1

GESTIONAREA DESEURILOR

RADIOACTIVE

Adrian ABACIOAEI

CUPRINS

1

I. NOTIUNI GENERALE

II. CATEGORII DE DESEURI

II.1. DESEURI CU ACTIVITATE MICA SI INTERMEDIARA

II.2. DESEURI CU ACTIVITATE MARE

III. SURSE DE PRODUCERE. CANTITATI

IV. GOSPODARIREA SI DEPOZITAREA DESEURILOR

RADIOACTIVE

V. ADMINISTRAREA SI TRATAREA DESEURILOR RADIOACTIVE

VI. GREENPEACE IN ROMANIA

VII. GESTIONAREA SI MANAGEMENTUL DESEURILOR

RADIOACTIVE

VIII. CRITERII PENTRU LUAREA DECIZIILOR

VIII.1. INFORMAREA SI IMPLICAREA PUBLICULUI

VIII.2. EVALUARI ALE RISCULUI

IX. CONCLUZII

X. BIBLIOGRAFIE

I. NOTIUNI GENERALE

In procesul de deteriorare a mediului, un rol important il are poluarea, care

se poate realiza pe cale fizica (radioactiva, termica, sonora) si pe cale chimica

(derivati gazosi, pesticide, metale grele, materiale plastice, ingrasaminte). Dintre

1

acestea, un interes deosebit il prezinta poluarea radioactive care poate aduce

prejudicii mari omenirii. In vederea realizarii protectiei mediului impotriva

poluarii radioactive, se impune cunoasterea surselor de contaminare si a cailor

de expunere a organismului uman la actiunea factorilor de sine pentru sanatatea

omenirii. In zilele noastre, populatia Terrei este supusa unei iradieri complexe,

datorate unor surse naturale si artificiale, care pot fi externe sau interne.

Prezenta acestor substante in mediul inconjurator implica riscuri de iradiere prin

inhalarea aerului, ingestia apei si consumului de alimente contaminate.

Deseu radioactiv inseamna orice material radioactiv , in oricare din starile

de agregare gazoasa, lichida sau solida, pentru care nu se intrevad nici un fel de

utilizari ulterioare, atat la nivel national, cat si la nivelul persoanei juridice care l-

a produs si a carei decizie in acest sens este legal acceptata si care este

inregistrat si controlat de CNCAN.

Deseurile radioactive sunt constituite din orice reziduu care contine

materiale radioactive (resturile unei lucrari in care s-au folosit substante

radioactive precum si obiectele si materialele scoase dintr-o incapere in care s-a

lucrat cu substante radioactive sau se lucreaza, in masura in care ele nu prezinta

garantia de a putea fi decontaminate). Problemele puse de deseurile radioactive,

trebuie sa fie studiate in functie de: starea lor fizica (solide, lichide, aerosoli sau

gaze), caracteristicile lor radioactive si activitatea lor specifica.

Deseurile radioactive solide trebuie sa fie separate in combustibile (ex:

lemnul de mina) si necombustibile, putrescibile, compactibile, necompactibile,

etc. Cele combustibile, in general, se ard in incineratoare special amenajate,

care sa asigure nedispersarea substantelor radioactive. Cenusa urmeaza

prescriptiile pentru reziduurile solide necombustibile.

Deseurile lichide se separa in functie de activitatea lor specifica si cele

care conform legislatiei in vigoare nu pot fi evacuate in canalizarea curenta,

trebuie tratate prin precipitare, concentrare, sau alte metode, tendinta generala

urmarind sa se ajunga in final la un deseu radioactiv solid.

Deseurile care se prezinta sub forma de aerosoli sau gaz pot fi dispersate

direct in atmosfera, cu sau fara diluare anterioara, daca nu prezinta pericol, sau

poate fi filtrate sau tratate anterior.

1

In general, eliminarea deseurilor se face prin urmatoarele cai: conservare,

concentrare si dilutie. Conservarea consta in a pastra deseurile radioactive pana

cand isi pierd activitatea prin dezintegrare naturala. Bineinteles, acest principiu

se poate aplica eficient la radionuclizii cu viata scurta. Concentrarea deseurilor

radioactive se face prin metode fizice si chimice, sau arderea celor combustibile

si are ca scop reducerea volumului deseurilor. Diluarea deseurilor se face de

obicei in apa, sau sub forma de gaz in aer. Deseurile lichide diluate sau restul de

la tratare se elimina in mediul inconjurator, conform normelor si legislatiei in

vigoare. Deseurile solide rezultate se strang in containere speciale si sunt

pastrate si acestea sunt transportate pentru stocare. Containerele trebuie sa fie

confectionate dintr-un material care: sa nu se corodeze sub actiunea acizilor,

bazelor sau diversilor solventi organici, sa fie confectionate dintr-un material

care: sa nu se corodeze sub actiunea acizilor, bazelor sau diversilor solventi

organici, sa fie rezistente la actiunea temperaturii si presiunii, sa se

decontamineze usor si sa ofere protectie impotriva radiatiilor, sa se inchida

ermetic. De obicei containerele au in interior o camasa din material plastic.

Fluxuri de deseuri radioactive

Deseurile radioactive rezulta de obicei din partu tipuri de activitati:

producrea de energie electrica pe cale nucleara,inclusiv activitatile conexe

ciclului combustibilului nuclear si celor de dezafectare;

functionarea reactorilor de cercetare;

folosirea radiatiilor si a materialelor radioactive in medicina, agricultura,

industrie si cercatare;

prelucrarea materialelor ce contin radioactivi naturali.

In Romania, cele mai importante cantitati de deseuri nucleare sunt

constituite din :

Combustibilul nuclear uzat de la CNE – Cernavoda ;

Deseurile operationale de la CNE – Cernavoda ;

Deseurile provenind din dezafectarea CNE – Cernavoda ;

Combustibilul uzat de la reactorul TRIGA – MTR ;

Deseurile operationale de la reactorul TRIGA – MTR ;

Deseurile provenind de la dezafectarea reactorului TRIGA – MTR ;

Fragmente de combustibil uzat de la LEPI (laboratorul de expertiza post -

iradiere) de la SCN Pitesti ;

Compus de uranium

din import

Prepara-rea

combus-tibilului

Deseuri radioactive

Exploata-rea

reactoru-lui

Reprocesa-rea

combusti-bilui

Plutoniu si uraniu saracit

Fig.1. - Ciclul combustibililor nucleari

1

Combustibil nuclear uzat de la reactorul de cercetare WRS – Magurele ;

Deseuri provenind din dezafectarea reactorului de cercetare WRS –

Magurele;

Deseuri radioactive institutionale;

Surse radioactive inchise uzate;

Deseuri provenite din procesul de minerit si prelucrare a minereurilor de

uraniu.

Ciclul combustibililor nucleari

Combustibilul necesar reactorilor termice se prepara dintr-un compus

chimic al uraniului procesat in Marea Britanie din import. Dupa ce sta un timp in

reactor, combustibilul este scos pentru reprocesare. In fiecare dintre aceste

etape se produc deseuri radioactive (fig.1).

In timpul reprocesarii, plutoniul si uraniul saracit se recupereaza. Uraniul saracit

provenit din programul AGR, poate fi reciclat, iar uraniul saracit provenit de la

reactorii Magnox, impreuna cu plutoniul, se poate folosi in reactorii rapizi.

II. CATEGORII DE DESEURI

Deseurile radioactive se pot imparti in trei categorii mari, in functie de

activitatea lor: deseuri cu activitate scazuta, desuri cu activitate medie, deseuri

cu activitate ridicata.

Deseurile cu activitate scazuta (diversi radionuclizi cu timpi de injumatatire scurti

si urme de radionuclizi cu timpi de injumatatire mari), constau din obiecte ca

hartia, imbracamintea si echipamentul de laborator folosite in zonele in care se

manipuleaza materiale radioactive, ca si pamant contaminat si moloz de

constructii.

1

Deseurile cu activitate intermediara (cantitati mari de produse de fisiune si

actinide cu timpi de injumatatire mari, continut mic de energie termica, masa

solida mare), includ materialele schimbatoare de ioni folosite la tratarea gazelor

si a lichidelor inainte de deversarea lor in mediu, malurile care se acumuleaza in

bazinele unde se stocheaza combustibilul nuclear uzat inainte de reprocesare si

materialele contaminate cu plutoniu.

Termenul de deseuri cu activitate ridicata (cele mai multe dintre produsele de

fisiune si actinidele din ciclul combustibilului, continut ridicat de energie termica,

masa solida mica), se refera in Marea Britanie numai la lichidul produs cand se

reproceseaza combustibilul uzat. In tarile care nu s-au angajat in reprocesare,

combustibilul insusi este considerat ca deseu cu activitate mare.

II.1. DESEURI CU ACTIVITATE MICA SI INTERMEDIARA

Deoarece nici deseurile cu activitate mica, nici cele cu activitate

intermediara nu genereaza cantitati importante de caldura nu rezulta nici un

avantaj tehnic din stocarea lor temporara pe perioade lungi de timp. Stocarea

temporara prelungita inseamna dose de radiatie pentru personal si cheltuieli de

exploatare care, amandoua, pot fi evitate printr-o stocare perpetua timpurie.

Intrucat aceste deseuri urmeaza sa fie stocate candva definitiv, facand acest

lucru mai devreme decat mai tarziu, probabilitatea de aparitie a unui risc

suplimentar pentru populatie este mica si astfel va conduce la o descestere a

riscului. Din aceste motive, guvernul Marii Britanii are in vedere, in momentul de

1

fata, ca deseurile cu activitate medie si intermediara sa fie stocate perpetuu

indata ce acest lucru este posibil.

In prezent anumite deseuri cu activitate scazuta sunt lichidate (stocate

permanent) prin ardere in subteran la adancime mica, principalul loc de lichidare

fiind Drigg in Cumbria. Pana de curand, deseurile cu activitate scazuta care mai

ramaneau si o parte din cele cu activitate intermediara erau scufundate in mare

intr-un loc din nord-estul Atlanticului, la 600km de cal mai apropiat tarm. Aceasta

necesitate a fost recunoscuta acum catva timp si in anul 1982 a fost infiintat

Departamentul Deseurilor Radioactive din Indusrtia Nucleara (Nuclear Industry

Radioactive Waste Executive - NIREX), care in primul rand sa duca la indeplinire

aceasta sarcina.

NIREX a stabilit ca fiind necesare doua tipuri de terenuri pentru stocare

permanenta (sau lichidare): unul de adancime mica pentru a primi deseurile cu

activitati scazute si altul de adancime mare pentru deseuri cu activitate

intermediara.

Ingroparile de adancime mica vor fi localizate in formatii argiloase , deoarece

argila are o capacitate mare de absorbtie a radionuclizilor, iar vitezele de

penetrare a apelor subterane prin argila sunt foarte mici. In principiu ingroparea

deseurilor la adancime se poate face intr-o mina parasita sau intr-o cavitate

subterana special construita.

Pentrua a asigura o comparatie directa intre diferite locatii, NIREX trebuie sa

execute investigatii geologice in diverse locatii pentru fiecare tip de stocare.

Inainte de a se hotara un nou loc de lichidare a deseurilor vor avea loc discutii

publice. NIREX studiaza si posibilitatea stocarii permanente a deseurilor cu

activitate intermediara sub platforma continentala, fie printr-un tunel cu intrarea

de pe pamant, fie in gauri forate de o platforma de foraj marin.

II.2. DESEURI CU ACTIVITATE MARE

Deseurile cu activitate ridicata produse la reprocesarea combustibilului

uzat contin peste 95% din activitatea intregului ciclu al combustibilului nuclear.

O data solidificate, deseurile trebuie depozitate timp de secole, racire

1

corespunzatoare, supraveghere si renovare periodica a cladirilor de depozitae.

Totusi timpi asa de lungi de depozitare vor impune o povara asupra generatiilor

viitoare si va exista chiar si un risc, desi foarte mic al unor scurgeri accidentale.

Din aceste motiv in toate tarile care au un program nuclear se desfasoara in mod

activ cercetari asupra metodelor posibile de lichidare a deseurilor cu activitate

foarte mare.desi la inceput au fost luate in considerare un numar mare de

optiuni privind stocarea permanenta, acum numai doua se bucura de o atentie

speciala. Acestea sunt depozitarea in formatii geologice de mare adancime la

nivelul uscatului si amplasarea sub fundul adanc al oceanului. Pe plan mondial,

cel mai mare efort este dedicat depozitarii pe uscat si exista un schimb de

informatii considerabil intre toate tarile interesate. Exista totusi, si un substantial

program de cercetari, coordonat la nivel international, privind stocarea sub

fundul marii.

Tipurile de formatiuni geologice studiate pe plan international in scopul

stocarii deseurilor cu activitate mare includ depoite de sare, granit si argila.

Sarea este apreciata deoarece este uscata; granitul si argila sunt umede, dar se

pot gasi formatii unde vitezele de curgere a apelor subterane sunt foarte mici, iar

atat argila cat si granitul au capacitatea de a absorbi radionucliii. Cele mai multe

proiecte de depozitare au in vedere tunele care se foreaza in jos gauri, unde ar fi

plasate containerele cu deseuri. Adancimile de stocare avute in vedere sunt , in

general, de 500m, iar spatiile dintre gauri sunt determinate de necesitatea de a

limita incalzirea rocii. O data ce s-a umplut depozitul , gaurile, tunelurile si

rampele de acces vor fi umplute la loc si sigilate(betonate).

Stocarea submarina are in vedere ingroparea containerelor in sedimente

de pe fundul Atlanticului, unde adancimea medie este de circa 5000m.

Se poate realiza o ingropare mai la suprafata, sub zeci de metri de

sediment, plasand containerele in dispozitive de forma unor torpile ce sunt

lasate sa cada liber spre fundul oceanului. Ingroparea la adancime mai mare, sub

mai mult de 100m de sediment neesita forarea unor gauri si reumplerea lor fiind

o operatie mult mai costisitoare si mai dificila. In interiorul sedimentelor, vitezele

de curgere a apelor sunt extrem de mici, iar mineralele argiloase prezente in

sedimente vor absorbicei mai multi dintre radionuclizii care , in cele din urma vor

scapa in deseuricand containerele se vor fi corodat.

1

Evaluarile de risc privitoare atat la stocarea geologica, cat si la stocarea

submarina ne arata ca nici una dintre metode nu ar trebui eliminata din motive

de protectie radiologica. Este totusi, necesara, o cercetare specifica a locurilor de

depozitare, pentru a reduce incertitudinile pe care le mai prezinta modelele de

datele folosite la evaluarea riscurilor si astfel sa se ajunga in stadiul in care

rezultatele sa fie folosite la recomandarea unor obtiuni.

Prin similitudine cu clasificarea deseurilor radioactive recomandata de

AIEA in documentul Safety Series No. 111-G-1-1 "Clasification of radioactive

Waste" si practicata cu unele mici modificari si in tarile membre ale UE, se

introduc urmatoarele clase (categorii, tipuri) de deseuri radioactive:

LILW-SL: Deseuri radioactive care contin preponderent radioanuclizi

Emitatori beta-gama cu durata de viata scurta (T1/2 inferior valorii de 30 ani),

contin cantitati mici de radionuclizi emitatori alfa cu durata de viata lunga (T1/2

superior valorii 20 ani), a caror concentratie este inferioara valorii de 4 kBq/g si a

caror putere termica datorata incalzirii radioactive este inferioara valorii de 2

kW/m3. Aceste deseuri radioactive sunt destinate depozitarii definitive la

suprafata.

LILW-LL: Deseuri radioactive care contin preponderent radioanuclizi

emitatori alfa cu durata de viata lunga (T1/2 superior valorii 20 ani), a caror

concentratie este superioara valorii de 4 kBq/gr, contin cantitati mici de emitatori

beta-gama cu durata de viata scurta (T1/2 inferior valorii de 30 ani) si a caror

putere termica specifica, datorata incalzirii radioactive, este inferioara valorii de

2 kW/m3. Aceste deseuri radioactive sunt destinate depozitarii definitive

geologice, la mare adancime.

HLW: Deseuri radioactive care contin preponderent radioanuclizi emitatori

beta-gama cu durata de viata scurta (T1/2 inferior valorii de 30 ani), contin

cantitati importante de radionuclizi emitatori alfa cu durata de viata lunga (T1/2

superior valorii 20 ani), in concentratii superioare valorii de 4 kBq/g si a caror

putere termica specifica, datorata incalzirii radioactive, este superioara valorii de

2 kW/m3. Aceste deseuri radioactive sunt destinate depozitarii definitive

geologice, la adancime mare. SFuDD, adica combustibilul uzat destinat

depozitarii directe, apartine acestei clase.

1

Categoria HLW exclude combustibilul uzat tip TRIGA(R)-HEU si respectiv tip

VVRS-HEU (SS 36), care vor fi returnati in tarile de origine, SUA si respectiv

Federatia Rusa.

Clasa deseuri Continut de radionuclizi

Concentratie alfa-

radionuclizi

Putere termica

Optiune de depozitare definitiva

 LILW-SL

- preponderent radionuclizi emitatori beta-gama cu durata de viata scurta  (T1/2 < 30 ani)- cantitati mici de emitatori alfa

cu durata de viata lunga (T1/2 > 20 ani),

< 4 kBq/g< 2 kW/m3

Depozitare la suprafata

LILW-LL

- preponderent radionuclizi emitatori alfa cu durata de viata

lunga      (T1/2 >20 ani) ; cantitati mici de emitatori beta-gama cu durata de viata scurta  

(T1/2 < 30 ani)

> 4 kBq/g< 2 kW/m3

Depozitare geologica

HLW

- preponderent radionuclizi emitatori beta-gama cu durata de viata scurta (T1/2 <30 ani) ;

cantitati importante de radionuclizi emitatori alfa cu

durata de viata

> 4 kBq/g> 2 kW/m3

Depozitare geologica la

mare aadancime.

III. SURSE DE PRODUCERE. CANTITATI

In conformitate cu prevederile reglementarilor specifice in vigoare, titularii

de autorizatie pentru desfasurarea de activitati nucleare, care genereaza sau au

generat deseuri radioctive, sunt obligati: o sa raspunda pentru gestionarea

deseurilor radioctive generate de activitatea proprie; o sa suporte cheltuielile

aferente colectarii, manipularii, transportului, tratarii, conditionarii si depozitarii

temporare si/sau definitive a deseurilor radioctive generate de activitatea

proprie; o sa elaboreze un program de pregatire a dezafectarii instalatiei

nucleare proprii si sa-l prezinte spre aprobare CNCAN; o sa achite si sa faca

dovada achitarii contributiei legale la "Fondul de dezafectare si depozitare

definitiva a deseurilor radioactive ".

Instalatiile nucleare si titularii de autorizatii, producatori de combustibil

nuclear uzat si/sau deseuri radioactive, vizati prin lege sunt:

1

reactorul energetic tip CANDU 6(R) de la U1, impreuna cu instalatiile

nucleare asociate (FCN, DICA, DIDR) situate pe amplasamentul CNE

Cernavoda, titularul autorizatiilor de functionare fiind SNN dinsubordinea

MEC;

reactorul energetic tip CANDU 6(R) de la U2, impreuna cu instalatiile

nucleare asociate (FCN, DICA, DIDR) situate pe amplasamentul CNE

Cernavoda, titularul autorizatiilor de functionare fiind SNN din subordinea

MEC;

filiala "FCN", situata pe amplasamentul RAAN-SCN de la Mioveni-Arges,

titularul autorizatiei de functionare fiind SNN din subordinea MEC;

filiala "Feldioara" de fabricatie a pulberii sintetizabile de dioxid de uraniu

de calitate nucleara, titularul autorizatiei de functionare fiind CNU din

subordinea MEC;

reactorul de incercari de materiale tip TRIGA(R)-14 MW impreuna cu

instalatiile nucleare asociate (LEPI, SIGMA si STDR), situate pe

amplasamentul RAAN-SCN Mioveni-Arges, titularul autorizatiilor de

functionare fiind RAAN din subordinea MEC;

reactorul de cercetare tip VVR-S(R) - 2 MWt, impreuna cu instalatiile

nucleare conexe (DCNU, CPR, STDR) situate pe amplasamentul IFIN "HH"

Magurele-Bucuresti, titularul autorizatiilor de functionare fiind IFIN "HH"

din subordinea MEdC;

depozitul national de deseuri radioactive (DNDR), situat pe amplasamentul

Baita-Bihor, titularul autorizatiei de functionare fiind IFIN "HH" din

subordinea MEdC;

titularii de autorizatie pentru utilizarea radioizotopilor, sub forma de surse

inchise si/sau deschise de radiatii nucleare, in aplicatii nucleare din diferite

sectoare de activitate (industrie, medicina, cercetare, aparare, s.a.).

Cantitatile de deseuri radioactive estimat a fi produse prin operarea acestor

instalatii nucleare pe durata de viata proiectata sunt:

reactorul energetic tip CANDU 6(R) - cca. 3750 tone de HLW (SFuDD) si

cca. 2100 m3 de LILW, majoritar SL si o parte mica LL;

reactorul de incercari de materiale tip TRIGA(R)-14 MW: cca. 1 tona de

HLW (SFuDD) si cca. 300 m3 de LILW majoritar SL si o mica parte LL;

reactorul de cercetare tip VVR-S(R)-2 MWt: cca. 0.5 tone de HLW (SFuDD)

si cca. 300 m3 de LILW majoritar SL si o mica parte LL;

1

aplicatiile radioizotopilor in industrie, medicina, cercetare: cca. 15

m3/(milion locuitori), de deseuri tip LILW-SL.

Experienta tarilor membre ale UE in materie de dezafectare a unitatilor

energetice, indica producerea unor cantitati de deseuri de max. 10.000

m3/unitate, acestea fiind majoritar de tipul LILW-SL. Pentru reducerea

considerabila a volumului de deseuri cat si a costurilor dezafectarii, UE

recomanda amanarea operatiunilor propriu-zise de dezafectare cu 30-50 ani,

dupa oprirea definitiva din functionare.

O cantitate importanta de deseuri radioactive, cu mult peste valorile

caracteristice productiei de deseuri generate prin operarea si respective

dezafectarea instalatiilor nucleare, este generata prin operarea instalatiilor

nucleare industriale de extractie si prelucrare a minereurilor de uraniu.

Principalele caracteristici radiologice ale acestor deseuri sunt, radioactivitatea

deosebit de scazuta, in limitele fondului natural de radiatii din zona de extractie

sau prelucrare si durata de viata deosebit de lunga. Deseurile lichide si solide

produse in cadrul acestor procese industriale sunt procesate si stocate in

imediata vecinatate a instalatiilor de productie, in bazine de decantare si

respectiv transee de colectare, special amenajate in acest scop. Dupa atingerea

capacitatii maxime de depozitare aceste facilitati sunt izolate definitiv fata de

biosfera prin metode si bariere ingineresti.

O cantitate importanta de deseuri radioactive, cu mult peste valorile

caracteristice productiei de deseuri generate prin operarea si respective

dezafectarea instalatiilor nucleare, este generata prin operarea instalatiilor

nucleare industriale de extractie si prelucrare a minereurilor de uraniuIn prezent,

izolarea lor fata de biosfera si restaurarea ecologica a amplasamentelor de

depozitare, sunt actiuni care trebuie amanate, datorita lipsei standardelor de

calitate privind nivelul admis de poluare radioactiva a solului si a criteriilor de

acceptanta privind curatarea suprafetelor de sol contaminate.

Problema cunoasterii cu acuratete a producatorilor si a productiei de

deseuri radioactive din Romania, precum si a caracteristicilor lor radiologice, va

fi solutionata prin dezvoltarea si implementarea in practica a "Bazei nationale de

evidenta informatizata a deseurilor radioactive ".

1

IV. GOSPODARIREA SI DEPOZITAREA DESEURILOR

RADIOACTIVE

In concordanta cu cerintele organismelor nationale de reglementare, la

sucursalele noastre se opereaza sisteme de gospodarire a deseurilor radioactive,

ce urmaresc asigurarea unei protectii adecvate a populatiei si a mediului.

Minimizarea volumelor de deseuri radioactive generate reprezinta

problema cheie a politicilor implementate de sucursale.

Deseurile radioactive de la fabrica de combustibil nuclear sunt colectate,

tratate si depozitate definitive, folosind serviciile organizatiilor de specialitate.

Comunitatea internationala cauta solutii pentru gospodarirea sigura a

deseurilor nucleare Depozitarea in siguranta a deseurilor nucleare, dezafectarea

centralelor nucleare, dar si scoaterea din functiune a unor reactoare sunt

probleme din ce in ce mai dezbatute la nivel international, subliniindu-se

importanta cunoasterii acestor procese de catre publicul larg.

1

Este si motivul pentru care, la inceputul lunii noiembrie, a avut loc la

Bucuresti un seminar international destinat gestionarii deseurilor nucleare si

strategiilor de comunicare intitulat „Nuclear Waste and Public Understanding;

Communication Strategies“. Lucrarile prezentate de specialisti din Belgia,

Canada si Romania au vizat aspecte referitoare la cercetarea, transportul si

stocarea deseurilor radioactive si modul in care aceste informatii sunt

diseminate.

Pe 5 septembrie 1997, Romania si AIEA au semnat o Conventie comuna

asupra gospodaririi in siguranta a deseurilor radioactive, ratificata mai tarziu de

Romania prin legea 105 din 16 iunie 1999. Gospodarirea combustibilului nuclear

uzat si a deseurilor radioactive presupune toate activitatile legate de

manipularea combustibilului nuclear uzat, respectiv a deseurilor radioactive,

inclusiv stocarea intermediara si/sau depozitarea finala a acestora. In cazul

gospodaririi deseurilor radioactive, pe langa deseurile radioactive rezultate din

activitatile din functionare, se tine seama si de deseurile radioactive rezultate din

activitatile de dezafectare, adica toate etapele care conduc la scoaterea

definitiva din functiune a unei instalatii nucleare, alta decat instalatia de

depozitare finala. Dezafectarea instalatiei nucleare cuprinde si procesele de

decontaminare si demontare a instalatiei. Conventia subliniaza importanta

cooperarii internationale in ceea ce priveste intarirea sigurantei gospodaririi

combustibilului uzat si a deseurilor radioactive prin intermediul mecanismelor

bilaterale si multilaterale si totodata, promoveaza, la nivel mondial, conceptul de

cultura de securitate nucleara.

Obiectivele Conventiei sunt atingerea si mentinerea unui inalt nivel de

siguranta, in lumea intreaga, in materie de gospodarire a combustibilului nuclear

uzat si a deseurilor radioactive, prin intarirea masurilor nationale si a cooperarii

internationale. Rolul comunitatii internationale este foarte important, fiind

„obligata“ (moral) sa asigure planificarea si implementarea de masuri adecvate

in scopul asigurarii sigurantei gospodaririi combustibilului uzat si a deseurilor

radioactive. Statului ii revine sarcina de a defini politica in domeniul ciclurilor

combustibilului nuclear, unele state considerand combustibilul uzat drept o

resursa de valoare, care poate fi retratat, iar altele alegand sa il stocheze

definitiv.

Potrivit Ordonantei de Guvern nr.11 din 30 ianuarie 2003, coordonarea la

nivel national a procesului de gestionare in siguranta a combustibilului nuclear

1

uzat si a deseurilor radioactive generate de titularii de autorizatii nucleare,

precum si depozitarea finala a acestora se fac in baza unei Strategii nationale pe

termen mediu si lung si sub stricta supraveghere a unei autoritati nationale

competente in domeniu: ANDRAD (Agentia Nationala pentru Deseuri

Radioactive). ANDRAD are ca obiect de activitate coordonarea la nivel national a

procesului de gestionare in siguranta, atat a combustibilului nuclear uzat si a

deseurilor radioactive, rezultate din operarea reactoarelor nucleare de putere

si/sau de cercetare, dezafectarea instalatiilor nucleare, cat si a deseurilor

radioactive provenite din aplicatiile tehnicilor si tehnologiilor nucleare in

industrie, medicina, agricultura si in alte domenii de interes socio-economic,

inclusiv depozitarea finala a acestora.

Patrimoniul ANDRAD s-a constituit prin preluarea unei parti din patrimoniul

Sucursalei de Cercetari Nucleare din cadrul Regiei Autonome pentru Activitati

Nucleare Drobeta-Turnu Severin (RAAN), aflata sub autoritatea Ministerului

Industriei si Resurselor.

Galerie sub depozitul de deseuri radioactive – Baita Plai

1

Principalele sale atributii prevad, in primul rand, elaborarea Strategiei

nationale si transmiterea ei, spre aprobare, Consiliului national pentru energie

nucleara, precum si elaborarea si transmiterea spre aprobare ministerului

coordonator, in baza Strategiei nationale, a Planului Anual de Activitati (PAA), si

surselor de finantare aferente privind coordonarea la nivel national a procesului

de gestionare a combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv

depozitarea finala, si dezafectarea instalatiilor nucleare. ANDRAD asigura

constituirea si actualizarea anuala a unei baze de date nationale privind

cantitatile, tipurile de deseuri radioactive si de combustibil nuclear uzat

generate, inclusiv cele rezultate din dezafectarea instalatiilor nucleare;

analizeaza datele relevante privind caracteristicile combustibilului nuclear uzat si

ale deseurilor radioactive rezultate din exploatarea instalatiilor nucleare;

intocmeste anual un inventar la nivel national privind cantitatile si tipurile de

deseuri radioactive si de combustibil nuclear uzat generate, in vederea elaborarii

PAA; elaboreaza proceduri si norme tehnice pentru toate etapele gestionarii

combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv depozitarea

finala, si dezafectarea instalatiilor nucleare; coordoneaza elaborarea studiilor de

fezabilitate si de amplasament, proiectarea, constructia, punerea in functiune si

exploatarea depozitelor finale de combustibil nuclear uzat si de deseuri

radioactive; coordoneaza toate etapele procesului de dezafectare a instalatiilor

nucleare; asigura direct sau prin terti protectia fizica a depozitelor finale de

combustibil nuclear uzat si de deseuri radioactive; colaboreaza cu autoritatile

nationale cu competente in domeniul nuclear; coopereaza cu institutii similare

din strainatate in vederea utilizarii celor mai noi tehnologii privind depozitarea

finala a combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive.

Finantarea activitatii Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive este

asigurata din contributii directe anuale ale titularilor de autorizatie, stabilite prin

hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Industriei si Resurselor; donatii,

sponsorizari si asistenta financiara acordata de persoane fizice sau juridice,

publice ori private, si de organizatii internationale; dar si alte surse de finantare

aprobate de Guvern, la propunerea Ministerului Industriei si Resurselor.

Principii de baza in gestionarea combustibilului nuclear uzat

La baza gestionarii combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive,

inclusiv a depozitarii finale, stau patru principii generale: principiul utilizarii

numai a proceselor si metodelor de gestionare a deseurilor radioactive care nu

1

pun in pericol sanatatea populatiei si calitatea mediului; principiul „generatorul

de deseuri radioactive plateste“; principiul responsabilitatii generatorului de

deseuri radioactive si principiul utilizarii celor mai bune tehnici disponibile fara

antrenarea unor costuri excesive. Conform aceleiasi ordonante de guvern,

gestionarea combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv

depozitarea finala, trebuie sa se desfasoare cu respectarea standardelor si a

normelor nationale de securitate nucleara, de protectie a personalului expus

profesional, a populatiei, a mediului, a proprietatii, precum si a acordurilor

internationale la care Romania este parte.

Depozitarea deseurilor trebuie sa tina seama de riscurile biologice si

chimice

In masura in care exista compatibilitate cu siguranta gospodaririi acestor

materii, deseurile radioactive (materiale rezultate din activitatile nucleare,

pentru care nu s-a prevazut nici o intrebuintare, care contin sau sunt

contaminate cu radionuclizi in concentratii superioare limitelor de exceptare) ar

trebui sa fie stocate definitiv in statul in care au fost produse.

Exista anumite circumstante, cand o gospodarire sigura si eficace a

combustibilului uzat si a deseurilor radioactive ar putea fi favorizata si prin

acorduri intre partile contractate pentru utilizarea instalatiilor situate pe teritoriul

acestora in favoarea altor parti, in particular, atunci cand deseurile rezulta din

proiecte comune. In toate stadiile gospodaririi combustibilului uzat (combustibil

nuclear iradiat, indepartat definitiv din zona activa a unui reactor) trebuie sa se

asigure ca criticitatea si evacuarea caldurii reziduale generate sunt tratate

adecvat. De asemenea, gospodarirea deseurilor radioactive trebuie sa tina cont

de riscul principal al acestora: radioactivitatea, precum si de riscurile biologice,

chimice si de alta natura, care pot fi prezente in diferitele etape ale gospodaririi

si in special la stocarea si depozitarea finala.

Proiectarea, amplasarea si constructia – etape in procesul de depozitare a

deseurilor nucleare

Proiectarea si constructia unei instalatii de depozitare a deseurilor

radioactive prevad masuri corespunzatoare pentru a limita eventualul impact

radiologic asupra persoanelor, societatii, mediului, incluzandu-le si pe acelea

pentru evacuarea controlata a efluentilor (controlul efluentilor se refera la

eliberarea planificata si controlata in mediu, in limite autorizate, a materialelor

1

radioactive lichide sau gazoase, provenite din instalatii nucleare autorizate,

inclusiv in timpul functionarii normale a instalatiilor). In stadiul de proiectare se

tine seama de planurile conceptuale si, in functie de necesitati, de politicile

adoptate pentru dezafectarea unei instalatii de gospodarire a deseurilor

radioactive. Tehnologiile utilizate la proiectarea si constructia unei instalatii de

depozitare a combustibilului uzat, respectiv a deseurilor radioactive, se bazeaza

pe experienta, testari sau pe analiza, iar inainte de construirea ei se realizeaza o

evaluare sistematica a sigurantei si o evaluare a mediului inconjurator,

corespunzatoare riscului pe care il prezinta instalatia si care vor acoperi durata

sa de viata utila (timpul in care instalatia de gestionare a combustibilului nuclear

uzat sau a deseurilor radioactive este folosita in scopul pentru care a fost

proiectata; in cazul unei instalatii de depozitare finala, inseamna timpul calculat

din momentul depozitarii combustibilului nuclear uzat sau a deseurilor

radioactive pana la inchiderea si sigilarea acesteia). Astfel, inainte de

exploatarea unei instalatii vor fi stabilite versiunile, aduse la zi si detaliate, ale

evaluarii securitatii nucleare si ale evaluarii mediului inconjurator. Pentru

amplasarea viitoarelor instalatii va fi facuta o evaluare a tuturor factorilor

susceptibili sa influenteze securitatea nucleara acestei instalatii in timpul duratei

sale de viata utila, precum si dupa inchiderea sa.

DICA - o solutie pentru protectia mediului

In Romania, Societatea Nationala „Nuclearelectrica“ SA, titulara a

autorizatiei de exploatare a Unitatii 1-CNE Cernavoda, are responsabilitatea de a

asigura gospodarirea deseurilor radioactive si stocarea combustibilului ars, in

conditiile unei protectii adecvate a populatiei si a mediului. Centrala

nuclearoelectrica de la Cernavoda are propriile instalatii pentru manipularea si

stocarea, in conditii de securitate nucleara, a tuturor tipurilor de deseuri

radioactive, majoritatea deseurilor radioactive solide fiind depozitate pentru

minim 10-15 ani, intr-o cladire de beton amplasata in incinta centralei. Depozitul

de rasini ionice uzate este amplasat in cladirea serviciilor. Combustibilul nuclear

uzat este stocat pe o perioada de minim sase ani in bazinul de stocare, amplasat

langa cladirea reactorului.

Pe amplasamentul CNE - Cernavoda s-a construit un depozit intermediar

de combustibil ars (DICA), dupa sistemul MACSTOR (depozit modular racit cu

aer) proiectat de AECL-Canada. Acesta va asigura o capacitate de stocare, cu o

durata medie de 50 de ani, utilizand tehnologia de stocare uscata. In 2003, la

1

DICA, au fost transportate 3.600 de fascicule de combustibil ars. Transferul

combustibilului din bazinul de stocare amplasat in incinta Unitatii 1 la modulele

de stocare DICA se face prin asigurarea unor conditii deosebite de protectie si

securitate nucleara si este conditionat de existenta unor conditii atmosferice

favorabile, fara intemperii. Fiecare transfer este aprobat de CNCAN (Comisia

Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare), numarul de fascicule fiind

limitat prin autorizatii emise de comisie.

Din datele obtinute, in primul an de exploatare, depozitul intermediar de

combustibil ars s-a dovedit sigur in functionare si fara riscuri pentru populatie si

mediul inconjurator. In 2004, au continuat operatiunile de incarcare a modulului

1 si pregatirea pentru faza a II-a de constructie a depozitului.

Fasciculele de combustibil nuclear calmate timp de sase ani in Unitatea 1,

sunt incarcate, sub apa, in cosuri de stocare din otel inox. Cosurile sunt apoi

ridicate intr-o statie de lucru ecranata, amplasata pe marginea bazinului de

depozitare, unde sunt spalate, uscate si sudate etans. Cosurile etanse sunt

incarcate intr-un container special de protectie, cu care sunt transferate la

modulele de depozitare.

Acestea sunt constructii monolitice din beton, racite prin circulatia

naturala a aerului. In timp, se vor realiza etapizat 27 de module de depozitare,

cu capacitatea de 12.000 de fascicule/modul, amplasate in vecinatatea

anvelopei reactorului Unitatii 5 a CNE Cernavoda, la cca. 500 metri de Unitatea

1.

1

V. ADMINISTRAREA SI TRATAREA DESEURILOR RADIOACTIVE

Obiectivele administrarii deseurilor radioactive constau in prelucrarea

acestora in asa fel incat sa fie pregatite pentru stocare temporara sau

permanenta (perpetua) , iar ultima sa se faca in asa fel incat san u existe riscuri

inacceptabile atat pentru generatiile prezente cat si pentru cele viitoare.

In general, deseurile cu activitate mica, nu au nevoie de tratare, ele pot fi

incapsulate si stocate perpetuu in mod direct fie prin ingroparea la adancimi mici

in diferite locuri, fie prin imersie controlata in mare. Cele mai multe deseuri cu

activitate intemediara nu apar sub o forma convenabila pentru stocare directa,

ele trebuie incorporate intr-un material inert ca betonul, bitumul sau rasinile. O

parte dintre aceste deseuri poate fi stocata perpetuu prin scufundare in mare,

dar cele mai multe deseuri sunt stocate temporar in diferite locuri, asteptand o

decizie privind metoda cea mai buna de stocare definitive. In present toate

deseurile cu activitate ridicata din Marea Britanie sunt stocate temporar, la fel

cum se intampla si in alte tari. Deseurile cu activitate ridicata rezultate din

activitatea de reprocesare a combustibilului in Marea Britanie sunt tinute in

tancuri racite, special construite in amplasamentul Companiei Britanice de

Combustibili Nucleari de la Sellafield din Cumbria.

Se afla in constructie o uzina de solidificare a acestor deseuri prin

incorporarea lor intr-un material sticlos. Blocurile de sticla vor fi apoi stocate

pentru cateva decenii pentru a permite racirea lor inaintea stocarii permanente

finale.

Operatiile de administrare difera in functie de radioactivitatea deseurilor si

de starea lor de agregare.

Deseurile gazoase cu continut de 41Ag, 85Kr, 131Xe, 3H si cele volatile

(131I) rezulatate la fisiunea 235U, in practica curenta, se evacueaza direct in

atmosfera la inaltimi mari, unde se dilueaza cu aerul atmosferic. In cazurile in

care aceste emisii gazoase prezinta o radioactivitate foarte mare , peste limitele

admise, ori au antrenat aerosoli (particule fine) puternic radioactivi, inainte de

trimiterea in atmosfera se trec peste un sIstem de filtre speciale, capabile sa ii

1

retina. In particular, pentru indepartarea 131I, gaele puternic radioactive se trec

printr-un reactor ce contine azotat de argint, cand iodul se retine cu o eficacitate

de 99,99% ca iodura de argint. Pe aceasta cale, numai la Centrul Nuclear Harwell

din Marea Britanie, in perioada 1960-1964, au fost trimise in atmosfera circa

10000Ci/sapt (370TBq) de 41Ag, iar la uina de Marcoule din Franta au fost

eliminate cca 11kCi/sapt (407TBq) de radioargon. Se mai mentioneaza ca uzina

Hanford din Marea Britanie trimite lunar in atmosfera cca 30Ci (1,1TBq) de 131I

rezultat la reprocesarea combustibilului nuclear uzat.

Eliminarea carbonului radioactive (14C), deoarece are o mica toxicitate si

o radiatie slaba (β-, 0,2), se face direct in atmosfera sub forma de

monoxid(14CO) si dioxid(14CO2).

Aerosolii radioactivi cu activitate peste cea permisa nu se pot elimina

direct in atmosfera. Pentru retinerea lor, aerul poluat se trece prin filtre

electrostatice, filtre din materiale poroase (hartie de filtru, celuloza, azbest) sau

peste filtre din tesaturi din fibra de sticla, de materiale sintetice. In practica se

utilizeaza frecvent filtrele din materiale poroase, in special filtrele cu hartie de

filtru, care au dimensiuni mici, sunt rezistente la coroziune, se inlocuiesc usor,

avand pret redus si eficacitate mare.

Deseurile lichide cu activitate scazuta, dupa o diluare si stocare in bazine

speciale, se deverseaza in apele de suprafata(rauri, mari, oceane). In prezent,

mari cantitati de solutii radioactive cu activitati medii sau slabe rezultate din

marea industrie nucleara se imerseaza in mari si in oceane la mari adancimi.

Deseurile solide cu activitate scazuta, in general, nu au nevoie de

prelucrare, putand fi incapsulate si stocate permanent prin ingropare in pamant

la adncimi mici sau prin imersie controlata in mari si oceane.

Deseurile cu activitate intermediara (timpi de injumatatire mari) se

incorporeaza in materiale inerte cum sunt : betonul, bitumul sau masele plastice,

putand fi stocate perpetuu prin imersie in mari si oceane sau temporar in diferite

locuri. Solutii cu radioactivitate medie se injecteaza la mari adancimi (1500m), in

roci poroase sau in mine parasite. Mai ales se utilizeaza salinele parasite.

Deseurile cu activitate ridicata , in principal, constau din lichide rezulatate

de la reprocesarea combustibililor nucleari. Depozitarea lor se face in rezervoare

speciale sau in cavitati naturale sau artificiale.

1

Depozitarea in rezervoare ingropate sau imersate in mari si oceane este

cea mai utilizata metoda in tarile cu industrie nucleara dezvoltata. Rezervoarele

sunt confectionate din beton captusit cu otel inoxidabil, astfel ca sa fie perfect

impermeabile. In cazul ingroparii in pamant , se aleg regiuni nepopulate , cu

soluri argiloase sau argilo-nisipoase, fara oscilatii seismice sau alunecari de

terenuri, teritorii neinundabile, departe de panzele freatice si de bazinele de apa

deschise.

Depozitarea in depresiuni maritime se face in recipienti de forma sferica ,

din material plastic si din otel. In prezent se afla cantitati imense de astfel de

desuri radioactive rezultate din industria nucleara, depuse in marea Irlandei,

oceanul Atlantic si oceanul Pacific.

S-a preconizat si depozitarea acestor deseuri in regiuni glaciare

(Groenlanda, Antarctica). Metoda ar fi mai sigura dar inacceptabila din cauza

pretului de cost ridicat al ambalajului si transportului.

In paralela intrat in practica curenta depozitarea deseurilor puternic

radioactive in cavitati naturale sau artifiaciale (pesteri, puturi de petrol, mine

parasite). Dintre acestea cele mai indicate sunt salinele parasite, deoarece au o

structura solida, mare plasticitate a staturilor de sare, rezistenta foarte mare la

cutremure, si ofera posibilitatea recuperarii ulterioare a deseurilor radioactive.

In ultimul timp s-a pus in discutie si posibilitatea trimiterii deseurilor

puternic radioactive in spatiul cosmic cu ajutorul rachetelor interplanetare.

VI. GREENPEACE IN ROMANIA

1

Cernavoda, 15 august 2005. 35 activisti din 8 tari au participat la o actiune

la centrala nucleara de la Cernavoda. Mai multe barci gonflabile, purtand un

banner cu textul "Energia nucleara nu este solutia" s-au aflat in fata centralei. De

asemenea, nava Anna, care in prezent face un tur de-a lungul Dunarii, a navigat

prin fata centralei, avand un banner intre cele doua catarge, "Cernavoda:

100.000 de ani de deseuri nucleare" Inca se mai asteapta ecoul acestui mesaj de

la Greenpeace. (foto: G.Porumb)

Recunoscuta pentru activitatea sa la nivel mondial, Greenpeace ajunge in

aceasta vara si in Romania. Alaturi de voluntari romani implicati in activitati de

protectia mediului, Greenpeace va incerca sa explice in mai multe orase din

Romania, despre sursele de energie alternativa si ce am putea face si noi, pentru

a renunta la energia nucleara. "Energy Revolution Tour" este numele proiectului

1

prezentat de Greenpeace la nivel mondial. Dupa Bucuresti, turneul va continua

cu vaporul pe Dunare, cu escale la Calarasi(13aug), Cernavoda(15aug),

Braila(17aug), Galati(18aug), Tulcea(19aug), Constanta(21aug), Mangalia si

Costinesti(22aug). Nava urmeaza apoi sa traverseze Marea Mediterana,

ajungand in Egipt, unde va continua acest tur.

In Bucuresti, caravana Greenpeace s-a oprit in Piata Universitatii, langa

fantana arteziana. Aici fiecare trecator interesat, s-a oprit cateva minute si a citit

din posterele agatate de voluntari pe sarma, a pus intrebari, sau pur si simplu a

stat si s-a gandit(speram noi)la acest subiect. Pe un astfel de poster scrie

astfel:"Necesarul de energie al acestei planete poate fi acoperit printr-un

amestec intre centrale termale solare si instalatii solare, ferme eoliene,

hidtrocentrale si utilizarea diversificata a masei biologice.(...)Dezvoltarea rapida

a unei economii solare mondiale reprezinta un pas important in evitarea

razboaielor pentru materiile prime epuizabile, cum ar fi petrolul, gazele naturale

si uraniul." In Bucuresti, Greenpeace a primit o mana de ajutor de voluntarii

veniti de la Terra Mileniul III.

Anii '50 ne-au adus energia nucleara, promovata ca sursa ieftina si

nelimitata care ar putea satisface nevoile de energie mereu in crestere ale

societatii. In 2954, Lewis Strauss, atunci presedinte al Comisiei pentru Energie

Atomica a Statelor Unite, a promis ca centralele nuclear-electrice vor oferi

electricitate "prea ieftina ca sa fie contorizata". Douazeci de ani mai tarziu,

Agentia Internationala de Energie Atomica(IAEA) preconiza ca pana in anul 2000

vor functiona in lume circa 4450 de reactoare de 1000 MW. Azi, situatia este

departe de aceste previziuni. Exista 440 de reactoare in functiune la nivel

1

mondial(mai 2005), mai putin de 10% din numarul preconizat. Aceste reactoare

ofera circa 16% din productia mondiala de energie electrica si doar 6% din

energia primara comerciala. In Romania, miturile energiei nucleare au fost

avansate initial de regimul comunist, iar apoi de industria nucleara. Societatea

romaneasca, lipsita de dreptul la opinie in perioada comunista, nu a reactionat.

Poate asigura centrala nucleara de la Cernavoda, independenta energetica

a Romaniei?

Dupa aproximativ noua ani de la punerea in functiune a unitatii 1, si dupa

ce a traversat o perioada de colaps economic, Romania este in continuare

dependenta de importul de resurse energetice. In fiecare an, in pragul iernii,

aflam despre imprumuturile pentru achizitionarea de combustibil. Daca in acest

caz ar fi aplicate niste programe de eficienta energetica s-ar putea ajunge la o

reducere substantiala a necesarului de combustibil, cu consecinte pozitive

asupra balantei economice. Exista chiar o forma de consens in privinta faptului

ca este logic sa investesti in reducerea consumului de energie decat in noi

unitati de productie, s-a luat totusi decizia finalizarii reactorului 2 de la

Cernavoda. Este normal sa vrei o imbunatatire a eficentei unei unitati

energetice, dar poate ar fi timpul pentru a lua o decizie bazata mai mult pe viitor

decat pe trecut. Eficenta energetica la consumator poate furniza aceeasi

"capacitate" la costuri mici, in acelasi timp ducand la o crestere a standardului

de viata si a competivitatii companiilor.

Dezvoltarea puterii nucleare, ar putea sa mareasca exportul Romaniei de

energie in aceasta zona a Europei?

Tarile fostului "bloc comunist" din regiune se confrunta cu aceleasi

probleme: declin economic, supracapacitate instalata, lipsa pietelor de

desfacere, lipsa locurilor de munca, etc. Singura piata de export a Romaniei s-a

dovedit a fi Republica Moldova, fata de care Guvernul a fost nevoit sa sisteze

livrarea energiei electrice din motiv de neplata, la care s-a adaugat in ultimul

timp si problema ne-amestecului in treburile interne ale acestui stat. Mai nou,

Uniunea Europeana a trecut la etichetarea ecologica a energiei, ceea ce duce la

refuzul importului de energie nucleara. Mai mult decat atat, UE a dezvoltat o

strategie pe termen lung pentru energiile regenerabile, curate. Romania, ca

viitor stat membru, va trebui nu doar sa adopte politica europeana, asa cum a

1

facut-o prin "Foaia de Parcurs in Sectorul Energetic", ci si sa o puna in aplicare

pana la momentul aderarii.

Tehnologie noua si nepoluanta?

Centralele nucleare sunt in principiu termocentrale ce ard combustibil

nuclear, iar energia termica rezultata pune in miscare o turbina ce produce

energie electrica. Barierele necesare pentru pastrarea substantelor radioactive in

interiorul reactorului sunt complexe, implica o multitudine de componente ce pot

oricand ceda. Poluarea are loc in toate fazele ciclului de productie a energiei

nucleare, iar o parte din materilaul radioactiv(de exemplu combustibilul uzat)

ramane extrem de periculos timp de mii de ani. La Cernavoda, potrivit Asociatiei

Institutiilor de Reglementare in Domeniul Nuclear din Europa de Vest, modelul de

reactor nu s-a schimbat fundamental. Exista niste imbunatatiri datand din 1991

si aplicate si la reactoarele construite in Canada si Coreea de Sud. Principalele

probleme de siguranta, precum coeficientul pozitiv de vid al reactivitatii,

vulnerabilitatea la incidente de pierdere a controlului, deficientele de retinere,

riscurile seismice si protectia anti-incendiu nu sunt rezolvate insa in totalitate.

Asigura energie la un pret scazut?

In anii 70, costurile energiei nucleare pareau sa fie jumatate din cele ale

electricitatii obtinute din arderea carbunilor. Dupa douazeci de ani, costurile

energiei nucleare s-au dublat fata de cele ale electricitatii produse prin arderea

combustibililor fosili. Comparata cu cateva din sursele regenerabile de energie,

energia nucleara are o multime de dezavantaje: este mult mai scumpa decat cea

eoliana, cam la acelasi pret cu cea hidroelectrica si mai ieftina decat cea

obtinuta in instalatiile solare cu celule fotovoltaice; in timp ce costurile energiei

nucleare cresc, cele asociate utilizarii surselor regenerabile de energie scad rapid

datorita imbunatatirii tehnologiilor. Deja pentru energia nucleara contribuabilul

plateste inconstient subventionarea iar pe viitor, tot din banul sau va avea de

platit si dezafectarea, multe din centrale ajungand la sfarsitul duratei de viata.

Solutie pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera? A fost deja stabilit

faptul, ca energia nucleara nu reprezinta solutia reducerii emisiilor de gaze cu

efect de sera, dar s-a lasat la latitudinea tarilor participante sa-si aleaga solutia

la nivel local. Energia nucleara nu este lipsita de emisii de gaze cu efect de sera

asa cum se sustine, deoarece activitatile de minerit si imbogatire a uraniului,

fabricarea combustibilului si depozitelor de deseuri sunt producatoare de emisii

1

de gaze cu efect de sera. De asemenea, materialele radioactive utilizate au o

durata lunga de viata si sunt foarte periculoase, acestea ramanand radioactive

inca mii de ani. Ca accidente grave nu se pot intampla, spuneau si operatorii

centralei de la Cernobal. Cu cat se construiesc mai multe reactoare nucleare cu

atat inseamna mai multe deseuri radioactive, ceea ce duce la sporirea riscului de

proliferare a armamentului nuclear.

Mai e de spus ceva?

Atata vreme cat nestiinta si neputinta noastra de a solutiona problemele

energeticii nucleare va ramane in grija generatiilor viitoare, aceasta nu poate fi

considerata o solutie in sprijinul dezvoltarii durabile. Nu avem nevoie de noi

capacitati de generare a energiei electrice. Atat productia cat si consumul de

energie din tara noastra sunt ineficiente. Masuri ieftine de eficenta energetica

pot inlocui reactoarele nucleare si asigura dezvoltarea durabila a societatilor. In

plus, Romania are un potential considerabil de dezvoltare a surselor regenerabile

de energie.

Campania Greenpeace împotriva energiei nucleare

Energia nucleară nu reprezintă soluţia la problemele climatice. Nu este

curată. Nu este sigură. Nu poate fi controlată.

În fiecare zi se întâmplă accidente mai mari sau mai mici în cele 440 de

reactoare din întreaga lume, cel mai mare având loc în 1986 la Cernobîl. De

asemenea, centralele atomo-electrice produc catităţi imense de deşeuri, care

apoi emit radiaţii în mediul înconjurător timp de mii de ani .

Industria nucleară a rămas încă datoare cu răspunsul la întrebarea cum

vor fi eliminaţi aceşti munţi de deşeuri radioactive. Instalaţiile de recondiţionare

doar multiplică cantitatea de deşeuri atomice şi poluează mările cu milioane de

litri de ape reziduale radioactive. Rata îmbolnăvirilor de cancer pe raza

centralelor nucleare şi a instalaţiilor de recondiţionare creşte dramatic. Mai ales

în rândul copiilor şi al tinerilor. De la începuturile ei, Greenpeace luptă împotriva

folosirii energiei nucleare în scopuri civile şi militare.

Greenpeace cere :

închiderea imediată a reactoarelor de mare risc

încetarea utilizării energiei nucleare

1

un management responsabil al deşeurile nucleare produse deja

VII. GESTIONAREA SI MANAGEMENTUL DESEURILOR

RADIOACTIVE

Avand in vedere faptul ca Romania a decis sa utilizeze combustibilul

nuclear in ciclu deschis (SFuDD), considerandu-l drept deseu inalt activ (HLW), in

cele ce urmeaza ne vom rezuma la utilizarea termenului "gestionarea deseurilor

radioactive ".

1

Eliminarea deseurilor radioactive slab si mediu active tip LILW-SL prin

depozitare definitiva constituie in prezent o practica industriala consacrata, atat

pe plan international cat si la nivelul Uniunii Europene. Practicile de eliminare

utilizate pentru cazul acestui tip de deseuri nu sunt adecvate pentru eliminarea

deseurilor tip HLW, acestea din urma implicand riscuri deosebite pentru

sanatatea omului si a mediului inconjurator. In plus, deseurile tip HLW genereaza

cantitati importante de caldura reziduala produsa prin dezintegrare radioactiva,

fapt care obliga la depozitare intermediara indelungata in vederea dezactivarii

(50-100 ani). Acest interval de timp este utilizat pentru dezvoltarea si

implementarea tehnologiilor de depozitare definitiva a SFuDD.

Gestionarea in siguranta, la scara industriala, a deseurilor radioactive

produse in Romania, constituie un obiectiv politic national de prim rang, capabil

sa contribuie la dezvoltarea durabila a energeticii nucleare. Politica nationala de

gestionare a deseurilor radioactive este aliniata in totalitate la cerintele

internationale, stabilite prin "Conventia comuna asupra gestionarii in siguranta a

combustibilului uzat si asupra gospodaririi in siguranta a deseurilor radioactive ",

ratificata prin Legea nr. 105/1999, precum si la politica de gestionare a

deseurilor radioactive promovata la nivelul Uniunii Europene.

Obiectivul principal al politicii nationale de gestionare a deseurilor

radioactive este de a asigura un impact negativ teoretic nul si respectiv unul

minim rezonabil posibil sub aspect practic, al activitatilor de gestionare a

deseurilor asupra populatiei si a mediului inconjurator. Un prim pas in aceasta

directie este asigurarea conformitatii procesului de gestionare cu principiile

recomandate de AIEA, prin documentul Safety Series No. 111-F "Principiile

fundamentale ale gestionarii deseurilor radioactive ". Un alt obiectiv important al

politicii nationale consta in armonizarea reglementarilor specifice cu cele

practicate la nivelul UE.

Strategia nationala pe termen mediu si lung privind gestionarea in

siguranta a deseurilor radioactive stabileste modul general de organizare si

desfasurare al proceselor de gestionare a deseurilor radioactive, scopul urmarit

fiind atingerea urmatoarelor obiective specifice:

cuprinderea intregului inventar de deseuri radioactive in procesul de

gestionare, in Baza nationala de evidenta informatizata a deseurilor

radioactive, pentru a asigura securitatea radiologica corespunzatoare a

1

personalului expus profesional, a populatiei si a mediului inconjurator, fata

de efectele nocive ale radiatiilor ionizante, atat in prezent cat si in viitor.

obtinerea si mentinerea nivelului reglementat de securitate in procesul de

gestionare, prin adoptarea de masuri tehnice si administrative

corespunzatoare, pentru a asigura securitatea radiologica

corespunzatoare a personalului ocupat profesional, a populatiei si a

mediului inconjurator, fata de efectele nocive ale radiatiilor ionizante, atat

in prezent cat si in viitor.

informarea efectiva a tuturor partilor implicate cu responsabilitati in

procesul de gestionare, inclusiv a populatiei, iar atunci cand este necesar

chiar consultarea acesteia din urma, asigurand pe aceasta cale

transparenta necesara a procesului de luare a deciziilor.

Strategia se aplica in toate etapele procesului de gestionare si tuturor

instalatiilor nucleare. Strategia nu se aplica deseurilor radioactive care contin

prin natura lor doar materiale radioactive naturale si care nu provin din ciclul

combustibilului nuclear, cu exceptia cazului in care acestea nu sunt surse inchise

de radiatii nucleare sau sunt declarate drept deseuri radioactive de catre titularii

de autorizatie.

Legea 320/2003 defineste ANDRAD ca autoritatea nationala competenta in

domeniul coordonarii la nivel national a procesului de gestionare in siguranta a

combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv depozitarea

definitive.

Organismul de reglementare in domeniul nuclear CNCAN – a intodus principiile

AIEA in ‘normele fundamentale pentru gospodarirea in siguranta a deseurilor

radioactive’.

Principii de management ale deseurilor radioactive:

1

VIII. CRITERII PENTRU LUAREA DECIZIILOR

In ultimii cativa ani au existat discutii internationale considerabile privind

criteriile ce trebuie folosite in judecarea acceptabilitatii metodelor de stocare a

deseurilor din punct de vedere al protectiei radiologice, precum si privind

chestiunea mai larga de a obtine o acceptare din partea societatii a metodelor

de stocare propuse .

Consensul care a reiesit din aceste discutii este ca protectia radiologica

impune doua criterii. Primul este ca nici o metoda de stocare sa nu conduca la un

risc individual, acum si in viitor, care sa fie mai mare de un anumit nivel. Pentru

stocarea in sol a deseurilor cu activitate scazuta si intermediara, departamentele

care dau autorizatii (in Anglia, Departamentul Mediului Inconjurator si Ministerul

Agriculturii, Pescuitului si Industriei Alimentare) au stabilit ca obiectiv un risc

1

anual maxim de deces de la 1 la 100000 cu limitarea de a la 1000000 pentru un

singur depozit. Punerea in aplicare a acestui obiectiv face ca riscul individual

pentru generatiile actuale si viitoare provenind de la stocarea deseurilor sa fie

extrem de mic.

Al doilea criteriu consta in aplicarea principiului ca intreaga expunere la

radiatii sa fie tinuta la nivelul cel mai scazut , ce se poate obtine in mod

rezonabil, luand in consideratie factorii economici si sociali. Acest principiu

trebuie aplicat deciziilor ce privesc intreaga procedura de administrare a

anumitor deseuri adica tratarea, imobilizarea, impachetarea si stocarea. Aceasta

inseamna ca diferite obtiuni privind administrarea deseurilor trebuie comparate

intre ele pe baza riscurilor, costurilor si a altor factori mai putin cuantificabili, dar

nu mai putin importanti. O parte a acestei comparatii este de domeniul protectiei

radiologice , dar se recunosate ca alti factori ar putea sa domine decizia finala.

Pentru a ajuta guvernul sa adopte decizii a fost construit Comitetul

Consultativ de Administrare a Deseurilor Radioactive (Radioactive Waste

Management Advisory Committee - RWMAC), acre trece in revista toate

problemele si informeaza guvernul prin intermediul ministrului pentru

problemele mediului inconjurator. Comitetul publica un raport anual.

In ciuda ingrijorarilor larg manifestate de populatie in legatura cu stocarea

deseurilor radioactive, rezulta acum din rapoarturile RWMAC ca exista solutii

tehnice pentru stocarea permanenta (lichidarea) tuturor deseurilor radioactive

care exista acum sau care sunt produse.Problemele care au mai ramas constau

in alegerea celei mai bune dintre metode si gasirea locurilor pentru zonele de

depozitare. Aceste locuri ca si autostrazile sau marile rezervoare, nu sunt

acceptate cu usurinta de comunitatile locale sau de grupurile de ecologisti.

Alegerea lor ingreuneaza sarcina guvernului si a parlamentului.

In ultilele decenii, o serie de norme funfamentale de radioprotectie

publicate de catre Agentia Nationala pentru Energie Atomica(AIEA) de la Viena,

pe baza recomandarilor Comisiei Internationale de Protectie Radiologica(CIPR),

au urmarit prevenirea efectelor acute ale radiatiilor ionizante si limitarea la un

nivel acceptabil a efectelor intarziate.

Daca primul obiectiv al acestor norme, respectiv prevenirea efectelor

acute, se putea realiza pe deplin in industria nucleara, problema efectelor

1

intarziate, deosebit de complexa a fost mult controversata de catre specialistii in

domeniu.

VIII.1. INFORMAREA SI IMPLICAREA PUBLICULUI

Modul de perceptie al publicului fata de industria nucleara, atat pe plan

international cat si in unele State Membre ale UE, este strans legat de modul de

perceptie al problemei gestionarii deseurilor radioactive , iar ingrijorarea

acestuia este deosebit de mare atunci cand se pune problema amplasarii si

constructiei depozitelor definitive geologice. Anxietatea publicului este

determinata mai ales de riscurile induse de utilizarea energiei nucleare, in

particular, cele datorate generarii deseurilor radioactive cu durata lunga de

viata.

In prezent, este bine cunoscut faptul ca publicul este insuficient informat

si educat in legatura cu avantajele utilizarii energiei nucleare in raport cu

energetica bazata pe utilizarea combustibililor fosili, asupra faptului ca productia

actuala de deseuri radioactive este extrem de mica in raport cu cantitatile de

deseuri toxice si periculoase, produse de alte activitati industriale si mai ales

asupra tehnologiilor aplicabile de gestionare a deseurilor radioactive.

In aceste conditii, pentru a preveni aparitia unor probleme deosebite in legatura

cu energetica nucleara, in general si cu problema gestionarii deseurilor

radioactive, in particular, ANDRAD ii revine responsabilitatea informarii publicului

asupra problemelor gestionarii deseurilor radioactive, fapt ce poate fi realizat

prin editarea si raspandirea de materiale scrise, infiintarea unui site adecvat pe

internet, organizarea periodica de conferinte de informare, asociate cu expozitii

de prezentare a realizarilor in domeniu si mai ales prin realizarea de actiuni cu

caracter educativ in scoli si universitati.

VIII.2. EVALUARI ALE RISCULUI

In ultimile decenii, o serie de norme fundamentale de radioprotectie

publicate de Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA) de la Viena,

1

pe baza recomandarilor Comisiei Internationale de Protectie Radiologica (CIPR),

au urmarit prevenirea efectelor acute ale radiatiilor ionizante si limitarea la un

nivel acceptabil a efectelor intarziate.

Daca primul obiectiv al acestor norme, respectiv prevenirea efectelor

acute, se putea realiza pe deplin in industria nucleara, problema efectelor

intarziate, deosebit de complexa, a fost mult controversata de catre specialistii

in domeniu.

Cu toate ca iradierea data de centralele electronucleare este extrem de

slaba, a fost sustinut de Morgan ca industria este responsabila de moartea a 40

de persoane care au murit annual in SUA, in realitate aceste efecte, care au fost

calculate matematic pe baza unor ipoteze, nu exista si nu au fost observate

niciodata.

Complexitatea efectelor intarziate este legata de faptul ca in prezent nu

este cunoscuta riguros frecventa naturala si spontana a cancerelor si anomaliilor

genetice, nimeni neputand distinge o leucemie radioindusa de una

neradioindusa. De aceea, la scarapopulatiei nu se pot prevedea care pot fi

victimele, efectul fiind legat mai degraba de hazard, de o anumita probabilitate.

Aceste incertitudini si dorinte de a gasi marje de securitate maxima au condus la

emiterea celor mai prudente ipoteze, ipotezele retinute , care sunt si cele mai

pesimiste.

Prima ipoteza sustine ca pentru un individ, riscul datorat dozelor slabe de

radiatii este proportional cu doza primita. In consecinta toate radiatiile adauga o

doza oricat de mica ar fi ea, antrenand fara indoiala un risc. Aceasta este ipoteza

relatiei liniare doza-efect, fara prag.

A doua ipoteza, in contradictie cu datele radiobiologice, declara ca riscul

va fi acelasi oricare ar fi modul de administrare al dozei.

A treia ipoteza se refera la prejudiciul colectiv, sustinand ca el este

proportional cu dozele individuale , fara a implica un prag de doza.

Bolile maligne si factorul de risc : dintre efectele intarziate (lente) cel mai

grav este cancerul. Deoarece nu toate persoanele care sunt expuse la radiatii

contracteaza cancerul , el are un element de probabilitate.

1

De asemenea nu toate bolile de cancer sunt fatale. Astfel mortalitatea

este de 50%pentru cancerul la san si de numai 5% pentru cancerul tiroidian.

Pana cand investigatiile geologice nu vor fi fost facute , nu va fi pozibil sa

se evalueze complet riscul potential pentru generatiile prezente si viitoare din

stocarea permanenta a tuturor deseurilor cu activitate scazuta si intermediara.

Au fost, totusi, facute evaluari pentru procedurile de stocare din prezent si din

trecut si s-a efectuat un numar de studii generale privind noile tipuri de instalatii

de lichidare a deseurilor in subteran.

Caracteristica comuna a tuturor acestor studii este ca ele se bazeaza pe

procedeul modelarii si se preocupa ata de probabilitatea ca deseul sa se

reintoarca la populatie, cat si de consecintele (in termenii dozei si a efectelor

posibile asupra sanatatii) care ar aparea in acest caz. Folosirea modelelor este

necesara deoarece aproape toate deseurile contin anumiti radionuclizi cu timp

de viata foarte mare si nu este usor de demonstrat, in sens direct, experimental,

gradul de incredere al unei metode de stocare permanenta pe perioade in care

acesti radionuclizi sunt riscanti pentru om. Necesitatea de a considera atat

probabilitatea ca deseurile sa se reintoarca la populatie cat si consecintele

acestui fapt rezida in natura metodelor de stocare definitiva.

In cazul oricarei metode de stocare, in care deseurile sunt intai

incapsulate si izolate de mediul uman, exista un numar de evenimente si de

procese care ar putea conduce in cele din urma la scurgeri de radionuclizi sau ar

avea un efect asupra ratelor de scurgere. Unele din aceste evenimente si

procese au o probabilitate mare de aparitie , in timp ce altele sunt foarte

improbabile.

De exemplu, in cazul stocarii perpetue in orice formatie geologica ce

contine ape subterane este aproape sigur ca, dupa o foarte lunga perioada de

timp (tipic, milioane de ani pentru stocarea la adancime), radionuclizii vor fi

adusi la suprafata de catre apele subterane. Acest proces va fi foarte lent, iar

dozele primite ulterior prin apa potabila si lantul alimentar vor fi si ele foarte

mici, deoarece locul a fost ales special pentru a asigura ca asa se va intampla.

Exista, de asemenea o probabilitate mult mai redusa ca o modificare

geologica sa micsoreze drastic acest timp foarte lung. Alt exemplu al unui

eveniment foarte improbabil care ar putea conduce la scurgeri de radionuclizi din

terenul de depozitare, il constituie activitatea perturbatoare a omului in situatia

1

in care dispar datele despre pozitia locului de depozitare. Pentru a obtine o

imagine completa a riscurilor potentiale este necesar sa consideram intregul

spectru de mecanisme potentiale de scurgere, sa cuantificam probabilitatile de

aparitie, ca si consecintele si sa estimam incertitudinile rezultatelor obtinute.

Imaginea generala ce se desprinde din toate aceste studiieste ca in

prezent si in viitor riscurile pentru populatie din partea stocarilor permanente ale

deseurilor cu activitate scazuta sau intermediara sunt intr-adevar foarte mici. De

asemenea este clar ca tehnologia de stocare permanenta a deseurilot care sunt

si acum in asteptare exista, dupa cum exista si posibilitatea de a face evaluari

ale riscului, necesare inainte de a se lua o decizie privind stocarile viitoare.

Aceasta schema trebuie sa fie acum suplimentata cu informatii detaliate asupra

locurilor posibile de depozitare. Cand va fi obtinut si acset lucru, va fi posibil sa

se decida exact cum si unde va avea loc stocarea permanenta a unui tip anumit

de deseu cu activitate scazuta sau intermediara.

IX. CONCLUZII

In Avizul din 1997, comisia concluziona ca Romania va trebui sa acorde o

prioritate sporita problemelor de mediu, sa puna n aplicare strategii si programe

de lucru concentrate pe arderea in domeniul protectiei mediului, sa-si majoreze

in mod semnificativ resursele financiare si pe de alta natura sa-si dezvolte

capacitatea administrativa.

Romania a atins un nivel general satisfacator de aliniere legislativa si a

luat decizii pentru intarirea structurilor sale administrative.

Romania a solicitat perioade de tranzitie pentru zece directive – pentru

controlul emisiilor de compusi organici volatili rezultate din depozitarea

petrolului, ambalaje si deseuri din ambalaje, depozitarea deseurilor, deseurile de

echipamente electrice si electronice, epurarea apelor uzate urbane, emisiile de

anumiti poluanti proveniti de la instalatiile mari de ardere si incinerarea

deseurilor.

Este greu de prezis conditiile sociale chiar si in urmatorii 100 de ani. Daca

luam istoria drept ghid, in aceasta perioada s-ar putea avansa in controlul bolilor

maligne astfel incat pericolul potential al radiatiilor sa se reduca. Pe de alta

parte ar putea fi standarde mai sringente privind contaminarea, astfel incat

1

pacticile care sunt azi permise sa fie inacceptabile in viitor. Pot aparea deplasari

ale populatiei, se poate schimba regimul alimentar si se poate schimba chiar si

modul de viata, astfel incat estimarile prezentului sa nu mai fie valabile. Cu

siguranta ca exista mai multe incertitudini in modelarea conditiilor sociale decat

in modelarea fenomenelor fizice mentionate mai sus.

Pentru societate se pune problema ponderii pe care s-o dam acum unei

probabilitati matematice privitoare la un efect daunator in viitorul indepartat.

Aceasta problema nu este specifica stocarii deseurilor radioactive sau protectiei

radiologice, desi a fost scoasa in mod paricular in evidenta aici. Raspunsul cel

mai etic ar fi sa presupunem ca actualele conditii ar persista si ca daunele

provocate viitoarelor generatii, dar o astfel de solutie nu pare rezonabila daca

luam in consideratie efectele potentiale in viitoarele secole sau milenii.

România nu a rezolvat problema depozitării deşeurilor nucleare. În

prezent, 90 tone de deşeuri nucleare sunt produse la Cernavodă anual. După

pornirea reactorului 2, această cantitate se va dubla. Deşeurile radioactive,

extrem de periculoase, sunt depozitate în cadrul centralei şi nimeni nu ştie ce se

va întâmpla cu ele în următorii 100.000 ani. Din aceste deşeuri nucleare, anual

rezultă şi 200 kg de plutoniu, suficiente pentru producerea a 40 de bombe

nucleare.

Stiati ca...

...un graunte de uraniu 238 poate produce aceeasi energie termica cu cea

produsa la arderea a 2,7 tone de carbune sau1,9 tone de petrol?

...rezervele de uraniu si toriu sunt suficiente pentru a asigura consumul de

energie in viitor pe o perioada de 7-8 sute de ani, daca se utilizeaza uraniul 238

in reactori rapizi reproducatori?

...daca vom putea realiza reactia de fuziune a deuteriului cu deuteriul, atunci un

metru cub de apa va avea un continut echivalent cu 300 tone de carbune sau

1300 barili de petrol.Rezercelede energie, in acest caz, devin atat de mari incat

nu mai avem probleme pe o durata de cateva mii de ani?

1

X. BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Marcu, Theodora Marcu – “Elemente Radioactive – poluarea mediului si

riscurile iradierii”

2. Catilina Romulus – “Protectia contra radiatiilor nucleare”

3. Consiliul National de Protectie Radiologica din Marea Britanie – “Traim cu

radiatii”

4. www.energienucleara.go.ro

5. www.andrad.ro

6. www.antenna.nl/wise/

7. www.nuclearinfo.ro

8. www.mail-archive.com/ nuclear-romania@yahoogroups.com/msg00007.html

9. www.cncan.ro

10.www.greenpeace.ro

11. http://www.e-scoala.ro/fizica/energie.html