Carcinomul spinocelular Generalitati Definitie Carcinomul spinocelular reprezinta forma de carcinom epitelial care apare pe piele sau pe mucoase si se caracterizeaza prin urmatoarele: se poate dezvolta pe leziuni precanceroase de tipul keratozei actinice, leucoplaziei, cicatricilor sau pe unele forme de carcinom in situ (boala Bowen, eritroplazie Queyrat) dezvoltare mai rapida decât a carcinomului bazocelular poate metastaza, are grad de malignitate mai mare decât carcinomul bazocelular Importanta medico-sociala Incidenta este evaluata la 6-12: 100 000 în tarile europene si 30-60:100 000 în SUA si Australia cu o rata de 5:1 pâna la 10:1 pentru carcinomul bazocelular si spinocelular.Carcinoamele cu metastaze ganglionare regionale au rata de supravietuire la 5 ani de 20-25%. Sunt factori de risc pentru carcinomul spinocelular: 2
Transcript
Carcinomul spinocelular
Generalitati
Definitie
Carcinomul spinocelular reprezinta forma de carcinom epitelial care apare pe piele
sau pe mucoase si se caracterizeaza prin urmatoarele:
se poate dezvolta pe leziuni precanceroase de tipul keratozei actinice, leucoplaziei,
cicatricilor sau pe unele forme de carcinom in situ (boala Bowen, eritroplazie
Queyrat)
dezvoltare mai rapida decât a carcinomului bazocelular
poate metastaza, are grad de malignitate mai mare decât carcinomul bazocelular
Importanta medico-sociala
Incidenta este evaluata la 6-12: 100 000 în tarile europene si 30-60:100 000 în SUA si
Australia cu o rata de 5:1 pâna la 10:1 pentru carcinomul bazocelular si
spinocelular.Carcinoamele cu metastaze ganglionare regionale au rata de supravietuire la 5
ani de 20-25%.
Sunt factori de risc pentru carcinomul spinocelular:
Keratozele actinice, carcinoame in situ
Expunere la radiatia solara, terapia pe termen lung cu UV, radiatia ionizanta
Procese degenerative cronice si inflamatorii
Carcinogeni chimici: gudroane, arsenic
Terapii imunosupresoare
Infectia cu unele tipuri de HPV
2
Factori predispozanti
- tipul de piele care face usor arsuri solare: persoane cu tenul deschis la culoare, cu pistrui, cu
par blond sau roscat, cu ochi de culoare deschisa si care au piele sensibila predispusa la arsuri
- un istoric de arsuri solare, mai ales in copilarie
- un istoric familial si un istoric personal de cancer de piele
- stramosi celtici, ca de exemplu irlandezi sau scotieni
- varsta mai mare de 40 de ani
- persoanele ce locuiesc in zonele ecuatoriale, unde razele ultraviolete sunt mai puternice
- munca in aer liber fara protectie impotriva soarelui
- infectii cu papilomavirus (HPV)
- xeroderma pigmentosum, o boala genetica rara ce cauzeaza sensibilitate crescuta pentru
razele ultraviolete
- sexul masculin: barbatii dezvolta cancer de piele mai frecvent decat femeile
- fumatul
- expunerea repetata la raze X, anumite chimicale (arsenic, carbune) si substante radioactive
(radiu).
Carcinomul bazocelular si cel spinocelular pot aparea la persoanele cu ten inchis, dar
frecventa este mai mare la cele cu ten deschis la culoare.
Riscul de carcinom spinocelular este crescut la cei cu cicatrici (de exemplu cele aparute in
urma arsurilor solare) sau la persoanele care au suferit un transplant care iau tratament pentru
prevenirea rejectiei grefei (organul nou).
Cancerele pielii sunt relativ frecvente, reprezentand circa 15-20% din totalul cancerelor. Ele reprezinta o incidenta crescuta in regiunile geografice foarte insorite, unde procentul lor se ridica pana la aproape jumatate din cifra globala a cancerelor.
Exista o serie de trasaturi particulare ale acestui tip de cancere: polimorfism histologic si clinic, aparitia de leziuni preexistente bine definite etichetate ca precanceroase, aparitia cu o frecventa mare pe regiunile corpului expuse unor iritatii mecanice si clinice, precum si posibilitatea abordarii lor datorita sediului superficial.
Actualmente Lever, Pinkes si Abulafia impart epitelioamele in raport cu histogeneza lor in 2 categorii:
• Epitelioame cu origine in epiderm si tendinta la diferentiere celulara cu formare de keratoza. Aici intra epitelioamele spinocelulare.
• Epitelioamele cu origine in stratul germinal al epidermului si in epiteliul anexelor pielii, cu tendinta la diferentiere structurala organoida glandulara. Aici intra epitelioamele bazocelularesi cele cu diferentiere sebacee, sudoripara si chistic foliculara.
Carcinoamele spinocelulare sunt tumori maligne care se dezvolta in sanul si pe seama epidermului, posibil si a anexelor sale si ale carui celule componente prezinta un grad mai mare de maturare si activitatea lor keratinogenetica decat celulele normale, respectiv o evolutie catre keratinizare mai mult sau mai putin precipitata.
Carcinomul spinocelular se observa mai frecvente in regiunile tropicale si subtropicale, mai ales la rasa alba, dupa varsta de 55-60 sni, barbatii fiind mai afactati decat femeile. Este ubicuitar, cu predominenta la cateva regiuni ale corpului cum ar fi: fata mai ales buza inferioara, cavitatea bucala si in particular limba, precum si la nivelul membrelor, iar la nivelul mucoaselor are o evoluti particulara maligna.
Anatomia pielii
Epidermul - stratul exterior al pielii, structură avasculară, inervată de terminaţii nervoase libere neîncapsulate, alcătuit dintr-un epiteliu pavimentos stratificat keratinizat.
Epidermul are în structură:
• două populaţii celulare majore (keratinocitele şi melanocitele). Keratinocitele reprezintă 95% din celulele epidermului.
• două populaţii celulare minore (celulele Langerhans – celule prezentatoare de antigene şi celulele Merkel – celule cu rol mecanoreceptor şi neuroendocrin).
4
Epidermul este compus din 4-5 straturi distincte de keratinocite aflate în diferite stadii de diferenţiere:
• (1) stratul bazal (stratum germinativum),
• (2) stratul spinos (stratum spinosum),
• (3) stratul granular (stratum granulosum),
• (4) stratul translucid (stratum lucidum - doar în pielea glabră)
• (5) stratul cornos (stratum corneum).
• Stratul germinativ se sprijină pe o membrană bazală care separă epidermul de derm.
5
•
Procesul de reinoire continua a pielii:
• Keratinocitele participă la continua reînnoire a pielii (parcurgând etapele de mitoză, keratinizare, moarte celulară şi exfoliere), proces care durează 15-30 de zile şi se desfăşoară în valuri.
• Celulele stratului germinativ (bazal) se divid continuu dând naştere keratinocitelor din celelalte straturi. Celulele sunt împinse spre suprafaţă pe măsură ce se multiplică, modificându-şi forma şi structura. În stratul spinos, celulele îşi păstrează capacitatea de diviziune, însă cu o rată a multiplicării mult scăzută faţă de stratul bazal. De la nivelul stratului granular începe procesul de apoptoză, nucleul celulelor devenind picnotic, organitele degenerând prin intervenţia enzimelor lizozomale.
• Stratul superficial cornos este alcătuit din mai multe straturi de keratinocite turtite, anucleate, fără organite, cu citoplasma încărcată de keratină matură. Celulele moarte se exfoliază continuu şi sunt înlocuite de celule din straturile profunde.
Structura dermului
Dermul are o grosime de circa 1000-4000 μm şi are în structura sa fibre elastice şi de colagen produse de fibroblaste, vase de sânge şi limfatice, foliculi piloşi (doar în pielea subţire), glande sebacee şi sudoripare, fibre musculare netede şi nervi.
Expunerea la radiatiile UV:
Spectrul solar cuprinde 3 domenii:
6
• radiaţiile ultraviolet (< 400 nm) – (1%)
• radiaţiile vizibile (400-750 nm) – (35%)
• radiaţiile infraroşii (>750 nm) – (64%)
Spectrul UV al luminii solare cuprinde domeniile:
• UVC (190-290 nm)
• UVB (290-320 nm)
• UVA (320-400 nm).
• Întrucât ozonul din stratosferă (40 km) reţine în totalitate radiaţiile UVC şi parţial radiaţiile UVB, la suprafaţa Pământului ajung numai radiaţii UVA, şi în mică măsură radiaţii UVB
Actiunea radiatiilor UV:
• Radiaţiile UVC au acţiune bactericidă.
• Radiaţiile din domeniile UVA şi UVB îşi exercită efectele asupra constituenţilor celulari prin mecanisme diferite.
• Radiaţiile UVB reprezintă componenta cea mai “nocivă” a luminii solare. Radiaţiile UVB exercită un efect mutagen, fiind principalul agent responsabil de apariţia cancerului cutanat. Au rol important în sinteza vitaminei D.
• Radiaţiile UVA acţionează asupra constituenţilor celulari în mod indirect, prin mecanisme oxidative ce implică formarea speciilor reactive de oxigen (anioni superoxid, peroxid de hidrogen, radicali hidroxil, radicali peroxil, şi oxigen singlet).
Ţintele celulare ale SRO sunt lipidele (acizi graşi polinesaturaţi), proteinele, acizii nucleici.
Efecte biologice induse de radiaţiile UVA asupra organismului uman:
• Efecte la nivelul tegumentului:
• apariţia eritemului şi pigmentarea
• dezvoltarea tumorilor cutanate de tip melanom sau tip carcinom
• Imunosupresia
• Efecte la nivel ocular: modificări (leziuni) ale cristalinului, corneei şi retinei
• Efecte la nivel celular:
• stres oxidativ
7
• leziuni ADN
• peroxidarea acizilor graşi polinesaturaţi
• activarea transcrierii unor gene de răspuns la redoxul celular
Radiatiile UVA:
Fotonii UVA au o energie mai mică decât fotonii UVB, dar au o pondere de peste 90% din energia solară din spectrul UV de la suprafaţa Pământului.
Radiaţiile UVA penetrează cu uşurinţă epidermul, acţionând asupra stratului proliferativ bazal al epidermului şi chiar asupra componentelor sanguine din derm.
Efectele radiaţiilor UV la nivelul pielii:
• Pielea este organul cel mai expus la radiaţiile solare.
• Expunerea la radiaţii UV determină
• efecte imediate: eritem şi pigmentare
• efecte întârziate: fotoîmbătrînire cutanată şi diferite forme de cancer
8
Efectele imediate ale expunerii la radiaţii UV: eritemul şi pigmentarea:
• Eritemul este o consecinţă a dilatării vaselor de sînge din derm sub acţiunea produşilor rezultaţi din transformarea acidului arahidonic sub acţiunea cicloxigenazei şi lipoxigenazei.
• Bronzarea pielii implică două procese separate: pigmentarea imediată şi pigmentarea întârziată.
• Pigmentarea imediată contă în foto-oxidarea melaninei preformate.
• Pigmentarea întârziată are loc după 72 ore de la expunerea la radiaţii UVA sau UVB şi este asociată cu melanogeneza. În cursul melanogenezei se înregistrează o creştere de 2-3 ori a numărului de melanocite şi dublarea volumului corpului celular al melanocitelor.
Pigmentarea pielii:
• Pigmentarea pielii se datorează pigmenţilor de melanină şi caroten (acumulat în ţesutul adipos subcutanat), grosimii epidermului, numărului de vase sanguine din derm şi gradului de oxigenare al sângelui din vase.
• Melanocitele sunt celule derivate din crestele neurale, migrate în epiderm în timpul embriogenezei. Ele sintetizează melanina (sub acţiunea tirozinazei, din tirozină → DOPA (3,4-dihidroxi fenilalanină) → dopaquinonă → melanină) care este depusă în
9
melanozomi. Tirozinaza este sintetizată în RER şi apoi transportată în complexul Golgi. Din acesta se vor desprinde vezicule delimitate de endomembrane, care conţin enzima, numite melanozomi. Aceştia vor deveni granule mature de melanină, care vor fi transferate ulterior în keratinocitele stratului bazal şi spinos. Granulele de melanină se acumulează, protejând ADN-ul keratinocitelor în diviziune de efectele radiaţiilor UV.
• Termenul de fotoîmbătrânire descrie caracteristicile clinice, histologice şi funcţionale ale pielii expuse cronic la soare.
• Pielea îmbătrânită cronologic este caracterizată prin ridare, deshidratare, subţiere şi keratoză seboreică. În cazul fotoîmbătrânirii, pe lângă modificări similare, se observă ridare excesivă chiar la vârstă tânără, elasticitate redusă, fragilitate crescută, pierderea tonusului pielii, capacitate de vindecare a rănilor scăzută.
• Majoritatea modificărilor din pielea fotoîmbătrânită sunt observate în derm.
• Se înregistrează atrofia matricii extracelulare, cu acumularea elastinei şi degradarea colagenului.
Pielea fotoîmbătrânită: riduri, petele maronii, mici vase de sange dilatate (telangiectazii):
10
• Leziunile preneoplazice şi cancerele foto-induse reprezintă cel mai grav efect pe termen lung al expunerii la soare.
• Tumorile cutanate pot fi de tip melanom (cu originea la nivelul melanocitelor), sau de tip carcinom, numite şi cancere tip non-melanom, care au ca origine keratinocitele.
• Cele mai frecvente forme de carcinom cutanat, pentru care s-a stabilit o relaţie de cauză-efect în raport cu expunerea la radiaţii UV, sunt carcinoamele de tip bazocelular şi scvamos.
• Keratoza actinică este o stare precanceroasă determinată de expunerea la radiaţii UV solare care poate evolua spre o formă de cancer de piele.
Efectele radiaţiilor UV asupra sistemului imunitar:
• Expunerea la radiaţiile UV determină o scădere a răspunsului imun (imunosupresie), care are drept consecinţă reducerea capacităţii de apărare faţă de infecţii şi faţă de dezvoltarea tumorilor.
• Pigmentarea pielii nu oferă protecţie faţă de acţiunea de imunosupresie exercitată de radiaţiile UV.
• Modificările imunologice sunt determinate de acţiunea radiaţiilor UV asupra celulelor Langerhans (celule localizate printre celulele stratului spinos, care procesează şi prezintă antigenele pătrunse în piele către limfocitele din derm şi ganglionilor aferenţi). Acţiunea se exercită atât direct, cât şi indirect, prin intermediul factorilor solubili eliberaţi în urma lezării keratinocitelor.
• Acidul urocanic (acid 4-imidazol acrilic) este prezent în stratul cornos al pielii. În mod normal, acidul urocanic se află în forma trans, dar sub efectul iradierii UV suferă izomerizarea la forma cis. Se consideră că acidul cis-urocanic este unul dintre iniţiatorii procesului de imunosupresie asociat apariţiei tumorilor non-melanom.
Acidul urocanic - (acid 4-imidazol acrilic)
Acidul urocanic este un metabolit al His. Se formează în piele prin catabolizarea filagrinei (proteină bogată în His)
12
Efectele radiaţiilor UV la nivel ocular:
• Consecinţele negative la nivel ocular, determinate de expunerea la radiaţii UV sunt:
modificări la nivelul retinei şi corneei – degenerescenţă maculară
modificări ale cristalinului – cataracta
• Radiaţiile UV amplifică oxidarea proteinelor din cristalin (în special a resturilor de Met şi Cys) şi induc formarea unor agregate proteice cu masă moleculară mare. Aceste modificări determină apariţia unor zone opace la nivelul cristalinului corelate cu dezvoltarea cataractei.
Cataracta – afecţiune provocată de modificarea transparentei (opacifierea) cristalinului .
Degenerescenţa maculară – diminuarea acuităţii vederii centrale cauzată de deteriorarea zonei macula lutea.
13
Factorii care determină susceptibilitatea la iradierea UV:
• Susceptibilitatea de a suferi leziuni în urma iradierii UV este condiţionată de factori genetici, de anumite maladii, de factori corelaţi cu înaintarea în vârstă, de administrarea unor medicamente şi substanţe chimice.
• În funcţie de sensibilitatea de apariţie a arsurilor şi de gradul de pigmentare există şase tipuri de piele (tipul I corespunde celei mai mari sensibilităţi – indivizii suferă întotdeauna arsuri şi nu se bronzează niciodată; tipul VI corespunde celei mai bune protecţii - pielea este pigmentată şi nu suferă niciodată arsuri).
• Există o serie de maladii ereditare care determină o susceptibilitate marcantă la radiaţile UV, dintre care pot fi menţionate: xeroderma pigmentosum, sindromul Bloom, sindromul Rothmund-Thomson, porfiriile, şi fenilcetonuria.
• Creşterea susceptibilităţii la leziunile determinate de radiaţiile UV poate fi asociată administrării antibioticelor pe cale orală, medicamentelor antihipertensive, psoralenului, agenţilor imunosupresori şi anti-inflamatori nesteroidici.
Radiaţiile UV şi activarea transcripţională
• La doze reduse ce aparent nu determină leziuni tisulare, radiaţiile UVA determină activarea transcripţională a genelor ce codifică hem oxigenaza I (HO-1), metalotioneina, CL 100 fosfataza şi colagenaza.
• Degradarea grupării hem este catalizată de cele două izoenzime ale hem oxigenazei: HO-1 şi HO-2. Dintre cele două tipuri de hem oxigenază numai HO-1 este inductibilă. Produsul de degradare a hemului, bilirubina, reprezintă un puternic antioxidant, în timp ce compuşii catabolizaţi de hem oxigenază, porfirinele, acţionează ca fotosensibilizatori şi generează oxigen singlet.
14
• In celulele epidermului şi dermului, mecanismele de protecţie constitutivă (HO-2) şi inductibilă (HO-1) sunt strâns corelate, şi sunt modulate de nivelul intracelular al feritinei.
Mecanisme de protecţie faţă de radiaţiile UV
• Pielea prezintă o serie de structuri cu rol de protecţie: stratul cornos şi melanina. Deşi stratul superficial cornos îndeplineşte funcţia de barieră optică, determinând reflexia, dispersia şi absorbţia radiaţiei incidente, cea mai mare parte a radiaţiilor UVA pătrund profund în piele, până la nivelul dermului.
• Radiaţiile UVA acţionează ca inductori ai enzimelor responsabile de sinteza poliaminelor. Poliaminele accelerează derularea ciclului celular, stimulând proliferarea celulară şi implicit îngroşarea stratului cornos al epidermului (hiperkeratinizare). Hiperkeratinizarea ajută la protecţia pielii prin reflectarea razelor solare.
• Un mecanism suplimentar de protecţie a epidermei constă în stimularea pigmentării cu melanină (eumelanina, phaeomelanina).
Produse farmaceutice şi cosmetice cu rol de fotoprotecţie
• Industria farmaceutică şi cosmetică a lansat o gamă largă de substanţe ce acţionează ca filtre capabile să absoarbă fotonii UV: Parsol 1789, Mexoryl SX, Octil metoxicinamat, Octocrilen.
• Produsele fotoprotectoare sunt caracerizate prin factorul de protecţie (cifră ce indică de câte ori se prelungeşte durata protecţei proprii faţă de expunerea la soare, în condiţii de siguranţă şi cu excluderea apariţiei eritemului actinic.
Clinica carcinomului spinocelular
Carcinoamele spinocelulare se caracterizeaza clinic printr-o evolutie mai rapida decat a celor bazocelulare, cu o mare capacitate invaziva, inclusiv aceea de metastazare, de regula limfoganglionara, un polimorfism mai redus al aspectului clinic.
15
Din punct de vedere al modului de aparitie, carcinomul spinocelular se poate dezvolta pe pielea sau mucoasa aparent indemna, dar mai adesea survin pe o leziune precanceroasa.
Modalitati de debut
Leziunea de inceput pe tegument este o proeminenta papilomatoasa si hiperkeratozica verucoasa, cirumscrisa, rotund-ovalara, fie turtita si putin proeminenta, fie cu tendinta de dezvoltare in inaltime. Este vorba de papilomul cornos. Productia cornoasa poate lua o dezvoltare considerabila realizand aspectul de corn cutanat, ce apare pe pielea indemna sau pe o pata de keratoza senila, coexistand adesea cu alte leziuni ale acestei keratoze.
Ulterior suprafata verucoasa se fistulizeaza si ulcereaza, strtul cornos aparand alb, macerat (papilom cornos ulcerat).
Uneori in pielea sanatoasa apare o proeminenta emisferica semidura roz galbuie care ulterior se ulcereaza si se transforma in masa vegetanta burjonata.
Rar, debutul se poate face printr-o mica ulceratie cu contur regulat, cu margini net taiate si baza infiltrata. Marginile devin dure, infiltrate si mai putin net delimitate, reprezentand zona activa de extensie. Fundul ulceratiei poate fi cornos burjonat sau eroziv, alb-galbui cu fisuri sau ulceratii sangerande. Este o modalitate de debut intalnita in particular pe radiodermita si cicatrice in arsuri.
Pe mucoase si semicoase, leziunea incipienta a carcinomului se prezinta sub doua aspecte principale, fie o mica ulceratie care de la inceput are baza si marginile usor infiltrate, rotunda sau alungita, fisurata, fie o infiltratie leucoplazica de aspect macerat, circumscrisa, rotund-ovalara, de dimensiuni mici, care incepe sa se bomebeze, sa se ulcereze si sa burjoneze.
Perioada de carcinom spinocelular constituit
Dupa cateva saptamani sau luni de la debut, epiteliomul se dezvolta in una din cele doua directii, respectiv in exterior (exofitic), sau in profunzime (endofitic), da nastere la mai multe tipuri clinice si anume:
• carcinoame ulcerovegetante
• forma vegetant giganta
• forma conopidiforma
16
• carcinom vegetant nodular
• cacinom keratozic verucos
• carcinom ulceros endofitic
•
CARCINOMUL SPINOCELULAR ULCEROVEGETANT
Este cea mai obisnuita forma clinica. Se caracterizeaza printro masa vegetanta, initial bombata, cu contur regualt si usor strangulata, cu suprafata erodata. pe masura ce creste, se turteste, centrul ulcereaza si devine deformant crateriform, neregualt, marginile capata un aspect crenelat si se resfrange, acoperind pe o portiune de 0,5-1,5 cm pielea din jur. Suprafata ulcerata se acopera de o alb-galbuie, uneori sanghinolenta, urat mirositoare.
CARCINOMUL VEGETANT GIGANT CONOPIDIFORM
Se intalneste frecvent la extremitati, pe cicatrici de LES, TBC. Este reprezentat de o masa tumorala in general voluminoasa, cu contur neregulat, cu suprafata memelonata, erodata, secretanda sau sangeranda, uneori cu zone keratozice.
17
CARCINOM SPINOCELULAR VEGETANT NODULAR
Are baza usor strangulata, suprafata bombata, neulcerata sau erodata, cu relief usor neregulat. Simuleaza un carcinom bazocelular de care se deosebeste prin consistenta sa dura si prin absenta transluciditatii.
CARCINOM SPINOCULAR KERATOZIC VERUCOS
Are forma unui nodul de dimensiuni in general mici (1-2 cm), emisferic, cu suprafata hiperkeratozica cornoasa, verucoasa, localizat frecvent pe buza, adesea pe fondul unei cheilitekeratozice sau a unei radiodermite cronice, in contextul unei keratoze multiple.
18
CARCINOM SPINOCELULAR ENDOFITIC
Este un tip de carcinom spinocelular care se dezvolta la nivelul mucoaselor si uneori pe cicatrice de arsura si radiodermite.
Se dezvolta rapid in profunzime sub forma unei ulceratii cu contur neregulat, cu margini si baza foarte infiltrate si dure. Pe cicatrice si radiodermite pot evolua insiduos, fara ca marginile infiltrate sa proemine, fiind multa vreme ignorate.
Printre formele mai rar intalnite, se numara:
a). Forma infiltrativa superficiala, in grosimea tegumentului, traducandu-se initial doar printr-o infiltratie rosie violacee, cu margini prost delimitate. Ulterior se pot ulcera. Localizari elective sunt : aripile nasului, buza superioara. La nivelul buzei, infltratia poate deveni extrem de dura, evocand clinic carcinom bazocelular sclerodermiform.
b).Forma eroziva eczematiforma se poate dezvolta uneori pe keratoza senil-solara.
c).Forma actinomicozica a fost descrisa de Fsvre si Moszis. Se intalneste rar, numai la fata si aproape exclusiv la barbati. La inceput apare o leziune tipica, de obicei de tip ulcerativ, care adaposteste in anfractuozitatile sale mese tumorale necrotice, flora microbiana polimorfa incluzand si germenii anaerobi. De la aceasta ulceratie pleaca prin limfaticele superficiale si
19
corelata cu activitatea hialuronidazei, celulele tumorale care insamanteaza peretele obrazului si al barbiei.
Se formeaza noduli tumorali supurativi multipli, care fistulizeaza la suprafata tegumentelor cancerizate.
d).Epiteliomatoza spinocelulara multipla se intalneste in afectiunile precanceroase cu leziuni ce sufera o transformare multifocala : xeroderma, pigmentosum, keratozele senile, eritrodermii cronice de tip Wilson Brocq.
Pluralitatea implica fie tipul spinocelular singur, fie asocierea acestuia cu carcinomul bazocelular.
Din punct de vedere clinic si anatomopatologic macroscopic, Sharpe, Williams si Pugh impart epitelioamele cutanate in 4 grupe:
Grupa 1: cu leziuni superficiale nedepasind 2 cm; Grupa 2: cu leziuni de acelasi tip, dar mai mari de 2 cm; Grupa 3: cu leziuni intinse si metastaze ganglionare; Grupa 4: tumora invadanta distructiva.
PARTICULARITATI ANATOMO-CLINICE ALE DIFERITELOR LOCALIZARI ALE CARCINOMULUI
SPINOCELULAR
CARCINOMUL SPINOCELULAR DE BUZA
Este cel mai frecvent ca localizare, aproximativ 10% din totalul cancerelor gurii. In statistica reprezinta aproximativ 57,24% din totalul carcinoamelor spinocelulare. Este mult mai frcvent la barbati decat la femei, acest lucru tine cont de existenta unor factori etiologici mai prezenti la barbati; fumatul, proasta igiena bucala, paradontita, depozite abundente de tartru, expunere la radiatii solare.
Frecvent, carcinomul apare pe o cheilita keratozica cronica.
Debutul se face, frecvent, prontr-o leziune keratozica circumscrisa care evolueaza adesea spre un carcinom vegetant burjonat, mai rar apare un carcinom ulceros.
Adenopatiile metastatice apar relativ tardiv si merg pana la prinderea osului mandibular-adenopatii fixe.
Carcinomul spinocelular al buzei superioare este foarte rar.
20
CARCINOMUL SPINOCELULAR AL FETEI
Se dezvolta cel mai adesea pe leziuni de keratoza senila si are forma vegetant-burjonata, nodulara, rar ulcero-vegetanta giganta. Metastazeaza tardiv.
CARCINOMUL SPINOCELULAR AL URECHII
Urechea este un sediu preferat al carcinomului spinocelular. Apare de obicei pe keratoze senile, adesea prin intermediul unui corn cutanat. Forma clinica este de tip nodular, burjonat, rar ulcero-vegetant, niciodata de tip ulceros. Unii autori ii atribuie o malignitate mare.
21
CARCINOMUL SPINOCELULAR AL CAVITATII BUCALE
Are frcventa mai mare la barbati , cel mai adesea sediu constituindu-l limba, apoi gingiile, planseul, valul palatin, obrajii. Forma clinica cea mai frecventa este cea ulceroasa si mai rar cea vegtanta sau ulcero- vegetanta. O forma clinica particulara si rara o reprezinta carcinomul pseudo-actinomicozic.
Unul dintre cei mai importanit factori etiologici il reprezinta traumatismele cronice prin marginile taioase sau coltii restanti ai dintilor.
Proasta igiena bucala si fumatul joaca si ele un rol important in aparitia si intretinerea leziunii si grabirea evolutiei sale. Adenopatiile regionale metastatice apar precoce.
CARCINOMUL SPINOCELULAR AL ORGANELOR GENITALE
La barbati, carcinomul spinocelular constituie dupa Dean, 0,2% din totalul acncerelor barbatului si 92% din cazuri el apare la vechi purtatori ai unei fimoze.
S-a constatat raritatea cancerului penian la cei cu circumcizie precoce, dupa nastere.
Frecvent, carcinomul se dezvolta pe fondul unei balanite scleroatrofice sau ca urmare a degenerarii maligne a unei eritroplazii Queyrat.
Tipul clinic cel mai fecvent este cel ulcero-vegetant nodular sau conopidiform. Carcinomul se dezvolta subfimozic, ignorat multa vreme, bolnavii prezentandu-se deja cu adenopatie satelita.
Mai rar, carcinomul este de tip ulceros, rapid invaziv, cu infiltrare precoce a corpilor cavernosi. Adenopatiile survin relativ precoce.
La femei, vulva constituie sediul cu predilectie al carcinomului spinocelular. Carcinomul nu se grefeaza direct pe mucoasa scleroatrofica, ci prin intermediul unei
22
leucoplazii, adesea verucoase, mai rar pe leziuni de tipul eritroplaziei Queyrat sau in portiunea cutanata pe o lezioune de boala Bowen. Tipul clinic al epiteliomului la femei este cel mai frecvent vegetant-burjonat. Rar apare tipul ulceros- endofitic.
Adenopatiile metastatice apar relativ precoce in 4-8 luni de la debutul carcinomului, primul releu ganglionar putand fi direct ganglionii iliaci, prin intermediul vaselor rusinoase interne.
CARCINOMUL SPINOCELULAR AL CAPULUI
Este rar intalnit, ca metastaze occipitale, laterocervicale, mastoidiene, relativ precoce si ating repede masa osoasa cu invadare in profunzime. Este de tip vegetant burjonat si ulcerovegetant cu extensie rapida in suprafata.
CARCINOMUL SPINOCELULAR AL PATULUI UNGHIAL
Este rar intalnit, fiind citate in literatura pana in 1990, 45de cazuri. Sediul de electie il constituie plicile si halucele. Sebutul se face printr-o keratoza care ridica unghia si care daca se ulcereaza simuleaza un botriomicom. Durerile sunt mari pulsatile. Au evolutie indelungata.
23
CARCINOMUL SPINOCELULAR DE PE TRUNCHI SI MEMBRE
Indiferent daca apare pe tegument indemn, sau pe leziune precanceroasa, aproape exclusiv forma ulcerovegentanta giganta si aproape niciodata nu imbraca aspectul ulceros endofitic.
CARCINOMUL SCUAMOS AL PLAMANULUI
Se descrie carcinomul scuamos al mucoasei brosice si pulmonar. Se asociaza cu sindrom paraneoplazic prin producere ectopica de PTH-like.
24
LEZIUNI PRECANCEROASE
A. Leziuni provocate de agentii fizici:1. Dermatoze produse de radiatii luminoase
Keratoze senile Keratoza actinica precanceroasa a buzei Xeroderma pigmentosum
2. Dermatoze precanceroase produse de radiatii X si radium Radiodermite cronice
B. Leziuni provocate de agentii chimici Gudron, arsenic
C. Leziuni precanceroase provocate de iritatii Leucoplazii
D. Dermatoze precanceroase de origine congenitala Veruca senila Epidermodisplazia veruciforma Lemandoroski- Lutz Keratoza actinica precanceroasa a buzei inferioare
E. Dermatoze precanceroase de cauza neprecizata Boala Paget Boala Bowen a tegumentului si Bowen a mucoaselor Epitaliom intraepidermic Borst- Jadassohn
F. Dermatoze de natura inflamatorie ce pot constitui punctul de plecare al unui cancer LES TBC.
25
STRUCTURA HISTOPATOLOGICA
Carcinomul spinocelular este o tumora maligna ce se dezvolta pe seama celulelor pluripotente ce apar in tot cursul vietii, in portiunea profunda a epiteliilor malpighiene de invelis.
Krompecher i-a dat denumirea de ’’spinocelular’’ , deoarece celulele sale componente sunt asemanatoare cu keratinocitele spinoase din epiderm, sunt unite intre ele prin punti intercelulare, au o evolutivitate epidermoida keratizandu-se.
Numeroase sinonime ale carcinomului spinocelular, ca epiteliom pavimentos lobular ( Corneil si Ranvier ), epiteliom epidermoid ( Lacassagne ), epiteliom malpighian ( Esteves ), epiteliom pavimentos tipic ( Dariei si Ferrand ) tin sa sublinieze originea celulelor si evolutia lor spre keratinizare.
Arhitectura carcinomului spinocelular este mai putin variata decat cea a carcinomului bazocelular. Tumora are origine epidermica unicentrica din care pleaca spre profunzime cordoane groase si divergente. Fiecare cordon se desface apoi in ramificatii din ce in ce mai subtiri prevazute cu traiect neregulat care continua procesul de invazie periferica. Ramificatiile se pot anastomoza intre ele.
Din punct de vedere citologic, carcinoamele spinocelulare au in structura lor un tip celular unic: keratinocit epiteliomatos, care, de-a lungul evolutiei sufera o serie de modificari morfologice importante. Evolutia celulelor epiteliomatoase eminteste etapele evolutive ale celulelor epidermice normale: ea se desfasoara in interiorul proliferarilor tumorale in sens centripet, celulele cele mai evoluate situandu-se central. Tupul celular predominant este celula epiteliomatoasa spinoasa, omolog al celulei spinoase din epidermul normal. Ea are o forma poliedrica, un nucleu central, ovoid sau sferic, palid, nucleat si cu citoplasma omogena. Spre interiorul proliferarilor tumorale apar celule epiteliomatoase pe cale de keratinizare si cele keratinizate.
Celulele epiteliomatoase keratinizate vor alcatui, prin aglomerarea lor globi, formatiuni lamelare dense, concentrice, eozinofile. Daca celulele tumorale s-au incarcat cu keratina, pastrandu-si nucelul, ele formeaza globi parakeratozici.
26
Alteori, celulele poliedrice isi pastreaza forma si volumul, citoplasma lor devine omogena, si intens acidofila, uneori cu aspect hialin, iar nucelul se ratatineaza. Acest tip de celule vor alcatui ’’globii cu celule hialine’’.
Favre considera ca este vorba mai degraba de un proces de degenerescenta hialina a celulelor neoplazice decat de o keratinizare.
La periferia unora dintre proliferarile tumorale se intalnesc uneori grupe mici de celule prismatice sau inalte , dispuse pe un singur rand in palisada, ele sunt comparabile, din punct de vedere morfologic cu celulele stratului bazal al epdermului, dar fara sa prezinte regularitatea si continuitatea acestora.
Pe langa tipurile de celule amintite, carcinomul spinocelular cuprinde si diverse atipii celulare si nucleare legate de talie , forma, tinctorialitate, mitoze numeroase, diviziuni atipice, hiperplazii, ipercromii nucleare, absenta puntilor intracitoplasmatice.
Stroma carcinomului spinocelular prezinta un infiltrat reactional abundent, care se dispune initla la periferia formatiunii, apoi pe masura ce tumoarea creste, infiltratul inflamator patrunde si in stroma intratumorala.
Infiltratul inflamator este alcatuit din limfocite, plasmocite, eozinofile si un numar redus de fibrocite, mastocite.
Granulocitele neutrofile apar numai in tumorile ulcerate sau in cazul rarelor reactii xenice care patrund in masivele canceroase si invadeaza globii cornosi.
Tesutul conjunctiv invadat de catre proliferarile epiteliomatoase spinocelulare este complet ramaniat, iar formatiunile sale foliculare si glandulare dispar, in locul sau se constituie stroma tumorala, tesut mai lax, cu fibrocite active si stroma reticulinica delicata.
In interiorul mesei celulare se observa capilare de neoformatie si lacune, limfocite beante cu endoteliul asezat pe o lama reticulinica.
27
Carcinomul spinocelular este o tumora cu rata de crestere mare, durata ciclului celular estimandu-se a fi de 50,2 ore.
Clasificarea Broders a carcinoamelor spinocelulare grupeaza, conform gradului de diferentiere, in 4 tipuri, in care si numarul globilor cornosi scade cu gradul de nediferentiere :
1. Gradul I in care sub 25 % sunt celule nediferentiate, apar cei mai multi globi cornosi2. Gradul II cu celule nediferentiate sub 50%3. Gradul III cu celule nediferentiate sub 75%4. Gradul IV cu celule nediferentiate peste 75% si in care globii cornosi sunt extrem de
rari.
MICROSCOPIE
28
Proliferare tumorala de celule poligonale ( tumora cu grad jos de anaplazie ) sau de celule atipice rotund-ovale sau fuziforme cu grad mare de atipii, fara punti intercelulare ( grad inalt de anaplezie ).
Pielea perilezionala: cu keratoza actinica si hiperelastoza Stroma: cu bogat infiltrat inflamator reactional Tipuri histologice: adenoid/acantolitic, verucos, desmoplazic,celule fuziforme, cu
celule clare
Cu grad jos de anaplezie: Plaje si travee digitiforme care invadeaza dermul si tesuturile subiacente ( extensia
dincolo de glumerulii glandelor sudoripare indica clar prezenta unei tumori invazive)
Celulele spinoase cu atipii nucleare, uneori cu mitoze atipice In centrul plajelor se gasesc globii keratozici formati din ortokeratina/parakeratina
Grad inalt de anaplezie: Plaje tumorale cu celule cu extrem de numeroase atipii ( anizocromie, anizocarie,
mitoze atipice ) De regula arii de necroza tumorala centrala
29
Rare celule keratinizate- dekeratinizate
O tumora agrsiva cu potential mare de metaztazare se refera la o leziune mai mare de 6 mm, cu invazie perineurala evidenta, aspect diseminat, citologie atipica. Localizarea si statusul imun sunt importante ( jonctiunile mucocutanate cu forma mai agresive).
Cu exceptia structuriloe obijnuite pot fi intalnite si aspecte atipice:
1. Carcinomul spinocelular intermidiar care histologic nu este nici spinocelular nici bazocelular, existand celule care au aspect alungit sau cuboid si nu pot fi incadrate in niciuna dintre aceste forma.
2. Carcinom spinocelular mixt care are in stuctura sa zone de carcinom bazocelular ce alterneaza cu zone de carcinom spinocelular. Reactia de stroma prezinta urmatoarele caractere: o infiltratie peritumorala cu celule de tip inflamatorsi distugerea structurii conjuncitvale a stromei, prin invazia carcinomatoasa, cu disparitia anexelor pielii si a vaselor.
Tipuri histologice rare de carcinom spinocelular sunt:
a. Tipul diskeratozic cu keratinizare prematura a celulelor si formarea de celule cu mantab. Tipul pseudochistic cu formare de canaliculi si pseudochisturi. Uneori canaliculele au
un aspect ce aminteste de elementele granulare ( tip adenoid sau pseudoglandular ), alteori aspect de poikilocarinoza la formele ce apar pe cazuri de boala Bowen.
ULTRASTRUCTURA CARCINOMULUI SPINOCELULAR
Microscopia electronica comparativa a carcinomului spinocular si a celulelor normale a indicat o reducere a numarului desmozomilor. In locul lor se extind microvili in spatiile intercelulare. Desmozomii pot fi vazuti in citoplasma unor celule tumorale, izolati sau atasati benzilor de tonofilamente. Prezenta desmozomilor intracitoplasmatici s-ar putea datora fie fagocitaii lor, fie invaginarii membranei plasmatice. Aspectul nu este caracteristic carcinoamelor scuamoase, el fiind obsevat si in alte leziuni cum sunt keratoacantomul, boala Bowen si chiar in keratinocitele normale in epidermul cu priliferare intensa.
Prezenta in stroma peritumorala a unor limfocite si plasmocite ( cu cisterne dilatate ale RE, continand un material flocular, imunoglobulinic), atesta existenta unor reactii imune in situ, in special in tumorile mai putin invazive. In carcinoamele scuamoase superficiale, limfocitele sunt in contact cu celulele tumorale care prezinta adesea modificari degenerative cu discontinuitati ale membranei plasmatice si fragmentari ale organelor citoplasmatice ce
30
sunt eliminate extracelular. Aspectul a fost interpretat ca o reactie celulara imuna dezvoltata impotriva celulelor neoplazice.
Natura epiteliala a carcinoamelor sarcomatoide ( cu celule fuziforme ) a fost demonstrata electronomicroscopic prin evidentierea prezentei la nivelul celulelor carcinomatoase si a tonofilamentelor si a unor structuri asemantoare desmozomilor. Mitocondriile sunt constant vaculizate, aproape veziculoase, sugerand cresterea glicolizei anaerobe.
Histochimic,activitatea enzimelor sussindehidrogenaza, izocriticdehidrogenaza, NAHD-diaforaza, NAPDH-diaforaza sunt sensibil asemanatoare cu cea din epidermul normal, in timp ce lacticdehidrogenaza si gluco-6- fosfatdehidrogenaza sunt mai active pe carcinoamele spinocelulare.
In tumori scurtarea ciclului celular nu este obligatorie, desi se divid un numar crescut de celule. Durata ciclului celular este putin modificata in carcinomul spinocelular ca si in cel bazocelular in raport cu epidermul normal, celulele fiind hiperploide, triploide, hipotetraploide, hipertetraploide.
DIAGNOSTIC
Examinare pielii de catre medic este primul pas. Daca se suspecteaza cancerul, este necesara o biopsie pentru diagnosticul de certitudine. Pentru aceasta este necesara recoltarea unei portiuni din pielea lezata si examinarea sub microscop, pentru evidentierea celulelor canceroase. Cancerul de piele apare ca o modificare a aspectului pielii, de exemplu o iritatie, o excrescenta, o rana care nu se vindeca sau o modificare a unui nev pigmentar ( alunita) sau a unui neg. Cancerul de piele afecteaza de obicei zone care sunt expuse la soare in mod frecvent: gatul, spatele, pieptul si umerii. Zona nasului este afectata cel mal mai frecvent.
PROGNOSTIC
Prognosticul bolii variaza in functie de tipul leziunii, localizarea ei, evolutia in timp si de gradul de diferentiere.
31
PROFILAXIE
Se poate prevenii apritia cancerului de piele nemelanomatos prin evitarea supraexpunerii la razele ultraviolete ale soarelui. Razele ultraviolete provenite de la surse artificiale ca lampile de bronzat sau solarele, sunt la fel de periculoase ca cele provenite de la soare, deci este important sa fie evitate.
TRATAMENT
Carcinomul nemelanomatos se trateaza de obicei prin procedee de mica chirurgie cu distrugerea sau indepartarea tegumentelor afectate. Tratamentul in fazel precoce ale cancerului are rata de succes de pana la 90%. In functie de forma clinica, localizarea si durata evolutiei, metastazele pot aparea pana la 50% din cazuri, de aceea este utila asocierea la tratamentul tumorii primare a radioterapiei pe ariile glanglionare adiacente ( mai ales in cazul epiteliomatozelor ), intrucat blocarea statiilor ganglionare poate preveni aparitia metastazelor la distanta.
1. Scopul tratamentului : Indepartarea intregii zone canceroase si a marginilor ei pentru a reduce sansele
de recuranta Conservarea tesutului sanatos si minimalizarea cicatricilor dupa chirurgie.
2. Tratament initial
Tratamentul pentru cancerul de piele nemelanomatos depinde de marimea si de localizarea acetuia, de tipul lui : bazocelular sau spinocelular, de varsta pacientului si de starea de sanatate generala a acestuia.
Tratamentul cel mai des utilizat include chirurgie cu indepartarea sau distrugerea intregii leziuni, inclusiv a unei margini de tesut sanatos din jurul acestuia. Majoritatea terapiilor sunt foarte eficiente, cu rate e succes e pana la 90%.
3. Tratament chirurgical Excizia completa: excizia indeparteaza cancerul si tesutul sanatos din jurulo
acestuia ( marginile) Chiuretaj si electrocauterizare ( chiureta ) care indeparteaza tesutul canceros:
electrocauterizarea reprezinta folosirea unui curent electric pentru a arde tesutul, pentru a controla sangerarile si pentru a distruge celulele canceroase restante; se foloseste dupa chiuretaj
Tehnica chirurgicala Moh: aceasta presupune indepartarea tesutului canceros strat cu strat, cu examinarea imediata sub microscop a fiecarui strat; aceasta
32
tehnica permite examinarea atenta a fiecarui strat si identificarea marginilor sanatoase in timpul chirurgiei; are o rata de vindecare de 99%. Este utila in carcinoamele recidivante, cele multiple si cele cu ulceratii profunde.
Criochirurgie: acest procedeu distruge tesutul canceros ptin inghetarea cu nitrogen lichid.
4. Alte tratamente
Terapia cu laser nu este folosita in mod obijnuit in tratarea cancerului de piele nemelamomatos. Laserul distruge suprafata ( partea superficiala ) a cancerului si a keratozei actinice cu o raza putenica de lumina. Unda laser poate fi de asemenea folositaca bisturiu pentru a indeparta (exciza ) cancerul de piele. In momentul de fata terapia laser este o forma de tratament destul de costisitoare.
In cazul in care carcinomul spinocelular a invadat nodulii limfatici, este necesara chirurgia cu eliminarea acestora (limfadenectomie ). In acest caz se recomanda radioterapia sau chimioterapia dupa chirurgie. Radioterapia poate fi indicata la persoanele la care nu este indicat tratamentul chirurgical din cauza localizarii sau la pacientii in varsta la care chirurgia este un procedeu riscant.
Terapia fotodemica, un procedeu prin care se aplica medicatie si raze luminoase speciale pe ariile afectate, este in momentul de fata in studiu pentru tratamentul cancerului nemelanomatos. Se crede ca acest procedeu poate fi util in tratamentul carcinomului bazocelular superficial si carcinomului spinocelular in faze initiale.
5. Tratament postoperator
Uramarirea postoperatorie dupa excizia cancerului nemelanomatos include examinarea proprie si examinarea de catre medic. Aceste examinari sunt foarte importante in determinarea recurentelor. Tratamentul recurentelor are mai putin succes decat tratamentului cencerului primar. Majoritatea recurentelor apar in primii 2-5 ani.
Examinarile se fac la 3 sau 6 luni in primii 2 ani si mai frecvent in urmatorii ani, mai ales pentru carcinomul spinocelular. Chimioterapia este folosita la pacientii cu metastaze.
6. Tratamnetul ambulator
Tratamentul al domiciliu dupa indepartarea unui cancer de piele implica utilizarea cu regularitatea a masurilor de protectie a pielii, pentru a preveni recurentele si examinarea tegumentelor.
Este necesara o auto examinare a pielii o data pe luna care consta in:
Verificati orice schimbare a culorii, formei, marimii sau aspectului pielii
33
Verificati leziunile de la nivelul pielii care nu se vindeca Raportati medicului orice modificare suspecta la nivelul pielii.
Anumite medicamente, ca antibioticele si diureticele, fac pielea mai sensibila la actiunea razelor solare.
7. Optiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos este rar folosit in terapia cancerului de piele nemelanomatos. Chirurgia reprezinta cel mai frecvent tratament. Medicamentele ce pot fi folosite in tratarea cancerului de piele sunt:
Fluorouracil: sub forma de crema sau solutie, este folosit in tratamentul keratozei actinice si carcinomuli bazocelular care este limitat la stratul extern al pielii (superficial)
Imiqiumod ( Aldara ) : crema 5 %, este folosit in tratamentul carcinomului bazocelular superficial aparut pe piele a trunchiului, gatului, bratelor, picioarelor, dar nu pe fata. Pentru laziunile de la nivelul fetei este preferata chiorurgia pentru ca este in general mai eficienta.
Chimioterapia poate fi folosita la pacientii cu carcinom bazocelular sau la cei cu carcinom spinocelular si cu metastaze, desi metastazele sun rare. In prezent se efectueaza studii pentru urmatoarele terapii : Interferon: acesta este o substanta secretata in mod obisnuit de organism care ajuta
sistemul imun sa lupte impotriva bolii Tretinoin ( Retin A ): se prezinta sub forma de crema si contine vitamina A; face
parte dintr-o clasa de substante denumite reinoizi. Tretinoinul previna aparitia cancerului de piele la persoanele cu risc crescut.
Carcinomul spinocelular evolueaza incet si metastazeaza frecvent. Carcinomul
spinocelular poate fi desfigurant. Acesta este mai invaziv decat cel bazocelular si poate afecta
scalpul, urechile, pleoapele, nasul, buzele sau alte parti ale corpului. Dintre celulele
canceroase 2-6% se distribuie in alte parti ale corpului.
Carcinoamele bazocelular si cel spinocelular sunt curabile daca sunt detectate si tratate
precoce. Daca este avansat cancerul, tratamentul este in functie de stadiul in care se afla.
Persoanele care au avut cancer de piele sunt predispuse la reaparitia acestuia, chiar dupa
tratamentul reusit. Pana la 35-50% din pacientii diagnosticati cu carcinom bazocelular vor
dezvolta un alt cancer de piele intr-un interval de 5 ani. Persoanele cu cancer nemelanomatos
au risc crescut de a dezvolta un alt cancer de piele, chiar si melanom.
34
Alte boli, ca de exemplu keratoza actinica, are simptome si semne similare cu cele ale
cancerului de piele. Chiar daca aceasta boala nu este una maligna (cancer), ea indica existenta
arsurilor solare si poate duce la aparitia cancerului de piele. In unele cazuri, keratoza actinica
netratata poate duce la carcinom spinocelular.
Factori predispozanti
- tipul de piele care face usor arsuri solare: persoane cu tenul deschis la culoare, cu pistrui, cu
par blond sau roscat, cu ochi de culoare deschisa si care au piele sensibila predispusa la arsuri
- un istoric de arsuri solare, mai ales in copilarie
- un istoric familial si un istoric personal de cancer de piele
- stramosi celtici, ca de exemplu irlandezi sau scotieni
- varsta mai mare de 40 de ani
- persoanele ce locuiesc in zonele ecuatoriale, unde razele ultraviolete sunt mai puternice
- munca in aer liber fara protectie impotriva soarelui
- infectii cu papilomavirus (HPV)
- xeroderma pigmentosum, o boala genetica rara ce cauzeaza sensibilitate crescuta pentru
razele ultraviolete
- sexul masculin: barbatii dezvolta cancer de piele mai frecvent decat femeile
- fumatul
- expunerea repetata la raze X, anumite chimicale (arsenic, carbune) si substante radioactive
(radiu).
Carcinomul bazocelular si cel spinocelular pot aparea la persoanele cu ten inchis, dar
frecventa este mai mare la cele cu ten deschis la culoare.
Riscul de carcinom spinocelular este crescut la cei cu cicatrici (de exemplu cele aparute in
urma arsurilor solare) sau la persoanele care au suferit un transplant care iau tratament pentru
