Date post: | 06-Dec-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | dinu-george |
View: | 242 times |
Download: | 3 times |
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
DOMENIU DE LICENȚĂ: SOCIOLOGIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator: Autor:
Conf. univ. dr. Gheorghe Onuț Dinu George Cristian
Brașov
IULIE 2015
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
DOMENIU DE LICENȚĂ: SOCIOLOGIE
PERSPECTIVE ȘI ABORDĂRI PEDAGOGICE CE POT
STIMULA STUDENȚII SĂ ÎNVEȚE
Coordonator: Autor:
Conf. univ. dr. Gheorghe Onuț Dinu George Cristian
Brașov
IULIE 2015
3
Cuprins
INTRODUCERE:.............................................................................................................................. 4
CAPITOLUL I: PERSPECTIVE PEDAGOGICE .............................................................................. 6
1.1. Conceptul de educație la John Dewy ............................................................................... 6
1.2. Elevul și curriculum ......................................................................................................... 6
1.3. Educația, proces ce trebuie să plece din interior ............................................................. 8
CAPITOUL II: PERSPECTIVE ALE CLIMATULUI EDUCAȚIONAL ......................................... 10
2.1. Școala ca și comunitate .................................................................................................. 10
2.2. Cum poate climatul educațional stimula dorința de a se studia ................................... 13
2.2.1. O perspectivă proprie asupra climatului organizațional din cadrul unei facultăți
de sociologie ........................................................................................................................... 15
2.2.2. O perspectivă proprie asupra practicii unui obiect de studiu ............................... 16
CAPITOLUL III: PERSPECTIVE ASUPRA INTERACȚIUNII STUDENT / CADRU DIDACTIC 18
3.1. Interacțiunea student / cadru didactic ........................................................................... 18
3.2. Împrumuturile culturale în interacțiunea student / cadru didactic ............................. 19
CAPITOLUL IV: STUDIU EXPLORATIV ASUPRA UNUI COLECTIV DE STUDENȚI ............ 19
4.1. Obiectivele studiului ....................................................................................................... 19
4.2. Metodologie de cercetare ............................................................................................... 20
4.3. Răspunsurile primite în urma interviului auto-administrat online: ............................. 20
4.4. Considerații privind datele colectate ............................................................................. 24
CONCLUZII ................................................................................................................................... 27
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................. 28
4
INTRODUCERE:
Unul din aspectele observate pe parcursul celor trei ani de facultate a fost lipsa
interesului din partea studenților în a se implica cu mai multă dorință în studiul academic. În
baza acestui aspect, mi-am ales să dezbat în tema mea de licență câteva asumpții și
considerații despre posibilele abordări pedagogice, cât și o perspectivă asupra climatului
educațional, pentru ca studenții să-și dorească să învețe și să se implice mai mult în acest
proces de dezvoltare educațională al lor.
În prospecțiile făcute pe diverse strategii de educație l-am descoperit pe John Dewey,
un filosof pragmatist, născut în Burlington, Vermont, pe data de 20 octombrie 1859. Acesta
este cel care consolidează și dezvoltă tezele pragmatiste într-o sinteză filosofică originală al
cărei centru de gravitate se găsește în conceptul de experiență.1
Dewey a absolvit studiile la Universitatea din Vermount în 1879, și și-a luat diploma
de doctorat de la Universitatea John Hopkins în anul 1884. A început cariera la Universitatea
din Michigan. În 1894 a devenit președinte în departamentul de filosofie, psihologie și
pedagogie la Universitatea din Chicago. În anul 1905 acesta devine președinte al Asociației
de Psihologie din America. Dewey a predat la Universitatea din Columbia din 1905 până
când s-a pensionat în anul 1929. Printre multele preocupări în care acesta a fost implicat, s-
au numărat: drepturile femeilor de a vota, educația progresivă, drepturile educatorilor,
mișcarea umanistă și pacea mondială. În cele din urmă, acesta a decedat în anul 1952, pe 1
iunie la New York.2
Voi alege să dezbat, în cele ce urmează, unele din perspectivele asupra activităților
educaționale, ale acestui filosof deoarece consider că rezonează cu principiile mele asupra
aspectelor pedagogice. Menționez că, deși cele menționate de John Dewey fac referință
asupra elevilor din școala gimnazială, aceste principii le văd ca fiind similare și cu situația
educațională din mediul academic.
1 John Dewey, Trei scrieri despre educație: Copilul și curriculum-ul; Școala și societatea; Experiență și
educație, Editura didactică și pedagogică, București, 1977, p.13 2 http://dewey.pragmatism.org/ , 5 mai, ora 17:30
5
Prin prezenta lucrare intenționez să scot la suprafață care sunt acele elemente de care
trebuie să se țină cont într-o instituție de învățământ pentru ca elevii/ studenții să fie motivați
și să-și dorească să se implice în procesul educațional.
6
CAPITOLUL I: PERSPECTIVE PEDAGOGICE
1.1.Conceptul de educație la John Dewy
În concepția lui John Dewey, educația este o dezvoltare în, prin și pentru experineță,
în experiență constând principul continuității. Acest principiu se referă la faptul că fiecare
experiență conține ceva din experiențele anterioare ei, și pe de altă parte ea modifică într-un
anumit fel subiectul, această modificare afectând calitatea experiențelor următoare.3
Dacă fiecare experiență trăiește în continuare în cele ulterioare, problema centrală a
educației bazată pe experiență este să selecteze tipul de experiențe actuale care să trăiască
frumos și creativ în experiențele ce urmează, în toate momentele procesului educațional,
trebuind să se țină seama de viitor.4
În cartea „Crezul meu pedagogic”, John Dewey afirmă următoarele: „ ...cred că
adevărata educație rezultă din stimularea capacității copilului prin exigențele situațiilor
sociale ale mediului în care se găsește copilul; […] cred că pentru a interpreta exact forțele
copilului este necesară cunoașterea condițiilor sociale ale stării prezente a civilizației […]
cred că educația este reglementarea procesului de participare la conștiința socială; […] cred
că respectul față de educație este datoria supremă a comunității; […] cred că educația este un
proces al vieții, și nu o pregătire pentru viață.” 5.
Autorul sugerează că însuși procesul trăirii în comun constituie un factor educativ.
Acest factor lărgește și iluminează experiența; stimulând totodată și îmbogățind imaginația.
De asemenea, creează responsabilitate față de precizia și de forța afirmațiilor și gândirii6 .
1.2.Elevul și curriculum
Dewey consideră că există un conflict între curriculum și copil, între natura
individuală și cultura socială. Copilul trăiește într-o lume relativ îngustă de contacte
3 John Dewey, op.cit., p.44 4 John Dewey, Trei scrieri despre educație: Copilul și curriculum-ul; Școala și societatea; Experiență și
educație, Editura didactică și pedagogică, București, 1977, p.45, apud John Dewey, Experience and Education,
The Kappa Delta Pi Lecture Series, New York, pp. 27 - 28 5 Ioan Gh. Stanciu, Viorel Nicolaescu, Nicolae Sacaliș, Antologia pedagogiei americane contemporane, Editura
didactică și pedagogică, București, 1971, pp 86-96 apud John Dewey, Crezul meu pedagogic, 6 John Dewey, Democrație și educație. O introducere în filosofia educației, Studiu introductiv, tabel cronologic, note și comentarii de Nicolae Sacaliș și Viorel Nicolescu, Col. Lucrări fundamentale, Editura didactică și pedagogică, București, 1972, p.7
7
personale. Obiectele de studiu nu ajung în experiența lui dacă nu ating direct propria sa
bunăstare sau cea a familiei și prietenilor. Lumea sa este o lume de persoane cu interese
obișnite și nu un domeniu al faptelor și legilor. Autorul observă că programa școlară care se
aplică în instituțiile de învățământ prezintă o realitate nedelimitată în timp și spațiu. Copilul
este scos din mediul său fizic familiar, de obicei nu foarte extins, în lumea largă chiar până la
limitele sistemului solar.7
Din experiența mea, de învățat împreună cu colegii mei de facultate, am observat că
noțiunile și conceptele prezentate la cursuri nu au o referință clară în experiența studenților.
Astfel, informația nefiind dusă în realitatea lor, ei sunt nevoiți s-o învețe ca atare
neînțelegând semnificația, neștiind cum pot duce în realitate cele studiate. Majoritatea celor
care au absolvit studiile liceale ajung în facultăți fără experiențe majore pe piața muncii. Mai
putem menționa că nici curricula gimnazială sau liceală nu se obosește să dezvolte
capacitatea reflexivă a elevilor.
În viziunea lui Dewey educația trebuie aboradată într-o manieră holistică, un întreg
echilibrat. Aceasta nu trebuie separată și divizată de experiența elevului. Viața acestuia fiind
un întreg, o totalitate. Copilul este în general preocupat de interesele pesoanle și sociale din
viața sa. Mintea lui posedă unitatea și integritatea propriei sale vieți. Acesta se duce la școală
și acolo diversele discipline de învățământ îi prezintă lumea într-un mod fracționat. Geografia
selectează și analizează datele numai dintr-un anumit punct de vedere; aritmetica este o altă
fracțiune, gramatica un alt domeniu și tot așa.
Dewey ne sugerează mai departe, să abandonăm noțiunea de obiect de studiu ca ceva
fix și gata elaborat în sine, desprinsă de experiența copilului; să nu privim experiența
copilului ca ceva solid și fixat; să o privim ca ceva fluent, embrionar, vital; în acest caz ne
vom da seama că copilul și curriculum-ul sunt numai două limite care definesc un singur
proces. Așa cum două puncte definesc o linie dreaptă, tot astfel atât experiențele lor cât și
adevărurile studiilor definesc instrucția (învățarea).8
Prin cele menționate mai sus, una din condițiile majore pentru a te raporta la obiectul
studiului este să fie pus în experiența elevului. Obiectele de studiu care sunt reintroduse în
experiența elevului ajung să fie, după cum ne spune Dewey, psihologizate, adică transpuse și
traduse în experiența imediată și individuală în care-și au originea și semnificația.
Unul din motivele pentru care există această discrepanță între elev și curriculum,
lucru care l-am experimentat personal de-a lungul anilor de studiu și care este identificat și de
7 John Dewey, op.cit., p.68
8John Dewey, op.cit., p.71
8
Dewey, este că, atât manualul, cât și profesorul prezintă elevului obiectul de studiu așa cum
se prezintă specialistului, neavând o legătură directă cu experiența actuală a copilului,
materialul predat nefiind transpus în termeni de viață, ci este oferit ca o anexă exterioară la
viața elevului.9
Autorul consideră că pentru omul de știință obiectul de studiu reprezintă un corp de
adevăruri care este folosit pentru identificarea de noi probleme, pentru a produce noi cercetări
și a le conduce către un rezultat verificat. Pentru profesor lucrurile ar trebui să stea puțin
diferit. Profesorul nu se preocupă de a adăuga noi fapte la disciplina științifică. Ceea ce este
necesar să-l preocupe pe acesta sunt modurile în care acel obiect de învățământ poate deveni
o parte a experienței; ceea ce există în potențialul copilului acum și poate fi folosit; modul în
care propriile cunoștințe ale profesorului, asupra obiectului, îl pot ajuta pentru a interpreta
nevoile și acțiunile elevului și să determine mediul în care trebuie pus elevul pentru ca
dezvoltarea lui să fie bine orientată. El nu trebie să se preocupe de obiect ca atare, ci de
obiectul înțeles ca un factor legat de experiența elevului.10
1.3.Educația, proces ce trebuie să plece din interior
După cum am argumentat până acum, în general, elevul experimentează la școală o
formă de educație care vine din exterior, obiectele de studiu fiind expuse și prezentate într-un
mod general și formal.
Dewey observă, la acest gen de abordare a educației, 3 probleme:
1. Lipsa oricărei legături organice cu ceea ce copilul a văzut, a simțit și a apreciat,
face
ca materialul să fie pur formal și simbolic.
Forma adevărată, simbolul real, ele sunt mijloace prin care individul aduce în
actualitate
ceea ce a reușit să câștige de-a lungul experienței trăite. Dar aceasta se întâmplă numai când
simbolul semnifică ceva (care este adus din experiența trăită a individului). Un simbol care
este indus din afară, care nu a luat naștere din activități anterioare, reprezintă un simbol mort
9 John Dewey, op.cit., pp. 78 -79
10 John Dewey, op.cit., p. 77
9
și gol. În această situație orice aspect al matematicii, geografiei, gramaticii etc., care nu s-a
născut din elev și nu duce la ceva care a ocupat în prealabil o poziție semnificativă în viața
acestuia ca atare, este forțat.
Consider că acest lucru, de a forța pe cineva să memoreze o informație pe care n-o
înțelege, va duce la o diminuare a interesului pentru studiu. Fac o paranteză și vreau să
precizez că trăim într-un stat democrat și cred că cel mai important aspect pe care trebuie să-l
respectăm și promovăm este libertatea individului. Ceea ce înseamnă că nici o măsură
coercitivă nu trebuie adoptată de către profesor pentru a obliga pe cineva să învețe. În
Repubilca lui Platon, Socrate îi spune la un moment dat lui Glaucon:
Socrate: „...studiul calcului și al geometriei, și toată educația pregătitoare...trebuie să
fie pusă înaintea lor ca și copii, iar instruirii nu trebuie să i se dea aspectul unei
constrângeri de a învăța.
Glaucon: „De ce nu?”
Socrate: Pentru că omul liber nu trebuie să învețe orice studiu într-un mod servil.
Munca forțată efectuată de organism nu face organismul mai rău, dar nici un studiu
forțat nu va rămâne în suflet.11
2. A doua problemă în această abordare care vine din exterior este lipsa motivației.
Lipsa motivației elevului apare când nu există fapte sau adevăruri care ar fi fost în
prealabil simțite ca atare, și prin care să se poată asimila noul, dar nici străduința, trebuința
sau solicitarea. Atunci când obiectul de studiu a fost psihologizat, adică a fost privit ca un
rezultat al tendințelor și activităților actuale, se poate stabili și înțelege adevărul despre care
se discută. Un scop, care este al copilului, îl poate conduce pe acesta către însușirea
mijloacelor de realizare a scopului. Atunci când materialul este prezentat sub forma unei
lecții care să fie învățată ca atare, lipsesc legăturile dintre trebuințe și scopuri.
3. Altă problemă pe care o vede Dewey este că, pentru acei elevi care n-au
dezvoltate
adecvat capcaitățile de abstractizare și generalizare, le va fi greu să perceapă cum trebuie
până și o materie orânduită în cea mai logică modalitate, dacă aceasta îi va fi prezentată într-o
11 http://www.chrismercogliano.com/archive/the-play-in-plato/ , 23 mai, 14:15
10
manieră exterioară, gata elaborată. În acest caz obiectul de studiu, prezentat elevului, va fi
privat de valoarea sa logică și se va prezenta ca fiind materie pentru memorare.
În încheierea acestui capitol autorul argumentează, că dacă obiectul de studiu al
lecțiilor este într-un asemenea mod alcătuit încât găsește un loc potrivit în conștiința elevului,
dacă ia naștere din propriile aptitudini, gânduri și suferințe trecute și dacă găsește aplicații în
experiențele ulterioare, atunci nu trebuie să se mai recurgă la nici un alt truc metodic pentru a
i se capta interesul.12
Mai departe, ca să-l citez pe autor: „ Învățarea este activă. Ea include
depășirea intelectului. Învățarea include asimilarea organică determinată dinăuntru. De fapt,
trebuie să ne plasăm aproape de copil și să plecăm de la el. El – și nu obiectul de studiu – este
cel care determină atât calitatea, cât și cantitatea învățării”. 13
CAPITOUL II: PERSPECTIVE ALE CLIMATULUI EDUCAȚIONAL
2.1.Școala ca și comunitate
Dl profesor Gh. Onuț a menționat în cadrul unui curs că înainte exista perspectiva ca o
entitate socio-umană, respectiv o organizație, pentru a fi puternică ea trebuie să se adapteze
schimbărilor, dar în prezent, puternică este acea organizație care poate produce schimbarea.
Conform pledoariei D-lui Ungurean, în cadrul unui curs reiese faptul că una din
probleme cu care ne confruntăm în țara noastră este lipsa capitalului moral. În acest caz,
școala ca și comunitate poate forma indivizi care să dezvolte acest capital și vor putea
produce o schimbare asupra societății, în timp. De aceea este foarte important cum anume ar
trebui să fie această comunitate pentru ca elevii să-și dezvolte aceste capacități.
O perspectivă asupra acestei instituții de învățământ, acestei comunități, care mie îmi
place foarte mult, este elaborată în detaliu și de John Dewey. Acesta crede că școala ar trebui
să fie o comunitate care să redea un motiv real și un interes practic pentru pentru a forma
indivizi pregătiți și activi, în loc de a-i lăsa pasivi și receptivi. Aspectele și activitățile
învățate în școală trebuie concepute în semnificația lor socială. Școala trebuie să devină o
formă specifică vieții active în societate, și nu un loc izolat în care se învață lecții. În ea
putem forma un spirit comun, care acționează în scopuri comune. Trebuințele și scopurile
12
John Dewey, op.cit., pp. 79 - 80 13 John Dewey, op.cit, p. 70
11
comune pretind un schimb sporit de idei și o unitate sporită de elemente afective. Dewey
consideră că motivul principal pentru care școala actuală nu se poate organiza ca o unitate
socială naturală este acela că îi lipsește tocmai acel element de activitate comună și
productivă. În ceea ce privește aspectul etic, marea slăbiciune a școlii actuale este că încearcă
să pregătească pe viitorii membri ai ordinii sociale într-un mediu în care condițiile spiritului
social lipsesc cu desăvârșire.14
Având în vedere aspectele de mai sus, pentu a dezvolta simțul moral și etic în
studenții care ies de pe băncile facultății, este necesară promovarea spiritului civic și social,
iar acesta îl putem dobândi prin buna colaborare împreună pe diverse proiecte care au un scop
real și care pot fi materializat. Un exemplu în acest sens, pe care l-am trăit pe parcursul anilor
de studiu a fost momentul când m-am implicat în proiectul „Inegalitatea văzută de copii”.
În acest proiect a fost implicat un grup format din șase persoane pentru a finaliza o
cercetare longitudinală coordonată de dl conf. univ. dr. Gheorghe Onuț. Proiectul ne-a fost
prezentat în cadrul seminarului de MTCS și unul din aspectele care m-au motivat să mă
implic a fost faptul că aveam posibilitatea să lucrez la o problemă reală care avea o finalitate
în plan real, în sensul că munca noastră urma să fie expusă în cadrul conferinței ACUM din
Brașov. După ce am stabilit împreună cu profesorul coordonator ce anume avem de făcut, ne-
am apucat de treabă. Am fost plăcut surprins să văd că, atât eu, cât și colegii mei lucram
împreună cu multă pasiune și simțeam că în sfârșit practic o activitate de sociolog. Un alt
aspect important a fost că această activitate ne-a ajutat să ne dezvoltăm și să devenim un grup
foarte coeziv. Datorită acestui proiect am avut un înțeles clar când ne-a fost explicat la curs
conceptul de cercetare explorativă, tocmai pentru că exista în experiența mea acest
referențial.
John Dewey avea următoarele de spus: „Simpla absorbție de fapte și adevăruri este o
problemă atât de specific individuală încât tinde foarte firesc să treacă în egoism. Nu există
nici un motiv social evident pentru însușirea simplei învățări, nu există nici un câștig social
clar în succesul respectiv. Într-adevăr, aproape singura măsură a succesului este competitivă,
în sensul rău al termenului – o comparație a rezultatelor la verificare și examinare pentru ca
să se vadă care copil a reușit s-o ia înaintea altora în memorarea, în acumularea unui maxim
de informații. [...] Acolo unde activitatea școlară constă în simpla învățare a lecțiilor, ajutorul
reciproc, în loc să fie cea mai firească formă de cooperare și asociere, devine un efort
clandestin de a scuti pe vecin de propriile datorii. Totul se schimbă atunci când se desfășoară
14 John Dewey, op.cit, p.92
12
o muncă activă. Ajutorarea altora, în loc să fie o formă de caritate care înăbușă pe cel care o
primește, este pur și simplu un sprijin în eliberarea forțelor și declanșarea impulsului celui
ajutat. Un spirit de comunicare liberă, de schimb de idei, sugestii, rezultate, atât succese, cât
și eșecuri ale experiențelor anterioare, devine nota dominantă a examinării. Când emulația
apare, ea compară indivizii, nu după cantitatea de informații asimilată de fiecare, ci în
legătură cu calitatea lucrului făcut – adevăratul criteriu de valoare al comunității.” 15
Am să vin în cele ce urmează cu un alt exemplu de cooperare al studenților pe care l-
am întâlnit la Universitatea din Pennsylvania. În vara anului 2014 am avut ocazia să vizitez
Philadelphia prin programul Work and Travel. Una din curiozitățile mele a fost să văd cum
anume decurge un curs la Facultatea de Sociologie din cadrul acestei Universități. După
câteva insistențe, am reușit în cele din urmă să pot asista la un seminar de Metode și Tehnici
de Cercetare în Științele Sociale. Sala în care se desfășura seminarul avea o masă mare în
mijlocul ei și de jur împrejurul mesei se aflau scaunele pe care erau poziționați studenții, ceea
ce oferea o atmosferă de dezbatere. În cadrul acelui seminar se discuta despre crearea
instrumentelor de colectare a datelor, mai exact despre conceperea chestionarului în ancheta
sociologică. O studentă și-a prezentat proiectul ei de cercetare și chestionarul pe care-l
concepuse. După ce și-a terminat prezentarea, profesoara i-a pus pe toți studenții prezenți să
se grupeze în subgrupe și să vină cu sugestii pentru îmbunătățirea și modificarea întrebărilor
din chestionar. În acest fel toți studenții erau implicați activ în proces și se ajutau reciproc.
Acest spirit de cooperare și implicare directă într-o problemă reală, pot face ca
obiectele de studiu să fie mai bine înțelese.
În formarea unei astfel de comunități trebuie reținut, după cum spune Dewey, că
introducerea în instituția de învățământ a diverselor forme de ocpație activă poate reînnoi
întregul spirit al instituției. În acest sens facultatea poate deveni habitatul studentului unde
acesta învață prin practică și nu numai prin lecții învățate, care au o legătură cu ceva abstract
din viitor. Autorul specifică astfel, faptul că pintr-un astfel de regim, elevul participă la
muncă nu de dragul participării, ci de dragul produsului finit. 16
Având în vedere cele precizate anterior, putem trage concluzia că școala trebuie să
conțină un spirit comun, un cadru al interacțiunii, unde ideile și subiectele obiectelor de
studiu sunt discutate liber, fără constrângeri și inhibiții.
15
John Dewey, op. cit, pp. 92 -93 16 John Dewey, op.cit., p. 94
13
2.2.Cum poate climatul educațional stimula dorința de a se studia
John Dewey susține că școala și activitățile școlare ar trebui să fie procese de viață, nu
un mediu în care elevul se pregătește pentru viață. Școala ar trebui să reprezinte viața și să
simplifice aspectul social la o formă embrionară.17
Autorul vede spiritul ideal al școlii ca fiind similar cu cel al unei familii,în felul acesta
centru de gravitate se duce pe dezvoltarea elevului. La fel cum într-o familie părintele știe ce
este optim pentru copil și poate să-i dea ceea ce el are nevoie. Astfel, copilul începe să învețe
din conversația și structura familiei. În acest cadru familial copilul găsește puncte de interes
și valoare în discuțiile ce se poartă: se fac afirmații, se nasc întrebări, se dezbat anumite
subiecte și copilul învață continuu. El își exprimă experiența și i se corectează concepțiile
greșite. Apoi copilul se implică în ocupațiile casnice și deci dobândește acele deprinderi
pentru a munci , își dezvoltă respectul pentru drepturile și ideile altora, precum și deprinderea
de a-și subordona activitățiile interesului general al întregii gospodării. Apoi casa ideală ar
avea evident un atelier unde copilul ar putea să-și exercite instinctele sale constructive, ar
avea un laborator mininatural în care să-și orienteze cercetările. Existența copilului s-ar
extinde și în afară, ar face excursii, plimbări și ar avea discuții în care i s-ar deschide lumea
din afară. Dacă organizăm și generalizăm cele menționate vom avea climatul educațional
ideal.18
Putem pleca în continuare de la premisa fundamentală că un climat educațional
trebuie să fie similar unui climat familial. Dar ne putem întreba ce alte condiții mai sunt
necesare pentru ca elevii/ studenții să-și dorească să se implice în procesul de a învăța ?
Vreau să aduc în continuare la cunoștiință următorul aspect și să explic un amănunt pe
care l-am observat în cadrul participării mele la proiectul „Inegalitatea văzută de copii”
coordonat de Dl Onuț.
Grupul de studenți care a participat la proiect a fost format spontan. Pe acel proiect nu
aveam promisă o notă anume sau alte recompense, singurul aspect care ne-a motivat să ne
implicăm era faptul că aveam interesul să facem ceva practic, relevant cu viitoarea noastră
profesie. Lucru care mi-a atras atenția în timpul proiectului a fost că deși noi eram destul de
diferiți ca și caractere, am reușit să fim implicați și să ne acceptăm așa cum suntem fără să
existe certuri și frustrări pentru modul în care am distribuit sarcinile în echipă, iar acest fapt
17
http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/filosofie/KALMAN_UNGVARI_KINGA_RO.pdf ,
28 mai, 03:30 18 John Dewey, op.cit, p. 104
14
se datora motivului că toți aveam același scop, eram în acceași minte: „să ne iasă o chestie
mișto”. Repet, nu exista nici o altă recompensă înafară de experiența pe care urma s-o avem.
Indiferent dacă au mai apărut neînțelegeri pe parcurs ele s-au rezolvat pentru că scopul nostru
era același. Într-una din zile când lucram cu toții împreună, un coleg de la facultate, ne-a
făcut o vizită. Când a văzut atmosfera și entuziasmul care se formase în acel grup, acesta și-a
manifestat dorința de a intra și el în proiect. S-a discutat cu coordonatorul și în cele din urmă
a fost și el acceptat să lucreze în proiect. În următoarea zi a început să se implice cu același
entuziasm ca și noi.
Vreau ca aici să atrag atenția asupra scopului comun pe care îl aveam ca grup și
dorința colegului nostru de a se implica în proces.
Ținând cont de cele două aspecte precizate - analogia cu atmosfera din familie și
scopul comun care trebuie să existe într-un grup de indivizi- ajung la următoarea concluzie :
Dacă părinții unei familii au scopuri comune stabilite, orientate pe educație și armonie atunci
și copilul este atras de proces si se va socializa în acel spirit. La fel și la facultate, dacă
cadrele didactice au un scop comun, centrat pe dezvoltarea studenților, și nu pe statut/
recompense, îi vor putea atrage pe aceștia în procesul și spiritul care se formează în cadrul
acelei instituții.
Atrăgând studentul în acest spirit de comunitate, în care el este încurajat, se implică
activ, are rezultate, are satisfacții, este apreciat, vede cum se pot materializa activitățiile pe
care le desfășoară, va ajunge să aibă ca și scop tocmai acest proces educațional. De fapt în
asta constă toată frumusețea, în acest proces, în acest „dans”. Uităm să ne bucurăm de acest
proces, pentru că ne focalizăm pe ideea că trebuie să terminăm ce avem de terminat ca să
ajungem la următoarea etapă.
Dewey consideră că adevărata educatie trebuie înțeleasă nu ca un mijloc pentru a-ți
atinge un scop, ci în primul rând ca un scop în sine. Educația nu trebuie privită ca un training,
ci mai degrabă ca o activitate de cooperare în care oamenii împărtășesc scopuri comune.19
19 https://www.youtube.com/watch?v=gsJoEO5Q8xw , 28 mai , ora 17:45
15
2.2.1. O perspectivă proprie asupra climatului organizațional din cadrul unei facultăți
de sociologie
Cred că unul din aspectele principale de care trebuie să ținem cont când vine vorba de
o facultate de sociologie este felul în care interacționează instituția – cadrele didactice,
normele, regulile, artefactele, etc. – cu studenții, respectiv, viitorii sociologi. Cum anume îi
va forma acest cadru organizațional pe acești absolvenți de sociologie ? În opinia mea, unul
din aspectele cele mai importante pe care trebuie să le dobândească un viitor sociolog este
perspectiva extinsă asupra aspectelor sociale care există în lume.
Plecând de la acest punct de vedere, studentul trebuie să fie conștient și să-și
descopere cu adevărat propriul sine dobândit până în acel moment, care sunt acele forțe
sociale ce au asistat la procesul formării lui. Înțelegând aceste aspecte, acesta poate dobândi o
viziune mai obiectivă asupra lumii.
Fac o paranteză și vreau să descriu noțiunea de sine din prespectiva lui Mead. Pentru
Mead, sinele este un produs al societății, este un proces. Copilul nu este născut cu un sine,
acesta se dobândește în timp. Oamenii dobândesc sinele atunci când ajung să fie capabili să
se perceapă ca obiecte.Acest lucru înseamnă că sunt capabili să răspundă și să acționeze
asupra lor ca și cum ar face-o către oricare alt obiect din mediu lor.20
În sine se găsesc eu și mine. Eu este partea incalculabilă, impredictibilă și creativă a
sinelui, iar mine este condiționat convențional. Mead susține că persoanele conformiste sunt
dominate de mine, iar marile personalități dețin o componentă mai mare a eului. Prin eu se
explică schimbările aduse în istorie de personalități, precum Einstein, dar și de indivizii de zi
cu zi. Eul face ca schimbările să fie posibile.21
Închei această paranteză și precizez că felul în care se manifestă această interacțiune
dintre instituție și student poate dezvolta acest eu al lui, acea partea creativă care-i deschide
mintea și dă frâu liber imaginației. În concescință, pot fi găsite soluții care să încurajeze eul
studenților să se manifeste. Rezultă că interacțiunea nu trebuie să aibă o formă autoritară,
coercitivă, opresivă, închisă, formală. Minele se manifestă atunci când încercăm să controlăm
situația. Spun asta pentru că felul în care interacționează porfesorul cu studentul va determină
această manifestare a minelui sau a eului. Ex: Dacă profesorul se va adresa formal, păstrând o
distanță socială mare, încercând să controloeze situația, receptorul /studentul este constrâns să
20 George Ritzer, Jeffrey Stepnisky, Sociological Theory, Editura McGraw Hill Education, International Edition
2014, p. 342 21 Ibidem, p. 343
16
dea un răspuns pe care profesorul îl așteaptă, chair dacă el simte să spună altceva. Dar, având
o abordare deschisă, neformală, prietenoasă, atunci studentul scapa de acele constrângeri și
se poate exprima liber.
În concluzie, climatul organizațional al Facultății de Sociologie ar putea fi unul
deschis, orientat către studenți astfel încât să le fie creat un mediu în care să simtă liberi în a-
și exprima ideile indiferent de natura acestora.
2.2.2. O perspectivă proprie asupra practicii unui obiect de studiu
Până în momentul de față am discutat despre importanța obiectului de studiu
psihologizat, care trebuie dus în experiența imediată și individuală a studentului pentru a
căpăta semnificație și despre importanța implicării active într-o problemă reală pentru ca
studentul să fie motivat și studiul să fie unul autentic. Plecând de la aceste argumente ,vreau
să prezint pe scurt câteva etape prin care ar putea trece o cercetare la disciplina MTCS:
1. Se formează grupuri de studenți care-și aleg un obiectiv de cercetare. Acest obiectiv
este stabilit de grup și poate fi orice curiozitate pe care aceștia o au. El poate fi
orientat pe rezolvarea unei probleme sau poate fi o cercetare creată de la zero, care
implică o curiozitate a grupului. Poate fi orice idee indiferent de cât de absurdă ar fi.
(Ex: ce părere au rromii despre McPuișor-ul de la McDonald’s ? )
2. După ce s-au stabilit obiectivele, studenților li se oferă o prezentare de ansamblu
asupra metodologiei pentru a-și stabili singuri metodele și tehnicile pe care le
consideră potrivite pentru cercetarea lor. „Dacă dispunem de organizarea
echipamentului și a materialelor...putem să dirijăm activitățiile copilului, dându-i
exerciții în anumite direcții, și conducându-l astfel spre țelul care se află logic la
capătul drumurilor parcurse.”22
3. După ce au stabilit ce metodă și ce tehnica să abordeze, aceștia sunt lăsați să-și
conceapă după cum cred ei structura planului, instrumentele de colectare a datelor și
alte proceduri necesare. În această etapă studenții pot fi motivați să se implice singuri
22 John Dewey, op.cit, p. 105
17
în a studia materialul pedagogic pentru a cunoaște mai bine acele aspecte care îi vor
duce către conturarea și materializarea ideii lor. „Să luăm exemplul unui copil care
vrea să confecționeze o cutie. Dacă îi încetează imaginația sau dorința, desigur că nu
va ajunge la disciplină. Dar când încearcă să-și realizeze impulsul, se pune problema
de a-și contura ideea, transformând-o într-un plan, alegând tipul potrivit de lemn,
măsurând părțile necesare, dându-le proporțiile corespunzătoare etc.. Aici se include
și pregătirea materialelor, tăirea, geluirea, lustruirea, potrivirea muchiilor și a
colțurilor. Cunoașterea uneltelor și a proceselor este inevitabilă. ”23
4. Peste ceva timp aceștia vor prezenta felul în care decurge cercetarea lor, ce date au
colectat până în prezent și vor dezbate experiențele întâlnite pe teren. Aici este
momentul în care profesorul intervine, le corecteză și le sugerează direcția în care
trebuie să meargă pentru ca cercetarea lor să fie eligibilă. Profesorul le mai poate
sugera diverse modalități prin care pote fi abordată cercetarea, iar aceștia vor avea o
viziune mai clară, înțelegând obiectele de studiu prezentate prin prisma experienței
imediate pe care o au.
5. Urmează ca profesorul să-i asiste pe studenți pe tot parcursul proiectului până la
finalizarea acestuia.
Produsul / rezultatul obținut în urma cercetării este creația acestor studenți, este ceva
cu care ei au pornit de la zero și au ajuns la o formă palpabilă în urma unui efort colectiv.
Nimic nu poate fi mai minunat decât momentul în care după atâta efort observi ce ai realizat.
Vezi că acel gând, acea curiozitate pe care ai avut-o în faza incipientă a proiectului, s-a
materializat
23 John Dewey, op.cit.,p.106
18
CAPITOLUL III: PERSPECTIVE ASUPRA INTERACȚIUNII STUDENT / CADRU
DIDACTIC
3.1.Interacțiunea student / cadru didactic
În acest capitol voi dezbate diverse abordări ale interacțiunii dintre cadru didactic și
student, mai exact cum percep eu că ar trebui să fie acest tip de interacțiune.
În primul rând, trebuie înțeles următorul aspect: importanța rolului social pe care-l
adoptăm este relativă. Perspectiva precum că rolul profesorului este mai important decât cel
al studentului este condiționată de ideea de ierarhie socială care există în cultura noastră. În
viziunea mea nici un rol nu este mai important ca altul. Profesorul nu poate fi profesor fără ca
studenții să-i legitimeze acest rol și nici studenții nu pot fi studenți fără ca profesorul să le
legitimeze rolul de studenți. De aceea, există o interdependență între aceste roluri pentru ca
procesul de a se învăța să existe. Rolurile profesor/student sunt complemetare. Ambele
variabile implicate în interacțiune formează un singur proces. Focalizarea profesorului trebuie
să fie îndreptată mereu către acest proces. Dacă profesorul este pasionat de materia pe care o
predă, atunci prin iubirea față de disciplina predată și față de studenți, va ști să conducă orice
comportament deviant al studentului către acest proces al învățării.
Pun accentul pe importanța iubirii considerând această capacitate a ființei umane ca
fiind cea mai importantă caracteristică în dezvoltarea socio-umană. Erich Fromm, un sociolog
psihanalist german, ne argumentează în cartea sa: „Arta de a iubi„ punând accentul pe patru
elemente de bază care stau la baza oricărei forme de iubire: grija, responsabilitatea, respectul
și cunoașterea. „Facultatea de a iubi ca un act de dăruire depinde de gradul de dezvoltare a
caracterului nostru. Facultatea aceasta presupune realizarea unor orientări predominant
productive; cu o astfel de orientare, omul a depășit dependența de alții, iluzia narcisistă a
omnipotenței, dorința de a-și exploata semenii sau de a acapara sau a căpăta încredere în
forțele sale umane, precum și curajul de a se bizui pe propriile lui puteri în atingerea țelurilor
sale. În măsura în care aceste calități îi lipsesc, omul se teme să dăruiască și deci, să iubească.
[…] Caracterul activ al iubirii devine evident prin faptul că implică întotdeauna câteva
elemente de bază, comune tuturor formelor de iubire. Acestea sunt grija, responsabilitatea,
respectul și cunoașterea.”24
24 Erich Fromm, Arta de a iubi, Editura Anima, București, 1995, p. 29
19
3.2.Împrumuturile culturale în interacțiunea student / cadru didactic
Deși se află într-un cadru comun, atât profesorii, cât și elevii pot proveni din medii
culturale diferite. Pentru a exemplifica acest aspect ne putem gândi că studentul nu este
familiarizat cu elementele de limbaj academic, iar profesorii nu sunt familiarizați cu
elementele de limbaj pe care studenții le folosesc, iar pentru a familiariza viitorii sociologi cu
terminologiile aferente obiectului de studiu, putem recurge la difuziunea acestor elemente.
Fac o mică paranteză și precizez că „Difuziunea este procesul prin care elementele culturale
sunt împrumutate din altă cultură și sunt incorporate în cultura grupului care le adoptă”.25
Acest fenomen poate fi direct, indirect și impus (fenomenul de aculturație)
În continuare, susțin ideea că schimbul cultural dintre instituția de învățământ și
student se întâmplă prin modul direct de difuziune. Acest împrumut direct depinde atât de
distanța spațială, cât și de cea culturală. De aceea contează atât felul în care se prezintă
instituția ca și cultură organizațională, dar și identitatea culturală a cadrelor didactice în
comparație cu identitatea culturală a studenților. Dacă vor exista distanțe culturale foarte mari
între cele două elemente pot apărea conflicte în ambele tabăre. Consider că putem depăşi
bariere în comunicare dacă reducem din această distanță culturală. O înțelegere asupra
faptului că, culturile sunt relative va duce către o creștere a toleranței. După cum spunea dl
Silvliu Coposescu la curs: „Relativisumul cultural promovează ideea cunoașterii specificității
fiecărui sistem care odată înțeles, permite colaborarea și schimbul cultural.”
CAPITOLUL IV: STUDIU EXPLORATIV ASUPRA UNUI COLECTIV DE
STUDENȚI
4.1.Obiectivele studiului
În capitolul de față am urmărit să explorez ideea lui John Dewey conform căreia
obiectul de studiu este mai bine înțeles de către elev când informațiile primite sunt raportate
la experiențele de viață ale acestuia sau când sunt psihologizate, în sensul că sunt transpuse și
traduse în experiența imediată și individuală în care-și au originea și semnificația.
25 Silviu Coposescu, Antropologie Culturală, Editura Universității Transilvania Brașov, 2006, p. 101
20
Cercetarea explorativă este o cercetare complementară cercetării propriu-zie prin care
urmărim să adunăm stocuri de cunoaștere în vederea precizării obiectivelor și ipotezelor
cercetării propriu-zise. Acest stadiu explorativ nu este destinat în niciun fel să confirme sau
să infirme adevărul vreunei susțineri.26
Studiul a fost realizat pe colectivul de studenți ai promoției 2012 -2015 din cadrul
Facultății de Sociologie și Comunicare, ciclulul de licență: Sociologie, utilizând ca și tehnică
de colectare a datelor, interviul indepth. Interviul indepth este potrivit pentru situațiile în care
se urmărește aplicarea de întrebari deschise care implică o informare aprofundată pe un
eșantion mai restrâns, spre deosebire de tehnicile cantitative.27
4.2.Metodologie de cercetare
- Metoda de cercetare: Ancheta socială
- Tehnica: Interviu indepth (interviu în profunzime)
- Procedeu: Interviu auto-administrat online (creat și distribuit prin intermediul
website-ului www.isondaje.ro )
- Instrument de cercetare: Ghid de interiu
4.3.Răspunsurile primite în urma interviului auto-administrat online:
Date demografice:
- Total respondenți 20
- Gen Masculin: 4
- Gen Feminin: 16
26 Gheorghe Onuț, Metode și Tehnici de Cercetare Sociologică -suport de curs, anul II Sociologie,Universitatea
Transilvania Brașov, 2013-2014, p.45 27 http://www.ellipse-marketing.ro/studiu-interviu-aprofundat.html , 10 iunie, ora 12:00
21
1.
2. Completează în tabel o informație pe care ți-o amintești și ai înțeles-o de la curs:
1) Sa mănânci când îți este foame și sa dormi când îți este somn!!! Acesta e
modelul tradițional împărtășit la calitatea vietii
2) Nu imi amintesc acum ,dar in general am primit multe informatii utile
3) Rolul secretarei la birou, in viziunea lui RPeosabeth Moss Kanter.
4) despre identitate
5) Cand facem un test in statistica trebuie sa facem mereu ipoteza nula si ipoteza
alternativa
6) Semnificatia vocatiei.
7) statistica este de baza pentru sociologi
8) Terminologia specifică presupune un cost mai mic de timp în comunicare
eficientizand-o.
9) Imi amintesc cand s-a vorbit la MRU despre cum se desfășoară o activitate intr-
o organizație, documentele necesare etc.
10) Cum se organizeaza și conduce un focus group
11) bystander effect - oamenii nu ii ajuta pe ceilalti atunci cand sunt si altii in jur
(e.g in mijlocul orasului). Probabilitatea de a ajuta este invers proportionala cu
numarul celor care stau si privesc de pe marginea incidentul/omul ranit/etc.
12) Informaiile si sfaturile se dau doar daca se cer
22
13) Cel mai populat oras din lume e Tokyo
14) Costuri tranzactionale
15) Limbajul nonverval si comportamentul in societate
16) Planul de recrutare, selectie si integrare
17) tipurile de recrutare sunt interne si externe , metode sunt 14 ...
18) Ce este Fiolosofia.
19) numarul de chestionare reprezentativ pentru romania este de 1000 + 200-300
20) Elaborarea unui interviu
3. De ce anume crezi că ți-a rămas în memorie acea informație?
1) Ca se așează pe sociologie rurala , tradiție, etc
2) ...
3) Pentru a fost usor de retinut, si interesant
4) pentru ca mi-a placut modul in care mi-a fost prezentata
5) Pentru ca doamna profesoara a repetata de atatea ori si ne punea sa zicem si noi
odata cu ea, pana ne-a intrat in cap.
6) A fost logica predarea acestei informatii iar timpul care a trecut de atunci si
pana acum, foarte scurt.
7) pentru ca un sociolog trebuie sa stie sa lucreze cu baze de date, pentru ca el
cerceteaza
8) Deoarece tind să nu fiu prea succinta in comunicare si tind spre ambiguitate.
9) mi-a ramas in minte pt ca am întâlnit-o si in viata reala si altfel am înțeles
despre ce era vorba
10) Am participat direct
11) Pentru ca descrie si mai ales explica un fenomem des intalnit in viata reala
12) A fost spusa de mai multe ori
13) Pentru ca la vremea aceea toata lumea credea ca ciudad de mexico e cel mai
populat oras. Am castigat multe pariuri cu informatia asta.
14) Mi.a placut cursul
15) Pentru ca ma atrage tot ce inseamna limbaj nonverbal,comportamente si
caracterul oamenilor
23
16) mi-a placut disciplina, dar si profesorul
17) Ca eram sigur ca le stiu dar nu le stiam ..
18) Pentru ca definitia ei este foarte usor de retinut.
19) datorita profesorului
20) Mi s-a parut utila si datorita profesorului
4. Scrie numele cadrului didactic de la care ai înțeles cel mai bine informațiile predate
1) Sandra Codrina
2) Ada dobrescu
3) Stefan Ungurean
4) Scarneci
5) Luisza Messesan
6) Victor Briciu
7) Mesesan Luiza
8) Stefan Ungurean
9) Dl. Ștefan Ungurean
10) Carmen Buzea
11) Doamna Luiza Mesasan Schmitz.
12) Chirita Romulus
13) Ungurean
14) Stefan Ungurean
15) Dna Mesesan Luiza
16) Carmen Buzea
17) Rosculet
18) Horia Moasa
19) Mesesan Luiza
20) Buzea Carmen
24
5.
4.4.Considerații privind datele colectate
Explicațiile respondenților din care putem observa că informațiile le-au înțeles și le-au
rămas în memorie datorită faptului că acestea erau expuse în experiențele lor de viață:
Respondentul 8:
- Gen: Feminin
- Informație memorată și înțeleasă de la curs: „Terminologia specifică presupune un
cost mai mic de timp în comunicare eficientizand-o”
- Motivul pentru care consideră că a înțeles și a memorat acea informație:
„Deoarece tind să nu fiu prea succinta in comunicare si tind spre ambiguitate”
Respondentul 9:
- Gen: Feminin
- Informație memorată și înțeleasă de la curs: „Imi amintesc cand s-a vorbit la MRU
despre cum se desfășoară o activitate intr-o organizație, documentele necesare
etc.”
- Motivul pentru care consideră că a înțeles și a memorat acea informație: „mi-a
ramas in minte pt ca am întâlnit-o si in viata reala si altfel am înțeles despre ce era
vorba”
25
Respondentul 11:
- Gen: Masculin
- Informație memorată și înțeleasă de la curs: „bystander effect - oamenii nu ii ajuta
pe ceilalti atunci cand sunt si altii in jur (e.g in mijlocul orasului). Probabilitatea
de a ajuta este invers proportionala cu numarul celor care stau si privesc de pe
marginea incidentul/omul ranit/etc.”
- Motivul pentru care consideră că a înțeles și a memorat acea informație: „Pentru
ca descrie si mai ales explica un fenomem des intalnit in viata reala”
Respondentul 15:
- Gen: Feminin
- Informație memorată și înțeleasă de la curs: „Limbajul nonverval si
comportamentul in societate.”
- Motivul pentru care consideră că a înțeles și a memorat acea informație: „Pentru
ca ma atrage tot ce inseamna limbaj nonverbal,comportamente si caracterul
oamenilor”
Respondentul 17:
- Gen: Masculin
- Informație memorată și înțeleasă de la curs: „tipurile de recrutare sunt interne si
externe , metode sunt 14 ....”
- Motivul pentru care consideră că a înțeles și a memorat acea informație: „Ca eram
sigur ca le stiu dar nu le stiam ..”
Explicațiile studenților din care putem observa informațiile primite ca fiind
psihologizate:
Respondentul 10:
- Gen: Feminin
26
- Informație memorată și înțeleasă de la curs: „Cum se organizeaza și conduce un
focus group.”
- Motivul pentru care consideră că a înțeles și a memorat acea informație: „Am
participat direct”
Respondentul 13:
- Gen: Feminin
- Informație memorată și înțeleasă de la curs: „Cel mai populat oras din lume e
Tokyo”
- Motivul pentru care consideră că a înțeles și a memorat acea informație: „Pentru
ca la vremea aceea toata lumea credea ca ciudad de mexico e cel mai populat oras.
Am castigat multe pariuri cu informatia asta.
27
CONCLUZII
Consider că modelul educațional, care trebuie să existe în orice instituție de
învățământ, trebuie să fie unul similar cu modelul educațional dintr-o familie. Spiritul întâlnit
într-un model de familie ideală poate fi întâlnit și într-un context academic. Este la latitudinea
cadrelor didactice să formeze acest spirit orientat pe dezvoltare și care să încurajeze libera
manifestare a individului, pentru ca acesta să nu perceapă această instituție ca ceva străin
propriului spirit.
Potențialul fiecărui individ poate fi descoperit și dezvoltat, atunci când abordarea
pedagogică este una corectă iar interesele sunt centrate pe acesta. Aspectele pe care le-am
enumerat în lucrarea de față sunt posibile abordări pedagogice, ce pot încuraja și stimula
studentul să-și dorească să învețe și să se dedice studiului academic pentru a se împlini ca
persoană.
28
BIBLIOGRAFIE
Erich Fromm, Arta de a iubi, Editura Anima, București, 1995
George Ritzer, Jeffrey Stepnisky, Sociological Theory, Editura McGraw Hill Education,
International Edition 2014
Gheorghe Onuț, Metode și Tehnici de Cercetare Sociologică -suport de curs, anul II
Sociologie,Universitatea Transilvania Brașov, 2013-2014
John Dewey, Trei scrieri despre educație: Copilul și curriculum-ul; Școala și societatea;
Experiență și educație, Editura didactică și pedagogică, București, 1977
John Dewey, Democrație și educație. O introducere în filosofia educației, Studiu introductiv,
tabel cronologic, note și comentarii de Nicolae Sacaliș și Viorel Nicolescu, Col. Lucrări
fundamentale, Editura didactică și pedagogică, București, 1972
Silviu Coposescu, Antropologie Culturală, Editura Universității Transilvania Brașov, 2006
Siteu-ri web:
http://dewey.pragmatism.org/ , 5 mai, ora 17:30
http://www.chrismercogliano.com/archive/the-play-in-plato/ , 23 mai, 14:15
http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/filosofie/KALMAN_UNGVARI_KINGA
_RO.pdf , 28 mai, 03:30
https://www.youtube.com/watch?v=gsJoEO5Q8xw , 28 mai , ora 17:45
http://www.ellipse-marketing.ro/studiu-interviu-aprofundat.html , 10 iunie, ora 12:00
http://www.ellipse-marketing.ro/studiu-interviu-aprofundat.html , 10 iunie, ora 12:00