GEOGRAFIE ECONOMICÃ - MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL

PETRONELA-SONIA NEDEA

GEOGRAFIE ECONOMICÃ- MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL -

2

3

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

PETRONELA-SONIA NEDEA

GEOGRAFIE ECONOMICÃ

- MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL -

4

Colecþia: PÃMÂNTUL - CASA NOASTRÃ

Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2012Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiNEDEA, PETRONELA-SONIA

Geografie economicã : manual de studiu individual / Petronela-SoniaNedea. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2012

Bibliogr.ISBN 978-606-591-440-7

911.3:338(100)

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786065914407

5

CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................................... 9

Unitatea de învãþare nr. 1RESURSELE DEMOGRAFICE ALE TERREI: DINAMICA ªI RÃSPÂNDIREA GEOGRAFICÃA POPULAÞIEI ........................................................................................................................................... 12

1.1. Introducere ............................................................................................................................................. 121.2. Obiectivele ºi competenþele unitãþii de învãþare.................................................................................... 121.3. Conþinutul unitãþii de învãþare ............................................................................................................... 13

1.3.1. Dinamica populaþiei .................................................................................................................... 131.3.1.1. Evoluþia numericã a populaþiei Terrei .......................................................................... 131.3.1.2. Cele mai populate regiuni geografice ºi þãri ale lumii .................................................. 141.3.1.3. Miºcarea naturalã a populaþiei ...................................................................................... 151.3.1.4. Miºcarea migratorie a populaþiei .................................................................................. 16

1.3.2. Rãspândirea geograficã a populaþiei ........................................................................................... 181.3.2.1. Aria antropogenezei ....................................................................................................... 181.3.2.2. Oicumena ....................................................................................................................... 181.3.2.3. Rãspândirea populaþiei în latitudine ºi altitudine .......................................................... 191.3.3.4. Densitatea populaþiei ..................................................................................................... 20

1.4. Îndrumãtor pentru autoverificare .......................................................................................................... 21

Unitatea de învãþare nr. 2RESURSELE DEMOGRAFICE ALE TERREI: STRUCTURA POPULAÞIEI ................................. 24


2.3.1. Strucutra demograficã a populaþiei .............................................................................................. 252.3.2. Structura socialã a populaþiei ....................................................................................................... 252.3.3. Structura economicã a populaþiei ................................................................................................ 26


Unitatea de învãþare nr. 3RESURSELE DEMOGRAFICE ALE TERREI: URBANIZAREA PE GLOB ................................... 29


3.3.1. Forme de concentrare urbanã ...................................................................................................... 293.3.2. Megalopolisuri reprezentative pe Glob ....................................................................................... 30


Unitatea de învãþare nr. 4RÃZBOIUL ECONOMIC - O CARACTERISTICÃ A LUMII CONTEMPORANE ......................... 34


4.3.1. Caracteristicile rãzboaielor economice ...................................................................................... 344.3.2. Forme de manifestare ale rãzboiului economic ......................................................................... 35


6

Unitatea de învãþare nr. 5COORDONATELE RESURSELOR ENERGETICE ALE ROMÂNIEI ............................................. 38

5.1. Introducere ............................................................................................................................................. 385.2. Obiectivele ºi competenþele unitãþii de învãþare .................................................................................... 385.3. Conþinutul unitãþii de învãþare ............................................................................................................... 39

5.3.1. Strategia energeticã a României ................................................................................................. 395.4. Îndrumãtor pentru autoverificare ........................................................................................................... 40

Unitatea de învãþare nr. 6CÃRBUNII ªI INDUSTRIA CARBONIFERÃ ........................................................................................ 42

6.1. Introducere .............................................................................................................................................. 426.2. Obiectivele ºi competenþele unitãþii de învãþare .................................................................................... 426.3. Conþinutul unitãþii de învãþare ............................................................................................................... 42

6.3.1. Formarea cãrbunilor ..................................................................................................................... 426.3.2. Prelucrarea (cocsificarea) cãrbunilor ........................................................................................... 436.3.3. Rezervele mondiale de cãrbuni ºi repartiþia lor geograficã ........................................................ 436.3.4. Producþia carboniferã pe Glob ..................................................................................................... 44

6.4. Îndrumãtor pentru autoverificare ........................................................................................................... 44

Unitatea de învãþare nr. 7PETROLUL ªI GAZELE NATURALE .................................................................................................... 47


7.3.1. Formarea petrolului ºi a gazelor naturale .................................................................................... 477.3.2. Rezervele mondiale de petrol ºi gaze naturale ºi repartiþia lor geograficã ................................. 487.3.3. Producþia mondialã de petrol ºi gaze naturale ............................................................................. 49


Unitatea de învãþare nr. 8INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE .................................................................................................... 53

8.1. Introducere ............................................................................................................................................ 538.2. Obiectivele ºi competenþele unitãþii de învãþare.................................................................................... 538.3. Conþinutul unitãþii de învãþare ............................................................................................................... 53

8.3.1. Tipuri de centrale electrice pe Glob ........................................................................................... 538.3.2. Producþia mondialã de energie electricã ..................................................................................... 55


Unitatea de învãþare nr. 9MINEREURILE DE FIER ºI SIDERURGIA ........................................................................................... 59


9.3.1. Repartiþia geograficã a rezervelor de minereu de fier ................................................................ 599.3.2. Producþia mondialã de minereu de fier ºi siderurgia .................................................................. 60


Unitatea de învãþare nr. 10MINEREURILE NEFEROASE ................................................................................................................. 64

10.1. Introducere ........................................................................................................................................... 64

7

10.2. Obiectivele ºi competenþele unitãþii de învãþare .................................................................................. 6410.3. Conþinutul unitãþii de învãþare ............................................................................................................. 65

10.3.1. Producþia mondialã de minereuri neferoase ............................................................................ 6510.4. Îndrumãtor pentru autoverificare ......................................................................................................... 66

Unitatea de învãþare nr. 11REGIONAREA TURISTICÃ A TERREI ................................................................................................. 69

11.1. Introducere ............................................................................................................................................ 6911.2. Obiectivele ºi competenþele unitãþii de învãþare .................................................................................. 6911.3. Conþinutul unitãþii de învãþare .............................................................................................................. 70

11.3.1. Litoralul Mediteranei Europene ºi al Atlanticului de Est ....................................................... 7011.3.2. Europa Central-Nordicã .......................................................................................................... 7111.3.3. America de Nord ..................................................................................................................... 7111.3.4. America Centralã ºi de Sud ..................................................................................................... 72

11.4. Îndrumãtor pentru autoverificare ......................................................................................................... 73

Bibliografie .................................................................................................................................................... 75

8

9

INTRODUCERE

O certitudine a lumii contemporane este faptul că geografia, care studiază mediul geografic şi relaţiile om - mediu înconjurător, a devenit o disciplină de contact şi de interferenţă, atât cu ştiinţele naturii, cât şi cu cele sociale, o ştiinţă de sinteză şi informaţie, cu un rol aplicativ fundamental.

Geografia economică este o ramură principală în sistemul ştiinţelor geografice, ce studiază potenţialul economic al mediului geografic, urmărind diferenţierile şi particularităţile acestuia la nivel regional şi planetar.

Sintetizând aspectele majore ce caracterizează resursele demografice şi naturale ale Terrei, Geografia economică vă introduce într-o lume dinamică, studiată sub amprenta unor transformări spectaculoase ale secolului XXI.

Mult succes în desluşirea tainelor acestei discipline!

Obiectivele cursului:

studiază relaţiile dintre

societate şi mediul natural, în

dinamica lor

prezintă modul în care

resursele naturale şi umane sunt

valorificate şi gestionate

analizează şi interpretează

importanţa condiţiilor şi

resurselor naturale în

dezvoltarea economică

Competenţele conferite: În urma studierii acestui curs, studenţii vor dobândi o serie de competenţe generale şi specifice, precum: Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei): identificarea de termeni, relaţii, procese social-economice în cadrul disciplinelor economice; utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul geografiei economice;

Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei): cunoaşterea particularităţilor economice specifice ale teritoriului cu multiplele lor implicaţii

în economia naţională şi mondială; analiza patrimoniului turistic mondial şi a principalelor zone turistice de pe Glob şi din ţara

noastră;

10

Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice

specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare):

relaţionări între elementele ce caracterizează activităţile din domeniul geografiei economice;

descrierea unor situaţii sociale, istorice şi economice, concepte, sisteme, procese, fenomene

specifice geografiei economice;

abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul geografiei economice;

Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific /

cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de

valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în

activităţile ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice /

angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare /

participarea la propria dezvoltare profesională):

implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu disciplina geografie economică;

capacitatea de a analiza starea economică a unui teritoriu, regiuni;

abilitatea de a emite teorii, ipoteze privind evoluţia unor anumite fenomene sau situaţii

economice de pe glob sau de pe teritoriul ţării noastre;

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al

studenţilor, precum şi de material publicat pe Internet sub formă de sinteze,

studii de caz, aplicaţii, necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în

domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite

echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a

studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.

Structura cursului

Unitatea de învăţare nr. 1 Resursele demografice ale Terrei: dinamica şi răspândirea geografică a populaţiei, 4 h

Unitatea de învăţare nr. 2 Resursele demografice ale Terrei: structura populaţiei,2 h Unitatea de învăţare nr. 3 Resursele demografice ale Terrei: urbanizarea pe Glob, 2 h Unitatea de învăţare nr. 4 Războiul economic - o caracteristică a lumii contemporane, 2 h Unitatea de învăţare nr. 5 Coordonatele resurselor energetice ale României, 2 h Unitatea de învăţare nr. 6 Cărbunii şi industria carboniferă, 2 h

Unitatea de învăţare nr. 7 Petrolul şi gazele naturale, 4 h Unitatea de învăţare nr. 8 Industria energiei electrice, 2 h Unitatea de învăţare nr. 9 Minereurile de fier şi siderurgia, 2 h Unitatea de învăţare nr. 10 Minereurile neferoase, 2 h Unitatea de învăţare nr. 11 Regionarea turistică a Terrei, 4 h

Teme de control (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei, iar acestea vor

aborba următoarele subiecte:

1. Resursele demografice ale Terrei. Explozia demografică - 1h

2. Importanţa valorificării industriale a hidrocarburilor - 1h

3. Zone turistice, areale turistice, ţări prin excelenţă turistice - 1h

11

Bibliografie obligatorie

Nedea Petronela-Sonia, Geografie economică mondială - note de curs, Editura universitară,

Bucureşti, 2012

Metoda de evaluare

Examenul final la această disciplină este un examen scris, care include atât întrebări grilă şi

întrebări deschise, ţinându-se cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatul la temele de

control ale studentului.

12

Unitatea de învăţare nr. 1

RESURSELE DEMOGRAFICE ALE TERREI:

DINAMICA ŞI RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A POPULAŢIEI

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Dinamica populaţiei

1.3.1.1. Evoluţia numerică a populaţiei Terrei

1.3.1.2. Cele mai populate regiuni geografice şi ţări ale lumii

1.3.1.3. Mişcarea naturală a populaţiei

1.3.1.4. Mişcarea migratorie a populaţiei

1.3.2. Răspândirea geografică a populaţiei

1.3.2.1. Aria antropogenezei

1.3.2.2. Oicumena

1.3.2.3. Răspândirea populaţiei în latitudine şi altitudine

1.3.3.4. Densitatea populaţiei

1.4. Îndrumător pentru autoverificare

1.1. Introducere

"Ce se va întâmpla în secolul XXI? Va progresa dezvoltarea

economică şi socială mai rapid decât creşterea populaţiei? Se va

demonstra că lumea poate susţine o populaţie mai mare decât este

acum?

Ce se cunoaşte cu certitudine este că informaţiile de bază

asupra populaţiei vor continua să fie esenţiale pentru a înţelege

comportamentul uman şi a anticipa schimbările"1.

Este o certitudine ideea că acest început de secol XXI se află

sub amprenta unor transformări majore ale societăţii umane,

identificate atât prin evoluţia sa sub aspect politic sau economic, dar

mai ales prin prisma populaţiei (resursele demografice).


Obiectivele unităţii de învăţare:

înţelegerea faptului că problemele demografice sunt

probleme fundamentale ale istoriei societăţii umane, a

civilizaţiei umane;

stabilirea importanţei studiului populaţiei, pentru trecut,

prezent şi în vederea prospectării viitorului;

cunoaşterea cât mai exactă a problemelor populaţiei din

prezent şi din viitor sub cele mai diferite şi importante

aspecte: efectivul populaţiei, răspândirea geografică,

dinamica populaţiei;

Competenţele unităţii de învăţare:

studenţii vor cunoaşte importanţa factorului uman în

procesul valorificării resurselor;

studenţii vor putea identifica principalele caracteristici ale

dinamicii polupaţiei pe Glob

1 Haupt Arthur, Kane T. Thomas, 2006, Population Handbook, publicat de Population Reference Bureau, Ediţia

a 5-a, Washington D.C., pag. 69

13

studenţii vor putea defini şi interpreta elementele de bază

care determinăşi influenţează răspândirea geografică a

populaţiei.

Timpul alocat unităţii

de învăţare nr. 1: 4 ore


1.3.1. Dinamica populaţiei

Noţiunea de populaţie se referă, în sensul cel mai obişnuit,

la existenţa unei comunităţi umane, a unei anumite generaţii, bine definite în timp şi spaţiu. Această colectivitate de persoane / comunitate este permanent supusă unui proces de succesiune a generaţiilor prin creştere naturală.

Noţiunea de dinamica populaţiei semnifică procesul general de schimbare a numărului populaţiei, ca urmare a naşterilor, a deceselor, sau ca efect al imigrărilor sau emigrărilor.

Dinamica demografică se caracterizează la rândul ei prin modificări cantitativ-structurale permanente, datorate mişcării naturale, teritoriale (migratorii), sociale, culturale şi politice.

1.3.1.1. Evoluţia numerică a populaţiei Terrei

Pentru începutul erei noastre, conform relatărilor istorice, populaţia Terrei a fost estimată ca variind între 200-300 milioane de locuitori, urmând apoi o perioadă de peste un mileniu şi jumătate fără modificări importante în evoluţia numerică a populaţiei. Abia la mijlocul secolului al XVII-lea, respectiv anul 1650, populaţia mondială se presupune că înregistra cca 550 milioane de locuitori, conform estimărilor făcute de geograful olandez Bernhardus Varenius, în lucrarea sa Geographia Generalis.

După acest moment, se remarcă o creştere numerică progresivă a populaţiei lumii, ajungându-se, de la 1 miliard de locuitori în anul 1820, la 6 miliarde de locuitori în anul 1999, preconizându-se atingerea celui de-al 7-lea miliard în anul 2011, la sfârşitul lunii octombrie (6 928 198 253 locuitori ai planetei, în anul 2011, luna iulie

2).

Urmărind intervalul anilor 1820 - 2011, se poate observa că populaţia planetei a continuat să "explodeze", printr-o creştere exponenţială: în decursul a 170 de ani (1650-1820) populaţia a crescut cu cca o jumătate de miliard de locuitori, pentru ca în următorii 107 ani (1820-1927) să mai adauge încă un miliard.

Urmează apoi o perioadă de 33 de ani (1927-1960) în care populaţia Terrei mai adaugă un miliard de locuitori, continuată cu intervale de timp de 14 ani (1974-1960), de 13 ani (1987-1974) şi de alte două intervale a câte 12 ani (1999-1987, 2011-1999), adăugându-se de fiecare dată câte un nou miliard de locuitori.

2 conform estimărilor făcute de *** The World Factbook, July, 2011, Central Inteligence Agency,

(https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook), cifră obţinută prin însumarea numărului de

locuitori ai statelor independente, plus teritoriile dependente şi cele cu statut special.

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook

14

Se observă, aşadar, o creşterea numerică a populaţiei alarmantă, datorată, în principal, ritmului susţinut şi destul de intens, din ultimele decenii. Astfel, dacă în perioada 1960-1999, rata de creştere a populaţiei mondiale era de 1,9%, în prezent aceasta este de 1,2% preconizându-se, pe viitor, o stabilizare la valoarea de 1%.

Previziunile demografice indică o creştere continuă a populaţiei mondiale (dar o scădere constantă a ratei de creştere a populaţiei), ajungându-se la cca 9,5 miliarde de locuitori până în anul 2050 şi o rată de 0,51%. 1.3.1.2. Cele mai populate regiuni geografice şi ţări ale lumii

Resursele demografice ale Terrei sunt prezentate, în cele ce urmează, pe baza statisticilor de la recensământul populaţiei, efectuate de către biroului american de recensământ, date ce pot sugera impactul potenţial pe care statele lumii îl pot genera la nivel macro şi microregional.

La nivel continental, este prezentată evoluţia numărului de locuitori în perioada anilor 1850-2011, observându-se faptul că Asia rămâne, în continuare, cel mai populat continent de pe Glob, urmat apoi, în ordine descrescătoare, de Africa, America, Europa şi, pe ultimul loc, Australia şi Oceania.

Conform datelor statistice, în prezent, există 12 ţări pe Glob cu o populaţie de peste 100 milioane de locuitori fiecare, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din populaţia mondială (respectiv, 61,59%), doar trei dintre ele fiind ţări puternic dezvoltate economic (S.U.A., Rusia, Japonia).

Mai mult de atât, se remarcă proporţia covârşitoare a primelor două state, China şi India, în totalul populaţiei mondiale, de 36,46%, iar împreună cu S.U.A., 40,98% (aproape jumătate din populaţia Globului este concentrată pe teritoriul a trei state!).

În continuare, sunt prezentate ţările "milionare" ale lumii, alături de ponderea populaţiei fiecăreia în totalul mondial.

Tabel 1.1. Statele lumii cu o populaţie de peste 100 milioane de

locuitori în anul 2011

Nr. crt.

Ţara Populaţia (milioane locuitori)

Ponderea în cadrul populaţiei mondiale

(%)

1 China 1 337 19.29

2 India 1 189 17.16

3 S.U.A. 313 4.52

4 Indonezia 246 3.55 5 Brazilia 203 2.94 6 Pakistan 187 2.70 7 Bangladesh 158 2.29

8 Nigeria 155 2.24 9 Rusia 139 2.00 10 Japonia 126 1.83 11 Mexic 114 1.64

12 Filipine 102 1.47

13 Total

mondial 6 928 100

Sursa: *** The World Factbook, July, 2011, Central Inteligence

Agency; *** International Data Base, US Census Bureau

http://en.wikipedia.org/wiki/1,000,000,000_%28number%29

15

Evoluţia populaţiei, în perioada anilor 2002-2020, la nivelul

celor mai populate state din cadrul fiecărui continent relevă tendinţa

de stabilizare a ritmului de creştere în cazul ţărilor dezvoltate, spre

deosebire de cele aflate în curs de dezvoltare, care încă prezintă un

ritm de creştere susţinut.

1.3.1.3. Mişcarea naturală a populaţiei

Orice comunitate umană se defineşte, din punct de vedere

cantitativ şi structural, prin două trăsături majore şi anume, efectivul

(numărul de persoane) şi generaţiile ce o formează. Există, aşadar,

datorită acestor două trăsături, un proces continuu de transformare,

de modificare, fiecare an înregistrând noi generaţii, în timp ce

generaţiile existente se reduc ca urmare a mortalităţii.

Acest proces permanent de împrospătare, de regenerare

poartă denumirea de mişcare naturală. Indicatorii demografici de

bază ai mişcării naturale a populaţiei sunt natalitatea, mortalitatea şi

sporul natural.

La nivelul anului 2011, conform datelor statistice, la nivel

mondial, rata natalităţii este de 19,5 o

/oo, iar rata mortalităţii de 8,12 o/oo, astfel că valoarea rezultată a sporului natural este de 11,38

o/oo,

în scădere faţă de perioadele anterioare (16,6 o

/oo în perioada anilor

1980-1985, 11,7 o

/oo în 2006, 11,95 o

/oo în 2007), însă cu mari

diferenţieri regionale.

Într-o serie de ţări slab dezvoltate, atât natalitatea, cât şi

mortalitatea, au fost de-a lungul timpului şi se menţin, încă, şi în

prezent, foarte ridicate, iar drept urmare creşterea naturală a

populaţiei este nesemnificativă. În alte ţări, odată cu dezvoltarea

economico-socială şi cu progresele înregistrate în domeniul

medicinei, procesul mortalităţii s-a aflat într-o continuă scădere,

determinând, astfel, în ultimul secol, o creştere simţitoare a

numărului populaţiei.

Dacă urmărim acest proces, atât la nivel continental, cât şi

pe ţări, se observă că un spor natural mare este specific ţărilor în

curs de dezvoltare sau slab dezvoltate, care, deşi se află la un nivel

economic şi social scăzut, au obţinut o serie de rezultate în

îngrădirea mortalităţii, dar mai puţin în direcţia stabilirii unui

echilibru între natalitate şi mortalitate.

Cele mai recente date statistice, conform U.S. Population

Reference Bureau, ne informează asupra faptul că, la nivelul anului

2011, există 20 de ţări pe Glob, majoritatea cu un spor natural

negativ şi doar câteva dintre ele cu o rată zero de creştere a

populaţiei, fapt fără precedent în istoria omenirii.

Acest lucru demonstrează că aceste ţări se confruntă cu două

situaţii: fie numărul deceselor este mai mare decât cel al naşterilor,

fie există o egalitate între cele două. Luând în calcul chiar şi

impactul imigrărilor sau al emigrărilor, doar o singură ţară din cele

20, respectiv Austria, se preconizează că va avea un spor natural

pozitiv până în anul 2050.

16

Tabel 1.2 Statele lumii cu spor natural negativ sau zero

în anul 2011

Nr.

crt. Ţara

Scădere

anuală

a populaţiei

Scăderea

populaţiei totale

2011-2050

1. Ucraina - 0,8% - 28%

2. Rusia - 0,6% - 22%

3. Belarus - 0,6% - 12%

4. Bulgaria - 0,5% - 34%

5. Letonia - 0,5% - 23%

6. Lituania - 0,4% - 15%

7. Ungaria - 0,3% - 11%

8. România - 0,2% - 29%

9. Estonia - 0,2% - 23%

10. Moldova - 0,2% - 21%

11. Croaţia - 0,2% - 14%

12. Germania - 0,2% - 9%

13. Republica Cehă - 0,1% - 8%

14. Japonia 0% - 21%

15. Polonia 0% - 17%

16. Slovacia 0% - 12%

17. Austria 0% + 8%

18. Italia 0% - 5%

19. Slovenia 0% - 5%

20. Grecia 0% - 4%

Sursa: *** International Data Base, US Census Bureau, 2011

1.3.1.4. Mişcarea migratorie a populaţiei

Mobilitatea spaţială a populaţiei este o componentă a

dinamicii populaţiei, fiind un factor complementar al creşterii sau

scăderii numărului populaţiei. Aceasta trebuie privită ca o

consecinţă a inegalităţii existente la nivel mondial în repartiţia

geografică a populaţiei şi reurselor naturale. Astfel, mobilitatea

teritorială se prezintă drept o încercare a populaţiei de a reduce

dezechilibrele existente între numărul de locuitori şi resurse.

Mişcarea teritorială a populaţiei atât în limitele unui stat, cât

şi în afara acestora poartă numele de migraţie. În definirea migraţiei

şi analiza generală a fenomenului migratoriu se utilizează o serie de

termeni specifici: emigraţia, exodul demografic, imigraţia,

remigraţia. Aceşti termeni sunt generaţi de caracteristicile

fenomenului şi anume: zona de plecare, zona de sosire, intensitatea

migraţiei, natura migraţiei etc.

Emigraţia se referă la plecările (ieşirile), de populaţie dintr-

o anumită zonă, indiferent de mărimea sau nivelul taxonomic al

acesteia. Ea cuprinde în condiţiile normale, numai surplusuri de

populaţie şi nu produce modificări esenţiale, în piramida

demografică. Există, însă, situaţii determinate de cauze multiple,

când în procesul migratoriu este antrenată o populaţie mai

numeroasă decât surplusul demografic producându-se o

destructurare a comunităţii respective. O asemenea deplasare de

17

populaţie poartă denumirea de exod demografic, în cadrul căruia,

cea mai frecventă formă o reprezintă exodul rural.

Imigraţia defineşte populaţia migrantă, sosită sau intrată

într-o zonă sau localitate. Imigraţiile în zona de origine, adică

revenirile după o plecare, considerată la un moment dat definitivă

sau temporară, poartă numele de remigraţie.

Cauzele migraţiilor sunt extrem de variate şi implică

existenţa atât a unor factori de respingere în arealul sau regiunea de

plecare, cât şi a unor factori de atracţie în arealul sau regiunea de

sosire (căutarea unui loc de muncă, crearea de infrastructuri în

anumite zone populate, conflicte locale sau regionale etc.).

Cei mai importanţi factori care, prin caracteristicile lor,

determină deplasări ale populaţiei sunt cei naturali, economici,

sociali şi politici.

În funcţie de factorii şi cauzele / condiţiile care pot favoriza

sau restricţiona mobilitatea spaţială a populaţiei, se disting patru

categorii de populaţie, şi anume:

populaţia migratoare - parte a populaţiei care se deplasează

în teritoriu, schimbându-şi atât domiciliul, cât şi locul de muncă. Se

încadrează aici migraţiile intercontinentale, interstatale, dar şi

migraţiile rural-urban;

populaţia navetistă - se referă la acea categorie de populaţie

care se deplasează (alternant) pentru muncă în teritoriu, utilizând, în

acest scop, un anumit mijloc de transport spre locul de muncă, între

localitatea de domiciliu şi localitatea în care-şi desfăşoară

activitatea;

populaţia sezonieră - include populaţia care se deplasează,

indiferent de distanţă, pentru muncă, pentru o perioadă determinată

sau periodic (lunar, anual), sau pentru odihnă, recreere, tratamente

medicale, în perioade de concediu, vacanţe;

populaţia flotantă - include populaţia ce se deplasează

pentru muncă, recreere sau alte scopuri în altă localitate decât cea de

reşedinţă, fără a-şi schimba domiciliul de bază pentru o perioadă mai

mare de 48 de ore.

Migraţiile contemporane au la bază două cauze esenţiale,

şi anume cea politică şi cea economică, deosebindu-se de cele

anterioare prin caracterul, volumul şi orientarea lor geografică. În

continuare, sunt enunţate trăsăturile definitorii ale migraţiei

actuale:

caracteristice, pentru perioada actuală, sunt migraţiile

individuale şi nu de grup;

se manifestă o creştere a migraţiilor din interiorul

continentelor (intracontinentale) şi o scădere a migraţiei

intercontinentale;

migraţia forţei de muncă ieftine şi necalificate constituie

esenţialul migraţiilor internaţionale de lungă durată sau definitive;

definitoriu pentru perioada actuală este aşa-numitul exod al

inteligenţei, respectiv exodul de competenţă sau emigrarea elitei

ştiinţifice. Procesul este cunoscut şi sub denumirea de brain drain,

creat pentru a desemna, iniţial, emigrarea în SUA a inginerilor şi

savanţilor britanici. Deplasările în teritoriu ale populaţie se desfăşoară, în

perioada actuală, dinspre regiunile geografice aflate în dezvoltare

18

către cele puternic dezvoltate economic, principalele fluxuri manifestându-se astfel: dinspre America Latină spre America Anglo-saxonă, dinspre Africa, Asia spre Europa, sau dinspre Europa de Est către Europa de Vest.

În aceste condiţii, principalele ţări cu solduri pozitive ale migraţiei (receptoare) sunt S.U.A. şi Canada, Australia şi Noua Zeelandă, plus o serie de ţări din vestul şi nordul Europei (Germania, Suedia, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Belgia, Olanda, Spania, Italia etc.). 1.3.2. Răspândirea geografică a populaţiei

Răspândirea geografică a populaţiei ne oferă o imagine

completă asupra diversităţii structurilor umane atât la scară largă (mari regiuni geografice de pe Glob), cât şi la nivel regional (ţări), dovedind influenţa incontestabilă a factorilor naturali, istorici şi tehnologici, de-a lungul timpului asupra colectivităţilor umane. 1.3.2.1. Aria antropogenezei

Problematica stabilirii ariei antropogenezei este extrem de

vastă, însă esenţial rămâne fixarea în timp şi spaţiu a procesului antropogenetic. În acest sens, părerile specialiştilor sunt împărţite, unii considerând locul antropogenezei ca fiind continentul african, alţii susţin că locul de origine al apariţiei omului ar fi Asia şi, desigur, cercetători care cred că, de fapt, ambele continente ar fi constituit locul de "pornire" al omului.

Generalizând, ipoteza unamim acceptată este aceea că leagănul omenirii este considerat a fi acea arie probabilă, unde la sfârşitul Terţiarului şi începutul Cuaternarului se desfăşoară procesul de antropogeneză.

Din punct de vedere spaţial, se consideră că aria antropogenezei corespunde zonei calde eur-asi-africane, adică acelui areal locuit de vechile maimuţe antropoide superioare, precum şi zonei temperate actuale, situate la sud de paralela de 50

0 latitudine

nordică. Cu alte cuvinte, înglobează zonele centrale şi sudice ale Europei, Asiei şi Africii. 1.3.2.2. Oicumena

Răspândirea geografică a populaţiei pe întreg teritoriul

planetei noastre, pornind iniţial din marile regiuni ale antropogenezei, s-a produs treptat şi inegal, ca urmare a adaptărilor active ale omului la condiţiile variate ale mediului înconjurător.

Astfel, prin condiţiile diferite de existenţă, influenţate iniţial de fenomenele naturale, apoi într-o măsură din ce în ce mai mare prin condiţiile create de ei înşişi, oamenii au diferenţiat pe suprafaţa globului areale cu grade diferite de populare, mod de viaţă şi organizare socială. Totodată, aceste aspecte au influenţat asupra deosebirilor rasiale şi de altă natură.

În aceste condiţii, pentru a putea distinge regiunile extrem de vaste în care s-a stabilit şi continuă să se desfăşoare o activitate umană, s-a introdus noţiunea de oicumenă (termen introdus în literatura de specialitate de către geograful Friedrich Ratzel).

19

Oicumena reprezintă regiunea geografică populată

permanent pe Glob (aşadar, populaţia este sedentară), în cadrul

căreia se desfăşoară permanent o activitate economică productivă

sau de schimb. Cu alte cuvinte, oicumena se referă la aria locuită

permanent de om.

Bineînţeles că nu toate regiunile geografice ale Terrei au

astfel de caracteristici, ceea ce înseamnă că există şi zone

suboicumene sau anoicumene.

Suboicumena reprezintă o regiunea geografică slab

populată, unde, deşi se desfăşoară o activitate economică productivă

sau de schimb, populaţia nu este sedentară, modul de viaţă având

forme diferite de organizare (păstoritul nomad, aşezări temporare

pentru exploatarea a diferite resurse, sălaşe, stâne etc.). În această

categorie sunt incluse regiunile polare (extremitatea nordică a

continentului nord-american şi a Siberiei), regiunile deşertice

(Sahara, Gobi, Kalahari, Atacama, Deşertul Arabiei etc.), regiunile

stepice (caracteristice regiunilor eurasiatice), zonele montane înalte.

Anoicumena include acele regiuni geografice nepopulate

permanent care, deocamdată, nu sunt incluse în sfera activităţilor

umane, precum zona arctică, antarctică, piscurile înalte etc.

1.3.2.3. Răspândirea populaţiei în latitudine şi altitudine

În latitudine, populaţia este inegal răspândită pe suprafaţa

uscatului planetar, drept consecinţă a condiţiilor geografice şi

istorice la care a trebuit să se adapteze de-a lungul timpului. Astfel,

populaţia care trăieşte în aşezări permanente este răspândită între 800

latitudine nordică şi 540 latitudine sudică.

În altitudine, omul s-a extins cu aşezări temporare sau

permanente, pe măsura adaptării fiziologice la condiţiile mediului

înalt şi a utilizării resurselor economice.

Cea mai largă răspândire altitudinală a populaţiei se

întâlneşte în zonele joase, sub 200 m înălţime faţă de nivelul mării

(mai mult de jumătate din populaţia lumii), aceasta fiind posibilă

datorită terenului care oferă condiţii favorabile pentru construcţia de

locuinţe, dar şi pentru desfăşurarea activităţilor economice. Mai

mult de un sfert din populaţia Globului trăieşte, în aşezări

permanente, la altitudini situate între 200-1 000 m, iar restul

populaţiei la peste 1 000 m înălţime faţă de nivelul mării.

Există şi aşezări permanente situate la altitudini foarte mari,

care culminează în Podişul Tibet, unde plafonul aşezărilor atinge 5

300 m altitudine, şi Munţii Anzi, la peste 5 600 m.De asemenea,

există unele capitale de state, situate la altitudini de peste 2 000 m,

precum cele situate în:

America de Sud: La Paz, capitala administrativă a Boliviei,

situată la o altitudine medie de aprox. 4 000 m, considerată cea mai

înaltă capitală de pe Glob, Sucré, capitala legislativă şi judiciară a

Boliviei, situată la altitudinea medie de 2 750 m, Quito, capitala

Ecuadorului (singura capitală din lume situată pe Ecuator), la 2 850

m, Bogotá, capitala Columbiei, la cca 2 600 m;

America de Nord: Ciudad de México, capitala Mexicului,

situată la 2 240 m altitudine;

20

Asia: Thimphu, capitala statului Bhutan, situată la

altitudinea medie de 2 650 m, Sana'a, capitala Yemen-ului, la 2 250

m, Kabul, capitala Afganistanului, la cca 2 000 m;

Africa: Addis Abeba, capitala Etiopiei, la cca 2 400 m,

Asmara, capitala statului Eritrea, la 2 340 m;

Europa: singura capitală de pe bătrânul continent, situată la

o altitudine ridicată este Andorra La Vella, capitala statului Andorra,

la 1 409 m.

1.3.3.4. Densitatea populaţiei

Expresia cea mai clară a răspândirii populaţiei în teritoriu o

constituie densitatea, respectiv acea valoare prin care se apreciază

raporturile cantitative între populaţie şi teritoriul pe care îl ocupă.

Densitatea medie a populaţiei, la nivelul uscatului planetar,

este în prezent de 52,6 locuitori/km2, în creştere faţă de perioadele

anterioare (43,2 loc/km2 în 1995, 46,2 loc/km

2 în anul 2000, 49,1

loc/km2 în 2005, 52,1 loc/km

2 în anul 2010), estimându-se o valoare

medie a densităţii populaţiei lumii de 71,6 loc/km2 pentru anul 2050.

Tabloul densităţii populaţiei lumii se prezintă extrem de

diferenţiat, atât pe mari regiuni geografice, cât şi la nivelul

continentelor sau al statelor.

Pe continente, la nivelul anului 2011, densitatea medie a

populaţiei se prezintă astfel: Asia (fără Rusia) - 134,4 locuitori/km2

(singurul continent cu o densitate peste media pe Glob), Africa -

35,5 locuitori/km2, Europa (inclusiv Rusia) - 33,2 locuitori/km

2,

America - 23,3 locuitori/km2 (respectiv, America de Nord cu 16,9,

iar America Latină şi regiunea Caraibelor 29,7 locuitori/km2),

Australia şi Oceania - 4,2 locuitori/km2.

Pe ţări, zonele de concentrare umană se prezintă extrem de

diferit, pornind de la valori foarte mari, de peste 20 000 de

locuitori/km2, până la densităţi foarte mici, de numai 2

locuitori/km2.

Pe continentul asiatic:

densităţi ale populaţiei de peste 1 000 de locuitori/km2, se

înregisrează în: Macao3 (20 319,3 loc/km

2), Singapore (7 637,2

loc/km2), Hong Kong

4 (6 757,6 loc/km

2), Bahrain (1 598,3

loc/km2), Bangladesh (1 218,2 loc/km

2);

Pe continentul european:

densităţi ale populaţiei de peste 1 000 de locuitori/km2, se

înregisrează în: Monaco (15 269,5 loc/km2) şi Malta (1 292,2

loc/km2);

Pe continentul african:

densităţi ale populaţiei între 500-1000 de locuitori/km2, se

înregisrează în statul Mauritius (642,2 loc/km2);

Pe continentul american:

densităţi ale populaţiei între 500-1 000 de locuitori/km2, se

înregisrează în statul Barbados (666,8 loc/km2);

3 Provincia Macao / Aomen (situată în sud-estul Chinei), cu toate că prezintă cea mai mare densitate a populaţiei

de pe continentul asiatic, nu este stat independent, ci un teritoriu cu statul special (regiune administrativă

specială – S.A.R.) ce aparţine Chinei. 4 Hong Kong-ul este o regiune administrativă specială (S.A.R.) ce aparţine Chinei.

21

În Australia şi Oceania:

densităţi ale populaţiei între 200-500 de locuitori/km2, se

înregisrează în: Republica Nauru (443,9 loc/km2), Tuvalu

(405,4 loc/km2) şi Insulele Marshall (371,2 loc/km

2).

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare nr. 1

Populaţia umană poate fi definită ca fiind totalitatea locuitorilor unei ţări, ai unei regiuni, ai

unui oraş etc., sau, într-o expresie mult mai simplă, totalitatea persoanelor care locuiesc pe un anumit

teritoriu, iar principalele caracteristici ce definesc populaţia sunt: numărul (efectivul), repartiţia,

dinamica şi structura.

În acest context, dacă discutăm despre resurse umane, ne referim, în fapt, la populaţia activă

(forţa de muncă) la un moment dat, respectiv totalitatea populaţiei apte de muncă şi în vârstă de

muncă dintr-o anumită zonă.

Noţiunea de dinamica populaţiei semnifică procesul general de schimbare a numărului populaţiei, ca

urmare a naşterilor, a deceselor, sau ca efect al imigrărilor sau emigrărilor.

Multă vreme populaţia Globului a fost puţin numeroasă, creşterea acesteia fiind legată de

ameliorarea condiţiilor igienico-sanitare, de revoluţia tehnico-ştiinţifică şi progresul socio-economic,

care au sporit posibilităţile de creştere a nivelului de trai al omenirii.

Pentru începutul erei noastre, conform relatărilor istorice, populaţia Terrei a fost estimată ca

variind între 200-300 milioane de locuitori, urmând apoi o perioadă de peste un mileniu şi jumătate

fără modificări importante în evoluţia numerică a populaţiei. Abia la mijlocul secolului al XVII-lea,

respectiv anul 1650, populaţia mondială se presupune că înregistra cca 550 milioane de locuitori.

După acest moment, se remarcă o creştere numerică progresivă a populaţiei lumii, ajungându-

se, de la 1 miliard de locuitori în anul 1820, la 6 miliarde de locuitori în anul 1999, preconizându-se

atingerea celui de-al 7-lea miliard în anul 2011, la sfârşitul lunii octombrie (6 928 198 253 locuitori ai

planetei, în anul 2011, luna iulie).

Comportamentul demografic al populaţiei s-a modificat în ultimele decenii, sub influenţa

directă a unor factori de ordin social, economic, psihologic, educativ şi legislativ, ceea ce

demonstrează faptul că, latura socială a fenomenelor demografice în comparaţie cu cea biologică, are

o importanţă tot mai mare.

Secolul XX a reprezentat o perioadă unică în istoria umanităţii, fiind caracterizat de un ritm

foarte rapid de creştere a populaţiei, ceea ce a determinat unul dintre fenomenele definitorii ale lumii

contemporane, şi anume explozia demografică.

Mobilitatea spaţială a populaţiei este o componentă a dinamicii populaţiei, fiind un factor

complementar al creşterii sau scăderii numărului populaţiei. Aceasta trebuie privită ca o consecinţă a

inegalităţii existente la nivel mondial în repartiţia geografică a populaţiei şi reurselor naturale. Astfel,

mobilitatea teritorială se prezintă drept o încercare a populaţiei de a reduce dezechilibrele existente

între numărul de locuitori şi resurse.

Migraţiile contemporane au la bază două cauze esenţiale, şi anume cea politică şi cea

economică, deosebindu-se de cele anterioare prin caracterul, volumul şi orientarea lor geografică.

Răspândirea geografică a populaţiei ne oferă o imagine completă asupra diversităţii

structurilor umane atât la scară largă (mari regiuni geografice de pe Glob), cât şi la nivel regional

(ţări), dovedind influenţa incontestabilă a factorilor naturali, istorici şi tehnologici, de-a lungul

timpului asupra colectivităţilor umane.

Expresia cea mai clară a răspândirii populaţiei în teritoriu o constituie densitatea, respectiv

acea valoare prin care se apreciază raporturile cantitative între populaţie şi teritoriul pe care îl

ocupă. Tabloul densităţii populaţiei lumii se prezintă extrem de diferenţiat, atât pe mari regiuni

geografice, cât şi la nivelul continentelor sau al statelor.

22

Concepte şi termeni de reţinut

dinamica populaţiei

oicumena, suboicumena, anoicumena

aria antropogenezei

emigraţia, imigraţia, remigraţia

populaţia migratoare, navetistă, sezonieră, flotantă

factorii care influenţează răspândirea populaţiei pe Glob

densitatea populaţiei

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Precizaţi care sunt cei mai imporanţi factori care, prin caracteristicele lor, determină mişcarea

migratorie a populaţiei

2. Care este importanţa migraţiilor contemporane?

3. Caracterizaţi politica demografică a Chinei

4. Prezentaţi efectele exploziei urbane în plan demografic şi impactul acesteia asupra mediului

înconjurător

Teste de evaluare / autoevaluare

1. În anul 1650 populaţia Terrei înregistra circa 550 milioane locuitori, conform estimărilor făcute de

către geograful:

a) Herodot

b) Friedrich Ratzel

c) Al. von Humbolt

d) Bernhardus Varenius

2. Primul miliard de locuitori a fost înregistrat în anul:

a) 1927

23

b) 1700

c) 1820

d) 1960

3. Cel mai populat continent de pe Glob este:

a) Asia

b) America

c) Africa

d) Europa

4. O trăsătură esenţială a migraţiilor contemporane este:

a) exodul inteligenţei

b) comerţul cu sclavi

c) transhumanţa

d) exodul urban-rural

5. Regiunile oicumene includ:

a) regiunile populate permanent pe Glob

b) regiunile slab populate ale Globului

c) regiunile nepopulate de pe Glob

d) regiunile oceanice ale Globului



Bucureşti, 2012

24


RESURSELE DEMOGRAFICE ALE TERREI: STRUCTURA POPULAŢIEI

2.1. Introducere



2.3.1. Strucutra demografică a populaţiei

2.3.2. Structura socială a populaţiei

2.3.3. Structura economică a populaţiei


2.1. Introducere

Structura populaţiei se referă la caracteristicile cantitative

(ce pot fi cuantificate, precum vârsta, sexul, domeniul economic de

activitate), dar şi calitative (cele sociale sau culturale), care

evidenţiază marea diversitate a populaţiei mondiale, reflectată atât în

plan demografic, cât şi în plan social-economic.

Totalitatea tipurilor de structuri ale populaţiei pot fi grupate

în trei mari categorii structurale, astfel:

structura demografică (pe grupe de vârstă, pe sexe,

matrimonială, pe gospodării şi familii);

structura socială (pe medii, etnică, lingvistică, rasială, pe

religii, după nivelul de instruire);

structura economică (activă, profesională, pe sectoare de

activitate).



evidenţierea caracteristicilor cantitative şi calitative ce

definesc populaţia mondială;

identificarea caracteristicilor demografice ce constituie un

element major de diferenţiere a populaţiilor;

evaluarea potenţialului demografic al statelor lumii;

aprecierea gradului de participare a populaţiei la o activitate

economică;


studenţii vor putea diferenţia marile categorii structurale ale

populaţiei;

studenţii vor putea evalua potenţialul demografic al statelor

lumii

studenţii vor cunoaşte tendinţele demografice actuale,

funcţie de analiza tipurilor de structuri ale populaţiei

mondiale.



25


2.3.1. Structura demografică a populaţiei

Caracteristicile demografice constituie un element major de

diferenţiere a populaţiilor. Între acestea vârsta şi sexul, numite şi

caracteristici demografice fundamentale, prezintă o importanţă

deosebită datorită semnificaţiei acestora pentru analiza demografică,

socială sau economică.

Analiza populaţiei pe grupe de vârstă permite

evidenţierea unor tipologii regionale şi evaluarea potenţialului

demografic al statelor lumii. Structura pe grupe de vârstă este

expresia divizării populaţiei totale a unui stat în trei categorii

reprezentative, corespunzătoare populaţiei tinere, adulte şi vârstnice,

astfel:

populaţia tânără - include grupa de vârstă 0-20 de ani, fiind

în cea mai mare parte neproductivă pe piaţa muncii;

populaţia adultă - include grupa de vârstă 20-60 de ani, este

grupa productivă;

populaţia vârstică - include grupa de vârstă peste 60 de ani,

grupă neproductivă a cărei pondere este din ce în ce mai mare în

ţările dezvoltate.

Analiza raportului dintre aceste grupe de populaţii, la nivel

mondial, arată opoziţia dintre statele dezvoltate şi cele sub- sau în

curs de dezvoltare economică (Africa, America Latină, Asia de Vest

- regiuni cu pondere ridicată a populaţiei tinere, iar Europa, America

Anglo-saxonă, Australia şi Noua Zeelandă - regiuni geografice cu

tendinţe accentuate de îmbătrânire demografică).

Structura populaţiei pe sexe. Acest tip de structură

reprezintă expresia proporţiei bărbaţi / femei în totalul unei

populaţii. Datele statistice dovedesc un oarecare echilibru, la nivel

mondial, în ceea ce priveşte ponderea celor două sexe în totalul

populaţiei mondiale, cu o uşoară depăşire a numărului femeilor de

către cel al populaţiei masculine (101,1 de bărbaţi la 100 de femei).

La nivel regional, însă, discrepanţele sunt foarte mari.

2.3.2. Structura socială a populaţiei

Structura socială a unei populaţii include mai multe

categorii, precum: structura etnică, structura rasială, structura

lingvistică, după religii, structura pe medii, în funcţie de nivelul de

instruire.

Structura pe medii (rural-urban) a populaţiei redă gradul

de concentrare a populaţiei pe cele două tipuri fundamentale de

aşezări (rurale şi urbane).

Dacă în anul 2000, la nivel mondial, se constata încă

predominarea populaţiei rurale comparativ cu cea urbană (48,2%),

pentru anul 2011, datele statistice arată o pondere de 50,5% a

populaţiei urbane (cu o rată de urbanizare de 1,85% - rata anuală de

creştere pentru perioada estimată 2011-2015), iar potrivit

estimărilor, până în anul 2025, aceasta va depăşi ponderea de 60%.

26

2.3.3. Structura economică a populaţiei

Structura economică apreciază gradul de participare a

populaţiei la o activitate economică (productivă sau neproductivă),

răspândirea forţei de muncă în diferite ramuri ale economiei. Acest

grad de participare implică mari diferenţieri spaţiale, generate de

nivelul dezvoltării economice, de factori demografici, politici şi

sociali.

Structura economică a populaţiei după criteriul

activităţii. Criteriul activităţii permite o clasificare a populaţiei în

funcţie de aportul ei în procesul muncii sociale. Din totalul

populaţiei mondiale doar o parte a populaţiei unei ţări este economic

activă, vârsta limită de intrare şi de retragere din viaţa activă

situându-se, în medie pe Glob, între 19-20 de ani şi 61-62 de ani.

Distingem, în acest cadru, două mari categorii de populaţii:

populaţia activă include atât populaţia care desfăşoară o

activitate economică retribuită, cât şi populaţia aflată în căutarea

unui loc de muncă, respectiv salariaţi, muncitori, şomeri, tineri în

căutarea unui loc de muncă. În cadrul populaţiei active se distig:

populaţia ocupată (acea parte din populaţia activă efectiv angajată

într-o activitate productivă) şi populaţia neocupată (acea parte a

populaţiei active aflate în căutarea unui loc de muncă);

populaţia inactivă cuprinde persoanele care nu au atins încă

vârsta adultă, persoanele în curs de formare (studenţi, militari în

termen), persoane ce nu au ocupaţii aducătoare de venituri

(pensionari, bursieri, femei casnice) şi persoanele cu venituri ce nu

provin din muncă (chirii, economii).

Structura economică a populaţiei după criteriul sferei de

activitate (pe sectoare de activitate). În funcţie de categoria

activităţii economice practicate, populaţia activă cuprinde trei

sectoare de activitate:

sectorul primar (agricultura, silvicultura, pescuitul) - cu o

importanţă variabilă în funcţie de gradul de dezvoltare

economică al statelor

sectorul secundar (industria şi construcţiile) - ocupă o

pondere mică în statele subdezvoltate, ponderi mai ridicate în

regiunile aflate în dezvoltare şi ponderi relativ ridicate, de cca 30%,

în statele dezvoltate (din Europa, America de Nord, Japonia);

sectorul terţiar (activităţile comerciale, transporturile şi

serviciile) – ponderea acestui sector de activitate este relativ slab

reprezentată în cadrul regiunilor subdezvoltate, însă prezintă o

deosebită importanţă în cadrul ţărilor dezvoltate (peste 60% în ţările

scandinave şi unele ţări din Europa Centrală şi de Vest, peste 80% în

SUA).



Structura populaţiei se referă la caracteristicile cantitative (ce pot fi cuantificate, precum

vârsta, sexul, domeniul economic de activitate), dar şi calitative (cele sociale sau culturale), care

evidenţiază marea diversitate a populaţiei mondiale, reflectată atât în plan demografic, cât şi în plan

social-economic.

27

Caracteristicile demografice constituie un element major de diferenţiere a populaţiilor. Între

acestea vârsta şi sexul, numite şi caracteristici demografice fundamentale, prezintă o importanţă

deosebită datorită semnificaţiei acestora pentru analiza demografică, socială sau economică.

Structura socială a unei populaţii include mai multe categorii, precum: structura etnică,

structura rasială, structura lingvistică, după religii, structura pe medii, în funcţie de nivelul de instruire.

Structura economică apreciază gradul de participare a populaţiei la o activitate economică

(productivă sau neproductivă), răspândirea forţei de muncă în diferite ramuri ale economiei. Acest

grad de participare implică mari diferenţieri spaţiale, generate de nivelul dezvoltării economice, de

factori demografici, politici şi sociali.


structura demografică a populaţiei

structura socială a populaţiei

structura economică a populaţiei

caracteristicile demografice ale populaţiei Terrei


1. Prezentaţi caracteristicile demografice ale populaţiei Terrei

2. Precizaţi importanţa analizei structurii populaţiei pe grupe de vârstă

3. Indentificaţi motivele discrepanţelor majore existente în cadrul structurii populaţiei pe sexe la

nivel regional

4. Comentaţi situaţia actuală a structurii populaţiei pe medii


1. Regiunile geografice cu o pondere ridicată a populaţiei tinere sunt:

a) America Anglo-Saxonă, Asia, Africa

b) America Latină, Europa, Australia

c) Africa, America Latină, Asia de Vest

d) Africa, America Latină, America Anglo-Saxonă

2. Regiunile geografice cu o pondere ridicată a populaţiei vârstnice sunt:

a) America Anglo-Saxonă, Europa, Asia

28

b) Australia, Noua Zeelandă, Africa

c) America Anglo-Saxonă, Europa, Australia

d) Europa, Australia, America Latină

3. Din punct de vedere al structurii populaţiei pe sexe, la nivel mondial, se remarcă:

a) o uşoară predominare a populaţiei feminine faţă de cea masculină

b) o uşoară predominare a populaţiei masculine faţă de cea feminină

c) un raport de egalitate între populaţia feminină şi cea masculină

d) un raport supraunitar al populaţiei feminine faţă de cea masculină

4. Ponderea populaţiei urbane pe Glob, la nivelul anului 2011, este de:

a) 80%

b) 50,5%

c) 45%

d) 30%

5. În funcţie de criteriul activităţii, populaţia se împarte în:

a) populaţie activă şi populaţie inactivă

b) populaţie ocupată şi populaţie neocupată

c) populaţie rurală şi populaţie urbană

d) populaţie navetistă şi populaţie flotantă



Bucureşti, 2012

29


RESURSELE DEMOGRAFICE ALE TERREI: URBANIZAREA PE GLOB

3.1. Introducere



3.3.1. Forme de concentrare urbană

3.3.2. Megalopolisuri reprezentative pe Glob


3.1. Introducere

Urbanizarea a devenit astăzi un fenomen general,

caracteristic civilizaţiei contemporane, specific şi ireversibil, având

o evoluţie accentuată spre complexitate, amploare şi dinamism.

La modul general, prin urbanizare se înţelege procesul prin

care se realizează dezvoltarea aşezărilor ca locuri de concentrare a

oamenilor şi a unor activităţi integrate, industrial-agricole, precum şi

o dezvoltare şi extindere a modului de viaţă urban.

Definiţia nu este general valabilă deoarece însăşi procesul

de urbanizare se manifestă diferit de la o ţară la alta şi de la o etapă

social-istorică la alta, îmbrăcând de fiecare dată forme specifice.



înţelegerea preocesului de dezvoltare a aşezărilor umane;

perceperea dimensiunii reale a fenomenului urbanizării;

cunoaşterea şi identificarea formelor de concentrare urbană;

prezentarea celor mai complexe forme de concentrare

urbană existente pe Glob.


studenţii vor putea întelege evoluţia fenomenului urbanizării

la nivel mondial;

studenţii vor putea identifica şi caracteriza formele de

concentrare urbană;

studenţii vor putea identifica cele mai populate arii

metropolitane de pe Glob;

studenţii vor putea cunoaşte megalopolisurile reprezentative

de pe Glob.




3.3.1. Forme de concentrare urbană

Oraşul propriu-zis este cea mai elementară formă de

concentrare urbană, o formaţiune social-economică lipsită de

30

localităţi componente, cu un accentuat grad de ruralizare în

structură.

Aglomeraţia urbană este caracteristică oraşelor mijlocii,

mari şi foarte mari şi se constituie ca un ansamblu urban ce a apărut

în urma dezvoltării relaţiilor complexe (de natură economică,

socială, culturală, demografică) între oraş şi aria urbanizată din

jurul său.

Conurbaţia este un sistem urban format din două

(conurbaţie bipolară) sau mai multe oraşe (conurbaţie multipolară)

situate la distanţe apropiate, care iniţial s-au dezvoltat separat şi care

au de rezolvat probleme comune (alimentarea cu apă, cu energie,

amenajarea şi protecţia mediului înconjurător).

Metropola este o formă superioară de dezvoltare urbană şi

constituie, în mod convenţional, oraşul cu peste două milioane

locuitori, care împreună cu localităţile satelit formează o arie

metropolitană.

Aria metropolitană include nu numai oraşul propriu-zis ci

şi ariile locuite din împrejurimi înglobate odată cu dezvoltarea

teritorială a centrului urban principal.

Conform datelor statistice, în prezent, la nivel mondial au

fost identificate 796 de arii metropolitane, cu o populaţie de peste

500 000 de locuitori.

Megalopolisul reprezintă forma cea mai înaltă de

hipertrofie urbană, fiind caracteristic pentru zonele de maximă

urbanizare. Termenul a fost introdus de Jean Gottman şi folosit

iniţial pentru a defini ansamblul urban de pe coasta atlantică a

S.U.A. (Boston - New York - Philadelphia), constituit din oraşe

foarte mari legate de alte numeroase oraşe (unele cu peste 100 000

de locuitori).

În fapt, megalopolisul se constituie într-un stadiu de

gigantism al conurbaţiilor, respectiv un teritoriu organizat într-o

imensă conurbaţie policentrică.

3.3.2. Megalopolisuri reprezentative pe Glob

Cea mai complexă şi spectaculoasă formă de concentrare

urbană, specifică civilizaţiei contemporane, este megalopolisul, un

imens conglomerat urban ce tinde să se formeze în tot mai multe

regiuni geografice ale Terrei.

Este cunoscut faptul că, în prezent, pe Glob, s-au constituit

cca 30 de megalopolisuri, câteva dintre ele fiind prezentate succint

în cele ce urmează.

În America de Nord există patru megalopolisuri

reprezentative, trei localizate pe teritoriul Statelor Unite ale Americii

şi unul în Canada, astfel:

S.U.A. - megalopolisul BosWash (principalii poli de

atracţie: Boston, Newark, New York, Philadelphia,

Baltimore, Washington), este primul megalopolis format pe

Glob, situat în nord-estul ţării (pe coasta atlantică), se

desfăşoară pe o lungime de cca 800 km (de la nord la sud) şi

ocupă o suprafaţă de cca 140 000 km2; este considerat a fi

cel mai întins megalopolis de pe Glob;

31

S.U.A. - megalopolisul din sudul Marilor Lacuri,

supranumit şi ChiPitts (principalii poli de atracţie: Chicago,

Detroit, Cleveland, Buffalo, Milwaukee, Pittsburg);

S.U.A. - megalopolisul californian, supranumit şi SanSan

(principalii poli de atracţie: San Francisco, Los Angeles,

San Diego);

Canada - megalopolisul din nord-estul Marilor Lacuri

(principalii poli de atracţie: Montreal, Ottawa, Toronto,

Hamilton).

În America de Sud există, în momentul de faţă, un

megalopolis reprezentativ, situat pe teritoriul Braziliei:

Brazilia - megalopolisul brazilian (principalii poli de

atracţie: Sao Paolo, Rio de Janeiro, Bello Horizonte),

considerat a fi cel mai dinamic megalopolis de pe Glob.

În Asia există numeroase megalopolisuri reprezentative,

localizate pe teritoriul unora dintre cele mai mari puteri economice

ale lumii:

Japonia - megalopolisul japonez (Dorsala Japoneză),

supranumit şi Tokaido (principalii poli de atracţie: Tokyo,

Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kyoto), concentrează o

populaţie de peste 70 milioane de locuitori, ceea ce

reprezintă peste 50% din populaţia ţării. Este considerat a fi

cel mai populat megalopolis de pe Glob;

China - megalopolisul din sudul Chinei, supranumit şi

megalopolisul cantonez (principalii poli de atracţie: Hong

Kong, Guangzhou, Shenzen, Dongguan);

China - megalopolisul de pe cursul inferior al fluviului

Chang Jiang (cca 35 milioane de locuitori) cu principalele

nuclee metropolitane Shanghai (cel mai populat oraş chinez),

Nanjing (una dintre capitalele vechi ale Chinei) şi alte câteva

oraşe milionare (Wuxi, Suzhou, Changzhou);

China - megalopolisul format din triunghiul urban Beijing -

Tianjin - Tangshan (peste 25 milioane de locuitori);

Coreea de Sud - megalopolisul sud-coreean (principalii poli

de atracţie: Seoul, Inchon).

În Europa, megalopolisuri reprezentative s-au format pe

teritoriul a trei state:

Germania - megalopolisul german, supranumit şi Rhur-

Rhein (principalii poli de atracţie: Essen, Bochum,

Dortmund, Duisburg, Düseldorf, Stuttgart, Frankfurt am

Main, Köln);

Olanda - megalopolisul olandez, supranumit şi Ranndstad

Holland (principalii poli de atracţie: Utrecht, Amsterdam,

Haga, Rotterdam);

Anglia - megalopolisul englez (principalii poli de atracţie:

Londra, Birmingham, Liverpool, Manchester, Leeds,

Bradford, Sheffield, Nottingham, Leicester).

În Africa este în formare un megalopolis în partea sudică a

continentului, mai modest ca dimensiune, şi anume în Republica

Africa de Sud, prin fuziunea ariilor urbane Johannesburg, Pretoria şi

zona cuprinsă între oraşele mai mici din apropierea acestora.

32



Urbanizarea a devenit astăzi un fenomen general, caracteristic civilizaţiei contemporane,

specific şi ireversibil, având o evoluţie accentuată spre complexitate, amploare şi dinamism.

La modul general, prin urbanizare se înţelege procesul prin care se realizează dezvoltarea

aşezărilor ca locuri de concentrare a oamenilor şi a unor activităţi integrate, industrial-agricole,

precum şi o dezvoltare şi extindere a modului de viaţă urban.

Definiţia nu este general valabilă deoarece însăşi procesul de urbanizare se manifestă diferit

de la o ţară la alta şi de la o etapă social-istorică la alta, îmbrăcând de fiecare dată forme specifice.

Oraşele în evoluţia lor au cunoscut o permanentă extensiune teritorială şi remodelare intensă.

Formele de evoluţie şi concentrare urbană sunt diferite de la o epocă la alta şi de la o regiune la alta,

ele fiind diferite atât ca geneză, cât şi ca mărime. În funcţie de aceste două elemente se pot deosebi

mai multe forme de concentrare urbană.

Cea mai complexă şi spectaculoasă formă de concentrare urbană, specifică civilizaţiei

contemporane, este megalopolisul, un imens conglomerat urban ce tinde să se formeze în tot mai

multe regiuni geografice ale Terrei. Megalopolisul poate fi definit drept o imensă concentrare urbană

ce prezintă câţiva poli de atracţie (numite şi nuclee metropolitane) şi numeroase alte centre urbane de

dimensiuni mai mari sau mai mici, care gravitează în jurul polilor de atracţie.

Este cea mai spectaculoasă formă de organizare urbană, formând imense arii urbanizate, de

regulă, de tip coridor sau litoral, ce se disting prin continuitatea în teritoriu a diferitelor categorii de

oraşe, individualitatea administrativă a fiecărei formaţiuni urbane, un număr foarte mare de locuitori,

restrângerea spaţiilor agricole şi predominarea, eventuală, a spaţiilor forestiere.


urbanizarea

evoluţia fenomenului urbanizării pe Glob

forme de concentrare urbană

conurbaţia

aglomeraţia urbană

aria metropolitană

megalopolis


1. Prezentaţi importanţa fenomenului urbanizării la nivel mondial

2. Prezentaţi principalele forme de concentrare urbană

3. Precizaţi care sunt cele mai populate arii metropolitane de pe Glob

4. Care sunt megalopolisurile reprezentative de pe Glob?

33


1. Cea mai mare arie metropolitană de pe Glob, la nivelul anului 2011, este:

a) New York

b) Buenos Aires

c) Shanghai

d) Tokyo-Yokohama

2. Cel mai populat megalopolis de pe Glob (din punct de vedere al numărului de locuitori) este:

a) megalopolisul BosWash

b) megalopolisul ChiPitts

c) megalopolisul brazilian

d) megalopolisul Tokaido

3. Cel mai întins megalopolis de pe Glob (din punct de vedere al suprafeţei ocupate) este:

a) megalopolisul cantonez

b) megalopolisul Tokaido

c) megalopolisul SanSan

d) megalopolisul BosWash

4. Cel mai dinamic megalopolis de pe Glob (din punct de vedere al dinamicii economice) este:

a) megalopolisul BosWash

b) megalopolisul Tokaido

c) megalopolisul brazilian

d) megalopolisul german

5. Hong Kong este un pol de atracţie al megalopolisului:

a) japonez

b) coreean

c) vietnamez

d) cantonez



Bucureşti, 2012

34


RĂZBOIUL ECONOMIC - O CARACTERISTICĂ A LUMII CONTEMPORANE

4.1. Introducere



4.3.1. Caracteristicile războaielor economice

4.3.2. Forme de manifestare ale războiului economic


4.1. Introducere

Lumea contemporană s-a transformat profund, competiţia

politico-militară fiind treptat înlocuită cu cea politico-economică.

Această formă nouă de competiţie se desfăşoară pe fondul extinderii

procesului de globalizare, care presupune atât o concurenţă acerbă,

cât şi o cooperare din ce în ce mai diversificată.

În general, războiul economic include folosirea

instrumentelor economice pentru a constrânge adversarul să-şi

schimbe politica sau comportamentul pentru a submina capacitatea

statului respectiv de a întreţine relaţii normale cu celelalte state.



înţelegerea procesului de desfăşurare a războiului economic;

perceperea dimensiunii reale a războiului economic;

cunoaşterea şi identificarea formelor de manifestare ale

războiului economic;


studenţii vor putea întelege dimensiunile războiului

economic la nivel mondial;

studenţii vor putea identifica şi caracteriza de manifestare

ale războiului economic;

studenţii vor putea cunoaşte motivaţia pornirii şi menţinerii

unui război economic.




4.3.1. Caracteristicile războaielor economice

Războiul economic poate fi definit drept, un stadiu

postconcurenţial, în cadrul căruia concurenţa loială se transformă

într-o primă fază în concurenţă neloială, devine apoi o situaţie de

35

criză pentru ca, în final, să poată degenera într-un conflict, respectiv

un proces de cucerire a pieţelor şi dominanţă în spaţiul resurselor.

O caracteristică a războaielor economice este continuitatea,

acestea desfăşurându-se atât în timp de pace, cât şi în timp de război,

altfel spus sunt formele de luptă ale perioadei de pace. În cazul unui

conflict, această luptă economică se amplifică, astfel piaţa externă

devine o armă politică deosebit de eficientă, întrucât statul însuşi

conduce "operaţiile".

Războaiele economice, ca şi cele tradiţionale, implică un

transfer rapid de informaţii referitoare la "inamic", bazându-se pe o

gamă largă de acţiuni (spionaj economic, prezentarea eronată a unor

realităţi economice etc.). Prin urmare, strategia unui război

economic este parte integrantă a strategiei generale a unui stat (sau

grup de state) aflat într-un conflict declarat sau nedeclarat.

4.3.2. Forme de manifestare ale războiului economic

Lumea contemporană se confruntă cu noi forme de

manifestare ale războiului economic, acesta implicând, în momentul

de faţă, competiţia dintre civilizaţia industrial-agricolă şi cea

informaţională, interesată de globalizarea afacerilor şi finanţelor.

Confruntarea economică actuală este centrată într-o măsură mult

mai mare pe deţinerea, cererea, aprovizionarea şi utilizarea

materiilor prime şi resurselor energetice.

În acest context, la începutul secolului XXI, sistemul

internaţional se prezintă ca un organism în plin război economic, în

cadrul căruia o regiune se află în competiţie cu alta, iar slăbirea

acestei concurenţe are şanse minime de atenuare în viitor.

Poziţia centrală a acestei competiţii economice globale le

revine marilor actori politico-economici (S.U.A., Uniunea

Europeană, China, Rusia, Japonia), organizaţiilor economico-

financiare internaţionale şi corporaţiilor transnaţionale, altfel spus

tuturor celor ce doresc un control absolut asupra surselor de materii

prime şi a resurselor energetice, a tehnologiilor, pieţelor şi

preţurilor, lucru ce amplifică, dinamizează şi complică, în acelaşi

timp, relaţiile internaţionale.

Modul de finalizare al acestor competiţii (succes sau eşec)

influenţează pozitiv sau negativ pieţele mondiale, balanţele

comerciale internaţionale, patronatul, statutul şi bogăţia naţională şi

personală şi, mai ales, standardul de viaţă şi securitatea generaţiilor

prezente şi viitoare.

De regulă, formele mai dure şi mai evidente de concurenţă

între economii, sectoare sau companii sunt asimilate războiului

economic, deoarece războaie economice distincte (în stare pură)

aproape că nu există.



Lumea contemporană s-a transformat profund, competiţia politico-militară fiind treptat

înlocuită cu cea politico-economică. Această formă nouă de competiţie se desfăşoară pe fondul

extinderii procesului de globalizare, care presupune atât o concurenţă acerbă, cât şi o cooperare din ce

în ce mai diversificată.

36

Războiul economic poate fi definit drept, un stadiu postconcurenţial, în cadrul căruia

concurenţa loială se transformă într-o primă fază în concurenţă neloială, devine apoi o situaţie de criză

pentru ca, în final, să poată degenera într-un conflict, respectiv un proces de cucerire a pieţelor şi

dominanţă în spaţiul resurselor.

O caracteristică a războaielor economice este continuitatea, acestea desfăşurându-se atât în timp de

pace, cât şi în timp de război, altfel spus sunt formele de luptă ale perioadei de pace.

Lumea contemporană se confruntă cu noi forme de manifestare ale războiului economic,

acesta implicând, în momentul de faţă, competiţia dintre civilizaţia industrial-agricolă şi cea

informaţională, interesată de globalizarea afacerilor şi finanţelor. Confruntarea economică actuală este

centrată într-o măsură mult mai mare pe deţinerea, cererea, aprovizionarea şi utilizarea materiilor

prime şi resurselor energetice.

În acest context, la începutul secolului XXI, sistemul internaţional se prezintă ca un organism

în plin război economic, în cadrul căruia o regiune se află în competiţie cu alta, iar slăbirea acestei

concurenţe are şanse minime de atenuare în viitor.


războiul economic

formele de manifestare ale războiului economic

dimensiunile actuale ale competiţiei politico-economice


1. Definiţi conceptul de război economic

2. Prezentaţi caracteristicile războiului economic

3. Identificaţi formele de manifestare ale războiului economic


1. Care este principala caracteristică a războiului economic?

37

2. Care sunt implicaţiile unui război economic?

3. Care sunt noile forme de manifestare ale războiului economic?

4. Cum influenţează competiţiile economice piaţa mondială?

5. Care este eficienţa unui război economic?



Bucureşti, 2012

38


COORDONATELE RESURSELOR ENERGETICE ALE ROMÂNIEI

5.1. Introducere



5.3.1. Strategia energetică a României


5.1. Introducere

Resursele naturale ale Terrei constituie o componentă a

mediului geografic, reprezentată de totalitatea factorilor şi

proceselor din mediul înconjurător care pot fi utilizate de către om

folosind tehnica momentului respectiv. Ceea ce caracterizează, din

punct de vedere geografic, ansamblul resurselor naturale este marea

varietate şi diversitatea răspândirii lor pe suprafaţa Pământului.

Principalele resurse naturale ale Globului sunt resursele

energetice, a căror utilizare a evoluat concomitent cu progresele

tehnologice ale omenirii. Astfel, aplicaţiile descoperirilor şi

invenţiilor tehnice din secolele XVIII şi XIX, dezvoltarea industriei

şi a transporturilor, au determinat o intensificare a exploatării

acestor resurse.

România dispune de o gamă diversificată, dar redusă

cantitativ, de resurse de energie primară (petrol, gaze naturale,

cărbune, minereu de uraniu), precum şi de un important potenţial

valorificabil de resurse regenerabile.



cunoaşterea resurselor energetice ale României;

analiza strategiei energetice a României;

identificarea resurselor primare de energie ale României;


studenţii vor putea cunoaşte resursele energetice ale

României;

studenţii vor analiza strategia energetică a României, cu

orizont 2020;

studenţii vor putea cunoaşte stadiul de valorificare al

resurselor primare de energie ale României.



39


5.3.1. Strategia energetică a României

Strategia energetică a României, cu orizont până în anul

2020, îşi propune o serie de obiective generale, cu scopul acoperirii integrale a consumului intern de energie electrică şi termică, în contextul creşterii securităţii energetice a ţării, al dezvoltării durabile şi al asigurării unui nivel corespunzător de competitivitate.

O analiză succintă asupra resurselor primare de energie ale României, permite trasarea următoarelor coordonate esenţiale: Aproximativ 70% din necesarul de energie primară a ţării

este asigurat din resursele energetice interne; În anul 2010, producţia de energie a României s-a bazat pe

combustibili fosili; Producţia anuală de petrol a scăzut de la 14,7 mil. tone în

1976 (anul cu producţia de vârf) la 4,3 mil. tone în 2010; Rezervele sigure de gaze naturale sunt în scădere cu 2,9%

faţă de anul precedent, preconizându-se epuizarea acestora în 55 de ani;

Energia nucleară - cele două reactoare de la Cernavodă au o capacitate instalată de 720 MW, asigurând, în 2009, circa 20% din întreaga energie produsă în România;

Hidroenergia - potrivit rapoartelor întocmite de A.N.R.E., Hidroelectrica a produs 36% din energia electrică realizată în anul 2010 în România, dar estimează pentru anul 2011 o scădere a producţiei de energie cu cca 20%;

Termocentralele pe cărbune au produs în 2010, circa 38% din totalul energiei naţionale, aflându-se în primul semestru al anului 2011 pe un trend ascendent, producţia fiind 16.527 miliarde KWh, în creştere cu 2,996 miliarde KWh (+22,1%) faţă de perioada similară a anului precedent;

Rezervele de cărbune superior (huilă) ale României sunt, în prezent, de cca 800 milioane tone;

Rezervele de lignit (cărbune inferior) ale României sunt estimate la cca 1 490 milioane tone (exploatabile în perimetre concesionate - 445 milioane tone; amplasate în perimetre neconcesionate - 1.045 milioane tone);

În 2010, cărbunele superior a fost extras dintr-o singură regiune geografică a României, şi anume Valea Jiului;

Peste 90% din întreaga rezervă de lignit a României este cantonată în zona Olteniei, motiv pentru care acestei zone i se acordă o atenţie deosebită în asigurarea resurselor de cărbune ale ţării;

Principalii beneficiari ai lignitului extras în bazinele miniere din Oltenia sunt termocentralele Rovinari (cu o distanţă de transport a cărbunelui de la locul de extragere de aproximativ 4 km), Turceni (cu o distanţă de transport a cărbunelui de la locul de extragere de 38 km), Işalniţa, Craiova II, Halânga, Govora, Arad, Oradea, Timişoara şi Braşov;

Sursele regenerabile de energie din România au un potenţial

teoretic important, însă potenţialul utilizabil economic este,

deocamdată, mult mai mic, datorită limitărilor tehnologice,

eficienţei economice şi a restricţiilor de mediu.

40



Resursele naturale ale Terrei constituie o componentă a mediului geografic, reprezentată de

totalitatea factorilor şi proceselor din mediul înconjurător care pot fi utilizate de către om folosind

tehnica momentului respectiv. Ceea ce caracterizează, din punct de vedere geografic, ansamblul

resurselor naturale este marea varietate şi diversitatea răspândirii lor pe suprafaţa Pământului.

Principalele resurse naturale ale Globului sunt resursele energetice, a căror utilizare a evoluat

concomitent cu progresele tehnologice ale omenirii.

România dispune de o gamă diversificată, dar redusă cantitativ, de resurse de energie primară

(petrol, gaze naturale, cărbune, minereu de uraniu), precum şi de un important potenţial valorificabil

de resurse regenerabile.

Strategia energetică a României, cu orizont până în anul 2020, îşi propune o serie de obiective

generale, cu scopul acoperirii integrale a consumului intern de energie electrică şi termică, în

contextul creşterii securităţii energetice a ţării, al dezvoltării durabile şi al asigurării unui nivel

corespunzător de competitivitate.


resursele naturale ale Terrei

resursele energetice

resursele energetice ale României

strategia energetică a României


1. Care sunt noile surse de energie şi perspectivele utilizării acestora?

2. Prezentaţi importanţa valorificării industriale a hidrocarburilor în România

3. Prezentaţi raportul resurse - valorificare economică în ţările dezvoltate

4. Prezentaţi raportul resurse-valorificare în ţările aflate în de dezvoltare

41


1. Cât la sută din necesarul de energie primară a României este asigurat din resursele energetice

interne?

2. Pe ce tip de combustibili se bazează producţia de energie a României?

3. Care este situaţia rezervelor de cărbune ale României?

4. Ce potenţial utilizabil economic au, în momentul de faţă, sursele regenerabile de energie ale

României?

5. Care sunt obiectivele generale propuse de strategia energetică a României?



Bucureşti, 2012

42


CĂRBUNII ŞI INDUSTRIA CARBONIFERĂ

6.1. Introducere



6.3.1. Formarea cărbunilor

6.3.2. Prelucrarea (cocsificarea) cărbunilor

6.3.3. Rezervele mondiale de cărbuni şi repartiţia lor geografică

6.3.4. Producţia carboniferă pe Glob


6.1. Introducere

Cărbunii reprezintă o resursă energetică epuizabilă, cu o

deosebită valoare economică, sub aspectul rezervelor, producţiei şi a

variatelor lui utilizări.

La nivel mondial, cărbunele a fost şi rămâne una din

principalele resurse energetice, cu un rol vital în viaţa economică.

Secolul XIX (supranumit şi secolul cărbunelui) reprezintă

perioada în care sunt valorificate mari zăcăminte carbonifere, cu o

deosebită importanţă economică şi în prezent.



cunoaşterea formării cărbunilor;

înţelegerea procesului de cocsificare a cărbunilor;

identificarea rezervelor şi a producţiei carbonifere la nivel

mondial şi regional;


studenţii vor putea cunoaşte modul de formare al cărbunilor

de-a lungul erelor geologice;

studenţii vor cunoaşte procesul de prelucrare (cocsificare) a

cărbunilor şi tipul produselor rezultate;

studenţii vor identifica marii producători de cărbune şi

volumul rezervelor mondiale în cazul acestei resurse

energetice.




6.3.1. Formarea cărbunilor

Cărbunele este o rocă sedimentară biogenă (de culoare brun-

negru), formată prin incarbonizarea, în lipsa oxigenului, a unor

43

resturi vegetale, în timpul a diferite ere geologice. Mai exact, aceştia

provin din plantele cormofite, care s-au dezvoltat abundent în

interiorul unor lacuri sau mlaştini continentale din apropierea

litoralului şi pe marginea acestora. Acumularea vegetaţiei este

favorizată atât de anumite procese geologice şi climatice, cât şi de

tipul vegetaţiei.

Pentru formarea unui zăcământ gros de cărbune este

necesară participarea unei vegetaţii abundente, într-o perioadă lungă

de timp (geologic) şi cu un ciclu vegetal de scurtă durată. O astfel de

vegetaţie a fost cea din Carbonifer, alcătuită din ferigi arborescente,

ce s-au dezvoltat într-un climat cald, ceea ce a condus la formarea

unor mari rezerve de huilă şi antracit.

6.3.2. Prelucrarea (cocsificarea) cărbunilor

În stare brută (forma în care sunt extraşi din mină), cărbuni

nu pot fi utilizaţi direct ca sursa de energie şi nici ca materie primă

pentru industria cocsochimică, deoarece au o granulaţie neomogenă

şi un conţinut ridicat de umiditate şi steril, ceea ce diminuează

calităţile lor. Astfel, înainte de a fi trimişi către consumatori,

cărbunii sunt supuşi operaţiilor de sortare, de înlăturare a sterilului şi

de uscare.

Aşadar, procesul de fabricare a cocsului se numeşte

cocsificare, aceasta realizându-se prin încălzirea cărbunelui în

absenţa aerului la temperaturi de aproximativ 1 0000C.

Procesul de cocsificare îndepărtează cea mai mare parte a

gudronului, iar cenuşa şi gazul sunt eliberate în cantităţi reduse.

Cocsul rezultat arde la temperaturi înalte, motiv pentru care este

folosit în procesele metalurgice de topire, cât şi în cele de reducere a

oxizilor metalici, în cele de rafinare, dar şi pentru încălzirea

locuinţelor.

În urma cocsificării, rezultă, pe lângă cocs, o serie de

produse cu utilizări variate (gazele de cocserie, apele amoniacale,

gudroane).

6.3.3. Rezervele mondiale de cărbuni şi repartiţia lor geografică

Din totalul rezervelor de combustibili minerali fosili,

cărbunii deţin o pondere covârşitoare, de cca 90 %, faţă de doar 4%,

cât îi revine petrolului şi 2% gazelor naturale. De asemenea, cea mai

mare parte din rezervele de cărbuni, respectiv 90%, sunt concentrate

în emisfera nordică, cu precădere între 350 şi 60

0 latitudine nordică.

La nivel mondial, cele mai mari rezerve carbonifere revin

Statelor Unite ale Americii, urmată, pe locul doi, de Rusia şi, pe

locul trei, de China.

La nivel regional, alte state cu ponderi importante ale

rezervelor sunt India (Asia), Ucraina (Europa), Republica Africa de

Sud şi Australia.

Pe continente, statisticile arată că cele mai mari rezerve de

cărbune se află în Asia, urmată apoi de Europa, America şi Africa.

44

6.3.4. Producţia carboniferă pe Glob

În prezent, producţia de cărbune, la nivel mondial, se

cifrează la peste 7 miliarde tone, continentul cu cea mai mare

producţie fiind Asia (fără Rusia), pe teritoriul căruia se află, de

altfel, şi cel mai mare producător mondial de cărbune, şi anume

China (cu o producţie medie, la nivelul anului 2010, de 3 661,3

milioane tone).

Sintetizănd, cei mai mari producători mondiali de cărbune,

la nivelul anului 2010, sunt:

1. China - 3 661 milioane tone;

2. S.U.A. - 1 085 milioane tone;

3. India - 627 milioane tone;

4. Australia - 449 milioane tone;

5. Rusia - 343 milioane tone;

6. Indonezia - 340 milioane tone;

7. Republica Africa de Sud - 276 milioane tone;

8. Germania - 202 milioane tone;

9. Kazahstan - 122 milioane tone;

10. Ucraina - 60 milioane tone.



Cărbunii reprezintă o resursă energetică epuizabilă, cu o deosebită valoare economică, sub

aspectul rezervelor, producţiei şi a variatelor lui utilizări.

La nivel mondial, cărbunele a fost şi rămâne una din principalele resurse energetice, cu un rol

vital în viaţa economică.

Cărbunele este o rocă sedimentară biogenă (de culoare brun-negru), formată prin

incarbonizarea, în lipsa oxigenului, a unor resturi vegetale, în timpul a diferite ere geologice.

În stare brută (forma în care sunt extraşi din mină), cărbuni nu pot fi utilizaţi direct ca sursa de

energie şi nici ca materie primă pentru industria cocsochimică, deoarece au o granulaţie neomogenă şi

un conţinut ridicat de umiditate şi steril, ceea ce diminuează calităţile lor. Astfel, înainte de a fi trimişi

către consumatori, cărbunii sunt supuşi operaţiilor de sortare, de înlăturare a sterilului şi de uscare.

Aşadar, procesul de fabricare a cocsului se numeşte cocsificare, aceasta realizându-se prin

încălzirea cărbunelui în absenţa aerului la temperaturi de aproximativ 1 0000C. În urma cocsificării,

rezultă, pe lângă cocs, o serie de produse cu utilizări variate (gazele de cocserie, apele amoniacale,

gudroane).

Din totalul rezervelor de combustibili minerali fosili, cărbunii deţin o pondere covârşitoare, de

cca 90 %, faţă de doar 4%, cât îi revine petrolului şi 2% gazelor naturale.

În prezent, producţia de cărbune, la nivel mondial, se cifrează la peste 7 miliarde tone,

continentul cu cea mai mare producţie fiind Asia (fără Rusia), pe teritoriul căruia se află, de altfel, şi

cel mai mare producător mondial de cărbune, şi anume China.


formarea cărbunilor

cocsificarea cărbunilor

rezervele mondiale de cărbuni

producţia mondială de cărbuni

45


1. Cum se realizează prelucrarea (cocsificarea) cărbunilor?

2. Prezentaţi situaţia rezervelor mondiale de cărbuni

3. Precizaţi care sunt liderii mondiali în producţia carboniferă

4. Precizaţi etapele evoluţiei producţiei carbonifere pe Glob


1. Cocsificarea cărbunilor se realizează prin:

a) arderea completă a cărbunilor

b) încălzirea cărbunilor, în absenţa aerului, la temperaturi de 5000C

c) transportul cărbunilor către consumatori

d) încălzirea cărbunilor, în absenţa aerului, la temperaturi de aproximativ 10000C

2. Continentul cu cele mai mari rezerve sigure de cărbune, în 2011, este:

a) Asia

b) America

c) Europa

d) Africa

3. Statul cu cele mai mari rezerve sigure de cărbune, în 2011, este:

a) S.U.A.

b) China

c) Rusia

d) Germania

4. Cel mai mare producător mondial de cărbuni, în 2010, este:

a) S.U.A.

b) China

46

c) Rusia

d) Germania

5. Cel mai mare producător european de cărbuni, în 2010, este:

a) Rusia

b) Germania

c) Ucraina

d) Polonia



Bucureşti, 2012

47


PETROLUL ŞI GAZELE NATURALE

7.1. Introducere



7.3.1. Formarea petrolului şi a gazelor naturale

7.3.2. Rezervele mondiale de petrol şi gaze naturale şi repartiţia lor geografică

7.3.3. Producţia mondială de petrol şi gaze naturale


7.1. Introducere

Petrolul şi gazele naturale sunt resurse energetice

epuizabile, ce fac parte din categoria hidrocarburilor, fiind întâlnite

ca zăcăminte în scoarţa terestră, în diferite regiuni geografice.

Petrolul are o valoare economică deosebită datorată, în

primul rând, randamentului energetic ridicat, dispunând de o putere

calorică între 9 000 şi 11 000 Kcal/kg, dar şi exploatării şi

transportului, facile. Gazele naturale, a căror origine este strâns

legată de cea a petrolului, îşi datorează, de asemenea, importanţa

economică puterii calorice foarte mari (între 6 000 şi 13 500

Kcal/m3), dar mai ales multiplelor utilizări pe care le-au dobândit în

industria modernă.



cunoaşterea formării hidrocarburilor;

identificarea rezervelor de petrol şi gaze naturale;

cunoaşterea producţiei petroliere şi gazeifere la nivel



studenţii vor putea cunoaşte modul de formare al

hidrocarburilor de-a lungul erelor geologice;

studenţii vor cunoaşte volumul rezervelor de petrol şi gaze

naturale;

studenţii vor identifica marii producători de petrol şi gaze

naturale la nivel macro şi microregional.




7.3.1. Formarea petrolului şi a gazelor naturale

Hidrocarburile sunt combustibili minerali fosili, mai exact

compuşi chimici cu structuri complexe (de regulă bazate pe

48

legăturile dintre atomii de carbon şi hidrogen), iar teoria acceptată a

originii lor este cea biologică.

Astfel, în condiţiile unui mediu acvatic lipsit de oxigen,

organismele moarte, fie ele vegetale sau animale, nu se descompun,

ci intră într-un proces lent de transformare, în care rolul principal îl

au bacteriile anaerobe (care trăiesc în lipsa oxigenului).

Astfel, hidrocarburile apar în concentraţii solide (asfalt),

lichide (petrol) şi gazoase (gazul metan), formându-se printr-un

proces de bituminizare a materiei organice din cuprinsul unor

depozite de pe fundul lacurilor, deltelor şi a unor mări interne,

depozite numite sapropel, de culoare închisă, datorată conţinutului

lor bogat în materie organică.

Gazele naturale se concentrează şi în partea superioară a

zăcămintelor de petrol, unde însă sunt în cantităţi reduse (gazele de

sondă). Acumulările cele mai importante se află în zăcăminte

proprii, de tipul domurilor.

În fapt, gazele naturale sunt un amestec de hidrocarburi

gazoase în care predomină metanul (CH4) şi, în proporţii variate,

butanul, etanul (C2H6), propanul (C3H8), azotul (N), dixidul de

carbon (CO2) şi hidrogenul sulfurat (H2S). Prezintă o valoare

economică deosebită, extracţia lor fiind mult mai facilă decât cea a

petrolului şi, în special, a cărbunilor. Specialiştii au deosebit două

categorii majore de gaze naturale, şi anume gazul metan şi gazul de

sondă.

7.3.2. Rezervele mondiale de petrol şi gaze naturale şi repartiţia

lor geografică

Dezvoltarea industriei petroliere în decursul secolului XX

şi începutul secolului XXI, a determinat intensificarea cercetărilor

pentru descoperirea de noi zăcăminte, în vederea sporirii volomului

rezervelor şi, implicit, creşterea producţiei.

Conform datelor statistice existente, rezervele sigure de

petrol erau, la sfârşitul anului 2010, de 188,8 miliarde tone,

respectiv 1 383,2 miliarde barili, cea mai mare parte a acestora fiind

localizată în regiunea Golfului (Orientul Mijlociu şi Apropiat deţine

mai mult de jumătate din rezervele sigure de petrol la nivel mondial,

respectiv 54,4%).

Pe mari regiuni geografice situaţia rezervelor sigure de

petrol, la nivelul anului 2010, se prezintă astfel:

1. Orientul Mijlociu şi Apropiat - cca 102 miliarde tone (54,4%

din totalul mondial) - regiunea geografică ce deţine cele mai

mari rezerve sigure de petrol de pe Glob;

2. America

3. Europa (inclusiv Comunitatea Statelor Independente)

4. Africa

5. Regiunea Asia Pacific (inclusiv Australia)

În continuare, se prezintă ţările cu cele mai mari valori ale

rezervelor sigure de petrol, la nivelul aceluiaşi an, 2010, astfel:

1. Arabia Saudită - 36,6 miliarde tone (19,1% din totalul

rezervelor mondiale) - statul cu cele mai mari rezerve sigure

de petrol la nivel mondial;

2. Venezuela

49

3. Iran

4. Irak

5. Kuweit

6. Emiratele Arabe Unite

7. Rusia

8. Libia

9. Kazahstan

10. Canada şi Nigeria

Importanţa economică a gazelor naturale constă în puterea

lor calorică ridicată şi în faptul că pot fi valorificate integral (în

urma arderii rezultă cantităţi foarte mici de reziduuri). Gazele

naturale constituie, totodată, o excelentă materie primă pentru

industria chimică.

Rezervele sigure de gaze naturale pe Glob sunt apreciate5,

la nivelul anului 2010, la 187,1 miliarde m3, în creştere faţă de

perioadele anterioare (154,3 miliarde m3 în anul 2000 şi 186,6

miliarde m3 în anul 2009).

Repartiţia volumului rezervelor sigure de gaze naturale pe

mari regiunile geografice, pentru anul 2010, se prezintă astfel:

1. Orientul Mijlociu şi Apropiat constituie regiunea geografică

ce deţine cele mai mari rezerve sigure de pe Glob, apreciate

la 75,7 miliarde m3, respectiv 40,55 din totalul mondial


3. America

4. Regiunea Asia Pacific (inclusiv Australia)

5. Africa

Situaţia ţărilor cu cele mai mari rezerve sigure de gaze

naturale, pentru anul 2010, ne relevă următorul "clasament" al

liderilor:

1. Rusia - 44,8 miliarde m3 (reprezentând 23,9% din totalul

rezervelor mondiale) - statul cu cele mai mari rezerve sigure

de gaze naturale de pe Glob;

2. Iran

3. Qatar

7.3.3. Producţia mondială de petrol şi gaze naturale

Evoluţia producţiei petroliere mondiale, în perioada anilor

2006 - 2010, conform datelor statistice oferite de British Petroleum

Statistical Review of World Energy, arată valori relativ constant ale

producţiei, cu mici diferenţieri de la un an la altul (de la 3 916,2

milioane tone în 2006, la cca 3 914 milioane tone la sfârşitul anului

2010).

Produţia de petrol pe mari regiuni geografice, la nivelul

anului 2010, ne relevă următoarea situaţie:

1. Orientul Mijlociu şi Apropiat - cu o producţie de cca 1 185

milioane tone, în anul 2010, deţine supremaţia mondială în

ceea ce priveşte producţia petrolieră (respectiv, 30,3% din

totalul mondial)

2. America

5 conform datelor statistice oferite de British Petroleum Statistical Review of World Energy, Iunie 2011

50


4. Africa

5. regiunea Asia Pacific (inclusiv Australia)

În ceea ce priveşte produţia de petrol la nivelul statelor lumii,

în anul 2010, cifrele ne indică următorii lideri:

1. Rusia - cu o producţie de 505,1 milioane tone (12,9% din

totalul producţiei mondiale) reprezintă cel mai mare

producător mondial de petrol

2. Arabia Saudită

3. S.U.A.

4. Iran

5. China

6. Canada

7. Mexic

8. Emiratele Arabe Unite

9. Venezuela

10. Kuweit

11. Irak

12. Nigeria

Urmărind evoluţia producţiei gazeifere la nivel mondial, în

perioada anilor 2006-2010, se remarcă o creştere a volumului de

exploatare, de la cca 2 881 miliarde m3 în 2006, la cca 3 193

miliarde m3 pentru 2010.

Pe mari regiuni geografice, supremaţia producţiei de gaze

naturale, la nivelul anului 2010, îi revine Europei (inclusiv

Comunitatea Statelor Independente), cu 1043,1 miliarde m3, ceea ce

reprezintă 32,6% din totalul producţiei mondiale, urmată apoi, în

ordine descrescătoare, de America, regiunea Asia Pacific, regiunea

Orientului Mijlociu şi Apropiat şi Africa.

În ceea ce priveşte produţia de gaze naturale la nivelul

statelor lumii, în anul 2010, datele statistice ne indică următorii lideri

mondiali:

1. Statele Unite ale Americii - cu o producţie gazeiferă de 611

miliarde m3

(ceea ce reprezintă 19,3% din totalul producţiei

mondiale de gaze naturale), este cel mai mare producător

mondial

2. Rusia

3. Canada

4. Iran - 138,5

5. Qatar - 116,7

6. Norvegia

7. China

8. Arabia Saudită

9. Indonezia

10. Algeria

11. Olanda

12. Malaysia

51



Petrolul şi gazele naturale sunt resurse energetice epuizabile, ce fac parte din categoria

hidrocarburilor, fiind întâlnite ca zăcăminte în scoarţa terestră, în diferite regiuni geografice.

Hidrocarburile sunt combustibili minerali fosili, mai exact compuşi chimici cu structuri

complexe (de regulă bazate pe legăturile dintre atomii de carbon şi hidrogen), iar teoria acceptată a

originii lor este cea biologică.

Dezvoltarea industriei petroliere în decursul secolului XX şi începutul secolului XXI, a

determinat intensificarea cercetărilor pentru descoperirea de noi zăcăminte, în vederea sporirii

volomului rezervelor şi, implicit, creşterea producţiei.

Conform datelor statistice existente, rezervele sigure de petrol erau, la sfârşitul anului 2010,

de 188,8 miliarde tone, respectiv 1 383,2 miliarde barili, cea mai mare parte a acestora fiind localizată

în regiunea Golfului (Orientul Mijlociu şi Apropiat deţine mai mult de jumătate din rezervele sigure

de petrol la nivel mondial, respectiv 54,4%).

Rezervele sigure de gaze naturale pe Glob sunt apreciate6, la nivelul anului 2010, la 187,1

miliarde m3, în creştere faţă de perioadele anterioare (154,3 miliarde m

3 în anul 2000 şi 186,6 miliarde

m3 în anul 2009).

Evoluţia producţiei petroliere mondiale, în perioada anilor 2006 - 2010, conform datelor

statistice oferite de British Petroleum Statistical Review of World Energy, arată valori relativ constant

ale producţiei, cu mici diferenţieri de la un an la altul (de la 3 916,2 milioane tone în 2006, la cca 3

914 milioane tone la sfârşitul anului 2010).

Urmărind evoluţia producţiei gazeifere la nivel mondial, în perioada anilor 2006-2010, se

remarcă o creştere a volumului de exploatare, de la cca 2 881 miliarde m3 în 2006, la cca 3 193

miliarde m3 pentru 2010.


formarea hidrocarburilor

importanţa economică a petrolului şi a gazelor naturale

rezervele mondiale de petrol şi gaze naturale

evoluţia producţiei petroliere şi gazeifere pe Glob

repartiţia geografică a producţiei şi rezervelor de petrol şi gaze naturale


1. Prezentaţi modul de formare al hidrocarburilor

2. Prezentaţi rezevele mondiale de petrol şi gaze naturale şi repartiţia lor geografică

3. Precizaţi care sunt liderii mondiali în producţia petrolieră

4. Precizaţi care sunt liderii mondiali în producţia gazeiferă

6 conform datelor statistice oferite de British Petroleum Statistical Review of World Energy, Iunie 2011

52


1. Din categoria hidrocarburilor fac parte:

a) cărbunii şi lemnul

b) petrolul şi cărbunii

c) petrolul şi gazele naturale

d) şisturile bituminoase şi uraniul

2. Cea mai vastă reţea de conducte petroliere de pe Glob o deţine:

a) Arabia Saudită

b) C.S.I.

c) S.U.A.

d) Canada

3. Cele mai mari rezerve certe şi probabile de petrol, la nivel mondial, le deţine:

a) S.U.A.

b) Rusia

c) Emiratele Arabe Unite

d) Arabia Saudită

4. Cel mai mare producător european de petrol este:

a) Norvegia

b) Marea Britanie

c) Germania

d) Rusia

5. Cel mai mare producător de petrol, la nivel mondial, este:

a) Irak

b) Arabia Saudită

c) S.U.A.

d) Rusia



Bucureşti, 2012

53


INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE

8.1. Introducere



8.3.1. Tipuri de centrale electrice pe Glob

8.3.2. Producţia mondială de energie electrică


8.1. Introducere

Deşi cunoscută pentru unele manifestări ale sale încă din

Antichitate, energia electrică dobândeşte un fundament teoretic abia

în secolul al XIX-lea, după o serie de experienţe şi descoperiri

realizate în perioadele anterioare acestui secol.

Energia electrică reprezită fundamentul dezvoltării

economice şi sociale a lumii contemporane, indispensabilă

procesului economic în toate sectoarele de activitate.



cunoaşterea avantajelor şi dezavantajelor utilizării a diferite

tipuri de centrale electrice;

prezentarea modificărilor înregistrate în balanţa energetică

mondială;

cunoaşterea evoluţiei producţiei de energie electrică la nivel



studenţii vor putea cunoaşte modul de funcţionare,

avantajele şi dezavantajele utilizării a diferite tipuri de

centrale electrice;

studenţii vor cunoaşte modificările înregistrate în balanţa

energetică mondială;

studenţii vor cunoaştere evoluţia producţiei de energie

electrică la nivel mondial şi regional.




8.3.1. Tipuri de centrale electrice pe Glob

Printre avantajele utilizării acesteia se pot enumera

următoarele: este convertibilă în alte tipuri de energie (luminoasă,

54

mecanică, termică, chimică), se transportă cu uşurinţă pe mari

distanţe, pierderile fiind minime datorită creşterii continue a energiei

de transport, este nepoluantă.

În funcţie de sursele primare de energie utilizate se distig

mai multe tipuri de centrale electrice, precum: termocentrale,

hidrocentrale, atomocentrale, centrale mareomotrice, solare, eoliene,

geotermice, termomarine etc.

Termocentralele - întrebuinţează pentru producerea de

energie electrică combustibilii minerali fosili (în special cărbunii şi

hidrocarburile). Avantajele acestui tip de centrală electrică rezultă

din faptul că se poate construi într-un timp relativ scurt, costurile de

construcţie sunt reduse, funcţionează tot timpul anului, oferind

siguranţă în consum.

Hidrocentralele obţin energie electrică pe baza utilizării

energiei cursurilor de apă. Cunoscută încă din cele mai vechi

timpuri, energia cursurilor de apă reprezintă o sursă primară de

energie inepuizabilă, datorită circuitului apei în natură, este

nepoluantă şi deţine o importanţă economică deosebită.

Hidrocentralele necesită un timp îndelungat de construcţie,

investiţii financiare uriaşe(datorită lucrărilor necesare, precum

construcţia de baraje, canale de aducţiune, canale deversoare,

reţeaua de electricitate, drumuri etc.), amortizabile în perioade mari

de timp, însă exploatarea ulterioară a acestora este incomparabil mai

puţin costisitoare şi costul energiei electrice obţinute (centralele

fiind alimentate cu o sursă practic gratuită şi inepuizabilă de

energie), cu mult mai redus comparativ cu termocentralele.

Atomocentralele (centralele nuclearoelectrice). Minereurile nucleare sunt, în primul rând, uraniul şi thoriul,

considerate şi combustibili nucleari, deoarece pot elibera, în urma

unor reacţii, o parte din energia de legătură a nucleelor, sub formă

de energie termică. Atomocentralele produc energie electrică prin

două metode: fisiunea nucleară şi fuziunea nucleară.

Centralele eoliene funcţionează pe baza energiei produse

de vânt, impunându-se, astfel, pentru producerea energiei eoliene,

două condiţii esenţiale:

viteza vântului - trebuie se fie de cel puţin 4 m/secundă;

intensitatea vântului - deşi există zonele pe Glob unde

intensitatea vântului este ridicată, exploatarea lor este

limitată datorită faptului că acestea nu sunt constante ca

durată, putere şi direcţie.

Nu toate regiunile Globului prezintă condiţii favorabile de

instalare a centralelor eoliene, mai indicate fiind regiunile litorale

(zonele de ţărm), unele insule şi zonele montane, mai exact acele

regiuni în care intensitatea şi frecvenţa vânturilor sunt ridicate.

Centralele mareomotrice obţin energie electrică pe baza

utilizării energiei mareomotrice (fenomenele de flux şi reflux).

Dezavantajul major al utilizării energiei mareomotrice îl constituie

discontinuitatea producerii mareelor, motiv pentru care

valorificarea acestora este limitată.

Centralele geotermice obţin energie electrică prin

utilizarea aşa-numitului cărbune roşu al Terrei, respectiv energia

geotermică (fluxul de căldură de provine din interiorul Pământului).

Resursele termice ale Terrei sunt inepuizabile, întâlnindu-se, practic,

55

în toate regiunile Globului, însă ele nu pot fi valorificate decât prin

intermediul apei care, în contact cu vetrele magmatice, se încălzeşte,

menţinându-se în stare lichidă sau sub formă de vapori, şi iese la

suprafaţă fie în mod natural (gheizere), fie prin intermediul forajelor.

Centralele solare (helioelectrice) folosesc energia solară, o

formă de energie inepuizabilă, nepoluantă, abundentă şi disponibilă

în toate regiunile Terrei. Repartiţia inegală a energiei solare pe

suprafaţa Pământului este determinată de o serie de factori, precum:

forma Pământului, distribuţia nebulozităţii, alternarea

anotimpurilor.

Centralele termomarine (hidrotermice) funcţionează pe

baza conversiilor termomarine, ce valorifică diferenţele de

temperatură existente între orizonturile / straturile acvifere de

suprafaţă (0 - 100 m) şi cele de adâncime (900 - 1 000 m), cu

condiţia ca diferenţa de temparatură să fie mai mare de 180C.

Alte surse de energie inepuizabilă cu un potenţial ridicat,

însă, deocamdată, cu o valorificare economică mai redusă, se pot

aminti:

curenţii marini

energia dinamică a valurilor

biomasa

hidrogenul

8.3.2. Producţia mondială de energie electrică

Consumul mondial de energie electrică a crescut de-a lungul

timpul şi continuă încă un trend ascendent rapid, ţinând pasul cu

progresul tehnic şi confortul uman. Totodată, în paralel cu creşterea

consumului de energie, s-au produs, în decursul anilor, modificări

majore şi în ceea ce priveşte strucutura balanţei energetice.

Secolul XXI ne arată o structură a balanţei energetice în

care predomină încă sursele convenţionale de energie (cărbuni,

petrol, gaze naturale), alături de care se remarcă hidroenergia şi

energia nucleară.

Conform datelor statistice, evoluţia producţiei de energie

electrică la nivel mondial, în perioada anilor 2006 - 2010, ne relevă

o creştere continuă, de la 19 056 miliarde KWh în 2006, la 21 325

miliarde KWh la sfârşitul anului 2010.

Repartiţia producţiei de energie electrică atât la nivelul

marilor regiuni geografice ale Terrei, cât şi la nivelul statelor lumii,

relevă disparităţi majore datorate, în principal, diferenţelor existente

între nivelul dezvoltării economice al fiecăreia.

Pe mari regiuni geografice, repartiţia producţiei de energie

electrică, la nivelul anului 2010, este următoarea:

1. Regiunea Asia Pacific (inclusiv Australia) deţine supremaţia

modială în producerea de energie electrică, cu valori de 8

204,6 miliarde KWh, ceea ce reprezintă 38,5% din totalul

balanţei energetice mondiale

2. America, locul doi mondial


4. Regiunea Orientului Mijlociu şi Apropiat

5. Africa

56

Repartiţia geografică a producţiei de energie electrică pe

ţări, considerând anul 2010, evidenţiază o cu totul altă "ordine

mondială", astfel:

1. Statele Unite ale Americii - cel mai mare producător

mondial de energie electrică, cu o producţie de 4 325,9

miliarde KWh, ceea ce reprezintă 20,3% din totalul

producţiei de energie electrică de pe întreg Globul

2. China

3. Japonia

4. Rusia

5. India

6. Canada

7. Germania

8. Franţa

9. Coreea de Sud

10. Brazilia



Deşi cunoscută pentru unele manifestări ale sale încă din Antichitate, energia electrică

dobândeşte un fundament teoretic abia în secolul al XIX-lea, după o serie de experienţe şi descoperiri

realizate în perioadele anterioare acestui secol.

Energia electrică reprezită fundamentul dezvoltării economice şi sociale a lumii

contemporane, indispensabilă procesului economic în toate sectoarele de activitate.

Printre avantajele utilizării acesteia se pot enumera următoarele: este convertibilă în alte tipuri

de energie (luminoasă, mecanică, termică, chimică), se transportă cu uşurinţă pe mari distanţe,

pierderile fiind minime datorită creşterii continue a energiei de transport, este nepoluantă.

În funcţie de sursele primare de energie utilizate se distig mai multe tipuri de centrale

electrice, precum: termocentrale, hidrocentrale, atomocentrale, centrale mareomotrice, solare, eoliene,

geotermice, termomarine etc.

Consumul mondial de energie electrică a crescut de-a lungul timpul şi continuă încă un trend

ascendent rapid, ţinând pasul cu progresul tehnic şi confortul uman. Totodată, în paralel cu creşterea

consumului de energie, s-au produs, în decursul anilor, modificări majore şi în ceea ce priveşte

strucutura balanţei energetice.

Secolul XXI ne arată o structură a balanţei energetice în care predomină încă sursele

convenţionale de energie (cărbuni, petrol, gaze naturale), alături de care se remarcă hidroenergia şi

energia nucleară.

Repartiţia producţiei de energie electrică atât la nivelul marilor regiuni geografice ale Terrei,

cât şi la nivelul statelor lumii, relevă disparităţi majore datorate, în principal, diferenţelor existente

între nivelul dezvoltării economice al fiecăreia.


energia electrică

tipuri de centrale electrice pe Glob

producţia mondială de energie electrică

consumul mondial de energie electrică

strucutra balanţei energetice mondiale

57


1. Caracterizaţi tipurile de centrale electrice de pe Glob

2. Prezentaţi modificările înregistrate în balanţa energetică mondială

3. Precizaţi calităţile energiei electrice

4. Precizaţi marii producători mondiali de energie electrică, la nivel regional şi pe ţări


1. Primul tip de centrală electrică din lume, construită în 1869, a fost:

a) hidrocentrală

b) atomocentrală

c) termocentrală

d) centrală solară

2. C.S.I. obţine cea mai mare parte a energiei electrice în:

a) atomocentrale

c) termocentrale

b) hidrocentrale

d) centrale mareomotrice

3. Franţa obţine cea mai mare parte a energiei electrice în:

a) termocentrale

b) atomocentrale

c) hidrocentrale

d) centrale solare

4. Brazilia obţine cea mai mare parte a energiei electrice în:

a) hidrocentrale

b) termocentrale

58

c) atomocentrale

d) centrale eoliene

5. S.U.A. obţine cea mai mare parte a energiei electrice în:

a) hidrocentrale

b) atomocentrale

c) termocentrale

d) centrale mareomotrice



Bucureşti, 2012

59


MINEREURILE DE FIER ŞI SIDERURGIA

9.1. Introducere



9.3.1. Repartiţia geografică a rezervelor de minereu de fier

9.3.2. Producţia mondială de minereu de fier şi siderurgia


9.1. Introducere

Minereurile de fier sunt resurse metalurgice larg răspândite

pe Glob, constituind cca 5-6% din scoarţa terestră, aflându-se, totodată, şi în compoziţia altor minerale componente ale acesteia.

În industria siderurgică, principala materie primă o formează minereurile de fier, alături de care fierul vechi deţine un procent tot mai ridicat. Pentru obţinerea oţelurilor superioare sunt folosite şi alte metale precum: mangan, crom, nichel, vanadiu, molibden, wolfram (tungsten), titan etc. În general, pentru a fi eficiente se utilizează minereuri cu un conţinut de peste 20 - 25% fier, dar există unele state pe Glob, care utilizează şi minereuri cu un conţinut metalic mai redus.


Obiectivele unităţii de învăţare: cunoaşterea importanţei industriei metalurgice; prezentarea situaţiei rezervelor mondiale de minereuri de

fier; cunoaşterea importanţei industriei siderurgice; prezentarea evoluţiei producţiei de minereuri de fier, la nivel


Competenţele unităţii de învăţare: studenţii vor putea cunoaşte importanţa industriei

metalurgice; studenţii vor cunoaşte situaţia rezervelor şi a producţiei

mondiale de minereuri de fier; studenţii vor cunoaştere importanţa industriei siderurgice pe

Glob.




9.3.1. Repartiţia geografică a rezervelor de minereu de fier

Evaluările efectuate în perioada de după cel de-al Doilea

Război Mondial, au stabilit o valoare a rezervelor mondiale de

60

minereu de fier de cca 84,5 miliarde tone. Cercetările ulterioare au

evidenţiat noi zăcăminte de minereuri de fier, astfel că, în prezent,

revervele sigure şi probabile depăşesc 800 miliarde tone, la care se

adaugă şi rezervele Oceanului Planetar (concentraţii feromagnetice)

estimate la cca 250 miliarde tone.

Pe mari regiuni geografice, repartiţia rezervelor de minereu

de fier, la nivelul anului 2010, se prezintă astfel:

1. America - 365 miliarde tone, cele mai mari rezerve

sigure şi probabile de pe Glob (respectiv cca 43% din totalul

rezervelor mondiale), o pondere mai mare a acestora fiind

concentrată pe continentul nord-american (225 miliarde tone,

reprezentând cca 26% din totalul rezervelor mondiale), regiunii

central şi sud americane revenindu-i o valoare mai mică (140

miliarde tone, respectiv cca 16% din totalul rezervelor mondiale

certe şi probabile);

2. Europa (inclusiv C.S.I.) - locul doi pe Glob, cea mai

mare a rezervelor fiind concentrate în cadrul Comunităţii Statelor

Independente

3. Regiunea Asia Pacific (inclusiv Orientul Mijlociu şi

Australia)

4. Africa

Distribuţia rezervelor de minereu de fier pe ţări, ne

relevă următorii lideri:

1. Rusia dispune de cele mai mari rezerve de minereu

de fier din lume, apreciate la peste 150 miliarde tone

2. Canada

3. Statele Unite ale Americii

4. Brazilia

5. Bolivia

6. Australia

7. China

8. Ucraina

9. India

10. Venezuela

9.3.2. Producţia mondială de minereu de fier şi siderurgia

Producţia mondială de minereu de fier a crescut într-un ritm

alert de-a lungul timpului, datorită cererii tot mai mari de produse

feroase, iar dacă în anul 1980 aceasta era de cca 840 milioane tone,

la nivelul anului 2010 valoarea producţiei mondiale se cifrează la

cca 2 400 milioane tone7. Există 15 state pe Glob cu producţii

relevante, iar dintre acestea locurile fruntaşe le revin Chinei,

Australiei şi Braziliei, astfel:

1. China - 900 milioane tone, cel mai mare producător

mondial

2. Australia

3. Brazilia

4. India

5. Rusia

7 conform datelor statistice prelucrate de la U.S. Geological Survey (U.S.G.S.) Mineral Commodity Summaries

(M.C.S.), 2011

61

6. Ucraina

7. Republica Africa de Sud

8. S.U.A.

9. Canada

10. Iran

11. Suedia

Siderurgia are drept obiectiv producţia de fontă, feroaliaje,

oţeluri şi laminate, utilizând ca materie primă, pentru obţinerea

acestor produse, minereurile de fier, cărbunii cocsificabili, dar şi

unele metale care, în aliaj cu fierul, dau acestuia rezistenţa,

elasticitatea sau duritatea necesară (mangan, crom, nichel, cobalt,

tungsten / wolfram, vanadiu, titan - metalele folosite la feroaliaje).

În ceea ce priveşte producţia mondială de fontă, conform

datelor statistice, se remarcă o creştere continuă, de la 935 milioane

tone în 2009, la cca 1 000 milioane tone în 2010, liderii mondiali în

producţia de fontă fiind:

1. China, cu o producţie de 600 milioane tone în 2010,

cel mai mare producător mondial;

2. Japonia, 82 milioane tone;

3. Rusia, 47 milioane tone.

Producţia mondială de oţel urmează acelaşi trend ascendent,

cu valori mult mai mari decât în cazul producţiei de fontă, crescând

de la 1 240 milioane tone în 2009, la cca 1 400 milioane tone în

2010, iar statele cu cele mai mari producţii sunt:

1. China, cu o producţie de 630 milioane tone în 2010, cel

mai mare producător mondial de oţel;

2. Japonia, 110,2 milioane tone;

3. S.U.A., 90,2 milioane tone.



Minereurile de fier sunt resurse metalurgice larg răspândite pe Glob, constituind cca 5-6% din

scoarţa terestră, aflându-se, totodată, şi în compoziţia altor minerale componente ale acesteia. Evaluările efectuate în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, au stabilit o valoare

a rezervelor mondiale de minereu de fier de cca 84,5 miliarde tone. Cercetările ulterioare au evidenţiat noi zăcăminte de minereuri de fier, astfel că, în prezent, revervele sigure şi probabile depăşesc 800 miliarde tone, la care se adaugă şi rezervele Oceanului Planetar (concentraţii feromagnetice) estimate la cca 250 miliarde tone.

Producţia mondială de minereu de fier a crescut într-un ritm alert de-a lungul timpului, datorită cererii tot mai mari de produse feroase, iar dacă în anul 1980 aceasta era de cca 840 milioane tone, la nivelul anului 2010 valoarea producţiei mondiale se cifrează la cca 2 400 milioane tone.

În industria siderurgică, principala materie primă o formează minereurile de fier, alături de care fierul vechi deţine un procent tot mai ridicat. Siderurgia are drept obiectiv producţia de fontă, feroaliaje, oţeluri şi laminate, utilizând ca materie primă, pentru obţinerea acestor produse, minereurile de fier, cărbunii cocsificabili, dar şi unele metale care, în aliaj cu fierul, dau acestuia rezistenţa, elasticitatea sau duritatea necesară (mangan, crom, nichel, cobalt, tungsten / wolfram, vanadiu, titan - metalele folosite la feroaliaje). Concepte şi termeni de reţinut industria metalurgică minereurile de fier

62

siderurgia

repartiţia geografică a producţiei de minereu de fier


1. Prezentaţi situaţia rezervelor mondiale de minereuri de fier

2. Prezentaţi importanţa industriei siderurgice

3. Precizaţi regiunile geografice şi ţările care deţin supremaţia mondială în cazul producţiei de

minereu de fier


1. Cel mai mare producător mondial, în anul 2010, de minereuri de fier, este:

a) S.U.A.

b) China

c) Brazilia

d) Australia

2. Cel mai mare exportator mondial de minereuri de fier este:

a) S.U.A.

b) China

c) Brazilia

d) C.S.I.

3. Cel mai mare zăcământ de minereu de fier din lume este cel de la:

a) Krivoi-Rog

b) Kursk-Belgorod

63

c) Lipeţk

d) Rostov pe Don

4. Zona Sudului European este o zonă siderurgică din:

a) Franţa

b) Spania

c) C.S.I.

d) Portugalia

5. Cea mai importantă zonă siderurgică a Canadei este:

a) insula Newfoundland

b) ţărmul lacului Erie şi bazinul fluviului Sf. Laurenţiu

c) insula Vancouver

d) ţărmul lacului Ontario şi bazinul fluviului Sf. Laurenţiu



Bucureşti, 2012

64


MINEREURILE NEFEROASE

10.1. Introducere



10.3.1. Producţia mondială de minereuri neferoase


10.1. Introducere

Deşi în economia mondială a metalelor predomină fierul,

metalele neferoase deţin poziţii deosebit de importante, drept urmare

a utilizării lor crescânde în producţia de aparatură, maşini şi unelte,

în procesul de electrificare etc.

Minereurile neferoase sunt substanţe minerale utile care,

funcţie de utilizarea lor economică, se pot grupa şase categorii

reprezentative, astfel:

minereurile de bază (sau colorate): cupru, plumb, zinc,

staniu (cositor);

minereurile uşoare: aluminiu, magneziu, titan;

minereurile preţioase (sau nobile): aur, argint şi minereurile

platinice (platina, iridiu, osmiu, paladiu, rhodiu, rhuteniu);

minereurile nucleare: uraniu, thoriu, beriliu, cesiu, radiu etc.;

minereurile electronice: cadmiu, mercur, germaniu, telurul,

seleniu, rheniu, indiu, galiu, siliciu;

minereurile chimice: bismut, antimoniu, litiu.

Repartiţia geografică a acestor metale este extrem de

diferită, toate continentele şi majoritatea statelor lumii dispunând de

rezerve, adeseori importante, dintr-o categorie sau alta de minereuri

neferoase.



cunoaşterea importanţei metalelor neferoase în cadrul

economiei mondiale;

cunoaşterea categoriilor reprezentative de minereuri

neferoase;

identificarea calităţilor şi avantajelor economice ale

minereurilor neferoase;

prezentarea liderilor mondiali în producţia de minereuri

neferoase;


studenţii vor putea cunoaşte importanţa metalelor neferoase

în cadrul economiei mondiale;

studenţii vor cunoaşte calitatea şi avantajele economice ale

utilizării minereurilor neferoase;

studenţii vor cunoaştere situaţia, la nivel mondial, a

producţiei de minereuri neferoase.

65




10.3.1. Producţia mondială de minereuri neferoase

Cuprul este unul dintre cele mai vechi metale folosite încă

dinaintea erei noastre, în Orientului Mijlociu şi China, regiuni din

care a ajuns, mai târziu, şi în Europa. În perioada contemporană,

importanţa sa a crescut considerabil, datorită calităţilor sale

(conductibilitate calorică, durabilitate, culoare etc.) şi utilizărilor

variate. Cei mai mari producători modiali de cupru, la nivelul anului

2010, sunt: Chile (locul întâi mondial), urmat de Peru şi China.

Aluminiul, supranumit şi metalul secolului XX, este unul

dintre cele mai valoroase metale industriale utilizate în perioada

contemporană, având următoarele caracteristici: este un metal uşor,

de culoare albă, cu o mare conductibilitate electrică, maleabil, puţin

oxidabil.

Cel mai important minereu de aluminiu, ce constituie

principala sursă de materie primă pentru producţia de aluminiu, este

bauxita (formată din hidroxizi de fier, cu silicaţi de aluminiu

hidrataţi, siliciu etc.).

Cei mai mari producători modiali de aluminiu, la nivelul

anului 2010, sunt: China, urmată de Rusia şi Canada. În ceea ce

priveşte producţia de bauxită, supremaţia mondială o deţine

Australia, urmată apoi de China şi Brazilia.

Cu toate că prezintă caracteristici diferite, minereurile de

plumb (dintre care cel mai important este galena, respectiv sulfura

de plumb) se găsesc, de regulă, asociate cu cele de zinc (cel mai

important fiind blenda, respectiv sulfura de zinc), cadmiu sau chiar

cu cele de cupru (minereuri polimetalice).

În ceea ce priveşte producţia de plumb, la nivelul anului

2010, conform datelor statistice, liderii mondiali sunt China (locul

întâi), Australia şi S.U.A. La categoria minereurilor de zinc, cea mai

mare producţie îi revine aceluiaşi stat, China, urmată, pe locurile doi

şi trei, de Peru şi Australia.

Staniul (cositorul) este un metal cunoscut şi întrebuinţat

încă din timpuri străvechi, mai ales sub formă de aliaj (cuprul aliat

cu staniul formând bronzul).

Cei mai mari producători modiali de staniu, la nivelul anului

2010, sunt: China (locul întâi), Indonezia şi Peru.

Metalele preţioase, îndeosebi aurul şi argintul, au suscitat în

toate timpurile un interes special. De milenii, argintul, dar mai ales

aurul, au fost considerate un simbol al bogăţiei, iar în zilele noastre,

potenţialul economic şi, îndeosebi, cel financiar, al statelor lumii,

este apreciat în funcţie de rezervele de aur pe care le deţin.

Aurul este un metal preţios, de culoare galben-strălucitor,

răspândit în natură atât în stare nativă (metal pur), cât şi în aliaj, de

regulă, cu argintul. Valoarea şi utilizările variate ale aurului sunt

66

date de o serie de proprietăţile ale sale, precum: maleabilitatea,

ductibilitatea8, este un foarte bun conductor de căldură şi

electricitate şi, prezintă o foarte slabă reactivitate chimică. Cei mai

mari producători modiali de aur, la nivelul anului 2010, sunt: China

(locul întâi), urmată de Australia şi S.U.A.

Dintre toate elementele chimice, argintul prezintă cea mai

mare conductibilitate electrică şi calorică. Totodată, este mai

maleabil decât cuprul şi mai dur decât aurul, prezintă un luciu

metalic şi are o culoare alb-argintie, cu o strălucire vie,

caracteristică. Cei mai mari producători modiali de argint, la nivelul

anului 2010, sunt: Peru (locul întâi), Mexic şi China.

Platina este cel mai preţios metal care, la fel ca şi aurul şi

argintul, are o istorie lungă şi interesantă. Utilizarea ei a început încă

din Antichitate şi s-a intensificat, mai ales, în ultimele două secole,

rămânând, totuşi, unul dintre cele mai rare metale de pe Glob.

Ca urmare a însuşirilor (maleabilitate şi ductibilitate

ridicate, alături de o slabă reactivitate chimică), platina şi metalele

platinice9, au variate întrebuinţări

Cei mai mari producători modiali de platină, la nivelul

anului 2010, sunt: Republica Africa de Sud (locul întâi mondial),

urmată de Rusia şi Zimbabwe.

Uraniul este un metal greu, instabil la scara timpului

geologic, având trei izotopi naturali (U238, U235 şi U234), plus

încă 11 izotopi de tranziţie cu viaţă foarte scurtă. Cea mai

importantă proprietatea uraniului o constituie radioactivitatea sa

naturală, motiv pentru care principal sa utilizare este drept sursă

energetică (în centralele nucleare), dar şi în industria de armament.

Există trei ţări pe Glob care, la nivelul anului 2010, asigură

cca 62% din producţia mondială de uraniu, respectiv Kazahstan

(33%), Canada (18%) şi Australia (11%).



Deşi în economia mondială a metalelor predomină fierul, metalele neferoase deţin poziţii

deosebit de importante, drept urmare a utilizării lor crescânde în producţia de aparatură, maşini şi

unelte, în procesul de electrificare etc.

Cuprul este unul dintre cele mai vechi metale folosite încă dinaintea erei noastre, în Orientului

Mijlociu şi China, regiuni din care a ajuns, mai târziu, şi în Europa. În perioada contemporană,

importanţa sa a crescut considerabil, datorită calităţilor sale (conductibilitate calorică, durabilitate,

culoare etc.) şi utilizărilor variate.

Aluminiul, supranumit şi metalul secolului XX, este unul dintre cele mai valoroase metale

industriale utilizate în perioada contemporană, având următoarele caracteristici: este un metal uşor, de

culoare albă, cu o mare conductibilitate electrică, maleabil, puţin oxidabil.

Cu toate că prezintă caracteristici diferite, minereurile de plumb se găsesc, de regulă, asociate

cu cele de zinc, cadmiu sau chiar cu cele de cupru (minereuri polimetalice).

8 Aurul prezintă cea mai mare maleabilitate şi ductibilitate dintre toate metalele.

9 metalele platinice: iridiu, osmiu, paladiu, rhodiu, rhuteniu

67

Metalele preţioase, îndeosebi aurul şi argintul, au suscitat în toate timpurile un interes special.

De milenii, argintul, dar mai ales aurul, au fost considerate un simbol al bogăţiei, iar în zilele noastre,

potenţialul economic şi, îndeosebi, cel financiar, al statelor lumii, este apreciat în funcţie de rezervele

de aur pe care le deţin.

Cea mai importantă proprietatea uraniului o constituie radioactivitatea sa naturală, motiv

pentru care principal sa utilizare este drept sursă energetică (în centralele nucleare), dar şi în industria

de armament.


minereurile neferoase

calităţile şi avantajele economice ale minereurilor neferoase

producţia mondială de minereuri neferoase


1. Prezentaţi calităţile şi avantajele economice ale metalelor preţioase

2. Prezentaţi calităţile şi avantajele economice ale uraniului

3. Precizaţi care sunt cei mai mari producători mondiali de cupru, plumb şi zinc

4. Precizaţi care sunt cei mai mari producători mondiali de aur, argint şi platină


1. Cel mai mare producător mondial de uraniu, la nivelul anului 2010, este:

a) S.U.A.

b) Canada

c) Rusia

d) Kazahstan

68

2. Cel mai mare producător mondial de argint, la nivelul anului 2010, este:

a) S.U.A.

b) Peru

c) Rusia

d) Venezuela

3. Cel mai mare producător mondial de cupru, la nivelul anului 2010, este:

a) Mexic

b) Brazilia

c) Chile

d) Peru

4. Cel mai mare producător mondial de aur, la nivelul anului 2010, este:

a) Rusia

b) Africa de Sud

c) China

d) S.U.A.

5. Cel mai mare producător mondial de platină, la nivelul anului 2010, este:

a) Egipt

b) Canada

c) Africa de Sud

d) Rusia



Bucureşti, 2012

69


REGIONAREA TURISTICĂ A TERREI

11.1. Introducere



11.3.1. Litoralul Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est

11.3.2. Europa Central-Nordică

11.3.3. America de Nord

11.3.4. America Centrală şi de Sud


11.1. Introducere

Regionarea turistică reprezintă un aspect particular al

regionării economico-geografice care, la nivel planetar, ia în

considerare mari zone geografice (continentele sau anumite

ansambluri fizico-geografice).

Regionarea turistică a Terrei a fost făcută, de-a lungul

timpului, în modalităţi diferite, însă, de fiecare dată, s-au luat în

considerare două criterii fundamentale, necesare practicării

turismului, şi anume:

potenţialul turistic al teritoriului considerat (atracţiile /

obiectivele turistice naturale sau de factură antropică);

circulaţia turistică şi nivelul de dezvoltare al bazei tehnico-

materiale turistice.

O regiune turistică reprezintă, în fapt, o unitate spaţială în

cadrul căreia coexistă un complex de atracţii turistice, puncte şi

centre turistice, ce alcătuiesc un sistem intregrat prin prisma

relaţiilor de complementaritate dezvoltate între acestea.

Caracteristicile domeniului turistic, alături de cele mai

importante zone şi atracţii turistice, vor fi prezentate pentru 4 mari

regiuni turistice, reprezentative pe plan mondial prin puterea lor de

atracţie turistică şi interesul deosebit pentru turişti.

Ne referim, practic, la bazinul Mediteranei, al Mării Negre,

Europa atlantică şi Americile, respectiv regiunile denumite Litoralul

Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est, Europa Central

Nordică, America de Nord şi America Centrală şi de Sud.



cunoaşterea principiilor regionării turistice a Terrei;

identificarea regiunilor turistice reprezentative de pe Glob;

cunoaşterea principalelor caracteristici în domeniul turistic

pentru 4 mari regiuni turistice ale Terrei;

cunoaşterea principalelor zone şi atracţii turistice din cadrul

celor 4 mari regiuni turistice ale Terrei prezentate;


studenţii vor putea cunoaşte principiile regionării turistice a

Terrei;

70

studenţii vor cunoaşte regiunile turistice reprezentative de

pe Glob;

studenţii vor cunoaştere principalelor zone şi atracţii

turistice din cadrul a 4 mari regiuni turistice ale Terrei;

studenţii vor putea identifica trăsăturile definitorii ale

domuniului turistic din cadrul celor 4 mari regiuni turistice

ale Terrei prezentate.




11.3.1. Litoralul Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est

Principalele caracteristici în domeniul turistic: concentrează cca 1/3 din circulaţia turistică internaţională; activitate turistică permanentă; se practică turismul de sejur pentru odihnă şi tratament; cuprinde patru subzone turistice: Litoralul nordic al

Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est, Ţările balcanice, Litoralul nord african al Mediteranei, Litoralul Atlanticului de Est şi Insulele Canare.

A. Litoralul nordic al Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est

Spania - principalele zone şi atracţii turistice: staţiunile balneomaritime de pe ţărmul mediteranean; Insulele Baleare; zonele turistice din interiorul ţării.

Franţa - principalele zone şi atracţii turistice: riviera mediterană franceză cu staţiunile balneomaritime; zonele turistice din interiorul ţării.

Italia - principalele zone şi atracţii turistice: rivierele (sectoare de litoral) cu staţiuni balneomaritime; zone turistice din interiorul ţării.

B. Ţările balcanice Principalele zone şi atracţii turistice:

litoralul românesc al Mării Negre litoralul croat şi sloven al Mării Adriatice litoralul bulgar al Mării Negre litoralul albanez al Mării Adriatice Grecia - areale turistice Turcia - areale turistice

C. Litoralul nord african al Mediteranei

Principalele zone turistice: Maroc, Algeria, Tunisia, Libia,

Egipt.

71

D. Litoralul Atlanticului de Est şi Insulele Canare

Principalele zone turistice: Maroc, Portugalia, Spania,

Franţa, Marea Britanie.

11.3.2. Europa Central-Nordică

Principalele caracteristici în domeniul turistic:

concentrează cca ¼ din circulaţia turistică internaţională;

se practică turismul montan şi de sporturi de iarnă, turismul

cultural şi sejurul pentru odihnă şi tratament;

cuprinde patru subzone turistice: Ţările alpine, Ţările de la

Marea Nordului şi de la Marea Baltică, Ţările scandinave,

Ţările Europei Central Estice fără ieşire la mare.

A. Ţările alpine

Principalele staţiuni montane şi pentru practicarea

sporturilor de iarnă din Munţii Alpi:

Franţa: Chamonix, Avoriaz, Mégève, Les Tignes, etc.;

Italia: Cortina d’Ampezzo, Vale d’Aosta, etc.;

Germania: Garmish Partenkirchen, Mittenwald, Obersdorf,

etc.;

Elveţia: Geneva, Basel, Lausanne, Zermatt, Davos, Saint-

Morritz, Grindelwald, etc.

Austria: Innsbruck, Kitsbühel, Zell am Zee, Kaprun, etc.;

Slovenia: Bled, Bohinj, Kranjska Gora, Jesenice, etc.;

Liechtenstein.

B. Ţările de la Marea Nordului şi de la Marea Baltică

Principalele zone turistice: Belgia, Olanda, Germania,

Polonia.

C. Ţările scandinave

Principalele zone turistice: Norvegia, Suedia, Finlanda,

Danemarca.

D. Ţările Europei Central Estice fără ieşire la mare

Principalele zone turistice: Ungaria, Cehia, Slovacia.

11.3.3. America de Nord

Principalele caracteristici în domeniul turistic:

concentrează cca 15% din circulaţia turistică internaţională;

predomină circulaţia turistică intracontinentală de tranzit;

prezintă un potenţial turistic natural şi antropic remarcabil;

se practică, îndeosebi, turismul balneo-maritim,

balneoclimateric, montan, cultural-istoric;

cuprinde trei subzone turistice: Canada, S.U.A., Mexic.

72

A. Canada

Principalele zone şi atracţii turistice:

marile oraşe din sud-estul ţării;

sud-vestul ţării (provinciile British Columbia şi Alberta);

staţiuni montane şi de sporturi de iarnă;

atracţiile naturale / parcuri naţionale;

Insula Newfoundland.

B. Statele Unite ale Americii


nord-estul ţării;

coasta californiană;

zona Marilor Lacuri;

peninsula Florida;

staţiunile montane şi de sporturi de iarnă;

atracţii naturale / parcuri naţionale şi zone ocrotite;

staţiunile balneoclimaterice;

Arhipelagul Hawaii.

C. Mexic


vestigiile civilizaţiilor precolumbiene;

oraşele cu arhitectură din perioada colonială;

staţiunile balneomaritime de pe coasta pacifică şi cea a

Golfului Mexic;

atracţii turistice naturale / zone ocrotite / parcuri naţionale.

11.3.4. America Centrală şi de Sud

1. America Centrală - principalele caracteristici în domeniul

turistic:

varietatea atracţiilor turistice naturale şi antropice;

se practică turismul de odihnă şi tratament, turismul balneo-

maritim;

turismul favorizat de apropierea geografică de S.U.A.;

cuprinde două subzone turistice: America Centrală Istmică,

America Centrală Insulară

A. America Centrală Istmică - principalele zone şi atracţii

turistice:

Vestigiile civilizaţiilor mayaşe;

Oraşe vechi sau din perioada colonială;

Atracţii naturale / Vulcani spectaculoşi;

Litoralurile pacific şi caraibian.

B. America Centrală Insulară - principalele zone şi atracţii

turistice:

Antilele Mari (Cuba, Haiti, Jamaica şi Puerto Rico) şi

Bahamas;

Antilele Mici (plaje, arhitectură colonială): Grenada,

Barbados, Dominica, Antigua, etc.

73

2. America de Sud - principalele caracteristici în domeniul turistic:

bogat patrimoniu turistic natural şi antropic;

slabă valorificare a potenţialului turistic existent;

se practică turismul de odihnă şi tratament, turismul balneo-

maritim, cultural-istoric.


vestigiile civilizaţiei incaşe;

oraşe cu arhitectură colonială;

staţiuni balneomaritime;

staţiuni montane şi pentru practicarea sporturilor de iarnă;

atracţii naturale (piscuri andine, fluvii, cascade, parcuri

naţionale, etc.).



Regionarea turistică reprezintă un aspect particular al regionării economico-geografice care, la

nivel planetar, ia în considerare mari zone geografice (continentele sau anumite ansambluri fizico-

geografice).

Regionarea turistică a Terrei a fost făcută, de-a lungul timpului, în modalităţi diferite, însă, de

fiecare dată, s-au luat în considerare două criterii fundamentale, necesare practicării turismului, şi

anume:

potenţialul turistic al teritoriului considerat (atracţiile / obiectivele turistice naturale sau de

factură antropică);

circulaţia turistică şi nivelul de dezvoltare al bazei tehnico-materiale turistice.

O regiune turistică reprezintă, în fapt, o unitate spaţială în cadrul căreia coexistă un complex

de atracţii turistice, puncte şi centre turistice, ce alcătuiesc un sistem intregrat prin prisma relaţiilor de

complementaritate dezvoltate între acestea.

Caracteristicile domeniului turistic, alături de cele mai importante zone şi atracţii turistice, vor

fi prezentate pentru 4 mari regiuni turistice, reprezentative pe plan mondial prin puterea lor de atracţie

turistică şi interesul deosebit pentru turişti.

Ne referim, practic, la bazinul Mediteranei, al Mării Negre, Europa atlantică şi Americile,

respectiv regiunile denumite Litoralul Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est, Europa Central

Nordică, America de Nord şi America Centrală şi de Sud.


regionarea turistică a Terrei

marile regiuni turistice ale Terrei

zone şi atracţii turistice reprezentative

regiunea turistică Litoralul Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est

regiunea turistică Europa Central-Nordică

regiunea turistică America de Nord

regiunea turistică America Centrală şi de Sud


1. Prezentaţi caracteristicile din domeniul turistic al Americii de Nord

2. Prezentaţi caracteristicile din domeniul turistic al Americii Centrale şi de Sud

74

3. Precizaţi zone turistice, areale turistice, ţări prin excelenţă turistice, din cadrul celor 4 regiuni

prezentate

4. Prezentaţi zonele şi atracţiile atracţii turistice care definesc bazinul Mării Mediterane


1. Zermatt este o staţiune montană din Munţii Alpi situată în:

a) Austria

b) Elveţia

c) Franţa

d) Germania

2. Davos este o staţiune montană din Munţii Alpi situată în:

a) Franţa

b) Italia

c) Austria

d) Elveţia

3. Peninsula Florida include şi staţiunea de litoral:

a) Malibu

b) Key West

c) Cancun

d) Paradise

4. O renumită staţiune de pe Coasta de Azur este:

a) Saint-Morritz

b) Saint-Tropez

c) Avoriaz

d) Angers

5. Una dintre staţiunile de litoral de pe coasta californiană a S.U.A. este:

a) Palm Beach

b) Acapulco

c) Malibu

d) Miami Beach



Bucureşti, 2012

75

Bibliografie

1. Anastasiu N., Grigorescu D., Mutihac V., Popescu Gh. C., Dicţionar de Geologie, Editura

Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007

2. Banciu A. S., Din istoria descoperirii elementelor chimice, Editura Albatros, Bucureşti, 1981

3. Băhnăreanu C., "Arma energetică" în contextul relaţiilor internaţionale ale începutul de

secol XXI, Editura Universităţii Naţionale "Carol I", Bucureşti, 2007

4. Bran Florina, Simon Tamara, Ioan Ildiko, Geografia economică mondială, Editura

Economică, Bucureşti, 2000

5. Brown L., Eco-economia, Editura Tehnică, Bucureşti, 2004

6. Cocean P., Vlăsceanu Gh., Negoescu B., Geografia Generală a Turismului, Editura Meteor

Press, Bucureşti, 2005

7. Codoban A. D., Cooperarea economică Rusia - U.E. în domeniul energetic, Teză de doctorat,

Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 2011

8. Cucu, V., Geografia populaţiei şi aşezărilor umane, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1981

9. Cucu V., Geografia generală umană. Geografia Populaţiei, Casa de Editură "Viaţa

Românească", Bucureşti, 1997

10. Erdeli G., Cândea Melinda, Braghină C., Costachie S., Zamfir Daniela, Dicţionar de

geografie umană, Editura Corint, Bucureşti, 1999

11. Erdeli G., Braghină C., Frăsineanu D., Geografie economică mondială, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti, 1998, 2000

12. Erdeli, G., Dumitrache Liliana, Geografia populaţiei. Editura Corint, Bucureşti, 2001

13. Gamblin A., Economia Lumii - 2004, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2004

14. Gamov G., O planetă numită Pământ, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968

15. Georgescu V., O istorie a aurului, disponibil pe http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story

16. Giurcăneanu C., Terra. Izvor de viaţă şi bogăţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1982

17. Haupt A., Kane T. T., Population Handbook, publicat de Population Reference Bureau,

Ediţia a 5-a, Washington D.C., 2006

18. Iaţu C., Muntele I., Geografia economică, Editura Economică, Bucureşti, 2002

19. Lupei N., Biosfera, Editura Albatros, Bucureşti, 1977

20. Lupei N., Zestrea energetică a lumii, Editura Albatros, Bucureşti, 1986

21. Marin I., Continentele. Geografie Regională, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti,

1995

22. Marin I., Geografie Regională, Europa. Asia, Editura Fundiaţiei "România de Mâine",

Bucureşti, 1999

23. Marin I., Marin M., Europa. Geografie Rgională, Editura Universitară, Bucureşti, 2005

24. Matei C. H., Neguţ S., Nicolae I., Radu Carerina, Vintilă-Rădulescu Ioana, Enciclopedia

Africii, Editura Meronia, Bucureşti, 2002

25. Matei C. H., Nicolae I., Neguţ S., Radu Carerina, Enciclopedia Australiei şi Oceaniei,

Editura Meronia, Bucureşti, 2002

26. Matei C. H., Neguţ S., Nicolae I., Vintilă-Rădulescu Ioana, Radu Carerina, Enciclopedia

Europei, Editura Meronia, Bucureşti, 2005

27. Matei C. H., Neguţ S., Nicolae I., Enciclopedia Statelor Lumii, Editura Meronia, Bucureşti,

2005

28. Nedea Petronela-Sonia, Traficul rutier transfrontalier în sud-vestul României - Impact

asupra mediului şi a aşezărilor, Editura Universitară, Bucureşti, 2011

29. Negoescu B., Vlăsceanu Gh., Geografie economică. Resursele Terrei, Editura Meteor Press,

Bucureşti, 2001

30. Neguţ S., Nicolae I., Superlative Geografice - mică enciclopedie, Editura Ion Creangă,

Bucureşti, 1978

31. Neguţ S., Geografia turismului, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2003

76

32. Neguţ S. (coordonator), Geografie economică mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti,

2005, 2007, 2009, 2010

33. Popovici I., Terra - Prezent şi viitor, Editura Albatros, Bucureşti, 1978

34. Rusu E., Geografia continentelor. Australia şi Oceania, Editura Didactică şi Pedagogică,

R.A., Bucureşti, 1999

35. Rusu E., Geografia continentelor. Africa, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti,

2007

36. Simon Tamara, Geografia populaţiei Terrei, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2007

37. Trebici V., 1991, Populaţia Terrei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991

38. Ujvári I., Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972

39. Ungureanu Al., Ţurcănaşu G., Geografia aşezărilor umane, Editura Performantica, Iaşi,

2008

40. Velcea I., Ungureanu Al., Geografia economică a lumii contemporane, Editura Şansa SRL,

Bucureşti, 1993

41. Vert C-tin., Geografia populaţiei şi aşezărilor umane, tipar executat la Universitatea de Vest,

Timişoara, 2000

42. Vert C-tin., Geografia populaţiei. Teorie şi metodologie, Editura Mirton, Timişoara, 2001

43. *** The Pilbara Study Group (1991), Pilbara Region Economic Development Overview.

Perth, WA. Available State Library, disponibil pe http://www.istp.murdoch.edu.au

44. *** The Pilbara Study Group (1992), Pilbara 21 Final Report Strategy. Perth, WA. Available

ISTP, disponibil pe http://www.istp.murdoch.edu.au

45. *** Department of State Development (1992), Future Iron Ore Developments in the Pilbara.

Perth, WA. Available State Library, disponibil pe http://www.istp.murdoch.edu.au

46. *** Department of Commerce and Trade (2002), Regional Trends and Indicators. Pilbara

Region. WA, disponibil pe http://www.istp.murdoch.edu.au

47. *** Department of Training and Employment (2002), Pilbara Region Regional Training and

Employment Report. WA, disponibil pe http://www.istp.murdoch.edu.au

48. *** National Geographic Magazine, May, (2003) şi articolului scris de John B. West from

Department of Medicine, University of California San Diego, La Jolla CA., Highest Human

Permanent Habitation, High Altitude Medicine & Biology., Dec 2002, Vol. 3, No. 4: 401-407

49. *** Pilbara Development Commission (2003), Pilbara Economic Perspective: An Update on

the Economy of Western Australia's Pilbara Region, Department of Local Government and

Regional Development, Western Australia, disponibil pe http://www.istp.murdoch.edu.au

50. *** Department of Local Government and Regional Development (2004), Indicators of

Regional Development in Western Australia (Online) Available World Wide Web: URL:

http://www.dlgrd.wa.gov.au/indicators.html

51. *** Appalachians - Geology at Work, by Prof. Chris Kendall, University of South Carolina,

2005

52. *** Strategia Energetică a României pentru perioada 2007-2020, (2010), disponibilă pe

www.enero.ro

53. *** U.S. Energy Information Administration, Quarterly Coal Report, Oct.-Dec., 2010 (Apr.,

2010)

54. *** Center for Geology, Geology Agency 2010, Indonesian Coal Mining Association

55. *** World Nuclear Association, World Uranium Mining, Market Report data, 2011,

disponibil pe http://www.world-nuclear.org

56. *** The World Factbook, July, 2011, Central Inteligence Agency

57. *** World Demographic Estimated and Projections, United Nations, New York, 2011

58. *** International Data Base, US Census Bureau, 2011

59. *** The World Almanac and Book of Facts 2011, ©2011.

60. *** Independent Statistics and Analysis, US Energy Information Administration, 2011

61. *** British Petroleum Statistical Review of World Energy, Iunie 2011

62. *** U.S. Geological Survey (U.S.G.S.) Mineral Commodity Summaries (M.C.S.), 2011

http://www.dlgrd.wa.gov.au/indicators.html

http://www.enero.ro/

77

63. *** Saudi Aramco, 2011

64. *** The Guinness Book of World Records, 2011

65. http://www.eia.gov/energyexplained

66. http://hawkson.travellerspoint.com

67. http://www.toptenz.net/top-10-most-remote-places-on-planet-earth.php

68. http://blog.therealestatehomeguide.com/the-highest-places-where-people-live

69. http://www.environmentalgraffiti.com/featured/highest-cities-in-the-world

70. http://raonline.ch/pages/bt

71. http://ca.wikipedia.org/wiki/Fitxer:ChiPitts_area

72. http://www.skyscrapercity.com

73. http://www.baystateconnections.com

74. http://inothernews.tumblr.com/pos

75. http://www.not1.com.br/urbanizacao-causas-consequencias-conurbacao-metropole-

megalopoles

76. http://en.wikipedia.org

77. http://3.bp.blogspot.com

78. http://www.facepunch.com/threads

79. http://kids.britannica.com

80. http://www.grandcouleedam.com

81. http://www.nucleartourist.com/world/canada.htm

82. http://www.worldtourismplace.com/itaipu-dam-one-of-seven-wonders-of-the-modern-world

83. www.ctgpc.com

84. http://www.arch.mcgill.ca

85. www.hottnez.com/three-gorges-dam-the-largest-hydroelectric-power-station

86. http://www.eoearth.org/article/Three_Gorges_Dam,_China

87. http://www.panoramio.com

88. http://www.telegraph.co.uk/finance/newsbysector/industry/mining

89. http://www.geocaching.com

90. http://englishrussia.com/2011/05/20/worlds-greatest-magnetic-anomaly/

91. http://www.bsu.edu.ru/en/about/unicity

92. http://www.absoluteastronomy.com/

93. http://www.grangesberg.com

94. http://www.visualphotos.com

95. http://www.mining-technology.com/projects/kiruna

96. http://www.mining-journal.com

97. http://www.nma.gov.au

98. www/para.gif

99. http://jangoux.photoshelter.com

100. http://www.agefotostock.com

101. http://www.statoids.com/uin.html

102. http://www.scandinavianresources.com/kiruna/

http://www.eia.gov/energyexplained

http://www.toptenz.net/top-10-most-remote-places-on-planet-earth.php

http://blog.therealestatehomeguide.com/the-highest-places-where-people-live

http://raonline.ch/pages/bt

http://www.skyscrapercity.com/

http://www.baystateconnections.com/

http://inothernews.tumblr.com/pos

http://www.not1.com.br/urbanizacao-causas-consequencias-conurbacao-metropole-megalopoles

http://www.not1.com.br/urbanizacao-causas-consequencias-conurbacao-metropole-megalopoles

http://en.wikipedia.org/

http://3.bp.blogspot.com/

http://www.facepunch.com/threads

http://www.grandcouleedam.com/

http://www.arch.mcgill.ca/

http://www.absoluteastronomy.com/

http://www.nma.gov.au/

http://www.statoids.com/uin.html

http://www.scandinavianresources.com/kiruna/

Date post:	04-Oct-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

GEOGRAFIE ECONOMICÃ - MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL

Documents