Geografie economică-probleme actuale ale economiei mondiale

8/3/2019 Geografie economică-probleme actuale ale economiei mondiale

http://slidepdf.com/reader/full/geografie-economica-probleme-actuale-ale-economiei-mondiale 1/135

Geografie economică-probleme actuale ale economiei mondiale

Prefaţă

Lucrarea de faţă se adresează îndeosebi studenţilor din anul I, cursuri de zi cât şi celor de la frecvenţăredusă, învaţământ la distanţă, însă poate reprezenta unsuport ştiinţific deosebit pentru toţi geografii. Pe bazaunei documentări complexe se pune accent asupraidentificării repartiţiei spaţiale a unor procese şi structurieconomice care au condus la mutaţii majore pe harta politico-economică a lumii contemporane.

Autorii au realizat un istoric al preocupărilor geografilor şi economiştilor în direcţia abordării spaţialea fenomenelor economice. In a doua parte a capitoluluisunt prezentate metodele şi principiile geografieieconomice precum şi metodele de informare insistând pe rolul reţelelor informaţionale ca mijloc indispensabil în procesul de documentare.

O atenţie deosebită este acordată modalităţilor deierarhizare economică a statelor lumii. Dezvoltareaumană este unul dintre indicatorii prezentaţi complex:

începând cu elementele structurale, metoda de calcul şiterminând cu distribuţia geografică a indicelui dezvoltăriiumane, la nivel regional şi global. Pentru o mai bunăînţelegere Produsul Intern Brut este prezentat încomparaţie cu alţi indicatori de ierarhizare a statelor lumii.

Analiza libertăţii economice este realizată prin prisma factorilor de determinare care sunt detaliaţi într-omanieră aproape exhaustivă. O atenţie deosebită a fost

acordată de autori şi competitivităţii economiceanalizată complex, urmărindu-se elementele decondiţionare şi situaţia existentă la nivelul economiilor abordate de Institutul Internaţional pentru DezvoltareaManagementului din Lausanne.

Transnaţionalitatea activităţilor economice estetratată într-un alt capitolul unde sunt subliniaţi factorii şietapele procesului de transnaţionalizare, principalelecompanii transnaţionale precum şi rolul acestora în

7




dezvoltarea exporturilor de mărfuri şi de capitaluri şi aapariţiei unor disparităţi economice regionale

Integrarea economică, ca un proces dinamic al lumiicontemporane, este abordată subliniindu-se principiile şietapele acestui fenomen, insistându-se pe evoluţia celeimai puternice regiuni de integrare economică, respectiv Uniunea Europeană.

O atenţie aparte este acordată sistemelor detransport, domeniu dinamic puternic influenţat deevoluţia de ansamblu a economiei mondiale. Sunt prezentate rutele de transport în distribuţia lor spaţială, principalele aeroporturi ale lumii, clasificareaaeroporturilor precum şi influenţa evenimentelor din 11

septembrie din SUA asupra acestui domeniu. Autorii au considerat necesară prezenţa unui mic

glosar care aduce elementele necesare pentruînţelegerea unor noţiuni specifice geografiei economice,dar şi a unora impuse de dinamica procesului deglobalizare economică.

Prin problemele actuale prezentate şi prinmetodologia de abordare, lucrarea se constituie într-unmaterial didactic şi ştiinţific deosebit de util studenţilor

geografi, dar şi profesorilor din învăţământul preuniversitar.

Prof. univ. dr. Cristian BRAGHIN Ă

8




CAPITOLUL IGEOGRAFIE ECONOMICĂ-DEFINIRE , OBIECT

DE STUDIU, METODE DE ANALIZĂ ŞIINFORMARE

1.1. Obiectul geografiei economice

Geografia studiază o problematică foarte complexă

cu preocupări atât în analiza mediului natural – Geografiafizică - cât şi în ceea ce priveşte grupurile de oameni şiactivităţile desfăşurate de aceştia – Geografia umană.Această componentă cuprinde toate acele domenii şiobiecte de studiu din cadrul Geografiei care nu suntdirect preocupate de mediul natural, analizând diferiteleregiuni ale lumii în care se găsesc oameni, cum seintercondiţionează ei cu spaţiul în care trăiesc, care sunttrăsăturile peisajelor în care îşi desfăşoară activitatea şicum transformă aceştia mediul natural pe care îl ocupă.

Geografia economică este o componentă aGeografiei umane care studiază răspândirea spaţială acomunităţilor umane şi relaţiile dintre acestea şi mediulnatural. Ea include şi elemente din alte ştiinţe:sociologie, demografie, economie, dar impune o viziuneglobală ce trebuie analizată în fiecare loc şi moment înfuncţie de jocul de forţe care se opun între ordineagenezei şi alte forme de ordine şi are menirea de asesiza toate elementele revoluţionare nu numai pe plan

cultural, social, politic, dar şi în plan tehnologic.

9




Geografia umană păstrează grija pentru comparaţie şiexplicaţie, în scopul găsirii cauzelor, modalităţilor şiefectelor acţiunilor umane.

Scopul geografiei umane este acela de a determinaextensiunea spaţiului uman, popularea acestuia,peisajele determinate de habitat, de activităţileproductive şi de modurile de viaţă.

Geografia economică studiază spaţiul unde se produc bunurile şi serviciile, fluxurile pe care le producacestea, ca şi factorii de producţie, condiţiile şi resursele punerii lor în valoare.

Conturarea unui obiect al geografiei economice s-afăcut datorită contribuţiei economiştilor, într-o primă

etapă, şi geografilor, îndeosebi după 1850.Înainte de 1850 interesul geografiei pentru

aspectele teritoriale ale economiei era redus, în timp ceanaliza fenomenelor economice în repartiţia lorteritorială, la economişti, ocupa un rol deosebit deimportant. Se remarcă aici interesul pentru a explicabogăţia statelor, dezvoltarea activităţilor materiale prinprisma principiilor care le favorizează. Se disting, înaceastă perioadă, trei puncte de vedere (curente): al

mercantiliştilor, al fiziocraţilor şi cel al clasicilor.Mercantilismul este un sistem teoretic caracteristic

secolelor XV-XVIII care consideră că statul este cel caretrebuie să regleze viaţa economică pentru a urmăriinteresele naţionale apelând la protecţionism şideţinerea monopolurilor. Statul este cel care trebuie săfavorizeze un excedent comercial prin intermediul căruiasă permită intrarea în ţară a metalelor preţioase.

Mercantiliştii identificau bogăţia cu banii şi

considerau comerţul exterior principala sursă pentrusporire a avuţiei. Considerau că profitul se obţine din avinde mai scump un produs. În realitate prin procesul decirculaţie a mărfurilor nu se creează plusvaloare ci doarse repartizează plusvaloarea iniţială obţinută prinproducerea bunurilor.

Apariţia acestui curent a fost determinată de uncomplex de factori care au generat dezvoltareacomerţului: marile descoperiri geografice şi progresele

spectaculoase în domeniul transporturilor. Acţiunea

10




diferenţiată a acestor factori a determinat conturarea atrei arii geografice: centrală, mediană şi periferică(Wallerstein, 1974).

În aplicarea politicii economice mercantiliste auexistat patru: etape: mercantilismul timpuriu,mercantilism bazat pe industrie, mercantilismmonetarist, mercantilismul dezvoltat (bazat pe comerţ).

Fiziocraţia sau “guvernarea naturii” este un curentpromovat de şcoala franceză începând cu 1758, când F.Quesnay a publicat Analiza Tabloului economic în care aprezentat, sub forma unei scheme doctrina fiziocratăcare analizează posibilitatea reproducerii şi repartiţieiprodusului social total în condiţiile capitalismului. Tabloul

reprezintă reprezintă repartiţia avuţiei societăţii francezepe care autorul o împărţea în trei categorii: producători,proprietari şi industriaşi şi comercianţi. Fiziocraţiiconsiderau că fenomenele economice se desfăşoarăpotrivit unor legi naturale, deci independent de voinţaoamenilor şi a statului şi că unicul izvor al avuţiei esteproducţia agricolă, singura clasă productivă fiindarendaşii şi muncitorii salariaţi care lucrează înagricultură.

Perioada liberalismului economic clasic. Teoriileliberalismului clasic au fost elaborate de reprezentanţiişcolii engleze la sfârşitul sec. al XVIII şi începutul sec. alXIX-lea. Ei studiază producţia, circulaţia şi repartiţiabogăţiilor materiale, axându-se pe rolul motor alinteresului individului, pe existenţa unei ordini naturale şipe funcţia reglatoare a pieţei şi a liberei concurenţe.

Liberalismul economic este o noţiune care sediferenţiază atât de etatism (controlul total al statului)

cât şi de anarhie şi presupune intervenţia statului întreanumite limite, care sunt stabilite prin negociere depărţile implicate în actul economic.

Principalele caracteristici ale liberalismului clasicsunt:

concentrarea atenţiei pe producţie şi doar în plansecundar pe circulaţie;

identificarea cauzelor care au condus la îmbogăţirea naţiunilor prin abstractuzare;

11




ordonarea societăţii şi economiei după leginaturale.

Economia se caracterizează, în această perioadă

printr-o analiză diversificată a aspectelor spaţiale (Fig.1),acordând o atenţie deosebită elementelor sociale,culturale, istorice, economice şi geografice (Lamartiere,Staszak, 2000).

Cel mai important reprezentant al liberalismuluieconomic clasic este A. Smith (1723-1790) care seremarcă prin câteva teorii, care au în vedere şi

dimensiunea spaţială a fenomenelor economice. Teoria diviziunii muncii, a comerţului între state şi a

avantajului absolut are ca idee centrală specializareadintre state în funcţie de favorabilităţile naturale şiartificiale conduce la accentuarea avantajelor reciproce.

Această inegalitate a avantajelor creşte pe măsurăce se accentuează diferenţele de nivel, structură şirentabilitate.

David Ricardo (1772-1823) pune bazele unei noi

teorii–avantajul comparativ relativ–care analizează rolulcomerţului exterior ca factor de dezvoltare şi progres alţărilor partenere în schimburi. Potrivit acestei teoriifiecare ţară trebuie să se specializeze în producţia şiexportul acelor bunuri pe care le produce cu costurirelativ mai scăzute invers, fiecare ţară va căuta săimporte acele bunuri pe care le produce la costuri maimari. Pe această bază schimburile economiceinternaţionale pot fi reciproc avantajoase pentru toţi

partenerii. Astfel apare liberul schimb, deplina libertate

12

Fig. 1. Interferenţa dintre componentele analizei economice

Explicarea bogăţiei statului, dezvoltarea activităţilor materiale

Sursa: Lamartiere, Staszak (2000), Principes de géographie économique,

Breal, Paris, pag.22.

Structura socială Cultură

ISTORIE

Geografie Economie




de concurenţă între ţări, indiferent de potenţialul loreconomic. Acest principiu a reflectat mai mult economiiledin sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX –lea.

La sfârşitul sec. al XVIII-lea apar primele lucrăriveritabile de Geografie economică ca urmare adezvoltării statisticii. Aceste studii analizează datelestatistice ce privesc populaţia, activităţile economice. Sepoate vorbi de un asemenea interes pentru Geografiaeconomică la C. Ritter (1779-1859) care depăşeşteviziunea statistică tradiţională, opera sa fiind centrată peinfluenţa condiţiilor naturale asupra evoluţiilor istorice.

Ratzel F. este un urmaş al lui Ritter fiind la origineaconceptelor de oicumenă şi de spaţiu vital precum şi la

originea orientărilor de cercetare a raporturilor dintrepământ, societate şi stat. Teoriile sale sunt preluate apoide suedezul Rudolf Kjellen.

Între 1850 şi 1870 are loc o diminuare a interesuluipentru spaţiu la economişti şi o dezvoltare progresivă aGeografiei economice.

Începutul perioadei este marcat de teoriamarginalistă sau neoclasică (Lamartiere, Staszak, 2000,pag. 23).

Teoria marginalistă a fost emisă de şcoala austriacă.Potrivit acestei teorii, valoarea este o categoriesubiectivă, rezultată din aprecierile “subiecteloreconomice” izolate. Reprezentanţii acestei teorii susţincă valoarea mărfii nu este creată în procesul producţiei ciia naştere în procesul schimbului pe baza aprecierilorparticipanţilor la actul vânzare-cumpărare. Acesteaprecieri depind de raportul dintre intensitatea nevoilorindividuale ce trebuie satisfăcute şi volumul de bunuri.

Cu cât nevoia este mai mare, cu atât utilitatea este maimare.După cum se poate observa dispare treptat interesul

pentru analiza spaţială, în favoarea raţionalului).Excepţie fac studiile lui Alfred Marshall care insistăasupra factorilor de localizare ai activităţilor economice.

În prima jumătate a sec. al XX-lea situaţiaeconomică cunoaşte mutaţii profunde. Numeroase ţărirevin la protecţionism, mecanismele capitaliste devin

rigide, apar crizele economice în urma cărora creşte

13




şomajul şi se amplifică supraproducţia. Apar, în acestecondiţii, alte modele economice (de ex. planificareasovietică în 1928) pe fondul neîncrederii în mecanismelespontane ale pieţei.

În intervalul analizat se remarcă două momente înconstituirea acestei ştiinţe:

Geografie economică pragmatică (caracteristicăsfârşitului de secol XIX);

Geografie economică teoretică (în prima jumătatea sec. al XX-lea).

În prima etapă se remarcă Şcoala Franceză deGeografie prin fondatorul său Paul Vidale de la Blachecare acordă o atenţie deosebită progresului noilor regiuniindustriale şi urbane. El evidenţiază rolul căilor ferate şimarilor centre industriale în noile forme de structurare aspaţiului. Printre succesorii săi cei mai de seamă, J.Brunhes consacră un capitol important al lucrării saleGeografie umană (1910) geografiei economice.

Se remarcă în această etapă dezvoltarea geografieieconomice în învăţământul secundar şi practic, începândcu 1860. Astfel ia naştere geografia economică, carăspuns la nevoile unui public interesat de transformarea

lumii şi extinderea pieţelor. Devine în anii 1870-1880ramura geografiei cu cel mai mare succes public. Apar înaceşti ani societăţi de geografie colonială, comercialăsau maritimă.

Obiectul Geografiei economice este reprezentat înaceastă etapă de inventarierea resurselor (minerale,energetice, agricole) din diferite ţări, de a descrieutilizarea lor productivă şi de a prezenta fluxurile deschimburi internaţionale corespunzătoare (rute ale

comerţului mondial). Cadrul natural, care determinăactivităţile economice, deţine un rol foarte important.Această geografie economică este foarte empirică, eaprezintă fapte concrete, statistici şi nu utilizeazăfundamentul teoretic. Observaţiile sale cu privire laeconomie sunt mai ales descriptive.

Al doilea moment este marcat de contribuţia luiPierre George care va exercita un ascendent puternicasupra epocii sale. El încearcă să adapteze geografia la

epoca sa considerând că această ştiinţă trebuie să

14




servească mai ales în acţiunile de planificare. El seopreşte asupra problemelor de actualitate cum ar fiindustrializarea, urbanizarea, legătura dintre modul deviaţă şi modul de producţie. Pentru P. George nu existămecanisme naturale care determină o anumită adaptareci doar concepţii guvernamentale care împart lumea însocietăţi capitaliste şi socialiste. El plasează astfel, încentru regimurile economice şi politicilemacroeconomice (legislaţie, infrastructură,protecţionism). Autorul privilegiază producătorul însă nuignoră consumul care îi serveşte să măsoare nivelurilede dezvoltare ale ţărilor (George P, 1956).

Paul Claval în lucrarea Eseu asupra evoluţiei umane-

1964 propune o reorientare a geografiei economice prinapropierea de economie şi abordarea problemelor demicroeconomie. În lucrarea Geografia generală a pieţelor -1963 el analizează dimensiunea spaţială ateoriei pieţelor, acordând un loc important cheltuielilorde transport şi costurilor de informare. Autorul, înlucrarea Regiuni, naţiuni, mari spaţii-1968, se opreşteasupra rolului mecanismelor macroeconomice înstructurarea spaţiului.

Noile orientări ale geografiei economice, fondate peluarea în considerare a comportamentelor raţionale aucăpătat o asemenea importanţă în anii 1950-1970 încâtgeografii le-au considerat o bază pentru reorganizareatotală a Geografiei umane. Geografia economică eracalificată, în Franţa anilor 1968, ca fiind noua geografie.

După 1970 curentul economiei spaţiale laeconomişti îşi pierde din importanţă din cauza roluluisecundar al costurilor de transport.

În această perioadă capătă o importanţă deosebităreintegrarea mediului în teoria economică, idee reluată în zilele noastre indirect prin reflecţiile asupra dezvoltăriidurabile şi căutarea unor soluţii noi în gestiuneamediului.

În economia internaţională s-au realizat dezvoltăriteoretice importante, această ramură fiind printrepuţinele care nu au eliminat dimensiunea spaţială aabordărilor, ea fiind consolidată pe baza teoriei

ricardiene fondată pe heterogenitatea geografică.

15




Această evoluţie conferă o mare putere explicativăpentru progresele realizate în economia internaţională,pentru caracteristicile determinate de schimburileinternaţionale sau localizarea unor activităţi, şidetermină o creştere a interesului pentru noua geografie.

Economistul american Paul Krugman a devenit unuldintre cercetătorii actuali cei mai cunoscuţi pentru că acontribuit la o reorientare fundamentală a teorieicomerţului internaţional, în cursul anilor 1980. El ademonstrat că schimburile internaţionale ar putea existaşi în lipsa unui avantaj comparativ, datoritărandamentelor ridicate realizate de economiile de scară.Această posibilitate justifică intervenţia publică în

politicile industriale şi comerciale private.Începând din 1990, cercetările lui Paul Krugman s-

au reorientat către Geografia economică, şi mai alescătre problemele localizării. Una din sarcinile economiei,afirmă el, este de a înţelege de ce activităţile economiceapar şi se dezvoltă într-un loc mai degrabă decât în altul.El mai arată că o regiune poate deveni prin efectcumulativ şi, plecând de la un demaraj aproape arbitrar,mai competitivă decât alta, datorită randamentelor

crescute permise de concentrarea spaţială a activităţilor.Lucrările de geografie economică, realizate de

geografi sunt foarte numeroase, în această perioadă, elefiind consacrate pieţelor internaţionale, localizărilorindustriale, activităţilor de servicii, telecomunicaţiilor,economiilor regionale sau naţionale, meritul lor fiindacela de a depăşi caracterul explicativ, trecându-se laabordări teoretice. Acesta este un salt calitativremarcabil ce plasează Geografia economică în rândul

ştiinţelor indispensabile în abordarea realităţii economicecontemporane. Complexitatea abordărilor creşte,aspectele economice fiind urmărite într-un context mailarg, în legătură cu discursul şi ideologiile grupurilorsociale, percepţia indivizilor asupra proceselor şifenomenelor economice, optimizarea raporturilor întreeconomie, ca dimensiune a dezvoltării economice, şicelelalte elemente ale teritoriului.

1.2. Metode de analiză şi informare

16




Analiza şi interpretarea geografică a fenomeneloreconomice se bazează pe o serie de principii şi metode în vederea cunoaşterii fenomenelor în conexiunea şidinamica lor.

1.2.1. Principiile geografiei economice

Principiul repartiţiei spaţiale defineşte legăturileindisolubile ale fenomenelor economice din teritoriu,deoarece nici un fenomen economic nu poate să fieanalizat în afara lui, şi în afara relaţiilor strânse care sestabilesc între fenomenele economice şi teritoriul în care

se desfăşoară.Principiul cauzalităţii permite studierea

fenomenelor prin prisma cauzelor care determinăcaracteristicile lor.

Principiul integrării geografice presupunestudierea corelaţiilor dintre elementele unui complex,poziţia spaţială şi rolul pe care îl ocupă fiecare element în cadrul acestui complex.

1.2.2. Metodele geografiei economice

Metoda observaţiei presupune observarea directă(pe teren) sau indirectă (pe materiale cartografice) înscopul acumulării unor elemente calitative şi cantitativenecesare investigăriii fenomenelor economico-geografice.

Metoda istorică constă în abordarea fenomeneloreconomico-geografice în evoluţia lor (se au în vedere

factorii care au determinat evoluţia fenomenului), înscopul înţelegerii caracteristicilor lor actuale.Metoda inductiv-deductivă presupune pe de o

parte cunoaşterea relităţii geografice prin studiulsingularului (inducţie), pe de altă parte se pleacă de lageneralizările realizate prin inducţie pentru cunoaştereasingularului.

Metoda matematică este utilizată frecvent încondiţiile în care analiza geografică apelează la un volum

17




de date din ce în ce mai mare, iar nevoia de cuantificarea fenomenelor este stringentă.

Metoda analizei şi sintezei este o metodăcompusă ce are la bază analiza şi sinteza.Metodaanalizei presupune descompunerea obiectelor,fenomenelor şi proceselor studiate în părţile lorcomponente pentru observarea şi cunoaşterea în detaliua caracteristicilor şi funcţiilor pe care le au. Metodasintezei presupune integrarea mentală a părţilorobiectului descompus iniţial prin analiză în părţicomponente, în contextul sistemului din care fac parte.

Metoda modelelor constă în imitarea materialăsau mentală a unui fenomen reconstruindu-se principiile

organizării şi funcţionării acestui sistem.

1.2.3. Informarea statistică şi analizageografică a fenomenelor economice

Informarea statistică presupune culegerea,prelucrarea, sistematizarea datelor din sursele dedocumentare. Se vor alege acele surse care sunt legatedirect sau indirect de fenomenul studiat. De exemplu,

dacă se studiază procesul de privatizare în România sevor utiliza datele legate direct de privatizare, dar şi datedespre investiţiile străine care susţin procesul deprivatizare.

În lucrarea finală datele nu vor apare în formă brută,ci prin reprezentări grafice şi cartografice, menţionându-se obligatoriu sursa datelor şi anul la care se referă.

Analiza datelor statistice permite identificareaaspectelor calitative şi cantitative ale fenomenelor

economico-geografice pe baza principiilor şi metodeloramintite mai sus, conducând la conturarea legilorobiective de dezvoltare a fenomenelor economico-geografice, a legăturilor reciproce dintre acestea, adiferenţierii lor calitative şi cantitative în spaţiu, aevoluţiei şi perspectivei lor.

Abordarea problemelor de geografie economicămondială se face în două moduri: problematic şi regional.

Abordarea problematică presupune studierea

geografică a unui fenomen în dimensiunea sa globală, în

18




timp ce abordarea regională presupune analizageografică a complexului de fenomene economice dintr-un teritoriu. În acest ultim caz delimitarea teritoriului seface pe baza mai multor criterii: administrative (ţară,zonă de integrare, etc.), istorice (Tirol, RepublicaFederală Germană, Cehoslovacia, etc.), economico-geografice (regiune industrială, nucleu neoindustrial,etc.), fizico-geografice (Bazinul Parizian, Valea Rhinului,etc.).

În abordarea fenomenelor de geografie economicămondială, analiza trebuie să insiste asupracaracteristicilor fenomenelor în relaţie cu teritoriul încare se desfăşoară. Trebuie precizat momentul apariţiei

şi dezvoltării fenomenelor respective, structura lor,dinamica, intensitatea şi complexitatea legăturiloreconomice generate de acestea, formele specifice alelocalizării, diferenţierile în profil teritorial.

Un rol deosebit de important, atât din punct devedre teoretic cât şi aplicativ, îl are stabilirea tipurilor delocalizare în domeniul industriei, a tipurilor de producţieagricolă, implicaţiile procesului de privatizare,consecinţele globalizării economice în profil teritorial,

caracteristicile procesului de integrare economică,dinamica fluxurilor de investiţii străine etc.

În studiile de geografie economică mondialăcercetătorul nu trebuie să se oprească doar asupraprezentării lor cantitative, ci trebuie să surprindăfenomenele pe care le generează de asemenea înrepartiţia lor teritorială.

Efectuarea analizei şi sintezei trebuie să plece de laobiectul geografiei economice, întregul economico-

spaţial, care indiferent din ce unghi este analizat,necesită o analiză multilaterală, sistematică şi integrată.Din studiul realizat trebuie să se reţină factorii directori în jurul cărora se polarizează toate celelalte fenomenestudiate.

1.2.4. Informarea cartografică

19




Analiza fenomenelor reprezentate pe hartă permiteobţinerea imaginii raporturilor spaţiale, privirea sinteticăa corelaţiei fenomenelor economico-geografice. Hărţileajută la analiza repartiţiei fenomenelor economico-geografice privite în dinamica lor, precum şi ladescifrarea raporturilor care se stabilesc între fenomeneeconomice şi spaţiul în care se manifestă.

1.2.5. Informarea electronică

Tehnicile moderne (Internetul) pot fi utilizate pescară largă pentru documentare, în realizarea studiilorde geografie economică mondială, datorită unor avantaje

categorice:• volum impresionant de informaţie;• accesul rapid la sursele de documentare.

Beneficierea de aceste avantaje este condiţiontă de:• cunoaşterea tehnicilor de utilizare a Internetului;

• cunoaşterea modalităţilor moderne de înregistrare şiprelucrare a informaţiei (stocarea informaţiei,printare, realizarea de materiale grafice şicartografice pe calculator etc.);

• o pregătire prealabilă a subiectului ce urmează să fieanalizat ;• realizarea unei bănci informatice cu pagini WEB care

surprind direct sau indirect tema studiată.

Bibliografie selectivă:

Braghină C., Peptenatu D., (2003), Consideraţii privind conceptul de Geografie economică pe planmondial, Comunicări de geografie vol. VII, Ed.Universităţii din Bucureşti.

Carbon L.B., (1971), Essai sur l’histoire de la pensée et des doctrines economiques, EdituraMontchretien;

Claval P., (1976), Élements de géographieéconomique, Paris.

Dumitrescu S., Bal Ana, (1999), Economiemondială, Editura Economică, Bucureşti.

20




Engels F. (1966), Dialectica naturii, Editura Politică,Bucureşti;

Galbraith J.K., (1982), Ştiinţa economică şiinteresul public, Editura Politică, Bucureşti;

Généreux J., (1992), Introduction á l’économie,Paris;

Gide Ch., Rist Ch., (1926), Istoria doctrinelor economice, de la fiziocraţi până azi, Editura CaseiŞcolilor, Bucureşti;

Ivanciu Nicolae-Văleanu (1992), Istoria gândiriieconomice, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Keynes J.M., (1970), Teoria generală a folosiriimâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor , Ed.Ştiinţifică,

Bucureşti;Lamartiere Geneau Isabelle, Staszak J F.,

(2000), Principes de géographie économique, Breal,Paris.

Malthus Th. R., (1846), Principles of PoliticalEconomy , Guillaumin, Paris;

Peptenatu D., Drăghici C., Cepoiu Loreta(2006), Geografie economică mondială, EdituraUniversitară, Bucureşti;

Quesnay Fr., (1958), Analyse du Tableaueconomique, Paris;

Simonde de Sismondi, (1827), Noveaux principesd’economie politique, ou de la richesse dans sesrapports avec la population, Editura Delaunay, Paris;

Smith A., (1965), Avuţia naţiunilor , EdituraAcademiei, Bucureşti;

Wallerstein E., (1974), The modern world system,Mc Millan, Londra;

Walras L., (1953), Eléments d’économie politique pure, Paris.

21




CAPITOLUL IIGLOBALIZAREA ECONOMICĂ

II.1. Globalizarea economică-consideraţiigenerale

Procesul de globalizare este caracteristic ultimelor

decenii ale secolului al XX-lea şi s-a dezvoltat datorităaccentuării complexului de relaţii economice, sociale,culturale şi politice dintre state pe baza principiilorneoliberalismului, sintetic acest proces poate ficonsiderat ca fiind tendinţa universală de raportarea la oscară unică de valori.

Curentul neoliberalist a militat întotdeauna pentrueliminarea protecţionismului în relaţiile internaţionale şimai ales în cele comerciale. Autori ca Lubbers Ruud şi

Koorevaar Iolanda consideră neoliberalismul principalacauză a globalizării.La autorii care au analizat acest proces se disting

două direcţii de abordare a istoriei globalizării. În primulrând se remarcă autorii care consideră că se poate vorbide globalizare încă de la începutul istoriei, însă efecteles-au simţit în ultimele decenii cu o intensitate mai mare.Argumentul principal folosit era răspândireacreştinismului. Alţi autori consideră globalizarea unfenomen contemporan caracteristic dezvoltării relaţiilorcapitaliste.

După M. Camdessus globalizarea este evidenţiată înprezent de următoarele elemente:

•Marile întreprinderi se mondializează treptat şi sestructurează în reţele sub efectul progreselortehnologice, cercetărilor de optimizare a gestiunii şiproductivităţii, şi noilor relaţii financiare;

22




•Globalizarea se produce în prezent în timp realdatorită eliminării controlului la efectuarea schimburilorcomerciale şi uşurarea accesului la alte culturi;

•

Posibilităţile de transmitere universale şiinstantanee a noutăţilor (de exemplu costul uneiconvorbiri telefonice între New York şi Londra a scăzut dela 245$, în 1930, la sub 3,5% din această valoare în1990);

•Conştientizarea că anumite probleme ale deveniriiumane sunt transnaţionale şi nu pot fi acceptate pescara stat-naţiune.

Economia mondială reprezintă un ansamblu alschimburilor reciproc de activităţi (producţia materială,circulaţia bunurilor, serviciilor, capitalurilor, cercetareaştiinţifică etc). Se poate spune că este un sistem deinterdependenţe în care celulele de bază sunt, încă,economiile naţionale, a căror influenţă asupra economieimondiale este în funcţie de nivelul lor de dezvoltare. Îndiferite zone geografice, evoluţia economică estediferită, fazele de expansiune alternând cu cele derecesiune, dar rezultanta globală este de creştere aprodusului mondial brut. Economia mondială este unsistem eterogen, pentru că statele diferă ca mărime,potenţial demografic şi economic, dar se mai menţindiferenţe şi în privinţa sistemului economic.

În prezent, se poate spune că cele mai importanteelemente ale evoluţiei economiei mondiale suntsocietăţile transnaţionale, definite ca acele firme care şi-au extins activitatea economico-financiară dincolo degraniţele ţării de origine. Ele reprezintă un ansamblu lascară globală, alcătuit dintr-o societate principală - firma

mamă - şi un număr de filiale, dependente de aceasta,implantate într-un număr mai mare sau mai mic de ţări.Iniţial, s-au afirmat în ţările dezvoltate cu economie depiaţă, ajungând, în unele cazuri, să aibă o forţăeconomică mai mare decât a unui stat – naţiune.Strategia generală a societăţilor transnaţionale vizeazăabandonarea economiilor bazate pe consumuri mari dematerii prime, de energie şi trecerea la o economiebazată pe informaţie şi tehnologie de vârf, fiind

interesate în special de sectorul bancar, cel de asigurări,

23




de servicii, sectoare în care deţin aproape 60% din activela nivel global.

Un efect al transnaţionalizării este procesul dedelocalizare, adică transferul unei producţii interne înalte state, cu un nivel economic mai scăzut, datorităunor interese ca: prelungirea ciclului de viaţă aprodusului, minimizarea costurilor de fabricaţie, ocolireaunor bariere vamale, extinderea concurenţei. În general,delocalizarea vizează produse standardizate şi s-adezvoltat mai întâi pe axa Nord – Nord, pentru ca apoi săincludă şi ţările în curs de dezvoltare. Acest procesimplică noi forme de organizare internaţională aproducţiei, apariţia unor filiale comune, încheierea unor

acorduri de licenţe, începerea producţiei desubansamble. Se observă că profiturile obţinute în urmadelocalizării sunt utilizate pentru modernizareatehnologiilor în ţara în care îşi are sediul firma-mamă,adică asistăm la un proces invers, cel de relocalizare.

Reorganizarea economiei mondiale estedeterminată în mod hotărâtor de trei elemente esenţiale:globalizarea consumatorilor şi a corporaţiilor, formareastatelor-regiuni ca reacţie la statele naţiuni, apariţia şi

ascensiunea blocurilor economice (Keinichi Ohmae, Endof the Nation State, 1995).

Un proces tot mai evident este globalizareaeconomiei. Are loc o întrepătrundere a economiilor,manifestată prin creşterea rolului jucat de investiţiile şicapitalurile străine, de schimburile comerciale înformarea produsului intern brut. Capitalul intern nu mai poate fi factorul principal al creşterii economice.

Globalizarea nu este un proces uniform şi linear ce

include o gamă largă de fenomene, de la activităţieconomice la internaţionalizarea culturii, educaţiei,tehnologiei. M. Waters (Waters M., (1996) , Globalization,Routhlege, London) spune că globalizarea reprezintăreducerea constrângerilor geografice asupraaranjamentelor sociale. Mergând pe schema conceptualăpropusă de acesta se poate vorbi despre otridimensionare a globalizării: pe plan economic, politic,cultural. Autorul operaţionalizează pentru fiecare

concept (globalizare economică, politică, culturală) şi

24




apoi propune o comparaţie între ideal-tip şi starea defapt.

Procesul de globalizare cuprinde trei dimensiuni:globalizarea economică, politică şi socială. Astfel, în ceeace priveşte globalizarea economică Waters consideră cădimensiunile acesteia sunt: comerţul, producţia,investiţiile, ideologia organizaţională (impunerea unuianumit mod de a face producţie), piaţa financiară şi piaţamuncii. Dintre acestea piaţa financiară şi comerţulreprezintă acele elemente în care globalizarea esterealizată aproape în întregime. În sens mai restrâns,globalizarea se referă la liberalizarea comerţului,investiţiilor şi fluxurilor de capitaluri dintre ţări, precum şi

la integrarea mijloacelor de producţie din diferite ţări subproprietatea societăţilor transnaţionale şi la integrareapieţelor de produse şi financiare

Din punct de vedere economic globalizareasemnifică integrarea sistemelor economice naţionalesistemului economiei mondiale, deci într-un sistem unic.Această integrare presupune schimbări de mentalitate lanivelul entităţilor statale, dar şi la nivelul fiecărui agenteconomic în parte. Motivaţiile de natură naţională încep

să îşi piardă teren în condiţiile în care componentelesistemului economic mondial nu mai reprezintă decât înmică măsură interesele naţionalului. Astfel în numeroasestate în care societăţile transnaţionale produc o mareparte din produsul intern brut, acestea capătă o puterede negociere pe plan internaţional care devanseazăreprezentanţii puterilor naţionale. In aceste condiţiiexistă riscul ca cele două grupări să intre în conflict şi sădea o altă direcţie şi formă procesului.

Statele care urmează direcţia impusă de societăţiletransnaţionale trebuie să-şi adapteze politica economicăşi legislativă în funcţie de interesele acestora, pentru anu genera probleme sociale, ţinând cont de faptul căaceste firme gigant contribuie tot mai mult la creareavalorii adăugate în cadrul economiei naţionale, şi, deasemenea, la crearea de locuri de muncă.

Există două forţe care acţionează asupraglobalizării: răspândirea reţelelor informaţionale, care

urmăresc traseul infrastructurii urbane, creând oraşe

25




informaţionale globalizate, şi cooperarea naţiunilor lacrearea unei reţele economice globale, care necesităpolitici financiare şi comerciale liberalizate. Globalizareaeconomică reprezintă o transformare majoră înorganizarea teritorială, spaţială, a activităţii economice şia puterii politico-economice.

Primul val al globalizării a fost determinat de ocombinaţie între scăderea costurilor de transport(motorul cu aburi) şi eliminarea obstacolelor legate detarifele vamale ceea ce a făcut posibilă folosirea unorregiuni mai extinse. Noile tehnologii (calea ferată) audeschis mari posibilităţi pentru exporturile de produseindustriale. Un prim rezultat a fost acela că bunurile

primare legate de agricultură erau schimbate cu produseindustriale.

Producţia de bunuri primare necesita şi forţă demuncă. Circa 60 milioane persoane au emigrat dinEuropa spre America Nord şi Australia pentru a lucraterenurile disponibile. Migraţiile din zonele populate aleChinei şi Indiei către Thailanda, Birmania, Filipine,Vietnam au însemnat fluxuri aproape egale, astfel căfluxurile totale de forţă de muncă în primul val de

globalizare au implicat circa 10% din populaţia Terrei.Migraţia este considerată un factor mai important decâtschimburile comerciale sau de capital. Apar diferenţieriimportante între state ca urmare a creşterii veniturilor:SUA, Australia, Noua Zeelandă, pe de o parte, dar şi celedin Europa de Vest în care se constată creştereasalariilor datorită emigraţiei.

Perioada 1914 - 1945 poate fi considerată ca oreîntoarcere la naţionalism. Tehnologia a dus în

continuare la scădere costurilor de transport, astfel latransportul pe apă, costurile scad de 3 ori în perioadainterbelică.

Sistemul monetar, foarte eficient la începutulsecolului, este distrus datorită războiului, iar în încercarea de a atrage cererea către pieţele interneţările puternice adoptă măsuri protecţioniste care daurezultatte negative: în SUA între 1929-1933 importurileau scăzut cu 30%, iar exporturile cu 40%. La nivel

internaţional protecţionismul a dus la un declin al

26




comerţului mondial, astfel că la nivelul anului 1950exporturile, ca parte din venitul global, se situau laacelaşi nivel cu cel din 1870. Apare o atitudineantiimigrare: în SUA au intrat numai 6 milioane persoanefaţă de 15 miloane între 1870-1914. Retragereafenomenului de globalizare nu a schimbat însă situaţiamarilor inegalităţI mondiale. Experimentul de globalizareinversă a arătat faptul că acest lucru este posibil dar nuşi atractiv.

Al doilea val de globalizare (1950-1980) a însemnat o reîntoarcere la internaţionalism. Se produceo liberalizare a comerţului cu bunuri datorită activităţiiAcordului General pentru Tarife şi Comerţ. A fost o

liberalizare selectivă atât în privinţa ţărilor care participala acest proces cât şi în privinţa produselor care erauacceptate. Până în 1980 comerţul cu bunuri industrialedintre ţările dezvoltate a fost mult eliberat de barieretarifare, dar pentru ţările în curs de dezvoltare acesteaau fost îndepărtate doar pentru bunurile primare care nuputeau concura cu agricultura din ţările dezvoltate. Acestlucru a dus la apariţia unor mari inegalităţi Nord-Sud.

Se produce o liberalizare a comerţului cu bunuri

datorită activităţii Acordului General pentru Tarife şiComerţ. A fost o liberalizare selectivă atât în privinţaţărilor care participa la acest proces cât şi în privinţaproduselor care erau acceptate. Până în 1980 comerţulcu bunuri industriale dintre ţările dezvoltate a fost multeliberat de bariere tarifare, dar pentru ţările în curs dedezvoltare acestea au fost îndepărtate doar pentrubunurile primare care nu puteau concura cu agriculturadin ţările dezvoltate. Acest lucru a dus la apariţia unor

mari inegalităţi Nord – Sud. Pentru ţările dezvoltate acrescut foarte mult comerţul exterior, aparespecializarea internaţională în cadrul producţiei, ceea cea permis aglomerarea industrială şi o economie descară. Se poate vorbi de apariţia unui nou sistemcomercial: intra-Nord care a avut un efect benefic pentruţările industriale cu venituri mici.

27




Noul val de globalizare (după 1980) este marcatde câteva elemente cu efecte semnificative în evoluţiaeconomiei mondiale:

1) În ultimele decenii se constată tendinţa de„tripolarizare” a schimburilor comercialeinternaţionale, principalii actori fiind Uniunea Europeană,S.U.A. şi Japonia, care însumează jumătate din valoareaschimburilor mondiale.

2) Liberalizarea mai mare a comerţului prin apariţiaOrganizaţiei Mondiale a Comerţului (Acordul de laMarrakech, 1995) care aduce noi reglementări privindcomerţul cu servicii şi drepturile de proprietateintelectuală.

3) Multinaţionalizarea presupune un complex detransformări legate de politicile de liberalizare şidezvoltarea noilor tehnologii. În prezent caracterizeazătoate procesele de schimburi, de bunuri şi serviciiprecum şi transferurile de informaţie. Liberalizarea a fostaplicată în special în sectorul financiar după care auurmat transporturile aeriene şi telecomunicaţiile.Multinaţionalizarea este o fază superioarăinternaţionalizării şi presupune o nouă logică de

producţie în străinătate. Ea implică organizarea şicontrolul activităţilor de producţie şi de comerţ înstrăinătate ale firmelor care sunt ancorate în sistemeleeconomice naţionale. Multinaţionalizarea este rezultatulinterdependenţei între patru componente fundamentale:investiţiile străine directe, exporturi şi importuri,transferuri de capital şi transferuri de tehnologie.

4) Creşterea exportului de servicii datorităliberalizării comerţului, eliminării barierelor faţă de

investiţiile străine şi progresului extraordinar dindomeniul transporturilor şi comunicaţiilor.5) Creşterea mişcărilor de capital. Controlul asupra

fluxurilor externe de capital din ţările dezvoltate a fost înlăturat - în 1997 se atinge un maxim de fluxuri cătreţările în curs de dezvoltare de peste 300 miliarde dolariSUA, dar în 2003 acestea scad la 172 milioane USD. Ţăricu primiri importante în grupa celor în curs dedezvoltare: China (cele mai mari primiri – 61 miliarde

USD în 2004), Brazilia, Chile, Malaezia, Thailanda. Cu

28




toate acestea fluxurile de capital către gruparearespectivă reprezintă doar o parte redusă din piaţa totalăde investiţii ca urmare a neîncrederiii faţă de situaţiaeconomică şi politică internă. ISD implică nu numaifluxuri de capital, ci şi de tehnologie avansată şi acces lapieţele internaţionale.

6) Creşterea migraţiei internaţionale, cauzeleeconomice fiind principalul motiv al deplasărilorinternaţionale şi internaţionale. Diferenţele mari salarialeconduc la creşterea presiunilor migraţiei, circa 120 demilioane de persoane trăiesc în afara ţărilor în care îşi audomiciliul.

În momentul actual se poate aprecia despre

globalizare că este un proces inevitabil, reuşita sa fiindlegată de rezolvarea unor probleme care afecteazăfuncţionarea sistemului mondial:

Stabilirea noului rol pe care îl ocupă statul însistemul mondial, ştiut fiind faptul că funcţionarea sa afost deseori frânată de politicile naţionale protecţioniste.

Evitarea crizelor financiare (crizele financiaredin Asia şi America Latină au perturbat serios economiamondială) prin instituţii financiare credibile.

Sprijinirea statelor aflate în curs de dezvoltarepentru standarde de viaţă ridicate şi pentru consolidareaunor economii stabile şi deschise.

Diminuarea decalajului dintre ţările bogate şicele sărace, principalul argument al adversarilorglobalizării.

TEMĂ SEMINAR/LUCRĂRI PRACTICE

Indicele globalizării

Indicele globalizării realizat de Kearney A.T. (ForeignPolicy) clasifică 62 de ţării (reprezintă 96% din PIB mondial, 84% din

populaţia lumii) în funcţie de 14 variabile grupate în patru categorii:

29




integrarea economică (comerţul, investiţiile străine directe, portofoliulfluxurilor de capital, veniturile din investiţii), contact personal(călătoriile şi turismul internaţional, convorbirile telefoniceinternaţionale, transferuri şi expedieri între persoane), conectivitateatehnologică (utilizatori de internet, gazde de internet şi servere sigure)şi angajamentul politic (membru în organizaţii internaţionale,contribuţii financiare şi personal pentru misiunile Consiliului deSecuritate ONU, tratate internaţionale ratificate, schimbăriguvernamentale).

Tabel nr. Indicele globalizării-2004

A B D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V

1 Ireland 0 1 214 11 3 1 1 1 3 5 4 24

16 7

23 5 9 26 1

2 Singapore 2 2 310 40 1 6 7 2 1 6

48 3

10 9

59

21

44 38 4

3 Switzerland -1 9 1 7 33 18 818 3 2 2 2 19

11 5

13

60

44 10 2

4 Netherlands 1 3

11 8 14 9 2 5 6 6 16

43 4 3 15

12

17

44 8 5

5 Finland 5 715 4 12 28 4 6 12

14 11

39 6 2 8

11

14

30 16 10

6 Canada 118 5 3 20 25

30

12 20 4 20

61 9 9 3 4

23

30 31 7

7UnitedStates 4

56

35 1 28 61

26

39 38

19 33

56 5 1 1 3

25

60 44 11

8 NewZealand 8

35

10 2 3 35

21

47 17 5 23

57 8 6 2

32 1 9 20 16

9 Austria -113 6

13 1 13 3

25 11

11 3

28 14

15 13 9 3 1 4 8

10 Denmark -412 8 6 10 19

19

13 9 7 19

16 10 4 10 8

10

30 9 6

11 Sweden -810

12 9 8 21

23 9 8 9 13

35 1 8 11 4

13 9 14 3

12UnitedKingdom -3

20

13

11 7 46

18

35 5

10 17

41 15

14 6 2

12 9 19 9

13 Australia 826

28 5 13 52

13

16 24

12 30

52 12 5 4

32 4

30 37 21

14CzechRepublic 1 6 4

24 29 5

22 4 25

25 1

17 25

20 25

26

40 9 27 15

15 France -316

19

21 2 47

11

10 16

18 12

34 22

19 19 1 6 9 11 12

16 Portugal -215

17

22 4 31 7

14 13

21 15

18 18

24 23

14 2 9 6 14

17 Norway -423

27

12 21 29 5

29 18

22 24

29 7

13 12

18

18 9 22 13

18 Germany -124

23

16 5 30

14

28 14

13 21

45 13

17 14 4 9 9 13 17

19 Slovenia 611

18

18 23 10

53 8 45

23 10

21 16

22 18

55

22 1 24 25

20 Malaysia -2 814

26 46 2

42

17 15

28 7

12 20

36 35

32

43

30 45 18

21Slovak Republic 6 5

38

31 18 4

36 2 47

30 32

26 30

25 34

37 8 1 54 27

22 Israel -331 7

19 44 23

34

30 26 8 27 5 21

18 17

61

24

61 3 19

23 Croatia -114 9

28 37 11

20

11 31

15 8

10 28

34 22

53

47 1 21 22

24 Spain -419

22

25 16 41

10

15 21

17 18

38 27

27 20

15

19 9 17 20

25 Italy -134

25

23 6 49

29

31 19

16 22

40 23

30 24 4

15 9 12 24

26 Hungary -321

16

29 26 6

33

40 30

29 4

37 29

21 31

23

36 1 34 23

27 Panama 3 445

36 48 7

24 3 7

31 39

47 41

38 26

58

57 1 25 30

28 Greece -252

21

30 15 45 9

58 48

20 14

33 31

26 28

18

20

30 5 26

29 Japan 660

55

15 19 62

35

49 49

38 45

60 11

12 16

21

11 9 50 35

30




30 Botswana 317

33

50 17 15

12

52 4

34 25

19 50

45 60

60

53 9 1 33

31 Poland 142

26

32 32 38

38

34 52

33 9

36 32

23 32

18

31

30 36 32

32SouthKorea -4

44

42

20 41 24

39

51 54

37 38

25 2

33 29

32

28

44 48 28

33 Philippines 21

3

2

2

0

4

7 51 16

3

2

4

4 36

3

9 51 1 48

4

8 46

5

0

4

8 9 47 54

34 Argentina 1633

56

33 9 51

16

45 10

42 41

58 33

28 36 9 7 1 43 50

35 Tunisia 425

31

46 42 17

57

24 34

32 28

15 42

60 44

37

32

30 46 39

36 Taiwan -227

32

17 62 14

15

36 40

24 29

27 17 7 21

62

62

62 55 34

37 Chile -629

50

27 39 36

17

26 23

35 44

54 26

32 30

37

46 9 33 31

38 Uganda -250

29

60 24 55

61

27 50

62 59 3 60

53 60

57

61 9 2 36

39 Romania 138

37

41 30 26

49

32 56

36 31

20 36

40 45

32

44 1 29 40

40 Senegal 243

39

58 22 32

52

37 46

45 46

14 57

56 56

37

27 9 7 42

41SaudiArabia* 0

49

24

43 59 34

28

57 42

26 26 9 40

47 48

55

42

44 53 41

42 Nigeria -5

2

2

5

2

6

1 27 20

4

1

2

0 22

6

0 58

3

1 61

6

1 57

2

1

3

4 9 62 37

43 Ukraine 030

41

52 38 12

27

41 57

51 36

22 53

42 49

48

33

30 23 43

44RussianFederation 2

46

51

45 25 42

45

38 39

48 35

51 49

37 43

15

16

53 42 46

45 Mexico 648

40

39 43 43

55

33 51

27 34

42 45

31 39

28

54 9 60 51

46 Pakistan 655

36

59 34 56

48

46 43

54 62 8 59

55 54

27

30

44 15 52

47 Morocco -1854

30

54 55 27

59

59 41

40 43 6 54

54 50

48

37

53 32 29

48 Thailand 128

48

40 58 8

44

53 37

53 42

32 37

41 42

45

45

53 52 49

49SouthAfrica -11

45

57

35 36 37

43

48 27

43 40

59 39

35 27

37

41 9 28 38

50 Colombia 636

46

44 50 54

25

23 28

47 53

23 47

43 41

37

49

30 35 56

51 Sri Lanka -6

4

1

3

4

5

6 60 22

5

4

4

3 53

4

9 52 7 58

5

0 47

5

1

5

5

4

4 49 45

52 Peru 839

54

37 47 57

31

19 44

46 50

44 34

46 40

45

52 9 59 60

53 Brazil 540

60

34 45 60

46

21 33

52 54

55 35

29 33

31

39

30 57 58

54 Kenya -1057

44

57 31 40

58

62 59

59 56

13 56

52 58

45

26

30 30 44

55 Turkey -853

49

38 52 39

40

56 35

44 37

46 38

39 37

23

38

53 39 47

56 Bangladesh -162

43

62 35 58

60

61 62

61 60

11 62

62 59

28

29

30 41 55

57 China -437

59

49 56 44

47

22 55

56 55

49 46

51 55

54

35

44 58 53

58 Venezuela 351

58

42 54 50

37

42 29

41 48

50 43

44 38

37

50

44 56 61

59 Indonesia 047

61

51 53 33

51

50 32

57 57

53 51

49 51

37

59

30 40 59

60 Egypt -1258

47

53 49 53

50

54 58

50 47

24 52

59 52

15

56

53 18 48

61 India -461

53

55 57 59

56

55 60

58 61

30 55

57 53

28

58

53 51 57

62 Iran 059

62

48 61 48

61

60 61

55 49

62 44

58 60

51

51

53 61 62

A - locul ocupat în 2004B - țaraC - schimbări față de 2003

D - integrare economicăE - contact personalF - conectivitatea tehnologică sau tehnologia

G - angajamentul politicH(D) - comer țul

31




I(D) - portfoliul fluxurilor de capitalJ(D) - investițiiile străine directeK(D) - venituri din investițiiL(E) - convorbirile telefonice internaționaleM(E) - călătoriile și turismul internațional

N(E) - transferuri și expedieri personaleO(F) - utilizatori internetP(F) - găzduire de internetQ(F) - servers sigureR(G) - apartenența la organizații internaționale

S(G) - participări la acorduri de pace ONUT(G) - tratate internaționale ratificateU(G) - transferuri guvernamentaleV - locul ocupat în 2003

Tabel nr. Indicele globalizării-2005

A B C D E F G H I J K L M N O P R S T

1 Singapore 0 1 312

29 1 1 1 4

49

10 12

13

33

10

42

47 1

2 Switzerland 1 9 1 723

17 7 2 6 2

17 15 5

33 9

42

10 3

3UnitedStates 1 58 40 1

41

62

36

18

33

52 6 1 1 1

25

58

38 4

4 Ireland -2 4 214 7 4 5 3 3 9

26 20 8

11 1

31

23 2

5 Denmark 2 8 8 5 620 6 6

16

16

12 3 7

11

13 6 8 7

6 Canada 0 23 7 210

30

12 4

20

57 7 14 2 2

14 6

32 6

7

Netherland

s -2 21 11 3 5

1

1

5

2 8

1

1

4

0 9 2

1

1 5

1

7 6 6 5

8 Australia 4 18 36 327

55 3

14

32

50 3 5 4

33

18

31

37

12

9 Austria -1 15 413 2

15

18

10 2

29

19 7

14

11 3 6 7 8

10 Sweden 0 19 12 9 9

21

16

11 9

39 1 9 9

25 8 6

15

10

11

NewZealand 0 35 15 4

24

41

26 5

23

54 8 8 3

33

22 6

26

11

12

UnitedKingdom 1 25 14 8 4

48

10

12

15

42 4 17 6 5 7 6

20

13

13 Finland -4 31 21

10

14

33

30

19

12

45 5 4

12

11 6

31

18 9

14 Norway 0 39 23

11

18

29

46

17

24

30

24 6

10

25

16 6

29

14

15 Israel 2 20 9 17 40 19 20 7 27 12 16 16 17 48 4 61 4 1716

CzechRepublic -1 5 6

22

35 5

14

31 1

27

14 22

26

11

43

31

11

15

17 Slovenia 3 13 13

20

15

10

28

22 7

22

18 25

20

11

19 6

16

20

18 Germany 3 41 28

16

11

32

45

15

21

48

20 23

15 2

12

31

13

21

19 Malaysia 0 3 19

28

48 2

11

29

10

18

23 39

34

33

45

42

49

19

20 Hungary 3 7 17

27

20 7

13

41 5

34

29 19

27

11

32 1

24

23

21 Panama 3 2 46

32

39 8 2

35

39

32

42 44

21

48

55 1

31

24

22 Croatia -6 14 5

29

32

13

19

21 8 7

27 33

25

33

49 1

22

16

2 France -5 40 18 2 1 5 2 1 1 3 2 21 1 2 5 6 9 1

32




3 1 0 4 6 3 8 2 9 824 Portugal -2 29 20

25 3

34

17

23

17

20

28 18

23 5

11 6 5

22

25 Spain 1 22 31

24

16

45 9

26

18

33

25 29

18 5

21 6

19

26

2

6 Slovakia -1 6 45

2

6

1

9 3

2

9

2

8

3

4

3

7

2

1 28

3

3

1

1

2

8 1

5

4

2

527 Italy 0 50 25

23 8

51

40

13

22

47

15 24

24 5

15 6

12

27

28 Japan 1 62 58

15

13

61

57

42

44

59

13 11

16

33 2 6

46

29

29

SouthKorea -1 32 39

19

33

26

41

25

38

24 2 13

29

33

27

31

58

28

30 Romania 5 11 30

36

28

22 8

37

30

10

32 43

43

11

46 1

36

35

31 Philippines 2 26 10

52

43

14

50

47

51 1

52 47

45

11

47

31

28

33

32 Greece -2 56 22

33

12

49

55

20

14

41

33 26

37 5

20

31 3

30

33 Poland -2 30 32

31

25

23

34

34

19

25

31 35

31

11

38 6

14

31

34 Chile 0 10 53

30

30

31 4

40

40

51

30 32

30

11

39 6

25

34

35 Taiwan 1 12 33

18

62 9

32 9

31

62

11 10

22

62

62

62

55

36

36 Uganda -4 44 24

61

17

52

25

62

58 3

61 56

60

48

61 6 1

32

37 Tunisia 0 27 29

47

42

16

39

33

26

14

45 60

59

33

31

31

41

37

38 Botswana 1 24 42

56

26

18

23

30

25

36

56 46

62

48

57 6 2

39

39 Ukraine -1 17 38

46

46

12

38

44

28

19

47 42

48

48

40

31

30

38

40 Morocco 0 37 16

44

53

28

43

38

41 4

39 52

49

48

37

52

34

40

41 Senegal 0 49 35

55

21

37

54

36

47

11

55 58

53

33

23 6

21

41

42 Mexico 0 36 41

38

37

39

35

27

36

28

36 31

38

11

44 6

60

42

43 Argentina 4 46 56

34

22

53

31

48

45

53

34 27

36

25

24 6

39

47

44

SaudiArabia* 1 43 26

49

56

24

59

24

29

13

50 48

44

48

36

52

53

45

45 Thailand 1 16 49

41

57 6

56

53

42

31

41 38

40

25

56

52

43

46

46 Sri Lanka -3 38 27

58

58

25

48

50

50 5

59 55

47

58

48

42

44

43

47 Russia 5 33 52

42

36

43

22

51

37

44

40 37

46

25

26

42

40

52

48 Nigeria -4 34 50

60

38

40

27

61

59

23

58 61

58

25

41 6

62

44

4

9

South

Africa -1 54 54

3

9

3

1

4

7

5

1

4

5

4

3

5

5

4

8 34

2

8

2

5

3

3 6

2

7

4

850 Peru 3 53 47

40

45

56

37

32

48

35

38 41

39

33

54 6

59

53

51 China 3 28 55

50

47

27

21

56

52

43

49 54

54

33

29

52

57

54

52 Brazil 5 45 61

35

44

60

15

52

56

56

37 30

35

11

42

31

56

57

53 Kenya -4 55 48

54

34

42

60

58

55

21

54 50

56

48

30 6

33

49

54 Colombia -3 51 44

43

54

54

33

39

54

17

43 40

42

48

52

42

35

51

55 Egypt 4 42 43

53

59

35

42

49

46

15

53 59

50

33

51

58

17

59

56 Pakistan -6 60 34

59

55

59

53

54

62 6

60 51

55

48

34

52

42

50

57 Turkey -1 47 57

37

51

38

47

46

35

61

35 36

32

33

50

42

45

56

33




58 Bangladesh 0 61 37

62

49

57

58

57

60 8

62 62

61

58

35

42

52

58

59 Venezuela -4 48 60

45

52

44

44

43

53

58

44 45

41

33

53

42

51

55

60 Indonesia 0 52 59

51

50

36

61

59

57

46

51 49

52

25

60

42

48

60

61 India 0 59 51 57 60 58 49 60 61 26 57 53 51 58 59 52 50 6162 Iran 0 57 62

48

61

46

62

55

49

60

46 57

57

58

58

58

61

62

A - locul ocupat în 2006B - țaraC - schimbări față de 2005D - integrare economicăE - contact personalF - conectivitatea tehnologică sau tehnologiaG - angajamentul politic

H(D) - comer țulI(D) - investiții străine directeJ(E) - convorbirile telefonice internaționaleK(E) - călătoriile și turismul internaționalL(E) - transferuri și expedieri personaleM(F) - utilizatori internet

N(F) - găzduire de internetO(F) - servers sigureP(G) - apartenența la organizații internaționaleQ(G) - participări la acorduri de pace ONUR(G) - tratate internaționale ratificateS(G) - transferuri guvernamentale

T - locul ocupat în 2005

CerinţeHarţiPagini de lucru

II.2. Societăţile transnaţionale

Noţiuni teoretice. Transnaţionalizarea reprezintăun proces prin intermediul căruia marile întreprinderi(firme transnaţionale) îşi controlează activele (uzine,mine sau birouri de vânzări) în două sau mai multe ţări.

Firmele transnaţionale, cunoscute totodata şi subdenumirea de companii multinaţionale, societăţiinternaţionale, mari unităţi interteritoriale sau grupuriplurinaţionale sunt produsul unei vaste mişcari deinternationalizare a capitalului. acestea iau naştere încontextul dezvoltării schimburilor internaţionale,

internationalizării firmelor şi mondializării economiei.

34




Făcându-şi apariţia în anii 1970, într-o perioadăcaracterizată printr-o scădere a economiei ce loveamarile pieţe mondiale, transnaţionalizarea a cunoscutde-a lungul intervalului său de existenţă o creşteresemnificativă. Pentru a răspunde dificultăţilor înregistrate în acei ani, marile întreprinderi au decisiniţierea unui proces de raţionalizare şi de restructurarea activităţilor. În acest fel, în nenumărate cazuri,producţia manufacturieră s-a deplasat dincolo defrontierele ţării, mai ales în zonele în curs de dezvoltare,mai puţin afectate de crize, unde se puteau găsi condiţiide producţie mult mai profitabile: salarii mici, guverneautoritare, reglementări reduse în ceea ce priveşte

drepturile salariatului. Activităţile care cereau un înaltnivel tehnologic şi de pregătire profesională au rămas îninteriorul ţărilor industrializate, în timp ce toate celelalteactivităţi necesitând o forţă de muncă mai puţincalificată au fost „exportate”. Această descentralizareconstituia, deci, o nouă formă de diviziune internaţionalăa muncii care, conform unei logici neo-liberale, trebuia sămulţumească toată lumea.

Astăzi, pentru adepţii acestei metode, impactele

globale asupra noilor economii sunt pozitive. Deexemplu, anumiţi autori sunt de părere că investiţiilestrăine permit dezvoltarea economiilor locale princrearea de noi locuri de muncă, dar şi favorizarea îmbogăţirii locale, ceea ce ar putea conduce la reînnoireaparteneriatelor deja existente. În plus, implantareafirmelor transnaţionale în zone subdezvoltate ar permiteo difuzare crescută a tehnologiei în teritoriu.

Transnaţionalizarea generează în acelaşi timp şi

multe critici. Alţi autori, dimpotrivă, afirmă că noile locuride muncă create graţie firmelor transnaţionale sunt: a)remunerate nesatisfăcător; b) uşor de transportat în altelocaţii în cazul unei scăderi a productivităţii sau a uneiinstabilităţi politice; c) nefavorabile regrupării salariaţilorşi ameliorării condiţiilor lor de viaţă. Aceşti autori insistăasupra importanţei împrumuturilor de capital în sânulinstituţiilor financiare locale.

Pe scurt, cele două categorii de autori (pro şi contra

transnaţionalizării) sunt însă de acord în privinţa ideii că

35




acest proces vizează menţinerea la un statut dedependenţă a ţărilor în curs de dezvoltare.

Transnaţionalizarea poate fi definită ca o etapăintermediară în realizarea unui mare fenomen economic,şi anume acela al mondializării. Imaginea mondializăriieste aceea a unor frontiere deschise fluxurilor de bunuri,servicii şi capital şi a unei interdependenţe economice,presupunând trei etape:

•un fenomen de internaţionalizare prinintensificarea comerţului mondial de produse şi servicii.Internaţionalizarea poate fi analizată atât la nivel macro-economic, cât şi la nivel micro-economic.Internaţionalizarea la nivel macro-economic înseamnă unproces de interdependenţă crescută a economiilor,printr-o extindere impresionantă a schimburilorinternaţionale. La nivel micro-economic se remarcă odezvoltare a relaţiilor între întreprindere şi exterior înceea ce priveşte concepţia, aprovizionarea, producţia,comercializarea sau sursele financiare.

•un fenomen de transnaţionalizare prinintensificarea fluxurilor de capital, traduse prin investiţiistrăine directe. Acestea includ fondurile investite direct

în străinătate de către companiile transnaţionale,veniturile reinvestite ale unei societăţi afiliate şi fondurileluate cu împrumut de la o societate-mamă de către ofilială a acesteia. Pentru a putea fi considerată o firmă cuinvestiţii străine directe, participarea investitorului străintrebuie să fie de cel puţin 10 % din acţiunile întreprinderii. Distingem astfel:

• filiale: întreprinderi în care investitorul non-rezidentdeţine mai mult de 50 %;

•societăţi afiliate: întreprinderi în care investitorulrezident deţine între 10 şi 50 %;

•sucursale: întreprinderi deţinute integral de uninvestitor non-rezident.

Globalizarea economiei mondiale reprezintă „unproces deosebit de dinamic al creşteriiinterdependenţelor dintre state, ca urmare a extinderii şiadâncirii legăturilor transnaţionale în sfere tot mai largi şivariate ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale,

având drept implicaţie faptul că problemele devin mai

36




curând globale decât naţionale, cerând la rândul lor, osoluţie globală” (Dicţionar de Geografie Umană, 1999).

Puterea economică a unor firme transnaţionalepoate depăşi cu mult puterea economică a numeroasestate. Companiile transnaţionale participă ladesăvârşirea fenomenului de mondializare, tradus printr-o politică de impunere pe piaţa mondială şi, în special,de remarcare pe trei dintre cele mai importante pieţe alelumii: Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi Japonia. Aceste puteri deţin cea mai mare parte a marilorcompanii mondiale. Companiile transnaţionale, subpresiunea concurenţei, trebuie, încă din momentulconceperii unui produs nou, să urmărească adoptarea

unei strategii mondiale.În S.U.A., ţara de origine a companiilor

transnaţionale, schimburile produse prin intermediulacestor firme dau naştere unei balanţe comercialeexcedentare.

În Japonia, firmele transnaţionale sunt de douăfeluri. Este vorba, pe de o parte, de renumitele zaïbatsu, întreprinderi grupate în jurul unei familii (sau honsha)care au beneficiat de o susţinere politică la nivel înalt

încă de la apariţia lor, din secolul al XVII-lea (Mitsui,Sumitomo), până la prăbuşirea lor în 1945, odată cu înfrângerea japoneză. Ulterior, ele s-au reconstituit într-oscurtă perioadă de timp, bazându-se pe o structurătricefală: întreprinderi industriale, unităţi de negoţ (sogoshosha) şi întreprinderi financiare, bănci şi companii deasigurări. Termenul zaïkai este adeseori utilizat pentru adefini acele zaïbatsu reconstituite. Creşterea puteriibăncilor începând cu mijlocul anilor 1980 a dus la o

evoluţie a terminologiei, astfel că în zilele noastre sevorbeşte de keiretsu pentru a defini grupurile de întreprinderi care au succedat celor zaïkai. Totodată, în Japonia există transnaţionale recente, precum Sony sauHitachi, organizate clasic şi având la bază structuripiramidale.

Aşa-numitele chaebol sau jaebol ale RepubliciiCoreea de Sud sunt mari întreprinderi industrialo-comerciale de origine familială: Samsung, Hyundai,

37




Daewoo etc., foarte aproape de întreprinderile japonezezaïbatsu.

Caracteristicile celor mai importante firmetransnaţionale de pe glob. În ceea ce priveşteprocesul de transnaţionalizare, trebuie specificat faptulcă la ora actuală acesta se prezintă sub două forme: unala nivelul marilor puteri mondiale şi alta la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare.

Conform clasamentului principalelor firmetransnaţionale de la nivelul anului 2001 (realizat deOMC), pe primul loc se afla vodafone group (mareabritanie), specializată în telecomunicaţii. Acelaşi prim locl-a ocupat şi în anul 2000. Următoarele patru firme

incluse în clasament erau: general electric (s.u.a.) –electronică, bp amoco (Marea Britanie) – petrol, vivendiuniversal (franţa) – sectoare de activitate diversificate şiDEUTCHE TELECOM (Germania) – telecomunicaţii. Lanivel naţional în ceea ce priveşte ponderea şi importanţaacestor firme se remarcau pe primul loc, bineînţeles,S.U.A. Următoarele nouă poziţii erau ocupate de: MareaBritanie împreună cu Olanda, Germania, Japonia, Franţa,Elveţia, Italia, China, Australia şi Spania.

Pe lângă clasamentul celor mai importante firmetransnaţionale la nivel global, mai putem vorbi despre unclasament al acestora (tot pentru anul 2001) la nivelulţărilor în curs de dezvoltare, creatoare şi ele de filiale înafara graniţelor statului. Astfel, în funcţie de putereaeconomică şi numărul de angajaţi ai fiecăreia,menţionăm în ordine descrescătoare următoarelecompanii: HUTCHINSON WHAMPOA (Hong-Kong, China) –activităţi diversificate, SINGTEL (Singapore), CEMEX SA

(Mexic) – produse minerale, L.G. ELECTRONICS (Rep.Coreea de Sud) – material electric şi electronic,PETROLÉOS DE VENEZUELA (Venezuela) – petrol etc.Principalele ţări în curs de dezvoltare care reuşiserăimpunerea pe piaţa mondială erau reprezentate de:Hong-Kong (deşi se alipeşte R.P. Chineze încă din 1997,acest clasament – ca şi altele de altfel – o analizează lastatutul de ţară datorită puterii economice pe care odeţine în Asia de Sud-Est), Coreea de Sud, Singapore,

Africa de Sud, Malaysia şi Venezuela.

38




Producţia internaţională se bazează din ce în ce maimult pe rolul firmelor transnaţionale. Numărulcompaniilor transnaţionale era la nivelul anului 2002 de65 000, firme ce controlau în mod direct 850 000 defiliale străine repartizate pe toată suprafaţa globului şi ceproduceau aproape 10 % din P.I.B.-ul mondial.

În tabelul de mai jos (tabel nr.2) sunt ilustraţiindicatorii de măsurare a ponderii companiilortransnaţionale în realizarea producţiei mondiale (mld. $S.U.A.) în intervalul ultimelor două decenii.

Tabel nr.2. Indicatori de măsurare a ponderiifirmelor transnaţionale în producţia mondială

(mld. $ S.U.A.)Indicatori 198

21990 2002 Variaţii

2002/1982

Fuziuni-achiziţiiinternaţionale

----------

151 370 145% (între1990 şi 2002)

Cifra deafaceri a

filialelor dinstrăinătate

2.737

5.675 17.685

546%

Activelefilialelor dinstrăinătate

2.091

5.899 26.543

1.169%

Efectivelefilialelor dinstrăinătate

19.375

24.262 53.094

174%

P.I.B. 10.805

21.672 32.227

198%

Produsul Brutal filialelordinstrăinătate

594 1.423 3.495 488%

Ponderea înrealizareaP.I.B.-uluimondial

5,5%

6,6% 10,8%

Sursa: Alternatives économiques, les chiffres de

l’économie 2004

39




Într-o perioadă de douăzeci de ani constatăm căvaloarea P.I.B.-ului mondial s-a triplat, în timp ceproducţia filialelor din străinătate ale companiilortransnaţionale s-a multiplicat de şase ori. Filialele dinstrăinătate aveau în 2002 o forţă de muncă deaproape 53 de milioane persoane. Această creştereeste legată în mare parte de fenomenul deconcentrare a întreprinderilor la nivel mondial(fuziunile şi achiziţiile internaţionale au atins nivelulcifric de 370 mld. de dolari în 2002). Expansiuneacompaniilor transnaţionale se pare că urmăreşte odinamică ce poate fi comparată cu evoluţia generală a

producţiei mondiale.Investiţiile directe în străinătate ale

transnaţionalelor au un rol remarcabil în evoluţia marilorzone economice mondiale (tabel nr. 3).

Tabel nr.3. Stocul investiţiilor străine directe înprincipalele zone economice ale lumii (exprimate

în % din valoarea totală a P.I.B)

Zone economice 1982 2002 Variaţii2002/1980

Europa Occidentală 6,2 31,0 400%

Europa Centrală şi

Orientală

---------- 20,8 ----------

Asia Centrală ---------- 45,8 ----------

Asia de Sud-Est 27,9 37,9 36%

Africa de Nord 4,9 20,9 327%

Africa Subsahariană 10,9 37,5 244%

America Latină şi

Centrală

6,4 44,7 598%

Sursa: Alternatives économiques, les chiffres del’économie 2004

La nivel naţional, se remarcă următoarele mutaţii: încazul S.U.A., investiţiile străine directe, în anii 1980,contribuiau la valoarea totală a P.I.B.-ului cu 3,1%, întimp ce în anul 2002, valoarea înregistrată era de 12,9%.

Comparând cei doi ani analizaţi, statisticile arată o

40




creştere fabuloasă, de 316%. Cea mai mare creştere acunoscut-o însă Japonia, creşterea participării investiţiilorstrăine directe la P.I.B. fiind de 400%.

Dezvoltarea firmelor transnaţionale s-a bazat peefectele conjugate ale următorilor factori macro-economici:

• liberalizarea economiei mondiale: termenul deliberalizare se traduce prin deschiderea crescândă apieţelor naţionale şi autorizarea tuturor modalităţilor deinvestiţii străine directe (în 2001, la nivel mondial, erau în vigoare 2.009 de tratate bilaterale de investiţii);

•rapiditatea progresului tehnic: această acceleraredetermină în cazul marilor întreprinderi apariţia unuimediu nesigur; devine vital pentru acestea impunerea petoate pieţele lumii, în scopul unei mai bune repartiţii ariscurilor şi costurilor;

• intensificarea concurenţei: întreprinderile caută omai mare eficacitate a sistemelor lor productive ceea cedetermină investirea pe noi pieţe şi, astfel, reducereacosturilor de producţie.

Trebuie amintit, totodată, că aceşti factori au fostfavorizaţi de-a lungul ultimelor decenii de o relativădiminuare a costurilor de transport internaţional almărfurilor.

Aceste tendinţe macro-economice se traduc lanivelul întreprinderilor printr-o competiţie internaţionalădin ce în ce mai puternică în scopul creării unei reţeleinternaţionale de producţie în jurul companiilortransnaţionale, caracterizată prin:

•repartiţie mondială a lanţului de valori alîntreprinderii: diferitele funcţii ale întreprinderilor sunt

acum repartizate în diferite ţări ale lumii în funcţie deavantajele zonelor respective (fragmentarea lanţului devalori);

•nouă configuraţie geografică: circuitele deaprovizionare se dezvoltă în noi spaţii geografice; are loco specializare a spaţiilor geografice.

La nivelul firmelor transnaţionale, accelerareaprocesului de mondializare înseamnă constituirea unorreţele mondiale de producţie din ce în ce mai deschise

localizării geografice, dar caracterizate totodată printr-o

41




coordonare din ce în ce mai concentrată. Acestetransformări au consecinţe importante asupra evoluţieischimburilor internaţionale de bunuri şi servicii.

Rolul firmelor transnaţionale în impulsionareaexporturilor de produse prelucrate ale statelor încurs de dezvoltare. Intervenţia firmelor transnaţionale în impulsionarea exporturilor de produse prelucrate alestatelor în curs de dezvoltare se concretizează în treimodalităţi.

• introducerea unor operaţiuni de producţie avânddrept scop exportul; operaţiunile iniţiate de firmeletransnaţionale au jucat un rol important în creştereaexportului de echipamente de transport ale Mexicului,precum şi a celor de utilaje industriale neelectrice încazul Braziliei. În Mexic, industria automobilelor a fosttransformată în anii 1980 dintr-o industrie producătoarepentru piaţa internă într-o industrie orientată cătreexport, în urma unui proces de restructurare în carefilialele unor companii americane au avut un rol prioritar.

• impactul realizat la nivelul firmelor localefurnizoare de inputuri de producţie pentru filialelestrăine. Respectivele firme devin astfel exportatoare

indirecte, sau chiar directe în situaţiile în care diferiteletransnaţionale le facilitează contacte cu alte filiale dinsistemul lor, situate în statele de origine sau pe terţepieţe. De exemplu, în China, NESTLÉ a acordat asistenţădiferiţilor furnizori locali pentru a deveni furnizorii săi lascară regională. Un alt exemplu ar putea fi experienţeleSONY şi NISSAN în Marea Britanie.

•eventualele efecte de demonstraţie ale prezenţeifilialelor străine pentru competitorii lor locali, efecte ce

provin din imitarea proceselor productive, din angajareade personal pregătit şi utilizat anterior de filialele străinesau din beneficierea de eventualele ameliorări deinfrastructură şi de legislaţie determinate de prezenţastrăină.

Itemi de evaluare

• Definiţi noţiunea de transnaţionalizare;• Care sunt etapele procesului de transnaţionalizare?

42




• Care sunt cele mai importante firme transnaţionalede pe glob ?

• Cum influenţează procesul de transnaţionalizare

exporturile?Bibliografie selectivă

Albu Cornel, Andrescu Eugen (1995),Consideraţii privind viitoarea lărgire spre “Est” a UniuniiEuropene, în Conjunctura economiei mondiale;

Bal Ana (1994), Acordurile de asociere al UniuneaEconomică a ţărilor Est – Europene (prezentareacomparată), în Conjunctura economiei mondiale;

Braghină C., Peptenatu D., (2003), Consideraţii privind conceptul de Geografie economică pe planmondial, Comunicări de geografie vol. VII, Ed.Universităţii din Bucureşti.

Claval P., (1976), Élements de géographieéconomique, Paris.

Dumitrescu S., Bal Ana, (1999), Economiemondială, Ed. Economică, Bucureşti.

Hristea Anca Maria (1995), Spaţiul economic Asia

Pacific în perspectiva anilor 2020, în Conjuncturaeconomiei mondiale;

Lelart M. (1988), Les operations du FMI,Economica, Paris;

Moldoveanu M. (1997), Uniunea Europeanăadoptă o strategie ofensivă în comerţul mondial, înConjunctura economiei mondiale;

Peptenatu D. (2001), Geografia Globalizării,Comunicări de Geografie, Editura Universităţii din

Bucureşti, Bucureşti;Peptenatu D., Drăghici C., Cepoiu Loreta

(2006), Geografie economică mondială, EdituraUniversitară, Bucureşti;

43




CAPITOLUL IIIMODALITĂŢI DE IERARHIZARE ECONOMICĂ

A STATELOR LUMII

Economia mondială a cunoscut în ultimul deceniu

mutaţii profunde datorită introducerii unor noi reguli îndesfăşurarea comerţului internaţional, creşterii roluluisocietăţilor transnaţionale în internaţionalizareaproducţiei, extinderii proceselor de delocalizare şirelocalizare, expansiunii deosebite a reţelelor decomunicaţii, elemente care conduc la extindereaglobalizării economice.

În ierarhizarea naţiunilor după criterii economice s-au utilizat multă vreme indicatori care se referă laconsumul de energie/loc., PIB/ loc., consumul de apă/ loc.

44




etc. În ultimii ani însă, standardul nivelului de trai nu maieste definit în termeni economici. Cel mai des utilizatindicator, Produsul Intern Brut (PIB), exprimat în USD sau în dolari la paritatea puterii de cumpărare, nu includemulte elemente care îşi aduc contribuţia la nivelul detrai. Este cazul protecţiei mediului înconjurător,siguranţei personale, educaţiei şi alte atribute ,,delicate”ale nivelului de trai. Conceptul mult mai actual de,,creştere susţinută” încearcă să cuprindă şi acesteprobleme, promovând ideea că obiectivele actualeicreşteri ar trebui să ţină cont şi de impactul asuprageneraţiilor viitoare. În acest context, după 1990 diferiteorganisme internaţionale au încercat să găsească noi

modalităţi de clasificare a statelor lumii din punct devedere economic având în vedere şi factorul uman.Astfel s-au introdus: indicatorul dezvoltării umane,indicele libertăţii economice, indicele competitivităţii.

III.1. Dezvoltarea umană

Dezvoltarea poate fi definită în mod clasic dreptexpansiunea ansamblului unei economii, dar şi o

repartizare cât mai echitabilă a bogăţiei suplimentare,care antrenează o ameliorare globală a nivelului de viaţăşi o transformare a structurilor societăţii. acestei definiţii,de natură economică, banca mondială îi opune, începândcu 1990, noţiunea de dezvoltare umană punând maipuţin accentul pe creşterea economică a ţării (evoluţiaprodusului naţional brut, a balanţei comerciale etc.), darmai ales asupra lărgirii posibilităţilor umane în ceea cepriveşte: speranţa de viaţă, de educaţie, de loc de

muncă şi de nivel de viaţă.Dezvoltarea umană, conform P.N.U.D. (ProgramulNaţiunilor Unite pentru Dezvoltare), semnifică acelecapacităţi şi îndreptăţiri ale oamenilor de a-şi alege şiurma propriile opţiuni în toate domeniile vieţii. Îndimensiunea sa globală, acest concept integrează îngrijirea sănătăţii, educaţia, religia, un nivel de viaţădecent şi libertatea politică. Totodată, dezvoltareaumană nu se reduce numai la aceste aspecte ale vieţii.

Identităţile culturale ale indivizilor trebuie recunoscute,

45




fiind în obligaţia statului de a le acorda o atenţie majoră.Indivizii trebuie să fie liberi în exprimarea propriiloridentităţi, fără a fi victimele discriminării în diferiteledomenii ale existenţei lor. În concluzie, libertateaculturală reprezintă un drept uman şi o parte integrantăimportantă a dezvoltării umane.

De modificat În septembrie 2000, a fost adoptată Declaraţia

Milenară, prin care marile puteri ale lumii reunite subegida Naţiunilor Unite s-au angajat în rezolvarea marilor probleme la nivel internaţional în vederea reduceriisărăciei, ameliorării sănătăţii şi a promovării păcii,drepturilor omului şi a unui mediu durabil. Un obiectiv

important a fost acela de a crea un pact între ţări care săaibă în vedere: a) dispariţia sărăciei şi foametei(reducerea la jumătate până în anul 2015 a proporţiei populaţiei cu venit inferior valorii de 1$/zi şi a proporţiei populaţiei care suferă de foamete); b) accesul populaţieila o educaţie elementară; c) egalitatea între sexe şiautonomia femeilor (eliminarea discrepanţelor între sexeîn învăţământul primar şi secundar până în 2005 şi latoate nivelurile de învăţământ până cel mai târziu în

2015; d) reducerea mortalităţii copiilor mai mici de 5 ani până în 2015; e) ameliorarea sănătăţii maternale; f)combaterea sindromului HIV şi a altor boli; g) asigurareadurabilităţii resurselor mediului; h) un parteneriat la nivelmondial (instaurarea unui sistem comercial şi financiar mult mai deschis, precum şi accesul tuturor ţărilor latehnologia prezentă).

La scară regională, în condiţiile dezvoltării actuale,Africa Subsahariană nu ar putea îndeplini obiectivele în

ceea ce priveşte sărăcia înainte de 2147, iar în ceea cepriveşte mortalitatea infantilă nu mai devreme de 2165.De aceea, pentru a cunoaşte paşii evoluţiei, ţările săracear trebui să acţioneze pe şase planuri, urmărind:• investiţii rapide şi ambiţioase în domeniul educaţiei şisănătăţii, având la bază egalitatea între sexe;• creşterea productivităţii micilor întreprinzători agricolidin mediile nefavorabile;• investiţii în infrastructura de bază: porturi, căi rutiere,

energie, comunicaţii;

46




• elaborarea unei politici de dezvoltare industrialăpropice activităţilor şi diversificării economice;• promovarea unei guvernări democratice şi a

drepturilor omului pentru a lupta contra discriminărilor;• protejarea mediului înconjurător.Un semn al crizei dezvoltării umane este dat de

evoluţia indicelui dezvoltării umane. Indicele dezvoltăriiumane (IDU) reprezintă măsura sintetică a celor treiaspecte ale dezvoltării umane: viaţă lungă şi sănătoasă,acces la educaţie şi instruire, un nivel de viaţă corect.

Metoda de calcul a indicelui dezvoltării umane

Indicele dezvoltării umane este o măsură relativă,rezultată dintr-un set de norme ales pentru valorilemaxime şi minime pentru fiecare componentă (tabelulnr.1)

Tabel nr.1 Set de valori pentru cele treicomponente ale dezvoltării umane

Indicator Valoare

maximă

Valoare

minimăSperanţa de viaţă(ani)

85 25

Rata alfabetizării (%) 100 0Rata de cuprindere întoate nivelurile de

învăţământ (%)

100 0

P.I.B./loc (PPC)* 40.000 100* PPC – paritatea puterii de cumpărare (dolari internaţionali)

Performanţa unei ţări este cuprinsă între valorile 0

şi 1. Valoarea se calculează pentru fiecare indice în

47




parte, plecându-se de la o formulă generală în carenumărătorul este dat de diferenţa dintre valoarea atinsă în domeniul specific (Vnom.= valoarea nominală saureală, adică valoarea înregistrată de ţara în analiză) şivaloarea minimă, exprimând astfel realizările obţinute într-o anumită unitate teritorială. Numitorul are odimensiune normativă, reflectând distanţa de parcurs între valoarea minimă şi cea maximă pentru indicatorulrespectiv.

minmax

min

V V

V Vnom Isv

−

−=

Nivelul de educaţie - se calculează prin agregarearatei de alfabetizare (o pondere de 2/3) cu cea decuprindere în toate nivelurile de învăţământ (o ponderede 1/3).

3

2 Ic Ia Ied

+=

Ia = indicele de alfabetizare

Ic = indicele de cuprindere în învăţământ

minmax

min

minmax

min

V V

V Vnom Ic

V V

V Vnom Ia

−

−=

−

−=

Venitul pe cap de locuitor (exprimat în dolariinternaţionali) – se calculează utilizându-se metoda

logaritmului deoarece un venit nelimitat (mai mare de40.000 dolari internaţionali) nu este absolut necesarpentru a atinge un nivel acceptabil al dezvoltării umane.

minlogmaxlog

minloglog

V V

V Vnom Iv

−

−

=

În final, valoarea indicelui dezvoltării umane va fiegală cu media aritmetică a celor trei indici calculaţi în

prealabil:

48




3

ved sv I I I IDU

++=

TEMA DE SEMINAR/LUCRARI PRACTICE

Tabel nr. Evoluţia IDU 1975-2005

HDIrank 1975 1980 1985 1990 1995

2000 2005

1 Iceland0,86

8 0,8900,89

90,91

80,92

3 0,95 0,968

2 Norway0,87

0 0,8890,90

00,91

30,93

8 0,96 0,968

3 Australia0,85

1 0,8680,88

00,89

40,93

4 0,95 0,962

4 Canada0,87

3 0,8880,91

10,93

10,93

6 0,95 0,961

5 Ireland0,82

3 0,8350,85

10,87

50,89

8 0,93 0,959

6 Sweden0,87

2 0,8820,89

30,90

40,93

5 0,95 0,956

7 Switzerland0,88

3 0,8950,90

20,91

50,92

6 0,95 0,955

8 Japan0,86

1 0,8860,89

90,91

60,92

9 0,94 0,953

9 Netherlands 0,873 0,885 0,899 0,914 0,934 0,95 0,953

10 France0,85

6 0,8720,88

40,90

70,92

5 0,94 0,952

11 Finland0,84

6 0,8660,88

40,90

60,91

8###

# 0,952

12 United States0,87

0 0,8900,90

40,91

90,93

1 0,94 0,951

13 Spain0,84

6 0,8630,87

70,89

60,91

4 0,93 0,949

14 Denmark 0,87

5 0,8830,89

00,89

80,91

6 0,94 0,949

15 Austria 0,848 0,862 0,876 0,899 0,918 0,94 0,948

16 United Kingdom0,85

3 0,8600,87

00,89

00,92

9 0,93 0,946

17 Belgium0,85

2 0,8690,88

30,90

30,93

1 0,94 0,946

18 Luxembourg0,83

6 0,8500,86

30,89

00,91

3 0,93 0,944

19 New Zealand0,85

4 0,8600,87

10,88

00,90

8 0,93 0,943

20 Italy0,84

5 0,8610,86

90,89

20,91

0 0,93 0,941

21Hong Kong, China(SAR )

0,763 0,803

0,830

0,865

0,886 0,92 0,937

49




22 Germany 0 0,8630,87

10,89

00,91

3 0,93 0,935

23 Israel0,80

5 0,8300,85

00,86

90,89

1 0,92 0,932

24 Greece

0,84

1 0,856

0,86

9

0,87

7

0,88

2 0,9 0,926

25 Singapore0,72

9 0,7620,78

90,82

70,86

5 0 0,922

26 Korea (Republic of )0,71

3 0,7470,78

50,82

50,86

1 0,89 0,921

27 Slovenia 0 0 00,85

10,85

7 0,89 0,917

28 Cyprus 0 0,8090,82

80,85

10,87

0 0,89 0,903

29 Portugal0,79

3 0,8070,82

90,85

50,88

5 0,9 0,897

30 Brunei Darussalam 0 0 0 0 0 0 0,894

31 Barbados 0 0 0 0 0 0 0,892

32 Czech Republic 0 0 00,84

50,85

4 0,87 0,891

33 Kuwait0,77

1 0,7890,79

4 00,82

6 0,86 0,891

34 Malta0,73

8 0,7720,79

90,83

30,85

7 0,88 0,878

35 Qatar 0 0 0 0 0 0 0,875

36 Hungary0,78

6 0,8010,81

30,81

30,81

7 0,85 0,874

37 Poland 0 0 0

0,80

6

0,82

2 0,85 0,870

38 Argentina0,79

0 0,8040,81

10,81

30,83

6 0,86 0,869

39 United Arab Emirates0,73

4 0,7690,79

00,81

60,82

5 0,84 0,868

40 Chile0,70

8 0,7430,76

10,78

80,81

9 0,85 0,867

41 Bahrain 0 0,7470,78

30,80

80,83

4 0,85 0,866

42 Slovakia 0 0 0 0 0 0 0,863

43 Lithuania 0 0 00,82

70,79

1 0,83 0,862

44 Estonia 0 0,8110,82

00,81

30,79

2 0,83 0,860

45 Latvia 0 0,7970,81

00,80

40,77

1 0,82 0,855

46 Uruguay0,76

2 0,7820,78

70,80

60,82

1 0,84 0,852

47 Croatia 0 0 00,81

20,80

5 0,83 0,850

48 Costa Rica0,74

6 0,7720,77

40,79

40,81

4###

# 0,846

49 Bahamas 0 0,8090,82

20,83

10,82

0 0,83 0,845

50 Seychelles 0 0 0 0 0 0 0,843

50




51 Cuba 0 0 0 0 0 0 0,838

52 Mexico0,69

4 0,7390,75

80,76

80,78

6 0,81 0,829

53 Bulgaria 0 0,771

0,79

2

0,79

4

0,78

5

###

# 0,82454 Saint Kitts and Nevis 0 0 0 0 0 0 0,821

55 Tonga 0 0 0 0 0 0 0,819

56Libyan ArabJamahiriya 0 0 0 0 0 0 0,818

57 Antigua and Barbuda 0 0 0 0 0 0 0,815

58 Oman0,48

7 0,5470,64

10,69

70,74

1 0,78 0,814

59 Trinidad and Tobago0,75

6 0,7840,78

20,78

40,78

5 0,8 0,814

60 Romania 0 0,786

0,79

2

0,77

7

0,77

2

###

# 0,813

61 Saudi Arabia0,61

1 0,6660,68

40,71

70,74

8 0,79 0,812

62 Panama0,71

8 0,7370,75

10,75

20,77

5 0,8 0,812

63 Malaysia0,61

9 0,6620,69

60,72

50,76

3###

# 0,811

64 Belarus 0 0 00,79

00,75

5 0,78 0,804

65 Mauritius 0 0,6620,69

20,72

80,75

1 0,78 0,804

66

Bosnia and

Herzegovina 0 0 0 0 0 0 0,803

67 Russian Federation 0 0 00,81

50,77

1 0,78 0,802

68 Albania 0 0,6750,69

40,70

40,70

5 0,75 0,801

69 Macedonia (TFYR ) 0 0 0 0 0 0 0,801

70 Brazil0,64

9 0,6850,70

00,72

30,75

3 0,79 0,800

71 Dominica 0 0 0 0 0 0 0,798

72 Saint Lucia 0 0 0 0 0 0 0,795

73 Kazakhstan 0 0 0

0,77

1

0,72

4 0,74 0,794

74

Venezuela(Bolivarian Republicof )

0,723 0,737

0,743

0,762

0,770 0,78 0,792

75 Colombia0,66

3 0,6940,70

90,72

90,75

3 0,77 0,791

76 Ukraine 0 0 00,80

90,75

6 0,76 0,788

77 Samoa 00,70

90,72

10,74

0 0,77 0,785

78 Thailand0,61

5 0,6540,67

90,71

20,74

5 0,76 0,781

79 Dominican Republic0,62

8 0,6600,68

40,69

70,72

3 0,76 0,779

51




80 Belize 0 0,7120,71

80,75

00,77

7 0,8 0,778

81 China0,53

0 0,5590,59

50,63

40,69

1 0,73 0,777

82 Grenada 0 0 0 0 0 0 0,777

83 Armenia 0 0 00,73

70,70

1 0,74 0,775

84 Turkey0,59

4 0,6150,65

10,68

30,71

7 0,75 0,775

85 Suriname 0 0 0 0 0 0 0,774

86 Jordan 0 0,6470,66

90,68

40,71

0 0,75 0,773

87 Peru0,64

7 0,6760,69

90,71

00,73

7 0,76 0,773

88 Lebanon 0 0 00,69

20,73

0 0,75 0,772

89 Ecuador 0,63

6 0,6780,69

90,71

40,73

4 0 0,772

90 Philippines0,65

5 0,6880,69

20,72

10,73

9 0,76 0,771

91 Tunisia0,51

9 0,5750,62

60,66

20,70

2 0,74 0,766

92 Fiji0,66

5 0,6880,70

20,74

3 0,75 0,762

93Saint Vincent and theGrenadines 0 0 0 0 0 0 0,761

94Iran (IslamicRepublic of )

0,571 0,578

0,615

0,653

0,693 0,72 0,759

95 Paraguay 0,667 0,701 0,707 0,718 0,737 0,75 0,755

96 Georgia 0 0 0 0 0 0 0,754

97 Guyana0,68

2 0,6840,67

50,67

90,69

9 0,72 0,750

98 Azerbaijan 0 0 0 0 0 0 0,746

99 Sri Lanka0,61

9 0,6560,68

30,70

20,72

1 0,73 0,743

100 Maldives 0 0 0 0 0 0 0,741

101 Jamaica

0,686 0,689

0,690

0,713

0,728 0,74 0,736

102 Cape Verde 0 0

0,589

0,627

0,678 0,71 0,736

103 El Salvador

0,595 0,590

0,611

0,653

0,692 0,72 0,735

104 Algeria

0,511 0,562

0,613

0,652

0,672 0,7 0,733

105 Viet Nam 0 0

0,590

0,620

0,672 0,71 0,733

106

Occupied PalestinianTerritories 0 0 0 0 0 0 0,731

107 Indonesia

0,471 0,533

0,585

0,626

0,670 0,69 0,728

10 Syrian Arab Republic 0,54 0,593 0,62 0,64 0,67 ### 0,724

52




8 7 8 6 6 #

109 Turkmenistan 0 0 0 0 0 0 0,713

11

0 Nicaragua

0,58

3 0,593

0,60

1

0,61

0

0,63

7 0,67 0,710111 Moldova 0 0,700

0,722

0,740

0,684 0,68 0,708

112 Egypt

0,434 0,482

0,532

0,575

0,613 0,66 0,708

113 Uzbekistan 0 0 0

0,704

0,683 0,69 0,702

114 Mongolia 0 0

0,637

0,654

0,638 0,67 0,700

115 Honduras

0,528 0,578

0,611

0,634

0,653 0,67 0,700

116 Kyrgyzstan 0 0 0 0 0 0 0,696

117 Bolivia

0,519 0,553

0,580

0,606

0,639 0,68 0,695

118 Guatemala

0,514 0,550

0,566

0,592

0,626 0,67 0,689

119 Gabon 0 0 0 0 0 0 0,677

120 Vanuatu 0 0 0 0 0 0 0,674

121 South Africa

0,650 0,670

0,699

0,731

0,745 0,71 0,674

122 Tajikistan 0 0

0,705

0,703

0,638

#### 0,673

123

Sao Tome andPrincipe 0 0 0 0 0 0 0,654

124 Botswana

0,509 0,571

0,624

0,674

0,658 0,63 0,654

125 Namibia 0 0 0 0

0,698 0,66 0,650

126 Morocco

0,435 0,483

0,519

0,551

0,581 0,61 0,646

127 Equatorial Guinea 0 0

0,484

0,505

0,529 0,61 0,642

128 India

0,419 0,450

0,487

0,521

0,551 0,58 0,619

129 Solomon Islands 0 0 0 0 0 0 0,602

130

Lao People’sDemocratic Republic 0 0

0,448

0,478

0,524 0,56 0,601

131 Cambodia 0 0 0 0

0,540 0,55 0,598

132 Myanmar 0 0 0 0 0 0 0,583

133 Bhutan 0 0 0 0 0 0 0,579

134 Comoros 0 0,483

0,500

0,506

0,521

#### 0,561

13 Ghana 0,44 0,471 0,48 0,51 0,54 0,57 0,553

53




5 2 6 7 2

136 Pakistan

0,367 0,394

0,427

0,467

0,497 0,52 0,551

13

7 Mauritania

0,38

3 0,410

0,43

5

0,45

5

0,48

7 0,51 0,550138 Lesotho

0,499 0,541

0,571

0,605

0,616 0,58 0,549

139 Congo

0,478 0,520

0,567

0,559

0,546 0,52 0,548

140 Bangladesh

0,347 0,365

0,392

0,422

0,453 0,51 0,547

141 Swaziland

0,527 0,561

0,588

0,633

0,641 0,59 0,547

142 Nepal

0,301 0,338

0,380

0,427

0,469 0,5 0,534

143 Madagascar

0,407 0,444

0,440

0,450

0,463 0,49 0,533

144 Cameroon

0,422 0,468

0,523

0,529

0,513 0,53 0,532

145 Papua New Guinea

0,431 0,462

0,481

0,495

0,532 0,54 0,530

146 Haiti 0 0,442

0,462

0,472

0,487 0 0,529

147 Sudan

0,354 0,381

0,400

0,429

0,463 0,49 0,526

148 Kenya

0,466 0,514

0,534

0,556

0,544 0,53 0,521

149 Djibouti 0 0 0

0,476

0,485

#### 0,516

150 Timor-Leste 0 0 0 0 0 0 0,514

151 Zimbabwe

0,550 0,579

0,645

0,654

0,613 0,54 0,513

152 Togo

0,423 0,473

0,469

0,496

0,514 0,52 0,512

153 Yemen 0 0 0

0,402

0,439 0,47 0,508

154 Uganda 0

0,420

0,434

0,433

#### 0,505

155 Gambia

0,290 0 0 0

0,436 0,47 0,502

156 Senegal

0,342 0,367

0,401

0,428

0,449 0,47 0,499

157 Eritrea 0 0 0 0

0,435 0,46 0,483

158 Nigeria

0,321 0,378

0,391

0,411

0,432 0,45 0,470

159

Tanzania (UnitedRepublic of ) 0 0 0

0,421

0,419 0,43 0,467

160 Guinea 0 0 0 0 0 0 0,456

161 Rwanda

0,337 0,385

0,403

0,340

0,330 0,42 0,452

16 Angola 0 0 0 0 0 0 0,446

54




2

163 Benin

0,312 0,344

0,367

0,374

0,403 0,42 0,437

16

4 Malawi

0,33

0 0,355

0,37

0

0,38

8

0,44

4 0,43 0,437165 Zambia

0,470 0,478

0,489

0,477

0,439

#### 0,434

166 Côte d’Ivoire

0,419 0,448

0,453

0,450

0,436 0,43 0,432

167 Burundi

0,290 0,318

0,352

0,366

0,347 0,37 0,413

168

Congo (DemocraticRepublic of the)

0,414 0,423

0,430

0,423

0,391 0,38 0,411

169 Ethiopia

0,000 0

0,311

0,332

0,347 0,38 0,406

170 Chad

0,296 0,298

0,342

0,364

0,377 0,4 0,388

171

Central AfricanRepublic

0,350 0,371

0,394

0,398

0,390 0,39 0,384

172 Mozambique 0 0,304

0,291

0,317

0,335 0,38 0,384

173 Mali

0,245 0,268

0,272

0,296

0,321 0,35 0,380

174 Niger

0,246 0,264

0,261

0,279

0,296 0,32 0,374

175 Guinea-Bissau

0,267 0,271

0,300

0,322

0,350 0,37 0,374

176 Burkina Faso

0,257 0,280

0,305

0,321

0,337 0,35 0,370

177 Sierra Leone 0 0 0 0 0 0 0,336

Sursa datelor: Human development report,2006

Tabel nr. Indicele dezvoltării umane-2005

HDIrank

IDU

2005

Speranţa deviaţă lanaştere

2005

PIB2005(PPP

US $ )

Indicelesperanţeide viaţă

Indicele deeducaţie

Indicelede venit

Diferenţaîn

ierarhiadupă

IDU şiPIB

HIGH HUMAN DEVELOPMENT

1 Iceland 0,968 81,5 36.510 0,941 0,98 0,99 4

2 Norway 0,968 79,841,420

f 0,913 0,99 1,000 1

3 Australia 0,962 80,9 31.794 0,931 0,99 0,96 13

4 Canada 0,961 80,3 33.375 0,921 0,99 0,970 6

5 Ireland 0,959 78,4 38.505 0,890 0,99 0,99 -1

6 Sweden 0,956 80,5 32.525 0,925 0,98 0,97 7

7 Switzerland 0,955 81,3 35.633 0,938 0,95 0,98 -1

55




8 Japan 0,953 82,3 31.267 0,954 0,95 0,96 9

9 Netherlands 0,953 79,2 32.684 0,904 0,99 0,97 3

10 France 0,952 80,2 30.386 0,919 0,98 0,95 8

11 Finland 0,952 78,9 32.153 0,898 0,99 0,96 3

12 United States 0,951 77,941,890

f 0,881 0,97 1,000 -10

13 Spain 0,949 80,5 27.169 0,925 0,99 0,94 11

14 Denmark 0,949 77,9 33.973 0,881 0,99 0,97 -6

15 Austria 0,948 79,4 33.700 0,907 0,97 0,97 -6

16United

Kingdom 0,946 79,0 33.238 0,900 0,970 0,97 -5

17 Belgium 0,946 78,8 32.119 0,897 0,98 0,96 -2

18 Luxembourg 0,944 78,460,228

f 0,891 0,94 1,000 -17

19 New Zealand 0,943 79,8 24.996 0,913 0,99 0,92 9

20 Italy 0,941 80,3 28.529 0,922 0,96 0,94 1

21Hong Kong,

China (SAR ) 0,937 81,9 34.833 0,949 0,89 0,98 -14

22 Germany 0,935 79,1 29.461 0,902 0,95 0,95 -2

23 Israel 0,932 80,3 25.864 0,921 0,95 0,93 3

24 Greece 0,926 78,9 23.381 0,898 0,970 0,910 5

25 Singapore 0,922 79,4 29.663 0,907 0,91 0,950 -6

26

Korea(Republic

of ) 0,921 77,9 22.029 0,882 0,980 0,900 6

27 Slovenia 0,917 77,4 22.273 0,874 0,97 0,9 4

28 Cyprus 0,903 79,022,699

h 0,900 0,9 0,91 2

29 Portugal 0,897 77,7 20.410 0,879 0,93 0,89 6

30Brunei

Darussalam 0,894 76,728,161

h,m 0,862 0,88 0,94 -8

31 Barbados 0,892 76,617,297

h,m 0,861 0,96 0,860 8

32Czech

Republic 0,891 75,9 20.538 0,849 0,94 0,89 2

33 Kuwait 0,891 77,326,321

n 0,871 0,87 0,930 -8

34 Malta 0,878 79,1 19.189 0,901 0,86 0,88 2

35 Qatar 0,875 75,0

27,664

h,m 0,834 0,85 0,94 -12

36 Hungary 0,874 72,9 17.887 0,799 0,96 0,87 2

37 Poland 0,870 75,2 13.847 0,836 0,95 0,82 11

38 Argentina 0,869 74,8 14.280 0,831 0,95 0,83 9

39United Arab

Emirates 0,868 78,325,514

n 0,889 0,79 0,93 -12

40 Chile 0,867 78,3 12.027 0,889 0,91 0,8 15

41 Bahrain 0,866 75,2 21.482 0,837 0,86 0,9 -8

42 Slovakia 0,863 74,2 15.871 0,821 0,92 0,85 -1

43 Lithuania 0,862 72,5 14.494 0,792 0,97 0,83 3

44 Estonia 0,860 71,2 15.478 0,770 0,97 0,84 0

56




45 Latvia 0,855 72,0 13.646 0,784 0,96 0,82 4

46 Uruguay 0,852 75,9 9.962 0,848 0,94 0,77 16

47 Croatia 0,850 75,3 13.042 0,839 0,9 0,81 4

48 Costa Rica 0,846 78,5

10,180

n 0,891 0,88 0,77 13

49 Bahamas 0,845 72,318,380

h 0,789 0,88 0,870 -12

50 Seychelles 0,843 72.7 h,k 16.106 0,795 0,89 0,85 -10

51 Cuba 0,838 77,7 6,000 o 0,879 0,95 0,68 43

52 Mexico 0,829 75,6 10.751 0,843 0,86 0,78 7

53 Bulgaria 0,824 72,7 9.032 0,795 0,93 0,75 11

54Saint Kittsand Nevis 0,821 70.0 h,p

13,307h 0,750 0,9 0,82 -4

55 Tonga 0,819 72,8 8,177 n 0,797 0,93 0,74 15

56

Libyan Arab

Jamahiriya 0,818 73,4

10,335

h,m 0,806 0,88 0,77 4

57Antigua and

Barbuda 0,815 73.9 h,p12,500

h 0,815 0,82 0,81 -4

58 Oman 0,814 75,015,602

h 0,833 0,77 0,84 -15

59Trinidad and

Tobago 0,814 69,2 14.603 0,737 0,87 0,83 -14

60 Romania 0,813 71,9 9.060 0,782 0,91 0,75 3

61 Saudi Arabia 0,812 72,215,711

n 0,787 0,81 0,84 -19

62 Panama 0,812 75,1 7.605 0,836 0,88 0,72 15

63 Malaysia 0,811 73,7 10.882 0,811 0,84 0,78 -6

64 Belarus 0,804 68,7 7.918 0,728 0,96 0,730 8

65 Mauritius 0,804 72,4 12.715 0,790 0,81 0,81 -13

66Bosnia and

Herzegovina 0,803 74,57,032

h,t 0,825 0,87 0,710 17

67Russian

Federation 0,802 65,0 10.845 0,667 0,96 0,78 -9

68 Albania 0,801 76,2 5.316 0,853 0,89 0,66 30

69Macedonia(TFYR ) 0,801 73,8 7.200 0,814 0,88 0,71 11

70 Brazil 0,800 71,7 8.402 0,779 0,88 0,740 -3

MEDIUM HUMAN DEVELOPMENT

71 Dominica 0,798 75.6 h,q 6,393 h 0,844 0,86 0,69 19

72 Saint Lucia 0,795 73,1 6,707 h 0,802 0,88 0,7 15

73 Kazakhstan 0,794 65,9 7.857 0,682 0,97 0,73 1

74

Venezuela(Bolivarian

Republic of ) 0,792 73,2 6.632 0,804 0,87 0,700 14

75 Colombia 0,791 72,3 7,304 n 0,788 0,87 0,72 4

76 Ukraine 0,788 67,7 6.848 0,711 0,95 0,71 9

77 Samoa 0,785 70,8 6.170 0,763 0,9 0,69 14

78 Thailand 0,781 69,6 8.677 0,743 0,86 0,75 -13

79DominicanRepublic 0,779 71,5 8,217 n 0,776 0,83 0,74 -10

80 Belize 0,778 75,9 7.109 0,849 0,77 0,71 1

57




81 China 0,777 72,5 6,757 u 0,792 0,84 0,7 5

82 Grenada 0,777 68,2 7,843 h 0,720 0,88 0,73 -7

83 Armenia 0,775 71,7 4.945 0,779 0,9 0,65 20

84 Turkey 0,775 71,4 8.407 0,773 0,81 0,740 -18

85 Suriname 0,774 69,6 7.722 0,743 0,85 0,73 -9

86 Jordan 0,773 71,9 5.530 0,782 0,87 0,670 11

87 Peru 0,773 70,7 6.039 0,761 0,87 0,68 6

88 Lebanon 0,772 71,5 5.584 0,775 0,87 0,67 8

89 Ecuador 0,772 74,7 4.341 0,828 0,86 0,63 21

90 Philippines 0,771 71,0 5.137 0,767 0,89 0,66 11

91 Tunisia 0,766 73,5 8.371 0,808 0,750 0,74 -23

92 Fiji 0,762 68,3 6.049 0,722 0,88 0,69 0

93

Saint Vincentand the

Grenadines 0,761 71,1 6.568 0,768 0,82 0,7 -4

94Iran (IslamicRepublic of ) 0,759 70,2 7.968 0,754 0,79 0,73 -23

95 Paraguay 0,755 71,3 4,642 n 0,771 0,85 0,64 10

96 Georgia 0,754 70,7 3.365 0,761 0,91 0,59 24

97 Guyana 0,750 65,2 4,508 n 0,670 0,94 0,64 12

98 Azerbaijan 0,746 67,1 5.016 0,702 0,88 0,65 4

99 Sri Lanka 0,743 71,6 4.595 0,776 0,81 0,64 7

100 Maldives 0,741 67,05,261h,m 0,701 0,86 0,66 -1

101 Jamaica 0,736 72,2 4.291 0,787 0,79 0,63 11

102 Cape Verde 0,736 71,0 5,803 n 0,766 0,76 0,68 -7

103 El Salvador 0,735 71,3 5,255 n 0,772 0,77 0,66 -3

104 Algeria 0,733 71,7 7,062 n 0,778 0,71 0,71 -22

105 Viet Nam 0,733 73,7 3.071 0,812 0,82 0,57 18

106

OccupiedPalestinianTerritories 0,731 72,9 .. x 0,799 0,89 0,51 33

107 Indonesia 0,728 69,7 3.843 0,745 0,830 0,61 6

108

Syrian Arab

Republic 0,724 73,6 3.808 0,811 0,76 0,61 7

109 Turkmenistan 0,713 62,6 3,838 h 0,627 0,9 0,61 5

110 Nicaragua 0,710 71,9 3,674 n 0,782 0,75 0,6 6

111 Moldova 0,708 68,4 2.100 0,724 0,89 0,51 25

112 Egypt 0,708 70,7 4.337 0,761 0,73 0,63 -1

113 Uzbekistan 0,702 66,8 2.063 0,696 0,91 0,51 25

114 Mongolia 0,700 65,9 2.107 0,682 0,910 0,51 21

115 Honduras 0,700 69,4 3,430 n 0,739 0,77 0,590 3

116 Kyrgyzstan 0,696 65,6 1.927 0,676 0,92 0,49 29

117 Bolivia 0,695 64,7 2.819 0,662 0,87 0,56 7

58




118 Guatemala 0,689 69,7 4,568 n 0,746 0,69 0,64 -11

119 Gabon 0,677 56,2 6.954 0,521 0,8 0,71 -35

120 Vanuatu 0,674 69,3 3,225 n 0,738 0,71 0,580 2

121 South Africa 0,674 50,8

11,110

n 0,430 0,81 0,79 -65

122 Tajikistan 0,673 66,3 1.356 0,689 0,9 0,44 32

123Sao Tome

and Principe 0,654 64,9 2.178 0,665 0,78 0,51 10

124 Botswana 0,654 48,1 12.387 0,385 0,77 0,8 -70

125 Namibia 0,650 51,6 7,586 n 0,444 0,78 0,72 -47

126 Morocco 0,646 70,4 4.555 0,757 0,54 0,64 -18

127Equatorial

Guinea 0,642 50,47,874h,n 0,423 0,77 0,73 -54

128 India 0,619 63,7 3,452 n 0,645 0,620 0,59 -11

129

Solomon

Islands 0,602 63,0 2,031 n 0,633 0,67 0,5 14

130

Lao People’sDemocratic

Republic 0,601 63,2 2.039 0,637 0,66 0,5 11

131 Cambodia 0,598 58,0 2,727 n 0,550 0,69 0,55 -6

132 Myanmar 0,583 60,81,027h,y 0,596 0,76 0,39 35

133 Bhutan 0,579 64,7 .. h,z 0,662 0,49 0,59 -14

134 Comoros 0,561 64,1 1,993 n 0,651 0,53 0,5 10

135 Ghana 0,553 59,1 2,480 n 0,568 0,56 0,54 -8

136 Pakistan 0,551 64,6 2.370 0,659 0,47 0,53 -8

137 Mauritania 0,550 63,2 2,234 n 0,637 0,49 0,52 -5

138 Lesotho 0,549 42,6 3,335 n 0,293 0,77 0,59 -17

139 Congo 0,548 54,0 1.262 0,484 0,74 0,42 16

140 Bangladesh 0,547 63,1 2.053 0,635 0,5 0,5 0

141 Swaziland 0,547 40,9 4.824 0,265 0,730 0,65 -37

142 Nepal 0,534 62,6 1.550 0,626 0,52 0,46 8

143 Madagascar 0,533 58,4 923 0,557 0,670 0,37 27

144 Cameroon 0,532 49,8 2.299 0,414 0,660 0,52 -13

145Papua New

Guinea 0,530 56,9 2,563 n 0,532 0,52 0,54 -19

146 Haiti 0,529 59,5 1,663 n 0,575 0,54 0,47 2

147 Sudan 0,526 57,4 2,083 n 0,540 0,53 0,51 -10

148 Kenya 0,521 52,1 1.240 0,451 0,69 0,420 9

149 Djibouti 0,516 53,9 2,178 n 0,482 0,55 0,51 -15

150 Timor-Leste 0,514 59,7 .. h,ac 0,578 0,57 0,390 16

151 Zimbabwe 0,513 40,9 2.038 0,265 0,770 0,5 -9

152 Togo 0,512 57,8 1,506 n 0,547 0,54 0,45 -1

153 Yemen 0,508 61,5 930 0,608 0,55 0,37 16

154 Uganda 0,505 49,7 1,454 n 0,412 0,66 0,45 -2

59




155 Gambia 0,502 58,8 1,921 n 0,563 0,450 0,49 -9

LOW HUMAN DEVELOPMENT

156 Senegal 0,499 62,3 1.792 0,622 0,39 0,48 -9

157 Eritrea 0,483 56,6 1,109 n 0,527 0,52 0,4 6

158 Nigeria 0,470 46,5 1.128 0,359 0,65 0,4 4

159

Tanzania(United

Republic of ) 0,467 51,0 744 0,434 0,63 0,34 15

160 Guinea 0,456 54,8 2.316 0,497 0,35 0,52 -30

161 Rwanda 0,452 45,2 1,206 n 0,337 0,6 0,42 -1

162 Angola 0,446 41,7 2,335 n 0,279 0,54 0,53 -33

163 Benin 0,437 55,4 1.141 0,506 0,400 0,41 -2

164 Malawi 0,437 46,3 667 0,355 0,64 0,32 13

165 Zambia 0,434 40,5 1.023 0,259 0,66 0,39 3

166 Côte d’Ivoire 0,432 47,4 1.648 0,373 0,46 0,47 -17

167 Burundi 0,413 48,5 699 n 0,391 0,52 0,33 9

168

Congo(DemocraticRepublic of

the) 0,411 45,8 714 n 0,346 0,560 0,33 7

169 Ethiopia 0,406 51,8 1,055 n 0,446 0,380 0,39 -5

170 Chad 0,388 50,4 1,427 n 0,423 0,3 0,44 -17

171

CentralAfrican

Republic 0,384 43,7 1,224 n 0,311 0,42 0,42 -13

172 Mozambique 0,384 42,8 1,242 n 0,296 0,44 0,42 -16

173 Mali 0,380 53,1 1.033 0,469 0,28 0,390 -8

174 Niger 0,374 55,8 781 n 0,513 0,27 0,34 -1

175Guinea-Bissau 0,374 45,8 827 n 0,347 0,42 0,35 -4

176 Burkina Faso 0,370 51,4 1,213 n 0,440 0,26 0,42 -17

177 Sierra Leone 0,336 41,8 806 0,280 0,38 0,35 -5

Developingcountries 0,691 66,1 5.282 0,685 0,73 0,66

Leastdevelopedcountries 0,488 54,5 1.499 0,492 0,52 0,45

Arab States 0,699 67,5 6.716 0,708 0,69 0,7

East Asia andthe Pacific 0,771 71,7 6.604 0,779 0,84 0,7

LatinAmerica and

theCaribbean 0,803 72,8 8.417 0,797 0,87 0,740

SouthAsia 0,611 63,8 3.416 0,646 0,6 0,59

Sub-SaharanAfrica 0,493 49,6 1.998 0,410 0,57 0,500

Central andEastern

Europe andthe CIS 0,808 68,6 9.527 0,726 0,94 0,76

60




OECD 0,916 78,3 29.197 0,888 0,91 0,95

High-incomeOECD 0,947 79,4 33.831 0,906 0,96 0,97

High humandevelopment 0,897 76,2 23.986 0,854 0,92 0,92

Mediumhuman

development 0,698 67,5 4.876 0,709 0,74 0,65

Low humandevelopment 0,436 48,5 1.112 0,391 0,52 0,4

Highincome 0,936 79,2 33.082 0,903 0,94 0,97

Middleincome 0,776 70,9 7.416 0,764 0,84 0,72

Lowincome 0,570 60,0 2.531 0,583 0,59 0,54

World 0,743 68,1 9.543 0,718 0,750 0,76

Sursa datelor: Human development report,2006

Itemi de evaluare:

1.Care este semnificaţia conceptului de dezvoltareumană?

2.Care sunt elementele şi metoda de calcul ale IDU?3. Comentaţi diferenţierile regionale în repartiţia IDU.

Bibliografie

Baud Pascal, Bourgeat Serge, Bras Catherine(1997), Dictionnaire de géographie, Edition Hatier, Paris***(2004), Rapport mondial sur le développementhumain, P.N.U.D***(2003), Rapport mondial sur le développementhumain, P.N.U.Dwww.uis.unesco.org

III.2. Produsul Intern BrutProdusul Intern Brut pe locuitor (PIB)

reprezintă valoarea adăugată brută produsă în interiorulţării de companiile autohtone şi străine pe o perioadădeterminată. Este utilizat ca indicator al bunăstării. Seexprimă în $SUA/loc sau în $ PPP/loc.

Produsul Intern Brut Real (PIBR) exprimăvaloarea activităţii economice exprimată în preţuri

61

http://www.uis.unesco.org/

http://www.uis.unesco.org/




constante. Este frecvent utilizat pentru analizeleeconomice pe termen lung.

Produsul Naţional Brut (PNB) reprezintăvaloarea adăugată a bunurilor economice produse îninteriorul ţării de către agenţii economici autohtoni şistrăini pe o perioadă de timp, la care se adaugă valoareaadăugată obţinută de producătorii autohtoni înstrăinătate. Se poate exprima în moneda naţională, în $SUA sau în $ PPP.

Produsul Intern Net (PIN) reprezintă ProdusulIntern Brut din care se scad valorile destinate îmbunătăţirii bazei tehnico-materiale.

Produsul Naţional Real (PNR) arată evaluarea pe

piaţă a valorii adăugate în cadrul economiei naţionale.Tabel nr . Evoluţia PIB 2005-2008

PIB /loc, PPP$ 2005 2008

Albania 5316 7716

Algeria 7062 8033

Angola 2335 5898

Antigua and Barbuda 12500 21209

Argentina 14280 14333

Armenia 4945 6070

Australia 31794 35677

Austria 33700 38153

Azerbaijan 5016 8765

Bahamas, The 18380 a

Bahrain 21482 a

Bangladesh 2053 1334

Barbados 17297 a

Belarus 7918 12261

Belgium 32119 34493

Belize 7109 6929

Benin 1141 1468

Bhutan 0 4754

Bolivia 2819 4278

Bosnia andHerzegovina 7032 8390

Botswana 12387 13392

Brazil 8402 10296

62




Brunei Darussalam 28161 49219

Bulgaria 9032 12394

Burkina Faso 1213 1161

Burundi 699 383Cambodia 2727 1905

Cameroon 2299 2215

Canada 33375 36444

Cape Verde 5803 3501

Central AfricanRepublic 1224 736

Chad 1427 1455

Chile 12027 14465

China 6757 5962Colombia 7304 8885

Comoros 1993 1168

Congo, Dem. Rep. 1262 321

Congo, Rep. 714 3946

Costa Rica 10180 11240

Cote d'lvoire 1648 1651

Croatia 13042 19085

Cuba 6000 a

Cyprus 22699 24521

Czech Republic 20538 24712

Denmark 33973 36604

Djibouti 2178 2139

Dominica 6393 8712

Dominican Republic 8217 8217

Ecuador 4341 8008

Egypt, Arab Rep. 4337 5416

El Salvador 5255 6794

Equatorial Guinea 7874 33883

Eritrea 1109 632

Estonia 15478 20657

Ethiopia 1055 868

Fiji 6049 4381

Finland 32153 35426

France 30386 34045

Gabon 6954 14528

Gambia, The 1921 1363

63




Georgia 3365 4897

Germany 29461 35613

Ghana 2480 1452

Greece 23381 29361Grenada 7843 8500

Guatemala 4568 4760

Guinea 2316 1204

Guinea-Bissau 827 538

Guyana 4508 2543

Haiti 1663 1177

Honduras 3430 3964

Hong Kong, China 34833 43922

Hungary 17887 19329

Iceland 36510 36770

India 3452 2972

Indonesia 3843 3975

Iran, Islamic Rep. 7968 11666

Ireland 38505 44195

Israel 25864 27548

Italy 28529 30756

Jamaica 4291 7705Japan 31267 34099

Jordan 5530 5283

Kazakhstan 7857 11314

Kenya 1240 1590

Korea, Rep. 22029 27939

Kuwait 26321 44380

Kyrgyz Republic 1927 2188

Lao PDR 2039 2134

Latvia 13646 17101

Lebanon 5584 11571

Lesotho 3335 1588

Libya 10335 15401

Lithuania 14494 18826

Luxembourg 60228 78559

Macedonia, FYR 7200 10039

Madagascar 923 1049

Malawi 667 837

64




Malaysia 10882 14215

Maldives 5261 5513

Mali 1033 1128

Malta 19189 22978Mauritania 2234 1880

Mauritius 12715 12078

Mexico 10751 14495

Moldova 2100 2925

Mongolia 2107 3567

Morocco 4555 4388

Mozambique 1242 855

Myanmar 1027 a

Namibia 7586 6343

Nepal 1550 1112

Netherlands 32684 40850

New Zealand 24996 27027

Nicaragua 3674 2682

Niger 781 684

Nigeria 1128 2082

Norway 41420 58141

Oman 15602 20321Pakistan 2370 2644

Panama 7605 12503

Papua New Guinea 2563 2208

Paraguay 4642 4709

Peru 6039 8507

Philippines 5137 3510

Poland 13847 17625

Portugal 20410 23073

Qatar 27664 a

Romania 9060 14064

Russian Federation 10845 16139

Rwanda 1206 1022

Samoa 6170 4473

Sao Tome and Principe 2178 1739

Saudi Arabia 15711 23920

Senegal 1792 1772

Seychelles 16106 21616

65




Sierra Leone 806 766

Singapore 29663 49288

Slovak Republic 15871 22081

Slovenia 22273 27610Solomon Islands 2031 2609

South Africa 11110 10109

Spain 27169 31955

Sri Lanka 4595 4560

Sudan 2083 2153

Suriname 7722 7507

Swaziland 4824 4927

Sweden 32525 37383

Switzerland 35633 42534

Syrian Arab Republic 3808 4440

Tajikistan 1356 1906

Tanzania 744 1263

Thailand 8677 7703

Timor-Leste 0 801

Togo 1506 829

Tonga 8177 3808

Trinidad and Tobago 14603 24742Tunisia 8371 7996

Turkey 8407 13920

Turkmenistan 3838 6641

Uganda 1454 1165

Ukraine 6848 7271

United Arab Emirates 25514 50417

United Kingdom 33238 35445

United States 41890 46716

Uruguay 9962 12734

Uzbekistan 2063 2656

Vanuatu 3225 3983

Venezuela, RB 6632 12804

Vietnam 3071 2785

Yemen, Rep. 930 2400

Zambia 1023 1356

Zimbabwe 2038 aSursa datelor: World Development Indicators database și H.D.I, World Bank

66




Itemi de evaluare

1. Ce înţelegeţi prin Produs Intern Brut şi caresunt diferenţierile faţă de Produsul NaţionalBrut, Produsul Intern Net (PIN), ProdusulNaţional Real (PNR)?

2. Care sunt diferenţierile regionale pecontinente şi zone de integrare economică?

3. Se va evalua capacitatea de lucru în echipă şiparticiparea la dezbateri.

Bibliografie

Bethemont J. (1988), Les richesses naturelles du globe,Editura Masson, Paris;Erdeli G., Braghină Cristian, Frăsineanu Dragoş(1998), Geografie Economică Mondială, Editura Fundaţiei„România de Mâine”, Bucureşti;Vasilescu Iolanda (1997), Restricţiile de naturăecologică şi competitivitatea, în Conjunctura economieimondiale;Vergara F. (1998), L’indicateur de “developpment

humain”.L’ etat du monde, Editura La Decouverte, Paris;Veron J. (1994), Population et Developpement , EdituraPUF. Paris;***Annuaire de le population, O.N.U., New York;***(1998), L’Etat du monde, Editura La Decouverte,Paris, 1998;

III.3. Libertatea economică

Acest indicator arată gradul de libertate dineconomia unei ţări pe baza următorilor factori:• Strategia comercială;• Politica fiscală;• Gradul de intervenţie al statului în economie;• Politica sistemului bancar;• Politica în domeniul investiţiilor străine;• Controlul preţurilor;• Dreptul de proprietate;

67




• Gradul de reglementare din domeniulafacerilor (piaţa neagră).

Pentru fiecare factor s-au avut în vedere peste 50 de

elemente. Cu cât valoarea acestui indice este mai micăcu atât libertatea economică este mai mare.Libertatea economică este definită ca absenţa

constrângerii guvernului asupra producerii, distribuiriisau consumului de bunuri şi servicii, dincolo denecesitatea cetăţenilor de a-şi proteja şi menţine proprialibertate. Pentru a măsura libertatea economică, s-a ţinutcont de 10 categorii de factori. Aceştia sunt: politicacomercială, taxele fiscale impuse de guvern, intervenţiaguvernului în economie, politica monetară, investiţiilestrăine, activitatea bancară şi financiară, salariile şipreţurile, drepturile de proprietate, sistemul de reguli,activitatea pieţii negre. Fiecare ţară îşi primeşte scorulde libertate economică pe baza mediei între aceşti 10factori care se apreciază de la 1 (cel mai bun) la 5 (celmai slab). Cele 4 mari categorii de ţări din acest punct devedere sunt: libere - cu un scor de 1,95 sau mai puţin,aproape libere (de la 2,00 la 2,95), aproape nelibere (dela 3,00 la 3,95), reprimate (peste 4,00).

Politica comercială este un factor cheie înmăsurarea libertăţii economice. Gradul cu care guvernul împiedică desfăşurarea liberă a comerţului străin poateinfluenţa în mod direct abilitatea individului de a-şiurmări scopurile economice. Variabilele care se iau încalcul sunt: media tarifelor vamale, absenţa barierelortarifare, situaţia corupţiei în serviciile vamale. Deexemplu, dacă un guvern pune taxe pe importul unuianumit produs, un grup de oameni din acea ţară va

produce acel produs şi nu un altul care ar avea mai multsucces. Limitarea importului reduce libertatea economicăprin faptul că descurajează indivizii care încearcă să-şifolosească talentele şi priceperile într-un mod util. Scorulcel mai bun (1) este obţinut de ţările care au o medie ataxelor vamale cel mult egală cu 4 %, iar cel mai slab – 5revine acelor state în care această medie este de celpuţin 19%.

Taxele fiscale impuse de guvern cetăţenilor sunt

analizate prin rata de evoluţie a acestora şi nivelul

68




cheltuielilor făcute de guvern. Mărimea apetituluiguvenului de a cheltui afectează atât libertateaeconomică, cât şi dezvoltarea ei. De exemplu, dacăguvernul unei ţări mici din punct de vedere economic îşi însuşeşte o treime din venitul naţional, folosindu-l pecheltuieli proprii, îndepărtează resurse care ar fi putut fifolosite pentru consum. Scorul pentru acest factor a fostcalculat de asemena pe baza ratei taxelor si acheltuielilor efectuate de guvern. Pentru ţările în caretaxele pe profit sunt limitate sau chiar lipsesc şicheltuielile guvernamentale sunt mai mici de 15% dinPIB scorul este foarte bun – 1, iar dacă pocentajele suntmai mari de 45% valoarea este de 5.

Intervenţia guvernului în economie se referă la:ponderea proprietăţii de stat în economie, rata derevenire din partea acestui sector, situaţia privatizării.Măsurarea include atât consumul, care constă încumpărarea de servicii, plata angajaţilor, investiţii îninfrastructură etc., cât şi producţia sectorului de stat.Scala de intervenţie a statului în economie este gradatăastfel: pentru ponderea sectorului de stat de sub 10% seobţine scorul 1, între 10 şi 25% - 2, pentru valorile

cuprinse între 25 – 35% se acordă 3 puncte, de la 35 la45% scorul obţinut este 4, iar peste 45% este 5.

Politica monetară se analizează îndeosebi în funcţiede rata inflaţiei pe o anumită perioadă de timp. Valoareavalutei unei ţări depinde în mod deosebit de politicamonetară a ţării respective. Când politica monetară aunui anumit guvern facilitează preţurile pieţei, indivizii sebucură de libertate economică. Notele se acordă înfuncţie de rata inflaţiei, calculată ca medie pentru ultimii

10 ani: 1 pentru o medie de sub 3%, 2 pentru valorimedii cuprinse între 3 şi 6%, 5 pentru o medie a inflaţieide peste 20%.

Investiţiile străine sunt considerate ca un motor aldezvoltării oricărei economii.Restricţiile asuprainvestiţiilor străine limitează dezvoltarea capitalului şideci libertatea economică. Prin contrast, nici o restricţiesau foarte puţine asupra investiţiilor străine favorizeazălibertatea economică, deoarece investiţiile străine aduc

fonduri care să dezvolte economia. În cazul acestei

69




categori, cu cât o ţară impune mai multe restricţiiinvestiţiilor străine, cu atât libertatea sa economică va fimai mică. Se examinează dacă un guvern încurajeazăinvestiţiile străine, dacă firmele străine sunt tratate înacelaşi mod ca şi firmele autohtone şi dacă industriaspecifică ţarii este apropiată de cerinţele investiţiilorstrăine.

Activităţile bancare şi finanţele produc toateserviciile financiare necesare pentru creştereaeconomiei: împrumută bani pentru deschidereaafacerilor, securizează credite pentru a ofericonsumatorilor bunuri şi pentru a le furniza locuri sigureunde să-şi depoziteze câştigurile. Cu cât guvernul

controlează mai mult activitatea băncilor, cu atâtlibertatea economică este mai mică. Ar trebui deasemenea precizat că toate ţările au un sistem deverificare şi supervizare a băncilor, cu scopul de aasigura securitatea sistemului financiar. Acest factormăsoară deschiderea sistemului financiar şi bancar alunei ţări şi se determină în funcţie de cât de capabilesunt băncile şi serviciile financiare de a lucra cât mailiber, cât de greu este să se deschidă bănci autohtone,

cât de stabil este sistemul financiar etc.Salariile şi preţurile reprezintă un factor care se

măsoară în funcţie de cât permite un guvern pieţei săstabilească preţuri şi salarii. Într-o economie de piaţăpreţurile sunt alocate resurselor la gradul cel mai marede utilizare. O firmă care are nevoie de angajaţisemnalează acest lucru pe piaţă prin oferirea de salariimai mari. De asemenea, preţurile au rolul de a semnalaproducătorilor şi consumatorilor informaţii despre

anumite produse. De exemplu, dacă cerinţa pentru unanumit produs creşte, acest lucru va fi reflectat în preţulacelui produs. Când preţurile sunt determinate în modliber, resursele vor fi folosite în modul cel mai productivpentru a satisface consumatorii.

Drepturile de proprietate asigurate conferăcetăţenilor încrederea de a prelua activităţi economice.Acest factor examinează măsura în care guvernulprotejează proprietatea particulară. Abilitatea de a

acumula proprietăţi private este factorul cel mai

70




important în economia de piaţă. Cu cât această protecţieeste mai mică, cu atât gradul de libertate economicăeste mai mic.

Regulile şi restricţiile fac dificilă pentru antreprenoricrearea de noi afaceri. O dată ce o afacere este iniţiată,regulile impuse de guvern nu se micşorează întotdeauna,ci în unele cazuri pot creşte. Acest factor măsoară cât deuşor sau de dificil este să deschizi o afacere. Cu câtexistă mai multe reguli şi restricţii impuse, cu atât estemai greu să se poată deschide o afacere. Tot acest factormăsoară gradul de corupţie din guvern şi dacă sistemulde reguli este aplicat în aceeaşi măsură tuturorafacerilor.

Piaţa neagră este rezultatul direct al implicăriiguvernului în funcţionarea pieţei. În unele cazuri,existenţa unei pieţe la negru poate apărea dreptpozitivă. O piaţă la negru este una asupra căreiaguvernul a impus multe taxe. Cu cât într-o ţară existămai multe astfel de pieţe, cu atât scade gradul delibertate economică, iar dimpotrivă, dacă există totuşipieţe la negru, dar într-un număr mic, gradul de libertateeconomică va creşte.

Analiza realizată de către specialiştii de la InstitutulFraser din Vancouver începând cu anul 1995 pentru maimult de 150 de state scoate în evidenţă următoarearepartiţie pe cele 4 mari grupe: 14 state au economiiconsiderate libere, cele mai bune situaţii fiind în aceastăperioadă cele ale provinciei chineze Hong Kong şi alestatului Singapore care rămân în continuare pe primelelocuri, cu toate că scorul lor este puţin mai mic în 2002faţă de anii anteriori. Sunt de remarcat ascensiunea Noii

Zeelande şi Australiei, cât şi poziţia constantă pe care semenţin SUA, Luxemburg sau Marea Britanie; 56 denaţiuni sunt înregistrate ca având o economie aproapeliberă - se evidenţiază progresul înregistrat de Canada,Germania, Ungaria, Cehia şi surprinde declinul pentruFranţa şi Japonia. În grupa economiilor nelibere intră 72de state printre care şi România, Bulgaria, Slovenia,Republica Moldova etc, iar economiile consideratereprimate sunt în număr de 13 (Irak, R.P.D. Coreeană,

Libia, Laos, Cuba etc.).

71




III.4. Competitivitatea

Competitivitatea este un alt indicator pentruevaluarea performanţelor economice şi sociale alenaţiunilor, introdus şi analizat de către InstitutulInternaţional pentru Dezvoltarea Managementului dinLausanne. Definiţia ,,oficială” a OCDE asupracompetitivităţii unei naţiuni este: ,,gradul în care o ţară,în condiţiile unei pieţe libere, poate produce bunuri şi

servicii care să răspundă cerinţelor de pe piaţainternă/internaţională şi în acelaşi timp să menţină şi săcrească veniturile locuitorilor pe termen lung” . Iată de cecompetitivitatea unei ţări şi deschiderea spre activitateacomercială globală se leagă de nivelul de trai al unei ţări.

Economiştii clasici au evaluat competiţia între statebazându-se pe factorii de producţie: fond funciar, capital,resurse de subsol, de apă şi forţa de muncă. Cea maifaimoasă teorie asupra avantajului economic, elaborată

de A. Smith (teoria avantajului comparativ), care estevalabilă şi astăzi, este o încercare de a înţelege cumconcurează statele. Oricum, economiştii au realizatfaptul că numai datele referitoare la producţie nu potexplica totul. Se pare că această concurenţă între naţiunia început în urma marii crize economice declanşate în1929 datorită politicilor protecţioniste adoptate defiecare stat. Încă de la crearea sa, OCDE a promovatunitatea liberă de capital, bunuri şi servicii, la început

între ţările industrializate şi apoi la nivel mondial. Deasemenea, tarifele de bunuri de consum sunt mai micide 4% între membrii OMC (Organizaţia Mondială aComerţului), iar ariile de comerţ liber, ca NAFTA şiorganizaţii internaţionale regionale, ca UE au revigorataceastă tendinţă. Schimbările de regim politic din anii1989 - 1991 şi revoluţia tehnologică din anii '90 auaccentuat dezvoltarea unei lumi fundamental deschisă şitransparentă.

72




Unii oameni de ştiinţă afirmă că naţiunile în esenţalor nu concurează, ci întreprinderile sunt cele careconcurează. Nu e nici o îndoială că întreprinderileconcurente sunt reprezentantele competitivităţii uneiţări. Oricum, în ultimii 30 de ani, responsabilităţileeconomice ale guvernelor au crescut, deci e pur şisimplu imposibil de ignorat influenţa acestora asupraunei economii moderne. OCDE subliniază rolul pe carenaţiunile îl au în modelarea mediului în care operează întreprinderile, influenţând astfel şi competitivitatea lor.

În mod tradiţional, competitivitatea a fost legată deagresivitatea internaţională a statelor şi anume volumulexporturilor de bunuri, servicii şi de investiţii străine

directe. Germania, Japonia şi Coreea de Sud au folositastfel de strategii. Pe de altă parte, şi mult mai recent,unele naţiuni sunt competitive prin faptul că suntatractive (ex: Irlanda, Singapore).

Agresivitatea conduce la venituri în ţara de origine,iar factorul ,,atractivitate” creează locuri de muncă înţările gazdă ale ISD , dar poate fi de scurtă durată.Aceasta înseamnă că nici statele bogate nu trebuie săneglijeze factorul ,,agresivitate”, în special datorită

urmărilor pe termen lung. Drept urmare, ţările trebuie săia în considerare atât factorul atractivitate cât şi pe celagresivitate. În general, o naţiune se opreşte la una dinaceste abordări: Irlanda nu este agresivă pe piaţainternaţională, Coreea nu este foarte atractivă pentruinvestiţii străine, Marea Britanie era agresivă, dar acumşi-a schimbat politica, Elveţia a urmat un curent opus,trecând de la a fi atractivă la a fi agresivă, iar SUA par afi singurul stat care este totodată atractiv şi agresiv.

Sistemul economic al unei ţări nu este omogen.Majoritatea statelor trebuie să facă faţă la 2 tipuri deeconomiii care coexistă: cea a proximităţii şi cea aglobalităţii. Economia proximităţii cuprinde activităţitradiţionale: industria mică, agricultură, servicii sociale,activităţi administrative şi de justiţie fiind, în general,perfecţionistă şi costisitoare. Economia globalităţii estecompusă din activităţile societăţilor transnaţionale şi, îngeneral, este competitivă şi eficientă ca preţuri.

Proporţia între aceste 2 tipuri de economii are legătură

73




cu dezvoltarea economică a unui stat. În medie, înEuropa de Vest, 2/3 din PIB sunt produse de economiaproximităţii, iar restul de 1/3 de către cea a globalităţii. Ţările mai mari, ca SUA, se bazează pe pieţele interneuriaşe, chiar dacă trecerea spre globalizare seaccentuează. În ultimii 25 de ani, economia globalităţii acrescut enorm, invadând domeniul economieiproximităţii.

Una din posibilităţile de a influenţa nivelul decompetitivitate al unei ţări constă în îmbinarea unuisistem ce promovează riscul individual cu unul carerespectă relaţiile sociale. Aşa-numitul model anglo-saxonse caracterizează prin asumarea de riscuri, înlăturarea

restricţiilor economice, privatizare, cât si prin contribuţiaindividului în ceea ce priveşte sistemul de asigurări. Înopoziţie, sistemul european-continental, se bazează maiales pe consens social, extinderea sistemuluiasigurărilor, o contribuţie egală a indivizilor în sistemulde impozitare. Cele 2 modele au concurat mult timp, darse pare că modelul anglo-saxon a reuşit să domine.Legislaţia UE a permis de altfel înlăturarea multorrestricţii de ordin economic, cât şi privatizarea. Apusul

partidelor comuniste precum şi deschiderea cătreschimburile comerciale internaţionale ale unor statefoste comuniste constituie un exemplu în acest sens.Economia mondială este influenţată de ceea ce senumeşte ,,asumarea riscului individual” , preluată de lamodelul anglo-saxon. SUA şi Marea Britanie au deschisacest drum şi se situează în prezent printre naţiunileconducătoare pe pieţele mondiale. Concepţia lor în ceeace priveşte competitivitatea, bazată pe această

înlăturare a restricţiilor, pe privatizare, managementulafacerilor, influenţează modelul global.Unul dintre cei mai importanţi factori ce pot

influenţa nivelul competitivităţii unui stat il constituiesistemul de valori. Pe măsura dezvoltării unui stat,valorile sociale tind să evolueze şi ele. Se considerăexistenţa a 4 stadii diferite (Garelli, 2001): munca asiduă- locuitorii sunt dedicaţi aproape în totalitate muncii (ex.Coreea); stadiul de bunăstare - cu toate că există în

continuare ideea de muncă obligatorie, începe să se

74




acorde mai multă atenţie veniturilor proprii(ex.Singapore); participare socială - oamenii sunt maipuţin interesaţi să muncească mult şi se manifestădorinţa lor de a contribui la modelarea societăţii (ex. SUAşi Europa după 1960); realizare profesională - oameniidevin mai interesaţi de viaţa personală, apareposibilitatea de a progresa pe plan profesional (ex. SUAşi Europa în prezent).

Nivelul competitivităţii este tot mai mult influenţatde dezvoltarea telecomunicaţiilor, eficienţa acestuisistem, conectarea la reţeaua Internet, telefonia mobilăconstituie priorităţi tehnologice pentru o ţară caredoreşte să fie competitivă. Noile cerinţe tehnologice din

întreprinderi au determinat, de asemenea, apariţia uneialte priorităţi ceea ce a impus colaborarea cu centre decercetare, cu universităţi, cu nuclee neoindustriale deprofil.

Institutul din Lausanne consideră că pentru a fi şi arămâne competitive statele trebuie să acţioneze dupăurmătoarele reguli: să creeze un mediu legislativ stabil şipredictibil, să-şi dezvolte o structură economică cât maiflexibilă şi mobilă, să investească în infrastructura

tradiţională şi în tehnologie, să încurajeze economiileparticulare, să promoveze agresivitatea pe pieţeleinternaţionale (export) cât şi atractivitatea pentruinvestiţiile străine directe, să pună accent pe calitate,rapiditate şi transparenţă la nivelul guvernului şi aladministraţiei, să păstreze o relaţie între nivelulveniturilor, producţiei şi nivelul taxelor, să promovezeconstrucţiile sociale prin reducerea diferenţelor de venitşi prin consolidarea clasei de mijloc, să investească

masiv în educaţie, mai ales la nivelul învăţământuluisecundar cât şi în pregătirea pe viaţă a forţei de muncă,să încerce să realizeze un echilibru între politicaeconomică pe termen scurt şi politica de globalizare înscopul asigurării bunăstării sociale şi să menţină înacelaşi timp sistemul de valori dorit de către populaţie.

Anuarul Competitivităţii Mondiale ierarhizează şianalizează abilitatea ţărilor de a oferi un mediu în care întreprinderile să poată concura. Adoptând o nouă

metodologie, se analizează competitivitatea pentru 49

75




de economii industrializate şi în curs de dezvoltare după4 elemente: performanţa economică (68 de criterii),eficienţa guvernului (84 de criterii), eficienţa mediului deafaceri (60 de criterii), infrastructura (74 de criterii).Aceste 4 dimensiuni modelează competitivitatea unuistat şi mediul în care se formează aceasta, fiind adesearezultatul tradiţiei, istoriei şi sistemului de valori şi suntmodul de operare economică al unei ţări. Fiecare dinaceşti 4 factori, indiferent de numărul de criterii, sesubdivide în 5 subfactori care au o pondere maximă de5% în valoarea finală a scorului competitivităţii:• perfomanţa economică include economia internă (PIB,consumuri, investiţii), comerţul internaţional, investiţiilestrăine (importuri şi exporturi), populaţia ocupată şi înşomaj, preţurile;

• eficienţa guvernului cuprinde finanţele publice(bugetul de stat,datoria publică şi cea externă,rezervele de stat), politica fiscală(taxe individualeşi pe profit, evaziunea fiscală etc.), reţeauainstituţională, mediul de afaceri, educaţia;

• eficienţa afacerilor este analizată prin:productivitate, piaţa muncii (forţa de muncă,costuri, relaţii de muncă), pieţele financiare, nivelulmanagementului, impactul globalizării;

• infrastructura are ca subfactori: infrastructura debază (populaţie, reţele de comunicaţii, dealimentare cu energie, apă, utilizarea terenurilor,grad de urbanizare etc), nivelul tehnologiei, mediulştiinţific, sănătatea, calitatea mediului, sistemul devalori.

Ierarhia competitivităţii indică în continuare

supremaţia S.U.A. care îşi păstrează locul I încă din 1997,urmată, constant, de către Singapore.Ascensiunisemnificative în aceşti ani au înregistrat: Finlanda,Luxemburg, Australia, Germania, Austria, Israel, Islanda,pe când unele ţări au avut un declin puternic (MareaBritanie - de pe locul 9 pe 19, Norvegia - de la 5 la 20, Japonia - de la 17 la 26). Unele state şi-au păstrataproape aceleaşi locuri: Cehia, India, Federaţia Rusă,Columbia.

76




Analiza competitivității realizată de ForumulEconomic Mondial se bazează pe Indicele CompetitivitățiiGlobale (ICG) realizat de această instituție. Acesta esteun indice ce furnizează o medie ponderată a numeroasecomponente fiecare reflectând un anumit aspect alcompetitivității. Componentele sunt împărțite în 12 piloniai competitivității grupate pe trei categorii:

Cerințe de bază pentru primul stadiu alcompetitivității

1. Instituțiile sau mediul instituțional2. Infrastructura

3. Stabilitatea macro-economică4. Sănătatea și educația elementară

Primii patru piloni enumerați anterior reprezintăcheia în ceea ce privește primul stadiu al unei economiice se îndreaptă către competitivitate.

Factori ce stimulează eficiența pentru cea de-a douaetapă a competitivității

5. Educația înaltă și instruirea continuă6. Eficiența pieței de bunuri și servicii7. Eficiența pieței muncii8. Gradul de dezvoltare al pieței financiare9. Gradul de pregătire tehnologică10. Dimensiunea pieței

Cei 6 piloni de mai sus reprezintă cheia unei

economii bazată pe eficiență

Factori complecși și inovativi pentru trecerea laultimul stadiu al competitivității

11. Gradul de dezvoltare al afacerilor 12. InovațiaCei doi piloni reprezintă cheia unei economi aflată în

stadiul inovației

77




Deși toți acești pilonii sunt analizați separați esteevident că există o relație de interdependență întreaceștia. Astfel inovarea nu este posibilă fără existențaunor instituții care să garanteze proprietatea intelectualănu poate fii realizată acolo unde forța de muncă esteslab educată și pregătită …..

Conform ICG proporția celor trei categorii în caresunt împărțiți cei 12 pilonii variază în funcție de stadiulde dezvoltare din fiecare țară:

Categorie Stadiul debază (%)

Stadiuleficienței

(%)

StadiulInovației

(%)Cerințe de

bază60 40 20

Factori cestimuleazăeficiența

35 50 50

Factoricomplecși și

inovativi

5 10 30

Apartenența țărilor la unul din cele trei stadii dedezvoltare se realizează pe baza a două criterii:

- Primul este nivelul P.I.B./loc.- Al doilea măsoară pentru fiecare stat proporția

factorilor cheie. Acest lucru se determină prin proporțiaexporturilor de materii prime (petrol, gaze, minereurimetalifere și nemetalifere, alte produse petroliere, gazlichefiat, cărbune și pietre prețioase) în total exporturi(bunuri și servicii) asta însemnând că statele care

exportă în proporție de peste 70% materii prime(măsurat pe ultimii 5 ani) au o proporție mai mare afactorilor cheie.

Tabel nr.. Indicele competitivităţii globale (RCG)-2009

TARA

GCI2008-2009 Scorul

GCI2007-2008 Scorul

78




United States 1 5,74 1 5,67

Switzerland 2 5,61 2 5,62

Denmark 3 5,58 3 5,55

Sweden 4 5,53 4 5,54Singapore 5 5,53 7 5,45

Finland 6 5,5 6 5,49

Germany 7 5,46 5 5,51

Netherlands 8 5,41 10 5,4

Japan 9 5,38 8 5,43

Canada 10 5,37 13 5,34

Hong Kong SAR 11 5,33 12 5,37

United Kingdom 12 5,3 9 5,41

Korea, Rep. 13 5,28 11 5,4

Austria 14 5,23 15 5,23

Norway 15 5,22 16 5,2

France 16 5,22 18 5,18

Taiwan, China 17 5,22 14 5,25

Australia 18 5,2 19 5,17

Belgium 19 5,14 20 5,1

Iceland 20 5,05 23 5,02

Malaysia 21 5,04 21 5,1Ireland 22 4,99 22 5,03

Israel 23 4,97 17 5,2

New Zealand 24 4,93 24 4,98

Luxembourg 25 4,85 25 4,88

Qatar 26 4,83 31 4,63

Saudi Arabia 27 4,72 35 4,55

Chile 28 4,72 26 4,77

Spain 29 4,72 29 4,66

China 30 4,7 34 4,57

United Arab Emirates 31 4,68 37 4,5

Estonia 32 4,67 27 4,74

Czech Republic 33 4,62 33 4,58

Thailand 34 4,6 28 4,7

Kuwait 35 4,58 30 4,66

Tunisia 36 4,58 32 4,59

Bahrain 37 4,57 43 4,42

Oman 38 4,55 42 4,43

79




Brunei Darussalam 39 4,54 a a

Cyprus 40 4,53 55 4,23

Puerto Rico 41 4,51 36 4,5

Slovenia 42 4,5 39 4,48Portugal 43 4,47 40 4,48

Lithuania 44 4,45 38 4,49

South Africa 45 4,41 44 4,42

Slovak Republic 46 4,4 41 4,45

Barbados 47 4,4 50 4,32

Jordan 48 4,37 49 4,32

Italy 49 4,35 46 4,36

India 50 4,33 48 4,33

Russian Federation 51 4,31 58 4,19

Malta 52 4,31 56 4,21

Poland 53 4,28 51 4,28

Latvia 54 4,26 45 4,41

Indonesia 55 4,25 54 4,24

Botswana 56 4,25 76 3,96

Mauritius 57 4,25 60 4,16

Panama 58 4,24 59 4,18

Costa Rica 59 4,23 63 4,11Mexico 60 4,23 52 4,26

Croatia 61 4,22 57 4,2

Hungary 62 4,22 47 4,35

Uzbekistan a a 62 4,13

Turkey 63 4,15 53 4,25

Brazil 64 4,13 72 3,99

Montenegro 65 4,11 82 3,91

Kazakhstan 66 4,11 61 4,14

Greece 67 4,11 65 4,08

Romania 68 4,1 74 3,97

Azerbaijan 69 4,1 66 4,07

Vietnam 70 4,1 68 4,04

Philippines 71 4,09 71 3,99

Ukraine 72 4,09 73 3,98

Morocco 73 4,08 64 4,08

Colombia 74 4,05 69 4,04

Uruguay 75 4,04 75 3,97

80




Bulgaria 76 4,03 79 3,93

Sri Lanka 77 4,02 70 3,99

Syria 78 3,99 80 3,91

El Salvador 79 3,99 67 4,05 Namibia 80 3,99 89 3,85

Egypt 81 3,98 77 3,96

Honduras 82 3,98 83 3,89

Peru 83 3,95 86 3,87

Guatemala 84 3,94 87 3,86

Serbia 85 3,9 91 3,78

Jamaica 86 3,89 78 3,95

Gambia, The 87 3,88 102 3,59

Argentina 88 3,87 85 3,87

Macedonia, FYR 89 3,87 94 3,73

Georgia 90 3,86 90 3,83

Libya 91 3,85 88 3,85

Trinidad and Tobago 92 3,85 84 3,88

Kenya 93 3,84 99 3,61

Nigeria 94 3,81 95 3,69

Moldova 95 3,75 97 3,64

Senegal 96 3,73 100 3,61Armenia 97 3,73 93 3,76

Dominican Republic 98 3,72 96 3,65

Algeria 99 3,71 81 3,91

Mongolia 100 3,65 101 3,6

Pakistan 101 3,65 92 3,77

Ghana 102 3,62 a a

Suriname 103 3,58 113 3,4

Ecuador 104 3,58 103 3,57

Venezuela 105 3,56 98 3,63

Benin 106 3,56 108 3,49

Bosnia andHerzegovina 107 3,56 106 3,55

Albania 108 3,55 109 3,48

Cambodia 109 3,53 110 3,48

Côte d’Ivoire 110 3,51 a a

Bangladesh 111 3,51 107 3,55

Zambia 112 3,49 122 3,29

Tanzania 113 3,49 104 3,56

81




Cameroon 114 3,48 116 3,37

Guyana 115 3,47 126 3,25

Tajikistan 116 3,46 117 3,37

Mali 117 3,43 115 3,37Bolivia 118 3,42 105 3,55

Malawi 119 3,42 a a

Nicaragua 120 3,41 111 3,45

Ethiopia 121 3,41 123 3,28

Kyrgyz Republic 122 3,4 119 3,34

Lesotho 123 3,4 124 3,27

Paraguay 124 3,4 121 3,3

Madagascar 125 3,38 118 3,36

Nepal 126 3,37 114 3,38

Burkina Faso 127 3,36 112 3,43

Uganda 128 3,35 120 3,33

Timor-Leste 129 3,15 127 3,2

Mozambique 130 3,15 128 3,02

Mauritania 131 3,14 125 3,26

Burundi 132 2,98 130 2,84

Zimbabwe 133 2,88 129 2,88

Chad 134 2,85 131 2,78a - date nedisponibileSursa: Raportul Competitivitatii Globale 2008-2009, World Economic Forum 2008

IMD World Competitiveness Yearbook (WCY) esteunul din cel mai detaliat și cuprinzător raport anual lanivel global referitor la competitivitatea națiunilor ceeste publicat fără întrerupere din 1989. Acest raportcuprinde analize comparative și tendințe dar reprezintă în același timp un reper din punct de vedere statistic cuprivire la competitivitatea celor mai importante economiila nivel mondial. Competitivitatea economică a unei țărinu poate fii redusă doar la PIB și productivitate deoarece întreprinderile trebuie să facă față și altor factori cum arfi cei politici, sociali și culturali. De aceea o țară pentru afi competitivă din punct de vedere economic trebuie săofere un mediu în care toți acești factori să fie structurațieficient astfel încât acesta să încurajeze competitivitatea întreprinderilor.

Pentru realizarea acestui raport au fost selectate

329 de criterii de competitivitate acestea fiind rezultatul

82




unei cercetări foarte ample în care sa folosit literaturaeconomică, surse naționale, regionale și internaționale,feedback-ul comunității de afaceri ( ne referim aici lachestionarul transmis managerilor celor mai importante întreprinderii din țara respectivă), agențiiguvernamentale și academicieni. Aceste criterii suntrevizuite și actualizate în mod regulat în funcție de cumevoluează economia mondială sau cercetările și dateledevin disponibile.

Cele 329 de criterii sunt împărțite în 4 factoriprincipali ce influențează competitivitatea și care larândul lor cuprind un număr de 5 sub-factori fiecare:• Performanța economică 82 criterii – cuprindeevaluarea macro-economică a economiei naționale fiindluați în calcul următorii factori: economia națională,comerțul internațional, investițiile internaționale, forța demuncă și prețurile• Eficiența guvernamentală 70 criterii – măsoarămodul în care politicile guvernamentale sunt favorabilecompetitivității: finanțele publice, politica fiscal, cadrulinstituțional, legislația în afaceri și Societal Framework(cadrul social)• Eficiența afacerilor 67 criterii – măsoară modul încare mediul intern încurajează întreprinderile într-omanieră responsabilă și profitabilă în direcțiaperformanței și inovării: eficiența și productivitatea, piațaforței de muncă, finanțele, Management Practices andAttitudes and Values• Infrastructura 110 criterii – măsoară modul în carecerințele afacerilor sunt satisfăcute de resursele umane,științifice și tehnologice: infrastructura de bază,

tehnologică și științifică, sănătatea și mediul și educația.La rândul lor acești sub-factori cuprind mai multecriterii care nu întotdeauna au același număr (spreexemplu pentru a evalua educația este necesar unnumăr mai mare de criterii decât pentru a analizaprețurile). Tocmai de aceea fiecare sub-factor indiferentde numărul criteriilor luate în calcul are aceeași valoare în componența rezultatului final și anume de 5%(20*5=100).

Metodologia procesării datelor

83




Din cele 329 de criterii doar pentru 245 secalculează valoarea restul de 84 având rol de verificare.Performanța fiecărei economii luate în calcul (astăzi 57de economii) este măsurată pentru fiecare criteriu dincele 245 folosind Metoda Deviației Standard (S) utilizândurmătoarea formulă:

Apoi pentru economiile luate în calcul (57) se obținevaloarea standardizată a (STD) pentru toate cele 245 decriterii folosind formula:

Unde:x = valoarea inițială

= valoarea medie pentru cele 57 de economiiN = numărul de economiiS deviația standard

Table nr. Indicele competitivităţii globale (WCY)-

2009

TaraClasamentul

2009Scorul2009

Clasament2008

Scorul2008

USA 1 100,000 1 100,000

HONG KONG 2 98,146 3 94,964

SINGAPORE 3 95,740 2 99,330

SWITZERLAND 4 94,163 4 89,656

DENMARK 5 91,741 6 83,852

SWEDEN 6 90,520 9 82,464

AUSTRALIA 7 88,934 7 83,500

CANADA 8 88,708 8 82,852

FINLAND 9 88,373 15 75,025

NETHERLANDS 10 87,758 10 80,476

NORWAY 11 86,604 11 79,516

LUXEMBOURG 12 86,274 5 84,405

GERMANY 13 83,508 16 74,735

QATAR 14 81,995 a a

84




NEW ZELAND 15 79,621 18 73,374

AUSTRIA 16 79,294 14 75,028

JAPAN 17 78,242 22 70,028

MALAYSIA 18 77,162 19 73,199

IRELAND 19 76,956 12 77,638

CHINA MAINLAND 20 76,595 17 73,758

UNITED KINGDOM 21 76,069 21 71,904

BELGIUM 22 75,965 24 68,746

TAIWAN 23 75,390 13 77,359

ISRAEL 24 73,425 20 72,408

CHILE 25 70,933 26 64,173

THAILAND 26 70,762 27 63,096

KOREA 27 68,408 31 58,884

FRANCE 28 68,071 25 66,012

CZECH REPUBLIC 29 66,755 28 62,247

INDIA 30 66,454 29 60,625

LITHUANIA 31 64,882 36 56,234

SLOVENIA 32 64,637 32 57,904

SLOVAK REPUBLIC 33 63,913 30 59,365

PORTUGAL 34 62,588 37 54,657

ESTONIA 35 62,573 23 69,648

KAZAKHSTAN 36 61,047 a a

PERU 37 59,274 35 56,284

BULGARIA 38 58,985 39 51,392

SPAIN 39 57,849 33 57,515

BRAZIL 40 56,865 43 48,576

JORDAN 41 56,040 34 56,725

INDONESIA 42 55,479 51 41,520PHILIPPINES 43 54,490 40 50,478

POLAND 44 53,930 44 47,986

HUNGARY 45 53,917 38 52,932

MEXICO 46 53,903 50 43,825

TURKEY 47 53,390 48 45,535

SOUTH AFRICA 48 52,850 53 39,054

RUSSIA 49 52,770 47 45,736

ITALY 50 52,059 46 46,921

85




COLOMBIA 51 51,538 41 50,396

GREECE 52 50,781 42 48,761

CROATIA 53 48,587 49 45,203

ROMANIA 54 46,945 45 47,549

ARGENTINA 55 43,084 52 40,205

UKRAINE 56 40,421 54 38,170

VENEZUELA 57 39,060 55 31,143Sursa datelor: IMD WORLD COMPETITIVENESS YEARBOOK 2008-2009

Bibliografie

Block W. (1991), Economic Freedom: Toward a Theory

of Measurement . Fraser Institute, Vancouver;Erdeli G., Braghină C., Frăsineanu D. (2000),Geografie economică mondială, Editura Fundaţiei“România de Mâine”, Bucureşti;Garelli S., (2001), Competitiveness of Nations: TheFundamentals, în World Competitiveness Yearbook,Lausanne;* * *(2002), Index of Economic Freedom, Vancouver;* * *(2002), World Competitiveness Yearbook , Lausanne.

CAPITOLUL IV

86




INTEGRAREA ECONOMICĂ

Integrarea este un proces complex ce a debutat

odată cu apariţia şi consolidarea organizaţiilorinternaţionale. Acestea reprezintă o asociere de state, pediverse criterii, recunoscută printr-un statut recunoscutde toţi membrii. Pe plan mondial un rol important estedeţinut de organizaţiile constituite în scop economic.Acestea au contribuit la dezvoltarea explozivă a relaţiiloreconomice internaţionale depăşindu-se limitelebilateralismului către multilateralism.

Se disting mai multe criterii de clasificare a statelor,criterii ce privesc poziţia geografică a statelor membre,raporturile dintre acestea şi organizaţia formată, nivelulde dezvoltare economică sau gradul de deschidere faţăde statele lumii.

Din punct de vedere geografic, se disting:organizaţii intraregionale (Uniunea Europeană, AsociaţiaEuropeană a Liberului Schimb, Cooperarea Economică aMării Negre, Uniunea Vamală şi Economică a AfriciiCentrale, Pactul Andin, MERCOSUR, ALENA, etc),organizaţii regionale (Sistemul Economic Latino-

American) şi organizaţii interregionale (OCDE, OPEC).După nivelul de dezvoltare economică a ţărilor

membre sunt organizaţii ale ţărilor dezvoltate (Grupulcelor 7, OCDE) şi organizaţii ale ţărilor în dezvoltate(Grupul celor 77).

În funcţie de gradul de deschidere faţă de statelemembre organizaţiile au vocaţie universală (ONU) sauvocaţie restrânsă.

Integrarea economică presupune accentuarea

interdependenţelor şi specializărilor între economiilediferitelor state care sunt determinate de un complex defactori între care un rol important este deţinut derevoluţia tehnico-stiinţifică contemporană (Dicţionarul degeografie umană, 1999).

Principiile de bază ale integrării economice sunt:•Formarea unui spaţiu economic comun;• Libera circulaţie a capitalurilor, mărfurilor,

serviciilor şi persoanelor;

87




•Armonizarea legislaţiei în domeniul economic,monetar, financiar şi social;

•Crearea unor instituţii comune asupra cărora ţările

participante transferă unele competenţe de naturăeconomică.Etapele procesului de integrare sunt:•Acordurile de comerţ preferenţial;•Zona economică de liber schimb;•Uniunea vamală;•Piaţa comună;•Uniunea economică şi monetară;• Integrarea economică totală.

Acordurile de comerţ preferenţial. Prin aceste înţelegeri se stabilesc tarife reduse în raport cu celepracticate faţă de terţi. Cel mai important exemplupentru această fază de integrare este Asociaţia Statelordin Sud-Estul Asiei (ASEAN).

Zonele de liber schimb. În această fază seelimină total barierele vamale dintre statele membre,permiţându-se politici independente ale membrilor faţăde terţi. Cele mai importante zone economice de liber

schimb sunt: Spaţiul Economic European (format din cele12 state membre ale Comunităţii Europene şi cele 7state ce formau AELS), Asociaţia Europeană a LiberuluiSchimb, Asociaţia Integrării Latino-Americane, Acordul deComerţ Liber al Americii de Nord, Acordul de LiberSchimb SUA-Canada, Acordul de Liber Schimb SUA-Israel,Acordul de Liber Schimb al Tărilor Central Europene.

Uniunea vamală. Este o fază superioară deintegrare în care partenerii acceptă uniformizarea

politicilor lor comerciale faţă de terţi. Adoptarea acesteipolitici contribuie la eliminarea unor fenomenedistorsionate de tipul pseudotransferurilor de produseintraregionale, destinate ocolirii barierelor comercialemai pronunţate în anumite ţări decât în altele aparţinândaceluiaşi grup. Reprezentative pentru această fază aintegrării sunt: Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg),Comunitatea Africii de Est (Kenia, Tanzania şi Uganda).

Piaţa Comună. În această fază are loc dezvoltarealiberului schimb la nivelul tuturor factorilor de producţie(forţă de muncă şi capital) precum şi al tuturor

88




categoriilor de produse (bunuri fizice şi servicii). Sedisting pentru acest stadiu de integrare: Piaţa Comună aAmericii Centrale, Comunitatea Economică Europeană(cele 12 state, până la transformarea în UniuneaEuropeană), Uniunea Mahgreb, Mercosur.

Uniunea economică şi monetară. Este fazasuperioară ce presupune armonizarea legislaţiei întreţările membre precum şi utilizarea unei monede unice.Prin Tratatul de la Maastricht (1991) ComunitateaEconomică Europeană a propus trecerea către aceastăfază superioară a integrării.

UNIUNEA EUROPEANĂ

Ideea unei Europe unite a apărut în 1946, la 19septembrie, când Winston Churchill rosteşte un discurs laUniversitatea din Zurich, în care se pronunţă asupra unuianumit tip de „State Unite ale Europei”. Această idee a început să fie pusă în practică anul următor când este înfiinţată Mişcarea Europei Unite. Organizaţia se opuneprin actele constitutive înfiinţării instituţiilorsupranaţionale şi îşi propune cooperarea la nivel

guvernamental.Un alt moment important este crearea Consiliului

Francez pentru Europa Unită de către René Caurtin.Consiliul va fii absorbit de Mişcarea europeană din 1953.

Sub auspiciile democrato-creştinilor, în 1947, secrează Noile Echipe Internaţionale, care mai târziu vorpurta denumirea de Uniunea Europeană a Democrato-Creştinilor (1965). Tot în acest an începe MişcareaStatelor Unite Socialiste ale Europei care din 1961 se va

numi Stânga partidelor politice europene.Anul 1947 este deosebit de important pentrueconomia Europei anunţându-se la 5 iunie PlanulMarshall.

Conceptul de Europa Unită capătă un nou curs din13-14 decembrie 1947, când organizaţiile federaliste şiunioniste se regrupează într-un comitet internaţional decoordonare a mişcărilor pentru unificarea Europei.

Începând cu 1 ianuarie 1948 intră în vigoare

convenţia vamală între Belgia, Olanda şi Luxemburg,

89




prima de acest fel din Europa. În acelaşi an, la 17 martie,se semnează tratatul Uniunii Occidentale (Tratatul de laBruxelles) de către Belgia, Olanda, Luxemburg, Franţa şiMarea Britanie.

Între 7 şi 11 mai are loc Congresul european subegida Comitetului Internaţional de Coordonare aMişcărilor pentru Unificarea Europei. Participanţii laCongres propun infiinţarea unui Ansamblu deliberativeuropean şi a unui Consiliu european special, care săpregătească integrarea economică şi politică a ţărilorEuropei. S-a mai propus înfiinţarea unei Carte aDrepturilor Omului, şi pentru a fi siguri de punerea înaplicare a acesteia să se creeze o Curte europeană de

justiţie.La 28 ianuarie 1948 Franţa, Marea Britanie şi Ţările

de Jos decid instituirea unui Consiliu al Europei, şi aucerut Danemarcei, Irlandei, Italiei, Norvegiei şi Suediei săle ajute în elaborarea statutului acestui Consiliu.

Anul 1950 este un moment deosebit în evoluţiaansamblului european. La 9 mai ministrul francez alafacerilor externe, Robert Schuman propune ca Franţa şiGermania, la fel ca orice altă ţară europeană interesată,

să adopte politici economice comune pentru comerţul cucărbune şi oţel. Acordul poartă numele de DeclaraţiaSchuman. Franţa, Belgia, Luxemburg, Italia, Olanda şiGermania se încriu la această declaraţie. Comunitateaeuropeană a cărbunelui şi oţelului (CECO) se înfiinţeazăla 15 februarie 1951 prin semnarea Tratatului de la Paris.

În 1953, Paul-Henri Spaak, preşedintele adunării ad-hoc din 10 septembrie, propune lui George Bidault,preşedintele Consiliului CECO, un proiect de constiture a

unei Comunităţi europene politice care ar avea caobiectiv apărarea drepturilor omului şi libertăţilorfundamentale, de a asigura securitatea statelor membre împotriva agresiunilor, de a coordona politica lor externăşi de a crea în mod progresiv Piaţa Comună. Proiectultratatului prevedea crearea a 5 instituţii; un Consiliuexecutiv european, un Parlament compus din douăcamere, un Consiliu de miniştrii, o Curte de justiţie şi unComitet economic şi social.

90




În 1956 Paul-Henri Spaak, ministrul belgian alafacerilor externe, prezintă membrilor CECO un raportdespre proiectele tratatului comunitar privind creareaComunităţii Economice Europene (CEE) şi Euratom. La 26iunie 1956, la Bruxelles se deschid negocierile în vederearedactării textelor privind instituirea CEE şi Euratom.

Anul 1957 este începutul unei noi etape în evoluţiaspre ceea ce înseamnă astăzi Uniunea Europeană. Esteanul în care, la Roma, sunt semnate tratatele ce instituieComunitatea economică europeană (Belgia, Olanda,Luxemburg, Franţa, Germania şi Italia) şi Comunitateaeuropeană a energiei atomice. Aceste tratate au fostnumite “Tratatele de la Roma” şi au intrat în vigoare la 1

ianuarie 1958 când are loc şi stabilirea sediului laBruxelles.

Începând cu 10 februarie 1958 statele membreaplică aceleaşi tarife vamale la cărbune şi oţel, cuexcepţia Franţei şi Italiei care obţin dreptul de a păstrapropriile taxe încă doi ani. Tot în 1958 are loc la Stresa(Italia) o conferinţă la care se stabilesc bazele uneipolitici agricole comune. Problema politicilor agricoleeste reluată în 1962 când se adoptă primele

regulamente comune în domeniul politicilor agricole(PAC), şi se pune problema unei pieţe comune pentruprodusele agricole şi asigurarea unei solidităţii financiareprin intermediul unui Fond european de orientare şigaranţie agricolă care intră în funcţiune în 1964.

În 1958 are loc un eveniment deosebit de important,intră în vigoare Acordul monetar european. În 1959Grecia şi Turcia cer un acord de asociere cu CEE, iarnegocierile încep în acelaşi an.

La 20-21 iunie 1959, 7 dintre ţările Organizaţieieuropene de cooperare economică (OECE), Austria,Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia şiMarea Britanie, decid crearea Asociaţiei europene deliber schimb (AELS). Acordul de asociere este semnatanul următor la Stockholm şi intră în vigoare în acelaşian.

Anul 1960 este anul în care Organizaţia europeanăde cooperare economică se transformă în Organizaţia de

cooperare şi dezvoltare economică (OCDE).

91




În anul 1961 ţările membre ale CEE îşi exprimădorinţa de a crea o uniune politică. În acelaşi an Irlanda,Marea Britanie şi Danemarca prezintă cererile oficiale deaderare la CEE, iar un an mai târziu şi Norvegia.

La 4 mai 1964 are loc deschiderea oficială a rundeiKennedy de negocieri comerciale multilaterale cu titlul:“Acodul general asupra taxelor vamale şi comerţului”(GATT). Comunitatea economică europeană participă laaceste negocieri.

La 8 septembrie 1965 se semnează la Bruxellestratatul de fuziune a execuţiilor celor trei comunităţi(CECO, CEE, şi EURATOM), tratat ce intră în vigoare la 1iulie 1967.

În 1968 se atinge un obiectiv deosebit de important;este vorba de intrarea în vigoarea a uniunii vamale.Drepturile vamale, ce continuau să fie percepute în afaraschimburilor intracomunitare, sunt eliminate cu 18 luni înainte de data prevăzută în tratatul de la Roma, iar taxavamală comună este introdusă, înlocuind drepturilevamale naţionale pentru schimburile cu restul lumii.

În 1970 Consiliul Comunităţilor Europenedesemnează un comitet de experţi, prezidat de Pierre

Werner, pentru a studia posibilitatea de realizare auniunii economice şi monetare.

La Conferinţa de la Paris din 1972, reprezentanţiiţărilor membre definesc noile domenii de acţiunecomunitară care vizează politicile regionale, de mediu,sociale, energetice şi industriale. Se reafirmă, la această întâlnire, faptul că uniunea economică şi monetarătrebuie realizată în 1980.

În 1973 intră în vigoare acorduri de liber schimb

între Comunitate şi Austria, Elveţia, Portugalia, Suedia,Islanda, Spania, Norvegia, Finlanda.Criza energtică declanşată în 1973 de refuzul ţărilor

OPEC de a vinde petrol unor ţări occidentale determinăstatele membre să se orienteze spre politici comune îndomeniul energetic.

La 31 ianuarie 1974 Comisia europeană adreseazăşefilor de guvern o declaraţie privind starea Comunităţii.În această declaraţie, Comisia insistă pe necesitatea de a

relansa construcţia comunitară printr-o convergenţă a

92




politicilor naţionale şi definirea politicilor comune.Parlamentul declară că unitatea Europei nu va putea firealizată decât dacă instituţiile comunitare vor aborda opolitică fondată pe o veritabilă solidaritate europeană.

Evenimentele ce au avut loc dup 1980 pot fischematizate astfel:

În 1981 aderă Grecia. În 1986 aderă Spania, Portugalia.Odată cu această extindere, prin Actul Unic

European, sunt introduse alte obiective: Consolidarea pieţei unice; Dezvoltarea capacităţilor de producţie;

Protecţia mediului înconjurător. Momentul cel mai important în evoluţia UniuniiEuropene a fost Tratatul de la Maastricht (Olanda) din1991. Principalele obiective ale acestui tratat sunt:

Piaţa europeană comună; Uniunea economică şi monetară; Uniunea politică; Politici comune pe multiple planuri.

În 1995 aderă Suedia, Finlanda şi Austria.

Norvegia decide prin referendum să nu adere. O serie de ţări capătă statut de asociat:

România, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia,Malta, ţările baltice, Turcia, Cipru.

La 1 mai 2004 aderă: Polonia, Ungaria, Cehia,Slovacia, Slovenia, Malta, Estonia, Letonia, Lituania,Cipru;

La 1 ianuarie 2007 aderă România şi Bulgaria.

Itemi de evaluare

1. Ce înţelegeţi prin noţiunea de integrareeconomică?

2. Care sunt principiile şi etapele procesului deintegrare economică?

3. Care sunt principalele etape în evoluţia teritorialăa Uniunii Europene?

4. Se va evalua participarea la dezbateri şi munca în

echipă.

93




Bibliografie

Albu Cornel, Andrescu Eugen (1995),Consideraţii privind viitoarea lărgire spre “Est” a UniuniiEuropene, în Conjunctura economiei mondiale;

Albu Cornel, Mihaela Lupu (1995), UniuneaEuropeană: de la “12” la “15”, în Conjunctura economieimondiale;

Bal Ana (1994), Acordurile de asociere al UniuneaEconomică a ţărilor Est – Europene (prezentareacomparată), în Conjunctura economiei mondiale;

Erdeli G., Braghină Cristian, Frăsineanu

Dragoş (2000), Geografie Economică Mondială, EdituraFundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti;

Hristea Anca Maria (1995), Spaţiul economic AsiaPacific în perspectiva anilor 2020, în Conjuncturaeconomiei mondiale;

Hristea Anca Maria (1997), Tendinţe şi evoluţiirecente în comerţul mondial, în Conjunctura economieimondiale;

Lelart M. (1989), Le systeme monetaire

internaitonal, Editura De l’ Epargne, Paris;Lelart M. (1988), Les operations du FMI,

Economica, Paris;Lemoine F., Les exportations des PECO vers

l’Union Europeene de 1988 a 1993, în Economieinternationale, nr. 62/1995, C.E.P.I.I.

Limouzin P. (1996), Les agricultures de l’Unioneuropeenne, Editura Armand Colin, Paris;

Moldoveanu M. (1995), Considerentele privind

cooperarea economică în Europa de Sud Est, în contextul procesului de intgrare europeana, în Conjuncturaeconomiei mondiale;

Moldoveanu M. (1997), Uniunea Europeanăadoptă o strategie ofensivă în comerţul mondial, înConjunctura economiei mondiale;

Puianu Emilia (1995), Serviciile de piaţă în ţărilemembre ale Uniunii Europene: evoluţii şi perspective, înConjunctura economiei mondiale;

94




GLOSAR

Acord – înţelegere stabilită între organizaţii, partidepolitice sau state ce are ca obiect relaţiile de colaborareşi de cooperare dintre acestea (relaţiile pot fii de natură:politică, economică, electorală, culturală, financiară etc.).

Acord comercial – înţelegere între două sau mai multestate ce are ca scop schimbul reciproc de mărfuri,desfăşurat într-o anumită perioadă şi în anumite condiţiivamale, condiţii stabilite de comun acord.

Acordul de Politică Socială – acord semnat în

decembrie 1991 de către 14 state membre mai puţinMarea Britanie ce stabileşte obiectivele de politicăsocială pregătite de Carta Socială (1989) şi are caobiective: promovarea ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă,combaterea excluderii, dezvoltarea resurselor umane şialtele. Acordul stabileşte procedura de adoptare amăsurilor de politică socială şi recunoaşte rolul vital jucatde conducere şi de angajaţi în dialogul asupra politicii

95




sociale. În 1997, Marea Britanie semnează şi ea acordulde Politică Socială.

Acordul European – este un acord de asociere încheiat între Uniunea Europeană şi anumite state din EuropaCentrală şi de Est. Are ca obiectiv pregătirea statelorasociate în vederea aderării şi are la bază cele patruprincipii: respectării drepturilor omului, democraţiei,statului de drept şi ale economiei de piaţă.

Acordurile de la Cotonou - semnate în iunie 2000,acestea succedă acordurile de la Lomé care organizeazăcooperarea europeană în favoarea a 77 de ţări din Africa,Caraïbe şi Pacific (ACP). Acordurile de la Cotonousuprimă mecanismele stabilităţii preţurilor produselor

agricole (Stabex) şi miniere (Sysmin), create cu ocaziaacordurilor de la Lomé. În conformitate cu disciplineleOrganizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), acesteacorduri au drept obiectiv principal liberalizareaschimburilor. Ajutorul european este însă, printre altele,supus unor reforme politice.

Acordurile Schengen - semnate în 1985 şi 1990,acestea autorizează libera circulaţie a persoanelor şiarmonizează controlul călătoriilor efectuate între statele

respective «Spaţiul Schengen». Acquis Comunitar - ansamblu de principii, reguli şiobiective ce stau la baza fondării Uniunii Europene şicare trebuie respectate de către ţările candidate laadeziune. In practică, aceasta inseamnă, la nivelulstatelor, adaptarea a circa 80 000 de pagini de texte laordinea lor juridică internă. Aquis-ul Comunitar cuprinde:conţinutul, principiile şi obiectivele politice ale tratatelor;legislaţia adoptată pentru aplicarea tratatelor şi

jurisprudenţa Curţii de Justiţie; declaraţiile şi rezoluţiileadoptate de Uniune; măsurile referitoare la politicaexternă şi de securitate comună; măsurile referitoare la justiţie şi afaceri interne. Astfel, Aquis-ul Comunitarconţine atât legislaţia comunitară în sens strict, cât şitoate actele adoptate în cadrul pilonilor doi şi trei aiUniunii Europene, precum şi obiectivele comune aletratatelor. Ţările candidate trebuie să accepte Aquis-ulComunitar înainte să adere la Uniunea Europeană.

Scutirile şi derogările de la Aquis-ul Comunitar sunt

96




acordate în circumstanţe excepţionale şi sunt limitate caarie de acoperire. Uniunea Europeană s-a angajat sămenţină Aquis-ul în integralitatea sa şi să îl dezvolte. Încadrul pregătirilor pentru aderarea noilor state membre,Comisia examinează conformitatea legislaţiei ţărilorcandidate cu Aquis-ul Comunitar.

Actul Unic European – acord ce prevede formarea uneimari pieţe, fără frontiere interioare, unde circulaţiapersoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor să fieliberă. A fost semnat la Luxemburg (17 februarie) şi Haga(28 februarie) şi aducea modificări faţă de Tratatul de laRoma prin stabilirea mai multor obiective dintre careamintim: coeziunea economică, recunoaşterea mutuală

în domeniul comercial şi al concurenţei, armonizareapoliticii sociale la nivelul U.E., coordonarea eforturilor decercetare şi de dezvoltare tehnologică, consolidareasistemului monetar european.

Aeroport – teren folosit de aviaţia civilă echipat cufacilităţi pentru deplasarea pasagerilor şi mărfurilor(aerogară, spaţii de adăpostire şi asistenţă tehnică,clădiri administrative, depozite de carburanţi şilubrifianţi, garaje şi spaţii de parcare), care dispune de

terminale ce asigură traficul la sol şi accesul la bordulmijlocului de transport aerian.

Agenda 2000 - având la bază un text prezentat decătre Comisia Europeană în iulie 1997, documentul esteadoptat în martie 1999 de către Consiliul European de laBerlin. Acesta defineşte perspectivele Uniunii Europene,şi mai ales cele legate de lărgirea Uniunii Europene;stabileşte totodată cadrul bugetar al intervenţiilor sale.

Agricultură – ramură a economiei ce are ca obiect

cultura plantelor şi creşterea animalelor scopul final fiindobţinerea de produse alimentare şi materii prime. Analiză economică – cercetare ce utilizează indicatoriprivind resursele naturale, forţa de muncă, investiţiile,volumul şi valoarea producţiei.cu scopul subliniereiifenomenele economice ce se desfăşoară la nivelul unuianumit teritoriu (localitate, judeţ, zonă, ţară).

Ape interioare – 1.domeniu fluvial şi lacustru alcătuitdin cursurile de apă situate în întregime pe teritoriul unui

stat, cele ce formează frontiera dintre două sau mai

97




multe state (ape contigue) şi cele ce traverseazăfrontierele mai multor state, cum sunt fluviileinternaţionale; 2.apele maritime interioare situate întreţărm şi liniile de bază de la care se măsoară mareateritorială, inclusiv golfurile interioare şi apele porturilor.3.apele porturilor cuprinse între ţărm şi linia care uneşteinstalaţiile permanente, cele mai avansate spre larg, aleportului.

Ape naţionale – cuprinde reţeaua hidrograficănaţională, precum şi apele fluviilor şi râurilor defrontieră, stabilite prin tratate, acorduri şi convenţiiinternaţionale.

Ape teritoriale – fâşie de mare, ce se desfăşoară de-a,

lungul litoralului unui stat dincolo de liniile de bază acărei dimensiune este de până la 12 mile marine,.

Asistenţa pentru pre-aderare – Reprezintă asistenţaacordată ţărilor din Europa centrală şi de est de cătreUniunea Europeană prin cele trei programe: ISPA Phare şiSAPARD. Sprijin pentru investiţii în protecţia mediului şitransporturi (ISPA) – finanţează investiţiile îninfrastructura de mediu şi transport; are un buget anualde 1.040 milioane de Euro. Programul Phare – finanţează

masuri de dezvoltare instituţională în toate sectoarele,inclusiv prin programe integrate de dezvoltare regională;are un buget anual de 1.664 milioane de euro în 2002;instituţia coordonatoare Direcţia Generală pentruExtindere (a Comisiei Europene). Sprijin pentruagricultură şi dezvoltare rurală (SAPARD) – finanţeazădezvoltarea agriculturii şi a mediului rural; are un bugetanual de 520 milioane de Euro.

Aşezare umană – comunitate de orice rang (oraş sau

sat) indiferent de mărimea sau funcţiile îndeplinite, carecuprinde: populaţia, construcţiile folosite în diversescopuri (locuit, publice, instituţii private), platformeleindustriale, pieţele şi străzile, locurile de odihnă şiagrement.

Autostradă – cale rutieră de interes naţional şiinternaţional, prevăzută cu mai multe benzi de rulare peambele sensuri, separate printr-o bandă mediană şideschisă traficului de mare viteză. Accesul şi ieşirea

autovehiculelor se realizează numai prin locuri special

98




amenajate, intersecţiile fiind prevăzute cu pasaje detrecere.Banca Centrală Europeană (BCE) - fondată în timpulaplicării Tratatului de la Maastricht, Banca CentralăEuropeană, cu sediul la Frankfurt, are în sarcina sagestiunea monedei unice europene, adică moneda euro.BCE a preluat sarcinile precursorului său, InstitutulMonetar European (IME). BCE are în componenţă douăorgane executive: un consiliu director alcătuit din şasemembri numiţi de Consiliul European şi un consiliu alguvernanţilor compus din membri ai consiliului director şiguvernatori ai băncilor centrale naţionale. BCE este întotalitate independentă de puterea politică. Singurul său

obiectiv este menţinerea stabilităţii monetare.Banca Europeană de Investiţii (BEI) – înfiinţată prin Tratatul de la Roma, are ca obiectiv dezvoltareaechilibrată a Comunitaţii, prin integrare economică şicoeziune socială. Conducerea bănci este deţinută de unConsiliu de Guvernatori, format din miniştrii de finanţe aicelor 15 state.Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.) – organism financiar al cărui scop

principal îl reprezintă acordarea de împrumuturidiferitelor ţării pentru realizarea unor programe dedezvoltare în diverse domenii, coordonarea ajutoarelorfinanciare internaţionale şi oferă asistenţă economicăţărilor membre. Are sediul la Washington fiind înfiinţat în1944 la Bretton Woods (S.U.A.).Banca Mondială – organism financiar ce are drept scopsprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare prin următoarelemecanisme: asistenţă tehnică de specialitate şi

acordarea de ajutoare financiare. Reuneşte următoareleorganizaţii: B.I.R.D., Asociaţia pentru DezvoltareInternaţională, Asociaţia de Garantare Multilaterală aInvestiţiilor, Corporaţia Financiară Internaţională.Baril – unitate de măsură volmetrică ce are o valoare de158,9 l în S.U.A şi 163,5 l în Marea Britanie.Bază economică – totalitatea resurselor solului şisubsolului, valorificate sau potenţiale, la care se adaugăunităţile economice existente în teritoriul respectiv, care

pot asigura ocuparea forţei de muncă.

99




Bazin carbonifer – regiune în care se găsesc zăcămintede cărbuni ce pot fi exploatate în carieră (la suprafaţă)sau în mină (în subteran).Bilateralism - metodă de politică comercialăinternaţională, care constă în acordul dintre două ţări înprivinţa bunurilor şi serviciilor pe care le schimbă întreele.Bitum – hidrocarbură solidă sau vâscoasă, cu o structurăcoloidală, de culoare brună sau neagră, solubilă înbisulfit de carbon, nevolatilă, termoplastică (în general între 1500C şi 2000C ), având proprietăţi izolante şiadezive, obţinută prin oxidarea la cald a rezidurilor depetrol sau prin distilarea huilelor.Boom – (engl) perioadă de avânt economic sau socialcaracterizată prin creşterea deosebită a producţiei, ainvestiţiilor, prin scăderea şomajului sau prin valori mariale bilanţului natural al populaţiei.Brichete de cărbuni – cărbune sub formă de praf, pus în forme regulate, care supus anumitor condiţii depresiune şi temperatură şi cu ajutorul unor lianţi devinesolid.Bursa -este o instituţie unde se negociază hârtii de

valoare şi valute străine sau unde se desfăşoarătranzacţii de mărfuri.Bursă - formă de piaţă unde se tranzacţonează hârtii devaloare şi valute străine (bursă de valori) sau sedesfăşoară tranzacţii de mărfuri (bursă de mărfuri).Capital – ansamblul mijloacelor financiare, tehnice,informaţionale şi cultural-ştiinţifice de care dispune osocietate. Există mai multe tipuri de capital: financiar,tehnic, informaţional, cultural.

Carat – unitate de măsură pentru diamant şi metalepreţioase: 1 carat = 205,3 mg. Pentru aur caratele indicănumărul părţilor de aur din 24.Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene - după aniversarea a 50 de ani de laDeclaraţia Universală a Drepturilor Omului, în decembrie1998, Consiliul European de la Cologne, din 3-4 iunie1999 a decis conceperea unui proiect de cartă adrepturilor fundamentale, care să fie finalizat până la

sfârşitul anului 2000. Consiliul European a considerat că

100




drepturile fundamentale aplicabile la nivelul Uniuniitrebuie sa fie consolidate într-o Cartă, pentru a atrageatenţia asupra importanţei lor. Carta se bazează pe Tratatele Comunităţii, Convenţii Internaţionale,Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 1950,Carta Socială Europeană din 1989, constituţiile statelormembre şi diferitele declaraţii ale ParlamentuluiEuropean. Creată pe baza procedurii Convenţiei, CartaDrepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene a fostadoptată de către Consiliul European de la Nisa îndecembrie 2000. Carta prevede drepturile civile, politice,economice şi sociale ale cetăţenilor europeni grupate înşase capitole: demnitate, libertate, egalitate, solidaritate,

drepturile cetăţenilor şi justiţie. Aceste drepturi au labază drepturile fundamentale şi libertăţile recunoscutede Convenţia Europeană pentru Protecţia DrepturilorOmului şi Libertăţilor Fundamentale şi tradiţiileconstituţionale ale ţărilor din Uniunea Europeană.Cărbune – rocă caustobiolită, formată în urmacarbonificării substanţelor vegetale. Cărbunii sediferenţiază în funcţie de conţinutul în carbon, puterecalorică şi umiditate.

Celulă fotovoltaică – dispozitiv semiconductor bazat pesiliciu, produs pentru prima dată în 1954, în S.U.A., caretransformă direct energia solară în energia electrică.Cetăţenia Uniunii sau Cetăţenia Europeană - Tratatul de la Maastricht instituie o cetăţenie a Uniunii,completând fiecare cetăţenie naţională. În principal estevorba despre un catalog al drepturilor: dreptul de vot şide eligibilitate în cadrul alegerilor europene şi municipale într-un alt stat membru, dreptul de petiţie şi dreptul de a

recurge la un mediator.Combustibil – material, de provenienţe diferite, prin acărui ardere se degajă energie.Combustibil convenţional – combustibil teoretic cuputerea calorică de 7000 kcal/kg,utilizat ca etalon pentrua putea compara diversitatea tipurilor de combustibilireali.Comerţ – 1.ramură a economiei unei ţări în cadrul căreiase desfăşoară circulaţia mărfurilor şi serviciilor, realizând

101




legătura dintre producţie şi consum. 2. schimb deproduse prin operaţiuni de vânzare/cumpărare.Comisia Europeană - Preşedintele Comisiei estedesemnat pentru cinci ani de către Consiliul European şiapoi investit de către Parlament; ceilalţi comisari suntdesemnaţi tot pe o perioadă de cinci ani, în urma uneiconsultări între state şi preşedintele comisiei. ComisiaEuropeană are monopolul propunerii actelor legislativecomunitare (regulamente şi directive), cu excepţiaUniunii Economice şi Monetare; este organul de execuţiea politicilor comune şi a actelor comunitare. Printrealtele, dispune de puteri proprii în domeniul concurenţei.Comitetul Economic şi Social - creat prin Tratatul de

la Roma, Comitul Economic şi Social (CES) este organulde consultare al diverselor grupuri de interes economiceşi sociale. Este alcătuit din membri numiţi pe patru anide către guvernele statelor membre. Avizul lor esteexprimat în şedinţă plenară. CES este consultat de cătreComisie, Parlament şi Consiliul Miniştrilor obligatoriu saufacultativ, în domeniile care interesează în mod directcondiţiile de viaţă ale cetăţenilor: agricultură,transporturi, educaţie, formare profesională, sănătate

etc. Totodată, poate emite opinii din proprie iniţiativă.Comitetul Regiunilor - creat în urma Tratatului de laMaastricht, Comitetul Regiunilor este organul deconsultare şi de reprezentare a colectivităţilor locale şiregionale ale Uniunii. Compus din membri numiţi pepatru ani de către guvernanţii statelor membre, acestaeste în mod obligatoriu consultat de către Comisie,Parlament şi Consiliul Miniştrilor din cinci domenii:educaţie şi tineret, cultură, sănătate publică, reţele

transeuropene de transport, de telecomunicaţii şi deenergie, politică regională. Comitetul Regiunilor poate ficonsultat în mod facultativ în legătură cu oricare altesubiecte. Tratatul de la Amsterdam prevede extindereadomeniilor de consultare ale comitetului.Competitivitate – capacitatea unei ţări de a producebunuri şi serviciu capabile să facă faţă exigenţelor de pepiaţa internaţională, într-o perioadă în care nivelul deviaţă al locuitorilor creşte constant şi durabil. Criteriul

competitivităţii, utilizat de Institutul Internaţional pentru

102




Dezvoltarea Managementului cu sediul la Laussane,include analiza a peste două sute de indicatori structuraţi în opt grupe: starea reală a economiei naţionale,internaţionalizarea economiei, starea finanţelor,instituţiile statului, infrastructura, managementul,cercetarea ştiinţifică, populaţia.Competitivitatea economică - este un criteriu carearată capacitatea unei ţări de a susţine, prin mediulintern (economic, social şi politic), crearea de valoareadăugată. Competitivitatea a fost determinată pe bazaanalizei a peste 250 de indicatori grupaţi pe 8 direcţii:Situaţia reală a economiei naţionale, internaţionalizareaeconomiei, starea finanţelor, infrastructura,

managementul, cercetarea ştiinţifică, populaţia.Compromisul de la Luxembourg - la data de 30 iunie1965, generalul de Gaulle refuză propunerile Comisieireferitoare la finanţarea Politicii Agricole Comune (PAC).Criza, caracterizată de politica de abţinere a Franţei,durează şase luni. Compromisul de la Luxemburg, dinianuarie 1966, a pus capăt aşa-numitei “crize aportofoliilor”, Franţa refuzând din iulie 1965 să-şi ocupelocul în Consiliu. Compromisul a fost o recunoaştere a

neînţelegerilor existente între cei care, în cazul uneiprobleme majore de interes naţional, doreau ca membriiConsiliului să facă tot posibilul ca într-un timp limitat săgăsească o soluţie de compromis şi Franţa, care era înfavoarea continuării discuţiilor până când se obţineaacordul unanim. Alte state membre susţineau Franţa dinacest punct de vedere. Compromisul nu a împiedicatConsiliul să ia decizii în concordanţă cu Tratatul asupraComunităţii Europene, care stipula în numeroase cazuri

votul cu majoritate calificată. Membrii Consiliuluicontinuă să facă eforturi suplimentare pentru a apropiapunctele de vedere înainte de luarea unei decizii înConsiliu.Compromisul de la Luxemburg- Compromisul de laLuxemburg (ianuarie 1966) a pus capăt crizei create de"politica scaunului gol", conform căreia Franţa refuzasesă mai participe, din iulie 1965, la sesiunile Consiliului.Franţa se opusese majorităţii statelor membre: acestea

doreau ca membrii Consiliului să încerce să găsească în

103




timp scurt soluţii în cazul în care erau în joc interesemajore ale unui stat membru,soluţii care urmau a fiadoptate de toate statele membre, acestea păstrându-şiinteresele reciproce. Franţa s-a opus însă faptului caconsfătuirile în vederea găsirii unei soluţii să durezepână se va fi ajuns la un acord comun şi unanim. Defacto, Franţa a reuşit să se impună; prin intermediulacestui "compromis", criteriul unanimităţii a fost prescrisiar trecerea, prevăzută în Tratat, la decizia majorităţii înConsiliu a fost astfel respinsă. Acest lucru a constituit ocezură serioasă în dezvoltarea Comunităţii. De abia lamijlocul anilor 80 s-a reuşit trecerea la decizia majorităţii(conform www.dadalos-europe.org).Comunitarizarea -. procedură ce constă în transferareaunei probleme care, în cadrul instituţional al Uniunii, estesoluţionată prin metoda interguvernamentală (pilonii II şiIII), în scopul abordării sale prin metoda comunitară(pilonul I). Metoda comunitară pleacă de la ideea căinteresul general al cetăţenilor Uniunii este mai bineapărat atunci când instituţiile comunitare îşi îndeplinescrolul în procesul decizional, desigur, cu respectareaprincipiului subsidiarităţii. Prin intrarea în vigoare a

Tratatului de la Amsterdam, aspectele privind liberacirculaţie a persoanelor, care erau tratate în colaborarecu domeniul justiţiei şi cel al afacerilor interne (pilonultrei), au fost "comunitarizate" şi, în consecinţă, abordateprin metoda comunitară.Comunitatea Economică Europeană (CEE) - esteinstituită în urma Tratatului de la Roma din 27 martie1957, semnat de către aceleaşi state ca şi în cazulComunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).

Multă vreme a fost cunoscută şi sub numele de PiaţaComună, devenind Comunitatea Europeană (CE) înnoiembrie 1993.Comunitatea Europeană (CE) - este unul din cei trei„piloni” ai Uniunii Europene. Odată cu intrarea în vigoarea Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993), CEsuccedă Comunitatea economică europeană (CEE) creatăprin Tratatul de la Roma. Motivul acestei schimbări detitulatură îl constituie extinderea competenţelor

comunitare de la economie către alte domenii.

104

http://www.dadalos-europe.org/





Comunitatea Europeană a Apărării (CEA) - înfiinţată în urma Tratatului de la Paris din 27 mai 1952, aceastaeşuează în faţa Adunării naţionale franceze la data de 30august 1954.Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). instituită prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie1951, aceasta reprezintă concretizarea declaraţieiSchuman din 9 mai 1950.Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA)- Cunoscută mai ales sub numele de Euratom, esteinstituită prin Tratatul de la Roma în acelaşi timp cu CEE.Domeniul său principal de competenţă este exclusiv celnuclear civil.Congresul de la Haga-750 politicieni din aproape toatestatele europene au participat în mai 1948 la Congresulde la Haga pentru uniune europeană. În una dinrezoluţiile sale, Congresul s-a exprimat în favoareacreării unei Europe unite şi democrate. Aceastădeclaraţie s-a bucurat de un mare entuziasm, oferindimpulsurile mobilizatoare pentru începerea negocierilor,care au condus în anul 1949 la înfiinţarea ConsiliuluiEuropei. Congresul de la Haga a reprezentat totodată şi

naşterea Mişcării Europene (conform www.dadalos-europe.org).Consiliul European -a fost creat prin comunicatul emisla sfârşitul summit-ului de la Paris din decembrie 1974 şis-a întrunit pentru prima dată la Dublin, în martie 1975.Până la acea dată, în perioada 1961-1974 aveau locconferinţe europene. Consiliul European a fost legalrecunoscut prin Actul Unic European, în timp ce statutuloficial i-a fost conferit prin Tratatul asupra Uniunii

Europene. Consiliul European reuneşte şefii de stat şi aiguvernelor statelor membre. Întâlnirile au loc de celpuţin două ori pe an, iar Preşedintele Comisiei Europeneparticipă ca membru deplin. Consiliul European are rolulde a da Uniunii Europene impulsul necesar pentrudezvoltarea viitoare şi pentru definirea liniilor directoaregenerale ale politicilor care vor fi apoi puse în practică decătre Comisie, Consiliul Uniunii Europene şi Parlament.Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul Miniştrilor

- este compus dintr-un reprezentant al fiecărui stat

105








membru. În funcţie de domeniul tratat, consiliulregrupează miniştrii afacerilor externe, economiei şifinanţelor, mediului, industriei etc. Consiliul este organullegislativ al Uniunii, cel care adoptă actele legislativecomunitare în toate domeniile (cu excepţia celui alconcurenţei), pe baza propunerilor Comisiei. Consiliuldecide în trei modalităţi diferite, prevăzute în tratate:majoritatea simplă (pentru întrebările de procedură),unanimitatea sau majoritatea calificată.Convenţia - instanţă ad hoc, compusă din reprezentanţiai şefilor de stat şi ai guvernelor, ai Comisiei, aiParlamentului European şi ai Parlamentelor naţionale, afost creată în 2000 în scopul preparării Cartei Drepturilor

Fundamentale ale Uniunii. După întrevederi cu asociaţiişi personalităţi, convenţia a elaborat un text transmisConsiliilor Europene de la Biarritz pentru a fi adoptată(iunie 2000) şi de la Nisa în scopul proclamării(decembrie 2000). O altă convenţie a fost constituită înConsiliul European de la Bruxelles-Laeken (decembrie2001) în scopul pregătirii reformei instituţiilor.COSAC - Conferinţa Organelor Specializate în AfacerileComunitare şi Europene (COSAC), creată la Paris în 1989,

este o incintă de discuţii regrupând reprezentanţiiparlamentelor naţionale şi care se reuneşte în funcţie demodificările apărute în conducerea Uniunii. Contribuţiasa poate intra în atenţia instituţiilor Uniunii Europene.Creştere economică – mărirea capacităţilor deproducţie a unei ţări, exprimată, de obicei, prin mărireaprodusului naţional brut (P.N.B.). Creşterea economicăeste, reliefată prin mărirea producţiei de bunuri şi serviciipe cap de locuitor, creşterea consumului, acumularea de

bunuri şi creşterea exportului.Curtea de Conturi a Comunităţilor Europene - înfiinţată prin Tratatul de la Bruxelles din data de 22 iulie1975, aceasta este o instituţie independentă carecontrolează gestiunea financiară a Uniunii, a instituţiilor(Comisia, Parlamentul, Consiliul Miniştrilor, Curtea de Justiţie, Banca Europeană de Investiţii), a organelor salespecializate (agenţii, fundaţii, instituţii etc.) şi abeneficiarilor de ajutoare europene.

106




Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene -Curtea judecă în conformitate cu actele adoptate decătre instituţiile de la Bruxelles în cadrul tratateloreuropene - Tratatul de la Roma, Actul unic, Tratatul de laMaastricht, Tratatul de la Amsterdam şi Tratatul de laNisa. Compusă din judecători numiţi pe o perioadă deşase ani, curtea sancţionează statele care nu-şi respectăobligaţiile cu privire la dreptul comunitar. Curtea poate fisesizată de statele membre, instituţiile europene, indivizişi orice altă persoană juridică interesată (asociaţii şisocietăţi). Sediul se află la Luxembourg. Curtea esteasistată de Curtea de Primă Instanţă, creată în 1989,care are o responsabilitate specială pentru a rezolva

dispute administrative în instituţiile europene şi disputecreate din regulile concurenţiale.Curtea Europeană a Drepturilor Omului - creată încadrul Consiliului Europei, aceasta veghează larespectarea Convenţiei Europene de Apărare aDrepturilor Omului adoptată în 1951. Poate fi sesizată decătre statele membre şi de indivizi. Sediul său se află laStrasbourg.Decizia - act juridic prin care instituţiile europene, mai

ales Comisia în domeniul concurenţei, se adreseazădirect unui stat sau unui individ pentru a-l obliga să seconformeze dreptului comunitar sau în scopul acordăriide drepturi.Delocalizare – deplasarea unui tip de producţie sprealtă ţară, putând constitui o formă de investiţie directă.Procesul apare în următoarele cazuri: produsele înglobează un conţinut mare de muncă, iar costurilesalariale ocupă un loc dominant în costul producţiei

totale; posibilitatea de a separa geografic fabricareapieselor detaşate şi asamblarea; crearea unor întreprinderi mixte prin aportul de capital al mai multorparteneri. Delocalizările nu însemnă neapărat pierderi delocuri de muncă pentru că reprezintă fluxuri încrucişate,fiecare ţară putând fi punct de plecare şi de sosirepentru schimburile de localizări industriale; ele suntabsolut necesare pentru a pătrunde pe pieţele străine.Dezvoltare durabilă – concept filozofic modern, potrivit

căruia prin dezvoltare trebuie satisfăcute nevoile actuale

107




fără a fi compromise posibilităţile de satisfacere anevoilor generaţiilor viitoare. Presupune asigurarea unuiechilibru între creşterea economică şi protecţia mediuluişi pe această bază satisfacerea cerinţelor nu numaiprezente dar şi viitoare ale societăţi.Directiva - este cel mai important instrument legislativdupă regulament. Scopul său este de a asigurauniformitatea dreptului comunitar şi respectareadiversităţii tradiţiilor şi structurilor naţionale. Obiectivulelaborării directivei este acela de armonizare a dreptuluicomunitar şi nu de unificare a acestuia (care este scopulregulamentului). Prin directivă se urmăreşte îndepărtarea contradicţiilor şi conflictelor dintre

legislaţiile naţionale şi regulamente, astfel încât să seajungă la condiţii similare în toate statele membre.Directiva este unul dintre instrumentele primare înconstruirea Pieţei Unice.Dolar internaţional (Dolar la paritatea puterii decumpărare) – monedă rezultată din calculul în cadrulprogramului de comparare internaţională a produsuluiintern brut şi care reprezintă dolarul S.U.A. influenţat pecategorii de cheltuieli P.I.B. de preţurile medii

internaţionale ale ţărilor participante la acest program.Dumping – vânzare de mărfuri la preţuri mai scăzutedecât costul lor real. Are ca scop diminuarea stocurilor,subminarea concurenţei şi câştigarea de noi pieţe.Ecartament de cale ferată – distanţa dintre feţeleinterioare ale şinelor care alcătuiesc calea de rulare.Economie – sistem de activităţi şi căi de administrareprin care o societate îşi foloseşte resursele pentru aasigura bunăstarea poporului şi pentru a putea exista şi

a se perpetua.Economie de piaţă – sistem economic în caremajoritatea bunurilor sunt produse în scopul schimbului,iar decizia economică este luată liber, la un niveldescentralizat, de către producător şi consumator, pebaza cererii şi ofertei.Embargo – formă de constrângere aplicată unui stat sauunui teritoriu sub forma interzicerii exportului şiimportului, reţineri navelor şi sechestrării lor, închiderii

108




porturilor, blocării conturilor, interzicerea relaţiilorculturale şi sportive etc.Enclavă – teritoriu de mici dimensiuni (teritorial şidemografic), localizat în interiorul unui stat, dar care nuse află sub jurisdicţia sa.Europol - cu sediul la Haga, Oficiul Poliţiei Criminale alUniunii Europene (Europol), creat în 1995, vizeazăameliorarea cooperării între statele membre cu privire la«prevenirea şi lupta împotriva terorismului, traficuluiilicit al stupefiantelor şi a altor forme grave decriminalitate internaţională». Condus de un consiliu deadministrare compus din reprezentanţi ai statelormembre ale Uniunii, Europol este responsabil în faţa

Consiliului Miniştrilor Justiţiei şi Afacerilor Interne.Exclavă – parte a unui stat care este separată deteritoriul de bază şi care este înconjurat de teritorii alestatelor vecine. Acelaşi teritoriu este o „enclavă” atuncicând este privit din punct de vedere al statului îninteriorul căruia este localizat.Extinderea Uniunii Europene. ComunitateaEuropeană a fost extinsă de mai multe ori, de lainstituirea sa. Primelor şase state care au format iniţial

Comunitatea — Belgia, Germania, Franţa, Italia,Luxemburg şi Olanda — li s-au adăugat în mai multevaluri alte nouă ţări: 1973: Danemarca, Irlanda şi RegatulUnit al Marii Britanii; 1981: Grecia; 1986: Portugalia şiSpania; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004:România, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia,Malta, ţările baltice, Turcia, Cipru. Federaţie – formă de organizare statală (stat federal) ceare în componenţă mai multe state ce îşi păstrează

organizarea proprie, dar care dispun de anumite instituţicomune: parlament, guvern, armată, administraţie etc.Fisiune – proces prin care unu nucleu atomic greu(uraniu, plutoniu, etc.) se divide – sub acţiuneaneutronilor, protonilor, fotonilor etc. – în două produse defisiune cu energie cinetică foarte mare.Fiziocraţie - (guvernarea naturii) este un curentpromovat de şcoala franceză începând cu 1758, când F.Quesnay a publicat Tabloul economic în care a prezentat,

sub forma unei scheme, posibilitatea reproducerii şi

109




repartiţiei produsului social total în condiţiilecapitalismului. Deşi a subliniat contradicţiile şi greşeliletabloului, Marx l-a considerat drept ”cea mai genială ideedin câte a formulat până acum economia politică”. Marxa afirmat că “sistemul fiziocraţilor este prima concepţiesistemică a producţiei capitaliste”.Fondurile Structurale - în scopul întăririi « coeziuniieconomice şi sociale», înscrisă în Actul Unic, UniuneaEuropeană dispune de patru categorii de fonduristructurale de care pot beneficia toate statele membre:Fondul european de dezvoltare regională (Feder) carefinanţează politica regională, Fondul european deorientare şi garantare agricolă (Feoga), în care secţiunea

« orientare » contribuie la dezvoltarea sectorului rural,iar cea de « garantare» finanţează politica agricolăcomună, Fondul social european (FSE), primul fond creat,care finanţează structurile şi acţiunile de formareprofesională, de promovare a egalităţii dintre sexe etc.,Instrumentul financiar pentru orientarea pescuitului(IFOP), creat în 1993 şi care vizează « restructurarea»sectorului pescuitului. Mai există şi un al cincileainstrument, Fondul de coeziune, acesta fiind rezervat la

început numai Spaniei, Greciei, Irlandei şi Portugaliei.Frontieră – spaţiu de separaţie între două state, denatură convenţională sau impusă, ce delimiteazăteritoriul în care îşi poate exercita suveranitateaexclusivă fiecare dintre ele.Fuziune (reacţie termonucleară) – 1.reacţie nuclearăde sinteză unde din două nuclee uşoare rezultă unnucleu greu, reacţie care este însoţită de degajarea uneicantităţi imense de energie. 2.unirea a două sau mai

multe state sau partide într-unul singur. 3. absorbirea aunor societăţi economice de către firme mai puternice,care preiau în totalitate toate obligaţiile contractuale.Galon – unitate de măsură pentru capacitate. Galonulbritanic: 1 U.K. gal = 4,546 l; 1 U.S. gal = 3,785 l.Geografie Economică – ramură a geografiei umanecare studiază sursele de existenţă şi care operează cumodele spaţiale ale producţiei, distribuţiei şi consumuluide bunuri şi servicii.

110




Globalizarea - este tendinţa universală de raportarea laaceiaşi scară de valori.Globalizarea economiei mondiale – proces deosebitde dinamic al creşterii interdependenţelor dintre state,ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilortransnaţionale în sfere tot mai largi şi variate ale vieţiieconomice, politice, sociale şi culturale, având dreptimplicaţie faptul că problemele devin mai curând globaledecât naţionale, cerând, la rândul lor, o soluţionareglobală.Graniţă – linie de demarcaţie ce stabileşte limitele întredouă sau mai multe unităţi politice, cum ar fi state sauzone administrative. În realitate este o faţadă verticală

imaginară între state suverane, care intersecteazăsuprafaţa terestră, continuată spre centrul Pământuluiconform reglementărilor internaţionale, ceea ce conferădreptul de utilizare a resurselor subterane.Hartă geopolitică – reprezentare cartografică a unorfapte şi acţiuni politice, a modului în care acestea suntdistribuite în teritorial, a importanţei poziţiei unor stateregiuni din punct de vedere politic, a ariei de influenţă amarilor puteri (economice, militare etc.).

Indicele dezvoltării umane (I.D.U.) – cuprinde treielemente: longevitatea (măsurată prin speranţa de viaţăla naştere), nivelul de educaţie şi venitul pe locuitor(exprimat în dolari la paritatea puterii de cumpărare). Secalculează după formula:

I.D.U.=3

)( ved long I I I ++

Indicele dezvoltării umane pe sexe (IDUS) a fost

introdus în Raportul Mondial al Dezvoltării Umane din1995. În vreme ce IDU măsoară nivelul mediu atins defiecare ţară în parte, IDUS „întăreşte” acest indicator,reflectând inegalităţile sociologice între femei şi bărbaţisub următoarele aspecte: longevitate şi sănătate,exprimate prin speranţa de viaţă la naştere, instruirea şiaccesul la cunoştinţe, exprimate prin rata de alfabetizarea adulţilor şi rata brută de şcolarizare, posibilitatea de abeneficia de un nivel de viaţă decent, exprimată prin

venitul mediu pe sexe. Cu cât diferenţa dintre sexe

111




raportată la criteriile de bază ale dezvoltării umane estemai mare, cu atât IDUS este mai coborât comparativ cuvaloarea IDU-ului. Ţările care înregistrează cele mai maridiferenţe între valoarile celor doi indici sunt ArabiaSaudită, Oman, Pakistan, Yemen şi India. La capătulopus, Suedia, Danemarca, Australia, Letonia şi Bulgariasunt ţările unde valoarea celor doi indici se apropiefoarte mult. În clasamentul la nivel mondial, pe primelelocuri se situează: Norvegia (0,955), Suedia (0,946),Australia (0,945), Canada (0,941) şi Olanda (0,938).Indicele privind participarea femeilor (IPF) la viaţapolitică, economică şi la luarea deciziilor a fost creatpentru a analiza situaţia egalităţii între sexe în ceea ce

priveşte dezvoltarea umană. Indicele participării femeilor(IPF) relevă dacă femeile au o viaţă economică şi politicăactivă. Criteriile avute în vedere sunt: numărul femeilordin parlament, ocupând funcţii de reprezentareparlamentară şi nu numai, cât şi valoarea veniturilor pesexe, situaţie ce reflectă independenţa economică afemeilor. IPF scoate în evidenţă fenomenul inegalităţii pesexe a şanselor de a se afirma în anumite domenii. Maiprecis, IPF se referă la inegalităţile între bărbaţi şi femei

în trei domenii esenţiale: participarea şi putereadecizională în sfera politică, exprimate prin repartiţialocurilor în parlament, participarea şi puterea decizională în sectorul economic, exprimate prin: procentajul pesexe al locurilor ocupate în domeniu, pe de o parte înfuncţii de reprezentare parlamentară şi, pe de altă parte, în posturi şi funcţii tehnice, resursele economice,măsurate prin valoarea veniturilor pe sexe. IPF a fostcalculat doar pentru 78 de ţări, în cazul celorlalte state

informaţiile oferite fiind incomplete şi insuficiente pentrua calcula acest indice. Ţările din nordul Europei, dar şicele din partea centrală a continentului înregistreazăvalorile cele mai ridicate, pe când statele arabe ocupălocuri inferioare. Un venit ridicat nu garantează şiegalitatea între sexe: de exemplu, Japonia se află înurma unor state mai slab dezvoltate, ca Trinidad - Tobago, Namibia sau Botswana. În clasamentul la nivelmondial, pe primele 5 locuri se situează Norvegia

(0,908), Suedia (0,854), Danemarca (0,847), Finlanda

112




(0,820) şi Olanda (0,817). S.U.A. se află pe locul al 14-lea(0,769), iar România pe locul 56, înregistrând o valoarede 0,465. Ultimele trei locuri în clasament sunt ocupatede statele Bangladesh, Arabia Saudită şi Yemen.Indicele sărăciei umane (ISU), introdus în RaportulMondial al Dezvoltării Umane din 1997, se concentreazăpe acea categorie a populaţiei aflată sub pragul criteriilorde bază în analiza dezvoltării umane. Calcularea ISU arela bază următoarele dimensiuni şi criterii, grupate pedouă tipuri de state: a. ţări aflate în curs de dezvoltare:longevitatea şi sănătatea (probabilitatea la naştere de anu atinge 40 de ani), educaţia (rata de alfabetizare aadulţilor), nivelul de viaţă decent (procentajul populaţiei

ce nu are acces permanent la o sursă de apă amenajatăşi procentajul copiilor ce suferă de insuficienţăponderală). În această categorie, ţările din AmericaLatină, - Barbados, Uruguay, Chile şi Costa Rica - înregistrează valori mai mici de 5% în privinţa sărăcieiumane. Printre ţările cu cele mai mari valori ale sărăcieiumane, de cele mai multe ori peste 50%, se numără însăstatele de pe continentul african (în ordinedescrescătoare): Burkina Faso, Niger, Mali, Etiopia,

Zimbabwe şi Zambia. b) ţări membre OCDE:longevitatea şi sănătatea (probabilitatea la naştere de anu atinge 60 de ani), educaţia (procentajul adulţilor cudificultăţi în a lectura), nivelul de viaţă decent(procentajul populaţiei ce trăieşte sub pragul sărăcieimonetare şi rata şomajului de lungă durată). Pentruţările OCDE (doar pentru 17 state membre existăinformaţii), amintim următoarele valori: Suedia (6,5%),Finlanda (8,4%), Germania (10,3%), Franţa (10,8%),

Marea Britanie (14,8%) şi Irlanda (15,3%). De remarcateste faptul că ţări care au un IDU ridicat, nu înregistreazăaceleaşi valori în cazul ISU: de exemplu, S.U.A. se află pelocul 8 în ceea ce priveşte IDU (0,939), dar pe locul 17 încazul valorii ISU (15,8%).Industrializare - presupune creşterea ponderiisectorului industrial în defavoarea celei agricole.Industrie – ramură a producţiei materiale şi a economieinaţionale, în cadrul cărei se realizează extracţia

combustibililor şi a materiilor prime minerale şi

113




transformarea materiilor prime de diferite origini(minerale, agricole, silvice) în mijloace de producţie şibunuri de consum, prin utilizarea de mijloace mecanice.Integrare economică – este o etapă în procesulintegrării totale ce presupune o raportare la un set devalori economice comune. Este urmată de integrareapolitică, socială şi culturală.Integrarea - este o etapă în procesul de globalizare,deci o raportare la un set de valori comune, la nivelulunui grup de ţări.Linie de bază – linia celui mai mare reflux de-a lungulcoastei, iar, în unele situaţii, linia care uneşte punctelecele mai avansate spre larg ale insulelor, stâncilor, ale

altor formaţiuni terestre din apropierea ţărmului. De laaceastă linie se delimitează marea teritorială.Lohn – ansamblul de operaţiuni al cărui obiect îlconstituie prelucrarea materialelor, materiilor prime,produselor semifinite aparţinând unei părţi (importator)de către o altă parte (exportator). Prelucrarea în lohnpoate fi definită ca o operaţie de export de manoperă(lohn activ) şi import de manoperă (lohn pasiv).Mare liberă – totalitatea suprafeţelor marine situate

dincolo de limitele zonelor economice exclusive,constituind patrimoniu comun al umanităţii.Mare teritorială – fâşia de mare situată de-a lungullitoralului unui stat, dincolo de liniile de bază cudimensiuni cuprinse între 3-12 mile marine.Mediu economic – ansamblul factorilor naturali şisociali ce pot influenţa activitatea economică dintr-unanumit teritoriu.Mercantilism - (de la ital. Mercante - negustor) este

caracteristic secolelor XV-XVII şi considera că statul estecel care trebuie să regleze viaţa economică pentru aurmării interesele naţionale prin protecţionism, deţinereamonopolurilor. Statul este cel care trebuie să favorizezeun excedent comercial prin intermediul căruia să permităintrarea în ţară a metalelor preţioase. Mercantiliştiiidentificau bogăţia cu banii şi considerau comerţulexterior principala sursă pentru sporirea avuţiei.Considerau că profitul se obţine din a vinde mai scump

un produs.

114




Microeconomie - se referă la relaţiile care se stabilescla nivelul fiecărei întreprinderi în parte.Milă – unitate de măsură pentru lungime, cu valoarea de1609,3 m pentru mila terestră şi cu valoarea de 1852 mpentru mila marină.Minereu – asociaţie naturală de minerale metalice şinemetalice din care se pot extrage unul sau mai multemetale cu importanţă economică.Monopol – formă de activitate comercială în care existăun singur producător ce deţine controlul exclusiv asuprabunurilor sau serviciilor vândute. În mod practic,termenul este folosit atunci când o firmă produce unprodus într-o măsură atât de mare, încât îşi poate

impune controlul asupra preţului de desfacere alprodusului.Monopol - privilegiul de drept şi de fapt pe care îlposedă o întreprindere sau o instituţie publică de afabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sauservicii.Naţiune – formă de comunitate umană apărută în urmaevoluţiei istorice a popoarelor şi a cristalizăriisentimentului naţional. Naţiunea reprezintă o etnie în

spaţiul său de geneză. În aceste condiţii, bazate pecomunitatea de teritoriu, a originii şi a limbii, a vieţiispirituale, s-au format statele naţionale, având la bază onaţiune unică, alcătuită dintr-o etnie majoritară.Oicumenă – termen ce desemnează totalitatea arealelorpermanent locuite în care sunt prezente relaţiiproductive şi de schimb. Este o denumire generalăpentru suprafeţele locuite ale uscatului, reprezentândpeste 90% din suprafaţa acestuia.

Organizare corporatistă – tip de organizare economicăspecifică marilor firme, orientate spre cercetare şidezvoltare, care, din motive de management şi decosturi, tind să-şi concentreze activităţile de cercetare-dezvoltare în anumite sedii şi unităţi de producţiecentrale.OSCE- (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare înEuropa). Organizaţia ce a venit să înlocuiască CSCE(Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa) în

anul 1995 ocupă un loc important în structura generală

115




de securitate europeană (conform www.dadalos-europe.org).Pact de stabilitate şi de creştere - Pactul deStabilitate şi Creştere trebuie privit ca fundament a celeide-a treia etape a Uniunii Economice şi Monetare, care a început la 1 ianuarie 1999. Scopul său este asigurareacontinuarii eforturilor de disciplină bugetară de cătrestatele membre după introducerea monedei unice. Întermeni practici, pactul conţine o rezoluţie adoptată deConsiliul European (la 17 iunie 1997) şi douăregulamente ale Consiliului din 7 iulie 1997, carestabilesc aranjamente tehnice detaliate (un regulamentcu privire la supravegherea capitolelor bugetare şi

coordonarea politicilor economice şi un regulament cuprivire la implementarea procedurii pentru deficitulexcesiv). Pe termen mediu, statele membre s-au angajatsă urmărească obiectivul unui buget echilibrat sauaproape echilibrat. Pactul de Stabilitate şi Creştere oferăConsiliului posibilitatea de a penaliza orice stat membruparticipant care nu ia măsurile necesare pentru a punecapăt deficitului excesiv.Parc tehnologic – concentrarea de activităţi legate de

producţia de tehnologie înalt performantă şi de servicii,prezentă îndeosebi în spaţiul periurban.Parlamentul European - este ales prin sufragiuuniversal direct în fiecare ţară încă din anul 1979.Fiecare legislatură durează cinci ani. ParlamentulEuropean participă, împreună cu Consiliul Miniştrilor, laelaborarea actelor legislative comunitare (directive şiregulamente) urmând patru proceduri: Consultareasimplă (ex. : fixarea anuală a preţurilor agricole),

Cooperarea: în condiţiile în care Consiliul nu ia înconsiderare avizul Parlamentului, acesta din urmă poaterespinge textul, Codecizia : atunci când Consiliul nu ia înconsiderare poziţia Parlamentului, acesta din urmă poate împiedica adoparea textului, Iniţiativa: Parlamentul nuare putere de iniţiativă, dar poate cere Comisieidepunerea unui proiect de directivă sau de regulament.În această etapă, Consiliul nu intervine.Petrol - combustibil fosil, având o formă de agregare

lichidă până la păstoasă, culoarea sa variind de la galben

116








la negru. Face parte din categoria rocilor de origineorganică provenind din microorganisme planctonicecare, sub influenţa unor bacterii, au suferit modificăriideterminate de presiune şi temperatură.Piaţa comună – uniune vamală în care ţările membredecid să asigure libera circulaţie a factorilor de producţieşi libera stabilire a persoanelor în oricare dintre ţărilecomponente.Piaţa Comună, Piaţa Unică - obiect al Actului Unic din1986, nu reprezintă altceva decat Piaţa Comună a Tratatului de la Roma din 1957. Acest ultim tratat fixadrept obiectiv suprimarea progresivă a obstacolelor înlibera circulaţie a bunurilor, serviciilor, a capitalurilor şi a

angajaţilor. O primă etapă importantă a fost cea din iulie1968, şi anume intrarea în vigoare a uniunii vamale întrecele şase state membre de atunci.Piaţă unică – etapă a procesului de integrareeconomică, caracterizată prin desfiinţarea tarifelorvamale şi libera circulaţie a capitalului şi a persoanelor.Planul Marshall - Planul Marshall a fost un programpentru reconstrucţia economiei europene în urma celuide-al Doilea Război Mondial, prezentat în anul 1947 de

Ministru de Externe al SUA de la acea vreme, George C.Marshall. Până în anul 1952, 18 state din Vestul Europeiau primit credite, ajutoare nerambursabile, ajutoare înproduse sau alimente în valoare totală de aproximativ 14miliarde USD. Planul Marshall a avut o contribuţiedecisivă în procesul de reconstrucţie a economieiEuropei Occidentale şi mai ales a economiei dinGermania de Vest. Din punct de vedere politic, Planul avenit în completarea politicii americane de limitare a

influenţei comuniste (strategia de containment ) (conformwww.dadalos-europe.org).Planul Schuman- Planul propus de Ministrul de Externefrancez Robert Schuman în Mai 1950, care prevedea ointegrare parţială, a oferit premisele pentru instituirea, înanul 1952, a Comunităţii Europene a Cărbunelui şiOţelului (CECO). Acest plan răspundea mai multorinterese: Franţa dorea să ţină sub control industria greagermană, importantă pentru producerea de armament,

pentru a face un nou război "nu doar de neînchipuit, ci şi

117






imposibil din punct de vedere material". Statul germanoccidental încă nesuveran s-a folosit de această şansăpentru a fi recunoscut ca membru cu drepturi egale,alături de cele şase state iniţiale. Scopul general alacestui plan era o împăcare între Franţa şi Germania.Schuman mai înţelegea prin această uniune montană şiun prim pas în vederea creării unei "federaţii europene"(conform www.dadalos-europe.org).Platou continental – continuarea sub apele mării, ascoarţei terestre până la o anumită distanţă de ţărm (darnu mai mult de 350 mile marine). Cuprinde fundul măriişi subsolul regiunilor submarine, asupra cărora statulriveran are drepturi suverane şi exclusive, vizând, în

special, resursele minerale şi organismele vii carepăstrează în mod constant contactul cu fundul mării.Politica Agrară Comună (PAC) -Conform Articolului 33(fostul Articol 39) din Tratatul de Înfiinţare a ComunităţiiEuropene, Politica Agrară Comună, care cade încompetenţa exclusivă a Comunităţii, are ca scopgarantarea unor preţuri decente pentru consumatori şiunor venituri corecte pentru agricultori. În acest scop aufost create organizaţii de piaţă comune şi au fost

instituite anumite principii de bază — preţuri unitare,solidaritate financiară şi preferenţiabilitate comunitară.PAC reprezintă unul din cele mai importante domeniipolitice ale Uniunii (cheltuielile din domeniul agricolconstituie aproximativ 45 % din bugetul total). Hotărârilesunt luate prin vot unanim de către Consiliu dupăconsultarea prealabilă a Parlamentului European(procedura de consultare).La început, PAC a permisComunităţii să devină rapid autarhă, cu toate acestea,

supraproducţia şi preţurile europene, prea mari încomparaţie cu cele de pe piaţa mondială, au făcut cacheltuielile pentru această politică să atingă cote extremde mari. De aceea, în cadrul reformei din 1992 s-a decisscăderea preţurilor minime garantate şi compensareaacestui deficit prin diverse bonusuri şi reglementări cuprivire la mijloacele de susţinere financiară, fiindintroduse aşa numitele măsuri însoţitoare. Având învedere procesul de extindere, la această oră au loc

consultări cu privire la o nouă reformă a PAC. Pornind de

118






la recomandările Comisiei incluse în Agenda 2000 diniulie 1997 s-a stabilit să se pună accente pe siguranţaproduselor alimentare, pe protecţia mediului şi pepromovarea dezvoltării ulterioare. Alături de aceastăreformă va fi introdusă şi o nouă politică pentrupromovarea spaţiului rural; în plus, vor fi alocatemijloace speciale pentru domeniul agricol în vedereaaderării (conform www.dadalos-europe.org).Popor – comunitate umană (superioară tribului şianterioară naţiunii) ai cărei membri locuiesc pe acelaşiteritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceleaşi tradiţii.Populaţie – 1.totalitatea persoanelor ce trăiesc pe unanumit teritoriu. 2. grup de persoane ce au în comun o

anumită caracteristică oarecare, care nu este neapăratteritorială (populaţia şcolară etc.).Produ naţional real (P.N.R.) – valoarea totală de piaţăa tuturor produselor şi serviciilor finale realizate în cadruleconomiei, exprimată în valori monetare constante.Produs intern brut (P.I.B.) – reprezintă valoareaadăugată brută a bunurilor economice produse îninteriorul ţării de către agenţii economici autohtoni şistrăini, în decursul unei anumite perioade.

Produs intern net (P.I.N.) – P.I.B. din care se scadcheltuielile destinate îmbunătăţiri bazei tehnico-materiale.Produs naţional brut (P.N.B.) – indicatormacroeconomic în care alături de P.I.B. este cuprins şivenitul rezultat din investiţiile efectuate şi dinproprietăţile deţinute de autohtoni în afara garniţelor.Reformă economică – proces amplu şi complex detransformări profunde, structurale ale organizării,

conducerii şi desfăşurării tuturor activităţilor economicecare stau la baza motivaţiei şi funcţionării agenţiloreconomici.Regulamentul - leprezintă «legea» europeană. Propusde Comisie şi adoptat de Consiliul Miniştrilor (singur sau împreună cu Parlamentul European), este obligatoriu întotalitatea sa şi aplicat direct la nivelul statelor, fărămăsuri naţionale de transpunere. Regulamentele conferădrepturi sau impun sarcini cetăţenilor comunitari ca şi o

lege naţională. Statele membre, instituţiile şi Curţile de

119






Justiţie trebuie să respecte legislaţia comunitară înacelaşi fel ca şi legislatia naţională.Sistemul Monetar European (SME).SME este unsistem înfiinţat în anul 1979 pentru colaborarea îndomeniul politicii monetare în cadrul CE. Înfiinţarea SMEa fost cea de-a doua încercare în vederea integrăriisistemului monetar, după ce prima încercare, PlanulWerner, eşuase în anul 1970. Obiectivul SME era săcreeze în Europa o zonă monetară stabilă. Cele treielemente componente ale SME sunt ECU, mecanismul deschimb şi intervenţie, precum şi creditele. Ideea de bazăa acestui sistem este ca monedele implicate în acestsistem să se menţină în raporturi reciproce strânse. În

cazul în care cursul de schimb al unei monede îşi atingelimita superioară sau inferioară, băncile centraleparticipante trebuie să intervină pe piaţă. Dezvoltarea încununată de succes a SME a condus, la sfârşitul anilor80, la demararea unei noi iniţiative în direcţia uniuniimonetare, încheiată odată cu crearea Uniunii MonetareEuropene, la data de 1 ianuarie 1999 (politică monetară).Spaţiu maritim – spaţiu situat în faţa porturilor,aparţinând acestora şi desfăşurat pe o anumită distanţă

spre larg.Spill-over - Acest concept, iniţial parte a teorieiintegrative neo-funcţionaliste, determină un mecanismcauzal important al procesului de integrare europeană.Comunizarea unui anumit domeniu poate avea carezultat ca şi în alte domenii să se facă resimţită opresiune în vederea comunizării, sau ca în cele în careaceastă presiune există deja, aceasta să ia amploare. Înacest caz vorbim despre efectul spill-over . În procesul de

integrare europeană există o sumedenie de exemple încare s-a făcut remarcat efectul spill-over . Acest efect s-aarătat şi se arată încă în cea mai puternică formă încontextul pieţei interne: libera circulaţie a capitalului asporit presiunea exercitată asupra integrării sectoruluimonetar, datorată Uniunii Economice şi Monetare; liberacirculaţie a persoanelor a sporit presiunea asupra unordomenii precum politica azilului sau a combateriicriminalităţii. Iar lista de efecte spill-over înregistrate la

120




nivelul pieţei interne ar putea continua (conformwww.dadalos-europe.org).Stat – 1. Porţiune de uscat şi zonă maritimă, constituităca o unitate administrativ-politică, limitată de graniţebine definite şi recunoscute internaţional, care are unstatut independent, este guvernată de o instituţiepolitică şi îşi exercită suveranitatea asupra propriuluiteritoriu. 2. Subunitate a unui stat federal.Subsidiaritate - este un concept-cheie al construiriieuropene: treapta superioară nu poate lua în calculdecât problemele pe care treapta inferioară nu le poaterezolva. Este vorba de o regulă în repartizareacompetenţelor între Uniunea Europeană şi statele

membre. Dincolo de aspectul său pur tehnic, principiulde subsidiaritate este, în realitate, intens politicdeoarece acesta permite identificarea deţinătorului deputere asupra unei probleme bine determinate. Totuşi,definiţia subsidiarităţii nu este în totalitate precisă,punerea sa în prectică dând naştere la numeroasecontroverse.Summitul de la Haga - Summitul de la Haga (1969)reprezintă un punct important de reper în procesul de

integrare europeană. Şefii de stat şi de guvern din cele -la acea oră - şase state membre şi-au declarat la aceastăconferinţă de după crearea uniunii vamale (1968)obiectivele pentru continuarea dezvoltării Comunităţii. Eiau hotărât includerea Danemarcei, a Marii Britanii şi aIrlandei (Extinderea spre Nord 1973), luând iniţiativacreării unei uniuni economice şi monetare, a căreiaplicare prin Planul Werner a eşuat(conformwww.dadalos-europe.org).

Suveranitate – puterea exercitată de un stat îninteriorul graniţelor sale recunoscute la nivelinternaţional., care constă în independenţa puterii destat de a conduce fără nici o ingerinţă externă destinelenaţiunii,Teoria marginalistă - a fost emisă de şcoala austriacă.Potrivit acestei teorii, valoarea este o categoriesubiectivă, rezultată din aprecierile “subiecteloreconomice” izolate. Reprezentanţii acestei teorii susţin

că valoarea mărfii nu este creată în procesul producţiei ci

121








ia naştere în procesul schimbului pe baza aprecierilorparticipanţilor la actul vânzare - cumpărare. Teritoriu – parte din suprafaţa Pământului, alcătuită dinuscat, apele interioare şi cele teritoriale, ca şi din spaţiulaerian de deasupra lor.Teritoriu naţional – teritoriul delimitat de frontiera destat.Tranziţie – procesul de trecere de la sistemul socialistde organizare socială la un sistem capitalist de tipoccidental.Tratatele de la Roma- Tratatele de la Roma reprezintă Tratatele de instituire ale Comunităţii EconomiceEuropene (CEE) şi ale Comunităţii Europene a Energiei

Atomice (CEEA/Euratom) precum şi a protocoaleloradiţionale ale acestora. Aceste Tratate au fost semnatela Roma, la data de 25 martie 1957, de către Belgia,Republica Federală Germania, Franţa, Italia, Luxemburgşi Olanda (conform www.dadalos-europe.org).Tratatul Constituţional - proiect de tratat prezentatConsiliului European de la Roma din 18 iulie 2003. Acestdocument – care este din punct de vedere juridic untratat – a servit drept bază în cadrul unei conferinţe

interguvernamentale (octombrie-decembrie 2003) şi afost respins de către Consiliul European de la Bruxelles ladata de 13 decembrie 2003.Tratatul de la Amsterdam - a fost adoptat de cãtrestatele membre ale Uniunii Europene la 2 octombrie1997. A intrat în vigoare la 1 mai 1999. Acest actnormativ îl completează pe cel de la Maastricht prinurmătoarele hotărâri: locul cuvenit muncii si drepturilorcetãtenilor, eliminarea ultimelor obstacole din calea

liberei circulatii a bunurilor si serviciilor, fiecare statmembru fiind nevoit sã colaboreze mai strâns în cadrulEuropolului, posibilitatea acordatã UE de a-si face maibine auzitã vocea în cadrul instantelor internationale,crearea unor institutii sau proceduri capabile sã asigurebuna functionare a unei Uniunii extinse.Tratatul de la Maastricht (tratatul asupra Uniunii Europene)-a fost semnat la 7 februarie 1992, laMaastricht (Olanda) şi a intrat în vigoare la 1 noiembrie

122






1993. au fost vizate problemele comunitare, politicaexternã şi de securitate, justiţia şi afacerile interne.Uniune Vamală - prevederile pentru realizarea uneiuniuni vamale între statele membre ale ComunităţiiEconomice Europene sunt cuprinse în Tratatul de laRoma, semnat la 25 martie 1957. Înţelegând prin uniunevamală un teritoriu vamal unic al ţărilor membre şi opolitică comercială comună faţă de terţi, Tratatul de laRoma a prevăzut pentru realizarea acesteia urmatoarele: înlăturarea completă, dar treptată, a taxelor vamale deimport şi de export în relaţiile comericale dintre statelesemnatare, pentru produsele industriale şi agricole, înlăturarea completă, dar treptată, a restricţiilor

cantitative şi a altor bariere netarifare din caleacomerţului reciproc al ţărilor membre, instituirea unuiregim fiscal comun în ţările membre, alături deelaborarea şi adoptarea unor reguli comune privinddesfăşurarea concurenţei în cadrul comunităţii,instituirea unei politici comerciale comune faţă de terţi şiinstituirea unui tarif vamal comun, precum şiarmonizarea legislaţiilor vamale ale ţărilor membre.Uniunea Europeană (UE) - creată în urma Tratatului

de la Maastricht intrat în vigoare în noiembrie 1993, UEdoreşte o nouă dimensiune a construirii comunitare. Arela bază trei «piloni». Primul, Comunitatea Europeanăcare este condusă având la bază proceduri comunitarecu un rol asigurat de Comisie. Ceilalţi doi « piloni» aucaracter interguvernamental : Politica Străină şi deSecuritate Comună (PSSC) şi Cooperarea Judiciară şi dePoliţie. Tendinţa este de a transfera competenţeleultimilor doi «piloni» către primul.

Uniunea Europeană (UE). Termenul de "UniuneEuropeană" a fost stabilit cu ocazia summitului de laParis din anul 1972. El a devenit stindard pentruplanurile de reformă în vederea alcătuirii viitoare aComunităţii. La Maastricht a fost semnat, la data de 7februarie 1992, "Tratatul pentru Uniunea Europeană",Uniunea Europeană devenind astfel acoperiş comunpentru CE, pentru Politica de Apărare şi SecuritateComună şi pentru colaborarea în domeniul justiţiei şi al

afacerilor interne. Termenul de "Uniune" semnifică atât o

123




stare de fapt cât şi perspectivele de viitor ale procesuluide integrare, o "uniune din ce în ce mai strânsă apopoarelor din Europa" (conform www.dadalos-europe.org).Uniunea Europei Occidentale (UEO) - organizaţie deapărare mutuală, fondată prin Tratatul de la Bruxellesdin 1948, pe baza principiului angajamentuluiansamblului de state membre în caz de agresiune contrauneia dintre ele.

Zonă contiguă – fâşia de mare care se întinde dincolode limita exterioară a mării teritoriale, până la o distanţăde 24 mile marine de la liniile de bază spre larg. Statulriveran are drepturi de jurisdicţie şi control în privinţa

securităţii sanitare, vamale, fiscale sau de imigraţie peteritoriul său.

Zonă economică exclusivă – zonă situată dincolo demarea teritorială, până la o distanţă de 200 mile marinede la liniile de bază. În această zonă statele riverane audrepturi suverane, exclusive de exploatare, gestiune şiconservare a resurselor biologice sau nebiologice,inclusiv producere de energie.

Zonă maritimă – areal component al unei mări sau

ocean, ce este sau urmează a fi subiect al autorităţiinaţionale sau internaţionale. Zonele maritime suntimportante pentru state datorită resurselor de care potdispune.

BIBLIOGRAFIE

ALBERT M. (1994), Capitalism contra capitalism, EdituraHumanitas, Bucureşti.ALBU CORNEL, ANDRESCU EUGEN (1995), Consideraţii

privind viitoarea lărgire spre “Est” a Uniunii Europene, înConjunctura economiei mondiale;ALIBER R. (1970), A theory of foreign direct investment , în

The International Corporation, Cambridge University PressALLIX, J.P. SOPPELSA J. (1981) Images de la Terre et desHommes, Editura Belin, Paris;

124








ANDREESCU E, POPESCU GEOMINA (1997), Efecte alecriteriilor de convergenţă ale tratatului de la Maastricht, teorii,modele, previziuni, în Conjunctura economiei mondiale;ANGLADETTE A. (1966), Le riz , G.P. Maisonneuevw et

Larose, Collection “Techniques agricoles et productionstropicalkes “, Paris;APĂVĂLOAIEI M., CHIRIAC D. (1972), Curs de geografieeconomicăgenerală, Centrul de Multiplicare al Universităţii Iaşi.AUSCHER L., ROZET G. (1920), Urbanisme et tourisme,Editura E. Leroux, Paris;AUVERS D. (1991), Economie mondială. Editura Humanitas,Bucureşti.BAILLY A. (1991), Les concepts de la geographie humain,

Masson, Paris.BAL ANA (1994), Acordurile de asociere al UniuneaEconomică a ţărilor Est–Europene (prezentarea comparată), înConjunctura economiei mondiale;BALAN CRISTINA (1997), Utilizarea eficientă a terenurilor deconstrucţii elemente ale dezvoltării urbane, în Conjuncturaeconomiei mondiale;BALTATU L. (1994), Industria chimică est – europeană încontextul tranziţiei la economia de piaţă, în Conjuncturaeconomiei mondiale;

BALTATU MONICA (1994), Direcţii de restructurare aindustriei mobilei în ţările occidentale, în Conjuncturaeconomiei mondiale;BALTATU MONICA (1995), Impactul Uniunii Europene asupracomerţului cu mobilă, în Conjunctura economiei mondiale;BALTATU MONICA (1997), Delocalizarea producţiei demobilier din Europa de Vest către Europa de Est, avantajelecomparative ale Poloniei, în Conjunctura economiei mondiale;BALTATU MONICA (1997), Politica Uniunii Europene îndomeniul produselor lactate în perspectiva anului 2000, în

Conjunctura economiei mondiale;BÂLTEANU GH. (1973), Din istoricul şi viaţa plantelor tehnice, Editura Tineretului, Bucureşti.BARI I. (2001), Globalizare şi probleme globale, EdituraEconomică, BucureştiBARI L. (1997), Economie mondială, Editura Didactică şiPedagogică, R.A. Bucureşti.BĂLĂCEANU P. (1899), Viile vechi şi noi. O privireretrospectivă asupra viticulturii europene şi americane de laînceputuri şi până în 1868, Bucureşti.

125




BĂLCESCU N. (1960), Chestiunea economică în PrincipateleRomâne în Texte din literatura economică în România, EdituraAcademiei, Bucureşti;BEAUJEU-GARNIER J., CAMBLIN A., DELOBEZ A. (1985),

Images économiques du monde, Société d’Editiond’Enseignement Supérieur, Paris.BERTIN J. (1971), Atlas des cultures vivrieres, Ecole Pratiquedes Hautes Etudes, Paris, 1971;BIVOL GH. (1997), Acordul General pentru Tarife şi Comerţ ,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1997;BLANC A. (1968), Cours de geographie agraire, Nanterre.BOESCH H. (1964), A geography of world economy , VanNostrand, Princeton.BOIS D., CADECEAU G. (1909), Les végétaux-leur rôle dans

la vie quotidienne, Paris.BOLD I., CRACIUN A. (1996), Structuri agrare în lume,Editura Mirton, Timişoara;BONNAMOUR J. (1984), Saysages agraires et sociétés, Paris.BONTEA V. (1960), Sfecla de zahăr , Editura Agrosilvică,Bucureşti.BORDEIANU T., colab. (1968), Pomicultura specială, EdituraAgrosilvică, Bucureşti.BOTZAN M. (1974), Culturi irigate, Editura Agrosilvică,Bucureşti.

BOURRE1IER P., H., DIETHRICH R. (1989), Le mobi1e 1a p1anete ou 1’enjeu des ressources nature11es, EdituraEconomică, Paris;BOZON P. (1983), Geographie mondia1e de 1’e1evage,Editura Litec, Paris;BRAGHINĂ C. (2004), Aspecte actuale în distribuţiageografică şi sectorială a investiţiilor străine directe,Comunicări de geografie vol. VIII, Editura Universităţii dinBucureştiBRAGHINĂ C. (1998), Foreign Direct Investments in Post-

Comunist Romania, în Romanian-British GeographicalInterchange, Editura Corint;BRAGHINĂ C. (2002), Criterii de ierarhizare economică anaţiunilor , Terra 1-2/2001, SGR;BRAGHINĂ C., ZAMFIR DANIELA, (2003), Investiţiile străinedirecte. Indicele de potenţial şi indicele de performanţă,Comunicări de geografie vol. VII, Editura Universităţii dinBucureşti;BRAN P. (1997), Relaţii financiare şi monetare internaţionale,Editura Economică, Bucureşti;

126




BROWN L. (2002), Politica ecologică a Planetei, Editura Tehnică, BucureştiBROWN L. (2005), Depăşind resursele Planetei, Editura

Tehnică, Bucureşti

BROWN L., coord. (1989-2001), Probleme globale aleomenirii, Editura Tehnică, Bucureşti.BROWU L. (1993), Tab1eau de borde de 1a p1anete, Editura1a Decouverte, Paris;BUCUR C. (1982), Ţările Americii Centrale, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, Bucureşti.BUJOR ANA (1994), China–drumu1 spre economia socia1istăde piaţă, în Conjunctura economiei mondia1e;BUMBAC CRISTINA (1995) Crono1ogia principa1e1orevenimente sociopo1itice şi economice din 1994, în

Conjunctura economiei mondia1e;BYRNS T. RALPH, STONE W., SCOTT G. (1989), Foresman– Economics, Fourth Edition;CAMPEANU VIRGINIA (1997), Urbanizarea şi strategii de

protecţie a mediu1ui urban, în Conjunctura economieimondia1e;CÂNDEA MELINDA, PEPTENATU D. (2002), Geografiaagriculturii. Cultura plantelor, Editura Universităţii dinBucureşti;CANDOLLE A. (1904), The origin of cultivated plants, New

York.CANTOR L. (1970), A world geography of irrigation, Ediburgh.CARAIANI GH., CAZACU C. (1995), Zonele libere, EdituraEconomică, BucureştiCARBON L.B. (1971), Essai sur l’histoire de la pensée et desdoctrines economiques, Editura Montchretien;CARPENTIER J., LEBRUN F. (1992), Historie de 1’Europe,Editura Du Seui1, Paris;CARTAS MARIA (1994), Tendinţe actua1a şi de perspectiva

pe piata mondia1a a 1ocomotive1or, în Conjunctura

economiei mondia1e;CARTAS MARIA (1995), Ro1u1 mari1or grupuri industria1e îndomeniu1 construcţiei de maşini, în Conjunctura economieimondia1e;CARTAS MARIA (1995), Tendinţe în structura industriei pe

p1an mondia1, în Conjunctura economiei mondia1e;CARTAS MARIA (1997), Tendinţe pe piaţa vest – euorpeanăa aparaturii e1ectrocasnice, în Conjunctura economieimondia1e;CAZES G. (1995), Les fondements de 1a geographie du

toruisme, Editura Masson, Paris, 1995;

127




CĂMĂŞOIU CAMELIA, coord. (1994), Economia şi sfidareanaturii, Editura Economică, Bucureşti.CETINĂ ELENA (1981), Probleme de geografie economicămondială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

CHIŢU C. (1977), Preocupări privind mărirea patrimoniuluifunciar mondial şi sporirea productivităţii terenuriloragricole, ,,În ajutorul profesorului de geografie”, tom IV,Bucureşti.CIOBANU C. (1994), Noi centre a1e industriei petrochimicemondia1e, în Conjunctura economiei mondia1e;CIOBANU C. (1997), Perspective1e pieţei mondia1e amateria1e1or p1astice de mare tonaj, în Conjuncturaeconomiei mondia1e;CIOBANU C. (1997), Tendinţe de restructurare a industriei

chimice în SUA, în Conjunctura economiei mondia1e;CLARK C. (1967), Population growth and land use, London.CLAVAL P. (1976), Élements de géographie économique,Paris.CLAVAL S. (1976), Eléments de géographie économique,Maison Th. Germin, Paris.CRAIANI GH. (1998), Transporturi şi expediţii rutiere, Editura“Lumina Lex”, Bucureşti;CRISTESCU MAGDALENA (1995), Tendinţe şi mutatii pe

piaţa internationa1ă a produse1or industriei uşoare, în

Conjunctura economiei mondia1e;CRISTESCU MAGDALENA (1997), Perspective1e1ibera1izării comerţu1ui cu texti1e şi îmbracăminte dupărunda Uruguay , în Conjunctura economiei mondia1e;CSABA L. (1991), First 1essons of transformig the economicsystems în Centra1 Europe, mimeo Budapest;DACIER G. (1983), Geographie termina1es ABCD, EdituraBe1in, Paris, 1983;DADUIANU VASILESCU IO1ANDA (1994), Une1econsideraţii privind 1egătura dintre creşterea economică şi

externa1ităţi în ţări1e în curs de dezvo1tare şi în ţări1eindustria1izate, în Conjunctura economiei mondia1e;DAIANU D. (1996), Transformarea ca proces rea1, IR1I,Bucureşti;DAVIDESCU D. (1974), Chimizarea agriculturii, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti.DEBIE, F. (1996), Geographie economique et humaine,Editura PUF;DELOBEZ A. (1998), Torusime, images economiques dumonde, SEDES , Paris;

128




DERRUAU M. (1991), Geographie humaine, Editura ArmandColin, Paris.DOBRESCU E. (2001), Integrarea economică, Editura All Beck,Bucureşti

DOLGU GH., coord. (1989), Economia mondială, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti.DONA I. (2000), Economie rurala, Editura Economică,Bucuresti;DONA I. (2000), Politici Agricole, Editura Semne, Bucureşti;DONA I. (2000), Structuri asociative în agricultură, EdituraSemne, Bucureşti;DRÂMBĂ O. (1984), Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.DUMITRESCU S., BAL ANA, (1999), Economie mondială,

Editura Economică, Bucureşti.DUMITRESCU, I. (1988), Bari-Sanse1e unei 1umi, EdituraPo1itica, Bucureşti;DUMITRSCU ST., ANA BAL (1999), Economie Mondială,Editura Economică, Bucureşti;DUMONT R., (1954), Économie agricole dans le monde, Paris.ENACHE I. (1997), Construcţia de maşini-une1te din SUA.Confruntari şi strategii de adaptarea 1a cerinte1e pieţei, înConjunctura economiei mondia1e;ENACHE I. (1997), Restructurări şi evo1uţii pe piaţa

internationa1ă a servicii1or de engineering şi construcţii, înConjunctura economiei mondia1e;ENACHE I. (1994), Principa1e1e direcţii a1e progresu1uitehnic în industria producatoare de scu1e pentru pre1ucrareameta1e1or , în Conjunctura economiei mondia1e;ENGELS F. (1966), Dialectica naturii, Editura Politică,Bucureşti;ERDE1I G., BRAGHINA C., FRASINEANU D. (1998),Geografie economică mondia1ă, EdituraFundatiei “Româniade maine”, Bucureşti;

ERDE1I G., CANDEA ME1INDA, BRAGHINA C.,COSTACHIE S., ZAMFIR DANIE1A (1999), Dicţionar degeografie umană, Editura Corint, Bucureşti;ERDELI G., BRAGHINĂ C., FRĂSINEANU D. (2000), Geografieeconomică mondială, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti;F1ORICE1 GH. V., MIHAI N. G. (1999), Coridoru1 detransport euroasiatic prin Marea Neagra - Drumu1 mătăsii înseco1u1 XXI, Editura Economică, Bucureşti;FARCY N. (1970), Economie agricole, Edition Sirey, Paris.FISTUNG D. (1999), Transporturi, teorie economica,

1egis1atie, Editura “A11 Beck, Bucureşti;

129




FISTUNG D., STOICA M. (1994), Cerinte şi perspective a1emodernizarii infrasturcturii, Prob1eme economice nr. 32 - 33,CIDE, Bucureşti;FRANCU M. (1994), Noi tendinţe în po1itici1e de creştere

economică, în Conjunctura economiei mondia1e;FRANCU M. (1995), Acce1erarea industria1izării şi a creşteriieconomice pe ca1ea promovării exporturi1or , în Conjuncturaeconomiei mondia1e;FRANCU M. (1997), A1ianţe1e europene de cooperare, oşansă de export şi de integrare a întreprinderi1or româneşti înindustria Uniunii Europene, în Conjunctura economieimondia1e;FRANCU M. (1997), Ro1u1 organizaţii1or naţiona1e înstrategia de promovare a exporturi1or , în Conjunctura

economiei mondia1e, 1997;FRYDMAN R., RAPACZYNSKY A. (1994), Privatisation înEastern Europe: is the state wiherging away? CEU Press;FURON R., (1967), Problema apei în lume, Editura Ştiinţifică,Bucureşti.GAFTONIUC SIMONA (1995), Finanţe internaţionale, EdituraEconomică, Bucureşti;GALBRAITH J.K. (1982), Ştiinţa economică şi interesul public,Editura Politică, Bucureşti;GALET P. (1970), Precis de viticulture, Montpelier.

GAMBLIN A. (2004), Economia Lumii -2004, Editura Ştiinţelor Socialeşi Politice, Bucureşti;GENEREUX J. (1992), Introduction á l’économie, Paris;GEORGE P. (1956), La compagne, Editura PUF, Paris;GEORGE R. (1964), Précis de géographie économique,Presses Univ. de France, Paris.GEORGE S. (1968), Géographie agricole du monde, PressesUniv. de France, Paris.GHIBUTIU AGNES (1995), Servicii1e-un mij1oc de integrarea României în structuri1e economice europene, în Conjunctura

economiei mondia1e;GHIBUTIU AGNES (1995), Servicii1e o componenţăesenţia1ă a po1itici1or industria1e contemporane, înConjunctura economiei mondia1e;GHIBUŢIU AGNES (2005), Sistemul comercial multilateral şi

provocările noului mileniu, în vol. România şi noile ţărimember sub impactul integrării europene şi al globalizării,Institutul de Economie Mondială, Bucureşti;GHIBUŢIU AGNES (2005), Sistemul comercial multilateral şi

provocările noului mileniu, în vol. România şi noile ţări

member sub impactul integrării europene şi al globalizării;

130




GIDE CH., RIST CH. (1926), Istoria doctrinelor economice, dela fiziocraţi până azi, Editura Casei Şcolilor, Bucureşti;GILBANK G. (1974), Introduction à la géographie générale del’agriculture, Masson et Compagnie, Paris.

GIOTART L.J.P. (1990), Geographie du tourisme, EdituraMasson, Paris;GIURCĂNEANU C. (1982), Terra-izvor de viaţă şi bogăţii,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.GRADINARU MARUSIA (1994), Imp1icatii1e funcţionăriiPieţei Interne Unice Europene asura competitivităţiitehno1ogice g1oba1e, în Conjunctura economiei mondia1e;GRIGG D. B. (1984), An introduction to agriculturalgeography , Hutchinson, London.GROZA O., ISTRATE MARINELA, CĂPITAN R. (2005),

Geografia industriei, Iaşi;GRUMEZA N. (1968), Irigaţiile pe glob, Editura Ştiinţifică,Bucureşti.GUGLIELMO R. (1996), Les grandes metropo1es du mondeet 1eur cirse, Editura Armand Co1in, Paris;HART1EY C.W.S. (1967), The Oi1 Pa1m, Editura Longman,Londra;HILARRY M. H. (1972), Cherry cultivation on the continent ,Agriculture, vol. 79, nr. 1/1972.HODDER B., LEE R., (1974), Economic geography , Methuen,

Londra.Hoerner J.M. (1994), Introduction au geotourisme, EdituraLitec, Paris;HOLBEIN R.J. (2001), Summary of the Free Trade Area of theAmericas, Draft Text, Part I and Part II, North American Free

Trade & Investment Report nr.14/ 2001;HRISTEA ANCA MARIA (1994), Considerente privindcooperarea internaţională în materie fiscală şi în domeniultehnic, în Conjunctura economiei mondiale;HRISTEA ANCA MARIA (1995), Spaţiul economic Asia Pacific

în perspectiva anilor 2020, în Conjunctura economieimondiale;HRISTEA ANCA MARIA (1997), Forţa de muncă şi şomaju1 înţări1e OCDE – Evo1uţii şi perspective, în Conjuncturaeconomiei mondia1e;ILIEŞ AL., ILIEŞ DORINA (1998), Resursele naturale, EdituraUniversităţii din Oradea,INOTAI A. (1994), Some remarks on deve1opments în foreigntrade, în Centra1 and eastern eurpean economise, I.W.E.,Papers nr. 36/1994;

131




IONESCU V. (1972), Combaterea eroziunii solului, I.D.T.,Bucureşti.IORDACHE LUCIA (1994), Orientări1e po1iticii derestructurare a agricu1turii în Po1onia în u1time1e două

decenii şi efecte1e acesteia asupra sectoru1ui agrico1, înConjunctura economiei mondia1e;IVAN MARI1ENA (1997), Situaţia actu1ă a cerecetăriiştiinţifice şi experimenta1e în Cehia, în Conjunctura economieimondia1e;IVANCIU N.V. (1992), Istoria gândirii economice, EditturaDidactică şi Pedagogică, Bucureşti;

JIRITESCU C. (1978), Re1aţii va1utar – financiareinternaţiona1e, Editura Ştiinţifică şi Encic1opedică, Bucureşti;

JOUVEN M. (1942), Les p1antes a hui1e, Editura Rustica,

Paris;KELLOG C. E. (1970), Soil, Plant Agriculture, San Francisco.KEYNES J.M. (1970), Teoria generală a folosirii mâinii delucru, a dobânzii şi a banilor , Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;KNAFOU R. (1992), De que1ques rapports souvent contradictoires entre tourism et1’environnement , LaDocumentation francaise, Paris;KOLOSOV I. (1999), Mejdunarodnoe pravo, IzdatelistvoGrand, Moscva;KOMAREK V. (1993), Czeck and S1ovak Federa1 Repub1ic: a

new apporch, în Economic Transformation în Centra1 Europe –a progress report, Londra;KRIFA H. (1993) La dinamique des investissments directsetrangers en Po1ogne: enjeux, determinatnts et impacts, înCEASCH în r. 16/1993;LAMARTIERE GENEAU ISABELLE, STASZAK J F. (2000),Principes de géographie économique, Breal, Paris.LEBEAU R. (1992), Les grands types de structures agrairesdans 1e monde, Editura Nathan, Paris;LELART M. (1988), Les operations du FMI, Economica, Paris;

LERY F. (1970), Le cacao, Editura PUF, Paris;LEŢEA I., UNGUREANU AL. (1979), Geografie economicămondială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.LEŢEA I., V1ĂSCEANU GH. (1980), Transporturi1e mondia1eîn seco1u1 XX , Editura A1batros, Bucureşti;LINDERT H.P. (1986), Internationa1 Economics, Irwin,Homewood, I11inois;LIUSNEA DANIE1A SEBASTIANA (1994), Stadiu1reforme1or economice în repub1ici1e ex-sovietice, înConjunctura economiei mondia1e;

132




LUCA I., VASILESCU N. (1957), Cultura orezului, EdituraAgrosilvică de Stat, Bucureşti.MAIER A. (2006), Geografie economică mondială, EdituraRisoprint, Cluj-Napoca;

MALTHUS TH. R. (1846), Principles of Political Economy ,Guillaumin, Paris;MANDA ADNANA (1997), Efecte1e economice a1econso1idării fisca1e, în Conjunctura economiei mondia1e;MANOILESCU M. (1986) Forţele naţionale productive şicomerţul exterior.Teoria protecţionismului şi a schimbuluiinternaţional, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;MARIE M. (1989), Les terres et 1es mots. Un traversee dessciences socia1es, Editura Merideins – Paris;MARIN I, NEDELCU A. (1994), Geografie mondială, Editura Prahova

S.A., Ploieşti;MARTIN J., PERNET L. (1987), Geographie du temps present . Editura Hachette, Paris;MARX K. (1959), Teorii asupra plusvalorii, Editura Politică,Bucureşti;MATEWS J.T. (1990), Preserving the G1oba1 Environment ,N.Y., Norton;MAZILU ANDA (1997), Transferul de tehnologie prinintermediul investiţilor străine directe, în Conjuncturaeconomiei mondiale;

MAZILU ANDA (1997), Transnaţionalele-şansele şi provocările globalizării sau reconsiderarea surselor decompetitivitate ale marilor firme, în Conjunctura economieimondiale;MICLET E. (1991), Politiques agricoles et environment.Elements d'analyse economique et application au cas de laPAC, ENSA de Montpellier;MIHALACHE ANDREIA (1997), Banca Interamericană deDezvo1tare şi ro1u1 sau în dezvo1tarea economică a regiunii,

în Conjunctura economiei mondia1e;

MIHALACHE ANDREIA (1997), Considerente privindcooperarea subregiona1ă şi regiona1ă în spaţiu1mediteranean, în Conjunctura economiei mondia1e;MO1DOVEANU M. (1995), Noua dimensiune a raporturi1or de integrare şi cooperare economică între România şiMo1dova, în Conjunctura economiei mondia1e;MOLDOLVEANU M. (1994), Investiţiile străine directe şitransferul de tehnologii, în Conjunctura economiei mondiale;MOLDOVEANU M. (1994), Considerente privind ro1u1sectoare1or pub1ic şi privat, în Conjunctura economiei

mondia1e;

133




MOLDOVEANU M. (1997), Aspecte 1ega1e a1e franchise1or:de 1a concept 1a abordări pragmatice, în Conjuncturaeconomiei mondia1e;MOLDOVEANU M. (1997), Evoluţii şi mutaţii în domeniul

investiţiilor străine directe, în Conjunctura economieimondiale; MOLDOVEANU M. (1997), Uniunea Europeană adoptă ostrategie ofensivă în comerţul mondial, în Conjuncturaeconomiei mondiale;MOLNÁR E. (1973-1974), Tipuri şi regiuni agricole pe glob,

Terra, nr.4/1973 şi nr. 1/1974, Bucureşti.MOLNÁR E. (1976), Geografia sectorului primar al economieimondiale, Centrul de Multiplicare al Universităţii Cluj-Napoca.

MOU1E C. (1972), Cerea1es, Editura 1a Maison Rustique,Paris;MUN TH. (1669), Englad’s Treasure by Forein Trade, London;NEACSU LILIANA (1995), Ecoturismu1 în perspectiva ani1or 2000, în Conjunctura economiei mondia1e;NEACSU LILIANA (1994), Impactu1 dezvo1tării turismu1uiasupra mediu1ui înconjurător , în Conjunctura economieimondia1e;NEGESCU RODICA (1994), Revigorarea pieţei internaţiona1e

pentru servicii de consu1tanţă, prin prisma activităţii de

creditare a Băncii Mondia1e şi a bănci1or regiona1e dedezvo1tare, până în anu1 2000, în Conjunctura economieimondia1e;NEGESCU RODICA (1995), Dezvo1tarea şi eficentizareasectoru1ui de infrastructura prin 1arga imp1icare a sectoru1ui

particu1ar – obiectiv de maxim interes a1 activităţii decreditare a Băncii Mondia1e şi a1 unor organisme financiareafi1iate acesteia, în Conjunctura economiei mondia1e;NEGESCU RODICA (1997), C1auze1e referitoare 1a mediu1inconjurator, factori decisivi pentru firme1e ce doresc să

investească în Europa Centra1ă şi răsăriteană, în Conjuncturaeconomiei mondia1e;NEGESCU RODICA (1997), C1imatu1 mondia1 de afaceri:supremaţia comerţu1ui 1iber , în Conjunctura economieimondia1e;NEGOESCU B., V1ASCEANU GH. (1998), GeografiaRomâniei, Editura, Teora, Bucureşti;NEGOESCU B.,VLĂSCEANU GH. (2001) , Geografie economică.Resursele Terrei, Editura Meteora Press. Bucureşti;NEGUŢ S., ALEXANDRU D. (1994), Geografie economică

mondială, Editura Metropol, Bucureşti.

134




NISTORESCU N. (1997), Agenda economică transat1anticăîn perspectiva mi1eniu1ui trei: opţiuni strategice pe păstrareasupremaţiei mondia1e, în Conjunctura economiei mondia1e;NISTORESCU N. (coordonator) (1994), Mutaţii majore în

economia mondia1ă – sfidare şi şansă pentru transforamreasistemică în România, studiu I.E.M., Bucureşti;NOIN D. (1995), Geographie de 1a popu1ation, EdituraMasson, Paris;OBST ERICH (1965), Allgemeine Wirtschafts undVerkchrgeographie,Berlin.PA1ADE R. (1994), Stadiu1 actua1 a1 tanziţiei în ţări1e dincentru1 şi estu1 Europei, în Conjunctura economiei mondia1e;PAJOVIC S. (1997), Cadru1 noi1or forme de cooperare

regiona1ă în spaţiu1 mediteranean, în Conjunctura economieimondia1e;PAPATU1ICA MARIANA (1997), Consideraţii asupra pieţei

produse1or petro1iere în zona Asia – Pacif, în contextu1crearii APEC şi a1 g1oba1izarii pieţei internaţiona1e a

petro1u1ui, în Conjunctura economiei mondia1e;PAPATU1ICA MARIANA (1997), Evo1uţii Recente îndesăvârşirea pieţei unice a energiei, în Conjunctura economieimondia1e;PARKIN M., PHANEUF 1., BADE R. (1994 ), Introduction a

1a macroeconomie moderne, Montrea1;PARRY G. (1982), Le contonnier et ses produits, Maisonneuveet 1arose, Paris, 1982;PASCAL L., MACHE, CORDIER J., H. GUYMARD, T. ROE(1995), L’agricu1ture ete 1’e1argissemente de 1’EuropeCentra1e et Orienta1e, în Economie internationa1e nr.62/1995;PASTI V. (1996), România în tranziţie. Căderea în viitor ,Editura Nemira, Bucureşti;PĂCURAR AL. (1999), Geografia turismului internaţional,

Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca;PEAHUT I. (1986), Les o1eagineaux dans 1e monde, EdituraEconomica, Paris;PECIE LUCICA (1997), Dezvo1tarea construcţii1or de1ocuinţe şi imp1icarea băncii mondia1e în încruajarea şifinanţarea construcţii1or de 1ocuinţe în perioada 1970–1995,

în Conjunctura economiei mondia1e;PECIE LUCICA (1997), Prezent şi perspective în sectoru1construcţii1or de 1ocuinţe din România, în Conjuncturaeconomiei mondia1e;

135




PENCEA SARMIZA (1994), Evo1uţii, tendinţe, direcţii derestructurare şi dezvo1tare în industria de componente şiaccesorii auto pe p1an mondia1, în Conjunctura economieimondia1e;

PEPTENATU D. (2001), Geografia Globalizării, Comunicări deGeografie, Editura Universității din Bucureşti, București;PEPTENATU D. (2002), Investiţiile străine în tarile aflate întranziţie, Analele Universității Spiru Haret, Editura FundațieiRomânia de Mâine, Bucureşti;PEPTENATU D., DRAGHICI C., CEPOIU LORETA (2006),Geografie economică mondială, Editura Universitară,Bucureşti;PETROV M. P., (1986), Deşerturile Terrei, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti.

PINARD J. (1983), Les industries a1imentaires dans 1emonde, Editura Masson, Paris;PODKAMINER L. (1994), Contrângeri pentru creştereaeconomică: Po1onia, Cehia şi Ungaria, W.I.I.W., Papers nr.205/1994;POP ANEMARIA (1994), Programe de restructurare aindustriei franceze de texti1e şi îmbracăminte, în Conjuncturaeconomiei mondia1e;POP ANEMARIA (1995), Comerţu1 internaţiona1 cu texti1e şiîmbracăminte. Evo1uţii recente a1e po1itici1or comercia1e în

domeniu, în Conjunctura economiei mondia1e;POPA I. (1997), Tranzactii comercia1e internationa1e, EdituraEconomica, Bucresti;POPA Ş., DOBREA A., DINCA TR., BLEGU-BÎRSAN N.,CIUBOTARU D., STAN I., DEFOUR D. (1967), Ghid pentruorganizarea teritoriului agricol, Editura Agro-Silvică, Bucureşti.POPESCU ELENA (1995), Investiţiile în domeniul asigurarilor în tarile central şi est-euroopene, în Conjunctura economieimondiale;POPESCU G. (1999), Politici agricole. Acorduri europene.

Editura Economică, Bucureşti;POPESCU G. (2001), Probleme de politică agrară, EdituraEconomică, Bucureşti;POPESCU GEOMINA (1995), Particularităţi ale diferitelor

pieţele monetare interne. Politici şi instrumente monetare, înConjunctura economiei mondiale;POPESCU GEOMINA (1997), Ocuparea forţei de muncă-divergenţă şi f1exibi1itate pe pieţe1e europene şi nordamericane, în Conjunctura economiei mondia1e;POPESCU M., colab. (1974), Pomicultura specială, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

136




POPESCU MARIA MAGDALENA (1995), Rolul infrastructuriifizice, juridice şi financiare în atragerea capitalului străin înţările Europei Centrale, în Conjunctura economiei mondiale;PREVOT V. (1970), Geographie des texti1es, Editura Masson,

Paris;PRISECARU P. (1994), Rolul firmelor transnaţionale şi alinvestiţiilor străine directe în procesul de globalizare şiinternaţionalizare a industriei chimice, în Conjuncturaeconomiei mondiale;PRISECARU P. (1997), Efecte1e adâncirii procesu1ui deintegrare economică din Europa de Vest asupra industrieichimice, în Conjunctura economiei mondia1e;PRISECARU P. (1997), Restructurarea industria1ă–prioritatea po1iticii economice a României, în Conjunctura economiei

mondia1e;PUIANU EMILIA (1994), Experiente vizând po1itici1emacroeconomice promovate de une1e ţări recent industria1izate din Asia de Sud-Est , în Conjunctura economieimondia1e;PUIANU EMILIA (1997), Ana1iza pieţei internaţiona1e a1ucrări1or de proiectare în construcţii, în Conjuncturaeconomiei mondia1e;PUIANU EMILIA (1997), Evo1uţii şi tendinţe pe piaţaconstrucţii1or în ţări1e membre a1e Uniunii Europene în

contextu1 creării pieţei interne unice, în Conjuncturaeconomiei mondia1e;QUESNAY FR. (1958), Analyse du Tableau economique,Paris;RADULESCU O. (1997), Aspecte privind piaţa internaţiona1ăa oţe1u1ui, în Conjunctura economiei mondia1e;RADULESCU O. (1997), Investiţii de capita1 în industriasiderurgică, pe p1an mondia1 şi în Uniunea Europeana, înConjunctura economiei mondia1e;RADULESCU RODICA (1994), Une1e aspecte privind reforma

economică în ţări af1ate în tranziţie, în Conjunctura economieimondia1e;RADULESCU RODICA (1995), Evo1uţii recente a1e

po1itici1or comercia1e practicate de ţări1e 1atino–americane, în Conjunctura economiei mondia1e;RĂDULESCU N. (1969), Contribuţii teoretice privindgeografia agriculturii pe plan mondial, Comunicări deGeografie, tom. IX, Bucureşti.RĂDULESCU N. (1969), Principalele domenii agricole de peglob şi însemnătatea lor , Terra, nr. 3/1969, Bucureşti.

137




RIQUIER J., (1982), Evolution global de la degradation desols, Nature et resources, vol. V/XVIIIm nr.2.RIVES M., (1975), Les origines de la vigne, La Recherche, nr.53/1975.

ROŞU AL., UNGUREANU IRINA, (1977), Geografia mediului înconjurător, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.ROWE J. W. F., (1963), The worlds coffee, London.SAMUE1SON A. (1990), Economie monetaire internationa1e,Da11oz, Paris;SAVA S. (coordonator) (1995), Crearea şi dezvo1tareaeconomiei de piaţă – abordări occidenta1e, studiu I.E.N, înBu1etinu1 Studii şi Cerecetari Economice, nr. 4, C.I.D.E.;SERBAN HORTENSIA (1994), Impactu1 progresu1uitehno1ogic contemporan asupra servicii1or. Imp1icaţii pentru

procesu1 creşterii şi dezvo1tării economice, în Conjuncturaeconomiei mondia1e;SEVCENCO A. S. (1960), Porumbul, Editura Agro-silvică,Bucureşti.SGARD J. (1995), Recapita1isation des banques et a1eamora1 en Hongrie et Po1ognie, în Revue econoique nr.42/1995;DE SISMONDI S. (1827), Noveaux principes d’economie

politique, ou de la richesse dans ses rapports avec la population, Editura Delaunay, Paris;

SIMONETTI J.O. (1981), Geographie des matieres premieresminera1es, Editura Masson, Paris;SIMONI SMARANDA, MIU FLORENTINA (2009), Geografieeconomică, Editura Universităţii din Piteşti;SMITH A. (1965), Avuţia naţiunilor , Editura Academiei,Bucureşti;SMITH R. (1968), Potatoes: production, storing, proceesing,Avi Publishing comp. Inc., Westport Connecticut.STANCU1ESCU ECATERINA (1994), Privatizarea înte1ecomunicaţii. Aspecte din experienţa înregistrată pe p1an

internaţiona1, în Conjunctura economiei mondia1e;STERE DOINA (1995), Restructurarea şi modernizareaindustriei siderurgice po1oneze, în Conjunctura economieimondia1e;STOIAN I. M. (1995), Schimbari majore în sectoru1 zahăru1ui

pe p1an mondia1. Posibi1ităţi de restructurare a acestuisector în România, în Conjunctura economiei mondia1e;STOICA M. (1997), Eva1uarea beneficii1or şi costuri1or modernizării reţe1e1or de transporturi. Prob1eme economice,nr. 30, CIDE, Bucureşti;

138




STOICHITOIU DANIE1A (1994), Po1itica economică –arbitrară intre eficientă şi echitate, în Conjunctura economieimondia1e;SURD V. (1982), Populaţia, aşezările şi economia mondială,

Editura Dacia, Cluj-Napoca;SURRE CH., ZI11ER R. (1963), Le pa1mier à l’hui1e, EdituraMaisonneuve et 1arose, Paris;SUSAN AURELIA (1969), Cafeaua, cacaoa şi ceaiul pe glob,

Terra, nr. 5/1969, Bucureşti.Sută., N., Sută-Selejan Sultana (1997), Istoria comerţuluimondial şi a politicii comerciale, Editura All, Bucureşti.SYMONS L. (1967), Agricultural geography , G. Bell and Sons,Londra.TEACI D. (1970), Bonitarea terenurilor agricole, Ed. Ceres,

Bucureşti.THOUVENOT C., WITTMANN M., (1985), Geographie de 1ameta11urgie de transormation, Editura Masson et Cie, Paris;THUMERE11E J. (1996), Les popu1ations du monde, EdituraNmathan, Paris;TREBICI V.I. (1991), Popu1aţia Terrei, Editura Stiintifica,Bucureşti;TRIFANESCU Şt. (1995), Ro1u1 secoturu1ui pub1ic, a1organizaţii1or profesiona1e şi a1 cooperaţiei în agricu1turanordică, în Conjunctura economiei mondia1e;

TUFESCU V. (1995), România-Natură-Om, Economie, Edituraştiinţifică, Bucureşti;ŢIULESCU R. (1965), Apa pe glob, Editura Ştiinţifică,Bucureşti.UNGURU MANUE1A (1997), Efecte Non–Keynesiene a1econso1idării fisca1e într-un mode1 de tip anticipativ (“Forward1ooking mode1” ), în Conjunctura economiei mondia1e;UNGURU MANUELA (1994), Investiţile ţărilor în curs dedezvoltare în ţările dezvoltate, în Conjunctura economieimondiale;

VELCEA I. (1988), Harta agriculturii mondiale, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti.VELCEA I., UNGUREANU AL. (1993), Geografia economică a lumiicontemporane, Editura Şansa SRL, Bucureşti;VELCEA I., UNGUREANU AL. (1993), Geografia economică a lumiicontemporane, Editura Şansa SRL, BucureştiCAMPEANU VIRGINIA, (1997), Agricu1tura urbană şi 1egi1e

pieţei 1ibere, în Conjunctura economiei mondia1e;VRÎNCEANU V., VOINEA S. (1968), Cultura plantelor oleaginoase, Editura Agrosilvică, Bucureşti.

139




WALLERSTEIN E. (1974), The modern world system, McMillan, Londra;WALRAS L. (1953), Eléments d’économie politique pure,Paris;

WALTER H. (1978), Vegetaţia pământului, Ed. Ştiinţifică,Bucureşti.WEISNER C. J. (1970), Climate, irrigation and agriculture,Sydney.WEISS E.A. (1983), Oi1seed Cops, Longman, Londra, New

York;WHITE L. C., GRIFFIN R. P., Mc. KNIGHT L. T. (1966),World economic geography , Methuen and Co., London.WHITTLESEY D. (1936), Major agricultural regions of theearth, Annals of the Association of American Geographers, nr.

26.ZOTTA B.(1969), Elemente de geografie economicămondială, Centrul de Multiplicare al A.S.E. Bucureşti.* * * (1966), Le cocotier dans une agriculture, FAO, Roma.* * * (1972), Raportul FAO asupra orezului, Roma.* * * (1997), Statistical Yearbook O.N.U., New York.* * * (1997), Statistics Yearbook, U.N.* * * (1997), World Development Report, The World Bank.* * * (2001), FAO Production Yearbook, Roma.* * * (2001), The World Bank Atlas, Washington.

* * * (2004), Handbook of International Trade andDevelopment Statistics, U.N., New York.* * * (2004), Handbook of International Trade andDevelopment Statistics, U.N., New York.* * * November, 1997, Monthhy Bulletins of Statistics, U.N.*** (1987), Forum du Development, Raportul Brundtland.*** (1990-2005), Human Development Report, UNDP, New

York.*** (1990-2005), World Investment Report, UNCTAD, New York*** (2002), FTAA – Free Trade of the Americas, Draft

Agreement;***(1994), Encyclopédie de l’économie et de la gestion,Hachette Éducation, Paris.***(2002), World Investment Report 2002, U.N.C.T.A.D.***(2004), Conjunctura economiei mondiale, EdituraInstitutului de Economie Mondială, Bucureşti;***Annuaire de 1e popu1ation, O.N.U., New York, 1991;***Anuaru1 statistic a1 României, Comisia Naţiona1ă deStatistică, Bucureşti, 1996, 1997;***At1as mondia11, Nouve11e cartographie d e1a Terre,

Editura France 1oisirs, Paris, 1997;

140




***Dicţionar ecic1opedic, vo1. I, II, Editura Encic1opedica,Bucureşti, 1993;***Internationa1 Petro1eum Encyc1opedia, PennWe11Pub1ishing Co., Tu1sa, 1997;

***L’Etat du monde, Editura 1a Decouverte, Paris, 1998;

Date post:	06-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	bogdan-petcu
View:	235 times
Download:	0 times

Geografie economică-probleme actuale ale economiei mondiale

Documents