generatii 17

nr. 17

Revista editata de Fundatia ”Echipare pentru Generatia de Maine” Cluj-Napoca - Romania

nr. 17

aplicarea adevăruluiîn viaţa copiilor

învăţătură pentru o viaţă schimbată

predând pentru schimbare

lecţie demonstrativădin manualul“În căutarea Adevărului!

cuprins

Echipare pentruGeneraţia de MâineCP 1012 OP 1 CLUJ-NAPOCA

ISSN 1584-0654

Ca răspuns la dragostea lui Dumnezeu pentru Biserică şi copii, Echipare pentru Generaţia de Mâine, doreşte să echipeze bisericile pentru o lucrare mai efi cientă cu copiii şi familiile acestora.

Fundaţia Echipare pentru Generaţia de Mâine îşi propune să ofere:

>> un program creativ de instruire şi dezvoltare al învăţătorilor din cadrul bisericilor>> seminarii speciale pentru învăţătorii şi profesorii care predau ore de religie în şcolile publice>> consiliere şi consultanţă pentru învăţătorii din biserici>> programe pentru tabere de vară organizate de bisericile locale>> programe de pregătire pentru organizarea taberelor de vară, sau a Cluburilor Biblice de Vacanţă>> o revistă adresată celor ce sunt implicaţi în educarea spirituală a copiilor>> literatură de specialitate pentru lucrarea cu copiii şi resurse pentru predare

Editată de Fundaţia „Echipare pentru Generaţia de Mâine”

Editor: Daniel BrudaComitet editorial: Violeta Fărăgău, Corneliu Medrea, Emese Kenderesi, Oana Curpaş, Claudia DascălTraducere: Ramona NegruşaCorectură: Mlădiţa HrihorciucDesign: Marius Şerban [[email protected]]

3 Editorial 4 Aplicarea adevărului în viaţa copiilor 8 Comorile dintre ruine10 A bug’s life - Aventuri la fi rul ierbii12 Învăţătură pentru o viaţă schimbată16 Lecţie demonstrativă - David devine rege22 Predând pentru schimbare26 Activităţi de aplicare30 Puppets32 Privind în trecut şi în viitor33 Jocuri35 Activităţi de lucru manual38 Glume

www.fundatiaegm.org

În ultimii douăzeci de ani am asistat la o adevărată explozie a informaţiei. Cantiatea de informaţie a crescut covârşitor, iar viteza cu care ea este transmisă şi procesată e uluitoare, totul în contextul dezvoltării tehnologice. Putem trimite şi putem primi informaţie prin poşta electronică în mod instantaneu de oriunde din lume. Zilele şi săptămânile au devenit în acest fel secunde. Avem acces la o mulţime de informaţii foarte variate prin intermediul internetului. Nu doar noi ci şi copiii sunt expuşi la multe informaţii prin internet, unele dintre ele de-a dreptul nocive pentru vârsta lor în procesul de formare a caracterului.De multe ori, modul cum reacţionăm ca învăţători, la acest val informaţional, este prin a contrabalansa informaţia pe care copilul o primeşte de pe ,,piaţă“, cu o altă cantitate mare de informaţie biblică pe care copilul o primeşte la grupă. În acest fel, copilul e nevoit să recepţioneze informaţia primită la Biserică, să o reţină, să fi e în stare să o reproducă şi tot el e responsabil să o şi proceseze. De multe ori învăţătorul îşi vede menirea împlinită atunci când copilul deţine cât mai multe informaţii corecte, adevărate, sănătoase.Să încercăm să revedem episodul în care Domnul Isus este vizitat de tânărul bogat. Un tânăr care încă de la început ţine să îşi etaleze cunoştinţele în domeniul scriptural. Tonul cu care se adresează lui Cristos e al unui erudit care cunoaşte toate detaliile şi înţelesurile Scripturii. Atunci când Isus îi pune primele întrebări tânărul citează cu exactitate expresiile din Tora. Totul pare perfect până în momentul în care apar provocările practice, concrete –,,vinde tot ce ai”. E momentul în care dialogul se sfârşeşte. Tânărul pleacă de la Isus întristat. Peste veacuri acest tânăr e cel mai fi del exemplu al omului care ştie, însă nu face.Să revenim la realitatea Şcolii de fi ecare duminică. Copilul primeşte informaţie de calitate, memorează şi acumulează informaţia. Uneori se şi joacă cu informaţia. De multe ori jocul şi premiile sunt în tonul emisiunii de altădată,,Ştii şi câştigi”. Copilul este apreciat şi răsplătit pentru ceea ce ştie. Ajunge să participle la competiţii sau olimpiade biblice unde chiar câştigă. Se simte apreciat şi simte că are confi rmarea din partea grupei şi a Bisericii că a împlinit aşteptările cu privire la el. Mă întreb dacă e sufi cient ceea ce aşteptăm de la acest copil sau dacă acesta e cel mai bun lucru care i se poate întâmpla la vârsta copilăriei. Mă întreb dacă nu cumva limitându-ne la ,,a şti” ajungem să dăm naştere la oameni după chipul şi asemănarea tânărului bogat.Nu putem să nu raportăm lucrurile la Cristos şi la modelul lăsat de El. Experienţa Lui încă de la doisprezece ani a fost aceea a unei persoane care cunoştea şi înţelegea Scriptura, era capabil să poarte un dialog cu învăţătorii Legii, creştea în înţelepciune, dar în acelaşi timp era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, ceea ce dovedea un caracter şi un comportament impecabil. Prin întreaga Lui personalitate, Isus se ridica nu doar la nivelul aşteptărilor semenilor Săi, ci mai mult – la nivelul aşteptărilor lui Dumnezeu. Mai târziu Isus afi rmă şi prin cuvintele Sale importanţa împlinirii poruncilor lui Dumnezeu; El accentuează importanţa verbului a face. Pilda cu cele două case pune în contrast două tipuri de persoane: primul tip – oameni care ştiu poruncile şi le împlinesc – persoane stabile, cu o temelie serioasă, şi oameni care doar ştiu – persoane instabile în situaţii critice.Când vine vorba de Şcoala duminicală e bine să ne punem întrebarea în mod serios: ce zidim, şi mai ales cum zidim? Zidim caractere de calitate, care rezistă în timp? Aducem mereu provocări practice? Le creăm copiilor posibilitatea să aplice Biblia? Cred că la sfârşitul fi ecărei serii de întrebări pentru copii ar fi bine să mai adăugăm una destul de cunoscută: Ştii, şi la ce-ţi foloseşte că ştii?

Daniel Bruda

editorial

| 4 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

Săptămână de săptămână, duminică de duminică ne întâlnim cu copiii credincioşilor în sala de şcoală duminicală. Ne pregătim lecţiile cu mare atenţie astfel încât aceştia să fie interesaţi de subiectul pe care îl abordăm. Alegem activităţi extraordinare care îi impresionează pe copii şi îi fac să revină la grupă în următoarele duminici. Totul merge ca la carte în sala de clasă unde noi conducem şi dirijăm fiecare activitate, dar ce se întâmplă cu învăţătura dată, când copiii pleacă de la biserică?

OANA CURPAŞ

M E T O D E

aplicarea adevăruluiîn viaţa copiilor

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 5 |

Săptămână de săptămână, duminică de duminică ne întâlnim cu copiii credincioşilor în sala de şcoală duminicală. Ne pregătim lecţiile cu mare atenţie astfel încât aceştia să fie interesaţi de subiectul pe care îl

abordăm. Alegem activităţi extraordinare care îi impresionează pe copii şi îi fac să revină la grupă în următoarele duminici. Totul merge ca la carte în sala de clasă unde noi conducem şi dirijăm fiecare activitate, dar ce se întâmplă cu învăţătura dată, când copiii pleacă de la biserică? O dată ieşiţi pe uşa şcolii duminicale, copiii se întorc în mediile lor în care trăiesc zi de zi, confruntaţi cu diferite probleme personale, în familie sau la şcoală. Interesul celui rău este să fure învăţătura din inima copiilor şi să le ofere preocupări lumeşti, aparent mai interesante. Dar cum să îi ajutăm pe aceşti copii să aplice adevărul învăţat la şcoala duminicală? Dr. Haim Ginott spunea: Copiii sunt ca cimentul proaspăt. Orice se răsfrânge asupra lor, se imprimă. Orice activitate de învăţare pe care o facem împreună cu copiii, lasă o urmă, o impresie în caracterul lor. Scopul Domnului Isus nu a fost doar acela de a transmite nişte informaţii, ci mai ales El a dorit ca oamenii să răspundă învăţăturilor Sale. Isus a ştiut că era crucial ca oamenii să audă cuvintele Sale şi să asculte de ele. Învăţătura despre slujire pe care le-a dat-o ucenicilor săi era una care trebuia urmată de aceştia. Partea de aplicare a lecţiei are scopul de a-i ajuta pe copii să răspundă Cuvântului lui Dumnezeu, să facă ceva ca răspuns la lucrarea de convingere făcută de Duhul Sfânt în ei.Înainte de a crea activităţi de aplicare a adevărului, este bine să ne luăm un timp de linişte în care să stăm înaintea lui Dumnezeu cu inima noastră, cerându-I înţelepciune în crearea de activităţi care pot duce la schimbarea vieţii copiilor. Iată câţiva paşi în crearea unor activităţi de aplicare:

1. să ai clar în mintea ta scopul lecţiei2. ce răspuns comportamental implică

învăţătura biblică?3. care sunt situaţiile de viaţă cu care

se confruntă copiii şi care se leagă de adevărul biblic prezentat?

4. creează o activitate care să lege una dintre situaţiile de viaţă ale copiilor şi adevărul biblic din lecţie.

Odată determinate nevoile de învăţătură ale copiilor, putem trece mai departe să ne alegem

subiectele pentru lecţii astfel încât învăţătura să fie una care poate fi pusă în practică. Aşadar copiii pot fi implicaţi în diferite activităţi care să îi ajute să aplice adevărul biblic la viaţa lor. Mulţi învăţători creează activităţi în care copiii participă doar la sărbători, Crăciun, Paşte. Dar oare numai atunci este loc pentru activităţi din care copiii pot învăţa cum să arate bunătate, dăruire, bucurie, încurajare semenilor lor? Cu siguranţă, nu! Şi în timpul anului există suficiente ocazii în care pot fi incluşi copiii, tot felul de activităţi care le modelează caracterul şi viaţa. De exemplu, dacă învăţăm despre slujire, putem să facem aplicaţia la lecţie chiar în biserică, şi nu doar în duminica în care am avut acest subiect. Trebuie căutate ocazii de slujire în care copiii se pot implica. Exersând slujirea, aceştia se deprind cu ea. Este bine să se discute cu conducătorii bisericii, oameni cu slujbe diferite în biserică şi să fie întrebaţi dacă ar fi dispuşi să accepte câte un copil ca ajutor în slujire. Iată câteva exemple:

• copiii pot sluji ca uşieri, să întâmpine credincioşii şi să dea mâna cu ei, urându-le un bun venit călduros;

• copiii pot însoţi persoane în vârstă până la biserică pe timpul iernii, şi nu numai;

• vorbiţi cu responsabilul cu închinarea şi cereţi permisiunea de a conduce închinarea împreună cu copiii o dată

pe lună, pregătind cântări şi pasaje biblice;• încurajaţi-i pe copii să ajute la supravegherea celor mici de 2-4 ani împreună cu părinţii acestora;• angajaţi-vă cu grupa de copii ca o dată pe lună să slujiţi ajutând la curăţenie în locaşul de închinare;• rugaţi fraţii care strâng colecta să ceară ajutorul a câte unui băiat din grupă la strângerea colectei;

Dacă subiectul este încurajare, copiii pot:• scrie felicitări pentru persoane care

slujesc în biserică prin diferite slujbe;• vizita persoane bolnave, membrii din

biserică sau nu, pregătind o felicitare, un buchet de flori şi câteva cântări;

• confecţiona un poster cu versete de încuajare pentru o persoană care este în spital.

Acestea sunt modalităţi practice de a pune în aplicare diferite calităţi şi adevăruri, dar cum îl ajutăm pe copil să pună în aplicare un adevăr care ţine de alegeri morale, creştine? De exemplu dacă dorim să îi ajutăm pe copii să

M E T O D E

TREBUIE CĂUTATE OCAZII DE SLUJIRE ÎN CARE COPIII SE POT IMPLICA. EXERSÂND SLUJIREA, ACEŞTIA SE DEPRIND CU EA

| 6 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

reuşească să aleagă calea cea bună atunci când sunt ispitiţi, putem crea o povestire despre un copil căruia i s-a spus să nu facă un anumit lucru, dar pentru care apare presiunea prietenilor săi care îl batjocoresc pentru lipsa de curaj. Ar putea fi vorba despre Andrei, un băiat de 8 ani căruia mama i-a spus că nu are voie să meargă cu băieţii pentru a distruge cuiburi de viespi. Când mama pleacă de acasă, ceilalţi copii îl provoacă pe Andrei la neascultare, sugerându-i că nimeni nu-l va vedea. Andrei merge cu băieţii dar este înţepat de mai mule viespi, prin aceasta el fiind pedepsit deja pentru neascultare. Astfel copiii, în grupuri mai mici, pot să schimbe finalul povestirii respective sau pot spune ce ar fi fost bine să facă personajul din povestire pentru a demonstra ascultare. Copiii se pot regăsi în personaj şi vor putea da exemple de momente când n-au fost ascultători.

Sau, dacă dorim să îi ajutăm pe copii să procedeze corect în anumite circumstanţe, la şcoală sau pe stradă, putem crea următoarea activitate. De exemplu, copiii – ştim bine – se confruntă cu batjocuri şi ridiculizări

din partea celorlalţi colegi sau prieteni. Pentru a-i ajuta să treacă peste astfel de situaţii, putem invita două persoane necunoscute de copii. Doi adulţi sau doi tineri care, pe rând, să povestească ce li s-a întâmplat. Se creează o povestire fictivă, asemănătoare cu realitatea cu care se confruntă copiii. La finalul relatării celor două persoane, invitaţii vor cere părerea şi sfatul copiilor. Ce ar trebui să fac din moment ce în fiecare zi când intru în clasă colegii mei strigă după mine pocăitul sau alte nume? Cum să reacţionez? Ce să fac cu băieţii sau fetele de la bloc care mereu mă ridiculizează atunci când mă văd mergând la biserică împreună cu părinţii? Se pot găsi tot felul de subiecte care pot fi dezbătute. Copiii nu numai că vor da sfaturi invitaţilor, dar vor lua seama ei înşişi la concluzii şi vor realiza că principiile şi sfaturile date pot fi aplicate chiar de ei, în cazuri particulare. Un alt fel de a ajuta copiii să aplice adevărul este acela de a le da o temă de casă. De exemplu, dacă cineva le-a greşit, în săptămâna care urmează, putem să îi solicitam pe copii să acorde iertarea persoanei în cauză şi să povestească apoi celorlalţi copii ce sentimente a avut atunci când au iertat. Alţi copii pot să împărtăşească la rândul lor experienţe asemănătoare. Copiii vor simţi cât de importantă este iertarea.

Încurajaţi copiii să experimenteze ceea ce au învăţat, dându-le teme de casă interesante, care să le amintească de povestirea din clasă. Discuţiile individuale despre subiectul lecţiei sunt foarte eficiente. Lucrul manual, activităţile biblice şi alte lucrări pot întări mesajul lecţiei biblice.

În final, iată câteva principii de ţinut minte:

1. învăţarea este lucrarea lui Dumnezeu;

2. copiii pot fi încurajaţi să răspundă Duhului Sfânt. Suntem responsabili să-i încurajăm pe copii să răspundă;

3. învăţătorul poate conduce copilul până la punctul în care să-I răspundă lui Dumnezeu printr-o decizie. Noi suntem cei care îi putem ajuta pe copii să înţeleagă implicaţiile Cuvântului lui Dumnezeu şi modalităţile în care se poate aplica practic acest Cuvânt;

4. trebuie să avem o perspectivă care să nu se limiteze la sala de clasă. Înainte de a-i încuraja pe copii să răspundă,

trebuie să înţelegem care este contextul lor real de viaţă, la şcoală şi acasă.

În aceste activităţi de aplicare şi creare de activităţi care să transforme viaţa copiilor, este nevoie şi de implicarea părinţilor. Cum îi putem face pe aceştia parte din planul şi viziunea noastră? Iată câteva sugestii:

1. Trebuie să îi ajutăm pe părinţi să-şi

înţeleagă responsabilitatea. Aceştia au şi ar trebui să aibă o influenţă semnificativă asupra propriilor copiilor pentru că noi nu petrecem decât puţin timp împreună cu copiii lor, duminica.

2. Părinţii trebuie să fie permanent informaţi despre ceea ce predăm – dacă dorim să vedem reacţii pozitive în viaţa copiilor, trebuie să-i ajutăm pe părinţi să înţeleagă ce îi învăţăm pe copiii lor. Astfel, ei vor putea în timpul săptămânii să-şi ajute copiii să aplice adevărul învăţat.

UN ALT FEL DE A AJUTA COPIII SĂ APLICE ADEVĂRUL ESTE ACELA DE A LE DA O TEMĂ DE CASĂ

M E T O D E

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 7 |

3. Putem să găsim modalităţi de a lucra cu părinţii şi copiii acasă – este necesar ca părinţii să lucreze cu copiii în afara mediului de la biserică.

Dacă peste ani nu se vede transformare în nici un copil cu care am lucrat, înseamnă că nu am lucrat bine. Am rostit doar vorbe, fără să le ofer ocazia de a trăi şi a experimenta puterea şi bunătatea lui Dumnezeu.

Dorinţa mea cea mai mare, legată de copiii cărora le predau este aceea de a le vedea vieţile

transformate. Ah, ce dorinţă mare să văd băieţii şi fetele de odinioară transformându-se

în adulţi cu putere spirituală, transformatoare pentru cei din jur.

Oameni ai rugăciunii şi oricând gata de slujire şi sacrificiu.

Dumnezeu să ne facă tuturor această bucurie de a-i vedea

pe copiii noştri dragi trăind pentru El şi

renunţând la lume!

M E T O D E

| 8 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

Comorile dintre ruinemărturie de la Şcoala biblică de vacanţă

GABRIELA PETRARIU

M Ă R T U R I E

Clubul Biblic de vacanţă, organizat la Cluj-Napoca, a adunat şi anul acesta peste 250 de copii în fiecare zi! Timp de cinci zile copiii au pornit într-o minunată aventură. În fiecare zi aceştia, în grupe a câte 50 de copiii,

învăţau lucruri minunate despre Dumnezeu şi despre oameni deosebiţi care L-au iubit pe El. Împreună cu peste 50 de copii, în fiecare zi, eram antrenaţi în aventura descoperirii comorii dintre ruine. Cu siguranţă, fiecare copil îşi zice în inima lui ,,trebuie ca EU să găsesc comoara” dar…

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 9 |

M Ă R T U R I E

nimeni nu ştia ce este, cum arăta, ştiau doar că este ceva deosebit de preţios.Pentru ca să ne fie mai uşor să descoperim comoara, aveam câteva indicii ascunse printre noi erau câteva bucăţi dintr-un vas vechi, spart… şi o hartă. Cu ajutorul hărţii şi a bucăţilor de vase sparte pe care am încercat să le reconstituim… am descoperit împreună cu copiii, comoara căutata de noi: Fântâna lui Iacov! Oho, ce comoară! Fântâna construită de Iacov însuşi ; fântâna unde se răcorea el şi vitele lui ; fântâna care există şi azi, chiar şi după atâtea mii de ani!Reascultând evenimentele întâmplate la fântâna lui Iacov – legate de viaţa femeii samaritence – descopeream împreună cu copiii că nu fântâna era comoara căutată de noi ; ooo, ce ne-am înşelat!!! oare ce ar putea face o fântâna?!, decât să te răcorească într-o zi toridă şi-atât ; nimic mai mult ; În schimb, acolo, la ,,fântâna lui Iacov”

dădeam faţă în faţă cu Isus – Apa vieţii – Cel care cunoştea totul despre om, Cel care ştie chiar şi viaţa mea – indiferent că am doar 5, 9 sau 12 ani! Cel care este gata să restaureze orice viaţă – nu doar a femeii samaritence, ci a oricui care-I acceptă Apa vie!Zilnic, fiecare copil pleca acasă cu un vas de lut sau carton construit de el care să-i reamintească despre Apa vieţii – salvarea – pe care Isus i-o oferă, fiind încurajat să accepte ,,apa vie” oferită de Isus, şi să continue aventura începută la VBS de a ,,descoperi” cât mai multe despre comoara găsită de el, la ,,fântâna lui Iacov”.Rugăciunile unora dintre copii ne-au încurajat şi ne-au bucurat inima, auzindu-i cum îi mulţumeau lui Isus pentru salvarea oferită lor şi cum cereau ajutor să asculte în continuare de El – Apa vieţii. Alţii au acceptat pentru prima dată ,,Apa vieţii” oferită de Isus. Noi nu putem spune decât: ,,Doamne, ajută-i să rămână cu Tine!”

RUGĂCIUNILE UNORA DINTRE COPII NE-AU ÎNCURAJAT ŞI NE-AU BUCURAT INIMA, AUZINDU-I CUM ÎI MULŢUMEAU LUI ISUS PENTRU SALVAREA OFERITĂ LOR

| 10 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

F I L M

aventuri la firul ierbii

n film excelent despre hărnicie, despre curaj şi perseverenţă, despre presiunea anturajului şi cum să fii diferit de ceilalţi, despre munca în echipă, dezvăluind lumea minunată a insectelor de orice formă şi mărime.Viaţa nu e picnic, pentru furnicile de pe Insula Furnicilor! Vară de vară, greierii cei lacomi conduşi de Hopper atacă muşuroiul de furnicuţe pentru a cere o porţie imensă din agoniseala acestora, transformându-le viaţa liniştită, într-un adevărat infern.

Nu are nimeni curajul să ia măsuri împotriva birului pus de greieri, în afară de o singură furnică – Flick, cel isteţi şi inventiv, care din păcate până la momentul de faţă a eşuat de fiecare dată când încerca să inventeze şi să schimbe ceva. Dar el nu se dă bătut, nici chiar după atâtea eşecuri. Porneşte la drum pentru a aduce ajutoare de dincolo de insula furnicilor. Nu prea departe se şi întâlneşte cu oastea eliberatoare, compusă din nişte gândaci circari care tocmai fuseseră concediaţi de la circul de purici. Flick – eroul filmului – îşi antrenează oastea şi împreună încearcă din toate puterile, şi cu mijloace neconvenţionale, să salveze muşuroiul de la ameninţarea roiului de insecte prădătoare. Astfel începe aventura.

Întrebări pentru discuţii 1. Întâlnim în film mai multe scene în care furnicile se luptă cu frica. Chiar la început este prezentată

o situaţie de criză: o frunză cade pe traseul bine cunoscut, blocând astfel drumul. Care era reacţia primei furnicuţe? Cum s-a rezolvat situaţia de criză? Cum te comporţi tu şi ce te poate ajuta în cazurile asemănătoare?

2. De ce nu avea nimeni curajul să părăsească muşuroiul de furnici? De ce a plecat Flick?

3. Ce ne învaţă 2 Tim 1:7-9; ce am primit noi de la Dumnezeu?

EMESE KENDERESI

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 11 |

F I L M

4. De ce se tem de multe ori creştinii, de lumea ce îi înconjoară?

5. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am ascunde în muşuroiul nostru, biserica?

6. Cum putem rămâne în lume şi păstra relaţiile, fără a ne abandona credinţa?

7. Ţi s-a întâmplat deja să-ţi respingă cineva ideea doar pentru că era nouă, inovativă, altceva decât se făcea în mod obişnuit până la momentul respectiv? Cum ai reacţionat?

8. De ce se tem oamenii de lucrurile noi şi de schimbare? Citiţi Marcu 2:23-3:6!

9. În ce situaţii şi de ce nu urma Isus întotdeauna tradiţiile? Ce consecinţe a avut acest lucru, cum au reacţionat oamenii din jurul Lui şi care a fost răspunsul Lui?

10. Când e tradiţia un lucru pozitiv şi când devine aceasta o problemă?

11. Ce tradiţii avem noi care sunt greu de înţeles pentru prietenii tăi necreştini? Cum le-ai explica semnificaţia acestora?

12. Care ar fi tradiţiile pe care dacă le-am schimba, paguba ar fi mai mare decât câştigul?

| 12 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17


D E VO R B Ă C U C E I M I C I

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 13 |

Acesta este un verset foarte cunoscut pentru toţi cei care sunt implicaţi în vieţile copiilor, indiferent de vârsta lor. Versetul acesta se aplică de fapt la toate vârstele, deoarece, la un moment dat în viaţa noastră, cu toţii

am intrat într-un proces de pregătire în calitate de „copil”, atunci când L-am acceptat pe Domnul, în viaţa noastră.

Pe măsură ce ne adâncim în „Învăţătură pentru o viaţă schimbată”, scopul este să putem pregăti cât mai bine copiii de la Şcoala Duminicală, astfel încât vieţile lor să reflecte adevărul şi înţelegerea dragostei şi a mântuirii lui Dumnezeu. O astfel de pregătire este esenţială. A insufla copiilor, din fragedă pruncie, importanţa faptului că trebuie să-I permitem lui Dumnezeu să ne schimbe viaţa după Cuvântul Său, şi să trăim în fiecare zi punându-l în practică, este cel mai potrivit mod de a forma un obicei bun care să-i ţină o viaţă.

Există un element cheie necesar pentru învăţarea şi modelarea unei vieţi schimbate în Domnul, şi anume: pentru a-i învăţa pe alţii ceva, acest ceva trebuie să fie în primul rând un obicei în viaţa noastră de adult. Copiii au un spirit foarte bun de observaţie şi cunoaştem faptul că impresia cea mai pregnantă este lăsată de ceea ce facem,

mai degrabă decât ceea ce spunem. Aşadar, cum pui în practică zilnic în calitate de adult, o viaţă schimbată? Ca în cazul oricărui lucru când vrem să-i învăţăm pe alţii, cunoştinţa trebuie mai întâi însuşită de către noi. Ai încercat vreodată să discuţi despre un subiect despre care nu ştii mai nimic? Nu prea reuşeşti să convingi în acest caz. După cum am menţionat, copiii au un spirit foarte bun de observaţie şi o intuiţie puternică cu privire la lumea ce-i înconjoară; ei pot discerne onestitatea unei persoane, iar această lecţie este învăţată uneori printr-o situaţie negativă mai degrabă decât prin una pozitivă.

Proverbe 27:19 spune„Cum apa reflectă faţa omului, aşa reflectă inima omului, omul însuşi.” (n.tr.: traducere din lb. engleză)

Isus a fost exemplul cel mai bun în acest sens: faţa Lui şi acţiunile Lui reflectau pe deplin ce era în inima Lui. Dragostea, pacea, răbdarea, bunătatea şi mila izvorau din el în mod natural, deoarece El credea acest lucru şi alegea zilnic să trăiască astfel. Acesta este un standard destul de înalt, dar după cum am mai spus, este o pregătire care începe în clipa în care Îl acceptăm pe Domnul în viaţa noastră şi continuă de-a lungul vieţii noastre pe acest pământ.


Proverbe 22:6„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”

AMY BLANDFORD


| 14 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

Este deci esenţial să vedem modul în care Isus a aplicat această învăţătură în timp ce era pe pământ, deoarece El a fost şi este expert în acest domeniu. În fiecare exemplu din Biblie vedem că Isus le-a permis ucenicilor să umble alături de El şi să vorbească cu El, şi că El avea o dorinţă de a se adresa oamenilor şi mulţimii în mod personal. Depunea eforturi pentru a-i vizita pe oameni în casele lor şi pentru a se implica permanent în activităţile lor zilnice. Isus le vorbea oamenilor într-un context total potrivit pentru ei. Cum S-a pregătit El pentru asta, cum de le-a putut împărtăşi nişte pilde atât de relevante? Simplu, trăia printre ei ; faţa Lui reflecta întocmai lucrurile pe care le înţelegea din inimă, prin faptul că umbla pe aceeaşi cale cu ei, în umilinţă. Povestirile Sale oglindeau comunitatea în care trăia, deoarece crescuse împreună cu ei şi făcea aceleaşi lucruri ca şi ei. Pentru că Isus a rămas atât de aproape de inima Tatălui, El a văzut nevoile oamenilor şi I-a păsat suficient de mult de

ei, încât să se oprească în dreptul lor, indiferent de faptele lor păcătoase. Dacă vă amintiţi, mulţi dintre farisei credeau că oamenii cu care se întâlnea Isus nu aveau valoare şi că nu ar fi trebuit să-şi piardă vremea cu problemele lor. Isus nu discrimina pe nimeni, fiindcă toţi aveau valoare în ochii Lui. În viaţa noastră acesta este un lucru esenţial pe care trebuie să ni-l amintim în timp ce ne desfăşurăm activităţile zilnice; nu este responsabilitatea noastră să judecăm cine merită ajutorul nostru, mâncarea noastră, timpul nostru liber. Prima noastră responsabilitate este să stăm aproape de Domnul pentru a răspunde îndemnurilor şi cuvintelor Sale de a-i ajuta pe cei care ne apar în cale, oarecum ca în relatarea cu Bunul Samaritean.

Acum, dacă luăm această pildă şi ne gândim s-o aplicăm la grupurile de la Şcoala duminicală, trebuie mai întâi să ne gândim de unde începem. Cu excepţia unor oraşe mai mari, România este o ţară în

care multe oraşe şi sate sunt suficient de mici pentru a crea un sentiment de familiaritate între oameni. În general, mulţi oameni nu fac un drum prea lung pentru a merge la biserică, aşadar sunt într-o comunitate mai restrânsă, având multe ocazii de a cunoaşte cu adevărat nevoile comunităţii proprii. Încercând să le arătăm copiilor din biserică un mod activ de a pune în practică Cuvântul lui

Dumnezeu în comunitatea noastră, noi trebuie mai întâi să facem acest lucru, pe cont propriu. Când faptele noastre devin un obicei în viaţa noastră de zi cu zi, ne va fi foarte uşor să le arătăm copiilor cum să vadă nevoile celorlalţi şi să slujească în afara zidurilor bisericii. Pastorul bisericii mele şi-a propus să se plimbe prin oraşul nostru şi să cunoască oamenii din comunitate. A început să observe domeniile în care s-ar ivi posibilităţi pentru slujire şi, în timp ce se plimba, se ruga ca Domnul să deschidă uşile respective. S-a întâmplat că a apărut o asemenea posibilitate când eu eram în şcoala generală. În ultima duminică a fiecărei luni, două clase de la Şcoala Duminicală mergeau împreună cu învăţătorii noştri pe o stradă în apropiere, unde se afla o casă de bătrâni. Ne întâlneam într-o cameră cu toţi cei care alegeau să petreacă un timp cu noi şi aveam un program tip ca la biserică, doar că era cu „bunicile şi bunicii”. Mulţi dintre ei erau în scaune cu rotile, unul avea un aparat pentru

respirat, alţii umblau doar ajutaţi, iar unii chiar adormeau uneori în timpul programului. Nu-mi amintesc să mă fi simţit vreodată neplăcut în mijlocul lor, deoarece învăţătorii mei se comportau normal şi ne încurajau să-i ţinem pe bătrâni de mână sau să stăm lângă ei. Am făcut acest lucru timp de atâţia ani încât devenise o parte foarte normală a mersului la biserică. Îmi plăcea atunci când aduceam baloane şi ne jucam cu bunicuţele şi bunicuţii. Mă simţeam natural în preajma lor iar acest timp petrecut împreună era unul foarte special pentru ei, deoarece familia şi nepoţii lor nu-i vizitau prea des. Apoi a venit vremea când eu m-am mutat împreună cu familia mea şi am început să frecventăm o altă biserică. Aceasta fiind doar a doua mea biserică, m-am aşteptat să facem acelaşi lucru în ultima duminică a fiecărei luni, însă această biserică nu avea un astfel de program. Îmi amintesc că îmi lipsea foarte tare această parte din experienţa mea legată de viaţa de biserică, dar în acelaşi timp, vecinii lângă care ne mutasem erau un cuplu în vârstă şi bineînţeles că mă duceam şi îi vizitam des. Îmi amintesc cum stăteam afară cu ei şi discutam despre florile pe care le aveau în grădină şi petreceam timp udându-le. Deoarece fusesem expus la slujire în comunitate de timpuriu, acest interes a rămas în mine, ştiam că acest lucru era ceva ce trebuia să fac cu cei pe care Dumnezeu i-a aşezat în jurul meu.Deseori vei descoperi că din nevoile cele mai simple ale comunităţii se va ivi altceva, dacă eşti

DESEORI VEI DESCOPERI CĂ DIN NEVOILE CELE MAI SIMPLE ALE COMUNITĂŢII SE VA IVI ALTCEVA, DACĂ EŞTI DISPUS SĂ ÎNCEPI.


N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 15 |

dispus să începi. Un exemplu pentru aceasta este o prietenă de-a mea din Bucureşti care lucra la spital în fiecare zi. Lângă spital era un parc mare şi frumos. Prietenei mele îi place să cânte la chitară şi să cânte împreună cu alţii. De multe ori îşi aducea chitara la serviciu iar după ce ieşea din tură, mergea în parc şi cânta la chitară. A observat câţiva copii care se apropiau de ea suficient de mult încât s-o audă, iar pe măsură ce ea a continuat această lucrare, a început să-i cunoască. Şi-a luat un angajament de a merge acolo în fiecare marţi după-masă, indiferent cât de ocupată ar fi fost în săptămâna respectivă ; ea şi-a propus să fie constantă. Nu după mult timp, copiii stăteau jos lângă ea, iar ea cânta şi îi învăţa şi pe ei acele cântece. Le spunea copiilor, cinci pe-atunci, că va veni acolo în fiecare marţi iar ei puteau veni şi cânta cu ea dacă voiau. Ei bine, această relaţie s-a dezvoltat şi au venit din ce în ce mai mulţi copii, iar ea s-a hotărât ca de fiecare dată când vine, să aducă nişte biscuiţi. În tot acest timp, prietena mea era învăţătoare la Şcoala Duminicală şi i-a invitat pe copiii de-acolo să se roage pentru copiii pe care i-a întâlnit în parc. Şi-a întrebat clasa dacă este vreun mod în care să-i ajute pe copiii din parc şi să le arate dragoste, deoarece aceasta este voia lui Dumnezeu, să ne iubim unii pe alţii. Clasa ei a decis că este important să-i ajute, aşa că prima idee a fost ca ei să facă felicitări şi să se roage pentru copiii din parc în fiecare duminică. Dacă prezentaţi o situaţie şi le permiteţi copiilor să ia parte la desfăşurarea unui plan, inimile lor vor fi devotate acelei cauze chiar mai mult decât dacă li s-ar fi

impus să participe; tuturor ne place să alegem în mod deliberat. Cu trecerea lunilor, ideile de la Şcoala Duminicală s-au schimbat, iar anumite acţiuni erau mai interesante pentru ei decât altele, însă dorinţa de implicare cu copiii din parc a rămas aceeaşi. Când vremea s-a răcit, prietena mea l-a întrebat pe păstorul ei dacă în zilele de marţi după-masa camera mică din spatele bisericii era disponibilă. Păstorul a încurajat-o pe prietena mea să ducă acolo acest grup de copii, şi de asemenea mai veneau şi câţiva copii de la Şcoala Duminicală. Acesta este doar un exemplu al unui adult care a rămas deschis la îndemnurile lui Dumnezeu fiind conştient de ele, pe măsură ce El aducea oameni şi situaţii noi în viaţa lui. În primul rând prietena mea a trebuit să răspundă, şi apoi să-şi ia un angajament, iar de atunci, Domnul a amplificat restul lucrurilor şi toţi copiii implicaţi au văzut un exemplu autentic prin care lecţiile de la Şcoala Duminicală pot fi puse în practică în viaţa reală. Deoarece prietena mea şi-a folosit darul şi pasiunea pentru cântatul la chitară, Domnul a folosit acest lucru pentru gloria Lui şi prin urmare li s-a arătat dragoste celor din jur.

Pe măsură ce lucrul cu clasa ta devine tot mai uşor, începe să-L întrebi pe Dumnezeu cum şi unde ar putea crea o ocazie de implicare în comunitate. Nu uita să incluzi şi clasa când te rogi pentru mai multe ocazii de slujire, din nou pentru a-i implica în formarea unui obicei prin care să-L întrebe pe Domnul unde ar putea exista nevoi iar apoi să aştepte răspunsul Lui.


LECŢIA 8

Daviddevine rege

SCOPULLECIEI

Ştiu că Dumnezeu Îşi va îndeplini planul

IDEEPRINCIPALĂ

Vezi 2 Samuel 5:2În sfârşit a sosit vremea ca David să împlinească cuvintele rostite peste el de Dumnezeu, prin Samuel, pe când era copil

REFERINŢĂBIBLICĂ

David devine rege2 Samuel 5:1-5

DEVOŢIONALPENTRUÎNVĂŢĂTOR

Atunci când ne facem planuri cu privire la diferite aspecte din viaţă, probabilitatea de a le putea duce la îndeplinire este mai mare sau mai mică, în funcţie de diferiţi factori. Banii, timpul, starea de sănătate, sunt doar câţiva din aceşti factori.

Nu acelaşi lucru îl putem spune despre Domnul şi despre planurile Sale. Indiferent de circumstanţe sau de oamenii care au dorit sau doresc să se opună, Dumnezeu şi-a dus şi Îşi va duce la îndeplinire planurile şi voia Sa. Biblia este plină de astfel de exemple, la care oricine trebuie să ia bine seama. Faraon a căutat să împiedice înmulţirea poporului, prin uciderea băieţilor nou născuţi, căutând apoi să-i distrugă pe israeliţi după plecarea lor din Egipt. Nu a reuşit niciunul din planurile lui Faraon, deoarece mai presus de toate era planul lui Dumnezeu, care nu putea fi împiedicat de nimeni. Ne amintim de minunata intervenţie a Domnului, descrisă în cartea Estera, când planul de nimicire atât de bine alcătuit de Haman, a fost zădărnicit de Domnul, prin intervenţia şi mijlocirea Esterei. Mulţi împăraţi romani din primul secol au căutat să distrugă credinţa creştină şi Biserica lui Hristos, dar nu au avut nici un sorţ de izbândă, deoarece nimeni nu poate suprima planul măreţ de mântuire.Scriptura ne spune că Dumnezeu are un plan general şi unul particular cu fi ecare dintre copii Lui. Un plan general de mântuire şi unul particular, legat de slujire. Ascultarea noastră şi disponibilitatea de a face ceea ce Domnul ne cere, conduce la binecuvântare şi rod în lucrare. Neascultarea noastră şi împotrivirea la planul divin ne pot aduce disciplinare şi lipsă de rod. Exemplul sugestiv în acest sens este profetul Iona. Neascultarea de a merge la Ninive şi de a împlini planul şi lucrarea Domnului era să-l coste viaţa, dar şi ruşinea de a fi mustrat de un păgân, în persoana căpitanului de vas. Iona a căutat să se opună planului divin de a duce mesajul judecăţii în cetatea păgână, dar nu s-a putut împotrivi Domnului. Toate acestea ne arată că Dumnezeu este suveran şi conduce istoria după buna plăcere a voii Sale. Versetul de memorat ne spune că El păzeşte sufl etele credincioşilor şi îi izbăveşte din mâna celor rai (Psalmul 97.10). O minunată promisiune ce trebuie să fi e o puternică încurajare pentru fi ecare creştin! Dumnezeu ne păstrează în harul Său, ne păzeşte, ne ocroteşte şi orice încercare este îngăduită de El. Oricât de mulţi împotrivitori s-ar ridica împotriva creştinilor, aceştia sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu.Indiferent cât de difi cile şi de greu de împlinit

par a fi planurile Domnului, descoperite pe paginile Scripturii, trebuie să crezi că El le va împlini şi nimeni şi nimic nu I se poate opune. Cei care au încercat, fi e împăraţi, dictatori sau regimuri ateiste, au fost sau vor fi nimiciţi de “piatra ce s-a dezlipit fără ajutorul vreunei mâini” (Daniel 2.34). Apostolul Pavel avea această încredinţare atunci când le-a scris fi lipenilor: ”Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1.6). Deci, să ai această încredinţare că Domnul îşi va duce la îndeplinire planurile.

CAPTAREAATENŢIEI

Sentimente asociate cu obiectivul lecţiei

Pozitive >> Încredere Vrednicie Scop Siguranţă

Negative >> Confuzie Nerăbdare Neputinţă

Timp necesar: 10 minute

Materiale necesare: Legături pentru ochi (fâşii de material • pentru a fi legate în jurul capului)

Înainte de oră:Gândiţi-vă la clasa dvs. sau la un alt spaţiu care vă este disponibil. Inventaţi o cursă cu obstacole, în care copiii să treacă printre nişte sfori legate de mobilă, să sară peste un obiect mic, etc. Alegeţi un punct de plecare şi unul de sosire.

Rugaţi copiii să-şi găsească un partener.Explicaţi-le că scopul activităţii este să parcurgă această cursă cu obstacole. Daţi fi ecărei echipe câte o legătură pentru ochi. Spuneţi-le că trebuie să se ajute unii pe alţii pentru a ajunge la punctul de sosire. Vor fi legaţi la ochi pe rând, iar partenerul îi va conduce.

LECŢIA 8LECŢIE

DEMONSTRATIV

Ă

LECŢIA 8

Daviddevine rege

SCOPULLECIEI

Ştiu că Dumnezeu Îşi va îndeplini planul

IDEEPRINCIPALĂ

Vezi 2 Samuel 5:2În sfârşit a sosit vremea ca David să împlinească cuvintele rostite peste el de Dumnezeu, prin Samuel, pe când era copil

REFERINŢĂBIBLICĂ

David devine rege2 Samuel 5:1-5

DEVOŢIONALPENTRUÎNVĂŢĂTOR

Atunci când ne facem planuri cu privire la diferite aspecte din viaţă, probabilitatea de a le putea duce la îndeplinire este mai mare sau mai mică, în funcţie de diferiţi factori. Banii, timpul, starea de sănătate, sunt doar câţiva din aceşti factori.

Nu acelaşi lucru îl putem spune despre Domnul şi despre planurile Sale. Indiferent de circumstanţe sau de oamenii care au dorit sau doresc să se opună, Dumnezeu şi-a dus şi Îşi va duce la îndeplinire planurile şi voia Sa. Biblia este plină de astfel de exemple, la care oricine trebuie să ia bine seama. Faraon a căutat să împiedice înmulţirea poporului, prin uciderea băieţilor nou născuţi, căutând apoi să-i distrugă pe israeliţi după plecarea lor din Egipt. Nu a reuşit niciunul din planurile lui Faraon, deoarece mai presus de toate era planul lui Dumnezeu, care nu putea fi împiedicat de nimeni. Ne amintim de minunata intervenţie a Domnului, descrisă în cartea Estera, când planul de nimicire atât de bine alcătuit de Haman, a fost zădărnicit de Domnul, prin intervenţia şi mijlocirea Esterei. Mulţi împăraţi romani din primul secol au căutat să distrugă credinţa creştină şi Biserica lui Hristos, dar nu au avut nici un sorţ de izbândă, deoarece nimeni nu poate suprima planul măreţ de mântuire.Scriptura ne spune că Dumnezeu are un plan general şi unul particular cu fi ecare dintre copii Lui. Un plan general de mântuire şi unul particular, legat de slujire. Ascultarea noastră şi disponibilitatea de a face ceea ce Domnul ne cere, conduce la binecuvântare şi rod în lucrare. Neascultarea noastră şi împotrivirea la planul divin ne pot aduce disciplinare şi lipsă de rod. Exemplul sugestiv în acest sens este profetul Iona. Neascultarea de a merge la Ninive şi de a împlini planul şi lucrarea Domnului era să-l coste viaţa, dar şi ruşinea de a fi mustrat de un păgân, în persoana căpitanului de vas. Iona a căutat să se opună planului divin de a duce mesajul judecăţii în cetatea păgână, dar nu s-a putut împotrivi Domnului. Toate acestea ne arată că Dumnezeu este suveran şi conduce istoria după buna plăcere a voii Sale. Versetul de memorat ne spune că El păzeşte sufl etele credincioşilor şi îi izbăveşte din mâna celor rai (Psalmul 97.10). O minunată promisiune ce trebuie să fi e o puternică încurajare pentru fi ecare creştin! Dumnezeu ne păstrează în harul Său, ne păzeşte, ne ocroteşte şi orice încercare este îngăduită de El. Oricât de mulţi împotrivitori s-ar ridica împotriva creştinilor, aceştia sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu.Indiferent cât de difi cile şi de greu de împlinit

par a fi planurile Domnului, descoperite pe paginile Scripturii, trebuie să crezi că El le va împlini şi nimeni şi nimic nu I se poate opune. Cei care au încercat, fi e împăraţi, dictatori sau regimuri ateiste, au fost sau vor fi nimiciţi de “piatra ce s-a dezlipit fără ajutorul vreunei mâini” (Daniel 2.34). Apostolul Pavel avea această încredinţare atunci când le-a scris fi lipenilor: ”Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1.6). Deci, să ai această încredinţare că Domnul îşi va duce la îndeplinire planurile.

CAPTAREAATENŢIEI

Sentimente asociate cu obiectivul lecţiei

Pozitive >> Încredere Vrednicie Scop Siguranţă

Negative >> Confuzie Nerăbdare Neputinţă


Materiale necesare: Legături pentru ochi (fâşii de material • pentru a fi legate în jurul capului)

Înainte de oră:Gândiţi-vă la clasa dvs. sau la un alt spaţiu care vă este disponibil. Inventaţi o cursă cu obstacole, în care copiii să treacă printre nişte sfori legate de mobilă, să sară peste un obiect mic, etc. Alegeţi un punct de plecare şi unul de sosire.

Rugaţi copiii să-şi găsească un partener.Explicaţi-le că scopul activităţii este să parcurgă această cursă cu obstacole. Daţi fi ecărei echipe câte o legătură pentru ochi. Spuneţi-le că trebuie să se ajute unii pe alţii pentru a ajunge la punctul de sosire. Vor fi legaţi la ochi pe rând, iar partenerul îi va conduce.

Sfat pentru învăţător: S-ar putea ca unii copii să ezite să participe la această activitate. Nu forţaţi niciun copil să participe.

Întrebări de legătură:

Cum v-aţi simţit când v-am spus că veţi • parcurge cursa cu obstacole legaţi la ochi?A fost uşor sau a fost greu să vă încredeţi • în partenerul vostru? De ce?Ce v-a plăcut mai mult? Să oferiţi • instrucţiuni sau să ascultaţi? De ce?

ÎNVĂŢARE

Materiale necesare: Hârtie• Carioci sau creioane colorate• Bilete de hârtie•

Pregătire:Scrieţi următoarele pe câte un bilet:

Samuel îl unge pe David• David şi Goliat• Saul încearcă să-l omoare pe David• David şi Ionatan• David cruţă viaţa lui Saul•

APROFUNDARE

Ce făcea David când era descurajat sau 1. îngrijorat?Ce a făcut David când a afl at că Saul a 2. murit?Care a fost planul lui Dumnezeu pentru 3. viaţa lui David?De ce credeţi că a trebuit David să aştepte 4. atâţia ani până să ajungă împărat?Ce promisiuni v-a făcut vouă Domnul şi 5. care încă nu s-au împlinit?Ce ne ajută să nu ne pierdem nădejdea 6. când avem de aşteptat mai mult timp pentru ca o anumită promisiune să se împlinească?

Activitate pentru memorarea versetuluiVerset de memorat: Psalmul 97:10 „Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufl etele credincioşilor Lui şi-i izbăveşte din mâna celor răi.”

Materiale necesare:Biblii• pixuri• hârtii•


Modalitate de desfăşurare: Copiii vor fi împărţiţi în 3-4 echipe, în funcţie de numărul total (câte 3-4 copii într-o echipă). Fiecare echipă va primi câte o foaie de hârtie şi câte un pix. Fiecare copil va avea nevoie să-şi folosească Biblia personală pentru a putea afl a versetul de memorat. Învăţătorul va avea pregătită, în prealabil, pentru fi ecare grupă de copii, câte o hârtie cu ceea trebuie să caute copiii în Biblie, şi anume:

POVESTIREA

Deschideţi-vă Biblia.Aţi aşteptat vreodată ceva foarte mult timp? Ce aţi aşteptat? Permiteţi copiilor să răspundă. Astăzi aş vrea să mă ajutaţi să spun povestirea. Dar înainte de a afl a ce s-a mai întâmplat cu David, trebuie să ne amintim toate lucrurile care i s-au întâmplat înainte. Ne vom împărţi în cinci grupuri. Împărţiţi copiii în cinci grupuri. Bun, acum fi ecare grup va primi un bileţel, pe care veţi găsi povestirea pe care vreau să o desenaţi. Apoi veţi avea câteva minute să vă desenaţi imaginea. Împărţiţi biletele, foile de hârtie şi carioci sau creioane. Încurajaţi copiii să lucreze împreună pentru a desena o imagine care să reprezinte povestea primită. După ce a terminat toată lumea (aproximativ 5-10 minute) adunaţi din nou copiii împreună. Foarte bine, copii! Ce imagini minunate aţi creat! Am nevoie de un voluntar din fi ecare grup, care să vină în faţă şi să ne arate imaginea voastră. După aceea, vom vedea în ce ordine vom pune imaginile. Aşteptaţi să vină voluntarii. Permiteţi fi ecărui voluntar să-şi descrie imaginea. Acum, care din aceste imagini reprezintă întâmplarea care a avut loc prima dată? Aşteptaţi să se răspundă şi rugaţi acel voluntar să stea în partea opusă, ca să-i puteţi pune în rând pe toţi voluntarii de la început până la sfârşit. Continuaţi până când toţi voluntarii s-au aşezat în ordine. Uau, ce viaţă a avut David! Vă puteţi imagina cum a fost viaţa lui David? Mai întâi, pe când era încă foarte tânăr, a primit vizita unui om ciudat, care i-a spus că într-o zi va deveni rege. Arătaţi înspre imaginea respectivă. După un timp, merge să se lupte cu Goliat! Arătaţi înspre imaginea respectivă. Apoi petrece mulţi ani din viaţa lui purtând bătălii, în calitate de comandant al oştilor lui Saul. Şi cu toate acestea, Saul încearcă să-l omoare! Arătaţi înspre imaginea respectivă. Dacă aş fi fost în locul lui David, cred că mi-ar fi fost foarte greu. M-aş fi întrebat dacă Dumnezeu are într-adevăr un plan pentru viaţa mea, sau Şi-a

uitat cumva promisiunea. Chiar putem citi în unii din Psalmii lui David cum acesta striga către Dumnezeu în momentele de descurajare. David cerea ajutorul lui Dumnezeu. Uneori David se îngrijora cu privire la duşmanii lui. Uneori îi era teamă. David a scris despre aceste sentimente în Psalmi. El a scris de asemenea despre cât de mare este Dumnezeu. A scris despre cum Dumnezeu i-a auzit glasul şi l-a izbăvit de oamenii răi. David şi-a putut aminti că Dumnezeu are un plan pentru viaţa lui. Care este următoarea noastră povestire? Aşteptaţi răspunsurile copiilor. Da, aşa este. David şi Ionatan. Cu siguranţă Ionatan a fost o mare încurajare pentru David. Ionatan l-a ajutat pe David să fugă de Saul. Arătaţi înspre imaginea respectivă. După ce David a fugit de la palat, s-a ascuns în munţi. Ne amintim că într-o zi, pe când David şi oamenii lui se afl au într-o peşteră, a intrat acolo şi Saul! Arătaţi înspre imaginea respectivă. Saul se odihnea, şi David a avut ocazia să-i facă rău lui Saul, să-l omoare chiar. Totuşi, David ştia că aceasta nu făcea parte din planul lui Dumnezeu. Aşa că nu i-a făcut rău lui Saul, însă a făcut totuşi ceva – cine poate să-mi spună ce a făcut David? Aşteptaţi răspunsurile copiilor. Da, a tăiat o bucată din haina lui Saul. După aceste întâmplări, David a trebuit să mai aştepte până să devină rege. În timpul unei lupte împotriva fi listenilor, Saul moare! Vă vine să credeţi? Ce credeţi că a făcut David? Voi ce aţi fi făcut? Aşteptaţi răspunsurile copiilor. A plâns, a jelit, era trist pentru că regele murise. Era trist pentru Ionatan şi pentru ceilalţi oameni care au murit în acea bătălie. După ce a jelit o vreme, David L-a întrebat pe Dumnezeu ce să facă în continuare. Dumnezeu i-a spus să meargă într-un oraş. David a mers în oraşul Hebron, iar acolo oamenii din Iuda l-au uns pe David rege! David ştia că Dumnezeu Şi-a îndeplinit în sfârşit planul. Haideţi să încheiem citind ce spune Biblia în 2 Samuel 5:4. Deschideţi-vă Biblia. „David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit patruzeci de ani.”

Sfat pentru învăţător: S-ar putea ca unii copii să ezite să participe la această activitate. Nu forţaţi niciun copil să participe.

Întrebări de legătură:

Cum v-aţi simţit când v-am spus că veţi • parcurge cursa cu obstacole legaţi la ochi?A fost uşor sau a fost greu să vă încredeţi • în partenerul vostru? De ce?Ce v-a plăcut mai mult? Să oferiţi • instrucţiuni sau să ascultaţi? De ce?

ÎNVĂŢARE

Materiale necesare: Hârtie• Carioci sau creioane colorate• Bilete de hârtie•

Pregătire:Scrieţi următoarele pe câte un bilet:

Samuel îl unge pe David• David şi Goliat• Saul încearcă să-l omoare pe David• David şi Ionatan• David cruţă viaţa lui Saul•

APROFUNDARE

Ce făcea David când era descurajat sau 1. îngrijorat?Ce a făcut David când a afl at că Saul a 2. murit?Care a fost planul lui Dumnezeu pentru 3. viaţa lui David?De ce credeţi că a trebuit David să aştepte 4. atâţia ani până să ajungă împărat?Ce promisiuni v-a făcut vouă Domnul şi 5. care încă nu s-au împlinit?Ce ne ajută să nu ne pierdem nădejdea 6. când avem de aşteptat mai mult timp pentru ca o anumită promisiune să se împlinească?

Activitate pentru memorarea versetuluiVerset de memorat: Psalmul 97:10 „Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufl etele credincioşilor Lui şi-i izbăveşte din mâna celor răi.”

Materiale necesare:Biblii• pixuri• hârtii•


Modalitate de desfăşurare: Copiii vor fi împărţiţi în 3-4 echipe, în funcţie de numărul total (câte 3-4 copii într-o echipă). Fiecare echipă va primi câte o foaie de hârtie şi câte un pix. Fiecare copil va avea nevoie să-şi folosească Biblia personală pentru a putea afl a versetul de memorat. Învăţătorul va avea pregătită, în prealabil, pentru fi ecare grupă de copii, câte o hârtie cu ceea trebuie să caute copiii în Biblie, şi anume:

POVESTIREA

Deschideţi-vă Biblia.Aţi aşteptat vreodată ceva foarte mult timp? Ce aţi aşteptat? Permiteţi copiilor să răspundă. Astăzi aş vrea să mă ajutaţi să spun povestirea. Dar înainte de a afl a ce s-a mai întâmplat cu David, trebuie să ne amintim toate lucrurile care i s-au întâmplat înainte. Ne vom împărţi în cinci grupuri. Împărţiţi copiii în cinci grupuri. Bun, acum fi ecare grup va primi un bileţel, pe care veţi găsi povestirea pe care vreau să o desenaţi. Apoi veţi avea câteva minute să vă desenaţi imaginea. Împărţiţi biletele, foile de hârtie şi carioci sau creioane. Încurajaţi copiii să lucreze împreună pentru a desena o imagine care să reprezinte povestea primită. După ce a terminat toată lumea (aproximativ 5-10 minute) adunaţi din nou copiii împreună. Foarte bine, copii! Ce imagini minunate aţi creat! Am nevoie de un voluntar din fi ecare grup, care să vină în faţă şi să ne arate imaginea voastră. După aceea, vom vedea în ce ordine vom pune imaginile. Aşteptaţi să vină voluntarii. Permiteţi fi ecărui voluntar să-şi descrie imaginea. Acum, care din aceste imagini reprezintă întâmplarea care a avut loc prima dată? Aşteptaţi să se răspundă şi rugaţi acel voluntar să stea în partea opusă, ca să-i puteţi pune în rând pe toţi voluntarii de la început până la sfârşit. Continuaţi până când toţi voluntarii s-au aşezat în ordine. Uau, ce viaţă a avut David! Vă puteţi imagina cum a fost viaţa lui David? Mai întâi, pe când era încă foarte tânăr, a primit vizita unui om ciudat, care i-a spus că într-o zi va deveni rege. Arătaţi înspre imaginea respectivă. După un timp, merge să se lupte cu Goliat! Arătaţi înspre imaginea respectivă. Apoi petrece mulţi ani din viaţa lui purtând bătălii, în calitate de comandant al oştilor lui Saul. Şi cu toate acestea, Saul încearcă să-l omoare! Arătaţi înspre imaginea respectivă. Dacă aş fi fost în locul lui David, cred că mi-ar fi fost foarte greu. M-aş fi întrebat dacă Dumnezeu are într-adevăr un plan pentru viaţa mea, sau Şi-a

uitat cumva promisiunea. Chiar putem citi în unii din Psalmii lui David cum acesta striga către Dumnezeu în momentele de descurajare. David cerea ajutorul lui Dumnezeu. Uneori David se îngrijora cu privire la duşmanii lui. Uneori îi era teamă. David a scris despre aceste sentimente în Psalmi. El a scris de asemenea despre cât de mare este Dumnezeu. A scris despre cum Dumnezeu i-a auzit glasul şi l-a izbăvit de oamenii răi. David şi-a putut aminti că Dumnezeu are un plan pentru viaţa lui. Care este următoarea noastră povestire? Aşteptaţi răspunsurile copiilor. Da, aşa este. David şi Ionatan. Cu siguranţă Ionatan a fost o mare încurajare pentru David. Ionatan l-a ajutat pe David să fugă de Saul. Arătaţi înspre imaginea respectivă. După ce David a fugit de la palat, s-a ascuns în munţi. Ne amintim că într-o zi, pe când David şi oamenii lui se afl au într-o peşteră, a intrat acolo şi Saul! Arătaţi înspre imaginea respectivă. Saul se odihnea, şi David a avut ocazia să-i facă rău lui Saul, să-l omoare chiar. Totuşi, David ştia că aceasta nu făcea parte din planul lui Dumnezeu. Aşa că nu i-a făcut rău lui Saul, însă a făcut totuşi ceva – cine poate să-mi spună ce a făcut David? Aşteptaţi răspunsurile copiilor. Da, a tăiat o bucată din haina lui Saul. După aceste întâmplări, David a trebuit să mai aştepte până să devină rege. În timpul unei lupte împotriva fi listenilor, Saul moare! Vă vine să credeţi? Ce credeţi că a făcut David? Voi ce aţi fi făcut? Aşteptaţi răspunsurile copiilor. A plâns, a jelit, era trist pentru că regele murise. Era trist pentru Ionatan şi pentru ceilalţi oameni care au murit în acea bătălie. După ce a jelit o vreme, David L-a întrebat pe Dumnezeu ce să facă în continuare. Dumnezeu i-a spus să meargă într-un oraş. David a mers în oraşul Hebron, iar acolo oamenii din Iuda l-au uns pe David rege! David ştia că Dumnezeu Şi-a îndeplinit în sfârşit planul. Haideţi să încheiem citind ce spune Biblia în 2 Samuel 5:4. Deschideţi-vă Biblia. „David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit patruzeci de ani.”

- _____________ cuvântul care se afl ă între “mă” şi “şi” din Geneza 26:27 - ______________ ultimul cuvânt din Geneza 3:5- ______________ primele două cuvinte care încep cu litera C din Galateni 1:17 - ______________ al doilea cuvânt din Matei 5:46 - ______________ două cuvinte înainte de a treia virgulă din Deuteronom 4:7 - ______________ primul cuvânt după primul punct din Iosua 3:4 - ______________ primul cuvânt după „El” din Psalmul 97:10 - ______________ primul cuvânt dinaintea cuvântului “neamurilor” din Fapte 14:2 - ______________ al doilea cuvânt de la coada din Proverbe 2:8 - ______________ cuvântul dinainte de .” din Isaia 2:3 - şi-i aceste cuvinte le primiţi cadou; nu mai e nevoie să le căutaţi - ______________ cuvântul care apare între “neprihănirea” şi “de la”

din Proverbe 10:2 -______________ cuvântul care se afl a înainte de cuvântul “cetate” din Neemia 3:15 - _____________ al doilea cuvânt care există înainte de al treilea „! „

din Mica 2:4 - _____________ al 8-lea cuvânt din Galateni 2:8- răi cuvânt cadou, nu-l mai căutaţi -_____________ a 19-a carte a Vechiului Testament - ____________ numărul care se afl ă între 96 si 98 -____________ este mai mic decât 11 şi mai mare decât 9

În spaţiul de mai jos puteţi scrie versetul de astăzi: ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________

Învăţătorul poate spune copiilor: pentru a afl a versetul de astăzi trebuie să descoperiţi fi ecare indiciu. Fiecare grupă a primit câte o hârtie cu ceea ce trebuie căutat în Biblie. Fiecare indiciu găsit vă va duce mai aproape de versetul pe care trebuie să-l memorăm astăzi. Echipa care găseşte prima toate indiciile, începe să înveţe versetul.

APLICAŢIE

Materiale necesare: câţiva invitaţi adulţi• câţiva tineri•


Pentru această activitate, anunţaţi copiii că astăzi vor face cunoştinţă cu nişte oameni care au văzut cum Dumnezeu şi-a îndeplinit planul în vieţile lor. Îndemnaţi copiii să asculte ce au de

spus invitaţii, până când aceştia se opresc. Apoi, vor putea interveni ei, spunându-şi opinia cu privire la cele discutate. Invitaţii vor intra pe rând şi vor începe prin a se prezenta. Pentru fi ecare invitat se alege un copil, care să pună întrebări specifi ce, pregătite dinainte, notate pe un cartonaş. Invitatul povesteşte cum a simţit că Dumnezeu are un plan pentru viaţa sa, oprindu-se înainte de a dezvălui copiilor dacă s-a îndeplinit planul sau nu, oferindu-le acestora ocazia de a presupune ce s-a întâmplat mai departe. După câteva opinii, invitatul continuă povestirea, iar la fi nal

poate să pună copiilor întrebări de genul: Ai simţit vreodată că Dumnezeu doreşte ca tu să faci ceva anume pentru El? Ce ai făcut? Crezi că Dumnezeu are un plan pentru viaţa ta chiar dacă eşti copil? Crezi că îl va împlini?

Iată câteva posibile întrebări pentru invitat:Cum vă numiţi?1. Când aţi simţit prima dată că Dumnezeu 2. vă vorbeşte şi cum v-aţi dat seama că este El?Ce aţi făcut după ce aţi înţeles că 3. Dumnezeu doreşte să faceţi un anumit lucru?Cum vă vorbea Dumnezeu? Vă vorbeşte 4. la fel şi astăzi?Vi s-a întâmplat să nu ascultaţi de ceea 5. ce vă spune Dumnezeu?

La sfârşit, toţi invitaţii sunt invitaţi în sala de clasă şi fi ecare va avea un gând pentru copii, urmând apoi să se roage împreună cu copiii.

ÎNTREBĂRIDE VERIFICARE

Vă mai aduceţi aminte câteva lucruri 1. frumoase din viaţa lui David, lucruri pe care le-am învăţat în lecţiile trecute?Haideţi să ne amintim câteva situaţii mai 2. grele, sau încercări, prin care a trebuit să treacă David!Ce ne ajută să nu ne pierdem nădejdea 3. atunci când trecem prin încercări? (Ne amintim că Dumnezeu Îşi împlineşte întotdeauna planul Său!)În săptămâna care a trecut ce promisiuni 4. s-au împlinit în viaţa voastră?

LUCRUMANUAL

Scutul lui David

Materiale necesare:car• toncarioca• creioane colorate• desene cu simboluri pentru • diferite calităţi necesare unui conducător (dreptate, bunătate, milă, înţelepciune...)

Modalitatea de lucru:li se prezintă copiilor simbolurile alese - pentru diversele calităţi necesare unui bun conducătorfi ecare copil primeşte câte un carton pe - care este desenată imaginea unui scutfolosindu-se de simbolurile alese, copiii - îşi vor realiza propriul scut (pot adăuga şi alte simboluri)

- _____________ cuvântul care se afl ă între “mă” şi “şi” din Geneza 26:27 - ______________ ultimul cuvânt din Geneza 3:5- ______________ primele două cuvinte care încep cu litera C din Galateni 1:17 - ______________ al doilea cuvânt din Matei 5:46 - ______________ două cuvinte înainte de a treia virgulă din Deuteronom 4:7 - ______________ primul cuvânt după primul punct din Iosua 3:4 - ______________ primul cuvânt după „El” din Psalmul 97:10 - ______________ primul cuvânt dinaintea cuvântului “neamurilor” din Fapte 14:2 - ______________ al doilea cuvânt de la coada din Proverbe 2:8 - ______________ cuvântul dinainte de .” din Isaia 2:3 - şi-i aceste cuvinte le primiţi cadou; nu mai e nevoie să le căutaţi - ______________ cuvântul care apare între “neprihănirea” şi “de la”

din Proverbe 10:2 -______________ cuvântul care se afl a înainte de cuvântul “cetate” din Neemia 3:15 - _____________ al doilea cuvânt care există înainte de al treilea „! „

din Mica 2:4 - _____________ al 8-lea cuvânt din Galateni 2:8- răi cuvânt cadou, nu-l mai căutaţi -_____________ a 19-a carte a Vechiului Testament - ____________ numărul care se afl ă între 96 si 98 -____________ este mai mic decât 11 şi mai mare decât 9

În spaţiul de mai jos puteţi scrie versetul de astăzi: ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________

Învăţătorul poate spune copiilor: pentru a afl a versetul de astăzi trebuie să descoperiţi fi ecare indiciu. Fiecare grupă a primit câte o hârtie cu ceea ce trebuie căutat în Biblie. Fiecare indiciu găsit vă va duce mai aproape de versetul pe care trebuie să-l memorăm astăzi. Echipa care găseşte prima toate indiciile, începe să înveţe versetul.

APLICAŢIE

Materiale necesare: câţiva invitaţi adulţi• câţiva tineri•


Pentru această activitate, anunţaţi copiii că astăzi vor face cunoştinţă cu nişte oameni care au văzut cum Dumnezeu şi-a îndeplinit planul în vieţile lor. Îndemnaţi copiii să asculte ce au de

spus invitaţii, până când aceştia se opresc. Apoi, vor putea interveni ei, spunându-şi opinia cu privire la cele discutate. Invitaţii vor intra pe rând şi vor începe prin a se prezenta. Pentru fi ecare invitat se alege un copil, care să pună întrebări specifi ce, pregătite dinainte, notate pe un cartonaş. Invitatul povesteşte cum a simţit că Dumnezeu are un plan pentru viaţa sa, oprindu-se înainte de a dezvălui copiilor dacă s-a îndeplinit planul sau nu, oferindu-le acestora ocazia de a presupune ce s-a întâmplat mai departe. După câteva opinii, invitatul continuă povestirea, iar la fi nal

poate să pună copiilor întrebări de genul: Ai simţit vreodată că Dumnezeu doreşte ca tu să faci ceva anume pentru El? Ce ai făcut? Crezi că Dumnezeu are un plan pentru viaţa ta chiar dacă eşti copil? Crezi că îl va împlini?

Iată câteva posibile întrebări pentru invitat:Cum vă numiţi?1. Când aţi simţit prima dată că Dumnezeu 2. vă vorbeşte şi cum v-aţi dat seama că este El?Ce aţi făcut după ce aţi înţeles că 3. Dumnezeu doreşte să faceţi un anumit lucru?Cum vă vorbea Dumnezeu? Vă vorbeşte 4. la fel şi astăzi?Vi s-a întâmplat să nu ascultaţi de ceea 5. ce vă spune Dumnezeu?

La sfârşit, toţi invitaţii sunt invitaţi în sala de clasă şi fi ecare va avea un gând pentru copii, urmând apoi să se roage împreună cu copiii.

ÎNTREBĂRIDE VERIFICARE

Vă mai aduceţi aminte câteva lucruri 1. frumoase din viaţa lui David, lucruri pe care le-am învăţat în lecţiile trecute?Haideţi să ne amintim câteva situaţii mai 2. grele, sau încercări, prin care a trebuit să treacă David!Ce ne ajută să nu ne pierdem nădejdea 3. atunci când trecem prin încercări? (Ne amintim că Dumnezeu Îşi împlineşte întotdeauna planul Său!)În săptămâna care a trecut ce promisiuni 4. s-au împlinit în viaţa voastră?

LUCRUMANUAL

Scutul lui David

Materiale necesare:car• toncarioca• creioane colorate• desene cu simboluri pentru • diferite calităţi necesare unui conducător (dreptate, bunătate, milă, înţelepciune...)

Modalitatea de lucru:li se prezintă copiilor simbolurile alese - pentru diversele calităţi necesare unui bun conducătorfi ecare copil primeşte câte un carton pe - care este desenată imaginea unui scutfolosindu-se de simbolurile alese, copiii - îşi vor realiza propriul scut (pot adăuga şi alte simboluri)

| 22 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

Locul unde ne întoarcem de fiecare dată în situaţiile grele, când nu mai avem putere să mergem mai departe, sau chiar şi în momentele frumoase, pline de bucurie, este începutul. De unde am pornit şi unde am ajuns? Unde ne

dorim să ajungem împreună cu copiii?

Scopul nostru ca învăţători de şcoală duminicală este SCHIMBAREA. Iar schimbarea copiilor să se facă după chipul lui Isus Hristos. Odată auzit şi înţeles Cuvântul, el va trece de la nivelul cognitiv la cel al faptelor, şi va produce astfel schimbarea

aşteptată în viaţa copiilor. Aşa cum zicea cineva: „Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar pentru informare, ci mai degrabă pentru transformare.”Oamenii de ştiinţă cu ar fi Pavlov şi Burris F. Skinner spun că învăţarea reprezintă schimbarea permanentă a comportamentului determinată de experienţă. Procesul învăţării este un proces de durată, cunoştinţele fiind revizuite constant pe măsura expunerii la noi stimuli, sau evenimente percepute din mediul înconjurător. Conceptul de învăţare acoperă o arie foarte largă, de la o simplă asociere – stimul şi reacţia la acesta – la o serie complexă de activităţi cognitive.

predândpentru

schimbare EMESE KENDERESI

A R T I C O L D E F O N D

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 23 |

Procesul învăţării este explicat de specialişti prin intermediul următoarelor teorii:

Teoriile comportamentale - au la bază relaţiile simple de tipul stimul-răspuns. Acestea susţin că învăţarea are loc ca rezultat al răspunsurilor provocate de factorii externi sau de evenimentele percepute din mediul înconjurător.

Teoriile comportamentale sunt:

Condiţionarea clasică de tip pavlovian.

Aceasta se produce atunci când un stimul care provoacă o anumită reacţie (stimul condiţionat) este asociat cu un alt stimul care dacă ar fi fost folosit în mod izolat, nu ar fi produs nici o reacţie (stimul necondiţionat). Ulterior, acest al doilea stimul acţionând doar el singur va determina o reacţie similară celui cu care a fost asociat iniţial. Această formă de bază a condiţionării clasice, demonstrată de Pavlov, se bazează pe elementele olfactive şi vizuale care induc senzaţii primare de foame, sete etc. Efectele condiţionării se produc numai după ce stimulul condiţionat şi cel necondiţionat au fost asociaţi de mai multe ori. Repetarea expunerii la aceşti stimuli creşte puterea asocierilor de tipul stimul – reacţie.

Condiţionarea instrumentală.

Aceasta se produce atunci când indivizii învaţă să adopte comportamente care produc efecte pozitive şi atunci când învaţă să le evite pe acelea cu efecte negative, reacţiile sunt complexe şi, de asemenea, sunt controlate pentru atingerea unui anumit scop. Comportamentul preferat sau dorit poate fi învăţat de-a lungul unei perioade de timp, deoarece acţiunile intermediare care-l compun fac parte dintr-un proces numit formarea comportamentului. De exemplu, învăţătorul de şcoală duminicală oferă fiecărui copil câte un premiu doar pentru simplul fapt că au ales să vină la întâlnire, sperând ca, în timp, copiii să vină şi datorită unei alte motivaţii.În timp ce condiţionarea clasică implică existenţa unei perechi de stimuli, condiţionarea instrumentală se produce ca rezultat al manifestării comportamentului dorit. Învăţarea se realizează pe parcursul unei perioade în care alte manifestări comportamentale sunt abandonate deoarece nu sunt susţinute.

Condiţionarea instrumentală se poate produce pe una din următoarile trei căi:

1. consolidare pozitivă sub forma unei recompense, situaţie în care reacţia este consolidată şi duce la învăţarea acestui comportament.

2. consolidarea negativă fixează, de asemenea, reacţia comportamentală şi duce la învăţarea comportamentului.

3. dezaprobarea sau lipsa recompensei

are loc atunci când o reacţie (manifestare) comportamentală este urmată de evenimente neplăcute.

Teorii cognitive conform cărora oamenii desfăşoară procese decizionale complexe, învăţând reguli şi concepte prin observarea altor persoane. Teoria cognitivă a învăţării pune accent pe importanţa proceselor mentale, iar creativitatea şi introspecţia au, de asemenea, un rol foarte important.

Învăţarea prin observarese produce atunci când indivizii urmăresc acţiunile altora şi reţin avantajele pe care aceştia le obţin în urma acestor manifestări comportamentale. Astfel, învăţarea se produce mai degrabă printr-o experienţă

1

2


| 24 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

indirectă nu directă. Acest tip de învăţare este un proces complex: indivizii stochează aceste observaţii în memorie acumulând cunoştinţe sau informaţii pe care le vor folosi în viitor. În acest fel ei realizează o modelare a propriului comportament.

Pentru ca învăţarea prin procesul de modelare să se producă trebuie îndeplinite următoarele patru condiţii:

1. atenţia persoanei care doreşte să înveţe trebuie să fie atrasă de o persoană cu un comportament corespunzător care poate fi adoptat

2. cel care doreşte să înveţe trebuie să-şi amintească comportamentul persoanei model

3. trebuie să aibă loc convertirea informaţiei în acţiune

4. trebuie să existe motivaţie pentru realizarea schimbării

În mare măsură comportamentul se formează prin învăţare şi ca rezultat al experienţelor, ca urmare, pentru a obţine o schimbare a comportamentului copiilor, trebuie să ne asigurăm că ei au înţeles adevărurile biblice şi că aceştia sunt expuşi constant la stimuli

care întăresc aplicabilitatea adevărurilor în viaţa lor de zi cu zi.

Dacă ne uităm cu atenţie la modelul de predare a lui Isus, realizăm cât de important este aspectul învăţării. Isus a spălat picioarele ucenicilor săi. El a dorit ca ei să experimenteze în mod real învăţătura, să o înţeleagă la nivel intelectual şi pentru aceasta a discutat cu ucenicii despre legătura dintre învăţătura Sa şi viaţa lor reală, însă, cel mai important lucru a fost că El şi-a dorit ca ucenicii Săi să aplice la rândul lor învăţătura primită. La sfârşit după ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: ,,Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi ,,Învăţătorul şi Domnul”, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceți.” - Ioan 13: 12-17 Scopul Domnului Isus nu a fost doar acela de a transmite nişte informaţii, ci mai ales Şi-a dorit ca oamenii să răspundă în mod pozitiv la învăţăturile Sale şi să le aplice. Isus a ştiut că era crucial ca oamenii să audă cuvintele Sale şi să asculte de ele. Învăţătura pe care le-a dat-o

ucenicilor săi despre slujire era una care trebuia pusă în aplicare de către aceştia. Partea de aplicare a lecţiei are scopul de a-i ajuta pe copii să răspundă pozitiv Cuvântului lui Dumnezeu, să facă ceva ca rezultat al lucrării de convingere a Duhului Sfânt în ei.Ar trebui să li se dea copiilor ocazia de a pune în practică învăţăturile biblice în propriile lor vieţi. Una dintre priorităţile fiecărui învăţător este aceea de a-i ajuta pe copii să se familiarizeze cu Scriptura. De asemenea, o altă parte importantă a acestei lucrări, este să-i învăţăm pe copii cum să aplice practic în vieţile lor învăţăturile biblice. Încurajaţi copiii să experimenteze ceea ce au învăţat, dându-le teme de casă interesante, care să le amintească de povestirea din clasă. Discuţiile individuale, despre subiectul lecţiei, sunt foarte eficiente. Lucrul manual, activităţile biblice şi alte activităţi pot întări mesajul lecţiei biblice. De exemplu, dacă scopul lecţiei este să fim mulţumitori chiar şi atunci când trecem prin situaţii dificile, pentru dezvoltarea acestei atitudini în vieţile copiilor va trebui să pregătim câteva activităţi, care să îi ajute deja din clasă să practice acest lucru, apoi şi în săptămâna care va urma să aibă de făcut o temă care să le ofere ocazia copiilor să aplice lucrurile învăţate.

DACĂ NE UITĂM CU ATENŢIE LA MODELUL DE PREDARE A LUI ISUS, REALIZĂM CÂT DE IMPORTANT ESTE ASPECTUL ÎNVĂŢĂRII.


N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 25 |

Exemple de activităţi:

a. În grupe mici, întreabă-i dacă simt amărăciune legat de o situţie dificilă din viaţa lor. Vorbiţi despre aceste situaţii şi ajutaţi-i să găsească ceva pentru care să fie mulţumitori.

b. Pune-i să scrie un cântec de mulţumire în care să completeze spaţiile goale din fraze de genul „Tu m-ai ascultat când______________________________________________________________________descrie problema).

c. Adu nişte plicuri timbrate şi spune-le copiilor să scrie pe o foaie, ca într-o scrisoare, o problemă prin care trec. În cursul săptămânii, învăţătorul le va trimite prin poştă aceste scrisori copiilor împreună cu versetul învăţat.

d. Confecţionaţi o cărticică mică, care să servească pe parcursul săptămânii drept jurnal de mulţumire în care copiii îşi vor nota în fiecare zi cel puţin un motiv de mulţumire.

Cum pot fi sigur că cei mici au înţeles ceea ce am predat? Urmărind efectul informaţie auzite! La următoarea întâlnire vom avea grijă să observăm din ceea ce povestesc copiii nu doar că ei pot reda cu precizie detaliile întâmplării auzite data trecută, ci şi că pot relata despre schimbările petrecute în viaţa lor personală în săptămâna care a trecut.

Atunci când vorbim despre schimbare sunt câteva principii importante pentru lucrarea cu copiii:

1. Este Lucrarea lui Dumnezeu – EL trebuie să-şi facă lucrarea în inima copiilor. Ce putem face noi este să creăm mediul potrivit pentru ca ei să răspundă.

2. Copiii pot fi încurajaţi să-I răspundă afirmativ Duhului Sfânt – Responsabilitatea noastră majoră este să prezentăm copiilor Cuvântul lui Dumnezeu şi să le dăm ocazia să răspundă în mod pozitiv punând în aplicare ceea ce au auzit. Suntem responsabili să-i încurajăm pe copii să pună în practică ceea ce învaţă.

3. Învăţătorul îl poate aduce pe copil până la punctul în care să-I răspundă lui Dumnezeu printr-o decizie – Învăţătorii pot crea mediul care să-i ajute pe copii să vadă care este răspunsul pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la ei. Noi suntem cei care îi putem ajuta pe copii să înţeleagă implicaţiile Cuvântului lui Dumnezeu şi modalităţile în care se poate aplica practic acest Cuvânt.

4. Trebuie să gândim dincolo de zidurile clasei – pentru a putea aplica Cuvântul lui Dumnezeu la viaţa copiilor trebuie să ne gândim la viaţa reală a acestora. Înainte de a-i încuraja pe copii să pună în practică ceea ce au învăţat trebuie să înţelegem care este contextul lor real de viaţă, de la şcoală şi de-acasă.


| 26 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

activităţi deaplicare

OANA CURPAŞ

4-6 ani

Scop: Copiii să înţeleagă că regulile date de părinţi şi de Dumnezeu sunt pentru siguranţa lor

Materiale necesare: • 5 imagini cu reguli generale date

de părinţi, câte un set pentru fiecare copil.Aceste 5 reguli pot fi: 1) nu ai voie să mergi pe unde circulă maşinile, 2) nu atinge cuptorul încins, 3) nu sări în pat, 4) nu te juca cu chibritele, 5) nu te apleca pe fereastră.

• un set de imagini pentru tine ca învăţător

Când te afli înaintea copiilor după o lecţie despre reguli şi legi date de Dumnezeu sau despre ascultarea de părinţi, ca aplicaţie, poţi să-i întrebi pe copii dacă au voie să facă orice doresc şi oricând. Arată-le imaginile şi întreabă-i ce înseamnă ele. După ce copiii răspund, explică-le Că lui Dumnezeu îi place atunci când ascultăm de părinţi şi de El. Fiecare copil trebuie să ducă acasă hârtia cu cele 5 imgini şi să facă un poster împreună cu părinţii pe care îl vor pune în camera lor. Astfel, ei vor putea vedea aceste reguli zilnic şi îşi vor aminti să asculte de părinţi.

Scop: Să exerseze să dăruiască din ce au pentru Dumnezeu

Materiale necesare: • monede strânse de copii pe

parcursul săptămânii• săculeţi pentru strângerea lor

Cu o săptămână înainte, anunţaţi copiii să strângă monede pentru duminica următoare. Atunci când discutaţi la şcoala duminicală despre dărnicie, chemaţi fratele care se ocupă de colecta bisericii şi care să spună copiilor cât de important este faptul ca oamenii care vin la biserică să dăruiască bani. Poate să le dea copiilor câteva exemple de realizări datorate banilor obţinuţi prin colectă în ultima lună. Apoi invitaţi fratele care strânge colecta să treacă cu săculeţul pe la fiecare copil. La final, mulţumiţi-I Domnului pentru banii adunaţi şi rugaţi-L să-I ajute pe copii să dăruiască şi mai mult. Acasă ei vor spune părinţilor cât de bine s-au simţit că au dăruit pentru Dumnezeu şi vor strânge şi pentru altădată bănuţi, ştiind că fratele va veni din nou pentru colectă.

1 2

R E S U R S E

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 27 |

3Scop: Copiii să descopere cum pot ei să îi ajute pe cei care nu-l cunosc pe Domnul Isus.

Materiale necesare: • coli albe• versetul de memorat tipărit• creioane, carioci• aţă sau sfoară• lipici

Pe hârtia pe care aţi primit-o, vă rog să desenaţi cum îi veţi ajuta voi pe oamenii care nu Îl cunosc pe Domnul Isus în săptămâna care urmează. Ne vom face un plan de acţiune. Fiecare copil va primi câte o coală de hârtie mai tare, în partea de sus a colii va scrie, cu ajutorul voluntarilor, PLANUL MEU şi vor lipi versetul de memorat şi apoi copiii vor desena cum cred ei că îi pot ajuta pe cei care nu Îl cunosc pe Domnul Isus. Voluntarii vor asista copiii în desenele lor, ajutându-i să găsească o modalitate de ajutorare. Când acestea sunt gata, li se va face o agăţătoare din aţă pentru a fi atârnate. Vă rog să duceţi acest plan cu voi acasă şi să îl atârnaţi undeva la vedere. Uitaţi vă la el în fiecare dimineaţă şi încercaţi să faceţi ce v-aţi propus şi vă asigur că Dumnezeu se va bucura.

7-9 ani

1

Scop: Copiii să înţeleagă că Dumnezeu aude rugăciunile copiilor Săi.

Materiale necesare: • dosare din carton de mărime

mică, câte unul pentru fiecare copil

• bucăţi de hârtie colorată care vor fi puse în dosar

• instrumente de scris• creioane colorate, carioci• opţional diferite imagini

decupate pentru decorare

La una dintre lecţiile la care vorbiţi despre rugăciune, ca activitate de aprofundare se poate propune copiilor să facă un dosar care poate fi denumit dosarul preţios. Fiecare copil va primi

un dosar pe care îl vor decora după preferinţe. Bucăţile de hârtie colorată vor servi drept documente de înregistrare. Copiii vor numerota bucăţile de hârtie colorată. Explică-le copiilor că noi, oamenii, deseori avem impresia că Dumnezeu nu aude şi nu răspunde rugăciunilor noastre. Încurajează-i să noteze pe prima bucată de hârtie colorată, data aproximativă şi rugăciunea făcută şi de câte ori s au rugat pentru acel lucru. În partea de jos vor scrie dacă a fost ascultată sau nu şi data aproximativă.Invită-i apoi să se gândească ce lucruri anume au cerut ei din partea lui Dumnezeu împreună cu familiile lor şi încurajează-i ca atunci când vor ajunge acasă, împreună cu părinţii, să noteze subiecte de rugăciune vechi şi noi. Acest dosar preţios poate fi păstrat pe biroul copilului sau pe măsuţa din sufragerie unde poate fi consultat frecvent. Astfel, părinţii împreună cu copiii îşi vor împrospăta viaţa de rugăciune.

2

Scop: Copiii să aibă curaj să rămână de partea dreptăţii când este momentul să apere adevărul

Materiale necesare: • câte un omuleţ de hârtie şi unul

de carton pentru fiecare copil• creioane colorate• instrumente de scris

Dacă aveţi tocmai lecţia despre David, Iosif sau alte personaje biblice care au rămas de partea dreptăţii când trebuia să apere adevărul, atunci poţi să dai fiecărui copil câte un omuleţ din hârtie şi unul din carton. Arată copiilor, exemplificând cu omuleţii tăi, cum un om care spune că Îl iubeşte pe Dumnezeu dar îi este frică să rămână credincios atunci când este pus într-o situaţie în care trebuie să aleagă între adevăr şi minciună, se îndoaie precum omuleţul din hârtie. Pe când omul credincios cu adevărat, rămâne tare, drept şi apără adevărul, întocmai ca omuleţul din carton. Fiecare copil va primi câte un omuleţ şi pe cel din hârtie va scrie ce anume îl face pe un om să nu rămână drept, de exemplu: minciuna, lipsa de bani etc. Iar pe cel din carton vor scrie ce pot face ei ca să rămână drepţi, corecţi, de exemplu: să citească Biblia, să se roage în acele momente, să nu asculte îndemnuri rele etc. Invită copiii să ia cu ei acasă aceşti doi omuleţi, să-i decoreze şi

R E S U R S E

| 28 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

să scrie pe ei şi alte motivaţii, să împărtăşească ideea cu părinţii şi cu prietenii. Copiii pot începe decorarea omuleţilor încă la lecţie.

10-11 ani

1

Scop: Copiii să înţeleagă că Dumnezeu doreşte să le vorbească: lor şi prin ei.

Materiale necesare:• o coală mare A3 sau chiar mai

mare, în funcţie de numărul de copii lipită pe un carton. Titlul acestui panou poate fi plicuri cu mesaje de sus

• plicuri suficiente pentru fiecare copil

• bucăţi de hârtie mai mici, pătrate sau dreptunghiuri

• marker-e colorate• lipici

Copiilor le place să descopere că Dumnezeu se poate folosi de ei şi că El le vorbeşte chiar şi lor. Oferă câte un plic fiecărui copil, pe care îşi vor scrie numele. Fiecare copil va primi apoi o bucată de hârtie pe care va scrie când a văzut clar că Dumnezeu doreşte ca ei să facă ceva, când El i-a folosit pentru un lucru anume sau când au observat că Dumnezeu a vorbit prin ei. Puteţi să staţi într-un cerc şi să împărtăşiţi cum Dumnezeu s-a folosit de voi. După ce şi-au pus aceste bucăţi de hârtie în plicuri, le vor lipi pe coala mare. Îndeamnă-i ca începând din acea zi să fie atenţi la ce doreşte Dumnezeu de la ei. Când au o nouă situaţie, în următoarele duminici, să meargă la panoul cu plicuri şi să introducă biletul pe care au scris situaţia, nu înainte de a împărtăşi acest lucru cu ceilalţi. Astfel ei se vor încuraja reciproc şi se vor simţi utili în lucrarea lui Dumnezeu, în fiecare zi, căutând să vadă planul lui Dumnezeu.

2

Scop: copiii să înveţe să facă bine oridecâteori au ocazia, valorificând o astfel de ocazie.

Materiale necesare:• o coardă de sărit• plastelină• beţişoare sau scobitori

Atunci când vorbiţi la şcoala duminicală tocmai despre bunul samaritean sau alt episod din Biblie în care se face un bine, poţi ruga 2 voluntari să joace câte un rol. Unul dintre ei să sară coarda şi să pară că nu-l acceptă pe cel de al doilea care ar dori să i se alăture dar care nu ştie să sară coarda sau să facă altceva. În timp ce copiii privesc, poţi spune următoarele: cum poţi tu arăta dragoste? Eşti în parc şi este un copil cu care nimeni nu se joacă. Poate nu se pricepe să se joace cu alţii sau nu ştie cum să intre în vorbă cu ceilalţi copii. Cum crezi că se simte? Singur? Nefolositor? Arată-i tu dragostea lui Dumnezeu. Ce poţi face? Lasă apoi timp copiilor să se gândească la soluţii după care le veţi discuta, încurajându-i să arate dragostea lui Dumnezeu chiar pe terenul de joacă în săptămâna care urmează. Din plastelină oferă-le şansa copiilor de a modela un copil, punând mâini şi picioare din scobitori, figurina respectivă reprezentând acel copil care este mereu lăsat deoparte.

12-13 ani

1

Scop: Copiii să se gândească la lucrurile împotriva cărora trebuie să reziste, în cultura de azi.

Materiale necesare: • decupaje din reviste cu diverse

lucruri promovate de cultura recentă

• marker-e• carioci colorate• bandă adezivă sau lipici• coală mare din carton subţire sau

hârtie

Această activitate poate fi folosită la lecţia cu Daniel şi prietenii săi în Babilon. Copiii vor

R E S U R S E

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 29 |

încerca să determine ce lucruri din cultura noastră i-ar putea îndepărta de Dumnezeu. Se pot împărţi copiii în 2 echipe. O echipă să noteze pe o jumătate de coală mare tentaţiile iar cealaltă echipă, modurile de a evita să fi e prinşi în aceste lucruri. Discutaţi cu ei despre ceea ce au experimentat ei înşişi, în timp ce ei vor folosi decupajele şi vor decora posterul aşa cum doresc.

2

Scop: Să vedem cât de efi ciente pot deveni vieţile noastre dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne prelucreze.

Materiale necesare: • un vas murdar şi urât• un lighean cu apă• prosop• dulciuri fără ambalaj

În cadrul lecţiei despre vindecarea ologului sau o altă istorioară legată de reabilitarea unui personaj biblic din punct de vedere trupesc sau spiritual, poţi să aduci un vas murdar, urât la prima

vedere. Explică copiilor faptul că mulţi oameni se simt inutili în această lume. Poate există copii în grupă care simt că ei nu sunt cu nimic de folos lui Dumnezeu sau Împărăţiei Lui. Dă un exemplu chiar din viaţa ta personală, dacă ai. Subliniază ideea că pentru Dumnezeu fi ecare om este special deoarece este creaţia Sa şi El este în stare să facă din nimic, ceva foarte valoros. Spală vasul în ligheanul cu apă şi şterge-l cu un prosop. Sângele lui Isus poate să facă această transformare şi cu tine. Trebuie doar să îi dai voie. El poate face din tine un om nou. Încheiaţi acest moment cu rugăciune, cerând Domnului să aducă schimbarea necesară. Pune apoi dulciuri în vasul curăţat şi împarte-le copiilor.Încurajează copiii să facă această demonstraţie în familie sau în cercul lor de prieteni, urmând ca duminic viitoare să vă povestească reacţiile provocate de ea.

R E S U R S E

| 30 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

P U P P E T S

Deseori la grupele de copii ne confruntăm cu copii care au tendinţe de lenevie. Indiferent de ce activitate am face, există acel copil care nu are chef să participe. Mereu nemulţumit, mereu obosit şi plictisit.

puppetsOANA CURPAŞ

Vestea bună este că şi acest copil mai special poate să guste implicarea în activităţile de la şcoala duminicală şi poate să răspundă lui Dumnezeu într-un moment când nici nu se aşteaptă.

Fiecare copil este special şi Dumnezeu ne poate folosi pe noi, învăţătorii lor de şcoală duminicală pentru a-i ajuta să se deschidă pentru El. Poate se confruntă cu o problemă pe care nu le e uşor să o verbalizeze. De aceea putem folosi păpuşile

pentru a încerca să identificăm problema şi să o tratăm cu delicateţe, cu ajutorul Duhului Sfânt care ne călăuzeşte şi ne dă înţelepciune. Aşa cum spunea C.S. Lewis, sarcina unui educator modern nu este aceea de a tăia jungla ci de a iriga deşertul. Nu este de datoria mea să judec şi să dobor ce nu este bun în copil, ci să ajut să crească ce este bun şi valoros pentru Împărăţia lui Dumnezeu.Sceneta pe care o propun pentru acest număr, poate să determine un copil să răspundă lui Dumnezeu.

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 31 |

ALERGIE LA ŞCOALĂRoluri: Mihai şi profesorul (poate fi folosită şi o persoană în rolul profesorului)Scena: Mihai este pe scenă mormăind în timp ce intră profesorul.

Profesorul: Bună, Mihai!Mihai: Bună ziua, d-na/d-le profesor. (Continuă să mormăie)P: Cum merge şcoala?M: Vai, nu! (Îşi acoperă urechile cu mâinile)P: Ce-ai păţit?M: Să nu mai spuneţi cuvântul acela oribil.P: Care cuvânt? Şcoală?M: (Îşi acoperă din nou urechile) Nu, nu, nu! Uite, că iar l-aţi spus! Nu vedeţi ce alergic sunt la cuvântul ăsta?P: Păi, dacă faci alergie la ceva, atunci renunţi la acel lucru.M: Da, mi-ar plăcea mie să renunţ.P: Tu chiar ai vrea să renunţi?M: Sigur! Imediat aş renunţa la şcoală! P: Dar, Mihai, ăăă... hmm... nu cred că e chiar aşa de rău.M: Păi, nici bine nu e.P: Tu ştii însă că trebuie să mergi la ..... ştii tu unde.M: Ştiu că trebuie să stau acasă şi gata!P: Ce ai atâta de făcut acasă?M: NIMIC! Şi la asta mă pricep cel mai bine.P: Odată şi-odată o să te plictiseşti să nu faci nimic.M: Eu? Niciodată! Mi-ar plăcea să fac asta opt zile pe săptămână şi treizeci de ore pe zi. (RÂDE)P: Ştiai că lui Dumnezeu nu-i place să fim leneşi? Ne spune chiar în Proverbe ce crede El despre lenevie. ... Dar totuşi, ştiu pe cineva căruia îi plac leneşii.M: (Interesat) Pe cine?P: Pe Satana.M: Oho, nu vreau să am de-a face cu Satana. Nu-mi place de el deloc. E prea rău.P: Pe deasupra e şi şmecher. Tare-i place lui când îşi găseşte câte unul care să intre în afacerile lui murdare.M: Adică...?P: Păi ... când facem fapte rele, el este cel care se foloseşte de mâinile noastre. Se foloseşte de ochii noştri când privim la lucruri la care ştim că nu e voie să privim. Când mergem în locuri greşite se foloseşte de picioarele noastre, iar când ascultăm ceea ce nu trebuie, tot el e cel care se foloseşte şi de urechile noastre.M: (FOARTE TĂCUT CA ŞI CUM S-AR GÂNDI, APOI ÎŞI ATINGE NASUL) Atunci tot ce mi-a rămas este nasul. Mă bucur că pe ăsta nu-l poate folosi.P: Ba poate!M: (SURPRINS) Cum adică?P: Sunt tineri care inspiră substanţe toxice, droguri şi tot felul de alte lucruri care le fac rău. Aşa că Satana ştie să se folosească şi de nas, dacă vrea.M: (ÎŞI ATINGE NASUL DIN NOU) D-le profesor/Doamna profesoară?P: Da, Mihai?M: Ăăăăăă, pot să merg mâine cu d-voastră la şcoală ? Nu vreau ca Satana să se bucure că sunt leneş. Vreau ca lui Dumnezeu să-I placă de mine şi eu să fiu un elev bun. P: Da, sigur că da! Mă bucur că ai hotărât aşa. Ne vedem mâine la 8? Pe mâine, Mihai!M: Nici voi, copii, să nu-l lăsaţi pe Satana să se folosească de voi. Să fiţi copii buni şi să mergeţi la şcoală, să învăţaţi şi să ascultaţi de Dumnezeu şi de părinţi. Vă asigur că asta am să fac şi eu. Acum vă las cu bine! IESE.

Mihai, un copil obişnuit, plictisit de rutina de la şcoală, este cuprins de lene. Întâlnirea cu profesoara lui îi provoacă iniţial o şi mai mare repulsie faţă de acel loc nedorit. Totuşi, Mihai, realizând că dorinţa lui interioară vine de la cel rău, se hotărăşte să îl învingă făcând alegerea

potrivită, adică să continue să meargă la şcoală. Dumnezeu să ne dea înţelepciune fiecăruia să ştim cum să creăm situaţii în care copiii să răspundă lui Dumnezeu, făcând alegeri bune încă din copilărie.

P U P P E T S

| 32 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

Fundaţia Echipare pentru Generaţia de Mâine (EGM) există pentru ca Evanghelia să ajungă la inimile copiilor, în cadrul bisericii locale, oferindu-le astfel celor mici ocazia de a se transforma după chipul lui

Hristos. Ca fundaţie, noi credem că echiparea lucrătorilor cu copiii este un lucru esenţial în vederea realizării acestui scop. În urma pregătirii lucrătorilor cu copiii, am văzut mii de copii care şi-au schimbat viaţa în mod radical.

Pregătirea învăţătorilor în cadrul conferinţelor şi cursurilor de instruire organizate de Fundaţia noastră a fost binecuvântată şi a cunoscut o amploare deosebită. „Ne trebuie materiale! Aveţi un curriculum?” era întrebarea pusă la orice conferinţă cu învăţătorii. Răspunsul era mereu acelaşi: „Nu, încă nu avem.”Drept urmare s-a considerat a fi necesară întocmirea unui curriculum care să asigure buna desfăşurare a întregii activităţi de la şcoala duminicală.

EGM lucrează de trei ani la alcătuirea unui curriculum internaţional. Această iniţiativă a început cu două proiecte-test care au durat câte zece săptămâni. Scopul proiectelor respective a fost să se determine dacă obiectivul general al unui astfel de plan ar avea şanse de izbândă sau nu. Fiecare lecţie a fost scrisă de autori din cel puţin două ţări. Acest parteneriat a însemnat muncă mai puţină pentru toată lumea, oferind în acelaşi timp lecţii relevante pentru ţara în care urmau să fie folosite. Tot ce ţine de artă, design şi – cel mai important – de aplicaţie, s-a realizat

în ţara în care s-a efectuat testul. Feedback-ul în urma acestor proiecte ne-a încurajat să lansăm un proiect şi mai amplu.

În martie 2007, toţi directorii naţionali ai EGM din întreaga lume s-au întâlnit pentru a discuta viziunea lor pentru acest proiect al curriculum-ului. S-a constatat necesitatea unui total de 351 de lecţii, care să fie predate de-a lungul unei perioade de nouă ani din viaţa unui copil. Aceste lecţii sunt împărţite pe trei categorii de vârstă: 4-6, 7-9 şi 10-12.

A fost o adevărată aventură în ce priveşte studiul biblic pentru a răscoli Cuvântul lui Dumnezeu şi a hotărî ce anume să-i învăţăm pe copii şi când. Pentru fiecare grupă de vârstă avem trei scopuri majore. Obiectivul nostru este ca, după ce copilul termină lecţiile din grupa de vârstă 4-6, să ştie clar cine este Isus şi cum poate deveni tot mai mult asemănător cu El. Temelia credinţei noastre este Isus, dar pentru a înţelege cine este El şi ce a făcut El, o persoană trebuie să înţeleagă Vechiul Testament, aşadar curriculum-ul nostru pentru 7-9 ani se concentrează pe începuturile relaţiei lui Dumnezeu cu omenirea. Şi în sfârşit, materialele pentru 10-12 ani vor ajuta copiii să înţeleagă mai bine două teme ale Cuvântului lui Dumnezeu. Prima este începutul bisericii, aşa cum se regăseşte el în Faptele Apostolilor. A doua este o trecere cronologică prin povestirile cele mai importante ale Bibliei pentru a-i ajuta pe copii să înţeleagă faptul că planul lui Dumnezeu a fost pregătit de la începuturi şi continuă să fie dus la îndeplinire şi azi! Pe măsură ce copiii păşesc prin acest curriculum, ne rugăm ca înţelegerea Cuvântului Lui să le transforme vieţile.

MELISSA KIRSCHER

privind în trecut şi în viitor

M Ă R T U R I E

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 33 |

JocuriCLAUDIA DASCĂL

PRINDE! NU PRINDE! (CERC/ACTIV)Seamănă cu jocul „tresări”. Jucătorii stau cu braţele încrucişate formând un cerc. Cineva va sta în centrul cercului. Persoana din centru va arunca mingea cuiva din cerc. Ea va spune fi e „Prinde!”, fi e „Nu prinde!”. Dacă spune „Prinde!”, jucătorul nu trebuie să prindă mingea şi nu poate tresări (mişca mâinile). Dacă spune „Nu prinde!”, jucătorul trebuie să prindă mingea. Dacă un jucător greşeşte sau scapă mingea, va trebui să iasă din joc.

RAŢELE ZBURATOARE (ACTIV)Când liderul spune: „Raţele zboară!” şi dă din mâini, toţi jucătorii trebuie să facă la fel. Apoi, liderul poate spune: „Pisicile miaună!”, făcând gesturile şi sunetele potrivite, pe care copiii trebuie să le imite, la fel ca în cazul de mai sus. Liderul poate continua cu: „Găinile cotcodăcesc!”, „Caii tropăie!” şi aşa mai departe, folosind gesturile şi sunetele potrivite. Liderul va putea face o afi rmaţie greşită când va dori, folosind o mişcare sau un sunet nepotrivit. De exemplu: „Vacile latră!”, „Elefanţii zboară!” şi aşa mai departe. Dacă jucătorul imită noţiunea greşită, el (ea) este penalizat(ă). Dacă vreun jucător face o mişcare greşită sau emite un sunet greşit oricând în timpul jocului, va trebui să iasă afară din joc (poate avea trei şanse).

JocuriCLAUDIA DASCĂL

J O C U R I

| 34 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

ELECTRICITATEA (CERC/PASIV) Copiii stau într-un cerc ţinându-se de mâini iar cineva stă în mijloc. Jocul începe cu o persoană care anunţă că va trimite un impuls electric persoanei de lângă el/ea şi apoi strânge mâna vecinului din stânga sau din greapta. Persoana din mijloc, după ce va urmări atent pentru câteva momente cine pe cine strânge de mână, trebuie să-şi dea seama unde este curentul şi în ce direcţie se deplasează. Dacă ghiceşte, schimbă locul cu persoana la care a ajuns curentul.

FERMIERUL ŞI CIOARA (ACTIV)Echipament: şase obiecte care pot fi farfurii de hârtie sau săculeţi cu fasole sau cutii mici. Împărţiţi copiii în echipe egale ca număr; fi ecare echipă va sta în spatele unei linii de start, cu faţa către un perete sau către o linie de sosire, cam la şase metri distanţă de linia de start. Primul jucător din fi ecare echipă este un fermier, al doilea o cioară, al treilea un fermier, al patrulea o cioară şi tot aşa. La semnal, primul fermier din fi ecare echipă ia seminţele (şase săculeţi cu fasole) şi le aşează la intervale egale între linia de pornire şi cea de sosire. Fuge înapoi şi atinge al doilea jucător, o cioară. Cioara trebuie să sară într-un picior peste fi ecare săculeţ, să atingă linia de sosire, să-şi schimbe piciorul, să sară înapoi într-un picior şi să ridice fi ecare săculeţ când ajunge în dreptul lui. El le dă celui de-al treilea jucător, un fermier, care merge să le planteze din nou şi aşa mai departe. Câştigă echipa care termină prima. Jucaţi din nou, de data aceasta inversând rolurile.

FRUCTE ŞI LEGUME (ACTIV/CERC) Împărţiţi copiii în două grupe mari. Copiii dintr-un grup îşi vor alege nume de legume, iar cei din celălalt grup, nume de fructe. În fi ecare grup mare, doi sau trei copii vor trebui să aibă acelaşi nume de fruct sau legumă. Copiii se amestecă şi se aşează în formă de cerc. „Persoana”, pentru început liderul, stă în mijloc. El strigă „mazărea şi merele schimbaţi-vă locurile”. În timp ce copiii respectivi îşi schimbă locurile, „persoana” încearcă să ajungă pe unul din locurile goale. Dacă reuşeşte, cel care rămâne pe dinafară devine „persoana” din mijloc.

CÂMP MINAT (ACTIV/COOPERARE) Împărţiţi grupul în 3. Un grup va reprezenta minele. Ei vor rămâne pe loc în zona de joc. Un grup vor fi vâslaşii care încearcă să traverseze terenul de joacă cu ochii închişi. Al treilea grup vor fi asistenţii. Ei vor sta de cealaltă parte a terenului de joacă şi îi vor călăuzi pe vâslaşi să-l treacă cu bine. Dacă un vâslaş se loveşte de o mină, mina explodează şi vâslaşul va trebui să iasă afară din joc. Grupele se vor juca prin rotaţie, ca toţi să treacă prin cele trei ipostaze.

J O C U R I

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 35 |

CLAUDIA DASCĂL

ACTIVITĂŢI DE LUCRU MANUAL

I D E I P E N T R U L U C R U M A N UA L

| 36 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17


MATERIALE NECESARE

• hârtie albă cartonată • hârtie de culoare portocalie• foarfece• vopsea acrilică de culoare verde, maro, portocaliu,

galben, gri şi roşu• lipici

REALIZAREA PROIECTULUIAşezaţi în mijlocul mesei de lucru hârtia albă cartonată. Întrebaţi-i pe copii unde doresc să îşi picteze copacul, după care vopsiţi cu maro palma şi jumătate din braţul copiilor. Ajutaţi copiii să îşi aşeze cu grijă mâna cu degete răsfi rate pe hârtia albă. După ce fi ecare copil a dus la bun sfârşit această fază, copiii trebuie să se spele bine pe mâini pentru a putea realiza următoarea fază a proiectului. Într-o farfurie de plastic turnaţi câteva picături de vopsea din fi ecare culoare. Cu ajutorul degeţelelor copiii vor realiza frunze în culorile toamnei, în copăcelul lor. Cu ajutorul unei pensule, copiii vor desena iarba şi fl orile. Copiii mai mari pot desena şi o veveriţă în copac.

MATERIALE NECESARE

• hârtie de culoare maro, roşu, portocaliu şi galben• creioane• foarfece• formă de frunză• aţă• agrafă de hârtie• capsator

REALIZAREA PROIECTULUIPuneţi una peste cealaltă 3 bucăţi de hârtie colorată din 3 culori diferite pe care le veţi ţine împreună cu ajutorul agrafei. Desenaţi conturul frunzei şi apoi decupaţi. Veţi obţine 3 frunze identice de colori diferite. Trasaţi uşor cu un creion mijlocul frunzelor, după care faceţi o gaură cu ajutorul perforatorului în partea de sus a celor 3 frunze. Cu ajutorul capsatorului, capsaţi cele 3 frunze împreună pe linia de mijloc. Deschideţi şi îndoiţi pe această linie fi ecare frunză în parte pentru a se putea vedea culorile diferite. În partea de sus a frunzei unde am făcut gaura vom lega o bucată de aţă care ne va da posibilitatea să atârnăm frunza acolo unde dorim.

Tablou de toamnă

Frunză de toamnă 3D

N R . 17 | G E N E R A Ţ I I | 37 |


Fiecare verigă a lanţului reprezintă un motiv de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru lucrurile din viaţa noastră.

MATERIALE NECESARE

• hârtie colorată în nuanţele toamnei• foarfece• lipici• carioci

REALIZAREA PROIECTULUITăiaţi în fâşii hârtia colorată. Scrieţi un lucru pentru care sunteţirecunoscători Domnului pe fi ecare fâşie. Lipiţi apoi fâşiile în aşa fel încât să obţineţi un lanţ al mulţumirii. Desenaţi, coloraţi şi decupaţi frunzuliţe sau diferite simboluri ale toamnei şi lipiţi-le pe fi ecare verigă a lanţului.

MATERIALE NECESARE

• frunze de toate formele• hârtie• lipici• creioane sau carioci

REALIZAREA PROIECTULUIPe o coală de hârtie albă desenaţi o faţă de om sau corpul unor animale după cum se poate vedea în imaginea alăturată, urmând a vă folosi de frunze pentru a fi naliza diferite părţi din corpul omenesc sau din cel al animalelor.

Lanţul mulţumirii

Creaţia prin ochii toamnei

| 38 | G E N E R A Ţ I I | N R . 17

PA N O U L V E S E L

GlumeDIN NOU LA ŞCOALĂVacanţa de vară se terminase iar micuţul Adi începuse din nou şcoala. Doar după două zile, învăţătoarea lui o sună pe mama lui Adi să-i spună că Adi se comportă urât. „Staţi puţin”, spuse mama. „Adi a fost cu mine trei luni de zile şi eu nu v-am sunat nici măcar o dată să vă spun că se comportă urât!”

Învăţătoarea: Iosif, de ce ai întârziat?Iosif: Din cauza unui semn de circulaţie de pe drum.Învăţătoarea: Ce legătură are un semn de circulaţie cu întârzierea ta?Iosif: Semnul zicea aşa: „Atenţie, şcoală! Conduceţi încet!”

Profesoara de fi zică: „Isaac Newton stătea sub un copac când un măr i-a căzut drept în cap şi aşa a descoperit el gravitatea. Ce minunat, nu-i aşa?”Elevul: „Da, domnule învăţător, dacă stătea în clasă uitându-se la cărţi, ca noi, n-ar fi descoperit-o.”

Învăţătoarea: Dacă îţi dau doi iepuri şi încă doi

iepuri şi încă doi iepuri, câţi iepuri vei avea?

Maria: Şapte! Învăţătoarea: Nu, ascultă din nou, cu atenţie.

Dacă îţi dau doi iepuri şi încă doi iepuri şi încă

doi iepuri, câţi iepuri vei avea?

Maria: Şapte! Învăţătoarea: Hai să încercăm altfel. Dacă îţi dau

două mere şi încă două mere şi încă două mere,

câte mere vei avea? Maria: Şase. Învăţătoarea: Bun. Acum, dacă îţi dau doi iepuri

şi încă doi iepuri şi încă doi iepuri, câţi iepuri

vei avea?Maria: Şapte! Învăţătoarea: Dar de unde, mă rog, îţi iese că

trei perechi a câte doi iepuri, fac şapte?

Maria: Păi eu deja am un iepure acasă!

LEANDRU DASCĂL

Maria: Păi eu deja am un iepure acasă!

Copiii stăteau la rând într-o cantină de

la o şcoală generală catolică, pentru a lua

prânzul. La capătul mesei era o grămadă

mare de mere. Călugăriţa a scris un bilet

pe care l-a pus pe tava cu mere: „Ia UNUL

singur, Dumnezeu Se uită.”

Ceva mai departe, la celălalt capăt al mesei

era o grămadă mare de prăjituri cu ciocolată.

Unul din copii scrisese un bilet: „Ia câte vrei.

Dumnezeu e cu ochii pe mere.”

Învăţătoarea vine la clasă cu o problemă bună. „Să presupunem”, le spune ea elevilor de clasa a doua, „că dintr-o duzină de oi, şase sar peste un gard. Câte oi rămân dincoace de gard?”„Niciuna”, răspunse micuţul Andrei. „Niciuna? Andrei, nu cunoşti matematică.”

„D-na învăţătoare, dumneavoastră nu cunoaşteţi oile. Când trece una, trec toate după ea!”

Revista Generaţii mai aproape de tine

>> este o revistă creată de învăţători pentru învăţători>> oferă studii şi articole tematice, idei, resurse şi lecţii demonstrative>> facilitează comunicarea dintre învăţători>> încurajează şi motivează creştinii implicaţi în educarea spirituală a copiilor

Revista Generaţii doreşte să deschidă tuturor, porţile comunicării. Paginile revistei sunt un loc în care ideile tale pot deveni utile celorlalţi. Trimite la redacţia contribuţia ta care poate consta în:

>> articole tematice>> experienţe semnifi cative din slujirea ta>> idei creative pentru lecţii biblice>> întîmplări hazlii sau cuvinte „trăznite” ale copiilor>> scurte prezentări ale unor cărţi de specialitate>> întrebări legate de educaţia spirituală a copiilor>> sugestii de subiecte care ţi se par interesante

Tematica numărului următor este: Copiii şi dărniciaTermenul limită de trimitere al materialelor este 15 octombrie 2008.

Pentru abonamente, comenzi sau informaţii, ne puteţi contacta la adresa:Fundaţia Echipare pentru Generaţia de Mâine, Str. Frunzişului nr. 15, 400664, Cluj-Napoca

C.P. 1012, O.P. 1, Cluj-Napoca, sau la Tel./Fax: 0264/45.23.15www.fundatiaegm.org

în numărul viitor:Copiii şi dărnicia

Un program complet, energizant destinat Şcolii duminicale pentru copii. Programul este conceput pentru trei categorii de vârstă 4-6 ani, 7-9 ani şi 10-12 ani şi apare de trei ori pe an. Fiecare set trimestrial cuprinde 13 lecţii biblice menite să-i ajute pe copii să facă primii paşi În descoperirea Adevărului

Un program complet, energizant destinat Şcolii duminicale pentru copii. Programul este conceput pentru trei categorii de vârstă 4-6 ani, 7-9 ani şi

www.fundatiaegm.org

Date post:	11-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	adelabutnar
View:	243 times
Download:	0 times

generatii 17

Documents