Gastritele acute Gastritele acute şi croniceşi cronice

prof. Ion prof. Ion ȚîbîrnăȚîbîrnă

Gastritele acute şi cronice

Definiţie: Gastritele sunt afecţiuni gastrice acute sau cronice, caracterizate prin leziuni structurale de tip inflamaţie cronică sau acută, localizate predominant la nivelul mucoasei, induse de factori etiologici şi patogenici multipli, cu dereglarea funcţiei secretorii, motorii şi incretorii.

Epidemiologie

Gastrita cronică este o afecţiune foarte răspândită a cărei incidenţa creşte cu vârsta iar unii autori o consideră ca un proces al îmbătrânirii.

Conform datelor de literatură frecvenţa gastritelor cronice constiuie – 50,0% din totalul afecţiunilor organelor digestive şi 85,0% din maladiile stomacului.

Etiologia

Factori exogeni: Factori alimentari (alimentarea iraţională: abuz de

alimente în special cu produse alimentare picante, sărac în vitamine, alimentarea grăbită cu produse reci, fierbinte, etc.;

Alcooolul; Tabagismul; Medicamentele (salicilate, preparate antiinflamatorii

nesteroidiene, hormonale, etc.) Factori chimici (otrăviri sau intoxicaţii cu substanţe:

acide, bazice, vapori ai substanţelor toxice).

Etiologia

Factori endogeni: Infecţia cu Helicobacter pylori; Infecţiile cronice (a cavităţii bucale, colecistita, pielonefrita

cronică, tuberculoza, etc.); Factori endocrini (boala Addison, hipotirioza, diabetul

zaharat, etc.); Dereglările de metabolism (obezitate, deficit de Fe - anemia

feriprivă, guta, etc.); Bolile sistemice (lupus eritematos, artrita reumatoidă); Afecţiunile cronice care duc la hipoxia cronică ( maladiile

cardiovasculare şi pulmonare cu insuficienţă cardio-pulmonară cronică);

Intoxicaţii cronice endogene (uremia); Refluxul duodenogastral;

Etiologia

Factori constituţionali: Vârsta avansată; Factori genetici (rudele de gradul I,

grupa sanguină, persoanele de rasă europeană cu ochii albaştri; anticorpii anticelulă parietală);

Clasificarea

Clasificarea gastritelor se face după criterii multiple în care se indică aspectele clinice, mecanismele patogenice, factorii etiologici şi elementele semiotice endoscopice şi histopatologice.

Aceste criterii au fost stipulate şi aprobate la congresul mondial de Gastroenterologie de la Sidnei în 1990.

Criteriile clinico-evolutive:

Gastrite acute; Gastrite cronice; Gastrite specifice

(leziunile sunt specifice pentru un anumit tip de afecţiuni).

Clasificarea

Criteriile endoscopice: Gastrita superficială; Gastrita atrofică; Gastrita hipertrofică; Gastrita hemoragică;

Clasificarea

Criteriile endoscopice: Gastrita eritematoasă; Gastrita erozivă; Gastrita antrală; Gastrita fundică; Gastrita totală sau

pangastrita

Clasificarea

Criteriile etiologice: Gastrita de etiologie infecţioasă

(bacterii, viruşi fungi); Gastrita de etiologie

medicamentoasă; Gastrita de etiologie

autoimună (euzinofilică).

Clasificarea

Clasificarea mixtă: Gastrita A - fundică, (autoimună, cu

anticorpi anticelulă parietală); Gastrita B – antrală, fără modificări

imunologice; asociat cu infeţia H. Pylori infecţios;

Gastrita C –gastrita de reflux;

Gastrita AB – difuză.

Clasificarea

Gastrita tip A - Se caracterizează printr-o inflamaţie difuză

a regiunii fundice, care respectă antrul, autoimună, caracterizată prin progresarea atrofiei glandelor secretorii, aclohidrie, hipergastrinemie şi dezvoltarea anemiei В12 deficitare.

Această formă de gastrită se asociază în mod constant cu anticorpi anticelulă parietală (genetic) şi se asociază frecvent cu alte afecţiuni autoimune.

Gastrita tip B - se caracterizează prin extinderea

difuză a inflamaţiei, cu interesare multifocală a regiunii fundice şi alterare severă generalizată a antrului, fără modificări imunologice, asociată cu infecţia H.pylori.

Gastrita C Gastrita de reflux.

Clasificarea gastritelor cronice conform modificaţiei Sydney 1996

Tipul de gastrită Denumire sinonimă Factorii etiologicineatrofic Tip B, hipersecretor;

Superficial;Difuză antrală;Cronică antrală;Interstiţială.

Н.pyloriAlţi factori

Atrofic;Autoimun;Multifocal

Tip А, Difuz (corpul stomacal);Asociat cu anemie

pernicioasă

Autoimun;Н. pylori,Factorul alimentar,Factori externi

Forme specifice:Chimice;Iradiante;Limfocitare;Non-infecţioase;Granulematoase;Euzinofile; Infecţioase.

Tip С;Gastrită reactivă-reflux;

Factori chimici;Bila; Preparate antiinflamatoare

nesteroidiene;Boala Kron;

Exemplu de diagnostic

Gastrită cronică formă papulo-erozivă localizată antral, cu activitate moderată, H.pylori (+).

Patogenia În patogenia gastritelor cronice sunt implicate 2 grupe de

factori principali:

А) Factorii de agresie (acidul clorhidric, pepsina, dereglarea funcţiei evacuatorii a stomacului, refluxul duodeno-gastral);

Б) Factorii de apărare a mucoasei stomacale (formarea mucusului, secreţia de bicarbonaţi, regenerarea epiteliului; prostaglandinele, factorul imun);

Menţinerea echilibrului stabil între aceşti factori joacă un rol important în prevenirea dezvoltării gastritelor cronice.

Aspecte generale ale patogenezei

Iniţial se dezvoltă dereglările funcţionale ale secreţiei şi motilităţii stomacului, cu asocierea ulterioară a modificărilor organice.

Excesul ionilor de H în timpul secreţiei HCl inhibă activitatea sulfatazei.

În continuare are loc dereglările secreţiei stomacale (inhibare) cu leziunea structurilor epiteliului a mucoasei stomacale şi dereglări de regeneraţie.

Acestea provoacă dereglări de evacuaţie şi motilitate în rezultatul cărora conţinutul din duoden nimereşte în stomac şi acţionează asupra mucoasei stomacale.

Acest mecanism stă la baza dezvoltării refluxului în gastrită.

Tabloul clinic

Este necaracteristic, majoritatea cazurilor rămânând pentru o perioadă îndelungată de timp asimptomatice (nediagnosticate).

Cercetările efectuate n-au stabilit până în prezent o corelaţie între leziunile mucoasei gastrice şi tabloul clinic.

Tabloul clinic este variabil, nespecific asociind simptome funcţionale şi simptome generale.

Principalele sindroame: - dispepsia gastrică; - sindromul pseudoulceros; - dispepsia intestinală; - sindromul astenoneurotic. Mai rar se întâlnesc: sindromul anemic, polihipoavitaminoză,

tulburări neurologice. În cazuri grave se înregistrează anemia B12 deficitară.

Tabloul clinic

Sindromul pseudoulceros se manifestă prin dureri epigastricecare survin imediat după mese, agravate de prânzuri copioase. Se deosebesc de durerile ulceroase prin absenţa periodicităţii sezoniere, prin lipsa de răspuns la tratamentul cu alcaline.

Dispepsia gastrică: arsuri epigastrice; disconfortul după mese, mai ales după prânzuri abundente; inapetenţă; intoleranţă faţă de grăsimi; digestii dificile; gust rău; vărsături alimentare;

Dispepsia intestinală: dispepsie gazoasă (meteorism); diaree, constipaţii, scaun instabil.

Sindromul astenoneurotic este prezent practic la toţi pacienţii: oboseală, insomnie, cancerofobie, neîncrezut în sine şi cei cel consultă, iritabil, indispuşi.

Tabloul clinic

Simptomele prezente în gastrita cronică acutizare:

Dispepsia gastrică (în 90,0%) se evidenţiază prin disconfort, senzaţie de greutate în regiunea epigastrică după mese, eructaţii, pirozis, greţuri, inapetenţă,

Dureri epigastrice neintensive, Simptomele de dispepsie intestinală (în

20,0 – 40,0%), Sindromul astenoneurotic.

Tabloul clinic

Gastrita cronică tip – A Gastrita cronică tip – A este înregistrată predominant la

persoanele de vârstă medie şi înaintată, se caracterizează printr-o inflamaţie difuză a regiunii fundice, care respectă antrul, hipoaciditate, hipergastrinemie, scăderea concentraţiei Vit. B12.

În cazul gastritei cronice tip – A pot fi înregistrate semnele clinice caracteristice pentru „stomacul lent (вялый)”.

Acuze caracteristice: diareea (determinată de insuficienţa digestiei); slăbiciuni generale pronunţate după ingerarea alimentelor bogate cu glucide (tip demping - sindrom).

Tabloul clinic

Gastrita cronică tip – B se întâlneşte mai frecvent la persoanele tinere, până la

80,0%. Gastrita tip B se caracterizează prin extinderea difuză

a inflamaţiei, cu interesare multifocală a regiunii fundice şi alterare severă generalizată a antrului

În gastrita tip – B sunt caracteristice simptomele clinice ale „stomacului iritant (раздраженный)” sau simptomele de „acidism” caracteristice pentru ulcerul gastroduodenal: pirozis permanent; eructaţii acide; uneori caracterul şi ritmul durerilor nu diferă de cel în ulcerul gastroduodenal.

Tabloul clinic

Exploarări paraclinice

Examenul general de sânge; Examenul general de urină: Examenul radiologic; Studiul secreţiei gastrice; Determinarea gastrinei serice. Examenul histopatologic; Examenul bacteriologic (H.pylori)

Examenul endoscopic;

Exploarări paraclinice

Diagnostic diferenţial

Cu: -Dispepsia funcţională gastrică; -Ulcerul gastroduodenal; -Neoplasme benigne şi maligne.

Tratament

Tratamentul se va efectua în dependenţă de faza evolutivă a maladiei: acută sau remisie, etiologie şi funcţia secretorie a stomacului.

Gastrita tip A - fundică, (autoimună, cu atrofia glandelor secretorii, aclohidrie,

hipergastrinemie şi dezvoltarea anemiei В12 deficitare. Masa dietetică nr. 2 Preparatele medicamentoase: - Papaverină 2,0% i/m, No-spa - Spasmolitic; - Cerucal (reglan) 2,0 i/m – normalizarea funcţiei motorie a stomacului, în caz de reflux; - Corejarea dereglărilor secreţiei gastrice; - Corejarea dereglărilor digestive (preparate fermenţi); - Eglonil 2,0 5,0% i/m; - Vitamine В1, В2, В12; - Preparate sedative.

Gastrita tip - B – antrală, fără modificări imunologice; asociată cu infecţia H.pylori, hiperaciditate. Masa dietetică nr. 1 (se exclud produsele alimentare picante, cu acţiune

iritantă asupra mucoase stomacale ce stimulează secreţia stomacală). Preparatele medicamentoase: - Atropină, Platifilină, Gastocepină – corejarea funcţiei motorie; - Preparate antacide Almagel, Maalox – diminuează aciditatea şi cantitatea secreţiei stomacale; - Famotidină, Omeprazol – H2 blocatori – preparate antisecretorii; - Antibioticoterapia pentru eradicarea infecţiei H.pylori: Metronidazol 025 x 4 ori/zi; Ampicilină 0,5 x 3 ori/zi. Tripla terapie: омепразол 20 мг 2 ori/zi + амоксициллин 1000 мг 2 раза в день + метронидазол 500 мг 2 раза в день 10 – 14 zile. - Corejarea dereglărilor digestive (preparate fermenţi); - Eglonil 2,0 5,0% i/m; - Vitamine В1, В2, В12; - Preparate sedative.

Tratament