Ghid de Instalare Tevi Corugate

STF - EEM 3

Editia 02.0 Iulie 2008

ELABORAT ING. SORIN BALINT TUBURI CORUGATE CU PERETI DUBLI

ŢEVI CORUGATE CU PEREŢI DUBLI ŞI FITINGURI DIN POLIETILENĂ DE

ÎNALTĂ DENSITATE (PEID)

GHID DE INSTALARE Prezentul ghid prezintă recomandările producătorului pentru manipularea, transportul, depozitarea şi instalarea ţevilor corugate cu pereţi dubli din PEID, în acord cu principiile şi practicile generale, având exclusiv un caracter informativ general. Prevederile tehnice reglementate în domeniu precum şi normele specifice de securitate vor avea prioritate faţă de recomandările ghidului pentru orice situaţie particulară. Ghidul este bazat pe nivelul actual de cunoaştere al Euro EM SRL fiind supus reviziilor periodice şi completărilor odată cu evoluţia produselor şi tehnicilor de punere în operă. Ţevile corugate cu pereţi dubli Euro EM sunt ţevi structurate realizate conform SR EN13476-3:2007 şi produse în două clase de rigiditate (SR EN ISO 9969): SN4 (minim 4kN/m2) şi SN8 (minim 8kN/m2).

CUPRINS 1 GENERALITĂŢI .....................................................................................................................................................2

1.1 Recepţionarea ţevilor ...........................................................................................................................................2 1.2 Identificarea produselor........................................................................................................................................2

2 MANIPULARE, TRANSPORT, DEPOZITARE .....................................................................................................2 2.1 Manipulare ............................................................................................................................................................2 2.2 Transport...............................................................................................................................................................3 2.3 Depozitare ............................................................................................................................................................4

3 PUNEREA ÎN OPERĂ .........................................................................................................................................4 3.1 Adâncimea de montare a reţelei..........................................................................................................................5 3.2 Condiţii generale pentru tranşee .........................................................................................................................5 3.3 Tipul de material de umplere ..............................................................................................................................6 3.4 Manevrarea conductelor ......................................................................................................................................7 3.5 Pozarea conductelor ............................................................................................................................................7

3.5.1 Deviaţia de la linearitate ......................................................................................................................................9 3.6 Pozarea căminelor ...............................................................................................................................................9

3.6.1 Cămine livrate de Euro EM..................................................................................................................................9 3.6.2 Confecţionarea căminelor pe şantier ............................................................................................................... 10

4 MODURI DE CUPLARE A ŢEVILOR CORUGATE CU PEREŢI DUBLI...........................................................12 4.1 Cuplarea prin sudură cap la cap....................................................................................................................... 12 4.2 Cuplarea cu mufă integrată............................................................................................................................... 12 4.3 Cuplarea ţevilor corugate cu alte tipuri de tevi................................................................................................. 13 4.4 Cuplarea coturilor, racordurilor şi reducţiilor .................................................................................................... 13 4.5 Cuplarea la cămine ........................................................................................................................................... 14

4.5.1 Cuplarea la cămine din material plastic ........................................................................................................... 14 4.5.2 Cuplarea la cămine din beton........................................................................................................................... 14

5 CONDIŢII STANDARD ŞI PARAMETRI DE POZARE.......................................................................................15 5.1 Parametri constanţi ........................................................................................................................................... 15 5.2 Parametri variabili.............................................................................................................................................. 15

5.2.1 Parametri de încărcare ..................................................................................................................................... 15 5.2.2 Parametri de execuţie ....................................................................................................................................... 16

5.3 Condiţii combinate............................................................................................................................................. 16 6 MĂSURI SPECIALE.............................................................................................................................................16 7 TESTARE .............................................................................................................................................................17

7.1 Inspecţie vizuală ................................................................................................................................................ 17 7.2 Verificarea etanşărilor ....................................................................................................................................... 17

Pg. 2 ANEXA 1 - Ghid de instalare Euro EM SRL - EEM3 -Ed.02


1 GENERALITĂŢI

Ţevile corugate cu pereţi dubli Euro EM utilizate pentru transportul gravitaţional al fluidelor sunt deosebit de eficiente atât pentru beneficiarul final cât şi pentru constructori datorită greutăţii specifice reduse obţinută simultan cu o rezistenţă mecanică remarcabilă, rezistenţă la impact, cuplare uşoară şi sigură, realizând o foarte bună etanşare pe termen lung. La instalarea ţevilor corugate Euro EM se vor respecta normele de securitate în vigoare pentru toate fazele implicate: excavare tranşee, pregătire fundaţie, manipularea ţevilor, umplere şi compactare tranşee. Produsele sunt destinate în principal transportului gravitaţional al fluidelor. Atunci când se impune accesul în interiorul ţevilor pentru mentenanţă, inspecţie sau pentru alte motive, aceasta se va face cu respectarea strictă a normelor de acces în spaţii închise.

1.1 RECEPŢIONAREA ŢEVILOR Producătorul va livra produsele în cantităţile şi la calitatea contractată. La livrarea către beneficiar acesta va inspecta vizual produsele verificând cantităţile (ţevi, garnituri, fitinguri) precum şi integritatea acestora, urmărind identificarea unor eventuale defecte produse pe timpul transportului. Se va acorda o importanţă sporită elementelor de cuplare: mufe, capete libere de ţeavă care sunt implicate în zona cuplajelor.

1.2 IDENTIFICAREA PRODUSELOR Ţevile corugate cu pereţi dubli sunt marcate şi etichetate de către producător. Marcajele sunt practicate pe circumferinţa exterioară a ţevilor din 2 în 2 metri iar eticheta este lipită în interiorul ţevii, de regulă la capătul cu mufă. Informaţiile minime conţinute sunt:

• Denumirea produsului – incluzând diametrul nominal al ţevii (DN/OD) şi clasa de rigiditate • Producătorul • Norma tehnică de fabricaţie pentru produs • Data producerii şi identificarea pentru trasabilitate

2 MANIPULARE, TRANSPORT, DEPOZITARE

2.1 MANIPULARE Pe timpul manipulării se va acorda atenţie deosebită păstrării integrităţii ţevilor, toate operaţiunile realizându-se cu maxim de precauţiuni. Ţevile corugate EuroEm au o greutate specifică redusă şi se manipulează în general cu uşurinţă, precauţiuni minime trebuind avute în vedere în special pentru a nu deteriora extremităţile ţevilor care constituie zone de cuplare şi pentru respectarea tuturor prescripţiilor de protecţie a muncii. Ţevile nu vor fi trase sau rostogolite în special pe suprafeţe denivelate, cu obstacole precum pietre sau abrazive. Se va acorda atenţie protejării integrităţii pereţilor ţevilor şi în special a mufelor de cuplare. Ţevile vor fi aşezate doar pe suprafeţe plane, curate, fără risc de zgâriere sau lovire, sprijinite pe 3 grinzi din lemn astfel încât în poziţie de repaus mufele să nu fie deformate. Atunci când sunt lăsate în repaus sau stivuite ţevile vor fi asigurate cu cale laterale pentru a nu se rostogoli. Se interzice zgârierea ţevilor, lovirea, sau supunerea la eforturi mecanice suplimentare pe timpul manipulării, depozitării şi transportului. Deşi ţevile corugate cu pereţi dubli EuroEm au o foarte bună rezistenţă la impact, aceste nu vor fi lăsate să cadă liber de la înălţime, în special pentru a evita deformarea ţevilor, deformarea mufelor sau a zonelor de etanşare. O atenţie deosebită se va acorda păstrării integrităţii mufelor integrate care din raţiuni de uşurinţă a operaţiunii de cuplare şi pentru o etanşare corespunzătoare au o flexibilitate mai mare decât restul ţevii. Ţevile cu mufe integrate nu vor fi aşezate cu mufele direct pe sol pentru a evita deformarea acestora. La aşezarea ţevilor pe sol se vor utiliza grinzi din lemn, cu grosime cel puţin egală cu diferenţa dintre raza mufei şi raza ţevii. Ţevile cu diametre cuprinse între 200 şi 500 mm (inclusiv) pot fi manipulate manual, de preferinţă de câte două persoane, câte una la fiecare capăt. Datorită greutăţii reduse, ţevile cu diametre până la 500 mm pot manipulate mecanic suspendate prin legare cu chingă doar de mijlocul acestora, situaţie în care se va asigura contra balansului şi rotirii necontrolate a ţevii suspendate. Nu se vor utiliza cabluri metalice, sârme sau lanţuri care pot deteriora pereţii ţevilor.

Euro EM SRL - EEM3 -Ed.02 ANEXA 1 - Ghid de instalare Pg. 3


Pentru ţevile cu diametre peste 500 mm se recomandă folosirea de utilaje mecanice de ridicare (stivuitoare, macarale, excavatoare etc.) iar ţeava va fi suspendată cu chingi rezistente în două puncte, asigurând echilibrarea greutăţii. Nu se vor utiliza cabluri metalice, sârme sau lanţuri care pot deteriora pereţii ţevilor. La prinderea chingilor pe ţeavă se va asigura buna fixare a acestora pentru a nu permite alunecarea laterală a ţevii în caz de dezechilibrare. Nu se vor manipula ţevile cu chingi sau altfel de dispozitive de legare introduse prin ţeavă, acestea putând deteriora capetele ţevilor.

În general nu se recomandă utilizarea stivuitoarelor cu ţevile aşezate pe braţe dar cu precauţiuni corespunzătoare, dacă situaţia permite, ţevile pot fi încărcate prin rostogolire pe lamele portante asigurând echilibrarea acestora, ancorate corespunzător şi apoi descărcate fără a fi trântite sau zgâriate.

În orice situaţie NU se manipulează ţevile cu obiecte introduse în interiorul acestora, existând riscul deteriorării peretelui interior. În cazul manipulării pe timp de iarnă, la temperaturi negative, se va avea în vedere faptul că deşi sunt ţevi rezistente la impact, fiind totuşi realizate dintr-un material plastic, rezistenţa este limitată, evitându-se lovirea ţevilor.

2.2 TRANSPORT Se pot utiliza mijloace de transport deschise sau acoperite asigurând condiţiile ca pe timpul încărcării, transportului şi descărcării să nu se deterioreze ţevile şi în acelaşi timp încărcătura să fie bine asigurată pentru a nu exista risc de accidente. Nu se impun restricţii sau condiţii speciale pentru transport odată ce sunt asigurate condiţiile elementare de stivuire a ţevilor pentru a nu se deteriora şi se asigură o bună ancorare şi fixare a acestora pentru a se elimina riscurile de accident pe perioada transportului. Între nivelele de ţevi încărcate suprapus se poziţionează distanţiere din lemn, recomandabil câte trei pentru lungimea standard de 6,21 m a unei ţevi. Ţevile încărcate pe acelaşi nivel ca şi pe nivele diferite vor fi poziţionate alternând mufele integrate şi scoţându-le uşor în afară pentru evitarea deformării pe timpul transportului. Fiecare stivă de ţevi încărcată ca în figura alăturată va fi asigurată cu minim 3 chingi bine strânse astfel încât să confere siguranţă dar în acelaşi timp să nu deformeze pereţii exteriori ai ţevilor. Se interzice utilizarea cablurilor metalice şi a lanţurilor pentru fixarea şi asigurarea încărcăturii.

Camioanele utilizate pentru transportul ţevilor vor trebui să aibă stâlpi rigizi laterali cu o înălţime minim egală cu înălţimea stivei transportate. Se va da atenţie deosebită şi asigurării împotriva alunecării longitudinale a ţevilor. Acest lucru nu este dificil întrucât chingile rezistente pătrund între profilele ţevilor nepermiţând în mod normal alunecarea longitudinală în condiţii normale de transport. La încărcarea şi descărcarea din mijlocul de transport se vor respecta instrucţiunile de manipulare prezentate mai sus. În nici o situaţie la descărcare nu se vor lăsa ţevile să cadă liber din camion şi nici nu vor fi aruncate.



2.3 DEPOZITARE Ţevile corugate se vor depozita pe suprafeţe orizontale plane, lipsite de obiecte ascuţite, pietre sau alte proeminenţe care pot deforma sau deteriora ţevile şi ferite de surse de foc sau de căldură excesivă. Datorită greutăţii specifice reduse şi a rezistenţei circulare ridicate, ţevile corugate EuroEm pot fi stivuite fără probleme. Suprafaţa pe care se realizează stivuirea trebuie să fie plană, curată, fără obiecte care pot deteriora sau zgâria ţevile, fără o sursă semnificativă de căldură. Se recomandă ca înălţimea maximă a stivei să fie de 2 metri iar la locul de muncă 1,5 m. Materialul din care sunt realizate ţevile oferă un foarte avantajos ansamblu de proprietăţi vâsco-elastice. În situaţia în care acest material suferă mici deformaţii pe durate scurte, după înlăturarea efortului exterior, caracterul elastic va duce la revenirea la forma iniţială. Dacă însă deformarea este amplă sau/şi exercitată timp îndelungat sub acţiunea unei forţe iniţiale, revenirea nu va mai fi completă. Pentru a evita aplatizarea mufelor în contact cu suprafaţa de aşezare a ţevilor depozitate, sub ţevi se vor amplasa grinzi sau cadre din lemn de înălţime şi lăţime corespunzătoare (să cuprindă minim 2 profile iar mufa să nu fie presată pe sol), din 2 în 2 metri. De asemenea, straturile succesive din stivă vor avea mufele situate alternativ pe cele două laterale. Acest lucru este important întrucât de calitatea şi integritatea mufei depinde calitatea etanşării. Având în vedere forma cilindrică a ţevilor, în situaţia sitivuirii acestora se vor lua măsuri de evitare a rostogolirii prin blocarea laterală cu cale din lemn. Figurile următoare prezintă schematic modalitatea de stivuire pe o singură direcţie cu alternarea mufelor şi pe două direcţii, la fel cu alternarea mufelor pentru protecţie:

Ţevile pot fi depozitate în atmosferă liberă, nefiind afectate de umiditate, fiind preferabile zone umbrite, ferite de radiaţia solară directă. Pereţii exteriori ai ţevilor sunt realizaţi dintr-un material stabilizat la acţiunea radiaţiilor ultraviolete. Pentru depozitări îndelungate se recomandă totuşi depozitarea sub şoproane protejate de radiaţii solare sau protejarea cu folie din material plastic opac permiţând simultan circulaţia aerului prin stivele de ţevi. Timpul de depozitare nu va depăşi un an de la data producerii ţevilor. La depozitarea pe timp de vară, în condiţii de temperaturi ridicate, se recomandă reducerea înălţimii stivelor pentru a evita deformarea ţevilor de la bază datorită plastifierii. În perioade reci, pe timp de iarnă ţevile pot fi depozitate afară fără protecţie specială, asigurându-se doar stabilitatea stivelor şi pentru situaţia acoperirii cu zăpadă. În orice condiţii, ţevile din polietilenă de înaltă densitate vor fi ferite de surse de foc.

3 PUNEREA ÎN OPERĂ

Utilizatorul ţevilor corugate Euro EM are obligaţia de a se asigura asupra faptului că tipul de ţeavă instalat corespunde condiţiilor specifice: diametru, clasă de rigiditate. Producătorul garantează respectarea condiţiilor geometrice şi încadrarea în clasa de rigiditate specificată (conform SR EN ISO 9969). Dacă ţevile rigide suportă prin structura lor totalitatea sarcinilor aplicate, cu dezavantajul că atunci când cedează, de obicei prin iniţierea de fisuri se produce deteriorarea ţevii şi deci a porţiunii de reţea, ţevile flexibile îngropate îşi bazează rezistenţa pe interacţiunea ţeavă-sol, comportarea acestora fiind caracterizată prin deformări sub sarcini excesive dar fără producerea de defecte structurale în cele mai multe condiţii. Astfel, o ţeavă corugată este testată a rezista fără înregistrare de defecte până la deformări ale diametrului de 30%, mult peste situaţiile întâlnite în practică atunci când construcţia este corect dimensionată şi executată. În condiţiile utilizării unui strat suport stabil, a material

de umplere corespunzător şi a unei bune compactări a acestuia, chiar dacă ţeava este o structură clasificată ca flexibilă, prin interacţiunea ţeavă-sol se pot asigura performanţe deosebite şi foarte stabile. Diagrama alăturată prezintă influenţa relativă a factorilor care intervin în mod normal asupra deformării ţevilor, bazat pe rezultate experimentale comunicate de TEPPFA (The European Plastic Pipes and Fittings Association). Conform acestor studii se observă că cca. 80% din deformarea ţevii se datorează condiţiilor de instalare, acestea fiind practic definitorii pentru

realizarea unei lucrări performante, cu deformări minime ale conductelor îngropate.



La punerea în operă a instalaţiilor de canalizare şi drenare se vor avea în vedere următoarele: • manipulare, depozitare, transport • adâncimea de montare a reţelei • tipul de material de umplere şi compactarea • condiţiile de executare a tranşeei • pozarea conductelor • măsuri speciale

3.1 ADÂNCIMEA DE MONTARE A REŢELEI Rigiditatea circulară ridicată a ţevilor corugate EuroEm permite utilizarea la adâncimi mari de pozare şi de asemenea pe terenuri cu sarcină mobilă ridicată (zone de trafic stradal sau feroviar). La stabilirea adâncimii de montare a reţelei, pe lângă cerinţele legate de funcţionarea optimă a instalaţiei se va ţine seama şi de clasa de rigiditate circulară a ţevii, sarcinile statice şi dinamice prevăzute a fi suportate, natura solului nativ, natura umpluturii şi gradul de compactare, nivelul stratului freatic, adâncimea de îngheţ a zonei în care are loc punerea în operă etc. Puternica dependenţă a comportării ţevilor corugate îngropate de condiţiile de instalare face ca recomandările referitoare la adâncimile de îngropare să fie pur informative iar valorile optime ale acestora să fie stabilite funcţie de condiţiile concrete ale fiecărei lucrări. Adâncimea minimă recomandată este în general de 0,6m pentru cele mai multe situaţii. În cazuri speciale, adâncimea minimă de îngropare poate fi 0,3m în condiţiile evaluării particulare a situaţiei concrete şi asigurării protecţiei necesare pentru ţeavă, în special în zone cu trafic de suprafaţă. Adâncimile maxime de îngropare prezentate în Tabelul G.1 sunt orientative având în vedere cele menţionate mai sus. În general aceste sunt asiguratorii în condiţiile respectării cerinţelor de instalare şi pot fi extinse la adâncimi mai mari de îngropare pentru situaţii particulare evaluate distinct de către proiectanţi. Pentru proiectarea sistemelor care utilizează ţevi corugate se recomandă consultarea consideraţiilor structurale pentru ţevile Euro EM, oferite de producător la cerere. Este interzisă pozarea conductelor din PEID la suprafaţa solului, chiar dacă se iau măsuri tehnice adiţionale, întrucât structura acestora este proiectată a oferi rezistenţă la presiuni exterioare prin interacţiunea ţeavă-sol şi nu se recomandă aplicarea directă de sarcini punctuale pe pereţii ţevilor. Tabel G.1

Grosimi strat umplutură deasupra generatoarei superioare

Rigiditate circulara

SN

Diametrul exterior DN/OD [mm]

Diametrul interior minim [mm]

Greutate specifică [kg/m]

Greutate ţeava 6,21m [kg] Minim [m] Maxim [m]

200 176 1,8 11.2 0,3 6 250 216 2,9 18 0,3 6 315 271 4,5 28 0,3 6 400 343 6,5 40.4 0,3 7 500 426 10,5 65.2 0,3 7 630 530 14,5 96.3 0,4 9 800 670 23,5 146 0,5 10

SN4

1000 840 36 223.6 0,6 12 200 176 2,1 13.1 0,5 6 250 216 3,4 21.1 0,5 6 315 271 5 31.1 0,5 6 400 343 7,8 48.5 0,6 6 500 426 12,5 77.6 0,6 6 630 530 18 111.8 0,7 6 800 670 31 192.5 0,8 6

SN8

1000 840 45 279.5 0,9 6

3.2 CONDIŢII GENERALE PENTRU TRANŞEE Caracteristicile tranşeei de depind de condiţiile particulare impuse pentru transportul fluidelor (adâncimi, pante, nivel de trafic de suprafaţă), tipul solului nativ, tipul şi metoda de compactare prevăzută pentru umplutură şi de diametrul ţevii. Lăţimea tranşeei (considerată la nivelul generatoarei superioare a ţevii) trebuie să fie minimă dar să permită totuşi realizarea rezonabilă a îmbinărilor şi compactarea corespunzătoare a materialului de umplere. Materialul excavat se va depozita la o distanţă de minim 0,5m de latura tranşeei.



Standardul EN 1046 recomandă distanţe laterale optime pentru instalarea ţevilor flexibile, care transpuse pentru diametrele de ţeavă fabricate de Euro EM determină lăţimile minime ale tranşeelor pentru diferite diametre de ţeavă, prezentate în tabelul G.4: Tabel G.4

Diametrul ţeava [mm]

Lăţime minima tranşee [mm]

Diametrul ţeava [mm]

Lăţime minima tranşee [mm]

200 600 500 1100

250 650 630 1230

315 915 800 1400

400 1000 1000 1800

Se recomandă ca adâncimea excavată să fie cu 100 – 150mm sub nivelul prevăzut pentru limita generatoarea inferioară a ţevii pentru a permite realizarea stratului suport din material de umplere bine compactat. Înălţimea umpluturii se recomandă minim 0,6m. Atunci când este necesară o deschidere spere suprafaţă a structurii subterane

ex. cămine, se va realiza un spaţiu suplimentar de lucru de 0,5m. Fundul tranşeei trebuie să asigure un sprijin uniform al conductei pe termen lung, fără roci proeminente, gunoaie sau alte obiecte care generează denivelări sau care se pot degrada pe parcursul operaţiunii de compactare sau în timp, creând zone cu rezistenţă scăzută. Acolo unde există roci masive la suprafaţă, constituind denivelări, acestea vor fi scoase iar spaţiul umplut cu material compactat corespunzător pentru asigurarea unei bune fundaţii. Atunci când există porţiuni cu sol slab sau goluri

provenite de la alte lucrări, se vor realiza consolidări ale fundului tranşeei asigurând o fundaţie solidă, stabilă şi condiţii pentru buna compactare a stratului suport şi materialului de umplere. Dacă este necesar, pentru evitarea migraţiei materialului de umplere se vor utiliza geotextile cu rezistenţa corespunzătoare. Pentru îmbinarea ţevilor, în zona de cuplare (mufa şi capătul liber) se vor practica degajări în stratul suport pentru a permite buna curăţare a zonei de cuplare şi a evita pătrunderea de impurităţi (nisip, pământ) în mufe pe timpul operaţiunii de cuplare a ţevilor. Această prevedere este valabilă şi în situaţia cuplării prin sudură, cerinţele de foarte bună curăţare a zonei cuplajului fiind similare. După cuplarea ţevilor se va avea în vedere umplerea şi buna compactarea a zonelor degajărilor, astfel încât suportul oferit să fie similar restului reţelei. În cazul instalării a două conducte paralele, între cele două conducte se va lăsa un spaţiu suficient pentru a permite buna compactare a materialului, realizând o tranşee de lăţime corespunzătoare.

3.3 TIPUL DE MATERIAL DE UMPLERE Anexa 1 prezintă clasificarea europeană a tipurilor de sol reprodusă după EN 1046. Dintre cele 6 grupe de sol doar primele 4 sunt recomandate pentru utilizarea împreună cu ţevile corugate din PEID. Atunci când nu poate fi evitată prezenţa unui sol din grupele 5 sau 6 în realizarea lucrărilor cu ţevi Euro EM este necesar ca proiectul să prevadă măsuri speciale care să asigure condiţiile de realizare a lucrării. În Tabelul G.2 sunt prezentate clasele de compactare şi densităţile Proctor standard (SPD = Standard Proctor Density) conform EN1046, pentru cele 4 grupe de sol recomandate ca material de umplere pentru ţevile corugate şi prezentate în Anexa 1. Tabel G.2

Grupa de material (vezi Anexa 1) Clasa de

compactare Descriere 4

SPD % 3

SPD % 2

SPD % 1

SPD % N Necompactat 75 la 80 79 la 85 84 la 89 90 la 94 M Compactare medie 81 la 89 86 la 82 90 la 95 95 la 97 W Compactare bună 90 la 95 93 la 96 96 la 100 98 la 100

În Anexa 2 sunt prezentate recomandări pentru grosimile minime de straturi şi numărul de treceri necesare realizării claselor de compactare pentru diferite tipuri de echipament şi materiale de umplere. De asemenea sunt incluse recomandări pentru grosimile minime de acoperire a ţevii înaintea utilizării unui anume tip de echipament pentru compactare. Valorile prezentate au caracter de ghid general, în practică fiind necesare combinaţii ale acestora funcţie de condiţiile concrete, selectând varianta optimă funcţie de scopul propus. Dimensiunile maxime ale sorturilor utilizate în contact şi în imediata vecinătate a ţevii (pat, umplere laterală şi acoperire) sunt prezentate în Tabelul G.3, în acord cu standardul EN 1046. Se recomandă ca materialul din zona ţevii să aibă o cât mai bună dispersie a granulaţiei, cu dimensiuni maxime ale particulelor până la jumătate din distanţa dintre profilele peretelui exterior al ţevii corugate. Atunci când se utilizează sorturi cu o singură dimensiune, este recomandat ca dimensiunile maxime să fie jumătate din cele prezentate în tabelul următor:



Tabel G.3 Diametrul nominal DN [mm] Dimensiune maximă a particulelor [mm]

100 ≤ DN < 300 20 300 < DN < 600 30

600 ≤ DN 40 NOTĂ: Valorile din tabel sunt cele utilizate pentru descrierea sorturilor. Ex. 6/14, 8/12 etc. Este cunoscut faptul că pentru astfel de granulometrii pot să apară particule individuale cu dimensiuni mai mari

Ca şi cerinţă minimală se recomandă compactarea materialului de umplere în jurul ţevii şi minim 30cm deasupra generatoarei acestuia la un indice Proctor standard de minim 90 – 95% utilizând material cu granulaţie fină. Peste acesta, pentru următorii 80 – 100cm se poate utiliza un material de umplere cu granulaţie mai mare, compactat. La peste 1 m deasupra generatoarei ţevii se poate utiliza material de umplere provenit din excavarea şanţului dacă acesta îndeplineşte cerinţe minimale de acceptabilitate. Atunci când se utilizează în zona ţevii sol nativ provenit din excavarea tranşeei, acesta trebuie să corespundă următoarelor criterii:

• Nici o particulă să nu fie mai mare decât cele prevăzute în tabelul anterior • Nici un bulgăre de sol să nu fie mai mare decât dublul dimensiunii maxime prevăzute pentru diametrul

respectiv de ţeavă • Să nu existe material îngheţat • Să nu existe deşeuri aruncate (sticle, rădăcini, asfalt, obiecte diverse etc.) • Atunci când este necesară compactarea, materialul trebuie să poată fi compactat corespunzător

Materialul de umplere se va aplica în straturi succesive de 30cm şi se va compacta corespunzător. Sub zonele în care nu există trafic, o clasă de compactare N (vezi tabelul G.2) poate fi suficientă. Sub zonele cu trafic este recomandabil a utiliza o clasă de compactare W. Conformitatea cu cerinţele calitative prevăzute pentru instalarea corectă trebuie confirmată prin una sau mai multe din metodele următoare:

• Monitorizarea atentă a procedurilor de realizare a patului şi a acoperirii ţevilor • Verificarea deformării iniţiale ale ţevilor instalate • Verificarea în teren a gradului de compactare

Există o dependenţă directă între materialul de umplere folosit, gradul de compactare al acestuia şi deformarea ţevii flexibile. Pentru detalii, consultaţi secţiunea „Consideraţii structurale” a documentaţiei tehnice Euro EM pentru ţevile corugate cu pereţi dubli.

3.4 MANEVRAREA CONDUCTELOR Manevrarea se va face respectând instrucţiunile de manipulare, depozitare şi transport. Atunci când situaţia o impune, pentru diametre mari, se recomandă manevrarea cu ajutorul unui utilaj (excavator, macara), ţevile fiind suspendate prin legare în două puncte cu chingi, frânghii textile sau similare acestora, care să nu afecteze suprafeţele conductelor. Este interzisă utilizarea de cabluri metalice, sârme, lanţuri sau alte materiale care pot deteriora pereţii ţevii. Se va evita zgârierea conductelor de marginile şanţului precum şi deformarea mufelor integrate pe tot parcursul lucrărilor.

3.5 POZAREA CONDUCTELOR Înainte de introducerea în tranşee se va verifica atât tranşeea cât şi ţevile care trebuie să nu aibă zgârieturi, deformări sau alte deteriorări. Se va acorda atenţie deosebită în special mufei integrate şi a capătului de ţeavă utilizat în cuplaj. Pentru o îmbinare optimă şi etanşare sigură, acestea nu trebuie să prezinte defecte. Până la umplerea corespunzătoare a tranşeei se vor lua măsuri corespunzătoare pentru traficul pe şantier în zona tranşeei şi ţevilor.

Ţevile se vor poza pe cât posibil în centrul tranşeei pentru a permite o umplere corectă cu material de umplutură şi o bună compactare. Se va asigura o fundaţie stabilă şi un bun strat suport. În figura alăturată α = unghiul suport (unghiul de susţinere). Se recomandă valori cât mai mari ale unghiului α, până la α = 180°. Nu sunt recomandate instalări cu unghi α = 0°, acestea oferind condiţii foarte dure pentru conductele îngropate. Ţevile trebuie instalate astfel încât să fie păstrată integritatea lor pe termen lung şi

să-şi îndeplinească în condiţiile proiectate funcţia prevăzută. În practică există două metode de instalare utilizate



curent pentru ţevile din materiale plastice funcţie de materialele şi modul de compactare: fie înconjurând ţeava cu un acelaşi material compactat uniform fie divizând stratul din jurul ţevii în două zone, una primară şi una secundară, cu nivele diferite de compactare. Cea de a doua metodă este singura aplicabilă pentru ţevile cu diametre mai mari de DN600mm.

Atunci când materialul de încorporare este divizat este important ca zona primară de încorporare (între suport şi stratul secundar) să aibă o înălţime cuprinsă între 50% şi 70% din diametrul ţevii deasupra patului suport. Aceasta este necesar pentru a proveni generarea de sarcini/deformări mari la nivelul liniei de divizare atunci când ţeava se deformează. Materialul din zona primară trebuie să fie cel puţin cu un nivel mai rigid decât în situaţia în care ţeava ar fi înglobată într-un singur strat. Prin „un nivel mai rigid” se înţelege o combinaţie particulară între tipul de material şi clasa de compactare. Creşterea cu un nivel poate însemna fie utilizarea grupei de material imediat superioare păstrând clasa de compactare, fie utilizând acelaşi material şi crescând clasa de compactare. Spre exemplu, dacă pentru înglobarea ţevii cu un singur material este recomandat material din grupa 2 cu compactare medie, în cazul divizării se va utiliza pentru zona primară fie tot material din grupa 2 cu compactare bună, fie material din grupa 1 cu compactare medie. Materialul din zona secundară a ţevii în cazul divizării stratului de înglobare, poate fi cu până la două nivele mai puţin rigid decât cel recomandat pentru înglobarea ţevii într-un singur strat. Trebuie avut în vedere şi faptul că între rigiditatea materialului din zona primară şi cel din zona secundară diferenţa totală maximă nu trebuie să fie mai mare de două nivele. Aceasta poate fi obţinută în acelaşi mod, schimbând fie grupa de material sau clasa de compactare. În toate situaţiile, cea mai mică rigiditate de sol care este permisă este cea corespunzătoare materialelor necompactate din grupa 4. Spre exemplu, pentru exemplul prezentat la punctul a), pentru zona secundară cerinţele pot fi îndeplinite utilizând un material din grupa 2 necompactat (un nivel mai jos) sau un material din grupa 3 compactat mediu (un nivel mai jos). Utilizarea unui material necompactat din grupa 3 (trei nivele mai jos) nu este permisă, depăşind limita de maxim două nivele de rigiditate diferenţă între straturi.

Atunci când într-o tranşee se instalează două ţevi paralele, regulile de înglobare în sol se păstrează. De asemenea, trebuie asigurată o distanţă suficientă între ţevi pentru a permite compactarea corespunzătoare a materialului de înglobare între ţevi. Se recomandă ca distanţa dintre ţevi să fie cu minim 150mm mai mare decât lăţimea cea mai mare a echipamentului de compactare iar materialul dintre ţevi se va compacta în aceeaşi clasă ca şi materialul dintre ţeavă şi tranşee. În situaţia în care ţevile paralele se instalează într-o tranşee în trepte, materialul de

înglobare a ţevii va fi granular şi va fi compactat în clasa W. Ca regulă generală, funcţie de condiţiile concrete întâlnite în practică, dacă lăţimea tranşeei este mai mare, se umple cu material de umplutură compactat o mai mare înălţime deasupra ţevii, ajungând până la 2½ OD. Se va asigura o

lăţime suficientă a tranşeei pentru a permite o bună compactare a materialului de umplutură inclusiv lateral, sub axa ţevii (90 – 95% standard Proctor), evitând a rămâne goluri sau zone afânate care scad considerabil rezistenţa conductei la presiune interioară (vezi consideraţiile structurale asupra ţevilor corugate). Sub axa ţevii, umplutura se va aplica în straturi succesive de

150 mm urmărind ca aceasta să fie bine compactată. Deasupra nivelului ţevii, umplutura se poate aplica în straturi de 300 mm. Straturile de umplutură se compactează corespunzător. Ţevile flexibile, categorie din care fac parte şi ţevile corugate cu pereţi dubli din PEID se deformează sub acţiunea sarcinilor exterioare, rezistenţa lor în sistemele îngropate fiind dată de interacţiunea ţeavă – sol care este dependentă de natura şi gradul de compactare al materialului de umplere. Compactarea materialului în jurul ţevii trebuie realizată astfel încât să se evite deformarea ţevilor pe timpul lucrărilor. La finalizarea lucrărilor, o deformarea a diametrului ţevilor este inerentă iar aceasta va fi funcţie de condiţiile de instalare şi trebuie să aibă valori minime. Diagrama următoare reprodusă după un studiu TEPPFA (The European Plastic Pipes and Fittings Association) prezintă deformările tipice ale unei ţevi din material plastic imediat după îngropare, funcţie de tipul de sol, nivelul de compactare, diametrul şi rigiditatea ţevii.



Atunci când instalarea se realizează în soluri instabile sunt necesare măsuri speciale de construcţie. Pentru solurile moi care nu oferă suficient suport pentru compactarea materialului de umplutură iar acesta are potenţial de migrare sau există alte condiţii incompatibile cu instalarea ţevilor, se poate lua în considerare înlocuirea acestor materiale cu nisip sau pietriş sau se poate utiliza material geotextil rezistent pe pereţii tranşeei pentru asigurarea stabilităţii lucrării şi a unei rezistenţe corespunzătoare. Ca şi în cazul utilizării la baza tranşeei, materialul geotextil are rol de limitare a migrării umpluturii şi permite realizarea unei compactări corespunzătoare. Ţevile de orice tip pot prezenta fenomene de plutire atunci când sunt instalate la nivelul stratului acvifer. Atunci când există astfel de situaţii sau sunt previzibile pentru perioade ploioase, se vor lua măsuri corespunzătoare, în acord cu condiţiile concrete, implicând calitatea şi modul de realizare a umplerii şi/sau măsuri de ancorare a ţevilor.

Atunci când ţevile se instalează la adâncime mică în zone cu trafic de suprafaţă, se vor lua măsuri pentru protecţie acestora prin pavaje corespunzătoare sau ecrane rigide de protecţie cu rolul disipării pe suprafaţă a sarcinilor punctuale exercitate de roţile vehiculelor. Se va evita apariţia de tensiuni sau distorsiuni în conducte prin manipulări şi poziţionări necorespunzătoare. Cuplarea conductelor se va realiza respectând toate regulile de bună practică pentru asigurarea unei bune îmbinări şi etanşeitatea proiectată.

3.5.1 Deviaţia de la linearitate În mod normal reţelele de canalizare şi drenaj se instalează linear. Totuşi, în cazul ţevilor cu pereţi structuraţi, datorită flexibilităţii longitudinale, este posibil a obţine raze de curbură prin îndoirea ţevilor până la raze egale cu 50-60 diametre. În acest caz, producătorul recomandă precauţiuni pentru a nu se introduce tensiuni suplimentare în secţiunile de conectare dintre ţevi, unghiurile de deviaţie maxime recomandate fiind:

• pentru diametre de până la 315 mm, unghiuri de deviaţie în conectori de maxim 2°; • pentru diametre cuprinse între 315 mm şi 630 mm, unghiuri de deviaţie în conectori de maxim 1.5°; • pentru diametre mai mari de 630 mm, unghiuri de deviaţie în conectori de maxim 1°;

Se permit unghiuri mai mari de deviaţie decât cele menţionate doar în cazul în care producătorul specifică aceasta în mod explicit, pentru sisteme de conectare corespunzătoare.

3.6 POZAREA CĂMINELOR

3.6.1 Cămine livrate de Euro EM Există o varietate de cămine confecţionate din ţevi corugate Euro EM. Pentru toate acestea se vor avea în vedere următoarele recomandări generale de instalare:

• Manipularea căminelor si ale elementelor acestora se face cu grijă, pentru a se evita deteriorarea. Acestea sunt structuri flexibile care dau rezultate foarte bune în utilizare doar urmare a unei corecte instalări, ca şi în cazul ţevilor corugate rezistenţa

• Asigurarea unei bune fundaţii care să asigure stabilitatea pe termen lung a poziţiei căminului şi alinierea la reţeaua de ţevi, dependent de natura şi stabilitatea solului nativ

• Realizarea unui strat suport bine compactat de minim 100 – 150mm

• Aşezarea bazei căminului sau a coloanei în cazul căminelor monobloc, asigurând linearitatea punctelor de conectare cu ţevile laterale şi verticalitatea căminului

• Conectarea la reţeaua de ţevi, prin una din metodele prezentate în continuare, funcţie de tipul constructiv al căminului

• Montarea elementului de înălţare la căminele cu bază separată şi asigurarea verticalităţii peretelui. Ajustarea



înălţimii elementului de înălţare dacă se impune, prin debitare cu ferăstrău, debavurare şi corectare cu o pilă. • Umplerea cu materialul de umplutură recomandat în jurul căminului, până în apropierea suprafeţei şi compactarea

în straturi succesive de maxim 30 cm fără a deteriora căminul sau reţeaua de ţevi conectată • Montarea elementului telescopic la căminele care au un astfel de component. Ajustarea înălţimii căminului. La

căminele fără element telescopic ajustarea se face prin debitare cu ferăstrău, debavurare şi corectare cu o pilă. • Umplere în jurul căminului şi compactare până la cota de montare a inelului de sprijin din beton armat • Poziţionare inel de sprijin şi asigurarea etanşării cu garnitura livrată de producător sau turnarea plăcii superioare

din beton pentru asigurarea suprafeţei de fixare a elementului de închidere. • Montarea elementului de închidere aşezat pe inelul de sprijin şi realizarea suprafeţei

3.6.2 Confecţionarea căminelor pe şantier Funcţie de cerinţele reţelei şi de condiţiile de exploatare, există situaţii când se pot confecţiona cămine direct pe şantier, beneficiind de prelucrabilitatea ţevilor corugate din PEID. În aceste situaţii este critică realizarea unor cuplaje sigure între cămin şi reţeaua de ţevi. Pentru a facilita construcţia unor astfel de cămine, Euro EM poate livra ţevi care au practicate găuri simple pentru cuplare sau cu mufe sudate. Succesiunea operaţiunilor pentru confecţionarea unui cămin din tuburi corugate:

• Excavarea şi realizarea fundaţiei stabile pentru cămin • Debitarea găurilor circulare în tubul corugat care va constitui

corpul căminului, cu dimensiune cât mai apropiate de diametrele exterioare ale ţevilor ce urmează a fi conectate şi poziţionate conform configuraţiei reţelei. Se utilizează scule de mână obişnuite. Debitarea găurilor se poate face şi după montajul vertical al corpului căminului însă este mai anevoioasă

• Turnarea unui radier din beton cu grosime de 100 – 150mm şi diametru mai mare 150 – 200mm decât diametrul corpului căminului

• Încastrarea tubului corugat care va constitui corpul căminului în betonul proaspăt turnat. Se va urmări ca găurile practicate pentru conectare să fie accesibile. Poziţionarea viitoarelor conexiuni, reglarea verticalităţii şi fixarea pe poziţie a corpului

căminului până la întărirea betonului • Poziţionarea elementelor de cuplare pentru ţevi: de obicei o mufă cu o scurtă porţiune de ţeavă şi un ştuţ format

dintr-o bucată de ţeavă pentru căminele colectoare. Pentru căminele de vizitare se utilizează un tronson de ţeavă cu mufă de lungime adecvată, în care se taie o porţiune de dimensiuni definite conform necesităţilor pe generatoare, decupând un capac ce va fi prins la loc pe poziţie cu bandă adezivă sau legat cu sfoară sau sârmă, fără a deteriora restul ţevii

• Cuplarea elementelor menţionate mai sus la terminaţiile reţelei (utilizând de regulă mufele integrate) şi ajustarea zonei de trecere a elementelor de cuplare prin corpul căminului

• Realizarea unor casete din beton în zona cuplajului sau o altă metodă de cuplare. În cazul casetelor de beton, funcţie de presiunile preconizate a fi suportate, se pot utiliza garnituri O-ring prin care să realizeze o etanşare mai sigură. Deşi ţeava corugată este suficient de flexibilă pentru a disipa eforturile provenite din coeficienţii diferiţi de contracţie ai polietilenei de înaltă densitate şi betonului, este recomandat ca între profilele inelare ale ţevii să se înfăşoare un strat subţire din material geotextil neţesut înainte de încastrarea în beton a elementelor de cuplare.

• Umplerea zonei exterioare a bazei căminului cu material corespunzător şi compactarea bună, fără goluri, în special sub elementele de cuplare. Umplerea pentru compactare se va face în straturi de maxim 30cm.

• Umplerea zonei exterioare a căminului şi compactarea în straturi de maxim 30cm, până în apropierea suprafeţei

• Ajustarea înălţimii căminului – debitare cu unelte de mână şi finisarea suprafeţelor debitate

• Montarea inelului de sprijin sau după caz, turnarea unei plăci din beton care va constitui sprijinul pentru elementul de închidere. Pentru realizarea unei bune etanşări, se poate utiliza o garnitură O-ring. Se recomandă ca pe porţiunea încastrată din corpul căminului să se înfăşoare un strat subţire de material geotextil neţesut între profilele ţevii corugate. Dimensiunile plăcii din beton, de grosime



corespunzătoare traficului preconizat la suprafaţă, vor fi cu minim 600mm mai mari decât diametrul exterior al ţevii care formează elementul de înălţare pentru diametre ale acesteia sub 630mm şi cu minim 900mm mai mari pentru element de înălţare cu diametre mai mari sau egale cu 630mm

• Montarea elementului de închidere pe inelul de sprijin sau placa turnată din beton Dacă se doreşte realizarea unui cămin de vizitare, ca element de cuplare se va utiliza o porţiune de ţeavă în care s-a practicat fereastra pentru vizitare iar bucata de ţeavă debitată va constitui capacul ce va fi pus la loc şi fixat cu bandă adezivă sau legat. Se toarnă beton în interior încastrând ţeava cuplată la terminaţiile reţelei până la nivelul degajării pentru vizitare, se ridică pe lateral pentru a încastra mufele şi a realiza o pantă către gura de vizitare având grijă să nu fie încastrat şi capacul legat. După întărirea betonului, se taie legăturile capacului, se scoate şi se finisează suprafaţa betonată din interior. Dacă există cerinţe de rezistenţă la acizi, suprafaţa interioară va fi tencuită cu un mortar rezistent şi se va aplica o peliculă de protecţie suplimentară cu rezistenţă chimică ridicată. Aceleaşi operaţiuni se pot face şi pentru baza căminelor de colectare confecţionate dacă este necesară o mărire a protecţiei la aciditate. În situaţia când diametrul ţevii conectate la cămin este apropiată de diametrul elementului de înălţare, căminul confecţionat poate fi de forma prezentată în figura următoare (cămin vizitare). Pentru un astfel de cămin confecţionat cu beton se decupează întâi un capac în conducta de transport şi se prinde la loc pe poziţie cu sfoară sau bandă adezivă. Tubul înălţător se decupează circular la partea inferioară pentru a se aşeza pe conducta de transport iar marginile laterale să fie cu cel puţin o lungime de profil circular sub nivelul capacului decupat. Se poate turna beton prin tubul înălţător urmărind ca acesta să nu intre prin deschiderea de vizitare iar în final să permită luarea capacului utilizat doar ca protecţie pe perioada lucrărilor.

Alte variante de cămine pot fi realizate pe şantier asemănător figurilor următoare, utilizând bucăţi de ţeavă de diametru corespunzător încastrate în beton ca elemente de cuplare şi un tronson de ţeavă de diametru mai mare pentru elementul de înălţare.



4 MODURI DE CUPLARE A ŢEVILOR CORUGATE CU PEREŢI DUBLI

Ţevile şi fitingurile corugate cu pereţi dubli din PEID tip EuroEm se produc în două variante constructive pentru toate diametrele şi rezistenţele:

• cu mufă de îmbinare integrată; • fără mufă de îmbinare

În toate situaţiile, porţiunile de ţeavă care intervin în cuplaj trebuie să fie curate, fără impurităţi sau mizerie, astfel încât să se asigure cerinţele de etanşare.

4.1 CUPLAREA PRIN SUDURĂ CAP LA CAP Se pretează pentru ţevile fără mufă de îmbinare, grosimea pereţilor acestora permiţând sudura cap la cap şi garantând o perfectă etanşeizare. Tehnologia utilizată este similară cu cea pentru sudura cap la cap a tuburilor lise din PEID. Parametrii utilizaţi (presiuni şi temperaturi) sunt aceiaşi ca şi pentru tuburile lise cu pereţi subţiri din PEID. Lipirea capetelor se va realiza pe porţiunea unde cei doi pereţi formează un strat dublu, pe o zonă foarte scurtă, astfel încât încălzirea să nu implice şi zona profilată.

4.2 CUPLAREA CU MUFĂ INTEGRATĂ Sistemul de îmbinare cu mufă integrată reduce semnificativ numărul de faze de execuţie precum şi complexitatea lucrărilor de instalare a reţelelor de ţevi, asigurând simultan o perfectă etanşeizare prin garnituri O-ring din cauciuc (EPDM) produse în conformitate cu EN 681-1. O singură garnitură O-ring satisface cerinţele normale de utilizare a ţevilor corugate pentru utilizări în sisteme de canalizare. Pentru situaţii deosebite, când presiuni mai ridicate sunt preconizate, se pot utiliza două garnituri, montate pe ultimele două inele de la capătul fără mufă al ţevii ce urmează a fi cuplată, lungimea mufei permiţând şi un sistem cu dublă etanşare. Mufele integrate sunt realizate la unul din capetele fiecărei ţevi, printr-un proces continuu pe linia de producţie, fără suduri suplimentare care pot induce tensiuni interne cu potenţial de afectare a performanţelor de utilizare ale ţevilor iar dimensiunile definitorii (diametrul interior, lungime de etanşare) sunt standardizate (SR EN 13476-1,3:2007). Geometria mufei asigură continuitatea peretelui interior a ţevilor îmbinate, determinând foarte bune caracteristici hidrodinamice pentru transportul fluidelor, fără porţiuni în care se poate acumula material solid şi care pot genera turbulenţe. Rigiditatea inelară (SN) în zona de îmbinare este asigurată prin suprapunerea mufei peste profilele ţevii următoare. Îmbinarea cu mufă integrată prezintă avantajul de a fi simplu de realizat, fără a necesita utilaje sau dispozitive speciale, fiind facilitată de greutatea specifică redusă a ţevilor riflate. Totodată, se asigură menţinerea diametrului extern în toate punctele de îmbinare, permiţând o perfectă aliniere a conductei pe patul de pozare. Etapele operaţiunii de îmbinare:

• Alinierea ţevilor în tranşee apropiind capetele care urmează a fi cuplate şi asigurarea condiţiilor de cuplare astfel încât să nu pătrundă corpuri străine (pământ, nisip etc.) în interiorul zonei de cuplare a ţevilor.

• Curăţarea zonelor de îmbinare ale ţevilor şi a garniturii: capătul peretelui extern al ţevii ce va fi introdusă în mufă, peretele intern al mufei şi garnitura. Se utilizează cârpe, perii curate, astfel încât să se asigure suprafeţe curate, fără depuneri, zgârieturi sau deformări;

• Montarea garniturii O-ring cu profil special din cauciuc EPDM. Ungerea cu o vaselină a primului profil de la

capătul ţevii peste care trebuie să treacă garnitura pentru a fi introdusă în şanţ. Inserarea garniturii de cauciuc pe capătul tubului care va fi introdus în mufă. Operaţiunea necesită atenţie întrucât trecerea garniturii peste profilul de la capătul ţevii se realizează cu oarecare greutate, fiind necesară utilizarea unor leviere. Se va avea grijă ca pe timpul montării garniturii aceasta să nu fie deteriorată şi de asemenea să nu fie deteriorată ţeava. Garnitura O-ring este concepută astfel încât să asigure etanşeitate atât de la interior la exterior cât şi de la exterior la interior.

• Ungerea zonelor de contact ale îmbinării din interiorul mufei şi a garniturii cu o substanţă lubrifiantă care să faciliteze alunecarea. Se recomandă substanţe biodegradabile pe bază de apă.

• Inserarea tubului în mufă astfel încât pereţii interiori să fie în continuare. Pentru culisarea mai uşoară a ţevii cu garnitură în interiorul mufei se recomandă ungerea zonelor de contact ale îmbinării din interiorul mufei şi a garniturii cu o substanţă lubrifiantă care să faciliteze alunecarea. Se recomandă substanţe biodegradabile pe bază de apă. Se va avea în vedere ca pe timpul operaţiunii să nu fie antrenate corpuri străine în interiorul



mufei (nisip, pietriş etc.). De asemenea, pentru împingerea ţevii în interiorul mufei se vor lua măsuri pentru a se evita deteriorarea mufei următoare (cea a ţevii introduse) prin acţiuni mecanice. Este preferabil a se utiliza un capăt de ţeavă fără garnitură, introdus în ultima mufă pentru a o proteja în momentul în care se presează pe aceasta.

Pentru diametre mici operaţiunea se poate realiza manual, ţeava introdusă în mufă fiind prinsă de pereţii laterali. Pentru diametre mari este necesară utilizarea unor echipamente mecanice (ex. cupa unui excavator) care vor împinge ţeava introdusă, luând precauţiuni ca aceasta să poată aluneca liber în mufă şi să nu fie deteriorată. La capătul liber al ţevii se pot utiliza două bucăţi de scândură groase şi late care să asigure suprafaţa de presare fără a produce deformaţii.

4.3 CUPLAREA ŢEVILOR CORUGATE CU ALTE TIPURI DE TEVI În practică se pot întâlni situaţii când este necesară cuplarea la tipuri diferite de ţevi de diametre apropiate, în special la înlocuirea unor porţiuni din instalaţii de canalizare: cuplare cu ţevi lise sau spiralate din material plastic, ţevi din beton, ţevi metalice etc. şi când nu se poate realiza cuplare cu mufă sau sudură şi când lucrările trebuie realizate pe şantier, utilizând echipamente obişnuite. În această situaţie cuplarea se realizează conform schemei de mai jos.

Se utilizează un inel de cuplare interior din material plastic cu diametrul exterior egal cu diametrul exterior al ţevilor ce urmează a fi cuplate, pentru asigurarea continuităţii tubului de curgere şi a realiza o cădere de presiune spre exterior. Se realizează cuplarea ţevilor utilizând un capăt de ţeavă corugată cu mufă pentru o mai uşoară manipulare iar zona cuplării se înfăşoară bine cu material neţesut geotextil, după care se toarnă o casetă din beton pentru fixarea cuplajului. Ţevile corugate se vor monta în continuare prin cuplaje cu mufe integrate.

4.4 CUPLAREA COTURILOR, RACORDURILOR ŞI REDUCŢIILOR Coturile de diferite diametre şi la diferite unghiuri, racordurile şi reducţiile de diferite tipuri sunt furnizate de regulă cu mufă de cuplare cu garnitură O-ring de cauciuc EPDM iar cuplarea acestora cu ţevile se face similar cu cuplarea ţevilor. Tranşeea trebuie să aibă o lăţime suficientă pentru realizarea lucrărilor de cuplare. Realizarea reţelelor de canalizare sau de drenare necesită utilizarea de fitinguri pentru realizarea de curbe, derivaţii, reducţii, branşamente etc. Îmbinarea dintre o ţeavă şi un fiting se realizează în acelaşi mod ca şi îmbinarea a două ţevi, funcţie de varianta constructivă aleasă putând utiliza o îmbinare prin sudură cap la cap sau cu mufă şi garnitură de etanşare pentru fitingurile prevăzute cu mufe sau pentru îmbinarea la o mufă integrată a unei ţevi.



4.5 CUPLAREA LA CĂMINE Căminele pot fi realizate din material plastic prin diverse procedee, inclusiv cămine realizate din ţeavă corugată având elementele componente asamblate prin sudură de către producător.

4.5.1 Cuplarea la cămine din material plastic Indiferent de forma constructivă a căminelor confecţionate din ţevi corugate (cu sau fără bază separată, cu sau fără element telescopic de ridicare etc.), acestea au prevăzute mufe şi ştuţuri sudate pentru conectare cu ţeavă corugată sau cu ţeavă cu pereţi netezi, pentru diverse diametre. Conectarea ţevilor la astfel de cămine se realizează respectând recomandările prezentate pentru cuplarea ţevilor cu mufe şi garnituri de etanşare, respectiv curăţarea cu atenţie a elementelor de cuplare, ungere cu lubrifiant suprafeţe, introducere garnitura şi cuplarea efectivă prin împingere. La instalarea căminului se va avea în vedere realizarea unei fundaţii stabile şi a unui strat de bază bine compactat de minim 100 – 150mm, care să nu permită pe termen lung deplasarea căminului în raport cu ţevile conectate. Ca şi în cazul instalării ţevilor corugate, buna compactare a materialului de umplutură, în straturi de maxim 300mm fără a deteriora ţeava, este esenţială pentru asigurarea rezistenţei mecanice proiectate pentru sistem. Şi în acest caz materialul compactat pătruns între profilele ţevii asigură stabilitatea deosebită a lucrării, nepermiţând deplasări lineare ale ţevii iar în cazul căminelor, contribuind la creşterea rezistenţei la compresiune verticală. Stratul de umplere compactat susţine şi inelul de sprijin din beton armat care preia ponderea majoră a sarcinilor provenite din traficul de suprafaţă.

4.5.2 Cuplarea la cămine din beton O situaţie particulară este cuplarea la cămine din beton, întâlnită adesea în practică. Figura următoare prezintă un racord tipic la un cămin din beton. Se va acorda atenţie realizării unei foarte bune fundaţii şi un strat suport corespunzător pentru a evita forfecări în zona cuplajului prin mişcarea ţevii, datorită rigidităţii căminului de beton. Prezentăm în continuare 3 modalităţi de realizare a cuplajului dintre căminul din beton şi ţeava corugată: Cuplare cu tub de trecere încastrat în peretele de beton

După caz, se utilizează una sau două garnituri O-ring cu profil special din cauciuc EPDM. Este o îmbinare demontabilă, doar garnitura din cauciuc fiind deteriorată prin demontare.

Cuplare prin fixare cu beton Porţiunea cuplajului se înfăşoară cu un strat subţire din geotextil. Se poate realiza simplu, fără garnitură sau pentru etanşare mai sigură, funcţie de situaţia concretă, se poate utiliza una sau două garnituri O-ring din cauciuc EPDM ce vor fi încastrate în caseta de beton turnată. Este un tip de cuplare fixă, nedemontabilă.



Cuplare prin fixare cu chit de instalaţii Etanşeizarea cuplajului se face cu chit (mastic) rigid pentru instalaţii. La fel ca şi în celelalte situaţii, se pot utiliza până la 2 garnituri O-ring de etanşare. La alegerea tipului de chit se va avea în vedere ca acesta să nu fie spălat pe timpul utilizării şi să asigure o etanşare pe timp îndelungat. În mod deosebit se va acorda în acest caz o atenţie deosebită compactării materialului de umplere în zona cuplajului, acesta realizând menţinerea pe poziţie a ţevii. Este un cuplaj mai puţin rezistent decât primele două, fiind determinat de modul în care chitul utilizat asigură etanşarea pe termen lung.

5 CONDIŢII STANDARD ŞI PARAMETRI DE POZARE

Pentru lucrările de execuţie a reţelelor de canalizare, SR EN 14801:2007 realizează o clasificare a condiţiilor minimale impuse structurând cerinţele funcţie de două grupe majore de parametri:

• Parametrii constanţi • Parametrii variabili

5.1 PARAMETRI CONSTANŢI Parametrii constanţi pentru reţelele de conducte de canalizare îngropate sunt definiţi de SR EN 14801:2007 şi descrişi în tabelului G.5: Tabel G.5

PARAMETRUL CONSTANTĂ Durata de utilizare a lucrărilor proiectate 50 ani

Temperatura de funcţionare în regim continuu 20°C

Presiunea negativă (depresiunea tranzitorie faţă de presiunea atmosferică) 80 kPa

Greutatea specifică a pământului (teren de fundare, umplutură specială, umplutură) 20 kN/m

3

Categoria de teren de fundare – conform clasificării grupelor de pământ (Anexa A6.A) 4

Densitatea Proctor normală relativă a terenului de fundare (DPR) 100%

5.2 PARAMETRI VARIABILI Parametrii variabili prevăzuţi de standardul SR EN 14801:2007 sunt combinaţia mai multor parametri grupaţi în două grupe majore: parametri de încărcare (încărcări datorate pământului, traficului, apei subterane) şi parametri de execuţie (pat de pozare, umpluturi).

5.2.1 Parametri de încărcare Parametrii de încărcare pentru conductele îngropate corespund la diferite condiţii de pozare fiind clasificate de în funcţie de:

• Condiţie: săpătură / rambleu; • Compactarea umpluturii; • Înălţimea de acoperire (nu mai puţin de 0,7m); • Încărcarea datorată traficului; • Lăţimea tranşeei; • Apa subterană.

Parametrii de încărcare datoraţi traficului de suprafaţă sunt diferenţiaţi în trei condiţii de încărcare principale prin combinarea cărora se pot stabili condiţii combinate. Condiţia de încărcare A constă din încărcarea datorată traficului pe un drum naţional cu înălţime redusă de acoperire, adică aceasta înglobează condiţiile la momentul construirii drumului. Încărcarea datorată traficului este exprimată ca presiunea suplimentară rezultată care se exercită pe generatoarea superioară a tubului, pentru a permite determinarea influenţei unei umpluturi speciale respectiv de bună şi medie calitate. Condiţia de încărcare A este combinată cu condiţiile de pozare 1 şi respectiv 2, pentru a stabili condiţiile combinate A1 şi A2.



Condiţia de încărcare B constă din încărcarea datorată traficului pe un drum judeţean cu înălţime redusă de acoperire, adică aceasta înglobează condiţiile la momentul construirii drumului. Încărcarea datorată traficului este exprimată ca presiunea suplimentară rezultată care se exercită pe generatoarea superioară a tubului, pentru a permite determinarea influenţei unei umpluturi speciale respectiv de bună şi medie calitate. Condiţia de încărcare B este combinată cu condiţiile de pozare 1 şi respectiv 2, pentru a stabili condiţiile combinate B1 şi B2. Condiţia de încărcare C constă din încărcarea datorată pământului, influenţa încărcării datorate traficului într-o zonă rurală fiind maximă având în vedere înălţimea mare de acoperire. Încărcarea datorată traficului este exprimată ca presiunea suplimentară rezultată care se exercită pe generatoarea superioară a tubului, pentru a permite determinarea influenţei unei umpluturi speciale respectiv de bună, medie şi proastă calitate. Condiţia de încărcare C este combinată cu condiţiile de pozare 1, 2 şi respectiv 3, pentru a stabili condiţiile combinate C1, C2 şi C3.

5.2.2 Parametri de execuţie Conform SN EN 14801:2007 parametrii de execuţie corespund la 3 condiţii de pozare funcţie de grupa de sol, grupa terenului de fundare, tipul materialului de umplere şi gradul de compactare exprimat în densităţi Proctor normale relative (DPR) dar se pot utiliza şi valori echivalente ale densităţii.

Condiţia de pozare 1 : pentru un grad de compactare RIDICAT 1. Pământ grupa 2 2. Teren de fundare grupa 4, DPR = 100% 3. Umplutură specială, medie DPR = 96% pentru condiţiile de calcul Condiţia de pozare 2 : pentru un grad de compactare MODERAT 1. Pământ grupa 3 2. Teren de fundare grupa 4, DPR = 100% 3. Umplutură specială, medie DPR = 92% pentru condiţiile de calcul

Condiţia de pozare 3 : pentru un grad de compactare NUL 1. Pământ grupa 4 2. Teren de fundare grupa 4, DPR = 100% 3. Umplutură specială, medie DPR = 85% pentru condiţiile de calcul

5.3 CONDIŢII COMBINATE Condiţiile combinate (A1, A2; B1, B2; C1, C2 şi C3) trebuie să îndeplinească următoarele:

• Toţi parametrii constanţi să corespundă valorilor din tabelul G.5 • Să prevadă o combinaţie de condiţii variabile de încărcare (A, B şi C) şi condiţii variabile de pozare (1, 2 şi 3)

În Anexa 3 este prezentată o sinteză a condiţiilor de încărcare şi de pozare variabile, conform SR EN 14801:2007. Parametrii constanţi prezentaţi în tabelul G.5 şi parametrii variabili cuprinşi în tabelul din Anexa 3, acoperă cea mai mare parte a situaţiilor întâlnite în Europa pentru montarea conductelor îngropate pentru canalizare sau transport apă.

6 MĂSURI SPECIALE

Conductele se vor verifica înainte de începerea lucrărilor pentru a vedea dacă acestea corespund cerinţelor din normativele în vigoare Înaintea montării se va verifica integritatea fiecărei conducte (să nu fie deformată, fisurată, zgâriată etc.)

• Se verifică dacă tranşeea este realizată corect • Se verifică dacă există obstacole pe fundul tranşeei şi dacă patul de pozare este corect realizat • Se verifică corectitudinea amplasării reţelei în tranşee şi dacă aceasta nu a fost deteriorată la coborârea

ţevilor sau pe parcursul altor operaţiuni • Se urmăreşte ca la introducerea materialului de umplere în tranşee să nu se deterioreze conductele, în

special datorită aruncării sau căderii unor agregate de dimensiuni mari • Se urmăreşte asigurarea unei compactări corespunzătoare, în straturi succesive, acordând atenţie deosebită

în special materialului de sub axul conductei dar şi celui lateral şi a primelor straturi de deasupra. • Se verifică umplerea corectă a tranşeei şi compactarea corespunzătoare a materialului de umplere



7 TESTARE

7.1 INSPECŢIE VIZUALĂ Metodele uzuale pentru inspecţia vizuală prevăd:

• Inspecţia cu echipamente de vizualizare speciale • Inspecţia cu oglindă de la cămin la cămin

Inspecţia vizuală are în vedere: • Alinierea şi nivelul • Conexiunile conductei şi racordurilor • Defecte sau deformări

7.2 VERIFICAREA ETANŞĂRILOR Verificarea etanşărilor conductelor, camerelor de inspecţie şi căminelor poate fi realizată cu aer sau apă, alegerea fiind făcută prin specificaţiile instalaţiei. Se recomandă testarea cu apă datorită dificultăţilor de etanşare pentru aer în camere de inspecţie şi cămine şi datorită măsurilor speciale de securitate impuse. După umplerea conductelor, funcţie de condiţiile concrete, poate fi necesară o oră pentru condiţionarea sistemului. Timpul efectiv de testare va fi de minim 30min. Nu trebuie să se înregistreze scurgeri, cu excepţia situaţiilor în care acestea sunt prevăzute în specificaţii. Presiunea de testare este cea prevăzută de specificaţii, recomandabil 1,5 x presiunea nominală de lucru.

ELABORAT Ing. Sorin Balint

---------------------------------------------------------

STF - EEM 3



GRUPE DE SOLURI (conform ENV 1048)

Grupa de sol Categoria de sol

Grupa Denumire uzuala Simbol a Caracteristici distinctive Exemple Necoeziv, granular, grăunţos, predominant pietriş

1 Pietriş omogen (GE) [GU]

Curbă granulometrică abruptă, predominanţă de o dimensiune de granulă

Piatră concasată, pietriş de râu şi de plaje, pietriş de morenă

Pietriş cu granulometrie uniformă, amestecuri nisip - pietriş

[GW] Curbă granulometrică cu pantă constantă, mai multe dimensiuni de granulă

Pietriş cu granulometrie discontinuă, amestecuri nisip - pietriş

(GI) [GP]

Curbă granulometrică în trepte, una sau mai multe dimensiuni de granulă lipsă

Scorie, cenuşă vulcanică

Nisip omogen (SE) [SU]

Curbă granulometrică înclinată, predominanţă a unei dimensiuni de granulă

Nisip de dune şi nisip curgător, nisip de vale, nisip de bazin

Nisip cu granulometrie uniformă, amestecuri nisip - pietriş

[SW] Curbă granulometrică cu pantă constantă, mai multe dimensiuni de granulă

Necoeziv, granular, grăunţos, predominant nisip

2

Nisip cu granulometrie discontinuă, amestecuri nisip - pietriş

(SI) [SP]

Curbă granulometrică în scară, una sau mai multe dimensiuni de granulă lipsă

Nisip de morenă, nisip de terasă, nisip de plajă

Amestecuri nisip – pietriş prăfoase

(GU) (SU) [GWM] [GPM] [SWM] [SPM]

Pământ cu granulaţie mixtă cu fracţiunea fină redusă, puţin coeziv

3

Amestecuri nisip – pietriş argiloase

(GT) (ST) [GWC] [GPC] [SWC] [SPC]

Predominanţa pietrişului, granulometrie ≤ 0,06mm (de la 5% până la 15%)

Pietriş de morenă, material descompus, resturi cu flanc de colină, argilă glaciară

Nisip prăfos (SU) [SWM] [SPM]

Pământ cu granulaţie mixtă cu fracţiunea fină redusă, puţin coeziv

3

Nisip argilos (ST) [SWC] [SPC]

Predominanţa nisipului, granulometrie ≤ 0,06mm (de la 5% până la 15%)

Nisip terţiar, nisip de terasă

Euro EM SRL - EEM3 -Ed.02 ANEXA A1.A - Ghid de instalare Pg. 19



«continuare»


Grupa Denumire uzuala Simbol a Caracteristici distinctive Exemple Amestecuri nisip – pietriş foarte prăfoase

(GT’) (ST’) [GML] [SMH] [SMV] [SME]

Pietriş cu granulometrie respectiv uniformă sau discontinuă, predominanţă a nisipului (procent de praf respectiv de argilă de la 15% până la [35] 40%

Pietriş de morenă, material descompus, resturi cu flanc de colină, argilă glaciară

Amestecuri nisip – pietriş foarte argiloase

(GT’) (ST’) [GCL] [SCL] [SCH] [SCV] [SCE]

Nisip respectiv foarte prăfos sau foarte argilos

(SU’) (ST’) [SML] [SCH] [SCV] [SCE]

Pietriş cu granulometrie respectiv uniformă sau discontinuă, predominanţă a nisipului (procent de praf respectiv de argilă de la 15% până la [35] 40%

Argilă grasă de râu, loess nisipos, argilă eratică decalcifiată, argilă glaciară calcaroasă

Nisip fin prăfos sau argilos

(SU’) (ST’) [SWM] [SPM] [SWC] [SPC]

Granulometrie < 0,2mm (procent de praf respectiv de argilă de la 5% până la [35] 40%, plasticitate redusă, rezistenţa materialelor uscate redusă

Loess, argilă lacustră

Pământ cu granulaţie mixtă cu fracţiunea fină importantă, moderat coeziv

4

Praf cu plasticitate redusă

(UL) [MLS] [MIS]

Granulometrie < 0,06mm (procent de praf > [35] 40%)

Pg. 20 ANEXA A1.A - Ghid de instalare Euro EM SRL - EEM3 -Ed.02



«sfârşit»


Grupa Denumire uzuala Simbol a Caracteristici distinctive Exemple Praf anorganic, nisip foarte fin, praf glaciar, nisip fin prăfos sau argilos

(UL) [ML]

Stabilitate redusă, reacţie rapidă, plasticitate nulă sau redusă

Loess, argilă grasă Pământ cu granulaţie fină, coeziv

5

Argilă anorganică, argilă cu plasticitate mare

(TA) (TL) (TM) [CL]

Stabilitate medie până la foarte ridicată, reacţie nulă până la lentă, plasticitate redusă până la medie

Marnă aluvionară, argilă

Pământ cu granulozitate mixtă cu puţin humus sau cretă

[OK] Adaos vegetal sau nevegetal, miros de descompunere, greutate mică, porozitate importantă

Strat arabil, nisip cretos, nisip de tuf

Praf organic şi argilă grezoasă organică

(OT) [OL]

Stabilitate medie, reacţie lentă până la foarte rapidă, plasticitate redusă până la medie

Cretă marină, strat arabil

6

Argilă organică, argilă cu adaosuri organice

(OT) [OH]

Stabilitate ridicată, reacţie nulă, plasticitate medie până la mare

Mâl, argilă grasă

Turbă, alte pământuri foarte organice

(HZ) (HN) [Pt]

Turbă descompusă, fibroasă, de culoare cafenie până la negru

Turbă

Organic

7

Mâl [F] Nămoluri depuse sub apă, uneori intercalate cu nisip / argilă / cretă, foarte moi

Mâl

a Simbolurile utilizate sunt extrase din două surse. Simbolurile între paranteze drepte […] sunt extrase din standardul englez BS 5930. Simbolurile dintre paranteze (…) sunt extrase din standardul german DIN 18196

Dacă terenul este un amestec de mai multe categorii de pământuri, poate fi utilizată pentru clasificare oricare categorie prezentă care predomină. NOTA IMPORTANTĂ: Grupele de pământ 6 şi 7 nu vor fi utilizate pentru îngroparea ţevilor corugate cu pereţi dubli decât în situaţia unor proiecte speciale prin care se prevăd metodele de utilizare specifice, ţinând cont de faptul că aceste soluri nu sunt recomandate de către producător.

STF - EEM 3



RELAŢII ÎNTRE CLASELE DE COMPACTARE ŞI

PROCEDEELE DE EXECUŢIE (conform ENV 1048)

Număr de treceri pentru clasa de

compactare

Grosimea minimă a stratului, în metri, după compactare pentru grupele de sol

(vezi Anexa A6.A)

Grosime minimă deasupra ţevii

înaintea compactării Echipament

Buna Medie 1 2 3 + 4 5 metri Mai vibrator cu picior sau mai manual min. 15kg 3 1 0,15 0,10 0,10 0,10 0,20 Mai vibrator min. 70kg 3 1 0,30 0,25 0,20 0,15 0,30 Placă vibratoare min. 50 kg 4 1 0,10 ----- ----- ----- 0,15 min. 100 kg 4 1 0,15 0,10 ----- ----- 0,15 min. 200 kg 4 1 0,20 0,15 0,10 ----- 0,20 min. 400 kg 4 1 0,30 0,25 0,15 0,10 0,30 min. 600 kg 4 1 0,40 0,30 0,20 0,15 0,50 Compresor vibrator min. 15 kN/m 6 2 0,35 0,25 0,20 ----- 0,60 min. 30 kN/m 6 2 0,60 0,50 0,30 ----- 1,20 min. 45 kN/m 6 2 1,00 0,75 0,40 ----- 1,80 min. 65 kN/m 6 2 1,50 1,10 0,60 ----- 2,40 Rulou cu două bile vibratoare min. 5 kN/m 6 2 0,15 0,10 ----- ----- 0,20 min. 10 kN/m 6 2 0,25 0,20 0,15 ----- 0,45 min. 20 kN/m 6 2 0,35 0,30 0,20 ----- 0,60 min. 30 kN/m 6 2 0,50 0,40 0,30 ----- 0,85 Rulou greu triplu (fără vibraţii) min. 50 kN/m 6 2 0,25 0,20 0,20 ----- 1,0

STF - EEM 3



CONDIŢII DE ÎNCĂRCARE ŞI DE POZARE VARIABILE (conform SR EN 14801:2007)

Condiţie de încărcare A Condiţii de pozare

Condiţie UM Tranşee 1

Tranşee 2

Tranşee 3

Rambleu Compactarea umpluturii % DPr 100 Înălţimea de acoperire m 0,7 Trafica: drum naţional Presiunea suplimentară pe generatoarea superioară a tubului, care provine de la încărcarea datorată traficului de suprafaţă, inclusiv efectul dinamic

kN/m2 80b

Lăţimea tranşeei - EN1610c Para

met

ri de

încă

rcar

e

Apa subterană - fără

A1 A2

A3 nu este aplicabil având în vedere incompatibilitatea dintre categoria de pământ prezent şi compactarea dorită

Condiţie de încărcare B Condiţii de pozare


Tranşee 2

Tranşee 3

Rambleu Compactarea umpluturii % DPr 97 Înălţimea de acoperire m 0,7 Trafica: drum judeţean Presiunea suplimentară pe generatoarea superioară a tubului, care provine de la încărcarea datorată traficului de suprafaţă, inclusiv efectul dinamic

kN/m2 50b

Lăţimea tranşeei - EN1610c Para

met

ri de

încă

rcar

e

Apa subterană - fără

B1 B2

B3 nu este aplicabil având în vedere incompatibilitatea dintre categoria de pământ prezent şi compactarea dorită

Condiţie de încărcare C Condiţii de pozare


Tranşee 2

Tranşee 3

Rambleu Compactarea umpluturii % DPr 85 Înălţimea de acoperire m 3,0 Trafica: drum naţional Presiunea suplimentară pe generatoarea superioară a tubului, care provine de la încărcarea datorată traficului de suprafaţă, inclusiv efectul dinamic

kN/m2 5b

Lăţimea tranşeei - EN1610c

Para

met

ri de

încă

rcar

e

Apa subterană (în tranşee)

-

Pe generatoarea superioară a

tubului

C1 C2 C3

a Presiunile datorate traficului luate ca ipoteză nu iau în considerare comportarea materialului constitutiv al tubului pozat b Valoare stabilită în absenţa unei armonizări complete a încercărilor datorate traficului (vezi EN 1991-2:2003, 4,3) independentă de înălţimea de acoperire. În evaluările din prezentul studiu, pe considerente de siguranţă, s-au considerat condiţii de trafic greu, cu o sarcină totală datorată traficului de 600 kN şi sarcina pe roată de 100kN. c Vezi EN 1610

Date post:	21-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	claudiu-mihocas
View:	265 times
Download:	32 times

Ghid de Instalare Tevi Corugate

Documents