånd o rug` de måntuire, de reg`sire a Sinelui. Poetul renun]` la formeleîn[el`toare ale lumii, r`måne surd la „cåntecul ei de siren`” [i, cople[it de triste]e, nu-[i mai dore[te decåt s`-[i reg`seasc` echilibrul: ”Ca s` pot muri lini[tit pe mine/ Miered`-m`.”
Dorita stare de lini[te, deta[area, în`l]area spiritual`, refacerea echilibrului suntatributele atitudinii apolinice. Principiul apolinic, opus celui dionisiac, reprezint`atitudinea contemplativ`, gåndirea senin`, întemeiat` pe echilibru, armonie [i m`sur`.
Ultimul vers reprezint` o concluzie, revenindu-se astfel rotund, prin verbul a muri,la ideea din incipit: „s` înv`] a muri”, c`ci moartea este, potrivit poetului, o ultim` etap`de cunoa[tere, o ultim` condi]ie a mor]ii v`zut` ca împlinire, o hierofanie,o des`vår[ireîn plan spiritual.
GGlloossaarr• strofa safic` – denumirea provine de la numele poetei Sappho care a condus o [coal`
de poezie în insula greceasc` Lesbos. Metru al poeziei antice grece[ti, endecasilab(vers de 11 silabe) alc`tuit din doi trohei [i un dactil cu al]i doi trohei, cezura cadeînaintea dactilului. Strofa safic` este alc`tuit` din trei versuri safice [i un adoneu.
• Adonic/adoneu – denumirea versului provine din faptul c` era folosit la început pentruinvocarea lui Adonis, zeul care moare [i rena[te (dup` unele surse, fiul p`s`riiPhoenix). În versifica]ia antic`, vers scurt, alc`tuit din cinci silabe, grupate în dou`picioare metrice: un dactil [i un troheu. Versul adonic încheie strofa safic`.
• Apolinic [i dionisiac (de la numele zeilor Apollo [i Dionysos) – categorii esteticeformulate de filozoful german Nietzsche (1844-1900) în lucrarea Na[terea tragedieidin spiritul muzicii, în leg`tur` cu arta greceasc`, îns` cele dou` atitudini pot fiaplicate [i la alte crea]ii artistice din toate timpurile. Principiul apolinic reprezint`atitudinea contemplativ`, gåndirea senin`, întemeiat` pe echilibru, armonie [im`sur`, în opozi]ie cu principiul dionisiac, principiu dinamic [i de tr`ire dezl`n]uit` afor]elor incon[tiente, desc`tu[are a instinctului.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
Paralela 45, Pite[ti, 2000: „Refacerea armoniei originare a eului risipit, prin simplulfapt al existen]ei, în lumea pe care el e chemat s-o întemeieze, este, asfel, obiectulacestei ode care e, totodat`, o elegie a risipirii în timp [i o rug`ciune a reîntregiriifiin]ei prin moarte.Eroul liric al acestei ode-rug`ciune nu mai e nici Napoleon Cezarul, nici Poetul, adic`nu mai e o fiin]` cu destin romantic de excep]ie; în varianta definitiv`, Od` nu mai eexpresia condi]iei eroului sau geniului, ci expresia pur` a condi]iei umane. {i, poatede aceea, de[i pare o rug`ciune de intrare în nefiin]`, ea r`måne, de fapt, o Od`fiin]ei, celebrat` prin destinul de pas`re Phoenix al existentului.”
• Perpessicius - Studii eminesciene, Ed. Muzeul Literaturii Romåne, Bucure[ti, 2001:„Od` (în meetru aantic)), se [tie, este poate cea mai tulbur`toare dintre cristalele eroticiieminesciene, atåt de impecabil este tiparul hora]ian în care l-a mulat ([i întru aceastaMaiorescu avea perfect` dreeptate), atåt de dureros geam`tul iubirii torturate, atåt deomenesc strig`tul final, de eliberare.”
• Dumitru Cracostea – Arta cuvåntului la Eminescu, Eminesciana, Junimea, Ia[i, 1980:„Od` (în meetru aantic)) care n-a fost rotunjit` definitiv de Eminescu nu s-a n`scut dinsentimentul clipei. Dimpotriv`, izvor`[te din sentimentul celor ve[nice, nega]iuneaclipei. Dinamismul ei vine din încordarea dintre patima care ar vrea s` sepermanentizeze, cu suferin]a ei, [i dintre nemurirea nativ` la care aspir` s` seîntoarc`. De aici opozi]ia dintre imagini. De o parte „pururi tån`r”, în`l]ånd ochii la„steaua singur`t`]ii”, de alt` parte, „voluptatea mor]ii ne-ndur`toare”.
• Romulus Vulc`nescu – Mitologie romåna, Ed. Academia Romån`, Bucure[ti, 1985:„Steaua singur`t`]ii, potrivit etnoastronomiei pelasgo/dacice/valahice, este steaua-logostea/ [...] este o stea purt`toare de noroc, p`zind destinul stabilit de urse(ursitoare) fiec`rui ins” .
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
164
165
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee1. Defini]ia conceptuluiClasicismul este un curent literar care apare în Fran]a, în secolul al XVII-lea,
sus]inånd urm`toarele principii estetice: echilibrul, m`sura, ordinea (ca tr`s`turi aleoperei, dar [i ale individului modelat de ea); primatul ra]iunii; îmbinarea utilului cupl`cutul; scopul educativ al artei; rigoarea compozi]iei; puritatea genurilor [i a speciilor.
Romantismul este un curent literar care apare în Fran]a, în prima jum`tate asecolului al XIX-lea, ca reac]ie împotriva stricte]ii regulilor clasicismului. Îi suntcaracteristice urm`toarele principii estetice: fantezia, subiectivitatea, spontaneitatea cafactori ordonatori ai crea]iei artistice; refuzul oric`ror reguli în construirea operei;spiritul reflexiv, pasionat, aspira]ia nem`surat`; încadrarea omului în natur`; l`rgireacategoriei frumosului, în care se vor include uråtul, macabrul, grotescul; amesteculgenurilor [i al speciilor.
Prelungirile clasicismului [i ale romantismului sunt desemnate, în general, prin termeniineoclasicism [i neoromantism ce desemneaz` tendin]ele de promovare a principiilorestetice caracteristice celor dou` curente literare, dup` epoca în care ele au fost active.
2. Reprezentan]iÎn literatura romån`, prelungirile romantismului [i ale clasicismului se înregistreaz`
în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea [i în primul deceniu al secolului urm`tor.Aflat` în impas, dup` moartea lui Mihai Eminescu, poezia noastr` e marcat` de
fenomenul numit epigonism (epigon = urma[ nedemn al unui înainta[ ilustru), ilustratde o serie de autori cople[i]i de modelul maestrului, precum Al. Vlahu]` .
Solu]ia regener`rii lirismului romånesc vine din partea a doi poe]i ardeleni: GeorgeCo[buc [i Octavian Goga, care promoveaz` arta cu tendin]` [i se dedic` plini de råvn`înf`ptuirii unei monografii lirice a satului romånesc, cu o viziune [i cu un limbaj artisticsensibil diferite de cele ale lui Eminescu.
George Co[buc (1866-1918) scrie o poezie romantic` prin tematic` (natura,iubirea, istoria na]ional`, aspecte sociale), dar clasic` prin viziune (echilibru, ra]iune) [iprin versifica]ie. Este un spirit optimist, senin.
Octavian Goga (1881-1938) este un poet al celor mul]i, care cånt` într-o tonalitategrav`, chiar sumbr`, durerile unui neam îngenuncheat [i ale unei naturi solidare,îmb`trånite în suferin]`, ca [i omul. Poezia lui Goga cultiv` mai ales temele romantice(aspectele sociale, natura, istoria), folosind un limbaj profetic cu accente religioase,marcat de prezen]a a numeroase regionalisme [i arhaisme. Imaginea general` asatului romånesc este completat`, în spirit clasic, de cåteva portrete-efigie: dasc`lul,d`sc`li]a, preotul, l`utarul.
Poezia promovat` de Co[buc [i de Goga va sta la baza direc]iei tradi]ionalismuluiinterbelic.
Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strung`...Patru in[i la popa-n cas` ]in azi sfat de vreme lung`.Într-un sfe[nic ard pe mas` dou` lumån`ri de cear`,Plin de grije, pean` nou` moaie popa-n c`limar`:„Patru juzi din patru sate, de la Mur`[ mai la vale,Cu supunere se-nchin` ast`zi în`l]imii-tale,Luminate împ`rate! Scriem carte cu-ntristare,Ne-au luat p`[unea domnii, f`r` lege [i-ntrebare...Semne-avem, [i-n miezuine le-au fost pus de mult b`trånii,De pe cånd în ]ara asta numai noi eram st`pånii...Nu mai sunt acum pe cåmpuri, toate le-a sf`rmat du[manul,{i pe Ionu] al Floarii ni l-au pr`p`dit, s`rmanul.Ne mor vitele-n ograd` [i ni-e jale nou` foarte{i,-n`l]ate împ`rate, noi n-am vrea s` facem moarte!Dar ne vrem mo[ia noastr`, vrem [i pentru mort dreptate!Ale în`l]imii-tale slugi supuse [i plecate,Am trimis aceast` carte [i, precum ca s` se [tie,Scris-am eu, popa Istrate, în ziua de Sfånt-Ilie.Iar noi patru juzi cu to]ii nu [tim slova [i scrisoarea,Punem degetul pe cruce [i-nt`rim [i noi plånsoarea.„. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .La fereastr`-s zori de ziu` [i p`trund încet în cas`,Juzii, treji de gånduri grele, stau cu coatele pe mas`.O n`dejde lumineaz` fe]ele nemångåiete;A-nt`rit scrisoarea popa: la tot col]ul o pecete.Mo[ Istrate se ridic` [i, cu måna tremurat`,Pune cartea în n`fram`, de trei ori împ`turat`...În]olit de drum, jitarul Radu Roat` se ive[te,Vechi c`prar din c`t`nie, [tie carte pe nem]e[te.El a[az`-n sån r`va[ul [i s`rut` måna popii,Juzii strång o dat` måna, le mijesc în gene stropii.Stau cu popa-n pragul por]ii, ochii lor spre drumse-ndreapt`Cånd, cu traista subsuoar` [i toiagu-n måna dreapt`,În sclipirea dimine]ii, care rumene[te satul,Radu Roat` pleac`-n lume, cu scrisoare la-mp`ratul.
Autorul unei opere poetice cu rezonan]` grav`, care exprim`, aproape în totalitate, undestin colectiv nefericit, acela al romånilor din Ardeal afla]i de veacuri sub st`pånirestr`in`, Octavian Goga se individualizeaz` în literatura noastr`, ca voce liric`, înc` de ladebutul s`u cu volumul Poezii, ap`rut în 1905. Volumele urm`toare: Ne cheam`p`måntul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cåntece f`r` ]ar` (1916) sunt fie nuan]`riale unor teme anterioare pe acela[i ton [i cu acela[i limbaj, fie încerc`ri de cuprindere aunor orizonturi noi (ora[ul), cu mijloace de expresie primenite de experien]a simbolist`.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
166
Goga reu[e[te s` g`seasc` alte resurse ale lirismului decåt acelea descoperite [icultivate de Eminescu, f`cånd posibil mersul înainte al liricii romåne[ti, desprindereade modelul tutelar, strivitor al marelui poet romantic. Privirea lui coboar`, de cele maimulte ori, la orizontul satului romånesc, absorbind de acolo frumuse]ea miraculoas` anaturii aflate în contrast cu dramele oamenilor care o locuiesc, ap`sa]i de o istorienedreapt`. Opozi]ia dintre natura paradiziac`, dar al lui Dumnezeu [i omul înstr`inatîn propria ]ar`, rob al unor st`påni venetici [i cruzi, alc`tuie[te substan]a celor maimulte poezii ale sale.
Dee deemult apar]ine volumului Ne cheam` p`måntul [i ilustreaz` interferen]aromantismului cu clasicismul, în coordonate noi, caracteristice autoruluiposteminescian. Opera este o elegie cu tem` social`, surprinzånd dorin]a de dreptatea romånilor din Ardealul aflat, la începutul secolului al XX-lea sub domina]ie austro-ungar`.
Tema asupririi sociale [i na]ionale se dezvolt` cu ajutorul cåtorva motive cu tent`romantic`: noaptea (timp al reflec]iei [i al unui „sfat de vreme lung`”), lumånarea,triste]ea, umbrele trecutului (însemne vechi ale st`pånirii p`månturilor, oameni care s-au stins), mesianismul (încrederea într-un timp al izb`virii s`vår[ite de un Mesia).
Titlul este alc`tuit dintr-o prepozi]ie [i un adverb, urmate de puncte de suspensie.Aceast` construc]ie dobånde[te semnifica]ia unui suspin f`r` alinare, continuu,atemporal. Dintr-o îndep`rtat` vreme, aproape imposibil de precizat, oamenii locurilorî[i plång soarta, dar nu înceteaz` s` cread` într-o vreme mai dreapt`. În acela[i timp,titlul impune ideea de evocare.
Viziunea despre lume este îndatorat` sentimentului na]ional. Folosindu-se deformula lirismului obiectiv, poetul evit` confesiunea, dar, prin intermediul personajelorconstruite, exprim` suferin]e [i idealuri care sunt deopotriv` ale neamului [i ale sale,în calitate de con[tiin]` [i de voce a colectivit`]ii. „Lumea” este Ardealul înrobit [iacesta este privit ca un spa]iu întunecat („noapte”, „lumån`ri”, „mort”) care se desfaceîncet c`tre lumin` („în sclipirea dimine]ii, care rumene[te satul”). Cåmpul lexical alsuferin]ei, cultivat statornic de c`tre poet, învedereaz` un destin nemilos („întristare”,„jale”, „gånduri”, „stropii”). Al]i cå]iva termeni, apar]inånd cåmpului lexical al drumului(„pragul”, „por]ii”, „scrisoare”) realizeaz` o contrapondere, sugerånd speran]a, nevoiade libertate.
Simbolic, misiunea scrisorii a[ternute de preot pe hårtia împ`turit` cu grij` [iîncredin]at` jitarului care „pleac`-n lume”, „la-mp`ratul”, este asumat` de operapoetului. Astfel, crea]ia artistic` prime[te, ca [i în cazul lui Arghezi, un rol justi]iar. Eadenun]` stråmb`tatea lumii [i a întocmirilor acesteia, devine un act acuzator: „Ne-auluat p`[unea domnii, f`r` lege [i-ntrebare”. Într-una din m`rturisirile sale literare, O.Goga înt`re[te ideea rolului de document al poeziei: „B`trånii ne-au l`sat alc`tuirile lor,care poate s-au d`r`p`nat, ne-au l`sat mo[iile lor care poate s-au înstr`inat, dar ne-au l`sat sufleetul lor, care tr`ie[te prin noi în[ine [i cere cuvånt”.
Din punct de vedere compozi]ional, textul este alc`tuit din 17 distihuri ce compunpatru secven]e lirice inegale. Prima, constituit` din cele patru versuri ini]iale, are rolulde a construi un cadru: „în noapte”, „patru in[i la popa-n cas`” se strång la sfat [ichibzuiesc o plångere c`tre împ`rat. A doua, cuprinzånd versurile 6-20, este îns`[i„scrisoarea” ie[it` din nemul]umirile lor, ca reprezentan]i ai ob[tii. În aceast` parte atextului, persoana a treia, utilizat` în scena-cadru, este înlocuit` cu persoana întåiplural, ca form` gramatical` înglobatoare [i cu persoana a doua singular, ca expresie
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
167
a monologului adresat. Dac` secven]a prim` are caracter obiectiv, a doua las` locmanifest`rii subiectivit`]ii, dar nu celei individuale, preotul [i juzii încercånd s`cuprind` în cuvinte toat` suferin]a [i jalea poporului lor oprimat. Epistola, ca elementde factur` clasic`, integreaz` forme solemne ale vorbirii de tip popular („Luminateîmp`rate!”, „În`l]imii-tale”), adic` romantic`, în esen]a ei.
Secven]a a treia (versurile 21-24) marcheaz` reîntoarcerea la cadrul ini]ial, în care,treptat, lumina, atåt exterioar` („La fereastr`-s zori de ziu`”), cåt [i l`untric` („On`dejde lumineaz` fe]ele nemångåiete”) se înst`påne[te. Întunericul se converte[teîntr-o firav` speran]` de måntuire.
Ultima parte prezint` începutul drumului în lume al scrisorii încredin]ate jitaruluicare „[tie carte pe nem]e[te” [i va trebui s` o poarte cu grij` [i cu dragoste printrestr`ini, pån` la înaltul ei destinatar.
Incipitul introduce lectorul într-o atmosfer` semiobscur` („Într-un sfe[nic ard pemas` dou` lumån`ri de cear`”) ce aminte[te de tehnica lui Rembrandt. În spa]iul lini[tital casei preotului, se ghicesc chipurile îngåndurate ale celor strån[i la sfat. Portretelelor, neconturate fizic, se împlinesc prin detaliile psihologice surprinse de-a lungulîntregii poezii. Sunt oameni maturi [i chibzui]i, responsabili de soarta comunit`]ii, deprezentul, dar, mai ales, de viitorul ei.
Scrisoarea devine simbolul central al operei. Ea ilustreaz` leg`tura oamenilor cuspa]iul, cu istoria, cu viii [i cu mor]ii acelor locuri. Importan]a ei determin` reac]iile celorcare o z`mislesc [i o înmåneaz` unui „vechi c`prar în c`t`nie”, bun cunosc`tor alrånduielilor de dincolo de zarea satului.
În imaginarul poetic, epistola c`tre împ`rat devine un obiect de pre], dovad`ceremonialul scrierii ei (ce dureaz` întreaga noapte, ca o veghe sfånt`), al împ`turirii„de trei ori” (cifr` magic`), al primirii ei cu evlavie („El a[az`-n sån r`va[ul [i s`rut`måna popii”), al petrecerii la poart` („Stau cu popa-n pragul por]ii, ochii lor spre drumse-ndreapt`”; „le mijesc în gene stropii”).
Ea este un document de via]` pång`rit` de „domnii f`r` lege”. În cuprinsul s`u suntîn[iruite toate nedrept`]ile „de pe cånd în ]ara asta numai noi eram st`påni”, pån` laultimele suferin]e: „Ne mor vitele-n ograd`”.
Un alt simbol important, în text, este focul. „R`va[ul” este conceput la pålpåirealumån`rilor [i trimis „în lume”, „În sclipirea dimine]ii, care rumene[te satul”. Opozi]iile:noapte/zi, lic`rire/lumin` incendiar` sus]in ideea mesianic`, de factur` romantic`, aoperei. Textul se încheie cu aceast` sugestiv` imagine vizual`, ca o prefigurare aîmplinirii drept`]ii mult råvnite. „Ziua de Sfånt-Ilie”, cånd se scrie „plånsoarea” are oputernic` rezonan]` afectiv`. Prorocul Ilie, în carul s`u de foc, este vestitorul drept`]ii[i f`c`tor de minuni.
Numele proprii folosite de poet (Ionu] al Floarei, popa Istrate, Radu Roat`, mo[Istrate) relev` cufundarea în istoria particular` a neamului s`u (aspect romantic), darnu elimin` valoarea general` a aspira]iilor înf`]i[ate (latur` clasic`).
Chiar [i sentimentele [i atitudinile juzilor [i ale preotului, dezv`luite în scrisoare,ilustreaz` interferen]a clasicismului (chibzuin]`, echilibru: „Ale în`l]imii-tale slugisupuse [i plecate”) cu romantismul (ardoare, revolt`, „...vrem [i pentru mortdreptate!”).
Figura preotului, emblematic` în întreaga crea]ie liric` a lui Octavian Goga, ]ine declasicismul viziunii poetului care distinge în aceast` personalitate de „apostol” alsatului ardelenesc un îndrum`tor de con[tiin]e, o f`ptur` în]eleapt` [i responsabil`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
168
(„Au trimis aceast` carte [i, precum ca s` se [tie, / Scris-am eu, popa Istrate, în ziuade Sfånt-Ilie”), identificat` cu întreaga ob[te [i cu n`dejdile ei.
CCaarraacctteerriissttiiccii aallee lliimmbbaajjuulluuii ppooeettiiccLimbajul poetic este adecvat temei tratate [i tonalit`]ii grave a sentimentelor
exprimate. Elementele de limb` popular` („s`rmanul”, „au pr`p`dit”, „popa”) se îmbin`cu cele regionale („jitar”) [i arhaice („pecete”, „c`prar”, „c`t`nie”, „juzi”), cu termeniibiserice[ti („cruce”). Aceste registre stilistice coexist` armonios, conferind exprim`rii osolemnitate liturgic`.
Simplitatea [i sobrietatea stilului definesc un discurs poetic în care emo]ia estere]inut` cu greu. Punctele de suspensie [i construc]iile exclamative sunt semnul unormari fr`månt`ri suflete[ti ]inute mult timp în taini]ele sufletului [i gata s` izbucneasc`(„Ne-au luat p`[unea domnii, f`r` lege [i-ntrebare...”; „Dar ne vrem mo[ia noastr`,vrem [i pentru mort dreptate!”).
Folosirea cu prec`dere a timpului prezent une[te toate cele patru secven]e poetice,sugerånd, pe de o parte, vitregia necurmat` a istoriei ardelenilor [i, pe de alt` parte,puterea oamenilor [i a naturii solidare de a rezista tuturor vr`jm`[iilor sor]ii [i aîntåmpina viitorul cu n`dejde (imaginea plasat` în finalul textului este cea a r`s`ritului).
Dominat` de un puternic sentiment patriotic, poezia Dee deemult... prezint` o scen`dramatic` de istorie na]ional`, într-o combina]ie inedit` de liric [i epic, de elementeromantice [i clasice. Titu Maiorescu, adeptul primatului esteticului [i al gratuit`]iiactului artistic se vedea nevoit s` recunoasc` în poezia angajat` social, a lui O. Goga,dovezi ale marii arte, observate „în aducerea [i descrierea unor figuri obi[nuite dinvia]a poporului care îns` cå[tig` deodat` pe lång` valoarea [i menirea lor normal` oînsemn`tate, am putea zice o iluminare [i o str`lucire extraordinar`”.
RReeppeerree ccrriittiiccee• G. C`linescu, Istooriaa liteeraaturii roomånee dee laa oorigini pån` în preezzeent, Ed. Minerva,
Bucure[ti, 1986: „În poezia lui Goga d`m de structura poeziei lui Eminescu, astfelacoperit` încåt abia se bag` de seam`. Goga a intuit mai bine decåt oricare geniulpoetului Dooineei [i a [tiut s`-l continue cu materie nou`. {i Eminescu [i Goga cånt`un inefabil de origine metafizic`, o jale nemotivat`, de popor str`vechi, îmb`trånit înexperien]a crud` a vie]ii, ajuns la bocetul ritual, transmis f`r` explicarea sensului. Deaceea poezia lui Goga este greu de comentat, fiind cu mult deasupra goalelorcuvinte, de un farmec tot atåt de straniu [i zguduitor.”
• G. C`linescu, Istooriaa liteeraaturii roomånee dee laa oorigini pån` în preezzeent: „F`r` îndoial` c`«p`timirea» nu-i decåt robirea subt unguri, iar måntuirea, unitatea politic` a neamului.Poetul se ridic` totu[i cu mult deasupra simplei compozi]ii conspirative. Ca la lecturablestemelor [i profe]iilor din Biblie, oricine se simte cutremurat de vestirea unorbucurii [i r`zbun`ri f`r` nume.”
• V. Fanache, Eseeuri deespree vårsteelee pooeezzieei, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1982: „Dorurile,atmosfera cernit`, tonalitatea de bocet, cu un cuvånt «p`timirea» aproape ireal`degajat` de o bun` parte a poeziei lui Goga, proiecteaz` o vårst` tragic` a lumii, amzice vårsta nenorocului, care îns` nu se confund` cu sfår[itul.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
169
170
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee
1. Definirea conceptuluiConform DEX, termenul simbolism (din fr. symbolisme) înseamn`: 1. Sistem de
simboluri, reprezentare prin simboluri • spec. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii,reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri. 2. Curent pragmaticîn literatura [i arta universal`, constituit la sfår[itul secolului XIX, potrivit c`ruiavaloarea fiec`rui obiect [i fenomen din lumea înconjur`toare poate fi exprimat` [idescifrat` cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestuicurent. • Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvånt sau a unuigrup de sunete de a sugera sau de a înt`ri no]iunea pe care o desemneaz` sau oanumit` atitudine fa]` de ea; leg`tur` dintre un sunet sau un grup de sunete [i oanumit` idee.
Simbolismul este un curent literar manifestat ca reac]ie împotriva romantismului, lacare condamn` retorismul [i verbalismul, caracterul explicativ al versurilor; împotrivanaturalismului, refuzånd ancorarea programatic` în realitatea brutal`; împotrivaparnasianismului, acuzat de sus]inerea unei poezii lipsite de fiorul tr`irii.
Diacronia doctrinei literareSimbolismul ia na[tere la sfår[itul secolului al XIX-lea, în Fran]a [i în Belgia, apoi
se r`spånde[te în întreaga Europ` [i chiar pe continentul american, unde îl are careprezentant de seam` pe Edgar Allan Poe. Este o formul` estetic` activ` pån` înpreajma Primului R`zboi Mondial. Manifestul s`u este reprezentat de articolul Lesymbolisme publicat de poetul francez Jean Moréas, în 1886.
Principii estetice: folosirea simbolurilor; exprimarea unor st`ri de spirit, vagi, a unoremo]ii fluide; muzicalitatea, ob]inut` prin diverse procedee: refren, poezie cu form`fix`, titluri preluate din sfera muzicii (ex.: „cåntec”, „roman]`”, „cantilen`”), folosirea, camotive poetice, a unor instrumente muzicale (ex.: pian, vioar`, mandolin`, harp`,tråmbi]` etc.); cultivarea sugestiei, for]a unui poem stånd în capacitatea lui de a vr`ji[i nu de a numi; principiul coresponden]elor (leg`turi tainice între om [i natur`,microcosmos [i macrocosmos, culori [i sunete, sunete [i sentimente etc.).
Procedee: - sinestezia – imagine artistic` ce se adreseaz` mai multor sim]urideodat` (ex: „pictur` parfumat` cu vibr`ri de violet” – G. Bacovia).
- metaforele cu valoare de simbol (ex: plumbul, ploaia etc.).
Poezia simbolist`
33
Din simbolism se desprinde, ca variant`, instrumentalismul lansat de belgianulRené Ghil. Aceast` direc]ie vizeaz` suprema]ia muzicii în vers, ob]inut` cu ajutorulsunetelor care se comport` în cuvånt precum instrumentele într-o orchestr`.
Reprezentan]i în literatura universal`: Stephane Malarmé (sus]in`torul poezieiermetice, enigmatice), Arthur Rimbaud (stabile[te culoarea vocalelor) Paul Verlaine(emite ideea c` poezia trebuie s` fie muzic`, înainte de toate); Gustave Kahn (adeptulversului liber); Rollinat (viziune macabr`, morbid`) etc.
Reprezentan]i în literatura romån`: Alexandru Macedonski – teoreticianul curentuluicare publica, în revista sa Literatorul, articolul Poezia viitorului, în 1892, unde fixaprincipiile noii orient`ri lirice: „Rolul de c`petenie în poezia modern` îl are poeziasimbolist` complicat` de instrumentalism...”; „Simbolismul [...] este numele modului dea se exprima prin imagini spre a da na[tere, cu ajutorul lor, ideii”; „Poezia viitorului nuva fi decåt muzic` [i imagine...”. Macedonski este autorul unor experimenteinstrumentaliste (În arcane de p`dure, Ecourile nop]ii, Înmormåntarea [i toate suneteleclopotului) dar [i al unor poezii rafinate [i muzicale precum Rondelurile rozelor. Princiclul Nop]ilor el face trecerea de la romantism la simbolism.
Al]i reprezentan]i din literatura romån`: Dimitrie Anghel, {tefan Petic`, Iuliu CezarS`vescu, Dumitru Iacobescu, Ion Minulescu etc.
Cel mai important autor simbolist romån este George Bacovia, care debuteaz` în1916, cu volumul Plumb. Celelalte volume ale sale sunt: Scåntei galbene (1926); Cuvoi (1930); Comedii în fond (1936); Stan]e burgheze (1946). Ceea ce îl leag` desimbolism sunt teme precum: ora[ul de provincie, iubirea, natura, condi]ia artistului,moartea sau motive ca: spleenul, nevroza, cromatica obsesiv`, triste]ea, monotoniaetc. Accentele grave, tragice ale viziunii sale despre lume îl apropie de expresionism.
T. Vianu distinge în lirica bacovian` dou` etape, dou` tendin]e care uneori seîntrep`trund.
Prima se caracterizeaz` prin „generalizarea unei singure impresii”, prin „configura]iidecorative, stilizate, cu o larg` întrebuin]are a refrenului” (ex: poeziile Plumb, Lacustr`,Decor etc.), printr-un lexic neologic.
A doua „tinde c`tre o individualizare a impresiilor”, c`ci „poetul dore[te s` notezesenza]ia sa nemijlocit`, ingenu` [i dureroas`”. Vocabularul devine „mai familiar”,prime[te „împerecheri de cuvinte ale vorbirii curente”. (ex: „Cuptor”, „Nocturn`”, „Nervide toamn`”), „ca un mijloc de a sugera cititorului lipsa de artificiu în exprimarea emo]ieidirecte”. Uneori versul ia forma unei „înseil`ri de gånduri”, „produsul unei dezorganiz`rilogice a gåndirii” (ex: Requiem). Bacovia face transla]ia poeziei romåne[ti c`tre z`rilemodernismului.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
171
PLUMBde George Bacovia
Dormeau adånc sicriele de plumb,{i flori de plumb [i funerar vestmånt –Stam singur în cavou... [i era vånt...{i scår]åiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb... [i-am început s`-l strig –Stam singur lång` mort... [i era frig...{i-i atårnau aripile de plumb.
Poezia Plumb deschide volumul cu acela[i titlu, ap`rut în 1916. Pozi]ia ei privilegiat`în cadrul acestei c`r]i a debutului bacovian îi relev` importan]a de text programatic, cheiede interpretare a unui univers liric monocord, singular în întreaga literatur` romån`.
Textul este o confesiune elegiac` pe tema neputin]ei înfrunt`rii destinului [i ainadapt`rii artistului care, în calitate de fiin]` superioar`, hipersensibil`, decivulnerabil`, nu-[i g`se[te locul în lumea pustie [i rece ca un cavou.
Este învederat faptul c` orice creator, indiferent de epoc`, î[i simte, într-un anumitmoment, harul ca pe o povar`, ca pe o condamnare la singur`tate [i nefericire. DarBacovia proiecteaz` aceast` tr`ire la dimensiuni infernale, demonstrånd, cu mijloacelirice, ceea ce contemporanii îi repro[au lui Cioran ca minciun`: c` se poate tr`i,constant, pe culmile disper`rii.
Cåteva motive cu valoare de simbol sprijin` conturarea unei viziuni despre lume, uniceprin tragismul s`u: plumbul, cavoul, våntul, somnul, frigul, singur`tatea. Toate acesteaalc`tuiesc un unic cåmp semantic, al mor]ii atotcuprinz`toare care înghite lent, r`bd`tor,fiin]e („mort”), obiecte („sicriele de plumb”), sentimente („amorul meu”). Lumea nu estedecåt un spa]iu închis în care se pr`bu[esc, de-a valma, cu sunet sec, de plumb, „sicrie”,„flori”, „coroane”, „amor”, „aripi”; adic`, în transpunere metaforic`, ceea ce este dejaînchistat, neviabil dar [i alc`tuiri pure, pline de sev`, sentimente sublime, aspira]ii, elanuri.Poetul este o f`ptur` captiv` mediului („Stam singur în cavou”) sau propriei voin]e, aflat`în postura de contemplator al acestui spectacol macabru: mineralizarea viului.
Verbele la imperfect fac ca discursul liric s` capete aspectul fluid al unei viziunihalucinante, în care co[marul se instaleaz` tiranic. În acest univers terifiant, poetuleste parc` ultimul supravie]uitor, un trubadur al extinc]iei universale. Ce r`måne diniminenta metamorfozare în plumb a toate cåte exist` este doar poezia.
Titlul este redus la un substantiv nearticulat, ceea ce îl face potrivit pentrudetermin`ri: „sicriu dee plumb”, „flori dee plumb” etc. [i îi acord` rolul de cuvånt-sentin]`.El prefigureaz` o confesiune poetic` [i o încheie, fiind plasat [i în finalul ultimului vers.Se creeaz` astfel o circularitate dramatic` a discursului poetic, ce exprim` redundantsentimentul de c`dere sub o greutate strivitoare.
Plumbul este un metal cenu[iu, asociat cu st`ri negative precum triste]e, nevroz`,oboseal`, ap`sare. Metaforic, el sugereaz` o existen]` tern`, f`r` orizont, tr`it` f`r`speran]` dar [i f`r` convulsii.
Poetul î[i m`rturisea consonan]a l`untric` deplin` cu plumbul [i cu asocierile lui croma-tice: „În plumb v`d culoarea galben`. Compu[ii lui dau precipitat galben. Temperamentuluimeu îi convine aceast` culoare [...]. Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
172
Titlul exprim` o viziune individual` despre destinul uman, în general [i despresoarta artistului, în special. Utilizarea formelor pronominale (adjectivul pronominalposesiv „meu”) [i verbale („am început”, „s` strig”, „stam”) de persoana întåiîncadreaz` opera în categoria lirismului subiectiv. Un sine alienat este surprins înrela]iile sale cu o lume c`reia nu i-a reu[it opera]ia alchimist` de transformare aplumbului în aur [i se vede acum invadat` de aceast` materie grea.
Unicul element pronominal ilustrativ pentru persoana întåi este un indiciu alposesiei: „amorul meu”. Dar „amorul” se dovede[te „mort” [i atunci posesia eului seexercit` dramatic [i iluzoriu doar asupra neantului. Textul poetic este o m`rturisirecutremur`toare în simplitatea ei despre inconsisten]a vie]ii, a iubirii [i a idealurilor.
Din punct de vedere compozi]ional, poezia este organizat` în dou` catrenerealizate într-o riguroas` simetrie, ceea ce, în viziunea lui Tudor Vianu, estecaracteristic unei prime etape din crea]ia bacovian`. Organizarea în replic` fidel` acelei de-a doua strofe fa]` de prima este vizibil` nu numai la nivelul construc]ieisintactice („Dormeau adånc sicriele de plumb...”/ „Dormea întors amorul meu deplumb...”) dar [i în distribu]ia cuvintelor la final de vers, pentru ob]inerea rimei (versurile1 [i 4 din ambele strofe se încheie cu termenul „plumb”) sau în utilizarea semnelor depunctua]ie (versul 2 este separat printr-o linie de pauz`, versul 3 este întrerupt [i apoiurmat de puncte de suspensie). Obsesia detaliului de construc]ie nu dovede[te unefort extrem de cizelare a textului poetic, ci este semnul unei mecanici interioare, alunui automatism al vorbirii care î[i are originea într-o stereotipie existen]ial`. Tiparulexpresiei, repeti]ia sunt procedeele fundamentale ale liricii poetului din aceast` dintåiperioad`, deoarece impresia poetic` se creeaz` prin revenire [i accentuare, nu prindiversificare. De altfel „... ceea ce-l singularizeaz` pe Bacovia între poe]ii romåni nueste s`r`cia, ci austeritatea mijloacelor; o austeritate autoimpus`, care a dus ladeta[area, dintr-un cor numeros, a unei voci lirice inconfundabile”1.
Cele dou` strofe eviden]iaz` dou` planuri ale înregistr`rii realit`]ii: unul exterior,constituit dintr-un num`r redus de elemente: cavoul, sicriele, coroanele [i unul interior,reprezentat de sentimentul singur`t`]ii [i de cel al iubirii pierdute.
Laitmotivul „Stam singur” pune în rela]ie tabloul sumbru al cimitirului cu cel sufletesc.Verbul „stam” trimite la ideea de nemi[care [i implicit de contempla]ie, de cuprindere cuprivirea a unui spa]iu înconjur`tor; adjectivul „singur” comunic` un act de reflec]ie, de auto-considerare. Omul care înregistreaz` pustiul din jurul s`u se cufund` apoi în golul din sine.
Întreaga construc]ie poetic` st` sub semnul unei maxime concentr`ri; expresiasuferin]ei de a exista într-un cadru cople[it de semnele mor]ii exterioare [i interioaredevine astfel memorabil`.
Imaginarul poeticIlustrånd o excep]ional` capacitate de vizualizare, cu ajutorul unui lexic restråns,
textul poetic se deschide cu imaginea sicrielor de plumb, pr`bu[ite într-un somn adånc.Incipitul se p`streaz` în limitele logicii realului pån` la cezur` („dormeau adånc”) [itrece în logica poetic` („la modul sublim nelogic`”, dup` cum observa [i poetulAlexandru Macedonski) în a doua parte a primului vers: „Dormeau adånc sicriele deplumb”. Incipitului îi este conferit` sarcina de a introduce lectorul într-un universstraniu, r`sturnat, în care obiectele cap`t` propriet`]i umane [i se substituie omului,a[a cum se observ` chiar din strofa întåi.
St`rile nefire[ti ale lucrurilor – sicriele se odihnesc, florile au consisten]a plumbului – suntsemnalate de o con[tiin]`-martor care le înregistreaz` în acest fel, printr-o deplasare a priviriidin afar` („funerar vestmånt”) spre în`untru („singur”) [i iar`[i în afar` („coroanele”).
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
173
1 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romåne[ti, vol. II, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1984.
Dar, cum sicriele, ca [i florile [i coroanele sunt „de plumb”, se poate deduce c`percep]ia asupra realit`]ii este fundamental alterat`. Opozi]ia afar`/în`untru sedovede[te fals`. Bacovia populeaz` spa]iul cu fantasmele sale c`rora le d` omaterialitate grea. Chiar versul autoreferen]ial „Stam singur în cavou” pretinde orecitire [i, implicit, o reînvestire semantic`.
În fapt, ca în orice crea]ie simbolist`, poetul opereaz` cu simboluri. Întreagaînve[måntare în gri-negru a naturii/lumii, ca [i abandonul de sine într-un cavou necesit`un alt cifru de lectur`: „semantismul limbii naturale e treptat destr`mat [i textul prime[teo semnifican]` proprie, poetic`, independent` de sensurile par]iale [i care devine din ceîn ce mai evident`...”1. Plumbul, somnul, våntul sunt simboluri ale degrad`rii, aleminusului vital, ale vitregiei unui univers în care nimic nu tr`ie[te cu adev`rat. A vie]uiîntr-un cavou r`måne o reprezentare legat`, în lirica romåneasc`, de numele lui Bacovia.Spa]iul stråmt, mortuar este echivalentul transfigurat al tuturor limit`rilor, al condi]ion`rilorîn fa]a c`rora artistul se simte obosit, singur [i nefericit. Sugestia insinueaz` tr`irileap`s`toare ale eului liric, coresponden]ele inerente între micro- [i macrounivers. Våntuleste expresia exterioar` a dizarmoniei l`untrice, la fel ca [i scår]åitul coroanelor deplumb. Muzicalitatea grav` a versurilor încorporeaz` plånsul unui „suflet ars”,dezn`d`jduit. Fiecare dintre termenii plasa]i în rima primului catren poart` o maregreutate consonantic`: „plumb”/ „vestmånt”/ „vånt”/ „plumb”, aspect care sugereaz` oînchidere irevocabil` de orizont. Sonoritatea sumbr` a acestor vocabule favorizeaz`receptarea mesajului poetic [i pe cale auditiv`. {i vizual [i sonor textul bacovianr`spånde[te semnale ale tragismului existen]ial, ceea ce îl împinge mai departe deestetica simbolist` a melancoliei u[oare [i cantabile, spre zarea expresionismului.
Strofa a doua este un ecou sfå[ietor al celei dintåi, o prelungire a paradigmeiimpuse ini]ial, cu modificarea cåtorva constituen]i. Sicrielor cufundate în somn le ialocul „amorul meu de plumb”, imaginea cavoului este substituit` de aceea a mortului,våntul vr`jma[ este înlocuit cu senza]ia generat` – frigul, iar „aripile de plumb” acoper`imaginea „coroanelor de plumb”.
În cazul acestei ultime secven]e poetice, codul simbolic al lecturii este deja fixat.Ruptura logic` dintre p`r]ile versului: „Dormea întors” [i „amorul meu de plumb” reiaschema construc]iei din incipit, adåncind confesiunea liric`. Prima strof` este o situare– ireal` – într-un cadru, cea final` este o ancorare, ce dep`[e[te „semnul mimetic”(N. Manolescu), în stratul afectiv. Ambiguitatea textului poetic spore[te prinîntrebuin]area epitetului „întors” [i a metaforei „aripile de plumb”. La simboli[ti,dragostea apare ca des`vår[ire neatins`, ca emo]ie muzical`, melancolic`. Bacovia,care nu este un poet al iubirii, evoc` sentimentul ca pe un înger de plumb – sacralitatedec`zut` („întors”), imaterialitate pr`bu[it` fatal din înalt, în spa]iul mundan amorf(„aripile de plumb”).
Epitetul „întors” asociat verbului „dormea” [i corelat cu substantivul „mort” poatesugera [i o iubire pierdut`, iar sintagma „aripile de plumb” – chiar incapacitatea de aiubi [i de a visa. Criticul Nicolae Balot` observ` c` „insul bacovian”, de obicei abulic,nu s`vår[e[te niciodat` un gest ca expresie a unei inten]ii precise, a unui scop urm`ritcu voin]` [i cu luciditate, ci lui doar „i se întåmpl` ceva”, ca prezen]` pasiv`,dezorientat`. Din aceast` perspectiv`, emistihul „... [i-am început s`-l strig” î[idezv`luie trista semnifica]ie. Îndr`gostitul nu are fervoarea arghezian`, nu este unlupt`tor, ci un resemnat. Ac]iunea abia înfiripat` („am început”) nu are o continuare, sestinge la fel de repede pe cåt a început. Zgomotul vocii umane se pierde în neant.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
174
1 N. Manolescu, Despre poezie, Ed. Aula, Bra[ov, 2002.
CCaarraacctteerriissttiiccii aallee lliimmbbaajjuulluuii ppooeettiiccLa nivel stilistic, poezia Plumb se caracterizeaz` prin simplitate [i expresivitate.
Simplitatea este ob]inut` prin folosirea în num`r mare a termenilor din vocabularulfundamental („dormeau”, „sicrie”, „flori”, „stam”, „singur”, „vånt” etc. ) dar [i prineconomia mijloacelor de expresie ce conduce la frecvente repeti]ii [i la elips` (absen]averbului-predicat din versul al doilea: „{i flori de plumb [i funerar vestmånt”). Repeti]iapune în mi[care simbolurile cu puterea lor evocatoare, capabile s` instituie un altreferent al textului poetic decåt cel aparent. Poezia nu descrie o experien]` macabr`într-un cimitir, ci este un strig`t cutremur`tor, repede în`bu[it, al unei con[tiin]e careasimileaz` lumea unui cimitir. Reluarea simbolului central, plumbul (termenul apare înpoezie de [ase ori), d` imaginilor vizuale valoare de obsesie.
Dar expresivitatea î[i afl`, în aceast` oper` bacovian`, mai multe surse. La nivelfonetic, se remarc` frecven]a consoanelor ocluzive surde („p”, „b”) [i sonore („t”, „d”),a consoanelor lichide („l”, „r”) [i a celor constrictive: „s”, „[”, „f”, „v” precum [i prezen]a,într-o m`sur` semnificativ`, a vocalelor închise: „u”, „i”, „î”. Stratul sonor al poeziei esteunul grav, de cåntec trist pe care poetul îl motiva, într-un interviu, astfel: „Scriu precumvorbesc cu cineva, pentru c` îmi place aceast` îndeletnicire. Tr`ind izolat, neputåndcomunica prea mult cu oamenii, stau de vorb` adesea cu mine însumi, fac muzic` [i,cånd g`sesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tårziu. Nu-i vina meadac` aceste simple noti]e sunt în form` de versuri [i cåteodat` par vaiete”.
Rimele masculine, cu accentul pe ultima silab` a cuvåntului aflat la sfår[it de vers,aduc o greutate suplimentar` în respira]ia versului. Ritmul predominant iambic [im`sura de zece silabe sus]in gravitatea rostirii.
Num`rul mare de substantive devine o caracteristic` major`, la nivel morfologic. Caorice autentic poet modernist, Bacovia are capacitatea de a determina vizualizareamorbidului tablou închipuit [i, în aceast` privin]`, substantivele concrete: „sicriu”, „flori”,„cavou”, „plumb” cap`t` un rol esen]ial, poten]at [i de construc]ia nominal` cu rol decalificare, „de plumb”, ce ]ine loc de adjectiv. Verbele, în majoritate la timpul imperfect,creeaz` impresia de durat` suspendat`, de timp încremenit în co[mar, cu atåt mai mult cucåt ele sunt statice [i se reiau, în pozi]ii simetrice, în cele dou` strofe: „dormeau”/„dormea”;„stam”/„stam” etc. Singurele verbe care exprim` ac]iuni sunt: „am început” (verb incoativ) [i„s` strig”, primul reducånd intensitatea actului desemnat prin cel din urm`, pån` la a-l facederizoriu. Paradoxal, verbul fiin]`rii nu este pus în leg`tur` cu omul, ci cu manifest`rilenaturii („eeraa vånt”/„eeraa frig”), situa]ie în care este folosit impersonal. Omului îi este asociat`nu o ac]iune, ci o unic` stare („stam”), aceea de abandon.
Din punct de vedere sintactic, se re]ine paralelismul, procedeu dominant destructurare a textului poetic, prin care catrenul final reia, nuan]ånd, atmosfera [isentimentele emanate de prima strof`.
Tiparul sintactic al frazelor reflect` preferin]a pentru coordonarea copulativ` princonjunc]ia „[i”, ceea ce las` impresia unei aglomer`ri strivitoare a impresiilor.Propozi]iile sunt toate dezvoltate, afirmative [i nonadresate, ca un semn al accept`riidestinului, al primatului unei st`ri de înfrico[are, f`r` ie[ire.
De[i topica pune în eviden]` verbele-predicat, cu care se deschid versurile 1, 3 [i4, tabloul este încremenit. Singura mi[care se înregistreaz` la nivelul naturii stihiale(„era vånt”), de sfår[it de lume.
Poezia Plumb este o crea]ie în care st`rile vagi [i emo]iile fluide, muzicale alesimbolismului cap`t` coloratura tragic` a viziunii expresioniste.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
Prin m`h`l`li mai neagr` noaptea pare,{ivoaie-n case triste inundar`,{-auzi tu[ind – o tus`-n sec, amar` – Prin ziduri vechi ce stau în d`råmare.
Ca Edgar Poe m` reîntorc spre cas`Ori ca Verlaine topit de b`utur` – {i-n noaptea asta de nimic nu-mi pas`.
Apoi, cu pa[i de-o nostim` m`sur`,Prin întuneric båjbåiesc prin cas`,{i cad, recad, [i nu mai tac din gur`.
Poezia Sooneet este inclus` în volumul Plumb, ap`rut în 1916, care impune, printoate piesele sale, o viziune unic` în literatura romån`, denumit` cu termenul„bacovianism”. Via]a provinciei romåne[ti, trist` [i banal`, este o realitate a începutuluide secol XX pe care îns` poetul, resim]ind-o atåt de dramatic, o supradimensioneaz`în ceea ce are ea mai uråt [i mai tern.
Sooneet abordeaz` tema creatorului inadaptat, f`cånd loc [i reprezent`rii artistice aora[ului de provincie, cuprins „între cimitir [i abator, cu c`su]ele scufundate în noroaieeterne, cu gr`dina public` r`v`[it`...”, cu „un peisagiu de mahala” (E. Lovinescu). Înfapt, cea de-a doua tem` este suportul celei dintåi, justificånd-o. Simboli[tii aleg, cadecor pentru st`rile lor suflete[ti nedefinite, „ora[ul tentacular”, natura transformat` deciviliza]ie, ordonat` în parcuri [i gr`dini, dar str`in` [i înstr`inat` totodat`. Bacovia nuse abate nici el de la aceast` direc]ie, îns` ac]iunea lui asupra cadrului dezv`luie unefort deformator m`rit. Spa]iul citadin bacovian este irespirabil, nociv pentru frumuse]e[i pentru vigoare, ostil idealurilor artistului, dar, tocmai prin aceste însu[iri, inepuizabil`surs` de poezie.
Tema este sus]inut` de cåteva motive specific simboliste: mahalaua, boala,paradisurile artificiale (în text – alcoolul), singur`tatea, nevroza. Ele se asociaz` firescîn semnifica]iile lor, reliefånd o viziune întunecat` despre lume. Timpul interior predilecteste noaptea [i nu corespunde neap`rat celui obiectiv. Rev`rsarea timpului m`surabil,cauzator de suferin]`, în durata sufleteasc` infinit`, aparent insuportabil`, daracceptat` cu resemnarea ducerii unei cruci, este sugerat`, în text, prin verbul pare:„Prin m`h`l`li mai neagr` noaptea pare...”. Oricare ar fi momentul zilei, el pare noapte,iar cånd obscuritatea din afar` se suprapune cu tenebrele l`untrice, ea pare [i maiterifiant`. Cåmpul semantic acaparator este cel al întunericului [i el reune[tesubstantive care exprim` sau fac trimitere, indirect, la absen]a luminii: „noapte”,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
176
„cea]`”, „f`r` zare”. Lor li se al`tur` combina]ii lexicale precum: „afumate felinare”,„crå[m` murdar`”, „case triste”, „ziduri vechi”, îndeplinind aceea[i func]ie, de sugestiea contopirii culorilor în negru.
Pentru poet, nu exist` cale de ie[ire din acest „noian de negru” care n`p`de[teora[ul, mahalaua, strada, propria locuin]`, sinele. Salvarea prin licoarea bahic` eiluzorie [i efemer`: „{i-n noaptea aastaa de nimic nu-mi pas`”. Crea]ia nu mai are puteremåntuitoare, idee înt`rit` de rela]ionarea celebrelor modele literare, Edgar Allan Poe[i Paul Verlaine, cu nevoia uit`rii de lume [i de sine prin alcool [i nu cu poezia.
Dac` Sooneet este, ca [i alte crea]ii bacoviene, o negare total` a vreunui sens alvie]ii, nu este mai pu]in adev`rat c` scrierea ei îl afirm`. În poezie, neantul triumf`, darîns`[i existen]a poeziei îl anuleaz`.
Titlul este rematic (G. Genette), stabilind specia literar`. Sonetul este o poezie cuform` fix`, ap`rut` în perioada Rena[terii, cultivat` de Dante în forma pe care oreg`sim [i în crea]ia autorului simbolist romån: dou` catrene [i dou` ter]ine. Catreneleau numai dou` rime (îmbr`]i[ate) iar ter]inele sunt legate printr-o rim` comun`.
Construc]ia rigid` [i unitatea rimei sporesc muzicalitatea întregului poetic, fiindvorba, totu[i, de aceea[i melodie t`r`g`nat` [i sfå[ietoare ce face inconfundabil`opera bacovian`.
Onomatextul (numele textului, în formularea lui Jean Piaget) poate confirma ideeac` poezia, ca rezultat al efortului artistic, r`zbun` poezia ca mesaj. S-a remarcatadeseori c`, din lirica autorului simbolist „lipse[te magicul t`råm compensatoriu” (V.Fanache), fie el iubirea, visul, trecutul sau crea]ia. Dar, dac` ideea poetic` a textelorsale poate genera o asemenea concluzie, faptul c` ele exist`, c` au fost scrisedovede[te c` Bacovia a înfruntat absurdul existen]ial [i, f`cåndu-l poezie, l-a învins.Universul evocat în Sooneet e dezordine, disolu]ie a materiei, noapte a spiritului. Titlultrimite la un tip de poezie care se supune ordinii, regulii, spiritului. Cu alte cuvinte,onomatextul, în aparenta lui neutralitate, prelunge[te sensurile operei într-o direc]iedivergent`, reconfiguråndu-le.
Utilizarea m`rcilor verbale [i pronominale de persoana întåi („m` reîntorc”, „mi”,„båjbåiesc”, „cad”, „recad”, „nu tac”) determin` încadrarea poeziei în sfera lirismuluisubiectiv. O individualitate r`nit`, într-o lume agonic`, se exprim`, prin mijlocireasimbolurilor, [i în Sooneet.
CCoommppoozzii]]iiaaCele patru strofe, cu distribu]ia caracteristic` sonetului [i avånd m`sura de 11
silabe, construiesc dou` planuri în completare. Catrenele propun un plan alobserva]iei, iar ter]inele – unul al autoobserva]iei/ introspec]iei.
Primul cadru, citit în cod referen]ial, este imaginea unei nop]i reci [i ce]oase detoamn` într-o mahala desfundat` de ultimele ploi. Prin manifestarea „inten]iei reflexive”(Tudor Vianu) a limbajului, versurile se coloreaz` cu nota]ii subiective: „o noapte ud`,greeaa”, „tristee felinare”. Ceea ce p`rea s` fie strict o descriere a nop]ii de toamn` sedovede[te îns` o reprezentare individual`: „Ard, afumate, tristee felinare, / Caa într-oocrå[m` umeed`, murdaar`”. Spa]iul acordat impresiei îl întrece pe cel afectatconsemn`rii faptului. Planul exterior nu mai are autonomie, nu mai este mimetic, deciobserva]ia contope[te lumea care se vede cu individul/ con[tiin]a care o contempl`.
Ter]inele se focalizeaz` asupra st`rilor [i gesturilor eului poetic care se urm`re[tepe sine ca într-o oglind` exterioar` („cad”, „recad”) sau interioar` („nu-mi pas`”).
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
177
Spa]iul ora[ului, în spe]` al mahalalei, este înlocuit cu cel intim (casa), f`r` s` se poat`semnala vreo opozi]ie semnificativ` de atmosfer` sau de stare sufleteasc`.
Linia de pauz`, frecvent folosit`, întrerupe discursul poetic pe secven]e mici,reliefate prin acest procedeu: „Prin cea]` – obosite, ro[ii, f`r` zare – / Ard, afumate,triste felinare...”. Totu[i, prin apari]ia sa repetat`, nu se creeaz` simetrii grafice ca înPlumb.
Incipitul, cu rol descriptiv, fixeaz` un cadru cu dubl` referin]`: la realitate [i la tr`ireaei, într-un joc permanent de situare în`untru – în afar`. Primul emistih: „E-o noapteud`, grea” stabile[te premisa st`rii numite în al doilea emistih: „te-neci afar`” [iîmpreun` devin nucleul semantic al întregii poezii.
Imaginarul poetic propune dou` spa]ii care se determin` reciproc (ora[ul într-onoapte cu cea]` [i casa cufundat` în întuneric) [i se întålnesc într-unul maicuprinz`tor: spiritul contemplativ/ autocontemplativ ce le subordoneaz` pe amåndou`.
Ora[ul este sugerat prin cåteva elemente disparate: „felinare”, „m`h`l`li”, „case”,„ziduri vechi” inapte s` construiasc` singure o imagine. Ele sunt creatoare deatmosfer` prin asocieri lexicale cu valoare sinonimic` precum: „ooboositee, roo[ii, f`r` zzaaree–/ Ard, aafumaatee, tristee felinare” sau „ziduri veechi cee staau în d`råmaaree”. Sugestia triste]iiincurabile, a lipsei de orizont a vie]ii se ob]ine prin insisten]a asupra detaliului dar [iprin cromatica maladiv`. Ro[ul felinarelor afumate se las` cuprins în matriceauniversal` a negrului ca [i casele inundate, igrasioase sau zidurile în ruin`.
„Bacovia lucreaz` cu pete de culoare, nu cu linie. Subtilitatea autorului este atåt demare, încåt el creeaz` efectul desenului f`r` a apela la mijloacele tradi]ionale aleacestuia”1. „Desenul” ora[ului, incomplet [i dezolant, este schi]at în primele dou`strofe, dezv`luindu-se mai pu]in ca realitate [i mai mult ca stare nevrotic`. Bacovia nueste un peisagist. Ceea ce „vede” el este reflectarea supradimensionat` a ceea cesimte.
Din acest tablou „umed”, „murdar” lipse[te omul. Existen]a lui e amintit` doar de omanifestare a vie]ii subminate de boal`: „o tuse”. {i spa]iile care se leag` de prezen]a[i de ac]iunea uman` sunt depopulate (mahalaua), urgisite (casele), supuse eroziuniitimpului (gr`dinile înconjurate de ziduri). Orice loc al stabilit`]ii [i al ordinii este supusdeconstruc]iei [i iminentei dispari]ii. Ca [i în Plumb, nu numai fiin]a st` sub aripa mor]ii,ci [i obiectele.
În acest regim de lectur`, noaptea, tusea, casele devastate de „[ivoaie”, zidurilegata s` se pr`bu[easc`, cea]a, felinarele afumate devin toate simboluri ale lumiidegradate [i ale unei triste]i devoratoare.
Ultimele dou` strofe fixeaz` un traseu spa]ial – „spre cas`” [i un nucleu de via]`intim` – „prin cas`”. Numai c` direc]ia – „spre cas`” – nu se leag` de un scop definit,ci de gestul reflex al c`ut`rii unui loc uscat într-„o noapte ud`”, iar spa]iul intim e definitprintr-un unic lexem cu valoare simbolic` – „întuneric”. Casa nu mai presupune, ca înSooneetul eminescian, lumina focului, lectura scrisorilor „din roase plicuri”, cufundarea înamintirea unei iubiri. Ea î[i reveleaz` doar func]ia de ad`post precar, ca [i lacustra.Pustietatea ora[ului se prelunge[te în golul casei [i ambele spa]ii sunt proiec]ii alevidului l`untric. Versul care încheie prima ter]in`: „{i-n noaptea asta de nimic nu-mipas`” surprinde iluzia desprinderii de sub co[marul existen]ial, autoam`girea care, înpunctul ei cel mai înalt („topit de b`utur`”) nu îndr`zne[te totu[i s`-[i acorde un r`gaz
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
178
1 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romåne[ti, vol. II.
mai mare (doar „noaptea asta”). Legea „sfår[itului continuu” (Ion Caraion), organic` încazul lui Bacovia, este inexorabil`.
Într-o lume în care totul decade, modelele culturale (Poe, Verlaine) sunt simplecli[ee. Din poet nu r`måne decåt omul care nu are nimic în`l]`tor, dimpotriv`, este oapari]ie grotesc`: „Apoi cu pa[i de-o nostim` m`sur`, / Prin întuneric båjbåiesc princas`, / {i cad, recad [i nu mai tac din gur`”. Vorbele lui f`r` [ir nu mai au putereîntemeietoare, nu se mai cristalizeaz` în limbaj poetic.
Acestei con[tiin]e dezabuzate, ce distruge mitul poetului, îi apar]ine [i viziuneasumbr` a spa]iilor exterioare. Natura, întregul univers sunt imagini despre sine.Creatorul este incarnarea unei sensibilit`]i extreme; lumea exist` parc` anume pentrua-l r`ni sau a-l deziluziona. În leg`tur` cu statutul special al poetului în lume, Bacoviase confesa într-un interviu: „Din jocul de-a poetul nu po]i ie[i niciodat` teaf`r. Mul]imeaî[i tr`ie[te via]a în felul ei [i face bine. Cine trece dincolo î[i arde aripile, î[i scurge totsångele”.
CCaarraacctteerriissttiicciillee lliimmbbaajjuulluuii ppooeettiiccLa nivel stilistic, poezia Sooneet se caracterizeaz` prin simplitate [i expresivitate.
Simplitatea este rezultatul folosirii majoritare a cuvintelor din vocabularul fundamental:„noapte”, „ud`”, „ard”, „umed`”. Un neologism plasat în finalul textului [i cu valoareautoreferen]ial`, „nostim`”, pare s` fac` not` discordant`, dar este explicabil caprezen]`, în contextul unei st`ri euforice, stimulate artificial.
For]a expresiv` a textului vine din utilizarea simbolurilor precum: cea]a, noaptea,felinarele. Caracteristic poeziei moderne, obiectele/ fenomenele înconjur`toare devinreprezent`ri ale st`rilor [i ale sentimentelor, contribuind la traducerea prin imagini aunui con]inut sufletesc, în cazul lui Bacovia a ap`s`rii [i neputin]ei.
Imaginile vizuale, de un cromatism intens („mai neagr` noaptea pare”), celeauditive realizate prin termeni cu aceea[i r`d`cin` („tu[ind o tuse”) sau cu sugestieonomatopeic` („[ivoaie”) [i cele dinamice sugerånd deruta („båjbåiesc”, „cad”, „recad”)contribuie la evocarea unei lumi agonice.
La nivel fonetic, textul construie[te o armonie grav`, între]inut` prin alitera]ie („{-auzi tu[ind – o tuse-n sec amar`”), prin rima îmbr`]i[at` a catrenelor [i prin unificareasonor` final` a ter]inelor („cas`„/ „pas`”/„cas`”; „b`utur`”/„m`sur`”/„gur`”). M`suraendecasilabic` (11 silabe) ofer` spa]iu larg de respira]ie confesiunii poetice.
Num`rul mare de substantive concrete care primesc, aproape toate, determinan]iadjectivali, reprezint` o tr`s`tur` fundamental` a poeziei, la nivel morfologic.Vizualizarea devine astfel mai pregnant` [i face s` creasc` impactul imaginii artistice.
Adjectivele în perechi („obosite”, „ro[ii”; „afumate”, „triste”; „umed`, murdar`”) dauna[tere epitetelor duble, semnificånd o nevoie acut` de clarificare a impresiei.
Ca [i în Plumb, verbul fiin]`rii e folosit impersonal („E o noapte...”), omului fiindu-iasociate ac]iuni inconsistente: „m` întorc”, „båjbåiesc”, „cad”, „recad”.
Drept semn al depersonaliz`rii, discursul poetic îmbr`]i[eaz` forme pronominale [iverbale de persoana a doua: „te-neci”, „auzi”. „Te-neci” este construc]ia cu cea maimare for]` de sugestie a tr`irilor eului poetic [i rela]ia semantic` instituit` cu adverbul„afar`” pune sub semnul rupturii definitive fiin]a [i lumea, interioritatea [i exterioritatea.
Timpul prezent al verbelor reînnoie[te ideea de eternizare a chinului de a tr`i f`r`vreun ]el, sub amenin]area nesl`bit` a mor]ii.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
179
Structura „stau în d`råmare” indic`, prin oximoron, însu[i statutul lumii înf`]i[ate deBacovia: vie [i moart` în acela[i timp, ca [i sufletul poetului.
La nivel sintactic, se fac remarcate frazele lungi, cu propozi]ii în raport decoordonare – acumul`ri de senza]ii [i de sentimente pustiitoare. Cele mai multe suntafirmative. Excep]ie fac propozi]iile finale din ter]ine („{i-n noaptea asta de nimic nu-mi paas`”/ „... [i nu mai taac din gur`”) care lumineaz` gestul unei opozi]ii neînsemnate,caduce.
Topica este afectiv` [i contribuie la realizarea reliefului subiectiv al exprim`rii.Sooneet este o crea]ie simbolist` autentic`, în care tema condi]iei artistului, sprijinit`
pe motive precum singur`tatea, nevroza, paradisurile artificiale, cap`t` dimensiunitragice. „Poetul Bacovia este rodul imposibilit`]ii lui George Vasiliu [numele adev`ratal scriitorului] de a practica poezia drept simpl` conven]ie. Masca s-a integrat fe]ei,devenind o protuberan]` a obrazului”. 1
RReeppeerree ccrriittiiccee• N. Manolescu, prefa]` la volumul Plumb, E. P. L. , Bucure[ti, 1965: „Dintre poe]ii
romåni, Bacovia e singurul care s-a coboråt în infern”.• Irina Petra[, Un veeaac dee neemuriree, Ed. Dacia, 1989: „Eminescu convocase o
orchestr` imens` pentru a-[i plånge durerea, Bacovia se va limita la o singur`coard`. Amåndoi ating ambitusuri inegalate ale durerii”.
• Mircea Scarlat, Istooriaa pooeezzieei roomånee[ti, vol. II, Ed. Minerva, 1986: „La limitelereprezent`rilor spa]iale ale lui Bacovia se afl` sicriul (marcånd închideereeaa deplin`) [ipustiul (ca materializare a deeschideerii maxime). [...] Groaza de pustiu este, pentruBacovia, o for]` irezistibil`; solu]iile sunt dou`: moartea sau nebunia. Dac` în ultimavedem o moarte a spiritului, solu]ia se dovede[te unic`”.
• Pompiliu Constantinescu, Pooee]]i roomåni moodeerni, Bucure[ti, Ed. Minerva, 1974: „... eulbacovian este-nfipt pe loc, ca un pom, ca o piatr`. Z`rile lui morale se cuprind întrecazarm`, cårcium`, cafeneaua sordid`, parcul ora[ului provincial, bålciuri, iarpeisajul familiar sunt ploaia, ninsoarea, noroiul, o cangren` a universului îi otr`ve[te[i-i roade fiin]a, o solitudine maniacal` îl împinge la un solilocviu pe muche de cu]it,între luciditate [i demen]`; ca [i pe marii romantici, amorul [i moartea îl obsedeaz`,dar f`r` patetism retoric, f`r` elanuri zgomotoase spre fericire [i f`r` filozofaregrandilocvent`”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
180
1 Mircea Scarlat, Op. cit.
181
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee
1. Definirea conceptuluiConform DEX, termenul modernism (din fr. modernisme) înseamn`: 1. însu[irea de
a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modern`; preferin]`(exagerat`) fa]` de tot ceea ce este nou, modern. 2. curent sau tendin]` din arta [iliteratura sec. XX care neag` tradi]ia [i sus]ine principii de crea]ie noi.
Prin modernism se desemneaz`, în general, orient`rile diverse ale literaturii dup`încheierea experien]ei estetice romantice, adic`: simbolismul, expresionismul,avangardismul, poezia pur`, estetica uråtului etc. Accep]iile particulare pe careconceptul le prime[te din partea diferi]ilor teoreticieni p`streaz` ca note comunenegarea tradi]iei [i spiritul inovator.
Modernismul [i tradi]ionalismul sunt termeni ce definesc principalele direc]ii aleliteraturii noastre interbelice: ata[amentul predilect fa]` de experien]ele literareeuropene ale timpului sau fa]` de temele [i modalit`]ile artistice consacrate de uz, demo[tenirea artistic`.
2. Diacronia doctrineiDoctrina estetic` a modernismului este promovat` de Eugen Lovinescu prin
intermediul revistei Sbur`torul [i al cenaclului cu acela[i nume. Ideile sale suntexprimate în dou` lucr`ri fundamentale: Istoria civiliza]iei romåne moderne (1924-1925) [i Istoria literaturii romåne contemporane (1926-1929). În viziunea criticului,exist` un „spirit al veacului” numit [i „saeculum” care produce sincronizarea culturilor,prin circula]ia rapid` a informa]iei. Popoarele cu o cultur` mai puternic dezvoltat` leinfluen]eaz` pozitiv pe cele cu o cultur` aflat` la un nivel inferior.
Lovinescu dezvolt` teoria imita]iei, preluat` de la sociologul francez Gabriel Tarde,sus]inånd c` popoarele urmeaz` aceea[i cale a evolu]iei, a progresului, ca [i copilul,în faza lui de formare. A[a cum copilul îi imit` pe adul]i într-o prim` etap` a dezvolt`riisale, popoarele copiaz` modelele mai avansate de cultur` [i de civiliza]ie, pån` cåndajung s`-[i creeze un fond propriu.
Conceptul de sincronism are la baz` teoria imita]iei [i se aplic` necesit`]ii capt`riiinfluen]elor fertile pentru cultura noastr`, pentru modernizarea ei.
Modernismul literar înseamn`, pentru Lovinescu: citadinizarea (transformareaora[ului într-o surs` de inspira]ie), cultivarea prozei obiective, evolu]ia poeziei de laepic la liric, promovarea prozei de analiz` psihologic` [i preferin]a pentru personajulselectat din categoria intelectualilor, înnoirea mijloacelor de exprimare liric`.
Modernismul poetic interbelic îi are ca reprezentan]i de frunte pe George Bacovia(liant, în poezia romåneasc`, al simbolismului cu expresionismul), Tudor Arghezi
Modernismul
44
(promotor al esteticii uråtului), Lucian Blaga (cel mai de seam` poet expresionistromån), Ion Barbu (adeptul poeziei pure).
Prin ace[ti autori, lirica noastr` interbelic` se sincronizeaz` cu cea european`,p`stråndu-se intacte coordonatele valorii [i ale originalit`]ii.
„Modernismul acut” (M. Scarlat) ]ine de manifest`rile avangardei. Estetica uråtuluieste definit` [i cultivat`, în literatura francez`, de Charles Baudelaire, autorulcelebrului volum Les fleurs du mal (Florile r`ului): „... e un miraculos privilegiu al arteic` oribilul, artistic exprimat, devine frumuse]e [i c` durerea ritmat` [i caden]at` umplespiritul cu o bucurie lini[tit`”. Ca [i autorul francez, Arghezi l`rge[te sfera esteticului,f`cåndu-l s` asimileze [i alte categorii decåt frumosul: grotescul, macabrul, trivialul,abjectul, monstruosul.
Expresionismul este o mi[care artistic` ap`rut` în Germania, în primele decenii alesecolului al XX-lea, desprins` din orient`rile avangardei. Se caracterizeaz` prinproiectarea subiectiv` a receptorului în realitatea receptat`, printr-un acut sentiment altragicului [i al absurdului existen]ial, prin elanul vitalist, dionisiac, prin sondareasubcon[tientului, prin reducerea lumii înconjur`toare la esen]e [i la tipare mitice.
Criticul Marin Mincu distinge în opera lui L. Blaga „toate elementele programuluiexpresionist: sentimentul absolutului, isteria vitalist`, exacerbarea nitzcheean` a euluicreator, retr`irea autentic` a fondului mitic primitiv, interiorizarea [i spiritualizareapeisajului, tensiunea vizionar` maxim` etc.”
Formula poeziei pure se desprinde, în concep]ia lui Ion Barbu, din înrudirea liricii cugeometria, în sferele înalte ale abstrac]iunii, ale spiritului. Poetul modernist refuz`biografismul, sentimentalismul, aspectul de confiden]` al textului poetic, admiråndexperien]a liric` a francezului Stéphane Mallarmé, ale c`rui versuri se plaseaz` „într-un Absolut, într-un fel de antihistorism”, dup` cum declar` Barbu într-un interviu.
Dificult`]ile de receptare a poeziei pure – care devine ermetic` prin cultivarea unuilimbaj sibilinic, prin datele mitologice dar [i printr-o sintax` mai dificil` sau printr-oconcentrare maxim` a ideii – o îndep`rteaz` de cititorul obi[nuit, pretinzånd unreceptor ini]iat, select.
Prin Arghezi, Blaga [i Barbu, lirica noastr` interbelic` se sincronizeaz` cu ceaeuropean`, p`stråndu-[i intacte coordonatele valorii [i ale originalit`]ii.
În operele acestor autori se pot distinge tr`s`turi care sunt ale poeziei moderne, îngeneral, identificate de Hugo Friedrich, în lucrarea sa Structura liricii moderne:„stranietatea”, „disonan]a”, „depersonalizarea”, „cre[tinismul în ruin`”, „timpulcrepuscular”, „transcenden]a goal`”, „irealitatea lumii”, „anormalitatea”, „metafora – celmai fecund mijloc stilistic al fanteziei nelimitate”.
Dac` interven]ia lui E. Lovinescu în cultura noastr` ]ine de modernismulprogramatic, crea]ia poetic` a autorilor romåni men]iona]i ilustreaz` modernismulmoderat, iar manifest`rile avangardei dezv`luie un modernism acut (delimitare f`cut`de Mircea Scarlat în Istoria poeziei romåne[ti).
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
182
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMIIde Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii[i nu ucidcu mintea tainele, ce le-ntålnescîn calea meaîn flori, în ochi, pe buze ori morminte.Lumina altorasugrum` vraja nep`trunsului ascunsîn adåncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii tain` -[i-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu mic[oreaz`, ci tremur`toarem`re[te [i mai tare taina nop]ii,a[a înbog`]esc [i eu întunecata zarecu largi fiori de sfånt mister[i tot ce-i neîn]elesse schimb`-n neîn]elesuri [i mai marisub ochii mei-c`ci eu iubesc[i flori [i ochi [i buze [i morminte.
Lucian Blaga (1895-1961) – poet interbelic, reprezentant al direc]iei moderniste, alcurentului expresionist, este o figur` aparte în peisajul liricii interbelice. Volumele salemarcheaz` o deta[are atåt de tematica rural` social` specific` poe]ilor ardeleniprecum Octavian Goga sau George Co[buc, cåt [i de linia simbolist` deschis` deMacedonski, de la care se revendic` ceilal]i poe]i moderni interbelici, cum ar fi Bacoviasau Arghezi. For]a inovatoare a poeziei lui Blaga vine, prin urmare, din p`r`sireavechilor teme [i motive ale literaturii ardelene [i din afilierea la curentele de acut`sensibilitate european`: „Adev`rul este c` Blaga [i-a g`sit climatul poetic în atmosferaliterar` a expresionismului pentru care de altfel a militat. Dar [i-a creat expresionismuls`u propriu, potrivit sensibilit`]ii, înclina]iilor poetice [i convingerilor sale filozofice […]nimeni din cuprinsulmi[c`rii expresioniste germane n-a pl`smuit o oper` atåt de vast`[i de o asemenea profunzime ca Blaga al nostru”1
183
Particularit`]i ale modernismului \n opera luiLucian Blaga
1 Victor Iancu, Lucian Blaga [i exppresionismul german, în Studii de literatur` comparat`, Ed.Academiei, Bucure[ti, 1968
Chiar Blaga a încercat s` defineasc` expresionismul: „De cåte ori un lucru esteastfel redat, încåt puterea, tensiunea sa interioar` îl transcende, tr`dånd rela]iuni cucosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist”1
Lucian Blaga este primul poet romån care reu[e[te s` sincronizeze în mod definitivformele poetice romåne[ti cu cele europene. Este cunoscut ca poet, filozof [idramaturg, între filozofia [i poezia lui existånd leg`turi profunde.
Gåndirea lui Blaga poate fi împ`r]it` în filozofia propriu-zis` , care devine ocunoa[tere a lumii, a formelor ei, reprezentativ` fiind lucrarea Triloogiaa cunooaa[teerii [ifilozofia culturii, o încercare a definirii stilurilor culturale, reprezentativ fiind volumulTriloogiaa culturii.
Ca filozof, Blaga se înscrie în idealismul obiectiv (consider` c` lumea este creat`de o entitate metafizic`) [i a fost preocupat de dou` mari probleme: proobleemaacunooaa[teerii [i proobleemaa culturii.
Filozoful Blaga poate numit mai curånd un mitoosoof, iar filozofia lui o mitisoofiee,întrucåt – reflect` gånditorul – pe „podi[uri metafizice se face o enorm` risip` desensuri, de noime, de gånduri liminare, de presim]iri, care nu îng`duie o formulare larece, pur conceptual`. Pe la aceste r`spåntii clar-obscure, filosoful devine un mitosof”2
El a împins obiectul cunoa[terii mai departe de lumea palpabil`, pe t`råmuri metafizice:„Orice metafizic` este un mit dezvoltat cu mijloace filosofice”3, precizånd c` filozofia saeste: „un fel de pozitivism al misterelor”4 [i ca filozof, autorul unei lumi singulare, iar ca poet,autorul mai mulrot lumi, întrucåt fiecare poezie luat` în parte este o lume.
În ceea ce prive[te problema cunoa[terii, Blaga distinge între cunooaa[teereeaa lucifeeric`,poetic`, intuitiv` [i cunooaa[teereeaa paaraadisiaac`, conceptual`, de tip logic, ra]ional`.
Cunooaa[teereeaa lucifeeric` apreciaz` obiectul despicat în dou`: parte care se arat`(faanicul) [i partea care se ascunde (cripticul). Acest tip de cunoa[tere are drept scopamplificarea misterului, nu revelarea lui. Filozoful este adeptul cunoa[teii luciferice, c`numai prin intermediul misterelor fiin]a omeneasc` poate lua contact cu realitatea îns`[i.
În opozi]ie, cunooaa[teereeaa paaraadisiaac`, suficient` sie[i, are drept scop s` luminezemisterele, s` le reveleze [i astfel s` le reduc`, ins`, în felul acesta, fiin]a nu seîmbog`]e[te, ci dimpotriv`.
Opera liric` a lui Blaga se define[te ca succesiune a ipostazelor eului ce reflect`raportul dintre sine [i lume – „eul stihial/ eul expresionist exterior, eul problematizant/eul anonim, eul reconciliant.”5
Cele trei etape din lirica sa sunt subordonate celor trei ipostaze ale eului liric:Primele dou` volume Pooeemeelee luminii, 1919, [i Paa[ii proofeetului, 1921, ilustreaz`
prima ipostaz` eul stihial, caracterizat prin voin]a de cuprindere, de contopire cu taina[i de dep`[ire a individualit`]ii. Între eul liric [i univers exist` un echilibru dat desentimentul apartenen]ei la marele mister cosmic, la care fiin]a particip` frenetic.
În volumele În maareeaa treeceeree , 1924, [i Laaud` soomnului, 1929, se oglinde[te eulanonim. Raportul eul liric - univers este anulat, individul resim]ind acut îndep`rtarea decondi]ia adamic` a fiin]ei, devenind, a[a cum remarc` I. Pop poetul „triste]ii metafizice”.6
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
184
1 Lucian Blaga, Noul stil, OOppere, vol. 7, Ed. Minerva, Bucure[ti, 19802 Lucina Blaga, Pietre ppentru tempplul meu, Ed. Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 19203 Idem, op. cit.4 Idem, op. cit.5 M. Mincu, Introducere în ppoezia lui Lucian Blaga, în vol.Lucian Blaga. Poezii, Ed. Albatros, 19836 I. Pop, Lucian Blaga- universul liric, Ed. Cartea Romåneasc`, 1976
În volumul Neeb`nuiteelee treeptee,1943, dar [i în postume se descoper` ultima ipostaz`a eului- eul reconciliant. Volumul aduce împ`carea cu sine [i resemnarea.
Eu nu striveesc cooroolaa dee minuni aa lumii face parte din volumul Pooeemeelee luminii, fiindcunoscut` ca art` poetic`. Poezia î[i spore[te în]elesul privit` în ansamblul operei.Valoarea ei este dat` de textul propriu-zis, dar [i ca pies` introductiv` în universulpoetic blagian.
Textul este o art` poetic`, deoarece prezint` crezul artistic al lui Lucian Blaga,concep]ia lui despre poezie [i menirea artistului în rela]ie direct` cu misterul cosmic,astfel încåt tema poemului este definirea unui raport între eul liric [i univers.
Blaga modific` esen]ial însu[i conceptul de act poetic, care nu mai este în]eles came[te[ug, ci ca modalitate fundamental` de situare a eului în univers, ca modalitatede a fi în [i prin poezie1.
Titlul con]ine o metafor` revelatorie prin care este definit universul ca o mare tain`,ca o entitate des`vår[it`: „corola de minuni” trimite la ideea de perfec]iune, prinraportarea la forma circular`, dar [i la mister, prin con]inutul semantic al substantivului„minuni”, fenomene inexplicabile pe cale ra]ional`. De asemenea, titlul cuprinde [im`rci ale eului liric: pronumele [i verbul la persoana I „eu nu strivesc”, astfel încåtpoezia se încadreaz` în tipul de lirism subiectiv.
Se remarca drept elemente de modernitate, la nivel formal, absen]a organiz`riistrofice, a elementelor de prozodie [i tehnica ingambamentului.
Cea dintåi secven]` poetic` este format` din primele cinci versuri, ce definesccunoa[terea de tip luciferic, prin deta[area de un demers opus, raportat la ra]ional. Seremarc` reluarea titlului în versul ini]ial [i preferin]a pentru verbe la forma negativ` „nustrivesc, nu ucid” pentru a accentua opozi]ia între cele dou` tipuri de cunoa[terelucifeeric`/ paaraadisiaac` . Poetul trebuie s` cunoasc` lumea / misterele f`r` a le strivi,f`r` a le nimici frumuse]ea, a[a cum, de altfel, [i sus]ine„cåteodat` datoria noastr` înfa]a unui adev`rat mister nu e s`-l l`murim, ci s`-l adåncim a[a de mult încåt s`-lprefacem într-un mister [i mai mare”2. El trebuie s` g`seasc` mijloacele cele maiadecvate, deoarece corola de minuni este esen]a ultim` a lumii la care are acces doarpoezia. Metaforele plasticizante „ochi”, „flori”, „buze”, „morminte” reprezint` manifest`riale tainelor în univers. Florile sunt elemente vegetale simbolizånd o existen]` ingenu`,ochii devin simboluri ale con[tiin]ei umane reflexive, buzele sugereaz` gura careroste[te cuvåntul, dar [i s`rutul, iar mormintele oglindesc marea tain` a mor]ii.
În cea de-aa doua secven]` este dezvoltat` opozi]ia dintre cunoa[terea de tipluciferic/poetic` [i cea de tip paradisiac/[tiin]ific`, opozi]ie accentuat` prin cele dou`metafore lumina mea/ lumina altora, dar [i prin compara]ia ampl` cu luna, motiv literarce nu mai reprezint` astrul tutelar, protector al cuplului din poezia romantic`, ci unsimbol care poten]eaz` misterul „[i-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu mic[oreaz`,ci tremur`toare/ m`re[te [i mai tare taina nop]ii,/a[a îmbog`]esc [i eu întunecatazare/cu largi fiori de sfånt mister”.
Lucian Blaga (trebuie s`) se disociaz` orgolios de al]i creatori de frumos, c`ci,potrivit concep]iei sale, cunoa[terea lumii nu se face prin ra]iune, aceasta desfiguråndfrumosul: „Lumina altora/ sugrum` vraja nep`trunsului ascuns”. Vraja, misterul nutrebuie sugrumate, ci protejate, de aceea poetul refuz` cunoa[terea paradisiac`. La
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
185
1 M. Mincu, op. cit.2 L. Blaga, Pietre ppentru tempplul meu, 1919
modul poetic, el opteaz` pentru poten]area misterului, pentru amplificarea lui prinimagina]ie. Lumina mea este simbolul ambivalent al cuvåntului poetic [i al inteligen]eicare înfiin]eaz` lumi, îns` lumina altora desfigureaz` lumea, pentru c`, în loc s`creeze, cuvåntul acestora distruge.
O serie de motive se reg`sesc în cåmpul semantic al ideii de tain`: „vrajanep`trunsului ascuns”, „adåncimi de întuneric”, „taina nop]ii”, „întunecata zare”, „sfåntmister”, c`ci eul liric refuz` claritatea regimului diurn în favoarea regimului nocturn,întrucåt îi permite integrarea fiin]ei individuale în „Totul” cosmic. Misterul lumii st` înasocierea în]elesului cu neîn]elesul, Blaga însu[i întrebåndu-se: „este ceva mai plin deîn]eles ca ne-n]elesul?”
Ultima secven]`, avånd rol conclusiv, cuprinde motiva]ia cunoa[terii luciferice,respectiv iubirea „c`ci eu iubesc/ [i ochi [i flori [i buze [i morminte”. Poetul consider`,a[adar, iubirea un instrument suprem de cunoa[tere, repetarea adverbului „[i”,egalizånd simbolurile, care, însumate, formeaz` „corola de minuni a lumii”.
Expresivitatea poetic` se realizeaz` printr-o îmbinare de tehnici [i mijloace:Rela]ia de opozi]ie este vizibil` în raport cu ideea principal` a poemului - diferen]a
dintre cele dou` tipuri de cunoa[tere - [i se realizeaz` prin formele verbelor alese(grada]ia „nu strivesc”, „nu ucid”, „sporesc”, „îmbog`]esc”, „iubesc” pentru cunoa[terealuciferic`, „strivesc”, „ucid”, „sugrum`” pentru cea paradisiac`), prin determinan]iisubstantivului „lumin`” (lumina mea - lumina altora), dar [i prin prezen]a conjunc]ieiadversative dar ce cap`t` valoare stilistic`, marcånd antiteza.
Recuren]a metaforelor „flori, ochi, buze, morminte”,ce surprind teme fundamentaleîn crea]ia lui Blaga, dar [i a laitmotivului luminii, ce semnific` în acest poemcunoa[terea.
Rela]ia de simetrie se realizeaz` prin repeti]ia seriei de metafore plasticizante(„ochi,flori, buze, morminte”), ca [i prin titlul care se reia în primul vers.
Regimul verbelor – verbele la modul indicativ, timp prezent cap`t` valoareaprezentului etern/ al prezentului gnomic.
Figuri de stil – se cultiv` compara]ia ampl`, metafora revelatorie, metaforaplasticizant` [i enumera]ia.
Printre elementele expresioniste din poezie se numar` raportarea eului laperspectiva cosmic`, metafora revelatorie ce domin` imaginarul poetic, libertateaprozodic`, [i nu în ultimul rånd natura decorativ`, emblematic`.
Viziunea despre lume a poetului Lucian Blaga reflect` dorin]a de poten]are amisterului cosmic. Prin iubire, omul poate restabili coresponden]e între Univers [i sine,sim]indu-se un fragment dintr-un mister ce se autoregenereaz` continuu. Astfel, poetuldevine el însu[i o form` de manifestare a tainei.
În concluzie, poezia Eu nu striveesc cooroolaa dee minuni aa lumii de Lucian Blagailustreaz` direc]ia modernist` prin atitudinea poetic` în fa]a marilor taine aleuniversului, prin ilustrarea raportului eu – lume, prin problematica abordat` [i princultivarea formelor de prozodie moderne. Ion Pop îl consider` pe Blaga „poet al nop]ii,cel pu]in tot atåt cåt poet al luminii, înc` de le începuturile crea]iei sale. (...) c`ci dac`„lumina altora” era menit` „s` sugrume vraja nep`trunsului ascuns în ad`ncimi deîntuneric”, poetul se voia agent al îmbog`]irii”întunecatei z`ri”, definindu-se dreptpurt`tor al unei lumini selenare, ambigue, participånd deopotriv` la înalt [i adånc”. 1
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
186
1 I. Pop, op. cit.
RReeppeerree ccrriittiiccee
• E.Lovinescu,Istooriaa liteeraaturii roomånee coonteempooraanee, Ed.Minerva, Bucure[ti, 1981:„Poezia lui nu izvor`[te atåt dintr-o emo]ie profund`, ci din regiunea senza]iei sau dindomeniul cerebralit`]ii; am numi-o impresionism, dac` prin faptul dep`[irii obiectivuluinu i s-ar cuveni mai degrab` titulatura de expresionism. Din contactul liber alsim]urilor cu natura g`sim în poezia lui Blaga nu numai o impresie de prospe]ime, ci[i un fel de bucurie de a tr`i, un optimism [i chiar un fel de frenezie aparent`,nietzscheian`, cu r`suflarea scurt`, limitat` la senza]ie sau spijinit` pe considera]iipur intelectuale.”
• Ov. S. Crohm`lniceanu, Pooeezziaa seentimeentului coosmic [i aa fioorului meetaafizzic înLiteeraaturaa roomån` întree ceelee doou` r`zzbooaaiee moondiaalee, II, Ed. Minerva,Bucure[ti,1974:„Lirismul primelor poeme ale lui Blaga are dou` surse principale. Una apar]ineexpansiunii vitale juvenile, care r`spunde nevoii sufletului tån`r de a se cheltui încuprinderi frenetice, alta e a interioriz`rii, datorit` spiritului care descoper` necontenitrela]ii tainice în jurul s`u [i le înregistreaz` tulburat. Poetul oscileaz` între instinct [ireflec]ie.”
• M. Scarlat, Istooriaa pooeezzieei roomånee[ti, Bucure[ti, Editura Minerva,1985: „TituMaiorescu vorbise despre o dezbinare între minte [i inim`, pe care s-ar întemeiaclasificarea obiectelor gåndirii în obiecte ale ra]iunii reci sau logice [i obiecte alesim]`måntului sau pasionale. Blaga nu mai este atåt de drastic în privin]a distinc]ieiîntre cele dou` sfere, crezånd în complementaritatea lor (...) El stabile[te un raportde complementaritate între statutul gnoseologic al artei [i cel al [tiin]ei. Tocmai acestam`nunt esen]ial a f`cut din el un mare poet.”
• Ioan Alexandru, Luciaan Blaagaa, Iubireeaa dee paatriee, Ed Dacia, Cluj-Napoca, 1978:„L-amcunoscut într-o prim`var`, pu]in` vreme înainte de a se întoarce în Lancr`m, pentrusomnul de veac. Era un b`rbat mai degrab` înalt, pu]in adus de umeri, cu fa]aprelung`, nas roman, frunte înalt` fugind spre cre[tetul privegheat de argintul p`ruluiscurt [i des înc`, urechi mari ciulite c`tre cap, buze delicate, gur` prelung`, buza desus mai groas`, falca puternic` [i b`rbia potrivit`, måna cu degete prelungi [i mersulde om a[ezat. Ochii erau deosebi]i, scrut`tori, ageri verzui, odihnind asupra ta pån`primeau r`spunsul la care se a[teptau. Locuia într-o cas` modest`, între gr`dini, peo strad` lini[tit`, pe drumul ce ducea c`tre Dealul Feleacului, ca într-un sat.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
187
DA}I-MMI UN TRUP, VOI MUN}ILOR de Lucian Blaga
Numai pe tine te am, trec`torul meu trup,[i totu[iflori albe [i ro[ii eu nu-]i pun pe frunte [i-n plete,c`ci lutul t`u slabmi-e prea stråmt pentru stra[nicul sufletce-l port.
Da]i-mi un trup,voi mun]ilor,m`rilor,da]i-mi alt trup s`-mi descarc nebuniaîn plin!P`måntule larg, fii trunchiul meu,fii pieptul acestei n`prasnice inimi,pref`-te-n l`ca[ul furtunilor cari m` strivesc,fii amfora eului meu înd`r`tnic!Prin cosmosauzi-s-ar atuncea m`re]ii mei pa[i[i-a[ apare n`valnic [i libercum sunt,p`måntule sfånt.
Cånd as iubi,mi-a[ întinde spre cer toate m`rileca ni[te vånjoase, s`lbatice bra]e fierbin]i,spre cer,s`-l cuprind,mijlocul s`-i frång,s`-i s`rut sclipitoarele stele.
Cånd a[ urî,a[ zdrobi sub picioarele mele de stånc`bie]i soric`l`tori[i poate-a[ zåmbi.
Dar numai pe tine te am, trec`torul meu trup.
Poezia Daa]]i-mmi un trup, vooi mun]]iloor de Lucian Blaga face parte din volumul Pa[iiprofetului (1921), în care poetul pune problema raportului eului cu lumea într-oconjunctur` existen]ial` caracterizat` prin dezm`rginire [i voin]` de cuprindere auniversului,de participare la tainele lui. Poetul-filozof dezv`luie înc` o dat`consubstan]ialitatea ideei cu misterul atotcuprinz`tor.
Poezia î[i trage seva dintr-un complex de motive [i reflec]ii privind dualitatea trup[i suflet, tipurile de cunoa[tere paradisiac` [i luciferic` [i/ sau tipologia psihologic`propus` de Nietzsche, apolinic [i dionisiac.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
188
Modernismul expresionist al operei se nutre[te din condi]ia frenetic`, dionisiac` aeului poetic, dominat de vitalism [i de o energie debordant`, care-l apropie de MareleAnonim, dar [i din forma poeziei, caracterizat` de strofe polimorfe, versuri albe [i versliber [i, mai ales, de prezen]a ingambamentului, considerat: „[...] acea ruptur` dintremetru [i sintax` prin care o fraz` început` într-un vers, în loc s` se opreasc` la sfår[itulacestuia, este continuat` la începutul celui urm`tor.” 1
Viziunea despre lume a poetului se nutre[te dintr-o concep]ie, pe care EugenTodoran o define[te astfel: „În poezia lui Blaga din primele cicluri aceast` prelungire acosmosului prin mi[c`rile sufletului este o explozie a sentimentului, care d` omuluifor]a demiurgic` a reintegr`rii lui în propria sa demnitate [i spiritualitate. Spa]iul naturiiexterioare, v`zut din interiorul sufletului, devine spa]iu imaginar, dizolvat deexpresionismul poetului în con]inut prin înlocuirea formei cu mi[carea, într-o viziunecare, ca viziune a absolutului, se suprapune cu imagina]ia mitic`.”2
Tema poeziei este constituit` de strig`tul, de aspira]ia sufletului dominat deimpulsuri stihiale, primare de a se armoniza cu trupul. În dezvoltarea temei, serecunosc inflexiuni ale miturilor arhaice, dar [i ale filozofiei lui Friedrich Nietzsche(cunoa[tere apolinic` dominat` de senin`tate, de echilibru – tipul ra]ional [icunoa[tere dionisiac`, caracterizat` prin be]ie a sim]urilor, prin gustul mor]ii [i altragicului-tipul ira]ional) sau ale filozofiei proprii (cunoa[tere luciferic` [i cunoa[tereparadisiac`).
Titlul dezvolt` conota]ii luciferice sau dionisiace, definind un tip de creator dominatde instinctul vitalist, care instituie o nou` ordine, cosmic`, a existen]ei omului în natur`.Titlul are o structur` propozi]ional`, imperativ`. Accentul semantic cade pesubstantivul în vocativ „mun]ilor”, pentru c` deschide seria sugestiilor simbolice despremunte. Astfel, Ivan Evseev consider`: „Munteelee este opus monotoniei [esului,adåncimii v`ilor [i instabilit`]ii apelor, muntele s-a constituit într-un simbol arhetipal cumultiple semnifica]ii mitico-religioase, morale [i estetice. Valorile sale graviteaz` înjurul unui nucleu semantic care valorific`, înainte de toate, verticalitatea muntelui. Elreprezint` un Axis Mundi (Ax` a Lumii) sau o scar`, ce înlesne[te ascensiunea omuluispre înaltele valori spirituale, al c`ror simbol [i sediu este cerul. Pe de alt` parte,muntele este centrul care organizeaz` nu numai un spa]iu geografic, ci [i diferitefenomene [i procese macrocosmice [i microcosmice. Loc de întålnire dintre cer [ip`månt, muntele este un canal de comunicare dintre cele dou` stihii sau nivele alecosmosului. În vechile credin]e el este l`ca[ul zeilor sau spa]iul predilect unde seoficiaz` diverse rituri , menite s` atrag` asupra gliei [i asupra locuitorilor ei influen]elebenefice ale cerului. [...] În mentalitatea oamenilor trecutului, urcarea unui munte eraîntotdeauna o ac]iune cu caracter ritual, iar pe plan psihologic semnific` încercareaomului de a-[i dep`[i propriile limite, o ascensiune spiritual`, o ridicare prin cunoa[terede sine. Contemplarea muntelui ne provoac` un elan spre piscuri, ne îndeamn` la oparticipare activ` la o simfonie a vie]ii cosmice [i ne insufl` speran]a eternit`]ii.”3
Discursul liric este format din 33 de versuri, organizate în patru secven]e lirice(I – versurile 2-6, prima strof`; II – versurile 7-20, a doua strof`; III – versurile 21-27, atreia strof`; IV – versurile 28-32, a patra strof`), un incipit [i un vers liber final.
Incipitul poeziei „Numai pe tine te am, trec`torul meu trup,”con]ine o constatarereflexiv`, aceea c` eul e con[tient de sine ca trup trec`tor, supus silniciei timpului.
În prima secven]` liric`, se sugereaz` na[terea unei tensiuni dramatice, marcate de
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
189
1 Val. Panaitescu, coordonator, Terminologie ppoetic` [i retoric`, Editura Universit`]ii”Al. I.Cuza”, Ia[i, 1994
2 Eugen Todoran, Lucian Blaga. Mitul ppoetic, Ed. Facla, Timi[oara, 1981, pag. 1573 Ivan Evseev, Dic]ionar de simboluri [i arhetippuri culturale, Ed. AMARCORD, Timi[oara, 1994
opozi]ia trup-„lutul t`u slab” [i „stra[nicul suflet”. Poetul î[i manifest`, în secven]a adoua, dorin]a de armonizare a celor dou` componente ale fiin]ei, prin contopireadionisiac` a omului cu ilimitatul, identificat aici cu muntele. Dezm`rginirea stihial` aeului cap`t` conturul unui spectacol cosmogonic, în care omul preia forme [idimensiuni din natur`: „Da]i-mi un trup,/ voi mun]ilor/ m`rilor,/ da]i-mi alt trup s`-midescarc nebunia/ în plin!/ P`måntule larg, fii trunchiul meu,/”. {i, la fel ca în credin]elestr`vechi, noul trup urie[esc are nevoie de o inim` pe m`sur`: „fii pieptul acestein`prasnice inimi”.
Ivan Evseev crede: „„Inimaa – considerat` organ central în corpul fiin]ei umane [isediu al sentimentelor, are valen]ele simbolice ale unui Centru macrocosmic, pus înrela]iile de similitudine [i interdependen]` cu toate elementele ce alc`tuiesc modelullumii în culturile tradi]ionale. Semnific` bun`tate, dragoste, via]`, curaj, onoare [iintui]ie. Marile idei-consider` Pascal – ne vin din inim`. Este sediul func]iei intelectualela greci, la vechii indieni, la musulmani. Este punctul de întrep`trundere a spiritului [imateriei, l`ca[ („templu”) al lui Dumnezeu, în acest sens, e perceput` ca un vas (cup`)care se umple de harurile cerului. Acest lucru este reflectat în hieroglifia egiptean`, însimbolistica vest-european` a Graalului, cupa cu sångele lui Isus, în triunghiul cu vårfulîn jos din simbolistica geometric` a multor popoare. Pe plan social, inima („marelemonarh al organismului”) reprezint` regele,autoritatea central`, centrul administrativ(capitala = inima ]`rii). Inima (Anima) este un simbol feminin atåt în mitologie, cåt [i înpsihologia abisal` a lui C. G. Jung. Pe plan macrocosmic, ea a fost asociat` Soarelui,în timp ce creierul a fost pus în rela]ie cu Luna, despre care se credea pån` în EvulMediu tårziu c` „îngroa[` apa [i r`ce[te creierul” (Paracelsius). Dubla mi[care a inimii,sistolic` [i diastolic`, a fost asemuit` cu pulsa]ia universului, cu fluxul [i refluxul.”1
A treia [i a patra secven]` liric` sugereaz` capacitatea omului de a tr`i sentimentecomplexe, antitetice: „Cånd a[ iubi” [i „Cånd a[ urî”, dar [i de a aspira spre absolutulvie]ii, construit în imagini metaforice grandioase: „mi-a[ întinde spre cer toate m`rile/ca ni[te vånjoase, s`lbatice bra]e fierbin]i,/ spre cer,/ s`-l cuprind,/ mijlocul s`-i frång,s`-i s`rut sclipitoarele stele.” Imaginarul poetic se îmbog`]e[te acum cu motiveartistice ale demitiz`rii [i ale desacraliz`rii: „a[ zdrobi sub picioarele mele de stånc`/bie]i sori / c`l`tori”
Finalul poeziei este construit simetric cu incipitul: „Dar numai pe tine te am,trec`torul meu trup”. Poetul ajunge, cu triste]e rafinat`, la o concluzie similar` cupremisa. Concep]ia greceasc`, formulat` de Platon, c` trupul este temni]a unui zeuascuns, pare s`-l fi inspirat [i pe Blaga în specula]iile sale lirico-filozofice.
Limbajul extrem de expresiv intr` în alc`tuirea metaforelor revelatorii – „amforaeului meu înd`r`tnic”, „bie]i sori”, a hiperbolelor-„Prin cosmos auzi-s-ar atuncea m`re]iimei pa[i”,„pref`-te-n l`ca[ul furtunilor cari m` strivesc”, a invoca]iilor [i a exclama]iilorretorice: „Da]i-mi un trup,/ voi mun]ilor,/ m`rilor,/ da]i-mi alt trup s`-mi descarc nebunia/în plin!”; „trec`torul meu trup”, „m`rilor” etc.
Prozodia modern` concretizat` în versuri libere, cu num`r inegal de silabe [i curitm interior acordat sensibilit`]ii poetice blagiene sus]ine universul ideatic [i afectiv altextului.
Poezia Da]i-mi un trup, voi mun]ilor ilustreaz` ideea c`: „Spaima de anulareprovoac` afirmarea violent` a eului, expansiunea, gestul de cuprindere frenetic` alumii.”2[i statueaz` un raport specific al poetului cu universul, de revelare a modului încare acesta poate participa la existen]a cosmic`.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
190
1 Idem, ibidem. 2 George Gan`, OOppera literar` a lui Lucian Blaga, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1976
RReeppeerree ccrriittiiccee• Ov. S. Crohm`lniceanu, Liteeraaturaa roomån` întree ceelee doou` r`zzbooaaiee moondiaalee, vol. I,
Ed. Minerva, Bucure[ti, 1974: „E foarte greu, dac` nu imposibil, de judecat operapoetului f`r` o referire permanent` la sistemul s`u filozofic. Lirica lui Blaga transcriest`ri suflete[ti care, neavånd nimic conceptual, se amestec` totu[i intim cupreocup`rile speculative ale gånditorului. El î[i tr`ie[te plenar ideile, de unde ecoullor adånc în lumea sentimentelor. Pe de alt` parte, fiorul liric ia na[tere la Blaga dinreflexivitate [i înso]e[te pas cu pas mi[c`rile unui spirit scormonitor.”
• Constantin Ciopraga, Peersoonaalitaateeaa liteeraaturii roomånee, Institutul European, 1997: „[...]Blaga se pronun]` pentru o întoarcere regeneratoare la izvoarele primordiale,invocånd orizonturile incon[tientului, formulele ini]iatice uitate, explorånd straturiarhaice. Creeaz` el însu[i mituri, în prelungirea celorlalte, v`zånd în culturaînceputurilor o mare capacitate de reprezentare esen]ial` a lumii.”
• Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, coordonatori, Dic]]ioonaarul scriitooriloorroomåni, A-CC, Editura Funda]iei Culturale Romåne, Bucure[ti, 1995: „Între ipotezaeului integrat [i a celui înstr`inat de realit`]ile originare, obsedat de reg`sireaTotalit`]ii, Blaga va construi o biografie exemplar`, ca parte a unui mit poetic deplinînchegat. [...] Substan]a romantic` a unei asemenea viziuni este evident` [i ea vacunoa[te fertile dezvolt`ri expresioniste, de la afirmarea elanului vitalist-nietzscheeandin primele poeme, vizånd contopirea frenetic` cu „viforul nebun de lumin`” sau cunoaptea primordial`, pån` la sfå[ierile de mai tårziu ale eului vinovat de tr`dareaobår[iilor [i suferind de r`ul civiliza]iei moderne, v`zute apocaliptic.”
• Nicolae Balot`, Artee pooeeticee aalee seecoolului XX, Ed. Minerva,Bucure[ti, 1976: „PentruLucian Blaga, leg`tura dintre t`cere [i cuvinte, în cuprinsul poeziei, este de natur`orfic`. În t`cerea poetului care suspend` lumea cuvintelor obi[nuite, banale, uneltetocite ale sensibilit`]ii comune, s-a refugiat cuvåntul dintåi, esen]ial, izvorul cuvintelor.[...] În aceast` t`cere a poe]ilor, cuvåntul originar a[teapt` orfica måntuire care îl vareaduce în lumea muritorilor. Poezia e un asemenea discurs orfic, o izb`vire acuvåntului, nu de t`cere, c`ci doar din t`ceri e alc`tuit, ci de cuvinte, de artag`unoas` a retoricii umane de toate zilele.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
191
TESTAMENTde Tudor Arghezi
Nu-]i voi l`sa drept bunuri, dup` moarte Decåt un nume adunat pe-o carte.În seara r`zvr`tit` care vineDe la str`bunii mei pån` la tine,Prin råpi [i gropi adånci,Suite de b`trånii mei pe brånci,{i care, tån`r, s` le urci te-a[teapt`,Cartea mea-i, fiule, o treapt`.
A[eaz-o cu credin]` c`p`tåi.Ea e hrisovul vostru cel dintåi,Al robilor cu saricile, plineDe osemintele v`rsate-n mine.
Ca s` schimb`m, acuma întåia oar`,Sapa-n condei [i brazda-n c`limar`,B`trånii-au adunat, printre pl`vani,Sudoarea muncii sutelor de ani.Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potrivite{i leag`ne urma[ilor st`påni.{i, fr`måntate mii de s`pt`måni,Le-am pref`cut în versuri [i-n icoane.F`cui din zdren]e muguri [i coroane.
Veninul stråns l-am preschimbat în miere,L`sånd întreag` dulcea lui putere.Am luat ocara, [i torcånd u[ureAm pus-o cånd s`-mbie, cånd s`-njure.Am luat cenu[a mor]ilor din vatr`{i am f`cut-o Dumnezeu de piatr`,Hotar înalt, cu dou` lumi pe poale,P`zind în piscul datoriei tale.
Durerea noastr` surd` [i amar`O gr`m`dii pe-o singur` vioar`,Pe care ascultånd-o a jucatSt`pånul ca un ]ap înjunghiat.Din bube, mucegaiuri [i noroi
192
Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Tudor Arghezi
Iscat-am frumuse]i cu pre]uri noi.Biciul r`bdat se-ntoarce în cuvinte{i izb`ve[te-ncet pedepsitor Odrasla vie-a crimei tuturor.E-ndrept`]irea ramurei obscure Ie[it` la lumin` din p`dure{i dånd în vårf ca un ciorchin de negiRodul durerii de vecii întregi.
Întins` lene[` pe canapea,Domni]a sufer` în cartea mea.Slova de foc [i slova f`urit`Împerechiate-n carte se m`rit`,Ca fierul cald îmbr`]i[at în cle[te,Robul a scris-o, Domnul o cite[te,F`r-a cunoa[te c`-n adåncul eiZace månia bunilor mei.
Creator de excep]ional` vigoare, Arghezi produce în poezia romåneasc` interbelic`o revolu]ie estetic` de propor]iile aceleia înf`ptuite de Eminescu în veacul anterior.
Teestaameent deschide cel dintåi volum al autorului, Cuvinte potrivite (1927),impunånd o concep]ie [i un limbaj poetic de flagrant` noutate. Ea este o reflec]ie înversuri pe tema crea]iei [i a artistului, deci o art` poetic`.
Artele poetice apar în literatura romån` odat` cu opera eminescian` (Epigoonii,Criticiloor meei, Numaai pooeetul etc. ), exteriorizånd fr`månt`ri legate de raportul dintre idee[i limbaj, dintre sim]ire [i imagine artistic` sau legate de oper` [i de receptarea ei oride singularitatea poetului ca fiin]` creatoare.
Medita]ia liric` arghezian` abordeaz` semnifica]ia c`r]ii ca rod spiritual, resurselepoeziei [i ale limbajului artistic, rela]ia dintre talent [i inspira]ie în realizarea produsuluiestetic. Opera dezv`luie un crez artistic particular.
Dat fiind c` poetul se închipuie pe sine ca o verig` între genera]ii [i î[i în]elegeopera ca un receptacul al suferin]elor [i al n`dejdilor unui lung [ir de robi ai p`måntului,în fa]a c`rora se pleac` în semn de respect [i de recuno[tin]`, Teestaameent cumuleaz`[i note de poezie social`.
Motivele prezente în acest text liric programatic: cartea, „cuvintele potrivite”, poetafaber (poetul f`uritor, me[te[ugar, cel care cizeleaz` lexicul poetic), inspira]ia („slova defoc”), truda artistic` („slova f`urit`”), cititorul („Domnul”) sunt specifice trat`rii dintr-operspectiv` unic`, individual` a aspectelor caracteristice procesului/ universului crea]iei.
Aceast` art` poetic` apar]ine modernismului prin dimensiunea sa reflexiv`(ilustreaz` lirica de medita]ie filosofic`), prin ineditul metaforei, prin cultivarea esteticiiuråtului, prin sensibilitatea artistic` nou` ce produce inedite resurse ale lirismului, prinsintaxa poetic` mai dificil`, prin reformarea unit`]ilor strofice.
Registrul lexical atåt de variat al poemului, bazat pe contraste puternice, sus]ineviziunea despre lume a unei personalit`]i energice, pentru care via]a, opera, rela]ia cumateria brut` ce trebuie s` devin` limbaj artistic, raporturile cu receptorii crea]iei saleînseamn` confruntare, mistuire l`untric`, sfidare a prejudec`]ilor, gest distructiv [i dereîntemeiere totodat`.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
193
Ivit „la lumin`, din p`dure”, dintr-un neam de lucr`tori ne[tiu]i ai p`måntului, poetulle p`streaz` atitudinea. Pentru el, ca [i pentru cei cu „osemintele v`rsate-n mine”,existen]a se m`soar` în fapt`. Str`mo[ii au încercat s` îmblånzeasc` p`måntul pentrua-i lua roadele, artistul se str`duie[te s` domesticeasc` „graiul”, s`-i înfrång`s`lb`ticia, pentru a-l face expresie poetic`.
Creatorul uman dobånde[te virtu]i aproape demiurgice („F`cui din zdren]e muguri[i coroane”) iar capacitatea sa constructiv` se reflect` într-o bibliogenez` prezentat`posterit`]ii cu limpedea con[tiin]` a valorii („Cartea mea-i, fiule, o treapt`”).
Titlul, un substantiv abstract, are, prin multitudinea de consoane, o sonoritategrav`, iar prin semnifica]ie (act juridic de voin]` unilateral`, prin care o persoan` î[iexprim` dorin]ele ce urmeaz` a-i fi împlinite dup` moarte, în special în leg`tur` cutransmiterea averii sale) o aur` solemn`. Vocativul „fiule”, din cuprinsul primei strofe,pune testatarul (autorul testamentului) în leg`tur` cu „fiul”, mo[tenitorul averii spiritualeconcentrate într-o „carte”. „Fiul” devine, simbolic, primitorul [i p`zitorul comoriiîncredin]ate prin document, receptorul operei de art`, f`r` de care valorile închise întezaur s-ar irosi.
Între „tat`” (artistul) [i „fiu” (lectorul) se creeaz` o leg`tur` peste timp, care sfideaz`moartea.
Titlul poate face trimitere [i la o pozi]ie ferm`, în fapt la o atitudine estetic`tran[ant`, de la care autorul nu accept` s` fac` abatere. În aceast` situa]ie, s-ar puteavorbi despre atitudinea de recuperare a uråtului, de metamorfozare a lui în valori aleartei eterne.
Termenul „testament” ofer` [i sugestii religioase, evocånd textele sacre: Vechiul [iNoul Testament, m`rturii despre credin]`, de dinainte [i dup` na[terea lui Hristos.Devo]iunea ia, în opera arghezian`, form` statuar` („Am luat cenu[a mor]ilor din vatr`/{i am f`cut-o Dumnezeu de piatr`”).
Întrucåt un act cum este testamentul se întocme[te, în general, la vårsta maturit`]ii[i dup` o perioad` de acumul`ri, mo[tenirea l`sat` de poet implic` ideea uneicristaliz`ri artistice depline, a unei izbånzi creatoare ce poate fi d`ruit` posterit`]ii.
Caracterul de art` poetic` al Teestaameentului arghezian, unicitatea viziunii esteticeexprimate fac din aceast` poezie o ilustrare a lirismului subiectiv. Autorul se suprapuneeului poetic, într-o tentativ` de autodefinire memorabil`, în care se reg`sesc m`rcilelingvistice ale implic`rii (pronume [i verbe la persoana I).
Din punct de vedere compozi]ional, textul este un monolog adresat. Mesajul estetransmis de o instan]` generic`, testatarul, c`tre alt` instan]` generic`, fiul, pe un tonînfl`c`rat, plin de patim`.
Incipitul stabile[te contactul între cei doi poli ai comunic`rii, eu-tu, determinåndinstantaneu un înalt nivel al emo]iei lirice: „Nu-]i voi l`sa drept bunuri, dup` moarte, /Decåt un nume adunat pe-o carte”. El deschide calea confesiunii poetice, precizåndu-i cursul simbolic: discursul autoreferen]ial vizeaz` destinul unui creator [i al unei opere.
Poezia este alc`tuit` din cinci strofe inegale, în care tensiunea exprim`rii ideilor [ia sentimentelor r`måne la fel de puternic`. Primele dou` stabilesc tipul mo[tenirii –spiritual` – [i obliga]iile succesorului/ lectorului. Strofele a treia [i a patra dezv`luierela]ia dintre poet [i str`mo[i, sursele crea]iei sale, metamorfoza cuvåntului obi[nuitsau nepoetic într-un instrument vr`jit, rolul purificator al artei. Ultima strof` cuprindem`rturisirea arghezian` despre actul creator care este, în egal` m`sur`, talent [i trud`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
194
dar [i despre specificul poeziei: art` a sim]irii tumultuoase, ridicat` împotriva tuturorprejudec`]ilor literare.
Simbolul central al textului este cartea. Acesta apare, simetric, de cåte dou` ori, înprima [i în ultima strof`, dånd rotunjime discursului liric [i accentuåndu-i semnifica]iile.El devine [i un element de recuren]`.
Seva acestei poezii este alimentat` de numeroase opozi]ii precum: „sap`”/„condei”,„brazd`”/„c`limar`”, „graiul lor cu-ndemnuri pentru vite”/„cuvinte potrivite”,„zdren]e”/„muguri”, „venin”/„miere”. Toate acestea sugereaz` atåt progresul cultural alumanit`]ii de-a lungul timpului cåt [i puterea transformatoare a artei. Caracteruloximoronic al unor structuri („Din bube, mucigaiuri [i noroi/ Iscat-am frumuse]i [i pre]urinoi”) scoate în eviden]` personalitatea creatoare excep]ional` a celui care se define[tepe sine în calitate de con[tiin]` [i de sensibilitate artistic` modern`.
Imaginarul poeticCelebra art` poetic` arghezian` se folose[te de metafora testamentului pentru a
ilustra istoria operei de art` de la stadiul incipient („graiul lor cu-ndemnuri pentru vite”)pån` la [lefuirea ei definitiv` („în versuri [i-n icoane”), avånd un rol bine determinat înlume („E-ndrept`]irea ramurei obscure/ Ie[it` la lumin` din p`dure”), desp`r]indu-se încele din urm` de creator („Robul a scris-o, Domnul o cite[te”) pentru a ajunge omo[tenire spiritual` de mare pre] („Cartea mea-i, fiule, o treapt`. / A[eaz-o cu credin]`c`p`tåi”), pentru multe genera]ii.
Atitudinea poetului oscileaz` între modestie [i con[tientizarea deplin` a proprieivalori rev`rsate în oper`. Echivalarea averii agonisite într-o via]` doar cu „un numeadunat pe-o carte” poate p`rea expresia unei judec`]i despre sine mult prea severesau m`rturisirea risipei. În fapt, aceast` mo[tenire, aparent m`runt`, compus` fiind dinsemne – semnele numelui, semnele c`r]ii – integreaz` un întreg univers, care, prinesen]a lui, nu este perisabil precum bunurile materiale. Numele [i cartea înainteaz`împreun`, în timp, solidar, fiind prelungirile imateriale [i indestructibile ale f`pturii dehum` din care s-au desprins.
Postura de „rob” supus unui „Domn” (cititorul) nu reprezint` decåt unul dintre rolurilepe care [i le asum` artistul. El se arat` totodat` ca ziditorul unei uria[e trepte deprogres social [i cultural, treapt` ce preschimb` munca brut` a cåmpului în trud`intelectual`; este necesarul liant al genera]iilor, me[te[ugarul de cuvinte – „leag`ne”ale sensibilit`]ii „urma[ilor st`påni”; prime[te atributele alchimistului („F`cui din zdren]emuguri [i coroane”) dar [i ale unei instan]e justi]iare („Biciul r`bdat se-ntoarce încuvinte”).
Toate aceste roluri semnaleaz` o cuprinz`toare [i responsabil` în]elegere amisiunii sale. Poetul nu este un ego care se exhib` orgolios în fa]a contemporanilor.Personalitatea sa absoarbe valorile morale [i idealurile str`mo[ilor („osemintelev`rsate-n mine”), le d` înf`]i[area estetic` necesar` [i le transmite posterit`]ii. El estespa]iul fertil în care trecutul întunecat („råpi”, „gropi”) se face viitor lipsit de oriceamenin]are („... s` le urci te-a[teapt`”). În vocea poetului r`sun` glasurile r`maseneauzite ale atåtor oameni care s-au stins în durere, sacrifica]i, în „sudoarea munciisutelor de ani” [i de aceea Teestaameentul s`u cap`t` valen]e colective („Durerea nooaastr`surd` [i amar`/ O gr`m`dii pe-o singur` vioar`”).
Procesul creator, diferit de munca aspr` a predecesorilor, este simbolizat prin alteunelte: condeiul [i c`limara. Totu[i efortul îndelungat, înd`r`tnic r`måne, c`ci e nevoies` fie „fr`måntate mii de s`pt`måni” substan]ele amorfe din care se va na[te poezia.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
195
Pentru Arghezi, nu exist` cuvinte nepoetice. Cåmpul lexical al materiilor infame:„zdren]e”, „bube”, „mucigaiuri”, „noroi” sugereaz` atitudinea de frond` a creatorului fa]`de conven]iile poetice artificiale, respinse cu fermitate. Ca [i autorul francez CharlesBaudelaire, întemeietorul direc]iei lirice a reabilit`rii uråtului, Arghezi crede c` apoeticultrebuie s` fie considerat unul dintre mijloacele fire[ti ale poeziei care, mai mult decåtoricare alt` art`, are putere transfiguratoare. „Totul e sacru în måinile artistului”,declara el într-un articol, „[i opera]ia de a scoate perle acolo unde vulgul nu vede decåtmusc`rie e dumnezeiasc`”. Cu mult` trud` [i cu har, „noroiul”, „veninul” ajung s`primeasc` str`lucirea [i noble]ea ve[mintelor poetice, dovedind c` poezia epretutindeni [i c` artistul e cu atåt mai mare, cu cåt [tie s-o descopere mai adånc, înstraturi neumblate, resping`toare la prima vedere.
Crea]ia e inspira]ie („slova de foc”) dublat` de [lefuire trudnic` a materialuluilingvistic brut („slova f`urit`”), iar rezultatul sublim sunt „cuvintele potrivite”. A facepoezie este o angajare fundamental` [i nu instinctul de a urma o mod` literar`, dup`cum afirm` însu[i autorul Teestaameentului: „Cånd m-am ivit incidental printre scriitori,veneam cu totul din alt` parte, din p`r]i în care nu pusese înc` nici un scriitor calificatpiciorul. {i miroseam a s`lb`ticie, ca un lup intrat din eroare în cetate. Scriam f`r` s`vreau s` fiu ceea ce se nume[te un scriitor, lucrul se simte clar din Cuvintee pootrivitee,care nu m`gulesc falsific`rile intelectuale [i artistice ale nici unui gen de a månjihårtia”.1
Caracteristici ale limbajului poeticTr`s`turile cele mai izbitoare ale limbajului poetic arghezian sunt expresivitatea [i
ambiguitatea, caracteristici ale poeziei moderniste.Expresivitatea este produs`, la nivel lexico-ssemantic, de asocierile surprinz`toare
de cuvinte („seara r`zvr`tit`”, „slova de foc”, „ciorchin de negi”) de procedeul realiz`riiseriilor sinonimice din metafore („graiul lor cu-ndemnuri pentru vite” = „zdren]e” =„venin” sau „bube” = „mucigaiuri” = „noroi”), procedeu urmat [i în construireaantonimiei („venin ≠ „miere”; „zdren]e” ≠ „muguri [i coroane”). În prima strof`, în carese stabile[te rela]ia autor-cititor, predomin` termenii din vocabularul fundamental(„bunuri”, „moarte”, „nume”, „carte”, „str`bunii”, „tån`r” etc.) folosi]i, în cea mai mareparte cu sens figurat, situa]ie care se repet` în ultima strof` („lene[`”, „sufer`”, „fier”,„cle[te”, „a scris-o” etc.), unde se face din nou raportarea autorului [i a operei sale lareceptorul de art`. Strofele intermediare, de reliefare a leg`turilor trecutului(reprezentat de „b`tråni”) cu prezentul (exprimat de poet) [i cu viitorul (întrupat în „fiu”),timpuri pe care poezia le contope[te prin ideatic` [i prin limbaj, fac loc unor categoriidiferite de cuvinte. Ceea ce define[te laolalt` termenii/ expresiile populare („c`p`tåi”/„pe brånci”), regionalismele („gr`m`dii”), arhaismele („hrisovul”, „condei”), vocabuleleconsiderate pån` la Arghezi antipoetice („s`-njure”, „negi”), terminologia religioas`(„icoane”, „Dumnezeu”), neologismele („crimei”, „obscure”) este capacitatea lor unic`de armonizare. Intensitatea tr`irilor artistului care se prezint` ca o con[tiin]` reunit` atrecutului [i a prezentului, aflat` în pragul judec`]ii morale [i estetice a viitorului, faceca nicio not` discordant` a rostirii poetice s` nu se strecoare. Suavitatea [i brutalitateaexprim`rii coexist` în acela[i vers sau în versuri consecutive, semn al uneiextraordinare capacit`]i de nuan]are a atitudinii/ ideii/ sentimentului.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
196
1 Apud Mircea Scarlat, Istoria poeziei romåne[ti, vol. III. Ed. Minerva, Bucure[ti, 1986.
Poetul alege de obicei cuvinte concrete, cu mare for]` evocatoare: „muguri”, „]apînjunghiat”, „fierul cald îmbr`]i[at în cle[te”, preocupat fiind s` dea limbajului, dup`cum el însu[i afirmase în presa vremii, „însu[iri materiale”.
La nivel stilistic, frecven]a metaforei, pe care G. C`linescu o considera drept „unpoem mic, o structur` cu o tem` dominant`” genereaz` adeseori ambiguitateasensurilor, ca în versurile: „Întins` lene[` pe canapea, / domni]a sufer` în cartea mea”,în care metafora „domni]ei” poate evoca tenta]ia reprimat` a afectului artistic facil sauimpulsul alinierii scriitorului la o matrice de concep]ie [i de stil care s` fie a timpului sau,dimpotriv`, prejudecata estetic` a receptorilor de poezie etc.
Omniprezen]a acestei figuri de stil determin` o lectur` literal` [i o relectur` în cheiesimbolic`. Metaforele creeaz` imagini vizuale („cenu[a mor]ilor din vatr`”), auditive(„Durerea [...] o gr`m`dii pe-o singur` vioar`”), gustative („veninul stråns l-ampreschimbat în miere”), dar, cel mai des, alerteaz` mai multe sim]uri în acela[i timp(„Durerea noastr` surd` [i aamaar`/ O gr`m`dii pe-o singur` viooaar`, / Pe care aascultånd-o aa jucaat/ St`pånul ca un ]]aap înjunghiaat). Dup` cum se poate remarca, metafora esteacaparatoare [i, în albia ei de semnifica]ie, sunt atrase [i alte figuri de stil precumepitetul simplu („torcånd u[uree”), epitetul dublu („Durerea noastr` surd` [i aamaar`),oximoronul („izb`ve[te pedepsitor”), enumera]ia („bube, mucegaiuri [i noroi”),inversiunea („iscat-am”) etc. În constituirea metaforelor intr` termeni din variateleregistre ale limbii, ca într-o concludent` demonstra]ie artistic` despre for]ele uria[e desugestie ale limbajului uzual sau frust, [ocant, aparent apoetic, dar [i desprecapacitatea transfiguratoare nelimitat` a poeziei.
Harta gåndirii poetice din Teestaameent se dezvolt` pornind de la cåteva reperemetaforice fundamentale: cartea (ca laitmotiv), „bube, mucegaiuri, noroi”metamorfozate în „frumuse]i [i pre]uri noi”, „slova de foc” [i „slova f`urit`”, în jurulc`rora se organizeaz` crezul poetic arghezian.
Limbajul artistic utilizat în Teestaameent scoate în eviden]`, la nivel morfologic,preferin]a pentru substantive, ceea ce determin` „prezen]a masiv` a concretului”(Mircea Scarlat) care nu este îns` decåt incarnarea imperceptibilului, în imagina]iapoetului. P`durea, ramura, ciorchinul de negi sunt termeni/ structuri cu valoare dereprezent`ri ale opozi]iei întuneric/lumin`, durere infernal`/speran]` [i nu semnelelingvistice corespunz`toare unei realit`]i exterioare, identificabile.
Verbele [i pronumele cunosc, derutant, dese schimb`ri de persoan`. Eul poetic sedesemneaz` prin formele de persoana întåi, singular a unor verbe sugestive pentruactul creator: („am preschimbat”, „f`cui” etc. ) dar [i prin cele de persoana întåi, plural(„s` schimb`m”), integråndu-se în råndul arti[tilor contemporani c`rora le revinesarcina de a p`stra memoria trecutului [i de a nu-i înjosi mo[tenirea.
Persoana a doua, singular a verbelor [i a pronumelor („a[eaz (-o)”, „tine”, „te”)introduce în text interlocutorul, „fiul”, tratat cu afec]iune [i avertizat asupra însemn`t`]ii„averii” primite. Dar [i robii de odinioar` ai p`måntului sunt convoca]i la acest dialog cuurma[ul, a[a cum o arat` forma adjectivului posesiv („Ea e hrisovul noostru cel dintåi, /Al robilor cu saricile pline/ De osemintele v`rsate-n mine”). Persoana a treia e utilizat`atåt ca substitut pentru persoana întåi („robul” = poetul) cåt [i ca referire la un locutorabsent („Domnul”). Alternan]a timpurilor verbale (perfect simplu: „gr`m`dii”; perfectcompus: „a jucat”; prezent: „izb`ve[te”; viitor: „nu voi l`sa”) simbolizeaz` momentelediferite parcurse de crea]ia artistic`, de la stadiul laboratorului poetic, pån` laconfruntarea cu receptorul contemporan [i mai apoi cu posteritatea, cånd ea devine
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
197
bun al tuturor. Uneori, timpul prezent impune judec`]i atemporale despre poezie:„Seara de foc [i slova f`urit`/ Împ`rechiate-n carte se m`rit`, / Ca fierul cald îmbr`]i[atîn cle[te”.
Din punctul de vedere al construc]iei frazelor, Teestaameent solicit` lectorul printr-otopic` nea[teptat`, prin disloc`rile sintactice: „{i care, tån`r, s` le urci te-a[teapt`, /cartea mea-i, fiule, o treapt`”. Frazele sunt, în general, lungi, enun]iative, caracteristiceunei confesiuni/ autodefiniri. Caracterul adresat al primelor dou` strofe le sus]inepatosul. Patru versuri consecutive din strofa a treia se deschid cu verbul-predicat,dezv`luind o atitudine energic` [i accentuånd caracterul de poezie programatic` altextului: „Am luat...”/ „Am pus...”/ „Am luat...”/ „{i am f`cut...”
Arghezi se dovede[te un autor inovator [i la nivelul organiz`rii strofice [i la cel alprozodiei. Strofele inegale (8 versuri – octav`; 4 versuri – catren; 18 versuri – strof`polimorf`; 13 versuri – strof` polimorf`; 8 versuri – octav`) sugereaz` st`ri emo]ionalediferite, frångeri bru[te ale discursului poetic [i continu`ri largi, explicative, de marevibra]ie sufleteasc`, tonalit`]i variate ale frazei. Rima, împerecheat`, este cåndmasculin` (accentul cade asupra ultimei silabe), cånd feminin` (cuvintele de lasfår[itul versului primesc accent pe silaba penultim`) stabilind [i ele un joc întreasprime [i suavitate, iar ritmul – variabil.
Teestaameent este o art` poetic` reprezentativ` pentru direc]ia modernist` interbelic`,o explicitare a rolului artistului [i al poeziei, ce nu-[i propune epuizarea subiectului:„Robul a scris-o, Domnul o cite[te, / F`r-aa cunooaa[tee c`-n adåncul ei/ zace måniabunilor mei”. Poezia r`måne s` tr`iasc` în sfera inefabilului, folosind orice resurse alelimbii, în`l]ånd uråtul, prin me[te[ug [i sim]ire, la noble]ea diamantului.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
198
PSALMde Tudor Arghezi
Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]`În recea mea-ncruntat` suferin]`.Dac`-ncepui de-aproape s`-]i dau ghes,Vreau s` vorbe[ti cu robul t`u mai des.
De cånd s-a întocmit Sfånta Scriptur`Tu n-ai mai pus picioru-n b`t`tur`{i anii mor [i veacurile pierAci sub tine, dedesubt, sub cer.
Cånd magii au purces dup` o stea,Tu le vorbeai – [i se putea.Cånd fu s` plece [i Iosif,Scris l-ai g`sit în catastif{i i-ai trimis un înger de pova]` – {i îngerul st`tu cu el de fa]`.Îngerii t`i grijeau pe vremea ceea{i pruncul [i b`rbatul [i femeea.
Doar mie, Domnul, ve[nicul [i bunul,Nu mi-a trimis, de cånd m` rog, nici-unul...
Psalmul este o crea]ie de factur` religioas`, un omagiu adresat divinit`]ii, carepoate lua forma rug`ciunii. Ap`rut în Antichitatea ebraic` [i legat în mod special denumele regelui-poet David (cei 151 de psalmi din Vechiul Testament), psalmul devineîn literatura modern` cult` o specie a liricii filosofice, de interoga]ie asupra umanului,prin raportare la transcendent. Cele mai cunoscute abord`ri ale speciei sunt, înliteratura romån`, Psaalmii arghezieni [i Psaalmul lui Lucian Blaga.
Psalmii arghezieni, în num`r de cincisprezece, din care nou` se afl` în volumulCuvinte potrivite (1927) pot fi rodul experien]ei de via]` monahal` a autorului, retras,pentru cinci ani, la m`n`stirea Cernica, în vremea primei tinere]i. În acela[i timp, ei potfi lega]i de preocuparea omului timpurilor moderne de a se r`zboi cu „cerurile reci”,încremenite în t`cere, de a provoca un r`spuns la întreb`rile sale mistuitoare.Atitudinile poetului lumineaz` diverse fa]ete ale rela]iei cu divinul: neîncredere,provocare, blasfemie, c`in]`, smerenie, a[teptare febril`, imputare, sco]ånd îneviden]` tot atåtea posturi ale omului care a pierdut sentimentul autentic al sacrului [i,pentru a-[i p`stra credin]a, are nevoie de o epifanie (manifestare, întrupare a divinului).
Psaalmul VI din volumul de început al lui Arghezi surprinde ipostaza unui Deusabsconditus, surs` continu` de suferin]` pentru omul r`mas singur sub cerul pustiu. Motiveleliterare ce înso]esc aceast` tem` sunt: vån`toarea, [oimul, a[teptarea, c`utarea, revolta.
Titlul este rematic (G. Genette) [i face trimitere la specie. Substantivul comun careîl compune, prin num`rul mare de consoane, denot` sobrietate, iar prin absen]aarticolului, refuz` individualizarea. Acesta este un psalm ce surprinde o reflectare dinmultele posibile ale raportului om/divinitate.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
199
Spre deosebire de eul poetic bacovian, eul liric arghezian nu cunoa[te decåt prinexcep]ie apatia, abandonul, asaltul neîndur`tor al altor voin]e asupra sa ori teroareaobiectelor. El se define[te prin ac]iune, prin nevoia de confruntare, prin asumarea riscurilorfaptei; este la fel de p`tima[ cånd iube[te [i cånd ur`[te; îl caracterizeaz` mai degrab`patosul romantic decåt melancolia muzical` a simboli[tilor, de[i autorul nu teoretizeaz` [inici nu profeseaz` fidel vreo doctrin` literar`. Viziunea despre lume transmis` de Psaalmul VI(„Te dr`muiesc în zgomot [i-n t`cere”) define[te întru totul personalitatea unui lupt`tor gatas` dea piept cu oricine, chiar [i cu Fiin]a Suprem`. În absen]a revel`rii Creatorului, omultr`ie[te în încordarea påndei. Fiindc` Dumnezeu nu se afl` în sine, el îl caut` în afar`,precum Dionis, personajul eminescian. Dorin]a p`tima[` [i lacom` de a-L capta omene[te,adic` prin sim]uri, este sugerat` prin intermediul a dou` verbe ce exprim` ac]iuni din sferaconcretului: „s` v`d”, „s` pip`i”. Psalmistul î[i socote[te asaltul cerurilor „dårz [i f`r` defolos”, reliefåndu-[i neputin]a. Asiduitatea lui încråncenat` nu este de ajuns, toate eforturilesale („Te dr`muiesc în zgomot [i-n t`cere”), mobilizarea extrem` a fiin]ei, desemnat` prinmetafora „taurului s`lbatic”, au totu[i o m`sur` uman`. Afirmarea impetuoas` a voin]ei, prinverbul la indicativ prezent, ca o sugestie a unui continuum sufletesc, „vreau”, nu determin`[i transformarea în act a cererii sale. V`zduhul r`måne închis, cu tainele ferecate,exercitåndu-[i îns` necontenit fascina]ia asupra omului: „E[ti visul meu din toate cel frumos”.
Discursul poetic scoate la iveal` o tensiune interioar` dureroas`, în exprimareac`reia sunt antrenate forme verbale [i pronominal-adjectivale de persoana întåi(„dr`muiesc”, „påndesc”, „s` ucid”, „s`-ngenunchi”, „m`”, „meu”) dar [i de persoana adoua („e[ti”, „Te”, „Tine”). Tot fluidul emo]ional al textului se scurge între un „eu”concret, asiduu, vehement [i un „tu” f`r` form`, f`r` glas, ceea ce d` lirismuluisubiectiv al operei un caracter accentuat dramatic.
Compozi]ia. Psaalm VI cuprinde patru catrene ce reprezint` tot atåtea nuclee defr`måntare l`untric`, în expansiune. Fiecare strof` aduce cu sine un alt argument alnelini[tii, al neîmp`c`rii, care îl prelunge[te pe cel anterior [i îl intensific`. Primulcatren echivaleaz` pozi]ia omului cu a vån`torului [i pe a divinit`]ii cu a Marelui Vånat;al doilea este o m`rturisire a atitudinii oscilante în credin]` dar [i a iubirii [i a sfielii înfa]a Ziditorului; strofa a treia aduce f`ptura sacr` la limita dintre fire [i nefire, ultimasitueaz` omul [i divinul pe o pozi]ie de confruntare.
Incipitul surprinde un conflict psihologic deja instalat, aspect semnalat prin folosireaverbului la prezent („Te dr`muiesc în zgomot [i-n t`cere”), sugestie a unei st`ri continuede încordare. Surescitarea, contradic]iile din sine [i din afar`, sui[urile [i coborå[urilesuflete[ti se exprim` printr-un larg sistem de opozi]ii întålnite înc` din versul prim:„zgomot”/ „t`cere”; „s` Te ucid? Sau s`-ngenunchi...”; „credin]`”/ „t`gad`”; „Pari cånd afi, pari cånd c` nu mai e[ti”; „F`r` s` vreau/ Vreau...” etc. Organizat ca un monolog aldisper`rii, al îndoielii [i al sfid`rii, textul poetic se dezvolt` în albia suferin]ei înver[unate,primind ca marc` stilistic` antiteza. Rolul acestui procedeu este de a sublinia condi]iatragic` a omului modern, o con[tiin]` scindat` [i nelini[tit`, deoarece „Omul profan estedescendentul lui «homo religiosus» [i nu poate anula propria sa istorie,comportamentele str`mo[ilor s`i religio[i, care l-au f`urit a[a cum este el ast`zi...”1
Elemente de recuren]` devin dou` structuri cu o putere covår[itoare desemnifica]ie: „Paari cånd a fi, paari cånd c` nu mai e[ti” [i „F`r` s` vreeaau s` ies biruitor/Vreeaau s` Te pip`i [i s` urlu: Este!”. Cea dintåi structur` se constituie dintr-un verb al
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
iluziei, al inconsisten]ei hieratice – „pari” [i dintr-un adverb cu valoare conjunc]ional` –„cånd”, echivalent al conjunc]iei disjunctive „ba”. Ambele elemente surprindcaracteristica fundamental` a percep]iei sacrului de c`tre om: aproximarea, c`ci ceeace este realitate suprasensibil` nu poate fi descoperit prin sim]uri.
Cea de-a doua structur` une[te contradic]iile inerente umanului, negarea („f`r` s`vreau”) [i afirmarea („vreau”), indicånd totodat` patima c`ut`rii unicului leac al îndoielii,[i anume întruparea divinului.
Imaginarul poetic valorific` scenariul vån`torii, avånd puterea, caracteristic`poeziei moderniste, de a concretiza abstrac]iuni. Cele dou` ipostaze, vån`torul [ivånatul sunt corporaliz`ri cu func]ie de simbol. „Simbolismul vån`torii se prezint`destul de firesc sub dou` aspecte: omorårea animalului, adic` distrugerea ignoran]ei,a tendin]elor nefaste; [i c`utarea vånatului, mersul dup` urmele lui, ce reprezint`c`utarea spiritual`”1. Este v`dit c`, în cazul operei lui Arghezi, vån`torul estec`ut`torul de adev`r, de în]elepciune [i de credin]`. Vånatul se identific`, metaforic,cu hrana lui, cu energia vital` a f`pturii sale.
Distribu]ia formelor pronominale [i verbale de persoana întåi [i a doua care aparde-a lungul textului poetic, cu tot atåta insisten]`, indic` importan]a egal` a celor dou`posturi. C`ut`torul se justific` prin fervoarea urm`ririi pr`zii, iar vånatul î[i reveleaz`însemn`tatea prin patima trezit` în urm`ritorul s`u.
A[teptarea [i pånda se desf`[oar` într-un timp concret limitat [i devin constante alemanifest`rii omului aflat în iure[ul lumii („în zgomot”) sau în singur`tate („[i-n t`cere”).El încearc` s` dobåndeasc` adev`rul absolut, provocånd revelarea Celui care nucunoa[te timpul [i nu se supune legit`]ii: „În viziunea arghezian` par s` coexiste dou`moduri ale transcenderii: unul, prin contemplare, în pasivitatea a[tept`rii unei revel`ri,altul prin asaltul impetuos, prin trecerea violent` «dincolo». În mitologia biblic`: visul cuscara la cer, pe de o parte, lupta cu îngerul pe de alta”. 2 „M`surarea” for]elor creaturiicu ale Creatorului nu este decåt un gest de provocare a sacrului întru ar`tare, întrumanifestare: „Vreau s` te pip`i [i s` urlu: Este!”. Sfå[iat între „credin]`” [i „t`gad`”,psalmistul vrea s`-i smulg` cerului dovada suprem` a existen]ei f`pturii de lumin`care-l locuie[te. Spiritul lui r`zvr`tit parcurge, f`r` odihn`, cu o iu]eal` ame]itoare,treptele atitudinilor extreme: „S` Te ucid? Sau s`-ngenunchi a cere.”; „R`mån cu tines` m` mai m`sor”/ „{i nu-ndr`znesc s` Te dobor din cer gr`mad`”.
Cel neaflat [i f`r` trup este desemnat prin metafora [oimului, „prin]ul p`s`rilor”,„principiu ceresc” (Dic]ionarul de simboluri), prin echivalen]a cu „visul meu din toate celfrumos” [i prin simbolistica apei-oglind` („Ca-n oglindirea unui drum de ap`, / Paricånd a fi, pari cånd c` nu mai e[ti”). Toate aceste „identific`ri” se fac în închipuireauman` [i nu în afar`, ca existen]` obiectiv`, tangibil`.
Întrez`rit „printre pe[ti”, el este o reflectare din stele. Divinul înseamn`, în fapt, reuniuneaunor concepte: înaltul (eticul), frumosul (esteticul), absen]a devenirii (eternitatea).
Dac` sfera uman` se las` cuprins` prin verbe ce indic` ac]iuni („påndesc”, „s` ucid”,„s`-ngenunchi”, „caut” etc. ), semne ale inconstan]ei în atitudini, ale unei perpetuefr`månt`ri în sine, sacrul se define[te invariabil prin verbul existen]ei („ee[ti [oimul”; „ee[tivisul”; „pari cånd aa fi, pari cånd c` nu mai ee[ti”; „Estee!”), ca o dovad` a egalit`]ii cu sine.Îns` existen]a Sa nu este o certitudine, ci o conjectur`. Structura „e[ti somnul” face
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
201
1 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic]ionar de simboluri, vol. 3. 2 Nicolae Balot`, Opera lui Tudor Arghezi, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1979.
parte dintr-o interoga]ie, „e[ti visul” este o impresie cristalizat` în str`fundurilesubiectivit`]ii umane, iar ultima construc]ie îl asociaz` pe „a fi” cu „a p`rea”,relativizåndu-i radical în]elesul. Cu valoare peremptorie, sporit` [i de folosirea semnuluiexclam`rii, apare numai ultima form`: „Este!”, numai c` ea exprim` o concluzie c`trecare tånje[te sufletul psalmistului [i nu confirmarea definitiv` pe care o a[teapt`.
Caracteristici ale limbajului poeticReformator de înalt` ]inut` al limbajului poetic romånesc, Arghezi î[i dovede[te [i
în acest Psaalm capacitatea extraordinar` de a månui limba.La nivel lexico-ssemantic, se remarc` folosirea exclusiv` a termenilor din
vocabularul fundamental. Caracterul unitar al lexicului face ca discursul poetic s`capete coeren]` [i for]`. Prezen]a, într-o propozi]ie însemnat`, a cuvintelor concretesprijin` constituirea imaginilor, mai ales în situa]iile în care reprezentarea fixeaz`,fulgurant, inimaginabilul: Dumnezeu e „[oim” ce s-ar putea pr`bu[i din cer „gr`mad`”,e „oglindirea unui drum de ap`”. Abstrac]iuni precum raportul om-divinitate [i setea deabsolut a fiin]ei m`rginite iau [i ele o înf`]i[are, compunånd o „scen`”: „taurul s`lbatecse adap`” [i, printre pe[ti, r`sturnat` din stele, z`re[te umbra lui Dumnezeu.
Sensul figurat pune în mi[care seva cuvintelor, din incipit („Te dr`muieesc în zzgoomoot[i-n t`ceeree”) [i pån` la final („R`mån cu tine s` m` mai m`soor”).
La nivel stilistic, textul poetic se caracterizeaz` prin expresivitate [i ambiguitate.Ambele tr`s`turi sunt sus]inute de frecven]a metaforei atopice, procedeu descris de N.Manolescu astfel: „Metafora atopic`, în schimb [spre deosebire de cea topic` ce areprecedent [i un în]eles stabil, indiferent de context], con]ine un drum analogic,nestr`b`tut înainte de alt poet [i care nu e repetabil [...], este f`r` preceden]` [i are unîn]eles contextual”1. În aceast` categorie stilistic` intr` metafore nominale precum:„visul meu din toate cel frumos”, „[oimul”, „vånat”, „oglindirea unui drum de ap`” etc. dar[i metafore verbale ca: „s-adap`”, „s` (te) ucid”, „s`-ngenunchi” etc. care compun oviziune unic` în literatura romån` despre singur`tatea omului în univers: „Dumnezeuascuns, mut, inexistent înseamn` singur`tate radical` a omului”1. Constituit` din atåteametafore, poezia îns`[i devine o ampl` metafor` cumulativ`, la generarea sensuluic`reia contribuie [i compara]iile: „Ca-n oglindirea unui drum de ap`, / Pari cånd a fi, paricånd c` nu mai e[ti” [i „Te-ntrez`rii [...] ca taurul s`lbatic...”, epitetele: „([oimul) celc`utaat”, „(taurul) s`lbaateec”, „(caut) dårzz”, interoga]iile retorice: „S` te ucid?” etc.
Limbajul artistic al Psaalmului VI v`de[te, la nivel morfologic, preferin]a pentru verb,plasat, de obicei, la începutul fiec`rui vers. Multitudinea de ac]iuni evocate(„dr`muiesc”, „påndesc”, „s` v`d”, „s` ucid”, „s`-ngenunchi” etc. ) sugereaz` oadev`rat` furtun` interioar`, ciocniri de st`ri emo]ionale, incapacitatea de a atinge unliman. Versul ultim, care instituie un climax al tensiunii lirice, con]ine patru verbe [i unpronume personal cu referire la sacru („Te”). El sintetizeaz`, cu o impresionant` for]`dramatic`, mesajul textului: nevoia de certitudine asupra existen]ei divine care arputea salva omul, dup` cum poetul însu[i afirm` într-un alt Psaalm, de „bezn`” [i„putregai”. Timpul prezent al tuturor verbelor face ca „marea poveste” a omului [i a luiDumnezeu s` capete atributul eternit`]ii ca derulare [i ca impact psihologic.
Substantivele, în num`r mare [i ele, anun]` „prezen]a masiv` a concretului” (M.Scarlat): „vånat”, „[oim”, „cer”, „stele”, „pe[ti” etc. Rolul lor este s` dea corporalitatevariatelor tr`iri ale omului aflat în a[teptarea semnului divin.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
202
1 Nicolae Manolescu, Despre poezie, Ed. Aula, Bra[ov, 2002.2 Nicolae Balot`, op. cit.
Un singur adjectiv re]ine aten]ia, în text: „(visul meu din toate) ceel frumoos”, numindo însu[ire a Sacrului. În aparen]` banal, între atåtea cuvinte ale asprimii [i aleîncord`rii suflete[ti („påndesc”, „s` ucid”, „dårz” etc.) el construie[te în poezie o oaz`de lini[te [i de frumuse]e, fiind echivalentul lingvistic al unui gest de adorare.
Cåteva adjective posesive, cu form` identic`: „([oimul) meeu”, „(visul) meeu”releveaz` caracterul subiectiv [i pasional al confesiunii lirice.
Jocul pronumelor personale eu/Tu ajut` la surprinderea unor „situa]ii arhetipale aleomului în fa]a divinului”. (Nicolae Balot`)
La nivel sintactic, se remarc` fraza ampl`, adresat`, cu o curgere tensionat`, aspectdovedit [i de varia]iile intona]iei: enun]iativ` – interogativ` – exclamativ`. Raportul decoordonare este predominant, discursul poetic c`p`tånd astfel fluen]a suferin]eiîncercate, a nefericirii m`rturisite. Paralelismul sintactic („Pari cånd a fi, pari cånd c` numai e[ti”) spore[te impresia de neputin]` a omului, f`ptur` a sim]urilor failibile.
St`rile contradictorii tr`ite de psalmist au drept corespondent, la nivel prozodic, ritmulvariabil [i alternan]a rimelor masculine, mai aspre (cuvintele din finalul versurilor primescaccent pe ultima silab`: „vånat”/„c`utat”; „folos”/„frumos”) cu cele feminine, mailuminoase (cuvinte accentuate pe silaba penultim`: „t`cere”/„cere”; „t`gad`”/„gr`mad`”).
Psaalm VI este o crea]ie reprezentativ` pentru concep]ia [i pentru stilul unui artistcomplex. „Cre[tinismul în ruin`” (Hugo Friedrich), con[tiin]a damn`rii, sentimentultragic al însingur`rii – la nivelul con]inutului [i ineditul metaforei, resursele nea[teptateale lirismului, sintaxa poetic` mai dificil` – la nivelul expresiei fac din aceast` poezie ooper` modernist`.
„Temperamentul s`u poetic e construit pe contrast: nota grav`, sever`, î[i îmbin`reflexele de plumb cu nota gra]ioas`, de o linie supl` [i simpl` în puritatea ei; ociudat` îmbinare de virilitate [i gra]ie feminin`, de dur [i melodios fuzioneaz` într-osingur` tonalitate”
• Tudor Vianu, Scriitoori roomåni din seecoolul XX, Bucure[ti, Ed. Minerva, 1986: „[Arghezi] adistrus conven]ia poetic`, locurile comune ale limbajului frumos [...]. Lexicul poetuluideschide por]ile termenilor proscri[i, chiar locu]iunilor triviale; cuvintele metaforelor salesunt înc`rcate de o materialitate palpabil`, pline de o via]` arz`toare care acapareaz`toate sim]urile omului”.
• Mircea Zaciu, Dic]]ioonaarul eeseen]]iaal aal scriitooriloor roomåni, Bucure[ti, Ed. Albatros, 2000:„Poet profund religios, Arghezi se afl` îns` într-o paradoxal` condi]ie: aceea de a nuaccepta dogma [i, în acela[i timp, dåndu-[i seama de imposibilitatea tr`irii autenticreligioase în afara dogmei”
• Nicolae Balot`, Opeeraa lui Tudoor Argheezzi, Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1974: „În to]iPsaalmii poetului r`sun` acela[i apel, aceea[i chemare c`tre cel nenumit. A[teptarea,pånda, asaltul sunt ipostaze ale acestui apel. Cel ce cheam` este omul cuvåntului, allogosului, deci al cunoa[terii. Aceasta ne ajut` s` interpret`m patosul veedeerii, atåt despecific poetului nostru, ca pe o voin]` de cuprindere cognitiv`. A crede înseamn` îns`a recunoa[te, a în]elege, a accepta f`r` s` vezi. Or, ceea ce pretinde Psalmistularghezian nu este harul spiritual al credin]ei, ci faptul material, nemijlocit al vederii, alpip`irii. Nicio religiozitate speculativ` la acest spirit ateologic, nicio mistic` a afectelor,a asentimentului. În schimb, o pietate organic`, o nevoie a comunic`rii directe, aleg`turii placentare, a în-fiin]`rii”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
203
Poetul Ion Barbu, al`turi de Tudor Arghezi [i de Lucian Blaga, d` conceptului depoezie modern` noi valen]e, fiind creatorul unei poezii cu totul originale. Încifrarealirismului vine dintr-o permanent` oscilare între [tiin]` [i literatur`, dup` cum el însu[im`rturisea: „Oricåt ar p`rea de contradictorii ace[ti doi termeni la prima vedere, exist`undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întålne[te cu poezia[...]. Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, a[a c`, r`månånd poet, n-amp`r`sit niciodat` domeniul divin al geometriei”.1
În 1935, în primul studiu consacrat operei poetului, Introoduceeree în oopeeraa lui IoonBaarbu, Tudor Vianu propune trei etape ale crea]iei poetului: etapa parnasian`, etapabaladic`-ooriental` [i etapa ermetic`.
Prima etap`, cea parnasian`, cuprins` între anii 1919-1920, se caracterizeaz` prinrigoarea formei, poeziile fiind structurate în 3-4 catrene, abordarea unor teme cu valoaregeneralizatoare, cultivarea unui lirism obiectiv (f`r` implicarea eului liric), preferin]apentru metafora-simbol. Este a[adar o poezie rece, pictural` ce respir` o atmosfer`filozofic`. Poezii reprezentative: Laavaa, Mun]]ii, Baanchizzeelee, Coopaacul, Paanteeism etc.
Cea de-aa doua etap`, baladic` [i oriental`, cuprinde poeziile publicate între 1920[i 1924. Domin` poemele epico-lirice, a[adar cu o structur` narativ` asemeneabaladelor, în care se evoc` o lume de inspira]ie autohton` sau balcanic`. Inova]iapoetic` rezult` din îmbinarea elementelor populare cu cele savante. Poemulemblematic este Dup` melci, alte texte apar]inånd acestei etape sunt: Rigaa Cryptoo [ilaapoonaa Enigeel, Doomni[ooaaraa Hus, Isaarlåkk etc.
A treia etap` – ermetic` – reprezentat` de poezii precum Oul doogmaatic, Ritmuripeentru nun]]ilee neeceesaaree, Uveendeenroodee, Din ceeaas deedus... , Timbru etc. include nou`poezii, aluzie la cele nou` trepte ini]iatice. Poeziile apar]inånd acestei perioade secaracterizeaz` prin revenirea la perfec]iunea clasic` a formei, prin abstractizareamesajului. Limbajul poetic este alchimic, cu simboluri ermetice, temele preferate –condi]ia uman` [i condi]ia poeziei, multe dintre aceste texte fiind arte poetice.
Pot fi identificate mituri fundamentale: al soarelui, al oglinzii, al nun]ii, dar [isimboluri: cercul, [arpele, roata, triunghiul, grupul.
Ermetismul presupune, dup` I. Barbu, înl`turarea din poezie a tot ceea ce esteinutil, avånd ca rezultat o formulare ermetic`, încifrat`, capabil` s` produc` un „jocsecund mai pur”, cel al Ideii pure.
G: C`linescu remarca: „Prin cultura lui, Ion Barbu are obsesia matematic` [i înpaginile sale se adun` toate figurile [i expresiile specialit`]ii: durerea divizat`, capeteleovaluri, ochii în virgin triunghi, p`tratul zilei, unghi ocolit de praf, conul acesta de sear`,ceasuri verticale.”1
Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Ion Barbu
1 Ion Barbu – Poezii. Proz`. Publicistic`. Confesiuni, în vol. , Ed. Minerva, Bucure[ti, 1987
204
Ion Barbu propune trei c`i de cunoa[tere:• prin eros (planeta Venus);• prin ra]iune (planeta Mercur)• prin poezie (patronat de Soare)
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
205
Menestrel trist, mai aburitCa vinul vechi ciocnit la nunt`,De cuscrul mare d`ruitCu pungi, panglici, beteli cu funt`,
Mult înd`r`tnic menestrel,Un cåntec larg tot mai încearc`,Zi-mi de lapona Enigel{i Crypto, regele-ciupearc`!
– Nunta[ frunta[!Osp`]ul t`u limba mi-a fript-o,Dar, cåntecul, tot zice-l-a[,Cu Enigel [i riga Crypto.
– Zi-l menestrel!Cu foc l-ai zis acum o var`;Azi zi-mi-l stråns, încetinel,La spartul nun]ii, în c`mar`.
*
Des cercetat de p`dure]iÎn pat de råu [i-n hum` uns`,Împ`r`]ea peste bure]iCrai Crypto, inim` ascuns`,
La vecinic tron, de rou` parc`!Dar printre ei bårfeau bure]iiDe-o vr`jitoare mån`tarc`,De la fåntåna tinere]ii.
{i r`i ghioci [i topora[iDin gropi ie[eau s`-l oc`rasc`,Sterp îl f`ceau [i n`r`va[,C` nu voia s` înfloreasc`.
În ]`ri de ghea]` urgisit`,Pe-acela[i timp tr`ia cu el,Lapon` mic`, lini[tit`,Cu piei, pre nume Enigel.
De la iernat, la p`[unat,În noul an, s`-[i duc` renii,Prin aer ud, tot mai la sud,Ea poposi pe mu[chiul crudLa Crypto, mirele poienii.
Pe trei covoare de r`coareLin adormi, torcånd verdea]`:Cånd lång` sån, un rig` spån,Cu eunucul lui b`trån,Veni s-o-mbie, cu dulcea]`:
– Enigel, Enigel,}i-am adus dulcea]`, iac`.Uite fragi, ]ie dragi,Ia-i [i toarn`-i în puiac`.
– Rig` spån, de la sån,Mul]umesc Dumitale.Eu m` duc s` culegFragii fragezi, mai la vale.
1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent – Ion Barbu, Ed. Minerva,Bucure[ti, 1985
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
206
Rigaa Cryptoo [i laapoonaa Enigeel apar]ine celei de-a doua etape de crea]ie – baladic`[i oriental`. „Din poemele fabulative cu elemente de figura]ie din natur`, capodoperar`måne Riga Crypto [i lapona Enigel, balada închipuit` de Ion Barbu ca zis` de unmenestrel «la spartul nun]ii, în c`mar`». Asist`m de ast` dat` la o dram` liric` a c`rei
– Te-a[ culege, rig` blånd…Zorile încep s` joace{i e[ti umed [i pl`pånd:Team` mi-e, te frångi curånd,Las`. – A[teapt` de te coace.
– S` m` coc, Enigel,Mult a[ vrea, dar vezi, de soare,Visuri sute, de m`cel,M` despart. E ro[u, mare,Pete are fel de fel;Las`-l, uit`-l, Enigel,În somn fraged [i r`coare.
– Rig` Crypto, rig` Crypto,Ca o lam` de blestemVorba-n inim`-ai înfipt-o!Eu de umbr` mult m` tem,
C` dac`-n iarn` sunt f`cut`,{i ursul alb mi-e v`rul drept,Din umbra deas`, desf`cut`,M`-nchin la soarele-n]elept.
La l`mpi de ghea]`, supt z`pezi,Tot polul meu un vis viseaz`.Greu taler scump cu margini verziDe aur, visu-i cerceteaz`.
La soare, roata se m`re[te;La umbr`, numai carnea cre[te{i somn e carnea, se dezumfl`,Dar vånt [i umbr` iar o umfl`…
Frumos vorbi [i sub]irelLapona dreapt`, Enigel,Dar timpul, vezi, nu ad`sta,Iar soarele acuma staSvårlit în sus, ca un inel.
– Plångi, preacuminte Enigel!Lui Crypto, regele-ciupearc`.Lumina iute cum s`-i plac`?El se desface u[urelDe Enigel,De partea umbrei moi, s` treac`…
Dar soarele, aprins inel,Se oglindi adånc în el;De zece ori, f`r` sfial`,Se oglindi în pielea-i cheal`.
{i sucul dulce în`cre[te!Ascunsa-i inim` plesne[te,Spre zece vii pece]i de semn,Venin [i ro[u untdelemnMustesc din funduri de blestem;
C`-i greu mult soare s` îndureCiupearc` crud` de p`dure,C` sufletul nu e fåntån`Decåt la om, fiar` b`trån`,Iar la f`ptur` mai firav`Pahar e gåndul, cu otrav`,
Ca la nebunul rig` Crypto,Ce focul inima i-a fript-o,De a r`mas s` r`t`ceasc`Cu alt` fa]`, mai cr`iasc`:
Cu Laurul-Balaurul,S` toarne-n lume aurul,S`-l toace, gol la drum s` ias`,Cu m`s`lari]a-mireas`,S`-i ]ie de împ`r`teas`.
desf`[urare are loc în lumea vegetal` a climatului boreal, implicånd erosul în formaunei conjuncturi extraordinar plasticizate.”1
Poemul este o poveste de dragoste imposibil`, tragic`, desf`[urat` în lumeavegetal`, întålnirea avånd loc în plan oniric ca în Luceaf`rul lui M. Eminescu.
Titlul este construit în maniera altor opere din literatura universal` care relateaz` opoveste de dragoste neîmplinit` (Romeo [i Julieta, Tristan [i Isolda). Pe de alt` parte,avertizeaz` asupra dimensiunii narative a poemului, completat [i de subtitlul balad`,amintind de cåntecele b`tråne[ti de nunt`.
Structura textului permite interferen]a genurilor epic, liric [i dramatic. Scenariul epiceste dublat de dimensiunea dramatic` [i de lirismul m`[tilor, „personajele alegorice”reprezentånd ni[te simboluri ale diferitelor ipostaze ale eului liric. De asemenea,poemul este construit pe baza unor elemente mitice: drumul ini]iatic, probele ini]iatice,motivul mezinului etc. Fiind o alegorie pe tema aspira]iei spre absolut, a dep`[iriilimitei, firul epic este doar un pretext pentru dezvoltarea dimensiunii lirico-filozofice.
La nivelul compozi]iei, textul este alc`tuit din dou` p`r]i, fiecare reprezentånd cåteo nunt`: una consumat`, formånd cadrul pentru cealalt` nunt`, ini]iatic`, tehnica fiindcea a povestirii în ram` sau a povestirii în povestire.
Primele patru strofe, rama viitoarei pove[ti, prezint` dialogul menestrelului cu„nunta[ul frunta[”. Menestrelul (cånt`re] la cur]ile medievale) e rugat s` cånte la finalulunei nun]i, despre nunta neîmplinit` dintre Enigel [i Riga Crypto. Menestrelul estedescris prin trei epitete: „trist”, „mai aburit ca vinul vechi”, „mult înd`r`tnic”. Compara]iamenestrelului cu vinul vechi eviden]iaz` talentul acestuia, iar enumera]ia „cu pungi,panglici, beteli cu fund`” puncteaz` podoabele stilistice cu care [tie s`-[i îmbracecåntecul, povestea pe care o spune. El se las` greu convins, con[tient de valoarea lui[i a „cåntecului larg”/ a pove[tii exemplare.
„Spunerea” cåntecului presupune un ritual, dar [i desprinderea de lumea cotidian`[i intrarea într-un spa]iu izolat: „Zi-l menestrel/ Cu foc l-ai zis acum o var`;/ Azi zi-mi-lstins, încetinel, / La spartul nun]ii, în c`mar`”.
Partea a doua se constituie din mai multe secven]e: portretul lui Crypto, descrierearegatului acestuia, portretul laponei Enigel, ]inuturile acesteia, drumul ini]iatic întålnireadintre riga Crypto [i Enigel, cele trei chem`ri ale lui Crypto [i refuzurile laponei,surprinzånd [i diferen]ele ireductibile dintre cele dou` lumi. Finalul vine cu pedepsirealui Crypto care î[i dep`[e[te limitele.
În deschiderea p`r]ii a doua, se schi]eaz` portretul craiului Crypto. Numele acestuia„Crypto”, asociat cu metafora „inim` ascuns`”, sugereaz` faptul c` e st`pånul uneilumi obscure, a întunericului (criptic, ascuns), [i apartenen]a la familia ciupercilor, af`pturilor inferioare, din regnul vegetal. Asupra lui planeaz` suspiciunea c` ar fi fostvr`jit s` r`mån` ve[nic tån`r: „La vecinic tron de rou` parc`/Dar printre ei bårfeaubure]ii/ De-o vr`jitoare mån`tarc`, / De la fåntåna tinere]ii”.
În spa]iul s`u, al lumii vegetale, Crypto se deta[eaz` de ceilal]i, fiindc` e sterp [i nu[i-a g`sit perechea, denotånd o existen]` tragic`: „{i r`i ghioci [i topora[i/ Din gropiie[eau s`-l oc`rasc`, / Sterp îl f`ceau [i n`r`va[/ C` nu voia s` înfloreasc`.”
Prin antitez`, Enigel este simbolul fiin]ei evoluate, spa]iul de unde coboar`(]inuturile înghe]ate) reprezentånd t`råmul gåndirii. Numele Enigel are sonoritate
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
207
1 Dinu Pillat, Prefa]` [i tabel cronologic la vol. Ion Barbu – versuri [i proz`, Biblioteca pentru to]i,Ed. Minerva, Bucure[ti, 1984
nordic`, sus]ine originea ei, sugerånd, prin apropierea înger – angel, aspira]ia spredimensiunea solar`. Lapona Enigel parcurge un drum ini]iatic, înso]it` de reni, animalec`l`uz`: „De la iernat, la p`[unat, / În noul an s`-[i duc` renii.” Ea popose[te în regatullui Crypto, întålnirea dintre cei doi petrecåndu-se în spa]iul oniric. Ca [i în poemulLuceaf`rul, visul devine liantul dintre cele dou` lumi [i faciliteaz` comunicarea altfelimposibil`. Aceast` întålnire este o prob` ini]iatic` pe care ambii protagoni[ti ar trebuis` o treac`. Pentru Crypto, ie[irea din spa]iul s`u [i intrarea în alt regn înseamn`moarte. Nerealizånd capcana, Crypto î[i dep`[e[te condi]ia [i, pentru acest lucru, vafi pedepsit. Pentru Enigel, trecerea în lumea vegetal` a lui Crypto înseamn` o„coboråre în jos”; ea va realiza îns` capcana [i va refuza chem`rile pline de dragosteale craiului.
Crypto o îmbie pe Enigel cu ceea ce are mai de pre] în lumea lui, dulcea]` [i fragi.Chem`rile lui cap`t` valoarea unui descåntec, a unei incanta]ii (ca în poemul Dup`melci sau în Luceaf`rul lui Eminescu): „Enigel, Enigel, /}i-am adus dulcea]`, iac`. /Uite fragi, ]ie dragi/ Ia-i [i toarn`-i în puiac`”
Enigel respinge categoric „darurile” lui Crypto. Ea [tie c` lumea lui este una ainstinctelor [i c` pentru crai maturizarea înseamn` moarte: „Team` mi-e, te frångicurånd, / Las`. A[teapt` de te coace.”
Se observ` cåteva serii antonimice: copt/ necopt; soare/ umbr` prin care sesugereaz` incompatibilitatea dintre cele dou` lumi [i pe care niciunul dintreprotagoni[ti n-o poate reduce. Fragilit`]ii lui Crypto, lapona îi opune cunoa[tereaabsolut`. Metafora „c` sufletu-i fåntån`-n piept” vizeaz` capacitatea conferit`individului care accede la acest` form` de cunoa[tere. Se valideaz` acum concep]iaautorului privind cele trei trepte de cunoa[tere: prin eros, prin ra]iune [i parasenzorial`.
Enigel respinge lumea profan`, în ciuda faptului c` tenta]ia iubirii este cople[itoare,îns` ea se închin` la „soarele în]elept” – cea de-a treia treapt` de cunoa[tere. Soareleeste simbolul intelectului, al dimensiunii apolinice, spre care aspir` [i Crypto,reprezentant al lumii sim]urilor, al dimensiunii dionisiace.
{irul de metafore: „c` sufletul nu e fåntån`/ Decåt la om, fiar` b`trån`, / Iar laf`ptur` mai firav`/ Pahar e gåndul cu otrav`” creeaz` o nou` antitez`: omul superior– prin extensie, geniul / omul comun, dominat de afect.
În final, rama se închide prin recuperarea vocii narative care prezint` sfår[itul tragical regelui Crypto. Încercånd s` intre într-o lume care îi este inaccesibil`, distrus depropriul vis, Crypto se transform` într-o ciuperc` otr`vitoare, fiind obligat a se nunti cum`selari]a, simbol al unei lumi degradate: „Ca la nebunul rig` Crypto/ Ce focul inimai-a fript-o, / De a r`mas s` r`t`ceasc`/ Cu alt` fa]` mai cr`iasc`: / Cu Laurul-Balaurul,/ S` toarne-n lume aurul, / S`-l toace, gol la drum s` ias`, / Cu m`selari]a-mireas`, /s`-i ]ie de împ`r`teas`.”
Rigaa Cryptoo [i laapoonaa Enigeel este un poem modern prin construc]ia textului(povestire în ram`, îmbinarea genurilor literare, epicul reprezint` scheletul narativ,dramaticul reiese din pasajele dialogate, lirismul m`[tilor se valideaz` în chem`rileincantatorii ale lui Crypto, în monologul lui Enigel, în versurile senten]ioase), prinsimbolurile dezvoltate (al soarelui, al cercului, al nun]ii, al oglizii), prin trimiterilefolclorice. Propria afirma]ie a poetului c` poemul este „un Luceaf`r întors” poate trimitec`tre modernitatea textului, fiind în]eleas` ca un „romantism întors”, alegoria creat`putånd fi descifrat` prin cheia ermetismului.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
208
GGlloossaarr„Ermetismul: (fr. hermetisme) este o tendin]` manifestat` în literatura modern` de
încifrare a mesajului artistic, prin folosirea unui stil obscur, greu de decodat. Aceast`tendin]` începe înc` din epoca romantic`, prin efuziune [i patos sau apeten]` pentruoniric. Ca no]iune, ermetic define[te, a[adar, o „entitate” greu accesibil` în]elegeriicomune, al c`rei sens se descoper` prin ini]iere [i revela]ie. Raportat la poezie, implic`ideea de încifrare, de expresie abscons` sau comunicare sibilinic`.”1
„Parnasianism: (fr. parnassianisme) curent literar, ap`rut în ultimele decenii ale sec.al XIX-lea în Fran]a, care cultiv` o poezie pictural`, cu o construc]ie impersonal`,obiectiv`, rece [i savant`. [...] Imixtiunea sentimentului în textul literar este evitat`, iaraccentul este pus pe contempla]ie, descriere [i comentariu. Inspira]ia savant` [iintelectual` se va r`sfrånge asupra tematicii (descrierea unor opere de art` sauobiecte de pre], repovestirea unor mituri sau legende, uneori medita]ia filozofic`), dar[i la nivel stilistic (un stil pre]ios, [lefuit, un vocabular ales, cizelat, c`utat)
RReeppeerree ccrriittiiccee• Mircea Scarlat – Ion Barbu – poezie [i deziderat, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1981: „E
u[or s` mergi pe c`i b`tute, dup` cum, în unele privin]e, e facil s` fii precursor. IonBarbu a reu[it lucrul cel mai important: s` fie contemporan cu cei mai ilu[tri dintrecontemporanii lui. Gåndea în spiritul timpului s`u [i atitudinea fa]` de memoriacultural` îi indic` foarte clar atitudinea fa]` de prezent”
• Nicolae Manolescu, Teme, Ed. Carte Romåneasc`, Bucure[ti, 1971: „Eclectismuleste indiciul cel mai bun c` un poet face din idei, din mituri concrete, din ritualuri,simple suporturi metaforice. Neoplatonismul lui Barbu e mai curånd poetic decåtfilozofic [i în orice caz el poate fi l`rgit de cea mai sumar` analiz` a motivelor”
• Tudor Vianu, Introducere în opera lui Ion Barbu, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1970:„Povestea cere deci s` fie transportat` [i în]eleas` într-un plan simbolic. {i de faptînsu[i numele personajului principal con]ine o aluzie de acest` natur`. Riga Cryptoeste cel t`inuit (cryptos), cugetul închis în sine, „inim` ascuns`”, cum poetul însu[i îldenume[te. Nu este desigur o întåmplare c` personajul este o ciuperc`. Faptul de afi pus sufletul lui Crypto în trupul pl`pånd al unei criptograme este rezultatul uneia dinacele intui]ii delicate în via]a naturii, capabil` s` surprind` coresponden]ele ei celemai misterioase, cum numai poe]ilor le e îng`duit. Cåt despre lapona Enigel, eapoart` frumosul nume t`t`resc al råului Ingul, afluentul Bugului rusesc [i justific`,pån` la un punct, reprezent`rile asociative ale acestor regiuni nordice, din careeroina este presupus` a descinde. Înso]irea trec`toare a craiului Crypto este a uneicon[tiin]e care prefer` a se retrage în sine, în acel univers ideal, care va r`måne de-aici înainte al poeziei lui Barbu. Am spune c` odat` cu Riga Crypto se producesepararea de lumea exterioar`, luminat` de clarit`]ile soarelui [i se deschide poartac`tre un univers atåt de interior încåt orientarea în mijlocul lui devine ” plin` dedificult`]i”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
209
1 Daniela Zaharia, Cezar Zaharia, Dic]ionar de terminologie literar`, Casa Editorial` Demiurg,Ia[i, 2002
JOC SECUNDde Ion Barbu
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee1. art` poetic` (fr. poetique, lat. poetica, gr.poietiki) : termenul desemneaz` o lucrare
teoretic` referitoare la principiile, limitele, legile esen]iale ale artei literare, îngeneral, ale poeziei, în special. Poetica poe]ilor are îndeob[te caracterul uneijustific`ri a propriei arte [i o marcat` tendin]` programatic` [i polemic`.
2. Apolinic [i dionisiac (de la numele zeilor Apollo [i Dionysos) – categorii esteticeformulate de filozoful german Nietzsche (1844-1900) în lucrarea Na[terea tragedieidin spiritul muzicii, în leg`tur` cu arta greceasc`, îns` cele dou` atitudini pot fiaplicate [i la alte crea]ii artistice din toate timpurile. Principiul apolinic reprezint`atitudinea contemplativ`, gåndirea senin`, întemeiat` pe echilibru, armonie [im`sur`, în opozi]ie cu principiul dionisiac, principiu dinamic [i de tr`ire dezl`n]uit`a for]elor incon[tiente, desc`tu[are a instinctului.
3. ermetism / hermetism (fr. hermetisme): este o tendin]` manifestat` în literaturamodern` de încifrare a mesajului artistic, prin folosirea unui stil obscur, greu dedecodat. Din punct de vedere etimologic, termenul ermetism trimite c`tre mitologiagreac`, mai precis c`tre reprezentarea zeului Hermes Trismegistul, de]in`torulsecretelor din domeniul magiei [i al astrologiei, zeu al cuvåntului, dar al cuvåntuluicu propriet`]i. Raportat la poezie, implic` ideea de încifrare, de expresie abscons`sau comunicare sibilinic`. Creatorul poeziei ermetice moderne r`måne poetulStephane Mallarme, iar pentru literatura romån` este Ion Barbu care, prin volumulJoc secund, propune o ermetizare a liricului trecånd prin matematici.
4. catharsis (gr. katharsis, purificare): concept estetic formulat pentru întåia oar` deAristotel, exprim` purificarea sufletului spectatorilor de orice pasiune, de oriceata[ament la contingent / purificarea sufletului prin art`
IIII.. CCoonntteexxttuuaalliizzaarreeaa ooppeerreeiiÎn 1930 îi apare lui Ion Barbu singurul volum de poeme care s-a dovedit a fi un
adev`rat moment de cotitur` în poezia romåneasc`, intitulat Jooc seecund. De[i nucon]ine decåt 38 de poezii, cele mai multe de dou` sau trei strofe, acest volum a fostsuficient pentru a-l impune definitiv pe Ion Barbu printre cei mai mari poe]i ai literaturiiromåne. Noutatea viziunii artistice, limbajul metaforizat, expresia ermetic` au generatnumeroase reac]ii din partea criticii literare, toate acestea însumate dånd imaginearotund` asupra unei c`r]i înc` nedescifrate în toat` profunzimea ei.
Poetul, dar [i matematicianul Ion Barbu / Dan Barbilian nu se revendic` dinmodernism, c`ci inten]ia sa este aceea de a impune o formul` original` a unui nouumanism, avînd ca punct de plecare viziunea geometric` apolinic`: „Totu[i gåndireagreac` se exprim` nu numai mitic, în fabul`, dar [i direct, în teoreme. Poarta prin carepo]i aborda lumea greac` – f`r` de a c`rei cunoa[tere, dup` p`rerea mea, culturacuiva nu poate fi socotit` complet` – nu este obligatoriu Homer. Geometria greac` eo poart` mai larg` din care ochiul cuprinde un peisaj auster, dar esen]ial”1
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
210
1 Dan Barbilian, Forma]iunea matematic`, în OOppera matematic` – Geometrie, vol.I Ed. Didactic`[i Pedagogic`, Bucure[ti, 1967
Apreciind originalitatea poeziei lui Ion Barbu în contextul literaturii europene, criticulMarin Mincu1 realizeaz` o interesant` discu]ie pe marginea a dou` concepte aparentidentice: ermetism / hermetism. Dac` ermetismul construie[te un mesaj poetic lipsit delirism, a[a cum se întålne[te în poezia lui Stephane Mallarme, hermetismul presupuneun mesaj care nu se comunic` direct, ci se încifreaz` prin simbol [i metafor`.Descifrarea acestuia impune o ini]iere în domeniul Cunoa[terii. Chiar dac` se ob]ine oconcentrare maxim` a formulei poetice, hermetismul devine punctul de plecare al unorinterpret`ri multiple: „Dac` o poezie admite o explica]ie, ra]ional admite o infinitate. Oexegez` nu poate fi deci în nici un caz absolut`.”2
Unul dintre exege]ii operei barbiene, Basarab Niculescu3, cel care realizeaz` adoua monografie dedicat` lui Ion Barbu la mai bine de treizeci de ani de cea a lui TudorVianu4, identific` în volumul Joc secund o adev`rat` cosmologie sus]inut` de treigrupuri de simboluri pe care le nume[te ternare:
- ternarul miturilor fondatoare: Oglinda , Soarele [i Nunta;- ternarul culorilor asociate celor trei mituri: albastrul, galbenul [i verdele;- ternarul etapelor de autocunoa[tere: Mercur, Venus,Soare.Aceste ternare, apreciaz` criticul, faciliteaz` întålnirea poeziei cu matematica:”Oricåt
ar p`rea de contradictorii ace[ti doi termeni la prima vedere, exist` undeva, în domeniulînalt al geometriei, un loc luminos unde se întålne[te cu poezia”5. În literaturauniversal` doar Omar Khayyam (1050-1123), matematician [i poet genial, în rubaiatelesale a mai reu[it aceast` simbioz` între matematic`, astronomie [i poezie.
Tot Basarab Niculescu, într-un articol intitulat Ion Barbu – Aspecte transdisciplinareale operei6 remarca faptul c` volumul Joc secund este „o bijuterie atransdisciplinarit`]ii”, Ion Barbu realizånd „proiectul unui nou umanism [i al unei noiculturi”. Din p`cate, volumul apare prea devreme pentru a fi receptat la adev`ratadimensiune cultural`, fiindc` transdisciplinaritatea este o teorie relativ recent`,problematica fiind formulat` cu claritate abia în 1968, primul care a folosit termenulfiind Jean Piaget (1896 – 1980)
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
211
1 Marin Mincu, OOppera literar` a lui Ion Barbu, Ed. Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 19902 Ion Barbu, Pagini de pproz`, cap. Note pentru o m`rturisire literar`, Editura pentru Literatur`,
Bucure[ti, 19683 Basarab Niculescu, Ion Barbu – Cosmologia „„Jocului secund”, Editura pentru Literatur`,
Bucure[ti, 19684 Tudir Vianu, Ion Barbu, Ed Cultura Na]ional`, Bucure[ti, 19355 Ion Barbu, Pagini de pproz`, cap. „De la geometrie la poezie”, Editura pentru Literatur`,
Bucure[ti, 19686 Comunicare prezentat` la Colocviul Interna]ional „Romanite et Roumanite”, Paris, Sorbona,
22-26 apr. 1991, text publicat în „Caiete Critice”, Bucure[ti, nr.5, 2004, versiune romåneasc`,Pompiliu Cr`ciunescu.
Din ceas, dedus adåncul acestei calme creste, Intrat` prin oglind` în måntuit azur,T`ind pe înecarea cirezilor agreste,În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridic` însumareaDe harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi {i cåntec istove[te: ascuns, cum numai marea Meduzele cånd plimb` sub clopotele verzi.
Poezia Din ceas dedus... deschide volumul Joc secund [i este, al`turi de Timbru [iGrup, o art` poetic`, închizånd în cele opt versuri întreaga concep]ie a lui Ion Barbudespre menirea poetului [i rolul poeziei.A[a cum observa Mihail Sebastian, artapoetic` barbian` „pleac` de la o în]elegere abstract` a lumii. [...] Ea nu [tie s` prind`[i nici nu se sile[te s` prind` imaginea direct` a vie]ii, trecerea dezordonat` a clipelor,înv`lm`[ela lucrurilor [i a sentimentelor. Nu [tie s` prind`, adic`, nimic din ceea ce arputea numi jocul prim al existen]ei. […].Poezia d-sale caut` coheren]`, caut` unitatea,caut` principiul. Via]a e o întåmplare, arta e o disciplin`” 1
În viziunea artistului, orice poet trebuie s` fie, în egal` m`sur`, un magician [i untehnician al cuvåntului, a[adar s` st`påneasc` arta de a crea [i s` fie con[tient detravaliul actului poetic. În m`rturisirile sale literare, Ion Barbu nota faptul c` poeziatrebuie „s` treac` deasupra oric`rui accident” iar stilul ei trebuie s` fie „intemporal [iceresc”. De aceea idealul s`u poetic a fost acela ca în versurile sale s` redea”echivalentul unor st`ri absolute ale intelectului [i viziunii”. Din acest punct de vedereBarbu se situeaz` în descenden]a unor poe]i precum Ch. Baudelaire, A. Rimbaud,Edgar Allan Poe.
Întregul efort creator al poetului a avut drept scop final ridicarea la „modulintelectual al Lirei”, a[a cum îi scria prietenului s`u, Tudor Vianu: „M` hot`råi, eu suntun mare poet. A[teapt`. Nu în sensul curent de versificator. Cuvåntul m` stinghere[te,îl månuiesc cu prea mari timidit`]i sau prea mari îndr`zneli, nu am sentimentul just alvalorii muzicale [i nu parvine s`-mi acopere inten]ia. F`r` un anumit noroc, cevasinceritate [i abilitate de disociator, a[ fi sigur un poet-fetus. Materialul meu veritabil eActul. Aici evoluez ca un vultur, sînt un maestru”2. Se observ` c` Barbu scrie Actul cumajuscul`, referindu-se, fire[te, la Crea]ie (în latin` ago, agere,egi, actum – a face, acrea, sinonim cu poeo din greac`). El se confeseaz` prietenului s`u, spunåndu-i c` laacest nivel al Cunoa[terii va evolua ca un maestru, fapt care se va concretiza prinîntreaga sa oper`.
Tema poemului este Crea]ia, imaginea unei lumi purificate prin reflectarea înoglind`. G. C`linescu apreciaz` c` textul care deschide programatic volumul este”ocugetare clar`, în limbaj dificl, arta poetic` a liricului: Poezia (adåncul acestei calme
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
212
1 Mihail Sebastian, Cuvåntul, an IV, nr.1763 /19.03.19302 Ion Barbu, Scrisoare din Gottingen, 18 mai 1922.
creste) este o ie[ire (dedus) din contingent (din ceas) în pur` gratuitate (måntuit azur),joc secund, ca imaginea cirezii resfrånt` în ap`. E un nadir latent, o oglindire a zenituluiîn ap`, o sublimare a vie]ii prin retorsiune” ”1.
Titlul Din ceas dedus... sau Joc secund, dup` al]ii (poetul nu i-a dat un titlu, inten]iasa fiind de a-i l`sa cititorului libertate deplin` în a explora acest univers unic pe care i-l dedic`), reflect` un adev`rat program ideatic subordonat misterului artei v`zut` ca jocneprih`nit ( secundavi, în latina cult`, înseamn` care urmeaz`, trimitere la imagineapur` a lumii reflectate).
Poezia este structurat` în dou` catrene cu m`sura versurilor de 14 silabe [i rim`încruci[at` (a,b,a,b), limbajul poetic metaforizat încifrånd ideile [i simbolurile.
Incipitul textului, Din ceas dedus... con]ine o metafor` construit` cu un termenmatematic (dedus) care îns` dezvolt` un sens conotativ. Poetul anun]` astfel ununivers al esen]elor, dezvoltat pe alternan]a Real – Abstract. Dincolo de text, intuiminfluen]a filozofiei platoniciene – lumea ideilor fiind tocmai aceast` lume reflectat` înoglind`. Simbolul oglinzii, foarte bogat în cultura lumii, este pus în leg`tur` curevelarea adev`rului, a purit`]ii: „Aceste r`sfrångeri ale Inteligen]ei sau Cuvåntuluiceresc fac din oglind` simbolul ce reflect` Inteligen]a creatoare. [...] Pe plan maigeneral ea este consecin]a celei mai înalte experin]e spirituale”2
Prin actul creator, poetul iese din temporalitate [i intr` în atemporalitate („Din ceasdedus”), se înal]` c`tre Frumosul artistic, „calmul” fiind sinonim cu extazul estetic: „Dinceas dedus, adåncul acestei calme creste, / Intrat` prin oglind` în måntuit azur, / T`indpe înecarea cirezilor agreste, / În grupurile apei, un joc secund mai pur.”
Poarta magic` dintre realitate [i iluzie, oglinda, filtreaz` imperfec]iunile lumii reale[i faciliteaz` construc]ia unei alte lumi simetrice, dar „måntuit`”, purificat`, o lumeeliberat` de timp. Poetul se elibereaz` el însu[i de tr`irea instinctual`, dionisiac`(agrest – s`lbatic, din lat. agrestum) spre a atinge o nou` dimensiune, cea aIntelectului pur, apolinicul. Se configureaz` astfel o serie de antiteze: temporal /atemporal; apolinic /dionisiac.
Atitudinea ludic` nu implic` doar ideea de „joc al cuvintelor”, ci mult mai mult.Plecånd de la Aristotel care sesizeaz` înc` din Antichitate c` arta, prin faptul c`trasfigureaz` via]a, e un joc, Ion Barbu consider` c` via]a e jocul prim, iar crea]ia e jocsecund: „În grupurile apei, un joc secund mai pur”. Eliminånd tot ceea ce înseamn`sentiment, poezia devine act intelectual, atinge starea de chatarsis :”Poetul asociaz`crea]ia cu un act de tripl` modificare a realit`]ii: imaginea real` e receptat` subiectiv,apoi transfigurat` artistic [i înc` o dat` modificat` prin imagini voit criptice”3.
Cea de-a doua strof` se deschide cu o construc]ie exclamativ` cu valoare deinvoca]ie:”Nadir latent”, prin care se sugereaz` concep]ia matematic` a lui Ion Barbudespre crea]ia liric`. Dac` avem în vedere defini]ia astrologic` a nadirului – punctulimaginar cel mai înalt pe bolta cereasc`, diametral opus zenitului - în]elegem c` poeziase reg`se[te doar în acest spa]iu infinit, nadirul devenind astfel puntul înalt alIntelectului pur.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
213
1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini [i ppån` în pprezent, Ed. Minerva, Bucure[ti, 19852 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic]ionar de simboluri, Ed. Artemis, Bucure[ti, 19953 Doina Ru[ti, Dic]ionar de teme [i simboluri din literatura romån`, Ed. Univers Enciclopedic,
Bucure[ti, 2002
Epitetul „latent”, surprinz`tor asociat nadirului, î[i descifreaz` semnifica]ia prinetimologie – lateo, latere (lat.)= a ascunde – reveleaz` acum sensul oglindirii,eliberarea de spaima dublului. În fiecare dintre noi exist` într-o form` latent`, ascuns`aceast` aspira]ie spre înalt, îns` lumea dedus`, intuit` se reveleaz` doar Ini]iatului,doar celui care, printr-un [ir de oglinzi, recompune armonia universului: Poetul ridic`însumarea / De harfe r`sfirate ce-n zbor invers le pierzi / {i cåntec istove[te”. Numaipuritatea numerelor, „însumarea”(Pitagora spunea c` universul întreg [i toate p`r]ile luise abstractizeaz` în numere – Totul este num`r -), asociat` cu muzica:”harfer`sfirate”, „cåntec istove[te”, mai poate armoniza esen]ele [tiute [i ne[tiute aleuniversului.
De[i s-a disociat de Arghezi pe care l-a numit „poet refuzat de Idee”, Barbu seîntålne[te cu acesta în linia artei v`zut` ca trud`, ca jertfire, metafora „cåntecistove[te” însumånd [i sensul des`vår[irii actului creator.
Poezia este, de asemenea, pentru Ion Barbu [i o experin]` deschis` zborului, îns`calea ei se reveleaz` doar celor care pot s` se desprind` de contingent, altfel, ceeace ar trebui s` devin` în`l]are, devine „zbor invers”, sinonim mesajului criptic (care serefuz` descifr`rii).
Metafora din ultimul vers închide rotund concep]ia poetului despre menirea poeziei:ea trebuie s` sintetizeze esen]ele, s` însumeze atåt fenomenele concrete, cåt [isemnifica]iile lui abstracte [i s`-[i conserve ceea ce îi este propriu – inefabilul.Asemenea meduzelor, ca ni[te „clopote verzi”, care î[i p`streaz` frumuse]ea doar înlumea lor, creånd o alternativ` a cerului cu stele, tot astfel poezia transpune artisticrealitatea, atr`gånd privirile pån` în adåncurile-i misterioase.
Esen]ializarea percep]iei lirice, transcederea realului în spa]iul Cunoa[teriiPure,stilizarea imaginii poetice pån` ce ajunge s` exprime ideea în forma cea mai pur`reprezint` elementele particulare ale discursului liric barbian.
A[adar, Ion Barbu pledeaz` pentru reîntoarcerea poeziei la func]ia sa originar` pecare o avea în Antichitate, aceea de a contura o viziune asupra unit`]ii universului,r`spunzånd la întreb`rile esen]iale ale omenirii: ”În poezia mea, ceea ce ar putea trecedrept modernism, nu este decåt o înnodare cu cel mai îndep`rtat trecut al poeziei: odapindaric`”1
RReeppeerree ccrriittiiccee• Radu Gyr, Caaleendaarul meeu: prieeteenii, moomeentee [i aatitudini liteeraaree, edi]ie îngrijit` , cu
o prefa]` biobibliografic` de Ion Popi[tenu, Ed. ExPonto, Constan]a, 1996: „Înalt, cuumerii pu]in apleca]i, Barbu avea figur` levantin`, de negustor armean; musta]a, ande an mai stufoas`, î[i l`sa col]urile peste marginile gurii; fruntea mare, de savant, îilumina îns` chipul oache[ [i auster.[…] În cercul familiei, matematicianul – algebric,adesea, chiar în lirica sa, - devenea, surpriz`!, un pl`cut [i volubil convorbitor; gravul[i distantul „cap[ist” se transforma într-o „rud`” amabil` [i tandr`. Din prima zi afamilialei întålniri, pretinsul [i binevoitorul meu „v`r” mi-a pledat, cu o nepre]uit`înfl`c`rare, cauza „poeziei pure”, c`utånd s` m` converteasc` [i s` m` fac` adeptullui Mallarme [i Paul Valery. I-am r`spuns, cu oarecare sfial`, c` „poezia pur`”, înciuda muzicalit`]ii vocabulelor [i a celestei ei frumuse]i diamantine, mi se pare, totu[i,rece [i necomunicativ`. Prea cerebral`, prea lucrat` în atelier. M-a privit îndelung,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
214
1 Ion Barbu, op cit.
oglindind în ochi deopotriv` mirare, comp`timire [i dojan`, fa]a i s-a în`sprit u[or,apoi mi-a întors spatele [i, cåteva minue nu mi-a mai adresat un singur cuvånt. Dup`ce, prin t`cerea de ghea]`, îmi ar`tase totala dezaprobare, marele [i capriciosul meu„v`r” m-a privit din nou, de data aceasta îng`duitor [i afabil, abandonånd iritantulsubiect al „poeziei pure”, a început s`-mi vorbeasc` despre elevatele zone alematematicilor...tot pure.”
• Marian Papahagi, Eroos [i utoopiee, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999: „Deschidem aici oparantez` privitoare la noul umanism bazat pe matematici în care credea Ion Barbu(„Se poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cuno[tin]e capabils` formeze omul, bazat îns` pe matematici? Sunt convins, c` da”). Forma]iaintelectual` nu trebuie s` aib` neap`rat ca fundament clasic pe Homer, ea poatepleca [i de la Euclid [i Arhimede.Cå[tigul pe aceast` cale e al esen]ializ`rii:„Geometria greac` e o poart` mai larg`, din care ochiul cuprinde un peisagiu auster,dar esen]ial”. Dar nu e mai pu]in adev`rat c` îl caracterizeaz` pe Ion Barbu opendulare între geometrie [i poezie ([i nu o sintez`, orice s-ar spune). Ambele nusunt îns` în]elese ca simple, trivializate ocupa]ii, ci ca necesit`]i (eventual databile)ale cunoa[terii: f`cåndu-[i autobiografia intelectual`, el poate spune la un momentdat: „...matematicile îmi devin tot mai mult o hran` neîndestul`toare [i interesulpentru literatur` se de[teapt`. Anii tulburi ai r`zboiului fixeaz` acest` stare”.[…]M`rturisirii dintåi îi poate corespunde accep]ia poeziei ca o sperat` poart` sprecunoa[tere, a[a cum geometria greac` era o alt` poart` mai larg` [i mai sigur`”
• Mircea Scarlat, Ioon Baarbu – pooeezziee [i deezzideeraat, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1981: „Dinceeaas deedus.... este o defini]ie a poeziei [i a actului poetic. În poetica metaforicexprimat` de Ion Barbu se face aluzie la o sum` de virtualit`]i cufundate într-un punctdiametral opus zenitului. Aceast` sum` este contingentul perceptibil senzorial. Darpoezia e sublimarea vie]ii (G. C`linescu), deoarece „:Poetul ridic` însumarea / Deharfe r`sfirate ce-n zbor invers le pierzi / {i cåntec istove[te...” [...]P`måntul însu[i proclam`, veste[te, gånde[te [i vegheaz` însumarea virtualit`]ilor
(„harfe r`sfirate”) poetice existente care, în lipsa artistului s-ar pierde („în veac”) dincauza dispers`rii lor. Rostul poetului ar fi deci surprinderea [i – act deliberat –organizarea în rostire a acestor virtualit`]i. De subliniat îns` c` nu e vorba de sum`,ci de omogenizare intuitiv`, a c`rei obiectivare în scris este rodul unui efortdeliberat.”
• Ioana Em. Petrescu, Coonfiguraa]]ii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981: „În absolut,Universul nu cunoa[te sus [i jos, înalt [i adånc. Dep`[ind iluzia antropocentrist`,gåndirea (gåndirea matematic` sau cea poetic`) va construi o natur` secund`,cogital`, care e un model inteligibil al lumii.În acest model barbian, lumea e gåndit`, la modul matematic, în modul – adic` învalorile absolute ale m`rimilor reale, f`r` a se lua în considerare semnul lor algebric.„
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
215
216
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee• Termenul tradi]ionalism provine din fr. tradi]ionalisme.• Termenul are, cf. Dic]]ioonaarului eexplicaativ aal limbii roomånee, dou` accep]ii / sensuri:
1. Sens larg – Ata[ament (exagerat) fa]` de tradi]ie; atitudine dictat` de acestata[ament.
2. Sens restråns – (În mi[carea cultural` [i literar`) Tendin]` excesiv` spre folclor,istorie etc., care se opune modernismului [i respinge ideea de civiliza]ie,supraevaluare a tradi]iei.
Tradi]ionalismul se define[te drept o mi[care literar`, care s-a manifestat în perioadainterbelic` [i a c`rei doctrin`/ideologie s-a structurat în paginile revistei Gåndirea.
IIII.. CCoonntteexxttuuaalliizzaarreeTradi]ionalismul interbelic este anticipat de dou` curente de la începutul secolului
al XIX-lea - s`m`n`torismul [i poporanismul, care au fost promovate de revisteleS`m`n`torul (1901) [i Via]a romåneasc` (1906).
Revista Gåndirea a v`zut lumina tiparului la Cluj, sub coordonarea lui CezarPetrescu [i D. I. Cucu, iar din 1922 s-a mutat la Bucure[ti. Apare, cu mici întreruperi,pån` în 1944. Cel care confer` revistei adev`rata dimensiune de tribun` atradi]ionalismului este Nichifor Crainic, directorul acesteia, din 1926.
Ideile promovate de colaboratorii revistei se opun ideilor moderniste formulate înpaginile altei reviste importante din epoc`, Sbur`torul, conduse de criticul [i istoriculliterar Eugen Lovinescu. Ele se refer`, în principal la delimitarea conceptului despecific na]ional, precum [i la afirmarea acestuia în literatur`, în cultur`.
Reevooltaa foondului noostru neelaatin de Lucian Blaga, „„Isus în ]]aaraa lui” (1923), „„Paarsifaal” (1924)[i „„Seensul traadi]]ieei” (1929) de Nichifor Crainic pot fi considerate articole programatice. Înarticolul Seensul traadi]]ieei, autorul subliniaz` particularit`]ile culturii romåne[ti, printre careautohtonismul [i ortodoxia: „Peste p`måntul pe care am înv`]at s`-l iubim din„Sem`n`torul” noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii ortodoxe. Noi vedemsubstan]a acestei Biserici amestecat` pretutindeni cu substan]a etnic`.”
În viziunea lui Ion Pillat, tradi]ia dezv`luie complexitatea originii unui popor [iconfer` timbru autentic unei opere, promovånd valoarea na]ional` la dimensiuneacelei universale. El afirm`, printre altele: „Exist` o tradi]ie vie, o tradi]ie dinamic`,creatoare [i comprehensiv` […] [i o tradi]ie moart`, o tradi]ie static`, steril` [ineîn]eleas`. Una e original` întotdeauna, fiindc` porne[te din fundul sufletului nostru;alta închis` inova]iilor celor mai fire[ti, nu face decåt s` prelungeasc`, osificånd-o, oimita]ie luat` cåndva de la str`ini.”1
Poezia tradi]ionalist`
55
1 Ion Pillat, Tradi]ie [i literatur`, în Opere I-IV
Reprezentan]ii tradi]ionalismului: • în poezie: George Co[buc, Octavian Goga, Aron Cotru[, {t. O. Iosif, Aron Cotru[,
Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Radu Gyr;• în dramaturgie: Barbu {tef`nescu Delavrancea, Nicolae Iorga;• în proz`: Constantin Stere, Calistrat Hoga[, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu [.a.
La casa amintirii cu-obloane [i pridvor,P`ienjeni z`brelir` [i poart`, [i z`vor.Iar hornul nu mai trage alene din ciubucDe cånd luptar`-n codru [i poteri, [i haiduc.În drumul lor spre zare îmb`trånir` plopii.Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.Ner`bd`tor bunicul påndise de la scar`Berlina leg`nat` prin lanuri de secar`.Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, [i din berlin`S`ri, sub]ire,-o fat` în larg` crinolin`.Privind cu ea sub lun` cåmpia ca un lac,Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.Iar cånd deasupra casei ca umbre berze cad,Îi spuse Sbur`torul de-un tån`r Eliad.Ea-l asculta t`cut`, cu ochi de peruzea...{i totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.{i cum [edeau... departe, un clopot a sunat,De nunt` sau de moarte, în turnul vechi din sat.Dar ei, în clipa asta sim]eau c`-o s` r`mån`...De mult e mort bunicul, bunica e b`trån`...Ce straniu lucru: vremea! Deodat` pe pereteTe vezi aievea numai în [tersele portrete.Te recuno[ti în ele, dar nu [i-n fa]a ta,C`ci trupul t`u te uit`, dar tu nu-l po]i uita...Ca ieri sosi bunica... [i vii acuma tu:Pe urmele berlinei tr`sura ta st`tu.Acela[i drum te-aduse prin lanul de secar`.Ca dånsa tragi, în dreptul pridvorului, la scar`.Sub]ire, calci nisipul pe care ea s`ri.Cu berzele într-ånsul amurgul se opri...{i m-ai g`sit, zåmbindu-mi, c` prea naiv eramCånd ]i-am [optit poeme de bunul Francis Jammes.Iar cånd în noapte cåmpul fu lac întins sub lun`{i-am spus Balada lunei de Horia Furtun`,M-ai ascultat pe gånduri, cu ochi de ametist,{i ]i-am p`rut romantic [i poate simbolist.{i cum [edeam... departe, un clopot a sunat. Acela[i clopot poate . în turnul vechi din sat...De nunt` sau de moarte, în turnul vechi din sat.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
217
EEttaappee aallee ccrreeaa]]iieeii ppiillllaattiieenneeIon Pillat (1891-1945) str`bate ca artist un drum lung, al c`ut`rii de sine, al
descoperirii formelor, temelor [i motivelor poetice, care s`-l exprime direct [i total. Poet[i c`rturar, „colec]ionar pios de poezie, bibliofil [i bibliograf înfrigurat, mereu în curentcu progresele specialit`]ii”.1 el [i-a rotunjit crea]ia poetic`, reluånd [i regrupåndsuccesiv poemele. Astfel, a devenit evident` substan]a ciclic` a viziunii sale.
Potrivit propriilor m`rturisiri, opera sa str`bate trei mari etape:1. Debuteaz` editorial, aproape concomitent, cu dou` volume, în 1912, unul în proz`
(un poem în proz`), Pooveesteeaa ceelui din urm` sfånt, scos la Paris, „a la BelleEdition”, [i altul, de versuri, Vis`ri p`gånee, la Minerva. Peste cå]iva ani, în 1914,apar Eteernit`]]i dee-oo clip`, apoi Am`giri (1916) [i Graadinaa intree zziduri (1919). Acestevolume ilustreaz` etapa de tinere]e, parnasian–simbolist`, a[a cum noteaz` poetulîntr-o „diagram`” poetic`, raportåndu-se la direc]iile poeziei romåne[ti din preajmar`zboiului. Volumele de maturitate Pee Argee[ în sus, 1923, Saatul meeu, 1925,Biseericaa dee aalt`daat`, 1926, Limpeezzimi, 1928 - cuprind poezii din puritatea„p`måntului spiritualizat în vreme, a timpului materializat în amintire,” (Ion Pillat,M`rturisiri liteeraaree, organizate de D. Caracostea, Buc, Ed. Minerva, 1971).
2. În volumele Caaieetul veerdee (1932), Scutul Mineerveei (1933), Pooeemee într-uun veers(1935) }`rm pieerdut (1937) Umbraa timpului (1940), Baalcic, (1940), Împliniree(1942) etc. încearc` o experien]` liric` pe t`råmul clasicismului, cu largi ecouriîn arta sa. Era firesc, pentru un artist cu structura lui, ca valorile clasice s` fie unmodel, dar [i o surs` de împrosp`tare a lirismului. Poetul se redescoper` pe sineîn inflexiunile armoniilor grece[ti.
Aci soosi pee vreemuri face parte din volumul Pee Argee[ în sus (1923), volum cu careIon Pillat se înscrie în valorile/tr`s`turile tradi]ionale: tema [i motivele poetice,imaginarul poetic constituit din viziunea asupra spa]iului autohton, rustic (imaginea„casei amintirii” con]ine elemente de arhitectur` popular`, cåmpia, „lanul de secar`”),din iriz`rile folclorice [i istorice („poteri [i haiduc”); sensibilitatea metafizic`, religioas`(„... un clopot a sunat,/ De nunt` sau de moarte...”). Poetul recruteaz`, aproapeinsesizabil, din straturile folclorice (factor tradi]ional de baz`) exact elementele caretrimit la spiritualitatea creatorului popular „{i totul [...] ca-n basme se urzea”, la zoneleobscure, ambigue, de natur` s` comunice un etimon muzical: „[...] departe, un clopota sunat”. Inflexiunile de mare puritate liric` ale textului cresc [i din aceste sugestiitradi]ionale pentru care poetul a nutrit o statornic` admira]ie.
Adeziunea poetului la un astfel de tip de poezie este semnificativ` pentruîn]elegerea liricii sale în totalitate. De altfel, G. C`linescu noteaz`:„Originalitatea,savoarea acestei poezii nu pot fi contestate [i Pee Argee[ în sus este unul dinmomentele lirice fundamentale de dup` r`zboi.”2, iar Nicolae Manolescu sus]ine ideeavaloroas` a consonan]ei, în poezia lui Pillat, a tradi]ionalismului cu modernitatea:„Tradi]ionalismul din Pee Argee[ în sus a fost definit ca o autohtonizare a simbolismului.Este îns` în egal` m`sur` [i o modernizare a tradi]iei.”3
Poezia Aci soosi pee vreemuri dezvolt` tema medita]iei, cu accente elegiace, asupracurgerii ireversibile a timpului sau, cum spune poetul însu[i, a: „[...] p`måntuluispiritualizat în vreme, a timpului materializat în amintire”. Poetul particularizeaz` tema
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
218
1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini ppån` în pprezent, Ed. Minerva, 19822. G.C`linescu, op.cit.3. Nicolae Manolescu, Desppre ppoezie, Ed.Aula, 2002
printr-o figur` de construc]ie-paralelismul, care situeaz` cele dou` cupluri pedimensiunea iubirii ca ordo amoris [i prin motive poetice, specifice universului patriarhal.
Cuplurile, care fac [i re-fac lumea, prin gesturi arhetipale, instrumentate de Eros, cap`t`coeren]` estetic` prin formula lirismului obiectiv (utilizarea unor „m`[ti lirice”-bunicul [ibunica, surprinse în tr`irile lor: „Ner`bd`tor bunicul påndise de la scar`”; „Ea-l ascultat`cut`, cu ochi de peruzea”) combinat` cu lirismul subiectiv, care presupune confesiune [iimplicare afectiv` [i este subliniat prin m`rcile gramaticale ale persoanei întåi.
O micropoveste, cu sonorit`]i [i imagini simbolice, se deruleaz` prin interven]iaunei instan]e a comunic`rii(eu liric)care, plasåndu-se într-un plan poetic profund,contempl` trecerea timpului [i presimte moartea: „De nunt` sau de moarte, în turnulvechi din sat.” Eul enun]`tor nu se confeseaz` romantic, ci î[i proiecteaz` emo]iile [igåndurile, adic` viziunea despre lume, în mit sau în legend`.
Viziunea despre lume a lui Pillat se concretizeaz` într-un cronotop, în care reflec]iatrist` asupra vremelniciei umane tope[te trecutul în prezent, iar spa]iul setemporalizeaz`. Timpul este caracterizat de circularitate: „Ca ieri sosi bunica… [i viiacuma tu”, are un contur arhetipal tocmai prin recuren]a pove[tilor de dragoste, iarspa]iul are contur afectiv, este interiorizat [i marcat cel mai bine de „casa amintirii”,care: „[...] este, pentru Pillat, l`ca[ul afec]iunii primare, derivat al arhetipului incinteiintime, [i spunånd aceasta lumin`m firul antropologic al imaginarului.”1
Ion Pillat concepe spa]iul [i timpul atåt în linia tradi]iei cu iz folcloric (paseism,rusticitate, autohtonism, istorie) cåt [i în direc]ia modernit`]ii - evitarea idealiz`rii prinmedita]ia nostalgic` [i, uneori, ironic` asupra acestor categorii pe care se înscrieexisten]a uman`, dar [i asupra iubirii. Substratul reflexiv al poeziei îi ofer` eului liricposibilitatea de a se pozi]iona, în prima parte a poeziei, într-un fel de transcenden]`sau obiectivare. Ca un demiurg, el poate „vedea”, în timp [i spa]iu, imagini ale uneitradi]ii paradisiace, recuperate prin spirit, prin imagina]ie poetic`: „La casa amintirii cu-obloane [i pridvor,/P`ienjeni z`brelir` [i poart` [i z`vor. //Iar hornul nu mai trage alenedin ciubuc/De cånd luptar`-n codru [i poteri [i haiduc.”
Structural, opera se dezvolt` pe dou` planuri, trecutul (bunicul [i bunica) [iprezentul, unite prin amintire [i prin medita]ia asupra timpului. Structura de adåncimea textului se reflect` perfect în paralelismul situa]iilor, în rela]iile de opozi]ie, marcatede adverbe de timp precum „atunci”, „ieri” – „acum”, „clipa asta” [i de simetrie, înprezentarea celor dou` pove[ti de iubire:„Ca ieri sosi bunica… [i vii acuma tu”.
Compozi]ia poeziei este realizat` din [aptesprezece distihuri, un catren [i un versfinal, liber, organizate în trei p`r]i (prima parte–primele zece distihuri, a doua parte –catrenul intermediar, meditativ [i a treia parte–ultimele [apte distihuri). Versul final arerol de laitmotiv.
Titlul poeziei are aspectul unui enun] propozi]ional Aci sosi pe vremuri [i sus]inetema poeziei, oferind, în acela[i timp, o cheie de lectur` cititorului. Elementele deictice,spa]iale, temporale [i, chiar, sociale („aci”, persoana a III-a [i timpul perfect simplu alverbului [i structura „pe vremuri”) sunt simbolice [i contribuie la realizarea aceleiatmosfere de ambiguitate [i de vraj` specifice poeziei lirice.
Secven]ele lirice ale poeziei con]in o succesiune de imagini poetice vizuale [i/sauauditive:
• „casa amintirii” proiectat` în timpul str`vechi, încremenit` într-un spa]iu al uit`rii [ial t`cerii, al unei lumi apuse, cånd „luptar`-n codru [i poteri, [i haiduc”, „La casaamintirii cu-obloane [i pridvor,/P`ienjeni z`brelir` [i poart` [i z`vor.” Casa
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
219
1 Cristian Livescu, Introducere în oppera lui Ion Pillat, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980
reprezint` centrul lumii: „[…] casa este simbolul centrului existen]ial al omuluidevenit statornic..”1 P`ianjenul, prin ac]iunea lui de a ]ese pånza fin`, aproapeinvizibil`, în care î[i prinde du[manul, sugereaz` curgerea, fragilitatea fiin]eiumane în raport cu timpul: „[...] timpul care ucide pe nesim]ite.”2 Pånzasimbolizeaz` lumea aparen]ei, a iluziei, opus` realit`]ii [i esen]ei.
• sosirea bunicii Calyopi [i sosirea iubitei preg`tite de semnele îmb`trånirii [i aleschimb`rii naturii: „În drumul lor spre zare îmb`trånir` plopii”, „Sub]ire, calci nisipul pecare ea s`ri./ Cu berzele într-însul amurgul se opri…”. Structurile lingvistice „plopiiîmb`tråni]i” [i „amurgul se opri” sunt frumoase personific`ri ale naturii [i ale timpului.
• a[teptarea ner`bd`toare a bunicului simetric` a[tept`rii eului liric, dup` modelulritualului erotic eminescian din idile: „Ner`bd`tor bunicul påndise de lascar`/Berlina leg`nat` prin lanuri de secar`.” A[teptarea este [i o tem` liric`, careasociaz` sentimente [i tr`iri, uneori, contradictorii.
• rostirea poeziei: „Privind cu ea sub lun` cåmpia ca un lac,/Bunicul meu desigur i-a recitat „Le Lac”. //Iar cånd deasupra casei ca umbre berze cad, Îi spuse„Sbur`torul” de-un tån`r Eliad.//”; „Iar cånd în noapte cåmpul fu lac întins sub lun`/{i-am spus „Balada lunei” de Horia Furtun`//”, „{i m-ai g`sit, zåmbindu-mi, c`prea naiv eram/Cånd ]i-am [optit poeme de bunul Francis Jammes.//” Apelul la„poezie în poezie” sugereaz` evolu]ia formulelor estetice, dar [i importan]a arteiîn des`vår[irea pove[tii de dragoste. Ironia fin` existent` în versurile citatetempereaz` lirismul tr`irii, ferindu-l de exager`ri.
• sosirea iubitei, pe acelea[i locuri: „Acela[i drum te-aduse prin lanul de secar`,/Cadånsa tragi, în dreptul pridvorului, la scar`.” De[i cuplul este altul, casa [i drumulsunt acelea[i, sugestie reflexiv` a transform`rilor produse în sufletul omului desuccesiunea etapelor existen]iale. Drumul nu poate fi decåt o nuan]` a evolu]ieisufletului, spirala melcului în care se solidific`, pe scara universului, timpul. Elconduce la „casa amintirii”, topos romantic situat într-o geografie cosmicizat` [iîntr-un timp circular, etern.
• clopotul: „[...] este un emi]`tor de unde modulate care posed` o valoare liric`excep]ional` [...]”3 Clopotul are rolul de a unifica imaginile trecutului cu cele aleprezentului, potrivit unei viziuni a unit`]ii poetice proprii lui Ion Pillat. Este unsimbol al statorniciei, stabilind o rela]ie între cer [i p`månt: „[…] risipe[te limit`rilecondi]iei temporale.”4
Dintre versurile cu o mai mare înc`rc`tur` meditativ-rreflexiv`, re]inem: „Dar ei, în clipaasta sim]eau c`-o s` r`mån`…”, care sus]ine iluzia eternit`]ii omului prin iubire. Versulasociaz` imaginea cuplului mitic cu sentimentul ve[niciei [i încorporeaz` mitul în poezie.Versurile: „Ce straniu lucru: vremea! – Deodat` pe perete/ Te vezi aievea numai în[tersele portrete./ /Te recuno[ti în ele, dar nu [i-n fa]a ta,/ C`ci trupul t`u te uit`, dar tunu-l po]i uita…”, argumenteaz` cu rafinat` eleva]ie ideea c` omul are con[tiin]a timpuluiireversibil, ceea ce este marcat în planul expresiei cu sugestiile persoanei a II-a.
Versul final, izolat – laitmotivul poeziei: „De nunt` sau de moarte, în turnul vechi dinsat” – accentueaz` dramatismul vie]ii, acela[i sunet poate trimite la un nou început saula extinc]ie.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
220
1 Hans Biedermann, Dic]ionar de simboluri, Ed. Saeculum I.O., Bucure[ti, 20022 Doina Ru[ti, Dic]ionar de teme [i simboluri din literatura romån`, Ed. Univers Enciclopedic,
Bucure[ti, 20023 G. C`linescu, Universul ppoeziei, Ed. Minerva, Bucure[ti, 19734 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic]ionar de simboluri, vol.I-III, Ed.Artemis, Bucure[ti, 1995
Elementele de versifica]ie [i de prozodie contribuie la realizarea muzicalit`]iitextului. Sonorit`]ile vagi, ambigue sunt bazate pe strofele formate din dou` versuri, peritmul iambic [i pe rima împerecheat`.
Expresivitatea poetic` se realizeaz` printr-o îmbinare de tehnici [i mijloace:• limbajul clasicizat, u[or arhaic [i regional atunci cånd este evocat cuplul bunicul [i
bunica (ciubuc, poteri, haiduc, berlin`, crinolin`); elemente de onomastic` [i titluride opere literare care nuan]eaz` tr`irile [i le coloreaz` afectiv: Eliad, HoriaFurtun`, Francis Jammes [i „Sbur`torul”, „Le Lac”, „Balada lunei”; cuvinte [istructuri lingvistice cu o mare înc`rc`tur` simbolic` ce denumesc elementelecomponente ale imaginarului poetic pillatian: casa amintirii, clopot, drumul,cåmpia etc.
• regimul verbelor: alternarea timpului trecut (imperfectul - asculta, urzea, perfectulsimplu - sosi, s`ri, perfectul compus - a recitat, a sunat) al verbelor cu prezentul(trage, cad, recuno[ti) are rolul de a sugera c`, de[i timpul este ireversibil, iubireaface posibil accesul spre ve[nicie.
• paralelismul [i simetria situa]iilor descrise contureaz` o veritabil` ontologie liric`; • figurile de stil: epitetul berlina leg`nat`, personificarea „Iar hornul nu mai trage
alene din ciubuc”, metafora casa amintirii, compara]ia ca-n basme se urzea etc. În concluzie, poezia Aci soosi pee vreemuri de Ion Pillat ilustreaz` direc]ia tradi]ionalist`
formulat` de ideologii grupa]i în jurul revistei Gåndirea, prin medita]ia liric`, trist` asupratrecerii timpului, prin tendin]a de a induce cititorului st`ri de reflec]ie [i de reverie, prinvalorificarea inflexiunilor metafizice oferite de domeniul religios, prin utilizarea unuilimbaj popular [i regional, prin îmbinarea formelor lirismului obiectiv cu cele ale lirismuluisubiectiv [i, nu în ultimul rånd, prin cultivarea formelor de prozodie tradi]ionale. Poetul,în mod con[tient, se a[az` în linia unei genera]ii de arti[ti pentru care tradi]ia are unsens: „În raport cu istoria romåneasc` tradi]ia noastr` etern` î[i are sediul în popor [i înexpresia lui multipl` care e cultura popular` ca produs etnic. Ea st` într-un anume felde a poetiza, într-un anume fel de a plasticiza, într-un anume fel de a cånta, într-unanume fel de a filosofa, într-o anume atitudine fa]` de natura [i fa]` de Dumnezeu.”1
RReeppeerree ccrriittiiccee • Nicolae Manolescu, Deespree pooeezziee:, Ed. Aula, Bra[ov, 2002: „Ion Pillat este, în liric`, un
autor de „tablouri”; are o imagina]ie plastic` [i decorativ`, în al doilea rånd, poezia lui estetotdeauna „clar`”, „la vedere”, nepierzånd leg`tura cu sentimentul comun [i cump`tat al na-turii „legale”; în fine, este scris` aproape exclusiv în vers regulat [i are deseori form` fix`.”
• Z. Ornea, Traadi]]ioonaalism [i moodeernitaatee în deeceeniul aal treeileeaa, Ed. Eminescu,Bucure[ti, 1980: „Melancolia lui Pillat e a unui clasic care aspir` spre fundamenteleeterne. Trecutul devine, prin transfigurare, prezent [i cele mai durabile tablouri din PeeArgee[ în sus sunt create din aceast` izbånd` a prezentului asupra trecutului.”
• Nicolae Balot̀ , Artee pooeeticee aalee seecoolului XX:, Ed. Minerva, 1997: „În realitate, con[tiin]a lui IonPillat ne apare înzestrat̀ , înainte de toate, cu o apeten]̀ spre ordine. [...]Pillat e departe de a fiun r̀ zvr̀ tit. Spiritul de revolt̀ , cu anarhia spre care tinde avangarda contemporan ,̀ îi repugn .̀”
• Vladimir Streinu, Pooeezziee [i pooee]]i roomåni:, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1976: „...în volumulPee Argee[ în sus, care ne încredin]eaz` în chip deosebit de renun]area poetului lahoin`real` exotic`, lirismul lui Pillat are tocmai aceste dou` izvoare mai de pre]:sentimentul hora]ian al scurgerii vremii [i acela al copil`riei pierdute, care curg cåndîmpreun`, cånd deosebit.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
221
1 Nichifor Crainic, Sensul tradi]iei în Puncte cardinale în haos, Bucure[ti, Editura ,,Cugetarea’’
222
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee
1. Defini]ia conceptuluiConceptul de neomodernism se refer` la orient`rile din poezia romåneasc`,
sus]inute de autorii al c`ror debut literar se face în jurul anului 1960. Ceea ce sedezv`luie ca tendin]` estetic` opus` ideologiz`rii comuniste a literaturii [i se manifest`în intervalul 1960-1980 prime[te, în general, acest nume.
2. Diacronia doctrinei literareRefuzul steriliz`rii literaturii de ceea ce îi este caracteristic – gratuitatea ei sublim`,
imagina]ia, îndr`zneala inova]iei ca viziune [i limbaj, rela]ia insurgent` sau polemic`între]inut` cu realitatea – define[te spiritul genera]iei de poe]i care se afirm` acum, înplin` manifestare a „realismului socialist”. Criticul Eugen Simion îl consider` pe NicolaeLabi[ „buzduganul unei genera]ii”, cel ce redeschide calea poeziei spre sim]ireaautentic` [i spre expresia înnoitoare.
Fenomenul artistic cunoscut sub numele de neomodernism ilustreaz` un raport denecesar` continuitate cu marea tradi]ie literar` romåneasc` [i cu valorile liriciimoderniste.
Poezia neomodernist` însumeaz` orient`ri din cele mai diferite. Cåtevacaracteristici generale sunt:
• reîntoarcerea la marile teme ale literaturii;• reafirmarea primatului esteticului;• adåncirea în metafizic;• reinterpretarea miturilor;• caracterul provocator al abord`rii/ limbajului artistic;• ironia;• spiritul ludic;• cultivarea aspectelor banale ale existen]ei;• varietatea stilistic`.3. Reprezentan]i: Nichita St`nescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag,
Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.Nichita St`nescu (1933-1983) este al treilea mare spirit revolu]ionar din istoria
poeziei romåne[ti, dup` Eminescu [i Arghezi.C`ut`rile lui în materie de limbaj poetic iau forme dramatice. Artistul se str`duie[te
s` dea cuvintelor atributele vie]ii: trup, hran`, timp, destin. El creeaz` un „cosmos alvorbirii”.
Prima etap` a liricii sale cuprinde volumele Sensul iubirii (1960) [i O viziune asentimentelor (1964) care impun imaginea unei fiin]e însetate de iubire, tr`ind plenarstarea de armonie cu sine [i cu universul. Etapa a doua se define[te printr-un lirism
Poezia neomodernist`
66
reflexiv ce investigheaz` rela]ia omului cu lumea, cu timpul, cu limbajul [i cuprindevolumele: Dreptul la timp (1965), 11 elegii (1966), Oul [i sfera (1967), Ro[u vertical [iLaus Ptolemaei (1968), Necuvintele (1969), În dulcele stil clasic (1970).
Trecerea la a treia etap` de crea]ie se face prin volumul M`re]ia frigului (1972) [iacestuia îi urmeaz`: Epica Magna (1978), Opere imperfecte (1979) [i Noduri [i semne(1982). Principalele teme abordate sunt: actul crea]iei, timpul, moartea. Aceste volumede maturitate artistic` exprim` deconstruc]ia eului [i sentimentul tragic al existen]ei.
Nichita St`nescu î[i define[te crea]ia ca fiind o form` de poezie metalingvistic`,înf`ptuit` dincolo de cuvinte.
Î]i [tiu toate timpurile, toate mi[c`rile, toate parfumurile,[i umbra ta, [i t`cerile tale, [i sånul t`uce tremur au [i ce culoare anume,[i mersul t`u, [i melancolia ta, [i språncenele tale,[i bluza ta, [i inelul t`u, [i secunda[i nu mai am r`bdare [i genunchiul mi-l punîn pietre[i m` rog de tine,na[te-m`.
{tiu tot ce e mai departe de tine,atåt de departe, încåt nu mai exist` aproape –dup`-amiaza, dup`-orizontul,dincolo-de-marea...[i tot ce e dincolo de ele,[i atåt de departe, încåt nu mai are nici nume.De aceea-mi îndoi genunchiul [i-l punpe genunchiul pietrelor, care-l îngån`.{i m` rog de tine,na[te-m`.
{tiu tot ceea ce tu nu [tii niciodat`, din tine.B`taia inimii care urmeaz` b`t`ii ce-o auzi,sfår[itul cuvåntului a c`rui prim` silab` tocmai o spui,copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,råurile – mi[c`toare umbre ale sångelui t`u,[i pietrele, pietrele - umbre de piatr`ale genunchiului meu,pe care mi-l plec în fa]a ta [i m` rog de tine,na[te-m`. Na[te-m`.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
223
Apar]inånd genera]iei [aizeciste, prin anul debutului s`u literar dar [i princaracteristicile viziunii [i ale limbajului poetic, Nichita St`nescu este un alt excep]ionalreformator al concep]iei despre poezie, în general [i despre felul în care aceast` art`se folose[te de cuvånt pentru a exprima necuprinsul gåndului [i inefabilul emo]iei.Pentru el, ca [i pentru genialii s`i înainta[i, Eminescu [i Arghezi, autorii înnoirilorradicale din lirica noastr`, poezia este „mirajul totalit`]ii, rostire din interior în afar`,dup` ce formarea subiectului creator a parcurs traiectul invers, de progresiv`interiorizare”1.
Interiorizarea sus]ine dimensiunea reflexiv` a textelor lirice [i genereaz` adeseorinevoia autodefinirii prin arte poetice.
C`tree Gaalaateeeeaa este o art` poetic` inserat` în „Dreptul la timp” (1965), volum ceanun]` o alt` percep]ie asupra lumii [i a sentimentelor, marcat` de fiorul metafizic, deobsesia finitudinii [i a neputin]ei revel`rii sinelui în limbaj. Poezia apar]ineneomodernismului prin reflec]ia filosofic`, prin ilustrarea contradic]iilor interioare, prinreconsiderarea miturilor, prin combina]iile nea[teptate de concret [i abstract, prinambiguitatea limbajului, prin insolitul metaforelor [i al imaginilor artistice, prin refuzulconven]iilor prozodice.
Tema creatorului [i a operei de art` este dezvoltat` cu ajutorul unor motive literarecomune, cu o înf`]i[are spectaculos nou`: rug`ciunea (motiv întålnit [i la Eminescu orila Octavian Goga), comuniunea om-natur` (cu o frecven]` remarcabil`, de la poeziapopular`, la lirica romantic`, pån` la cea simbolist`), logosul, na[terea.
Întrucåt rela]ia acestui poet neomodernist cu limbajul este una necanonic`,motivele amintite se particularizeaz` nu numai prin contextul liric care le g`zduie[te, ci[i prin expresia artistic` nou`, cu aspect de incanta]ie magic`.
Viziunea despre lume pe care o transmite aceast` oper` dovede[te importan]a pecare Nichita St`nescu o acord` problemei poeziei/cuvåntului, în fapt actului deîntemeiere prin cuvånt. Poezia este, în concep]ia autorului, hemografie (scriere cusånge), „adic` scrierea cu tine însu]i” care se practic` astfel: „Te scrii pe tine pedin`untrul sufletului t`u mai întåi, ca s` po]i la urm` s` scrii pe dinafar` sufletelealtora”2. Ea este a[adar o form` de autocunoa[tere [i de cunoa[tere, tot atåt denecesar`, pentru poet, ca [i lichidul vital, pentru om. Existånd a[a de adånc în sinelecreator, ca orice organ anatomic, separa]ia creator-crea]ie este de neconceput.
Condi]ia vie]uirii artistului este îns`[i opera. Dac` într-unul din eseurile sale, N.St`nescu afirma c` un poet „este acela care na[te”, în C`tree Gaalaateeeeaa el schimb`perspectiva. Opera – principiu fertil – este aceea care îl z`misle[te, în påntecele ei, pecreator. R`sturnarea de roluri propune o viziune inedit` asupra operei care înceteaz`s` mai fie un „obiect”, intrånd în råndul fiin]elor cu existen]` autonom`, cu trup, voin]`[i sentimente proprii.
Poetul î[i asum` ipostaza f`tului nen`scut, a laten]ei ce tinde c`tre manifestare,c`tre întrupare, de aici [i titlul: C`tree Gaalaateeeeaa. Este evident faptul c` autorulneomodernist d` na[terii alte semnifica]ii decåt, bun`oar`, L. Blaga, cel ce vedea înivirea pe lume primul semn al nefericirii, sentin]a devenirii [i a mor]ii [i se lamentaastfel: „De ce m-ai trimis în lumin`, mam`, / De ce m-ai trimis?”.
N. St`nescu în]elege prin na[tere, simbolic, învestirea ca poet.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
Titlul reliefeaz` ambiguitatea, ca tr`s`tur` fundamental` a poeziei neomoderniste[i este alc`tuit dintr-o prepozi]ie [i un nume propriu. „C`tre” face o trimitere spa]ial`,permi]ånd în]elegerea onomatextului în dou` moduri: adresare c`tre Galateea sauîndreptare/ drum c`tre Galateea. Numele propriu resusciteaz` lumea miturilor grece[ti.Pygmalion, rege al Ciprului [i sculptor, misogin d`ruit pl`smuirilor min]ii [i bra]elor sale,construie[te o statuie de filde[, Galateea, prototip al frumuse]ii feminine, de care,spectaculos, se îndr`goste[te. Zei]a Afrodita o însufle]e[te [i din unirea artistului cufemeia/oper` se na[te un fiu. Ambivalen]a muz`/iubit` face ca [i textul st`nescian s`poat` fi citit în dou` registre: ca art` poetic` sau ca poezie erotic`. În ambele „coduri”Galateea este cea adorat`, desf`tare a trupului [i a spiritului („... [tiu ... sånul t`u ... [iinelul t`u ...”), spre ea se direc]ioneaz` „rug`ciunea” eului poetic.
Cel`lalt sens al titlului – cale c`tre Galateea – d` numelui propriu valoare de repertoponimic [i accentueaz` în]elesurile mitului: artistul se va afla mereu în c`utareades`vår[irii.
C`tree Gaalaateeeeaa apar]ine lirismului subiectiv, fiind un monolog adresat în careformele pronominale [i verbale de persoana întåi („[tiu”, „mi”, „pun”, „m` rog” etc. )sunt constant dublate de cele de persoana a doua („tine”, „nu [tii”, „auzi”), fapt cesus]ine, la nivel gramatical, ideea poetic`, de leg`tur` placentar` a artistului cu Opera.
Compozi]ional, se disting trei secven]e poetice c`rora le corespund cele trei strofe.Monologul î[i spore[te patosul de la o unitate de con]inut la alta [i este organizatsimetric. Fiecare strof` debuteaz` cu verbul „[tiu” [i se încheie cu laitmotivul: „[i m`rog de tine, / na[te-m`.” Prima con]ine [apte versuri, a doua [i a treia – nou` versuri,ultima instituind prin repeti]ia din final („na[te-m`. Na[te-m`.”) un climax al emo]ieipoetice. Amploarea strofelor [i tiparul construc]iei lor sugereaz` o tr`ire cristalizat` [iputernic`, dezv`luit`, în ardoarea ei, prin revenire [i insisten]`.
Incipitul, realizat în spirit neomodernist, este provocator: „Î]i [tiu toate timpurile,toate mi[c`rile, toate parfumurile, / [i umbra ta [i t`cerile tale, [i sånul t`u...”. El seconstituie dintr-o enumera]ie derutant` asociat` cu repeti]ia, a unor termeni concre]i [iabstrac]i ce împiedic` stabilirea referin]ei mimetice. Cuvinte precum: „timpurile”,„mi[c`rile”, „parfumurile” î[i dovedesc apartenen]a la clasa simbolurilor [i impun un altregim de lectur`. Dup` cum observ` [i M. Riffaterre în Semiotique de la poesie, „unpoem ne spune un lucru [i semnific` un altul”1, fenomen curent în poezia modern`, ce]ine de: „subminarea reprezent`rii realit`]ii prin cuvinte”2.
Prima strof` fixeaz` cele dou` instan]e ale comunic`rii poetice [i schi]eaz` dou`portrete: al „zei]ei” [i al idolatrului îngenuncheat. A doua [i a treia cuprind un con]inutsufletesc în rev`rsare peste care se înal]` aceea[i statuie aplecat` a celui aflat în rug`(strofa median`) [i mai apoi umbra eteric` a divinit`]ii invocate – poezia, proiectat`peste natur` (strofa ultim`).
Imaginarul poetic face loc suprapunerilor real-real, palpabil-imaterial, aproape-departe, existent-inexistent.
Caracteristicile poeziei, reliefate în prima strof`, sunt voit construite ca o sum` deambiguit`]i. {tiute doar de artist, ele devin, pentru cititor, doar fulgura]ii: „cutremur”,„culoare”, „melancolie”, „secund`” etc. Adjectivele pronominale nehot`råte („tooaateetimpurile”, „tooaatee mi[c`rile, tooaatee parfumurile”) precum [i cele posesive („umbra taa”,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
225
1 Cf. Nicolae Manolescu, Despre poezie, Ed. Aula, Bra[ov 2 Idem
t`cerile taalee”, „sånul t`u” etc. ) indic`, prin repeti]ie, intimitatea absolut` a creatoruluicu opera. Ceea ce define[te via]a ei tainic` r`måne f`r` ascunzi[uri pentru el.Metaforele folosite în aceast` prim` secven]`, într-o în[iruire larg` ce las` impresia deinepuizabil, desemneaz` delicate]ea („parfumurile”), vitalitatea („sånul”), insondabilulpoeziei („umbra”) ce nu i se dezv`luie cu adev`rat decåt lui, artistului.
Capacitatea ziditoare de lumi a poeziei este atåt de mare, încåt ea ajunge s` sesubstituie realului [i s`-i dea acestuia statutul de umbr`, de copie a vie]ii: „copacii –umbre de lemn ale vinelor tale, / råurile – mi[c`toare umbre ale sångelui t`u”.
Corporalizat`, dominatoare, poezia se înst`påne[te în timp, acoperind „secunda”,tr`ie[te din „b`taia inimii”, preia func]ia logosului întemeietor „prim` silab` tocmai ospui”). Cunoscut` („{tiu tot ceea ce tu nu [tii niciodat`, din tine”), ea r`måne totu[i unspa]iu vital al misterului etern.
Dar [i poetul este o for]` creatoare magnific`, ale c`rei resurse f`r` sfår[it suntsugerate printr-o enumera]ie ce al`tur` realul [i irealul, suspend` timpul [i spa]iul,împinge existentul c`tre o hart` necunoscut` a fiin]`rii: „{tiu tot ce e mai departe detine, / atåt de departe, încåt nu mai exist` aproape/ dup`-amiaza, dup`-orizontul,dincolo-de-marea... / [i tot ce e dincolo de ele, / [i atåt de departe, încåt nu mai arenici nume”.
Puterea lui aproape divin` cunoa[te, paradoxal, o limitare: „dreptul la timp” ob]inutprin na[tere.
Caracterul de rug` al textului poetic este subliniat de revenirea obsesiv` laimaginea celui îngenuncheat în fa]a altarului zeit`]ii cu atribute materne precum [i deprezen]a laitmotivului „[i m` roog de tine, / na[te-m`.” Brutalitatea imperativului esteatenuat` de asocierea cu verbul reflexiv-dinamic „m` rog”. În imaginarul poeticst`nescian, poezia apare ca o entitate suprauman`, de[i n`scut` de om, inflexibil`,de[i iubit`, aflat` „aproape”, adic` descifrabil`, dar într-un inevitabil „departe”, adic`inefabil`.
Contradic]ia logic` – poetul a[teapt` s` fie n`scut de poezie [i trimis în lume, subtimp – nu este decåt aparent`. În fapt, C`tree Gaalaateeeeaa surprinde doar un moment dindrumul artistului c`tre perfec]iune.
Ca [i Me[terul Manole, el poate cl`di mai departe, „atåt de departe, încåt nu maiare nici nume”. Îndemnul „na[te-m`”, repetat în final, poate fi expresia dorin]ei de a-[iîmprosp`ta for]ele pentru o nou` încercare. Poetul z`misle[te opera, ea îi ofer`temeliile fiin]ei, justificåndu-l în univers: „Dee aaceeeeaa-mi îndoi genunchiul [i-l pun/ pegenunchiul pietrelor, care-l îngån`. / {i m` rog de tine, / na[te-m`.” Ren`scåndu-l,poezia îl preg`te[te pe artist pentru o nou` oper` [i ciclul se reia la nesfår[it.
Interesant este faptul c` poetul se desemneaz` pe sine printr-o sinecdoc`:genunchiul. Acest element de recuren]` î[i poten]eaz` semnifica]ia prin asociereacelor dou` imagini vizuale: „... îndoi geenunchiul... / pe geenunchiul pietrelor”. Ruga nueste doar a artistului/ omului ci [i a naturii/realului, ambele entit`]i råvnind cu aceea[ipatim` la întrupare, prin poezie.
Caracteristici ale limbajului poeticC`tree Gaalaateeeeaa se caracterizeaz`, la nivel lexico-ssemantic, printr-un limbaj poetic
înnoitor care asociaz`, provocator, cuvinte concrete [i abstracte („[i mersul t`u, [imelancolia ta [i inelul t`u, [i secunda”), puncte de sprijin ale unor imagini artisticetulbur`toare. Termenii antinomici familiari („departe”/„aproape”), cei inventa]i de poet(„dup`-orizontul”, „dincolo-de-marea”) dup` un model reperabil în interiorul limbii
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
226
(„dup`-amiaza”) creeaz` o tensiune semantic` nea[teptat`, produc`toare de noiîn]elesuri, pe deasupra celor consacrate de uz.
Ambiguitatea este principala tr`s`tur` a textului poetic, la nivel stilistic. Ea esteprodusul utiliz`rii constante a metaforei, a construc]iilor plurisemnificante, precum este[i cea din titlu, a motivelor cu valoare de simbol (rug`ciunea, na[terea).
Strofele inegale, versul liber, absen]a majusculei la începutul versurilor ilustreaz`libert`]ile prozodice specifice poeziei moderne. Aceste procedee atrag aten]ia asuprafaptului c` opera st`nescian` î[i descoper` alte surse de ordine [i de armonie decåtpoezia tradi]ional`.
C`tree Gaalaateeeeaa este o ilustrare a neomodernismului, a formulei lirismului reflexiv,interiorizat, marcat de „obsesia rupturii” (Maria-Ana Tupan).
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
227
ALT~ MATEMATIC~de Nichita St`nescu
Noi [tim c` unu ori unu fac unu,dar un inorog ori o par`nu [tim cåt face.{tim c` cinci f`r` patru fac unu,dar un nor f`r` o corabienu [tim cåt face.{tim, noi [tim c` optîmp`r]it la opt fac unu,dar un munte împ`r]it la o capr`nu [tim cåt face.{tim c` unu plus unu fac doi,dar eu [i cu tine,nu {tim, vai, nu [tim cåt facem.
Ah, dar o plapum`înmul]it` cu un iepureface o roscovan`, desigur,o varz` împ`r]it` la un steagfac un porc,un cal f`r` un tramvaiface un înger,o conopid` plus un ou,face un astragal…
Numai tu [i cu mineînmulti]i [i împ`r]i]iaduna]i [i sc`zu]ir`månem aceia[i…
Pieri din mintea mea!Revino-mi în inim`!
Poezia lui Nichita St`nescu urmeaz`, de-a lungul timpului, un traseu continuu deabstractizare [i conceptualizare. Preocupat în permanen]` de a stabili limitelelirismului, el s`vår[e[te experien]e îndr`zne]e, împingåndu-l c`tre teritorii din ce în cemai îndep`rtate, c`tre vecin`t`]i considerate, pån` la el, prozaice, seci oriincompatibile. Expresia poetic` se încifreaz`, termenii uzuali sunt deposeda]i desensul curent [i reînvesti]i semantic, într-o vorbire febril` cu sinele real, cu sineleinventat, cu un interlocutor abstract, somat în fiecare clip` s` renun]e la prejudec`]ilelui literare [i s`-i iubeasc` pe vis`tori. 1
Alt` maateemaatic` apar]ine volumului M`re]ia frigului, ap`rut în 1972, grupaj de opere încare înnoirea limbajului poetic, pe direc]iile amintite, devine radical`, poetul dovedindu-sefidel concep]iei: „Limba cea vie, vorbirea cea tr`it` nu încape nici în gramatici consfin]itede Academie [i nici nu se potrive[te cu ce a pierdut fluturele de pe aripa sa”. 2
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
228
1 Eseul S`-i iubim pe vis`tori, vol. Respir`ri, Ed. Sport-Turism, Bucure[ti, 19822 Eseul De fapt, ce este limba romån`?, idem
Îmbr`cånd ve[mintele „vorbirii tr`ite”, Alt` maateemaatic` este o poezie pe tema cunoa[terii[i a iubirii, o medita]ie insolit` despre caracterul failibil al ra]iunii ca mijloc de p`trundere întainele universale. Paralela cu viziunea blagian` despre „cunoa[terea paradisiac`”, prinmijlocirea gåndirii [i despre „cunoa[terea luciferic`”, prin intermediul iubirii, al intui]iei, almiturilor se impune de la sine. Autorul neomodernist – Nichita St`nescu – [i cel modernist –Lucian Blaga – dau problemei aceea[i rezolvare: mintea nu poate r`zbate departe, înmisterele firii, pe cånd iubirea une[te fiin]a cu lumea, reintegrånd-o armoniei primare.Calitatea limbajului artistic este cea care stabile[te diferen]a între cele dou` vårste aleliteraturii, între cele dou` scriituri poetice. Cåteva motive lirice particularizeaz` operascriitorului contemporan, l`sånd impresia unor asocieri paradoxale: opera]iile matematice,diversitatea lumii, cuplul, suferin]a, superioritatea sentimentului fa]` de ra]iune.
Titlul este alc`tuit dintr-un adjectiv pronominal nehot`råt „alt`” [i un substantiv cedenume[te [tiin]a care studiaz` m`rimile, rela]iile cantitative [i formele spa]iale, prinra]ionament deductiv – „matematic`”. Primul termen relativizeaz` în]elesul celui de-aldoilea, trimi]ånd la ideea de reconsiderare a ceea ce este doar în aparen]` fix, stabil, cert.Sintagma „alt` matematic`” afirm` o perspectiv` nou` asupra realit`]ii [i echivaleaz` cuîncercarea de cuprindere a unei revela]ii ce nu poate fi desemnat` cu un cuvånt anume,fie pentru c` acesta nu exist` înc`, fie pentru c` semnifica]ia este mult preacuprinz`toare/ diferit` pentru a fi redat` prin orice echivalen]` sinonimic`. Lumea nupoate fi descoperit` în esen]a ei, dar poate fi aproximat` prin „alt` matematic`”.
Textul apar]ine lirismului subiectiv, prin dezvoltarea unei inedite demonstra]ii desprelimitele cunoa[terii logice, formulate la persoana întåi plural („noi [tim”, „nu [tim”,„facem”) sau în disocierile ei („eu”, „tine”, „tu”, „mine”, „pieri”, „revino”, „mea”, „mi”).
Viziunea despre lume se contureaz`, ca în cazul multor poezii neomoderniste,dup` lectura literal`, prin g`sirea cifrului simbolic [i acceptånd ideea c` logica poezieieste, a[a cum afirma [i Al. Macedonski, „nelogic` la modul sublim”.
Afirma]ia ce deschide textul: „Noi [tim...” las` impresia rostirii unui adev`rperemptoriu, repede contrazis îns`: „nu [tim...”. Poezia st`nescian` este o persiflare asuficien]ei umane, a arogan]ei de subiect cunosc`tor într-un univers a c`rui diversitatede manifestare [i de semnifica]ii („nor”, „munte”, „capr`”, „înger”, „ou”) scap` min]ii,formulelor, clasific`rilor, în fapt, oric`rei încerc`ri de cuprindere a ceea ce, infinit fiind,r`måne de necuprins.
În aceea[i zon` de mister abisal se situeaz` [i iubirea: „dar eu [i cu tine/ nu [tim,vai, nu [tim cåt facem”. Interjec]ia „vai” poate fi semnul suferin]ei îndr`gostitului de anu putea p`trunde taina sublim` a acestui sentiment.
Compozi]ia relev` stilul derutant al poetului, aspect caracteristic neomodernismului.Incipitul, tulbur`tor, introduce lectorul într-un univers de semne contradictorii: „Noi
[tim c` unu ori unu fac unu, / dar un inorog ori o par`/ nu [tim cåt face.”, în care devineevident c` „deplasarea sensului” [i „distorsiunea”1, adic` ambiguitatea, devin normeale stilului nichitast`nescian.
Alt` maateemaatic` este alc`tuit` din patru strofe inegale (13/9/4/2 versuri).Prima strof` reliefeaz` un tipar de construc]ie bazat pe simetrii [i pe elemente de
recuren]`. Versul întåi afirm`: „Noi [tim...”, al doilea introduce opozi]ia: „dar...”, altreilea neag`: „nu [tim”, iar schema aceasta se reia, subliniind incapacitatea omului dea se afla în posesia adev`rului ultim.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
229
1 Cf. Nicolae Manolescu, Despre poezie, Ed. Aula, Bra[ov, 2002
Strofa a doua semnaleaz` opozi]ia: „Ah, daar...” [i con]ine o serie de afirma]iiabsurde pe care le înt`re[te ironic: „Ah, dar o plapum`/ înmul]it` cu un iepure/ face oro[covan`, deesigur...”. Aceast` secven]` st` sub semnul ludicului [i al refuzuluiintegr`rii expresiei poetice într-un cod cunoscut [i acceptat în mod automat de c`trecititor. Poetul las` fantezia pur` s` se reverse în limbaj.
Strofa a treia este un catren în care limba î[i recå[tig`, treptat, capacitateareferen]ial`, oprindu-se asupra cuplului surprins în dimensiunea lui ideal`, atemporal`:„r`månem aceia[i”.
Distihul din final con]ine un elogiu indirect adus sentimentului iubirii („inima”).Imaginarul poeticRevolta împotriva cunoa[terii cu instrumentele min]ii se exprim`, în aceast` poezie,
prin ridiculizarea modelului opera]iilor aritmetice: înmul]irea („dar un inorog ori o par`/nu [tiu cåt face”), sc`derea („dar un nor f`r` o corabie/ nu [tim cåt face”), împ`r]irea(„dar un munte împ`r]it la o capr`/ nu [tim cåt face”), adunarea („dar eu [i cu tine/ nu[tim, vai, nu [tim cåt facem”). Fiecare asemenea constatare este precedat` de uncalcul aritmetic ce debuteaz` cu o formul` devenit` laitmotiv: „Nooi [tim c` unu ori unufac unu”; „{tim c` cinci f`r` patru fac unu”; „{tim, nooi [tim c` opt/ împ`r]it la opt facunu”; {tim c` unu plus unu fac doi”.
Discursul liric este alimentat de o tensiune sporit` progresiv, dup` parcurgerea dec`tre lector a fiec`rui ciclu al demonstra]iei: „[tim... / dar... / nu [tim”. Opozi]iileînsumate sugereaz` faptul c` omul ini]iaz` demersuri de cunoa[tere artificiale [inefolositoare, desf`[urånd energii care îl pun într-o lumin` deopotriv` ridicol` („Ah, daro plapum`/ înmul]it` cu un iepure/ face oo roo[coovaan`, deesigur”) [i tragic` („nu [tim, vaai,nu [tim cåt facem”). „Marile neîn]elesuri”, dup` expresia lui Blaga, se îndep`rteaz`definitiv de orizontul uman, umbra lor r`sfrånt` peste lume l`sånd semne caricaturale:„o varz` împ`r]it` la un steag/ face un porc...”
Preten]ia de a de]ine un adev`r pe cale matematic`, prin determinarea cantitativ`, ise pare poetului „barbar`”1. Pentru el „adev`rul adev`rat pare a fi de natur` calitativ`”2,umplut cu via]`, clocotitor. Esen]a acelui „unu” aparent descoperit` („cinci f`r` patru facunu”, „opt/ împ`r]it la opt fac unu” etc. ) este sortit` s` r`mån` „neposedabil`”, dup`cum m`rturise[te însu[i poetul într-unul din eseurile sale: „Adunare [i sc`dere, înmul]ire[i împ`r]ire, iat` erorile cardinale, proliferate de cantitate, afl`toare numai în cantitate,acte ale geloziei abisale fa]` de unicul neposedabil.”3
Cea mai apropiat` de „unu”, de starea genuin` de frumuse]e [i de armonie a lumii,neintegrabil` în calcule [i formule, este totu[i iubirea: „Numai tu [i cu mine/ înmul]i]i [iîmp`r]i]i/ aduna]i [i sc`zu]i/ r`månem aceia[i...”. Pentru a se p`stra în orizontulprivilegiat al poeziei [i al mitului, al esen]elor inefabile, ea nu trebuie s` fie gåndit`, citr`it`, exaltat`: „Pieri din mintea mea!/ Revino-mi în inim`!”
Caracteristici ale limbajului poeticLimbajul poetic al acestei opere ilustreaz` str`dania continu` a autorului de „mutare
a zidurilor” cuvåntului mai aproape de via]`, de real. Aplicarea opera]iilor matematicela reperele lumii concrete, precum: „nor”, „corabie”, „munte”, „capr`” produce efecte
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
[ocante asupra cititorului, strategie cunoscut` a neomodernismului. Procedeul nuurm`re[te decåt s` dea for]` ideii c` nu mintea, ci inima trebuie s`-l c`l`uzeasc` peom în drumul lui spre cunoa[tere.
La nivel lexico-ssemantic, se remarc` faptul c` majoritatea termenilor apar]invocabularului fundamental. Cu toate acestea, expresia artistic` este fundamentalnou`, rolul esen]ial, în aceast` transformare, avåndu-l contextul nea[teptat, asocierilesurprinz`toare: „o conopid` plus un ou/ face un astragal...”.
Ambiguitatea [i expresivitatea caracterizeaz` nivelul stilistic al operei. Sursele lor suntmultiple, dar cele mai importante r`mån: fantezia combina]iilor lexicale; reînvestireasemantic` a cuvintelor, pån` la transformarea lor în simboluri („unu ori unu fac unu”);repeti]ia/ paralelismul sintactic, generatoare de în]elesuri noi („nu [tim cåt face... / nu [timcåt face... / nu [tim cåt facem.”); utilizarea interjec]iilor care schimb` registrul emo]iei dela dramatismul autentic („nu [tim, vaai, nu [tim cåt facem”) la grotescul regizat („Ah, dar oplapum`/ înmul]it` cu un iepure/ face o ro[covan`, desigur...”).
Strofele inegale, versul liber, absen]a majusculei la începutul versurilor suntaspecte prozodice caracteristice modernit`]ii care nu reduce armonia liric` laprocedeele conven]ionale de ob]inere a muzicalit`]ii [i caut` s` dea poeziei respira]iafireasc` a ideii [i a sentimentului.
Alt` maateemaatic` define[te vårsta maturit`]ii artistice a autorului [i exprim` revoltaîmpotriva în]elegerii lumii prin intermediul formulelor impuse de ra]iune. Pentru N.St`nescu, doar iubirea, participarea afectiv` la via]a misterioas` a universului,reveleaz` taine.
Aceast` poezie apar]ine neomodernismului prin caracterul reflexiv al lirismului, prininsolitul limbajului artistic, prin ambiguitate [i stil derutant, prin refuzul conven]iilorprozodice.
RReeppeerree ccrriittiiccee• N. Manolescu, Deespree pooeezziee, Ed. Aula, Bra[ov, 2002: „Nichita St`nescu a inventat
un limbaj abstract, de semne pure, cel mai abstract din poezia noastr`, în caresubiectivul [i obiectivul se confund`, lucrul [i numele lui fac una, iar simbolul nu e maimult decåt semn. Antimimetismul triumf`...”
• {tefania Mincu – Nichitaa St`neescu. Pooeezzii, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1987: „Abia aiciîn «Dreptul la timp» începe a[a-zisul dialog al poetului cu miturile; un dialog original,deoarece mitul nu este adus doar ca m`rturie, p`stråndu-[i semnifica]ia conservat`de tradi]ie, ci interogat de poet [i interpretat în sensul experien]ei proprii”.
• Maria-Ana Tupan, Sceenaarii [i limbaajee pooeeticee, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1989: NichitaSt`nescu are „tendin]a de a comunica prin supracuvinte sau «necuvinte», adic`, maicurånd, printr-un proiect semantic decåt prin structurile concrete ale limbii...”
• Alexandru {tef`nescu, Introoduceeree în oopeeraa lui Nichitaa St`neescu, Ed. Minerva,Bucure[ti, 1996: „Nichita St`nescu este, mai mult decåt al]i poe]i ai no[tri, un iubitorde abstrac]ii. O simpl` opera]ie statistic` demonstreaz` c` în versurile saleabstrac]iile apar cu frecven]a cu care apar în versurile lui Vasile Alecsandridiminutivele. Cifre [i litere, infinitive lungi, figuri geometrice, no]iuni din diferite [tiin]eintr` în mod curent, ca ni[te fire transparente, în ]es`tura poeziei sale [i lor li seadaug` numeroase cuvinte obi[nuite, golite de orice concrete]e – pas`re, frunz`, cal,capr`, nor, floare – de parc`, înainte de utilizare, ar fi fost ]inute în spirit”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
231
232
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee
1. Defini]ia conceptuluiTermenul postmodernism a fost folosit, pentru prima oar`, la sfår[itul secolului al
XIX-lea, în SUA, cu aplicabilitate la domeniile arhitecturii [i picturii. Dup` cel de-alDoilea R`zboi Mondial, p`trunde în limbajul filosofiei [i al criticii literare, numind odiferen]iere, o etap` în evolu]ia societ`]ii [i a culturii, deosebit` de modernism.
2. Diacronia doctrineiÎn cultura romån`, termenul începe s` fie folosit în anii ’80 [i legat de concep]iile [i
de practica actului artistic promovate de cenaclurile filosofico-literare din Bucure[ti(Cenaclul de Luni) [i din Cluj (Echinox). Conceptul a fost apoi legat de specificulviziunii [i al stilului autorilor care debuteaz` editorial în 1980.
Mircea C`rt`rescu, în calitate de scriitor, dar [i de teoretician [i de analist alfenomenului postmodern, afirm` în lucrarea sa numit` Postmodernismul romånesc(1999) c` acest concept se refer` la „... o întrerupere a acelei ordini culturale în careeste posibil` evolu]ia formelor [i curentelor literare, o convalescen]` dup` iluziamodernist`”, considerånd c` o înnoire fundamental` a literaturii, cel pu]in la nivelulcon]inutului, nu mai este posibil`.
De aceea, unii autori considera]i postmoderni (Michel Tournier, Italo Calvino,Umberto Eco [i chiar C`rt`rescu însu[i în epopeea Levantul) rescriu literaturadeceniilor/ secolelor anterioare, dar într-o not` ironic`.
Dup` teoreticianul de origine arab` Ihab Hassan, citat de Mircea C`rt`rescu, pot ficonsiderate tr`s`turi ale postmodernismului:
• fragmentarismul;• decanonizarea (desfiin]area canonului, adic` a regulilor);• inexisten]a referentului (absen]a raport`rii la realitate);• ironia;• intertextualitatea (leg`tura afirmat` a textului cu alte opere prin pasti[`, parodie,
citat „ascuns”, aluzie etc. );• metatextualitatea (textul devine autoreferen]ial, se expliciteaz` el însu[i);• hipertextualitatea (un text se scrie – hipertextul, pornind de la un alt text, ca surs`
de baz` – hipotextul).Diferen]a dintre atitudinea poetului modern (modernist) [i cea a poetului
postmodern este stabilit` de Nicolae Manolescu, în lucrarea sa Despre poezie: „Poetulmodern este de obicei «inocent» în raport cu tradi]ia: se scutur` de ea ca de o povar`inutil`. Vrea s` fac` altceva decåt înainta[ii s`i. Sentimentul lui este unul de libertateîmpins` pån` la anarhie. Postmodernul nu e anarhic. Pentru el tradi]ia este o povar`purtat` cu gra]ie, asumat` critic sau ironic. Subcon[tientul s`u este înc`rcat de bog`]ia[i de varietatea literaturii anterioare [i, nu în ultimul rånd, ale aceleia moderne. [...]Postmodernii au întotdeauna ceva de împ`r]it cu înainta[ii lor”.
Poezia postmodern`
77
Poezia postmodernist` se caracterizeaz` prin:• narativizare;• biografism (coborårea poetului în sfera existen]ei personale, a eului empiric);• apropierea de existen]a cotidian`, nespectaculoas`, prozaic`;• desolemnizarea discursului poetic;• refuzul metaforei ca semn al poeticit`]ii;• ironie [i autoironie;• spirit ludic;• demontarea articula]iilor poemului în fa]a lectorului, dezv`luirea tehnicilor folosite;• amestecul de stiluri (solemn, colocvial, stilul reclamei etc.), de specii, de genuri;• intertextualitate;• metatextualitate.Reprezentan]i ai postmodernismului: Mircea C`rt`rescu, Alexandru Mu[ina, Mircea
într-o zi chiuveta c`zu în dragosteiubi o mic` stea galben` din col]ul geamului de la buc`t`riese confes` mu[amalei [i borcanului de mu[tarse plånse tacåmurilor ude.în alt` zi chiuveta î[i m`rturisi dragostea:– stea mic`, nu scånteia peste fabrica de påine [i moara dåmbovi]ad`-te jos, c`ci ele nu au nevoie de tineele au la subsol centrale electrice [i sunt pline de becurite risipe[ti punåndu-]i auriul pe acoperi[uri[i paratr`znete.stea mic`, nichelul meu te dore[te, sifonul meu a bolborosittot felul de cåntece pentru tine, cum se pricepe [i elvasele cu resturi de conserv` de pe[tete-au [i îndr`git.vino, [i ai s` scånteiezi toat` noaptea deasupra regatului de linoleumcr`ias` a gåndacilor de buc`t`rie.
dar, vai! steaua galben` nu a r`spuns acestei chem`ric`ci ea iubea o strecur`toare de sup`din casa unui contabil din pomerania[i noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.a[a c` într-un tårziu chiuveta începu s`-[i pun` întreb`ri cu privire la sensulexisten]ei [i obiectivitatea ei[i într-un foarte tårziu îi f`cu o propunere mu[amalei.... cåndva în jocul dragostei m-am implicat [i eu,eu, gaura din perdea, care v-am spus aceast` poveste.am iubit o superb` dacie crem pe care nu am v`zut-o decåt o dat`...dar, ce s` mai vorbim, acum am copii pre[colari[i tot ce a fost mi se pare un vis.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
233
În cadrul poeziei [i al prozei contemporane, Mircea C`rt`rescu este un nume derezonan]`. Pentru poezie, el este un reper de fantezie surprinz`toare [i de „imagina]ielexical` nesfår[it`” (N. Manolescu).
Pooeemaa chiuveeteei apar]ine ciclului Idile din volumul Totul, ap`rut în 1985, fiind untext reprezentativ pentru viziunea [i stilul autorului, dar [i pentru direc]iapostmodernist`. Toate conven]iile literare anterioare sunt pulverizate în aceast` oper`-provocare: „poema” este o proz` rea[ezat` în pagin`, procedeu ce reaminte[te degrila de lectur` poetic` aplicat` de Nichita St`nescu legendelor lui Ion Neculce, învolumul Respir`ri; în calitate de poezie epic`, impune prezen]a unui narator care sedovede[te a apar]ine lumii obiectelor, unde se înregistreaz` îns` ca absen]`, ca gol –„gaura din perdea”; „personajul liric” este o chiuvet` îndr`gostit` de o stea; relatareaobiectiv` se transform`, spre final, în confesiune – surs` de simulat lirism; nara]iuneaface loc, pe spa]iu larg, dialogului [i apoi descrierii autoreferen]iale, determinånd ointerferare nea[teptat` a epicului cu dramaticul [i cu liricul; limbajul este v`dit apoetic.
Tema iubirii ia astfel o înf`]i[are [ocant`, necanonic`. „Povestea” de dragoste sedesf`[oar` în lumea obiectelor, avånd ca protagoni[ti o chiuvet` bolnav` de dragosteapentru o stea atras`, la råndul ei, de o strecur`toare de sup`. Chiuveta deziluzionat`este nevoit` s` se consoleze cu o mu[ama.
Recuzita romantic` a motivelor ce înso]esc tema iubirii este radical schimbat`. Nuplopii, luna, izvorul sau florile de tei compun acum decorul confesiunii sau „cutia derezonan]`” a sentimentului erotic, ci elementele neînsufle]ite ale celui mai prozaicspa]iu – buc`t`ria. „Plångerea” chiuvetei se face c`tre „mu[ama”, c`tre „borcanul cumu[tar” ori c`tre „tacåmurile ude”.
Compozi]ional, textul reprezint` o replic` umoristic` la tiparul povestirii în povestire.„Gaura din perdea” trece de la evocarea nefericitei întåmpl`ri str`ine de sine lam`rturisirea propriei suferin]e din dragoste, petrecute în tinere]e, cånd iubise în tain`„o dacie crem”.
Incipitul este o formul` ini]ial` de conversa]ie uzual` [i reprezint` echivalentuldesacralizat al lui „a fost odat`”.
Cele dou` p`r]i ale „poemei”, delimitate grafic de c`tre autor, corespund strofelorpolimorfe din arhitectura liric` tradi]ional`. Desp`r]ite prin conjunc]ia adversativ` „dar”,ele pot aminti de distinc]ia celor dou` planuri din poezia blagian` Eu nu strivesc corolade minuni a lumii, planul nega]iei (lumea nu poate fi cunoscut` prin ra]iune) [i planulafirma]iei (lumea poate fi aproximat` prin iubire). Numai c` în Pooeemaa chiuveeteeisepara]ia celor dou` secven]e nu face decåt s` permit` un nou acces de ironie:
„dar, vai! steaua galben` nu a r`spuns acestei chem`ric`ci ea iubea o strecur`toare de sup`...”În fapt, organizarea grafic` a textului în dou` module nu faciliteaz` sarcina
recept`rii mesajului. Textul con]ine trei mari secven]e. Prima este reprezentat` de idilae[uat` a chiuvetei. Urm`toarea ]ine de apari]ia ca „personaj” a g`urii din perdea [i descurta ei istorisire despre o iubire ratat` [i ea. Aceast` nou` unitate textual` esteanun]at` prin puncte de suspensie [i deschis` prin adverbul „cåndva”, substitutepigonic al nobilului „a fost odat`”. A treia secven]` are rol de concluzie [i se deruleaz`în acela[i spirit de fars`: „dar, ce s` mai vorbim, acum am copii pre[colari/ [i tot ce afost mi se pare un vis.”
Specia, hibrid`, are atingeri insolite [i comice cu poemul de medita]ie filosofic` („[itot ce a fost mi se pare un vis”), cu fabula (personajele – neanimate – sunt o replic` la
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
234
universul uman), cu idila („stea mic`, nichelul meu te dore[te”) dar [i cu elegia („dar,vai!...”), genul literar r`månånd el însu[i incert.
Amestecul de genuri [i de specii este o tr`s`tur` caracteristic` postmodernismului.Titlul surprinde prin asocierea termenilor afla]i în cåmpuri lexicale necontingente [i
cu o înc`rc`tur` semantic` atåt de diferit`. Substantivul „poem`” trimite la ideea deart`, de rafinament al sentimentului [i al limbajului, pe cånd substantivul „chiuvet`”evoc` universul domestic, anost. Latura polemic` a textului se relev` din chiar aceast`prim` sintagm` prefa]atoare. Poezia este o pasti[` ce ridiculizeaz` temele „nobile”, ca[i limbajul „academic”, a[a-zis poetic.
Viziunea despre lume este subordonat` ludicului. C`rt`rescu însceneaz` dou`pove[ti de dragoste voit banale cu protagoni[ti nea[tepta]i, dintr-un „univers stråmt”,cum este cel al buc`t`riei. Aceste „personaje” au sentimente [i apuc`turi omene[ti,împinse de autor în sfera derizoriului: „chiuveta c`zu în dragoste” cu o stea z`rit` „dincol]ul geamului de la buc`t`rie”, „se confes`”, „se plånse”, „î[i m`rturisi dragostea”, furespins`, „îi f`cu o propunere mu[amalei”; gaura din perdea iubise „o superb` daciecrem” z`rit` doar „o dat`”, dar acum are „copii pre[colari” [i o existen]` conjugal`tern`.
Jovialitatea care domin` discursul poetic, l`sånd s` se întrevad` bucuria joculuiimagina]iei [i al limbajului cedeaz` locul, în cåteva pasaje, spiritului critic. În treac`t,sunt men]ionate detalii despre mizeria, s`r`cia [i dezolarea caracteristice vie]ii dinultimii ani petrecu]i sub comunism: „vasele cu resturi de conserv` de pe[te”, „regatulde linoleum” [i al „gåndacilor de buc`t`rie”, „gaura din perdea”, „o superb` dacie crempe care n-am v`zut-o decåt o dat`...” Într-o asemenea lume valoarea fabula]ieispore[te. Jocul se situeaz` între pl`cerea gratuit`]ii [i imperativele supravie]uiriimorale.
Imaginarul poetic instituie un scenariu paralel cu cel dezvoltat de Eminescu înLuceaf`rul. „Preafrumoasa fat`” trece în ipostaza unei chiuvete de buc`t`rie, principiulmasculin superior d`ruit cu atributele focului etern, în opera romantic`, este substituitcu o prezen]` feminin`, [tears`, inconsistent`: „o mic` stea galben` din col]ulgeamului de la buc`t`rie”.
Invoca]ia solemn` rostit` de fata de împ`rat c`tre astru ia forme colocviale („– Steamic` [...]/ d`-te jos...”), se impune ca voin]` de nega]ie a manifest`rii [i nu ca oafirmare a nevoii de absolut („... nu scånteia peste fabrica de påine [i moaraDåmbovi]a”). Spa]iul desf`[ur`rii „idilei” nu mai este cel al visului, în care terestrul [icosmicul se unesc, ci acela al unei realit`]i casnice circumscrise spa]iului mai larg alunui Bucure[ti lipsit de orice poezie: „te risipe[ti punåndu-]i auriul pe acoperi[uri/ [iparatr`znete”.
Declara]ia de dragoste a frumoasei muritoare din Luceaf`rul se deformeaz`caricatural în poezia lui C`rt`rescu: „Stea mic`, nichelul meu te dore[te, sifonul meu abolborosit/ tot felul de cåntece pentru tine...”
Eugen Simion distinge, în aceast` „fals` fabul`”, „un subtil poem al incomunic`rii,o parodie a cunoscutului motiv romantic”1.
Poetul postmodernist polemizeaz` cu marile teme ale literaturii romantice (iubireaca principiu unificator al lumilor, condi]ia omului de geniu, drama cunoa[terii) [i cu
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
235
1 Eugen Simion, Scriitori romåni de azi, IV, Editura Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 1989
motivele ei (visul, via]a ca vis). Modelul este surpat prin imita]ia grotesc`, iar miticul sedestram`.
Dar, dup` cum observ` acela[i critic „Mircea C`rt`rescu este numai par]ial ironicatunci cånd î[i intituleaz` un poem «m`re]ia kitschului», pentru c`, v`zute dintr-ununghi favorabil liric, obiectele-kitsch, de[eurile civiliza]iei moderne, uråtul cotidianparticip`, repet, la un mare spectacol. Poezia este, desigur, a ochiului care [tie s` vad`[i s` dea o semnifica]ie mai înalt` acestor aglomer`ri de lucruri apoetice. Imagina]iag`se[te rela]ii nea[teptate între ele [i le introduce într-un discurs fantezist, ironic [i cupremeditare paradoxal”. 1
Intertextualitatea se face remarcat` prin aluzia la cåteva opere poetice foartecunoscute ale literaturii noastre. Motivul nun]ii e[uate evoc` balada lui Ion Barbu, RigaCrypto [i lapona Enigel; rela]ionarea adversativ`, prin conjunc]ia „dar”, a celor dou`mari unit`]i textuale aminte[te de construc]ia poeziei Eu nu strivesc corola de minunia lumii a lui Lucian Blaga; formula produc`toare a inser]iei unei nara]iuni în alta („...cåndva în jocul dragostei m-am implicat [i eu, / eu, gaura din perdea, care v-am spusaceast` poveste”) p`streaz` rezonan]e cu O scrisoare de la Muselim Selo de GeorgeCo[buc („S` te mångåie Dumnezeu/ C-a[a e la b`taie –/ {i-am scris aceast` carte eu,/ C`prarul Nicolae” ).
Rescriind Luceaf`rul eminescian, transformat în hipotext, C`rt`rescu se folose[tede procedeul hipertextualit`]ii, pentru a sublinia ideea c`derii sacrului în profan [i adec`derii miturilor sau poate pentru a for]a desolemnizarea unei literaturi considerateintangibil`, exemplar`, solemn`.
Jocul î[i arog` dreptul de a se exercita asupra oric`rui material, f`r` s` fie receptatca blasfemie. Scriitorul postmodern pare a confirma observa]ia realistului Caragiale:doar „cu oameni pro[ti nu se poate glumi”.
Caracteristici ale limbajului poeticCa valorificare în spirit parodic a unor teme [i a unor modele literare „grave”,
Pooeemaa chiuveeteei ilustreaz` îndr`zneala lingvistic` a unui autor care, ca [i înainta[ii s`icelebri, precum Arghezi [i Nichita St`nescu, nu se teme s` foloseasc` registrelestilistice cele mai variate. Cuvintele prozaice („chiuvet`”, „strecur`toare”) se al`tur`termenilor [tiin]ifici sau tehnici („nichelul”, „paratr`znete”, „centrale electrice”)expresiilor populare („sorbind-o din ochi”), calcului lingvistic („c`zu în dragoste”,echivalentul englezescului fell in love), limbajului filosofic („cu privire la sensulexisten]ei [i la obiectivitatea ei”), structurilor colocviale („ce s` mai vorbim”),construc]iilor onomatopeice („a bolborosit”).
Sensul denotativ („vasele cu resturi de conserv` de pe[te”) coexist` cu celconotativ („Te risipe[ti punåndu-]i auriul pe acoperi[uri”), metafora cade în derizoriu(„regatul de linoleum”, „cr`ias` a gåndacilor de buc`t`rie”), fiind întemeiat` pe termenidin cåmpul lexical al existen]ei domestice, casnice. Stilul „înalt” este demolat, „Ideeaîns` (în]eleas` ca scop artistic con[tient) este un mortar eficient pentru cele maieterogene materiale de construc]ie, indiferent de domeniul din care provin”. 2
Pooeemaa chiuveeteei este o crea]ie reprezentativ` pentru direc]ia poetic` a momentului,un „spectacol” provocator prin viziune [i prin limbaj.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
236
1 Idem, p. 495. 2 Nicolae Manolescu, Literatura romån` postbelic`, 1. Poezia”, Ed. Aula, Bra[ov, 2001
RReeppeerree ccrriittiiccee• „Eugen Simion, Scriitoori roomåni dee aazzi, IV, Ed. Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 1989:
„În aceast` fantastic` viziune a cotidianului sau, mai bine zis, în aceast` mitologie acotidianului intr`, cu drepturi egale, kitschul, derizoriul, apoeticul în viziuni, uneori,burle[ti, în desene de cele mai multe ori baroc-onirice.”
• Nicolae Manolescu, prefa]` la antologia Aeer cu diaamaantee, Ed. Paralela 45, 2007: „Dela Nichita St`nescu, nici un poet nu este mai modern în limbaj decåt C`rt`rescu.Rezervele, depozitele tradi]ionale de cuvinte poetice sunt înlocuite de altele, noi, dindomeniul tehnicii [i al [tiin]elor exacte. Imagina]ia lexical` este la C`rt`rescunesfår[it`. Sub apa [i focul cuvintelor, se ascunde ochiul vizionar, în care seformeaz` imaginile altei realit`]i decåt aceea comun`.”
• Eugen Simion, op. cit.: „... tinerii poe]i de azi se întålnesc în cåteva puncte capitale:refuzul grandilocven]ei, triumfalismului în poezie, refuzul poeziei abstracte,ermetizante, ini]iatice, [i cad de acord, aproape to]i, c` de la neecuvintee poetul trebuies` revin` la cuvintee, de la ideea actului impersonal la realism, biografism, la odesolemnizare a lirismului.”
• Eugen Simion, op. cit.: „... poetul optzecist nu exclude posibilitatea de a inspectainvizibilul, a asculta neauzitul... , dar nu-[i face un program strict din aceast`aventur`: aventura lui începe în realitatea imediat`, în cotidianul derizoriu; o poezie,a[adar, a concretului [i un limbaj care pune mare pre] pe formele oralit`]ii, valorific`«prozaismul», inven]ia lexical` a str`zii [...]; poezia este [i o recuperare a diversit`]iirealului, ea inten]ioneaz` s` cuprind` tootul, sublimul [i detritusurile lumii materiale;aceast` aspira]ie nu exclude livrescul, intertextualitatea (transtextualitatea);convingerea poetului este c` orice text cuprinde o infinitate de alte texte [i c`literatura poate fi surs` de literatur` pentru c` literatura este un mod de a fi, o form`de existen]`...”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
237
238
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiiccee1. Definirea conceptuluiComedia (fr. comédie) este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proz`, în
care se prezint` întåmpl`ri hazlii, cu personaje ridiculizate, antrenate într-un conflictderizoriu, cu un final fericit [i un sens moralizator.
Caracteristici• intriga este neînsemnat`, eroii se confrunt` cu false probleme;• personajele sunt, în general, fiin]e mediocre, cu multe defecte;• ele au tr`s`turi îngro[ate pån` la caricatur` [i stårnesc råsul;• stilul este parodic;• ridiculizeaz` aspecte sociale, morale, tipuri umane, tare de comportament;• urm`re[te crearea unei atmosfere de bun` dispozi]ie;• sus]ine, indirect, anumite valori morale.2. Diacronia specieiComedia este cultivat`, în literatura noastr`, în perioada pa[optist`, de Vasile
Alecsandri (ciclul pieselor care o au în centrul lor pe Chiri]a) care îi premerge luiCaragiale prin satira social` [i moral` precum [i prin cultivarea diferitelor tipuri decomic (de nume, de caracter, de situa]ie, de moravuri, de limbaj, de inten]ie).Contrastul între aparen]` [i esen]` define[te exemplar, în operele lui Alecsandri, olume romåneasc` neomogen`, atras` de splendorile Occidentului, mult îndatorat`obiceiurilor [i filosofiei de via]` orientale.
În comediile lui Caragiale, a c`ror ac]iune se petrece cåteva decenii mai tårziu,apare o societate mai evoluat`, dar care odat` cu beneficiile progresului social [icultural, î[i diversific` [i strategiile de parvenire [i m`[tile.
Teatrul lui Caragiale este o reflectare a epocii sale dar [i o circumscriere aparticularului în universal, o subliniere adeseori caricatural` a defectelor unei anumesociet`]i (cea romåneasc`, de la sfår[itul secolului al XIX-lea) dar [i ale societ`]ii îngeneral, ale unor anume indivizi cåt [i ale omului dintotdeauna [i de pretutindeni.
Cele patru comedii caragialiene prelungesc, cu mijloace mai rafinate, satira social`[i a caracterelor f`cut` de Alecsandri, ca întemeietor al repertoriului teatral romånesc,în perioada pa[optist`.
O nooaaptee furtunooaas` (1879), Coonu Leeoonidaa faa]]` cu Reeaac]]iuneeaa (1880), O scrisooaareepieerdut` (jucat` în 1884, publicat` în Convorbiri literare în 1885), D-aalee caarnaavaalului(1885) realizeaz` laolalt`, o imagine a vie]ii sociale, politice, familiale, culturale atimpului, cu osatur` atemporal`, prin mijlocirea comicului.
Comedia, ca specie, presupune o abordare dintr-un unghi vesel a unei problematicigrave, tot atåt de importante ca [i aceea care face substan]a tragediei sau a dramei.Numai c` ea sus]ine indirect o moral`, ni[te principii de conduit`, un model decaracter. Situa]iile hazlii, personajele ridiculizate, conflictul neînsemnat în esen]`,finalul fericit, stilul parodic sunt tr`s`turi ale speciei care propune o îndreptare, prin rås,a moravurilor. În viziunea lui Molière, marele comediograf francez al clasicismului,„cele mai bune s`ge]i ale unei moraliz`ri posace sunt adesea mai pu]in puternice decåtale satirei [...]. E o lovitur` mare dat` viciilor, cånd le expui råsului ob[tii întregi”.
Tema Scrisoorii pieerdutee este social`, cu implica]ii politice. Autorul urm`re[te ironicagita]ia provocat` de pierderea unei scrisori de dragoste compromi]`toare, ce devineinstrument de [antaj politic [i de ascensiune social`. Întrucåt este expus` via]a intim`a prefectului, a liderului local al partidului liberal [i a so]iei sale, str`daniile de arecupera biletul dezonorant dezv`luie, în cercuri din ce în ce mai largi, care implic` înac]iune [i alte personaje, o societate corupt`, la fel de murdar` în via]a public` [i încea privat`. Bile]elul prin care prefectul {tefan Tip`tescu î[i dezv`luia leg`turaamoroas` cu Zoe Trahanache, so]ia conduc`torului politic local, ajunge pentru liderulgrupului independent, Nae Ca]avencu, o [ans` nesperat` de a fi ales deputat, cusus]inerea partidului aflat la putere. În felul acesta se pun în lumin` diverse fa]ete alevie]ii ora[ului de provincie [i nu numai: c`s`toria ca mijloc de acces în înalta societate,adulterul, falsa prietenie dintre capii puterii, [antajul, mita, însu[irea fondurilor din baniipublici, falsificarea listelor electorale, fraudarea alegerilor. Aceast` oper` este ocomedie de moravuri care include o serie de motive literare larg r`spåndite încommedia dell’arte a Rena[terii dar [i în comedia francez` clasic`: p`c`litorul p`c`lit(Ca]avencu), amorezul (Tip`tescu), b`rbatul în[elat (Trahanache), sluga profitoare(Pristanda), pactul taberelor adverse etc.
Modul de reflectare a temei este unul jovial, dramele, cåte exist`, sunt atinse întreac`t, aten]ia lectorului este direc]ionat` c`tre latura comic` a faptelor/ situa]iilor.{erban Cioculescu (Caragialiana) este de p`rere c` în tot teatrul comic al luiCaragiale, numai Zoe tr`ie[te cu adev`rat o dram`. Compromiterea public`, pentru ofemeie din secolul al XIX-lea, care a ajuns la o pozi]ie material` [i social` remarcabil`,prin c`s`toria cu un b`rbat „zaharisit” [i la un anumit confort sufletesc procurat de un
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
239
amant tån`r, în plin` ascensiune, ar fi însemnat distrugerea ei, stigmatul moraldefinitiv.
Lamenta]iile eroinei devin îns` hazlii prin repeti]ie, prin contextul în care semanifest` (naivitatea incredibil` a so]ului care nu observ` c` este în[elat/încråncenarea amantului de a g`si o solu]ie), prin asocierea cu alte reac]ii (le[in`,amenin]`, se indigneaz` etc. ).
Viziunea despre lume a autorului se las` descifrat` cu destul` u[urin]`, c`ci lectorulsimte zåmbetul zeflemitor al comediografului, citind lista personajelor („NaeCa]avencu, avocat, director proprietar al ziarului «R`cnetul Carpa]ilor»...”) parcurgåndreplicile („M` trag înapoi, alunec de pe uluci [i caz pe maidan, peste un dobitoc, carepesemne trecea ori [edea lång` uluci. Dobitocul începe s` strige, to]i din cas` sarn`val` la fereastr`...”) sau indica]iile scenice („Ca]avencu – [tergåndu-se repede laochi [i remi]åndu-se d-odat`, cu tonul brusc, vioi [i l`tr`tor”).
În studiul dedicat comediilor lui Caragiale, Maiorescu observa c` „înd`r`tul oric`reicomedii se ascunde o tragedie”. Se în]elege de aici c` zåmbetul dramaturgului esteamar, iar situa]iile ilare construite de el, personajele [arjate, replicile stereotipedeconspir` un mecanism social grav avariat, o lips` acut` de principii moraleordonatoare, un vid sufletesc îngrijor`tor. Råsul devine, la Caragiale, o form` deprotest, exprimarea unui dezacord tran[ant cu o lume romåneasc` nea[ezat`, plin` decontraste, supus` interesului personal, cinismului [i vulgarit`]ii. Revolta scriitorului,dedus` din faptele, reac]iile [i vorbele eroilor s`i, c`ci în genul dramatic autorul seretrage în spatele personajelor, e de aceea[i vehemen]` cu cea afirmat` în articolelevremii, precum P`reri libere, publicat în 1900, în care Caragiale acuz`: „Trecem pelång` absurditate [i nu ridic`m m`car o språncean` revoltat`; auzim neghiobia [i nuzbårcim m`car dintr-o nar` dezgustat`, vedem impostura [i tic`lo[ia, [i zåmbimfrumos, ca la întålnirea celor mai bune cuno[tin]e”.
Dramaturgul nu-[i ur`[te personajele, dar le priveaz` cel mai adesea de substan]acare le face oameni cu adev`rat. Dandanache, Farfuridi, Brånzovenescu sunt maidegrab` ni[te marionete, Cet`]eanul turmentat e inconsistent, poli]istul Ghi]` e lacom[i servil, Ca]avencu – un orgolios f`r` limite [i un [antajist f`r` noroc, Trahanache –un om cu iner]ii de comportament [i de limbaj etc.
Niciun personaj pozitiv nu lumineaz` scena. Firul evenimentelor nu face decåt s`scoat` la lumin` un [ir nesfår[it de tare omene[ti. Este ceea ce-l face pe criticul EugenLovinescu s` sus]in` c` teatrul lui Caragiale „e întrist`tor ca un spital de infirmit`]imorale [i intelectuale”.
Mesajul umanist al comediei r`måne îns`, încredin]at unui „public responsabil [igrav, singurul cu care se poate stabili o fructuoas` rela]ie de complicitate. În definitiv,nu putem råde de toate personajele lui Caragiale [i nu putem r`måne perplec[i în fa]aversatilit`]ii lor morale, decåt dac` suntem în posesia unui sistem normal deconduit`...”1
Titlul este unul tematic (G. Genette) [i nume[te, în fapt, intriga. Substantivul„scrisoare”, primind articolul nehot`råt „o” face ca obiectul denumit s` capete valoarede generalitate. Scrisoarea pierdut` de Zoe [i ob]inut` de Ca]avencu este una întrealtele, fapt dovedit de propulsarea politic` a lui Dandanache, prin intermediul unui altbilet amoros, devenit instrument de [antaj.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
A[adar pierderea unei scrisori de dragoste, ca fenomen repetitiv, ce sugereaz`neglijen]a, impruden]a aman]ilor, genereaz` acela[i impact psihologic (tenta]iamurdar`) [i acela[i efect social (parvenirea).
Dac` o scrisoare de amor interzis, extraconjugal este un fapt curent, atunciîncercarea de a ob]ine t`cerea celui ce o g`se[te [i se consider` îndrept`]it s` profitede pe urma ei este iar`[i o situa]ie obi[nuit`, cum comun` ajunge [i promovarea unuiastfel de individ într-o pozi]ie social` însemnat`. Se observ` astfel c` un aspect ]inåndde via]a privat` are nefaste reverbera]ii în via]a public`.
Scrisoarea pierdut` cap`t` importan]a unui personaj, urm`rit cu asiduitate deceilal]i (Tip`tescu, Zoe, Trahanache, Ghi]`, Ca]avencu), ap`rånd miraculos, apoidisp`rånd subit [i îndeplinindu-[i exemplar rolul de a între]ine tensiunea dramatic`.
În viziunea lui {erban Cioculescu, scrisoarea este simbolul puterii. Cåt` vremeCa]avencu posed` scrisoarea prefectului c`tre Zoe, este sigur c` va fi sprijinit înalegeri, ceea ce îl face neînduplecat la rug`min]i [i insensibil la alte oferte. Cånd opierde, î[i schimb` radical atitudinea, se las` batjocorit [i îl îmbr`]i[eaz` pe noul ales.Fermitatea lui Ca]avencu, dinainte de falimentul iluziei de a ajunge deputat, o tr`ie[te[i Dandanache, doar c` acesta o manifest` f`r` discontinuit`]i, c`ci nu numai c` seafl` înc` în posesia scrisorii, dar inten]ioneaz` s` o p`streze [i s` îi valorifice încontinuare foloasele.
Pe m`sur` ce ac]iunea înainteaz`, scrisoarea î[i asociaz` noi semnifica]ii. Ini]ial,ea este doar expresia unui sentiment intim. Îndat` ce este pierdut`, ea înseamn` girulp`str`rii onorabilit`]ii (Zoe), tihna avantajelor func]iei [i a rela]iei amoroase(Tip`tescu), provocarea de a doborî, cu acelea[i mijloace cu care s-a ridicat, unadversar politic „mi[el” (Trahanache), [ansa unei ascensiuni politice rapide, prinpresiune (Ca]avencu), dovada zelului de subaltern (Pristanda). Documentul ce tulbur`atåtea min]i [i na[te emo]ii atåt de puternice îi serve[te lui Caragiale la ridicaream`[tilor eroilor s`i, pentru a-i înf`]i[a lectorului în nuditatea lor sufleteasc`.
Conflictul este, ca în cazul oric`rui text dramatic, axul vital al operei. El secontureaz` înc` din scena I, cånd Tip`tescu cite[te ziarul scos de Ca]avencu [i afl`c` a fost dat „unul din cele mai frumoase jude]e ale Romåniei prad` în ghearele unuivampir”. Opozi]ia Tip`tescu („vampirul”)/ Ca]avencu („mi[elul”) deschide seriaconflictelor exterioare care sunt într-un num`r semnificativ: Tip`tescu [i Trahanache/Ca]avencu; Tip`tescu, Zoe [i Trahanache/ Ca]avencu; Farfuridi [i Brånzovenescu(agita]i de ideea tr`d`rii partidului)/ Tip`tescu; Zoe (hot`råt` s` lupte împotrivaguvernului [i a tuturor adversarilor redobåndirii lini[tii ei)/ Tip`tescu; Zoe [i Tip`tescu(for]a]i s` accepte candidatura lui Ca]avencu)/ Trahanache; Farfuridi, Brånzovenescu[i grupul lor/ Ca]avencu [i grupul lui de sus]in`tori; Zoe (reaflat` în posesia scrisorii)/Ca]avencu (neputincios) etc. Conflictul principal ]ine de înfruntarea celor dou` taberepolitice, reprezentan]ii puterii – Tip`tescu, Trahanache, implicit Zoe – [i reprezentan]iigrupului independent – Ca]avencu [i sus]in`torii. Toate celelalte conflicte deriv` dinacesta [i i se subordoneaz`. Acumularea impresionant` [i relativ rapid` de opozi]iipoate p`rea paradoxal` în cazul unei comedii. Dar, dac` în plan familial, pierdereascrisorii de c`tre Zoe nu produce nicio tulburare, deoarece Zaharia Trahanache esteconvins c` documentul este un fals, în planul vie]ii publice se stårne[te un adev`raturagan. Aceast` ie[ire din imobilitate a atåtor personaje, reac]iile lor la noul stimul,înfl`c`rarea declara]iilor [i a gesturilor prin supradimensionare, devin comice, cu atåtmai mult cu cåt rezolvarea tensiunilor create este nea[teptat`, vine din alt` parte decåt
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
241
s-ar fi crezut (nu Ca]avencu restituie scrisoarea, ci Cet`]eanul turmentat) [i faceridicole toate animozit`]ile.
Un fapt menit s` creeze discu]ii inflamate între so]i stårne[te ambi]ii, frustr`ri,rivalit`]i într-un ora[ întreg. Tehnica este aceea a bulg`relui de z`pad` care, prinrostogolire, cre[te spectaculos.
Conflictul se stinge treptat, prin introducerea cåtorva elemente-ssurpriz`: poli]afalsificat` de Ca]avencu, îndep`rtat astfel de pe pozi]ia lui agresiv`; numirea, dreptunic candidat al partidului, a lui Dandanache, ceea ce va lini[ti temerile lui Farfuridi [iale lui Brånzovenescu. Dar Caragiale p`streaz` pån` spre final suspansul, amånåndreapari]ia în scen` a lui Ca]avencu, despre care Zoe crede c`, de[i nu e de g`sitnic`ieri, a încredin]at redac]iei ziarului, spre publicare, scrisoarea compromi]`toare.Tensiunea care înc` plute[te între cele dou` tabere se explic` prin faptul c` Zoe nu[tie c` avocatul [antajist a pierdut scrisoarea iar Ca]avencu ignor` existen]adocumentului falsificat, g`sit de Trahanache. Chiar [i cånd (în scena VII a ultimului act)Ca]avencu reintr` în ac]iune, m`rturisind „crima” de a fi pierdut el însu[i scrisoarea,încordarea se perpetueaz`, fiindc` biletul de amor ar putea suscita preten]ii n`ucitoaredin partea altui oportunist.
Acesta este totu[i momentul în care dramaturgul încheie seria situa]iilorconflictuale. Cet`]eanul turmentat reg`se[te scrisoarea [i o înmåneaz` Zoei.
Construc]ia subiectuluiAc]iunea se desf`[oar` „în capitala unui jude] de munte, în zilele noastre”, dup`
cum precizeaz` autorul însu[i. Indicele spa]ial, destul de vag, face ca locul faptelor s`se dilate, prin posibile identific`ri. Indicele temporal, stricto sensu, trimite lacontemporaneitatea lui Caragiale, iar în sens l`rgit la prezentul, mereu altul, allectorului. Dac` timpul istoric al autorului se suprapune imediatului c`ruia îi apar]inecititorul, fiind tot „în zilele noastre”, atunci faptele înf`]i[ate cap`t` caracter depermanen]`. „Timpul rotitor” (C. Noica) e mereu acela[i, c`ci mobilurile oamenilor,pasiunile [i intrigile, suferin]ele [i izbånzile r`mån, în mare, neschimbate. De altfelrealismul comediei, pe care [i Maiorescu îl sesiza la vremea public`rii ei, impunecaracterul reprezentativ al situa]iilor de via]` ilustrate.
Toate evenimentele care compun ac]iunea se deruleaz` de-a lungul a trei zile, lafinalul campaniei electorale [i în perioada desf`[ur`rii alegerilor din anul 1883.Fundalul interac]iunii personajelor devine astfel verosimil.
Expozi]iunea face cunoscute lectorului dou` personaje, {tefan Tip`tescu, prefectuljude]ului [i Ghi]` Pristanda, poli]istul, care discut` despre un articol din ziarul R`cnetulCarpa]ilor editat de frac]iunea independent` condus` de avocatul Nae Ca]avencu.Însemn`rile din articol las` s` se întrevad` rivalitatea politic` dintre Tip`tescu [iCa]avencu, cel dintåi fiind considerat de cel din urm` „vampir” local (no]iunea devampir fiindu-i explicat` de Tip`tescu lui Pristanda cu formula „unul care suge sångelepoporului”). Animozitatea dintre cei doi oameni politici, dezv`luit` înc` din prima fraz`a textului, anticipeaz` conflictul principal al comediei.
Intriga este dozat` în scenele I [i II ale primului act [i revelat` treptat, pentrusporirea tensiunii dramatice. Ea este con]inut` par]ial în povestirea „poli]aiului” c`treprefect, despre ceea ce ascultase pe furi[, c`]`rat pe ulucile casei lui Ca]avencu, la
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
242
fereastra deschis`. Avocatul vorbea despre o scrisoare care urma s` îi aduc` voturileråvnite, dar înainte ca Ghi]` s`-i aud` con]inutul, cineva din`untru aruncase pe geamun chibrit aprins [i el se pr`bu[ise peste un trec`tor. Veriga lips` din relatarea luiPristanda este cunoscut` în scena II, cånd Trahanache, pre[edintele organiza]ieilocale a partidului de guvern`månt [i prietenul prefectului, îi aduce acestuia vestea c`a avut o întrevedere cu Nae Ca]avencu [i a aflat c` de]ine o „scrisoare de amor întoat` regula”, adresat` de Tip`tescu so]iei sale, Zoe Trahanache. Biletul de dragosteurma s` fie publicat dou` zile mai tårziu.
Evenimentele se succed` într-un ritm alert [i de aceea expozi]iunea seintersecteaz` cu intriga, iar intriga antreneaz` instantaneu desf`[urarea ac]iunii.Trahanache vede în scrisoarea aflat` la Ca]avencu doar un fals josnic [i îl roag` pe„prietinul” s`u s` nu se tulbure [i mai ales s` nu-i spun` nimic Zoei, consoarta prea„sim]itoare”. Tip`tescu ordon` arestarea „mi[elului”, dar Zoe îi cere lui Ghi]` s`-lelibereze imediat, pentru a negocia cu el condi]iile redobåndirii documentuluiincriminator. Ca]avencu solicit`, în schimbul scrisorii, s`-i fie sprijinit` candidatura cadeputat. Farfuridi [i Brånzovenescu, doi membri de frunte ai partidului deguvern`månt, prind de veste despre contactele repetate cu adversarul lor politic [i setem c` prefectul tr`deaz` interesele grupului lor, urm`rind s`-l sus]in` pe Ca]avencudrept candidat la colegiul al II-lea.
Cu mari str`danii, Zoe î[i convinge amantul s`-l sprijine pe Ca]avencu în alegeri [iamåndoi încearc` s`-l înduplece pe Trahanache, omul decis totu[i s` aflededesubturile pozi]iei solide a adversarului [i s`-l distrug`.
De la Bucure[ti, sose[te o depe[` care anun]` obliga]ia colegiului al II-lea de a-l alege„cu orice pre], dar cu orice pre]” pe Agamemnon Dandanache, un candidat necunoscut ceurmeaz` s` soseasc` din capital`. Zoe [i Tip`tescu sunt cople[i]i de situa]ie.
În sala mare a prim`riei, unde se ]in discursurile electorale finale, Ca]avencu [i Farfuridise confrunt` oratoric pentru ultima oar`, fiindc` pre[edintele Comitetului electoral, acela[iZaharia Trahanache, anun]` solemn numele candidatului sus]inut de grupul liberal local.Zoe [i Tip`tescu sunt în[tiin]a]i de Zaharia c` a g`sit dou` giruri falsificate de Ca]avencu [ic` în felul acesta [antajistul va trebui s` renun]e la preten]iile anterioare.
Proclamarea lui Agamemnon Dandanache produce o mare indignare în råndulsus]in`torilor lui Ca]avencu precum [i perplexitatea celui din urm`. Încercareaavocatului de a riposta, dezv`luind imoralitatea Zoei [i ridicolul posturii de so] în[elata lui Trahanache, este curmat` de interven]ia prompt` a lui Ghi]` [i a oamenilor lui.Aceast` scen` reprezint` punctul culminant.
Deznod`måntul, caracteristic comediei, este fericit. În înc`ierarea celor dou`tabere, Ca]avencu pierde scrisoarea. Dandanache este ales deputat [i Cet`]eanulturmentat care, providen]ial, reg`se[te documentul intim, ascuns în c`ptu[eala p`l`rieiavocatului, îl înapoiaz` „andrisantului”, adic` Zoei. Aceasta îl iart` pe Ca]avencu, darîi impune s` conduc` manifesta]ia public` [i banchetul popular din gr`dina prim`riei,organizate în cinstea proasp`tului deputat.
Ca orice text dramatic, O scrisooaaree pieerdut` este astfel realizat`, încåt s` poat` fireprezentat` pe scen`. Pentru a p`stra tensiunea subiectului la nivelul necesar capt`riicontinue a interesului cititorului/ spectatorului, Caragiale utilizeaz` mai multe procedee.Criticul Florin Manolescu remarc` plasarea, la finalul fiec`rui act, a cåte unui fapt cu rolde „obstacol creator de tensiune”1 (pentru actul I – anun]ul lui Trahanache cum c` l-aprins pe Ca]avencu, „onorabilul”, cu o plastografie; pentru actul II – primirea depe[ei de
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
243
la Bucure[ti care solicit` sus]inerea altui candidat; pentru actul III – înc`ierarea), unelement-surpriz` care împinge ac]iunea c`tre un orizont neanticipat de receptor.Suspansul este între]inut magistral [i prin amånarea introducerii în scen` a unorpersonaje-cheie, cum sunt Ca]avencu [i Dandanache. Despre Ca]avencu se vorbe[teînc` din scena I a primului act, dar el apare abia în scena VII din actul II, iar Dandanache,numit în ultima scen` a actului II, se ive[te abia în scena II a actului IV. Abia dup` celectorul/ spectatorul [i-a construit o imagine proprie despre ace[ti actan]i, bazat` pecomentariile celorlalte personaje, are loc includerea lor propriu-zis` în ac]iune.
Conven]ia teatral` impune anumite limite de timp [i de spa]iu desf`[ur`riidramatice, dar Caragiale [tie s` le dep`[easc`. În acest sens, Florin Manolescunume[te procedeul l`rgirii scenei, folosit de autor pentru a l`sa impresia de via]`autentic`, nesfår[it` [i nestingherit` în curgerea ei. Astfel, prin relat`rile lui Ghi]`, suntaduse în proximitatea spa]iului limitat al ac]iunii, so]ia lui, cei nou` copii ai s`i, popaPripici, T`chi]`, Petcu[, Zapisescu – acoli]ii lui Ca]avencu, ministrul care îl cheam` latelegraf pe prefect; Trahanache îl aminte[te pe fiul s`u de la facultate etc.
Consecin]a utiliz`rii acestor procedee este „de a pune scena în leg`tur` culumea”2, de a face din fic]ional un afluent al realului.
Particularit`]i ale compozi]iei textului dramaticTextul dramatic are o organizare particular` care include: lista peersooaaneeloor ce
particip` la ac]iune; didascaliile – indica]ii referitoare la diviziunile operei (acte, scene),la decor, la timp, la mi[carea personajelor, la gesturile, la mimica, la tonul, lasentimentele acestora etc.; gruparea ac]iunilor în acte [i scene; succesiunea de replici,întrucåt dialogul devine modul de expunere dominant.
Pagina ini]ial` a Scrisoorii pieerdutee este un fragment cu func]ie metatextual` în caresunt identificate specia („comedie”), compozi]ia („în patru acte”) [i participan]ii la ac]iuneîmpreun` cu func]iile lor („{tefan Tip`tescu, prefectul jude]ului”), cu îndeletnicirile [iimplic`rile lor („Tache Farfuridi, avocat, membru al acestor comitete [i comi]ii”), cuautomistific`rile lor („Agamemnon Dandanache, vechi lupt`tor de la ‘48” sau „NaeCa]avencu, avocat, director-proprietar al ziarului «R`cnetul Carpa]ilor»...”), cu„greutatea” responsabilit`]ilor asumate („Zaharia Trahanache, prezidentul comitetuluipermanent, Comitetului electoral, Comitetului [colar, Comitetului agricol [i al altorcomitete [i comi]ii”), cu rela]iile dintre ele („Zoe Trahanache, so]ia celui de sus”) etc.
Acest prim contact cu personajele preia unul din rolurile expozi]iunii din textul epic,îndeplinind func]ia caracteriz`rii directe, de c`tre narator (autor).
În cazul lui Ca]avencu, pozi]ia mali]ioas` a autorului se identific` prin denumirilebombastice, a ziarului [i a „Societ`]ii Enciclopedice-Cooperative «AuroraEconomic`»”. În ceea ce-l prive[te pe Dandanache, abia în actul IV, dup` ce eroul î[iface apari]ia [i î[i dezv`luie obtuzitatea [i tic`lo[ia, se poate în]elege calificarea „vechilupt`tor de la ‘48” ca o etichetare batjocoritoare, în conflict radical cu esen]a „patriotic`”a personajului. În egal` m`sur`, abia pe parcursul lecturii se l`mure[te statutul echivocal Zoei, de „so]ie a celui de sus”, în situa]ia în care, în capul listei, se afl` Tip`tescu.
În consecin]`, în lista „persoanelor” Caragiale a[az` m`[ti personajelor (termenulpersonna înseamn` masc`) sau, dimpotriv`, face gestul de a le ridica, f`r` a-l ducepån` la cap`t, într-o complicitate vesel` cu cititorul.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
244
1 Florin Manolescu, op. cit. 2 Idem
La finalul acestei dintåi prezent`ri a eroilor, autorul plaseaz` nota]iile despre timpul[i spa]iul ac]iunii. Cum personajele au un nume (în general transparent, sugeråndcaracterul celui care îl poart`), o identitate social`, ele sunt puse într-un sistem deinterrela]ionare [i beneficiaz` de un cadru spa]io-temporal al mi[c`rii, prologul eîncheiat [i ac]iunea poate începe.
Prin didascalii se numesc articula]iile mari ale textului: actele (actul fiind principalasubdiviziune a textului dramatic, cu o ac]iune unitar`, delimitat` printr-o pauz` decelelalte p`r]i ale operei) [i scenele (scena reprezentånd o subîmp`r]ire a actului ceaduce o modificare la nivelul prezen]ei personajelor sau a timpului/ spa]iului ac]iunii).
O scrisooaaree pieerdut` este alc`tuit` din patru acte [i 44 de scene, grupate astfel:actul I – 9 scene; actul II – 14 scene; actul III – 7 scene; actul IV – 14 scene.
Actul I prezint` atacurile ziarului condus de Ca]avencu împotriva lui Tip`tescu,exercitarea [antajului asupra grupului aflat la putere, prin mijlocirea scrisorii pierdutede Zoe [i dobåndite de Ca]avencu, surescitarea Zoei [i a amantului s`u, începutulb`nuielilor de tr`dare a partidului nutrite de Farfuridi [i de Brånzovenescu.
Actul II surprinde tratativele cu Nae Ca]avencu, pentru recuperarea scrisorii [i, încele din urm`, hot`rårea prefectului [i a Zoei de a-l sus]ine pe politicianul independentîn alegeri; decizia abia luat` este minat` de telegrama sosit` de la „centru” care solicit`imperios alegerea lui Dandanache.
Actul III se opre[te asupra zilei dinaintea vot`rii. Sunt prezentate discursurileelectorale ale celor doi contracandida]i, Farfuridi [i Ca]avencu [i proclamarea numeluicandidatului sus]inut de colegiul II: Agamemnon Dandanache.
Întrunirea de la prim`rie sfår[e[te într-o confruntare fizic` a taberelor opuse.Actul IV aduce rezolvarea conflictului. Ca]avencu pierde scrisoarea [i aceasta,
reg`sit` de Cet`]eanul turmentat, e redat` Zoei. Dandanache este ales deputat [iCa]avencu îl omagiaz`, conducånd festivitatea organizat` în cinstea lui.
Actele II [i IV au un num`r mai mare de scene, fapt datorat importan]ei majore aac]iunilor con]inute. Ele se afl` într-un raport de simetrie invers`. Actul II duce lacomplicarea maxim` a ac]iunii [i la un climax al tensiunii dramatice, actul ultimanuleaz` toate sursele conflictuale [i face s` descreasc` treptat încordareaemo]ional`, aducånd-o la punctul zero.
Dar didascaliile furnizeaz` [i informa]ii despre decor (casa lui Tip`tescu, sala ceamare a prim`riei, gr`dina casei lui Trahanache), schimbarea cadrului fiind [i o sugestiea trecerii timpului. Unele indica]ii scenice au o valoare strict func]ional`, fixånd, spreexemplu, pozi]ia unui personaj fa]` de celelalte [ex.: „Farfuridi (de la tribun`)”], în timpce altele sunt studii psihologice în miniatur` [ex.: „Pristanda (uitåndu-se pe sine [iråzånd): Curat condei! (luåndu-[i numaidecåt seama, naiv) Adic`te, cum condei,coane F`nic`?...”].
Retras în spatele personajelor, autorul se folose[te de indica]iile scenice spre a ledefini caracterul [ex.: „Ca]avencu (întrerupåndu-l l`tr`tor)”]; procesele de con[tiin]`[ex.: „Tip`tescu (în lupt` cu el însu[i)”]; sentimentele [ex.: „Brånzovenescu (cuîndoial`)”]; emo]iile [ex.: „Zoe (înecat`)”] procedånd precum naratorul omniscientc`ruia nu-i scap` nimic din existen]a eroilor s`i.
Textul tr`ie[te din schimbul de replici, dialogul devenind o modalitate de organizarecompozi]ional`. Replicile au un anumit ton [„Farfuridi (grav)”], sunt înso]ite demanifest`ri nonverbale [„Cet`]eanul (sughite)”; „Ca]avencu (plåns cu hohot”)], aureliefuri intona]ionale [„Ca]avencu (îngra[` vorbele)”] r`sun`, sunt vii, în ciuda faptului
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
245
c` personajele r`mån schematice, date fiind limitele de timp, de spa]iu, de ac]iune pecare le presupune genul dramatic în sine.
Mai rar, Caragiale folose[te [i monologul scenic, precum în secven]a dest`inuirii luiGhi]` în leg`tur` cu avantajele pozi]iei sociale a [efului s`u [i, în contrapondere, cuneajunsurile dintr-o „famelie mare” cum este a lui.
Personajele. Construc]ia personajelorPompiliu Constantinescu afirma: „Ca orice scriitor clasic, Caragiale e creator de
tipuri, unele mai adånci, altele profilate, altele mai schematice, dar toate de unomenesc autentic”.
Tipurile realizate de autor dovedesc capacitatea lui de a filtra detaliile care înso]escparticularul, accidentalul [i de a re]ine astfel esen]a uman`. Acela[i critic literardistinge în Ca]avencu – „demagogul”, în Pristanda „micul func]ionar prost pl`tit, g`inar,din cauza mizeriei”, în Cet`]eanul turmentat – „omul f`r` opinie politic`”, înTrahanache „un ramolit în faz` benign`” dar „[i simbolul unui [ef de organiza]ie, cu falsprestigiu de autoritate”, în Dandanache – „pelticul [i uitucul, b`trånul decrepit, un tip deprofitor politic”, în Tip`tescu – „micul satrap”, în Farfuridi [i Brånzovenescu – ni[te„ramoli]i, incapabili”, în Zoe – femeia „mai emancipat`, mai voluntar`, care une[teambi]ia social` [i grija de reputa]ie cu amorul clandestin”1. Aceste tipuri î[i au uncorespondent mai pu]in evoluat în celelalte comedii ale autorului, în care ac]iunea sepetrece într-un mediu social inferior, cel al mahalalei. În O scrisooaaree pieerdut` lumeaînf`]i[at` este cea a intelectualilor de provincie, „zon` moral` care este un compromisîntre mentalitatea de mahala [i cea burghez`”2.
Totodat` universul uman construit de dramaturg are coordonatele lui eterne, ceeace face ca opera autorului s` nu se perimeze, s` nu-[i piard` valoarea de documentde via]` palpabil`.
Eroii lui Caragiale, deveni]i memorabili [i atemporali, prin cåteva schimburi dereplici, prin orgoliul, prin ambi]iile, prin [iretlicurile, prin fixa]iile lor sunt pasiuni umaneîn mi[care. Scriitorul are capacitatea extraordinar` de a-i diferen]ia, chiar [i cåndcon]inutul lor moral seam`n` izbitor, în ciuda faptului c` genul dramatic nu este atåtde bogat în posibilit`]i de caracterizare, precum genul epic.
Dac` Trahanache, Farfuridi, Brånzovenescu sunt politicieni de aproximativ aceea[ivårst`, ramoli]i, „incapabili”, ei se individualizeaz` totu[i radical. Trahanache devinesimpatic prin inocen]a manifestat` în fa]a dovezii limpezi de adulter [i prin dragosteapatern` pentru Zoe, Farfuridi este maniac [i arogant, obositor în discursul s`u prolix [iilogic, Brånzovenescu este un individ [ters [i la[.
De asemenea, Farfuridi [i Ca]avencu ilustreaz` deopotriv` postura demagogului,dar sunt inconfundabili: cel dintåi – anchilozat în „gåndirea” lui politic`, cel de-al doilea– cameleonic, receptiv la orice schimbare, gata oricånd de compromis.
În aceast` comedie nu se poate fixa cu certitudine personajul principal [i nici nu sepoate vorbi despre un personaj pozitiv propriu-zis. Cea mai elocvent` caracterizare aumanit`]ii surprinse de dramaturg, în întregul ei, o face Tip`tescu printr-o replic`succint`, dar cåt se poate de gr`itoare: „Ce lume!”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
246
1 Pompiliu Constantinescu, I. L. Caragiale, în volumul Studii despre opera lui I. L. Caragiale, Ed.Albatros, Bucure[ti, 1976; passim.
2 Idem.
{tefan Cazimir men]ioneaz` ca modalitate de construire a personajelorcaragialiene [i procedeul revela]iilor succesive, ca în cazul lui Pristanda, a c`ruievolu]ie „perfect logic` [i unitar`, e pe alocuri imprevizibil`”1. Spre exemplu, poli]istulcare îl aresteaz` abuziv pe Ca]avencu î[i cere iertare mai apoi, îi declar` c` în inimalui are alte sentimente, dar c` datoria îi dicteaz` ac]iuni împotriva considera]iilorpersonale. Servilismul manifestat în chip nea[teptat fa]` de cel ce devenise du[manulde moarte al lui Tip`tescu aduce astfel „o confirmare neb`nuit` a esen]ei sale dejacunoscute”2. Pristanda nu e doar sluga prefectului, e o slug` posibil` pentru oriceposibil st`pån. În realizarea personajelor apar [i simetrii, opozi]ii, nuan]`ri. {iCa]avencu [i Dandanache urm`resc ascensiunea politic`/ social` prin intermediul[antajului cu o scrisoare de amor, dar, în timp ce unul coboar` vertiginos treapta multråvnit`, cel`lalt o urc` triumf`tor. Nuan]area poate fi întrez`rit` în cazul personajelorFarfuridi [i Brånzovenescu. Unul exagereaz`, cel`lalt tempereaz`, primul este vocea,al doilea se transform` în ecou: „Farfuridi – Ei, pentru cine vot`m? Brånzovenescu –Pentru cine vot`m?”
Organizarea personajelor în cupluri comice le reliefeaz` similitudinile de reac]ie sauautomatismele (Farfuridi – Brånzovenescu), discordan]ele în parcursul emo]ional (Zoe– Tip`tescu), incompatibilitatea asocierii (Tip`tescu, amantul – Trahanache, so]ulîn[elat, uni]i într-o prietenie profitabil` pentru ambele p`r]i).
Modalit`]i de caracterizarePrimul contact al lectorului cu personajele se face cu ajutorul listei personajelor [i
prin intermediul numelor. Caragiale m`rturisea c`, înainte de a imagina liniiledirectoare ale unei opere, avea nevoie s` stabileasc` numele eroilor s`i. GarabetIbr`ileanu remarca: „A[adar, în deosebire de via]a real`, unde numele e oricare, înliteratur` personajul trebuie s` se nasc` odat` cu numele care convine naturii salefizice [i morale”3. În comedia lui Caragiale, numele „dau impresia c` fac parte dinpersonagiile pe care le denumesc”4. Ele sugereaz` caracterul, cum este Pristanda(pristanda e un dans moldovenesc executat dup` comenzile unui conduc`tor de joc)sau Trahanache (trahanaua fiind o coc` moale) ori Brånzovenescu [i Farfuridi (de labrånz` [i farfurie, deci oameni meschini, inferiori) sau Ca]avencu (ca]` însemnåndfemeie bårfitoare iar ca]aveic` – hain` cu dou` fe]e). În unele situa]ii, cum este numeleTip`tescu, se face trimitere la recenta ascensiune social` (el este un tip care aparvenit) dar [i la tribula]iile lui sentimentale (este tipul amorezului). Alteori numeledezv`luie rolul personajului în ac]iune, cum este Dandanache – cel ce produceîncurc`turi, dandanale. Un nume precum Zoe denot` distinc]ia [i, în epoc`, era scrisZoë de purt`toarele din înalta societate.
Cet`]eanul turmentat este singurul personaj care nu prime[te un nume propriu-zis,el fiind desemnat ca ins oarecare (cet`]ean), iluzionat de participarea real` la via]ajude]ului, prin calitatea lui de aleg`tor [i stigmatizat prin viciul s`u, turmentat, ce poatefi în]eles, în sens figurat, ca dezorientat sau manipulat.
Contrastul dintre esen]` [i aparen]` devine transparent prin intermediuldiminutivelor hipocoristice (hipocoristic = dezmierd`tor). {tefan (personaj impun`tor,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
247
1 {tefan Cazimir, Comediile, în vol. Studii despre opera lui I. L. Caragiale2 Idem. 3 Garabet Ibr`ileanu, Numele proprii în opera comic` a lui Caragiale, în vol. Studii despre opera
lui I. L. Caragiale4 Idem.
de istorie romåneasc`) ajunge în via]a intim` F`nic`, Zoe (o doamn` cu preten]ii) ealintat` Joi]ica, iar teribilul Agamemnon, cuceritorul Troiei este anulat, în grandoarealui, de formele Agami]` [i mai ales Gagami]`.
Caracterizarea f`cut` de celelalte personaje propune oglindiri realiste, cum esteaprecierea lui Trahanache despre Tip`tescu: „E iute, n-are cump`t” sau, din contra,false, dezv`luirea final` a personajului neavånd înc` loc, cum este catalogarea ini]ial` alui Dandanache de c`tre Tip`tescu: „E simplu, dar îl prefer, cel pu]in e onest, nu e mi[el”.
Organizarea textului sub forma schimbului de replici face ca limbajul s` contribuieîntr-o m`sur` semnificativ` la construirea unei imagini asupra personalit`]ii eroilor.Caracterizarea prin vorbe dezv`luie un Ca]avencu „l`tr`tor”, un Dandanache bålbåit [ipeltic, semn al incapacit`]ii mintale, un Trahanache mult prea lent în reac]iile lui (cadovad`, ticul verbal „Ai pu]intic` r`bdare”), un Pristanda umil, constant aprobator alspuselor [efului s`u („curat mi[el”, „curat murdar” etc.), un Farfuridi cu apuc`turiautomate („la dou`sprezece trecute fix m` duc la tribunal”), un Tip`tescu vulcanic („Îlîmpu[c! Îi dau foc!”).
Datorit` faptului c` mai to]i eroii lui Caragiale tr`iesc cu obsesia p`str`rii uneianumite imagini despre sine, a fiin]ei demne, respectabile, ei se adreseaz` frecventunii altora cu apelative precum: „onorabile”, „stimabile”. Folosite în exces [i în situa]iinepotrivite, asemenea forme de polite]e devin ridicole [i subliniaz` comportamentulfals, ipocrit: „Trahanache – Stimabile! stimabile, rog, da]i afar` pe onorabilul!”
Faptele personajelor, atitudinile lor, reac]iile psihologice, gesturile ca modalit`]i decaracterizare indirect`, nu fac decåt s` sublinieze tiparul moral [i comportamentalliminar, dezv`luit prin nume sau prin pozi]ia social`, în lista „personajelor”, întrucåt eroiinu evolueaz`. La finalul experien]ei care anim` atåtea voin]e, fiecare este mul]umit derea[ezarea lucrurilor în albia lor lini[tit` [i, ceea ce este mult mai important, deconservarea propriului prestigiu, de satisfacerea orgoliului. Corup]ia, adulterul,minciuna, falsul, abuzul pot s`-[i urmeze cursul, deoarece în niciunul dintre eroi nu s-aînregistrat vreo tres`rire moral`. Andrei Ple[u explic` astfel acest fenomen caracteristicumanit`]ii, în orice epoc`: „Singura autoritate pe care con[tiin]a individual` nu [i-o puneniciodat` sau aproape niciodat` la îndoial` e autoritatea moral`. Capacitatea de adistinge între bine [i r`u, între viciu [i virtute, dreptate [i nedreptate pare a fi laîndemåna tuturor. În materie de etic`, func]ion`m constant printr-o nedemolabil`autocomplezen]`. Tr`im într-o infla]ie baroc` a competen]ei morale, într-o lume a c`reiprincipal` dezordine risc` s` fie faptul c` to]i membrii ei se simt moralmente în ordinesau c` to]i resimt dezordinea proprie drept neglijabil`”. (Minimaa mooraaliaa).
Zoe [i Tip`tescu se delimiteaz` de gestul de „canalie” al lui Dandanache, de a nurestitui scrisoarea ce i-a adus deput`]ia [i apreciaz`, indirect, josnicia mai atenuat` alui Ca]avencu, „plastograful” care promisese a le înapoia documentul def`im`tor. Îns`nici ei nu-[i pot în]elege vina, a[a cum nici Trahanache nu se tulbur` de a-i fi asiguratabuziv candidatului venit de la centru unanimitatea promis`, în alegeri.
Rela]ia Tip`tescu – ZoeTip`tescu [i Zoe ilustreaz` cuplul de amorezi din teatrul clasic, numai c` rela]ia lor
sentimental` secret` este bazat` pe un adulter. Oficial, el este prefectul jude]ului, unom care a irosit [ansa unei cariere în capital`, r`månånd în ora[ul de munte, lainsisten]ele lui Trahanache [i mai ales ale Zoei, c`ci, dup` cum afirm` venerabilul„prezident”, „la drept vorbind, Joi]ica a st`ruit mai mult”. În via]a particular`, este
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
248
prietenul cel mai apropiat al lui Zaharia, ceea ce nu-l împiedic` s` între]in`, duplicitar,o idil` cu mult mai tån`ra so]ie a acestuia.
Prin autocaracterizare, Tip`tescu apare ca un ins capabil, un om de baz` alpartidului, con[tient de propriile merite: „... mi-am sacrificat cariera [i am r`mas întred-voastr`, ca s` v` organizez partidul – c`ci f`r` mine, trebuie s` m`rturisi]i, c` d-voastr` n-a]i fi putut niciodat` s` fi]i un partid...”
El este introdus în ac]iune înc` din prima scen`, pe cånd Zoe, despre al c`rei trecutnu se pomene[te niciun detaliu, apare în scena V a primului act, dup` ce mai multepersonaje vorbesc despre ea. Tip`tescu aminte[te de plimb`rile lui cu Zoe [i cuTrahanache, prin ora[ [i de spiritul glume] al femeii care propune, în joac`, num`rareasteagurilor puse de Ghi]`. Poli]istul m`rturise[te c` este o persoan` de la carea[teapt` protec]ie, iar Trahanache evoc` firea ei „sim]itoare” [i îi cere lui Tip`tescu s`nu-i spun` nimic despre [antajul lui Ca]avencu. Abia dup` ce i se construie[te astfelimaginea unei dame din lumea bun`, cu o fire generoas` [i sensibil`, Zoe î[i faceapari]ia, „dezolat`”, „înecat`” de durerea de a se [ti la un pas de a pierde tot cedobåndise prin c`s`toria cu vårstnicul Zaharia: avere, pozi]ie social` înalt`, puterea dea influen]a via]a politic` [i social` din jude].
Chiar dac` prima ei replic` este: „Sunt nenorocit`, F`nic`.” [i, pån` spre sfår[itulultimului act, este înf`]i[at` într-o stare de surescitare, de disperare, Zoe se arat`, înfapt, suficient de puternic` [i de lucid`, încåt s`-i determine pe cei doi b`rba]i din via]aei s` ac]ioneze dup` [i la îndemnurile ei. Tip`tescu este impulsiv. „Lupta estedisperat`. Vrea s` ne omoare, trebuie s`-l omoråm”, proclam` el nerealist, în absen]aunei solu]ii concrete de a-l reduce la t`cere pe Ca]avencu. Zoe se manifest` cu maimult` cump`tare. „Pe Ghi]` l-am trimis eu la Ca]avencu, s`-i cumpere scrisoarea cuorice pre]”, anun]` ea, demonstrånd o perfect` adaptare la situa]ie.
Prefectul se gånde[te s` curme suferin]a iubitei sale – dac` scrisoarea ajuns` larivalul politic ar fi publicat` – prin fuga lor în lume. Ea îns` respinge propunerea lui cafiind imatur`, întrucåt nu este deloc atras` de perspectiva romantic`. Firea eipragmatic` îi impune s` încerce orice strategie i-ar permite s` p`streze tot ce are.Cånd Tip`tescu refuz` cu hot`råre compromisul politic de a-l sus]ine pe Ca]avencu,Zoe este indignat` de atitudinea lui [i îi catalogheaz` principiile cu formuladispre]uitoare „nimicurile tale politice”. Nu poate exista ceva mai presus de aparen]afemeii de lume, onorabile [i din aceast` cauz` ea î[i propune s` lupte împotrivatuturor, chiar împotriva guvernului, dac` ]elul s`u este amenin]at.
Dar deliberarea amantului nu dureaz` mult. Sentimentul pentru Zoe întreceresponsabilit`]ile lui de cap al jude]ului, a[a c` [i el, sfidåndu-i pe membrii partiduluicare îl acuz` de tr`dare, decide s`-l sprijine pe avocatul [antajist, în alegeri.
Ca orice îndr`gostit autentic, Tip`tescu are momente de intens` tr`ire, pe care nule poate ascunde. Aflånd vestea c` Trahanache a g`sit poli]a falsificat` de Ca]avencu,adic` salvarea lor, el o s`rut` pe Zoe, în chiar clipa cånd so]ul abia se întoarce cuspatele. Zoe este obi[nuit` s` disimuleze [i nu s`vår[e[te asemenea impruden]e.V`zånd în ea femeia interesat` [i calculat`, {erban Cioculescu sus]ine c` iubirea eieste mai degrab` „epidermic`” decåt pasional`.
Totu[i Zoe are puterea de a-l ierta pe cel care îi pricinuise atåtea spaime, dup` ceî[i recupereaz` bile]elul de amor pierdut. Ca]avencu o nume[te „un înger”, iarCet`]eanul turmentat vede în ea o „dam` bun`”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
249
Este de remarcat c` Tip`tescu [i Zoe sunt personaje pe care Caragiale nu lesatirizeaz` prin comicul de limbaj [i nici prin cel de nume. Apelativele „F`nic`” [i„Joi]ica” au doar rolul de a trece eroii dincolo de cortina vie]ii lor publice, dezv`luindu-le sl`biciunile. Se poate deduce de aici o oarecare simpatie a autorului pentru ei, c`ci„conjunctura e departe de a fi comic`, iar personajele nu au nimic ridicol”1.
Modalit`]ile comiculuiComedia se folose[te de arma råsului pentru a sanc]iona diferite tare ale societ`]ii
sau ale individului.Comicul semnaleaz` contrastul creat între aparen]` [i esen]`, între vorb` [i fapt`,
între automatism [i natural, între scopuri [i mijloace, între efort [i rezultat etc.Comicul de moravuri dezv`luie o societate în care abaterea de la valorile morale
devine norm`. Prefectul se folose[te de avantajele puterii de]inute pentru ar`scump`ra scrisoarea de la Ca]avencu; Trahanache, Farfuridi [i Brånzovenescuîntocmesc liste cu aleg`torii c`rora le pot influen]a votul; poli]istul se declar` înserviciul permanent al prefectului dar [i al Zoei [i al lui Trahanache, pe acesta din urm`întåmpinåndu-l cu formula: „S`rut måna, coane Zahario”; so]ia lui îl îndeamn` la oatitudine lipsit` de scrupule: „Ghi]`, pup`-l în bot [i-i pap` tot, c` s`tulul nu crede la `lfl`månd...”; Dandanache ob]ine un loc în Parlament prin [antaj; Ca]avencu seextaziaz` în fa]a beneficiilor unui sistem constitu]ional [i „plånge” gåndindu-se la„]`ri[oara” lui; Tip`tescu, Zoe [i Trahanache între]in un triunghi conjugal. În[el`toria,minciuna, abuzul în func]ie, corup]ia, imoralitatea, demagogia ies la iveal` din re]eauacomplicat` a rela]iilor între]inute de personaje. Replica lui Trahanache: „A! ce corupt`so]ietate! Nu mai e moral, nu mai sunt prin]ipuri, nu mai e nimic; enteresul [i iarenteresul...” ar putea deveni concluzia tuturor ac]iunilor s`vår[ite de el [i de ceilal]i.Numai c` Zaharia, rostind aceste cuvinte, se autoabsolv`, a[a cum fac [i Zoe [iTip`tescu, atunci cånd î[i manifest` oroarea fa]` de tic`lo[ia lui Dandanache.Incapacitatea de în]elegere a propriilor defecte determin` schimbarea extrem derapid` a alian]elor. Ca]avencu închin` „În s`n`tatea iubitului nostru prefect”, eîncurajat de Zoe pentru o viitoare Camer` [i felicitat de Trahanache: „{i a[a zi, ai? d-ai no[tri, stimabile? Bravos! m` bucur.”
Comicul de situa]ie se manifest` plenar înc` din scena ini]ial` a stabilirii num`ruluide steaguri puse în ora[ de Ghi]`. Tip`tescu este aici „judec`torul” amuzat [i Ghi]`„incriminatul”, concluzia reie[it` din examinare fiind: „... dac` nu curge, pic`”.
Plin` de umor este [i secven]a în care so]ul în[elat, dup` ce i s-a ar`tat„docomentul” tr`d`rii Zoei, încearc` s`-l calmeze pe amantul „turbat”, cu argumentulc` nu trebuie s` se tulbure „pentru fitece mi[elie”.
Confuzia pe care Dandanache o face între prefect [i venerabilul „prezident”,atribuindu-i-o ca so]ie pe Zoe celui dintåi este savuroas` [i poten]eaz` imaginea deamnezic a personajului.
Intr`rile [i ie[irile Cet`]eanului turmentat, petrecute de obicei în momente detensiune dramatic` ridicat`, stårnesc [i ele råsul, c`ci grija lui de a afla cu cine trebuies` voteze le pare celorlal]i ridicol`, chiar vrednic` de dispre], pe lång` fr`månt`rile loraureolate de interesul personal.
Dramaturgul exploateaz` [i comicul de nume, a[a cum o f`cuse, înaintea sa,Alecsandri. Sufixele „-ache” (Trahanache, Dandanache) [i „-idi” (Farfuridi) sugereaz`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
250
1 {tefan Cazimir, Comediile, în vol. Studii despre opera lui I. L. Caragiale
originea greceasc` a personajelor. Este [tiut faptul c`, la sfår[itul secolului al XIX-lea,clasa politic` romåneasc` avea multe elemente alogene.
Dar Caragiale nu se arat` xenofob. Pentru el p`tura politic` e la fel de putred`,indiferent din cine este constituit`. Ideea reiese din discursul ultim al lui Ca]avencu, dincare r`zbate [i comicul de inten]ii al autorului: „... To]i ne iubim ]ara, to]i suntemromåni!... mai mult sau mai pu]in one[ti!”
Numele eroilor este în stråns` leg`tur` cu caracterul lor (Trahanache e precum o„trahana”, adic` lesne de modelat de c`tre Zoe) sau cu dominanta personalit`]ii(Ca]avencu este o adev`rat` „ca]`”, o fabric` de vorbe goale, un demagog prinexcelen]`) etc.
Prenumele lor – F`nic`, Joi]ica, Ghi]`, Nae – fac din ei oameni apropia]i lectorului,prezen]e familiare.
Comicul de caracter las` s` se întrevad` tiparul uman etern cåt [i actualizarea luiîntr-un context istoric [i social concret. Farfuridi [i Ca]avencu sunt variante aledemagogului, dar cel dintåi este [i o incarnare a prostului, pe cånd cel de-al doilea – aambi]iosului. Tip`tescu este amorezul dar [i conduc`torul abuziv, Trahanache –încornoratul „zaharisit”, Zoe – adulterina, Dandanache – parvenitul/ canalia politic`,Pristanda – slugarnicul, Cet`]eanul turmentat – viciosul. „Dezordinea” provocat` învia]a ora[ului de provincie se datoreaz` ambi]iosului [i preten]iei sale irepresibile:„Vreau ce mi se cuvine [...]; vreau ceea ce merit în ora[ul `sta de gogomani, unde suntcel dintåi... între frunta[ii politici...” Ie[irea lui în aren` antreneaz` reac]iile adverse [i,implicit, în lupta care se dezl`n]uie, identificarea fiec`rui erou cu un prototip uman.
Comicul de limbaj are, în opera lui Caragiale, cele mai bogate resurse. Trahanache[i Pristanda sunt defini]i magistral, unul în încetineala lui, cel`lalt în slug`rnicia sa printicurile verbale („ai pu]intic` r`bdare” [i, respectiv, „curat...”). Demagogia lui Ca]avencueste relevat` prin truisme („... un popor care nu merge înainte, st` pe loc, ba chiar d`înapoi”), prin etimologia popular` („falit” este asimilat cu sensul „de fal`”, iar „capitalist”cu în]elesul „locuitor al capitalei”), prin nonsens („Noi aclam`m munca, travaliul carenu se face deloc în ]ara noastr`”), prin interferen]a stilurilor (într-un cadru neoficial, i seadreseaz` lui Ghi]` oratoric: „Cet`]ene, nu uita condi]ia cu care am venit aici!”), prinfalsa citare („Scopul scuz` mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta”, cugetareaapar]inåndu-i, de fapt, lui Machiavelli). Discursul lui electoral, studiat, dinamic, „l`tr`tor”indic` în el politicianul capabil s` manipuleze prin cuvinte poleite [i nesincere („Scopulso]iet`]ii este ca Romånia s` fie bine [i tot romånul s` prospere!”) sau prin gesturiexagerate, artificiale (plånge cu hohote, reflectånd la fericirea [i progresul „]`ri[oarei”lui). Limbajul preten]ios care tr`deaz` ruptura tragicomic` dintre vorbe [i fapteprime[te o replic` nea[teptat`, caricaturizant`, prin deformarea neologismelor, de laCet`]eanul turmentat. „Societatea Enciclopedic`-Cooperativ` «Aurora Economic`Romån`»” fondat` de c`tre Ca]avencu, devine o al`turare ridicol` de vocabule,întrerupt` de sughi]uri, în rostirea Cet`]eanului („Cioclopedic`! Comportativ`!Iconomie! So]ietate care va s` zic`...).
Farfuridi prezint` în fa]a aleg`torilor un discurs marcat de incoeren]`, „cåt se poatemai scurt” în inten]ii, dar prolix, supraabundent în realitate, sugestie a interminabileivorb`rii politice. Opinia ilogic` a acestui membru de frunte al partidului liberal („Din dou`una, da]i-mi voie: ori s` se revizuiasc`, primesc! dar s` nu se schimbe nimica; ori s` nuse revizuiasc`, primesc! dar atunci s` se schimbe pe ici pe colo, [i anume în punctele...
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
251
esen]iale...”) referitoare la scopul desf`[ur`rii alegerilor, [i anume revizuirea Constitu]iei[i a Legii electorale, denun]` aspectul de fars` al întregului proces electoral.
Replicile lui Ghi]` [i ecourile vorbelor so]iei sale sunt hazlii prin folosirea termenilorcolocviali/ populari: „dou`spce”, „dobitocul”, „pup`-l în bot” etc.
Dar cel mai acid func]ioneaz` comicul de limbaj în cazul lui Dandanache. Acestpersonaj, definit de Caragiale însu[i ca fiind „mai prost decåt Farfuridi [i mai canaliedecåt Ca]avencu”, se pulverizeaz`, ca personalitate, prin vorbire.
Defectele lui de pronun]ie („... nu f`]ea s` nu fa]em...”), apelativele ridicole(„neicusorule”, „puicusorule”), excesul interjec]ional („hodoronc-hodoronc, sdronca-sdronca”), anacolutul („... eu, care familia mea de la patruzsopt în Camer`, [i eu carumånul impar]ial, care va s` zic`... cum am zi]e... în sfår[it s` tr`iasc`!”) îl transform`într-o creatur` dezarticulat`, racordat` la realitate doar printr-o viclenie instinctual`.
Comicul de limbaj, ca modalitate de caracterizare indirect`, îndepline[te un cumulde func]ii. El dezv`luie mediul din care provine personajul (Ghi]`), identificarea omuluicu scopul (Ca]avencu), dominanta comportamental` (Trahanache), nivelul deinteligen]` (Farfuridi, Brånzovenescu, Dandanache) etc. Este calea direct` de accesspre esen]a personalit`]ii.
Comedia lui Caragiale produce råsul contagios, aruncånd totu[i o lumin` violent`,crud` asupra societ`]ii romåne[ti contemporane autorului [i asupra defectelor umaneatemporale. Råsul este cånd îng`duitor, cånd sarcastic, reliefånd, prin modula]iile lui,varietatea identific`rilor omului cu Omul.
RReeppeerree ccrriittiiccee• Pompiliu Constantinescu, I. L. Caragiale, în volumul Studii deespree oopeeraa lui I. L.
Caaraagiaalee, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1976: „Cu o mare intui]ie, Caragiale a surprinsîntr-o oglind` rece, m`ritoare, tarele esen]iale ale burgheziei. [...] Integrareapsihologiilor individuale în sfera unei societ`]i este semnul realismului s`u, dovadaunei intui]ii sociologice, sim]ul unei adev`rate comedii umane...”
• V. Fanache, Caaraagiaalee, Ed. Dacia, Cluj, 1984: „Opera lui Caragiale este simultan unsemn al realului în desf`[urare [i o negare, prin ironie...”
• Ion Constantinescu, Caaraagiaalee [i înceeputurilee teeaatrului eeuroopeeaan moodeern, Ed.Minerva, Bucure[ti, 1974: „Veselia inept` a personajelor din finalul tuturor celor patrupiese comice este semnul exterior al deriziunii absurdului. Personajele nu realizeaz`nonsensul existen]ei lor, singura reac]ie final` la aceast` absen]` a lor este veseliaincon[tient`. Acest contrast este angoasant [i comic în acela[i timp, ducånd, înc` odat`, cu gåndul la Eugène Ionesco, la care deriziunea absurdului se produce, uneori,într-un fel asem`n`tor.”
• Florin Manolescu, Caaraagiaalee [i Caaraagiaalee, Ed. Cartea Romåneasc`, 1983: „LaCaragiale, observa]ia realist` este dublat` aproape întotdeauna de observa]iaadånc` a unui moralist...”
• T. Vianu, Istooriaa liteeraaturii roomånee moodeernee, în Opere 2, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1972:„Nu va fi posibil s` se scrie istoria social` a veacului al XIX-lea, f`r` o continu`referin]` la opera lui Caragiale”.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
252
253
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiicceeEXPRESIONÍSM s. n. 1. Curent artistic [i literar modern, ap`rut în Germania la
începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternic` tendin]` de exprimare spontan` atr`irilor interioare (st`ri de spaim`, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), printensiune extatic`, punånd accent pe subiectivitate, pe ira]ional. 2. Orice form` de art`care vizeaz` intensitatea expresiei. Stil de arhitectur` care acord` prioritate expresieiprin stiliz`ri (exagerate) (din fr. expressionnisme) cf. DEX 1998.
Expresionismul este un curent artistic, care a ap`rut la începutul secolului al XX-lea, întåi în Germania, [i a cunoscut maximum dezvolt`rii sale între 1910 [i 1925, caform` de manifestare a unei genera]ii traumatizate]n timpul Primului R`zboi Mondial [ica protest fa]` de formele tradi]ionale ale artei. Expresionismul a ap`rut întåi în pictur`,apoi în poezie [i în teatru. În formularea doctrinei expresioniste, se preiau idei dinfilozofia lui Spengler [i Nietzsche, de c`tre Worringer, prin referire la operele plasticeale lui Munch sau Van Gogh.
În estetica expresionist`, artistul confer` realit`]ii o expresie nou`, prin raportarealucrurilor la etern, prin eliberarea obiectelor de materialitate [i printr-o participare aeului dominat` de vitalism, de patos subiectiv [i de cunoa[tere „ecstatic`”. Fiin]a caut`s` descopere semnifica]ia fundamental` a universului, urm`rind sentimentele înprofunzime, pån` la origini [i meditånd grav pe marginea unor probleme existen]iale,cum ar fi curgerea iremediabil` a timpului [i moartea. În teatru, reprezentativ` estedrama de idei, cu personaje care reprezint` simboluri sau concepte [i nu individualit`]iumane distincte.
Expresionismul redescoper` miturile, practicile magice [i misterele, promovåndrevolta împotriva civiliza]iei [i afirmarea sufletului primitiv, a pasiunii pentru elementar.
Unul dintre cei mai importan]i poe]i expresioni[ti germani este Rainer Maria Rilke.
IIII CCoonntteexxttuuaalliizzaarreeaa ddrraammeeii îînn ccaaddrruull ooppeerreeii lluuii LLuucciiaann BBllaaggaaLucian Blaga este scriitorul în a c`rui oper`, filozofia [i literatura sunt
consubstan]iale.Concepte filozofice, dezvoltate în patru trilogii: Trilogia culturii, Trilogia cunoa[terii,
Trilogia valorilor [i Trilogia cosmologic`, r`mas` în stadiu de proiect, devin motive [imetafore artistice în crea]ia literar`.
În spa]iul culturii noastre, el a valorificat estetica expresionist` în poezie [i în teatru,dar a [i teoretizat acest nou curent artistic. Expresionismul este v`zut ca un „nou stil”în eseistica de debut a autorului, din volumul „Fe]ele unui veac”: „... de cåte ori o oper`de art` red` astfel un lucru, încåt puterea, tensiunea interioar` transcede lucrul,
Forme ale dramaturgiei \n teatrul modern interbelic
22
tr`dånd rela]iuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produsartistic expresionist.”1
Pentru definirea conceptului, Blaga aduce în discu]ie problematica noului teatru, încare piese ca acelea ale lui G. Kaiser: „... sunt scrise în dialog comprimat [i desf`[oar`ac]iuni f`r` de vreo însemn`tate anecdotic`, culminånd în conflictele de idei-for]e. [...]personajele nu mai exist` prin ele însele, ca indivizi, ci numai ca exponen]i ai unorputeri ira]ionale, angajate în ciocniri, care macin` sau salveaz`. Personajele seconfigureaz` contrapunctic [i sunt împinse de demonia energiilor dezl`n]uite. [...]deznod`måntul pieselor e adeseori vizionar [i deschide perspectiva unei vie]i maiînalte.”2
Piesa de teatru Me[terul Manole a ap`rut în 1927, fiind dedicat` lui Sextil Pu[cariu,iar în 1929 a avut loc premiera, la Teatrul Na]ional din Bucure[ti. Lucian Blaga, autorulpiesei, este poet, prozator, dramaturg, filosof, diplomat romån, care a tr`it în perioada1895-1961. Personalitatea lui a marcat perioada interbelic`, iar opera, creat` princonsubstan]ialitatea literatur`-filosofie, s-a impus printr-un stil inconfundabil. Perioadaîn care scrie Blaga este una de avånt cultural, dar [i de eclectism estetic. În epoc`, semanifest` tendin]e tradi]ionaliste, moderniste [i avangardiste, iar el opteaz` pentruexpresionism, curent care-i ofer` posibilitatea de a valorifica mituri [i de a pune îndiscu]ie probleme ontologice [i axiologice.
Drama este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proz`, care presupunevalorificarea unor categorii estetice precum tragicul [i comicul, care prezint` un conflictputernic, manifest sau latent, uneori cu rezolvare tragic`, cu instan]e ale comunic`rii,structuri compozi]ionale [i tehnici specifice.
Mee[teerul Maanoolee este o dram` de idei cu accente tragice, o dram` poetic`,modern`, în care mitul romånesc al jertfei pentru crea]ie sus]ine conflictul puternic,personajele sunt expresii ale unor idei-for]`, iar orientarea reflec]iei autorului se face,potrivit propriilor afirma]ii: „... de la deetaaliu la eeseen]]iaal, de la cooncreet la aabstraact, de laimeediaat la traansceendeent, de la daat la proobleem`.”3
Tema operei este prelucrarea unuia dintre miturile fundamentale ale poporuluiromån, sacrificiul pentru crea]ie, într-o viziune proprie sensibilit`]ii de tip expresionist.Lucian Blaga valorific` surse de inspira]ie autentice, potrivit unei concep]ii personale,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
254
1 Lucian Blaga, Noul stil, în Z`ri [i etappe, Ed. Minerva, Bucure[ti, 19902 Idem. 3 Idem.
conform c`reia: „Cultura major` nu repet` cultura minor`, ci o sublimeaz`, nu om`re[te în chip mecanic [i virtuos, ci o monumentalizeaz` potrivit unor vii forme,accente, atitudini [i orizonturi l`untrice. O cultur` major` nu se stårne[te prin imitareaprogramatic` a culturii minore. Nu prin imitarea cu orice pre] a crea]iilor populare vomface saltul de atåtea ori încercat într-o cultur` major`. Apropiindu-ne de culturapopular` trebuie s` ne însufle]im mai mult de elanul ei stilistic interior, viu [i activ, decåtde întruchip`ri ca atare. Nu cultura minor` d` na[tere culturii majore, ci amåndou`sunt produse de una [i aceea[i matrice stilistic`.”1
Structura piesei este dat` de cele dou` planuri pe care se dezvolt` conflictele, planulexterior, al conflictului dintre me[teri, privind jertfa, cu voievodul care vrea s` se terminebiserica mai repede [i cu boierii [i c`lug`rii care ar dori pedepsirea lui Manole, pentru c`a s`vår[it o jertf` uman`. Cel`lalt plan apar]ine conflictului interior, al dramei artistului,formulat chiar de erou: „Manole: În`untru un gol se deschide-måhnire f`r` întreb`ri.Deasupra întuneric se-nchide-dezn`dejdea nesfår[itelor încerc`ri. Mi se mistuie somnul[i sångele. Ar trebui s`-nchid ochii, dar pleoapele de lume nu m` despart. L`untric, undemon strig`: cl`de[te!P`måntul se-mpotrive[te, [i-mi strig`: Jertfe[te!”
Compozi]ional, piesa are cinci acte, echilibrat construite pentru ilustrareamomentelor subiectului [i pentru a urm`ri evolu]ia conflictului dramatic principal.Primul [i ultimul act au cåte patru scene, iar actele al doilea, al treilea [i al patrulea aucåte trei scene.
Titlul piesei con]ine numele personajului principal, Manole, creator de geniu,me[terul, cel care, potrivit legendei populare, a proiectat [i a construit biserica de laCurtea de Arge[. Alegånd acest titlu, Blaga mut` accentul operei de pe crea]ie pedestinul tragic al creatorului.
Expozi]iunea se contureaz` în didascalii, unde autorul sugereaz` timpul [i spa]iulîn care se va derula ac]iunea: „Pe Arge[ în jos. Timp mitic romånesc”, trimitere direct`la balada popular`, „Monastirea Arge[ului, oper` închinat` bisericii de la Curtea deArge[, ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab, între anii 1512 [i 1517. Apoi, îndidascalia la actul întåi, spa]iul se restrånge la: „C`mara de lucru a Me[terului Manole.”[i, din actul al doilea, devine simbolic: „Ruinele bisericii ve[nic reîncepute. În fund,mun]i [i p`duri.” Dup` G. Gan`: „Localizarea dramei-în spa]iul romånesc-e maiputernic` decåt în modelul folcloric: în afara indica]iei ini]iale [...], se mai vorbe[te deBra[ov, Sibiu, Tårgovi[te, de unde c`r`u[ii aduc materiale de construc]ie, clopote,od`jdii, c`r]i.
Blaga men]ine a[adar semnifica]ia na]ional` a baladei, accentuånd chiar caracterulei de mit estetic na]ional.” 2
Neprecizarea timpului ar putea fi [i ea explicat` prin op]iunea dramaturgului pentrucunoa[terea de tip luciferic, pentru protejarea [i poten]area misterului [i nu pentrudescifrarea lui prin detaliu ra]ional.
Timpul exterior este marcat doar de opozi]ia noapte-zi, care subliniaz` efortul luiManole de a descoperi misterul surp`rii bisericii, cele mai multe scene se petrec lalumina lumån`rii. În dram`, se mai face referire la durata de [apte ani, în care Manolea tot încercat s` elaboreze un plan arhitectural, prin m`sur`tori precise [i prin calcule,
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
255
1 Lucian Blaga, Elogiu satului romånesc în vol. Isvoade. Eseuri, conferin]e, articole. Edi]ie îngrijit`de Dorli Blaga [i Petre Nicolau. Prefa]`: George Gan`. Ed. „Minerva”, Bucure[ti, 1972,
2 George Gan`, OOppera literar` a lui Lucian Blaga, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1976
elemente ale cunoa[terii paradisiace: „Bogumil: Pe m`sur`ri?De [apte ani tot m`suricu acel unghi de aram`, [i nicio izbånd`.”
Dominant este îns` timpul interior, al tr`irii obsesiei de a crea biserica, al nelini[tiimetafizice traversate de eroul dramatic: „Manole: Cine-mi d`råm` zidurile?”
Personajele sunt Vod`, Manole, Mira (în gr. „d`ruita”) – proiec]ii legendare:Bogumil, G`man – energii primare, cosmice, idei înzestrate cu voin]`, nou` zidari,dintre care: unul a fost pescar, altul cioban, altul ocna[, altul c`lug`r [.a.
Intriga e constituit` din motivul surp`rii zidurilor, care na[te [i conflictul interior, denatur` tragic`, între ra]iune [i necesitatea ira]ional` de a construi, între biseric` [ifemeie, între cunoa[tere paradisiac` [i cunoa[tere luciferic`. De altfel, ac]iunea pieseiîncepe, ca o continuare a legendei despre g`sirea locului pentru zidire, „dup`pr`bu[irea repetat` a zidurilor.”1 Intriga este sus]inut` [i de afirma]ii ale stare]uluiBogumil, care sugereaz` existen]a unor for]e misterioase, nemul]umite de în`l]areabisericii: „Ci eu [tiu c` nu mor]ii r`i z`d`rnicesc în`l]area bisericii . Mai sunt [i alteputeri, mai mari decåt mor]ii r`i.”
Desf`[urarea ac]iunii se realizeaz`, de fapt, prin prezentarea nelini[tilor, azbuciumului interior al me[terului pus în fa]a unei dileme: de a alege între femeia iubit`[i crea]ie, dup` ce apare ca solu]ie a surp`rii zidurilor ideea jertfei umane: „Jertfaaceasta de neînchipuit cine-o cere? Din lumin`, Dumnezeu nu poate s-o cear`, fiindc`e jertf` de sånge; din adåncimi, puterile necurate nu pot s-o cear`, fiindc` jertfa eîmpotriva lor”.
Stare]ul Bogumil, prezent ca actant înc` din actul întåi, sus]ine ideea jertfei caform` de lini[tire a for]elor care ac]ioneaz` potrivnic. El consider` c` energiilemisterioase care se opun crea]iei ar putea fi înrudite: „{i dac` întru ve[nicie bunulDumnezeu [i cråncenul Satanail sunt fra]i?”, prin urmare, orice reflec]ie este de prisos[i jertfa trebuie înf`ptuit`. Cuvåntul s`u este înt`rit de manifest`rile lui G`man care,într-un somn nelini[tit, are viziuni cutremur`toare: „Iat` stihii frecate una de alta [ipietre sf`råmate îm f`lci subp`måntene. Huruie moara smintelilor dedesubt [i seînvårte. De acolo, în pofida noastr`, [i de mai departe se d` drumul sor]ilor. Ce sta]i?Ce întreba]i? Puteri f`r` noim` n-au de lucru [i macin` din stånc` f`in` pentru gurilemor]ilor. E o învårtire. E un vårtej. {i auie trist, cu amenin]are ca în noapte de început,ca în noapte de sfår[it.”
Manole discut` cu me[terii despre necesitatea jertfei pentru în`l]area bisericii. Atåtel, cåt [i ceilal]i me[teri sunt dornici s` termine lucrarea. Dintre ei, Manole pareobsedat, cople[it, chinuit de un demon al crea]iei, de o boal` f`r` leac: „Nu sunt [i eup`truns de aceast` boal` pån` la oase?Nu e dorul de ea [i în mine ca un dor de cas`?În visul ei, slug` [i domn, ne lipim de ziduri în somn. Cine se-ndur` s` plece?”
Împreun` fac un jur`månt de credin]`, prin care pecetluiesc soarta unui om menits` fie jertfit prin zidirea în biserica båntuit` de un destin care, astfel, se poate împlini.Manole, ca iluminat, [tie [i cum trebuie s` fie cel supus jertfei: „O via]` scump` de omse va cl`di, jertfa va fi o so]ie care înc` n-a n`scut, sor` sau fiic`.” În timp ce me[teriidiscut`, umbra bisericii apare între ei, semn c` for]ele accept` jertfa.
Dup` jur`månt, trei zile, me[terii a[teapt` sosirea fiin]ei predestinate a se întrupaîn biseric`. Ei se urm`resc reciproc [i-l acuz` [i pe Manole c` ar fi înc`lcat jur`måntul,anun]åndu-[i so]ia s` nu vin`.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
256
1 Ibidem.
Punctul culminant se construie[te dup` toate regulile dramatice, în actul III, scenaIII. El const` în s`vår[irea jertfei de c`tre Manole [i me[teri, patima crea]iei fiind maiputernic` decåt dragostea fa]` de femeie [i decåt teama de p`cat. Mira este primaso]ie care apare, conform jur`måntului. Ea îi ceart` pentru c` a aflat de la stare]ulBogumil despre hot`rårea lor neomeneasc`, luat` doar pentru „a izbuti în me[te[ug”.În]elegånd c` ceasul se apropie, înainte de zidirea Mirei, Manole intr` într-un conflictputernic cu me[terii, îns` destinul nu se mai poate schimba. Mira este zidit` printr-unjoc menit s` atenueze gravitatea faptei [i s-o integreze în paradigma mitic` a mor]iiritualice. Pur` [i inocent`, Mira va måntui locul de duhurile grele, ne[tiute, devenindaltarul bisericii în`l]ate de so]ul ei: „Manole: Acum e[ti aici înc` o dat`: nici c`prioar`,nici izvor, ci altar. Altar viu între blestemul ce ne-a prigonit, [i jur`måntul cu care l-amînvins.” Motivul artistic al femeii-biseric` poten]eaz` condi]ia creatorului, care tr`ie[tecu aceea[i intensitate dragostea pentru Mira [i patima pentru crea]ie.
S`vår[irea jertfei se face ritualic [i simbolic. Mai întåi, Mirei i se sugereaz` s` sedescal]e, ca gest de întoarcere la starea primordial`: „Manole (cu lini[teneomeneasc`): Ie[i din înc`l]`minte, ca s` intri descul]` în zid.”, apoi este zidit`:„Manole: Jocul e scurt. Dar lung` [i f`r` de sfår[it minunea.” Prin modul în care esteconstruit` scena, se induce ideea c` sacrificarea fiin]ei iubite este o form` asacrificiului de sine.
Didascalia care, deschide actul al IV-lea, descrie frenezia activit`]ii me[terilor,exprimat`, de altfel, [i în toat` scena I: „Zidurile ridicate, cu un început de schele într-o parte. Zidarii lucreaz` repede. Manole umbl` agitat. Pe locul unde în zid Mira e detot acoperit` cade un m`nunchi de raze. Tot timpul zgomot de munc` [i de unelte.Copii pe sc`ri unul peste altul î[i dau c`r`mizi...”În [apte zile de munc` asidu`,sugestie a timpului în care Dumnezeu a f`cut lumea, biserica î[i afl` propriul contur înspa]iul c`ruia i-a fost menit`.
Deznod`måntul dezv`luie natura tragic` a eroului, care se sinucide, aruncåndu-se„în v`zduh”. Manole pare c` a îmb`trånit: „[...] istovit, mai b`trån, fa]a devastat`, barbacrescut` [...]”, este transfigurat în urma întåmpl`rilor: „Sufletul a b`ut fapte [i pove[tiamare.” Unul dintre me[teri consfin]e[te soarta Mirei, repetånd vorbele lui Manole:„Astfel una din alta s-au aprins întåmpl`rile, [i femeia din miaz`zi a r`mas altar întreblestem [i jur`månt.”
Dup` ce demonia crea]iei se alin`, Manole încearc` s` reconstituie scena zidiriiMirei [i s` afle cine a pus ultima c`r`mid`. Vrea s` d`råme zidul care i-a transformatso]ia în piatr`, dar totul este în zadar. Miracolul s-a înf`ptuit [i Mira s-a contopit cubiserica.
În scena III din actul al V-lea, apar personaje episodice precum Vod`, mul]imea, unb`iat de curte. Este momentul în care crea]ia des`vår[it` p`trunde în con[tiin]apublicului odat` cu creatorul ei: „B`iatul: Mai mult ce s` zic? În locul M`riei tale a[ daafar` din c`lindar un sfånt [i-a[ pune în locu-i numele lui Manole.”
To]i sunt uimi]i de frumuse]ea bisericii, pe care o consider` o „isprav` pentru sutede ani!”, aluzie la perenitatea artei autentice. Doar Manole nu-[i g`se[te lini[tea, iarsuferin]a lui din iubire este de nesuportat: „Manole: Nu, st`påne, amintirile mele nu sesting. Ochii nu se închid. În urechile mele, somnul nu tace. Lacrim` m` simt, întårziat`,[i caut odihn` de piatr`.”
Boierii [i c`lug`rii îi cer lui Vod` pedepsirea lui Manole, pentru c` a s`vår[it unp`cat de moarte, dar mul]imea nu este de acord.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
257
Manole cere îng`duin]a de a trage primul clopotul pentru Mira, care n-a avut partede „cåntare de clopot”, urc` în biseric`, îngenuncheaz` spre apus [i spre r`s`rit [i sesinucide, dup` cum spune G`man: „Manole s-a aruncat în v`zduh”.
În urma lui, me[terii simt c` [i-au pierdut rostul, c` destinul lor va fi unul r`t`citor,doar numele va r`måne legat pentru totdeauna de biseric`.
Finalul piesei fixeaz`, o dat` în plus, mitul modern al creatorului devorat de propriacrea]ie: „Întåiul: Doamne, ce str`lucire aici [i ce pustietate în noi!”
Personajele care intereseaz` cel mai mult, pentru complexitatea lor [i pentrusus]inerea temei, sunt Manole, protagonistul dramei, [i Mira, personaj secundar [icomplementar.
Manole este personajul principal al dramei, unic prin condi]ia spiritual` de [ef alme[terilor [i de „ales” pentru rezolvarea surp`rii misterioase a zidurilor. Fa]` de erouldin balada popular`, Manole simte [i tr`ie[te la o intensitate mai mare patima crea]iei.În momentul zidirii Mirei, el este atåt de absorbit de munc`, încåt nu-[i mai aminte[tecine a pus ultima c`r`mid` în zid.
Manole este [i personaj simbol al destinului exemplar al creatorului. Deexpresionism, se apropie prin voin]a de a crea, prin structura sa apropiat` de mit [i, nuîn ultimul rånd, prin extraordinarul zbucium sufletesc. El ilustreaz` artistul caredescoper`, prin sacrificiu, cunoa[terea luciferic`.
Prin caracterizare direct`, replicile altor personaje [i didascalii, se proiecteaz`profilul fizic, dar [i moral al personajului: „Me[terul meu. P`r negru. Cap fierbinte”(replica Mirei).
Autocaracterizarea [i replicile altor personaje completeaz` portretul moral, ale c`ruilinii definitorii sunt nelini[tea [i zbuciumul interior, provocate de surparea zidurilor [i deiminen]a jertfei umane. Patima crea]iei [i patima iubirii sunt devoratoare pentruManole. Împotrivirile sale, c`ut`rile, tr`irea între ra]iune [i mister îi confer` m`re]ie [itragism, f`cåndu-l un personaj memorabil.
Destinele celor dou` personaje sunt construite prin dezvoltarea mai multor motiveliterare: al surp`rii zidurilor, semn al r`ului care trebuie înl`turat, al jur`måntului, alsacrificiului, al mor]ii ca joc, al bisericii.
În scena I din actul al II-lea, se poten]eaz` tr`irile lui Manole prin dezvoltareamotivului jur`måntului. Pentru c`ut`rile înfrigurate ale me[terului, se g`se[te solu]iasacrificiului, iar pentru îndeplinirea acestuia e nevoie de un leg`månt solemn, primaso]ie care vine s` fie jertfit`. Mira apare, în scena III din actul al III-lea, ca purt`toarede semnifica]ii angelice. Ea vrea s`-l salveze de la moarte pe cel destinat sacrificiului[i, în aceast` încercare a ei, se dovede[te cea mai potrivit` pentru a fi zidit`: „Manole:Tu ai venit s` scapi un om de la moarte... astfel sufletul t`u se v`de[te cel mai curat.Te potrive[ti în ceruri [i te-ai r`t`cit între noi, oameni de glum` rea”.
Starea de tensiune în care tr`ie[te Manole se accentueaz` cånd î[i „aminte[te”„c`[i-a zidit so]ia. În actul IV, latura lui uman` se relev` prin încercarea disperat` de a-[isalva so]ia, smulgånd-o din bra]ele mor]ii, iar în actul V, creatorul se arunc` în gol.Pentru el, acum, dup` finalizarea construc]iei, Biserica [i Mira devin un tot. Ele suntcele dou` jum`t`]i ale fiin]ei sale, una sus]inånd voca]ia creatore, cealalt`, via]a [iiubirea: „De atåtea ori ai fost c`prioar` neagr` cånd suiai drumul la noi[... . [Acum e[tiaici înc` o dat`. Nici c`prioar`, nici izvor, ci altar, altar viu între blestemul ce ne-aprigonit [i jur`måntul cu care l-am învins.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
258
Comparativ cu Manole [i Ana din balada „Monastirea Arge[ului”, Manole [i Mirailustreaz` conceptul expresionist al voca]iei creatoare, Blaga însu[i afirmånd, de altfel,c` „Destinul omului este crea]ia”.
Din perspectiva finalului conflictului, aceast` afirma]ie exprim` seria de semnifica]iiale rela]iilor dintre cele dou` personaje, Manole [i Mira. În aceast` privin]`, EugenTodoran are o sugestie reprezentativ`: „Blaga spore[te astfel intensitatea dramatic` afinalului, sacrificiul nefiind acceptat de me[ter ca o supersti]ie care s` fac` din actulcreator al omului repetarea unui act primordial divin. «Cheia» vorbelor lui pe careceilal]i zidari nu o în]elegeau [...] este ideea c` el însu[i trebuie s` se jertfeasc` pentrua-[i des`vår[i crea]ia, asigurånd durabilitatea zidurilor ridicate pe trupul so]iei lui.”1
Mira este personaj secundar [i complementar, deoarece exprim` latura uman` acreatorului, dragostea de via]`. Conflictul interior care se na[te din înfruntarea celordou` for]e este irezolvabil. Este un personaj feminin de o candoare aparte, dar f`r`individualitate, important` ca simbol al puterii de sacrificiu din dragoste. Numele eicomport` nuan]e sugestive. Poate trimite la semantica termenului „mir”, ulei sfånt,semn al sacraliz`rii sale, al transcenderii fiin]ei umane odat` cu acceptarea jertfei;poate exprima mirarea (a se mira), uimirea fa]` de pasiunea devastatoare a crea]iei.
G`man [i Bogumil sunt personaje secundare, simbolice [i ele, idei înzestrate cuvoin]`. G`man, prin st`rile sale de somnolen]`, prin agita]ie [i vorbire metaforic`,sugereaz` for]ele primare, dezl`n]uite care se opun construc]iei, în a[teptarea uneijertfe. Stare]ul Bogumil îndepline[te, în pies`, rolul visului din balad`. El exprim`necesitatea sacrificiului ca form` de împ`care a duhurilor care, deopotriv` ale luiDumnezeu [i ale lui Satanail, împiedic` în`l]area bisericii.
Zidarii din balada Monastirea Arge[ului apar]ineau aceleia[i categorii: „Cu tovar`[izece: /Nou` me[teri mari, /Calfe [i zidari/{i Manoli – zece, /Care-i [i întrece.”, în timpce în pies` ei au avut alte ocupa]ii: unul a fost pescar, altul cioban, altul ocna[, altulc`lug`r. Dintre cei nou` zidari, unii sunt individualiza]i prin nume: Ion, Gheorghe,Petre, Simion.
Modurile de expunere predominante, dialogul [i monologul, dau consisten]` unorpersonaje ideatice, expresioniste, care vorbesc metaforic [i simbolic. Replicilepersonajelor [i interven]iile protagonistului construiesc un veritabil mit dramatic alpersonalit`]ii duale: om [i creator, în acela[i timp. Multe dintre replici sunt ritmate [irimate, conferind textului un aspect poematic: „Al {aselea: Me[tere, – nu pot pleca./Biserica ta – nu o pot uita.”; „Unul: pentru so]ie, care înc` n-a n`scut, pentru sor`curat` sau fiic` luminat`/ care întåi va veni/b`rbat s`-[i vad`/frate s`-[i vad`/tat` s`-[i vad`.”
Prin dialog [i monolog, se construie[te [i ac]iunea dramatic`, uneori dinamic`,alteori temporizat` de natura reflexiv` a eroului. Monologul are valori narative, cåndBogumil î[i prezint` povestirile apocaliptice, [i lirico-reflexive cånd Manole î[irememoreaz` iubirea.
Didascaliile joac` un rol important în text, complinind pu]in`tatea referirilor de ordinspa]io-temporal [i de recuzit`. Ele con]in numeroase indicii privind aspectul fizic alpersonajelor, atitudinile lor, gesturile, numele lor, sugestii privind mi[c`rile scenice
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
259
1 Eugen Todoran, Lucian Blaga. Mitul dramatic, Timi[oara, Editura Facla, 1985
(intr`rile [i ie[irile, plasarea unor obiecte în spa]iu), luminozitatea alternånd cuîntunericul etc.
În construc]ia discursului, sunt folosite tehnicile dramatice specifice lui Blaga, deîmpletire a mitului cu legenda, privind concep]ii str`vechi despre construc]ii. Seobserv` apoi valorificarea baladei, într-un model intertextual unic, liricizarea unorscene, în care este surprins` tr`irea interioar` a personajelor.
Limbajul piesei valorific` func]ia poetic`, ilustrånd modul blagian de a g`si devia]iisemantice ale cuvintelor, metafore plasticizante [i revelatorii, simboluri [i figuriretorice: exclama]ii [i interoga]ii.
Semnifica]ia general` a piesei Me[terul Manole de Lucian Blaga este v`zut` deGeorge C`linescu drept: „... . un r`spuns la problema estetic`. Crea]ia are ca punct deplecare tehnica, dar nu devine oper` vie, f`r` factorul ira]ional, f`r` har. Acest harpretinde îns` artistului suferin]a. [...]opera artistic`, ie[it` din jertfa omului, are oexisten]` independent`.” 1
RReeppeerree ccrriittiiccee• Ileana Berlogea, Istooriaa teeaatrului univeersaal, E. D. P. , Bucure[ti, 1981: „Teatrul
dramatic, la fel cu toate celelalte direc]ii ale artei spectacolului, se caracterizeaz` prinunitatea indestructibil` dintre datele fizice [i psihice ale creatorului [i crea]ia lui [i prinsimultaneitatea actului creator [i receptarea lui, deosebindu-se îns` prin mijloace deexpresie, prin existen]a unui limbaj propriu cu un anumit specific.”
• Adrian Marino, Dic]]ioonaar dee ideei liteeraaree, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1973: „În cazulspectatorului, aceea[i situa]ie. Drama exist` în stare poten]ial` sau declarat` înfiecare dintre noi. Ca s-o asimilez, trebuie s-o traduc în termenii mei, s` m` observca participant ipotetic, s` mi-o asum. Îns` tocmai aceast` raportare implic` analiza,compara]ia, deci din nou autoreflexia. Realitatea este c` numai în acest mod, punåndpermanent distan]` între ceea ce este imaginar [i propria noastr` autoscopie,atingem stadiul con[tiin]ei dramatice autentice.”
• Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, coordonatori, Dic]]ioonaarul scriitooriloorroomån` A/C, Editura Funda]iei Culturale Romåne, Bucure[ti, 995: „Dimensiuneamitic` este definitorie [i pentru dramaturgia blagian`. Unele dintre poemele saledramatice cresc direct din miturile [i legendele autohtone, altele ridic` în plansimbolic momente [i evenimente ale istoriei [i culturii na]ionale.”
• Z. Ornea, Traadi]]ioonaalism [i moodeernitaatee în deeceeniul aal treeileeaa, Ed. Eminescu,Bucure[ti, 1980: „Nu patriarhalitatea bucolic` e idealul propus de Blaga, ci stadiulancestral al existen]ei mitice, pl`m`dit` din eresuri [i basme populare. Iar locul undes-au pl`m`dit aceste mituri este satul, creator – prin aceasta – al unei culturi.”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
260
1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini ppån` în pprezent, Ed. Minerva, Bucure[ti,1982
261
II.. DDiissoocciieerrii tteeoorreettiicceeDrama (din fr. drame, gr. drama „ac]iune”) – specie a genului dramatic în versuri
sau în proz`, apare în sec. al XVIII-lea, este cea mai apropiat` de complexitatea vie]ii[i se define[te prin opozi]ie cu tragedia [i comedia, îns` mult mai pu]in supus`conven]iilor decåt tragedia. Are un con]inut serios, uneori tragic prezentat într-o form`familiar`, chiar comic`. De[i conflictul este foarte puternic, fiind componenta eiesen]ial`, nu conduce, ca în tragedie, la moartea personajului principal.
Cel care va impune definitiv aceast` specie este Victor Hugo prin prefa]a la dramaCromwell, din 1827, sus]inånd amestecul genurilor [i abolirea regulilor clasicismului
Clasificare:- din punctul de vedere al curentului literar: dram` romantic`, dram` realist`,
naturalist`, expresionist`/ poetic`, suprarealist`;- din punct de vedere tematic: dram` istoric`, dram` psihologic`, dram` de idei,
drama parabolic`.
Drama de idei, concept impus în literatura universal` prin piesele de teatru aledramaturgului norvegian Henrik Ibsen, iar în literatura romån` de Camil Petrescu(drama absolut`), se define[te prin:
- conflict interior, de idei, care se declan[eaz` în con[tiin]a personajului, acestafiind caracterizat mai ales prin fr`månt`ri l`untrice decåt prin fapte;
- ac]iunea este redus`, confrunt`rile petrecåndu-se predominant în planulcon[tiin]ei;
- criza de con[tiin]`;
II. CCoonntteexxttuuaalliizzaarree // iilluussttrraarree::
Forme ale dramaturgiei \n teatrul modern postbelic
33
261
IONAde Marin Sorescu
Marin Sorescu (1936-1996) apar]ine literaturii postbelice [i se integreaz` genera]ieianilor ‘60. Criticul Eugen Simion îl consider` un „ironist sub]ire” înzestrat cu o uimitoareinven]ie verbal`.
Debuteaz` în 1964 cu volumul de parodii Singur printree pooee]]i, urmat de alte 23 devolume care l-au transformat într-o figur` emblematic` a literaturii romånecontemporane. Cele mai cunoscute volume sunt: Tu[i]]i (1970), Sufleetee, bun laa tooaatee(1972), dar [i ciclul de patru volume intitulat Laa lilieeci în care construie[te un universpoetic inedit, titlul volumului fiindu-i inspirat de numele unui cimitir.
Ca dramaturg, Marin Sorescu abordeaz` cu predilec]ie teatrul poetico-parabolic,dar nu lipse[te nici teatrul istoric, A treeiaa ]]eeaap`, sau comediile cu o ironie mu[c`toare:R`ceeaalaa, V`rul Shaakkeespeeaaree
Debutul este marcat de drama de idei Ioonaa (1968), integrat` în trilogia Seeteeaamunteelui dee saaree, al`turi de Maatcaa [i Paaraacliseerul. Cele trei drame au ca punct comuntema – setea de absolut a omului superior. „În mod v`dit, piesele lui Sorescu se tragdin poeme [i reprezint` o form` superioar` de organizare a acestora. Dac` îngro[`mpu]in liniile, vom vedea în poezia lui Sorescu maateeriaa [i în teeaatrul s`u spirituaal.”1
Din punct de vedere estetic, Ioonaa este o dram` parabolic`, îmbr`cånd într-un limbajmetaforic medita]ia pe tema destinului uman. Pot fi identificate numeroase contacte cuteatrul absurd al lui Beckett sau al lui Eugene Ionesco cum ar fi: revolta omuluiîmpotriva circumstan]elor absurde care-i determin` existen]a, tratarea absurduluiexisten]ial într-o manier` parodic`, ironic`, finalul deschis, stilizarea conflictului,limbajul demitizant.
SSuurrsseellee ddee iinnssppiirraa]]iieeDramaturgul se inspir` din mitul biblic al pescarului Iona din Veechiul Teestaameent,
cap. 2.Iona, fiul lui Amitai, este îns`rcinat s` propov`duiasc` în cetatea Ninive cuvåntul lui
Dumneze, fiindc` p`catele oamenilor ajunseser` pån` la cer. Iona accept` misiunea,dar se r`zgånde[te [i se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. Pentruneascultarea sa, Dumnezeu îl pedepse[te trimi]ånd un vånt care provoac` o furtun`pe mare. Cor`bierii, intuind c` Iona a atras månia cereasc`, îl arunc` în valuri, iarpescarul este înghi]it, din porunca lui Dumnezeu, de un pe[te mare. Iona petrece treizile [i trei nop]i în påntecele pe[telui, dar poc`indu-se, Domnul a poruncit monstruluis`-l arunce pe uscat, iar pescarul [i-a împlinit misiunea.
Mitul lui Iona este doar un pretext pentru dramaturg care dezvolt` nu o dram` individual`,ci una general-uman`, n`scut` din nelini[tile fiin]ei umane în fa]a propriului destin.
TTeemmaattiiccaa.. SSttrruuccttuurr`̀.. CCoommppoozzii]]iieeTema este, a[adar, destinul tragic al individului modern, care tr`ie[te acut
sentimentul alien`rii [i care face eforturi disperate pentru a-[i asuma propriul destin
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
262
1 George Pruteanu, Marin Sorescu deocamdat`, Convorbiri literare, nr. 6 (66), iunie, 1975
Titlul con]ine numele personajului [i trimite la mitul biblic. În ebraic` „iona”înseamn` „porumbel”, pas`re ce simbolizeaz` pacea, dar [i libertatea, simbolistic`integrat` [i în con]inutul ideatic al textului.
Drama, pe care autorul o subintituleaz` tragedie, este alc`tuit` din patru tablouri, înraport de simetrie prin spa]iul diegetic (al ac]iunii): tablourile I-IV – afar`, tablourile II-III – în`untru, sugeråndu-se un spa]iu închis (poate se asimileaz` [i ideea unui spa]iuconcentra]ionar, aluzie la regimul comunist care se instalase în Romånia). Textul esterealizat sub forma unui monolog dialogat, Iona, fiind singurul personaj, vorbe[te cu elînsu[i, absen]a unui interlocutor validånd tema singur`t`]ii, a alien`rii.
Deosebit de interesant` este [i a[a-zisa prefa]` semnat` de însu[i autorul:„Recitesc dup` cå]iva ani Ioonaa, cu ochi rece, str`in, [i m` întreb: oare under`m`sesem?
Iona, proorocul care a fugit din fa]a Cuvåntului, a înc`put în burta chitului. Ca oscrisoare, în cutia po[tal`. Am g`sit, poate din gre[eal` scrisoarea. Am citit-ocutremurat [i mi s-a p`rut c-o în]eleg. Am încercat s-o transcriu. Asta a fost tot. Dup`aceea am vrut s`-l uit pe Iona. Ce s-a ales din måndra cetate Ninive „mare înaintea luiDumnezeu s-o str`ba]i în trei zile de umblet”? Ce s-a ales de oamenii ei care s-auîmbr`cat în sac [i s-au poc`it [i nu i-a mai ajuns månia de sus?
Am uitat absolut totul. Apela]i la arheologie. Am fost întrebat dac` burta chituluisimbolizeaz` c`l`toria în cosmos sau singur`tatea intrauterin`. În ce m`sur` Iona eprimul om ori ultimul om? Dac` dau o accep]ie freudist`, mistic`, politic` ori cabalistic`experien]ei acestui personaj? {i mai ales ce semnifica]ie are gestul final [i dac` nu eprea mult` am`r`ciune [i dac` nu mi-e mil` de umanitate?
Nu pot s` v` r`spund nimic. Au trecut trei ani de cånd am scris tragedia. Totul mise încurc` în memorie. {tiu numai c` am vrut s` scriu ceva despre un om singur,nemaipomenit de singur. Cred c` lucrul cel mai îngrozitor din pies` e cånd Iona î[ipierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era întreg. Striga: Io-na [i ecoul r`spundea:Io-na.
Apoi nu a r`mas decåt cu o jum`tate de ecou. Striga: Io-na [i nu se mai auzeadecåt Io, Io în vreo limb` veche înseamn`: eu.
E tot ce-mi mai amintesc”Tabloul I se deschide cu o indica]ie scenic`, independent` de textul propriu-zis, în
care se precizeaz` cåteva detalii ale unui decor stilizat, cu valoare anticipativ`: ” Scenae împ`r]it` în dou`. Jum`tate din ea reprezint` o gur` imens` de pe[te. Cealalt`jum`tate – apa, ni[te cercuri f`cute cu creta. Iona st` în gura pe[telui, nep`s`tor, cun`vodul aruncat peste cercurile de cret`. E întors cu spatele spre întunecimea dinfundul gurii pe[telui uria[. Lång` el, un mic acvariu, în care dau veseli din coad` cå]ivape[ti[ori.”
Ac]iunea începe într-o zi oarecare, cånd pescarul Iona, care nu prinsese niciunpe[te în ultima vreme, î[i încearc` din nou norocul. Marea îi este îns` ostil`, de aceeapescuie[te în acvariu, aruncånd apoi pe[tii în n`vod. Idealul lui e s` prind` pe[tele celmare, dar, pescuind în acvariu, î[i creeaz` o copie infidel` a idealului.”De multpåndesc eu pe[tele `sta. L-am [i visat.” El vorbe[te cu dublul s`u, dar î[i pierde ecoul,accentuåndu-i-se astfel dimensiunea tragic`.
Marea, metafor` a vie]ii, e plin` de tenta]ii, pe care omul trebuie s` le ocoleasc`:„Apa asta e plin` de nade; tot felul de nade frumos colorate. Noi pe[tii, înot`m printreele. .”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
263
Primul tablou se încheie tragic: Iona este înghi]it de pe[tele cel mare pe care-lignora.” (Se apleac` peste acvariu [i în clipa aceasta gura pe[telui uria[ începe s` seînchid`. Iona încearc` s` lupte cu f`lcile, care se încle[teaz`, scår]åind groaznic)”Strig`tele de ajutor nu sunt auzite de nimeni, c`ci aici, pe p`månt, omul este singur.
Tabloul al II-llea se petrece în burta pe[telui I. Iona î[i aminte[te c` a fost înghi]it deun pe[te, dar nu mai [tie dac` a fost înghi]it de viu sau de mort.
Monologul con]ine multe întreb`ri existen]iale. Iona vorbe[te mult, cuvåntul fiind unmod de a supravie]ui, observånd c` în timpul vie]ii oamenii învat` multe lucruri care nule sunt deloc utile „dup` moarte”. Apelånd la un joc de cuvinte, „ve[nica mistuire”/ve[nica pomenire, face aluzie la moartea care ne pånde[te în fiecare clip`, dar [i lafaptul c` via]a e o permanent` mistuire, fr`måntare. Încearc` s` se conving` c` esteliber, c` poate s` fac` ce vrea, chiar s` [i tac`, pentru a-[i demonstra c` nu-i este fric`,dar continu` s` vorbeasc`, înt`rind astfel ideea c` logosul este expresia supravie]uirii.„Nu mi-e fric` (Înlemne[te în mijlocul scenei; pauz`.)”
Iona g`se[te un cu]it, pe care pe[tele uitase s` i-l ia, „ca s` vezi ce înseamn` s`te pripe[ti la înghi]it”. Cu]itul este un simbol al libert`]ii, o cale de ie[ire din aceast`situa]ie anormal`, c`ci Iona este singurul pescar pescuit de un pe[te.
În finalul tabloului, Iona devine melancolic, vis`tor [i este ispitit s` construiasc` obanc` din lemn pe care s` o a[eze în mijlocul m`rii.
Tabloul al III-llea este cel mai extins. Ac]iunea se desf`[oar` în interiorul celui de-al doilea pe[te care a înghi]it primul pe[te. Iona a reu[it s` ias` din primul pe[te, darnimere[te în burta altui pe[te, semn c` existen]a omului este, metaforic vorbind, un [irnesfår[it de bur]i de pe[te.” Pescarul Iona nu are alt gånd decåt s` scape din cercul încare l-a introdus f`r` voia lui destinul, [i prin ac]iune [i prin fapt` (spintec` burtape[telui cu un cu]it) reu[e[te s` evadeze, îns` itinerariul nu se încheie prin acest actde violentare a condi]iei lui tragice. Pe[tele de care fusese înghi]it este la råndul luiînghi]it de un alt pe[te [i, urmånd o lege inexorabil`, pe[tele din urm` este înghi]it deun al treilea, sugestie, desigur, a unei existen]e care se închide în alt` existen]`, ca uncerc într-un cerc mai mare sau o capcan` într-un [ir neîntrerupt de capcane”1
Ca [i în celelalte tablouri, indica]iile scenice sunt esen]iale pentru descifrareasemnifica]iilor: „iar într-o parte a senei – important! – o mic` moar` de vånt”
Moara de vånt, simbol al z`d`rniciei, trimite la celebrul personaj Don Quijote, îns`dramaturgul se îndep`rteaz` de acest motiv, fiindc` Iona nu se las` antrenat în acestjoc, semn c` omul modern nu mai accept` iluziile. Apare motivul geam`nului sugeråndciclicitatea vie]ii, dar [i faptul c` oamenii sunt supu[i condi]iei de muritori.” ... neglijeziazi, neglijezi måine, ajungi s` nu-]i mai vezi fratele. Geam`nul”. „Dedublarea semanifest` întåi la nivel verbal, ea devine apoi dedublarea propriei fiin]e. Iona vorbe[tecu sine, se strig`, se ipostaziaz` în Iona cel f`r` noroc la pescuit [i Iona cel cu norocla nori [i se întreab`: «Dac` sunt geam`n?» El î[i creeaz` un înso]itor pe drum, c`cisuferind de singur`tate [i încercånd s-o dep`[easc`, tr`ie[te numai prin iluziacomunic`rii”2
Apar în scen` doi pescari care sunt surzi [i mu]i, purtånd pe umeri bårne grele.Prezen]a lor valideaz` mitul lui Sisif, simbolistica fiind aceea c` oamenii poart`resemna]i în spate povara propriei existen]e. Cum din bårnele pe care acum le poart`
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
264
1 Eugen Simion, Scriitori romåni de azi, vol. III, Ed. Litera Interna]ional, Bucure[ti, 1998 2 Gh. Cr`ciun, Istoria didactic` a literaturii romåne, Ed. Magister, Oradea, 1997
pe umeri i se va face lui Iona sicriul, cei doi pescari pot fi chiar îngerii mor]ii, încheindu-se astfel cercul unui destin tragic.
Iona evadeaz` [i din burta celui de-al doilea pe[te, dar ajunge în burta pe[telui III,un alt spa]iu închis. Î[i aminte[te acum lucruri m`runte din via]a sa: plecarea la r`zboi,bucuria de a privi gåzele, î[i aminte[te [i de mama sa c`reia ar vrea s`-i scrie un biletîn care s-o roage s`-l mai nasc` o dat`, fiindc` „Ne scap` mereu cåte ceva din via]`,de aceea trebuie s` ne na[tem mereu” .
Tabloul al IV-llea. Indica]ia scenic` aduce precizarea c` Iona a ie[it din burtaultimului pe[te [i se afl` într-un loc care seam`n` cu o pe[ter`: „O gur` de grot`,sp`rtura ultimului pe[te spintecat de Iona. În fa]`, ceva nisipos, murdar de alge, scoici.Ceva ca o plaj`. În dreapta o movil` de pietroaie, case, lemne. La început, scena estepustie. La gura grotei r`sare barba lui Iona. Lung` [i ascu]it` – vezi barba schivnicilorde pe fresce. Barba fålfåie afar`. Iona înc` nu se vede” Asem`narea lui Iona cuimaginea schivnicilor de pe fresce, sugereaz` faptul c` personajul nu reprezint` un tipuman, ci un simbol.
Dac`, în deschiderea dramei, Iona î[i dorea s` prind` pe[tele cel mare,„barosanul”, acum nu-[i mai dore[te s` prind` în n`vod decåt soarele. „Stra[nic n`vodmai am. Vreau s` prind cu el acum soarele. Doar atåt! Soarele! (Råzånd) {i s`-l punla s`rat, poate ]ine mai mult.”
Apar în scen` din nou cei doi pescari cu bårnele pe umeri, iar Iona se întreab`nedumerit de ce întålne[te mereu aceia[i oameni. Sentimentul singur`t`]ii estecople[itor, de aceea Iona exclam`: ”E tare greu s` fii singur!”. Cåt cuprinde cu ochii,nu i se dezv`luie decåt imaginea unei plaje murdare [i un [ir de bur]i de pe[te „ca ni[tegeamuri puse unul peste altul”.
Se identific`, a[adar, cu un Dumnezeu c`ruia nu i-au ie[it chiar toate minunile,construind imaginea unui paradis destr`mat: „Sunt ca un Dumnezeun care nu maipoate învia. I-au ie[it toate minunile, [i venirea pe p`månt, [i via]a, pån` [i moartea,dar odat` ajuns aici, în mormånt – nu mai poate învia. [...]. De atåtea ori a s`rit princer, nici nu s-a gåndit c-o s` se poticneasc` tocmai la înviere!”
Nu-[i aminte[te cine este, de aceea încearc` s` se reg`seasc`, eliberåndu-se deteroarea timpului. „Încearc` s`-]i aminte[ti totul” este o replic` ce sugereaz` efortulindividului de a-[i reg`si Sinele.
Punctul culminant al acestei scene este cel al reg`sirii numelui: „Mi-am adusaminte: Iona. Eu sunt Iona.”. M`re]ia personajului const` în gestul s`u final: Iona î[ispintec` burta, a[a cum f`cuse [i cu [irul de bur]i de pe[te, într-o ultim` încercare decontopire cu Fiin]a universal`. Gestul este, fire[te, unul simbolic [i nu o sinucidere.Replica: „R`zbim noi cumva la lumin`!” sugereaz` eliberarea spiritului din trupul-temni]`.
Marin Sorescu se înscrie, prin acest final, în linia lui Mircea Eliade. Întregul traseupe care-l parcurge personajul nu este decåt o sum` de probe ini]iatice pentru MareaTrecere, c`ci moartea este o hierofanie, o suprem` ini]iere în Sacru.
Cu privire la deznod`måntul dramei, Eugen Simion afirm`: „Piesa se încheie laacest punct, l`sånd loc jocului liber al specula]iilor. Adev`rul este c` textul poate fi citit[i altfel, c`ci numai în plan simbolic înfigerea unui cu]it în påntece poate fi începutulunei noi aventuri în cercurile interioare ale spiritului. Gestul poate semnifica [i altceva,o ie[ire (o solu]ie) în sens existen]ialist, la cap`tul, totu[i ([i în acest punct Marin
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
265
Sorescu se desparte de veritabilii existen]iali[ti!) unui îndårjit efort al eroului de a nu-[iaccepta condi]ia tragic`”1
În drama Ioonaa pot fi identificate cåteva motive [i simboluri fundamentale: motivullabirintului, motiv dominant al textului, simbolizeaz` spa]iul ini]ierii prin cunoa[terii, iar„ritualul ie[irii din labirint are rolul de a preg`ti fiin]a pentru dobåndirea unei noi st`ri,dincolo de moarte”2; motivul pe[telui care dezvolt` o dubl` simbolistic`: pe de o parteevoc` imaginea vån`torului vånat – dup` Gilbert Durand, a înghi]itorului înghi]it 3, pede alt` parte, prin simbolul balenei (venit pe cale cult` în literatura noastr`) este „ometafor` a existen]ei în care omul este condamnat la singur`tate [i m`cinare”4;motivul apei/ al m`rii sugereaz` existen]a plin` de iluzii, de capcane; nu în ultimul rånd,motivul solitudinii – omul modern sufer` de o cumplit` singur`tate.
PersonajulIona este singurul personaj al textului [i, ca instan]` a textului dramatic, este un
personaj principal, protagonist, deoarece subiectul se construie[te în jurul s`u, [ieponim (numele lui se reg`se[te în titlul dramei). De[i sursa de inspira]ie este mitulbiblic, personajul sorescian se îndep`rteaz` de model, devine un simbol al omuluiprins f`r` voia lui într-o capcan` din care încearc` s` se salveze.
În aceea[i logic` a construc]iei unui personaj-simbol, lui Iona nu i se realizeaz` unportret fizic, ci doar un portret moral care se define[te prin mijloacele de caracterizarespecifice genului dramatic, dar [i prin cele ale teatrului modern: limbaj, gestic`,mimic`, ac]iunile simbolice, didascalii (indica]ii scenice), modul de expunere fiindexclusiv monologul.
Iona este un pescar pasionat (simbolul omului însetat de absolut), dar, în ciudafaptului c` marea e foarte bogat`, nu prinde nimic, pentru c` este un pescar ghinionist:„Iona, s` nu te apropii de locul `sta, c`-mi sperii norocul. (Sco]ånd n`vodul gol. ) L-ai[i speriat.” El î[i dore[te s` prind` pe[tele cel mare, dar prinde numai „få]e”. Pentru adep`[i limita impus` de destin, î[i ia cu el un acvariu ca s` pescuiasc` pe[tii ”care aumai fost prin[i o dat`”.
Iona se teme de singur`tate (el este simbolul omului modern care tr`ie[te acutsentimentul alien`rii) [i pentru a-[i înfrånge frica se strig` pe nume: „Iona! (Mair`gu[it). Iona! – Nimic. – Pustietatea m`car ar trebui s`-mi r`spund`.” Î[i pierde [iecoul, semn c` trebuie s`-[i înfrunte singur destinul. Autorul însu[i consider` c`acesta este cel mai îngrozitor lucru care i se poate întåmpla unui om, de aceea notaîn prefa]a textului: „Cred c` lucrul cel mai îngrozitor din pies` e cånd Iona î[i pierdeecoul.”
Personajul trece printr-o serie de probe (este înghi]it succesiv de trei pe[ti) [i sedescoper` c` vån`torul devine vånat sau înghi]itorul înghi]it. Fire reflexiv`, mediteaz`asupra unor probleme existen]iale: soart`, via]`, moarte.”De ce trebuie s` se culce to]ioamenii la sfår[itul vie]ii?”. De[i rateaz` de mai multe ori, nu-[i pierde încrederea înputerea omului de a-[i învinge limitele, de a ie[i din labirintul existen]ei, nu încetez`nicio clip` s` aspire spre o existen]` superioar`. Via]a i se reveleaz` în toat`complexitatea ei: e „frumoas` [i minunat` [i nenorocit` [i caraghioas`”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
266
1 Eugen Simion, idem, op. cit.2 Doina Ru[ti, Dic]ionar de teme [i simboluri, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 20023 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers, Bucure[ti, 19774 Doina Ru[ti, idem
Setea de absolut a personajului se expliciteaz` în finalul dramei. Iona realizeaz` c`alesese un drum gre[it, în afara Sinelui, cånd de fapt calea cea adev`rat` esteîn`untrul nostru. „Trebuie s-o iau în partea cealalt`. E invers. Totul e invers.”
Gestul repetat al spintec`rii bur]ilor de pe[te, în final, spintecarea propriului påntec,dar [i replica „R`zbim noi cumva la lumin`” pot sugera (f`r` a fi o interpretareexhaustiv`) faptul c` eroul se r`zvr`te[te împotriva unei existen]e într-un spa]iu limitat[i prin aceast` revolt` î[i ia în st`pånire destinul, dep`[indu-[i astfel condi]ia.
Avånd în vedere sursa de inspira]ie, construc]ia subiectului, simbolisticapersonajului, dar [i una dintre replicile lui Iona – „E tare greu s` fii singur” – piesa deteatru Ioonaa este o dram` existen]ialist`. De[i dramaturgul subintituleaz` textultragedie, drama Ioonaa este numai aparent tragedie, fiindc` dimensiunea tragic` atextului nu const` în faptul c` în final personajul moare, ci în faptul c`, dincolo de voin]alui, ajunge într-o situa]ie limit`. Nici personajul Iona nu este un ideal uman, un erou, caîn tragedia greac`, ci un om obi[nuit care st` sub semnul destinului, dar care ser`zvr`te[te împotriva acestuia printr-o moarte voluntar`.
Drama Ioonaa, de Marin Sorescu, apar]ine teatrului modern, fiindc` autorul renun]` laformele dramaturgiei tradi]ionale, dar promoveaz` preferin]a pentru teatrul parabolic,pentru teatrul absurdului, pentru al`turarea elementelor comice [i a elementelortragice, pentru decorul stilizat, simbolic [i nu în ultimul rånd, pentru limbajul încifrat,uneori dezarticulat.
RReeppeerree ccrriittiiccee• Eugen Simion, Scriitori romåni de azi, vol. III, Ed. Litera Interna]ional, Bucure[ti,1998:
„Cånd un poet scrie teatru, este aproape sigur c` piesele lui sunt ni[te metaforedezvoltate. Marin Sorescu face excep]ie, piesele lui nu intr` în categoria incert` ateatrului poetic, de[i, prin tensiunea ideilor [i traducerea unor atitudini umane însimboluri mari, nu sunt lipsite de lirism [i nici de dramatism. Ioonaa, Paaraacliseerul [iMaatcaa sunt opere dramatice în sensul nou pe care îl dau termenului scriitorii modernide genul Beckett sau Ionesco: o c`utare spiritual`. Temele dezvoltate de acestemonologuri dramatice merg, pån` la un punct, în direc]ia existen]iali[tilor [...], îns`Marin Sorescu nu face din moarte o problem` fundamental` [i nu caut` în absurd oetern` solu]ie de salvare”
• Vladimir Streinu, Pagini de critic` literar`, vol. IV, art. Iona, chitul [i al]i ihtiozauri, Ed.Minerva, Bucure[ti, 1976: „Dup` ce cititorul admir` înc` o dat` la Marin Sorescuproblematica spiritului s`u, cunoscut` de la primele lui poezii, dup` ce î[i d` seamac` se afl` în fa]a con[tiin]ei arse de setea cunoa[terii absolute, lovite de sentimentulsingur`t`]ii metafizice [i mai ales strivite de marginea existen]ei, dup` ce contempl`simbolul tragic al lui Iona, pe care îl raporteaz` u[or la crea]iile lui Hemingway,Ionescu [i Beckett, dar îl [i disociaz` tot atåt de u[or, el se poate totu[i întreba: ag`sit Iona – modernul prin sinucidere cuno[tin]a aceasta esen]ial`, leacul solitudinii[i libertatea total`? Este solu]ia lumii de totdeauna sau numai a unei lumi speriate demoarte [i care, ap`rut` mai de curånd, nu mai crede în nimic? C`ci un ideal hr`nit cuo via]` de om e solu]ia cel pu]in a eliber`rii, chiar dac` acea via]` palpit`, vorba luiHamlet, într-o coaj` de nuc`. Direc]ia în care Marin Sorescu pune pe Iona s`-[i cautefericirea doar suspend` problema”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
267
• Traian T. Co[ovei, Marin Sorescu – vocea din burta chitului, Luceaf`rul de diminea]`,nr. 37/ 2009: „Nicolae Manolescu interpreta finalul piesei de teatru Ioonaa ca pe un«triumf» sau, am spune noi, ca pe un gest superior de nesupunere salvatoare.Personajul nu se sinucide (în sensul comun al cuvåntului), ci se elibereaz`... sesalveaz` pentru o nou` lupt` care are [i ceva donquijotesc în str`fundurile con[tiin]eide sine, în labirintul fiin]ei. Dac` privim din acest unghi interpretativ, ironia lui MarinSorescu este marca tragic` a unei con[tiin]e care încearc` s` se elibereze din cu[caanatomic` a contingentului, dar, mai ales, din labirintul absurd al unui edificiu kafkian.În aceea[i pies` de teatru, Ioonaa, personajul proiecteaz` mental – ca într-un delirterifiant – construc]ia unei ambarca]iuni din lemn în jurul ei marea, abisul lichid. Estedac` for]`m lucrurile, o situa]ie asem`n`toare (dar în planuri epice diferite) cuîncercarea de salvare din labirintul propus de Dedalus [i Icar. Ceea ce îlindividualizeaz` [i îl singularizeaz` pe Marin Sorescu este maniera donquijotesc` cepare logic` numai în «lumina» altei gåndiri. Mica moar` de vånt din burta pe[teluiînghi]it de pe[te nu este decåt un argument al acestei interpret`ri abordate [i de al]icomentatori. Peste toate plute[te îns`, mai adånc decåt apele m`rii, sentimentul uneisingur`t`]i cosmice”
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
268
Bibliografie critic` selectiv`
Apostolescu, Mihai, Ion Creang` între mari povestitori ai lumii, Bucure[ti, EdituraMinerva, 1978;
Balot`, Nicolae, De la Ion la Ioanide, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1974;Balot`, Nicolae, Opera lui Tudor Arghezi, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1979;Berlogea, Ileana, Istoria teatrului universal, Bucure[ti, Editura Didactic` [i pedagogic`,
1981;Bîrlea, Ovidiu, Pove[tile lui Creang`, Bucure[ti, Editura pentru Literatur`, 1967;Caracostea, Dumitru, Arta cuvåntului la Eminescu, Ia[i, Junimea, 1980;C`linescu, George, Opera lui Mihai Eminescu, Bucure[ti, Editura pentru literatur`,
1964;C`linescu, George, Universul poeziei, Bucure[ti, Editura Minerva, 1973;C`linescu, George, Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent, Editura
Minerva, 1986;C`linescu, Matei, Cinci fe]e ale modernit`]ii, Ia[i, Editura Polirom, 2005;Ciobanu, Nicolae, Între imaginar [i fantastic în proza romåneasc`, Bucure[ti, Editura
Cartea Romåneasc`, 1987;Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii romåne, Ia[i, Institutul European, 1997;Conte, Rosa del, Eminescu sau despre Absolut, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990;Constantinescu, Pompiliu, Poe]i romåni moderni, Bucure[ti, Editura Minerva, 1974;Constantinescu, Pompiliu, Romanul romånesc interbelic, Bucure[ti, Editura Minerva,
1977;Crohm`lniceanu, Ov. S., Literatura romån` între cele dou` r`zboaie mondiale,
Bucure[ti, Editura Minerva, 1972;Dram, Constantin, Devenirea romanului, Începuturi, Ia[i, Institutul European, 2003;Fanache, Valeriu, Eseuri despre vårstele poeziei, Bucure[ti, Editura Minerva, 1982;Fanache, Valeriu, Caragiale, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1984;Gan`, George, Opera literar` a lui Lucian Blaga, Bucure[ti, Editura Minerva, 1976;Gorcea, Mihai Petru, Nesomnul capodoperelor, Bucure[ti, Editura Cartea
Romåneasc`, 1977;Livescu, Cristian, Introducere în opera lui Ion Pillat, Bucure[ti, Editura Minerva, 1980;Lotreanu, Ion, Introducere în opera lui Mircea Eliade, Bucure[ti, Editura Minerva, 1980;Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii contemporane, Bucure[ti, Editura Minerva, 1981;Manolescu, Florin, Caragiale [i Caragiale, Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`,
1983;Manolescu, Nicolae, Lecturi infidele, Bucure[ti, Editura pentru Literatur`, 1966;Manolescu, Nicolae, Teme, Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`, 1971;Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, Bucure[ti, Editura Minerva, 1980;Manolescu, Nicolae, Literatura romån` postbelic`, Bra[ov, Editura Aula, 2001;Manolescu, Nicolae, Despre poezie, Bra[ov, Editura Aula, 2002;Manolescu, Nicolae, Istoria critic` a literaturii romåne, Bucure[ti, Editura Paralela 45,
2008;Marino, Adrian, Modern, modernism, modernitate, Bucure[ti, ELU, 1969;
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
269
Micu, Dumitru, Între Apollo [i Dionysos, Bucure[ti, Editura Minerva, 1979;Mincu, Marin, Repere, Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`, 1977;Mincu, Marin, Mihai Eminescu, Luceafarul. Texte comentate, Bucure[ti, Editura
Albatros, 1978;Mincu, Marin, Lucian Blaga. Poezii, Bucure[ti, Editura Albatros, 1983;Mincu, {tefania, Nichita St`nescu. Poezii, Bucuresti, Editura Albatros, 1987;Ornea, Zigu, Tradi]ionalism [i modernitate în deceniul al treilea, Bucure[ti, Editura
Eminescu, 1980;Paleologu, Alexandru, Treptele lumii sau calea c`tre sine a lui MIhail Sadoveanu,
postpa[optist`, Ia[i, Editura Polirom, 1999;Perpessicius, Studii eminesciene, Bucure[ti, Editura Muzeul Literaturii Romåne, 2001;Petra[, Irina, Un veac de nemurire, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989;Petrescu, Ioana Em., Eminescu – poet tragic, Ia[i, Junimea, 1994;Petrescu, Ioana Em., Eminescu [i muta]iile poeziei romåne[ti, Bucure[ti, Editura
Editura Paralela 45, 2000;Philippe, Gilles, Romanul, de la teorii la analize, Ia[i, Institutul European, 2002;Pop, Ion, Lucian Blaga – Universul liric, Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`, 1976;Popovici, Vasile, Eu, personajul, Bucure[ti, Cartea Romåneasc`, 1988;Scarlat, Mircea, Ion Barbu, poezie [i deziderat, Bucure[ti, Editura Albatros, 1981;Scarlat, Mircea, Istoria poeziei romåne[ti, I, II, III, Bucure[ti, Editura Minerva, 1986;Simion, Eugen, Scriitori romåni de azi, I, II, IV, Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`,
1989;Sångeorzan, Zaharia, M. Sadoveanu. Teme fundamentale, Bucure[ti, Editura Minerva,
1976;Streinu, Vladimir, Pagini de critic` literar`, IV, Bucure[ti, Editura Minerva, 1976;{tef`nescu, Alex., Preludii, Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`, 1977;{tef`nescu, Cornelia, Momente ale romanului, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1973;Tupan, Ana Maria, Scenarii [i limbaje poetice, Bucure[ti, Editura Minerva, 1989;Ursache, Petru, Camera Sambo, Introducere în opera lui Mircea Eliade, Bucure[ti,
Editura Coresi, 1993;Todoran, Eugen, Lucian Blaga. Mitul dramatic, Timi[oara, Editura Facla, 1985;Vianu, Tudor, Studii de literatur` romån`, Bucure[ti, Editura Didactic` [i Pedagogic`,
1965;Vianu, Tudor, Introducere în opera lui Ion Barbu, Bucure[ti, Editura Minerva, 1970;Vianu, Tudor, Istoria literaturii romåne moderne, Opere 2, Bucure[ti, Editura Minerva,
1972;Vianu, Tudor, Mihai Eminescu, Ia[i, Editura Junimea, 1974;Vianu, Tudor, Arta prozatorilor romåni, Bucure[ti, Editura Minerva, 1981;Vianu, Tudor, Scriitori romåni din secolul XX, Bucure[ti, Editura Minerva, 1986;Vlad, Ion, Aventura formelor, Bucure[ti, Editura Didactic` [i Pedagogic`, 1996.
Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire
