GAZETĂ TRARedactiunea si Administratiunea:

Brasiovu, p iati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: J o l’a si D um inec’a.

3Preti-u.l-u. a."b o n a m e n t u l u l :pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 ii., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri estorne 12 fl. pe unu anu séu

28 franci.

^ . r L - U L l - o . s u n .

S e p x e n . - a n a . e i a : la poştele c. si r. si po la dd. corespondenţi.

-A .3 3 .-u .a a .c i-u .r lle : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru flacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se

retramitu.

Nr. 23. Joi, I Aprilu 20 Martiu 1880.

Ca 1 Aprile s t v. 1880 se incepe unu nou abonamentu la

,GAZET'Â T R A N SIL V AN IE I ."Rogamu pe Ou. Domni prenumeranti ai f6iei

atee, alu caroru abonamentu a espiratu cu 31 Martiu st. v. 1880, se binevoidsca a si’lu re- iiioi de cu vreme, pentru câ diuariulu se li se p6ta tramite regulatu. De la 1 Aprile st. v. iucolo diuariulu se va tramite numai aceloru domni, cari au biuevoitu a-si reinuoi abonamen- ;ulu.

Domnii noui abonanti sunt cu deosebire rogati a ne tramite adressele d-loru esactu, aratandu si post’a cea mai aprope de loculu, unde locuiescu,

Pretiulu abonamentului la „Gazet’a Tran­silvaniei“ este :

pentru Brasiovu : pe trei luni 2 fl„ pe siese luni 41, pe anu 8 fl.; — dusu ia casa : pe trei luni 2 fl.50 cr., pe siese luni 5 fl. ; pe anu 10 fl.

pentru Austro-Ungari’a cu post’a : pe trei luni2 fl 50 cr., pe siese luni 5 fl., pe anu 10 fl.,

pentru Romaili’a si alte tieri esterne: pe trei luni 7 franci, pe siese luni 14 franci, pe anu 28 franci.

Banii de prenumeratiune sunt a se tramite (mai usioru prin a s s i g n atiun i p o s ta le) la R e- dactiun ea „ G A Z E T E I T R A N S IL V A N IE I “ in Brasiovu.

Se ne constatâmu dreptulu electoralu !B r a s i o v u 15 Martiu v. 1880.

intra in discussiunea vitalei ces- " numerulu penultîmu alu főiéi nóstre

>e®nplinimu o datoria ce ne-o dictóza

[atu la mai multe ocasiuni câtu de pentru noi Romanii din Transilvani’a

»6u, electorala. Déca voiesci se judeci gradulu libertate de care se bucura unu poporu intr’unu

Mu constitutiunalu intrába ’lu ce dreptu electo­rala are, căci pe acestu dreptu se baséza tóté cele- Lilte drepturi. Acést’a acsioma de stătu moderna aplicandu-o la poporulu transilvanii trebue se ajun- gemu la resultatulu, că Romanii transilvani, doue dia trei parti ale poporatiunei tierei, sunt câ si eschisi dela dreptulu electoralu, prin urmare liber­tatea de care se bucura sub pariutesculu guvernu ungurescu este = zero.

E unu faptu incontestabilu, câ in tóta monar- chi’a austro-ungara numai Romanii din Transilva­ni'» se afla intr’o stare esceptionala cu privire la dreptulu electoralu. In Transilvania se alege si

totu dupa sistemulu din veaculu trecutu, Romanii erau eschisi dela tóté drepturile,

pe cari le secuestrasera Ungurii, Secuii si Saşii privilegiaţi de unde vine, câ, pre caudu cei din urma, minoritatea, esercéza si astadi acestu dreptu in mesura destulu de estinsa, Romanii sunt des­poiaţi de elu mai cu desevörsire.

Pentru câ cineva se fia alegötoriu in Transil­vani’a se cere cá se platésca o contributiune mai indoitu de mare câ in Ungari’a. Censulu in Tran­silvani’a e de 8 fl 40 cr. contributiune directa, pe caudu in Ungari’a e numai de 5fl. Acóst’a ajunge spre a ilustră deosebit’a atentiune cu care este trac- tatu poporulu transilvanu.

De astadata scopulu nostru nu e de a face o critica a legei electorale, care la cei mai mulţi le este fórte bine cunoscuta, ci voimu numai a con- :ă câ dupa convicţiunea generala pe bas’a acestei igi Romanii transilvani nu au nici o libertate de

Trebue se luptamu in unire si cu energia spre a iesi din ea.

De aceea dóca si suntemu mai pretutindeni in minoritate, dóca si scimu, câ eserciarea dreptului nostru electoralu este sub impregiurarile actuale ilusoria, avemu totuşi datori’a câ, cei ce posedemu acestu dreptu si dupa legea asupritóre de astadi, se ne interesamu de elu si se ni’lu constatamu, câci numai asia potemu continuă cu succesu lupt’a legala pentru recastigarea drepturiloru uóstre

Nu mai trebue se-o spunemu câ iuteresulu nos­tru este câ se avemu câtu mai multi alegötori, câci aceştia voru fi iu prim’a linea chiamati a representâ caus’a poporului nostru asupritu. Atâtu particularii câtu si comitetele electorale din tóté partile sunt datóre prin urmare a veghiá câ toti se fia inscrisi in listele electorale.

Dupa lege, cei ce voi eseu se fia inscrisi in lis­tele electorale ale anului curentu 1880 presupu- nendu, câ intrunescu tóté conditiunile, trebue, câ pöna la 15 Aprile stilu nou 1880 se fi solvitu contributiunua pe anulu trecutu 1879 pöna la unu cruceriu. Dóca au implinitu couditiunea acóst’a au dreptu a pretinde, câ se nu fia lasati afara din liste. Pe bas’a listeloru electorale din anulu cu­rentu se voru face alegerile dietale la 1881.

Dreptulu de alegere dietalu dâ dreptu si la alegerile din municipie, la universitatea sasósca s. a. De aceea repetîmu : Se ne constatamu fara ama- nare dreptulu de alegere !

[

Maghiarii si-au ajuusu scopulu pentru care au adusu acea lege. Situatiunea fortiata ce ne-au creat’o inse nicidecum se nu ne descurageze.

Cronic’a evenimenteloru politice.Un’a din multele probleme grave cu cari are

se se ocupe guvernulu ungurescu si cari ’i rapescu atâtu de multu timpulu, incâtu nu se mai póte gândi la serman’a Transilvania si la poporatiunea ei romana, este cestiunea p a c t u l u i f i n a n- c i a r i u u n g a r o - c r o a t i c u . Deputatiu- nile reguicolare, cari se ocupa de unu timpu fórte indelungatu cu resolvarea acestei cestiuni, o pa- tiescu câ si comissiunile greco-turcesci, cari si-au fostu pusu de scopu regularea fruntarieloru grece, adeca nu potu ajunge la nici unu resultatu. Croaţii voru se profite de situatiune si se dobéndósca con- cessiuni câtu mai mari. Si au si dreptu Croaţii se pretindă dela dlu Tisza câtu de multu, câci dóra ei au fostu, cari cu voturile loru l’au scapatu de atatea ori de perire.

Yediendu, câtu de greu merge cu nou’a impa- care ungaro-croata, guvernulu ungurescu a fostu resturnatu pe banulu Mazuranici si a numitu in loculu lui pe corniţele P e i a c e v i c i , care se se fi oferitu a inediuloci încheierea pactului spre multiamirea d-lui Tisza. Omulu dîce inse multe si puçine le póte implini. Asia i s’a intemplatu si noului banu. Croaţii ceru concessiuni însemnate in cestiunea fonduri loru scolastice si a venituriloru granitiaresci. Corniţele Peiacevici a dusu sciri fórte neplăcute dlui Tisza la Budapest’a, Croaţii ilu a- menintia cu aceea, câ voru votâ pe viitoriu cu o- positiuuea. Ce folosescu tóté angagiamentele, ce le-a tuatu noulu siefu alu guvernului croatu, déca Croaţii sunt asia de iucapatînati. Partid’a lui se vede, câ nu e prea mare. In septeman’a acóst a se astópta reintórcerea banului Peiacevici la Agram si atuuci se voru tiené acolo conferintie cu capii dife- riteloru partide spre a stabili definitivu propositiu- nile croate. Dóca aceste propositiuni voru placé d-lui Tisza, atuuci va remanó corniţele Peiacevici la postul u seu, dóca nu, va trebui se repasiésca. Croaţii inse potu dejucá tóté planurile guvernului ungurescu prin aceea, câ voru remanó constanti in pretensiunile loru. Chiaru si atunci,caudu deputatiunile reguicolare s ’ar’ intielege intre sine, mai remane inca diet’a croata, care trebue se ’si dê consemtie- mentulu !

Diuarulu „ L ’I n d e p e n d a n c e B e 1 g e“ , vorbindu despre iistins’a primire ce a avut’o la Berlinu ministrulu B r a t i a n u si despre sco­pulu caletoriei lui dîce intre altele: „Cu tóté a- cestea, ni se asigura din Berlinu, câ nu e vorba despre incheiarea unei aliantie a priori intre Roma- ni’a cu G-ermani’a séu cu Austri’a. Inse Romani’a este impinsa, prin situatiunea s’a geografica si prin gruparea puteriloru in Europ’a, se cultive de preferintia relatiuni bune cu cele dóue tieri, ceea ce va si face. Dór’ de aci pöna la o aliantia for­mala este o distaritia óre care, pe care numai fan- tasi’a nuvelistiloru este in stare de a o trece cu usiurintia.“

„Câtu despre afacerea A r a b - T a b i e i , se pare a fi esactu, câ a fostu vorb’a de câtuva timpu in intrevorbiri confidenţiale, despre unu traseu de frontiera diferita de celu aiu comissiunei de delimi- tatiune si care ar’ avó de efectu de a neutralisâ fortaróti'a Arab-Tabiei, data României. Dór’ a- sertiunea unoru diare vienese, dupa care acóst’a propunere ar’ fi deja decisa in favórea Rusiei si contra României, este celu puQinu prematura. Este adeveratu numai, câ la Bucuresci lumea este preo­cupata in acóst’a privintia si din acestu motivu guvernulu romanu a invocatu înaintea puteriloru, in virtutea caruia comissiunea de delimitare a fostu numita si a trasu frontiera, conformii dorintieloru si iuteresseloru României.“

Foile oficiale d i n P e t e r s b u r g si B e r-1 i n emulóza un’a cu alt’a in publicarea de do­vedi de amiciţia, ce si le dau de unu timpu incóce cu ostentatiune potentatii mariloru poteri nordice, unchiulu si nepotulu. Unchiulu,, imperatulu W il­helm, a felicitatu mai antaiu pe nepotulu, impera- tuiu Alesandru, cu ocasiunea iubileului seu, scri- sórea acóst’a s’a publicatu in Mouit. din Petersburg si ne este cunoscuta. Mai tardiu ia scrisu o epis­tola privata, care nu s’a publicatu. Acumu publica Monitoriulu din Berlin, „Reichsanzeiger“ t e l e ­g r a m e l e ce s’au schimbatu cu ocasiunea dîlei nascerei imperatului Wilhelm intre acest’a si impe­ratulu Alesandru.

In dimineati’a dilei de 22 Martiu a gratulatu nepotulu dela P e t e r s b u r g unchiului la diu’a nascerei a 83-a dícöndu intre a lte le : „Contezu mai multu, câ ori caudu, pe amiciti’a Vóstra ve­chia si constanta, precuinu poteti Voi se contati pe a mea pentru sustienerea si consolida­rea buneloru raporturi intre cele doue naţiuni ale nóstre, cari sunt de acordu cu interessele loru co­mune“. La telegrâm’a acóst’a a respunsu Unchiulu dela B e r l i n u : „Semtiemintele si dorintiele, ce mi le esprimati in numele Vostru si alu imperatesei, mi sunt o nóua dovada a vechiei Vós- tre amiciţie, care e atâtu de uecessaria pentru feri­cirea celoru dóue naţiuni ale nóstre câtu si pentru mantienerea pacei europene“ s. a.

La acést a telegrama imper. W i l h e l m a mai adausu un’a, prin care multiamesce Tiarului cu cuvinte si mai calduróse pentru t o a s t u 1 u oficialu, ce l’a tienutu cu ocasiunea serbarei dîlei nascerei sale. Manifestările aceste reciproce dove- dőscu, câ cei doi monarchi isi dau tóta silinti’a de a restabili earasi pe deplinu relatiuniie vechi aini- cabile intre statele loru, cari au fostu sdruncinate incatuva prin demersurile ultime ale lui Bismarck. Dóca Bismarck se póte intielege cu Pap’a dela Rom’a, de ce se nu se póta impacá inca si cu ómenii Papei dela Petersburg, câci in cele din urma nici elu nu e alt’a de câtu primulu ministru alu Papei dela Berlinu. Astfeliu istori’a timpiloru viitori ar’ avó se înregistreze alianti’a celoru trei Papi, a celui romano-catolicu, ortodocsu-orientalu si protestanticu cu scopu de a suprimá socialismulu si uihilismulu, numai de nu ar’ suferi prin reac- tiuuea acést’a prea multu adeverat’a causa a li- bertatii.

>

„Deutsche Ztg.“ comunica, câ imperatulu A u s ­t r i e i s’ar’ fi hotaritu a caletori la t6mna in Ga- liti’a si a asistâ in Lemberg îa deschiderea nouei clădiri a dietei galitiane. Imperatulu a impartasitu intentiunea s’a mai multora magnaţi poloni. In urm’a acöst’a cercurile aristocratice din Lemberg se gandescu seriosu a face preparative pentru o primire strălucită a domnitoriului.

Banc’a naţionala a României.Positiunea politica a României fiindu acuma

bine definita, chiamarea ómeniloru sei de stătu este de aci inainte se ingrigósca a-i creâ o positiune sigura si pe terenulu economicu si industrialu. Des- voltarea agriculturii, a comerciului si a industriei interne, trebuie se formeze de aci inainte unu puntu do capetenia in program’a ori-carui partidu politicii seriosu, deórace numai in cbipulu acest’a póte ajunge intregu poporulu romanu la o buna stare, conditiune neaperata pentru câ statulu se mérga bine si se prospereze. Suntemu fórte feri­ciţi, câ potemu înregistra unu inceputu facutu in asta dirictiune. Oamer’a deputatiloru a votatu in fine legea pentru intemeiarea unei banei naţionale, fundamentulu creditului publicu, eredi tu necessariu pentru înlesnirea si multiplicarea transactiuniloru comerciali si industriali. Dispositiunile principali ale acestei legi sunt:

Banc’a se fundéza cu unu capitatu de 30 de milióne de franci emissibilu de 60,000 de acţiuni la purtatoriu in valóre nominala de 500 franci. Din acestu capitalu statulu acopere a treia parte, celelalte 20 de milióne se acoperu prin subscrip- tiuni publice. Patru acţiuni dau dreptulu la unu votu in adunarile generale ale băncii, mai multu de 10 voturi nu póte se capete niminea, ori care ar’ fi numerulu actiuniloru ce possede. Banc’a are dreptulu esclusivu (art* 1) de a emite bilete de banca la purtatoriu j sum’a bileteloru in circuiatiune va fi represeutata prin valori lesne de realisatu. Banc’a va trebui sa aiba unu numeraru metalicu de o treime din sum’a bileteloru emise (art. 12). Biletele voru fi plătite la presentare in auru séu in argintu. Gruvernulu este datoriu a-le primi la tóté cassele statului, precum si la cassele altoru stabilimente dependente de guvernu (art. 14). Bancei nu-i este permisu sa aiba proprietati imo­bile, de câtu pe acelea de cari are trebuinti’a peu- iru serviciile sale (art. 10). Operaţiunile bancei sunt prescrise prin art. 9. Ele constau in a dis- comptâ sóu cumpera politie, bilete la ordine seu alte efecte, avendu de obiectu operaţiuni de comer- ciu si bonuri de tesauru in marginile prescrise de statute ; a face comerciulu metaleloru de auru si de argintu : a-se insarcinâ cu incassarea efecteloru, ce-i voru fi incredintiate de particulari sóu de di­ferite stabilimente; a face avansuri de fonduri pe bucati sóu pe monete de auru ori do argintu ; a primi sum'a in contu-curentu si in depositu, titluri, metale pretióse si monete de auru si de argintu si in fine a face avansuri in contu-curentu sóu a face avansuri pe termine scurte pe deposite de efecte publice naţionale, scrisuri fonciare sóu alte valori garantate de stătu in marginile si conditiu- nile ce îe va fixa dupa impregiurări administra- tiunea in unire cu consiliulu censoriloru sub apro- batiunea ministrului de fináncé.

Banc’a se va administrâ de unu guvernatoru si de 6 directori cari formóza consiliulu de ad- administratiune alu bancei (art. 17). Ea va fi priveghiata de 7 censori (art. 18). Consiliulu de administratiune cu cei 7 censori formóza consiliulu generalu alu bancei (art. 10). Banc a va mai avó unu comitetu de scomptu numitu de consiliulu ge­neralu (art. 20). Q-uvernatorulu bancei va fi romanu ; elu va fi numitu de guvernu pe terminu de 5 a n i; elu nu póte face parte din nici unulu din corpu­rile legiuitórie si nici nu se póte ocupá cu vre-o ramura de comerciu. G-uvernatorulu inainte de a intrâ in funcţiune trebuie se probeze, câ posede 40 de acţiuni, (art. 21). Directorii si censorii inca trebuie se fia romani. Patru directori si 4 cen- sori sunt numiţi de acţionari; óra, 2 directori si 3 censori sunt numiţi de guvernu (arfc. 22 .) Di­rectorii voru trebui se justifice posessiunea de 20 de acţiuni, ór’ censorii de 10, (art. 23). Statutele băncii le va face guveruuiu dupa principiile legei de fagia si ele voru fi supuse sanctiunei domnesci (art. 29.) Aceste statute potu fi modificate numai dupa propunerea adunarei generale si incuviintiarea guvernului. . .

Aceste sunt dispositiunile de capetenia a-le legei, prin care se da nascerea celui mai impor*

tantu institutu de eredi tu romanu. Pentru câ a- cestu stabilimentu se póta prosperá, trebue, câ ca- pitalulu moralu alu celoru ce voru fi chiamati alu administrâ se fia onestitatea personificata. Ne place a crede, câ nu-i va fi greu guvernului romanu de a afla pe ómenii, ce-i sunt de lipsa pentru duce­rea la bunu scopu a grelei intrepriuderi. Gruvernulu actualu alu României odata pe acestu drumu nu trebue se se oprósca, decâtu, candu va fi facutu totu, ce astópta cu dreptu cuventu dela densulu a- sigurarea interesseloru bine intielese ale tuturoru romaniloru. Credemu, câ in curându va unná le­gea pentru intemeiarea băncii de creditu agricolu; legea pentru esploatatiunea paduriloru, a mineloru s. a. încredere mai multa in fortiele proprii si tóté voru fi cu putintia! —

Franci’a si Jesuitii.In ciudate timpuri mai traimu. Nu trece mâi

nici o di, câ se nu se intemple câte ceva, ce se vina a isbi in fagi’a logicei, ce pretindemu, câ e- siste in înlantiuirea eveuimenteloru. Ce spectaculu mai surpriudietoriu, decâtu acela, ce m-lu presenta luminatulu occidentu alu betranei Europe ! Pre candu iu doct’a Germania se intempla unu feliu de „peccavi“ inaintea Vaticanului: pe atunci in Fran- gi’a incepe intre Iesuiti si guvernulu repubiicanu,o lupta corpu la corpu, alu careia finitu nu-lu potemu prevede! Asta lupta întreprinsa in alte conditiuni in Franci’a, decâtu in Germani’a, e de-o insemnatate generala. Este vorba de faimosulu § 7 din legea asupra invetiamentului supenoru, a d-lui Jules Ferry, care a fostu respinsu in senatu cu ajutoriulu câtorva republicani mai hybridi din centrulu stangu dusi - - cumu se dice, pe ghiatia de intrigile monarchistiloru. Acestu § interdicea congregatiuniioru monastice neautorisate dreptulu de a invetiâ, si prin urmare dreptuiu de a tien6 institute de invetiamentu; elu tientea a lovi pe je- suiti, punendu-i in impossibilitateâ de a mai av6 institute, unde se invetia, la adapostu de ori ce controla o mare parte a tinerimii dupa nisce prin­cipii, cu totulu opuse principiiloru, pe cari este basata societatea moderna — eflucsu alu nemuri- t6reloru principii proclamate in omenime de marea revolutiune dela 1789. Unu guvernu presidatu de unu omu atâtu de energicu si in chiaru cu sco­purile, ce voiesce se atinga, precumu este d. de Freycirieţ nu putea se lase neparata lovitur’a, ce se pregateau a-i dâ neimpacatii sei duşmani. Inca ’nainte de-a se procede la votu* ministrulu-presie-

; dinte declara, câ, d6ca senatulu va respinge § 7,! care este minimulu concessiuniloru possibile, atunci guvernulu va fi siliţii se aplice legile esistente in privinti’a tuturoru congregatiuniioru neautorisate — legi, ce remasesera ne-apiicate păna aci numai dino prea mare condescentia a guverneloru trecute, fagi a de aceste eongregatiuni. Firm’a declaratiune a ministrului deschise ochii monarchistiloru fa- cându-i se viida, câ victori’a loru, va fi o victoria â la Pyrrhus! Reint6rcerea loru erâ prea tardia In Frangi’a nu dornnesce practic’a câ, d^ca cineva a disu de mai multe ori „nu“, apoi se se int6rca deodata si se dîca »da*. Omenii remanu conse- cuenti in bine, câ in reu, dupa ce s’au angagiatu odata! . .

Legea votata in fine in totalu de câtra senatu fu reinturnata earasi camerii, câ se apr6be modifi­carea introdusa in ea s6n se-o respingă. Opera­ţiunea ac^st’a dâdii nascere in camer’a deputatiloru— unde preponderâza elementulu mai june — la scene furtun6se, cumu se potu vedâ in o camera francesa! Guvernulu, invitandu pe camera se pri- m&sca legea astfeiiu modificata, isi reinnoi declara- tiunile făcute in senatu, câ va aplica legile esis­tente in t6ta rig6rea loru, in ceea ce se atinge de congregatiunile neautorisate. Pentru a-o putâ a- c^st’a cu mai mare successu, declarâ mai departe, câ are trebuintia de încrederea deplina a camerei, care este fidela espressiune a sufragiului universalu. Camer’a, priimindu legea, vota trecere la ordinea diiei, in care isi esprima nemarginit’a s’a încre­dere, câ actualulu guvernu va aplicâ in privinti’a congregatiuniioru neautorisate legile in t6ta rig6rea loru. F6rte multiamitu de acestu votu guvernulu numai decâtu se puse la lucru, Pregăti decretele, prin cari sunt scosi din ti^ra toti jesuitii de na­ţionalitate străină; congregatiunea celoru francesi este disolvata, de asemenea noviciatele loru. In ceea ce se atinge de institutele loru de invetia­mentu, ele voru fi inchise numai cu finea lui Au- gustu, pentru câ tinerimea, ce frecuent^za aceste institute, se’si p6ta fini studiile începute? Lupt’a intre societatea civila moderna si intre tenebr6s’a

societate a lui Ignatius Loyola a inceputu din nou! Acesta lupta este, dupa noi, primulu pasu, câtra separatiunea bisericei si a statului. Lumea adas- teza cu o febrila impacientia se v6da, d6ca va reuşi inginerulu de Freycinet acolo, unde erâ pe aci se intimpine unu straluritu fiasco gigantulu d. de Bismarck. Bun’a reesita va dovedi inca odata, câ o mare conchista a spiritului si îdeeloru libe­rale s’a intemplatu in Frangi’a !

S a g e t i 26 Martiu 1890*)

Onorabila Redactiune! Din incidentulu adresei de recunoscintia a Selagieniloru câtra dlu deputatu L. Mocsâry, pentru câ din convincere adeveratu patriotica a partinitu anulu trecutu nationalitatile in caus’a limbei, diaristic’a maghiara isi face adno- tatiunile sale ironice, câ si cum numai cei 14 mii selagiani aru semti asia. Credu óre compatrioţii noştri unguri, câ prin legea de limba semtiemen- tulu nationalu alu romaniloru ar’ fi amortîtu, fia si numai in óre care parte a romanitatiei? Fórte se insióla.

Romanii maramuresiani e’au tienutu totudóauna romani verdi si falosi de numele romanu, dór’ a- nulu trecutu, o parte din ei, incantati fiindu de vo«i sirenice, si din prea mare credulitate au aluuecatu in vertegiulu seductiuniloru, aci inse s’au destep- tatu si acuma cugeta si dorescu seriosu de a se spala de acea tina urita.

Adi maioritatea celoru 80,000 romani Mara­muresiani, cari atunci au stătu neclintiti, aplaudéza cu bucuria pe fraţii selagiani, éra cei reduşi ’i sa­luta caldurosu cu lacrimi de câintia in ochi.

Noi maramuresianii cu totii suntemu convinşi câ, dóca toti cei dela cârma ar’ fi de o consciintia prea salutari a cu Dlu L. Mocsâry, ar’ fi mai bine de patri’a nóstra, nu s’aru ivi atâtea încordări, ci ar’ urma armoni’a dorita.

Fia sigure si diuarele maghiare, câ Selagianii potu a se măguli in totudóuna, dícéndu cu firmitate: Longus post me sequitur ordo. — Eaca si mara­muresianii sunt de unu cugetu si de o anima cu fraţii loru Selagiani si eschiama toti intr’unu su- fletu. Se traiósca fraţii Selagiani. Se traiósca Dlu } L. Mocsâry ! I

Maramuresianii.

GUierl’a 29 Februariu 1880.*)

(Replica la respunsulu publicatu in Nrii 5, 6, 7 si 8 ai „Gaz. Tr.“ din 1880.)

„Fructus autem spiritus est caritas, g j ^ i u , pai, (Gal. 5. 22.) — Ia intoressulu sacru alu indi­viduale jace, a nu afirma nimicu, ce nu ai po^JKdata si demonstra; precumu a nu desaprobâ nimicu‘ nici a con- demna, pena ce nn vei fi in stare de a pote demonstra cou- trariulu. (Jetindu eu corespondiuti’a anonimului selagianu, ia care am reflectatu, piecumu si respunsulu datu la refled- unile mele, m'-arnu convinsu prea deplinu, câ acelu d-nu anonimu nu multu dâ pe reputatiunea s’a individuale, aiir- maudu lucruri, despre cari nu are cunoscintia.

Despre corespoudinti’a respectiva si respunsulu datu mie, potu dice in genere, câ ambele facu o pareebe iu feliulu seu „Les deux font une paire“. Nu voiescu a me dimite la scommate triviale, nu voiescu a refiectâ nonele e- rori comisse in respunsulu mie datu, nu voiescu a demonstra contradicerile, antilogiile, din corespondiuti’a prima si r«s- punsulu recentu, n u ; ci me voiu restringe singuru numai la cele afirmate despre persón’a mea.

Te intrebi cu mirare, „câ óre, unde incapu tóté sei- tiemintele corespundiatóre acestoru espressiuni, in anima d-lui Pasc’a cea plina din fraged’a etate cu nemărginită pietate,“ — Dlu meu, vediendu ori-si-cine in lume, câ unu anonimu órecare ataca adeverulu, mistifica lucrurile, ataca societatea, in care si dinsulu este unu membru; ba au nu­mai, câ o ataca, dér’ o si blaméza, urbi et orbi striga, ca tóta sarea a putreditu, si câ in dieces’a Gherlei numai est« cu ce se sara; vediendu dicu aceste tóté si alte învinuiri, a tacó nu ar’ insemná pietate, ci tepiditate! Altcumu mii ’mi place a numi pe fiacine cu numele propriu, si nu prea curtenescu, candu este vorb’a despre adeveru; din acest’a nota caracteristica a mea, te rogu se nu conchidi nici de cum la ostilitate, ci din contra, la cea mai sint'era buna- vointia; deorace : „Nulla pestis officacior ad nocendum, quam familiaris inimicus.“ (Boetius).

La cele citate din „Sionulu romanescu“ Nr. 10 din 1867 ’ti dîcu, câ ex ingenio tuo me judicas“ (Ter,). Si multiamita Domnului, câ nu potu dice despre acest’a alo- 1

*) Corespondinti’a acést’a ni s’a traraisu de câtra mai mulţi romani fruntaşi din Maramuresiu. Ked.

*) Intardiata din caus’a lipsei de spaţiu. Bed.

si citatiune, câ „Tangit et angit“ (’mi pare reu); de- tee mi-ai datu osasiunea de a te convinge, câ nu m’-am itiitu tare de adeveru scriindu pasagiulu citatu (de „Sio- ű*) in „Amiculu poporului.“ Si te rogu, câ bine se ob­ezi, câ eu in anulu 1867 eram numai unu studmte, ér’ ieologu absolutu, si asia asiu avé dreptu a apelâ la buna-

ja si bunavointi’a d-tale dicéndu : „Des, velim, infantiae veaiam.“ (Solin.) Si deca regeîe-psalmografu se mar- ice despre pecatele tineretieloru dîcendu : „Pecatele

aeretieloru mele nu le pomeni Domne:“ cu câtu mai ver­ii o asiu poté face eu, care sum o nimica pe lenga acela m rege-profetu. Si deórace me cunósceti din fraged’a site, ati fi potuta dupa inviatiunea marelui Apostolu a me jiieca cam asia : „Cum essem parvulus, loquebar ut par­is, sapiebam ut parvulus, cogitabam ut parvulus. Quando alem factus sum vir. evacuavi, quae sunt parvuli.“ (I Cor.no, ii).

Pe lauga tóté inse-ti facu cunoscutu, câ mai tardiu, dupa sam fostu publicatu eu acele la cari faci alusiune in „A- *ia poporului“, unu professore de theologia din Strigoniu, pi-se câ Dr. Zadory, caletorindu in esperintia la liom’a, ;j®atu de celu mai celebru dogmatistu alu tempului

. « a , de fericitulu Peróne, câ 6re in corpurile ceresci sjtii ceva locuitori vietiuitori ? La ce celebrulu professore

câ din analogi’a lucruriloru urméza, câ acele i mari Dumnedieu n’a potutu se le lase gole si fora

éfiiotie; inse, câ ce locuitori suntu acolo, numai dupa a- vomu sci, déca vomu iesi din trupu. — Filosofii an- i&gani, precum si S. S. Părinţi din tempii primi ai

sau disputatu multu despre aceea, câ ore corpu- ceresci au sufletu ori ba ? — Asia aflamu, câ Ahenienii

an judecata de vinovatu pe Auaxagoras, din causa, câa cu- a afirma despre sóre, câ este o pétra, care arde (lapis

î). Discipulii lui Platone au invetiatu, câ corpurile i au sufletu de vietia (sunt animata). Asemenea a in- a si S. Hyeronimu ; ér’ Augustinu a dîsu : „Si sunt

iioata coelestia corpora, pertinent ad societatem angelorum am animae.“ S. Damascenu si S. Basiliu au sustienutu ■trariulu; adeca, câ corpurile ceresci nu-su insufletite.

i Sum’a Theologiae S. Thomae Aquinatis quaest. 60,ii III). Prin urmare vedi, câ, precum fericitulu Laur. fş asia si d-ta iubite anonime ’mi faceţi o invinuire ne- ritata. Séu dóra unui bietu studinte de romanu se uui iertata a afiimâ, respective a opinâ asia, precum au o-

iatii filosofii ancici si S. S. Părinţi ai Bisericei? Deci, d-lu sém’a bine, câ „Approbatio cognitioni non debet

iurrere“ (Cicero). In urma fiami iertatu a me adresa ate câtra d-vóstra si a ve d ice: „Habete sal in vo- > pacem habet inter vos“ (Marc. 9, 49). Si apoi aminte dle anonime, câ „Non omnis, qui parcit,

mtmest, nec omnis qui verberat inimicus. Melius est ui severitate diligere, quam cum lenitate decipere.“ (S.

)G e o r g i u P a s c a

H ţ t m professoru.

elu. IConfbrinti’a prealabila a iuris consultiloru ro­ii din Transilvani’a in siediuti’a tienuta in Clu-

i la 28 1. c., luandu la desbatere seriösa diu töte e de vedere proiectulu de lege in ceşti unea

jparia din Trausilvani’a, a esmisu o comissiune spre ştirea unui memorandu, care se va luâ din nou desbatere in un’a a dou’a conferintia a iuris isultiloru romani din Transilvani’a si părţile ad- ice. S’a decisu mai departe, câ acösi’a confe- tia se se tiena in 11 Aprile st. n. la Sibiiu la tire d. a.Subscrisii, insarcinati de conferinti’a tienuta in

sta obiectu, facu prin acöst’a apellu câtra toti . iaris-consulti romani, rogaudui, câ cu privire

!s momentuositatea obiectului se biuevoiâsca a wtirîpâ cu totii ia susu atins’a conferintia.

n siedinti’a conferintiei prealabile, tienuta in la 28 1. c.

Dr. Batiu. Dr. Aurelia Isacu, not.

Desiu in 25 Martiu 1880.

In caus’a s c <5 1 e i d i n L a p u s i u l u u n g n - icu a binevoitu d. Titu Budu in „Gazeta“ Nr. 19 a lica ofertele maranimose esoperate prin domni’a s’a in

■na de 141 fr. v. a., a caroru perceptiune o recunoscu, inse d. Budu — ’mi face o imputare cu intentiune nu, câ pena acuma n’amu publicatu list’a biuevoitori-

ra oferenti, am de a observa, câ d. Budu mi-a tramisu a însemnata in tempulu numitu, si eu am transpusu-o

eeptorelui iuterimalu dlui Samuele Kissj — in 30 Iuniu iîă amu tienutu adunarea comitetului scolei in pressntia iiichaeld Serbanu canonicu, câ delegatulu Veueratului

, sub Nr. II alu protocolului s’a indusu sum’a 141 fl. v. a., sub Nr. VI s’a relatiunatu des­

pre manipularea acelei sume, depunendu perceptorele sum’a restanta de 119 fl. pe mésa, éra sub Nr. VII s'a decisu, a se esprime protocolarmente multiamita oferitoriloru, si s’a impusu notariului Senatului se esprima multiamita publica si pe calea diuaristicei“, eu insu-mi amu intrebatu ocasio- nalmente pe notariulu respectivu, déca a publicatu ofertele dela Gherl’a? la care ’mi respuuse, câ mai aştepta, câ se publice deodata si sumele incurse din ulteriórele oferte, ceea ce eu inca am probatu.

Protocolulu Senatului scolariu susternendu-se Veneratu­lui Consistoriu gherlanu, acel’a s’a aprobatu sub Nr. 5918 ex 1879. La siedinti’a consistoriala, credu, câ toti oferentii au participatu câ assessori consistoriali, si d. Budu a fostu chiaru referente, asiadér’ domnii oferenti gherlani, avendu cunoscintia esacta despre administratiunea bauiloru din parte mi, nu credu se fia fostu d. Budu interpelatu in privinti’a acést’a — de nu cumva la interpelatu Ulustritatea S’a Pa- velu. Acest’a inca nu-o credu, câci nu e barbatulu acela, care, câ se scie stang’a, ce a facutu drept’a, ar’ fi urgitatu publicarea oferteloru sale urbî ét orbi inainte de timpu, a- vendn si asiâ a se susterne resultatulu finale Veneratului Consistoriu si a se face computulu si pe cale diuaristica. Altcumu la istori’a scólei aceleia, care merita atentiunea in- tregei naţiuni, si la luptele decurse de doi ani vomu reveni mai tardiu, iucâtu din punctulu oportunitatiei va suferi in- teressulu acelei scoli, amenintiate acuma si din alte parti, precumu erau parochii si dăscăli amenintiati pe timpulu domuirei sub priucipii reformaţi, — déra voiesce si va fi— nu desperamu! La acést’a ne indreptatiesce si intentiu- uea si resolutiunea Illustritatiei Sale Episcopului Szabó, des­coperita in siedinti’a consistoriala din 27 Ianuariu tienuta iu caus’a acelei scoli si parochie, la care avui norocire a luâ si eu — c á m i r é n u — parte, si drecumu aréta decissiunea consistoriala de sub Nr. 404 ex 1880.

G. M â n u , pres. comitet, scolariu.

C o r e s p o n d i n t i ’a I R e d - a c t i - u in e i .D-lui G. Suciu in Ghirisiu. — D -t’a te ai su-

peratu fórte pe v.-protopopulu Iudolului d. Ales. Vlass’a din causa, câ intr’o corespondentia, publi­cata in Nr. 15 alu „Graz. T r.“ a constatatu, câ preoţii din archidieces’a gr.-cat., cumu se vede, nu emulóze in colectarea ofrandeloru cantative“ si isi esprima dorinti’a. câ cei negligenti si nepăsători“ se fia admoneati de câtra ven. ordinariatu, „câ se se deştepte din somnulu trandavenieL“ In cores­pondenţii dela 8 Martiu 1880, ce ne-o tramiti pretindi, câ prin pasagiulu memoratu d. Vlass’a ar fi „improscatu cu tina in preotimea diecesana, vrendu a dăscăli si pe prea ven Ordinariatu“ si numesci corespondiuti’a lui „pascuilu improscatoriu“ .

D-t’a, onorate domnule, câ preotu ai crediutu de a d-tale datorintia de a luâ in aperare preo­timea archidiecesana contra acestei pretinse „insinua- tiuni“, si acestu indemuu nobilu iti servesce spre onóre, dér ai trecuta cu vederea, câ priu afirma- tiunile d-tale ne ataci séu ne „improsci“ si pe noi, cari amu datu locu acelui „pascuilu improscatoriu“. Déca ne eredi capabili de a publică, ceva, ce „irn- prósca cu tina“ in preotimea unei archidiecese în­tregi; déca eredi câ noi amu suferi vreodata, câ se se faca „abusu cu diuaristic’a“: atunci, on. d-le te insieli cumplitu. Nu avemu necessitate de a-ti aduce dovedi pentru atitudinea nóstra leala câ­tra preotimea romana in genere, câci suntemu con­vinşi, câ in privinti’a acést’a opiniunea publica este deja formata si ea nu póte fi in defavorulu nostru, Te rogamu inse câ de câte ori 'ti se va mai dâ ocasiune de a combate parerea unuia séu altuia es- primata in publicu se fl cu mai mare atentiune, se judeci cu obiectivitate, se cumpanesci bine tóté impregiurarile si se nu te conduci de impressiunea ce ti-o face persón’a care scrie si de simpathi’a séu autipathi’a ce o ai câtra dens’a. Déca ai fi facutu si iu casulu acest’a asiâ, nu ai fi potutu vedé in corespondinti’a d-lui Vlass’a unu „pascuilu im- proscatoriu“, ci ai fi trebuitu se ’ti dîci, câ o Re- dactiune romana nici nu póte se sufere, câ cineva se arunce cu tina in preotimea romana si acést’a te-ar’ fi indemnatu se recetesci acelu pasagiu.

Atunci, onor. d-le ai fi gâsitu, câ tóta greuta­tea pasagiului din cestiune zace pe cuvintele „pre­oţii cei n e g l i g e n t i s i n e p ă s ă t o r i ar’ merită s. c. 1.“ si astfeliu ai fi trebuitu se te convingi,câ d. prot. Vlass’a n’a disu nimicu ofen- satoriu pentru preotimea archidiecesana. Aseme­nea si aserţiunea, câ preoţii in lipsa diuareloru nu sciu ce se petrece, nu se refere la intrég'a preoţime, ci la aceia, cari in adeveru nu cetescu diuare, de cari, cumu recunosci insusi dt’a, se afla prea mulţi.

Se póte prea bine, onor. d-le, se nu ’ti placa manier’a, cumu scrie d. v— protopopu. atunci tre-

buiea se te marginesci a-o combate pe acést’a* D-t’a d ic i: „E adeveratu, câ câte ceva face si d-s’a (d. Vlass’a), cetesce, lucra si scrie, dér’ de- trage multu meritului vanitatea ridicula de a se laudâ . . . e activu dér’ póte suntu alţii si mai activi, cari relativu facu mai multu, dér’ nu alérga indata la „Gazeta“ s. a .“ Noi nu amu vediutu in corespondintiele d-lui Vlass’a o asemenea tendintia de a se laudâ pe sine insusi, ci l ’am vediutu nu­mai laudandu preotimea din tractulu seu, pentru câ satisface datoriei sale5si apelandu si la preotimea cea- lalta, câ se nu remana inderetulu asteptariloru, ce le pune in tr’ins’a naţiunea romana. Noi asia amu intielesu pe d. Vlass’a, câ d-s’a doresce se véda mai multa vieatia intre preoţime, se-o véda emulandu in împlinirea missiunei sale, se véda in fine acést’a activitate salutara a ei oglindata si in press’a naţionala, câ astfeliu se ajunga la cunos- cinti’a intregului popom facöndu-lu se-’si recâş­tige încrederea in fortiele sale. A vorbi si a scrie asia nu e numai unu dreptu, ci si o datoria a flă­cărui preotu romanu.

D-t’a insusi concedi câ „mulţi in multe respecte suntemu mai multu séu mai puginu negligenti“ si câ „pugini preoţi au esitu in publicu cu colecte.“ Déca intre aceşti din urma te numeri si d -t’a, nu poti se te semti ofensatu, cu a tâ ti mai vőrtosu, câci uu e vi’a d-tale, cumu dîci, ci a greleloru impregiurari, in care se afli* parochi’a d-tale Ghiri­siu, care constandu abia din 450 suflete si-a edi- ficatu iu vér’a trecuta scóla cu 1500 fl., sustiene unu invetiatoriu cu 200 fl. salariu si a contribuitu multu si pentru alte imbunatatiri in parochia. 0- nóre acestei parocüie si preotului ei. Déca n’a po­tutu contribui acuma pentru inundaţi, va contribui alta data, candu scól’a isi va aduce ródele ei.

D-t’a, onor. d-le, déca aveai se observi ceva la cele scrise de d. Vlass’a, trebuea se te adresezi dreptu la elu si se-i ceri esplicari, dér’ nu se vii se ’lu combaţi in publicu in modu passiunatu, câci, déca d-t’a nu mai puginu cá d. Vlass’a, esti unu preotu zelosu si activu, atunci chiamarea d-tale este de ai întinde man’a fratiésca si de a vedé in activitatea lui unu spriginu si o incuragiare pentru nisuintiele de cari dici câ esti animatu.

Pentru Romanii inundaţi din Transilvani’a si Ungari’a.

La initiativ’a d-lui D i a m a n d i I. M a ­n ó i é au incursu prin D-lu I o a n u P. B a- l a n u din B u c u r e s c i dela Domnii:

Ionnu P. Balanu . . . . . 100 franci.Stefanu H. Panteli 20 ‘fr., Ioanu Angelovits

15 fr., George Nicolopolu 15 ;r., Dimitrie Vera10 fr., A. Visner 20 fr., I. Poenaru Bordea 20 fr., 1). Semo 20 fr. I. M, Lovi 25 fr., B. Stefa- nescu 5 fr. Suma totala 250 franci.

Arîesiu-Luna, 23 Martiu 1880.

Stimate d-le Redactorul Tîpetulu de dorere alu nefericitiloru inundaţi a strabatutu si la ani- m’a poporului din Ar.-Luna.

Eata puginulu ofertu benevolu, ce ’lu tramite intru alinarea suferintieloru aceloru nefericiţi: Ge­orgiu Bucsia 1 fl. 10 cr., Sim. Nicora doc. 50 cr., Nemesiu Gavrila 1 fl., Boiariu Ioanu 1 fl., Pintea Georgiu 1 fl., Pintea Varvara 70 cr., Giurgiu Gli- goru 50 cr., Radu Georgiu 50 cr., Giurgiu Simi- onu 50 cr., Fetitîe Toma 60 cr., Calusiariu Nic.50 cr., Petricasiu Teodoru 50 cr., Mazere Ioanu sen. 50 cr., Tulái Mich. 20 cr., Had’a Alesiu 50 Suciu Simionu 50 cr., Moldanu Georgiu 40 cr., Fetitie Georgiu 30 cr., Munteanu Toma 30 cr., Giurgiu N'colau 20 cr., Gyicu Ioanu 20 cr., Cu- cerdianu Ioanu 20 cr., Marcu Iosifu 20 cr., Hada Giurca 20 cr., Tulai Elie servit. 20 cr., Boca Va- siliu 20 cr., Popa Ioanu 20 cr., P o fa Stef. 20 cr., Tulai Sandu 20 cr., Mazere Nic. 20 cr., Ia- cobu Stavila caiet. 20 cr., Giurgiu Ioanu prep. 20 cr. Apahidanu Ioanu 20 cr., Giurgiu Tom7a 1. G. 20 cr., Giurgiu Elie 1. G. 20 cr., Gyicu Ioanu 1. St. 20 cr., Hada Erernie 20 cr., Had’a Moise 20 cr., Boariu Georgiu 20 cr., Giurgiu Ga­vrila 20 cr., Radu Constantinii 20 cr., Giurgiu Ioanu a Parasch. 20 c r., Ghicu Nic. 10 cr., Mu- resianu Teodoru 10 cr., Gyicu Petru 10 cr., Stan- ciu Stefanu 50 cr., Stanciu Vasiliu 20 cr., Fetitia leanu a Onei 20 cr,, Petricasiu Ioanu 40 cr., Sier- banu Ioanu 50 cr., Giurgiu Giurca 40 cr., Giur­giu Constantinu 20 cr„ Tulai Mich. 1. Dum. 10 cr. Tulai Ioanu 1. Nutiu 10 cr., Moldanu Gavrilu 10 cr., Nemesiu Ioanu 1. Ggiu 20 cr., Fetitie Ioanu

1. Sim, 30 cr., Fetitie Vasiliu 10 cr., Nemesiu Ioanu 1. Cost. 20 cr., Nemesiu Teodor’a 10 cr., Nemesiu Flore 20 cr., Nemesiu E!ie 20 cr., Ne­mesiu Ioanu 1. Mitru 50 cr., Mazere Ioanu Gro- fulu 20 cr., Pap’a Georgiu 50 cr.; Giurgiu Petru 1. Toma 10 cr., Caiusiariu Vasiliu 10 cr., Barta Stefanu 20 cr., Higyisianu Petru 20 cr., Higyi­sianu Ioanu 20 cr. Sum’a 22 fl. v. a.

G - e o r g i u B u c s i a , parocliu.

Pâna acuma au incursu la Redactiunea „Ga­zetei Transilvaniei“ iu totalu !835 fl. 68 cr., franci SI,182 50 cent. si 100 mărci germane.

(Va urma.)

D i v e r s e .[ L e g e p e n t r u i n f i i n t i a r e a co-

m i t i i l o r u a g r i c o l e i n R o m a n i ’a.] Camer’a deputatiloru a votatu unu proiectu de lege, care dispune urmatórele : Se voru infiintia sub numele de c o m i ţ i i a g r i c o l e , asöciatiuni in scopu de a lucrâ pentru perfecţionarea tuturoru ramuriloru agriculturei romane si ameiioratiunea morala si materiala a claseloru agricole. La ince- putu se va infiintiâ unu comitiu agricolu in fiacare judetiu. Comiţiile agricole odata infiintiate, remanu institutiuni libere. In viitoriu, singura formalitate de indeplinitu pentru infiintiarea unora asemenea asociatiuni este aprobarea statuteloru de către mi- nisteriul agriculturei, comerciului si lucrariloru pu­blice. Modificatiunile, ce s’ar’ introduce in statu­tele aprobate, voru fi supuse la incuviintiarea minis­trului. Budgetulu comitiiloru se compune din coti- satiunile membriloru si din subveutiunile ce li se voru acordă de ministerulu agriculturei, comerciului si lucrariloru publice, precumu si de câtra judetie si comune. Pentru acestu sfêrsitu miuisteriulu agri­culturei, judetiele si comunele voru inscrie in fia­care anu in budgetele respective unu fondu spe- cialu. Comiţiile agricole potu primi .donatiuni iu scopu de a le intrebuintia pentru înflorirea agri­culturei. La fiacare trei ani se va tiené in dife­rite orasie o întrunire generala a delegatiloru tutu­roru comitiiloru agricole din tiera sub numele de A d u n a r e a g e n e r a l a a c o m i t i i ­l o r u a g r i c o l e d i n R o m a n i a . Gu- vernulu va înlesni, in marginile mijlóceloru, de care dispune, calatoria delegatiloru comitiiloru agricole. Fiacare comitiu agricolu va tramite in totu anulu ministerului de agricultura o dare de séma despre tóté lucrările sale. Comiţiile agricole in intielegere cu consiliulu judetianu, voru lucrâ pentru a inlesni aplicarea legei comunale si a altoru legi si regula­mente iu acele parti, care privescu imbunatatirea agriculturei. Acele dintre consiliile agricole, care s ar’ deosebi prin activitate si servitiuri aduse agri­culturei, voru poté fi recunoscute prin decretu dom- uescu câ asiediaminte de utilitate publica.

i s e r i ’a i u M a r a in u r e s i u.] Ce- timu in foile străine, câ cu ocasiunea ultimei con- gregatiuni in comitatulu Maramuresiului s’a cetitu unu reportu, care dă o icóna infioratóre despre miseri’a ce domnesce in comitatu. In multe co- mune ómenii sunt aprópe se rnóra de fóme si, o cestiune numai de câteva di le (?); comunele* in cari catastrofa se mai póte amaná cu câteva sep- temani sunt intr’o situatiune fericita. Cele mai multe dintre nenorocitele comune se afla in Verho- vin’a, in cerculu Ormezeului, apoi in tienutulu Dolha si in partea nordica a cercului de Huszt. In adunarea comitatului impartasirea, câ guvernulu a asignâtu pêna acuma in totalu numai 2000 fl. pentru cei suferinti, a facutu o impressiune peni­bila. S’a decisu, de a se adressâ la guvernu o rogare, in favoraIu poporatiunei ce sufere, pentru unu imprumutu nou de 10,000 fl., pentru câ cu acést’a suma se se cumpere cartofi (picioici) pentru semnatur’a € e p rim avérao

( A v e r e a m o b i l i a r a i n B e l g i ’a.)— In tr’unu interessantu studiu asupra averei mo­biliare a Belgiei, aparutu in „Moniteur des inté­rêts matériels“, gasimu urmatórele date. Averea mobiliara a Belgiei, constandu in împrumuturi ale statului si provincielora, in banei, câi ferate, mine, sticlarii, acţiuni străine, a fostu in 1878 de4.552.273.000 lei si in 1879 de 4,987,895,000. Sumele plasate iu valori străine se suie 1a 1,200 milióne. Dupa cifr’a actuala a populatiunei belge,5.500.000 totalulu averei mobilisate ar’ fi de 900 fr. de capu. „C. F .“

[ N o u a t e n t a t u. T i p o g r a f i a s e ­c r e t a n i h i l i s t a . ] Nihilistái inca sunt de­

parte de a capitula. Si sub domni’a dictatorelui Loris Melicov atentatele se continua si tipografiele se­crete sunt in deplina activitate. In K i e w gene- ralulu S t a b e r mergöndu pe strada a semtitu deodata pe la gâtu ceva rece. Intorcöndu-se iute vediu înaintea s’a pe unu june cu unu revolveru, care recunoscendu pe generalu dîse : é r t a, d - t 'a n u e s t i c e l u a d e v e r a t u “ si o luă la fuga. — Tipografi’a secreta s’a descoperitu dî- lele aceste i n P e t e r s b u r g . Ea se aflâ intr’o casa, care apartiene unui anumitu Kozlow, care lo- cuiea la unu tapetaru, care n’avea nici idea de ceea ce faceau chiriaşii sei. Acesti’a se pareau a fi lucratori comuni, ei aduceau dulapuri de feru si duceau pe fiacare dî pachete. Politi’a a observatu, câ, de câteva dîle earasi au aparutu proclamatiuni ; in suspitiunea loru erau trei case, ei observara a- colo pe ce-i ce intrau si esieau si dadura intr’o numita casa peste toti lucratorii. Tipografi'a era impartita in trei odai; masîu’a erâ unu tóscu raicu portativu. Siesesprediece persóne au fostu arestate, dér’ n’au potutu se afle nimicu dela ei. Literele erau russesci si francese ; cine au fostu redactorii si unde se afla redactiunea scrieri loru, ce se tipa- reau iu acóst’a tipografia secreta, inca nu se scie; cârti si scrieri inse s’au aflatu iu tipografia.

[ C é r t a o r t o g r a f i c a i u G e r r n a - u i 'a.] D. de Puttkammer, cumnatulu d-lui de Bismarck si ministru de instrucţiune publica in Prussi’a, voiesce se unifice ortografi’a germana. „Gazet’a de Augsburg“ dice in acésta privintia, câ esista cinci sisteme propuse de iuvetiatn lim- bisti germani spre a reformâ neregularitatile si ca- pritiele ortografieloru obicinuite in diversele parti alu imperiului. In Prussi’a multe litere părăsite chinuescu persónele, cari invétia limb’a germana. D. de Puttkammer a suprimatu multu din aceste litere, dér’ totu au mai remasu. — Acésta unifi­care nu este dupa gustulu d-lui de Bismarck si printr’unu decretu elu a opritu pe funcţionarii im­periului de a se servi cu ortografia, care are se fia propusa in scólele prussiaue. Astfeliu, dice „Tagblatt“, unu bietu impiegatu imperialu, silitu de a ascultâ de cancelarulu seu, nu va poté su­prima pentru esemplu litera h din cuvéutulu Rath I (sfatu) in timpu ce fiiulu seu va scrie intr’unu modu triumfatoriu Rat si ’si va bate jocu de orto­grafi’a rococo a părintelui seu. Ori cumu fia, am­bele rude, sunt in recéla iu urm’a unei convorbiri care a fostu fórte viua intre cancelariu si cumna­tulu seu. Lasandu la o parte rudeni’a, d-lu de Bismarck este adencu jigu itu prin legea ortogra­fica a d-lui de Putikarner, elu va trebui se sacri­fice pe c, care precedéza fara nici unu folosu pe k dela sfersitulu numelui seu. „P r.“

verile bisericesci si şcolare, venitele preotiesci, centiale si cantorale ; despre reiaţi miile faţia coufessiuni; despre agendele scripturistice ale proto- popiloru si preotiloru, despre căuşele private, te ricesci si civile ale preotiloru. Despre dari, osta processe civile si preotiesci. Opulu va cuprinde poi totu feliulu de formularie, de epistole, de & curse, couventiuni, decrete, documinte, contract«, protoc61e, estrase din legile patriei in căuşele, cari atingu mai deaprope preotimea, ordinatiuni minis­teriale de acelasiu soiu si altele, cercularie diete- sane si ordinatiuni edate in căuşele mai momente, Apoi unu tractatu scurtu despre vidti’a domestica! preotului si despre preotu câ invetiatoriu si părinte sufletescu. In urma esemple din vieţi a preotita, Pretiulu de prenumeratiune e 2 fl. v. a. si 10 ci, porto, si e a se tramite la autorulu in Gherl’a.

M T J S I C A ,[A u a p a r u t u d e s u b p r e s s a

e d i t u r ’a S o c i e t a t i i „ R o m a n i / J J u n a “] dóue piese musicale de compositorulir* mânu d-lu C. G. P o r u m b e s c u , anume: ,!• n’a Dunărei“ Polc’a-mazur, dedicata patroneselon balului romanu diu Vien’a, si valsulu wCamei (ambele pentru piano), cari piese au fostu ese tate cu multu efectu la mentionatulu baiu din nulu acest’a de capel’a d-lui Ed. Strauss. piese se afla de veudiare la Societatea Juna“ in Vien’a (I. Sonnenfelsgasse Nr. 1] si la depositele mai însemnate de musicalié, h tiulu unui esemplaru: Valsulu 1 fl, v. a. (2 fe 20 bani) si Polca 50 cr. v. a. (1 fr. 20 bani),O parte din venitulu curatu este destinatu peotu fondulu Societatii „Romani’a-Juna“. — Este lt asteptatu, câ aceste noue compositiuui romaneşti cari au fostu fórte bine primite de publicului Visn’a, se voru bucură si de atentiunea publiculii romanu si nu voru lipsi in cercurile amatorii™ de musica, cu atâtu mai multu, cu câtu laudabil’j întreprindere a junelui artistu romanu merita ai incuragiata si a se bucura de spriginulu nostru,

[„A p o l i o .“] Numerulu pentru lun’a lui brosiurei periodice musicale „Apollo“ ce apare in cuaapn sub redactiunea d-lui Dr. Victor Fellegi contiene urmatóri Suvenire dela Aradu, cuadrilu de Iosifu Kiss 2. jocu spaniolii de Aurel Wachtel 3. Pe aripile polc’a iute de Iosifu Miiller 4. In tomna . . cantecu pe» ralu pentru cimbalu, transcrisu de Géza Állaga.

îndreptare. In Nr. 21 alu „G. Tr.“ la a patr’a in locu de „Salutamu cu bucuria o p o s i t n e a " e a se ceti : „Salutamu cu bucuria s. c. 1.

Revista bibliografica.[ „ C o m p e n d i u d e G e o g r a f i a U n i ­

v e r s a l a “J prelucratu iu usulu sc61eloiu medie si a preparaudieloru de T e o d o r u C e o n t e a . Aradu 1880 cu tipariulu diecesanu. Se afla de vendiare la autorulu iu Aiadu. Pretiulu 1 fl. 50 cr. v. a. Dela 10 esemplare se da unulu rabatu. A- cestu compendiu iu 8° mare, 303 pagine, este im- partitu in trei parti cu o introducere : „noţiuni ge­nerali.“ Partea I tracteza despre geografi’a mate­matica ; Partea II despre geografia fisicala ; Partea III Topografi’a si Etnografia, (geografi’a politica). „La elaborarea opului de fagia“, dîce autorulu in prefaţa, „m’a condusu intentiunea de a usiurâ fiacarui omu castigarea de cunoscintie geo­grafice. Opulu este menitu in linea prima pentru sc61ele medie si preparandii, in cari elevii sem- tiescu f6rte adencu lips’a de atare manuaiu.“ —

[„N e p o t u l u c â U n c h i u“], comedia in trei acte, tradusa dupa Schiller de P e t r a - P e t r e s c u , Sibiiu, tipariulu lui W. Krafft 1880. Ac^st’a traducere costa tramisa pe posta 25 cr. v. a. Se p6te procurâ directu dela autorulu, din Sibiiu.— Totu la acelu aatoru se a fla : „ B i o g r a f i i r o m a n e “ dupa Grube, 9 c61e, 50 cr. v. a. „M a n d r i n u, capitanulu banditiloru“. Novela14 c61e, tramisa franco 75 cr. v. a.

[ „ I n d r e p t a r i u p r a c t i c u p e n ­t r u p a s t o r i i s u f l e t e s c i. “] Sub tit- lulu ac^st’a d. T i t u B u d u coucip. episcopescu si vice-not. cons. va scrie unu opu despre modulu si formele scrisoriloru ofici6se preotiesci (stilulu oficiosu bisericescu). Iu specialu opulu va tractâ despre agendele personale si ofici6se ale preotiloru, despre cultulu divinu, despre administrarea sacra- menteloru, pe largu despre casatorii, impedimente si formele de dispensări. Despre căuşele şcolare, a­

Fabrica de ghete si de oieffPŞa lui 5 — 5

Imre Temesváriin Budapest’a, Strada Kerepes Nr. 11.

Vendiarea cu redicat/a (toptauulu) si cu meruntulu.Recomanda pentru Dame :

Pantofi de casa din lasting séu pole fl, l,Pantofi pentru strada din lasting, séu pole cu tocu

si fuuta eleganta fl, 2,Ghete Regatta de iucheiatu cu catar ami, din lastiug

finu, seu pele, fasonulu celu mai nou fl. 3,Ghete cu elasticu inaltu de 20 cent. din lastingulu

séu pelea cea mai fina, cu talp’á dupla cu cuie fl. 3JPentru Barbati :

Ghete Regatta, din pele de Caprióra, séu chagrain cu talpa grósa

Ghete Regatta din pele de manusi, séu lacu, cu margiuea grósa a talpéi

Ghete cu elasticu din iuhtu, séu pele de Vitielu, cu tălpile duple, tintuite, séu cu siurupuri

Alese din calitatea cea mai buna Cisme 50— 1>0 Centim, inalte, de iuhtu cu talpa du­

pla, tintuita triplu si cu siurupuri In fine totu feliulu de ghete pentru baiati, fete, si ti

pii cu pretiurile cele mai eftine ale fabricei.Comandele se voru efectua promptu cu Nachuahme,«

déca se tramite pretiulu. Luci urile ueconvenabile se schit bucurosu, listele de pretiuri mai detailate se tramitu gris si franco.

Cumparatoriloru cu ridicat’a rabatu insemnatu.

41

Oi3.rs-u.luL la. '’oars’a de Vien’adin 31 Martiu st. n. 1880.

5 °/0 Rent’a charthia Oblig, rurali ungare . 911(Métalliques) . . . 73.30 1 „ „ Banat-Timis, DO,

5°/0Rent’a-argintu(im- „ „ transilvane, 90,prumutunationalu). 73.95 1 „ „ croato-slav. 93.-

Losurile diu 1860 . 129.75 Argiutulu in mărfuri .Acţiunilebanceination. 837 .— Galbiui imperatesci . 5.̂

„ instit. de creditu 297.75 ; Napoleond’ori . . .Loudr’a, 3 luni, . 118.70 Mărci lOOirap. germ..

Editoru : Iacobu Muresianu,Redactoru responsabilu : Dr, Aurel Muresianu,

Tipografia: Ioanu Gött si fiiu Henricu.